I

Tratat de
reziliente asistate '

Sub coordonarea lui

SERBAN IONESCU

Traducere din franceza de

Sofia Manuela Nicolae

Prefa;i de
Boris

Cyruliik

I
I
ouvrase oublie avec le concours du
)rlinistlrJfrangais chargd de la Culture
Centre national du livre

,l

TRCI

I
I

Lucrare publicate cu sPrijinul

Ministerului Culturii din Frania

Centrul national al cerli

I
I

Editoril

SILVIU DRAGOMIR
VASILE DEM. ZAMFIRESCU

Dire.tor editorial:
MAGDALENA MARCUTEsTU

Cuprins

Coperta:
FABER STUDIO

I
Dj

re.tor prod uqie:

CRIST]AN CTAUDIU COEAN

Redactor:
RATUCA HUROUC

otp:
OFELIACOSMAN
Corectu16;
RODICA PETCU
EUGENIA URSU

15

Prezentarea autorilor

17

Prefald

21

Cuadltt

25

Partea lntAi. Probleme generale

27

I. Domeniul rezilienlei asistate

27

Cercetarea in domeniul rezilientei: inceputuri gi evolutie

Interventia focalizatd pe rezilienli: primele programe
de rezilienfi asistati

32
IONESCU, SERBAN

Tratat de rezilienlS asinetl / Serban lones(u;

trad.r Sofia Manuela Ni(olae; pref.deEorisCyrulnik. Bu(uretti: Editura Trei, 2Ol3

Bibliogr.
ISBN 97 8-973-707 -737 -O
I. Nicolae, Sofla Manuela (trad.)

II. Cyrulnjk, Eoris (prel)

159 9

Titlul original: Trait6 de resilience assist6e

Practicarea rezilientei asistate: caracteristicile unei noi

de intervenlie gi misuri de precautie necesare

38
41.

O13

27-0490, Bu(L'esti

Tel./Fax: +4 02I300 60 90
e-mail: comenzi@edjturet.ei.ro
www.edituratrei.ro
tsSN 978-973-707 -737 -O

Bibliografe

II. Rezilienli;i psihoterapie

43
50
56

Terapie

s8

III. Rezistenli ti rezilienl; asistate: o contribulie la suslinerea

Psihoterapia bazatd pe punctele forte ale persoanei

familiali

60
6"1,
61
67
62

gi

rezilienli

Bibliografe

educativ5

CopyriSht @ Presses Universitaires

de France,2011
6, avenue Reille,75014 Paris

modalititi

Serban Ionescu

Autor: Serban Ionescu

C.P.

I
ainte

Serban Ionescu

Descri.rea CIPa Bibliotecii Naionalea Romeniei

Copyright @ Ediru ra Trei,

pentru prezenta edilie

;i psihosocialS

fean-Pierre Pourtois, Bruno Humbeeck qi Huguette Desmet

O paradigmd interpretative
Axa rezistenti-irezistenfd
Rezistenta

Irezistenla

A\a rezilienta-irezilienti

l.

62

Rezilien(a

63

Irezilienfa

64

Sprijhul educativ gi psihosocial

55

PEstrarea identitE[ii: rezistenta asistate

67

Construirea unei noi identit;li: rezilienta asistata

Itinerarul rezilienlei
Itinerarul irezilien!ei

67
69
70

Scale construite pe baza unor

103
104

rezilienti a adolescentului, elaboratd de echipa lui Oshio

rezilienti la adolescenti,
elaborati de Takviriyarun
Instrumente elaborate pornind de la cerceterile asupra factorilor

publicafii referitoare la trisiturile

reziliente
Persoanelor
95
Scala Connor-Davidson
100 Profilul atitudinilor Si abilitEtilor asociate rezilienlei,
realizat de Hurtes gi Allen

Rolul celuilalt

63

95

105
108

Rezistenta asistate uersls ajutorul impus

110

77

Model expresiv

71

Temporalitatea subiectului uersus temporalitatea institutiei

115

72

Institutie autorefl exivd rrersrrs institutie rutinierd

Evaludri formative organizate z,ersus evaludri sumative
implicite sau spontane

115

72

Institutia de rezilienl;

73

/1

75
75
76
77
77
77
79

aersrrs

model directiv

asistatA

in proces de dezvoltare

rrersus

Agent al istoricitdtii uersls obiect al propriei povegti de viafi

Concluzie
Rezistenti sau reziliente asistate?

Metamorfozi? Nu neapirat
Bibliogrufie

80

IV.

81

Serban Ionescu gi Colette Jourdan-Ionescu

inceputurile: evaluarea rezilientei Eului

83

obiect al ingrijirii

Congtiinte identitara persas resemnare identitari

Eva

luarea rezilienlei

Lucririle lui l{agnild gi Young: o scale construiti

pornind de la inten'iuri cu persoane considerate reziliente
Cercetirile intreprinse de Cl,nthja lerv: pornind de la o teorie
a rezilientei

116
177
118

Producerea acfiunii sociale aersus distribuirea

ajutorului social
Subiect

Scala de

Scala factorilor de

de protecfie: Iucririle realizate in Norvegia

FundamentuI institufional

70

119

Un instrument proiectiv de evaluare a rezilien,tei

O perspectivi ecologicd: lucririle echipei lui Harvey
Evaluarea formelor specifice de rezilienfi

familiali

Rezilien[a

Rezilienfa gcolari
Rezjlienla in raport cu derularea carierei
Rezilienla in fala suicidului
Evaluarea conceptelor inrudite

119

O intoarcere la origini: evaluarea capacit;tii de recuperare

120

Dezvoltarea posttraumatici

122
725

Robustetea

7?7
729

Adaptarea reziliente
,,Forla psihici"
Evaluarea riscului gi protectiei

138

Specificitate culturale gi evaluarea rezilientei

in chip de scurtd concluzie
Bibliografe

148

V. Scrisul Si

734
736

rezilienla

Corinne Benestroff

148

148
150
150
151

De la scrierea despre sine la scrierea-tratament

Scrierea despre sine

Sc erea-tratament
Scderea-tratament gi maladiile somatice
Sc erea-tratament si maladiile sufletului

I
roNEscu
ISERBAN

Tlat.tde rezilientl asistatS r C!Drins

152

Practicilenarative

153
154

Scriere qi traume

754
155
156
757
157
158
160

Biblioterapia
Scriere qi nucleu meiancolic

Scrietea traumei

in timpul gocului: scrierea protectoare

Dupa loc: scrierea eliberatoare

Perioade de latenle gi scriere reparatorie
Concluzie; scrierea, o enigmi?

BibliogroJie

-163 Partea
a doua. Adversitefi in plan individual
;i familial
165 VI. Rezilienli asistati 5i evenimente survenite pe parcursul
copilEriei: maltratare, boali, divort, decesul pliiniilor si
tulburiri psihiatrice ale pirinlilor

206
207

208
2@
211
213

Factori de protectie pentru intervenienli

Faclori de protectie pentru populatia generald

Divorful
Divorpl pirinlilor

gi rezitien[a

copiilor

Factori de protectie
Program de interventie asupra copiilor provenili din familii
cu perinti divorlafi

pirinlilor

278

Decesul

21,8

Rezilien;a copiilor indoliafi

Modalite|i de intervenfie axate Pe reziliente
Pdrintii cu tulbureri psihice

220
225
228

Factori de protectie gi rezilienli ai copiilor care

au un p;rinte diagnosticat cu tulburiri psihice

232

Programe de interventie odentate citre rezilien{d

Colette )ourdan-Ionescu, Serban Ionescu, Eve[ne Bouteyre,

238

Concluzie

Maria Roth, Lynda M6thot, Diana Vasile

239

Bibliografe

252

VII. Rezilienfa persoanelor care prezinte tulbur;ri psihice:

perspective de intervenlie
Serban Ionescu, Marli Stieffatre-Nascimento qi V6ronique Gouss6

253

Schizofrenia

155 Maltratarea
165 DefinitiamaltratArii
767 Dateepidemiologice
168 Factori de risc la copiii maltratati
170 Con:ecirle ale maltratirii
774 Cazuri de rezilienfi naturali Ia copiii maltratati
778 Factori de protecfie care permit construirea rezilientei
180 Intervenfii vizAnd rezi]ienta asistati a copiilor maltratafi
187 Boala copilului
188 Ce triiegte copilul bolnav
l9l
Ce tr;ieqte fdmitia
197 Strategii de rezilienle asistata
797
Factori de protectie pentru copilul bolnav
200
Factori de protectie pentru perinti
203
Factori de protectie pentru fratrie
205
Factori de protecgie pentru familia lergiti

253
257

Un punct de pornire: eterogenitatea evolutiei schizofreniei

Rezilienfa in familiile in care unul dintre membri este diagnosticat
cu schizofrenie

259

Drumul spre restabilire al persoanelor diagnosticate cu

schizofrenie; locul rezilientei

263

Implicagii in sfera practicd

276

Autismul gi celelalte tulburid pervazive ale dezvoltarii

Divercitatea tipurilor de evolufie
Cum se aplici no$unea de rezilienli tulburerilor
din spectrul autist?
Stres gi rezilien[i in familiile in care tr5iegte un copil autist
Programe de interventie orientate cehe reziliente

279

Bibliografie

265
265
269
27"1

SERBAN IONESCU

Tratat de re.ilienla aristatl r Cup_

to

zB4 VIIL Chei ale rezilienleiin deficienla intelectuale

Colette Jourdan-Ionescu ji Francine Julien-Gauthier

2U
2W
288
291

Cadrul rezilientei asistate in deficienta intelectuale

Deficien!a intelectual;
Rezilienli qi deficiente intelectuali
Chei de rezilienta pentru fiecare dintre etapele de viat;
ale persoanei care prezinti o deficienfi intelectuale

294

Chei de rezilienlS in cazul copilului mic, incepAnd cu anuntarea

diagnosticului

349

Concluzie

350

Bibliografe

354

X.

355
356

Factorii legali de mcdiu

358
359

312

Chei de
Bibliogrot'ie

IX. Prevenirea conduitelor suicidare: cum

rezilienlei
Monique Siguin gi Jacques Brandibas

Factorii asociati persoanei

366

Factorii legafi de mediu

Cunostinte actuale despre rezilienla in cazul adicfiilor
Renunfarea fari tratament la dependen!a de substanle psihoactive
Rezilienla asistatd in domeniul adicfiilor

368

in loc de concluzie...

369

Bibliografe

373

XI. Rezilienla asistatE in serviciul unei senectuli frumoase

Colette Aguerle
Senectutea umane: mituri gi realitate
Rolul tot mai important jucat de resurse pe parcursul dezvolterii
Fundamentele teoretice ale rezilienlei asistate la persoanele varstnice
Particularitili ale intervenliilor clinice destinate varstnicilor,

361,

venim in sprijinul.

325 Epidemiologie
325 Modele etiologice
325 Modelulstres-predispozifie
327 Modelul traseelor de viat;
329 Modelul crizei
329 Rezilienta in fa(a sinuciderii: mit sau realitate?
331 Cum s; intrerupem ciclul tentativelor suicidare repetate?
333 Identificarea riscului suicidar, a riscului de repetitie
ij

Factori de protectie

360
360

sE

Factori de !.ulnerabititate Si de proteclie

Factori de vulnerabilitate

Factorii de risc asociati produselor consumate

Factorii individuali de vulnerabilitate

Chei de rezilientE pe parcursul perioadei qcolare

31s

a factorilor de prolectie

335 Persoanele apropiate pi riscul suicidar

337 Rolul protector al specialigtilor in cazul pacienlilor suicidari
339 Programele de inten entie: a invita sA te proteiezi
343 Cii de rezilienli asistati in societilile traditionale
343 Rezilienti si sentiment colectiv
341 Conduita suicidari gi rezilienta asistate

Adic$i la substanlele psihoactive ti rezilienle

357

Chei de rezilienld pe parcursul tranzitiei citre varsta adultA

Concluzie

356

307

312

l1

Isabelle Varescon

301

rezilienli pentru persoana varstnice

Exemplu de reziliente asistati

345

374
379
384

care decurg din aceste consideratii teoretice

390

CAteva exemple de programe care promoveazi rezilienla asistata

la persoanele vArstnice

395

Alte mijloace complementare de promovare a rezilientei asistate

la persoanele vArstnice

A irage invetdmhte pretioase din propriul trecut

A face o retrospectivi a vielii pentru a trage invit;minte

395
395

pretioase

dir trecut

I
Tratat de rzilien!5 asistat: r CuPrins

lsEREANroNEscu

A ierta

396

Anticiparea pozitivd a.viitorului,

astfel incat se fie atteptat cu mai multe seninitate
A te ancora in prezent pentru a-l aprecia mai bine

397

398

A accepta
A medita
A trdi experiente optime

398
399
399

435

Concluzie

402

Bibliografie

408

XII. Tulburdri psihice, creativitate qi rezilienll asistatE

Silke Schauder

408 Creativitate gi traumi individuali

409 Art-terapie ti traumd individuali
409
Un atelier de art-terapie pentru femeile betute
410
Un atelier de art-terapie pentru fratii copiilor cu handicap
412 Creaiivitate gi traumi colectivi (rizboi, lagire de exterminare.,
catastrofe)

421
423

Rezilien!5 in urma marilor catastrofe:

joncliuni intre individual ;i colectiv

pomind de la exemplul din Haiti

428

Consecinfe psihopatologice previzibile ale factorilor de risc

Factori de risc

De Ia factorii de proteclie individuali gi colectivi la rezilienfi

Factori de protecfie
Rezistente versus reziliente

Rezilienfa acompaniatE
practicate in lume

cazul unei catastrofe: diferite sisteme

437

O enumerare a modelelor europene stabilite gratie cerceterii

Programul original al Nafiunilor Unite

438
440

Concluzie

440

Bibliografre

444

XIV. $omaj

ti

rezilienlS asistat;

Serban lonescu gi Evelyne Bouteyre

445

9omai Si senitate mentale

Efectele gomajului asupra senetetii mentale

458

Modele explicative
$omaj gi rezilienld
Intervenfii ce favorizeazd rczilienla
Programe cu un dublu obiectiv, sdndtatea mentald gi reangajarea
Utilizarea scrisului

462

Bibliogrcfe

465

XV. Rezilienla in situalji de genocid

Serban Ionescu, Eugdne Rutembesa gi Yvonne Kayiteshonga
Impactul genocidelor asupra senetitii mentale

449
451

452

Michdle Vitry 9i Clara Duchet

424 Carccterisicile si unicitatea marilor catastlofe

424 Particula tef psihopatologice gi societale
425 Trauma individual; $i colective
426 Moartea colectivi, o catastrofa specifici:

Date nosografice

Conceptia Franlei

447

in Sri Lanka

,tl

Dateepidemiologice

435

445

Partea a treia. Traume colective

X111.

431

431
432

400

415 Art-terapie ti traum5 colectivi

475
Interventia realizati de Rebekah Chilkote
477
Proiectul din Rrvanda al lui Valdrie Chu
477 Concluzie
419 Bibliografie

428
429
430

166
466
167
471
471

Studii refedtoare la genocidul cambodgian

Studii intreprinse asupra diferitelor populatii
Studiu epidemiologic realizat asupra unui egantion nalional
Studii asociate Senocidului r1\,andez
Studii pe difedte populalii
Studiu epidemiologic pe un eqantion national

I
SERBAN lONESCU

Tratatde rezilienrS asirtatl r Cuerins

,l

t.

1:

I1 ,o 472
n,

Genocid gi rezilienfd
Factori de proteqtie in bituafia de genocid:
rezultatele unui interviu

Un caz de rezilien6 naturalE

Reconstruirea leg;turilor distruse: metodele implementate

4U
486

Eficien[a rmei metode unice

488

CAteva propuneri pentru vindecarea unei societiti

qi transformarea ei in una rezilienti

491,

Bibliogrnfie

495

XVI. Rezilienla

in situalie de dictaturi

Serban Ionescu

Qi

Prezentarea autorilor
Colette Aguerre Conferenliar universitar

Ana Muntean

Corinne Benestroff Psiholog clinician

Ville-Evrard

Universitatea din Tours

Institutul de strn;tate publici din

Jacques Brandibas Psiholog clin ician, .cerceti

505

Milc area meditatiei transcendentale

,,Fenomenul Pitegti"
Adversitatea cotidiane
Strategii pentru a face fati detenfiei in inchisoare sau in grilag
Strategii de supraviefuire ,,in libertate

509

Umorul colectiv

Huguette Desmet Profesor

5't2

lnten,entia dupl dictaturi

Clara Duchet Conferentiar universitar

574

Bibliografie

V6ronique Gouss6 Conferenliar universitar-HDR

496
498
501

504

Evelyne Bouteyre Conferentiar universitar-HDRl

Universitatea din Rouen

tor asociat la Centrul Inter- Universitatea din

disciplinar de Cercetare a Consiruirii ldentitAtii

Riunion

Universitatea din Mons (Belgia)

Universitatea Paris Descartes

Saint-Denis
Bruno Humbeeck Director al Centrului de Prevenire
cercetitor la Universitatea din Mons (Belgia)

Universitatea Paris 8

MaltratArii

Pdruwelz,

Serban Ionescu Profesor emerit - Universitatea Paris 8 Saint-Denis

Universitatea din Quebec, Trois-Rividres

Colette Jourdan-Ionescu Profesor

Universitatea din Quebec, Trois-Riviires

Francine fulien-Gauthier Profesor

Si

Universitatea Laval (Quebec)

Yvonne Kayiteshonga Psiholog coordonator al Programului Na!ional de

Sdnetate Mentali $i al Serviciului de Consultatii Psihosociale * \Iinisterul
SaniGlii, Kigali (Rnanda)

Lynda M6thot Responsabil

'

HDR

Habilitation

de

cursuri

Universitatea dhQuebec, Trois-Rividres

Diriger des Recherches (AutorizaFe pentru coordonarea cercet:dlor)

(N. r.)

'

I
SERBAN

roNEscu

Tratat de rezilien!5 asistat5. Prezentarea autorilot

Ana Muntean Profesor

Universitatea de Vest Timigoara (Rominia)

Marli Stieffatre-Nascimento Director al Nucleutui insolire in Via;a Sociali _

Asociafia de intrajutorar,yivre,,, Fontenay-aux-Roses (Franla)
Jean-Pierre Pouitois Profesor

Maria Roth Plofesor

Universitatea din Mons (Belgia)

Universitatea Babeg_Bolyai, Clui-Napoca (RomAnia)

Eugdne Rutembesa Coordonator al Centrului Universitar de Sdntrtate

Mentaltr
$i profesor cercetitor - Universitatea Nationald din Rwanda

Silke Schauder ConJerentiar universitar-HDR

Universitatea pa

sg

Saint-Denis

Monique S6guin Profesor

- Universitatea din euebec, Ottaw a

Isabelle Varescon Profesor
- Universitatea paris Descartes
Diana Vasile Conferenliar universitar
- Universitatea Hyperion
(Rom6nia)

Bucureiti

MichCle Vitry Psiholog clinician, psiharalist

- Celula deurgenti medico-psiho_
logici de la Paris-Necker, responsabil de
cursuri _ ijniversitatea I,aris
Descartes gi Pierre qi Marie Curie.

Prefa!5
mult
Istoria ideilor este Plind de surprize CuvAntul ,,rezilienli" exista de
rezilienta
despre
vorbea
un
agronom
CAnd
latine.
noastrd
timp in cultura
unui sol, dorea str spuni ci un sol, dupd un incendiu sau o inundafie' era
despre rezicapabit si dea viale unei alte flore Cand un naviSator vorbea
rezista
unei
de
a
acestuia
la
capacitatea
Presiuni
lienla unui metal, el se referea
au
ridicate gi de a lua o alti direclie dupi 9oc, la fel de adecvattr Unii scriitori
insi
o
traumi'
via!a
dupi
reluat
descris rezilienta unei persoane care 9i-a
a
atunci cand acest cuvant, banal in limbile saxone, a fost utilizat Pentru
multide
cercet;ri
foarte
mare
desemna un fenomen Psihotogic, un numi!
disciplinare a primit semnalul de pornire
reziincepnnd ain anii 1980, a avut loc o explozie a Pubticatiilor despre

speciat in psihologie, dar qi in biologie, sociologie' lingvisticA Qi

reantropologie, Acest concePt, uimitor de bine primit Pe toate continentele'

Iienli, in

prezenta, probabil, dorinla de a Pune caPit mizerabilismului teoriilor ePocii

lezat este un creier terii determinismului fixist al stereotiPurilor: ,,Un creier
un monstru ghemuit
se
aflA
traumatizate
unei
minat... in memoria
Persoane
nefericirea
transmitand
candva,
Peste Seneratii" Aceste
care se va reinsufle!
cu indiferentd Mai
tratali
reni$
sunt
cei
cand
blesteme sunt adeverate atunci
explicd duratraumatizate
abandonul
Persoanei
mult decat leziunea fizicd,
subiecistoda
in
se
inscrie
care
Lovitura
sa.
traumei gi tlansmitelea

bilitatea

tului nu este un destin inexorabil; cAnd lncepi sd descoperi conditiile intime $i

o revede mediu cate permit sp iinireaunui proces de rezilienta' se constati
cu
momente
fericite
momente
9i
nire evolutivi, o noui manieri de a trdi, cu
aga cum are toate lumea.
autori din mai
Serban Ionescu a adunat in acest Trnfnr contibutii ale unor
pot fi aplicate
care
pentru a sintetiza cerceterile asuPra rezilientei,
multe

dificile,

tiri,

facilita astfel Procesul de rezilientd Este ceea ce Serban Ionescu

clinic'
a numit rezilien[i asistate, care deschide noi persPective in domeniul

in practici,

SERBAN IONESCU

9i a

Tratat de rezilieni: asistatl r Prefal

Tofi coautorii sunt in acelali timp practicieni gi

cercetetori, ceea ce confera
muncii lor o noti aparte. Teoria existi, desigur, dar
nu este rupii le realltate.
Este vorba mai mult de un demers clinic,iec6t
a" o 9tiir,1a.f,ini-uln".,tute.
Cuvantul-educatorilor este primordial, acesta arit6nd
in.l rnllJre fuml,"
este legattr de pcoal,i. Studiile despre rezilienti
ne duc la moduri de gandire
sistemjc;. Nu ne mai putem clampona de rationamentele
dominate de
cauzalitEti. tiniare, nu mai putem spune:
,,Este un elev slab deoarece are un
coeficient intelectual redus, dovadia unui creier
debil,,. S"p""i", i. r.ni",U,
explica: ,,Rezultatele sale gcolare sunt slabe deoarece
familia.u nu a.ora; o
semnificalie deosebiti gcolii, atAt de mare este nefericirea,
."* *

Arta ne ofele un instrument Pretios Pentru a dePAii o suferinte trecuti $i

pentru a o transforma intr-un produs ce Poate fi imPertaqit' Cel cu sufletul
rEnit se debaraseazd de imaginea sa de sine ca obiect zdrobit, pentru a deveni
subiect al propriei clealii. Realizand o Ploductie culturaltr din sfAgierea sa' cel
rdnit ili reia tocul Printre celelalte fiinte umane
Aventurii sociale nu ii tipsesc ocaziile sfaqierilor traumatizante, in care
tiparul rezilient va fi de fiecare dati nou. Iertem mai ulor o catastrofi naturale'
s; iertam
care iasi adesea in urmi pagube reale majore, in timp ce este dificil
gi
mizeria
dictaturile
Genocidele,
ne
distruge.
de
a
incercarea unui alt om
ele
dintre
fiecare
insidioase,
flagrante
traume
de
9i
socialA sunt mari furnizori
proces
unui
vederea
declan9irii
in
deosebite
punAnd problema unei asistenle

g"nu."ur;

o cascadtr de traume cotidiene,,.

IncI de la primele dezbateri asupra rezilien[ei, in anii

1990,

rezilienli.
Iate ce gdsiti in aceasti carte. Cercetitori-Practicieni, Pionieri ai acestui
concept, ne aduc experienlele Ei reflectiile lor'
Sti in puterea noastrS s; le utiliTSm'

de

autorii pre-

vedeau: ,,Daci vom reuFi se cultivemacest

concep, vom propr"" rr,"
-.Or1r,
educative, alte ipoteze de cercetare gi arte metode
a" t.rtu*untjr"vi.torint

C6ndirea sistemici nu eliminE complexul Oedip,

rezerv6nJu_i io.rf.:u i.,
familie, gcoal; li societate, ci adaugjgi alli factoii
determl""nli f"in"rioUil,
solufie oedipian;. Interpreterile gi ;hiar intera(tiunile
care

Boris Cvrulnik

uu Io.'r" our.rrruf
psrnoteraprer sunt modificate de aceast;
nou; atjtudine asupra rr;ta;enturui.

Pacienfii apreciazl faptul cd,,neutralitatea binevoitoare,,

a"rin"'_lni rri"

9i
mai putin ttrcutA pe parcursul intrevederilbr.
jl,j11tl: :1r,,idiscipiinar; permite evatuarea unui proces de rezilienli.
sa O.ozam hormonii$i s,i fotograliem
It|m
".,
furctionarea cerebral; pentru a obiecrrva reztttenta neuronali. De mult timp, testele
psihologice au fost evaluate
statistic Si corelate cu relevanla Ior cliniie. gtlm
sa'ana[za:m ,"Li;r, pro,".,*",

care revereazS repetitii evorutive. Lingviitii

ne-au inv;tat sa u",uri;r.,,u.tura unui discurs gi si{ asociem cu structura interactiunilor
care inviluie un
copil sau un partener: amintirea celor spuse prezice
u-i.,,"*ar--

-rr,i".i-i"
na,-care transmite emofia unui sentiment.
$i, mai ales,
vedesc in ce misuri conditiile de instabilitate
"t.rct,,rll" so.Jleio_
fi provizorat constiiuie o pieaice
,. .:Y:r.ll:-1,".,,

iar miturile si preludecrgiie pot apr."p"

ui"."

pr**rr.

Lromentu I cilnic ne propune o mare varietate

de situafii pe care sd le putem

analiza: o izolare precoce, un doliu in copiliria

mici,
perioade sensibile a dezvolterii, fac difjcili rezilienfa, i" f"..*rr, ,*,
.nil. rt,,n.i .a.,a
reugim si restructur;m ni$a afectiv; care ar
trebui *.".".Jr"
gi'r; ai"u_
mizeze micutul suferind de carente, ara cum
au observat cercetetori; atasamentului. Urmele mnezice sunt mai putin durabile
.a"J
eveniment survine mai tArziu, in condiliile
"l"i"ii
unui creier gi"t"".i
uf" r"ui
p**-

nalititi

deja mai bine constituite.

^i.i

I
Tratatde rezilienl,

5ER8AN IONESCU

alistatt.

PrefalS

l'

I
I

Cuvi nt in ai nte
I

in domeniul rezilienfei

a cunoscut o dezvoltare remarcabilS.

- dintre care 1 023 de teze de doctorat avAnd drept subiect rezilienta, care figurau, in august 2010, in principala bazi
de date in domeniul psihologiei (PsycINFO). In acelaEi timp, rezilienfa a stArnit (gi continui si o faci!) numeroase controverse pe tema termenului in sine
(considerat drept impropriu, prea pulin specific din cauza utilizdrii sale in
alte domenii decAt psihologia), a inadecvdrii sale in afara contextului cultural
nord-american (unde rezilienfa a cunoscut, inci de la inceput, un mare
succes), a faptului cd face apologia celor mai bine adaptafi, mai putemici qi, in
fine, a conotatiei sale psihosociale foarte puternice, de unde ,,inutilitatea" sa
in travaliul clinic. La extrema girului de critici s-ar Putea situa pozifia negativisti a cAtorva cadre didactice universitare sau practicieni, care neagi ins59i
Cercetarea

Mirturie stau

cele 4 641de documente

existen{a procesului de rezilienfi.

Aceste critici comporti mai multe explicafii: lipsa de informare

este,

!
I
I

intr-adevir, foarte dificil si te menlii la curent cu rezultatele numeroaselor

cercetiri intreprinse in acest domeniu -, reaclii la ,,excesul" de povegti despre
gi la inflalia de lucrdri care vulgarizeazi acest concept.
Am incercat si demonstrez, cu mai multe ocazii (Ionescu, 20101; Ionescu gi
]ourdan-Ionescu, 20102), superficialitatea acestor critici. lntr-adevir, in ciuda
lipsei unei definifii unanim acceptate, termenul de rezilienld face referire,
atunci cAnd este utilizatin domeniul psihologiei, la procesul care permite indivizTlor, familiilor gi grupurilor umane si depiqeasci situagiile dificile, trauma,
si nu prezinte tulburdri psihice, sd continue sd trdiasci la fel ca inainte (sau
aproape), putAnd chiar si dea dovadi de o mai bund func{ionare psihici
decAt inainte, grafie a ceea ce poarti numele de dezvoltare sau crestere Posttraumatici. Pe de alti parte, la ora actuald dispunem de numeroase dovezi ci
rezilien[a este un proces universal, chiar daci fiecare context cultural poate

rezilienfi

I
2

Ionescu S., Psychopathologie de I'ndulte. Fondenrcrtts ct perspectiucs, Paris, Belin, 2010.

Ionescu S. gi Jourdan{onescu C., ,,Entre enthousiasme et rejet: l'ambivalence suscit6e
concept de r6silience", Bulletin de psychologie, vol. 63, nt. 6,2010, p. 401-403.

I
I

par le

I
Tratatde rezilienll asistattr

r Cuvantinainte

t,,

aduce inflexiuni

fi

nuanle modului de derulare a acestui proces. Rezilienta

este departe de a face in secret apolotia celor mai puternici sau de a constitui

o proprietate intrinseci a subiectului, plasAnduJ Jeasupra celorlalti. De fapt,

procesul rezilientei nu poate avea loc in afara interaciiunilor cu ceilalfi,in
lipsa mentorilor, tutorilor sau relelelor de susfinere sociali. in fine, impactul
conceptului derezilienld asupra domeniului clinic cunoagte un mare avAnt gi

tocmai aceasta incercdm noi sd demonsftemill Tratotul de rezilienld asisloti.

Tlo-talul cuplinde trei perti. prima este consacratd ,,problemelor generale,,:

sunt abordate domeniul rezilienlei asistate, relatiile acesteia cu doui'alte mari
categorii-de metode de interventie, psihoterapia
$i, respectiv, sprijinul eduia_
tiv qi psihosocial, problema evaludrii Fi contributia pe care d ire practicarea.
scrisului la dezvoltarea rezitientei.
ln a doua parte a Tratahiui su\t prezeitate diverse situatii dificile care

pot
interveni pe plan individual $i familial, precum
$i tehnicile 9i prog.u-"|"
destinate s;-incurajeze rezilienta p"r.oan"lor cu.e s" afll in situaiiild
respective. Aceasttr parte debuteazi cu un capitol referitor la maltratare la
bolite
Ei
copilului, divort, deces gi tulburtrrile psihice ale pirintilor. Capitoiele urmi_
toare desc u ceea ce rezilienta asistat; poate aduce persoaneloi care prezinti
tulburiri psihice, o deficienfi intelectual;, idei suicidare, adicgii la sribstan;e
psihoactive. De asemenea, este abordat, in capitole distincte, aportul
rezi_
ii
lienlei asistate puse in serviciul unei imbrtra;iri frumoase gi util'izarea pro_
cesului de creativitate in construirea rezilientei.

A treia parte a Trdtatului

este

consacrattr modalitarilo! de aplicare a rezi_

lientei asistate in cazul traumatismelor colective: catasirofe, gomaj, genocid gi

dictature.

in diferitele capitole ale acestei lucriri, cercetitorii propun un bilant al

celor mai recente cuno$tinte referitoare la efectele, in pla; psihologic, ale
situafiilor cu caracter traumatizant pe care Ie abordeaztr, expun date care
atest; prezenta unei reziliente considerate naturale la
care sunt confruntate cu aceste situatji, se intereseaz, de factorii
"nr^it"de r"..oun"
proteclie
care pot determina inclinarea balantei dinamice spre rezilienti gi
prezinti
exemple de modalit,iti de interventie ce vizeazi conitruirea ."rilii.,tii.
T/aldfrl este conceput de autorii s;i ca o sursi de idei, o trusi de instrumente-pusi la-dispozilia practicienilor care, cu creativitatea lor, vor putea face
adapteri (in special Ia alte contexte culturale decat cele pentru ca're au
fost
elaborate tehnicr'le qi programele prezentate) sau, mai mult, sA mearge
mar
departe, modificand gi inovAnd.
Lucrarea este rezultatul muncii a 23 de autori _ cadre universitare,
cercetetori $i practicieni
- din Belgia, Canada, Franfa, Rom6nia gi R.i{anda, care

sunt preocupati de mai multi ani de Procesul rezilientei gi care s-au reunit cu
diferite ocazii in jurul temei rezilieniei.

Tralatll este incununarea unui efort de durati in ceea ce privegte rezilienta, care nu a aiuns Ia final.. . De fapt, de-a lungul unei perioade de aproape
douizeci de ani, am condus - Ia Universitatea Paris Descartes li la Universitatea Paris 8-Vincennes din Saint-Denis - o serie de noul teze de doctorat li trei lucrari pentru obtinerea HDR avAnd legituri cu rezilienla.
Cercettrrile doctorale intrePrinse in acest cadru s-au ocuPat de rezilienta
pcolari, de aceea a copiilor din Mali aflati in Plasament, a coPiilor columbieni
expuli in mod repetat violentei socio-Politice, de rezilienla lucr:torilor
umanitari, a victimelor atentatului de la RER Polt-Royal din Paris, a membrilor
rezistentei franceze deportali'in lagirele de concentrare naziste, a Persoanelor
care suferd de tulburiri psihice grave sau care sunt hertuite nroral la Iocul de
munce, a persoanelor care au triit in contextul totalitarismului comunist din

Rominia. Alte cercetiri de doctorat - axate asuPra transmiterii transgenerationaie a traumei gi a rezilienlei la descendentii Persoanelor ce triiserd
genocidul armenilor sau asuPra elaboririi unei metode de interventie in cazul
adolescenlilor (numiti ,,teatru de rezilienlS") - sunt in curs de realizare.
Cele trei lucrdri pentru oblinerea HDR mentionate s-au ocuPat de asPecte
foarte diferite ale rezilicntei: adoPtarea unei PersPective tip ciclu de viali in
studiul relatiilor dintle munc5, stres gi reziliente; rolul crealiei artistice in
raport cu trauma gi rezilienta; spectrul factorilor de risc Ai de Protecfie in
tulburirile autiste. Mai multi autori ai acestor cercetiri doctorale sau destinate
obtinerii HDR au devenit coautori ai Tnlatul i...
AIte pirti ale Tratotului sunt fructul activititilor Centrului de cercetare
,,Traumi, rezilienti, psihoterapii", care a functionat la Uni!ersitatea Paris 8
din 2005 pane in 2009 qi care au fost prezentate in cadrul intAlnirilor gtiin.tifice
organizate de centlu cu Partenerii din striin;tate, in special pe parcursul
forumurilor internalionale ce au avut loc la Sankt PetersburB (2006), Celiabinsk
(2007), TimiFoara (2007), Blagoevgrad (2008) 9i Louvain (2009).
Autorii acestui Tratal speri cI el va suscita schimburi fructuoase intre
practicieni $i cercetitori $i c; va favoriza dezvoltarea unei noi modalititi de
lucru in domeniul clinic, incurajand procesul de rezilientA la persoanele
f ragilizate de situatiile dif icile.
Serban Ionescu

SERBAN IONE5CU

Tratat de rezilien!5 asistatl

23

Cuvant inainte

Partea int6i

Probleme generale

I.

Domeniul rezilienlei asistate

Serban Ionescu
I

in ciuda absenlei unei definitii unice a rezilienlei, universal acceptate,

existi de fapt un acord in privinfa a doui puncte esentiale: (a) rezilienta caracterizeaze o persoantr care a trdit sau traielte un eveniment cu caracter traumatizant sau adversitate cronicd $i care di dovadd de o buni adaptabilitate (ceea
ce are semnificalii diferite, in funcfie de vArsta sa qi de contextul sociocultural
in care treiegte) gi (b) rezilienta este rezultatul unui proces interactiv intre
persoane, familie qi mediul sdu inconjuritor.
Dintre numeroasele publica[ii consacrate conceptului de rezilienliI gi
multiplele cerceteri care au fost intreprinse pentru a-l circumscrie cu mai
mare exactitate, nu vom aborda aici decat aspectele cele mai importante ale
unui nou demers clinic elaborat in jurul acestui concept, rezilienta asistate.
Cercetarea

in domeniul rezilienlei: inceputuri ;i evolufie

Pentru a inlelege cum s-a format campul rezilientei asistate gi amploarea

modalititi de intervenlie, mi s-ar pirea util si amintesc, mai intai,
asupra ciror populafii au fost intreprinse la inceput cercetArile in domeniul
acestei noi

rezilienfei. Primele proiecte importante au fost realizate asupra unor copii

aflati inconditii de ri daercitate. Acestco\cept se referi, conform lui O,Dougherty
Wright li Masten (2005), la ,,condi{ii de mediu care interfereazd cu sarcinile
procesului de dezvoltare adecvate varstei sau amenint; realizarea lor Ide
catre copii]". Printre aceste conditii, autorii citati mentioneazi sir;cia, absenta
unui domiciliu fix, maltratarea infantili, \,iolenta politicA sau sociale, situatii

Citiloni care doresc mai mult inJormatii despre conceprut de rezilient; pot consutta tonescu ,i
lourdan-Ioncscu (2006), pre.xm ti capitolul intitulat,,De la patocentrism la sanogcnez:.
aporturile.onceptului de rczilien\e" @.271-279), in lones.u (2010).

i
Tratat de reuilinl} aristatS

r Dorreriul

rezilientei asist.te

care sunt adesea considerate dovezi ale unei adversitSli psihosociale cronice.
Ne aflim deci departe de caracterul ocazional al traumei.r
inceputurile cercetirii asuPra rezilienfei sunt marcate de trei mari contribufii fondatoare: studiul longitudinal al lui Emmy Werner gi Ruth Smith,
cerceterile asupra diferitelor populagii aflate in situafii de risc, intreprinse de
Michael Rutter gi proiectul ,,Competenli", coordonat de Norman Garmezy.
Werner gi Smith au studiat rezilienfa urmirind dezvoltarea d 698 de copii
ndsculi in anul 1955 in insula Kauai aflati in arhipelagul Hawai. in jur de 30%
din acegti copii au fost supugi efectului a Patru sau mai mulli factori de risc
precum siricia, stresul perinatal, conflictele familiale, divorful, alcoolismul
sau boala psihici a pirinfilor. Datele referitoare la copii gi'la familiile lor au
fost culese la nagtere, pe parcursul perioadei postpartum qiIa1,2,10, 18,32 qi
40 de ani. Rezultatele - care atesti existenfa unui Proces ce duce la rezilien[i,
la vArste diferite qi in ciuda factorilor de risc la care au fost expuqi acegti
copii - au ficut subiectul mai multor lucrdri, din care cea mai cunoscuti
poarti titlul sugestiv de ,Julnerabil dar invincibil: studiu longitu.l.inal asuPra
copiilor gi tinerilor rezilienfi"2.
Primele cerceteri ale lui Michael Rutter asuPra procesului de rezilienf{ au
fost realizate asupra unor populalii diferite: copii ai ciror pdrinfi Prezentau
tulburiri psihice (Rutter, 1966), copii care au triit experienfa separirii de
maml (Rutter, 1.972, 1979a) gi copii provenifi din medii dezavantajate (Rutter,
1,979b). Aceasti ultimi categorie cuprinde e;antioane de copii din insula
Wight (in Anglia) gi din cartiere defavorizate ale Londrei. Acegti copii proveneau din famitii numeroase gi cu niveluri socio-economice scizute gi fuseseri expugi Ia conflicte parentale, criminalitate parentald, tulburiri psihice ale
mamelor qi treiau in locuinfe suprapopulate. Studiile epidemiologice intreprinse asupra copiilor din insula Wight gi din Londra i-au permis lui Rutter
si constate ci factorii de risc acfionAnd izolafi nu antrenau o creqtere,a Prevalentei tulburdrilor psihiatrice. Din contri, frect'enfa acestor tulburiri creqtea
considerabil in prezenla ac{iunii concomitente a doi sau trei factori de risc.
Odati cu sfArgitul anilor 1950 9i debutul anilor 'I.970, Garmezy demareazd,
in cadrul Universiti{ii din Ir{innesota, realizarea proiectului ,,Competenfi"3.

,
:
I

in

acest cadru, numeroase cercetiri au fost consacrate dezvoltirii copiilor

considerafi in situafie de risc din anumite motive: malformafii cardiace
congenitale (O'Dougherty, Wright, Garmezy, Loewenson qi Torres, 1983),

incapacitate fiziclltezele de doctorat ale lui Raison (1982) gi Silverman (1982)l

gi, mai ales, diagnosticul de schizofrenie al mamei (Garmezy gi Devine, 1984).
Numeroasele studii realizate in cadrul proiectului ,,Competenfi" au depistat rapid capacitatea anumitor copii de a se adapta foarte bine, in ciuda
evenimentelor de via[i cu caracter stresant la care au fost expuqi. Treptat,
cercetitorii implica[i au incercat si rispundi urmitoarelor intrebiri:

- ,,Drumul dinspre copirezilienfi 5i restabilire" - a apirut in 2001.

Conceptul d,e contpeten[i l,sihosocinli se referi la utilizarea adapiativl de citre copil a resurselor
personale 9i contextuale, in vederea reatizlrii de sarcini de dezvoltare adecvate vArstei sale. De

SERBAN IONESCU

Care sunt caracteristicile copiilor competenfi gi mai ales ale celor care
au fost expuqi unor sifuafii considerate stresante?

Care sunt factorii potenfiali de risc ai de protecfie care sporesc sau

reduc efectele negative ale expunerii la adversitate?
Care sunt, in plini copil6rie, factorii predictivi ai adaptdrii la ado-

- [:::lii

tmplicafiite rispunsurilor la aceste intrebdri asupra intervenqiei?

intr-o publicafie ulterioari cercetdrilor intreprinse pentru proiectul ,,Competenfi", Garmezy (1993) insisti, de asemenea, asupra rolului sirdciei gi
consecinfelor sale. Utilizdnd diagrama lui Birch gi Gussow (1970), Garmezy
subliniazi rolul potenfial patogen al tiparului aditiv al adversitigilor cronice
care insotesc siricia, adversitS(i care vor constitui precursorii vulnerabilitdgii

psihiatrice a copiilor.
Evocarea condiliilor in care au fost realizate cercetdrile de inceput arat6 in
mod clar ci bazele conceptului de rezilienfd au fost puse pornind de la cer-

cetirile asupra unor egantioane de copii al

pdrea ameninfat.

ciror curs normal al dezvoltirii

Studiul rezilienfei la adult este mai tardiv, dovada constituind-o aparifia

abia in 2010 a primei lucriri de sintezd pe aceasti temi (Reich, Zautra gi Hall,
2010). Dezvoltarea sa poate fi asociatd cu interesul arrtat de clinicieni tul-

burdrii de stres posttraumatic (TSPT)t, categorie diagnostici introdusi in

Publicafia cea mai completi referitoare la studiul lui Wemer 9i Smith

risc,

in paralel or definirea sa in temeni economici, Laplanche gi Pontalis (VocnDularul psilnnalizei,l99l)

consideri ci ,,trauma sau haumatismul (psihic)" este,,un eleniment al vie$.i subiechrlui care se defineqte prin intensitatea sa, hcapacitatea in cde se glsegte subiech:l de a-i rispunde in mod adecvat,
h:lburarea gi efectele patogene durabile pe care le provoaci in organizarea psihici" (p.+44\.
ldrie spre mijlocul viefii:

2sl

exemplu, copilul trebuie si-gi poati utiliza activ capacitifile intelectuale gi si Iege relafii poziti\.e
cu personalul didactic pentru a reuqi pe plan gcolar (O'Dougherty Wright gi \Iasten, 2005, p. 20).
Intr-un sens larg, termenul conpctcntd.,,se referi la funcfionarea eficienti in societate iau la
presupusa capacitate de a funcfiona astfel, finand cont de agteptirile bazate pe normele
comportamentale existente intr-un context, intr-o culturi 9i intr-un anumit moment al istoriei"
(Masten si O'Dougherty Wright, 2010).
Crocq (1999) spune ci termenul de tulburare de stres posttraumatic,,s-a impus, in ciuda faptului
ci ignori problema traumei, ascunz6nd-o sub mica dimensime psihoneurologici de stres" (p. 11).

Tratat de rezilienli asistatl

Domenjul rezilien!ei asjstate

I
I

[-

1980ina treia editie

Manualului Asocia[iei Americane de Psihiatrie (DSM-III)

in
1992,
in
a
zecea
editie
a Clasificrrii tntemationale a Matadiilor (ICM-10)
li
a Organizatiei Mondiale a SinAtiFi. Explicatia acestei relatii este simplA: anumili adul;i nu prezentau simptome ale TSPT, cu toate ce fuseseri expugi unor
situafii despre care se ltie ctr genereazA astfel de simptome. Descrierea acestor
adulti, numiti rezilien{i, a ridicat problema factorilor qi proceselor care ar
putea explica rezistenla lor curioasi.
Studiindu-se tezilienta la adult - persoand la care dezvoltarea este incheiati - s-a observat ctr, daci in anumite cazuri exista o revenite la ,,linia de
bazd"r (deci o recuperare) dupi tr;irea unor evenimente cu caracter traumatic
sau stresant (cum spun anumiti clinicieni), in alte cazuri persoanele pot bencficia de pe urma acestor evenimente, profitAnd 9i dezvolt6ndu-se din punct
a

31

catastrofelor naturale (cutremure, uragare, tsunami, inunda{ii);

dezastrelor provocate de oameni (genocide, rizboaie, acte terotiste);

accidentelor (feroviare, aviatice);

catastrofelor ecologice (maree negre, accidente survenite la instalalii
nucleare).

Totodat5, rezilienla adulrilor este studiate

de vedere psihic.

copiilor

Deli cercetetorii au mentionat de mult timp ci un traumatism psihic ar

putea avea consecinte pozitive (de exemplu, Taylor, 1983), numai in cursul

- ala cum am vizut in cazul

- in situatii de adversitate cronici precum s;r;cia sau gomajul qi

chiar prezenta tulburerilor psihice.

Ldrgirea conceptului de rezilienfi a dus la utilizarea sa
- criticatd de unii _
in contextul vast al evenimentelor de viali Ei al grijilor cotidiene (Ionescu,
2006). Aceasttr lArgire este rustificat; de observaliile clinice qi de rezultatele
provenite din cercetare, care au ardtat ce exigentele iritante, frustrante Si dificile ale vietii cotidiene (letate, de exemplu, de transport, ambuteiaje sau de
caracteristicile stresante ale relafiilor gi rolurilor asumate pe parcursul unor
perioade lungi precum, de exemplu, problemele de ordin relalional sau povara pe care o poate leprezenta ingrijirea unor parinti in vArsti gi suferinzi)
au efecte cumulative gi semnificative asupra bune sterii psihologice.
Ce concluzii putem trage in urma acestei scurte prezenti a inceputurilor gi
evoluliei cercetdrii in domeniul rezilienlei? Mai int6i, ce procesul de reziliente
a putut fi studiat in situalii foarte diverse: situatii cu caracter traumatizant (in
sensul tradifional, clasic, al conceptului de traumi);i situafii de adversitate
cronice. Aceste cercet;ri au permis cunoa$terea a ceea ce este comun gi a ceea ce
este specific in modul de derulare a procesului de reziliente in diveEe situatii

ultimilor zece sau doutrzeci de ani aceasti posibilitate a fost luate in serios.
Schimbtrrile constatate sunt numeroase: faptul de a aprecia mai mult viata, de
a avea relafii mai apropiate cu ceilalti, o inflorire a spiritualitAli, o schimbare
a priorititilor Ei o mai mare forti personalS (Tedeschi qi Calhoun, 1995
Si 1996;
Stanton, Bower qi Lon', 2005). in prezent, publicafiile specializate in acest
domeniu utilizeazi douA expresii: dezvoltare posttraumatictr (Tedeschi pi
Calhoun, 2004), formulare mai adecvattr pentru traumele majore (precum dezastrele naturale sau un diagnostic de cancer) $i dezvoltare asociata stresului
(Park, Cohen gi Murch, 1996), care se referi mai degrabtr la evenimentele vietii
obiinuite (de exemplu, o rupture amoroasi).
Studiul acestui nou tip de dezvoltare
- posttraumatice sau asociatA stresului - plaseazd, cel putin partial, rezilienta adultului intr-o perspettivi a
psihologiei dezvoltirii, aga cum este cazul studiilor asupra copiilor, ii permite
realizarea unor comparalii, mai precis schifarea unei teorii unificatoare.
Pe lanti favorizarea unei mai bune cunoapteri a factorilor ti proceselor
subiacente rezilienfei, studierea ei la adulti a ayut cel putin trei consecinte:

9i/riri inten'enfia profesioniptilor din domeniul sindtdfii mentale.

Aceast; reziliente, duratl pornind de la caracteristicile individuale gi de Ia

(a) rezilienla a inceput sA fie cercetati din perspectiva ciclului de viati

(mergdnd de la copilul mic pAnd la persoana vArstnict) (a se vedea Masten gi

O'Dougherty Wright, 2010); (b) se asisti la o multiplicare a situatiilor in care
a fost observate Ei studiate rezilienta gi (c) conceptul este aplicat unor situatii
care nu corespund notiunii de traumatism li care sunt mai apropiate de ceea
ce s-ar putea numi situatii de adversitate cronici.
Astfel, dispunem de informatii asupra procesului de rezilientd in situatia:

interactiunile intrafamiliale gi cu persoanele din mediul subiectului, constituie

rezilienla naturalS. Studiul acesteia - precum gi cunoasterea factorilor
implicafi 9i a proceselor subiacente - a permis trecerea intr-o noue etapi,
aceea a construirii rezilientei, de data aceasta impreun; cu profesionigtii din
domeniul slnatalii mentale. Este vorba despre ceea ce am numit /ezllie Id

Pe de alt; parie, trebuie notat faptul .I succesul termenului TSPT kebuie pus in IeBItura
$i cu
indaiirea deosebite, in special a psihiarriri anglo-americane, care, dup; .um scrie B;rois (1993)
,,a .rzut cA SAsette in notiunea de stres un cadru, chiar un model, pentru a 8azdui,, I...1 ,,acesr
musatu incomod" reprezentat de tulbur;rile psihotraumari.e.
Prin aceasi; rerenire la linia de baz;, nu trbuie inteles d eyenimentut tr:it do subiect nu a Usar

l7srstnli (Ionescu, 2004).

I
SERBAN

roNEscu

Trat.t de re.ilien!5 arittat5 r Domeni!l reziljenlei asistate

I
I
I

tn

Intervenfia focalizati Pe rezilient5:

primele programe de rezilienli asistati
lnteresul purtat copiilor Si situatiilor care riscd si le ingreuneze dezvoltarea gi si aibtr consecinte asupra sdntrtelii lor mentale a fost insotit, foarte
devreme, de elaborarea unor programe de interuentie ce urmireau in special
atenuarea efectelor sirtrciei cronice. in acest context, SAsesc cd este imPortanta
menlionarea catorva dintre primele programe.
Proiectul pregcolar Pefty (Weikart, Rogers, Adcock 9i McClelland, 1971;
Weikart, 1972) a debutat in anii 1960, sub forma unei initiative locale, la
Ypsilanti (in Michigan) 9i a fost sPriiinit de Fundagia High/Scope pentru cercetare in educatie. Se adresa copiilor cu varste cuPrinse intre trei gi qase ani,
care prezentau cel putin Patru dezavantaie. O buni Parte din familii erau
monoparentale, iar jumetate triia din alocafii sociale
Programul oferea ingrijiri, o educatie de inaltA calitate distribuite Pe
parcursul a patru iumAtAF de zi Pe siPtAmane fi o viziti sipttrmAnall a edu'
catorului la domiciliul copilului. Un cadru didactic se ocupa de gase copii.
lnterventia a luat sfarfit in anul 1967, evolutia celor 123 de coPii care au
beneficiat de program fiind urmiriti in continuare timP de mai bine de 25 de
ani. Analiza beneficii/costuri a scos in evidente un raport de 7:1 in favoarea
beneficiilor. La varsta de 27 de a i, subiectii care au ParticiPat la program
prezentau rezultate mai bune decAt subiectii din gruPul de control: mai multi
dintre ei terminaseri liceul (peste 33%), iti Pl;teau imPozitele, detineau Propria casi; totodatA, erau mai pulini aceia care avuseser; probleme cu legea,
iar numirul sarcinilor la adolescentl era inferior cu 427" celui inregistrat in
grupul de control. Datorite Perioadei de-a lungul cercia a fost urmerit 9i
rezultatelor obtinute, proiectul Perry este recunoscut drept unul dintre cele
mai bune programe destinate incuraiSrii rezilientei coPiilor din familii sirace
gi cu multiple dezavantaie (Barnett, 1993).

Progrnmul forndrii fianvlor a fost initiat de Karnes, Teska, Hodgins 9i

Badge! (1970) Ia Universitatea din Illinois. Se adresa mamelor din medii defavorizate, cu copii intre 13 gi 27 de luni, care erau invetate tehnici de educare a
copiilor. Erau utilizate jucirii educative !i alte instrumente pedagogice,
pentru a promova schimburile verbale intre mami gi copil. Erau Previzute
vizite la domiciliu (cel pufin o datl pe lune), nu numai pentru a evalua progresul copilului qi al mamei, dar 9i Pentru a Ie a,uta Pe acestea din urmi si
rezolve anumite probleme Practice.

modifice' uneori
Mai multe Progtame numite ecologice erau menite sicoPilului' Printre
al
obitnuit
viati
de
mediul
int.-o mani"re ?oa.ie imPortantX,
Proiectul
Abecedor'
proiectul
Miluat*ee
$
;.;.;;;"g.r-" tigutau proiecttrl

33

qi viza Prevenirea
Mihvaukee a fost iniliat la Universitatea din Wisconsin
oraEul Milwaukee
din
,"i"tarfri."ntuf "9orla copiii din mediile defavorizate
CoPiii cale au
1972)
(Heber, Carber, HarrinSton, Hoffman 9i Falender'
nivelului
cauza
din
risc
lurticipat lu proie.t au fost considerali in situatie de
zoni
(intr-o
I"*f".'*rf ul n1urn"i (lQ mai mic de 75) 9i locului de retedintE
ani'
zece
durate de
"Reabidefavorizata;. Proglamul a fost concePut Pentru o
pe
munce'
mamelor
accent'l
Pentlu
Pe Preg;tirea
litarea maternd" !u.,eu
o
mai
pe
u*"tiorur"" aUilitalitor de intrelinere a casei Ei' in cele din urm6'
confinea'
Mila'arikee
Prolectal
copitului
asupra
buni capacitate de intervenlie
stimularea
urmirind
copiilor'
asupra
inteNenfie
de
d" as"-enea, 9i o.ectiune
dezvoltirii lor Psihologice.
de Nord de
Proiectul Abecedar a fost etaborat Ia Universitatea Carolina
mental
cd
retardul
Putea fi evitat'
Ramey ii Smith (1976), Pentru a demonstra
dezvoltare:
axe
de
PSihoprincipalele
S".1i,-i.,"u destinatd copiilor mici viza
numir
un
Continea
socio-afectiv
motricitatea, cognilla, iimUalul qi domeniul
de dezvoltare al fiefoarte mare de ;ctiviteti de invd[are, adaPtate nivelului

formati din
cirui copil. O alti sectiune imPortanti aprogrnnwlrti Abecedal era
lucretorilor
serviciile de care beneficia familia fiecirui coPil: ajutor din Partea
suplimente alimentare pentru
sociali Pentru ca famitia si nu se dezorganizeze;
Pe de altd Parte' s-au
ca nutrigia sI devind mai echilibrati; ingriiiri medicale
i"frr aou*" "for,r.ile Pentru asiSurarea unei maxime ParticiPAri a Pirint-ilor'
Asifel, taxele de transPort erau acoPerite din bugetul Proiectului'
acestor Protrame
Evaluarea rezultatelor obfinute in urma aPlicirii tuturor
de risc la care
factorilor
efectelor
la
Prevenirea
a scos in evidenti aportul lor
erau
- exPuqi coPiii resPectivi'

anilor t960 9i 1970 nu fusesere concePute in mod specific

efectelor ad1'erpentru incuraiarea rezilien(ei, ci mai mult Pentru Prevenirea
Unite in familii
in
Statele
triiau
lii;1itor ..oni." intamPinate de copiii care
au inceput
publicalii
1990,
diferite
sirace, defavorizate. iotodati, din anii

f'-g."*a"

,,Promovalea", ,,construirea"' "stimulatea"' "ameliorarea"

copiilor 9i adultilor aflati in situatii care Pot al ea
rezilienlei
sau ,,cregterea"
tehnici Fi
.on"".in1" asuPra sanitetii lor psihice Astfel, au fost elaborate

l
I

I
I

se fle interesate de

progru*"

*"nii"

cu bine
rA aiute indivizii sau grupurile si faci fali 9i si iasi

din situatiile traumatizante 9i de adversitate'

I
SERBAN IONESIU

Tratat de rzilienll asistati

r Domeniul rea ienlei asistat

i
I

S-a structurat astfel, progresiv, o nouj

modalitate de interventie, in care
construirea rezilientei este acompaniat,i
de profesionipti iniomua,lirrr,rrrg

mentale. Acest proces este deci asis,nt

de profe.ionlgti com;;;;;;;".r".r.
procesul ce duce la rezilienli
ii factorii implicati in el.
Alegerea atributului ,sislofd pentru
a desemna o manieri de lucru nu este
nou5. Numeroase activit;ti _ precum
chirurgia,

de exemplu

aceste persoane nu fac decet sd secondeze,

sd htsoteasci sub.te;;ll;
cA subiectul este acela care rimAne,,l"

;;a pr.."r.
";;";;;;.

Arati, de asemenea,

Pr..,ai:.?lg: rezilientei asistate: caracteristicile

unei noi
modatttaF de interventie,i misuri de precaufie

necesare

Contrar abord;rii clinice traditionale, centrate

pe disfunctionalit;ti, pe
problemele gi handicapurile ce decurg
a"
inspird din ceea ce a fost numit interuenyie".oro, fru"ii."-r"rii",li"i'"ju"*
bazati pe puncte loiter.' icest trp ae
interventie are mai multe caracteristici
1V"a^, Oiag".,-L"#0""i"r,

Schellenbach gi Solarz, 2004). intr-adevir,

ea:

'.-----.'"i_O*r,

se focalizeazi pe intelegerea dezvolt;rii

in stare de s;netate,i pe construirea rezilienlei;

urm;re$te dezvoltarea punctelor folte

ii abilitililor care si permiti
prevenirea apariliei ulterioare a problemelor;
promoveazi sAnitatea gi starea de bine in
randul tinerilor;
se centreaza pe emotiile, gAndurile,
tr;s;turile gi comportamentele
pozitive;
vizeazi ameliorarea calitllii \.ieliisi acordi
credit persoanei;

urm,iregte sustinerea familiei, sebazeazA

p" pun.,ll" fori" rle acesteia
valorizeazi resursele familiale ;
considerari toti copiii pot reusi, utirizeaz;
cu succes punctere forte ale
copiilor. ale cadrelor didactice si ale comunit;tii
in
Ei

J" ;;;;"

iJl:,:1-t:,:,r,.::*
l3:r,nir
rnooges
sr Lrrlton. 200Jr

dovedesc nePutincioasei
concepe actiuni Pentru transformarea mediului;
identiiicd resursele existente in comunitate li le utilizeazA;
valorizeaz; diferentele culturale li le considerA o bo8;tie'

t.^"gr"fi;;.; i;;;i;;;;;

pot fi realizate cu asistente din partel

calculatorului. gi procrearea poate fi asistatd medical. Adjectivul
asrstr;d, folosi, p"*,
.lru.*rZ"
construirea sau intirirea rezilientei _
"
benefjciind a" '*oinpur,]urr,"ntr'rf
profesionigtilor din domeniul sinitetii mentale _
in cazul persoanelor care
trec.prin traume sau intampina o adversitate..."i.a,
,rUrl.i"ri'i)p,,,, .,

vizeazi abilitarea, construirea abilitetilor !i intirirea grupurilor care se

drepr.apac,rarea de a reuii aproape perfect

inrr-o activitate crati

pttari
Specialittii care tucreazA din PersPectiva rezilientei asistate trebuie sd
it eiidenln gi si .lezpolte Potetltialildtile persoanelor considerate in situalie de
cunoscute
risc. Astfel, accentul este Pus Pe o serie de caracteristici individuale
caPacitate
de
sine'
stimd
ai
rezilientei:
facilitatori
de
drept factori
Proteclie Ei
asupra
de
control
sentiment
pozitivS'
de
sine
imagine
simpatia,
de a suscita

vielii, creativitate, umor etc.

iotodaU, speclaligtii trebuie si descopere resursele existente in anturaiul
mentine' Pe
Dersoanei. Este vorba, in primul rand, de adulli care sA Poatd
pr..rrrul unei lungi Perioade de timP, legdturi semnificative li emPatice cu
mentorii (Colley' 1996) sau "Punctele Pe!iersoana respectivi. iceqtla sunt
(1995) le definea ca persoane din mediul
Carbarino
pe
care
io.,"t" a" un.o."i"
inconjuritor ut ioiit,.rtri, cu care acesta intretine relatii afective pozitive 5i
r6silience"
stabil;. in limba fr;ncezd, Cyrulnik (2001) i-a denumit "tuteurs de
(tutori de rezilientA).
O alttr resursf, de mediu imPortantd o rePrezinti relelele de sustinere
etc')' care
(compuse din Prieteni, colegi de Ecoali sau de serviciu' asociatii
de
.ontribri" lu.*rr"a unui cadru securizant 9i Primitor' o veritabild "plasi
evalua
proteclie" in jurul persoanei. Rolul specialistului este de a descoperi Ei

resurse' de
u.este res.rrse, de a orienta Persoana de care se ocuP; sPre aceste
uneori chiar
a contribui la crearea unor istfel de retele atunci cAnd lipsesc ti
de a activa relelele deja existente'
ceea
Rezilienta asistatd este, adesea, o i'fter'rylltie orielltati cdlre llrel)etltie'
'e
Preventia
inseamni elaborarea unor Programe de interventie Preventivil'
implici trei tiPuri de demersuri (Wenar qi Kerig' 2000):

prc've\lia Ptinfiri, orientata spre prevenirea apariliei maladiilor 5i

iulburirilo12;

(2000) au
l.le.ind de la Dublicatiile di<ponibile ti de la ProPria ]or e\Penenla' CaPuTTi $i Grocs
p""r', ir"t-","" ii imprementarea unui Prosram de Preventie in

:i:fiI""il:; ,;.;;;a;,i
do

eniul

s:n:titii

mentale.

definite Tulb ralea e'te

i.'-*"i ,riratl * *r"ra h o altrare a s:net:|ii' a c:rei cauz: este
.""."rr"." r- "ma-- (ansamblu de sernne ei simPtome) a c:ror cauza nu este cunoscuta sau
a.iro'r aPanlie Poat relela cauze diJerite'

SRBAN IONESCU

Tratat d relilienla asist.t5

Domeniul reziljenlei asistate

36

prevenfia secuttdari, tocalizate pe identificarea

precoce a primelor
manifestAri ale maladiilor sau tulburlrilor, orie;tate
s;re blocarea
dezvoltdrii lor inain(e de instalarea simptomelor
forma lor completi;.
"";;r;,;;;;
preventia tertiqril, iniriatd mai tarziu, are drept
obiectiv impiedicarea
agraverii sau reaparitiei maladi or sau turburlrilor (in
acest ultim caz
este volba de preventia recidivelor). pentru
Caplan lteOe), s.op,rt prevenfiei tertiare este acela de a reduce durata gi
consecingeie
Si

Dac;

malaaiilor

tulburirilor.

interpersonale, invitarea strategiilor de schimbare cognitive, achizitia abilitililor de autogestionare 9i de stdpinire de sine (sau control) 9i ameliorarea
capacititii de a face faltr stresului (Mcl4rltirter, 7998; CaPszzi pi Gross, 2000)'
Aplicarea rezilienlei asistate imPlice adoPtarea unei sll4fe8ii de i terl'ettlie
de tip aieutic, bazat| Pe metoda prin care Socrate, fiul moaqei, spunea ci ar
putea aduce pe lumq spiritele gAndurilor, Pe care acestea le contin fer; a avea
cunoqtinla de ele. Este vorba de a inlocui caracterul adesea directiv, constrangator, chiar intruziv, al intervenliilor clasice cu o insotire veritabilA care,
facilitAnd actualizarea comPetentelor Persoanei gi utilizarea lor pentru a face
fatd adversitdtii, modeleazd rezilienta.
in utilizarea metodelor de intervenfie de tipul rezilienJei asistate trebuie

aceste forme de prevenlie

sunt importante in interventia de tip

rezilient;_toate
asistata, ne vom limita aici lu prog.a_el"
de pr"r"r,1i" pri.a.a, Cu."
pot (i clasificate dupi doui crirerii:.mojaliiatea de
selecrar." p"iri"1,"i,grni,
ii l]velul de interventie privilegiar. selecrarea popurutiilol_iir,1i pout" ri
realizati
in trei modalitd li:

luate trei misuri de Precautie:

nu fie focalizatd numai asupra individului, intrucat rezilienta este produsul interactiunilor; este necesarA deci implicarea familiei $i a mediului inconjuritor al subiectului;
b) si nu se treace u$or cu vederea suferinta, orientand interventia asuPra
competentelor Ei punctelor forte ale persoanei;
c) si nu fie stigmatizate persoanele ,,aflate in situatie de risc" prin apli-

a) intervenlia

optand pentru Iucrul cu toate prsoanele care

fac parte dintr-o populatie
-

(modalitatea,,toatd populatia,,

sau,,stru*"gi"ujr"rrrii;;f

adoptand modalitatea ,,risc ridicat., ,,r*i:td

d" Institutul de medicini
(1994) ,,interventie prevenriv, selectiv;,, qt
afegana arefigi.,ti grupuri
de persoane cu risc de a dezvolta anumite
ruf ir r;,i ,u,i pr.Ui".",

a",

carea unor

care nu prezinte incA niciuna din manifestdrile

acestora. Un asemenea
grup ar putea fi constituit, de exemplu, din copiii
pirintilor depresivi,
aflati in situatie de risc de a prezenta dificultiti
de'ada;;;

urmeze tratamente medicale,,dure,,.

De

in ceea ce privepte nivelurile de inteNentie preventivi,

pe langA o abordare
centratd asupra persoanei (care corespunde ;tuefului
nr;it)idu;;, mai pot fi
descrise patru niveluri de abordare orientate
urrpr"

Rezilienta asistati deschide o noui cale Pentru domeniul clinic qi o noui

perspectivl in cAmpul sinitdfii psihice. Aga cum am mentionat, implici o
desprindere de modelul de intervenlie bazat Pe Patologie Capitolele urmitoaie oferi informalii despre ceea ce a fost intrePrins Pana in Prezent in acest
domeniu li sugestii celor care ar dori si se implice in acest tiP de interventie'
Bengt Lindstriim (2001) visa la o societate 9i la niEte conditii de viali in care
sd nu mai fie nevoie ca indivizii si fie rezilienti. Acesta r;mAnAnd deocamdati

inconlur;tor

(vizAnd fouilia, colegii, gcoola

9i, tespectin, cont ,titotea).
Pro.gramele de preventie primari pot avea
in vedere mai multeobiective:
,

dezvoltarea punctelor forte ale

'

vi;tii

curente, ameliorar".

interventii orientate asuPra lor'

Ar trebui ceutat un echiliblu prin aplicarea unor Programe educative in domeniul sdnAtetii, care se permiti schimbarea anumitor atitudini ln acelaii
timp, orice program adresat Persoanelor sau grupurilor de persoane in situa(ie de risc ar trebui evaluat cu atenlie din Punct de vedere etic'

"r;;;;;;.a
,u, .opiii .".Jtr"U,ri"

*"dirl,,i

sd

Cu precddere in Franfa, opinia publici gi specialiqtii sunt foarte sensibili in

ceea ce privegte acest ultim aspect Totodat;, negarea riscului - nofiune
probabilisticd, e drePt - Poate duce la neinterventie din teama de stigm atiz are'
S-ar crea, astfel, o situatie in care Persoana aflati in pericol nu ar fi asistati "

opt6nd pentru modalitatea ,,etapA importante;

*",,flri.uil a" t
zi!ie,, 9i av6nd in vedere persoanele iare triiesc
"r,ae ,iaU
stresante sau care traverseazi perioade critice "u"r,i^e.,iJ
d" ViatA.

pot fi aleqi copiii p;rintilor care divorteazi

37

"orirnr.er

Bourier (1999) (on-rder.i cJ. din DUnd de rederc erir.

nirelut prelentiei (erhare este pMul.
intru,;i are drepi
"(op Ijn.,r.,,e.r cdn,..r, rctnr _rtadrrtor .i tutbu;arilo;

SERBAN IONESCU

Tratat de rezilien!I esistatl r Domniulrezilienlei asrstate

^--'i"i" S. (2006), Introduction

numai un vis, autorii Ttatalului de rezilienld asistntd

ptopun cititodlor lucririi
de
fatE ceteva solutii noi pentru.a-i aiutu p"

i"i.rru

""

lo.,ir,r.J.rlau"rri

tu

Ionescu

t"u-

Vuibert, P.7-17.
et persPecfiz'es' Paris' Belin'
S. iz^oro), p.y cho1alhologie de l'adulte' Fofidenefils
(2006)'
La
PsychoPatholotie comme Processus:
Ionescu S. li lourdan-lonescu C

ron"."u

Barnett W.S. (1993), BenefiFcost analysis

of preschool education: Findings from
2t),ear follorv-up, Anetitun lounal of Orth,,ysychiatry,
*, ai, irrr, , ,OO_r*.
^
Barrois
C. (1998), Les niuroses traumatiittts

ti yiyrnrir,rprr,r'frrr'iul

teact-tcrs

aril parents, edilia a III-a, Alexandrll,

2000. p.1b7-191.
Collev H. (1996), .Vehtori

a.:

A,n*i*"

r?:ll

Si'J.S.

tin ,u"irrli ,nrrrr,"rr,

Cuiford Press, P 213-357.

a;";."1;;/"a.so.taUor,,

MatonK.I.,DodgenD.W.,LeadbeaterBJ,Sandlerl'N'schellenbachCJ'FiSolarz

in K l Maton'
A.L. (2004), Sirengths-based research and Policy: an introduction'
youth'
itt
childrcn'
(coord
l'lz'aslittg
A
L
Solalz
)'
C.J. ScfrettenUacfr,-n.J. Leadbeater li
American
Washington'
ottd
t
eseorch
Slrc'rstlrs-l'nsed
ltolic!
urilies.

,]
!1".:
!* I ?s oilai|s petits canat
Lyruln,k ts._(20O1),
ds, I,aris, Odile Jacob.
Garoarrno l. (1995), Raisfig children h a
socinlly toxic entiro,lnter

ln*ili?s oud,or',n

, San_Francisco,
Jessey-Bass publishers.
Garmery N. (1993), Vulnerability and resilience,
in D.C. iunder, R.D. parke; C. Tomlinson-Keasey
K. widaman (coord.) Sludyirg tir,r"

ttrr";;;;i*;.-;;;)nality atrd
detelopnrent, Washington, American pslchoJogical
Associatio
i. ii_iio
^
*. ri. Devine V.T. (19S.{), project a"_'p","..", ii" l^L"..i"
",
.*0,* ,
""rT:?
children vulnerable to psychopatholog-r.,_in lV. tvatt, g.l.
a^if,""y,-i.i.
wl."* ii
J. E. Rolf (coord.), C,r ldren nt tri,,k to, :c;tt:oPh
rexin, Cambridge, Cambrid8e uni\.ersity
'irS_iOi " ' '-" " "t ':aJot

r{isconsin, Rehab,it",,""

T.n.;i Ctifton

o"."",.rl'jl-o'*:;ffi J::',::,[X1..;1,"y;::"";::,i

"

[i" ,ru", o

Sons, p. 256-268.

for

prel)e

Academy Press.
Ionescn S. (200.1), prefale, in
p. 11-16.

tite ,)ieri,e tio,t *.*;;,, ;;.;;*;,,

Lecomte, Guirir ile

son

Nrtionul

etlfonce. parls, Odile lacob,

Crove, Brooks/Cole-

in

in-develoPment'
O'Oorrgi".ty Wrigttt M. Si Masten A (2005), Resilience Processes
in rftildren' New York'
ol
resilience
(coord),
Hondbook
Brook,
S. iolasiein 9iRB.

iniervention

I
J_

editia a II-a' Pacific

DewloPnent, Y ol. 51, P - 1729-1 112'

of stress-related
Park C.L., Cohen L.H. gi Murch R L (1996), Assessment and Prediction
\'ol' 61' P 7'L'105'
Etowlh, lounlal of Petsonalita'
sttdefils'Teze
nrir'." S-4. ilSAzl, i, pingbehacior ofnainslreanrcd Pl1llsicntly hotltlicaPP'd
\{innesota'
din
ersitatea
de doctorat nePublicatS, Unil
consequences of early
Ramey C.T. $i S;ith B.J. (1976), Assessing the intellectual
81'
rvith hiSh risk-infants, A''nerican louruot of Melttat Det'icie c!' vol

D.O. (2004), Srrenghths_basei developm""i'*

0.".,,* in O.O
Linley 9i S. Joseph (coord.), positite
s*svth"togy ;, p*riir{, iot"i",i,

Institute of Medicine of the National

-{cademjes (7994), Reducirlg risks for nte tal
d,isortlers: Frontie/s

contptehcnsioe /'sl'otrse'

Kluwer Academic/Plenum Publishers, P 17-37'

Later
R B li Torres F
O'Dougherty M., Wright F.S., Garmezy N, Loewenson
.(1983)' c"i/d
defects'
heart
severe
n'ho
survi\'e
iniants
.onip"te'..e and a'daptation in

Heber R., Garber H., HarinSton S., Hoffman

C. 9i lalender C. (7922), Rehabilitntioh
of
Int' lies nt isk for .ll,ental rcladot.
Hodges

'

P 3-12'
youth: A
(lSss),
At
risi
i.U.
rrl.iViir,".
Psycholo8ical Association,

i,r".r, o

de

M. Montreuil gi J. Doron), Paris, Puf, P 133-157

(1970)' Educational interyention at
Kames M.B., Teka J.A., Hodgins A S qi Badger E D
DewloP le t'.vol 41' P 925-935'
Cllild
infants'
home for mothers oI disadvantaged
lnletnalional
resilience'
lournnl of Adolescetll
of
meaninS
(2001),
The
Lindstritm B.
7-12'
nr'
l,
13,
vol.
H.dltll,
and
P
Mcdicirc
(2010)' Resilience over the life sPan
N{asten A.S. ti O'Dougherty \fright M
and transformation' in J \{'
DeveloPmental PersPectives on resistance' recovery
rcsili't'cc' New York' The
adult
of
(coord
Handbook
Hall
),
n"icft, e.J. Za,.rtia

atr,uu,

glor social du,or, Londra, Routledpe

, rqumatistnes psv.hique,
a" Sr",,". p".i., OJi"r" iu.oU.

ti

vuln6rabilitdettdsilience,'in5'lonesculiABlanchet(coord)'No'ren'orsde
el Psycllollitllologie (volum coordonat
)iy'rirprnrrtrgir. Ps!chologie 'l;ripa

an
edilia a II-a, paris, Dunod.
Bir:h..H.Cl Gussorv J.D. (1970), Disad?antagd
children: Health, tutrition atrl school
!i
/ail!/e, New york, Grune & Stratton.
Bouvier P. (1999), Abus seruel et rdsilience,
in Nl.-p. poilpot lcoord.l, Soulhi ,Jis se
ro,,s//rira, Ramonville Saint-Agne, Eris.
Caplan G- Tlte-prinoples of yreteutlt e psychiatry,
Nevt york, Basic Books, 1964.
Capuzzi D. pi Cross D.R. (coord.) (2000), .!.o utt
it ris*.l,prern
chocs psychiques,

(coord

)'
p"y.ft.p",hologie sociile, in S lonescu $i C Jourdan-lonescu
sittations de oie' Paris'
el
i7)i'Enents
Ttaunalisnes'
Jociiti
et
iryrnip"lrnarg*,

Eibliografie

PsychoPathologies et socidtd Tendances dans le champ

p.318-324

Reiih ;.W., zautra a.i. 9i Hall

Guilford Press.

lS

\2010)'

Hn

dllook

ol od lt resili' ce' Ne\\' York' The

nnd l1sllchiatric
Rutter M. ('1966), Childrerr of :ick Porotls: A1t e riron'nettt'\|
Maudsley MonoSraPh nr. 16, Londra, Oxford University Press'

sl

dy'

I
SERBAN IONESCU

Tratat de Iezilien!: .sistatl

Domeniul rezilienlei asistate

l=
40

Rutter M. (1972), Ma terrrar

dep r iua

ion r eassesse,,Harmondworth, R"nguin.

Rutter M. (r979a), separation experiences: a nerv look at an

old iopic,
r--' Journal of
Pediatrics, vol.95,

II.

p.747-154.

Rutter M. (1979b), protective factors in children responses

to stress and disadv.antage,
in M'w' Kent pi J'8. Rolf (coord.), prirnary prmerriion in psychopathorogy,
v,or. 3: sociar
competence in children, Flanover, University press
of New England ,"i.' eS_Zl,
silverstein P'R ' (1982), cor.iyl and
ii
of physicairy
families
Tezi de doctorat nepublicati, laptation
Universiiatea din Minneiota.

handicapped children,

Stanton A'L', Bower J'E' pi Low c.A. (2006), posttraumatic

grog,th after cancer, in
L.G. Calhoun gi R.G' Tedeschi (coord.), Handbook of posttiumatic
gro*th, Research
and practice, Mahwah, Erlbaum, p. 1,3g_175.
Taylor s.E. (1983), Adjustment to threatening events: A
theory oi cogniti.'e adaptation,

American Psychologist, vol. 3g, p.1161_1173.

Tedeschi R.G. qi Calhoun L.G. (1995), Trauma and transfornntion:
Grott,th in the nfterntarh
of suffering, Thousand Oaks, Sage, 1995.
Tedeschi R.G. 9i Calhoun L.G. (199G), The postraumatic
Growth Inr.entory: '455472.
Measuring
positive legacy of trauma, lournal if Traumatic Stress, r.l.
S,
_
,the
i, p.
Tedeschi R.G. 9i Calhoun L.G. (2004), Target articre:
"..
,,posttruu-uti. gro*:tnl co.,."ptr"t
foundations and empirical evidence,,, psychologicnt Inquiry,uoi15,.r,r.
_
1, p. 1_1g.
-weikart
D.P. (1,922), Rerationship of curriculum, ieaching uid

education, in J.C. Stanley

preschool

l"".r,ing in'preschool

progrr^ Jo, disitdurrtaied:

!co9rd.),
mental opproaches to enrly chitdtnod
educatiort, galiimore,
Press,

p.22-66.

jir,

,*prri_
lohn popk'ins 'University

weikart D'P', Rogers L', Adock C. gi Mccrerand D. (1971),

Trte cogttiti,ery

oriettted

curriculum: a frnnteu,ork for prescrrcor teachers, rr ashingtory

Nationar Assoc"iation for
the Education of young Children.

wenar

c'

gi Kerig p' (2000), Deaeropnrcntal psvchopathorogy.

Fronr ir{nttcy

thr.o'ugh

edifia a IV-a, Boston, McGraw_Hiil.

werner E'E' 9i smith R.s. (r982i19g9), vulnerabre but inz,ircible: g
rongituditul study of
resilient children and youth, Nerv york, Adams, Bannister,
Cox.
_. werner E.E. gi smith R.s. (2001), Journeys
from criildhood to ntidrife: Risk, reslierce nnd
recortery, Ithaca, Cornell Unir.ersity press.
adolescence,

Rezi

lienlH

;i psi hotera pie

Serban Ionescu
I
Pdtrunderea conceptului de rezilienfi in domeniul psihoterapiilor este de
datd relativ recenti gi pufine publicafii sunt consacrate acestei noi tendin{e. in
analiza acestei abordiri, este necesar si distingem intre o orientare mai curAnd
teoretici pi consecinlele ei in plan practic.
Din punct de vedere mai curAnd teoretic, rezilienla este evocate odati cu
punerea in discufie a procesului psihoterapeutic ;i, in special, a poten!ialului
uman pentru schimbare qi a eficienfei psihoterapiilor. Bohart gi Tallman (2010)

insisti in special asupra faptului ci procesul de rezilienfi gi de

cregtere
posttraumatici confirmi existenfa unui potenfial de autovindecare in cazul
anumitor persoane. Kelley, Bickman qi Norrtood (2010), pe de alti parte,

regretd faptul ci cercetirile asupra variabilelor legate de pacient, implicate

in problema psihoterapiilor, au neglijat punctele forte ale celor care intri
intr-un proces psihoterapeutict. Astfel, de exemplu, degi existd un volum tot
mai mare de cercetdri asupra rezilienfei tinerilor (Bonanno Ei Mancini, 2008),
relalia acestei caracteristici cu rezultatele terapiei rimAne in mare misurd
necunoscut6.
Conceptul de potenlial de autovindecare2 nu este neutru gi editorii recentei

lucriri

asupra schimbirii

in psihoterapie - Duncan, Miller, Wampold

in capitolul lor, Kelley rt

gi

Hubble (2010) - se intreabi daci acesta nu poate stigmatiza persoanele care

au nevoie de psihoterapie gi pe acelea care nu reusesc si beneficieze de pe
urma psihoterapiei. in rispunsul lor, Bohart qi Tallman (20L0) sugereazd cd
persoanele care dau dovadd de rezilien{i au aproape intotdeauna (eu ag spune

1
:

al. se concentreaze asupra proceselor psihoterapeutice la pacienfii tineri.

I
I

intr-un articol care a stSmit numeroase reac{ii, E1'senck afirma, chiar din 1952, ci aproape doui
treimi din pacienlii nevrotici, indiferent dacl urmau sau nu o psihoterapie. isi reveneau sau
prezentau o ameliorare pe parcursul celor doi ani care urmau debutului tulburtrrii.

I
SERBAN IONESCU

Tratat de rezilien!5 asistatl

Rezilienl5 5i psihoterapie

42

intotdeauna!) nevoie de ajutorul unei alte persoane: un membru al familiei,

un cadru didactic sau, in general, un mentor sau un tutore de rezilienti. Din
contri, alte persoane au nevoie de un terapeut pentru a-li mobiliza abilititile
de schimbare. Iar Bohart li Tallman insisti asupra importantei ascultirii
pacientilor ca pe niite persoane proactive, pentru a
tasi modalitlti de a le
mobiliza potenlialitAtile. in acest context, Bohart gi Tallman amintesc cazul lui
Molly (Duncan, Hubble 9i Miuer, 1997) o fetiti de zece ani care suferea de
cogmaruri ti nu putea sI doarmi in patul ei _ cale reprezinti un exemplu

clasic al faptului ci terapeutii pretind ,,a iti ce e mai bine,, pentru un pacient
gi ignori ceea ce ar putea spune acesta. Ascultate fiind de un alt terapeut,
Molly s-a dovedit a fi capabili sd gAseasci o solufie la problemele sale. Acest
exemplu arati, de asemenea, ci pacienlii care dispun de un potential de
schimbare nu-l pot mobiliza decat cu arutorul unui terapeut. psihoterapia
oferi, intr-adevar, posibilitatea de a stabili o relatie care aduce sprijin, care
permite rellectarea impreunA cu o alti persoani, aceasta contribuind la tle_
zirea speranlei. in ria!a de zi cu zi, existe numeroase persoane care nu dispun
de orela[ie care si le poat; aiuta se depiteasc; dificult;tile viefii..psihoteripia
oferi, de asemenea, un cadru propice (indeosebi sigur din punct de vedere
emotional) - de care aceste persoane nu dispun in viala lor cotidjan5 _
pentru a se concentra asupra propriilor probleme.

,l

Intr-un plan mai practic,, utilizarea conceptului de reziliente deschide

perspective foalte promitAtoare, dar gi in acest caz publicaiiile disponibile
sunt rare. Un exemplu il constituie publicafiile ce dezviluie felul in care
practica art-terapiei poate Ieni in intampinarea conceptului de rezilienIA
(Malchiodi, 1998). Unii autori insiste asupra posibilititii de a descoperi
indicatori de rezilient; in realizirile artistice ale pacienlifor care au suferjt
traume gi care au beneficiat de art-terapie (Malchiodi, 199g; Morgan
2003).

ii White,
Alti cercetdtori au utilizat art-terapia pentru a sustine procdsul de

rezilienli in grupurile de persoane care au suferit o traumA sau care prezintA

riscul de a dezvolta tulburjri (Stepney, 2001; Waaktaar, Christie, Borge
Si

Torgensen, 2004).

intr-o trecere in revisti a publica[iilor care permit infelegerea felului in

care art-terapia contribuie la dezvoltarea rezilientei persoanelot, Worrall gi
Jerry (2007) discuti rolul creatjvit;lii, al ridic;rii stimei de sine, al importantei
sustinerii sociale Ei al conectArii la ceilal!i. Rezilienla
9i procesul creati\,sunt

'

intr,ader';r, apa! ate\a elmenre, in publicatjile citare in riDdurile ce urmaza, care pnresc

procesul terrpeutic si sunr

SEREAN ]ONESCU

indire.t trSare

de practicA.

intim legate. Creativitatea nu constituie doar o caracteristice a Persoanelor

reziliente, ci ea contribuie [a dezvoltarea rezilientei'
Art-terapia stimuleaza creativitatea, care ioacd un rol imPortant in Procesul
de
ce duce cltre rezilientS, in acelagi timP, art-teraPia susfine mecanismele
stima
evenimentelor
asuPra
de
control
9i
adaptatet ii lestabileQte sentimentul
de sine. Realizarea unui produs artistic oferd, intr-adevir, oPortunitatea
ameliorerii stimei de sine Ei exPrimirii sentimentelor' A avea o Persoani care
intetete problemele pe care le intAmpinati duPe suferirea unei traume 9i care
vl oferi suslinere este o situatie esentiali Pentru construirea rezilienlei' iar
terapie'
aceasta seintamPltrin mod obilnuitin art-teraPie ca, de altfel, in orice
cu alte
contactul
faciliteazi
in
grup
de
art-terapie
in cele din urmi, gedintele
persoane cate au trtrit evenimente traumatizante Fi, intr-o manieri mai

extinsi'

cu comunitatea.
Pentru a ilustra felul in care concePtul de reziliente Poate contribui la
deschiderea unor noi perspective in ceea ce P ve$te PsihoteraPia' urmitoarele
doui sectiuni ale acestui capitol vor fi consacrate PsihoteraPiei bazate Pe
punctele forte ale Persoanei li teraPiei faniliale'

Psihoterapia bazatl pe Punctele forte ale persoanei

Abordarea PsihoteraPeutic5 bazati Pe Punctele forte se afli la incePut' i9i
ai
are originea in Psihologia Pozitive, iar unul dintre principalii rePrezentanti
bazate
interuentiei
imPortantei
asuPra
(2002),
insista
acestuicurent, Seligman
pe puncte fort, pe care o consideri esentiale atatin teraPie, cat giinPreventie'
baci mult timp psihoterapia s-a focalizat asuPra tulburerilor Psihice'
sI inasupra patologiei, incepand cu anii 1990 PsihoteraPeutii au incePut
tiP
Acest
persoanei
ale
forte
punctele
tegreze in terapie o abordare bazate Pe

de-terapie poate fi combinat cu terapiile fondate pe alte orientari teoretice'

precum teiapiile cognitive, Psihodinamice 9i sistemice'
.Norine Johttsont u adus o contributie imPortanti la dezvoltarea Psihoterapiei bazate Pe Puncte forte 9i orientate sPre construirea rezilienfei permetoda
soanei. intr-un lrticol publicat in 2003, ea oferi informalii despre
la
familiali'
terapia
cotnitivd
teraPia
de
alituri
9i
terapeutic; pe care o apiici,
flach

(1983) a descoPerit

ci

Persoanele .rative

il".i""'r"r'".", , a"*";r copreredinr:

.",. aJii,r,.r"ei". r" 'ul'ziaz!:nren

tind s' aibA s[ategii de adaPtare

Pe care Ie con-

BrupulurPectal Pentru ado)escenp alA'ooatier Ameri'

ent" ['azare pe Lomp<tenlc' de Ia incePurul anrlor rsqo'
a

Tratatd rerilien!5

asist.t5. Rezilienl: ti psjholerapie

adolescenfi care prezinttr tulburtrri anxioase, o tulburare distimici, o tulburare de deficit de atentie/hiperactivitate gi tulburdri de adaptare. potrivit lui
Iohnson, aceastd metodi este contraindicate atunci c6nd unul sau ambii
pArinti suferi de o tulburare psihici sau o deficienti intelectualtr
9i cind in
familie este prezente maltratarea.
Johnson a elaborat, de asemenea, o serie de instrumente care si permiti
colectarea uno! informatii utile in acest tip de terapie: (a) un chestionar pentru
pdrinti, despre punctele forte ale adolescentuluii (b) un chestionar pentru
adolescent, despre propdile puncte forte Si (c) un chestionar de practici
parentale care incepe cu o intrebare despre atributele parentale pozitive ale
mamei gi apoi ale tatitui. O alti intrebare vizeazi modurile de exercitare a
rolurilor matern li patem in familia de origine a pirinfilor.
Pornind de la experienfa sa in psihoterapia bazati pe puncte forte, Norine
Johnson observd o rate sc;zuti de abandon, o reducere a numerului de ledinte
necesare pentru terminarea terapiei cu un grad ridicat de satisfacfie.
Pentru a intelege cum poate fi utilizat; aceasti inetodi,
Johnson descrie in
detaliu cazul unei adolescente, Ann, qi travaliul psihoterapeutic intreprins cu
aceasti fati de 13 ani fi pirintii sii, domnul gi doamna Cabot. Fiind un. caz

interesant pi existand posibilitatea de a transpune anumite elemente ale

metodei utilizate aici de Johnson in terapia altor persoane, am hotdrat si
prezint in aceast5 sectiune a capitolului un rezumat al cazului Annei si al
deruli i terapiei sale (studiul de caz 1).
STT'DIUL DE CAZ

Ercmplu de Ierapie bazati. pe punctele forte

Ann este cel de-al patrulea copil al familiei Cabot. Ea provine dintr-o
sarcini gemelare, iar fratele siu geamin (sexul siu nu este precizat) a murit
la cateva luni de la nattere. MamaAnnei a suferit mult de pe urma pierderii
acestui copil.
Ain are probleme la Scoali ti acase. Nu igi face temele, nu respecti
regulamentul gcolii, pleaci de la gcoali la ora prinzului impteuni cu un
b;iat, nu inmaneazi pirinfilor evaluirile gcolare.
Dace ceilalti copii ai familiei sunt cuminli, au rezultate gcolare foarte
bune ti prieteni pe care p;rintii ii indrigesc, comportamentul. Annei ii
nelini$te$te pe toti membrii familiei. Faptul cd nu iqi face temele
li ci are
note proaste declanleazi numeroase discutii. Totodate, Arin se revolta
impotriva regulilor familiei, doregte mai mutte privilegii gi, in cele din

SERBAN IONE5CU

urmtr, refuzi comunicarea cu membrii familiei. Ann are un gruP de Prieteni

'mai mari, care au inceput si se angaieze in comPortamente antisociale,
dar ea nu a participat pantr acum la aceste activitdli. Pddntii stri sunt ingdiorati de asemenea, ci ar Putea ,,face anumite lucruri" cu un bAiat, Ca
reactie la comportamentul Annei, Ptuinfii i-au limitat timPul de vizionare a
programelbr TV ti folosirea telefonului 9i nu ii dau voie se-9i viziteze

I
I

Pnetenii.
Procesul telapeutic incepe Printr-o intalnire cu Ptrrintii. Atunci cand
NorineJohnson ii intreabtr ,,care sunt Punctele forte ale Annei", domnul gi
doamna Cabot rtrspund povestind cum era ea in coPilrrie: Ann era o elevl
bun5, ficea ce i se cerea. Acum le rispunde Pe un ton agresiv gi nu lace decAt
ce dorelte ea. Pe scurt, familia Cabot nu a mentionat niciun Punct forte.
ln fata acestor r;spunsuri, Johnson reia intrebarea, cerandu-le Pirintilor
Annei sI-i spuntr cinci puncte fo e Pe care le-au observat la fiica lor li cinci
competenle pe cale le-a dobandit. Perintii rtrsPund amintind f,ersonalitatea
Annei, sociabilitatea sa, abilit;file sale sPo(ive, draSostea Pentru animale
gi achizifiile in domeniul artistic. Cerandu-li-se si numeasci cinci activittrti
iare ii plac, ei au mentionat doutr sPorturi. in cele din urmi, intrebali fiind
ce face Ann atunci cand este anxioasi, furioas5 sau tristi, resPund c; se
duce in camera sa ori pleacl de acasi
Prin urmare, la iflceputul teraPiei, Johnson a incercat si descopere
calititile Annei, prin ce se putea face remarcat; Pozitiv, mai ales in ceea ce
pivelte punctele forte $i comPetentele sale, activitdtile Pe care leintreprinde
iu plSceie, strategiile pe care le foloseite Pentru a se Iinilti. intrebSrile Puse
familiei Cabot fac parte din chestionarul Punctelor forte elaborat deJohnson

pentru ptrdntii adolescentilor. Cu aceastA ocazie, tetaPeutul observ, ci

pirinlilor Annei Ie era greu s; mentioneze asPectele Pozitive ti continuau
si vorbeasci numai despre ce nu era in regulE cu fiica lor. Oricum, au negat
ci Ann ar fi avut tentative suicidare, ar folosi droguri sau ar fuma.
La finalul acestei prime fedinle, Johnson a ficut o serie de preciziri
pirintilor Annei:

le-a explicat ci ea lucreazi cu familia si c; obiectivele sale sunt

facilitarea comunicirii !i reinstalatea unui sentiment de bine li de
incredere;
a precizat cA pirintii trebuie si se imPlice in Procesul teraPeutic gi si
se arate deschigi la schimbate;
a precizat ci vor fi invitafi (individual sau imPreun;) la gedintele
Annei, atunci cand aceasta se va considera in stare se le accepte

participareai

Tratatde renfien!5 asistatl

Reziljenl:

ti

psjhoterapie

l*

a informat ptrrintii ci,procesul terapeutic se va focaliza, la incepu!

asupra a ceea ce o preocuptr pe Ann;

47

. -

i-a indemnat sI cgnsulte un medic (psihiatru sau pediatru), pentru

un eventual tratament medicamentos (pdrinlii au rispuns ci nu luau

deocamdati in calcul aceaste idee);

a infoimat pdlinfii despre Iimitele etice ale demersului teraperitic.

Le-a spus ci. daci apirea un aspect ce privea familia la vreuna dintre
iedintele la care participa numai Ann, terapeuta va incerca s_o aiute

pe Ann str imptrrtiseasci acel lucru pSrinlilor.

Johnson precizeaztr

cI in psihoterapia

'

in articolul i5u,

blema- confidenfialittrtii trebuie gestionattr in moi dxplicit. Reiula

este cI tot ceea ce pirintii spun referitor la ei inqiqi *rnAne co=nfi:

dential. PIrin[ii pot contacta terapeutul pentru a aduce informalii

sau pentru a-Fi impeitegi neliniqtile, dar tlebuie str_9i anunte fiica.
Oricum, urmtrtoarea ledint{ cu adolescenta va fi inceputi spunand:

pSrintii tri
:Au:un:t
intreb;rile

$i mi-au spus urmIioarele...,, Rlspunstrl la

pErintilor trebuie dat in aia fel incet adolescenta si_l
poat: auzi. in caz de urgenli, se stabiiegte o intalnire in Zl J" or.
sau, daci este vorba de o comunicare telefonicl, se solicitd pi pre-'
zenta adolescentei Ia telefon.

parcursul celei de-a doua gedinfe, psihoterapeuta a intalnit_o pe An'l,

p n a-i spune ci p:iintii nu-i restede intimitatea:'ii citesc
corespondenta, probabil ci i-au citit gi jurnalul, ii caut, prin hertii
si nu
sunt de acord ca ea str-pi inchidi uFa camerei. ln plus, dail o petreceie
se
Pe

care a inceput

temintr la ora 22:00, plrinfii ei vin si o ia Ia ora 21b0.

Terapeuta ii explici Annei
- care se indoiefte puternic de utltitatea
acestei terapii
- ci vor lucra asupra aspectelor care o inteieseazi pe Ann gi
ce va insista cu precidere i]:I Iucrul cu Ann
Fi cu prrinfii ei u"rrp- rurp""_

t;rii intimitAtii
Pe

care

sale.

parcursul acestei gedinte, Ann a mentionat spontan doui actividti

ii pliceau:

es.alada gi desenul. Johnson a rugat-o, atunii,

si

se

gin-

deasci mai mult la punctele sale forte gi si .comlleteze chestionaru'i de

evaluare a punctelor forte (forma pentru adolescenli). Aceasta insemna
se
intocmeasc5 o Iist; cu:

cinci domenii in care se considera puternic;;

cinci dcmenii in care altii o considerau putelnici, atuici cend era
mai mice;

in rispunsurile sale, Ann:

bazattr pe puncte forte pro-

cinci lucruri pe care le face pentru ir se linigti, atunci cAnd e anxioasi,

furioasd sau tristi;
einci persoane despre care considere ctr dau dovadA de puncte fo e;
cinci lucruri care ii plac la aspectul gi la corpul stru;
cinci lucruri pe care prietenii le-ar spune despre ea.

gise$te numai doui domenii in care considerl cl manifesti Puncte

forte;
mentioneaze ctr, atunci cand era mai mici, Pirintii ei o considerau

,,drIgutI";
spune ci prefer: singuretatea atunci cand e anxioasi, furioastr

mentioneazi doi muzicieni (dintre care unul s-a sinucis), conside-

spune ci nu-i place nimic la aspectul sau la corpul siu;

crede ctr piietenii stri ar cataloga-o drePt interesanti gi diferite.

sau

tristtr;

rindu-i persoane cu punctc forte;

Pe baza datelor culese, Johnson e de pdrere ci Ann este o adolescenti

depresivi (punAndu-i chiar diagnosticul de tulburare distimici cu debut
precoce)r li care fisctr str-Si faci singurtr rlu angajAndu-se in compottamente
iiscante qi recurgAnd la Bestuli impulsive. in urma examinSrii rezultatelor
testelor antedoare, a situatiei gcolare gi a materialului cules pe parcursul
gedinielor, Johnson a aiuns la coflcluzia ci Ann satisficea Patru din cele

fase cdterii pentru neatenlie qi niciunul Pentru hiPeractivitate, ale

diagnosticului de tulburare deficit de atentie/hiPeractivitate.

Johnson e de plrere ce doliul duP; Seamtrnul Annei, nerezolvat, exPlici
in buni parte comportamentele hiperprotectoaie Pe care Perintii le au fate
de Ann. Johnson consideri, de asemenea, ce setul de credinte, valod ii
norme referitoare la gen ale sotilor Cabot au avut un imPact major asuPra
practicilor parentale aplicate Annei. Ann se comPorta loarte diferit fali de
atteptirile lor: prefera sporturile individuale, prefera compania biiefilor,
prefera linutele nefeminine, ii plicea hard-rock-ul. Acelagi lucru se Petrecea
in clasi, unde era mai degrabE prost disPusi decat Prietenoasi cu colegii li
profesorii sIi. Era distrati (atitudine interpretate ca lipsi de interes) li,

in a.est context, trebuie semnalat (i existE antecedente de depresie in familiile de ongine

ate ambilor pelinli, inctuzand $i un suicid. Unchii matemi ai Annei aveau probleme de
adic-tie.

SERBAN IONESCU

Tratat de rezilienlS asistati

Rezilinl:

ti

psihoterapie

48

ili uita temele acastr chiar dactr 9i le ftrcuse. Sau o tulburare de

atentie (inclusi int!-o tulburare de deficit de aten[ie^iperactivitate) contribuia, probabil, la dificultetile sale gcolare. ln acest context tamiiial
9i
gcola!, punctele forte ale Annei erau percepute mai mult ca puncte forte
ale
-. unui bliat ale unuia care face boactrne.
Pomind de la aceste date, Iohnson a elaborat un plan terapeutic av6nd
urmtrtoalele obiective:
uneo{

.-

imbunatAFlea relatiilor dintre Ann

fi perintii s;i;
aiutarea ptrlintilor Annei si inteleagi ci luau in considerare mai

mult stereotipurile sociale decet punctele lorte ale fiicei lor;

incurajarea Annei $-li spunE propriul punct de vedere, in loi si sb
exprime prin comportamente riscante gi inadecvate;
deprinderea de cetre Ann a unor tehnici de rezolvare a problemelo4
Iucrul cu plrinfii gi personalul didactlc pentru a_i ofeii Annei
posibilitatea de a invdla int!-un mod adecvat stilului s;u deinvitare.

- Pentru a o ajuta pe Ann s;-$i rezolve dificulttrlile qcola.e, ;ohnson p

ftrcut doud sugestii: (a) adolescenta si fie evaluatl din punct ie\redere

neuropsihologic; (b) sA participe la $edinte individuale de meditalii. Ca

urmare a acestor gedinte de meditatii, notele Annei, ca rapoartele pro,i
fesorilor sei s-au imbun;t;!it.
Terapia s-a intins pe parcursul a 22 de tedinte, cuprinzind. gedingele
-.
diagnostice initiale, Fdin.te individuale cu Ann
9i, respectiv, cu mama'sa,
Fdinte cu cei doi perinti, Sedinle de familie, o gedinli de feedback ii trei
qedinte pentru finalizarea terapiei. Trebuie retinut c, Ann a acceptat
tieptat
participarea mamei sale la gedinlele ei individuale, cel,pulin in ultimele
5-10 minute.
Pe parcursul gedinlei individuale solicitate de mam;, aceasta
a vorbit
despre depresia pe care i-a declan$at-o moartea geaminului Annei. A reiegit ci nu ficuse doliul acelui bebelug gi, in timpul gedinlei, a recunoscut
ci era hiperprotectoare cu Ann, temandu-se cE aceasta ar putea muri. in
qdinia urm;toare, mama fi fiica au discutat.pentru prima dati impreuna
despre acest eveniment. Atunci, Ann a declaiat ci este pregititi slJ primeasci li pe tatdl ei la urmitoarea 9edin1i, pentru a aborda icest subiect,
Intr-una dintre tedinfele la care au participat p;rintii singuri,,Johnson
i-a recomandat tatilui si o invite pe Ann o sambiti pe lunl si ia micul
dejunin orai. Totodati, terapeuta i-a ficut gi recomanddri in plivinta deru_
lirii acestor iegiri: si nu o preseze pe Ann cu intrebiri despre gcoali sau

SEREAN ]ONESCU

despre prietenii sii, str nu dea un caracter prea serios discufiei gi si meargi
hcolo la ora la care adolescentii obignuiesc sd-9i ia micul dejun simbtrta.
Terapia realizattr de Johnson a dat rezultate qi, sPre miilocul sedei de
22 de Fedinte, Ann 9i prrintii sei au declarat cd simt cum ,,lucrurile incep str
meargl mai bine". Printre rezultatele obiinute, al mentiona:

faptut cd Ann a devenit capabili

si

*l
I

negocieze, intr-o manieri mai

adecvatS, diverse solicitiri adresate perintilor sli (inchiderea uFii de

la camera sa, ob;inerea unor lucruri dive6e, precum permisiunea de
a merge intr-o ,,taberi de aventuri" cu durata de qase sipttrmini sau
de a intra intr-o echiptr de fotbal care nu aparfinea gcolii);

reducerea interactiunilor negative li cretterea numerului interactiunilor pozitive;

o ameliorare a comunic5rii. Astfel, Ann imparte cu perintii sli interesul pentru sport gi activiteti in aer liber gi incepe si-li exprime
punctul de vedere intr-un mod care le permite p;rinlilor sdi sd o

I
I

audi;
forte ale Annei,
- pirintii incep si aprecieze Punctele
agteptirile
in privinfa Annei. Totugi,
incep
si-fi
modifice
pidntii
cu dificultate stilul independent Ainei

tatil accept; in continuare

al

gi interesul acordat de ea activitetilor pe care el le consideri mai

adecvate pentru un biiat.

Evolutia Annei nu este totu9i liniara. Dupi patru luni de terapie, Ann
pleac; de acase feri a-ii anunta Pirintii. in cele din urmi se intoarce, foarte
r;vigite, pentru ci tocmai se despdrlise de prietenul ei. Relaliile cu pirinlii
devin incordate, iar Annei i se interzice se mai iasi din casd timp de o slptemani. Notele sale incep si scadi, iar meditatorul se plange de lipsa sa de
implicare.
Contrar scenariului care avea loc la inceputul terapiei, Ann reuge9te sa
vorbeascd cu pirinlii sei gi, ugor, ugor, le impirtlsegte ce simte, le spune
.cA sufere din cauza rupturii de prietenul seu. La randul lor, 9i pArintii
leactioneazi diferit. inleleg cd pentru fiica lor este vorba de o pierdere gi
dau dovadi de empatie. Cu aceastd ocazie, spre surpriza Annei ii a tat;lui
siu, mama Annei merge pdni acoloincAt se relateze ci eainsegi. adolescente
fiind, a fost ,,lisate balt;" de un biiat.
Dupi cinci luni de terapie, Johnson pdmegte raportul neuropsihologic,

care confirma faptul ce Ann are o inteligenle superioari, inse prezinte

dificult;li de atenlie auditiv; 9i o abilitate relativ scizuti de prelucrare

Tratat de rezilientS

asistati.

RezilienlS

tj psihoterapie

l-

(a) natura situafiilor intalnite; (b) consecintele acestor situatiii (c) locurile
ocupate de viciml/victime in sistemul familial gi (d) varsta victimelor' Abordarea diferi, de asemenea, in funcfie de momentul in cale este intalnitA
familia (imediat, dupi un interval mediu de timP sau duPi mult timp de la

a informatiilor spatio-vizuale, Acest raport li observatiile meditatorului

ajuttr gcoala str-li adaptaze metoda la stilul de invitare al Annei.
. La finalul terapiei, Johnson constati cel

situatia traumatizantA).

Ann nu mai manifestl semne clinice de depresie;

de vedere emotional;
de sustinere;
Ann li plrinfiisli sunt capabili si negocieze provoctrrile adolescentei;
rezultatele gcolare ale Annei s-au imbunittr$t intr-un.mod evident gi
s-a observat o cregtere a capacit;fii sale de finalizare a proiectelor pe
termen mai lung li a participtrrii sale la discutiile din clasri
ptrlinlii accepte din ce in ce mai mult c; punctele fo e ale Annei sunt'
adecvate pentru o fatS;
Ann i9i accepttr din ce in ce mai mult corpul li resimte mai putin
nevoia si-l ascundl sub haine ii sub un machiaj intunecat;
Ann ti-a pirEsit tdcerea cvasic.onicS, nu mai este tot timpul prost
dispustr li este capabild str-li explime sentimentele, credin;ele

Travaliul de sustinere a rezilientei implicd, in acelagi timP, elemente comune, pe care Delage le defineqte ca (a) mentinerea gi/sau intarirea legaturilor
intrafamiliale, care ar trebui si se producE intr-un cadru flexibil, cu qedinfe
individuale qi colective, imPlicand unul sau mai multi teraPeuti; (b) travaliul
asupra celor triite, emotiilor 9i rePrezentirilor lor, teraPia fiind astfel focalizata asupra unei reactii teraPeutice la suferinfd, qi nu asupra rezolv;rii de

riscul aparitiei comportamentelor inadecvate este semnificativ

redus;
Ann li

prrinfii sii sunt leconectali din punc(

Ann 9i plringii sIi au o relatie pozitivtr

tlebuintele.

Si

probleme; (c) travaliul asuPra interactiunilor comPortamentale ii asuPra

functionalit;tii familiei, functionalitate care trebuie menlinuti chiar cu Pretul
uno! importante schimbiri fenomenologice li structurale.
Delage (2004) adaugi o dimensiune care susline travaliul de rezilienli,
esenliali dupi opinia sa, Fi care este activitatea de mentalizare 5i rePrezentare,
dezvoltati pornind de la procesul narativ declan$at in sAnul familiei.
ConstatAnd ci rezilienfa este in mare mAsurd conditionatS de modelele de
relafionare interpersonale, Rutter (1999) considere ce notiunea de rezilient;
este adecvati domeniului terapiei familialel. in acest articol, Rutter formuleaze
o serie de opt observa[ii rezultate din cercetirile asuPra rezilientei, observatii
care pot constitui,,mesaie" Pentru cei care practicd terapia familiali'

9i.

La finalul terapiei, p;rintii Annei au fost incuraiafi si contacteze psihoterapeuta dace aveau nevoie de ajutorul ei sau dactr doreau se ii punl
intrebiri. Din punctul de vedere al lui Johnson, protnosticul Annei 9i al
familiei sale este burl

1) in dezvoltarea rezilienlei, precum 9i in aParitia tulburdrilor psihice,

sunt implicati multipli factori de Protectie fi de risc, iar efectul acestor
factori este cumulativ.
2) Reacliile copiilor la stresul Psihosocial gi la adversitate sunt diferite, iar
aceasti variabilitate este o funclie a vulnerabilitAtii la factorii de risc,

Utilizarea demersului terapeutic adoptat de Norine Johnson deschide

perspective interesante pentru abordarea adolescentelor cu probleme. Faptul
de a le ajuta si-ti conqtientizeze catitatile, deschizAnd, totodati, gi ochii
ptrrintilor lor asupra acestora, determini o schimbare maior; a interactiunilor
intre adolescente ti pilintii lor gi imbunitdfegte modul de functionare a

le8eturA gi cu exPerienlele treite anterior de copii.

familiei.

Terapie familiali gi rezilienti

I

vulnerabilitate asociati cu influentele Senetice, caracteristicile individuale, factorii de mediu. Sensibilitatea la factorii de risc Poate avea

DiscutAnd despre rezilienta familiali in situatiile traumatizante, Delage

(2002) vorbegte despte sustiilere?n lrutaliul de rezilienlri. El arat;, pentru prima
dat,i, ci aceasti sustinere trebuie sA fie adaptate in functie de mai multi factori:

3) Factorii care afecteaze familia in ansamblul siu (precum conflictele 9i

tensiunile familiale cronice), depi au un Potential Patogen imPortant,
I

1 . Este de remarcat ca mai multi auloi au ProPus abordari traPeutrcc bazate Pe rezilienl: fi
centrate asupra familiei Este cazut lui Walsh (19c8), care a d,cris o n)tlodi de inlerventic

destinati Iamiliilor lulnerabile, Prezentand multiPle ePisoade de crize $i treind un stres Per.
manent. Pe de alte parte, se urmliegte promovarea rezilientei in teraPia familiale scu't; 'entrat;
pe copil, ellborat, de Beardslee, \'rsaae, Van de velde, SNatling $i Hoke (2002), desrinat; famiUilorin.are perintii sufere de tulburin afectile.

I
SERBAN IONESCU

Tratat de rezilienti asistati

r Rezilienli tj psihoterapje

52

au efecte destul de diferite asupra copiilor care triiesc in aceeaqi familie.

Totodati, factorii care acfioneazi asupra unui singur copil pot avea

neplicuti, copiii aleg adesea si se indepdrteze de familie, iar acest comportament le poate fi benefic. Intervenfia terapeutici trebuie si reduci

efecte mai importante asuPra acestui copil decAt factorii care acfioneazi

posibilitatea instaldrii unor cercuri vicioase de schimburi coercitive. in

cele din urmi, nu trebuie si uitim ci factorii de risc, la fel ca qi cei de
protecfie, acfioneazd atAt in grupul de prieteni gi in comunitate, cat ;i
in familie.

,, $J.'Jr,1T',::':l:I:11.

adversitrtii este innuenrati de reacfii in ranr.

Din cauza unor astfel de reacfii negative in lanf, efectele patologice-ale
stresului precoce gi ale adversitxfii pot persista pe parcursul unor lungi

perioade.

5) Reducerea reacfiilor negative in lang gi inmullirea reacfiilor pozitive iri

lanf pot reduce riscul durabilitifii reacfiilor Ia stres gi adversitate.
qi situafiile noi pot crea oportunitifi care duc la adevdrate
risturniri de situafie gi, astfel, pot fi intrerupte cercuri vicioase.care
antreneazi moduri de func[ionare disfuncfionale.

6) Evenimentele

7) Degi situafiile sau evenimentele pozitive nu au un efect protector

important, pot fi utile prin neutralizarea anumitor factori de risc.
8) Elaborarea cognitivi gi afectivr a situafiilor triite
- constand, mai
ales, in oferirea unui sens celor petrecute
joacr un rol in dezvoltarea

rezilien(ei.

Odati prezentate aceste observafii

,,mesaje,,, Rutter

concluzii importante pentru realizarea terapiei familiale:

efectul unui factor de risc este mai slab decit efectul cumulativ al mai
multor factori de risc. Aceasta sugereazi ci o reducere a nivelului

formuleazi trei

global, cumulativ, al factorilor de risc poate fi foarte beneficd, degi

continui si fie prezenfi factori de risc;
diferenfele individuale in ceea ce pri'egte sensibilitrteu la risc sunt
importante. Deci, este util de analizat pozilia gi rolul fiecdrui copil in

dinamica familiald, ca gi diferenlele fafi de algi copii din aceeagi familie.

in acelagi timp, este important de examinat felul in care comportamentul

fiecirui copil modeleazi rispunsurile celorlalte persoine si, prin

urmare/ interacfiunile cu ele;

reducerea impactului negativ este o problemi importanti

in terapie.
supravegherea parentali 9i monitorizarea activiti(ilor copiilor pot

limita expunerea la factorii de risc in grupul de prieteni qi irr c;munitate.

De asemenea, este importantd evitarea sau mdcar reducerea fenomenului fapului ispSgitor gi transformarea in finti a unuia dintre copii,
atunci cand pirinfii sunt afectati de stres. CAnd ambianfa de acasi este

531

Seymour qi Erdman (1996) aplicl procesele de proteclie descrise de Rutter

(1987) in terapia familiali prin joc, metodi terapeutici ce combini terapia
prin joc gi terapia familialir. ln acest tip de terapie, la majoritatea qedinfelor
participi impreuni plrinfii qi copiii. $edinfele au loc intr-o incdpere in care
un coll este destinat conversa$iei, iar un altul, terapiei prin joc - 9i echipat cu
jucirii. Felul in care este aranjati sala permite o comutare facild intre intervenfiile de tip terapie familiali gi cele de tip terapie prin joc.
Datoriti importanfei recomandirilor ficute de Seymour gi Erdman in ceea
ce privegte aplicarea, in terapia familiali prin joc, a proceselor de proteclie
descrise de Rutter, prezentarea lor detaliatd devine indispensabili. Primul
proces de protecIie constiintransformnreariscului. Poate fi realizati modificAnd
percepfia asupra acestuia sau repetAnd rispunsurile date in situaliile de riscsursi. UtilizAnd, de exemplu, jucirii, marionete gi animale impiiate, copilul
igi poate pune in sceni gi repeta drama personali, modificAndu-gi astfel percepfia asupra situafiei triite. Printr-o abordare nondirectivd, terapeutul il

I
I

poate ajuta pe copil si-gi joace drama intr-o manieri tot mai adaptativd.
Impactul emofional al situafiei triite se va diminua astfel, iar copilul va avea
sentimentul ci are un mai bun control asupra situafiilor de via{d. in alte
cazuri, terapeutul ar putea utiliza o abordare mai structurati, pentru a incuraja copilul si-gi asume riscul.
Al doilea proces este acela al reducerii reacliilor negntiue irr lan!, strategie
utilizabili atunci cAnd este vorba despre tulburiri care dureazd de mult timp qi
care reprezinti urmirile unor situalii de risc triite anterior. in ce consti aceste
reacfii negative in lan!? Stresul creste anxietatea copiilor, ceea ce le afecteazd
capacitatea de concentrare, dispozifia gi capacitatea de a se odihni. Aceste
consecinfe ale anxietilii reduc, la rAndul lor, capacitilile copilului de a face

fafd situafiilor stresante pe care le intAlnegte in continuare, crescAndu-i gi mai

mult nivelul de anxietate. in acelagi timp, adultii care fac parte din sistemul

Combrinck-Graham (1989) 9i Ariel (1992)

se

nmird printre primii care propun

aceasti

forml de

terapie.

I
:

I
SERBAN IONESCU

Tratat de rezilien!5 asistattr

Rezilienli 5i psihoterapie

l"

de suslinere a copilului trec ai ei adesea printr-o stare de anxietate fal; de

situatia pe care o tr;iesc copilul ti familia in ansamblul siu. Se creeazi astfel
o legeturi interactivd intre reacfiile acestor adulti li reactiile negative in lant
care afecteazi copilul. Pe lAngi anxietate, reactiile adultilor cuprind fu e,

iritare, critici gi o retragere a afectiunii fatS de copil. Aceste reactii sporesc, in

mod evident, riscul triit de copil. Toate modelele interactive descrise pot fi
scoase in evidentd gi observate de terapeut pe parcursul gedinfelor de terapie
familiali prin joc.
in {ata acestor inlinfuiri, clinicianul care utilizeazl terapia familiale prin
joc are posibilitatea de a mobiliza o serie de reactii in lant, de data aceasta
pozitive. Adesea, copiii ipi imagineaz5 lupte cu soldali sau cu dinozauri. in
acest fel pot pune in sceni conflictul, rezolvindu-l treptat. Pentru a ajuta
copilul si exploreze solutii altemative, ii terapeutul poate adeuga un personai,

intors;tur; a intrigii.
In acest context, terapeutul poate implica pirintele in terapia prin joc.
Aceasta ii oferi plrintelui posibilitatea de a initia noi interactiuni cu copilul
qi de a Ie exersa pe parcursul $edintei. Reformularea modului de interpretare
a comportamentelor copilului ii permite terapeutului, in anumite cazuri, sa
ofere pirintelui un punct de vedere alternativ referitor la copilul siu; ceea ce
poate declanga o schimbare la acel perintb. Astfel, un copil cqnsiderat dificil
gi manipulator de pirintele siu, care vede necesari stabilirea unor limite
foarte stdcte in ceea ce-l priveite, poate ap;rea pe parcursul terapiei ca un
copil care are nevoie de alinare. Poate fi facilitati in acest fel mddificarea
reactiilor parentale, iar noile comportamente ale pirintelui pot influenta
comportamentul copilului. Toate acestea contribuie Ia crearea unor serii de
reactii pozitive in Iant.
Al treilea proces de protectie il reprezintditttdti'ea stitei de sine Si a eficiefiei
personnle. Clinicianul care utilizeaza terapia familiale prin joc poate atinge
acest obiectiv intirind relatiile sigure ii armonioase ale copiilor gi ajut6ndu-i
sA realizeze cu succes sarcinile pe care le au de indeplinit.
in cadrul primei gedinte, pirintii prezinte adesea .,problemele" copilului.
Acestuia i se inttrreFte astfel sentimentul ci este judecat, ceea ce il indepirteazA Si mai mult de pirintii s;i. TotodatS, pirinfii ajung adesea la terapeut cu
sentimentul de a fi e$uat in exercitarea rolului Ior parental. O abordare orientate pe ciutarea soluliilor viabile pentru aceste probleme reduce atat la copil,
cat 9i la pirintii sdi sentimentul de a fi judecati Ei blamati.
O problemi majori este aceea a dezlolte i ii mentinerii rela[iei terapeutice
cu copilul. Doliul nerezolvat al relaliilor rupte din pricina tranzitiilor pe care
pune o intrebare sau propune o noui

coPilul il determini str-$i asume cu reticenid riscul imPlicat de dezvoltarea unornoi relatii. Asumarea riscului devine, astfel, unelement
important al procesului teraPeutic. Numeroase tehnici de .ioc reciproc" precum, de exemplu, ,,jongleria reciProce"' - sunt foarte utile in acest scop'
Astfel de jocuri simple pot fi, de asemenea, Practicate de Pirinte 9i de copil.

posibil

se te

fi

triit

55

Pentru copiii cu Probleme de ataiament, teraPeutul trebuie sa utilizeze

activitaF de construire a relatiei, care si fie rePetate pe parcursul ledintelor.
deosebit
Jocurile ca ,,de-a ascunselea" sau ,,goana duPe comoara" sunt in mod
unii la
reconecteze
familiei
si
se
membrilor
a
permite
recomandate pentru
un
stimtr
de
sine
sencu
o
slabi
cb
9i
altii. Menliondm, de asemenea,
Perinlii
feedback
primeascd
si
Pozitiv de
timent de eficientd Personale redusa trebuie
de Ia
Pomind
adecvate.
se
dovedesc
fiecare datd cAnd metodele 1or Parentale
famitie,
teraPeutul
liber
in
o discutie despre modul de Petrecere a timpului
poate sugera activiteti Perinti-copil (copii) orientate sPre creqterea stimei de
sine gi spre ameliorarea sentimentului de eficientd personali'
Cel de-al patrulea Proces de protecfie il constituie inlirirea oporltttlititilor'
Aceasta se poate realiza ajutand Pirintii li coPiii lor se aleagd medii mai favorabile creiterii lor personale - adici, medii care permit inmultirea contacte$i conectarea la resurse familiale
lor sociale gi diversificarea situatiilor treite

gi sociale.

Terapia prin joc ii Permite copilului si triiasci intr-o alti lume Ei se 8eseasci in aceasti experienld strategii, modaliteti de Iucru Pe care sE le Poate
transpune in lumea sa real5. Terapia prin joc oferi, de asemenea, Posjbilitatea
de a pune in practice li de a experimenta viziuni alternative ale sinelui, ale
familiei 9i ale lumii in general. in cazul familiilor nucleare - din ce in ce mai
numeroase - referirea la familia lirgiti gi la membrii Seneratiilor anterioare
(cu precadele bunicii) poate crea oPortunitlti Prin evidentierea resurselo!
care vor permite sa se rdsPunde mai bine nevoilor identificate de cetre mem-

brii familiei.
Informaliile furnizate in acest caPitol aratd ci introducerea concePtului
in domeniul psihoterapiilor, deEi de data recenti, ar Putea duce
la progrese interesante. Atat Pentru cercetare, cat 9i Pentru Practici, se
de rezilienli

desprind mai multe cei viitoare. Cu titlu de exemPle, aE menliona: (a) studierea evolutiei, in urma unei teraPii, a Pacientilor cu niveluri foarte diferite de

Este vorba de mentinerea in aeracetorva mingi aruncatein sus, una

in acest caz, de terapeut 9i coPil ii de Parinte ti coPil.

duPi alta, dedoua Persoane'

I
SEREAN IONESCU

Tralatde rezilienla asislati. RezjlienlS

$i psihoterapje

56

rezilienfd - a$a cum au fost evaluate cu instrumentele disponiblle

- la
inceputul terapiei; (b) impactul diferitelor tipuri de psihoterapie asupra
nivelului de rezilienfi; (c) aplicarea (gi adaptarea) tipului de terapie utilizat
de Norine Johnson (2003) cu adolescente qi la alte categorii de pacienfi.

Bibliografie
Ariel

S. (1992), Strategic family play theropy, New york, j. Wiley.

Beardslee w.R., versage 8.M., Van de velde p., swatling s.9i Hoke L. (2002), preventing

depression in children through resiliency promotion: The preventive intervehtion

project, in R.J. McMahon gi R. De V. peters (coord.), The
fficts of parental dysfunction
otr children, New York, Kluver Academic/plenum, p.Zl_g6.
Bohart B.L. gi rallman K. (2010), clients: the neglected common factor, in B. L. Duncan,
s. D. Miller, B.E. wampold 9i M.A. Hubbre (coord.), The heart and soul of cfiange.
Delitering whnt utorks in therapy, edifia a II-a, washington, American psychological
Association, p. 83-1 11.

Bonanno G.A. gi Mancini A.D. (2008), The human capacity to thrive in the face
of
potential trauma, Pediatrics, vol. 121, p. 369_375.
Combrinck-Graham L. (1,989), Children in fnmil.y contexts: perspectiaes on treatnreti, f!,evt

Morgan K.E. gi white P.R. (2003), The function of art-making in CISD with children
and youth, International lournal of Emergency Mental Health, vol. 5, nr.2, p. 61-76.

57

Rutter M. (1987), Psychological resilience and protective mechanism s, American Journal

of Orthopsychiatry, vol. 57, p.3L6-331 '
Rutier M. (1999), Resilience concepts and findings: Implications for family therapy.
lournal of Family Thetayy, vol. 21, 719-1'44'
Seligman M.E .P. (2002), Positive psychology, positive prevention and positive therapy,
New York'
in C. R. Snyder qi S.J. Lopez (coord.), Handbook of positiae psychology,

Oxford UniversitY Press.

Seymour J.W. qi ErdmanP. (1996), Family play therapy using a resiliency model,

lnternational lournal of Play Therapy, vol' 5, nr' 1, p' 19-30'

stepney s. (2001), Art therapy with students nt risk, springtield, C. c. Thomas Publisher.
Waattaar f., Chrisite H.J., Borge A.I. 9i Torgensen S. (2004), Building 1'outh's resilience
within a psychiatric outpatient setting: Results from a pilot clinical intervention

project, Psychological Reports, vol.94, nr' 1, p' 363-370'

Walsh F. (7998), Strengthenhgfamily resilience, New York, Guilford Press'
worrall L. gi Jerry P. (2007), Resiliency and its relationship to art therapy, The Canadian
Art Therapy Associntion lountal, vol. 20, nr' 2, p' 35-53'

York, Guilford Press.

Delage M. (2001), Rdsilience dans la familre et tuteurs de rdsilience. ,
Qu'en fait le
syst6micien?, Thirapie Faniliale, vol.25, nr.3, p. 339_347.
Delage M. (2002), Aide ir la r6silience familiale dans res situations itraumatiques,
Thirapie Familiale, vol.23, nr. 3, p. 269-287.

Duncan B.L', Hubble M.A. 9i Miiler s.D. (1.997), psychotherapy utith

,,imposibre,, cases:
Efficient trentment of therapy Lteterans, New york, Norton.
Duncan 8.L., Miller s.D., wampold B.E: qi Hubble M.A. (2010), The henri and soul
of
chnnge. Delitering ufiat urorks in therapy, edilia a II-a, 14/ashing16n, American psycho-

Eysenck H.J. 0952), The effects of psychotherapy: An evarua tion,

lournnr of Cotntseritrg

Iogical Association.

Psychology,

vol.

16,

p. 319-324.

Flach, F. (7988), Resilience: Discooerirg a new strength at times of stress, New york,
Balantine Books.

Johnson N.G. (2003), on treating adolescent girls: Focus on strengths and resiliency in
psychotherapy, ICLP/ln Sessiorr, vol.59, nr. 11, p. 1193_1203.
Kelley D.s., Bickman L. qi Nonvood L. (2010), Evidence-based treatments and
common
factors in youth psychotherapy, in B.L. Duncan, s.D. Milrer, B.E. wampord gi
rr{.A.
Hubble (coord.), The heart and sour of crnnge. Derioerirg what utorks in trierapy, ediyia
a II-a, Washirrgton, American psychological Association p.325_356.

Malchiodi c. (1998), Ltnderstanding children's drou,irtgs, Nerv york, Guilford press.

I
SERBAN IONESCU

Tratat de rezilienri asistatl

Rezilien!5 5i psihoterapit

II],

RezistenlS

;i rezilien|i

asistate:
o contribulie la suslinerea educativ5
;i psihosocialS
jean-Pierre Pourtois, Bru no
pi H uguette Desmet

Hu

m beeck

Paul Riceur

Pentru a \.eni in ajutorul celor mai fragili membri ai colectivit;tii, fiinta

umani recurge in genere la serviciile unei institutij. in spatiul institutionalizat,
relatia de ajutor nu se rcalizeaze indiferent cum. Acolo, fiecare, ci oferE sau

cd primette ajutor, anticipeazl mai mult sau mai putin ce se alteapti

din
partea sa gi se conformeazi in general exigenfelor implicite gi explicite

fixate
de context. Forma Si natura raporturilor pe care membrii le stabitesc intre
ei
rispund atunci scopurilor, obiectivelo$i metodelor institutiei.
Prin traditie, institutijle s-au angaiat intotdeauna sa aiute indivizii atunci
cand circumstantele vietii riscau si le impiedice dezvoltarea
li si le ameninte
siBuranta existentiali. Obiectivul institutional era asistenta, iar. subiectul
lrebuia <5 se inscrie intr-un sistem normativ care Ie era impus.
Atunci, cum poate fi interpretati aparitia practicilor institutionale care se
indepirteazA de acest model? Ce se petrece intr-un astfel de context atunci
c6nd igi fac aparitia concepte noi? Ce se intAmple cu noliunea de rezilienfi?
Cum influenfeazl ea relatia de asistentl? Ideea de,,rezilienttr asistat5,, sugereazi o evolutie majori a institutiei? Sau, din contri, este o adoptare mai
nodesti a unor practjci lechi care au cipitat un nume nou? O institu;ie poate

HUGUETTE DESMET

'I

"a

fenomenului lezilient integreazA intl-un singur model

analiza comportamentului uman Posttraumatic, concePtele de rezilienfS'
de' i.,terp.etar"

de
rezistenttr, ir;zistenl5 si irezilientd. O astfel de modelare prezinti avantajul
complex
proces
9i
a vedea neodezvoltarea rezilienta ca pe rezultat al unui

fluvii
mobil. Traiectoriile rezilientei nu sunt Fi nu Par niciodati a fi lungi
o
schemi
la
linigtite. ExPlicarea lor pornind de la un concePt izolat sau de

,,A trdi bine, cu gi pgntru a(ii,

in institutii legitime.,,

)EAN-PIERRE POURTOIS, BRUNO HUMBEECK

in acest
provoca in mod autentic lezilienta? $i ce devine ideea de tezistentl
fiecare
caz? Poate deveni rezilienla exiSentd institutionale, constrangand
care
l-a
de
aneantizare
Pe
individ str se dezvolte diferit, depSgind sentimentul
se
te
trebuie
cA
trtrit? Ideea de rezilienle asistate PresuPune, in definitiv'
atunci
situalie'
deschizi la noi PersPective identitare cu orice Pret, in orice
cAnd e vorba de a dePA$i o stare traumatice?
intai si
Pentru a rispunde la aceste intrebAri dife te, ne ProPunem mai
scheme
Aceast5
explordrir paradigma in care inscriem concePtul de rezilienta

cauzali liniari ar rePrezenta un cliSeu'

in continuare, vom dezvolta fiecare dintre concePtele care fac parte din
drsroparaditma interPretativi ProPusa, Acest mod de a proceda va Permite
trebuie
cand
periren-acetei parii n si,lel,i i Pe care o pune in ioc subiectul atunci
s; reziste sau si se reconstruiasci Pentru a-8i mentine identitatea Obiectivul
ulmirit consttr in a determina ce anume, in procesul dezvoltArii' aPartine
individului gi modul in care drumul siu personal este luat in considerare de
contextul institutional.

In cele din urm5, vom examina funclionarea institutional5' ciutAnd sd

deosebilea instituscoatem in evidenlA un ansamblu de criterii care Permit

strategii individuale
ale unei noi
de rezistenli 9i de te.,din1u lor de a..,stine - sau nu - traiectorii
evolulii reziliente. Dezvoltand aceste PersPective, ne vom a ngajai.t d.escoperiten
roluluij jucat de illstitutie in procesul rezilient de reconstructie identitari'
ajutor
Compurar"u acestor doue modalititi de reprezentare a procesului de
edune va permite si definim limitele unei metodologii a actiunii sociale 9i
cative suscePtibile de a monitoriza rezilienta, care devine astfel mai Putin
favorabil
aleatode Si mai ganditA. intr-un asemenea context institutionalizat
rezilienlei asista"te, devine Posibild stimularea unor st!ategii de interventie
capabile sd incurajeze aParitia unor traiectorii de neodezvoltare eliberatoare'

tiilor in functie

de capacitatealor de a favoriza

Tratat de rezilienl5

sau nu

asistati. Re2istenl} ti reziljen!tr asistate: o contribulie

la suslinerea

edu'ativ: '

60

O paradigmtr

interpretativl

Si examindm acum cele doui axe gi cele patru concepte ale schemei prezentate, explicAndu-le.

Manciaux

(2001) recunoagte ci rezilienfa este obiectul

unui ,,consens ti_
cut". Din punctul siu de vedere, nu se gtie bine ce reprezinti
conceptur gi este.
dificil de definit. Lighezi.oro pi de Tychey (2004) confirmi
faptul

ci formalizarea rezilienfei rasi de dorit. Toturi, adaugi autorii,

ea a modificat conceptia
d1z1ol1a1ea persoanei gi despre moJrl in care
este priviti intervenlia.
lutoru^
Incercand si schi{6m mai crar conc"ptul, p.oprrnem
in continuare o paradigmi
care sr delimiteze campur semantic al rezilienfei. pentru
aceasta, vom utiliza.
o axi de interpretare dubri. prima este axa rezilien$i-irezilienli;
a doua, axa
rezistenfi-irezistenf,. Cele patru concepte, reprezentAniJ
.polii schemei prezentate in Figura 1, constituie strategii,,de evadare,,
utiiizate d" p"rroi.,"
care au trdit o traumi majori, adici strategii
de a face fafd colapsuh.ii, Acesta
se situeazi, in realitate, in punctul de interseclie
al celor ioua rr", acolo unde

nu existi nici rezilienfi, nici irezirienfi, nici rezistenfi,

nici

Axa rezisten!5 -i reziste n!5

Axa rezistenfd-irezistenfi1 trimite la strategiile de adaptare la traumi,
pentru a evita colapsul identitar. Subiectul opune o forfi reali pentru a face
fafi evenimentelor traumatizante. Aceasti opozilie poate lua doui forme
diferite: rezisten(a sau irezistenfa.
AtAt intr-un caz, cAt Ei in altul, individul incearci si rimAni in picioare 9i
apoi si-gi reia drumul la fel ca inainte de a intAlni obstacolul. Deci el se striauiegte si urmeze drumul Pe care gi-l propusese inilial. insd vom vedea c5,
adesea, comportamentele subiec{ilor trebuie si lini seama nu numai de
pozilionarea lor pe axa rezisten[d-irezistenld, ci necesiti, de asemenea, o interpretare in funcfie de axa rezilienfd-irezilien[i qi reciproc.

i*rirr""[.

Lighezzolo gi de Tychey (2004) subliniazi, referitor

la aceasta,,,ci existi un
anumit numir de patologii (de exemplu, 15 pAnr

la

20"/o

ai.t." i.f."sii)

care

vor strucfura in manieri cronic5, indiferent care sunt

resursele mobilizate
pentru a susfine capacitilile reziliente are subiecturui,,.
Ei adaugi
se

Rezisten!a

.r,,r".i.]r".

este intotdeauna

posibili'- intrucat pot exista forle distrug"Etoare, care si

:1u
impiedice individul sii-gi utilizeze propriile ."r,r.r"
p; .iJ"" o-l"rite ae
ceilalti' Acolo se manifesti aneantizarea procesurui u,
de dezvortare.

F*ilTA-l

.ilG;\
\j:r__/

*6'*Ci,:i"".x$ ril.-,A
-----

+
6;;\

f^',**rl1
Figura 1.

Strategii ale persoanelor care ,,evadeazd,,

61

Ac[iunea de a rezista PresuPune a nu ceda sub efectul unei presiuni antagonice. Implici, de asemenea, o menfinere a statu-quoului in lupta purtatS.
in acgiunea de rezistenfi, subiectul igi rimAne egal lui insugi. EI iqi aduni
forfele pentru a-gi pdstra poten{ialul evolutiv gi igi protejeazi punctele slabe,
pentru a-gi mentine integritatea capitalului identitar. igi mobilizeazA aptitudinile. incearci sd se acomodeze cu slibiciunile sale. Dar, in primul rAnd,
incearci si gestioneze evenimentele firi a renunta la propria evolufie. Deprinde o aptitudine reali, pe plan afectiv, cognitiv, social 9i conativ, de a lupta
pentru a-gi urma drumul aga cum fusese stabilit inainte de aparilia traumei 9i
de a diminua impactul evenimentului care-l pune la incercare. De remarcat ci
strategiile de rezistenli pot alimenta unele traiectorii de irezilienli (a se vedea
mai departe) cAnd, de exemplu, rezistenla are loc pe un fond permanent de
anxietate nevroticd.

Irezisten!a
Prin intermediul conceptului de irezistenli desemnim tendinla subiectua-gi dezinvesti o parte a potenlialului de dezvoltare ;i de a renunfa,

lui de
'

in

francezS,

in original,,ddsistance". (N. rrd.)

I
JEAN-PIERRE POURTOIS, BRUNO HUMBEECK
5I HUCUETTE DEsMET

Tratat de rezilien!5 asistati

Rezistenltr

ti rezilienla

asistate: o contribulie la suslinerea educativi...

l"
I

voluntar sau nu, la una sau mai multe dintre sursele sale de evolulie. in alli
termeni, irezistenla desemneazd atitudinea subiectivi prin care un individ igi
exprimE dezinteresul total sau paltial fati de o anumiti sfe!; a dezvoltArii
sale, in care se simte cu deosebire fragilizat. Subiectul manifesti deci o formA
de detagare sau de indiferenti, care-i permite autoconser!area, reducind

repercusiunile evenimentelor trlite. Este de remarcat ce aceasti dezinvestire

partialS poate duce la o investire mai intensi in alt domeniu, ceea ce-i peflnite
sd se inscrie pe o traiectorie reziliente (a se vedea mai jos).

in

ceea ce privelte axa rezilientd-irezilienti), aceasta trimite la o noui

dezvoltare a persoanei. Cu siSuranti, daci rezilienta este fata luminoas; a
acestei noi evolutii, irezilienta este fata ei intunecati. Prima duce la progres,

a doua, la alienare. Pentru subiectul rezilient legiturile sociale sunt oportunititi, in timp ce subiectul irezilient le suporte ca pe niite constrengeri
care-i ingridesc noua dezvoliare. in ambele cazuri totusi, indivizii apuci pe

noi cIi.
Am creat termenul de irczilienti ca opus al celui de re:i/ierrl,i. in lipsa acestui antagonism, campul seu conceptuaI nu putea [i trasat cu precizie. i\*u toate
ciile noi de dezvoltare sunt fi bune; unele sunt eliberatoare, altele, fatale. Trebuia deci si propunem un concept pentru a desemna aceastl ultimi realitate.

Rezilien!a
Pentru un individ, a fi rezilient constA in a se angaja pe un drum neagteptat pentru sine Si pentru ceilalti, depigind necazurile prin care trece. ldeea de
rezilientA presupune faptul cA acest al doilea itinerar deschide perspective

li

totodate germinatoare. Evident, aceastA formi

pozitivi

de

neodezvoltare nu se realizeazl cu uiurinfS. Cel mai adesea, se manifesti ca o

consecinli a unui proces complex. Nu este vorba in niciun caz de un salt
,,miraculos". Din contri, aceasti noue evolutie posttlaumaticA evoc5, in
general, o deconstructie Ienti qi discontinui. Un itinerar rezilient.este rezultatul unui proces neliniar, cel mai adesea compus, intrucat contine strategii
de rezistent;, perioade de irezistenti qi riscuri de irezilien[5. Lighezzolo qi de

in rranceza, in o.iSinal ,, ddsilience". (N.r.'d.)

IEAN-PIERRE POURTOIS, ERUNO HUMBEECK 5I HUGUETTE DESMET

ce aceasta
adicd o dnumiti imbogelire a Pelsonalitdtii suPuse

incercirilor 9i traumelor"'

Irezilien!a

Axa rezi lienti -irezilien!5

eliberatoare

Tvchev confirmd aceasti viziune asuPra rezilientei: dupi ei' ea "dePelelte

caPaciteti de rezistentd la incercirile existenlei' addugin,Jnrriun"i
"i^pt"
lucriri'
lu-i uri caracter dinamic" (P. 23). Tomkiewicz, in una din ultimele sale
dea o
se
sl
fi
riscant
ci
ar
.D, bon.rrug" de la rdsilience" (2001), considerd
termen
cu
acest
itegiiimX concePtului de rezilientI, numind
"reaclii
"rt"nsie srrni decat simPle rezistente la adversitate" E[ sublinia' de asemenea'
nu
care
viatS'
trebuia sd implice ideea unei ,,noi existente' a unui proiect de

ConcePtul de irezilienli este oPus cetui^de rezilienld Aici' .traiectoria

irezilient' indineodezvoltirii urmeaztr un contrasens social intr-un intinerar
uiirt u;rng" cel mai adesea si conceapl orice rela[ie umani sub forma
sau a supunerii. Totul se Petrece ca li cum orientarea drumului
"urriitilii
ij""tit"i - induce un proces de izolare socialtr. in plan personal, percePtia

acesteialientrrisemanifestEadeseacaunsentimentdedisPeraregianomie.
celorlalti'
evol.,lie nea!tePtati determinA persoana str renege existenta
aceasti

ri."frr" -i."
sociale.
"-lrr.uar.rt

"ens

al prop.iei sale vieti 9i sd nege orice valoare legiturilor

irezitientei, subiectul Poate fi tentat si se afirme cedAnd in

care il transformd in
unui produs, a unui comPortam"nt, a utt"i angajament
atunci cAnd un
de
exemplu'
produce'
se
altcineva decAt el insugi. Este ceea ce
in
toxicomanie'
sau
alcoolicX
dependenli
,,rii".a." cufundi in conduite de
cre!terii perpe
planul
consecinte
cerei
g"n"rana astfel o neodezvoltare ale
poate fi
exemplu
alt
Un
dezastruoase
3.""i" it t".trf" sunt, in mod evident,
de
uneori
vorba
este
De
asemenea'
ac"la ui refuglrtui in cadrul unei secte
care-i
gcoli'
morti
colective
in
acgiuni iralioiale 9i distrugdtoare - masacre
moment" (Tisseron'
pe.mit sublectrl!.,i si obtini o formd de "celebritate de
cineva in
'zooz1,
p.in intermediul careia are sentimentul ci el este' in fine'
valoare'
mijlocul unei lumi cireia ia negat intreaga

fala

Rolul celuilalt
pe care le poate
Paradigma Prezentatd mai sus Permite analiza ac!iunilor
continua drua-9i
intreprinde urr individ pentru a-gi conserva identitatea 9i
de asemenea'
Permite'
mul,'in ciuda situaliei dificile cu care a fost confruntat

Tratat de rezilien!;

asistatt.

Rezistenl5 $i

rezilienli asistate:

contribujie

la suslinerea

edu'ativl"'

ai{

examinarea noilor evolutii asociate eventual cu strategiile de rezistenfd gi

irezisten!i.
ln orice caz, actele de rezisten[i gi itinerarele de rezilienl5 nu pot fi reduse
la dimensiunea unici a performanlelor individuale.
Construirea identiti[ii presupune ca rolul propriu si fie fundamental
inseparabil de rolul celuilalt. Identitatea nu poate fi conceputi, pur gi simplu,

54

P5strarea

identit5lii: rezistenla

asistat5

6s

Speciali;tii relafiei socioeducative, obignuifi sd intervind pe lAngi

persoanele a ciror identitate este fragilizati in urma unui episod existenlial
pe parcursul ciruia s-au simlit aneantizate, gtiu ci urgenfa inseamni adesea
a-i ajuta si reziste sau a le permite si abandoneze. Uneori, aceasti rezistenfd
le permite si menfini in continuare direcfia. De asemenea, uneori, dezimpli-

in lipsa alteritifii care o face posibili. perspectiva epistemologi.a ,"u care se

unesc strategiile de rezisten[d/irezisten!i gi procesele neodezvoltirii reziliente/
ireziliente, pe de o parte, gi constructia identitari, pe de alti parte, impune,
totodati, sondarea rolului gi func{iei mediului in declangarea acestora.
Agadar, ne propunem de aici inainte sr descoperim cum gi in ce conditii.
poate contribui institulia la crearea unor relafii umane capabile sd sus(irii
rezistenta individului in fala unei incerciri distrugitoare, nevoia lui de a se
retrage daci se simte prea amenintat sau si-l inso!easci pe calea neodezvoltirii
sale reziliente, daci acest lucru este posibil.

sinitifi identitare. indepirtAndu-se de

mai
scurt,
ele reugesc si-gi menfini propria
bunivoie un timp mai lung sau
de
r5u.
Obiectivul esenfial al relaliei de
imagine de sine. Deja nu este atat
ajutor este atunci acela de a susfine strategiile implementate de subiect, de a-i
permite eventual si descopere altele sau de a-l ajuta, dacl este cazul, sd le
carea lor reprezintd fundamentul unei

eficientizeze.

Pentru a ajuta subiectul si-gi pistreze identitatea prin rezistenld sau

irezistenfi, rela[ia de ajutor va trebui, dupi noi, sd prezinte patru caracteristici
esenIiale:

Spriiinul educativ ;i psihosocial

Rezilienla nu este, sub nicio formi, o.constringere a dezvoltirii. Mai cu_
rand, ea ii oferi subiectului o posibilitate de a se schimba, b gansi de a se
transforma sau o ocazie de a se metamorfoza. Totugi, nu se consideri a fi
singura cale de negociere identitari propusd subiectului. Identitatea se
pune
tot atat de bine in joc in prezentul actului de rezistenli, ca gi pe calea unui
proces rezilient.
Din acest motir', sprijinul educativ gi cel psihosocial nu pot urmiri bxclusiv
planificarea traseului rezilienfei. lntr-adevir, nu se pune problema ca
prin
intermediul unei relalii de sprijin fiecare subiect s6 fie obligat si devini
un
altul, sd se autodepigeasci. orice relalie care impiedici pe clneva si rimand
el insugi, egal siegi, ar fi pur gi simplu liberticidi. Nu s-ar dovedi,
de altfel,
pur gi simplu contrari ambigiilor eliberatoare pe care le presupune insigi
no(iunea de rezilien(i? De aceea reralia de asistenli trebuie, dupi noi
9i in
toate circumstanlele, sd ii permiti subiectului si reziste sau si abandoneze
total sau partial, cu singura griji de a-gi pistra identitatea. Apoi, gi numai
daci se manifestd rezilien[a, raportul de asistenli insolegte e.i,entualul traseu
rezilient pe care se angajeazi subiectul. intr-un astfel de context, vom prezenta
,,rezistenla asistatd" gi vom analiza dupi aceea oportunitatea unui proces de
,,

I
l
I
I
I
I

rezilien!6 asistatd".

si-i permiti subiectului aflat in dificultate si-gi exprime intreaga gami

de emofii intr-o modalitate acceptabili din punct de vedere social;
si-i lase persoanei ajutate controlul asupra propriului program; aceasti
atitudine presupune ca individului sd i se permiti si nu faci nimic, si
poati acfiona sau nu, in funcfie de propriul ritm;

si evite orice formi de etichetare identitari, care ar reduce subiectul la

statutul siu de victim6;
si propund un cadru confinitor qi cuprinzitor, in care individul si nu
se simti judecat, indiferent de situafie.

C6nd sunt indeplinite aceste patru condigii, rela[ia de ajutor ii permite

subiectului si se simti respectat intr-un context care nu-l descalifici din punct
de vedere social, line cont de emo{iile sale gi ii recunoaqte un statut de victimi,
fdri a-l restrAnge la aceastd unici identitate. intrucAt se simte respectat pentru
ceea ce este, individul ciruia ii este conservat potenfialul evolutiv rimAne
capabil, dincolo de traumd, sd-gi urmeze calea identitard intr-un registru
foarte comparabil cu acela anterior expunerii la probleme.
Un individ care rezisti eficient la naufragiul traumatic sau cel care reugeste
si se protejeze prin irezistenld igi reia evolulia dupd traumatism, explorAnd
aceleagi cii de cregtere. RimAne el insugi ;i igi urmeazd evolutia exprimAndu-gi nevoile afective, cognitir.e, sociale gi conative, urmAnd modalit5ti

JEAN.PIERRE POURTOIS, BRUNO HUMBEECK

HUGUETTE DESMET

'I

Tratat de rezilienll asistatI

l.

Rezistenl;

ti rezilien|5

asistate: o contribugt-e la suslinerea educativ5...

,l

I*

similare celor pe care gi le descoperise lnainte de a fi fost pus in dificultate de

incercdrile traversate. Autorevelandu-se prin actul rezistentei sau prin aptitudinea de a se proteia, subiectul poate fi tentat sd-gi impuna o formi de revoIu!ie. El realizeazi atunci in ilan identitar un lel de intoarcere la sine, identicd
dar mai puternicd, intrucat a suprayietuit evenimentului considerat de el o
incercare. intirit de ceea ce nu l-a ucis (Nietzsche, 1998/2004), subiectul consi
derd un triumf faptul de a fi idmas el insugi, in ciuda incercirilor. in;el41ia
de sprijin, el agteapt; atunci si fie confirmat in ceea ce a rimas in propriii sii
ochi: el insupi, in mod absolut el insugi.

decesul mamei sale.

A9a cum chiar el explici, J.-F.

ili pusese intr-un fel viata intre paranteze

pefltru a face fat: seismului interior pe care il provocasein e[ aceasti moarte
inacceptabil;. Dupe cinci ani, congtientizand ci i-a fost oferit; o posibilitate
de a-pi urma drumul, el si-a acordat pur si simplu iansa, identitatea fiindu-i
sus[inuti iar ritmul de evolutie respectat, de a indepirta parantezele intre
care igi inchisese viata, reluandu-ti cu succes cariera... de educator...
I

hi.l.-f. tusese ucisa de concubinul siu. Adoles.entul, in

perise corpul mutilat al mamei sale.
l,Iama

varsti de

17 ani, desco-

identitili: rezilienla asistatt

CAnd se pune problema de rezilienli, lucrurile stau altfel. Daca rezistenta

permite mentinerea identitard, in schimb rezilienla PresuPune intotdeauna,
mai mult sau mai putin, o formA de conversie identitari. La finalul drumului
siu, subiectul revine cu sigurante la el insuqi, dar se percepe totuqi diferit de
ceea ce fusese inainte de traumS. Individul angajat Pe un astfel de drum
rezilient aiteapti ca schimbarea si-i fie luati in seami de mediu. Iatd de ce
metoda de sprijin va trebui oblitatoriu adaPtatd astfel incat s, tine cont de
noua dinamicd de exprimare a nevoilor pe care o manifestd subiectul.
in cele ce urmeaztr, proPunem o analizd a condiliilor in care intAlnirea
poate efectiv constitui un pretext Pentlu rezilienti sau, invers, se poate dovedi

Felul in care J.-F., un tenir adult care se cufundase pe parcursul mai

multor ani intr-o toxicodependente gravi, vorbeite de cei care l-au sustinut
de-a lungul perioadei sale de r.itecire, reveleazl intr-o manieri explicit;
rolul educativ deosebit pe care li-l atribuie. Mirturia lui ilustreazl perfect

aceasti formtr de,.intoalcere la sine", devenittr posibilS atunci cind

mecanismele de rezistentl sunt suslinute in mod adecvat de mediu.,,Ei au
crezut in mine, dar nu au incercat niciodati sl-mi precipite iroiectele.
Mi-au acordat timp sA stau pe loc, ftrrE a-mi lisa totuqi niciodati impresia
dureroasi cA identitatea mea ar fi fost redusa, in ochii lor, la aceea a
toxicomanului care devenisem. Triisem evenimente tedbile, care se inchistasertr in mine. Totugi, nu m-au fortat si vorbesc despre ele. Eu ltiam
doar c; ei Ftiu, me simteam inteles $i aceasta imi ajungea.
Pentru ei eram pur gi simplu J.-F., un tip normal, firi indoiali pu[in
pierdut, cu sigulantE foarte complicat Si caruia ii era evident gleu sa accepte

Construirea unei noi

intr-un mod nefericit un veritabil vector de irezilienld.

Itj nerarul rezi Iientei

'

Rezilien[a reprezintA o noui cale de dezvoltare pe care subiectul se

in urma unei dificultS|i existentiale majore. Pe Parculsul acestui
proces, subiectul folosegte relatia Pentru a-li reconstrui o identitate. El se
defineste in functie de ceea ce devine, mai degrabtr decat sa fie identificat in
functie de ceea ce a treit sau de ceea ce era inainte de episodul traumatizant.
Procesul de constructie identita!d favorabil dezvoltlrii individuale implictr, aia cum vom vedea, o sustinere adaptati din Partea mediului- Pentru
a-i permite subiectului sA-$i reconstruiasci identitatea dand dovadd de rezilienta, relatia de spri.iin va trebui astfel, dupi noi, si Prezinte citeva caracteristici esentiale:

angajeazA

si

lase loc

iniliativei Personale;

permite creativitatea;
sa permita schimbarea;
si considere intotdeauna posibili evolutia Pozitive a subiectului.
sA

Atunci cand aceste patru conditii sunt indePlinite, relatia educative este in
sA sustine subiectul pe noile sale ctri de evolutie. De aceea, in acest tip
de raport de asistentS, educatorul trebuie str renunte neaPdrat la orice Putere
de constringere, lisAnd un loc important initiativei personale ii creativitEtii
subiectului aflat in dificultate. De altfel, aceaste Posture nu este posibili dec6t

mesuri

]EAN'P]ERRE POURTOIS, BRUNO HUMsEECK 5I HUGUETTE DESMET

TratatderezilientlasistatS.Rezistenl;$irezilienlaasjstate:ocontribulielisusiinereaeduc.ti!;.

6l

3
68

daci individul, eliberat de stigmatul unei identitifi de victimi permanenti,

PercePe, in cadrul relafiei, ci schimbarea sa este realizabili gi ci se increde in
evolufia sa pozitivi, indiferent de circumstante. intr-un context de rezilienfi,
relafia de sprijin are de faptla bazi convingerea comuni cd o evolufie pozitiv5,
chiar daci pare uneori pufin probabili, rdm6ne intotdeauna posibili. pentru
a ne ilustra ideea, vom prezenta exemplul Mariei C.
Pe drumul siu atipic, aceasti tAn5rd femeie a fost confruntatd cu,un
context politraumatizant deosebit de dureros (incest, educalie violenti,
maltratare familial6), in care s-a simfit de-a dreptul zdrobiti. Marie C.
explictr limpede, intr-un interviu televizatr luat cu ocazia aparigiei'lucririi'
sale2, cum noua ei traiectorie de dezvoltare a inceput si prindi cbntur
pornind de Ia o intAlnire educativi cdreia ea i-a acordat o importanf5

semnificativtr
in cadrul acestei intAlniri, spune Marie, ea 9i-a sim[it susfinut poien[ialul
creativ gi s-a sim[it deja tratat6 drept ceea ce avea sd devind: o scriitoare...
Pentru a folosi propriile ei cuvinte, datoritd acestei susfineri.ea a pufut
profita de gansa de a deveni cineva, ea, care de prea mult timp se convinsese
ci nu putea fi dec6t un nimeni. A scrie.o carte despre propria polueste de
viafi, chiar daci incercarea a fost uneori dureroasi, dupi cum mdrturisegte
ea, i-a permis, de asemenea, sd ofere traiectoriei vielii sale un nou impuls.
Acesta i se piruse p6nd atunci inaccesibil, de fiecaie dati cind se mulgumea
si traseze un portret ascuns al siu gi al familiei sale, timitandu-se si poze,ze

pentru o fotografie obligatoriu incremenitd in timp.

I
2

Emisiunea,,Face i face" (,,Fafi in fati"), RTL TV1, 18 martie 2010.

Cauderlier M. 9i Humbeeck B. (2070), Bercenux maudits,Wavre, Editions Mols.

Cu siguranfi ci Ia acest proces anume se referd Cebe qi Senor6 (2007)

atunci cAnd scot in eviden{i rolul proiectdrii in viitor in raporturile pe care
relafia educativi le stabileste cu mecanismul de rezilienfr. intr-adevdr, qi
acegti doi autori subliniazd, cd, pentru a depisi contextul traumatizant, este
necesar sd se treacd de \a atitudirtea fotografie, incremeniti,'care incarcereazi,
la ntitrtditrcn cinenrn,lisAnd locul aparigiei unui alt mod de a fi.

itinerarul

irezilienlei

og

Rezilienfa este un pariu cu viitorul. Nu este o promisiune. Cu atAt mai

pufin o certitudine. Este posibili favorizarea aparifiei ei, dar niciodati stimularea procesului intr-o manieri certi. Cu alte cuvinte, daci evolufia
uimitoare a subiectului rezilient ii deschide cii de dezvoltare pani atunci
neexploatate, situafia este alta atunci cand subiectul, prin intermediul aceluiagi firoces de neodezvoltare, se deconstruieste social pornind de la experienfa avuti. Parcurgand un traseu de irezilien[E, subiectul o apuci el insugi
pe un drum improbabil. igi modifici itinerarul qi igi schimbd totodatd direcfia,
alienAndu-se din punct de vedere social.

Irezilienfa reduce la zero orice perspectiv6 de dezvoltare psihosociali cu

adevirat eliberatoare. Subiectul angajat pe acest drum firi iegire cAgtigd pe
plan identitar ceea ce pierde tot atat de repede prin inconsecventa legdturilor
sale cu societatea. Identitatea sa negati din punct de vedere social se ancoreazi, atunci, intr-o dezvoltare personali contaminati de un sentiment
personal de dezafiliere (Castel, 7995), de un sentiment profund de nereugitd
in sanul comunitilii umane qi de convingerea perpetui cd nu se poate integra
intr-un mediu social perceput drept anomic.
Acest tip de afirmare identitarl intr-un vid societal este uneori, cel pufin
parlial, provocatd de o insofire care inchide individul intr-o identitate desemnatS, triiti de el ca fiind ucigitoare. Apare cu precidere atunci cAnd
relafia de sprijin nu lasi niciun loc initiativei gi inventiviti[ii subiectului 9i
induce mesajul ci nicio schimbare nu este posibili in cazul lui, intrucat
e'i'olufia sa pozitivi nici nu poate fi imaginatd.
Aceasti formi de neodezvoltare irezilienti poate la fel de bine si fie
favorizati de practici institufionale neadaptate sau prost interpretate de citre
subiect.

Iati mecanismul pervers pe care il vom

evoca

in continuare prin

intermediul conceptului de ,,irezilienld provocati". Acest neologism, atunci

cand se aplici funcfionirii unei institufii, desemneazi un dispozitiv socioeducativ ale cirui principii se opun, punct cu punct, celor care se concretizeazi
in cadrul unei institutii de rezilienli asistati.
Ce anume poate, in cadrul institu{ionalizat, sA provoace acest tip de
traiectorie deficitard? Existi modaliti!i de abordare agreate de cdtre institu!ia
de sprijin, capabile sd induci forme ale unei neodezvoltdri eliberatoare pentru
subiect? Pot fi observate altele care, din contrd, ar fi mai probabii si-l indrepte
spre alienarea de sine? Pot fi identificate conctilii institulionale de asistentd
care ar reprezenta factori de rezisten(d/irezistenli gi altele care ar alimenta

JEAN-PiERRE POURTOIS, BRUNO HUMBEECK

HUGUETTE DESMET

'I

Tratatde rezilien!tr asistati

r Rezistenli ti rezilienli asistate: o contribulie

la suslinerea educativE...

I^

traiectorii de rezilienfi/irezilienfi? Cum poate fi conceputi crearea unui context de sprijin care si faciliteze dliberarea tuturor, chiar 9i in cazul celor mai

chinuite viefi? Cum pot fi institufionalizate condiliile rela[ionale. cele mai

favorabile, pentru a permite unui subiect aflat in dificultate sd-;i menlini
identitatea prin rezisten[i sau irezisten]i sau sd o construiasci, angajAndu-se
intr-o pe o noui cale de dezvoltare rezilienti? in definitiv, cum poate fi creat

fundamentul institu[ional necesar ,, rezisten!ei asistate"

9i

,,rezilienfdi asistate"

Fundamentul institu[ional
I

Ne propunem mai intii si subliniem o serie de criterii care si ne permiti

deosebim, dintre institufiile al ciror mod de funcfionare este din cele mai
tradi[ionale, pe acelea care igi dovedesc aptitudinea de a stimula factorii de
rezistenti sau de irezistenfi la persoanele aflate in dificultate, de acelea care
par mai pufin performante din acest punct de vedere. Aceastd manieri de
lucru ne I'a ajuta si definim din punct de vedere operafional caracteristicile
unei institu[ii de rezistenfi asistati.

si

Model expresiv versus model directiv

71

in sAnul instituliilor, se observi o trecere progresivi de la un model directiv, in care predomini definirea sarcinilor fieciruia, determinarea tehnicilor
utilizate qi a normelor de reuqiti, spre un model expresiv, centrat mai mult
asupra originaliti[ii persoanei ajutate. in interiorul unei institufii expresive,
subiectul este incurajat s5-;i exprime emofiile, indiferent de natura lor. Va
trebui doar si aibi griji si le transmiti sub o formi adaptati contextului
institu{ional. intr-un model expresiv, se consideri ci toate emofiile pot fi
verbalizate, cu condilia de a se recurge la o manieri de exprimare acceptabili
din punct de vedere social.
Din contri, modelul directiv stabileqte implicit sau intr-un mod mai imperativ confinuturile emofionale acceptabile gi cele inacceptabile. De exemplu,
furia poate si nu fie acceptati ca expresie a unei triiri posibile. Atunci,
la nivelul practicilor institufionale, se va pune mai curAnd problema de
a convinge subiectul ci nu are niciun rnotiv si o simti, decAt de a-l incuraja si
o exprime intr-o manierd acceptabili din punct de vedere social.

Vom realiza apoi aceeagi distinclie in cadrul instituliilor mai novatoarb,

adunAnd criterii capabile si le diferenfieze in funcfie de aptitudinea pe care o
manifesti - sau nu - de a susfine traiectorii eliberatoare. Astfel, vom fi in
misuri si scoatem in evidenfd principalii factori determinanfi ai unei
veritabile metodologii institu[ionale a rezistenfei 9i/sau a rezilien!ei asistate.

Rezistenla asistati versus ajutorul impus

Prin neologismul,,rezistenfi/irezistenfd asistate"r, de'semnim tendinfa

unei institufii de a favoriza relaliile in sAnul cirora rolurile, statuturile qi
funcfiile fiecdruia nu sunt fixate o dati pentru totdeauna. Pe de alti parte,
,,institufiile de asistenli impusi" se caracterizeazi prin tendin[a lor de a privilegia formele de alteritate care stabilesc o dati Pentru totdbauna pozifia
statutare, rolul gi runclia pe care le are fiecare in relafia profesionist-asistat.
ln continuare, ne propunem si precizdm diferitele criterii care permit
deosebirea

institufiilor

de rezistenld asistati de cele care, impunAnd ajutorul,

provoacd mai curAnd conduite de abdicare identitari.

r

SI ne anhtim ca iiezistenta prezinte acelagi mecmism ca qi rezistenla, insi firi angajamentul

persor,L'i. Pentru a nu ingreuna tertul, r'om vorbi in continuare numai de ,,rezisten!5 asistai;".

Tem poralitatea su biectu I ui

versus tem pora litatea institu!iei
,,Este momentul si reacfiondm", ,,Nu poate sta tot timpul fdri si facd
nimic", ,,Mai are trei sdptdmAni pAni si prezinte un proiect de via[i care si
arate ci are chef si se migte"... Institufia tradilionalS fixeazd, in general chiar

ii determind timpul triit ca pe o succesiune

de etape cirora le impune ritmul gi durata. De exemplu, constrAngAnd subiectul si respecte programul stabilit de ea, institu[ia determind efectiv timpul
care poate fi alocat individului pentru a deveni obiectul unui eveniment,
pentru a reacfiona fa{i de el gi apoi pentru a trece la ac{iune. Aceasti temea temporalitatea subiectului. Ea

poralitite, fixati prin intermediul procedurilor institulionale de sprijin,

considerd ci responsabilitatea determindrii ordinii anterioare gi ulterioare ii
apartine numai gi numai instituliei.
in institufia de rezistenli asistatd, timpul pierde aceasti funcfie imperativ5. Subiectul, angajat intr-un proces de autorealizare identitard, este invitat
si-Ei imagineze viitorul nu ca pe o proiecfie liniari, ca pe o evolufie cdreia va
trebui in mod necesar sd ii sacrifice prezentul, ci ca pe un moment al acestui
prezent (Zoll, 1988). intr-o astfel de paradigmi, (in)activitatea actualS nu este

I
)rnru-elrnnr PouRrols, BRUNo HUMBEECK5I HUGUETTE DESMET

Tratatde rezilien!tr asistati

RezistenlS

ti rezilienfE asistate: o contribulie

la suslinerea

educativi

interpretate in mod necesar ca o modalitate de a inchide viitorul, ci mai

ca o $ans; de a-l deschide, intrucat permite autorealizarea subiectului.

mult

Institu!ie autoreflexivS versus institulie rutinjeri

Institutia autoreflexivi pune in permanenli la indoiale procedurile pe care
le creeazd. Acestea nu fac niciodate obiectul unei apliciri automate gi rutinire,
ala cum este in mod general cazul in structurile sociale traditionale de arutor

social. in cadrul acestora, forla obiFnuintelor gi constrAngerea normelor de

aplicare lasi de fapt un spatiu foarte restrans initiativei personale a profesionistului gi permite o abatere redustr de la procedura care a fost fixati o dith
pentru totdeauna de cAtle institutie.
intr-o institulie de rezistentA asistati, definirea tehnicilor de interventie
este considerati, in general, drept o maniera de a lua in considerare com_
plexitatea situatiilor intahite. Metodele de supervizare gi de interventie puse
Ia dispozifia intervenienfilor asiguri cu precddere fluiditatea proceduriloryi
adaptarea lor constanti la caracteristicile specifice fiecirei situafii. pe de altA
parte, in institutia rutinierS, procedura este implementatA pentru a reduce
comple\itatea ii pentru a produce modalitdti de actiune care tind s; se uni_
formizeze. Astfel, aceasta nu permite tratarea sepatatd a fieclrei situatii.

Evaluiri formative organizate yersus evaluiri sumative

implicite sau sponta ne
O evaluare este formativ; atunci cand permite studiereb nu numai a rezul_
tatelor sau eficientei interventiei psihosociale, ci examineazi, totodati, pro_
cesul care a dus la aceste rezultate. Astfel, evaluarea formativi confirme o
e!olulie in cadrul acestui proces gi joacA in interiorul siu un rol reglator. Ea

constituie deci o manieri de a examina in permanenti sensul pe care interil cap;ti pentru fiecare participant. Acest proces de evaluare continui
permite, intr-o institutie de rezistente asistati. adaptarea procesului de
sustinere la nevoile subiectului qi la modul in care acesta triiegte relatia.
Evaluarea formativi organizati reflect; un mod de a proceda careJ plaseaztr
pe fiecare - asistent qi asistat
- intr-un rol activ in cadrul procesului decizional gi ii permite subiectului reaproprierea sensului interventiei al cerei
ventia

obiect este.

]EAN.PIERRE POURTOIS. BRUNO HUMEEECK 5I HUGUETTE D5MET

intr-un context institulional traditional, procedurile de evaluare sumativi, impliciti gi spontanE, sunt, din contri, privilegiate. O evaluare este considerati sumativi atunci c6nd se centreaza in principal asupra rezultatului.

"l

Ea caute atunci sA stabileascA dacl o actiune produce rezultatele sau efectele

scontate gi verifici daci acestea corespund obiectivelor stabilite in prcalabil
de institutie. De altfel, aceste evalueri prezintA cel mai adesea un caractet
implicit, de vreme ce criteriile dupA care se realizeaze nu sunt declarate.
Totodati, ele pot prezenta un caracter spontan, intrucat, in lipsa unui sistem
de referinfi, traduc o judecati de valoare sau servesc la exprimarea unei
emotii. Atunci, exprimarea libere a judecetii emise de intervenient |ine locul
de evaluare s,i fixeazi subiectul intr-o posture identitarA rigidi qi absolutd.
,,Pe acela nul pot suferi", ,,El este un tiP bine", ,,E un toxicoman, nu am
incredere in el" sau ,,Nu are niciun Pic de vointA" - toate acestea reprezint;
o formi de etichetare identitari li neaBi aptitudinea subiectului de a rezista
incercirilor de care are parte pe parcursul existentei sale.
Poate fi metabolizati, eventual, o functie institutionali a rezistentei asistate
astfel incat si insoteasc; traiectoriile de rezilienli, si le permiti aparitia sau
s; le stimuleze? Firi indoiali, este Prea curAnd pentru a putea face vreo
afirmafie definitivA. Situand instituIia pe axa rezilien{i-irezilienti a paradigmei noastre, ne-am angajat totuli se dim o definitie institutiei de rezilien[; asistatA. Perspectivele propuse in continuare vor trebui validate, gtiind
totu$i ci au fost extrase dintr-un ansamblu de observatii ale unor practici
curente dintr-o institufie belgianir.

Institulia de rezilienf5

asista te

Nu incape indoiale ci ampla propagare a notiunii de neodezvoltare rezia influentat in profunzime campul deactiune allucratorilor psihosociali.
Pe baza experien,tei noastre, am definit criterii de funclionare institutionali
care ar trebui sd incurajeze rezilienfa. Am precizat, totodati, in manieri
antagonistA, caracteristici institulionale susceptibile si provoace traiectorii de
irezilienti. Vom opune deci instituliile de rezilien(a asistati celor pe care
le-am grupat sub numele de irezilienle provocatS.
in primul tip de institulie, acela care cuprinde organismele de rezilienti
asistatS, individul este in mod fundamental considerat un subiect aflat in

lienti

Este vorba de inslitulia ,,Le Calion",

Serlicii pentru tineri ii familie, Centrul Public

de

Asistent;

Sociau din P6rulvclz.

Tratat de rezilienF

arist tar RezjstenlE tirezilienli asistate:

contribufe

la suslinerea educativ:...

t'
l

I
I

proces de dezvoltare, a cirui identitate se reconstruiegte, reorientand cursul

unei istolii personale al cirei autor se considere. Privind subiectul in acest fel,
i se stimuleazd un ansamblu de factori de rezilienti pe care ne-am pgopus, de
altfel, sd-i identificAm intr-un alt studiu (pourtois, Humbeeck !i Desmet, in
curs de apari;ier). in al doilea tip de institutie, indir.idul e redus la statutul de
obiect al interventiei. El trebuie sa se reseulneze cu aceasta identitate de asistat
gi nu se poate reconstrui decatindepartendu-se de propria istorie, suportandu-i
derularea gi indurdndu-i pasiv deznodamantul. Evident, dintr-o asemenea

perspecdvi, factorii de rezilienti ai subiectului nu sunt Iuati in considerare,

neputind fi astfel siimulali.
in continuare, propunem reluarea diferitelor trisituri institutionale gi.
tratarea Ior din ambele perspecti!e

Producerea acliu
ajutoru lui social

nj

i socia le yersus d istri bui rea

Producand actiune sociali, institutia tinde in primul rind s; stimuleze la

persoana aiutat; o activitate care sA fie semnificati\.e pentru ea. Odatd cu
aparilia unei asemenea paradigme a actonllui (Jaleau,20O3), individut devine
un subiect activ, creativ gi participativ. Este pus in situatia de a exista pornind
de la activitatea pe care o intreprinde. Sentimentele de recunoagtere sociall
gi de implinire personali tind, atunci, si se suslina reciproc. Prin activitate,
subiectul nu se mai abandoneaz; inertiei fiintei sale (Jeanson, 1987). prin
creativitate, este invitat si inventeze altce|a, pentru a nu rim6ne inlepenit
intr-un impas identitar (de Gaulejac,2009). Prin parricipare, el igi inriddcineazi in social activitatea individuali gi, procedind astfel, ii conferi un sens
colectiv.
Distribuind ajutorul social, institutia induce, din contri, o formi de relatie
care-l inchide pe celSlalt intr-un statut peimanent de asistat. Aservite, supuse
;i pasivi, persoana in dificultate risc; fi mai mult, prin intermediul alutorului
care ii este dat, sI se r;tdceasc; in forme de neodezvoltare, parazitati de
ruFinea de a nu fi decat ea insAgi

ii

de sentimentul de a nu putea exista decat

indepirtAnd sau transgresAnd in mod ostentati\. normele de functionare

sociali. Risci sI perceapi metoda de spniil ca pe o povar; suplimentari in
revendicarea sa identitar;. Atunci, poate fi tentat6 s; adopte

Am ideniificat

2i

de conccpte operatorii .are car;.-e.-zeaza r.u

)EAN.PIERRE POURTO]S, BRUNO HUMBEECK 5I HUGUETTE DES'IET

i.nta.

cii

de

irezilienfi

in mod brutal'
individul situalie'
prima
in
orin intermediul unei ac[iuni distrugitoare
'negat
suicid'
incearce
Prin refugiul in
Prin
in planul recunoalterii sociale de
sine' sd dispari
uitarea
lua
le
a""p"na"tt1e sau in alte forme Pe care Poate
care conlirmd inexistenta sa socialx sau, din contrA' o afirme

subiectul clivat de pe scena sociali, si se eclipseze Din a doua perspectivi'

personale
sale
negat din punctul de vedere al implinirii
- i9i propune' dimpot"triva, se-gi faca o intrare zSomotoasa, existand intens
celorlal[i, prin uimirea sau sPaima pe care o provoaci

!i

nea$tePtat in ochii

Subiectin proces de dezvoltare versus obiect alingrijirii

Functia instituliei reziliente consti in a-i Permite individului se P'5trunde
intr-o loticd de subiectivizare 9i individuatie, accePtand ideea cA face Parte
dintr-o lomunitate care ii recunoaqte o existente individuali Crelterea
subiectului este, astfel, Pusa intr-un fel in centrul procesului de socializare'
de asen ire'
De altfel, individul devine sr.rbiect Prin refuzul tuturor formelor
in
cadrul siu
Rolul hstitu!iei de rezilien!5 asistate este deci acela de a tolera
o formtr de dezacord.
obiect'
Atunci c6nd, dimPotrivs, individul este redus la o dimensiune de
part!
ciile de individuafie stabilite de institulie nu tin seama de exprimarea
inscrie
se
culari a nevoilor sale Psihosociale. Formele de neodezvoltare in care
un senpot produce, atunci, mecanisme de dezafiliere, ldsAndu-i subiectului
de
ii.*t p"rri.t"nt de incomPletitudine qi constrAngAndul la moduri funcAceasta se intamPli atunci cAnd
tionare socialtr esenlialmente heteronome'
al instructura institulionaltr aduce individul Ia un statut definitiv de obiect
terventiei. Individul este determinat s; se comPorte exclusiv ca antisocialul

trebuie
.a.e treb,rie reeducat, ignorantul care trebuie instruit' bolnavul care
trebuie
care
marginalizatul
readaPtat,
trebuie
iare
vindecat, inadaptatul

ascultat
reintegrat, traumatizatul care trebuie restabilit, celSlalt care trebuie
eliberatoare
neodezvoltlrii
qansele
blocheazi
asistat
1lon, zloz1. Statutul de
sau otrlvegte dorinla de a fi.

Con;tii

nli

identita

ri

versus resem na re jdentita ra

Institutiile de ajutor Pot Provoca in mod insidios mecanisme de irezilienti'

Paugam
Este mai ales ceea ce se Produce atunci cAnd, aEa cum subliniazi
de
cole'tiYitatei
dePendenti
Pronuntatd
(2008), identitatea rezult; dintr-o

Tratat de r.zitienF

.sistatl . RezistenlS tj reziljenli asistate:

contribulje

la suslinerea

educativi

'

t'
ea este, astfel, marcatd de povara unei desconsider;ri
ineluctabile qi devine
negativ5. Pe aceasta bazA, subiectul poate fi tentat
s; se angaieze pe un drum
de vial; care se-i confirme discreditirea. Astfel, poate
fi ajus

se

mlnfin: intr-o posturi de victimA sau de

Concluzie

in sit-uaga ae a

Rezistenfl

a aiopta o formd de identitate

negatE. $i intr-un caz, gi in celilalt, este vorba

de resemnare identitara,
de incapacitate de a putea actiona asupra propriei
persoane.

adici

Pe de alta parte, institutiile de rezilient;-asistati

iu drept obiectiv obtinerea
tonomiei su biective. Ele isi stabilesc drept regu li
crearea unei individualitdli
capabile sa actioneze singuri. Institutia de acliune
sociala .""p".ii
u."*
obiectiv atunci cand aduce subiectul in situagia
"rr.a*""rde a produ*
vi. Legitura institutionali, in mod necesar supli, nr
"'r.,irii"i"
-ui brt" t.aiA-iu o.on_
strantere. Din contri, predomind sentimentul ;e libertate.
Aceasti autonomie
subiectivi produce atuncj efecte pozitive asupra congtiinfei
identitu.", ir,
au

sura ln care nu mai este leg;tura sociale aceea

^;_
care determin; individul, ci indi_
vidul este acela care alege legdturile ce ii permit s,i prod".i

;.t*;";;;;.'

Agent al,istoricitSfii versus obiect al propriei

povefti de vialE
Pentru institutiile de sprijin, indi'iiul este in
mod esenfiar un obiect al
propriei povegti de viati. Ele nu iau in considerare
capacitatea sa de a actiona
asupra lui insuti, maniera in care isi interpreteaze
p-p.i"
;ii;";;;;
poate conferi un sens. Aici se rim6ne la anamneze,
"i"tAiniormatiilor
Ia ciutarea
obiective, dar subiectul nu este incitat s;-Si insug"r*;
p"""ri", J" ii"U.

institutiile de rezilienti asistatA, indisidul, considerat

f;.;lffiirta
, .in
determinat
social, este invitat s; cedeze locul unui ,"Ui"at
uriorro-, upt a" u
deveni actor, adici autor al existentei sale, avAnd
in vedere
prs in
situatia de reflexivitate sociale personali (Kaufmann,
"a.ste
ii
ZOOfl. f"r,ti,.,
elibera, persoana trebuie si-si inleleagi propriul
" ""
drum in
.r"o"r*
pe sine inseamni a se elibera- Nararea sinelui, atunci "i"1a.'O ""
cAnd

si-;i inscrie povestea intr-un

*bl*tula;;;;;

ansamblu coerent Fi.onrirt"nt p".i., .,"" gi

pentru ceilalti. constituie o bazj soljda a rezilien!ei. po\.estea
vietii inlocuiegte
ancheta sociale. Acordand sens rraiectoriei vierii
sale ii defi;in;;;;roiect de
noui dezvoltare personali (int;rit de institu tie), subiectut
preia friije istoriei
sale gi se inscrie intr-un pro(cs de reconstructie
identitarj-

]EAN-PIERRE POURTOIS, BRUNO HUMBEECK 5I HUGUETTE DESMET

I
sa

u rezilienl5 asistat;?

Dupi ce am propus o paradigmi care integreazd conceptele de reziliente,

rezistente, irezisten!5 9i irezilienli, ne-am aPlecat asuPra instituliilo! care
incearcd sA vini in ajutorul persoanelor aflate in dificultate psihosocial5
extlemi, obiectivul fiind acela de a scoate in evidenld Practicile cele mai
susceptibile de a favoriza rezistenta subieclilor 9i, acolo unde este cazul, de
a permite implementarea unui Proces de rezilien!5.
Institutia favorizeazA rezistenla subiectului dactr utilizeazE metode care
inlesnesc exprimarea unici a triirii sale, ii respecti ritmul Qi, in plus, este
capabili sd repuni in discufie propriile modele de interventie Ei sd le adapteze
fiecirei situatii in parte. Incurajeazi parcursurile reziliente atunci cand,
dincolo de practicile citate anterior, mobilizeaze creativitatea subiectului, ii
tavorizeazd conqtiinta identitari, il trateazi ca Pe un agent al istoricitetii,
angajAndu-l pe drumul unui proiect personal eliberator gi permilindu-i, in
continuare, si-Ei fixeze limitele propriei sale PoveQti de viat5. Aceasti persPectivA institutionali vizAnd rezistenfa pi/sau rezilienla asistate se detaqeazl in
mod incontestabil de ideea unei structuri socioeducative care distribuie aju torul social fixAnd normele de educabilitate gi desemnind o identitate de
asistat celor care se incovoaie sub povara trecutului lor.
in mod evident, functia institutiei nu consta in stimularea cu orice Pret a
traiectoriilor reziliente. Este vorba de sustinerea lor atunci cand se manifesti.
Uneori, cel mai adesea fdri urmi de indoiali, institulia ii va Permite subiectului
s; leziste incercirilor indurate li se rimand el insugi dincolo de acestea. De
altfel, acesta e motivul pentru care institutiile de rezilien.ti 9i de rezistentA
asistatA sunt adesea acelea;i, una conlinand in mod natural exigentele celeilalte. Tutore de rezistentS, ea va deveni in cele din urmi vehicul al rezilienlei.
Vector de rezilient;, se va constitui inevitabil in argument al rezistentei.

MetamorfozS? Nu neapirat
Boris Cyrulnik (2001) utilizeaze imaginea

rilugtii

celei urAte a lui Andersen,

pentru a propune o reprezentare a notiunii de reziliente. 1\\eodezvoltarea

reziliente declanFeaze cu sigurante in registrul gtiinlific ceea ce sugereazi in
imageria poetice aptitudinea micutei Palmipede, cu siSuranti Putin stangace
in evolulia sa de rati, de a se ttansforma in lebidi. Aceasti rePrezentare

Tr.tat de rezilienl5 asistatS. Rezjstenli $irezilienlS asistate:

contribulie

la suslinerea educati!a...

,l
78

plastictr evidentiazd, in manierd implicittr, doui principii fundamentale ale

procesului rezilient: metamorloza sinelui gi uimirea pe care le_o produce
celorlal{i. Ideea de metamorfozi presupune sacrificiul prealabil al propriei
forme. ln cadrul rezilienfei, acest sacrificiu este pozitiv atunci cand eviti o
distrugere ireparabili. A deveni un altul. A se transforma. A se recrea sinatos
gi totugi a deveni fundamental striin celuilalt: iati, fdri indoiali, veritabila

miztr a rezilienlel.
in acelaqi timp, am tinut se amintim Si ctr aceasti metamorfozi poate lua,
eventual, o turnurd negativtr. Cea mai putemictr evocare a unei metamorfoze
dezgolite de orice miracol este, fird indoiali, aceea.pe care Kafka (791512012)
a realizat-o in romanul siu cu acelali titlu. Transformarea protresivtr a indi_

vidului in coleoptere, iegirea sa lenttr dar inexorabili in afara sferelor familiei;

muncii gi comunitetii umane sugereaze desfigurarea unui itinerar de irezi_
lientd atunci cand subiectul este confruntat cu un sentiment permanent de
alienare, solitudine li degradare. AceastA imagine indici faptul ce nu orice

metamorfoze este benefictr.

Pe de alt5 parte, nu se pune problema de a impune fieciruia o ngui
cale de
dezvoltare. PAni la urmi, revenind la ritulca cea uratd, ar fi fost atat de grav
dactr ar fi fost obligati se rdman; rattr pentru totdeauna? Desigur ci nu, cu

condilia se

fi putut obtine un sprijin suficient

adaptat sentimentului de

respingere pe care l-a triit in propria familie, pentru a rezista cataclismului

identitar provocat de acesta. Nimic nu ar fi obligat-o atunci pe rifurca ghi_
nioniste si se angaieze intr-un viitor prestigios, dar nesigur, de lebaaa salba_
ticA. I-ar fi stat la fel de mult in putere si se dezvolte mai modest, urmandu_gi
itinerarul de palmipedi obignuiti. Confruntati prin proba realitAUi cu ideda
pe care gi-o ficuse despre ea insigi, s-ar fi maturizat gi ar fi decis, cu mAndrie,
sA rlmani !atE, intrucit nu gi-ar mai fi simtit starea ca pe o duferinli qi
nu ar
mai fi trdit-o ca pe o rugine, impunandu-li-o ca pe un destin infam. in c""u ce
prive$te coleoptera lui Kafka, scip6nd de neodezvoltarea sa dezastruoase, ar
fi rimas pur gi simplu om, definitiv uman printre ai lui, ceea ce n_ar fi fost
de)oc prea rdu.
Sd te metamorfozezi daci acest lucru este nece'sar. Si rAnlai tu insuti daci
este posibil. Si reziEti, pestrandu-ti identitatea. pAni la urmi, nu are impor_

tantA. Din contr5, notiunea de educalie rezilienta gi conceptele de rezilien{i/

rezistenli asistate care sunt asociate sustin ideea ci orice individ, indiferent
care ar fi factorii determinanfi suportati sau traumele tr;ite, poate deschide
un teritoriu al imaginabilului in cadrul gcolii, al familiei, al cartierului sau
al organismului de ajutor. Acestea trebuie s; ofere, eventual impreuni si in

manieri complementali, un mediu suficient de sustinAtor Pentru

in ciuda

al

aiuta

suferingelor indurate'

si se construiasci sau sA se reconstruiasce,

FIri indoiali cd acestui scoP trebuie sA i se suPuni obliSatoriu institutiile

a-i
noastre de astdzi, atunci cand se referi la exercitarea functiei elibelatoare:
ceea
ce
dore9te
sau
ce
este
ceea
Pentru
permite fiecaruia se se dezvolte Pentlu

si devini.

Bibliografie
A|ptoche
Cebe S. 9i Senore D. (2007), La risilience et la relation dducative' ANAE
N'
2'
82-a6'
vol
19'
P'
trcuroPsychologiqll' des alprenlisslgts chez l'e fat*,
castet n. (iggs), ies rr itanorytlrcses ile ln queslio' socinle' Paris' Armand Colin'
C1'rulnik B. (2001), tes lilnit$ Pefits cfiatils, Paris, O Jacob'
De Gaulejac V. (2009), Qui est ,,ie"?, Paris, Seuil'
lon J. (2002), Lds f/o.,iiile rs so.iflrrr, Paris, La Ddcouverte'
des stictces rlu 50'ia'' Bruxelles' La lettre
Javeau C. (ZOO:), Petil 'l,anuel d'ilislenrclosie
lolde.

tolrl,n'1, Paris, Seuil'

Jeanson F. (1987), La Psychialrie au
KalkaF. (2012\, Metanlorfo|.a ti alle Potestiri, Editura Polirom' Iaii'
Kaufmann J.-C. (2001\, Ego. Pout une sociologie de l'itldi)idlt' Patis' Nathan'
(rc)collstrrire oltlis le tratnafisttrc'
LiBhezzolo J. 8i de Tychey C. (2004), La rlsiliefice se
Paris, Editions

in Press.

in
luanciaux M. (2001), La maltraitance: facteurs de risque et modalitds de Pr6vention'
L'Harmattan'
Paris'
li
(coord.),
PeIrt-o,
llsycllollnlholoiie7
C. de Tychey
Praunir
'
p.77-96.
Nieizsche F. (1998/2001), O\ere conrylele, Editura Hestia' Bucure$ti'
Paugam S. (2008), ln rigulalion des pawtres, Paris, PUF'
de risiPouitols;.-P., Humbeeck B. Fi Desmet H' (in curs de aParilie)' l"s i dicaleurs
in
socioPedaSogie
inovare
de
lienae. Universitatea din Mons, Centrul de cercetare li
familialS gi icolare.
Tisseron s (2002), l'ittdioidu sure\llosl' Paris' Hachette
a
Tomkiewic; S. (2001), Du bon usage de la rdsilience Quand Ia rdsilience se substitue
Ceneva'
se
el
Risisler
rlsitie'rce'
la fatalitd, in N{. Manciaux (coord.), Ln

'ollsf/rri''e'

Edition Mddecine et Hygiine, P.229-237 '

(coord )'
ZolI R. (1988), Vers une dthique discursive, in C' Laure d'Epinay 9i R Sue
65-78'
Genela'
P
Chimage, notginaliti e, ./inli-rifl, Universitatea din

I
JEAN.PIERRE POURTO]S, BRUNO HUMBEECK

HUGUETTE OESI!4ET

'I

Tratat de rezitienl!

asistatt. Rezistenli

9i rezi

ien!; asistate:

contribulie

la suslinerea

edu':tiv'

,'

lIV,

inceputurile: evaluarea rezilientei Eului

Evaluarea rezilienfei
Serba n Ionescu

;i Colette ]ou rda n -lonescu

Poziliile referitoare la evaluarea rezilientei sunt diferite

iar acesta este, in
rezultatul absentei consensului in ceea ce priveFte
definitia
li1"-T:r.r?Intr-adev;r, anumiti autori
conceptului.
pun accentulpe caiacteristicile indi_

viduale sau pe alti factori care lavorlzeazd sa, i-pi"al.e

iez"ottu.ea
Altii o evalueazd pornind de Ja strategiile u,iti."r" a" p".rou.rul"
care infrunti adversitatea, abordAnd astfel rezilienga
.u proc"r. 6erc"t;tori
precum Luthar qi Cushing (1999) sau Luthar
9i Zelazo (2b03) sustin c; re;i_
lienla nu poate fi mesurati direct ci numai dedusi,
p. Urru u Jor'i .on."pr"
care o compun: riscul (sau adversitatea) gi adaptarea
reugiti (slu competen{a).
Si remarcim, de asemenea, cA adversarii iredutabili ui ia"ii
i" Inarr.ur" u
unei caracteristici psihologice _ numerogi in Franta _
se situeazi pe o pozitie
foarte criticd si refuzd orice tentativ; de elaborare
evaluare.
" ,"..l"rir'r_""* a"
rezilien_tei.

Dar nu putem s; nu obser\,6m c;, de la inceputul

anilor 1990, tot mai multi
se str,iduiesc si elaboreze instrumente
1.cat",.f,e"tiorrure, inr"n_
tare) pentru evaluarea rezilien[ei. in acest context,
a- r.ri..rpitoirl a" fula
pentru a le oferi cititorilor o prezentare cat se poate de
completi a instrumen_
telor de evaluare a rezilientei 5i a conceptelor inrudite. pe
Idnge Jescrierea
felului in care au fost elaboiate aceste instrumente, vom
p.""iru liru.i".i.,i.il"
lor psihometrice fi vom da cate.a exempre de itemi.
Atunci cand instrumentele
respective au fost utilizate in alte cercet;ri ce au
fEcut obiectul puiii.aril, ,,ol
le vom prezenta in functie de interesul Ior pentru
domeni"f
a*.
vom mentiona aceste cercetiri. Astfel, cititorii vot
putea si "rul'"i.iir*
retraseze drumul
parcurs de instrumentele respective pornind de la
aorra"p"."u

cercetitori

lor.

Conceptul de rezilienli o Eulni igi are originile in lucrlrile de cercetare ale

lui Jack Block (1950) 9i Jeanne Block (1951), Pentru tezele lor de doctorat de la
Universitatea Stanford. Sensul acestui concePt este Precizat in 1980, cAnd
Block 9i Block il considerd a fi unul dintre factorii subiacenti adaPtArii. Rezilienta Eului ar corespunde capacititii de adaptare intr-o manieri flexibili Si
ingenioasi la factorii extedori gi interiori generato de stres. intr-o manierI
mai specifice, ea ar reprezenta o resursd legatd de personalitate, care Permite
indivizilor si-Ei modifice nivelul de control al Eului gi modul obiqnuit de
exprimare a acestui control, astfel incat si faci fafi contextelor de mediu
prezente, iar pe termen lung si funclionezein aceste contexte gi s; le modeleze.
O primi operationalizare a conceptului de rezilienttr a Eului a fost realizata
pomind de la chestionarul CnliJornin Ad t Q-Sort (Btock, 195U1978), instrument compus din 100 de afirmafii care descriu caracteristicile personalititii ti
ale funcliondrii sale. Obsetvatorii sau evaluatorii care s-au familiarizat cu

subiectii participanti la cercetarea respective (prin interactiuni directe sau

citind materiale de arhivi despre acegti participanti) au putut determina 13
itemi cei mai caracteristici pentru rezilienta Eului gi, respectiv, 13 itemi cel
mai putin caracteristici, apartinand chestionarului Colifornia Aclult Q-Sort.
Procesul de culegere Qi de analizl a itemilor caracteristici pentru rezilienta
Eului a continuat gi a culminat cu elaborarea a ceea ce Block 5i Kremen (L996)
definesc drept ultima versiune a scalei de rezilienti a Etlui, numiti ER89. Acest
instrument este format din 14 itemi care sunt notafi pe o scalA cu patru puncte,
unde 1 inseamna ,,dezacord total", iar 4 ,,acord total". Pentru aplicare, autorii
recomandi intercalarea itemilor acestei scale printre itemii altor inventare
administrate simultan. Cu titlu de exemplu, vom cita doi itemi ai ER89:

,,Sunt generos/generoase cu prietenii mei" (itemul nr. 1);

,,Sunt mai curios/curioasA decat majoritatea oamenilor" (itemul nr.8).

Intercalati printre itemii celorlalte instrumente de evaluare, itemii scalei

ER89 au fost administrati aceleiagi populatii de subiecti, la interval de cinci
ani (subiecfii au avut prima dat5 18 ani qi apoi 23 de ani). Coeficientul al(a al
egantionului total a fost, pentru ambele vArste, 0,76. Dupi cinci ani, coeficientul de corelatie a scorurilor ER89 a fost de 0,51 in cazul subiecfilor de sex
feminin qi de 0,39 pentru birbafi. Menlionim qi cd o echipi a UniversitaFi
Toulouse II a tradus in francezd itemii scalei de rezilient, a Eului $i a studiat

I
I
I

I
I

I
SERBAN IONEsCU
5I COLETTE ]OURDAN.IONESCU

Tratat de rezilien!: asistatl

r Ev.luarea rzilienli

I,

fidelitatea qi validitatea acestui instrument (Callahan, Rogd, Carddnal, Cayrou

ii Sztulman,200l)r.

Pornind de la itemii provenili din Calihmia psychological l i,enfory _

instrument format din 472 d,e itemi care acopere un ansamblu complet de
trestrturi de personalitate
-, Klohnen (1996) a elaborat o scali de rezilientd a
Eului cu autoadministrare. in cele djn urmi au fost retinuti 29 de itemi, printre
care se numirtr:

fe cit,,
de lucruri interesante,,

,,in cea mai mare parte a timpului me simt

,yiata mea de zi cu zi

plini

Pentru scala cu 29 de itemi, coeficienlii alfa se inscriau intre 0,gl gi 0,8g.

Conform alteptdrilor care decurg din modul in care este teoretizat conceptul
de rezilienfi a Eului, Klohnen a descoperit ci scorurile scalei sale sunt corelate
cu adaptarea global; a femeilor, evaluati cu ltdexul de nrialttare nLiljtd al ltri

Lucr6rile lui Wagnild ti Young: o scal5 construite

pornind de la interviuri cu persoane considerate reziliente
Primele efortuli in aceasti directie au fost depuse, incepAnd cu 1988, de
Gail Wagnild gi Heather Young, de la $coala de Nursing a UniversiteFi din
Seattle, iar in 1993 a aptrrut prima publicafie in care se face referire la scala lor
de rezilienli.t in elaborarea acestui instrument, Wagnild gi Young au pornit de
la isto sirile a 24 de femei care s-au adaptat bine, aQa cum indici ,,moralul" 9i
,,riivelul de implicare sociala", dupi ce au triit ,,evenimente majore de vial6"
(Wagnild 9i Young,7993, p.767).
Pornind de la datele astfel culese, Wagnild qi Young identifice urmitoarele
cinci componente ale rezilienlei:

Picano.

Un concept foarte apropiat de rezilienfa Eului este acela de rezilicrtli

pctsollold, utilizat de Prince-Embu ry (2006, 2OO7), autot al scnlelot de lezilienti
pclllru copii Si odolescenli sau RSC.4., pentru prince-Embury, rezilienta perr
sonali se defineqte prin trei concepte ale dezvoltirii sentimentul de control,
sentimentul de a se afla in relatie ii reactivitatea emolionali._ dimensiuni

care se suprapun, in plan conceptual, peste conceptul de rezilienti a Eului

propus de Block qi Block.
RSC,A sunt compuse din 64 de itemi care se repartizeaze intr-o maniere
inegalS in trei scale autoadministrate: ,,Sentiment de control,,(20 de itemi),
,,Sentimentul de a fi in relafie" (24 de itemi) ti,,Reactivitate emofionale,,
(20 de itemi). La rindul lor, aceste trei scale sunt compuse dirlsubscale. Astfel,
scala,,Sentiment de control" cuprinde subscalele ,,Optimism,,, ,,Eficienti
personali" 9i ,,Adaptabilitate"; scala ,,Sentimentul de a fi in relatie,, este for_
mati din subscalele ,,incredere", ,,Sustinere social; perceputA,,, ,,Confort,, Si
,,TolerantA'1 scala ,,Reactivitate emotionale,, este formata din subscalele
,.Sensibjlitate",,,Restabilire" gi,,Tulburare,,.
Coeficien!ii alfa ai celor trei scale aplicate unor subiecti de ambele sexe cu
varste cuprinse intre 9 qi 14 ani sunt cupringi intre 0,85 0,91. Fidelitatea
fi
test-retest a celor trei scale variazi de la 0,79 la 0,95. Alte informafii referitoare
la RSC.A pot fi gisite in Prince-Embury (2007,2008).

I
:

A.cst siudiu se refer: ii la itemii destinari si evatuze .onirolut Eului.

R..rh tr, u S..J, - ,c. Ct- d,i ntht A,lnh,e\t-.

SEREAN IONESCU

TOLETTE JOURDAN.IONESCU

'I

8l

.
.
.
.

calmul (sau seni itateo), exprimat prin tendinta de a lua lucrurile aga
cum sunt, reducand reactiile extreme la adversitate printr-o perspectivi
echilibratA asupra vie{ii Si experienteloape care le oferi, PAstrand o
stare de calm in cAt mai multe situatii;
perset'erenta, care inseamnl a persista in ciuda adversitetii sau a descuraierii, a continua lupta pentru a-Fi reconstrui viata, a rimane imPlicat
5i a da dovadi de autodisciplini;
ircrederen i sifie, adicE acea capacitate de a conta Pe sine, de a-ii recunoagte forfele gi limitele;
capacitatea de a do sens, de a realiza ctr in viafi sunt scopuri de atins ii
ci unele sunt deia atinse, cd existA lucruri pentru care trebuie si trAieQti;

solituditrca existeitiali, care corespunde prezenlei unui sentiment de

libertate gi de unicitate, realizerii faptului ci parcursul vietii fiec;rei
persoane este unic gi chiar daci anumite situatii sunt imp;rtesite cu alte
persoane, sunt altele pe care trebuie si le infrunti sin8ur.

Pomind de la procesul-verbal al interviurilor Purtate cu

2.1

de femei

considerate reziliente, Wagnild gi Young au selectionat, ca itemi ai scalei lor,

enunturi ce corespund fiecireia dintre cele cinci componente ale rezilientei
mentionate mai sus.
Scnla de rezilienld a lui Wagnild gi Young este formati din 25 de itemi.
Persoanele cirora le este administrati trebuie sE noteze in ce masur; sunt de

'

O singr.rr: alte publicafie a putut fi 85siti inire

iezilientei Ia femeile vershice.

1963

si 1993 (t\hgnild 9i Youn&

1990),

dedi(at;

Tratat de re.ilien!; asistatS. Evaluarea rezilienlei

84

acord cu fiecare item, pe o scali de la 1 (,,d,ezacord, total,,) Ia 7 (,,acord, total,,).

Scorurile teoretice totale variazi de la 25 la 175, scorurile ridicate indicAnd un
nivel mai crescut de rezilienfi
Aceastd scald a fost pretestatd pe studenti qi, in ciuda faptului ci cinci
studii preliminarel pledau in favoarea unei bune fidelitigi gi vaiiaitap a scalei
lor, wagnild gi Young au considerat necesar studiur proprietigilor sale psihometrice asuPra unui eqantion mare, stabilit aleatoriu. Aceasti cercetare a fost
publicati in anul 1993' Egantionul studiat cu aceasti ocazie a fost format din
782 de persoane (din care 62,3% femei), cu varste cuprinse intre 53 gi 93 de
ani. s-au obtinut scoruri intre 62 9i 175, media fiind de 14g,3.(DS=l0,9).
Validitatea cottcurentd a fost evaluati calculAnd corelafiile cu iezultatele
mai

multor instrumente: Scala de satisfac[ie a oie[ii, Scala de eonlunre a ntoraltilii dii

centrul geriatric din Philadelphia, Scala ile depresie a lui Beck gi o autoevaluare

a sinitifii fizice, pe o scali cu cinci puncte. Toate aceste corelalii s-au inscris
pe direcfia agteptati si au avut un prag de semnificafie q < 0,001. Ficreritntea
(coeficientul alfa) a fost de 0,91. Corelafiile item-total au mers d.ela0,37
lao,7s
(majoritatea situAndu-se intre 0,50 qi 0,70). Tofi acegti coeficienli erau
semnificativi la g < 0,001.
Analiza componentelor principale a sco! in evidenfi doi factori'care ar
explica 44% din
Factorur I numit ,,competente personali,,, cuprinde
'arianfi.
17 itemi care reprezinti increderea in sine, independerigu, hota.ar"u,
controlul,
delinerea de resurse Pentru a face fafi situafiilor dificile, perseverenta. CAteya
exemple de itemi pot ilustra cu succes acest factor:

,,Atunci cAnd

mi angajezintr-un proiect, ir duc la bun sfargit" (itemur 1);

,,MA pot baza pe mine mai

mult decAt pe altii,, (itemul3);

,,Sunt o persoani hotarate,, (itemul 10);

,,De reguld, pot ie;i din situafiile dificile in care

mi aflu,, (itemul 23);

,,Am suficienti energie pentru a-mi indeprini sarcinire" (itemur 24).

Al doilea fnctor, numit ,,acceptare de sine gi a vie!ii,,, este reprezentat de opt

itemi care se referd la adaptabilitate, echilibru, flexibilitate
!i o perspectivi
echilibratl asupra viefii. Ace;ti opt itemi reflectd acceptarea viefii gi un sentiment de pace, in ciuda adversitifii. Urmitoarele exemple permit ilustrarea

,,lau.lucrurile aga cum sunt" (itemul 12);

,,Gisesc intotdeauna ceva care si mi faci si rAd" (itemul 15);
,,Viata mea are un sens" (itemul 21);
--: ,,Nu ztrbovesc asupra lucrurilor Pe care nu le pot controla" (itemul 22).

Cum cercetitorii gi clinicienii preferi adesea instrumentele de evaluare

mai scurte, a fost elaborati o scali formati din 14 itemi (RS-14), derivatd din
scala iniiiale cu 25 de itemi. in RS-14, cele cinci dimensiuni ale rezilienlei sunt
reprezentate printr-un numdr inegal de itemi: cinci pentru dimensiunea
,,incredere in sine", trei pentru ,,a da sens" Ei cdte doi itemi pentru fiecare
dintre celelalte trei dimensiuni (,,seninitate", ,,perseverenfi" 9i ,,solitudine
existenfiali"). Versiunea 2.05 a R5-14 este prezentatdin Ghidul utilizatorului
scalei de rezilienfi (Wagnild, 2009). RS-14 coreleazd puternic (t = 0,97; g < 0,001)
cu scala formati din 25 de itemi, iar coeficientul sdu alfa este foarte bun (0,93).
Young a fost utilizatS in numeroase studii. in Ghidul
utilizatorului sunt menlionate 29 de studii 9i publicalii despre traducerile in
mai multe limbi: rusi, spanioli, suedezi gi portughezir. in acest capitol, nu
ne vom referi decAt la cAteva cercetiri Pe care le considerim deosebit de utile
pentru infelegerea evaluirii rezilienfei.
Remarcand cd scala de rezilienld a lui wagnild gi Young a fost administrati
unor populafii adulte gi mai ales femeilor, Hunter 9i Chandler (1999) au
aplicat-o asupra a 51 de adolescen{i (28 de fete gi 23 de biiefi) considerafi a fi
intr-un risc major datorita apartenenlei lor la o populalie cu venituri reduse 9i
prezentand o prevalenfi ridicati a abandonului gcolar, a sarcinilor Precoce/ a
participirii la bande organizate gi a violenfei.
Pe lAngi aplicarea Scnlei de rezilienld a lui Wagnild gi Young, Hunter qi
Chandler propun acestor adolescenfi un exerciliu de scriere liberi dupi
metoda WRITE elaboratd de schneider (1993). Animatorii-observatori care
ficeau parte din echipa de cercetare au informat adolescenlii ci scopul acestui
exercifiu era acela de a-gi povesti viafa cu propriile cuvinte, pornind de la
obiecte-stimul gi teme care se schimbau in fiecare zi:
scala lui wagnild

acestui al doilea factor:

Aceste studij au fost intreprinse asupra partenerilor persoanelor atinse de

maladia Alzheimer,
asuPra ProasPet-ilor absoh'engi de studii superioare, asupra femeilor care reluaseri
lucrul dupi

prima nagtere.

85

;i

I
I

pentru zilete 1. gi 7, obiectele-stimul sunt un aParat de fotografiat, un joc

. de cirfi, un urs de plug, o p5pugi, un pistol de jucirie 9i o sticli de vin;

Wagnild (2010) prezinti rezultatele evaluirii orr/irrc a rezilienlei cu scala de 25 de itemi. Pini in
mai 20t0, 1 061 de persoane au rispuns la chestionar pe site-ul t'wrv.resiliencescale.com 9i au
primit o interpretare imediati a scorului lor. Aceste rezultate permit utilizarea 9i a altor variabile
in analizi, precum nivelul de gcolarizare, genul, sinitatea gi simptomele de depresie.

I
SERBAN IONESCU 5t CoLETTE
JOURDAN-tONESCU

Tratat de rezilien!5 asistati

Evaluarea rezilien!ei

l*
,l
-

pe parcursul zilei 2, tema este ,,ceva din copileria ta ce nu mai ai acum";

in ziuo 3, tema este planul unui loc de care igi amintelte adolescentul
(loc de petrecere a vacanlelor, loc apropiat de casi etc.);
in ziro 4, tema este,,ce vezi daci stai in cadrul ulii?";
in zira 5, adolescentii trebuie si scrie gandindu-se Ia trei lucruri care le
provoactr teami pi la trei lucruri care le dau curaj;
in ziun 6, consemnul este si scrie despre una sau mai multe stiri
emotionale (a fi fericit, trist, superat etc.);
irr ziua 8, adolescentii trebuie sA se intervieveze unul pe altul, referitor
la ce vor deveni peste cinci ani;
in ziuo 9, consemnul este: ,,Si presupunem ctr e$ti inlizibil. Ce ai face?

Cui i-ai spune? Ce ti-ar lipsi?"

Prezent6nd aceasti actiYitate, se pleciza adolescentilot ci lucr5rile lor nu

vor fi notate in niciun fel (nici in ceea ce privette continutul, nici in ceea ce
priveste scrierea, punctuatia sau oltografia). Adolescenfii scriau in fieclre zi
timp de 10 minute descriind tot ce le trecea prin cap pi orice sentiment aptrrut
in relalie cu stimulii alegi sau cu temele plopuse. in anumite zile adolesrenlii
nu scriau nimic, in altele alegeau sa deseneze in loc de a sc e, in altele reactionau numai la ceea ce scrisesertr ceilalliLa finalul fiecirei perioade de scriere, adolescentii citeau textele redactate,
impArttrieau gAndurile gi sentimentele cu animatorii si dtrdeau feedback
adolescentului care iii citea textul. in mod evident, criticile nu erau permise.
Actiritltile qi discufiile purtate in cadrul acestor Sedinte de grup erau inre-

iii

gistrate de un obserlator-participant, iar adultii-animatori tineau un jurnal

zilnic unde ili notau toate obseNatiile. Textele scrise (378 in.total), ca li observaliile adultilor care au participat la $edinte au fost analizate utilizend
procedeul lui Colaizzi (1983) de extlagere gi de reformulare a enunturilor
semnificative sub formi de concepte 9i de teme. .\u fost realizate analize
pentru a determina in ce misuri adolescenlii inleleg componentele rezilientei
numite de cei doi factori descripi de I\ agnild gi Young: ,,competent; personala"
,,ac(eptare de sine Si a vietii".
Scorul mediu (5,3/7) la cei 25 de itemi ai Sralei de ,'ezilicr:.ii administrate la
inceputul acestei cerceteri indic, faptul cA adolescentii studiali se percep
drept rezilienti. Apar diferente semnificatile in funclie de sex (fetele ie percep
mai putin reziliente) 5i de comunitatea de origine (adolescenlii caucazieni se

ii

consideri mai putin rezilienti decat cei de origine latino-american; sau

afro-americanA).

Analizele calitative ale scrierilor, discugiile in grup 9i obsewatiile

obseryatoriParticiPanti Permit efectuarea a doue ma constateri'

adultilor

a7

a) Pentru adolescentii studiati de Hunter 9i Chandter' a fi rezilient incelor

seamni a se izola de cei cale le-au ficut rtru, a nu acorda incredele
in
sine
9i a se
din jur, a nu se lisa Purtat de sentimente, a avea incredere
oricui
incredere
proieia singur fdrd a depinde de cineva sau a acorda
a
se
consideta
a fi violent Pentru a fi auzit 8i vtrzut'
u tru." l"

"lt.riru,
invincibil.

"ct,
Aceste rezultate arattr cA, Pentru acelti adolescenti' rezilienta
rlc
reprezinte ceva foarte diferit in comParatie cu ceea ce m5soari Sccln
de
altl
Pe
ei' a fi rezilient inseamnd a suPravietui

rc)ilien;d: Pentru

are
parte, acegti adolescenti,,rezilienti" constituie o PoPulatie care
nevoie de ajutor.
Rezultatele oblinute ii determini Pe Hunter qi Chandlt'r si considere
bazat }re strategii
cd, in adolescenli, rezilienta Poate constitui un Proces
increprecum izolarea, solitudinea, agresiunea in scopul supravietuirii'

ierea datd de detinetea mijloacelor necesare pentru a se sustine' chiar

ar
dace acestea Pot face riu celtri care le utilizeaztr Hunter 9i Chandler
conun
este
trebui str conchidi ci in aceaste Perioade a vietii lezilienta
una
tinuum, mergand de la o rezitienli minori la rezilienla oPtimI' La
baza
dintre ext!e;itetile continuumului, rezilienla s-ar construi Pe
cu
strategiilor de suPravietuire care imPlicA violente' comPortamente
al
capit
de risc, retragere sociali 9i emotionale La celSlalt
un inalt
Srad

continuumului, rezilienla, optimtr de data aceasta' ar imPlica strategii

flexibile, distantare adaPtativtr 9i ar fi bazattr Pe caracteristici Precum

stima de sine, eficienla personaltr, increderea li sociabilitatea'
b) Existd diferente intre prima Ei a doua sdPttrmane a exercifiului scris'
particiPanlii ameliorindu-qi in mod semnificativ caPacitatea de exPrima.". iei car" au desenat vorbesc 9i se observi aParitia unui sentiment
ctr nu sunt
de aPa enenlA Ia gruP. Poti auzi adolescenfii spun6nd: "Simt
ce am de
singu." sau ,;De acum inainte, nu-mi va mai fi teamd sd spun
ceilalfi
spus". ParticiPantii la exercitii inceP^str aibi incredere in ei 9i in
altii'
(iotegi de claii 9i adulli-animatori) incep si se susfini unii Pe

rczilietlti cresc in mod

iar adolescentii caucazieni iqi amelioreazi rezul-

La retestare, scorurile medii oblinute la

Scnla de

semnificativ, de la 5,3 Ia 5,8,

de Hunter ;i
tatele, ajungand de Ia 4,9Ia 6,4. Aceste crelteri sunt considerate
Ele
cerceterii
pe
parcursul
infiripate
de
sPrijin
relatiilor
al
efect
Chandler u-n

I
Tratat de rezitienll asistatl
SERSAN

roNEScu tJ COLETT iouRDAN-roNEScu

r Ev.luarea rezilienlei

I"
88

lui Wagnild gi Young ca instrument sensibil la variafiile nivelului de rezilienfi qi, in special, la ameliorarea sa.
lntr-o alti cercetare, Scala de rezilienlda lui Wagnild gi Young a fost utilizatd
dovedesc utilitatea scalei

de Humphreys (2000) asupra unui grup de 50 de femei brtute, care fuseseri

gizduite cel pufin 21 de zile intr-unul dintre refugiile din zona Golfului San
Francisco. scorul mediu ob,tinut de aceste femei a fost de 143,1 x24, cu o dispersie mergind de la 81 la 175. Rispunsurile medii Ia fiecare dintre cei 25 de
itemi variazd intte 4,62 qi 6,28. Aceste rezultate indici o rezilienfi relativ buni.
Cei trei itemi cu scorurile medii cele mai ridicate sunt:

,,Sunt o persoani hoterate,, (itemul 10);

,,Nu mi deranjeazi ci anumite persoane nu mi iubesc,, (itemul 25);

,,Sunt mAndru(i) ci am realizat anumite lucruri in via[I,, (itemul 6).

Cei trei itemi care au avut scorurile medii cele mai joase sunt:

,,Atunci cind md angajez in nigte proiecte le duc la bun sfargit" (itemul 1);
,,Nu zibovesc asupra lucrurilor pe care nu re pot controla" (itemur 22);
,,Me intreb rareori care este sensul lucrurilor,, (itemul
.11).

Rezultatele obfinute de Humphreys administrAnd concom itent Scala cle

de strntegii ?n situalii de conflict (cornpletati cu intrebiri despre
agresiunea sexuali, traumatismul fizic qi gravitatea leziunilor) gi sCL-90
Reaizuild (care evalueazi suferin[a psihologici) arati:
rezilienld, Scala

- ci nu este nicio corelafie

-

intre nivelul de rezilien{i'si strategiile utili-

zabile in rezolvarea conflictelor sau gravitatea leziunilor fizice;

ci femeile bitute avAnd scoruri mai ridicatela Scala de rezilienld (care

sunt deci mai reziliente) acuzi, per total, mai pufine simptome, iar
simptomele de suferinfi psihologicd pe care le au suntmai pufin intense.

si menfiondm,

instrumentului elaborat de wagnild

gi Young in mai multe cercetiri efectuate asupra unor populafii foarte diferite:
birbafi qi femei in gomaj (Moorhouse qi Caltabiano,20oT), persoane mai in
de asemenea, utilizarea

varsti de 90 de ani (Isaksson, santamdki-Fischer, Nygren, Lundman,

re)ilieng a lui Wagnild gi Young a ficut, de asemenea, obiectul mai

multor studii care scot in eviden(d problemele Pe care le poate genera utilizarea unui instrument de evaluare intr-o culturi diferitd de aceea in care a fost
elaboratinstrumentul. Oechipl a Colegiului Boston (Aroian, Schappler-Morris,
Neary qi Tran) qi Ada Spitzer de la Universitatea Haiffa (Israel) au avut drept
obiectiv studierea structurii factoriale, a consiste-nfei interne 9i a validitlfii
concurenfiale a adaptirii in limba rusi a scalei lui Wagnild 9i Young, administrati unui egantion de 450 de imigranfi (din care 47,1%btubali) sosifi in Israel la
,inceputul anilor 1990 din fosta Uniune sovietici (Aroian, schappler-Morris,
Neary, Spitzer gi Tran, 1997). Cu o v6rsti medie de 44,3 ani, locuiau in Israel
de 3,72 ani, in medie. Pe langi adaptarea in limba rusi a scalei lui wagnild 9i
Young, ei au completat qi Scnln de probleme nsociate imigrdrii a lui Aroian, scalele
depresie Ei somatizare ale SCL-90-R qi un ,,Inventar" compus din cinci itemi
referitori la sdnitatea generali, binele emofional, satisfacfia fali de sine, atingerea scopurilor gi abilitatea de a face fali situafiilor dificile (acegti itemi au
fost evaluafi de la 1 - total nesatisficut, la 6 - total satisficut)'
' Datorita rezultatelor oblinute, Aroian ef nl. repun problema structurii
scalei wagnild gi Young gi propun o scali cu 12 itemi gi doui dimensiuni sau
factori numifi ,,competenli personali" (evaluatd prin noui itemi) gi,,acceptare
a vie[ii,, (mdsurati cu numai trei itemi). Pentru Aroian 9i colaboratorii sii,
itemii referitori la acceptarea de sine fac referinfi, foarte probabil, la un
concept al culturii americane nerelevant Pentru cultura rusd. Aceastd interpretare este suslinuti de faptul ci cel mai bun model factorial este obqinut, in
parte, eliminAnd itemii 8 9i 25 referitori la acceptarea de sine/satisfacfia in
raport cu sinele. Itemul nr. 8, formulat ini[ial ,,I am friend $'ith myself"l a fost
tradus in rusi ,,sunt impicat cu mine insumi". Itemul 25 este formulat astfel:
,,Nu mi deranjeazi ci anumite Persoane nu mi iubesc" (,,It's okay if there are
people who don't like me").
Pe de alti parte, Aroian ef a/. menlioneazd cd participanfii la studiu au fost
crescufi inti-un regim comunist care Punea accentul pe colecti't,ism ;i era
incompatibil cu individualismul caracteristic Statelor Unite. Apirea deci o problemi de echivalen!i culturali.
Adaptarea scalei lui Wagnild gi Young in limba rusd a ardtat, de asemenea,
doi
alli itemi
cd
Scala de

,A.strom,

2007) qi asistenfi ai persoanelor diagnosticate cu maladia Alzheimer (wilks,

2008; Wilks 9i Croom, 2008).

89

I
I

I
I

I
I
I

I
I

si md adaptez cu ugurinli" (itemul 7) ;i

lucrurilor Pe care nu le pot controla" (itemul 22)
asuPra
zibovesc
,,Nu

,,De obicei, reuqesc

,,Sunt propriul meu prretcrr". (N.t.)

I
SERBAN TONESCU 5t COLETTE IOURDAN-tONESCU

Tratat de rezilien!5 asistatl

Evaluarea rezilienlei

l*
I

nu corespund unor tris;turi utile noilor imigranti. Acegtia au nevoie se facA

faftr in mod activ problemelor generate de imigrare precum, de exemplu,
faptul de a trebui se invete o noud limbi li de a se adapta din punct de vedere

material. Cu alte cuvinte, aceasti cercetare aratS cum caracteristicile e$antionului studiat gi natuta factorilor de stres la care sunt supuse persoanele
care il compun ar putea explica de ce validitatea concurenti a subscalei
,,acceptarea vietii" a fost mai slabi decAt aceea a subscalei,,competenti personali". Scorurile subscalei ,,acceptarea vietii,'trebuie deci sA fie interpretate

cu prudenl5.

in ciuda acestor avertismente, trebuie notat cA scorul total gi scorurile celor

subscale propuse de Aroian rt al. coreleazi semnificaiiv (Q < 0,001) in
direcfiile agteptate cu scorurile celorlalte instrumente administrate:

doui

imigrantii rezilienti au mai puline probleme letate de imigrare, sunt

mai putin depresiri (sau deloc) gi somatizeaz; mai pulin sau deloc;
imigranfii rezilienti au o s;n;tate generali mai buni, prezinti o stare
emofionali mai buni, sunt mai satisficufi de ei inqigi, igi ating in mai
mare misurd scopurile gi fac mai bine fati situatiilor dificile.

Adaptarea scalei americane a lui Wagnild pi young in Japonia ridici, de

asemenea, probleme. Araki (2000) a administrat aceasti scald unui num;r de
172 de tineri adulfi .iaponezi (cu v6rsta medie de 19,06 ani), concomitent cu
Scala de rezilienli a lui Jen,, Green 9i Kroger (1999), care va fi gi ea ptezentau

lui Portzky et al de
2007). int!-adever, scorul mediu total se ridici Ia subiec{ii
(pentru subiectii mai in varsta
la79;,7 (pentru StuPul de 16-25 de ani), Ia 84,8
clreia niYelul rezide 6S de arri). AIeastE observalie ar sustine iPoteza Potrivit
dePAlind Prolientei cre$te Pe masure ce subieclii trec prin diverse situatii'
blemele gi adversitdlile.

Cercetirile intrePrinse de Cynthia few:

pornind de la o teorie a rezilientei
LucraleadecercetaledoctoralerealizatedeCynthiaJeu'laUniversitatea

ef n' 1999)
'
Denver (Jew, 1991) 9i cele care iau urmat (Jew 9i Green' 1998; Jew
instrument
acestui
Construirea
rezilients
de
scale
unei
au dus l; elaborarea
(1987)' Conform acesior
se bazeazl Pe teoria ProPusi de Mrazek li Mrazek
tlatatd
urtori, ,"u.1;lt" la stres iunt influenlate de modalitatea in care este
un
sens 9i de a o
a-i
da
de
o
analiza'
de
a
subiectului
,itru1i", a".up".ltatea
.orel"., ProPriul sistem concePtual' Din aceste motive' teoria rezilienfei
elaborati de ei este numilL teoria etnluirii cogttiliae'
utilizeazi anumite
Persoanele reziliente fac mai bine fald stresului deoarece
conform
de
doudsprezece'
numdr
competente ii Prezinte anumite trlsituri,in
lui Mrazek Ei Mrazek:

caDacitatea de a reactiona rapid la stres;

in

acest capitol. Rezultatele analizelor datelor obtinute in Japonia, structurate

pe componente principale, arati cI cele doutr scale aYeau structuri factoriale
diferite de cele descrise de autorii americani.

o maturitate precoce (pseudoadultizarea coPilului);

capacitatea de ,,a se distanfa" de afectele intense;
care provin
ciutarea de informatii (mai ales cele referitoare Ia riscurile

Un studiu psihometric
- efectuat, fdrtr indoiali, asupra'celui mai mare
numir de subiecti sinitosi studiati pane in prezent intr-o cercetare asupra
evaluirii rezilienfei (N = 3265) - a fost realizat in Belgia cu varianta olandezi
(RS-nl) a scalei lui Wagnild fi Young (portzky, Wagnild, De Bacquer gi

din mediu);
timp de
abilitatea de a crea 9i de a utiliza relatii de sprijin' de ajutor in

Audenaert,2010). Este vorba de traducerea variantei cu 25 de itemi, cu unele

modificiri: rescrierea itemului 11 (a c;rui formulare negativ; a fost inversati)
!i notarea rispunsurilor pe o scali Likert cu numai patru puncte.
Acest studiu confirme existenta a doi factori: ,,competenti personali,,ii
,,acceptare a vietii si a sinelui". Surprinzdtor, rezultatele lui portzky ef nl.
confirma e)(istenta unei corelafii pozitiveintre scorul total gi varsta subiectilor,
obserrate anterior. odaU crr administrarea aceleiafi scal in Suedia, pe un
trup de 1 719 persoane (Lundman, Strandberg, Eiseman, Gustafson 5i Brulin,

SERBAN IONESCU 5I COLETTE ]OURDAN.IONESCU

crlzd;
in viitor
anticiparea proiectivi Pozitivi (caPacitatea de a se Proie-cta

ii

d" u-pi irnuginu.r^ va fi viula lor tand dificuttitile vor fi trecut);

."puiirur""'d" Iua decizii, chiar dace acestea imPtici riscuri personale;
convingerea

ci" sunt iubite Pentru ci o merite;

care
capucit"atea de a se identifica Pe sine cu anumite asPecte

tin

de

competenta agreso!ului;
a le
,""u"lrrur"u p-ozitivi a evenimentelor dureroase (capacitatea de
cu
reelabora, astf"l it cat sd devini mai accePtabile sau congruente
propriul punct de vedere);

Tratatde rezilientl asistatl r Evaluarea rezihenlej

I
92

altruismul (a da celorlalgi cu pldcere);

optimismul ti speranla (capacitatea de a adopta un punct
de vedere
pozitiv ln ceea ce priverte evenimentele viitoare).

adaptatiae ormoliae nu coreleazi deloc cu scorurile rezilientei. Nlentionim ce,

in cele din urmtr, pentru subscala ,,independente", niciuna dintre corelaliile
cu scorurile instlumentelor amintite mai sus nu este semnificativS. Cu

In contextul teoretic propus de Mrazek gi Mrazek, rezilienfa ar

proveni.
dintr-un sistem conceptual specific at subiectului (privitor la capacittrtile

excepfia subscalei ,,incredere in ceilalfi", scorurile la alte subscale obtinute de

adolescenlii gcolarizati in institulii obignuite erau semnificativ mai bune decAt
cele ale grupului de adolescenli institutionalizati intr-un centru de tratament

..

gi la

relafiile sale, precum gi Ia bunitatea Iumii), care interaclioneazi

cu factcrii de
stres ai mediului, pentru a modela capacit5tile de adaptare
ale individului.
Persoanele reziliente ili asumi un ansamblu diferit de
conceptii, prin care

devin capabile sE achizifioneze gi si utilizeze anrmit" compltentg

pentiu
situatiilor de sties intr-o manieri mai eficient;. :

psihiatric.

au modificat subscala,,independent;", Pentru a reflecta mai degrabd

asumarea riscurilor, decAt luarea indePendenta a deciziilor. Aceasti
modificare se bazeaze pe observarea faptului ci asumarea riscurilor
poate juca un rol in procesul de rezitien{i, cu Precidere in situatiile
puternic amenintitoare;
au verificat din nou, pe de o Parte, coresPondenta intre itemii Pastrati
gi cele doulsprezece competente Fi trislturi descrise de Mrazek;i
Mrazek 5i, pe de altA parte, echilibrul intre cele patru subscale;
au pistrat evaluarea itemilor Pe o scali cu cinci puncte, mergdnd de la
,,dezacord puternic" la,,acord Puternic".

de la cele douisprezece capacitdti mentionate mai sus,

Jew ef ai.

-f:^ind
(1999)
au formulat 109 itemi care au fost prezeniaqi unui

numir de cinci
experti (printre care, cei doi Mrazek): doi pedopsihiairi, doi
psiholoti pentru
copii pi un asistent social. Experfii au relinut cei mai buni
cinci itemi pentru
fiecare dintre cele douisprezece capacitdti sau treslturi.
Numdrul total de
itemi a fost, astfel, redus la 60. Aceasti primi variantd a Sc alei
de reziliet$i alui
Jerv et al. a fost apoi administratd unui numdr de 40g elevi ai clasei
a IX_a (in

v;rste, deci, de l4-15 ani).

Analiza pe componente principale a scos in evidenfi patru
facto care
explici 347o-din varianti gi care permit constituirea a patiu
subscare, reunind
37 din cei 60 de itemi administrati. Subscalele poarti
urmitoarele
nume:

,,optimism" (15 iremi);

,,orientare citre viitor,, (10 itemi);
,,incredere in ceilal!,, (6 itemi) 9i
,. independenl;" (6 itemi).

AvAnd in vedere toate aceste lezultate, Jew et al. (1999) au Procedat la o

nou; revizuire a scalei create anterior:

a face fatd
._

"l

Scala revizuite este formati din 49 de itemi. A fost administrat; unui

numir de 329 de elevi inscdgi in clasele VII-XII (in vArsti, deci, de 13-18 ani).
Analiza pe componente principale a rezultatelor oblinute a scos in evidenti
trei factori. Pe aceastl baza, au fost Pestrati 35 de itemi, organizafi in trei

l
I
I

subscale.

Calculul fidelit;tii test-retest (la un interval de 23 de sept;mani)

pentru

scala lui Jew el 4/. (i999) cu 60 de itemi, pe un e;antion

de S6 ae adotescengi,
dA coeficienti care varlazd dela 0,52, peniru subscala

,,orientare citre viitor,,,

la 0,70, pentru subscala ,,independenli,,.
Primele trei subscale coreleazi slab cu tezultatele obtinute
de adolescenti

la evaluarea nivelului lor gcolar. Dimpotrivi, subscala

,,ini"p""J";i;;;;;r;zinti nicio corelatie semnificativ5 cu aceste evalueri. coretu,tiitu
lienti cu scorurile obtinute Ia Scaln lo.r lni controltiri qila a."", ".o.r.i1o..'"rl
fu Uu." .:."iu
se elaboreazd Prot'irur perceptiei de sirc ra adolescenii
sunt slabe. Evaluirile
p;rinfilor care au completat, pentru co piiilo\ Lista de notarc a cojfiportnl

elltelot

Subscala ,,orientare citre viitor" este formati din 19 itemi care fac referire
Ia competentele ii caracteristicile urmetoare ale listei elabotate de N'[razek

gi Mrazek: optimism, speranti, anticipare ProiectivA pozitivi. Printre

itemiiacestei subscale se numiri:

,,intr-o zi, visul devine realitate" (itemul 3);
,,Privesc inainte, spre viitor" (itemul 7);
,,Lucrurile vor merge mai bine" (itemul 11);
,,Maine va fi o zi mai bune" (itemul 13) Ei
,,Mi gandesc la ziua de mAine" (itemul 19).

I
I

sERBAN IONESCU 5I COLETTE

JOURDAN.IONESCU

Tratat de rezilienlS asinat5

Ev. uarea rezilienlei

,l

s4

. Subscala,,achizifie activi a competentei" este formatd din 10 itemi.

Competentele $i tresSturile pe care le reflecte itemii acestor subscale sunt:
ctrutarea informaliei, crearea d utilizarea relatiilor, maturitatea precoce,
altruismul, identificarea cu competentele agresorului. Iati cAteva exemple
de itemi aparlinind acestei subscale:

-,,Sunt

prettrtit, indiferent

,,Mtr informez

lucru si

ce

s-arintampla" (itemul 21);

in let;turi cu

ceea ce se poate produce, inainte ca iicel

produci" (itemul 23);

gtiu,
nu
intreb" (itemul 25) 9i
,,Daci
place
si
diruiesc
celorlalli" (itemul
,,imi
se

28).

Subscala,,independentl/asumarea riscurilor" este formata din 6 itemi care

referi Ia capacitatea de a reactiona rapid la pericol qi de a-gi asuma
riscuri intr-o manierl hot;ratd (ftrri ezitare). Dintre ace$ti itemi, pot fi
se

citati:

,,lau multe decizii" (itemul 3l);

,,imi asum riscuri, oricare ar fi consecintele" (itemul 33) gi
,,Pot reactiona in caz de pericol" (itemul 34).

Sintura trtrsiturA care nu se reflecttr in niciuna din subscalele formei finale

este ,, convingerea de a fi iubit". Este vorba, de fapt, de o intricare a acestei
trisitu in itemii celor trei subscale. Itemii intocmiti pentru aceasttr tresAturtr,
pirAnd a fi inctrrcati cu cei trei factori descdsi, au fost in final eliminati.

Corelafiile primelor doul subscale cu rezultatul testului de adaptare

Dimpotlivi, corelafia dintre rezultatele obtinute la

acest test cu acelea obtinute la subscala,,independenti/asumarea riscului,,
A-Cope au fost moderate.

era slabi. Fidelitatea test-retest a subscalelor, la interval de patru Iuni, a

crescut de la 0,361a 0,57. Consistenta interne s-a modificat de la 0,6g la 0,91 la
pretest qi de la 0,77 la 0,95 la posttest. Subiectii considerati cu dsc ridicat in
functie de cinci variabile (decesul unui pirinte, divot, abuz,. abuz de droguri
sau de alcool gi probleme cu legea) au obtinut, in general, scorud mai slabe la
primele doui subscale.

Scala Connor-Davidson
in elaborarea scalei care le poarti numele, Connor gi Davidson (2003) fac,
la inceput, un inventar al trlsAturilor Persoanelor reziliente, aqa cum sunt
descrise in publicaIiile disponibile.
O primi surstr de in{ormatii este raPortul lui Alexander (1998) referitor la
expedilia efectuati in anut 1912 in Antarctica de Sir Edu'ard Shackleton.
Supravieluirea membriior acestei cxPedilii se datoreaztr, in mare Parte,
tr;siturilor personale ale lui Shackleton, tresituri considerate tiPice Pentru
individul care di dovadi de rezilienli in fa!a enormelor dificulttrli intalnite
pe parcursul respectivel exPeditii. Acest raPort a permis observarea rolului
credintei fi aI increderii in qansi, comPonente sPirituale ale rzilientei.
Pomind de la lucririle lui Kobasa (1979) asupra robustetii, au fost retinutc
trtrseturile acestui tip de personalitate: faptul de a concePe stresul ca Pe o
provocare sau ca Pe o oPortunitate, imPortanta implicirii personale, a angaiamentului gi aceea a controlirii situatiei.
De la Rutter (1985) au fost retinute: dezvoltarea unei stratetii cu un scop./
obiectivclar, focalizarea Pe actiune, o stimd de sine/incredere in sine puternici,
adaptabilitatea la situatii noi, abilittrtile de a rezolva probleme sociale, umorul
in fata stresului, efectul intiritor al stresului, asumarea resPonsabilitAtilor
pentru a testiona stresul, legiturile afective sigure/stabile, faPtul de a fi trait
sentimente de reugiti ii lealizale (ultimele douA trrsAturi ar Putea rePrezenta
piloni ai rezilienlei).
Pomind de la publicatia lui Lyons (1991) referitoare la evaluarea potentialului pentru o adaptare pozitivi ulterioara traumei, au fost retinuti itemii
referitori la ribdare 5i la abilitatea de a suporta stresul sau durerea.
Pe parcursul elaborArii scalei lor, Connor 9i Davidson au avut drePt
obiective:

SEREAN IONESCU

ft

COLETT IOURDAN-tONESCU

95

Scale construite pe baza unor Publicatii

referitoare la tr5siturile persoanelor reziliente

elaborarea unui instrument valid

Qi

stabilirea unor valori de referinfi

fidel Pentru cuantificarea rezilien[ei;

in rAndul populaliei generale 9i al

eqantioanelor clinice;
evaluarea modificirilor rezilientei unei poPutalii clinice
cerii unui tratament f armacologic.

in urma apli-

Tratat de rezilienl: asistatl

Evaluarea ..zilienlei

l'
scala de rezilienfi elaborati de Connor gi Davidson, cunoscutd sub abre_
vierea cD-Rlsct, este un instrument scurt, autoadministrat. Este formati din
25 de itemi alcituifi pebaza celor patru surse menfionate. Acegti itemi
trebuie
si fie evaluafi pe o scald cu cinci trepte: 0 = complet neadevirat; 1 = rareori
adevirat; 2 = uneori adevdrat; 3 = adesea adevdrat; 4 = adevirat aproap-e
mereu. Rispunsurile subiectului trebuie si se raporteze la Iuna anterioar5.
scorul total variazi de la 0 la 100, scorurile cele mai ridicate indicand o rezi_
lien!5 mai mare.
CD-RISC a fost administratd pe gase grupuri de subiecli:

96

gmpul l, format din 577 de persoane, arese aleatoriu din populafia generali;
grupul2 era compus din 139 de pacienli in ambulatorlr, .r.u beneficiau
de ingrijiri primare2;

grupul 3 era format din 43 de pacienli psihiatrici, tratali ambulatoriu in

sistemul privat;
grupul 4 era constituit din 25 de persoane care participau la un studiu
despre tulburarea anxioasi generalizatl;
grupurile 5 gi 5 conlineau c6te 22 de pacienfi participanli Ia doui studii
clinice despre tulburarea de stres posttraumatic
lrSnr;. subieclii grupului 5 nu au participat decAt la comparariire diagnostice interjrupare qi
la evaluarea schimbirii pre-post tratament.

Grupurile 1-5 (reunind 806 subiecli) cuprindeau 65% femei (N = 510)

9i
77"/" caucazieni (N=588). vArsta medie a 763 d.intre subiecli
era de 43,g ani
(DS = 15,3). Pentru cele gase grupuri studiate, scorurile
medii qi abaterile
standard sunt prezentate in tabelul 1.
Tabelul 1

Scorurile medii si abaterile standard Ia CD_RISC*

Grupul

N{edia

60,{

72,6

71,8

18,1

t
r

Abaterea standard

De la denumirea in limba englezA, Connor-Dntidson Resilience Scole.

Conform Organizafiei l\{ondiale a Sinitilii, asistenta in domeniul sinitilii
primare reprezinti
asistenfi medicald esentiali, accesibili in mod universal indivizilor
;i fLifiif"., in s6nul
propriilor comunitifi, prin mijloace acceptabire pentru ei, * * .ort p" ."ie
comunittrlile Ei lrrile
il pot suporta. Face parte inregranti atit din sistemul narional d" ;:tG;;;,;if,il.,l"r"ot,"r"u
economici gi socialS a intregii coriunit;ti.

68

15,3

62,4

1.O,7

47,8

19,5

52,8

20,4

Compara[iile intergrupale scot in evidenli diferen]e semnificative intre grupul

2,3,4,5 Si.6 9i, respectiv, intre grupul 2 Ei grupurile 4, 5 9i 6.

I
1 gi

grupurile

' Fidelitntea test-retest a fost calculati pentru subiecfii din grupurile 4 gi 5, la

care modificarea clinicd intre doui examiniri succesive a fost considerati
nulS sau foarte slabi. Coeficientul de corelafie obtinut (0,87) indici o fidelitate
test-retest ridicati. Consisten[a internd a fost evaluatd cu ajutorul coeficientului alfa Cronbach qi al corelafiilor item-total. Coeficientul alfa pentru intreaga
scald a fost de 0,89 pentru grupul 1 (N = 577), iar corelafiile item-total au

variat intre 0,30 gi 0,70.

Validitatea conoergentd a fost stabilitd calculAnd corelaliile intre scorurile

oblinute la CD-RISC de subieclii anumitor grupuri gi scorurile aceloragi subiecli la mai multe teste: scnla de robuste[e a Iui Kobasa gi scala de stres lterceput

(administrati subieclilor din grupul 3), scaln de uulnernbilitate la stres a lui

Sheehan (administrati unei populalii combinate de 591 de subiecli), Scnla de
incapacitate a lui sheehan (administrati subiec[ilor din grupurile 3 gi 4) gi scnla
de sustinere socinld a lui Sheehan (administrati unui grup de 589 de subiecli).

Toate rezultatele obtinute sunt semnificative 9i aratd:

o corelatie

pozitivi intre CD-R/SC gi Scala

de robuste[e a

lui Kobasa

la

pacien!ii psihiatrici trata!i ambulatoriu;

nivelurile ridicate de rezilien(5 se asociazd cu perceperea unui stres mai
redus, cu niveluri mai reduse de vulnerabilitate la stresul perceput, cu
niveluri mai scdzute de incapacitate gi cu o sustinere sociali mai

importanti.
validitntea discrintinatorie snu diaergertti a fost evaluatd calculand, pentru subiecgii din grupul 4, corelalia scorurilor cD-RIsc cu cele oblinute la scnln experientei sexunle Arizorra. Rezultaful indici absenta unei corela{ii semnificative.
Toate aceste rezultate arati ci cD-R/sc are proprietili psihometrice puter-

nice. Analiza factoriald efectuati asupra rezultatelor obginute cu egantionul

populafie generali a scos in evidenfd cinci factori.

I
I

I
I

SERBAN IONESCU 5r COLETTE

JOURDAN-tONESCU

Tratat de rezilienll asistati

Evaluarea rezilienlei

le8

'

Factotul

1. reflecte competenta personall, standarde ridicate

,i tenacitate.
UrmAtorii doi itemi constitule exemple de itemi saturati in acest factor:
- ,,Atunci cAnd lucrurile par lipsite de sperant;, nu renunt,, (itemul 12);
- ,,Muncesc pentru a-mi atinge obiectivele,, (itemul 2.1).

F|.ctotul 2 corespunde increderii in propriile intuitii, tolerantei

fati de
afectele negative !i efectelo! fotifiante ale stresului. iati
doutr exemple de
itemi saturati in acest Iactor:
- ,,Iau decizii nepopulare sau dificile,, (itemul lg);
- ,,Actionez in funcfie de un presentiment,, (itemul 20).

Fnclorul 3 esle asociat accepurii pozltr!e a schimb;rii

si unor relalii de
incredere. Eremple)e care urmeaze prezintA itemi satura[i
in acest factor:
- ,,Sunt capabil s; md adaptez schimbirii,, (itemul 1);
- ,,O pot scoate la capdt, indiferent ce s-ar int6mpla,, (itemul .l).

Fnclorul

se

referi la control, iar exemplele urmitoare prezinti itemi

saturati in acest factor:

,,$tiu unde sA m; adresez pentru a glsi ajutor,, (itemul 13);

,,Eu imi controlez viala,,(itemul 22).

Factotul 5 corespunde influenlelor spirituale. Cele cloui exemple

care
urmeaz; infAligeaza itemi saturati in acest factor:

,,Soarta sau Dumnezeu

,,Ceea ce ni se

aiuti uneori,, (itemul 3);

inumpla are o cauza,,(itemul 9).

Rezultatele acestei cercet;ri arate, de asemenea, ci gi dup; farmacoterapia

scurti administrati pacientilor cu TSpT, rezilienla creqte cu cel pulin Zd%.
Surprinzitor, subiectii cu TSpT care au manifestat cele mai importante
amelioriri clinice au obtinut scoruri la CD-RISC apropiate de media observati in
cadrul populafiei generale. Conform lui Connor si Davidson, aceasta
repre_
zinti prima demonstralie a cregterii lezilientei ca urmare a unuj tratament
farmacologic, rezultat care arati c; CD-RISC este un instrument
care poate fi
indicat in e\.aluarea rezultatelor unei interventii ce v.tzeaz| dezvoltarea
rezilientei. intr-adevdr, intr-o alt; cercetare, CD_RISC s-a dovedit
a ii utiU in
evaluarea rispunsului la fluoxetin; (prozac)
Si la alte strategii terapeutice
utilizate cu pacientii diagnosticati cu TSpT (Davidson, paynel
Connor, Foa,
Rothbaum, Hertzberg gi \4reisler, 2005).

Pentru a-i facilita administrarea, au fost propuse doui noi variante ale
CD-RISC. PlecAnd dela constatarea cd analiza factoriald exploratorie a CD-R,rSC
era instabili, Campbell-Sills 9i Stein (2007) au elaborat o versiune cu 10 itemi
a acestei scale. Corela{ia scorurilor oblinute la aceasti variante cu cele obfinute
la CD-RISC este ridicat| (0,92), iar aceasti noue varianti cu 10 itemi permite

deosebirea persoanelor care funcfioneazl bine dupd ce au fost victime ale

maltrate{ii pe palcursul copilSriei de cele care prezint; tulburiri.
O varianti cu doi itemi a CD-RISC (CD,RISC2) a fost propusi de Vaishnavi,
Connor gi Davidson (2007). Pentru aceiti autori, cei doi itemi retinuti sunt
aceia care se apropie cel mai mult de insegi esenta conceptului de rezilienti:
,,capabil de a se adapta schimbdrii" (care corespunde itemului nr. 1 al CD-RISC)
sE se recupereze repede dupd boali sau incerciri,, (enunt care

fi.,tinde

core?unde itemului

8 al CD-R15C). Corela{ia scorrrrilor Ia scalele CD_RISC qi

CD-RISC2 este semnificativd (r = 0,78; e < 0,001). La fel ca pentru scala cu
25 de itemi, fidelitatea test-retest, validitatea convergenta
li validitatea diver_
gent; a CD-RIsC2 sunt bune. Conform Vaishnavi et al., scala cu doi itemi ar
putea fi foarte utild in depistarea persoanelor susceptibile si dezvolte tulburiri

psihiatrice

gi

in cadrul testelor clinice ale substantelor psihotrope.

Pentru a mlsura efectele venlafaxinei ER administrate pacientilor cu TSPT

in cadrul unui studiu clinic, Davidson, Baldwin, Stein, pedersen, Ahmed,

MusSnung, Benattia 9i Rothbaum (2008) au utilizat cele trei variante ale scalei
lui Connor pi Davidson. Mlrimea efectului calculat variazA foarte pufin
[0,32
(pentru CD-RISC2),0,34 (pentru scala cu zece itemi) 0,35 (in cazul scalei
9i
complete de 25 de itemi)], ceea ce pare si demonstreze ci scalele cu numer
redus de itemi sunt sensibile la efectele venlafaxinei ER.

Mai multe cercetrri aratA ce structura factoriald a CD-RISC variazi in

functie de contextul cultural Ei de populatia studiatl. Astfel, yu gi Zhang
(2007) au constatat c; structura factoriali a versiunii chineze a CD-RISC este
diferiti de aceea evidentiatd de Connor gi Davidson in Statele Unite. Cei trei
factori descoperiti de ei
- tenacitate, fo4e qi optimism - ar constitui triada
corespunzetoare conceptului de rezilien!i in cultura chineztr.
Intr-o cercetare realizat; asupra a 701 adolescenti sud-africani, Jorgensen
pi Seedat (2008) evidenliazi ti ei o structuri factoriald a CD-RISC diferitd de
aceea desclisd de Connor gi Davidson. Ea conline urmitorii trei factori:
le,rn.itnte (reflectand competenta personald Fi sentimentul de conttol), adaptote
(implicAnd perseverenfa in fata incercdrilor, acceptarea pozitivi a schimbirii
$i tolerarea afectului negativ) ?i spit itunlitate.

I
SERBAN

toNEscu

5r

corErrE louRDAN-roNEScu

Tratat de rezilienltr asistata

Evalua.ea reziheniei

:rDupi ce a administrat scala cD-RIsc unui numir de 323 de studenfi ai

universitifii Ispahan (Iran), Khoshouei (2009) evidenfiazi o structurd factorialtr cu patru factori: motivafie pentru autorealizare, incredere in sine, tenacitate gi adaptabilitate. Tot patru factori, insi diferifi de acegtia, rezulti, de
asemenea, din administrarea CD-RISC la 1 395 de femei in varsti de cel puf-in

100

(L993), avindu-gi originile in consilierea familiali. pornind de la analize

calitative, acegti doi autori au identificat cele gapte dimensiuni care decurg din
rezilienfi: insightult, independenfa, creativitatea, umorul, iniliativa, calitatea
relafiilor cu altii fi orientarea valorilo12. Aga cum sugereazi aceste dimensiuni,

perspectiva adoptat{ de wolin

Iocuind in propria casi (Lamond, Depp, Allison, Langer, Reichstadt,

Moore, Golshan, Ganiats gi Jeste, 2009). Este vorba de focalizaiea pe un scop,
tenacitate qi autocontrol (factorul 1), de toleranln fatn de afectele negative gi'
adaptabilitate (factorul 2), de leadership qi de faptul de a acfiona urmindu-qi
propriile intuifii (factorul 3) gi de orientare spiritualtr (factorul 4).
Pe parcursul ultimilor ani, CD-RISC a fost administrati (in forma sa originali, cu 25 de itemi, sau ca varianti) unor populafii foarte diferite, formate din:

infirmiere care lucreazi intr-o sali

rJe

intervenfii chirurgicale (Gillespie,

persoane anxioase sau depresive (Dodding, Nasel, Murphy. gi Horvell,

Roy,2008);

infertiliti{ii (sexton, Byrd, von Kluge,

supraviefuitori ai cutremurelor din Turcia (Karalrmak, 2010) qi din

r a soci ate rezi I i e nlei,

Un alt exemplu de instrument elaborat finand cont de caracteristicile persoanelor reziliente descrise in publicagiile disponibile este RASpl, profilul
ntitttilinilor gi nltilitililor asocinte rezilienlei, construit de Hurtes gi Allen (200i).
Elaborarea acestui instrument sebazeazd pe munca depusi de wolin qi wolin
Abreviere a Rtsiliency Attitudcs ottl Skills profilc.

tt

COLETTE JOURDAN-TONESCU

4Bo/,

afro-americani

qi

37"/o

in al doilea loc (format dintr-o serie de tabere terapeutice situate intr-un

mediu silbatic, in sud-estul statelor Unite), a fost administrat unui
numir de 190 de tineri cu varste cuprinse intre 12 qi 77 ani (dintre care

. Dupi administrarea
finali

RASp, Hurtes gi Allen au eliminat 31 de itemi gi au

a instrumentului lor, alcituit deci din 34 de itemi
repartizali in funcfie de dimensiunile luate in considerare la inceput. Astfel:
1 Definit aici ca abilitate de ,,a an" de ,,a interpreta,' situafiile,

ajuns la forma

I
I

de descendenfi

din relafiile cu cei de-o seami/cu adulfii; (d) si dispund de capacitatea

de a infelege relafiile cauzi-efect; (e) sd prezinte probleme comportamentale de o asemenea intensitate, incat si nu poati rimAne la domiciIiu in lipsa implementirii unei intervenfii semnificative.

China (Wang, Shi, Zhang 9i Zhang, 2010).

ti a bi litdli

individului,

urmitoarele criterii: (a) sd prezinte un diagnostic care figureazi pe

axele I sau II ale DSM-IV; (b) si dispuni de o inteligenli funcgionali, cu
un IQ de cel pufin 75; (c) si-gi dovedeasci abilitatea de a ob;ine beneficii

;i

2010) 9i

I atitu di ni I o r

e focalizeazdasupra forgei

88% de sex masculin,71,o/o caucazieni/non-hispanici qi 23% afro-americani). Pentru a fi admigi in aceste tabere, tinerii trebuiau si indeplineascd

definufi toxicomani (Cuomo, sarchiapone,. Giannantonio, Mancini si

realizat de Hurtes ;i Allen

SERBAN IONESCU

2008);

Southwick, 2010);
femei confruntate cu problema

in printul loc (situat intr-o zoni metropolitani din sudul statelor unite,
unde era oferit un program recreativ de vari), a fost administrat unui
numir de274 de tineri cu varste cuprinse intre 12 gi 19 ani (dintre care

58% de sex masculin,

haitiani);

2007);

P rofi I u

'

Chaboyer, Wallis gi Grimbeek, 2007);

persoane care au avut tentative suicidare (Roy, Sarchiapone qi Carli,

veterani (Pietrzak, Dougles, Goldstein, Malley, Rivers, Morgan

wolin

mai degrabi decAt asupra riscurilor intAlnite sau asupra nevoilor indivizilor.
Pornind de la dimensiunile descrise de wolin gi wolin, Hurtes gi Allen au
elaborat 65 de itemi (intre 7 gi ll pentru fiecare dimensiune)
RASP a fost conceput pentru a evalua rezilienfa tinerilor in centrele de
recreere Ei in cadrul altor servicii sociale. A fost administrat in doui locuri:

60 de ani,

gi

ror

comunicirii verbale

Fi
gi nonverbale.

persoanele gi nuantele subtile ale

Orientarea valorilor nu se oPregte la cunoagterea elementari a binelui

Ei a riului, incluzAnd
dorinla de a duce o viafi buni gi productir'5. Lndivizii rezilienfi igi evalu"rri
frrn""Jiuu singuri
decizii, mai curind decit si accepte regurile artcuiva. Ei 'pot ia""tiri." ;;$;;;
ade*,ati,

comportamenhrl moral gi au curajul de a-gi apira convingerile. iersoanele rezitiente

ie intereseaza
de ceilalfi, acordind aiutor celor care au nerioie.

Tratat de rezilien!5 asistatl

Evaluarea rezil ien!ei

,02

.
I

,l

pentru dimensiunea irsrgll au fost retinuti

lapte itemi, printre care:
- ,,Remarc schimbirile ugoare ale expresiei faciale,, (itemut 5);
- ,,Imi pot schimba comportamentul, astfel incat sA fie adaptat situatiei,,
(itemul 10).
pentru dimensiunea independet!i au fost retinuti cinci itemi, ca de exemplu:
- ,,CAnd nu vreau si fac un lucru, spun,,nu,,, (itemul 9);
- ,,Nu-mi pase dace anumite persoane nu mi iubesc,, (itemul 19).
pentru dimensiu^ea creati)ilote au fost retinuti patru itemi, printre care:
- ,,imi pot imagina conseciniele actiunitor mele" litemul ei
-,,Atunci cAndmd g;sescin fataunei situatii dificile, gisescnoi modalititi
pentru a o controla,, (itemul 22).
pentru dimensiunea l,lx,or au fost retinuti trei itemi, precun:
- ,,Datorite simtului umorului, gestionez mai utor situatiile dificile,,
(itemul t l);
- ,,Resul me aluta 5; fac fal; stresului,, (itemul 33).
pentru dimensiunea l}tiliati?i aufost retinuti trei itemi, precum:
-,,DacA imi este cliticati munca, data viitoare fac eforturi suplimentare,,
(itemul l);

*
.

,,imi pot schimba mediul,.(itemul l3).

pentru dimensiunea reralii au fost retinuti gase itemi, printre care figuredz;:
- ,,Familia mea se afli acolo atunci c6nd am nevoie de ea- (item;l 14);
- ,,imi aleg prietenii cu atentie,, (iremul24).

pentru dimensiu nea oriental.e ? pt.izttlto Nlorilor a\ lost retinufi

printre care:
- ,,lau cu usurjnld decizii,.(itemul 20);
- ,,Sustin tot ceea ce cred ci este bine,, (itemul 29).

gase

itemi,

Rezultatele oblinute pe parcursul administririi R.4Sp arati ci

cele gapte
dimensiuni coreleazi semnificativ cu conceptul global de rezilientl..Totodata,
in cadrul a doui perechi de dimensiuni _ insightul gi relatiile gi, respectiv,
creativitatea gi umorul
- existi o legeturd mai puternici decat intre celelalte
dimensiuni. Corela{ia intre insight gi relatii este negativi, situa!ie de inteles

avAnd in vedere populafia studiati: acelti tineri gi-au ascutit abilitatea de

,,a citi" oamenii fi, drept rezultat, incredereain ceilalti s-a transformatin cinism.
In urma calculdrii consistentei inteme a R, SP, luati global, se obline un
coeficient alfa de 0,91, ceea ce indici o consistenld interni puternicl. Coeficientii alfa pentru cele qapte subscale sunt relativ mai slabi, avAnd valori intre
0,49 pentru umor ti 0,71 pentru relatii. Aceste valori mai coborate se pot
datora faptului cd fiecare dintre cele qapte dimensiuni este multidimensional;.
De exemplu, independenfa reprezinte abilitatea de a se separa de indivizii
care pot exercita o influenti negativi, abilitatea de a spune ,,nu,, in loc de a fi,
pur pi simplu, evaziv gi o viziune pozitive in ceea ce privegte viitorul.

Stabilitatea rezultatelor la RASp (fidelitatea test_retest) este puternic;

(0,94; q < 0,001). Validitatea convergentd a RASP a fost verificattr utilizandu-se
o variantA modifica tA a Int ettoniui de sdnit e psihicd (Me tal Henlth lnlleliory

sau MHI), format din douS subscale: stare psihologici de bine gi suferinti
psihologici. Corelatiile rezultatelor la R,4Sp cu aceste douA subscale au fost
semnificative (q < 0,001) qi merg in dilectia agteptatd: pozitivi (0,47) cu
subscala sterii psihologice de bine $i negativi (-0,22) cu aceea a suferintei.
Din punct de vedere teoretic, aceasti cercetare sustine existen[a tezilienfei
ca un construct unic, particular. Corelatia semnificatir.j dar moderate cu
subscala stare,,psihologici de bine,, sugereazi ce, degi corelate, starea psihologici de bine Si rezilienta nu reprezinte unul gi acelagi concept. in acelagi
timp, celcetarea intreprinstr de Hurtes gi Allen susIine multidimensionalitatea
conceptului de rezilienti Si poate contine cele lapte dimensiuni specificate in
lucririle realizate de Wolin gi Wolin. in cele din urm6, din punct de vedere
practic, sutereaze complexitatea evaluirii unui concept cu atatea fatete.

Scala de rezilienfi a adolescentului,

elaborat5 de echipa lui Oshio
Dupi ce au trecut in revistA o serie de studii referitoare la rezilienti la
Ei
,,trasiturile psihologice inteme,,, Oshio, Kaneko, Nagamine gi Nakaya (2003)
au elaborat o Scali de rezilrcfii n odolesceu!ului destinaU se evalueze, in
Japonia, ,,tr;slturile psihologice ale indivizilor rezilienfi,,. Scala lui Oshio
el ol. contine 21 de itemi care corespund unui numir de trei factori: ceutarea
noutitii, retlare emotionale gi orientare pozitivi in ceea ce prive$te viitorul.
Trei exemple permit ilustrarea felului in care diferitii itemi se subordoneazA
factorilor menfionati:

SEPSAN lONESCU 5t COLETTE

IOURDAN,IONESCU

Tratat de rezilient5 asistat5

Evalu.rea rezihenlei

I
104

Instrumente elaborate pornind de la cercetlrile asupra

factorilor de protectie: lucririle realizate in Norvegia

,,imi plac lucrurile noi sau care stimesc curiozitatea"

,,Cred ctr imi pot controla emotiile" $i
,,Consider ctr am un viitor promititor".

Coeficienlii alfa pentru scorul total (0,85) li pentru cele trei subscale care
corespund factorilor evidentia ti (0,79, 0,77 ti O,81) sunt buni.
Scala elaborati de Oshio et 0r. a fost administrati unei popula{ii de 207
studenti iaponezi (104 birbati qi 103 femei, cu o varstA medie de 20,2 a^\.
Scorurile obtinute au permis diferentierea studentilor bine adaptati (strntrtogi
psihic qi care au treit putine evenimente de viate negative) Si a studeniilor
rezilienti (sinitoli, in ciuda faptului de a fi trtrit numeroase evenimente de
viali negative) de studentii ,,vulnerabili" (cu o sAnatate psihictr mediocr6 qi
care au treit numeroase evenimente de viati negative) (Oshio ef ol.,2003\.
Acest rezultat sustine validitatea de construct a scalei lui Oshio ef al.

Scala factorilor de rezilienld la adolescenli,

elaborat5 de Takviriyanun
Aceasti scali a fost elaborati de Takviriyanun (2008) pentru adolescentii
thailandezi, pornind de la rezultatele lui Grotber8 (1995, 2003) qi pe baza
publicaliilor disponibile. Ca urmare a realizdrii unui proiect internafional
avand drept subiecfi copii intre 0 qi 11 ani din 30 de tari (printre care ii
Thailanda), Crotberg (1995) a constatat ci micutii rezilienti necesit; trei
categorii (sau surse) de factori de rezilienfi: (a) EU AM (sustinere extelni);
(b) EU SUi\vT (forte inteme) Si (c) EU POT (abilitel sociale qi interpersonale).
Fiecare sursi comporti cinci factori. in 2003, Crotberg a identificat doi factori

in plus in fiecare categorie gi a schimbat abilite le categoriei EU

POT

in

abiliteF interpersonale gi rezolvare de probleme.

Scala lui Takviriyanun are 25 de itemi, care corespund unui numir de
;ase factori: (a) hotdrare ii capacitate de rezolvare de probleme (gapte itemi);
(b) sustinere personali (9ase itemi); (c) alte tipuri de susfinere (trei itemi);
(d) gAndire pozitivl (patru itemi); (e) afirmare de sine (doi itemi); (f) echilibrul
Eului gi abilittrt-i sociale (tlei itemi). Scala are o bunl fidelitate inteme (alfa = 0,88).
Totodati, r,aliditatea de continut, validitatea stabiliti prin metoda grupelor
contrastante li validitatea predictivi sunt bune.

Studiile cercetatorilor norvegieni de la Universitatea din Tromso 9i de la

9tiinli ti Tehnologie din Trodheim pornesc de la
cercetAri longitudinale asupra procesului de rezilienfd intreprinse de-a Iungul
a trei decenii. Aceste cercetari (Werner, 1989, 1993; Rutter, l99O; Gatmezy,
1993) au scos in evidenli trei categorii de factori de proteclie:
Universitatea Norvegiani de

a) histrturile pozitive 9i resursele individului;

b) un mediu familial coerent, stabil gi sustinltor;
c) o retea sociali care sustine gi intfuegte eforturile adaptative ale pe!soanei.
Hiemdal, Friborg,

Ma

inussen

li

Rosenvinge (2001) au elaborat un instru-

rezilieili pelltru adulti (RSA)) - destinati evaluArii rezilientei,

luAnd in considerare cele trei categorii de factori de protectie mentionate.
Aceasti primi variantd a R5,4 (2001) continea 45 de itemi ce acoPereau cinci
dimensiuni: competente personale, comPetenta sociali, susfinere sociald,
coerenti familiali gi structurtr personaltr. Din 2001, RS.A a suferit mai multe
modificiri li i-au fost consacrate diferite Publicatii.
Astfel, la doi ani dupi aparifia primei variante, a fost elaborata o variantd
cu 37 de itemi (Friborg, Hjemdal, Rosenvinge qi Martinussen, 2003). Ace!ti
itemi sunt repartizati astfel in cele cinci dimensiuni ale RSA: competente
personala (10), competenti sociali (7), coerenta familiale (7), suslinere sociali
(8) gi structuri personali (5). Trei dintre aceste dimensiuni - competente
personale, competenle sociale li structurA PersonalA - corespund primei
categorii de factori de protectie luati in considerare pe parcursul elaborArii
RSA: trisAturile pozitive ii resursele individului, categorie desemnatd, de
asemenea, in Friborg ef al. sub numele de atribute sau predispozilii.
intr-o maniera mai specifici, prin corrpetentd l1e$onali autorii citali inleleg
stimi de sine, autoeficienti, iudecatA afective despre propria persoane,
speranfd, hotir6re li orientare realisti in raport cu propria viag5. in cazul
conryetetltei socidre, sunt luate in considerare extlaversia, abilitatea socialS,
buna-dispozilie, capacitatea de a initia activit;ti, competenta in domeniul
comunicirii qi flexibilitatea in raport cu problemele de ordin social. Sa/ucfu,a
persoiali se relerila capacitatea de a mentine rutinele cotidiene, de a planifica
me t

Qi

Sc0lo de

de a organiza.
Rriilic c

ScnI?

I
I

I
I

fot Adults.

I
SERBAN IONESCU 5I COLETTE ]OURDAN IONESCU

Tratat d. r.zili.nl5

asirletl .

Evaluarea rerhenlei

,ll

'o"

- aceea care se leferi la ufl mediu

sustin;tor
corespunde
dimensiunii coeren!i famifamilial coerent, stabil ti
liali a RS.4 9i, mai specific, cooperirii, susfinerii familiale, loialititii li stabilit;lii in fala conflictelor. .
A treia catetorie de factori de ploteclie - aceea a re[elei sociale sau a
A doua categorie de factori de protectie

sistemelor exterioare de suslinere - corespunde dimensiunii stsli,lele sociord

a RS,4. Prin intermediul acestei dimensiuni este evaluat accesul la susfinerea

exterioar; veniti din partea prietenilor Qi rudelor, intimitatea ti capacitatea

persoanei de a oferi sustinere.
Dimensiunile evaluate cu varianta RS.4 cu 37 de itemi au coeficienli alfa
Cronbach care variazl intre O,67li 0,90. Corelatiite test-reiest, calculate la un
interval de patru Iuni, variazi intre 0,69 ii 0,8.1. Validitatea de construct a fost
stabiliti prin obtinerea corelaliilor pozitive cu Scala sentinrctltului de coerenti
a lui Antonovsky $i, respectiv, corelafiilor netative cu Lista Hopkirc de bifare
a sintplontdor, in Fibotg et ol. se mentioneazi, de asemenea, ci scorurile RS,A
diferentiazi pacienlii (N = 59) ale ciror cele mai frecvente diagnostice sunt
tulbur;rile depresive (N = 2a) fi SSPT (N = 14), de subiectii din grupul de control, f;ri diagnostic psihiatric (N = 183)
in cadrul unei cercetiri ulterioare (Friborg, Barlaug, Martinussen,
Rosenvinge $i Hjemdal, 2005), R5,4 este prezentati sub forma unui diferential
semantic, itemii trebuind si fie evaluali pe o scali cu cinci puncte. Fiecare
item este prezentat cu un atribut pozitiv gi, respectiv, negativ, la extremele
continuumului scalei. De exemplu, itemul ,,Proiectele mele de viitor sunt..."
trebuie sa fie evaluat pe o scal; cu cinci puncte, mergAnd de la ,,dificil de realizat" Ia,,realizabile".
in 2005, RSA a fost administrata unui numer de 482 de.candidali Ia admiterea intr-o icoali militari (.103 berbati Qi 47 femei, cu vArsta medie de 24 de
ani). Pe ling; R5,4, au mai fost administrate: varianta militare norvegiani
a 5-PF1 (instrument de evaluare a personalitilii), Scnla de inteligenli sociali
Trons, si mai multe instrumente de evaluare a abilitAlilor cognitive (Matricile
Rnr pr, suhtestele de inlelegere a cuvintelor ale la'/AlS, seriile de numere gi un
instlument de eyaluare a cunoltintelor li a competenlelor matematice.)
Cercetarea publicati in anul 2005 prezint; rezultatele unei analize factoriale realizate aici pentru prima oari asupra RS,4. Aceasti analiz; a validat

modelul cu cinci factori, definili in aceasti publicafie ca:

Ceiclr-: jactDn \aluati

forfi

personalS,

5-Pr sunt: nevrotismut, e\traversia, des.hiderea, caraclerul agreabil

sicon!-'.:.iozitatea.

SERBAN IONESCU 5: COLETTE ]OURDAN,IONESCU

competente sociale, stil structulat, coeziune familialtr 9i resurse sociale. Datele

obtinute arati ce factorul fortd personali reunefte/ de fapt, doi factori: perceptia de sine 9i perceptia asupra viitorului.

Studiul corelaliilor intre variabilele evaluate in cadrul acestei cercetiri

scoate in evidenle legituri deosebit de puternice intre factorii de proteciie

care lavorizeaz' rezilienla 9i anumifi factori de personalitate. Astfel, pot fi
observate urmtrtoarele relatii:

intre cei doi factori constituenli ai fortei pelsonale (perceptia de sine li

perceptia asupra viitorului) $i stabilitatea emotionala;
intre, pe de o pa e, abilitStile sociale gi, pe de alti parte, extraversia $i
caracterul agreabiI al subieclilor;
intre stilul structurat $i congtiinciozitate.

Studiul publicat in 2005 scoate in evidentS, de asemenea, unele relatii intie

competenta socialA (factor evaluat cu R.S,4) Si abilititile sociale (precum cele
mtrsurate cu Scola de inleligenti sociold Trcn$o). Mention;m, in cele din urmi,
absenta vreunei relatii intre factorii RSA qi abilitdlile cognitive.
intr-o alti cercetare, Fribort, Martinussen qi Rosenvinge (2006) compar5
doue modalitAti de notare a itemilor RSA (prezentate aici sub forma unei scale
cu 37 de itemi administrate unui numA! de 314 de studenli): forma Likert, cu
o scaltr in tapte trepte (scoturile cele mai ridicate indicand un nivel mai !idicat
al rezilienfei) gi versiunea diferential semanticd. Concluzia la care ajung
Friborg et al. este aceea ca formatul diferential semantic reduce proPensiunea
spre dezirabilitate socialtr, fArS a diminua calitatea psihometrici a RSA.
Valoarea predictivi a RSA a fost confirmati (Friborg, Hjemdal, Rosenvinge,
Martinussen, Aslaksen Si Flaten,2006) intr-un studiu realizat asupra a 80 de
subiecti, ca!e a aritat ce persoanele care au obtinut scoruri mai ridicate la RSA
(aici, varianta cu 33 de itemi) declarau c, resimt mai puJini durere 9i mai
putin stres pe parcursul unui experiment in care durerea li stresul creiteau
de-a lungul intregii gedinte.
Pornind de la itemii RS,4, Hjemdal, Friborg, Stiles, Martinussen 5i
Rosenvinge (2006) au elaborat o Scoli de rczilierti Pentru ndolescenli (READl).
Aceasta a fost administrati unui numir de -121 de subiecfi (182 de biiefi
233 de fete'?), cu varste cuprinse intre 13 gi 28 de ani. Prelucrarile statistice duc

1
:

Resilienrc

Scnle

fu

Adolcscnts.

9ase subiecfi nu $i'au precizat sexul.

Tratat de rezilienl5

asistat:.

Eval!rarea rezi ienlei

la o scaltr formatd din 28 de itemi, care se repartizeaz; dupd cum urmeazi,

in funcgie de cei cinci factori (identici cu factorii RS,4): competente personaltr
(8 itemi), competente sociale (5 itemi), stil structurat (4), coeziune familiali (6)
Fi resurce sociale (5). Notarea se face pe o scali Likert cu cinci trepte. Coefi
cientul alfa al intreBii scale este de 0,94, iar cele ale subscalelor variaztr de la

0,69 p6ni la 0,85.

Valoarea predictivA a READ a fost verificati pe o populatie de 3g7 de

adolescenti (Hlemdal, Aune, Reinfjell, Stiles gi Friborg,2007). Rezulhtele
indictr faptul ci REz{D evalueazi factori de protectie importanti, astfel incat
subiectii cu scoruri mai ridicate la aceaste scaltr prezinti mai putine simptome
depresive (precum cele evaluate cu Short Mood ond Feeling euestionraire),
chiar +i atunci cand factorii de risc sunt controlati cumuland evenimentele de
viati stresante tr5ite de subiectii respectivi.
Validitatea transculturali a RSA a fost verificati odate cu administiarea
acestei scale unui grup de 373 de studenti iranieni de la Universitatea din
Shiraz (Jowkar, Friborg gi Hjemdal,201O). O analizi factoriali de confirmare
a verificat structura cu cinci factori evidenliatd in Norvetia. Fidelitatea
subscalelor RS,4, ca 9i aceea a scalei globale, este bun;. Validitatea convertente
se spriiini pe corelatiile pozitive cu scorurile obtinute Ia varianta persani a
scalei CD-RI5C.

Ron/Rose tocmai a fost concediat/tr;

Paula/?aul a terminat o chimiotetaPie Pentru cancer;
Joseph/Josephine a efectuat $aPte din cei zece ani ai PedePsei sale;

Marion/Martin ii-a pierdut singurul copil, in vArsti de 16 ani;

Al/Alice are o ptobleml financiara grave;

Carol/Charles avea 13 ani cand $ia Pierdut ambii Perinti.

Dupi fiecare ftazi, sunt Puse trei intrebirir. Persoana evaluate disPune de
cate un minut gi iumitate Pentru a rtrsPunde la fiecare intrebare. Aceasti
limitd de timp a fost introdustr Pentru a Permite administrarea in grup a
egalizarea duratei Protocoalelor. TimPul total de administrare
este de 45 de minute. intrebirile puse dupi fiecare fraztr sunt:

exerciliului

li

Ce simte gi ce gAndegte Persoana? Ce vrea ea?

Ce se va intAmpla? Care va fi deznodimantul?
Reflectand mai tarziu, ce ar Putea SAndi persoana despre cele Petrecute?
Ce semnificatie va avea Pentru ea exPerienta avut6?

Persoanele evaluate risPund Ia aceste intreberi scriind istorisiri proiective

Schena de colare 6SSR) se bazeazd Pe un model de reziliente ProPus de

Striimpfer, care ia in calcul comPonentele interdePendente ale procesului.

Un instrument proiectiv de evaluare a rezilienlei

Conform acestui model:

Pornind de la neajunsu le cunoscute ale instrumentelor de tip chestionar,

Striimpfer (2001) propune o metodi de tip proiectiv pentru evaluarea rezi_
lienfei. Este vorba d e un Exerci!iu de rezitien!a (Striinryfer Resi!ience Exercise sa':
SRE) qi de o Schemd de cotore a rdspunsurilor la acest ixerciliu (Striimpfer
Scorilg Scheflte for Resilielce sau SSSR).
Exerci[iul de rczilientd
este ptezentat ca un test tocmai pentru a crea
^\r
o atmosferi in care persoana evaluat; sd fie mai degrabi un participant, decAt
un subiect. Aceasta permite reducerea rezistentelor li a anxietilii. Exerciliul
a fost administrat unei populatii formate din 152 de adu.lfi (din care 23 de
femei), cu o varsti medie de 34,28 ani (DS = 9,15).
Exercifiul este format din gase fraze care descriu diferite situatii dificile
in care subiectul este confruntat cu adversitatea. Exercifiul este disponibil in
doui forme, A si B, care, potrivit lui Striimpfer, nu pot fi considerate echivalente. SA obserl';m, de asemenea, ci in edilia din 2001 nu ne sunt prezentati
decat itemii formei A. Itemii acestei forme sunt:

SEREAN IONESCU 5t COLETTE jOURDAN,TONESCU

procesul de rezilienttr incePe atunci cAnd persoana evalueaze o situatie

drept provocare, ameninlare sau adversitate;
apare atunci motivatia Persoanei de a deveni rezilienti;
persoana definegte, in continuare, scopul (sau scopurile) actiunii sau
actiunilor pe care ate intenlia de a le intreprinde in legituri cu situatia
Pe care o traverseaza;

'

persoana trece la actiunea (sau actiunile) aleasd (alese) Pentru a-$i

itinge scopu[ (sau scoPurile);
rezultatele obtinute ca urmare a acliunii (actiunilor) intrePrinse sunt
constituite de sentimente Pozitive li de doud elemente de creitere Personald - ameliorarea resurselor perconale gi a capaciti!ilor de adaptare,
ca !i ameliorarea adaPtilii interPersonale.

Ir
i

Cer(ctarea pentru .onstruirea SRf a avutla incePut Patru intrebari.

Tratat d. redlientl asirtata r Evaluarea rezilienlei

I
I
l

,,0

Atunci cand SSSR este utilizati impreuni cu SRE, nu se ia in calcul componenta evaluare a acestui proces, intrucat toti jtemii descriu situatii de
adversitate. Motivatia de a fi rezilient a fost inclusA in scopurile fixate, deoa-

doui componente erau dificil de deosebit in notarea rispunsurilor la intrebirile puse pentru fiecare item al SRE. Categoriile notate in cele din
utm, sunt:
rece aceste

l.

,l

rezilienla ca scop,
2. comportamentul rezilient,
3, capacitatea de intelegele,
4. resursele care se afli sub controlul persoanei,
5. resursele care se afli sub controlul altora,
6. semnificatia,
7. speranta de a reu5i,
8. ciutarea susfinerii sociale,
9. primirea sustinerii sociale,
'10. sentimentele
pozitive,
11. resursele personale ameliorate 9i
12. adaptarea interpersonali amelioratE.

Categoriile 3, 4,5 gi 6 se bazeazd pe constr.rctul ,,sentiment de coerenttr,,,

elaborat de Antonovski (1987). in Mawalul d. cotrre aI SRE sunt numeroase
exemple care arati ce trebuie cotat pentru fiecare categr-rrie. Striimpfer explice,
de asemenea, cum ar putea fi realjzatA o eventual; cuantificare a rezultatelor
obtinute.

O perspectivi ecologicS: lucr5rile echipei lui Harvey

Potrivit lui \{ary Harvey (1996), impactul traumei esie foarte individualizat.
Diferentele individuale in restabilirea dupe treum; :i rezilienti se e\primI
prin intermediul a opt domenii interrelationate. pentru aceste domenii,
Harvey descrie urmAtoarele criterii de restabiiire:

in ceea ce prive$te corlrolt i arlfi1!it ilor, iestabilirea apare in momentul

in care supraviefuitorul traumei este cat:bil si aleagi daci si-si aminteasc; sau nu experientele care alteda:: se su!:r;geau unei evaluiri
semnificative gi/sau intrau in conFtiin!a :are s; f: iost in\.itate;

SERBAN IONESCU 5I COLETI ]OURDAN-IONESCU

amiltirilor $ alectelor face referire Ia abilitatea supravietuitorului de a fi sensibil fati de ceea ce igi amintefte (adici de a resimti in

Integrorea

prezent anumite afecte care fusesere Prezente in exPerienta originarl)

9i de a trii noi sentimente izvorate nu numai din amintirea trecutului,
ci gi din reflectiile asupra lui;
Ctitedul tolerantd t'old de afecle gi reglaren acestora face tefe\ire la gama de

sentimente pe care supravietuitorii sunt capabili si le triiascl gi la

misura in care ei pot suporta 9i Bestiona sentimentele dificile. Semnul
restabilirii duptr o traumi, ca gi scopul principal al tratamentului centrat
asupra traumei este ca supravietuitorul si aibi acces la o gami largi de
sentimente Qi se fie capabil sa le triiasctr de-a lungul unei cuprinzitoare
palete de intensitEti tolerabile;

Controlul sintptomelor se referl la gradul in care supraviefuitorii Pot

anticipa, contine sau preveni perturbarea cosnitivi gi emotionala care
rezulti din activarea posttraumaticS. Existenta acestui criteriu este o
recunoagtere implicit; a faptului ce anumite simptome ale tulburdrii de
stres posttraumatic (TSPT) vor persista. Restabilirea se referi nu numai
la disparilia simptomelor, ci gi la acea abilitate a supravieluitorului de
a anticipa, a gestiona li a face fatl simptomelor care nu vor disptrrea;
Stima de sine face referire la atentia fat; de propria persoani (adici la
faptul de a se considera demn de a primi ajutor) Si la capacitatea de a
rtrspunde propriilor nevoi (adici expresia comportamentale a atentiei
fatA de sine a persoanei). Faptul ce supravietuitorul capiti un sentiment
pozitiv de demnitate, ocupindu-se in mod strnatos de sine, gi ctr are o
imagine de sine veridici reprezintl atat semne de restabilire, cat ii
scopul tratamentului;
Coeziuneo de sire face referire la mdsura in care suPravietuitorii igi
treiesc gandurile, sentimentele gi acliunile drept integrate sau frag-

mentate. Restabilirea este evidenti atunci cAnd un pacient foarte diso-

ciat inainte dobande$te inteleBerea strate8iilor adaptative disociative

complexe care urmeazi expunerii la violenti gi aiunge si le controleze.
Restabililea mai este evidente gi atunci cAnd un suPravietuitor a cdrui

vial,i, odinioari organizati in jurul secretului

li

a compartimentarii, ia

o formi unitarA, integratai

Ata$nentul sigl/l. se refera la abilitatea unui supravietuitor de a dezvolta

sentimente de incredere Ei de siguranltr in relatiile cu ceilalti gi leSSturi
durabile cu aceste persoane. Restabilirea dupi trauma generati de
violenta interpersonali se exprimi prin prezenta unei capacititi noi sau

Tratat de rezilienltr asistati

EvalLrare: rezilienlei

II
112

reinnoite de folmare a atagamentului sigur, ca pdn abilitatea supra_

fi
gi de a_gi asigura propria siguranti in context

vietuitorului de a netocia
relaIional;

Criteriul

,,0 aoea sets,,se referA la procesul prin care supravietuitorul

a intelege 9i,,a metaboliza,, impactul
mogtenirea unui

lupt; pentru

,i

trecut traumatizant. Restabilirea nu consti in indulcirea sau lisarea

de
o parte a trecutului, ci, mai degrabi, in ciutarea sustinuta- a inteleEerii,
a sperantei, a optimismului in relatia cu propria persoani, cu
ceilalfi ;i
cu lumea.

Harvey subliniazi faptul cI fiecare dintre aceste criterii reprezinti, de

fapt, un sector specific al functionerii psihologice. in func(ie de.es,,rsele
interne ii externe de care dispune individul, de condi{iile ecologice ale
expu_
nerii la traumi gi de evolufia lor pe parcursul perioadei posttraumatice,
fiecare dintre aceste domenii poate fi sau nu afectat. Harvey deosebegte
conceptul de rezilienfi de acela de restabilire. putem vorbi despre
rezilien!i
atunci cand un domeniu rimine neschimbat de traume, iar individul
afectat
este capabil sA-gi mobilizeze fortele intr_un domeniu, pentru
a stabiliza.un
altul. Restabilirea este vizibili de fiecare dati c6nd, indiierent de domeniu,
se
obtine transformarea unui rezultat negativ (sau a unei evolutii negative)
spre
un rezultat dorit. Contextul ecologic permite, de asemenea, o definitie cu
multiple fatete a restabilirii dupi traumi.
Pornhd de la analiza modalititilor de evaluare a efectelor traumei, Harvey

constate o serie de insuficienge ale instrumentelor existente: acestea

se foca_

lizeazd asupra unui singur domeniu al luncfionirii psihologice,

asupra

consecinielor simptomatice ale traumei, evalueazd rezii!enta si restabilirea

indirect (adici prin absenla sau djminuarea simptomelor). Absenla instru_

mentelor capabile de o evaluare multidimensionali este cu precidere

evidenti
pe parcursul evalulrii rezultatelor unei terapii.
DupA cum remarci Harvey, trauma are o diversitate de efecte
care nu se
exprimi toate pdn simptome. Diferentele intre supravietuitorul care recu_
,,a

perat" qi supravietuitorul ,,asimptomatic,, pot fi profunde. O adultl, supravie,

fuitoare a abuzului sexual pe parcursul copildriei, poate, de exemplu, si evite
simptomele de anxietate evitand relafiile intime. Cu un ir)s trument
autoadmi_
nistrat destinat evaluirii simptomatolotiei, ea poate pirea asimptomatice
dar, de fapt, rezultatul seu este foarte diferit de al cuiva care,,a dep;git,,
trauma 9i este capabil si oblini plicere in relatii apropiate cu ceilalti.

SERBAN iONESCU 5t TOLETTE IOURDAN,TONESCU

Pomind de la c ticile referitoare la instlumentele existente, Harvey, Liang,

Harney, Koenen, Tummala-Narra gi Lebowitz (2003) au elaborat o Scali multidinensionnld de eualuare a reslobilirii Fi o rezilientei dupi o lraumi (Multidinensional Trouma Reco.tery and Resiliency Scale sau MTRR), care este un chestionar cu
135 de itemi evaluati de un observator pe o scalS de tip Like .
in plus, Harvey et al. (2003) au elaborat un interviu de cercetare clinice
semistructurat (Multimensio 0l Traumn Recooet! and Resilietcy Intentiew sau
MTRR-4, care poate fi utilizat singur sau ca instrument adilional al MTRR.
Poate fi utilizat pentru a evalua impactul traumatismului, ca ii restabilirea qi
rezilienta ulterioare unui traumatism. Informatia culeastr face referire la cele
opt domenii descrise de Harvey. Clinicianul soliciti respondentului si vorbeascl relativ liber, povestind despre istoria traumei sale, dar fird a se limita
la aceasta. I se cere si-gi descrie familia, relatiile sale actuale familiale gi sociale liviata profesionald. Respondentul este incurajat s5-qi descrie simptomele
posttraumatice gi capacitatea de a gestiona aceste simptome, precum qi
gandurile Ei sentimentele care il privesc fi care-i privesc pe ceilalli. De asemenea, clinicianul intreabA respondentul ce anume l-a ajutat sA facA fate fi sii se
schimbe de-a lungul timpului gi care sunt sentimentele sale legate de viitor.
in lucrarea lor din 2003, Harvey ef nl. oferi doui exemple de itemi pentru
fieca're din cele opt domenii prezentate mai sus. Aceste exemple contin manifestiri clinice ale traumei Si indicatori ai restabilirii sau ai rezilientei.
Domettiul

Ir

,,Ginduri, amintiri sau imagini indezirabile pdtrund in conqtiinfi,,

(itemul 45).

-,,Este capabil si

funcfioneze intr-o manieri adaptatA dupi ce ti-a

amintit evenimente dureroase, inclusiv traumatizante" (itemul 56).

Doneniul 2

-,,Amintindu-gi evenimente dureroase (inclusiv traumatizanfe\, ealel

poate retrii sentimentele avute in acel moment" (itemul 9).
-,,Poate reflecta la evenimentele dureroase (inclusiv traumatizante),
manifestAnd sentimente diverse si adecvate" (itemul 100).
Domeriul 3
,,Tinde si fie paralizat din punct de vedere emofional" (itemul24).
,,Tinde sd mentin; o viziune realisti asupra situafiilor, chiar $i atunci

cand emotiile sunt puternice" (itemul 99).

Tratat de rezilienli asistatS. Evaluarea rezjlientei

Domeniul 4

inspeimantat" (itemul l0).

,,Practici ii utilizeaz; elicient una sau mai multe tehnici de gestionare
a stresului (de exemplu, relaxarea, meditatia),, (itemul 112).
,,Este ugor de

Donrc

iuls

ci merite sA fie ingri,it gi oclotit de ceilalti,, (itemut 33)

,,Are pulsiuni automutilante precum aceea de a se ttria, de a se arde (fie
c; trece sau nu la act)" (itemul4l).
,,Simte

Domeni

*,,Triiegte sttrri disociative (de exemplu, are senzatia ci iti pr16seite

corpul sau ci propriile sentimentele nu ii aparfin),, (itemul 491.

simte o persoane intreage, ale ctrrei actiuni emotii se completeaz;

$i
reciproc intr-o manieri coerenti,, (itemul 79).
,,Se

Donteuiul T

,,Este capabil si initieze gi sI mentin; retatii sigure gi reciproc satisfdctrtoare, cu partenei apropiati,, (itemul 26).

.Are o sensibilitate aparte pentru (sau este preocupat fle) problemele

de putere $i control in cadrul relafiilor,, (itemul 127).

,,iii atribuie fArI motiv responsabilitatea pentru experienlele dureroase

sau traumatizante ale trecutului,, (itemul 20).
,,Este capabil si se simtd in mod real increzitor Fi
privegte viitorul" (itemul 50).

optimist in'ceea

ce

Cotarea rezultatelor MTRR gi MTI?R,I permite elaborarea unor profile

multidimensionale ale supravietuitorilor in diferite momente ulterioare
traumei li in diferite etape ale restabilirii, precum gi evaluarea stirii pre qi

Evaluarea formelor specifice de

Rezilienta

rezilienfl

familiali

Acest tip de rezilienttr este definit in numeroase feluri. Conform lui

Mccubbin

gi McCubbin (1988), rezilienfa familialtr face referire la caracteristicile familiilor care le permit acestora sd re^ziste ruPturilor Senerate de schimbare li sA
se adapteze situaliilor de crizd. IncercAnd se integreze cunogtinlele despre

rezilienfa individuali gi familialS, Hau'ley 9i De Haan (1996) considerd c;

notiunea de rezilienli familiali descrie traseul unei familii care se adaPteaza
gi protreseaz, pe mtrsurd ce face fata stresului gi continuA sA o facd, intr-o
manieri proprie pi care depinde de context, de factorii de dezvoltare aflafi in
joc, de modalitatea in care interactioneazi factorii de risc li de Protectie $i de

viati pe care o imPtrrtigesc membrii familiei'

Din perspectiva deschisS de reziliente, evaluarea se focalizeazi cu precidere asupra capacitailor, fortelor gi resurselor familiei lnterviurile clinice
sunt esentiale pentru a dePista problemele familiale gi modalitatea in care
sunt trlite. Interviul trebuie condus astfel incat si fie descoperite qi
^explorate
fortele, interesele gi strategiile de coping specifice fiecirei familii. In acelaSi
timp, au fost create numeroase instrumente. Printre acestea, mentionlm:

conceptia desple

Domeniul 8

MIRR a fost tradus in spanioli qi a fost utilizat, in cadrul cercetarii

doctorale a lui Radan (2000), pe o PoPulatie de femei central-amedcane ce
prezentau traume de rizboi. O echiPi din Santiago de Chile (Haz et a1.,20O3)
a utilizat o adaptare a MTRR asupra unui grup de 40 de mame abuzatoare cu
un istoric de abuz fizic qi asupra unui SruP de mame neabuzatoare. Intre cele
doul grupuri existau diferente, Potrivit datelor colectate Pentru lase din cele
opt domenii desc se de Harvey.

posttratament.
- O serie de patru cercetAri prezentate in articolul publicat in 2003 a permis,
inHarvey et al., examinarea proprietetilor psihometrice ale MTRR. Rezultatele
obtinute indice o fjdelitate bund interevaluatoi atat pentru populatia clinic;,
cat si pentru populatia supuse cercetdrii. Consistenta interni a fost buni, iar
instrumentul a permis diferentierea semnificative a pacienlilor pe care clini_
cienii ii incadrau in stadii diferite ale restabilirii.

familiole (Dunst li Leet, 1987);

abilitare (,,emporverment") faniliali (Koren, DeChillo gi Frisen,

Scala resurselor
Scala de

1992);
Scalo de sus!inere

f|ntiliali (Dnnst,Jenkins

Ei

Trivette, 1984).

Modelul Rezilienta ajusterii gi adaptiriir familiale la stres a stimulat elaborarea a 36 de instrumente de evaluare a familiei gi, totodatE, a beneficiat de

Diferenla dintre aiusiare $i adaptare este Prezentati in nota 1 cle la Pagina 270 (caPitolul Vll).

I
SERBAN IONESCU 5I COLETTE ]OURDAN.IONESCU

Tratat de rezilien!5

asittali r Evaluare; rezilienlei

lcrearea acestora/ dezvoltAndu_se. printre ele tigurcaza

ApGAR-ult fimitial al
lui Smilkstein, FACES, al lui Otson, portner qi'Bell p;
tnarrul rtArii"a, tin, o
menbrilor fomiliei al lui Mccubbin gi patterson.
in rr..ur"u lui Mccubbio
Thompson $i Mccubbin ('1996), sunt prezentate
ts lnst.rm.;i" m"nit" s;

t16

evalueze: (a) factorii de risc sau ansamblul lor (patru

inst.,lrn"r,,"y, 1iy
deprotectie3 ($apte instrumente)
(c) factorii de
restabir

Qi

ir", 1of,

fu.,or,i

inr,^-"n,"1.

Pentru Wang, Haertal 9i Walberg (1994), aceasti

formi specifici de iezireprezinte probabilitatea ridicati de a reuli la gcoaf:
f. Ur"
9i i"
sfarpit alte proiecte, in ciuda adversitilii mediurui
.u.u ."rrlte"'ir."
ai., ia.ucteristicile, condiliire qi experienfere precoce. Un elev
poate fi considerat rezilient
dactr pdstreaz; niveluri ridicate de motivatie
pu"o" , ."rqili a""a
rezultate gcolare bune, in ciuda faptului ce, din
"r"
cauza e.,e.rim"nt"lor
ditiilor cu caracter stresant, este in pericol sa obtini
"i
"o.,rezultate
sA

evaluarea rezilientei qcolare:

-.
lienti

din urma,

atitudini gi comportamente plosociale, a qti sd rezolvi eficient problemele gi a

fi autonom. Aspectul numit .,angaiamentul elevului" face referire la faptul c5
elevul are atitudini pozitive fat; de profesorul (profesorii) sdi gi de gcoala pe
care o frecventeazi, ci este motivat pentru a studia ti a reuFi, ce ii face plAcere
si meargE la ore gi cA igi iubeqte gcoala. Drept exemple, vom prezenta cate un

item reprezentativ pentru fiecare aspect luat in considerare de Cefai in

Rezilienqa tcolarE

si, in cele

9i qcoali. Primele doui aspecte sunt grupate de Cefai sub numele de competentA socioemotionalS, care inseamni a lti sA comunici eficient, a prezenta

abandoneze gcoala (Alva,

1991).

,"ri;;;;;;;
' .--^

. Pentru a evalua rezilienla gcolari, Martin 9i Marsh (2006) au formulat sase

itemi care se referl la capacitifile elevilor de a f"."
fuia i#_rn *; il;;;
egecurilor, incercirilor, adl.ersitStii
9i presiunii in.cadrul ;tolar. Cu titlu de
exemplu, reproducem doi dintre acegti itemi:

a) ,,ii place se-i aiute pe ceilalti elevi (la activitetile din clas5, dacd sunt
intristali ori s-au lovit)";
b) ,;Trece cu bine peste situatiile gi dificulti le care survin zi de zi in clasi";

c) ,,Participi

activ la via[a clasei".

Cei gapte itemi sunt cotali pe o scali Likert cu patru trepte, mergand de la
,,adeverat in cea mai mare parte a timpului" (A) la ,,rareciri adevirat" (D).
Instrumentul creat de Cefai a fost completat de 47 de cadre didactice de la
Fase qcoli primare, care l-au utilizat pentlu a evalua 995 de elevi. Rezultatele
obtinute arati ci acest procedeu permite descoperirea grupurilor-clase rezi-

liente pomind de la evaludri individuale.

-,,Cred ci

md descurc bine cu presiunea generat; de activitatea

gcolar;,,

(itemul 4);

,,increderea mea in mine nu este afectat; de o nota slab,i,,

(itemul

5.1.

Cefai (2004) propune o alte modalitate de

ev-aluare a rezilienlei gcolare,
realizati, de data aceasta, de persona-tul didacric. in
acest s.";, a;f;i p."pr""
utilizarea unui instrument format din
itemi.u." jir"""rla

r"

Sapte

toarelor trei aspecte, ce se considerd ci acoperi

in intregim"

rr_;_

,"rr,,urr1"i

in situalia tcolar;: (a) comportamentul prosocial qi

,firri.t,"l_fri
[j""rt"r,o-i" el
rezolvarea de probleme; (c) angajamentul elevului
fale a"
p..r"."

"Jririlii"

de ra .uvLnrere.4dnl,a, l,ln. tarttnt\tp. c,,,!h.

An, ctnn. Rt\o118
I :lfl
lisque r.,ye
\,\< \uu:
r@ tv o)n tttt:tr Ll.nhtatioq Stot.st.

'
,

rn a(easra caregorie s R5sesc maj are< Ldr.dioltur

a Thr,mpen ir L,d.\ti

snfinbrit,,t,r

tiolc at

. A1; t.
dcrcb st.l. krtiliard

lui McCubbrn

i nnrre m(rrumenrpre aceslei ,esr.-p;ri riqureaTa

r hompson ti EI\cr.

ar Iu i

sil}lom;;

l\t(cubbin,
-**" \ rccu bbin

ttdinann.tk dttnpin jn,,i/rrh al tui

McCubr"ur,

Rezilienla in raport cu derularea carierei

Aceasti formi specifica de rezilienfd s-a impus ca urmare a evoluliilor
pietei muncii, schimbirilor referitoare 1a siguranta muncii, numeroaselo!
schimb5 organizationale. Waterman, Waterman 9i Collard (1994) descriu
lucritorii rezilien!i in ceea ce priveEte cariera ca pe nigte indivizi care sunt
gata se se transJorme pentru a urma ritmul schimbirilor. London (1983) preci
zeazA ci in cazul lucretorilor rezilienti in ceea ce privegte evolutia carierei este
probabll si-qi asume riscuri gi si reugeasci in situatii care pot evolua in funclie
de capacitatea lor de a avea initiative gi de a adopta comportamente adaptate.
DupA acelagi autot persoanele reziliente in privinta carierei rezist; mai mult
la perturba{ii, chiar daci mediul este mai putin propice gi sunt capabile si
fac; fate situatiilor de muncA dificile. Aceste persoane se adapteazl mai ufor
ce survin in cariera lor.
Pornind de la lucrarea lui Waterman rt al. (1994), unde sunt examinate opt
calitAti asociate rezilienlei in domeniul muncii - flexibilitate, creativitate,

schimbirilor

SERBAN IONESCU

COIETTE ]OURDAN.IONESCU

'I

Tratat de

rerlienli asistatS. Ev.

uarea rezilienlei

l"

autonomie, ambitie, dorint5 de a invAta lucruri noi, capacitate de a cdnstrui

noi prDiecte de carieri, incredere.in sine gi capacitate de a se mentine la curent
cu nouttrtile dintr-un domeniu
-, Goryan, Craft Si Zimmermann (2000) au
elaborat o scale de evaluare a acestui tip de rezilienli. Este de remarcat totu$i
ci Gorran et 41. nu mentioneazi in articolul lor lista de itemi care compun
scala p'e care au creat-o.

Rezilienla in fafa su icidu lui

In elaborarea lnttentarului de rczilienli in fnlo suicidului (SRI-25), Osman,
Gutierrez, Muehlenkamp, Dix-Richardson, Barrios gi Kopper (2004) au
finut
cont de factorii interni de protectie, de factorii externi de protectie
de

Evaluarea conceptelor

Ointoarcere la origini: evaluarea capacitilii de recuperare

fost concePutd de autorii sdi (Smith,
CtuistoPher
Tooley,
Wiggins,
Dalen,
9i Bemard, 2008) Pentru a evalua rezial acestui concept, acela de
elementar"
mai
de
la
sensul
,,cel
lienta pomind
duPA
revenire
de
(lo
back)
borl,rce
Perioada de stres'
recuperare
9i
formulati pozitiv li cealaltA
fiind
gase
itemi,
BRS este formati din
iumitate
acest mod de formulare:
ilustreazA
exemPle
jumitate negativ. Urmitoarele doue
Scala scurti de rezilientd sau BRS' a

li

stabiliratea emotionali.
Factorii intemi cuprind credintele sau sentimentele pozitive fatA de sine
$i

fat;

satisfactia oferite de viati.

Ite;rul 13 - ,,Sunt mAndru de multe lucruri bune care mI privesc,, _ constituie .oncretizarea acestei categorii de factori.
Faitorii externi se refertr la capacitatea individului de a ciuta resurse extrioale (rude apropiate sau p!ieteni) care-l pot ajuta atunci cand intampini
difiorl:eli sau are ginduri suicidare.
As:iel, itemul 3 stipuleaze cA ,,Apropiatii ar gtrsi timp sA mi asculte, daci
ag lorbi serios ce intentionez sd-mi pun captrt zilelor,,.
Factorul stabilitate emotionalA se concretizeaze in itemi cari reflecti
credin:ele desple capacitatea persoanei de a-$i contlola gAndurile suicidare
atunci cand este confruntate cu evenimente perturbatoare din punct de vedere
de

emotiLr:1a1.

As:iel, textul itemului l8 este:,,Dactr sunt singur(i) Fi iz;lat(I) de ceilalti,

imi p!.: controla gAndurile suicidare
Cei:5 de itemi ai inventarului se repartizeazi astfel: noutr pentru subscala
factoii interni, opt itemi pentru subscala factori externi gi opt itemi pentru
subscala stabilitate emotionali. Itemii sunt cotati de la 1 (,,dezacoid total,,) la
6 (,,ac,:l total').

1I9

inrudite

,,Tind s5-mi levin

,,imi este dificil

sA

duPi Perioadele dificile" (itemul

1);

ma refac atunci cAnd am vreun necaz" (itemul 4)'

Toti itemii BRS fac referire la evenimente negative: Perioade de timP

dificile, evenimente stresante, dezamlgiri. Subiec!ii evaluali trebuie sI indice
gradul in care sunt de acord cu cele gase enunluri ale acestui instrument, Pe o
scali cu cinci trePte.

Scala BRS a fost administratd unui numir d Patru eqantioane: douA

formate din studenti (128 Si, lespectiv, 6'1); un altut format din Pacienti cardiaci aflafi in convalescen!5 (113) 9i un al Patrulea format din femei (20 avind

diatnosticul de fibromialgie 9i 30 rePrezentand un subgrup de control)'

Subiectii au avut de comPletat, Pe lange BRS, doua alte instrumente de e!'aluare a rezilienfei: Scola Connor-Dattidsorr (CD-RISC) 1i Scald de reziliettti a
Errlrri a lui Block. in Plus, cu diferente de la un e$antion la altul, au fost administrate instrumente menite sA evalueze anumite caracteristici personale ale

subieclilor (optimism/pesimism, alexitimie, Personalitate D etc'), strate8iile

lor de adaptare, relafiile lor sociale (suslinere socialS 9i interactiuni sociale
negative), starea lor de sendtate (anxietate, depresie, simtome fizice, stres
perceput etc.).

Rezultatele oblinute arati ci BRS are o buni consistente interni (mergAnd

de la 0,80 la 0,91) 9i o buni fidelitate test-retest (0,69 la o luni 9i 0,62 la trei
luni). Analiza factoriali indici faPtul c; un singur factor explici 55 PanI Ia
67% din varian[d.
Scorurile BRS au corelatii Pozitive cu alte instrumente de misurare a rezilientei, cu optimismul, scoput viefii, afectul Pozitiv (in trei dintre eFantioanele

5ERE1,i iONESa" 5t COLETTE IOURDAN-tON ESCU

Bri4 Resilin.e ktie.

Tratat de.ezilienla atistatt

Evaluarea rezilinlei

l.
120

studiate) qi cu numdrul de zile de exercifiu fiziclsipttrm6ni in egdntionul

pacienlilor cardiaci aflafi in cgnvalescenfi. se observi corelafii negative cu
pesimismul gi alexitimia, interacfiunile sociale negative, comportamentul

delisitor, negarea gi autoculpabilizarea, stresul perceput, anxieiatea, depresia, afectul negativ gi simptomele fizice, oboseala (in eqantioanele de pacienfi
cardiaci gi de femei) gi durerea (in egantioanele de femei). pornind de Ia acesie
rezultate, smith ef al. (2009) conchid c6 BRS poate avea un loc aparte in

cercetarea medicali intrucat, in cazul persoanelor deja bolnave, evaluarea

capacitifii de recuperare gi de restabilire poate fi mai importanti decit

evaluarea abilitetii de rezistenfi in fala bolii.

Printre itemii care f.ormeaza EDRS se numiri: ,,Afi invifat si fiti deschis gi
si comunicafi mai sincer cu ceilalfi"; ,,Ali invtrfat str avefi mai multi incredere
in propria persoand". Rispunsurile sunt notate pe o scali mergAnd de la
0 (,,absolut deloc") la 2 (,,in mare misuri").
EDRS existl in alte doutr variante: (a) o versiune mai scurti, formati din
15 itemi, cei mai saturafi in factorul scos in evidenfi de analiza efectuati
(Cohen, Hettler gi Pane, 1998); (b) o varianti in care itemii gi formatul rispunsuril6r au fost revizuifi astfel incAt si permitd gi raportarea schimbirilor
negative (Armeli, Gunthert qi Cohen,2001).

Dezvolta rea posttra

matica

Dezvoltarea posttraumatici poate fi evaluati cu metode calitative si cu

metode cantitative. in prima categorie intri, mai int6i, interviurile cu i1t.uua.i
deschise referitoare la ceea ce s-a schimbat in viata subiecfilor in urma traumei
sau la beneficiile gi schimbirile pozitive percepute de respondenfi. Maniera
de a adresa intrebirile
- punand accentul pe schimbiri iau pe schimbirile
pozitiae trdite
influenleazi
rezultatele.
-

Interesandu-se de beneficiile percepute in urma unei traume gi administrAnd, in acelagi timp, o metodi cantitativi (Inrentarul deanltdrii posttraumatice), sears, stanton gi Danoff-Burg (2003) constati cE nu existi
nicio
corelafie intre gisirea de beneficii gi scorul obtinut la Inaentnrul de dezaoltare
posttrauntaticd. Acest rezultat duce autorii citafi la concluzia ci
gisirea de
beneficii (conceputi ca o misuri a procesului care conduce la aplpiEia dez-

121

lnaentarul de ilezooltare posttraumaticd (IDPT) a fost creat de Tedeschi gi

Calhoun (1996) gi este format din 21 de itemi. Instrument autoadministrat, el permite evaluarea, pe o scali de la 0 la 6, a percepfiei pe care o
au subiecfii asupra schimbirilor pozitive consecutive experienlelor traumatice. Printre aceste schimbiri figureazi enunfuri Precum: ,,aprecierea
fiecdrei zile"; ,,prioritifile mele in viafi" sau ,,a mi sim[i autonom".

O analizi a componentelor principale a permis evidenfierea a cinci subposibilitili", ,,a fi in relalie cu ceilalli", ,,puncte forte personale",
,,apreciere'a viefii" gi ,,schimbare in plan spiritual". Caracteristicile psihometrice ale IDPT sunt bune. Coeficientul alfa al eqantionului normativ a fost
de 0,90, iar intercorelafiile in interiorul scalei variazi de la 0,62 la 0,83. Daci
pentru scorul total fidelitatea test-retest evaluati la un interval de doui luni
este acceptable (0,71), ea este destul de slabi pentru anumite subscale,
scale: ,,noi

precum aceea care vizeazl forfele personale (0,37).

voltirii)

gi dezvoltarea ca atare sunt concepte diferite.

Evaluarea calitativd poate fi realizati, de asemenea, cer6ndu-i persoanei
si
redacteze o disertafie pe tema diverselor evenimente de viati pe ca."
l"-,
trdit, utilizand tehnica istoriei de via[i sau focus grupurile. Metodele calitative
au avantajul de a identifica toate sectoarele unde se poate manifesta dez_
voltarea posttraumatici, gi nu numai pe acelea avute in vedere de scalele
sau
inventarele de dezvoltare.
in ceea ce priveqte evaluarea cantitativd, au fost elaborate trei instrumente:

Primul este scaln de dezrsoltnre relatiud la stres (EDRS), conceputi de park,

Cohen 9i Murch (1996). Aceasta e formatd din 50 de itemi care se referi
la schimbirile ce pot interveni in privinfa resurselor personale, rela!iilor
sociale, filosofiei de viati qi strategiilor de adaptare.

SERBAN IONESCU 5r COLETTE

JOURDAN-tONESCU

Scala orientatd cdtre identificarea beneficiilor

(EDB) este un chestionar cu

17 itemi (Antoni, Lehman, Klibourn, Boyers, Culver, Alfieri et nI.,200'l;

Tomich gi Helgersory 2004), elaborat pentru a evalua cregterea personali

la femeile cu cancer de sAn gi folosit, ulterior, in cazul bdrba{ilor 9i

femeilor HlV-pozitivi. Itemii sunt nota[i pe o scali cu cinci trepte
(mergAnd de la ,,pu!in" la ,,absolut"). Tofi fac referire la prezenfa cancerului (,,Faptul de a avea un cancer...") 9i urmiresc beneficiile personale care ar putea decurge din aceasti situa!ie: responsabilizarea
' persoanei, creqterea capacitifii sale de a accePta lucrurile etc.
Evaluarea cantitativd faciliteazi cercetirile pe scari largd efectuate asupra
unor populalii diferite care au suferit traume qi permite inlelegerea mai bund

Tratat de rezilienll asistattr

Evaluarea rezilienlei

"a

l*

I
a dezvolttrrii posttraumatice. Cele trei instrumente prezentate au totuii mai

Urmatoarea etapA a constat in crearea a dou; noi instrumente: AHSI, cu

20 de itemi (vezi McNeil, Kozma, Stones qi Hannah, 1986) 9i RHS', confinind
35 de itemi (vezi Hull, Van Treuren gi Vimelli, 1987), reprezentend a doua

niciunul dintre instrumente nu a fost \.alidat pe mai mult de o populatie

(EDRS 9i IDPT au fost validate pe elevii de liceu nord_americani,
iar

teneratie de instrumente de evaluare a robustetii. Aceste douA scale sunt

formate din itemi provenind din UHS qi permit calcularea unui scor al
robustetii. RHS permite, de asemenea, calcularea unor scoruri separate ale
controlului, antaiamentului li infrunterii provocS!ilor.
Aceabte etapi a fost urmatd de aceea a elabordrii insttumentelor din cea

multe limite (Park $i Lechner, 2006):

EDB pe pacientele cu cancer de sin);

efectele pozitive nu pot fi decat acelea incluse
resPective;

in itemii instrumentelor

cu exceplia variantei revizuite a fDRS, efectele negative nu sunt

et aluate;

ingiruirea efectelorpozitive care fac obiectulitem ilor acestor instrumente

poate provoca printre subiecfi o tendinfa de a crede cA trebuie neapirat

str spuntr ceva pozitiv;

unii itemi pot fi dificil de infeles;

atunci cand alegerea respondentului se indreapta spre absenta schim_

este dificil
- din cauza manierei in care sunt concepute formularele acestor instrumente
- de a deosebi intre existen;a acestei
schimbiri anterior diagnosticului de cancer fi lipsa oricirei schimbiri
in pri\ inla respecti\';.

birii,

Robustefea
Prima incercare de evaluare a robustetii apirea in Iucrtrrile Suzannei
Ouellette-Kobasa (Kobasa, 1979, 1962; Kobasa, Maddi gi Courington, 1981;
Kobasa, Maddi gi Kahn, 1982; Maddi 5i Kobasa, 1984.) Instrumentlul originar

cuprindea 19 scale diferite. Din cauza irelevantei a 13 dintre ele, au fostpistrate,

la inceput, gase scale: (a) scalele de instriinare fati de sine fa1tr de munci
9i
(utilizate pentru a misura componenta angajament a robustetii); (b) scala

locului controlului gi scala neputintei (utilizate pentru a evalua dimensiunea

control) 9i (c) scala de structure cotnitivtr 5i scala de sigulanti. (pentru a
misura dimensiunea provocare), in cele din urmi, scala de strutturi cognitivi
fiind eliminati (Kobasa et al.,1982), er.aluarea robustetii s_a ficut cu cele cinci

scale rEmase. Rezultatul acestei evolutii a fost un chestionar cu 71 de itemi,

cunoscut sub numele de UHSr. Acest instrument este considerat a fi instru_
mentul de primi generatie pentru evaluarea robustetii (Funk, 1992).

U .,a::t*.d

Hardi?ss S.nlz.

SERBAN IONESCU 5l COTEITEIOURDAN-IONE5CU

de-a treia Seneratie, cu precidere a Pelsofial Views Suruey sau PyS (Hardiness
Institute, 1985), format din 50 de itemi. Problemele, in special metodologice,
provocate de PyS au dus in anii 1990 la elaborarea a doui noi variante, PVS-II
pi PVS-lll (vezi Maddi, Harvey, Khoshaba, Lu, Persico qi Brow, 2006)3. Aceste
doui variante cuprind exclusiv itemi special formulati pentru evaluarea
robustelii. Ele sunt constituite dintr-un numir egal de itemi formulali pozitiv
Fi negativ, pentru cele trei componente ale robustetii. Numirul itemilor nu
este egal: 50 pentru PyS-II Si 30 pentru PyS-IIl.
Pentru a scurta timful de aplicare a PVS, a fost creati o noud lariant6,
Py5-III-R, care contine 18 dintre cei mai fideli gi mai valizi itemi ai versiunilor
precedente (Maddi el al., 2006). in PVS-\ , angajamentul, controlul 9i
infruntarea provocerilor sunt mAsurate, fiecare, prin trei itemi formula{i in
manieri pozitivtr 9i trei in manieri negativ5. Mai multe exemple de itemi vor
permite inteleterea manierei in care este realizate aceastl a treia variantS.

Pentru componeita ongojameltti

,,MI trezesc adesea cu tendinta arzetoare de a relua lucrurile de unde s-au

oprit."
,,imi este dificil si-mi imaginez o persoana entuziasmatl de munci."

Penku componenta controll

,,Atunci cand fac proiecte, sunt sigur ce le voi realiza."
,,Majoritatea lucrurilor care se intample in viatE trebuie

si

se

intimple."

Pentru componentaiflfruntnrea protocdrilor.

,,Schimbirile rutinei mi determina

str

invtrt."

,,Nu sunt pretetit si gestionez problemele nealteptate ale vietii."

I
1
I

Abidgcd Hadiess

Scale.

Rmised Hardilless Scale.

in ciuda acestei evoluln, varianta oriAinale a PyS a fosl utilizat, in 2005,
manaSerilor iraninj, intreprinse de Ghorbani Si watson.

intr-o cerceiare asupra

Tratat de reEilienlS asistatl r Evaluarea rezilienlei

I
,

PVS-lll

124

ale cirui fidelitate gi validitate sunt considerate adecvate

este utilizat ca instrument de evaluare a robustetii in trei studii realizate de

Maddi et al. (2006). Cafva ani mai tarziu, Maddi, Harvey, Khoshaba, Fazel gi
Resurreccion (2009) il administreazi unui numlr de 11 popularii de studenti,
in total 2 752 de persoane. Coeficientul alfa calculat cu aceastd ocazie este de

0,74. Scorurile la cele trei componente ale robustetii au corelatii pozitive

ridicate cu scorul total al robustefii: 0,82 pentru angajament, 0,74 penttu

control gi 0, 76 pentru infruntarea provocirilor.

Bartone a elaborat o Scald a predispozitiei pe tru rcziliel1ld, delcrisi qi ea ca o
scal; de evaluare a robustelii de generatia a treia. Versiunea originali a acestui instrument (Bartone, Ursano, Wright gi Ingraham, 1989) are 45 de itemi.
O varianti ulterioari (Bartone, 1991) este formati din 30 de itemi Si, in 200-Z
Bartone propune o variante scurtatS, formati din 15 itemi (DRS-1Si). Aceast5
ultimi variant; are o buni consistenti interna (coeficient alfa de 0,82) qi o
buni validitate de criteriu. Fidelitatea test-retest la un interval de trei sdptdmAni este de 0,78 (Bartone,2007).

Alte doui scale de robustete au fost create pentru evalu;rile in situatii

particulare2. Prima este Scala de rcbustele a lui Lang-Goulef sau IGHS, 1l-ar|g,
Goulet gi Amqel, 2003). fGHS a fost conceputA pentru evaluarea robuste;ii
pArintilor indoliati in urma decesului unui foetus/nou-ndscut. Aceasta scalA
este formati din 45 de itemi, care reprezinti afirmalii fafi de care subieclii
evaluati trebuie s5-9i exprime acordul/dezacordul pe o scali cu cinci trepte.
Itemii LGHS evalueazi trei dimensiuni ale robustetii numite, aici, sentiment de control in raport cu evenimentele 5i cu incercirile viefii, o odentare

activi (corespunz;toare angaiamentului,

aqa cum l-am menlionat anterior

cand am prezentat PyS) Fi tendinta de a g;si/atribui un sens existenlei dupe

un eveniment dureros. Urmetoarele exemple de itemi ilustreaze aceste trei
componente ale IGHS.

.
.

Pentru sentimenllrl de cotltroll

,,Cred cd, atunci c6nd fac proiecte, le pot realiza" (itemul 11).

Pelltu orien!nrcn oc!itii

perioadl dificili, sunt gata se caut sprijin,, (itemul 2).

,,DacA traversez o

i
:
i

Drspo:lroxnl

R.ril.

S,

Pentru c d4 sexs:
,,Traversarea unor situalii dificile m-a ajutat se-mi recunosc adevrratii

prieteni" (itemul

7).

Studiul vatidirii LGHS asupra a 220 de pdrinli indoliafi care pierduserS, cu

doue luni inainte, un foetus/nou-nascut, Precum Si o retestare la un interval
de pase luni (asupra a L92 dintre subiectii carora le fusese administrate initial
LGHS) arctd ce acest instrument este valid, fidel gi sensibil la variafiile

nivelului

de robuste[e.

Smith 9i Gray (2009) au elaborat un instrument de evaluare raPidA destinat

mAsurtrrii robustetii personalein cadrul populaIiilor de lesbiene, homosexuali.
bisexuali gi transsexuali urmirind, cu Precidere, c /ofrl acestor Persoane de
a inlrunta mesajele sociale negative referitoare la identitatea sexualS sau de
ten. Acest instrument, Pe care Smith 9i Gray il numesc Sc/?lo curniul i de n

infrulta proaocirile, este format din 18 itemi. Dou; exemPle Pot ilustra
compozitia acestei scale:
,,Am curajul de a lua Partea drePt5tii" (itemul 10);
dificile mi PregAtegte Pentru infruntarea
-,,Traversa!ea perioadelor

provocdrilor viitoare" (itemul 13).

Coeficientul alfa al acestei scale este de 0,86, iar validitatea de construct

buni. Analiza factoriali scoate in evidenle un singur factor, acela cale
definegte ,,curajut de a infrunta Provocerile" ca Pe o noui maniera de a con-

este

cepe robustetea Personale.

Adaptarea rezilienta
Elaborarea unei scale de adaPtare rezilienti are drePt punct de Pornire
modelul Laurei Polk (7997, 2000) care a identificat, in publicaliile existente,
26 de viriabile asociate rezilientei, Pe care le-a SruPat in Patru modele:

modelul dispoziliilor se referi Ia triseturi Personale Precum inteligent6,

stimd de sine, incredere ill sine sau eficacitate Personali Qi rePrezinta

facto

o/.- 15.

N{entio m, deasem. ea,Scohdcrcb sttlt rtqritoatt ttl ii n]/,ft etaboratr de poDock (!ezi polock
$i Duf!, 1990) fi rormau, in lersiunea sa finale, din 3.r de iremi. A.easr6 scal; esre desrinat;
evaluini robustelii Ia prsoanele care se.onfrunti cu probteme de sefirare.
La g-Golttct Hordn1ess S.ak.

12s

de protectie,
modelul relntion|l gt.upeaz| comPetentele sociale care ii permit subiectului si obline sustinere sociale Ei si se an8aleze in roluri sociale Ia
nivel interpersonal gi social;

I
SERBAN IONEsCU 5t COLETTE IOURDAN-IONESCU

Tratat de rezilienli asistatl

Evaluarea rezilienlei

I
ll

ll."o

mod,ell:I filosoJic face referire la credintele ce faciliteazi atribuirea

sensului, definirea scopurilor gi o perspective echilibrate asupra vietii;

modelul situatioflal se refera la capacililile cognitive, straiegiile de

rezolvare de problemg, capacitatea de actiune gi de analizi a conse_
cinlelor acesteia in situatii in care subiectul trebuie si faci fard stresului.
Toate elementele acestui model corespund exact adaptirii reziliente.

Pentru Sinclair

li Wallston (2004), adaptarea rezilienta se referi la tendirila

subiectului de a utiliza intr-un mod eficient capacit;lile sale de evaluare
cognitivi in contextul unei aboldiri flexibile, angaiate, creative, de rezolvate
activi a problemelor, in ciuda condiliilor stresante in care se afli. in plus,
expe entele eficiente de adaptare amelioreazE trislturile personale precum

increderea in sine sau optimismul, care, la 16ndul lor, intiresc voinla de a in_
cerca rezolvarea activd a altor probleme. Astfel, prezenta unei adapteri rezi_
liente poate insemna c; subiectul are o mare varietate de trisituri personale

sale, intr-un sens similar predicfiilor, cu instrumentele care misoare resursele

personale de adaptare (optimism, eficienli personald etc.) sau cu cele care

mdsoarA starea de bine psihologic.
Mentionim, de asemenea, ci Hu gi Gan (2008) au elaborat in China o scale
de rezilientA pentru adolescenti, unde rezilienta a fost definitd ca un proces
de adaptare. Scala de rezilierrli petltru adolescetltii chitezi sau RSCA] are 27 de

itemi, clasificali in funclie de urmitorii cinci factori, care explici 52,4% din
varianla totale: (a) planificarea obiectivelor; (b) cSutarea aiutorului; (c) sustinerea familialtr; (d) controlul afectelor;9i (e) gAndirea pozitivd. Coeficientii
alfa pentru intreaga scaltr gi pentru cele cinci subscale corespondente factorilor
sunt mai mari de 0,70. Corelalia cu scorul scalei elaborate de Wagnild 9i Young
este de 0,53.

O analizi factoriali a confirmat faptul

cinci,

se

ci factorii

descri5i, in numtrr de

grupeazi astfel:

care favorizeazi rezilienta.

Pomind de la aceste considerafii, Sinclair

scurli

de adnptare

rezilienti sau

BRCST.

ti

Wallston au elaborat o Scdlli

Aceasti scali este formate din patru

itemi, formulati in functie de maniera in care este conceptualizattr adaptarea

rezilient;. Aceiti itemi sunt:

,,Caut activ inlocuirea pierderilor pe care le-am suferit de-a lungul

vielii";
,,Cred

ci

mtr pot dezvolta

dificite"j

,,Caut solutii creative pentru modificarea situatiilor dificile,,;

-,,Indiferent de ceea ce mi se int6mpli, cred ci imi pot controla reactiile,,.
BRCS a fost administrate

pe doui elantioane de persoane suferind de

ciutarea ajutorului Si sustinerea familialS corespund unui al doilea

factor de nivel superior, numit,,folttr asociattr sustinerii".

in

1985, James Loehr,

psiholog specializat in domeniul sportului, a creat

termenul de,,forti psihice"

@1et1tal tolLgftfless),

pentru

descrie capacitatea de

a mentine in mod sistematic o performanli ideali in focul competifiei.

Goldberg (1998) prezinte forfa psihici ca pe capacitatea de a renagte dupi
nenorociri

gi e$ecuri repetate,

iar Could, Dieffenbach gi Moffet (2002) o descriu

artriti reumatismalS. in cazul primului eqantion (N = 90), care a beneficiat de

in termeni de reziliente, perseverentd gi gestionare reu$itA a adversitAli.

Loehr (1986) este autorul lttl,efltorului de petfornntlti psiltologici sau PPP,
instrument format din 42 de itemi care se repartizeazd intr-o manieri egali
intre cele gapte scale componente: incredere in sine, controlul energiei negative, controlul atentiei, controlul vizualizdrii Ei imageriei, motivatie, energie
pozitiva, controlul atitudinii. Fiecare item este notat pe o scale Likert cu cinci
trepte, astfel incat scorurile scalelor variazi de la 6la 30, iar scorul total, de la

1
'1

un program de interventie cognitiv-comportamentald, BRCS a fost admi_

nistrati de trei od. in cazul celui de-al doilea (N = 140), adniinistrarea nu a
avut loc decat o singuri datE. Rezultatele scot in evidenli o consistenli internd
(coeficient alfa Cronbach) care variazi intre O,6l gi 0,71- Rezultatele
obtinu te
arat;, de asemenea, cE BRCS este sensibili la modificarea ir timp a adaptirii
reziliente. Validitatea convergenti a BRCS a fost demonstrati de corelaliile
Bn.lRc.ili.nt

Ca].,ng srnl.-

SERBAN IONESCU 5I COLETTE

]OURDAN.IONESCU

planificarea obiectivelor, controlul afectelor gi 96ndirea pozitive corespund unui factor de nivel superior numit ,,fortd individuali";

,,Fo(a psihicS"

intr-o maniertr pozitivi infruntand situatii

Resili.n.e Scala lot Chi

Psyd$logial Pcthr tn

ese

cc

Adolcs.?j1ts.

lllltatorv.

Tratat de rezilienll asistati

Evaluarea rezihenlej

I
la 210. Cateva exemple de itemi permit o mai bune intelegere a iompoziliei PPl.

12

128

Pentru scala ir.redet e irr sine:

'15)
,, imi pierd foarte repede increderea in mine" (itemul
,,Sunt un competitor puternic din punct de vedere psihic" (itemul 29)
Pentru scala cortrolul elvrgiei negatioe'.

enervez sau mi se face teami pe parcursul unei competitii"

(itemul9)
,,Chiar daci sunt probleme care md tulburi, imi pot pEstra calmul pe
parcursul competitiei" (itemul 37)

,,Mi

Pentru scala co,r trottll ate lieil

,,Devin distrat gi imi pierd atentia pe parcursul competiliei" (itemul3)
,,imi pot controla rapid emotiile care intervin, recipitandu-mi concen-

trarea" (ilemul l7)

Pentru scala

cotlrol

in 2004, Middteton, Marsh, Martyin, Richards, Savis pi Perry constatd

psihice: hotarare, incredere in sine, cotnitie pozitivi gi vizualizare, care

explicA 55,7% din vadante. Pe aceasti baztr, ei propun un nou instrument, cu
14 itemi, Inoentarul Petformlnlei Psihologice - 1)orinnla A sau PP1-4. O analizi
factoriale exploratorie ulterioari identifice un singur factor subiacent conceptului de,,forte psihici". Pornind de la aceste rezultate, Golbv ea al. considerFL cd PPI-A este, din Punct de vedere psihometric, un instrument mai
puternic decdt PP/.
Ca urmare a criticilor la care a fost suPus PPI, au fost elaborate alte instrumente de evaluare a fortei Psihice:

uizunlizirii 5i nl inageriei:

,,inaintea competitiei,

mi

imaginez avand o perforinante perfecte"

(itemul 1)
,,inaintea competiliei,

'
.

mi imaginez traversand situatii dificile'i (itemut 25)

Pentru scala molira!iei

,,Sunt foarte motivat sA dau tot ce am mai bun" (itemul 5)
,,NIA plictisesc gi mi simt epuizat" (itemul 33)
Pentru scala ,lergie pozititi

,,Pe parcursul competitiei, mA simt

la un nivel ridicat" (iiemul 6)

in stare sa-mi mentin emotiile pozitive

,,Tind s; md descurajez atunci cAnd, pe patcursul jocului, lucrurile iau o

intorsetur; ne8ativi pentru mine" (itemul

'

Pentru scala.o,tlrolul

nlil

20)

difitir

,,Pe parcursul competitiei, am

ganduri pozitive" (itemul

7)

,,Antrenorii mei ar trebui si considere atitudinea mea ca fiind adecvate"

(itemul 35).

ca

rezultatele lor nu sustin structura cu gapte factori a PPI. Golby, Sheard gi van
Wersch (2007), care au evaluat validitatea de construct a PPI at lui Loehr pe
408 sportivi (dintre care 303 bdrbati 9i 105 femei), ajung la aceeaii concluzie.
Acegti autori scot in evidentS o structuri factorialA cu patru factori a fortei

Cheslio

0t l forlei psihice (Melllal

Toughness Quastiolltnire sau .\'lTQ),

propus de Clough, Earle Ei SeweU (2002), format din Patru scale control, infruntare a Provoc;rii, angaiament 9i incredere - care, Ia
rAndul lor, sunt formate din subscale;
Chestionorul fotlei psihici, enoliolqle $i corPorule (Metttal, Entotiotnl and

Bodilq Toughrcss lltt'c tory sau MEB-Tough), cu 43 de itemi, elaborat de

Mack gi Ragan (2008);
Chestionnrul fotlei psihice in domeniul sportului (SPorts l\4e tnl TorLghness
Questiot1t1lil.e san SMTQ), creat de Sheard, Golby gi van \\iersch (2009),

instrument cu 14 itemi, care mesoarl factorii incredere, constanti

Si

l
I

I
I

control.

Evaluarea riscului gi protecfiei

in condiliile evaludrii rezilientei, evaluarea riscului rePrezirte un obiectiv
major. intr-adevir, prezen{a riscului - inteles ca adversitate, ca tlauma, ca
aparitie a unui eveniment stresant sau acumulale cronic; de griii - este o
conditie prealabili pentru evidentierea procesului de rezilienli. SA Precjz;m,
de asemenea, ci prezenta Qi intensitatea riscului trebuie detectate la diferite
niveluri: individual, familial Ei de mediu Prezenfa riscului imPlici, din
punctul de vedere al acestui Tldfat, Punerea in Practice a unor strategii care

vizeaza construirea rezilientei.

I
I
SERBA\ IONEsCU 5I COLETTE ]OUROAN.IONESCU

Tratat de rdlienlt

arittati .

Evalu.rea reziljenlei

t_

I
Din numeroasele instrumente ce permit inventarierea factorilor de risc la
diferite vArste gi in diferite contexte a ctrror prezentare ar putea face obiectul
unui capitol separat am ales Lisla de iwegislrarc a
fnctoritor de risc familiali
sau FRFC, (Dwyer, Nicholson gi Battistutta, 2003). Ea permite evaluarea
expunerii copiilor la factorii de risc din mediul familial. FRFC se prezinti in
doul variante: FRFC-P (la care rlspund pdrintii) fi FRFC-F (completati de
educatorii copiilor). in acest text, ne vomfocaliza asupra variantei elaborate
pentru p;rinti.
IRIC-P este formati din 45 de itemi care au fost seleclionali pornind de la:

discutii cu educatorii in cadrul focus grupurilor, despre cauzele problemelor de comportament pe care la intilnesc in clasele lo! (Nicholson,
Oldenburg, McFarland gi Drvyer, 1999);
o revizuire minulioasi a publica[iilor disponibile, referitoare la factorii
care ar putea cregte riscul dezvolterii de probleme de sinAtate mentali

Domeniul P/aclici parentale (8 itemi):

,,A jipa la copil sau a-i vorbi grosolan copilului" (itemut 38) (riscul este
considerat prezent daci itemul este notat ,,adesea" pe o scale de frecventA cu
trei trepte).
,,Pedepse fizice" (itemul 39) (riscul este considerat prezent in aceleaqi

conditii

cunottinle clinice ale psihologi)or care lucreazi in echipa proiectului

longitudinal PROMA53, vizAnd prevenirea problemelor Je sinitate
mental; la copii (Nicholson, Oldenburg, Drvl'er

ii

Batistutta,2002).

Pentru a asigura o buni validitafe de continut acestui instrument, ,F/?FC-p

a fost prezentatA mai multor experfi in sinetate mentali, unor cercetitori
,i
p5rinti ii a fost apoi experimenrati pe un grup de pirinti a 50 de aopii care
frecventau o gcoali primari.

Itemii FRFC-P

se

grupeazi in cinci categorii corespunztrtoare unor domenii

de risc ce vor fi prezentate mai jos cu exemple.

Domeniul Eleri lente de d|ti eforonllile i istlbilitote (g itemi):

,,N,luteri in cursul ultimilor cinci ani,,(itemul 16) (riscul este considerat
prezent dacd rispunsul este evaluat cu cel pulin cinci).
,,Divorful sau separarea p;rintilor in cursul ultimului an,,(itemul 43).
Domeniul 5fllrcarrd t'a iliali ;i statltt socioeco./,oll,ic:
,,Familie formati din doi pdrinti/familie monoparentali,, (itemul 9a).
,,Probleme financiare graye/, (itemul 12).
Fat],ilv Risk Fi(fur Ch(klist.
Tde la l.n.ncru.
PrcDrcting

SEREAN IONESCU

Aiit:h . ! i

S(haol ptol.ct_

COLETTE ]OURDAN.IONESCU

'I

itemul precedent).

Domeniul Corr/ ict.,erbal pare,ltal fiproblenrc de dispozifie (5 itemi):

,,Conflict verbal grav intre adulti" (itemul 20) (riscul este prezent atunci
cand itemul este evaluat ,,uneori" sau ,,adesea" pe o scalS de frecvente cu trei
trepte).
,,Depresie sau anxietate" (itemul 24) (cotare identicd cu aceea a itemului
precedent).

la copii;

ca Ei la

131

Domeniul CoDtportollerlt lrnrenl0l attisocill $i psiirotic (7 itemi)r

,,Problemi gravi de sdn;tate mental;" (itemul 29)
,,Pedeapsi cu inchisoarea pe parcursul ultimului an" (itemul 42).

alti grupare - numitA ,,Al[i iteni" este formati din patru itemi, printre
care Iigureazi urmdtorii doi:
,,Preocupare referitoare la viitoarea adaptare a copilului" (itemul 7)
O

,,Orice alt eveniment cu caracter dureros survenit pe parcursut ultimului

an" (itemul48).

Cu exceptia familiilor monoparentale, itemii sunt cotati de unul dintre

p'rinli

(scor pilhte) 9i de partenerul/partenera sa (scor parferrer). Pentru itemii

31-34, riscul este luat in calcul numai daci cele doua scoruri mentionate
adeveresc prezenta riscului. Pe baza rispunsurilor astfel obtinute, se
calculeazi un scor de risc total $i scoruri de risc pentru fiecare din cele cinci
domenii mentionate (ai c;ror itemi formeazi scalele FRFC-P).
FRFC-P are o buni fidelitate test-retest. Din cei 45 de itemi, 15 au coeficientii
Kappa de cel pufin 0,75, iar 26 de itemi au un kappa bun qi acceptabil, cuprins
intre 0,75 li 0,40. Validitatea de construct, consideratd satisfecetoa!e, a fost
calculati prin raportarea Ia o serie de opt instrumente (evalu6nd practicile
parentale, sustinerea sociald, tacticile in situatie conflictuali, satisfactia
conjugali, depresia, anxietatea in situatie de stres, tris;turile psihotice etc.)
Sdnetatea mentalS a copiilor a fost evaluattr crt Lista de hlrcgistfirc o coDlllottinte,ttelor copilul i a lui Achenbach (de 118 itemi).

Tratat de reziliehttr asistat:

'

E!.tuarea rezitientei

Cind coeficientul de consistenti intemi alfa pentru scorul risc total

este

acceptabil (0,70), coeficienfii alfa pentru patru dintre scale sunt medii, iar cel
al scalei comportament parental antisocial li psihotic este considelat slab.
Rezultatele oblinute de Drvyet et al. arcte ci 36,2% dintre copii au fost
expugi la niveluri medii (30,8%) sau ridicate (50,4%) de risc total. in funciie de

domenii, nivelul riscului varia intre 27,4"/o pentru domeniul Comportament

parental antisocial pi psihotic 9i 70% pentru domeniul Conflict parental gi
probleme de dispozilie:
Dwyer et al. (2003) au calculat, de asemenea, urmtrtorii doi coeficienfi:
tiscul atribuit (RA) unui factor de risc, coeficient care se refertr.la
proportia incidentei unei tulbur;ri in populafia totaltr (cuprinz6nd,

deci, persoanele expuse gi neexpuse), care poate fi atribuitd expunerii la

factorul de risc luat in considerare. RA se calculeazd duptr urm;toarea

formulS:
(Incidental problemelor de

sin;tate mentali in randul

(Incidenla problemelor de
sen;tate mentald in grupul

populatiei totale)

neexpus)

RA

Incidenta problemelo! de sinitate mentali

in populatia totali

riscul relatip (RR) al unui factor de risc reprezinti o evaluare a riscului

suplimentar al populaliilor expuse la acest fator de risc de a dezvolta
o tulburare, in comparatie cu populatiile neexpuse..Se calculeazi dupi
urmetoarea formulS:

scalele ,,Conflict parental 9i probleme de dispozifie" qi ,,Comportament

parental antisocial Ei psihotic" sunt li ele importante in pred'iclia apailiei
problemelor de sdndtate mentala la copil, dar intr-o mai mici misurtr.
Scorurile scalelor ,,Practici Parentale", ,,Conflict parental Ei Probleme de
dispozilie" li ,,Comportament parental antisocial $i psihotic" apar ca predictorii cei mai puternici ai persistentei problemelor de sinetate mentalA la
copil, Scorul scalei,,Structuri famitiali 9i statut socioeconomic" este un
predictor slab al problemelor de senetate mental{. Rezultatele obtinute de
Dwyer et al. arald,in cele din urm5, ci scorul ,, Evenimente de via[6 nefavorabile
gi instabilitate" nu este important pentru predictia aparitiei sau persistentei
problemelor de sdntrtate mentaltr Ia coPil.
La fel ca pentru factorii de risc, evaluarea factorilor de ptotectie ale o
importanttr maiori pentru evaluarea rezilienfei. Daci avem in vedere instrumentele deia prezentate ilr acest capitol, obseryem ca itemii acestora fac adesea
referire Ia facto de protectie. Anumiti autori - Precum echipa norvegiani
care se ocupe de evaluarea rezilienlei - pornesc in elaborarea instrumentelor chiar de la rezultatele cercetirilor care au permis descrierea factorilor de
protectie.
in aceasti secliune a capitolului vom prezenta un singur instrument,
Inuentarul factorilor de proteclie al lui Barrffi sau BPFI' (Baruth gi Carroll, 2002),
care vizeaze evaluarea celorpatru factod carecontribuie, conform publicatiilor
consultate de autorii sdi, la prezenia rezilientei la persoanele considerate
,,reziliente": (a) o personalitate adaptabili; (b) un mediu sustinetor; (c) un numIr redus de factori de stres ti (d) expeiente compensatorii.
in total, BPFI este format din 16 itemi, patru pentlu fiecare factor de protectie mentionat mai sus, care trebuie cotati pe o scale Likert cu cinci trepte.
Scorul total la BPFI variazd deci de la 16 la 80. Iati cate un exemplu pentru
fiecare factor de protectie luat in calcul:

Incidenfa problemelor de sin;tate mentale in grupuI expus

a) ,,Me simt competent ti am o stimA de sine ridicati" (itemul S);

b),,Simt ce pot avea incredere in cel putin o persoani (aparFnand sau nu
familiei mele)" (itemul 11);
c) ,,Pe parcursul ultimelor trei luni, in familia/grupul meu de prieteni au
existat mai multe probleme decat experiente pozitive" (itemul 3);
d) ;,Simt ci, de-a lungul vietii, am ficut fati cu bine unuia sau mai multor
factori de stres" (itemul 15).

RR=
lncidenia problemelor de slnitate mentale in grupul neexpus

Pomind de la datele obtinute, D$,yer el nl. au putut determina faptul ce

riscul evaluat de scala,,Practici parentale" este factorul determinant cel mai
important al npnritiei problemelor de sinAtate mentali Ia copil. Scorurile la

Incidenla se referl la procentaiul de copii care au dez\.oltat noi probleme de $n;rate mentali pe
parcursul unei perioade de supraveghete de un an.

'

Bn/uth Ptotcctil,e Faclors

lil,c

tory-

I
SERBAN IONESCU 5I COLETTE ]OUROAN.IONESCU

Tratatde rezilienl5.sist

ll r Evaluarea rezjlienlei

,l

l*

Pentru intregul BPFI, coeficientul alfa indicA o consistentd interni de 0,g3.

Pentru Iiecare din cele patru scale ale BP,FI, coeficienfii alfa sunt, in ordine:
0,76, 0,98,0,55 ti 0,83.

Specificitate culturalS

;i

evaluarea rezilienlei

De mai multe ori, in paragrafele consacrate prezenterii instrumentelor

precrmScaladereziliexldelaborati deWagnild giyoung, scalaConnor-Davidson
(CD-RISC) sau Scala de rczilienld pentrr ndulti (RSA), ammentionat problemele
create de adaptarea la alte limbi/alte culturi a instrumentelor create in engleii
$i in contextul cultural nord-american, precum gi interesul cercetitorilor pen:

tru validarea transculturali a instrumentelor lor.

Vom prezenta acum exemple de instrumente care au fost elaborate fie
pentru a corespunde unei anumite culturi, fie pentru a permite evaluarea
rezilienlei dintr-o perspectivA etictr, adici prin ceea ce are ea universal.
Luind in calcul necesitatea de a scoate in evidenti factorii culturali care
cont buie la rezilienta persoanelor aparginind minolititilor opriirate, Long
9i Nelson (1999) au elaborat o scalA de evaluare a rezilientei in familiile populatiei autohtone din Statele Unite. Aceasttr siali, numitA Ehtie, culturi, religiel
spiritualitate (ECR\ este formati din urmtrtorii 11 itemi:
1. Ce simliti in leg;turtr cu originea dumneavoastri?
2. Originea dumneavoastra vi este potrivnici?
3. Originea dumneavoastre vtr este de alutor?
4. Ce simtiti referitor la identitatea dumneavoastri religioasi?
5. Identitatea dumneavoastrl religioasl vtr este potrivnici?
6. Identitatea dumneavoastre religioase v; este de ajutor?
7. \Iorbiti mai mult de o limbi?r
7a. \'ii este este util faptul cI sunte!i bilingv?
7b. \'i creeazi probleme faptul cd sunteti bilingv?
8. Palticipati la activititile culturale din comunitatea dumneavoastri?
9. .lpelati la mijloacele traditionale de aiutor din comunitatea dumnea\-oastri?

Rispunsurile la intrebdrile 1-6 sunt cotate de la 0 (nu este yalabil) la 4

(mulQ. Cei trei itemi ai intreberii 7 implici un rispuns dihotomic (0 = nu;

SE RBAN

Dac,i raspuEul Ia

itrmul7 estepozih\', trebuie r,spuns

IONESCU 5I COLETTE ]OURDAN.IONESCU

Ia

itemii

7a Si 7b.

1 = da), iar rtrspunsurile la intrebirile 8 gi 9 au fost cotate de la 0 la 3. Scorut

maxim posibil este 33.
ECIi a fost administrat pe 73 de indigeni gi pe 74 de neindigeni. Indigenii
proveneau din opt triburi. Circa o treime provenea din trei triburi din Oregon,
35"/" dirj. zo a centrali a Iowei, iar 28% apartineau unor triburi diverse, dar
locuiau in doud zone metropolitane importante din Oregon 9i Ion'a.
Scorurile medii ale ECR au fost cuprinse intre 20,7 (DS = 6,8) pentru grupul
de 73 dd indigeni 9i 10,8 (DS = 7,71 pentru cei 74 de neindigeni. Conform
datelor psihometrice, coeficientul alfa Cronbach era intru totul satisfacitor
(0,83). Corelatiite item-total variau de la 0,3708 la 0,6330. in urma analizei
factoriale, s-au conturat trei factori. Factorul 1 (,,Identitate religioasi pi activitA comunitare") grupeazA intrebirile referitoare la: a) ce simt respondentii
despre identitatea Ior religioas;/spirituali; b) mtrsura in care aceasta ii ajuti
sau actioneaze impotriva lor li frecventa cu care respondenlii utilizeaz-at
resursele, activititile qi mijloacele traditionale de ajutor ale comunitAtii lor
culturale, etice sau religioase. ASa cum era de a$teptat, cele trei intreberi
referitoare la limbai sunt saturate in factorul 2 (,,Limbaj"). Factorul 3 se referi

la,,ldentitatea etnici/culturalA".
Long 9i Nelson consideri cI elaborarea ECR constituie un debut in cercetarea modalitelilor pertinente din punct de vedere cultural de evaluare a
rezilientei in comunitatea indigeni 9i poate fi utili in planificarea 9i ameliorarea serviciilor, ofe nd informatii asupra rezilientei familiilor autohtone
din Statele Unite.
Proiectul international rezilienti (Ungar, 2008; Ungar, Brown, Liebenberg,
Othman, Kwong 9i Armstrong, 2007; Ungar, Lee, Callaghan qi Boothrol'd,
2005; Ungar, 2010) a permis studierea rezilientei pe o populatie de 1451 de
tineri aflati in situatie de risc, triind in 14 comunitAti din 11 teri: Africa de Sud
(Cape Town), Canada (Halifax, Winnipeg Si comunitatea de aborigeni inuifi
din Sheshatshiu), China (China qi Hong Kong), Columbia (Medellin), Statele
Unite (Tampa in Florida), Gambia (Serekunda), lndia (Imphal), Israel (Tel
Aviv), Palestina (Ierusalimul de Est ii Gaza), Rusia (Moscova) pi Tanzania
(Njoro).
Acest proiect a permis dezvoltarea unui instrument cantitativ de evaluare,
numit Misurnrea rezilienlei la copii 9i ln titvri sau CyRMl, format din 28 de
itemi..TotodatA, au fost elaborate ghiduri de interviu, permifAnd in{elegerea
rezilienlei intr-o manieri calitative. La interviuri au participat 89 de tineri.

Child atld Yolth R?sili.ne

lrkasrft.

Tratat de re.ilienll asistatl

Evaluarea rezi ienlei

I
t36

Utilizarea iterativl a instrumentului cantitativ $i a inteNiului a permis identificarea diferentelor apArute in cadrul populafiei tlobale studiatepe parcursul
acestui proiect, in condifiile confruntirii cu multiple provoclri precum
sErtrcia, rizboiul sau marginalizarea din cauza apartenenlei etnice, otienterii
sexuale sau nivelu lu i socioeconomic.

Compararea rezultatelor administririi CYRM cu acelea obfinute prin inteimediul interviurilor arate c; CYRVT este un instrument de mdsurare a rezilientei tinerilor, sensibil din punct de vedere cultural.
Itemii CYRM acopere, potrivit autorilor, iapte aspecte ale rezilientei:

accesul la resursele materiale;

Dace aceastd explicatie pare relativ simpld, atunci cand este vorba de
operationalizarea diferitelor tipuri de definifii care decurg de aici, cercetAtorul
se gesefte in fata altor dileme: care sunt cei mai buni factori descriptivi ai
rezilienfei considerate o trAsiturd de personalitate, o caracteristice personali?
Instrumentele prezentate arate ce rlspunsurile la aceaste intrebare va!iaza
considerabil. Pentru ca rdspunsul si fie li mai dificil, se ne amintim ci aceste

rela;iile;

caracteristici variazi cu vArsta.

identitatea;
puterea gi controlul;
adeziunea la culturi;
dreptalea sociali Si

fiind un
clari alegerile
metodologice pe care cercetAtodi le vor realiza. Astfel, un cognitivist se va
orienta spre strategiile de adaptare utilizabile, psihanalistul igi va manifesta
prefelinta pentru mecanismele de aPirare, iar sistemicul se va interesa mai
mult de interactiunite in plan familial sau gruPal.
Menfionarea absentei tulburirilor sau disparitiei acestora ridici problema
diagnosticelor, a instrumentelor care trebuie utilizate in acest scop, a tranitei
intre normal Qi patolotic, a interpretirii manifestirilor infraclinice.
in ciuda acestor dificultiti, unele instrumente par sd se impuni. Pe ce
bazd? lJtilizarea in numeroase cercetiri, in contexte diferite, asupra unor
populaEii diverse gi a unor culturi difelite, sedozitatea studiilor intreprinse in
ceea ce prive9te caracteristicile lor psihometrice explice de ce Scola de ftziliellli
elaborati de Wagnild qi Young, Scala Connor-Davidson 9i Scala norvegiana a
rezilientei adultului se afli in prezent in prim-plan.
Situatia actuale a lucrlrilor asupra evaluirii rezilienfei ne oblig;, totodati,
sd recomandAm prudenfS, mai ales in interpretarea rezultatelor oblinute la
Ce variabile

itemi pot ilustra stiuctura CyRM:

,,MinAnci suficient in cea mai mare parte a zilelor?"

,,Oamenii considere c; este distractiv s; se afle in prezentata?"
,,Eqti mandru de oritinile tale etnice?"
,,Te simti supravegheat indeaproape de pirintii tei?"
,,Sunt credintele spirituale o surse de putere pentru tine?"
,,$tii cum si te comporli in diverse situalii sociale?':
,,Cooperezi cu persoanele din jurul

tiu?"

Mentionim, de asemenea, ci mai multe alte studii tind se sublinieze mai

bine, la nivelul evaluirii, relaliile dintle rezilienta qi culturS. Deoarece aceste
cercetiri au ince o utilitate redusi in practici, nu am cohsiderat oportune
prezentarea lor aici.

in chip de scurti concluzie

Informafiile ce fac parte din acest capitol evidentiazi diversitatea instrumentelor Pentru evaluarea rezilientei, elaborate pane in prezent. Aceast;

SERBAN IONESCU 5I COTETTE JOURDAN.IONESCU

si retinem atunci

cAnd considerim rezilienta ca

proces? Aderarea la o Qcoale teoretice va zugrevi intr-o manierd

coeziunea.

CAteva exemple de

diversitate se explici prin multitudinea de definitii ale rezilientei, considerattr

de unii autori o trAseture de personalitate sau o caracteristica personali, de
alfii un proces care implici interactiuni intre individ qi mediul s;u sau, Pur Ei
simplu, un rezultat care se exprime Prin absenfa tulburirilor psihice sau prin
disparilia, mai mult sau mai Putin raPidA, a acestora.

astfel de evalueri. Istoria psihometriei este pline de exemple de excese care au

antrenat rezerve, reticente, ostilitate, intr-un domeniu al psihologiei clinice
totugi indispensabil pentru obiectivarea diferenlelor interindividuale pe care
niciun clinician de bun-simt nu le Poate nega.
Prudenta este cu atat mai necesari, cu cAt incepe sA se manifeste tendinta
de a simboliza referirile la rezilien,td. Astfel, Reivich gi Shattd (2002) propun
un coeficient de rezilienta, iar o echipl a Universitdtii Changsha (din China)
se m;soare coeficientul de rezilienli 1a stres
Tang,2009). In aceste condilii, analiza aprofundat;

publicl un instrument menit

(Hu, Deng, Pan, Lian

ti

Tratat de rezilienli asistati

Ev.luarea rezilienlei

t,,

a rezultatelor instrumentelor utilizate, a rezultatelor subscalelor gi ciriar a

rispunsurilor la ilemi trebuie si preceadi orice hterpretare pripittr a scorurilor.
Altfel, proSresele prezentate in acest capitol se pot transforma in eqecuri gi
pot conduce la stigmatizarea anumitor persoane, in loc si faciliteze mani.

festarea rezilienlei.

Bibliografie
Alexander C. (1998), The eriurarte: S.hocketofi's legeilnry Antatclic ejrpsdilior, New
York, AIfred A. Knopf.
AIva S.A. (1991), Academic invulnerability amont Merican-American students: The
importance of protctive and resources and appraisals, Hispari. /out ol of Behal'iotul
Sd,er..s, vol. 13, p. 18-34.
Antoni M.H., Lehman J.M., Klibourn K.M., Bo) ers A.E., Cuh er J.L., Alfireri S.ir't.,
Yount S.E., Mccre8or B.A., Arena P.L., Harlis S.D., Price A.A. Ai Carler C. (2001),
Cotnitive behavioral stress management intervention decreases the prevalence
of depression and enhances benefit findinS amonS l1'omen under keatment for

early-stage breast cancer, Health Psychology, vo1.2O, p.20-32.

Antonovski A. (1987), Unr|oelitlg the flistery of henlth:

ho-,t'

a'ell, San Francisco, Jossey-Bass.

Araki T. (2000), Japanese versions of Resiliency Scales:
Psychologi.o Folia, vol. 59, p. {6-52.

leople tn

nge stre3s nfii! slny

A preliminary studv, Iohoh

Armeli S., Gunthert K.C. li Cohen L.H. (2001), Stressor appraisals, copinS and
post-event outcomes: The dimensionality and antecedents of stress-rel ated growth,
Journal of Social and Clinical PsycholoSy, \ol.20, p.366-395.
Aroian K.J., Schappler-Morris N., Neary S., Spitzer A. li Tran T.V. (1997), Psychometric
evaluation of the Rlrssian lanSuage version of the Resiliente Scale, lourtal of
Nrrsing Measuremenl, vol.5, nr.2, 151-16.1.
Bartone P.T. (2007), Test-retest reliability of the dispositional resilience scale-15, a brief
hardiness scale, Psycllological Reporls, vol. 101, ?. 94T914.
Bartone P.T., Ursano R.J., Wright K.lV. Si InSraham L.H. (1989), The impact of a military ai, disaster on the health of assistance u'orkers: a prospectiue slrtdy, lournol of
Nemous anil Mental Disease, \'o1.777, p,317-328.
Baruth K.E. $i Carroll J.l. (2002), A formal assessment of resilience: the Baruth
Protective Factors Inventorl, The lournal of lfidiz'iduol Pslchology, \,o1. 58, nr. 3,
p.235-244.
Block r. $i Kremen A.M. (1996), IQ and ego resiliency: Conceptual and empirical
connections and separeteness, lournal of Personnlily and Social Psychology, vol. 70,
nr.2, p.319-361.

P.rrsonality assessnent ofid Psychiatric research'

Palo Alto, Consulting Psychologist Press.
Callahan S., Rogd 8., Carddnal M., Cayrou S 9i Sztulman H' (2001), Le contr6le et la

AbckJ.

O96111978\, Tha Q'sort

fietlod

rdsilience du moi: traduction des 6.helles et Premiers dldments des dtudes de la

fid6lit6 et de la validili, lournal de Thirapie CornPortemenlale et Cog'litioe, vol' 71'
nr. {, p. l.{,1-150.
Campbeli-Sills L. 9i Stein M.B. (2007), Psychometric analysis and refinement of the
Connor-Davidson Resilience Scale (CD-RISC): validation of a 1G-item measure of
rcsiliarce, lournal of Tfiumalic Strcss, vol.20, nr. 5, P 1019-1028'
CeIai C. (2004), Pupil resilience in the classroon, Enolio al onil Behdoio tul Dilficuhies'

vol.9, nr. 3, p. 149-170.

ClouSh P., Earle K. li Sewell D. (2002), Mental toughness: the concePt and its measurement in I. Cockerill (.oord.), Solulions in sport Psychology, Londra, Thomson'
p.32-45.
Cohen L.H., Hettler T-R., Pane N. (1998), Assessment of Posttraumatic growth' in
R.G. Tedeschi, C.L. Palk 9i L. Calhoun (coord ), Posllrdu,atic gtou'th: Positi"e
23-'42'
chdng.s in lhe afternnth o/crisis, Manwah, Lawrence Erlbaum Associates, P
it' in
views
the
as
researcir
Phenomenologist
Colaizzi P.E. (1983), Psychologi.al
psycllologu'
alletfialit'es
(coord.),
Exislefilial-Phenometlological
for
M.
King
Valle
R.
$
New York, Oxford University Press
Connor KM. li Davidson r.R.T. (2003), Development of a new resilience scale: The
Connor-Davidson Resilience Scale (CD-RISC), Depression and Afiaiety"rol' 18'

p.7frz

Cuomo C., Sarchiapone M., Giannantonio M.D., Mancini M. 9i Roy

(2008), Aggres-

sion, impulsivity, personality trait6 and childhood trauma of Prisoners *'ith

substance abuse and addiction, American Jour nl ol DruS and Alcollol Abuse' vol 3l'
p. 339-345.

DavidsonJ.,BaldwinD.S.,SteinDJ.,PedersenR,AhmedS,Musgnun8J,BenattiaI'
gi Rothbaum B.O. (2008), Effects of venlafaxine extended release on resilience in
posttraumatic stress disoldel: an item analysis of the Connor_Davidson Resilience
icale, lnlerfiatiollol Clinical Psy.lloPhotnncology, vol 23, P 299'303'
Davidson l.R.T., Payne V.M., Connor K.M , Foa 8.8., Rothbaum B O , Hettzberg N't-A'
in
ii weisler R.H. (2005), Trauma, resilience and saliostasisl Ef{ects of treatment
vol'
20'
post-traumatic stless disorder, lfit.rnalio,ldl Clitlical PsyclloPlfirmacology,
nr. 1, p. 43-48.

DoddinS CJ., Nasel D.D., Murphy M. qi Howell C (2008), All in for mental health: a
piloistudy of SrouP theraPy for people exPeriencing anxiety and/or dePression
and a slgnificant other of their choice, Merrlal Heolth Fantil! Medicirte, vol' 3'

p.4149.
Dunst C.J, Jenkins V.

The family suPPort scale: Reliability and

Conununity Welllless, vol' 7' P 15-52'

ii Trivette C.M. (1984),

validily,lo nlot of ittdit:idual, Fantily

a]nd

I
Tratat d tezilienF asistatl
SEREAN

roNEscu 5r coLErTE)ouRDAN-lONEscu

139

Eva

u a

rea rezilie nl er

l4O

Dunst CJ. 9i Lee H.E. (1987), Measuring the adequacy of resources in households with
young child.erL Cirild: Carc, Health and Deoetoprnefit, vol.13, p-111_725.
Dwyer S.8., Nicholson J.M. li Battistutta D. (2003), poputation level assessment of the.
family risk factors related to the onset or persistence of children,s mental health
prcbleDns, loulial of child psllchology and psychiatry and a ied disciplhes, vol.44, nr- 5,

P.699-711.

Friborg O., Barlaug D., Martinuss.n M., Rosenvinge r.H.

$i Hjemdal O. (2005),
Resilience in relation to personality and in telliger.ce, lfite/nationat
Io\inal ofMethods
in Psychiattic Research, yol.74,

p.2942.

Flibolg O., Himdal q Rosenvinge^t.1,

J.H., Martinussen M. (2003), A new rating scale for
adult resilience: what are the central protective resources behinJ healthy

adiustment? Intetfintional lourrql ol Methods in psychiatric Risegtch, .vol. 12, nt.2,

p.65-75.

Friborg O-, Hjemdal O, Rosenvinge J.H.. Martinussen, M. Aslaksen p.M. Flaten M.A.
9i
(2006), Resilience as a moderator of pain and slress,
lounnl of psychosornatic
Research, v ol. 67, p. 213-2t9.
Friborg O., Ma inussen M gi Rosenvinge J.H. (2006), Likert_based vs. semantic
differential-based scorings of positive psychological constructs: A psychometric
comparison of two versions of a scale measuring resilience, pelso fialily afid t dioiduat
Dillercfl .es, v ol. 40, p. 87 3-88q.
Funk S-C- (1992), Hardiness: A review of theory and research, Health psychology,
vol. 11, p. 335-345.
Carmezy N. (1993), Children in poverty: resilience despite risk, psychiatry, vol.56,
p.127-736.
Chorbani N. Si Watson P.J. (2005), Hardiness scales in lraniian managers:. evidence of

inclemental validity

in

relashionships with the five factor model and with

organizational and psychological adiustment, psychologicdl Reports, vol. 96,
p.775-791.

Cillespie 8.M., Chaboyer W., Wallis M. ii crimbeek p. (2007), Resilience in the

operating room: developing and testing of a resilience modei, lournal of Ailoanced
Narsing, vol. 59, nr. 4, p.427438.
Golby r., Sheard M. qi van Wersch A. (2007), Evaluating the factor structure of the
Psychological Performance Inventory, perceplunl anil Motor Skilts, vol. ll:.,
P.309-325.

Goldberg A.S. (1998), Spotts shlmp bustilg: .10 steps to nrcfital toltgh ess afid peak petformance, Champaign, Human Kinetics.
Could D., Dieffenbach K. pi Moflett A. (2002), psychological characteristjcs and their
development in Olympic champions, ]ownal of Applied Spo psychology, vol. 11,
p.172-204.
Cowan M.A., Craft S.L.S. 9i Zirnmermann R.A. (2000), Response to \rork transitions by
United States army personnel: Effects of self-esteem, self-efficacv and career
resilience, Psy.hological Reports, vol. 86, p.911-921.

clotberg E.H. (1995), AGuide to pturnoting resilience in children: St/en{the iry the hunon
spitit, E\tly childhood deoelopmert ptaclice ond reJlectiotls nr. 8, The Netherlands,

Bemard van Leer Foundation.

Grotberg E.H. (2003), What is resilience? How do you promote it? How do you use it?,
in E.H. Grotberg (coord.), Resilience lor today: gnining strenglh hon adtenity,
Westport, Prager, p. 1-29.
Hardiness Institute (1985), Personal Views Srroe, Arlington Heights.
Harvey M.R (1996), An ecological view ofpsychological trauma and trauma re(overy,

p.3-23.
vo.9,
lotltfial ofTrou alic
^t.l,
'trcss,
P.A.,
Koenen
K., Tummala-Narra P. li Lebo\{itz L.
M.R.,
Liang
8.,
Harney
Harvey
(2003), A Multidimensional approach to the assessment of trauma impact, recovery
and resiliency: initial psychometric findings, lorrnal of Aggressio , Maltrcah . t afid
Trauma, vol.6, nr.2, p.87-709,
Hawley D.R. ii DeHaan L. (1996), Toward a definition of family resilience: lntegrating
life-span and family prspectives, Fafliiy Process, vo1.35, p.283-298.
Haz A.M., Castillo R. pi Aracena M. (2003), Adaptaci6n preliminar del instrumento

Multidimensional Trauma Recovery and Resilience (MTRR) en une muestra de

madres maltratadoras fisicas con histolia de maltrato fisico y madres no maltratadoras con historia de maltrato fisico, Cfirld Abuse ard Neglecl, vol. 27, p. 807_820.
Hjemdal O., Aune T., Reinfjell 7., Stiles T.C. $i Friborg O. (2007), Resilience as a
predictor of depressive symptoms: A correlational study with young adolescents,
Cli ical Child Psychology and Psychiatry, vol. 12, nr. 1,p.91-104.
Hjemdal O-, Friborg O., Martinussen M, li Rosenvinge J.H. (2001), Preliminar! results
from the development and validation of a Nor\,\'egian scale for measuring adult

I
I

resilience, Iourfial of the Nor:dl,egia Psychological Associotion, vol. 38, p.310-317.

Hjemdal O., Friborg O., Stiles T.C., N{artinussen M. 9i RosenvinSe J.H. (2006), A new

scale for adolescent resilience: grasping the central protective resources ttehind
halthy developmenl, Measurentefit anil Eualuatiofi itl Coulseling atld DeoeLll' tcfil,
vol. 39, p. 84-96.
Hu H.C., DengY.L., Pan C., Lian8 Y.J.9i Tang Q.-P. (2009), Preliminary Study on Stress
Resilience Quotient Scale among the elderly community-dwellers in Zhuzhou
Cily. Chinese lounlot ofClinical Psychology, vol. 17, nr. 3, p. 318-320.
Hu Y.-Q. li Gan Y. Q. (2008), Development and psychometric validity of the Resilience
Scale for Chinese Ad olescents, Acla Ps!chologica Sitica, \o1.10, fi.8, p.902-912.
Hull J.G., Van Treuren R.R. pi Virnelli S. (1987), Hardiness and health: A critique and
alternative apptoach, Iourrtal ol Personalily a il Social Psychology, vol. 53, nr. 3,
p.518-530.
Humpreys J. (2003). Resilience in sheltered battered woman. lssues in Menta! Hcollh
Nutsitg, 24, 737-152.
Hunter G. pi Chandler G.E. (1999), Adolescent resilience, lnrage: lournal o/ Nx,si,,8
Schola$hip, vol. 31,
3, p.243147.

^t.

I
I
I

I
I

SRBAN IONESCU

COLETTE ]OURDAN.IONESCU

Tratat de rezilientl

asistati.

Evaluarea rezilienlei

'I

l"'
I

Hurtes K.P.9i Allen L.R.: (2001), Measuring resiliency in ),outh: The Resiliency Attitudes and Skills profile, Thelapeutic Recrcation lounnl, rol.35, nt.l, p.33T317.
Isaksson U., Santamiiki-Fischer R., Nygren 8., Lundman B. 9i Astriim S. (2007),
Supporting the very old when completing a questionnaire. Risking bias br gaining
valid result?, Researci o Aging, vol.29, nr. 6, p.576-589_
Iew C.L. (1991), Development and validation of a measure of resiliency, Dissertation
Abslracls lnternatio aL vol.52, nr.3-A, p. E49.
Jew C.L. ti Green K.E. (1998), Effects of risk fa(tors on adolescenls, resiliency and
copin9, Psychological Reports, vol, 82, p. 675-428.
Jew C.L., Grcen K.E. li Kroger r. (1999), Development and ralidation of a measure of
resiliency, Measuremetll onil Eoolualion in Counselhg ard Deoelopnent, vol. J2,

p. 7189.
Jorgensen LE. pi Seedat S. (2008) Factor structute of th Connor-Davidson Resiliencir
Scale in South African adolescents, lfitengtio al lournal ol Adolesccnt Mediciu a.,d
He al lh, vol. 20, p. 23-32.
Jowkar B., Friborg O. 9i Hjemdal O. (2010), Cross-cultural validation of the Resilience

Scale

for Adults (RSA) in lran, Scanditatiotr la filnl

n.f

p.41H25.

psyclrolojy, vol. 51,

Karaimark O. (2010), Establishing the psychometric qualities of the Connor-Davidson

Resilience Scale (CD-RIsC) using exploratory and confirmatoq, factor analysis in a
trauma survivor sample, Psychiatry Resea/ch, vol. 179, p. 350_355..
Khoshouei M.S. (2009), Psychometric evaluation of the Connor-Davidson Resilience
Scale (CD-RISC) using Iranian students, Irtelratiorlal lrj nral of Testifig, vol, g,

p.60-66.

Klohnen E.C. (1996), Conceptual analysis and measurement ofthe construct ofego_resi_
liency,lournal of Pcrsor&lity a d Social psychology, yol, ZO, N.S, p.1067_1079.
Kobasa S.C. (1979), Stressful life events, personality and healfh: an inquiry into
hardi^ess, Iournal of Personality and Social psy chotogy, ,to]r. 37 , p..l_11.
Kobasa S.C. (1982), Commitment and coping in stress resistance among larvl,ers,

]olfttnl

of Percofiality and Social Psychology,

vol.12, p.7OZ-777.

Kobasa S.C., Maddi S.R. Si Courington S. (1981), personalitv and constitution as

mediators in the stress-illness relationship, lournnl of Ht,;!th a d Social Bchat,ior,

vol.22, p.368-378.
Kobasa S.C., Maddi S.R. ti Kahn R. (1982), Hardiness and healih: A p'rospective study,
lourllal of Perconaliq and Social Psychology, vol.3Z, p.l-11.

KorenP.E., DeChillo N. ii Frisen B.J. (1992), Family empoweiment scale, inJ. Toulianos,
B.F. Perlmutter qi M.A. Straus (coord.), Hnndbook of
familv ncasurenle t tbcllniqltes,
Thousand Oaks, Sage, p_ 382-383.
Lamond A.J., Depp C.A., Allison \{., Langer R., Reichstadt J., \loore D.J., Golshan S.,
Caniats T.C. ii Jeste D.V. (2009), Measurement and predi.t(.rs of resilience among

community-dwelling older women, loutftal of Psychiatric Resenrch, sol. 43,

p. 1.18-154.
Lang A., Goulet C.

Amsel R. (2003), Lang and Goulet Hardiness Scale: Development

Sludies, vol. 27, p. 851-880.

Loehr J.E. (7986), Mental toughness lraining for sports: n.hiet'itg athlclic

exelleflce,

Lexington, Stephen Greene Press.

London M. (1983), Toward a theory of career motivation, Aca.lenry of Mana[erne t

Retie'"u, rol. 8, p , 62M30.
Long C.R.5i r'-elson K. (1999), Honoring diversity: the reliability, validity and utility
of a scale to measure Native American resiliency,lournal of Hunnl Behat)ior in lhe
Socill Erlr'itofinent, yol,2, fi. 1-2, p.97-107.
Lundman B., Strandbelg G., Eiseman M., GustafsonY. Si Brulin C. (2007), Psychometric
properties of the Srvedish version of the Resilience Scale, Scardinat'ian !ournal of
lt

itnccs, \'ol .

21 , p. 22a- 237 .
Cushing C. (1999), Measurement issues in the empirical study of resilience. An overvieh,, in M.D. Clantz Si J.L. Johnson (coord.), Resilience and Lltttloyntnl. Posititte life adaplafions, New York, Kluwer Academic/PIenum Publishers,
p.729-160.
Luthar S.S. li Zelazo L.B. (2003), Research on resilience: an inteSrative review, in S.5.
Luthar (coord.), Resilience and oulnerability. Ad0ption in the coltert of childhood
ad."/sit,,?s, CambridBe, Cambridge University Press, p. 5lG-550.
Lyons J. (1991), Strategies for assessing ihe potential for positive adjustment followinB
C at

Luthar

S(

S.S. $i

iJauma,lour al ofTfitofi|tic

Stress,

vol.4, p.93-171.

Mack \{.G. ti RaSan B.G. (2008), Development of the Mental, Emotional and Bodily
Toughness Inventory in collegiate ahtletes and nonathletes, lournal of Alllletic
Irni,,in8, vol. 43, nr. 2, p.125-132.
Maddi 5.R., Harvey R.H., Khoshaba D.M., Fazel M. qi Resurreccion N. (2009), The
personality construct of hardiness, lV. ExPressed in Positive cognitions and
emotions concerning oneself and developmentally relevant activities, /o!/,ral o/
H:.otlanistic Psychology, vol. 49, nr. 3, p. 292-305.
Maddi S.R., HaNey R.H., Khoshaba D.M., Lu J.L., Persico M. ii Brorv M. (2006), The
personality construct of ha!diness, III: Relashionships i{'ith repression, innovativeness, authoritarianism and performance, Iour nl of Personality, vol.74,

^r.2,

S-R. ii Kobasa S.C. (1984), The hatdy execulil'e: Heollh u der stress. Homer,r,ood,
Dor\'-JonesJrwin.
Martin A.J.9i l\,larsh H.W. (2006), Academic resilience and its psychological and
educational correlates: A construct validity approach, Psyrlolo.qy i' s.irools, vol. .13,

Maddi

^t

SERBAN IONESCU 5i COt-ETTE jOURDAN-IONESCU

li

and testing on bereaved parents followinS the death of their fen)sl\nlanl, Dealh

. 3, p. 267 -281

Tratat de re.ilienli asiiatS

Evaluarea reziljenlei

IM

PortzkyM.,WagnildG',DeBacquerD'EiAudenaertK'(2010)'Psychometricevaluationl45
of
healthy participants: a confirmation
of the Dutch Resilience scale RS-nl on 3255
found with the Swedish version'
resilience
the association between age and
p'
86-92'
24'
vol'
Scanilinaaian lournal of Caring Sciences'
Profiles of personal strengths,
Adolescents:
scales
prince_Embury s. (2006), Resiliincy
lor
Assessments'
San Antonio, Harcourt
Profiles of
prince-Embury s. (2007), Resiliency scales lor Adolescents and Adolescents:
San Antonio, Harcourt Assessments'
personal strengths,
-s.
Courville T. (2008), The Resiliency scales for Children and
prince-Em6ury

McCubbin H.I. 9i McCubbin M.A. (1988), Typologies of resilient families; Emerging

roles of social class and ethnicity, Family Relations, vol. 37, p. 247-254.
McCubbin H.1., Thompson A.I. Ei McCubbin M.A. (1996), Family assessment: Resiliency;
inuentories for research and practice, Madison, Universify of
coping and adaptation

Wisconsin.
McNeil K., Kozma A., Stones M.J. 9i Hannah E. (1986), Measurement of psychologic:rl
hardiness in older adults, Canntlian lournnl on Aging, vol.5, p.4348.
Middleton S.C.. Marsh H.W., Martin, A.)., Richards G.8., Savis J. 9i Perry C. (2004); The
Psychological Performance Int'entory: Is the mental toughness teit tough enough?,
lnternational lournal of Sport Psychology, vol. 35, p. 91-108.
Moorhouse A. gi Caltabiano M.L. (2007), Resilience and unemployment: exploring risk
and protective influences for the outcome variables of depression and assertive.iob
searching lournal of Enrploynrent Counseling, vol. 44, nr. 3, p. 115-125.
Mrazek P.f. gi Mrazek D. (1987), Resilience in child maltreatment victims: A conceptual

exploration, Chilil Abuse and Neglect, vol. 11, p.357-365.

Nicholson j.M., Oldenburg 8., McFarland M.L. 9i Drvyer S.B. (1999), Mental health
interventions in the primary school setting: Perceived facilitators, barriers and
needs, Health Promotion Journal of Australia, vol.9, p. 103-110.
Oshio A., Kaneko H., Nagamine S. 9i Nakaya M. (2003), Construct validity of.the
Adolescent Resilience Scale, Psychological Reports, vol. 93, p. 1,217-1222.
Osman A., Gutierrez P.M., Muehlenkamp J.)., Dix-Richardson F., Barrios F.X. Ei
Kopper B.A. (2004), Suicide Resilience Inventory-25: Development and preliminary
psychometric properties, Psychological Reyorts, vol. 94, p. 1349-1360.
Park C.L., Cohen. L.H. gi Murch R. (1996), Assessment and prediction of stress related
grortth, lournal of Personality, vol. 64, p. 77-105.
Park C.L. gi Lechner S.C. (2006), Measurement issues in assessing growth follou'ing
stressfull life experiences, in L.G. Calhoun 9i R.G. Tedeschi (coord.), lTandbook of
posttraumatic growth. Research aud prnctice, Mahwah, LawrenCe Erlbaum Associates,
p. 17-67.
Pietrzak R.H., Dougles C.J., Goldstein Ir{.8., Malley J.C., Rivers A.1., Morgan C.A. 9i

Southwick S.M. (2010), Psl,chological buffers of traumatic stress, depressive

symptoms and psvchological difficulties in veterans of Operations Enduring
Freedom and Iraqi Freedom: the role of resilience, unit supportand post deployment
social support , lournal of Affecti'oe Disorders, vol. 726, nr. 1-2, p. 230-235.
Polk L.V. (1997), Toward a middle-range theory of resilience, Adz'nnces irr Nursirtg
Scierce,

vol.19, nr.3, p.1-13.

Polk L.V. (2000), Deuelopnrcnt and z'alidntiort of the Polk Resilience Patterns Scnle, TezA de
doctorat nepublicati, The Catholic University of America.
Pollock S.E. 9i Duffy M.E. (1990), The health-related hardiness scale: develoPment and
ps1'chometric anall'sis, Nursirrg Research, vol. 39, nr. 4, p. 218-222.

Ei

Adolescents,psychologicalsymPtomsandclinicalstatusinadolescents,Caladial
vol' 23' nr' 1' p' 41-55'
lournal of School Psychology,
American uomen suroiaors of zoar: A study analyzirrg
central
ii
Radan A. (2000), Resilience
Boston College' Boston' M' A'
doctorat'
de
the role of social supPorts,Tezi
New York' Broadway Books'
Reivich K. ii Sn"tt" A. (2002), The resitience faclor'
resilience in suicide attempters:
noy a., Sarchiapone M' 9i Carli V' (2007)' Low

relationshiptodepressivesymPtoms'DepressiotrandAnxiety'vot'21'p'273-274'
RutterM.(1985),Resilienceinthefaceofadversity:protectivefactorsandresistance
- -',o
psychiatry,vol. 1,47, p.598-511.
p.y.hrrt.i,c diso.de.s, Britishlournnl of
protective mechanisms, in ]'E' Rolf
Rutter l'i. (1990), Psychosocial resilience and

9i

A'S'

Masten(coord.),RiskandprotectiuefactorsinthedezlelopntentofpsychopafftoloSy,Nerv
York, Cambridge University Press' p' 181-274'

SchneiderM.(1993),Thewriterasannrtist:Anewapproaclttowritingaloneandzt,ithothcr,
Los Angeles, Lowell House'

SearsS.R.,StantonA.L.giDanoff-BurgS'(2003)'Theyellowbrickroadandtheemerald
posttraumatic growth in
city: BenefiFfinding, positive reappraisal lofi"S and

p' 487196'
rvith early-staie breast cancer' Health Psychology' vol' 22'
in u'omen
resilience
Measuring
(2010)'
S'
Kluge
von
M'R'
9i
Sexton M.8., Byrd
stress,
infertility-related
experiencin! infertility using the CD-RISC: examining

,to-".,

g".,"."ldistressandcopingslyles'lournalofPsychiatricResearch'vol'4'l'nr'4'
p.236-241-

SheardM.,GolbyJ.qivanWerschA.(2009),Progresstowardconstructvalidationof

theSportsMentalToughnessQuestionnaire(SMTQ)'EuropeanJournalof
Psychologicnl Assess'fle'tt,

vol' 25' nr' 3' p' 186-193'

and psychometric evaluation

Sinclair v.G. gi wallston K.A. (2004), The development
nr. 1, p. 94-101.
vo|.11,
of the Brief Resilient Coping Scale, Assessnl efi,
P' 9i Bernard J' (2008)' The
E''
Christopher
Smith B.IV., Dalen J., Wiggins K', Tooley
hternational lournnl of
back,
bounce
to
ability
the
brief resilience scale: llr"rri.rg
p'794-200'
15,
Beha-oioral Medicine, vol'
A new measure of hardiness
Smith Ir4.S' 9i Gray S.W' (2009), The courage to challenge:

inLGBTadults,]ountalo|GaytlLesbiansocialserpices,vol.2.l',nr.1,p.73-89.

Tratat de rezilienlS asistatl

Evaluarea rezilienlei

SEREAN IONESCU 5l COLETTE JOURDAN-IONESCU

t-_"_

l"'
rl
I

Striimpfer D.J.W. (2001), Psychometric properties of an instrument to measure

lesilience in adults, South African ]ourt%l of pslchotogy, vol.31, nt. 1, p. 3644.

Takviriyanum N. (2008), Developme;t and testing of the Resilience Factors Scale for
Thai adolescents, N,/rsi,g and Health Scicnces, vol.70, p.203-20g.
Tedeschi R.G. qi Calhoun L. (1996), The posttraumatic Growth Inventory: Measuring
the positile Iegacy of trawna,lourrlnl ofTraumatic Strcss, vol.9, p. 455471.
Tomich P.L. Fi Helgerson V.S. (2004), Is findinS something good in the bad always
good? Benefit finding among women with breast cancer, H?alt[ psychotogy, vol.23,
p.16-23.

A longitudinal study from

Wemer E.E. (1989), HiSh-risk children in young adulthood:
vol
59' P 72-81'
ol
OrthoPsychiatry'
birth to 32 years, Am erican lotnal
PersPectives from the Kauai
recovery:
and
(USO1,
resilience
nirl,
f.S.
W"rn".
lonsitudinal studv, Deoelopnenl and Psychopathology' vol 5' P 503-515'
Psychometric evaluation of the shortened Resilience Scale among

3.f. 1ZooA1,
Wilf.r
" -'atrfr"i*".

.ii"giuers,

Witls S.f.

stress and iesilience in

9i Cloom n. (2008). Perceived

f""tlng

"u."gir"rr,
lt'le,dal Health,

Ungar M. (2008), Resilience across cultures, B/irisrr lournal of Socinl Wotk, yol.38,

p.218-233.
Ungar M. (2010), What is resilience across cultures and contexts? Advances to the
theory of positive development among individuaJs and famlies under stres,
lournal of Fa ly Psychotherupy, vol.21, p.1-16.
Ungar M., Broiln M., Liebenberg L., Oihman R., Kwong W.lV. Armstrong M. (2007),
$i
Unique pathrvays to resilience across cultures, Adol$cefice, vol. i2, nr- loo,
p.287-310.

Arr,erican Ioutnnl of Alzheimer's Disease

vol. 23, nr. 2, P. 143-149.

woii"

S.i. si

Alzheimer's Disease

&
moderation and mediation models of social suPPort Agi[g

12(3)' 357-365.

Wai"

' Otfur Denefitias'

S. (7gg3\, The

lesilie t setf: horu surrtiro/s ol ttubled fant.ilies rise abote

ad.,etsit, New York, Villard Books'

v.,
--

i. il

connor-

z("ng t. tzo07), Factor analysis and Psychometric evaluation.of the

"n"rili"nce Scale (CD-RISC) with Chinese people' Socinl Behauior

oru'ia"on

PersoralitY,

vol.35, nr.

and

1, P. 19-30'

Ungar M., LeeA.IV., CallaghanT. $i Boothro),d R. (2005), An internationa I collaboration

to stud)' resilience in adolescents across cultutes, Iaunnl of Social l\,/ork.Restatclt a il
Ll,nluatio , vol. 6, p. 1-24.

Vaishnavi 5., Connor K. Si Davidson J.R.T. (2002), An abbreviated versidn of the

Connor-Daridson Resilience Scale (CD-RISC), the CD-RISC2: pst,chometric
properties and applications in psychopharmacolog ical t. ,als, psy.hint;y Research,
\ol. "152, p.293-297.
IVagnild C.)\{. (2009\, The Resilience Scale llser's Cuide
lor thc US Eng/isl oeisiott of the
Resilience Scale afid llt ll-iten Resiliefte Scole (RS-14). Versiotl2.05, Worden,

Resilience Center.

lVagnild G.[1. 12010),,|'ecial rcport on the 25-itct,, Resilierr./ S.nle, Worden, Resilience
Center.
G.l\{. 9i Young H.M. (1990), Resilience among old er wonen, Inlagc:
loutnal of

'lvagnild

Nrrsi,rg S.rolnrsrip, v ol. 22, p.252-255.

IVagnild G.lvl. 9i Young H.M. (1993), Development and psychometric evaluation of the

Resilience Scale, /orr nl of Nu.5i1g Measurentellt, yol.l, N.2, p.165_-178.

Zhangy. li Zhang Z. (2010), psychomerric proterries of the 1o_item
Connor-Davidson Resilience Scale in Chinese earthquake iictims, psychiatry and
Clifiical Neffoscie,rces, vol.6l, p. 199-501.
lvang \LC., Haertal G.D. ti lvalberg H_1. (199,1), Educational resilience in inner cities,
in 1\{.C. lVang gi E.W. Gordon (coord.), Edltcntio at lesiliellce i ilnrcr_city Arneica:
Challenges antl pros\tecls, Hillsdale, Erlbaum, p. 45-72.
'lfaierman
R.H. .Jr., h'aterman r.A. ii Collard B.A. (199.1), Toipnrd a nbre career-rcsilie t
|rorkforce, Hat:(atd Btsiness Re.i,ieu,, \.ol. 71, p. g7-9j_
\Nang L., Shi 2.,

I
SERBAN IONESCU 5I COLETTE
]OURDAN.IONESCU

Tratat de rezilien!: asistattr

Evaluarea rezilienlei

Scrisul

;i rezilien!a

Corinne Benestroff
O recenzie a publicafiilor ce fac referire Ia posibilele legituri intrb praiticarea scrisului qi rezilienfd scoate in evidenfd o multitudine de lucrdri despre
joncfiunea dintre scris ;i invifare, in special in ceea ce priveEte amploarea
sociali gi educativi a factorilor de risc 9i de protecfie, in timp ce studiile mai
recente au in vedere importanfa expresivitigii (Cooper, 2002; Cyrulnik gi
Pourtois, 2007). in acest capitol al Tratatului de rezilienld asistatft ne vom focaliza asupra cAtorva dintre intrebirile care apar atunci cAnd explordm teritoriile
scrierii: cum se trece de la scrierea desprb sine la scrierea-tratament? Scrisul
poate trata cele mai grave rini? Scrisul acfioneazi intotdeauna ca un factor de
protecfie? Participi el la procesele de cicatrizare i traumei gi de renagtere a
rezilienfei? Cum se trece de la o scriere a traumei la o scriere rezilienti?

De la scrierea despre sine la scrierea-tratament

Scrierea despre sine
Daci recursul la expresivitate faciliteazi insugirea cunogtin[elor (Cooper,
2002), aqternerea pe hArtie a ceea ce este intim poate constitui o pArghie, un
mecanism de eliberare cu valoare sublimatoare?
,,Ctt tolii ntenr net,oie de o pooeste pentru a ex.istn", scrie Serrei (2006, p. a7),
afirmAnd supremafia poveqtii in constituirea identitifii gi in sus(inerea
umanit6fli noastre. De la miturile fondatoare la autoreveliri, literatura ne
oferi centrareal unui Eu agitat, care se construiegte pe misurd ce se enun{i.
Scrierea despre sine este polimorfi - carnete, fragmente, note, corespondenli, jurnale, memorii, povestiri etc. - vagabondeazS, scapi incadrdrilor
t

Figuri literari. in heraldici,

abymc (in

original), reprezinte centrul blazonului.

genurilor literare. Aceste opere hibride germineazl de la un caplt Ia altul.

Mult timp strivite de supremafia romanului, ele ies acum din conul de umbri
grafie lircririlor lui Leleune (1975) gi ale lui Gusdorf (1991). Intrefinand
raporturi diferite cu cronologia qi destinatarul, aceste scrieri se structureazi
in jurul unui proiect de dezvdluire a Eului in miezul experienfelor triite.
Aceasti scriere despre sine, infloritoare in rAndul scriitorilor, se referl 9i la
scribiir care pun mAna pe pani, desfigurAnd intreaga materie primd a zilelor,
toate pliririle existen!ei (Barthes, 2006).
Exerciliul solitar poate fi 9i colectiv, aia cum o arate reuqitele atelierelor
literare. Acestea din urmi propun jocuri, sub forme mai mult sau mai pufin
structurate: scriere sub constrangere (Oulipo2), lucru asuPra genului, stilului,
exercifii de descriere, dialoguri. in Franfa, Perrat, animator al unui atelier de

scriere, propune urmetoarea defini[ie: ,,Noi lucrdm asupra ueatittitd{ii, ?ncercdm

si reinsuflelim intaginafia".3 Koehl vorbegte despre ,,o curd de imaginalie"a.

Mercat-Maheu, ea insigi animatoare a unor ateliere de scriere, vorbegte

despre deschiderea ,,unui acces la spalii din sine ignorate de sine [...] pentru
a

produce texte"s.

Creafii individuale sau colective, jocurile de scriere permit punerea in

scend a imaginarului in cadrul unei circularitdli a schimburilor: sine pentru
sine, pentru celilalt, cu celilalt. Daci animatorii intrebafi percep uneori
emofii foarte puternice la participanfii lor, ei se feresc de orice interpretare 9i
se concentreazi asupra tehnicilor de scriere.
Punandu-gi intrebiri despre aceasta dorin{i de scriere autobiografic5,
Frioul (2003) ajunge la urmitoarele concluzii: ciutarea paradisului pierdut al
copildriei, goand dup6 amintire gi luptd impotriva uitirii, Pentru care;'urnalul
este emblematic. Pontalis numeFte aceste caiete ,[...] Un ajutor perttru ntenrorie", ,,wt fel de carte a raliurtii" sau ,,o contabilitnte a zilelor, cu lurrgi ristinryuri",
care asiguri ,,o perntanenti fi'agild a Eu-lui de-a lungul nnilor". (2002, p' 25,26)'
Acegti pasionafi de scris sunt reunifi in diverse asociafii. Asocin[ia Ricits de
oie (Poaeqti de aiald) igi asumi, de asemenea, o Practice exclusiv creatoare.
Asocialia pentru autobiografie qi patrintoniul autobiogrnfic colecteazi, conservd 9i

r
,
.
t
s

Limbajul desemneazi prin scriitor o funcfie, iar prin scrib, o activitate. Desigur, este posibil si fii
ambele. Pentru scriitor, a scrie devine un imperativ cateSoric:,,e1 trebuie si srrie", el vrea si
ac!ioneze asupra limbii.
Oulipo: Ateliui d" lit"."ture potenfiali (1960), Asociafie fondatA de F. le Lionnais 5i R. Queneau.
p. perrat, Comtmicare pcrsoroii,

irr["

2010. Degi dislexic, Perrat, autodidact,

predi astizi stilistici

iumali gtilor prof esioni gti.

pcrsonaln,26 iulie 2070'
J. Koehl, Animator de ateliere de scriere. Comwicare
I. \,lercat-lr{ah eu, Conrunicare personnli,25 octombrie 2010 (cf. Histoires d'icriture, 2009).

I
CORINNE BENESTROFF

Tratat de rezilien!i asistattr

Scrisul 9i rezilienla

l
pune la dispozitie texte autobiografice. PSnI acum au fost depuse 2 O0O de
texter. Domeniul lor de internet, Aulopacte, prezinte scrieri teoretice gi povestiri, Dace acest practici au virtuti terapeutice, ele nu gi le revendici, uneori
chiar aptrr6lldu-se de o astfel de interpretare.

1""
I

Scrierea -trata ment

AvAnd in vedere cA scdsul participtr Ia construirea subiectului, ne putem
imagina oare recomandarea unui tratament prin scris?
Studiile asupra scrisului expresiv tind si circumscrie aceast6 problematictr.

lui Cooper (2002) ilustreaztr legdturile intre erpresie, factori de risc pi

rezilienttr. ElaluAnd nivelul de expresivitate la copii, ea scoate in evidentd
corelatia dintle expresivitate, mediul familial, nivelul de alfabetizare li reutita
gcolari. Cu cat este mai ridicat nivelul de expresivitate, cu atat sunt mai
diminuafi factorii de risc. Punerea in cuvinte a emotiilo! li sentimentelor va
infl uenla instaurarea plocesului de reziliente.
Teza

Scrierea-trata ment 5i maladiile somatice

Ocolul prin zona tratamentului somatic este revelatoracelagi postulat, studiul

fi

es

efiol il e mofi efl t ului".1

Nu potfi enumerate aici toate lucrerile

Pornind de Ia

Ei Lumlev (2005) demonstreaztr virtutile

Autorii sau Frepusii lor isi trimit :e\tul in dou: ermFlare certifi(;nd n:hua autobioSrafic; ti
indicand .onJitiile de consultare C.rite. Textle.itire de comitetele de lectura fac obiechn unei

de *am; La re!,sta l" Cart..- -:cn(.

Pr. Salesse \L. C.,,xxirrrs p.rs.n-::.:. 20 august 2010. Cercer.le random;at5
Sp'talul Sainte-JuJtine - I\,lontiin-

d:ri

alati in curs -

ei,

care au drept finalitate demonstlarea

somatice'
lucru: scrisul aiutd la tratarea unui mare numtrr de maladii
scrisului' Lagarde
Unii bolnavi simt intuitiv giinfrunttr boala Prin intermediul
ce
a
aflat cI sufeit de
odata
fotografii
de
u ir,."poa
lind iurnalul insofit
"a-gt
un cancer la sin. Pentru ea, scrisul este un "ittsolilor"2'
multitudine de exemPle
Practica este str;veche, literatura sinelui ne oferi o
Bernhard
9i tuberculoza sa' F'
Montaigne gi a sa ,,ntolndie nrcrtald"

ac"luiii

'T

celebre:

Acegti autori i9i descriu boala' analizeaztr-transformtrrile

9i
cauza. Aceste autobiografii (Grisi' 1996) ne vorbesc
cauttr
le
pe care le impune,

iorr,

."n."*i"fu.

compenseazi
lnterlordespre modalittrtile defensive impotriva bolii' Scrisul
al boltn'
l
renlcitltit
execuli
autorul
Poltret
rana narcisici: ,,Pr in oulobiorafie,
(Clisi'
1996'
d"
inlregit
ttou
tlin
P' 276)'
sa
,,utrr, prr,r, a depetti ton crr inaghea
2004)
(Pennebaker'
ti
oifresire"
Se aplici aceastd ,,potadignri o scrierii

iin

maladiilor sufletului?

Sc

terapeutice ale scrisului expresiv la subiecfii atinpi de fibromialgie. Rata de

ameliorare coreleazd cu capacittrlile de exprimare emotionala. Studiile lui
Pennebaker (1998) pun in lumini rolul maior al exp mtrdi asupra funcfioniiii
somatice. A scrie 20 de minute timp de trei sau patlu zile a!.duce la interirea
sistemului imunitar. Descrierea in scris a e\.enimentelor stresante are, de
asemenea, efecte asupra simptomelor astmatice (Smith, Stone, Hurewitz,
Kaeli, 1999). Pentru a studia mecanismele puse in joc, Salesse le propune adoIescentilor atin,<i de o maladie cronici si scrie prin intermediul unui site de
internet securizat sau pe hArtie: ,,Acefti tifieti descoperi ide:ea scrisul. Cu?i lele
detitl fiai plttertlice, tocnlai pttitr ci subiectii :tiu cd eu le lrrinesc ti le cilesc.,,2
Comet utilizeazi uneori scrisul cu pacientii sii, sert'indu-se de note scrise pe

Iui Gillis

de a reda reprezentorea
marginea iurnalelol alimentare: ,,Acesta e ufi Prelext

rierea -trata ment

ii

maladiile sufletului

ScrisulafostutilizatcainstrumentdiaSnosticdeEsquirol(1836),fiind

le reco-

care
apreciat gi de Lacassagne, Pirintele antropologiei criminale'
at-Dumoulin
(Chavey
9i-Gaulmyn'
manda delinulilor scrisul autobiografic
psihic al
universul
in
2004). Studiul acesto! scrieri p"'lnit"' Patrunderea
de
(Rogues
disimulirii
dePistarea
detinutului sau bolnavului mental 9i chiar
Fursac, 1903).3
Astdzi, in Franfa, majoritatea

institutiilor Psihiatrice a recurs la medieri

de aur (Bonnafd'
culturale. PsihoteraPia institutionali ii-a inscris acolo literele
Sd mentionam
1987). Nu Poate fi recenzatd aici multitudinea Practicilor'
exemplul Spit"trtri Santos-Dumont, care le propune tinerilor Participanli
cl.iscurs clespre drJe'
psihoiici o icolarizare la libera alegere, cuPrinzand "un
despre corp"
discurs
wr
cut'fittf'
r-w
i
irulirrro ,"*ilor, despre t'ia!a iflstitcluali,
al
imbucdtitit
univrsul
enunld
(Gaetner, 1983, p.65). Lectura 9i scrisul
Ico',Mlicarepersonall,3august2olo.Pr.P.cometPIedi]aUnilelsitaleaP'etM,Curie_Paris.
. ;:;;;:;;,';;;;;,;;;;;;;;'-,ri,
ir oa'-ua" zd.r. ct Ld rmttrlie i ryt..\e - adi'ocarciftn*

, lixll} *,"^, **tal ,eticenri, .are isi as.ud sandurile in hmpul unei (onversaf,i, nu ezit; str
(P.92).
le incredinteze

hartiei"

Tratatde rzilien'5 .sistati

CORIIINE BENESTROFF

t Scrisulti rezilienla

I
copilului psihotic. Aluziile scatologice, agresive, delirante selvesc drept bazi
a inv;tirii li participi la construirea Eului.
Aplicaliile abundi in domeniul psihoterapeutic qi se prezintd sub fotme
orginale, cu precidere in Stale Unite.

lui Seneca sau chiar in maniera lui

un discurs DesPre rostirea
asemenea'
tratamentul este, de
vorba, al;t in Procesul teraPeulic' c;i $i in scrisr'

Curn se abordeaze consolarea in maniera

M;;;;"i

[...]

,s'3

-rantifuiportirlt ".le

BiblioteraPia

Practicile narative
Progoff a stabilit un protocol de terapie prin redactarea unui
je
iurnal
inspiratie jungiand: The Intensiae lounral process. Subiectul dispune de un
dosar imp;rtit in sec{iuni (visuri, munci, familie, relalii amoroase, viagd
iri_

in care poate scrie. Aceste povestiri ioaci !olul db fir cdlduzitor

in cadrul exploririlor, de mediatori intre interior qi exterior. povestirile sunt
terioard etc.),

citite ii comentate in grup (Feed-bnck Method) (Jdine,7992).

InspirAndu-se din relatia de aiutor a lui Rogers, aplicaliile narative
elaborate de White (2003) incite pacientul si enunte scenariile posibile,
pornind de la povestea sa de viati. Terapia seam5n5 cu traversatea unul
teritoriu: naratorul-pacient conduce, practicianul ghideazd. povestirile, cu
personaje reale sau fictive, devin tot atatea piste de explorat.
. Aflat intr-o dispozitie mai literarl, Hynes a creat in 1974 The poetry Therap!

(terapia prin poezie), care combini utiliza rea literaturii cu

linerea unui yurnal,

deoarece,

dupi unii autori,

scrierea poeziei

ar avea e(ecte anxiolitice

autocalmante (Tegne, Fox, Robin 9i Thorne,2009). in aceste exemple, scrierea

ghidati despre sine este considerati o adevtrrati psihoterapie.
Scrierile despre sine, sub toate fotmele Ior, sunt utilizate deci ca o terapie

ce vizeazd ameliorarea simptomelor gi dezvoltarea subiectului. Inclusiv

domeniul formirii profesionale recurge la acesta. in spiriiul lui Bourdieu
(7993), care a tealizat o radiografie a Frantei cu povestirile
sale, sociologii
clinicieni (Bonetti, Fraisse 9i Gaulejac, 1987) pun laolaltA povestiri de viati,
formare profesionald gi cercetare. Scrierile despre sine structureazi achizilia

cunoqtintelor: elevi $i profesori redacteazi lucriri in care igi prezinti

genealogia, itinerarul profesional, proiectul. Ansamblul edte analizat cu
instrumentele sociolotiei clinice. Aceasti abordare este foarte rAspandit; in
Canada, cu precddere in domeniul asistenrei socialer. in Franta, Cornet
asociazi literatura gi filosofia in predarea medicinei:

'

penrru (udiur rstoriilor de vrdl; {Rer.HV)

d por..+rrlor Je \ idt; in formar,. \ ASIH\T).
'nlemdFonal;

1,1. :

rclea

CORINNE BENESTROFF

in rrauea euehe.

}i o

AsociJtie

cititul are un efect

Daci scdsul Poate structura cele invitate 9i Poate trata'
ofere un catalog de
sim]lar. Acesta este Pariul unui librar londonez' care
teraPeutice adaPtate simPtomatologiei clientului'
lecturi
--C.luint" p"ntru u trata stdlile de riu, Pentru a ruPe solitudinea li.izolarea
bolnavi le adrein falu botii, acestea sunt 9i ProPunerile Pe care asociatiile de
lor. Cartea devine o oglindd' o sali a ecoului qi uneori o
^"-ttifo"
"".ri
Comet, de exemplu, practici biblioteraPia' Vizitand o Pacientd
i--U"fi"a.
de cArti pe
f"rti" a"ptl-raa, "l o gEsesteinchisA in sine' imobili' inconiuraterefuzd
orice
.u."'.u fi -ul .it"Ete, ibandonati de vechea ei pasiune Cum ea
sa:
la urmiioarea consultalie el ii aduce o carte din biblioteca
tratament,

idee am avut PentrLr a o aiuta

[...] a o trata cu o carte, iate ce

Pe

Madeleine'

renunlase fSri umbrl de

.lt" i*pi ..a*a mijloc de a-i uni trecutul' la care
intrebat-o dacS vrea s-o
Am
asume
(are
dorease
nu
ii-l
i"gr"i; u, tiitot p"

citeasce, pentru ca aPoi s'o

discut;m imPreuna'

(Kawabata' 1960)' poveste

Terapia incepe cu F runoasele rlinpidurea ndotnrild

nesatisfacerii pasiunilor'
carepropune o reflectie asuPra contemPlArii fortate' a
cu aceea a Madeleinei'
aseamind
se
in
somn
femei captive
ir-'i"
"'*"".
obiect tranzitional'
cartea'
teraPeutice'
lelatiei
al
i" depresie. Suport

if.."ie

matetializeazdreluareauneiinvestirilibidinale|,,ArPuteaKau\lbatasdfiecel
lui Anzieu' care
tttai slab dh*'e remedii, ptimtrl?"3 Astfel, Cornet se aleture
rePrezi'ltd ia difih'e cele t1lai si81fie cotltribulii
olituri de
s'.ile. ,,Lrcturo,

Ptietetlie,

la traztaliul doliulrti" (1981, P 47)'

a fi remedii Puternice'
Prin ptisma acestor experienfe, scrisul 9i lectura Par
de
simPtom 9i se reanime
fate
distantare
de
procesul
arr,U"t" pu. ,a f"rorizeze
capacitAlile creatoare. Funclioneazd ele in cazul traumei?

I
?
r

P. Comet, Cor,rrricnr. pcrso nin, 3

P- Comet. cf. nota 13.

'ugust

2010'

P. Comet. cf. nota 13

Tratat de re.ilientl asistati

Scrisul ti rezilienla

l''

Scriere gi traume
Boala, rinile din copiltrrie dau, de asemenea, nagtere unui mare numir de
scriitori (Letoux-Hugon, 2004)1 care infruntd nucleul melancolic al traumei.

,l

Scrierea traumei

Scriere gi nucleu melancolic

:l

Studierea biografiilor scriitorilor dezr.aluie legtrturile stranse dintie

nucleul melancolic Ai cteatie. ,,De ce rutta di, ,ic departe, cele nrai bogate roade?,',
se intreabtr poetul Rend Char (1953, p..15). Aceasttr intrebare, care de la
Aristotel li pAnd la Anzieu (1981) nu gi-a gisit inci rtrspunsul, se referi la
scderea care cocheteaztr cu pierderea, uitarea, disparilia, declinand multiplele
figuri ale durerii, doliului, durerii $i spaimei. Astfel, Reutchnik, Haynal 9i
Senarclens, constatand prevalenta orfanilor printre oamenii celebri, subli-

niaze ,,inryoltanla mecanismclor de doliu Si a r.staurir;i dislngelilor sou pierde-

rilor itlerioare prin creali." (1978, p.215).

Deci din aceste matrici melancolice ia nastere scrisul. Impulsul creator
apare pe parcursul crizelor de dezvoltare $i se articuleaztr cel mai adesea cu
anumite evenimente (doliu, separrri, imbolniviri, tlaume), (Anzieu, 19g1,
p.93-211).
Forest (2004)

ili

construielte opera pornin.l de la durerea pierderii unui

copil. El regtrse$te aceeagi problematici la Dostoievski, Faulkner, Malraux
(Forest, 2010). Deoarece romanul pune in scend omuciderea, moartea copilului
creeaze

o poetici a doliului. Scandalul

declangat de moaltea copilului

structureazi opera acestor autorir.

Nucleul melancolic care hrlnegte scrierea este activ $i in ca'iul unor traume
colective. Victimele traumelor ne propun descrieri fantomatice, inghetate,
care incearcd si exprime gi se impArtiqeas.e un alt plan al realului. EIe
transmit mesaje enigmatice, generate de,,incrrngtientul extirpat,, (Davoine gi
Gaudillidre,200a, p. 103), pe care ltiinta medirinei nu le poate auzi.

de PSihoteraPie
Cum oralitatea este PriviletiatA de tendinla formelorclasice
povestiri
de
a
culege
a
individualtr sau de SruP (Dewey, 2004) li Psihanalizeil
scrierii'
forlele
in9i$i
ei
insupesc
iFi
(Hatzfeld, 2008), sc;ibii 9i scriitorii

resusciteaze
Spaima provocati de Focul traumatic destructureaze subiectul'

este innucleul melancolic ai impune o rearaniare defensivi Aceasttr ctize

literatura
largin
pe
descrise
Psihiatride o serie de simptome
sotittr in
Seneral

ctr.

in

acest context aPare scribul sau

scliitorul'

Aidoma lecturii, care Poate genera nebunia2 prin ,,idenlit'icare ronnnesci"

(Foucault), transformAndu-ne intr-un Don Quiiote care se luPtd cu himerele'
cu trauma'
(Rosellini3, 2006), scrisul suscitl uneori o intAlnire prea dureroasa
A nu scrie
exPerienttr'
aceasttr
beportalii Tomkiewicz 9i Semprun au triit
desPre
sd
scriu
ooiincepe
thetou li fid
devine pentru ei o necesitate vitali: ,,Fie
oiifor"'
spre
ezitote
indteplo
lird
toi prdiuli imediat dupd aceco, fie mi ttoi
in locul
t'ielii
arzatoore.n
(Tomkiewicz, fSeO, p. iff;. tar SemPrin aleg^e ,,ldcereo
adici
scriind'
intrucat
linbojului ucigitor ol scrisului" 19e+ p 235)
"jucltdu'te
imbolntrvi (Green' 2004)' de
cu loiul" 6niieu,1981, p. 62), existliiscul de a te
idea in melancolie, de a rtrtici in ,,c rochiuile Fterse" ale Eului-piele (Anzieu'
"
intr-un scris compulsiv Grafomania poate deveni
p. 104), de a te
1985,

Pierde

un infem narcisic.

un
Atunci, se observd adesea o oprire a capacitifii de a scde' Scrisul devine
Anumiti
intricarea
Pulsionaltr
persecutor introiectat, care deiorganizeaz'

autori, scrie Bayard (2005), ar avea chiar o P!esimtirein acest sens' rePrezentand
antreneazA o
evenimente neintAmPlate inctr. Accesul la zone arhaice interzise

lui
ravagiilor
lumina
in
Cian, Levi, Bettelheim 9i Amdry Pot fi interPretate
Sinuciderile
regresie masivtr, care- determini uneori disparilia subiectului

provocate de aceastA deferecare Pulsionald'

Dar cel mai adesea funcfiile scrierii sunt Protectoare, eliberatoare' reParatoare, uneori simultan.

Cr. Anaur (2002).

Anzieu des.rie cinci etape ale procesului creator:

- impulsul creator;

- (onstientizareareprezent:rilorps'irce ulcontrienr(
- stabrkea unur limbaj 5' corporabzarea lui,
- compunerea operei;
- materializareaoperei.
r Dostoievski,
Faulkner 9i lralraux scriu opere importd:.

ICentrurPrimoLevi(Paris),sPecializatintratareavictimlortorfurii,Confirm:absenlamedierii
lerapeutice Prin arti sau scris. Comllnicar telefonicd, august 2010'

I
,
utterior dc(csutui unui copil.

Cf. Davoine (2008).

fiqiune 5i
R;s[ini stu;iazi tema citiiorului aiuns nebun, care nu mai face deosebirea dintre
realitate. Don Quiiote este fiSura mblemahc' a aestei situalii'

l
CORINNE BENESTROFF

Tratat de

rerilienlt .sistatl . Scrisultj rezilienla

rs6 in timpul;ocului:
scrierea

I
I

Dupi toc: scrierea eliberatoare

protectoare

Subiectul destabilizat de violenfa destructuranti a qocului traumatic se

reface prin scris, care imbraci diferite forme
- corespondente, note,
fragmente, jurnale intime, graffiti, eseuri. Gratie modificirii mecanismelor de
ap6rare (refulare, negare, clivaj), er se retrage din campur experienfei'
dureroase gi restabilegte sentimentul cohtinuu al existenfei. Numeroasele
scrisori ale soldafilor o dovedescl. A se retrage in sine, a suspenda teroarea, a
anula intAlnirea cu moartea, a regisi prin scris viafa de dinainte.
Astfel, soldatul Armand, mobilizat in 1914, este cantonat intr-o gari.
Primul sdu impuls este acela de a fine un jurnal. Cum nu se intamplr niciodati
nimic, el copiazi lungi pasaje din ziare, ii invocd pe Dumnezeu qi pe Mamd
Patrie gi priveite cum trec trenurile. Acest tati de familie trdiegte spaima
de la
distanfd. Printre pagini, el strecoari informalii din cercetare, necroloage. Departe de front, el incearci un doliu anticipat. Scrisul siu, mormant al cama_
razilor morfi, anuleazd moartea probabili care il asteapti2.
A scrie chiar in toiul situaf iilor extreme este un act de rezistenfi..Dispunem
astfel de o serie de documente, notife fdcute la cald, pergamente duse de vanti
care descriu alfabetele enigmatice ale univeriului concentrafionar. Ascunse
in
saltele de paie, in perefi despirfitori, ingropate, aga cum au fost manuscrisele
sonderkommandos la Auschwitz3 (2005), ele stau mdrturie pentru
aceasti
pulsiune de a scrie cu riscul viefii. Aceste scrieri au labazddorinfa de a lisa
ceva in urmd suspendand, in acelagi timp, sentin{a cu moartea. in universul
concentrationar, unde moartea este unica promisiune, pentru a scrie, chiar
daci o singuri persoani fine condeiul, este nevoie de o complicitate colectivia.
scrisul determini ridicarea unui Eu ce sfideazi durerea gi.teroarea:
,,M m-a
irruerttnt, iar el nr-a inoentat in obscu.itate", scrie, de asemenea, Liscano
(2007),
explicAndu-9i intrarea in lumea condeiului pe parcursul incarceririi sale
in
Uruguay, unde a fost torturat: ,,Afost o perioadd de nebwie. Capultnti era?ntr-ttn
clocot corttintnt, plir de literaturd, de cuztinte, planttri rle cdrfii, (p.7, p. a9).
in

timpul qocului, scrisul recreeazr un spafiu tranzifional, o.zone a iluziei

(Winnicott,

I
2.
3
a

1951-79

fi I 2ACf).

Acestea constituie un fond foarte bogat, inci neexploatat in totalitate.

Carn,et ile gucrre (Caiet de. rizboi). 205 pagini. Biblioteca ora-,sului Paris,
cote pro\.izorie 5434. lnedit.
sonderkonmrnndos erau brigdzi care i" ocrp", de funcfionarea .;;;i;.';;;;e.
scrisul era

pasibil de pedeapsa cu execu!ia imediati.

Cf ' Les pointes de Buchar-anld_(Verdet, 1995) (Poeziile

(O opcrttd la Rnt ensbriick\ (Tillion, 2005).

rte

la Buclmruald)

Ei l)ne opirette

it

Rouensbriick

Mirturiile supraviefuirii se inscriu in seria de povestiri ale kafnbasls-uluil'

Aga cum orfeu, ulise, Enea coboari in infern, apoi se intorc de acolo, scribii
sau scriitorii se confrunti cu matricea mortiferi a experienlei lor. Levi (1958),
Rousset (1965) qi Antelme (1957) iqi descriu deportarea in graba qi befia unei
cd am cdzrtt prndd cu tolii unui
,,decoldri creatoare,' (Anzieu, 198'1., p.74), ,,Cred
peritnbil delir. voiam sd aorbim, sd fim, ?n fine, auziti" , scrie Antelme (L957, p.9).

Dacd aceasti scriere se suPune obligaliei testimoniale, ea Permite evacuarea

elementelor traumatice. Ugurarea este cel mai adesea de scurti durati, intrucit cuvAntul adresat explicit celuilalt cade in ,,tdcere aa cum cade in gol"

(Semprun, 1,994, p. 145), aqa cum explici gi scriitorul Bialot, deportat la

Auschwitz: ,,La ?ntoarcerea rnea, nu am fost intintpinat cu ntdcere,,, ci cu un fenoz'olunte
men de surilitate din partea celorlal{i. [. '.]Am incercat sd scriu imedint. Dotrd
Aceste informalii despre ,,reziduuri

;i epat'e"
(stern, 2004, p. 108), pe care nimeni nu le vrea, sunt redirecfionate citre
scrise

Ia

cald gi arru.tcnte la pubeld."2

expeditor3. Recep[ionarea aceasta imposibild redeschide adesea rana, pentru

un timp mai scurt sau mai indelungat. Totugi, ,,lucrurile care nu pot fi spuse
trebuie scrise" ,

afirmi Forest

Perioade de latenl5

(2010)

;i scriere reparatorie

Contrar exemplelor citate, anumili scriitori qi scribi nu-9i descriu experienIa

decAt dupd mult timp. ,,Timp de mai nniyi nni, nu nrant ourpat nbsolut deloc de
(1999,
Artsclrwitz. Am uitnt totul cu scrupulozitnte gi n mers", Povestegte Kertesz
semprun,
Bialot
Tomkie$,icz,
g7).
Charpak,
lui
Kliiger,
9i
Acesta este gi cazul
p.
pentru a nu cita decAt cAliva. Agadar, ce au fdcut ei intre timp?
Fiecare in felul lui s-a dedicat supravietuirii, lisAnd temPorar deoparte
descrierea.experienfei traumatice. Deci tofi s-au inscris pe traiectorii sublimatoare inainte de a scrie. Creafia ii atinse in amurgul viefii lor, dupi consolidarea Eului, acfion6nd prin delimitare 9i ridicarea progresiYi a cenzuriil.
Abordarea nucleului traumatic se poate face 9i indirect, prin cercetare,
ala cum scrie Eshet, profesor de psihologie in Israel. Grav rdnit in timpul

j ' Kntnbasis (gr.), semnifici o coborAre, o retragere (N f')

Bialol, Conrunicarc pet'sonali,25. iulie 2010'
'z
'S.
, Joseph
Viit, C. Delbo, S. Tomkiervicz, R. Kliiger, B. Bettelheim descriu aceste reaclii ale publicului.
. j. Bialot iqi povestegte la 79 de ani experienla avute la Auschwitz, dupl ce isi publicase primul

roman la virsta de 55 de ani.

CORINNE EENESTROFF

Tratat de

rezilienli asistattr r Scrisul

9i rezilienla

,'l

il

rAzboiului de la Kippour, hemiplegic, nu mai poate vorbi qi scrie este nevoit

ii
si invete totul din nou. El concepe atunci metode de invrtare pentru cei
traumatizati, scrie articole si se angaieazi in scrierea unei cIrti in care igi
descrie expelienta. Subliniazi forla vindecitoare pe care o are scrierea pentru
el pi familia sar.
Functiile protectoare, eliberatoare, reparatoare ale scrierii se inridicineaztr
intr-o retea polisemanticA a proceselor de rezilienl; in s6nul activit;tilor
sublimatoare. Astfel, nu este de mirare ctr e pdvite ca o terapie in cazul bolilor
gi al traumelor. Aceasta este propunerea fEcute de Renl Warriors2 veteranilo!
americani, incurarati s; tinA un iurnal 9i si-l imperteqeasci tovardgilor lor.

'I58

il
rl

Ansamblul experientelor citate deschide PersPectiv de cercetare $i aPl!

catii practice in numeroase domenii: educatie, tratamente fizice, psihoterapii,
tratamentul traumelor.

insigi structura limbajului, zdruncini arhitectura rePrezentirilor

noastre. Texte neclasificabile, ele lumineazi zonele umbroase dintre
cele doui lumi 5i necesiti instrumente novatoare, care se poati revela
,,|fi gind tlts,rc ollncilole0 ltttrtii" (Clissant, L986). Aceste instrumente

In Rwanda, stranterea merturiilor, punerea lor pe hArtie, contribuie

la
recunoalterea genocidului (Sagarla Martin,2009) gi recreeazi posibilit;lile
unui trai comun. Cronica iudiciar; are, de asemenea, propria contribufie
(Paradelle,2009).

fi inventate ar putea autoriza o intelegere mai subtilS a

rolului scrierii ca tutore de rezilienti, cuPrinzand dimensiunile incare urmeazA a

.
Concluzie: scrierea, o enigmE?
La finalul acestui parcurs, suntem obligati sA constatdm c; misterul se
adanceite. Daci majoritatea autorilor sunt de acord cA scljsul are efecte
indiscutabile asupra corpului gi spiritului, alchimia procesului rim6ne in
mare parte indescifrabili. Doui tabere se opun: prima considerl scrierea o
terapie3, a doua o considerA ca pe ceva suplimentar, un obstacol in calea tera_
piei, intrucat genereazi o competitie intre cele doui domenii (Tisseron). Se

poate argumenta

insi ci scrierea gi terapia nu sunt doue domenii

con_

cureniiale, psihanaliza niscAndu-se, de altfel, dintr-o autoliografie (Freud,

1900/2010).

Diferitele r.alen[e ale scrierii pun in discutie definitiile psihoterapiei, locul

functia
terapeutului, felul in care folose5te el scrielile pacientului. Ce statut
$i
au aceste scrieri? Cui apartin, in definitiv? Care sunt semnificatiile lor trans-

felentiale gi contratransferen;iale? in fala acestui amalgam de intreblri,

Pennebaker (2004) nu poate decat sd constate complexitatea paradigmei
scrisului, impiedicAnd realizarea unui model teoretic unitar.

Yoram_Esher,,l'/,p

( L hitp//\arr real\rdrrior<.net/!er/rans/rreameniloumatinF
publicatin data de 30 decembrie 2010).
Idrn, l.s pirr,rrcs ,trrmiiius.

.:rrt:fo a,:.\t

Dritig

pracess ll,ns

nost

iqlle pasitiue expcrince af dcoting

uittl

thesc

unratic

r,/:pctttura dSiti,Bth,,ntl.r.r,pnuris.Ctnntin,rpl:o;/d. lausu<r2010.

php rArd Re<iticnce 6y h.nhnB.

Studiile despre scrierea traumei subliniazl necesitatea unei formlri a

cercet;torilor ii Practicienilor, a unei exPlorIri PluridisciPlinare, neaPtrrat rizomici. intrucat aceste scrieli se nasc din violente extleme, din
,,ione ale catastrofei" (Davoine gi Gaudillidre, 200a, P. 30) ele modifictr

conFtiente individuale 9i colective.

Cercetirile longitudinale ar Putea duce la in{elegerea rolului scrierii ca
proces de dezvoltare, cu etaPele sale regresive ii Progresi\-e, ca element

al unui echilibru Psihosomatic.

Ocupandu-se de continutul manifest al textului scris, cadrul teoretic al
cercetirilor citate elimine adesea PSihanaliza Si cercetarea literara
Totuli, studiul continutului latent al Productiilor, formelor Pe care
acestea le iau odattr inscrise in limbaj, ar deschide alte cii de intelegere'
Efectele lectu i fiind in mare Parte mai Putin studiate, cercetirile efectuate asuPra cuplului scriere/lecturi ar Putea mEsura funcliile sale

autoliniqtitoare, sublimatoare 9i relationale, inclusiv in cadrul relatiei

terapeutice. Ce efect are textul scris/citit asuPra pacienlilor 9i terapeuIilor?

. Stralrl legaturilor intre scriere li

alte forme de expresie (arte Plastice'

scenice) ar permite o intelegere dintr-un unghi

diferit'

Scrierea despre sine, sc elea-tratament, scrierea traumei, aceastA Iiterature

despre sine, foimeazi un caleidoscoP de relatiri Nomadismul, proliferarea
lor, le ateste fortele vitale. Vectori ai unei transformeri in actiune, istorisirile
Astfel'
li fictiunea particiPe deoPotrivi la construirea Proceselor de rezilienfi'

genocidului rwandez in molie Permite convocarea

tuturor protaSoniEtilor dranei, simbolizarea celui ce nu Poate fi numit'
impirtSgirea eiperien!ei (Semuianga, 2009). Deci istorisirile se Pot recomanda
'in chip de tutori de rezilient;.
nletamorfoza unei victime

(ORINNE BENESTROFF

Tratat de rezilienli asistetS. Scrisul

Si

tezilienls

Unica noastri salvare s-ar putea afla in spaima

;i in goliciunea sufbrinfei.
Atunci, aidoma lui Balzag care,.pe patul de..^oarte fiind, l-a chemat la cipitAiul siu pe fictivul dr. Bianchon (Bricart, 1995, p.35)r, am fi noi indubitabil
,si
salvafi de creaturi din hArtie, poate chiar ale noastre?2

Anonimi (2005), Des uoix sous la cenilre, Manuscrits des Sonderkomnnndos d,Auschwitz,Birkenau, Paris, Calmann-Ldvy/M6morial de Ia Shoah.
Anaut M. (2002), Rdsilience, transmission et 6laboration du traum.a dans l,dcriture
des
enfances bless6es, Perspectiaes psychiatriques, vol. 41, nr. 5, p. 3g0_3gg.
Antelme R. (1957), L'Espice hunruine, paris, Gallimard.
Anzieu D. (1981), Le Corp de l'eare, paris, Gallimard.
Anzieu D. (1985), Le Moi-peau, paris, Dunod.
Barthes R. (2006), Eseuri critice, Editura Codex, Bucuresti.
Bayard p. (2005), Denmin est icrit, paris, Les Editions de Minuit.

Bonetti]., FraisseJ., Gaulejac v. (de) (coord.) (rgg7),,,eue faire des histoires

de familles? ou roman familial et trajectoire sociale", Le groupe
familiar, vol.96, iur.-sept.
Bonnaf6 L. (1987), Art et thirapie, vol. 22-23, p. 18_23.
Bourdieu P. (coord.) (1993), La Misire du rrorrde, paris, Seuil.
Bricart I. ('1.995), Dictionnnire de la mort des gronds honunes, paris, Le cherche
Midi.
Char R. (195312007), Lettera amorosn, paris, Gallimard.

Cl'raveyriat-Dumoulin c. qi Gaulmyn M. (de) (2004),

,,Lacassagne, Ie prescripteur
dtcrits autobiographi ques", Ln Faute h Roussenu, vol. 36, p.74.
Cooper c.R. (2002), wo are those writers? An Exproratiotrc iy tt , Cotrnectiols
betu,eetr
Etpressiteness in Children's writirtg nnd Their psychologicnl profites,
Thdse.de
Doctorat, Harvard University. Umi Microfor m 304107 4.

Da'oine

B. 9i Pourtois J.-p. (coord.) (2007), Ecore et rdsilience, paris,

F. (2008), Don euichotte, pour conrbnttre Ia milancolie, paris,

o.

Jacob.

Stock.
Davoine F. ;i Gaudilldre J.-M. (200a), Histoire er trnunta. La
paris, stock.
di
guenes,
forie
DerT'ey L. (2001), war and redentption. Trentment and Recoaery
in confiat-rerated
Post-trauntatic SIress Desorder, Burlington,Ashgate.
Esquirol M. (1836), ,,Expos6 de l'6tat psychique d'une
femme hypocondriaque: extraits
de lettres communiqu6s par M. Esquir or" , Armares d'hygiirii pub'rique
et de nftdecitte
ligale,Paris, vol. XVI, p. 1.97-205.
Flaubert G. (185712007), Madnnre Boi:ary, Editura Art, Bucuresti.

1-

,Chemali-l pe Biartchort, ttitmai Biatrchon nr-ar prica snlun!.

mulrumirile
}rr.^i."i.to-ate
Koehl, Estelle Lagarde,
pentru informatiile

(19001201,0),

lnterpretarea aiselor,

in

Opere esenliale, vol. 2, Editura

Trei,

161

Bucuregti.
Frioul R. (2003), ,,Le d6sir d'autobiographie", Conferinti susfinuti la Universitatea
M. Bloch, 7 martie 2003.
Gaetner R. (1983), Le Corps mis en mots. Scolariti et psychoses, NeuchAtel, Paris, Delachaux

et Niestl6.

Bibliografie

cyrulnik

Freud S.

fu

noastre
]ui ioseph Bialot,_philippe Comet, \'oram Eshet, |acky
Ir{artine Lery, Isabelle }v{ercat-N{aheu, Daniel perraL lr{ichele Salesse,

mizate.

Gillis M.8., Lumley M.A., Mosley-Williams A., Leisen J.C.C. pi Roehrs T.A. (2005), The
health effects of at-home written emotional discloser in fibromyalgia: a randomized
fiial, Annals of Behattiorul Medicine, vol. 32, nr.2, p. 135-1.46.
Glissant E. 1LOSO1, lntroductiort i une politique du diaers, Paris, Gallimard.
Green A. (2004), La lettre et la mort, promenade d'un psychanalyste i trnoers ln littdrnture:
Proust, Shakespeare, Conrad, Borges, Paris, Denciel.
S. (1996), De l'intimitd des nmladies de Montaigne it Herui Guibert, Paris, Desclee de

Grisi

Brouwer.

Gusdorff G. (7991), Les Ecritures du ntoi, Paris, O. Jacob.

Hatzfeld l. (2008), Dans le rru de la ztie. Ricits de mnrais rutnndais, Paris, Seuil.
Juline K. (1992), The intensive journal process: A path to self disco'r'ery, Sciances of
Minil Magnzine, iulie, 1-5.
Kawabata Y. (196017970), Les Belles endornties, Paris, Albin Michel.
Kert6sz l. (7999),,,Le vingtidme siEcle est une machine ir liquider permanente", in C.
Coquio (coord.), Pnrler des cantps, penser les ginocides, Paris, Albin \{ichel, p.87-92.
Lagarde E. (2010), Ln Traoersie inrpriaue. Adinocarcinonre, Paris, La Cause des Livres.
Lejeune P. (1975), Le Pacte autobiogrnphique, Paris, Seuil.
Leroux-Hugon V. (2004), Ecrire sa maladie, La fnute d Rousseau, APA, vol. 35, p. 35-36.
Levi P. (195812004), Mai este oare acestn un ont?, Editura Polirom, Iasi.
Liscano C. (200712070), L'Ecrioain et l'autre, Paris, Belfond.
Mercat-Maheu I. (2009), Histoire d'dcriture, Paris, La Cause des Livres.
Mesnard P. (2007), Timoignage en risistence, Paris, Stock.
N{ouchard C. (2007), Qui si je crinis? Guares-tinroignages dnrts ln tonrnrer*e du XX' siicle,
Paris, Editions Laurence Teper.
Paradelle M.. (2009), Le rdcit judiciaire de l'andantissement: La force des mots du droit
pour transmettre le g6nocide, in Martin C. Sagarra (coord.), Le Ginocide des Tutsi,
Rwanila, 1994, lectures et icritures, Qu6bec, PUL.
Pennebaker J.W. (1998), The immunological effects of thought suppression. lournnl of
P e r s on ality an d S o ci al P sy ch o I o gy, 7 5 (5), 1,26 4-1,27 2.
Pennebaker |.W . (2004), Theories, Therapies and Taxpayers: on the Complexities of the
. Expressive Writing Paradigm, Clinical Psychology: Sciences and Prnctice, vol. 11,
nr. 2, p. 138-142.
Pontalis l.-B. (2002), En nnrge des jours, Paris, Gallimard.
Reutchnik P., Haynal A.9i Senarclens P. (1987), Les Or1ilrclins nrinent-ils le ntottde?,
Paris, Stock.

CORINNE BENESTROFF

Tratat de rezilien!5 asistatl r Scrisul 5i rezilienla

I
I

1.,
I

rl

Rosellini M. (2009), La bibliothlque de Don euichotte et ses avatars frangais au

XVll.
siicle, Bibliothiques et.ollectiohs, Artois, presse Universitd, p. 245_260.
Rogues de lursac r. (7903), Lla uet de pslcri,1tli., paris, Alcan.
Rousset D. (1965/2003), L'l) i.i,ers concetltralionririry paris, Hachette_
Semprun J. (1994), L'tcrihre ou la oie, paris, Ga imard.
Semuianga J. (2009), Par delh l'innommable Ia littdrature. La phaline des collines
de.
Koulsy Lamko, in Martin C. Sagarra (coord.), Le Ginocideies nlri. Ru,atlda, 1gg4,
leclures et ectitures, euebec. pUL.
Serrel M. (2006), Ric s cl hunnrtisnte, paris, Edirions Le pommier.
Smyth J.M., Stone A., Hurewitz A_ gi Kaeli A. (1999), lVriting about stressful
events
produces symptom reduction in asthmatic and rheumatoid irthriticst A randomizad
lrial, lourfial of Arnericatl lledical A,r.ciatiort, r,ol.2g7, p.1304_1309.

StemA.L. (2004), L.- Sanir- dilorti, Can:$, histoirt, pslchannlyse, paris, Seuil.
Tegnd A., Fox J., Robin p. $i Thom p. (1009), Evaluating the use of poetry
to rmprove
rr-ell-being and emotional resilience in cancer patients,
lournal of pie*y Thuapy,
vol. 22, nr.3, p. 121-131.
e opit.tte

Tillion G. (2005), lJ
Ilartinidre.

Rarenihriick, L. Vtrfiigljar out erry'rs, Editions de Ia

Tomkiervicz S. (7999), L'Adolc:corce .t I.,., paris. Calmann-Ldvy.

Verdet A. (1995), ,4nthologie des yoirtts ae Buchcta,alil, pais, Editions Tirdsias.
White \,L (2003), L. tloyefis nrtatifs au :!t.oice fu la thlrapie, paris, Satas.
Winnicott D. IV. (1951-1953i2003), Dp I.r i? diatl:it ta psihnnalizt, Edirura lrei, Bucuregti.

I
I

I
t
I
CORINNE BENESTROFF

Partea a doua

Adversit5liin plan individual ;i familial

IVI.

I
I

Rezilienli asistat5 ;i evenimente survenite

pe parcursul copilSriej: rtdltratare, boal5,
divo(, decesul pErinlilor ;i tulburEri
psihiatrice ale pE ri nli lor

l
I

Serba n Ionescu,
Eveline Bouteyre, Maria Roth, Lynda M6thot,
Diana Vasile

!olette Jourdan-ionescu,

Acest capitol oferi informalii despre cinci situa[ii cu caracter traumatizant

care pot fi treite de copii. Cercetarea in domeniul rezilienlei ne-a invitat,

totodatd, cd un anumit numir de copii din cei care triiesc aceste situafii se pot
dovedi rezilienfi. Pornind de la studierea proceselor rdspunzitoare de dezvoltarea rezilienlei acestor tineri, au fost elaborate tehnici ;i programe de
interventie care si construiascd rezilien[a si sd impiedice aparifia tulburdrilor
psihice. Acest capitol - cel mai voluminos din Tratat
- este consacrat deci

prezentirii unei largi palete de strategii de interven[ie vizAnd rezilien[a

asistati in situafiile de maltratare gi de boali a copilului, divor(, deces sau
tulburare a sindtifii mentale a unuia dintre pdrinli.

I
I

Maltratarea

Definilia maltratirii
Maltratareal cuprinde tratamentele rele cirora le pot fi victime copiii: vioIenfa fizici, psihologic5, neglijenfa, abuzul sexual, maltratarea institu(ionali,

Termen apirut in limba francezi abia in 1987, conJorm Le Dictionnaire hi::origile de la langue
publiiat
frangaise Robert (hW laSora.qc.calthematiques/inaptitude.nsf,/Dossiers/tr{altraitance,
online in data de 29 decembrie 2010).

I
I
Tratat de rezilienttr asistatl

r Rezilienll asistatl

gi evenimente survenite pe parcursul copilIriei...

ril

t66

faptul de a asista Ia violenta conjugaliletc. Mai multe organizafii (UNICEF,

2008; WHO 2002) descriu pedepsele crude qi umilitoare la care sunt supu$i
copiii inci de la virste fragede, mutilarea genitaltr a anumitor fete, negliiarea
copiilor atit in familiile sirace, cat Si in cele insterite, abuzul sexual intra- gi
extra-familial, implicarea copiilor in pornografie ti prostitutie, exploatarea
prin munctr qi traficul de copii, ca gi alte forme de violentd fati de aceqtia. in-

167

STUDIUL DE CAZ

copil olttat|t
Un bebelu$ este negliiat de plrinlii sli din cauza lipsei

Cofiolbiditale

pe

parcursul deuoltdrii unui

de experienti a

foartei tinere sale mame $i toxicomaniei ptrrintilor. Neglijenla fizici gi

emotionali, atagamentul dezorganizat vor antrena o dezvoltare perturbati
a relafiilor copilului. Disciplina va fi impusi inconstant, p5lintii fiind fie

DSM-IV-TR (American Psychiatric Association, 2003), conceptul de maltratare

cuprinde trei entitlti principale incluse i\ Alte sillntii c e pot loce obiectul ufiui
examer clinic: abuzt I fizic (sau violenta, cod T74.1), abuzul sexual (cod T74.2)
gi negliienta (cod T74.0). Primele dou; entititi
- abuzul fizic (violente corporale precum pilmuirea, lovirea, arderea, de exemplu) 9i sexuale (atingeri,
penetriri vaginale, sodomie etc.) - fac referire la comportamente inadecvat
aplicate in mod neaccidental, adesea de citre persoane care se afli de obicei
intr-o pozifie de autoritate fa{i de copil. Neglijenta, dimpotrivi, se referi la
omiterea Besturilor necesare bunei dezvoltiri a copilului (privind alimentatiar,

indisponibili din cauza drogului (c6nd copilului ii este permis totul), fie
rapid depiliti de situatie (copilul este scuturat cu violentl atunci cand
plAnge). Crescand, copilul se poate revolta Si poate fi supus violentei fizice
li verbale. Supravegherea (tattrl fiind absent gi mama depetite de situatie)
nefiind serioasi, mama va fi fericittr cand vecinul adult, celibatar, il va
invita pe copilul de noud ani str-li petreaci seara gi noaptea la el, ceea ce-l
plaseaztr pe acesta din urmi in contextul riscului de abuz sexual.

imbrtrcimintea, igiena, stimularea 9i supravegherea), Aceste entititi sunt

adesea asociate (de exemplu, violenta fizice coexisti adesea cu violenta
emotionalA gi cu neglijenfa). in studiul de caz 1 sunt prezentate elemente carc
se inlinfuie, pentru a alcAtui o comorbiditate de maltratare.
Se poate spune ci maltratarea se stabileSte pe un continuum mergdnd de
la absenta maltrat5!ii la o maltratare extremE, pragul de la care se va vorbi de
maltratare fiind subiectirl li dependent de contextul socioculturar.

r
:
I_
I_

Copiii martori ai \.iolenlei Iamiliale sunt expu$i 5i altor adversiriti, precum conltictle coniugat
$i ,amiliale, abuzul de alcool al peinllor, problemete personale aie pirintilor, un nivel so;oeconomic sc&ut etc. (Herren|hol, Sousa, Tajima, Herer*ohl $i Moylan, 2008).
Ne8lijenta alimenlar: presupune privarea de hrani, absenla maimuttor c;tegorii de aljmente
esenliale cretterii (cum e laptele pentm sugari), frec\nta foarte nergutad b meselor etc.
Subjectiv, intrucat, in hlncFe de definitia (are este dattr edu.atiei ade;ate
$idedurata malkairrii
(maltr/tdre (onte\ruaja, a\and leSatur; cu Lrn elenjment difiol de riala
pentru pajinF sau
malrralare cronic; in famitnle al caror mod de !ia!: este haoric al cSror'retaEi ;unr dezoF
$r
Sarizats mar.ate de caienle ii de (ontuzii de rol - maltratare adesa interseneratiohal;).
tt{utilarea tinrlo! africane esre per.eprr6 in Occidenr ca un abuz, in timp"re. in
iara lor, repre
zint;otraditie care trebuie respectat6. Comporrainentel punitive ale anumitorfamitii de origine
haitiane strnt prcepute in Canada ca malrratare, dar n-a; fi fost interpretate astfel Ia inep;tuI
secolului trecut, c:nd pedcpsle corporale roprezeniau norma si in Ca;ada.

C. JOURDAN.IONESCU, S.IONESCU, 6VEUNE EOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA

METHOI

DIANA VASILE

Date epidemiologice
in DSM-IV-TR nu sunt deloc prezentate date cu privire la prevalenta
maltratirii. Aceasta reflecttr lipsa de consens in legituri cu definitiile date
formelor de maltratare, dificultatea de a evalua cu exactitate o forma de
maltratare (date fiind comorbiditatea) gi impresia ctr numirul de cazuri
declarat este cu mult mai mic fafi de situalia realE (un numir considerabil de
cazuri nefiind luat in considerare din lipsa probelor).
Conform raportului f;cut pentru ONU de Pinheiro (2006), 53 000 de copii
mor anual ca urmare a violentei, iar 150 de milioane de fete pi 73 de milioane
de biie{i sub 18 ani au suferit abuzu sexuale. Datele referitoare la incidenta
relelor tratamente in diferite l;ri - trebuie privite cu precautie, av6nd in
vedere diferenlele in ceea ce p ve$te definitiile maltratdrii $i metodologiile
folosite - diferd de la o |ari Ia alta, mergAnd de la 2,71"1000 in Anglia, la
12,21 000 in Statele Unitr.
in Qudbec, in anul 2001, au fost luate in considerare jum;tate din cele
50 000 de situatii potential periculoase semnalate Centrului pentru Tineri:
52o/"'cazwi de negliientA, 32% tulburiri de comportament ale copilului, 99i,
cazuri de rele tratamente, 5ol. cazuri de abuz sexual si 2o/" cazuri de abandon

'

A se ledea tabelul comparativ (publicat in data de 28 decembrie 2010) la adresa de intrnet:

http://$'h'n'.nspc..org.uk{nfornvresearch,6riefinSs/prevalen.etable2_s.dfl9716.pdf.

Tratat de rezilienla asistatS. Re2ilienF asistat: $i evenimente survpnite pe parculsul copilSriei.-.

al copilului (Geoffrion, 2003). in Statele Unite (US Department of Health and

Human Services, 2007) au fosf semnalate fase milioane de cazuri de copii,
printre care 64Yo pentru neglijengi, 16% pentru abuz fizic, g% pentru abuz
sexual gi 7% pentru violerifi psihici, mulfi copii fiind supugi unor forme
multiple de maltratare. in Franla, la data de 31 decembrie 2006, pentru 128 82!
de copii minori se luase misura de protecfie a copilului (ONED, 2008). in
acelagi an, din 21 000 de cazuri de maltratare a copilului semnalate gi confirmate, in 30% era vorba de violenfi fizici, in 28% de abuzuri sexuale $i in
327" de neglijen{e grave gi violenfe psihologice (http:/iwww.droitsenfant.
com/tablo_maltraitance.htm, publicat in data de 2 august 2010).
Chiar daci maltratarea (pedepse severe, abuzuri sexuale, exploatare, ne.glijenli) a existat intotdeauna, conform raportului Organizafiei Na[iunilor
Unite referitor la violenla asupra copiilor (Pinheiro, 2006), abia in ultimii ani
s-a pus in mod explicit, pe plan internafional, problema nevoii urgente de
a opri orice formi de violenfi la adresa copiilor gi de a stimula factorii de
protecfie care favorizeazd capacitatea de adaptare a copiilor, chiar daci in
condifii de adversitate. La doudzeci de ani de la semnarea Convenfiei internalionale pentru drepturile copilului, Svevo-Cianci gi Lee (2010) arati ci un
numir destul de important de state (33%) dintre cele pe care le-au studiat s-au
ocupat de imbundtifirea legislaliei gi a procedurilor nationalg, de modalitifile
utilizate pentru raportarea abuzului gi neglijenfei,'de serviciile pentru copii.
Aceasta explici firi indoiali de ce, pe parcursul ultimilor ani, se observi o
cre;tere a numirului de cazuri semnalater. De fapt, cre;terea s datoreazl
unor norme mai stricte, congtientizirii publice a problemei gi unui sistem mai
bun de depistare (de exemplu, numerele de telefon netaxabile).

maltratdrii (vArsta copilului, durata maltratirii, legitura cu persoana care

asupra intregii familii.

Dimpotrivi,

tirii

se evidentiazi o tendinli pozitivi. De fapt, raportul ONU aratd ci incidenta exploacopiilor prin munci s-a redus cu 119t, iar implicarea copiilor in activititi periruloase s-a

redus cu

Tabelul 1. Factori de risc dezvilui[i de obicei in cazuri de maltratare2

F nctori

proprii copilului

Nattere premafurl sau greutate redusi la nagtere

Probleme perinatale
Temperament dificil
Probleme de sindtate fizici
intArziere in dezvoltare

Suferinli emofionali sau proasti gestionare

emoliilor

Dificultiti

Pirinfi prea tineri (mai ales mama)

Copii nedorifi
Un mare numir de copii

de atagament
Stim5 de sine redusi
Lipsa abilitAtilor sociale
Factori

farniliali

Pirinli cu stimi de sine redusi

Separare indelungati de copil
Pirinli care au fost ei ingigi maltratali (absenla unui
Plrinfi ineficienti

sau care se simt depigifi de sit:afie

Instabilitatea structurii familiale (deci, a cuplului
parental)
Dificultifi parentale asociate gcolii (agteptiri redu-<e in
ceea ce privegte rezultatele Ecolare ale copilului)
Pirin!i indisponibili (probleme de sindtate mentali,
consum de alcool sau de droguri, nivel intelectual redus,
pedeapsi cu inchisoarea, maladie cronici sau
incapacitanti la un membru al familiei etc.)
Absenla rutinei educative structurante pentru copil,
pedepse inadeo,ate

I
in func1ie de contexhrl maltratirii, decizia de a semnala sau nu

Lrn act

de maltratae nu va fi

'aceeapi gi va influenfa mdsurile luate pentru protejarea copilului (Jourdan-Ionescu.7999);in

general, situafia este cu atat mai gravi ;i mai urgenti cu cAt persoana responsabild de naltratare
se afli mai des in contact cu copilul (pirinte/tutore/cunogtinli a {amiliei).
Unii dintre acegti factori pot reprezenta, de asemenea, consecinte ale maltratirii suierite (de
extmplu, o intArziere in dezvoltare sau dificultefi de atasament).

25o..6.

I
.

C.JOURDAN.iONESCU,S.IONESCU,

model educativ adecvat)

Tabelul 1 prezinti factorii de risc individuali, familiali gi de mediu care se

manifesti in mod obignuit in cazurile de maitratare.
Pe lAngi factorii de risc citali care predispun la maltratare,'evenimentele
de viafi stresante pot constitui riscuri suplimentare (de exemplu, nagterea

sociald sau inchiderea abuzatorului, de exemplu) qi vor avea consecinfe

Factori de risc la copiii maltratali

prematurl a unui frate).

Impactul maltratdrii este dependent de factorii de risc prezenli, de factorii de protecfie (care pot reechilibra balanla dinamici), dar gi d'e contextul

169

maltrateazd)1. De exemplu, in marea lor majoritate, copiii igi cunosc agresorul

(Statistici Canada, 2009), care este un membru al propriei familii. in cazurile
de maltratare intrafamiliali, dezvdluirea maltratirii si intervenfia vor duce la
separarea de persoana responsabili (plasarea copilului neglijat intr-o familie

EVELINE BOUTEYRE, MARIAROTH, LYNDAMETHOT, DIANAVASILE

Tratat de rezilien!tr asistattr

r Rezilienli asistatS

$i evenimente survenite pe p;:cursul copilSriei

t
,70

Parinfi care nu se sustin reciProc (tensiuni in cuplu;

violenF (onjugall)
Absenla activil5li, Profesionrle sau Probleme
socioprofesionale
Probleme financiare f i orBanizalionale

Re$edinltr, ca.tier sau gcoati defavorizate

Mut5ri dese
Relea sociale a copilului sau a Plrintilor foarte redustr
sau inadecvatl
Retea care oferl modele inadeclate de edu.atie
(negliienlS, violenl, sau cele in care maltratara esle

considerata normal,)
indepSrtare de, necunoa$tere sau neaPelare Ia resurse

Consecin!e ale maltrat5rii

Din nefericire, maioritatea cercetlrilor care se referi la consecintele relelor
tratamente asupra dezvoltirii copiilor nu Precizeazd tiPul de maltratare
su(erit; sau efectele maltratirii sunt in mod evident diferite cand se vorbegte
de neglijente, violenti fizica sau abuz sexual.
Diitie consecinlele directe ale violentei fizice asupra copilului, consecintele
fizice sunt cele mai vizibile (arsuri, rini, contuzii, fracturi rePetate li multiPle'
fragilitate somatica, deces). indeosebi in cazurile de abuz sexual, sunt constaiate leziuni ale organelor genitale ii infectii transmisibile sexual Pe lAngl
consecintele fizice, maltratarea Poate declan$a diverse tulburtrri PsihoPatologice la copil: tulburiri Psihosomatice din sfera sfincteriane (enurezis'

en"coprezis), alimentartr (grea1d, anorexie, bulimie), ale somnului (insomiii'

cogmaruri), ale comPortamentului (agresivitate sau retragere, automutilare'
hipelactivitate), activitate sexuali Precoce sau comPulsi(A (in caz de abuz

sexual), anxietate, depresiet sau tulburare psihoticd (disociere, PercePtie eronatA a pericolului, gandud invazive) etc. Frica, durerea, foamea, ameninlarea
iundamentale, care deEi frusirarea aonrtitri" exPeriente traumatizante
clangeazi reacgii la nivelul sistemului nervos. Ca urmate a acestei sensibiliziri

la frici, reacliile coPilutui Pot fi descrise ca reactii de imobilitate/stuPor'

retragere (evaziune) sau confruntare/luPtA. Herman (1992) observe, Ia coPiii

maltitali, urmltoarele mecanisme cate supun unui greu efort caPacititile lor
personale de a face fa!i relelor tratamente:

Beach, Brod!, Cunler, Packet

ltnnett

5i

Philibert (20i0) evidenliazi o legetura intre SenotiP 9i

tulbur;ni d P$onalilate antisocjale' fie la

efecteie mallatui, conaucand fie la tr:seturi ale

depresie nr:jor;.

C,

MARIA ROTH, LYNDA MTHOT, DIANA VAS1LE

]OURDAN'IONESCU. S.IONESCU, 6VEUNE BOUTEYRE,

crearea/formarea unor relalii de atalament fate de Plrintii periculoqi

sau negliienli (sau inlocuitori ai acestora);
fragmentat' incoerent
format-eaunei identiteti Pomind de la un mediu
sau instabili

qi corporal' in
realizarea unui echilibru 9i a unui autocontrol emotional
conditiile in care au fost comise abuzuri asuPra cotPului fi afectivitltii
copilului qi/sau adullii nu dau dovadi de caPacitate de autocontrol'

necesare coPiilor
Acesie elemente scot in evidenli caPacitatile de adaPtare
au o foarte
cu
adultii
aflati intr-o situatie de maltratare. Pentru coPii' relatiite

cu un Pltinte
mare impotanll; ei Pot menline rela[ia de ataqament chiar 9i
.""" ." ,"prezinttr o formi de adaPtare Prima modalitate este aceea
"gr"ror,
abuzul prin mecanismul de ned"e a minimaliza, de a raiionaliza sau de a scuza
(Herman'
gare, de suprimare a g6ndurilor 9i sentimentelor sau P n disociere
fragidentiteti
7;;;, i"";y,2002). 5 alta modalitate este dezvoltarea unei
defeciveal'l
la
scoate
m"niate, a rrnui dublu al PersonalitAtii Prin care coPilul
cel rau'
inf" pu",t" care me te ;e fie maltratat ConvingAndu-se ce el este
el este
dacl
atitudinea'
devine tot mai increzrtor ci Pdrintii sdi ili vor schimba
de
fenomene
a
produce
suficient de bun. O a treia modalitate este aceea de
disociere intre corP 9i Psihic (Herman, 7992)' Un preadolescent Poate Prea
(un
vizibil bralele Pentru senzatia Pe care 9i-o procurtr
ii.ru ra-qi
a
simti
"rto.nrtiieze
existe'
Pentru
abuz fizic controlat de el, a-9i face rau Pentru a simti cd
atentie'
a
ceuta
totodate,
adrenalintr)
de
Pentru
Ei,
o
- descircare
-ir,
unot mecanisme de adaPtare eficiente sau in,absenfa unei
evolu$a
"Ur"tt1"
terupil uiza.ra vindecarea, astfel de reactii Pot acomPania copilulin
2001)'
qi
Mohr'
(Cassidy
sa spre t iala adulttr ii chiar Pe tot Parcursul vielii

descrise o
9i Finkelhor (1993)' este frecvent
fizic sau
abuz
un
staie de stres posttraumatic in cazul copiilor care au suferit

Orfa feniatt-racL"it, williu-t

sexualsaucareaufostmartoriiunuiactdeviolenttr.Efectultraumeigenestratetiile de adaprate de maltratare va depinde de stilut de aParare 8i de

tare preferate.
lor' majoDin cauza slabei functii confintrtoare a mamei (sau a Parintilor)
Iipsi de
fie.o
ritatea coPiilor maltratali au un ataqament care demonstreaze
comPorexPrimat
Prin
siguran;i,Iie un atalament dezorganizat (Webb' 2006)
retraBerer ) Dezvoltarea
intreruPeri'
(blocaje,
relatiilor
in
cadrul
bizare
ta"mente

Eului acestor coPii

este, astfel, comPlicate:

lSindmPleCa,incazulunuiCoPabuzatinnlod.ronic,retraSereasa,rePliereainelinsusi,
Ln
p^",a"-*l-"ii""i,", * r'e aur ae accen tuaie' incat coPilul si da;Presia cr ir fi handicapar'

Tratat d

r.zili.ntl asistata.

RezilienlS asislatl

li evenimente survenite

pe Parcursul

copileriei

"

Copilul b5tut, copilul violat copilul umilit se va proteja de suferinfele sale

prin clivajul Eului qi printr-o identificare incongtienti cu agresorul siu, firi a fi

172

totugi purttrtorul unui viitor sau'al unui destin psihotic (Sabouriry 2OlO, p.43).

Copilul dezvolti o modalitate de dezvoltare interioari marcatl de neincredere fi respingere (Doyle, 2001); crescAnd, ii va fi dificil sd acorde incredere celuilalt gi va fi inclinat si vadi relaliile cu ceilalli ca pe o ameninfare sau
ca pe o surse de dezamdgirel. Aceasta va antrena o Iipsd de competen{e sociale
gi ideea ci are mai multe comportamente negative gi mai pufine comportamente pozitive decAt alfii (Palacio-Quintin, 1,997; Webb, 2005; Widom, Kahn,
Kaplow, Sepulveda-Kozakowschi gi Wilson, 2007); prin urmare, stima sa. de
sine va fi redustr (Iwaniec, Larkin 9i Higgins, 2005).
Caren[ele triite (afective, alimentare, medicale etc.) afecteazd gi:

dezvoltarea fizicd [int6rzieri de cregtere (Kendirgi gi Jourdan-Ionescu,

L998; Irvaniec, 200\l;
dezvoltarea neuropsihologici [afectarea funcfiilor executive gi in special a memoriei, invilirii qi regldrii afectelor gi a exprimd.rii emo{iilor,
hipervigilen[d (Neuberger, 1.997 ; Perry, 2006, Webb, 2006; W idom e t al.,
2007); propensiunea spre violenfi, lipsa empatiei gi a atenliei fati de
sentimentele altora (Schore, 2003;'Widom et a\.,2007); ,

dezvoltarea motorie [slaba coordonare (Hughes gi DiBrezzo, 1987);

deficite de perceplie qi motorii (Tarter, Hegedus, Winston gi Alterman,
7e8a)l;

dezvoltarea cognitivi2 flimbajul (Hugghes qi DiBrezzo, 1987; Coster ;i

Cicchetti, 1993; Watts-English, Forston, Gibler, Hopper qi De Bellis, 2006);
capacitatea de abstractizare, inteligenfa verbali mai slabi (Palaciil-Quintin
gi Jourdan-Ionescu, 1994)1.

Maltratarea poate avea consecinfe negative asupra performanlei gcolare

in general sau cu precedere Ia citire si matematicd (Iwaniec et a1.,2006), care
sebazeaze pe func[iile afectate (menlionate anterior). Astfe], piogresul gcolar
al copiilor are de suferit. Se observd prezenta unui numdr mai mare de repetenti

[65% din copiii neglijati ti 50% din cei abuzali riman repetenri in primul an
(Erickson, Egeland gi Pianta, 1989)1, a unui numlr mai mare de inscrieri in
clase speciale, de suspendiri ale anului gcolar gi de cazuri de absolvire a
studiilor firi calificare (Kendall-Tackett gi Eckenrode, 1996). in majoritatea
situafiilor, acegti copii nu beneficiazd de susfinere familiali Pentru efectua-

rea temelor, nici de motivatie extrinseci Pentru reuqita gcolare. Pe lAngi

dificultafile qcolare mai sus amintite, ace$ti coPii par neatenfi, incapabili si-9i
infeleagi sarcina de lucru, anxio$i gi nepopulari in ochii colegilor, ceea ce
poate genera o serie de conflicte'

prive;te raportul intre factorii de risc 9i cei de protecfie, Perkins

evidenfiat ci, la adolescenfii din Statele Unite care au suferit
abuzuri fizice, prevalenta comPortamentelor riscanter era mai mare decAt Ia
aceia care nu suferisere rele tratamente qi ci, totodatd, Prevalenta factorilor
de protecfie specifici rezilienfei era mai scezute. Pe termen lung, maltratarea
produce frecvent consecinte care vor fi asociate marginalizirii: probleme cu
consumul de substanle, diverse tulburiri (alimentare, comPortamentale),
sarcine nedorit5, delino'enfi (Latimer, 1995), criminalitate (Houck 9i King,
1989; Maxfield gi Widom, 1996). Intrarea in sistemul de protec[ie a copilului 9i
de plasament familial antreneazi dificultili de adaptare la persoane noi, la
o noue alimentafie, la un pat diferit gi la reguli diferite referitoare la comportamentul adecvat aiteptat. lntr-una din cdrlile care i-au perrr,.is si agtearni
in

,,L..1

pdrinlii abuzatori sutt

adesea iresponsnbili, insensibili

sat ttociai si prin

aceste comportantente

pe hArtie toate consecintele maltratirii pe care le-a suportat din partea mamei,
Pelzer (2000, p. L97) povestegte:

Atunci cAnd plecam, inchideam ochii 9i mi culpabilizam in tice:e pentru ci

fusesem atAt de prost incAt si mI atagez. [...] invi(asem totugi cele douE reguli de
aur ale oricirui copil dat in plasament: si nu te atagezi niciodati prea mult,
indiferent de cine, gi niciodatl si nu iei casa altuia drept a ta.

Atagamentul dezorganizat triit de copilul maltratat este resesit la vArsta

adulti intr-o viafd adesea izolatd, o fugi de intimitate, relalii amoroase
pasagere gi de reguli violente. Atitudinile parentale ale adultului care a fost
un copil maltratat, nesprijinindu-se Pe un model educativ adecvat, sunt

rareori potrivite:
adesea, copii fiind, o autoritate abuz:r'i sau, din
contri, din cauza incompetenfei, o delSsare parentalS totali. CAnd der-in adulgi 9i
pirinli, oscileazl intre slibiciune, indecizie, pe de o Parte, 9i rigidita:e 9i autoritarism, pe de alta. (Gabel,1,999, p.1,21)
Acegti

isi

inrald copiii ci adullii pot f i'esponsabili Si chinr nociui" (Widom ei nl.,2007, p.2).
Pears, Kin gi Fisher (2008) au arltat ci, in functie de tipul de maltratare suleriti, dezvoltarea
cognitivi a copilului va fj mai mult sau mai pu;in afectati (dezvoltarea cognitivi atinge nivelul
cel mai redus in cazul copiilor negliia!i pi abuza!i fizic).

ceea ce

gi Jones (2004) au

astfel de comportament probabil ci nu intri ir categoria comportamentelor reziliente, chiar dacl

are o valoare adaptativi, asigur6ndu-i copilului un,,conlort psihic" i:r perioada posttraumatici.

'
2

r73

'

pirinli au cunoscut

Consumul de alcool, tuhrn, droguri, Provocarea vomei, angajarea precoce

conrportamentul antisocial si tentativele suicidare.

in :ctivititi

l
I

sexuale,

I
C.

]OURDAN.IONESCU, S. IONESCU, EVEUNE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA METHOI DIANA VASILE

Tratat de rezilien!: asistati

Rezilienti asjstat; ti evenimente surven":e pe parcursul copiliriei...

Din cateva studii a reiegit chiar existenta unui ciclu intergenerational al

maltrat;rii (Kaufman gi Zigler, 1989,7993, de exemplu). Totuti Si vom

reveni putin mai departe asupra acestui subiect Ertem, Leventhal gi Dobbs
(2000) critictr metodologia .cercetdrilor care studiaze transmiterea intertenerational; a abuzului fizic al copiilor. Un lingur studiu pare de incredere pi
aratd ce mamele care au fost supuse violenfelor prezinti un risc de 12,6 oii
mai mare decit mamele nemaltratate si-9i abuzeze propriul copil. Dupi cum
se vede, consecintele pe termen Iung ale maltratirii pot fi multipte
Si tind sd.
se cumuleze de-a luntul timpului.
Dar ce se ltie despre copiii maltratati care dau dovadi de rezilientd?

Cazuri de rezilien!; natural; la copiii maltratati

Articolul lui Walsh, Darvson Si Mattingly (2010) prezinti bilanful cerceterilor care studiaztr adaptarea pozitiva ulterioard maltratirii. pentru copiii
maltratati, a manifesta competente sau a functiona partial in diferite domenii
constituie o dovadtr de rezilienttr falS de riscurile la care au foit supupi prin
maltratarea suferiti. Cu toate acestea, indicatorii gi instrumentele necesare, ca
gi norma de refednter, sunt dificil de determinat (mai ales in adolescenltr).
Putine studii referitoare la copiii maltratati au explorat mai multe domenii de
funcfionare. in Walsh et al. (2010) este plezentati o sintezi a 21 de articole,
asupra tezilienfei copiilor maltrata!i in mai multe dorirenii (a se l,edea tabelul
care sintetizeaze rezultatele acestor studii in funclie de numirul de copii,
vArsta lor, tipul de abuz suferit, indicatorii de rezilienli, instrumentele utilizate pentru a evalua func;ionarea rezilientd, tipul de respondent,
firevalenla

copiilor rezilienfi, la paginile 29-30 ale articolului lor). Ata cum este evaluat;
in aceste cercetiri, (uncfionarea copilului se referi la urmitoarele trei domenii:
competentA comportamentalA ii emotionali, competente socialtr,i reuSit;
$colare.

in ceea ce privegte indicatorii competentei comportamentale Fi emotionale,

intre 43o/. ,r 66% dintre copiii maltratali par a fi competenti conform cel putin
unei evaludri. Din cele 13 studii refe toare la competenta sociali, numai in cel
realizat de Kaufman, Cook, Arny, Jones 9i Pittinsky (1994), 61% dintre copii se

lenlru deinrtia normalului, futem ldce referire Ia lones.u (2010).

ttalsh .r,J. (2010) au cer.etat bazele de dare Ps.y1LIT Ai A dotjic Senrch pr.,ii.r. Cuvinrete-cheie
utjbat au fost /.:i/rrtrh ai abl:rt copiltlui, ) al! tnrea cotlihttui, abu. stx at, nbr. fzic, ,jtgtijarc 9i

C, JOURDAN.IONESCU. S.IONsCU, EVEUNE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA MTHOT, DIANA VASILE

'in timP ce doar 217" ar fi a9a conform

autoevalueaza drePt comPetenti,
punctului de vedere aI Personalult'i didactic'
Reieritor la reulita gcolar;, conform aceluiaqi studiu,64% dintre copii
respund criteriului de comPetenti gcolala al testelol standardizate, dar 9i de
data aceasta clasamentul cadrelor didactice este mai sever (43% dintre copii

175

fiind considerati comPetenti).

Datoritl faptului ci metodologiile prin care este definite concret rezilienta
variazi in functie de cercetiri, este dificil de precizat Prevalenla coPiilor
maltratati rezilienti. Aia cum mentiona articolul elaborat de Haskett, Nears,
Ward qi McPherson (2006), numdrul qi tiPulul indicatorilor care definesc
rezilienta valiaz; in functie de cerceteri Cele trei studii intrePrinse de
Cicchetti qi colaboratorii sii (Cicchetti, Rogosch, Lynch Ei Holt, 1993; Cicchetti
au avantajul de a folosi
9i Rogosch, 7gg7; Flores, Cicchetti Si Rogosch,2005)
ca un nivel ridicat
este
concePut
rezilientei
Etalonul
metodologii comParabile.
fiecirei evalulri'
a
scorurilor
treimi
de funclionare (corespunz6nd Primei
comPortament
Prosocial, absenta
apoi scorului comPozit) in trei domenii:
qcolarS'
Con{orm acestor
reulitl
simptomatologiei comPortamentale li
(comParativ cu
rezilienti
sunt
criterii, intre 9% 9i 18% dintre coPiii maltratati
realizat de
Studiul
17-35% dintre coPiii nemaltratati, din medii de(avorizate)
de
longitudinale
Cicchetti Si RoSosch (1997) adaugi, in urma unei observeri
de
superior
trei ani, ce numai 1,5% dintre copiii maltratati ili mentin tradul
alt
functionare (comParativ cu 10% dintre copiii grupului martor)' Intr-un
studiu longitudinal (realizat Pe Parcursul a Patru ani), avAnd la bazi criterii
diferite (scor superior unei abateri standard intr-un singur domeniu li niciun
scor inferior vreunei abateri standard in alte domenii), Bolger !i Patterson
(2003) au aritat ci Prevalenla rezilientei este de 9% in fiecare an 9i de 0,9%
pentru cei patru ani ai studiului. Lu6nd un scor compozit de comPetente (pi
neplstr6nd decat coPiii cu un scor Peste medie in fiecare an), 5% dintre coPii
au fost considerati rezilienti.
in cercetarea intrePrinse de JaIfee qi echiPa sa (Jaffee, CasPi, Moffitt'
Polo-Tomas qi Taylor, 2007), rezilienla coPiilor maltratati evaluatA de Personalul didactic in privinfa comPortamentelor antisociale (comParativ cu
eFantionul reprezentativ al coPiilor nemaltratati) este de 3% la varsta de 7 ani'
Conform unor criterii mai numeroasel, 137o s-au dovedit comPetenti la Prima
evaluare in trei domenii 5i 14%, 18 luni mai tArziu.
IAuteyaluirilecoPiilornurelev:dePresiesautraum;,faPtconfiimatdePersoana'areartSrijS
de copil sau de iadrul d;dactjc; d;i din trei resPondenti (coPil, Parinte, 'adru didacti') nu

Tratat de rezilientl asistati. Re?ihenl: asistat:

ti evenimente survenite

Pe

parcursulcoPil:riei "

I
in cele din urmi, studiul realizat de Walsh et ol. (2010) prezinte rezultatele
obiinute pe un egantion reprezentativ Ia nivel nafional, format din copiii
maltratati luati in evidenti in 36 de state americane (Nat,o,ral Suroey of Chitd
and Adolescent Well-Being)..Pentrt copiii

intre 8 li 10 ani, procentul de copii

considerali competenti la cele noui evaluiri individuale realizate variaz;
intre 63% (scor non-clinic la scala de comportamente extemalizate a CBat) ii
88o/o (scor non-clinic]la Chestionnrul de depresie peitru copii). procentul de copii
competenti variaze in funcgie de evaludri:53% pentru cele doud evaluiri
comPortamentale utilizate; 17o/o pentru cele patru evalulri din sfera emogionald gi 45% pentru evaludrile gcolare. in acest studiu, competenta este stabilite
in funclie de medie.
Potrivit metodologiei (criterii, puncte de reper, respondenti), pare evident
ci un numdr mai mult sau mai putin dicat de copii maltratati este rezilient.
Totugi, acest num;r este in mod clar inferior celui al copiilor rezilienti
proveniti din medii defavorizate care nu au fost maltratati. Este deci esential
sE ne focalizim asupra dezvolterii factorilor de protectie care s6 sustini
rezilienta in fata ad\'ersitAfii numite maltratare.
Campbell-Sills, Forde qi Stein (2009) au aritat ci reducerea rezilientei este
dependenti de nitelul de violenle psihologicA, abuz sexual, neglijen,ti
emolionali si fizicA. Pe de alta parte, nu existe o leg;tur; semnificative intre
nivelul de violenti fizici Fi rezilient;.
Un studiu realizat de Dumont, lvidom gi Czaja (Z0OZ) in rAndul tinerilor
adulti care au fost copii maltratali (violenti fizicd gi sexuald, negliientl) arate
ci 48% dintre adolescentii care au fost obiectul violentei sau neglijenfei
dovedesc rezilient; la varsta adolescentei. Anumite variabile sunt predictori
ai rezilientei: la adolescenti, sexul (a fi fate), etnia (a nu fialb) faptul de a fi
9i
crescut cu ambii pirinti sau de a se fi aflat in plasament pe termen lung. La
versta adultS, sexul feminiJl, un numdr mai redus de evenimenle stiesante,
faptul de a area un partener care si te sustin; se dovedesc a fi variabile
favorabile rezilienlei.
Au fost realizate mai multe studii pe adul;i care au supravietuit unui abuz
sexual comis in copiliie. Grossman, Sorsoli gi Kia-Keating (2006) au susfinut
interviuri semistructurate (a\-and o durati totali de cinci ore) cu 16 birbafi
(intre 24 gi 61 de ani) care au fost abuzati sexual in copiltrrie F.i care sunt
rezilienti (nu au abuzat niciodati sexual pe cineva gi funcgioneazi bine in cel
rrunosc

ireo Froblem; Je.omprrramnt intemalizat;; copii

citire; bune abj)jtati so.itrle,

cu un nivel mediu la matemati.:,i

didactic ii de p;rinte.

cod.11 eYalu:rilor realizate d; .adrul

pufin o sferi a vietii lor). Rezultatele Permit descrierea a trei modalititi de

a da sens abuzului: aiutarea celorlalti sau dorinta de a-i ajuta (fdri a conqtientiza legitura dintre altruismul lor gi abuzul suferit in coPilirie), tendirea

1;

(strategii co8nitive care sPeculeaze Pe tema Psihologiei a8resorului, a Propriului rol, a cadrului sociocultural Si {ilosofic) 9i dezvoltarea sPirituali'
Eshed Bar-Sade (2008) arate ci trei tali negliiati in copilErie nu au devenit
rezilienti decat la varsta adultA. Factorii conuni de Proteclie sunt: sustinerea
sotiei; existenta unui PArinte care nu ii maltratai Prezenta unui Punct de
cotituri semnificativ pe parcursul vietii, care le-a facilitat schimbarea; realizarea unui efort contient de a se deosebi de pirintele abuzator; confruntarea
cu p;rintele; stabilirea unei liste de comportamente specifice, pe care nu vor
sd le reproducd in relatia cu copilul lor; alegerea unui stil de viata care sd le
permite petrecerea unui timp mai indelungat cu copilul lor.
Pentru a explora modelele factorilor de risc $i de Protectie asociati reProducerii ciclului de maltratare, Dixon, Bro$'ne Si Hamilton-Giachritis (2009) au
analizat rezultatele vizitelor Ia domiciliu efectuate de 103 infirmiere pe
parcursul primului an de viafi al bebelugilor provenili din 4 351 de familii.
A fost prezentati o listd de 14 factori de risc (Lrdex o/ recd), indicatori de

maltratare, apoi inmanate Pirintilor la Prima viziti Lista a fost comPletate Pe

parcursul celei de-a doua vizite (dupi 4-6 siptimAni de la nagtere) realizate
de aceeaqi infirmierd Ei la cea de-a treia viziti (cind bebeluqul avea intre trei
9i cinci luni). Stitul parentaI a fost evaluat la cea de-a doua 9i de-a treia vizitd'

cele rlin urmi, au fost inregistrate informaliile privitoare la semnele

maltratdrii bebelugului. Familiile au fost repartizate in doue SruPuri: Pirinfii
care au fost maltratati in timPul copilSriei (135 de familii, adic;3,1% din
totalul de 4 351 familii) Qi cei care nu au fost. Dixon et n/ au subdivizat PArintii
in patru Brupuri:

I
I
I

in

1) parinti maltratati care igi maltrateazi copilul (in numer de 9);

2) cei care sparg ciclul intergenerational al maltratirii (i26 de pirinli
maltratati care nu i$i maltrateazd copilul, adicd 93,3% rezilienti);
3) initiatori (0,4% dintre pdrintii care nu au fost maltratati 5i care iqi
maltrateazi copilul);
4) grupul de control (99,6% dintre Perinfii care nu au fost maltratati 9i nu
' ipi maltrateazi copilul).

Existi deci numai un slab procent de pirinti care au fost maltratati in

copilirie gi iEi maltrateaza coPilul. Factorii de protectie comuni subgrupului

I
I
I

I
I

C, ]OURDAN.IONESCU, S.IONESCU, EVELINE sCUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA

ETHOT, DIANAVASILE

Iratat

de rezitien!5

asistati. Rezilienl: asjstat; ti evenimente survenite

pe parcursulcopi16ne'

,,1
rli

,78

Tabelul2. Lista factorilor de Proteclie care favorizeaze rezilienta

celor care sparg ciclul intergenerational al violenfei qi subgrupului de control

sunt: sustinerea sociald Ei solvabilitatea financiari.
Suslinerea sociali apare, de asemenea, ca un factor de protectie in adaptarea posttraumatici a femeilor care au fost abuzate in copilirie pi violate la
va.sta adultd; ele prezinti mai rar o dispozitie depresivi gi o stare de stres
posttraumatic (Schumm, Briggs-Phillips gi Hobfou, 2006). Pentru cercetarea
lor, Banyard $i lvilliams (2007) au ales dintr-un spital toate fetele care au fost
abuzate sexual intre varsta de 10luni Qi 12 ani. Au intreprins o a doua evaluare
(atunci cend ele aveau intre 18 $i 31 de ani) gi o a treia, gapte ani mai tArziu.
Rezilienfa a 21 de femei (cu versta medie de 31,52 ani) 1a cea de-a treia evaluare
s-a doledit a fi stabili li protectoare. Rezilienia nu era liniari, ci continua.
Faptul de a nu retrii trauma este cu atat mai important, cu cat autorii men-

unui copil maltratat

. nagtere lipsiti de Probleme (un scor APGAR ridicat)'

. o bunA slnetate fizice
. temperament agreabil'
. asped pl{6rt'
. inteliSenll medie sau suPerioare
. deschidere
. loc de.ontrol intem
. bune abilit;li sociale
. o buntr funclionare adaPtative
. o buni stimi de sine
. capacitate de rezolvare a Problemelor
. caPaotate de a ctruta resurse

fioneazi cA femeile abuzate pe parcursul copilAriei prezinti un risc de doui

ori mai mare de a fi violate la r'5rsta adultS.

. bune relatii plrinte'-<oPil

. climat familial clldLrros
. structur: familialA intactA'
. inqriiiri $i slructurare educativ: idecrate
. su-slinere emoliona)l ti praclicl aduse coPilului
. aQtePttrri faitr de coPil
. perinti sin;to$i
. bune cofldilii de viata

Factori de proteclie care permit construirea rezilienlei

Mai multe studii au permis evidentierea factorilor de protectie individuali,
familiali 5i de nediu care favorizeaztr rezilienfa copiilor maltratali (de exemplu, Irlaniec .t a1.,2006; Kim, 2008, Plummer gi Njugurh, 2009; Schultz,
Tharp-Ta1'lor, Haviland 9i Jaycox, 2009; Webb, 2006). AIcStuit pe baza cercetidlor mentionate $i a experientei noastre in domeniu, tabelul.2 prezinti
o sintez: a acestor factori de protectie.
In mod evident, o serie dintre acegtia sunt comuni li altor problematici
(precum boala) $i unii nu pot fi modificati printr-o interventie (aceqtia din
urmd sunt identificati printr-un asterisc). Unii facto ar trebui evaluati initial,
pe parcursul campaniilor nationale de prevenfie. Astfel, participarea la
activititi extragcolare in comunitate dd ocazia unor intAlniri pozitive cu cei
de-o seamd Ei cu modele de adulli sindtogi, oferi posibilitatea de a se simfi
apreciat gi favorizeazl achizitia unor concepte precum siguranta, stabilitatea,
predictibilitatea (Irvaniec el a|.,2006). Studiul de caz numirul 2 ilustreazi
importanta unui factor de protectie care line de mediu, gi anume, un bun
mediu scolar.

. buntr retea social5

. Droximitatea resurselor 5i o bunA utilizare a acestorn
. lasl gi cartier agreabile
. mediu $colar blrn
. loc de siSuranla in mediu
. modelut altor coPii cu o influenli Pozitivi
. activitlti extralcolare incitante
. bune modele de dezvoltare
. \'alori cultutale tlansmise
. relalie pozitive cu un adult din afara familiei
. norme soclale adecvate
. prezenta unui animal de comPanie
*

Facto i notafi astfel nu Pot fi modificali

I
I

I
I

c JoURDAN-tONESCU,

S. IONESCU' EVEUNE BOUTEYRE' MARIA ROTH' LyNDA METHOT' DIANA VASILE

Tratat de

le.ilien!! asistati r Rezjljen!; asjstati Sievenimente suNenite

Pe

par(ursulcopil:riei '

I
I
f
I
I

180

STUDIT,'L

DECAZ2

$coala, un bun factor ile proteclie aparlinind mediului

Ionel, in vArstl de 12 ani, rezident intr-o institutie pentru copii din

Rominia (casa copilului), a asistat la btrtrile violente aplicate mamei sale) Ia '
ttrierea acesteia cu un cu[it, la arderea cu figara, apoi. la bitiile aplicate
surorii sale, pufin mai lipsind si vinl gi rAndul siu. Spitalizat in urma unui.
traumatism cranian, Ionel ticea gi avea un chip inexpresiv..pe parcursul
spitaliztrrii sale a fost deprimat, ticut, inactiv. Infirmierele il considerau
cuminte gi il dideau de exemplu celorlalli copii spitalizafi. Ulterior, cAnd a
fost adus la centrul de plasament, se ardta tulburat de gEldgia celorlalli .
copii, mai ales cAnd acegtia se certau. Examenul psihologic a evid'enfiat
bune abiliti;i de invtrfare, o inteligenfi normali gi o imaginafie bogati,
asociati unei excelente capacitifi grafice. intr-adevir, gcoala repreiinte
pentru el singurul loc unde poate visa gi desena, deoarece la gcoali

se

simte

in siguranfd.

intrucAt abuzurile fa(5 de copii sunt rispunzitoare pentru reducerea

capacitilii lor de a-si controla comportamentul,. de a se'adapta la situafii
stresante pi de a-gi construi rela{ii sociale pozitive (charuvastra qi cloitre,
2008), prezenla relafiilor pozitive reprezintr un principal factor de rezilienfi
(Pinheiro, 2005). Atagamentul copilului fa{i de cel pulin un membru adult al
familiei, existenfa unui adult care si ii ofere sustinere in situafii de adversitate, relafii de sustinere cu prieteni care nu sunt dependenfi de droguri gi care
nu prezinti comportamente delincvente constituie deci.factori de protecfie
primordiali. in funcfie de cultur5, anumili factori de proteclie vor fi mai mult
sau mai pufin importanti, chiar specifici. Astfel, plummer gi Njugura (2009)
evidenfiazd unii factori de protecfie impotriva abuzului sexual valabili pentru
Kenya (precum separarea biiefilor de fete sau.virginitatea).

activitdfile trebuie adaptate nivelului de dezvoltare al copilului in

diferite domenii (ceea ce implici o evaluare precisi a vArstelor de
dezvoltare), pentru a viza activitifile care favorizeaza continuarea
dezvoltirii din punctul in care s-a oprit;
activitd$le trebuie si implice interacfiunir, si genereze recompense qi
si fie oferite intr-un context sinitos;
atata timP cAt este necesar.
.acesie activitili trebuie rePetate

Vom prezenta Pe scurt

din lipsi de spa[iu

v izeaz6, rezilienla copiilor maltrata[i.

unele intervenfii: care

Dozier,Lindhiem, Lewis, Bick, Bernard gi Peloso (2009) prezinti rezultatele

pozitive ale unui program de zece gedinfe destinat pirin]ilor sociali ai copiilor
plasa$i din cauza maltratirii. Acest program, intitulat ,,Intervenfie recuPeraiorie axati pe atagament qi biocomportament" (Attachment and Biol,eli'ti'iornl
Catch-ttp lnteruentiotr) are in vedere trei obiective: sI ajute familiile de plasament sa reinterpreteze comPortamentele de respingere ale copiilor, si ajute
pirinlii si-gi depdqeasci limitele 9i sd le ofere copiilor un mediu care si-i aiute
si-gi dezvolte capacitdfile de autocontrol. Acest Program 9i-a dovedit eficienIa
in cazul familiilor de plasament, copiii devenind mai capabili si caute spriiin

I
I

direct de la pirinfii lor sociali.

Dorind si afle punctul de vedere al copiilor asuPra propriilor situafii,

cercetarea intreprinsd de Palacio-Quintin Ei Jourdan-Ionescu (in curs de
aparifie) asupra a 15 copii cu varstele cuprinse intre 5 9i 8 ani, maltratali 9i
piasali ulterior in familii sociale, a aritat importanfa pregitirii 9i suslinerii
familiei de plasament 9i a stabilitifii plasamentului'
[...] pentru a interveni in vederea favorizirii rezilienlei copilului aflat in situa!ie
de risc trebuie, incepAnd din acest moment, si se ia misuri pentru facilitarea
integririi, a sentimentului de apartenenfi gi a unui ataqament securizant fati de
familia de.plasament. (Palacio-Quintin

pi

Jourdan-Ionescu, in curs de apari!ie, p. 6).

I
I

Aceasti inlelegere a procesului abordat din punctul de vedere al copilului

va permite urmirirea etapelor de evolufie a comPortamentelor sale defe;rsive,

I
Intervenlii vizind rezilienla asistati
a copiilor maltratali
Recomandirile lui Perrr' (2006) pentru activititile de interventie asupra
copiilor maltrata[i se sprijini pe cunogtinfele referitoare la neurodezvoltarea

;i

plasticitatea cerebrali:

perry (2005) constata ce viala copiilor- se desfigoari de-fapt intr-o lume sir5citi in rela!i icentratl
in siecial pe iocuri video); or, creierul favorizeazi invilarea intr-o lume bogati in relaSi. Relaliile
p"rroutt"'re.,itoase (frairie, familie lSrgiti, profesori, antrenori sPortivi, vecini.-iamlie de
-plaiament
etc.1 pot reprezenta oportunitifi terapeutice. Acesta este elementul-cheie al ur..delelor
ie viziti la domiciliu, al programelor de mentorat 9i de aiutor dupd gcoali.
in mod evident, psihoteiapia (terapiile, in general) creeazi gansa eliberirii de unele e\Periente
tr;ite de copiii maltratagi (Sinason,2008) 9i poate (pot) filtrebuie asociat6(e) strategi:lor ele rezi-

lienti asistate.

I
I

C, JOURDAN-IONESCU, S. IONESCU, EVEUNE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LVruON

METHOl DIANA

VASILE

Tratatde rezilienlS asistattr

RezilienlE asistat:

ti evenimente survenite

pe pa:cursul copiltrriei-..

t82

r;spunsurilor date dovezilor de afectiune din partea p;rintelui social, a sentimentului seu de apartenenttr gi de ata$ament. [,..] Trebuie incurajat un plasament
de calitate, intrucat, aia cum spune Tange (2003), plasamentul este un tratament
pozitiv riscant. (Palacio-Quintin li Jourdan-lonescu, in curs de apa lie, p. 7).

Un factor primordial de protectie il constituie prezenta unei persoane care

ofere o sustinere necondilionat;, care are o atitudine pozitive gi binevoitoare
fati de copil, care are o perere bun; despre el gi ii acord; importante. Un
tutore de rezilienttr ii va permite copilului se se dezvolte pozitiv. Mentorul

(Priem, 1997; Jourdan-Ionescu 6i Julien-Cauthier, 2004; Jourdan-lonescu,

Palacio-Quintin, Desaulniers gi Couture, 1998; JourdanJonescu, Julien-Cauthier,

Saint-Alnaud 9i Bilodeau, 2006) sau tutorele de rezilienfi (Cyrulnik, 2001)

reprezinte o piatri de temelie a interventiei ecosistemice in cazul copiilor
maltratati. Este vorba de o persoand (membru al familiei lirgite, persoane
apropiatd copilului sau mentor benevol) care poate servi in acelaqi timp drept
model de identificare adaptati gi sistem de refedntd afectivi pozitiv;, intr-un
context stimulativ pentru copil. De exemplu, un copil pasionat de plante
locuind la orag - va c6qtiga enorm de pe urma companiei unui botanist
voluntar, care va accepta se-i transmiti cunogtintele sale. Pe parcursul
intalnirilor lor centrate pe botanic;, acest mentor ii va adresa o ,,privire pozi-

tivA neconditionati" (similari privirii pline de iubire a perintilor descrisA de

Rogers), ddicand astfel stima de sine a copilului. Studiul de caz 3 ilustreaza
importanta unei mAtuti care a servit drept model Sorinei.
Simlindu-se iubit gi valolizat, copilul inlelege ce nu trebuie si se teamA de
evaluAri negative, nici de pierderea acestui respect elementar. Este o relatie
care i-ar putea inl;tura neincrederea, copilul reupind s5-9i formeze imatini
pozitive despre el gi despre ceilalfi gi putandu-se simli increzetor. A;tivjl;tile
realizate ii vor permite sA oblini sentimentul controluliri, sa relativizeze
egecurile $i sA trAiascl reugite care sd-i aduci recompense. Parteneriatul mentorului cu perintii este important, acesta permitand Si suslinerea familiei,
pentru ca ea si devinl competenti in alegerea activitltilor ce-i pun in valoare

I
I

181

propiile resurse

totodate pe acelea ale copilului, Punerea in practici a unui

ficut; intr-un cadru supervizat, pentru a permite
o investire treptati reulit; a relafiilor dintre copilul maltratat, mento! Ei
pArintii copilului.
Experienta punerii in rela{ie a unei familii, pentru care a fost stabilit un
raport de negliientd cronici, cu o familie de suslinere constituie o alternativi

STUDIUL DE CAZ
lJn membru

al

familiei ldrgite

ca ttttore de rczilientd

intr-o clinicd de Pediatrie, unul dintre coautorii acestui caPitol (Maria

Roth) a cunoscut o fitl de 14 ani, Sorina, cale la acea varstl se afla la cea

de.a doua tentativl de suicid prin ingestie de medicamente. Ea era taPul

ispititor al familiei. Era a doua nlscuttr dintre cei trei coPii ai unui tatl
ofl1er gi ai unei mame cu un stil foarte milittrros' Sora mai male rePle?enta
deia studentS' Biiatul'
. *oa"tU a" buntr Purtare, ascultitoare 9i hamici,
de virstl pregcoliri, era Preferatul familiei Fetiia de 14 ani intimpina
dificultifi lcolare (note mici, dar ocazional), absenta la anumite ore' avea
un comportament rebel fata de adulti, refuzAnd sarcinile qcolare li gosPodlrelti, li nu avea o comunicare buni cu Pirintii s'i, care-i criticau comport;mentul fi anturaiul. DrePt metodl educativi, Ptrrinlii sdi foloseau
aproape in exclusivitate PedePsele corporale 9i privarea de tot ceea ce-i
ficea pltrcere. Mama sa inierca uneori si o indulceasci, sau mai curAnd sI
o.,,rnp".u. ofeiindu-i delicatese sau obiecte de valoare 9i mirandu-se ci
Sorina nu se arat5 lecunoscatoale. Singura solufie gisitd de mami era "si
o incredinleze (s, o dea) altcuiva Pentru a o crette, contra unei sume de
bani". Eviient cI fata era maltratat; in familia sa, atat fizic, cat ti Psihic'
Unica ei susfinele emotionale era sora mai mare, studenta' Gisindu-se in

aceastl situatie, adolescenta Pleca de acastr, ciuta comPania altor adolescenti, rtrtecea Pe strazi, dansa Pan, noaPtea tarziu, toate acestea rePlezentend expuneli la situatii Periculoase. De mai multe oli a fost agresatl de
tineri, pe care ii prefera totuli Perintilor ei. DuPi ce a suPravietuit celei
de-a doua tentative suicidare, recunoscand singure situatia de risc in care
se afla, adolescenta a cerut qi a obtinut Permisiunea de a fi gezduit'I la o
mtrtuie cale nu avea coPii gi locuia in alt orap decat acela in care locuiau
p;rlniii sei. Modelul pe care il rePrezenta viata indePendenti a acestei
rnltrrii, hot:.at"" u.""teiu d" a-li construi o carieli au constituit factori
care au ajutat adolescenta sd-Si reia studiile 9i sd-9i creeze relatii interpersonale in acest nou mediu.

gi

mentorat de succes trebuie

I
I

la plasarea copilului intr-o familie sau intr-o institutie (Jourdan-Ionescu gi

Desaulniers, 1999). Familia de susfinere (FS) este format; dintr-un cuplu

reugit din punct de vedere Parental, iar rolul siu este acela de suPort Pentru
viap de zicu zi. Cuplul parental (9i uneori coPiii sdi) trebuie sA sustind dezvoltarea abilitetilor parentale, mentinerea activit;tilor Pl6cute 9i ameliorarea
calitifii vielii in familia care a fost diagnosticatd cu neglijenti cronice (FNC)'
Membrii FS trebuie s5 rePrezinte modele de identificare (de bun maternaj 5i

C.

]OU RDAN'IONESCU, S. iONESCU, EVEUNE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA METHOT, DIANA VAsILE

Tratat de rezilien!5 asistatl

Rezilienl; asistat;9i evenimente survenite

Pe

parcursul coPilirii"

I
184

patemai) prin exemplul vie$i lor zilnice de familie, cu dificultilile sale, dar ii
cu regulile gi cu momentele sale bune. FS se angajeazd si viziteze in mod
regulat FNC la domiciliu (o datA sau de douE ori pe siptimanl) 9i sA telefoneze

dou5 sau de trei ori Pe an) sA intalneasce alte FS Pentru a discuta desPre
dificultetile intamPinate, desPre solutiile care au functionat 9i desPre

activitiFle familiei gi de a-i oferi sustinere in momentul in care aceasta simte

nevoia, pentru a neutraliza situa[iile de risc (alimentatie inadecvati a copiiloi,
lipsa lor de supraveghere, absenta regulilor in ceea ce privefte orarul sau
pedepsele). in mod evident, aceasta implic5 in primul rand stabilirea unei
bune relatii intre cele doui familii (comparabilA cu alianla terapeuticd) gi care
incepe cu ascultarea problemelor intAmpinate de pArinti,.pentru a le acorda
sustinere emolionali qi a stabili ce actiuni pot fi realizate au ei. Rezolvarea
problemelor intampinate trebuie sa fie supravegheati de FS, peirtru ca
FNC str invefe treptat cum sA facd fala dificultdtilor cotidiene gi sA amelioreze

zultatelor agtePtate de la acest tip de interventie.

Intervenfia de tip FS evidentiaze un anumit numer de elemente cu rol de
factori promotori ai rezilientei Pentru coPil, dar fi Pentru familia sa Printre

in restul timpului. Vizitele gi apelurile telefonice au scopul de a urmdri

lecomPensele aduse de aceasti functie.

Figura 1 prezintd o sintezd a P ncipiilor de care este conduse IS

singuri.
strict:

aceast4 ea trebuie superyizat5 siptdmAnal de un psiholog care cunoaqte bine

domeniul maltrat;rii, dar care nu este intervenientul Ce poart5 responsabilitatea legalS asupra FNC. Supervizarea permite:

favorizarea armonizdrii celor

tectoare pentru FS

Qi

doui familii (mentinand o distante pro-

permitandu-i afirmarea propriilor valori);

interpretarea corectl a evenimentelor deiulate pe parcursul sdptdmanii;

verificarea evolutiei actiunii FS in sensul dorit gi proteiarea acesteia de
emolii prea dificile (de tip contraatitudinal).

a reI

aceste elemente, trebuie mentionat faPtul cd intervenlia FS:

calitatea vietii intregii familii. De exemplu, poate fi incurajat; utilizarea

resurselor existente (magazine de haine la preturi reduse, coguri de Cr5ciun etc.), mai intai impreuni cu FS, pentlu ca apoi FNC sd se poati descurca

in mod evident, aceastd coordonare trebuie si se realizeze intr-un cadru

FS nu are nicio responsabilitate juridice, ea face fie voluntariat, fie este
pl;tit; ca Si cum copilul ar fi plasat la ea, nu este formate diri speciatipti, ci din
pirinli dornici se ajute alti pirhfi aflali in dificultate. Aceasta inseamni ci
intervenientul igi poate continua activitatea, bazAndu-se totodate, in ceea ce
priveste problemele zilnice, pe aiutorul proximal al FS. FS trebuie s6-9i integreze actiunea in planul de interventie conceput pentru FNC. Pentru

ti

in mediul vietii naturale a coPilului;

(existAnd,
deci, un control);
se realizeaze cu supervizare
FNC;
caPacitarea
are la bazx Parteneriatul Qi vizeazi
permite preventia recidivei negliientei cronice (prin dezvoltarea caPaeste

individualizatA

$i se desfdloarA

cititilor parentale 9i ,,suPravegherea", controlul 9i sustinerea

care

decurg din Prezenta Pe termen lung a FS);

stabilette tutori de rezilientd, ce Pot constitui modele de identilicare;
urmdreite factorii de risc individuali, familiali qi de mediu care Pot
controlati gi factorii de Protectie care Pot

fi

fi dezvoltati;

permite amelioratea calitetii vietii coPilului vizat, dar

!i

intregii sale

familii.

Multe alte interventii ar Putea fi citate. ProaspAt aPiruti, liJctarca Pratiques

ifllloaantes aupris des jewrs en dit'ficttlti (Proctici ilotlatoare pellttu tillerii alnli ?11
dificuttate) (Lafortune, Cousineau 9i Tremblay, 2010) oferi un bilant al ,,practicilor promititoare" aPlicate in reteaua de centre Pentru tineri din Qudbec

I
I

Mai multe programe Prezentate Pun accentul Pe resursele tanarului maltratat,

pe atatament !i pe lucrul cu familia pentru ameliorarea relatiei cu coPilul, cu
precadere prin modelare. Nu vom da aici decat un exemplu . La croisiire des serttiments (Croazieta sentimelltelot) (B{langer gi Blouin, 2010) este un Program care
urmiregte s; distruBe dinamica Pe care o trdiesc tinerele victime ale abuzului

sexual $i si le aiute Prin realizarea unei cildtorii imaginare pe mare, Printre

insule (care ilustreazi sentimente), Pentru a inlesni redemararea evolutiei lor'
Pentru a incuraja rezilienta, trebuie Pleveniti reluarea abuzului copiilor 9i
facilitate formarea unor relatii Pozitive durabile (Kaufman, 2008)'
Este important ca intervenientii sA fie formali astfel incat sa Poati identifica nevoile copiilor, in functie de tiPul de maltratare tr;it de acesiia qi sA

I
I

in supervizare, trebuie verificati respectarea cadrului de interventie, a rolului FS - care trebuie si ajute FNC se faci, 9i nu sd faci in locul ei - 9i a
confidenlialitilii. in plus, familiile de sustinere tiebuie sA aibd ocazia (de

I
C.

]OURDAN.IONESCU, S, IONESCU, EVELINE SOUTEYRE, [,,1ARIA ROTH, LYNDA T.l!ETHOT, D1ANA VASILE

Trat.tde rezilienl: asittatl r Rezilienl: asistat:

5i evenimente suruenjte Pe Parcu15Ul copilAriel

,l
1",

Principii

lntroducerea uJlei familii

de neprofesioni$ti
tutore de reziliente:
Familia de sustinere
(FS)

Angaiarnentele Familiei

Ajutarea lamiliei cronic

netliiente $ functioneze
mai bine cu copilul
(copiii) s;u (sii) in loc de

al(i)

'
.

scoate din familie

pentru a compensa
Iipsurile acesteia
Supervizareprofesionali
oblitatorie a FS

(individuali ti de trup)
Intervenlie asupia

consiliere)

integrare

prescolartr a copilului +

'

interventia periodictr
unui asistent social

.
.

Partene atul dit'ergilor

de suslinere

S; serveasc, dtept model

de identificare $i tutore
de rezilientS
Se

stabileasd

$i

durabili si fiabill

5; acorde atentie fieclrui

membru al familiei
(sprijin cotidian)

Mediu de viald mai

sSnebs
Momente de pldcere

.
.

s;

men$ne o relatie

pirintilor (trup de
abilititi parentale, de

.
.

instrumentali
favorizeze
introducerea acti\'itililor
Str

pllcute
urmtrreasc; o buni
utilizare a resurselor
administratiYe, ;ociale $i

.
.

Se

comunitare

.
.

Strategie de inter\.entie

Figura 1. Model de intervenlie tip Fonil,?

de sr/sli,rere,

si a familiei sale

impartAtitecu pArinlii
Stim, de sine mai
iidicate
Stratetii de adaptale mai
bune
O mai bun{ imagine
despre fcoalr, un rnai
mare grad de reuSjte
O mai buni functionare

individualA $i socialS

emoiionalA
S5 ofere sustinere

Strategii mai bune de

rezolvare a problemelor
Sentiment de control
asupra educaliei

copilului
Momente da
cornplicjtate cu copilul
Adoptarea unui rol de
ptrrinte valorizant

Diminuarea crizelor
familiale
Ameliorareacalitafii
vietii de familie

urmArind reziliEtla copitului maltratat

circumscrie domeniile ce permit cretterea potentialului de rezilienfdr. pe

parcursul evaluirii gi al interventiei planificate gi individualizate, trebuie
utilizat un limbaj explicit referitor la rezilient;. Cunoattelea mecanismelor

care favoizeazd rezilienla poate permite profesioniqtilor sd faciliteze

transpunerea mecanismelor adaptative din planul supravietuirii in acela al

prieteniei
talente gi interese;

valori pozitive;
comPetenfe sociale.

Trebuie intrrittr capacitatea coPilului de a se Proteja, valorizate punctele

sale forte', stimulatl capacitatea sa de a rasPunde exiSentelor vietii gcolare fi
sociale gi de a-qi defini proiecte de viitor realiste. Mediul inconiurAtor trebuie
structurat astfel incAt sI cuprindE cel pulin un model de identificare Pozitiv5,
sustinere provenind din mai multe surse gi incurajarea autoresPonsabilititii.
Rezilienta copiilor maltratati este obtinute Sratie factorilor de Ploteclie
prezenti: congtientizarea evenimentelor trecute, a cAror reluale nu o doresc,
bune abilitAli sociale, prezenta unui tutore de rezilienfi - model de identificare, sustinere sociali mai generalS, participare la o activitate etc. Rezilienta
asistat; trebuie si favorizeze implementarea acestor factori de Protectie gi si
capaciteze persoana care a fost maltratattr str se autoconduca kntPou)ermeltt).

intr-adevir, din perspectiva rezilienfei, coPilul 9i familia sa abuzatoare nu

sunt conceputi ca,,recipiente" ale asistenlei Primite din Paltea specialiqtilor.
Interventiile de sus{inere pe lang5 copilul maltratat Qi familia sa Permit
dep5iirea maltratdrii gi diminuarea efectelor sale. Astfel, rezilienla coPiilor
maltratali gi reuiita lor in viata sunt Privite ca rezultat al propriilor lor
capacitlti adaptative f i eforturi.

Boala copilului
lui Gabriel Metsu intitulati L'etlfallt nrclade
in
(Copihtbolnai\ - picturd datata jurul anului 1660 -, un copil bolnav (palid,
cu mini tristi) aflat in brafele mamei sale care este aPlecatA spre el, impresioneaztr persoana care priveite aceasta scentr. Boala unui coPil este, intr-adeAga cum infetileazd pdnza

ver, un subiect grav, iar posibilitatea de a Pune in Practice strategii de

reziliente asistattr este cu atat mai imPortantA.

Elaborarea clari a recomanddrilor de interventie structurate este necesare

trebuie
s; acopere urmitoarele domenii de dezvoltare (Daniel, 2006):
Ei

Dezvoltarea

ffiie.ijlorde cvaluare a suferinler copitutu

Sr

a facrofllor care o

o circumscriere mai eficiont5 a ceea (e hebuie modi6(at in

JOURDAN.IONESCU,

proloacd vapermite

pnmul rand ;n viata coprtului_

S.IONESCU, EVEUNE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA MFTHOT, DIANA VASILE

t87

atafament qi bazi de siSurante;

educatie;

autorealizirii.

C,

Pentru copil

Deexmplu, izolarea de.olegi (provocati de dePresie) Poate deveni o calitatedac; estelalorizat;

de adultii apropiali (parinte, cadru didatic et .) ca o dovade de cumintenie si dacd aiutorul dat
copilutui, ca ii calit:fil acestuia ii permit $ faci fat; exiSentelor Scolare Si s;-Si Seseasc: modalitili de exprimare creativ;.

Tratat de rezilinp asistattr

Rezilienll asjstatS

Sj

evenimente suflenite pe parcursul copilSrlei

..

r88

Ce

triie;te copilul bolnav

Capacitatea de a gestiona boala Si efectele sale depinde de v6rsta copilului

(un sugar va avea mai putine posibilitili de a-gi exprima durerea 9i nevoile, in

timp ce un preadolescent s-ar putea revolta impotriva a ceea ce i se intampli),

de perceptia pe care o are asupra bolii Ei de travitatea acesteia, de ingrijoiar6a
parintilor sdi (Jourdan-Ionescu, M6thot et Saint-Arnaud, 2006).
Publicatiile disponibile se ocupi de diverse tipuri de boali: carcenr.l (in
ciuda raritifii sale la copil), mucoviscidoza (fibroza chisticl), diabetul, pato_
lotiile cardiace. Evident, problemele variazi in funcfie de boali, iar adaptarea

micului bolnav 6i a familiei acestuia va avea trasee diferite (tratamentul

dureros gi generator de efecte secundare in cazul canceruluil, complianla la
tratament si dificultatea de a pirea la fel ca ceilalli in adolescenli in cazul
diabetului, intreruperea sporturilor cu risc de contact pentru copjii care
poarte un stimulator cardiac etc.).
Itlidence (1994) amintegte variabilele care influenteazi reacfia copilului
fafA de boali: caracteristicile bolii, ale copiluluir, ale familieis,.ale mediului
social, precum gi prestatiile de sus[inere sociali, medicali gi din partea glediului. in lucrarea despre adaptarea la diagnosticul de cancer gi la tratamentul
siu, Newton (2008) a!atA, de altfel, urditoarele:
cu cat sunt mai mici, cu atet copiii au

dificultili

un tratament plelungit risci

in comparalie cu biiefii, fetele, pentru care presiunea parentald

mai mare, au dificultdti mai mari de adaptare la boali.

mai mari de adaptare;

se antreneze mai multe dificuttiti de

adaptare;
este

Rivet gi Matson (2009) deosebesc mai multi factori de risc cu care copilul
bolnav trebuie si se confrunte; dureri, obosealE, diminuarea capacit;tiloi motrice gi senzoriale, modificarea aspectului fizic, batjocurd, modificarea stilului
de viafi, diminuarea activititilor fizice, supraveghere, regim, tratament,

I
'1
3

C.

spitalizare gi absentare excesivA de la gcoali. Aceste absenle repetate gi

dificult;tile $colare sunt foarte frecvente atunci c6nd este vorba de o boaltr
gravi. Pe langi ruperea de mediul siu obignuit de integrare sociale, aceasta
poate determina o regandire a proiectelor de viitor ale copilului.
Conform modelului stirii psihologice de bine al lui Ryff (1989), se poate
considera ce un copil bolnav se confrunti cu dificultiti in urmitoalele gase
domenii: 1) pierde controlul asupra mediului sdu, nu mai este in stare se-ii
urmeze programul obilnuit (s; mearge la Bradinite sau la gcoali, de exemplu);

2) constate oprirea dezvoltArii sale (slIbeqte, nu mai acumuleaza noi cunoltinte);3) viata sa igi pierde sensul qi nu mai are obiective; 4) copilul i9i
pierde autonomia (in plan Iizic, dar mai ales in plan decizional);5) se simte
nesatisfacut de el 9i i-ar plicea si fie altfel, sinitos;6) este izolat, isi pierde

multi prieteni (mai ales prin absentele gcolare repetate) 9i ii vine greu si aibi
incredere in ceilalfi, care nu il mai inteleg, relatiile sale interpersonale deve'
nind, astfel, frustrante.
Cu aiutorul desenelor copiilor bolnavi de cancer, Oppenheim Fi Harmann
(2003) descriu lelul in care este trdita boala. Chiar dacl par si se adapteze
bine, prin intermediul desenului aceEti copii iFi exprime tulburarea gi gradul
de perturbare a imaginii corporale, ca gi a situatiei lor familiale.
in fafa acestor factori de risc, aratA Rivet Si Matson (2009), infelegerea

informatiei primite, acceptarea tratamentului, suslinerea sociali, informarea

asupra comportamentelor de risc Si legiturile cu copiii aflati in aceeaSi situatie
constituie factori de protectie. Efectele psiholotice ale bolii copilului sunt de
lunge duratA pentru copil qi pentru familia sa (Kazak, Alderfer gi Rodriguez,
2009). Adaptarea este un proces dinamic, iar copilul cel mai grav bolnav nu
este obligatoriu gi cel mai pufin rezilient.
Figura 2 prezinti un model integrativ al bolii gi al influentelor sale (asupra
corpului) in funcfie de caracteristicile individuale, familiale gi de mediu Ei de
comportamentele actuale (generale, legate de boal6 gi reactive). Un copil
poate fi incadrat, cu ajutorul acestei figuri, in functie de caracteristicile sale,
pentru ca apoi sA i se descopere comportamentele in functie de boala care-l
afecteazA.

Crill,xcnaux-Kieffer, Bultau ;i Kalira (1998) atrag arentia asupra etementelor mai putin cunosorte decal efectele secundare ale clumioterapiei. Ei (onsid eri .a este importarlte eval;area in plan
neuropsilolo8ic a efectelor fa.torutur de ris( pe care ;t reprezin16 ,radi;ra tumorilor cerebrile.
Printre aceste .aracteristici menfionin ordinea ta natte;e
e;rintii sunt mai dezarmati in fata
bolii unui prim n:scut) ii dificultafile ertreme inrimpinate pe parcursul perioadelor de tranzilie
(creand de obicei un dezechilibru) ii, in special, faprut ca boa ta iomp rica ;alersarea adolesceniei
(Oppenleim, 2003).
Preclm atitudinile parentale, prezenta fralilor etc.

]OURDAN.IONESCU. S.IONESCU, VEL]NE BOUTEYRE, MARIA ROTH. LYNDA METHOT, DIANA VASILE

Tratat de rezilienti

.sistat;

RezilienF .sistat, $i evenimente survenjte pe ptsrculsul copi15riei...

rl
Ce

triiegte familia

a controlului, de neputinti, de nelinigte

de
acceptat
diatnosticul gi de realizat doliul
au
li
copilului sinEtos. Toate acestea antreneazi un dezechilibtu emolional, care
trebuie privit in contextul evolutiilor societ;lii contemporane. Conform Ungar
(2009), hiperprotectia parentald pare si se dezvolte in lumea contemporani ca
reactie a angoaselor parentale generate de incertitudinile sociale gi de
pierderea de autoritate suferiti. Se preferl o supraveghere stricte (de exemPIu,
camere video instalatein creie, dotarea copiilor de Ecoali primari cu telefoane
mobile, pentru a se lti intotdeauna unde se afld). Aceste conduite hiperprotectoare, observabile cu precidere la pdrinlii copiilor bolnavi, restrAng
gansele copiilor de a experimenta singuri, de a deveni mai puternici in fala
adversiteFlor Si sporesc problemele comPortamentale.
i.r ceea ce privepte marrc'le, \\Ioznick qi Goodheart (2002) mentioneazi ca
doar un numei restrans de mame nu reugesc si-gi indeplineascl toate responsabilitalile referitoare la ingrijirile medicale pe care trebuie sa le acorde,
avind in vedere rolul lor de principali figurd de ata$ament li ingrijitor al
copilului. Este mai simplu daci mama nu lucreazi, dar daci lucreazi, ea trebuie sE solicite concedii. Astfel, ocupAndu-se de copil, poate ajunBe in situalia
de a trebui si demisioneze. DacI sofiile sau partenerele sunt singurele care au
griii de aspectele medicale, ele pot trdi sentimente de furie, Pot avea resentimente. Este important deci ca tatel sau Partenerul si imparti aceasti PovarA
cu mama li si nu se refugieze tot mai mult in viata Profesionali. Anumite
mame se simt investite cu rolul de factotum: sustin copilul bolnav (a se vedea
identificarea exagerati qi trdirea durerilor copilului), intre{in relalia cu mediul
medical, rezolvi treburile casnice, supravegheazi fratii gi surorile, sunt prezente acolo pentru sotul lor. Din fericire, a;teptirile sociale sunt acum mai
permisive fa[i de mame $i le permit sd plAngi, si-gi exprime emotiile, s;
solicite aiutor, si fie pasive 9i dependente. Pe de alte pafte, normele culturale
ale statelor dezvoltate condamni aceste atitudini pe termen lung, ca ii exPrimarea furiei 9i a agresivititii fale de mediul medical. in acest moment, mamele

Pe

langi sentimentele de pierdere

de culpabilitater,

Natura bolii/handtcapu)ui

(fi zica,

psihica)

Gen
Dezvoltare (v:rstA,
SIarea prealab,l{ de

Toleranla Ia suferinle
Religie, spiriualitate

Mod de apanfe 6rus., insidios)

Pirii corporale atinse (vizibile sau
nu, organismul intre8 atins)
Consecinle loboseals, durere,

Alimertatie (dieu necsarl,

de exehplu)
Exercilii fi zice (posibile,

Obifnuinle de consum
(nicolinl, cofeine, .kool,

dro8!n)

intreruprea tcolii etc.)

Evolutie (letalA sau nu, remisie)
Spitalizare (necesitate,

f recvenls,

duraHtc.)
Reaclii la tratamente

Gradul de stigmarizare

Reactie fate de boala (retuzul

Relatia c! lralii

de a .ooPera, anxietate
inaintea opraliei etc.)
Tratamntul hedicamenlos
(<ontihuu, lemporar)

Cuno$inte desPre boah

Familiarizara

c! lumea

comPlianta la tratament/

Aspct psihologice
Relatii cu colegii

ii

cu

Relatii cu echjpa medicali

Proximitatea sen iciilor
Sustinere sociala a familii

Cultur,

Emohi
Dispozitie

Rea(tive
AdaPtale/resPonsabile

C5!tarei bene6ciilor

Cognilii
Moti!afie

opoziionale/agresn'e
lzolare/rehagere sociale

C.

]OURDAN-]ONEsCU, S.IONESCU, EVELINE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA METHOT, OIANA VASILE

pirinlii

pierd sustinerea social5 care le este de obicei acordatS.

Atitudinile tnlilor fale de boala copilului lor pot fi neinfelese, pentru ce,
adelea, tatii nu vorbesc, par neutri, mai putin preocupati de trecut decat de

i
Figura 2. Model integrativ al bolii (dupe Mdthot gi ,ourdanlonescu, 2006; Jourdan{onescu,
l{6thot Si St.-Amaud,2006, Por{ell Fi Hendricks, 1999)

I91

Culpabiliiatea este cu atat mai putemjc; in cazul boLilor a ceror etiologie are o .omPonenl,
ereditar, (aririt;, diabct etc.) sau are le8;turi cu mediul familial (astnul coPilului unor Pirinfi
tumelori, de eiemplu).

Tratat de rezilien!5 asistag

Re2ilienlS asistatl

ti evenimente survenite

pe p;rcursul coPil:nei ..

spre acfiune. De altfel, cultura incurajeazl in general

tafii si fie puternici, fermi, sd'pistreze controlul situafiei gi sd-$i protejeze
familia ficAnd alegeri rafionale, urmAndu-qi cariera pentru a asigura resursele
financiare necesare, aceasta chiar daci sunt debusola[i. Se tolereazd mAnia
tafilor, agresivitatea lor cauzatS de frustrare (de exemplu, fa[i de un medic
care nu rSspunde la intrebiri). Din contri, nu se pune problema sd partr trigti,

7gZ viitor gi mai inclinati

vulnerabili, pasivi sau si solicite ajutor. Tafii trebuie si triiascd deci cu o

ambivalen!tr intre imaginea pe care li se cere sI o afigeze 9i emo[iile pe care le
simt (fafi de boala copilului, fa!6 de suferinla mamei etc.). Talii pot incerca,
atunci, sd refuleze orice exprimare a emo{iei gi si se limiteze la disculsuri
legate de aspectele medicale, de exemplu. Ei sunt capabili'si-$i abandoneze
rolul de,,tati al unui copil botnav de cancer", pentru a se concentra asufra
muncii lor (care ii ajuti si raspundi presiunilor generate de facturi gi de
costurile tratamentului, menfinind, totodatd, stilul de Petrecere a timpului
liber al celorlalEi eventuali copii) gi si se inconjoare acasi de un zid de ticere
se ocupe de treburile casnice de care mama nu
toate acestea, talii rateazi adesea ganse de Promovare

(ceea ce le permite, uneori,

si

cu
din cauza preocupdrii lor sau refuzului de a se indepdrta de casi. in compara{ie cu talii, care i;i refuleazi sentimentele, partenerele soliciti adesea si
gi le impdrtdgeasci. Cum ei se protejeazi de sentimente ireexprimAndu-le,
ta(ii primesc rareori sus[inere, prietenilor venindu-le greu sd-i intrebe: ,,Ce
mai faci?,,Adesea, bunicele ii roagi pe prietenir tatdlui se sune sau si-i propunl o activitate (de exemplu, si joace tenis sau si meargi la un meci de
fotbal). Talii singuri gi talii adoptivi sunt cu precidere supugi riscului.de a
a mai avut timp).

trece singuri prin aceasti incercare. In timp ce mamele sunt geloase, percepand

munca tatdlui drept timp liber sau un refugiu din caleh'responsabilitdlilor

medicale, mai mulli ta[i igi recunosc invidia pentru timpul Petrecut de mamd
cu copilul, pentru susfinerea 9i relafiile pe care ea le are. in plus, tafii sunt de
obicei ignorafi sau desconsiderali de echipa medicali, din cauza prezenlei lor
mai reduse.
Studiul lui Brodv exploreazS, cu ajutorul inor interviuri semistructurate,
triirile a opt ta(i ai ciror copii (cu varste cuprinse intre 4 9i 15 ani) au fost
tratali intr-o clinici de oncologie. Tafii confirmi necesitatea adaptirii la
schimbirile din viala de familie (cregterea numirului de deplasiri la spitale,
costurile financiare ale tratamentelor, organizarea familiald), importanla
comunicirii (cu copilul, cu profesioni;tii din domeniul sdniti[ii, cu familia
lirgitd) gi a susfinerii sociale (din partea familiei 9i a echipei medicale). Ei afirmd

c. IoURDAN-tONEsCU, S. IONEScU, EVEUNE BoUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA METHOT, DIANA VASILE

ci

aceasti experienfi le-a modificat personalitatea qi stilul parental (petrec

mai mult timp liber cu copilul, il ascultd qi il sprijini mai mult).
Confruntat cu obligafiile legate de boala copilului (spitalizare, consultagii
medicale, tratament la domiciliu, relafii cu gcoala, reorganizarea timpului de
lucru, a timpului acordat celorlalli copii etc.) gi cu emofiile simfite, cuplul
parental este puternic zguduit. Woznick qi Goodheart (2002) vorbesc de un
adevirat test pentru cuplu. In ciuda riscului unor dezacorduri conjugale, separirl sau divorfuri (Bruce qi Querke,2010; Oppenheim, Dauchy si Hartmann,
2005; Cappelli, McGrath, Daniels, Manion gi Schillinger, 1994; Denning, 1.976),
Barbarin gi Chester (1986) menfioneazd faptul ci se observd, la anumite
cupluri, o cre$tere a coeziunii qi a gradului de sustinere.
Sprijinul acordat pdrinfilor trebuie sd fie de lungi durati. Studiul intreprins
de Maurice-Stam, Oort, Last gi Grootenhuis (2008) exploreazi reacfiile emolionale gi suferinfa pirinfilor provenind din 130 de familii cu un copil aflat in
remisie dupi un cancer. Dupd o perioadd iniliali de tensiune crescutd, sentimentele generate de boali - sentimente de incertitudine qi neputin$d revin, in primii doi ani de la terminarea tratamentului, la niveluri normale.
Chiar daci majoritatea pirin{ilor unui copil vindecat de cancer dau dovadi
de rezilienli emofionali, Maurice-Stam ef al. subliniazi importan[a sus(inerii
care li se oferi dupd finalizarea tratamentului.
Aga cum afirmi Milman (2007, p.452), ,,1...1 familia este profund afectatd
de agresiunea pe care o reprezinti cancerul, iar impactul efectelor acestei
agresiuni suferite de familie asupra fralilor qi surorilor este considerabil". in
funcfie de vArsta celorlalli copii qi de relafiile lor anterioare cu copilul bolnar',
reacfia acestora va fi diferiti. Maladia generAnd o destabilizare a rutinei
familiale, fralii gi surorile vor resimfi, oricum, un dezechilibru. Pirinfii au
tendinga de a-gi neglija ceilalfi copii din cauza suprainvestiliei de timp 9i de
energie necesare pentru a face fald diagnosticului Ei pentru administrarea
tratamentelor copilului bolnav. Atunci, fralii gi surorile pot deveni gelogi sau
pot manifesta comportamente de ciutare a atenfiei. De asemenea, pdrinfii
trebuie si fie atenfi si nu,,supraresponsabilizeze" copilul sdndtos, care, prin
empatie gi o sensibilitate ridicati fa{i de situalia familiald, ar putea dori si-gi
asume responsabilitifi parentale pentru a fi de ajutor (ingrijirea copilului
bolnav, sarcini gospodireqti etc.) riscAnd, astfel, sd fie parentificat. Fenomenul
de.parentificare ii permite copilului si satisfacd numeroase nevoi ale familiei,
dar constituie, pentru el, un factor de risc.
Cum rela{ia copilului bolnav cu frafii sdi poate constitui un factor esenlial
de protecfie gi facilita rezilienla intregii familii, fralii gi surorile trebuie sd

Tratatde rezilien!tr asistattr

1e3

Rezilien!tr asistati 5i evenimente survenite pe parcursul copilSriei

primeascd resurse care si le permiti o mai bunA adaptare. Studiul de caz 4

prezinti uncazde rezilien{i naturali a unei mame, datorati comportamentelor
celorlalti copii fatA de fratele lor mai mare, bolnav.

STUDIU DE CAZ

Cazd de rezilienli naturali a mamei lui Mathias

a intrat in remisie duptr chimioterapie, mi se ptrrea
plipand!
Din cauza craniului stru chel artrta 9i mai palid.
de
ii
lmi dideam seama cI aveam tendinla sI il protejez excesiv, dar doreani
atat de mult si se instrntrtoqeascS, incit viala me. de manii era centrattr
asupra verific;rii stirii lui de sin;tate, administrtrrii scrupuloase a medi-

vor atarna mai greu) sau spre latura rezilienlei (dactr factorii de protecfie
permit protejarea copilului de factorii de risc cu care se confrunti). in mod
evident, cei mai mulli dintre copiii bolnavi fac fattr acestei incerciri li suporti
relativ bine tratamentele li toate consecintele bolii. Cu toate acestea, este
necesar ca tuturor copiilor gi familiilor lor sd li se ofere Eanse pentru o mai
bun; adaptare la ceea ce au de infruntat. in paginile care urmeazi, vor fi
prezentati factori de protectie li strategii de rezilienli asistata mai intai pentru
copil, apoi pentru p;rinlii sdi, fratii, familia ldrgitd Ei mediul siu de viali.

Afunci cend Mathias

Tabelul3. Factori de risc ti de protectie asociati bolii fizice

atat de fragil

camentelor, alimentatiei sale, rezultatelor analizelor. In camera de spital

incercam si fiu putemic;, da! nu puteam face altceva decat si ii mangai
m6na privind impreuni cu el la televizor. Acase, eram prea preocupati de
starea lui, acliunile mele deveniseri rutiniere Fi nici mlcar nu-mi dldeam

factori

de risc

d prole.tie

Individuali

Stime de sine redusi

Probleme fizice sau psihice

Bun: stim, de sine

(copil bolnav)

comorbide
\/alorizarea

sea8a ci preg;team mereu aceeapi mAncare la cini $i ci aveam prea putin;

ribdare cu fri[iorul Fi cu surioara lui, cirora le ceteam mereu str fie mai

tratament, de

cuminti, pentru ci fratele lor era bolnav. Din fericire, soful qi pdrintii mei'
salvau situalia. Cind, intr-o sambitE". copiilor li s-a permit in sfartit, sA
meargi la spital sel viziteze pe Mathias, eu i-am cicilit tot drumul in
malini:,,Areti mare griji cu el, este atat de fradil!" Tot mai voiam sil
proteiez! Asistand la revederea lor, mi-am dat seama ce greieam. Au intrat
in camera lui gi au strigat imp!eu!5 cu el de bucurie cl se revid. Mathias
s-a ridicat ii le-a aretat aparatula. Curand, au iflceput sA ioace un ioc video,
rizAnd. Erau copii normali, iar aceasttr constatare mi-a ledat o energie
nebunl. Mi-am dat seama, atunci, ci trebuia si mi concentrez asupra a
ceea ce ei mi-au revelat: importanta momentelor bune, de care trebuie s;
profitim, li a optimismului. Aceaste conftientizare ne-a schimbat complet
viata. Mereu mi tem cand Mathias revine la spital, dar inainte de plecare
ne facem timp si alegem jocurile pe care vrea si le ia cu el pentru cand se
va simti in formi. Acastr, gitim impreuni felurile de mancare pe gustul
tuturor, iar seara ne iucim, Acum, revin intotdeauna la aspectul pozitiv al
momentului prezent, ceea ce-mi permite $-mi pistrez speianla.

Tabelul 3 prezinte o sintezi a factorilor de risc gi de proteclie care pot

influenta copilul bolnav, familia gi mediul siu. Acegti factori vor hotdri daci
balanta dinamic; se va inclina spre latura vulnerabilitAtii (daci factorii de risc

C,IOURDAN.ION ESCU, S. ]ONESCU, EVELINE EOUTEYRE, I\,lAR]A ROTH, LYNOA METHOT, DIANA VASILE

cx.lusivi prin

intermediul aptitudinilor
sportive (activit;ti care vor fi
limitale de boal; Si/sau de

frustririle

asociale etc,)
Copil care solicita deja atentie

inainte de a se imboln;vi
(!.ictimizare, manipulare,
importanta beneficiilor
secundare etc.)
Stil de ata$ament preocupat
sau anxios (asociat cu prec:dere

separSrilor spitalizarilor)
Slabe toleranttr la suferinlS

la incertitudine
Importan!tr deosebiU acordattr
aspe.tului fizic (dif icult;ti
asociate pierderii perului pe
parcuEul unei chimioterapii,
cicatricilor pos!operatorii etc.)
Si

Sensibilitate la sentimentele de
nedreptate 9i discriminare (in
acest sens, perioada adolescentei este un factor de sc)

Fali1iliali
(parinti, frati)

Negare/minimaiizare a problemi de c:tre un pi nte

Hiperproteiarea copilului

Buna srnatate fizictr din celelalte

puncte de vedere
Toti factorii de protectie ai unei
bune strnetdti: alimentatie
s5netoase, acliviteE fizice practicate
sipttrmanal, consum redus/
inexistent de aicool,
absenla consumului de droguri
$i tutun etc.
Responsabilitate, judecate
senetoastr (in ceea ce prive$te
tratamentele)
O buntr inlelegere a leg;turilor
cauzS--efect gi a conceptelor
abstracte (boal5, suferinta etc.)
Gestionarea cu succes a altor
dificultal 9i capacitate de a le

dep:$i
Credinl;, spiritualitate
Compliant; la tratamentele
medicamentoase propuse
Sentimentul de a detine url control
relativ asupra situatiei (capacitate
de anticipare a evenimentelor)

Capacitate de
a

solicita si de

c;uta aiutor/sustinere

Bune capacitate de observatie

Trat.td rzilienll asistat5. Rezilienle asistat: Sievenimentesurvenite

pe

parcursui(opil:rjei...

796

Respingere a(ectivi a copilului

ca

urmare

bolii.

(face

Practicarea activittlilor familiale care contravin recomandirilor medlcale (ca sporturile

pentru copiii care

poarte un stimulator cardiac)
ASteptiri prea ridicate din.
partea personalului medical
de contact

Triierea anterioard a unui

proces de doliu complicat
Gelozia fralilor neglijali
Stres

Buni gestionare

familial ridicat,

a crizei

concomitent)
Buni gestionare a emofiilor
Bun nivel socioeconomic
gi intelectual al familiei
Cunogtin[e despre boali, despre

domeniul s5ntrtilii etc.

Capacitate de a acorda incredere
Credinle religioase, valori spirituale
Bune rela[ii in cadrul fratriei
Atenfia piriniilor indreptatd spre

to[i copiii

dezacorduri conju gale, divorf

Economii precare/inexistente
(stres financiar)
De mediu
(qcoald, locul
de munci al

pirin!ilor,
resurse
medicale etc.)

Indiferenta gcolii (personal

didactic, elevi)
Cerc social limitat, izolare
sociali sau familialS
Marginalizare (a copilului,
a

familiei)

Presiuni gi lipsi de inlelegere.

din partea 9efului 9i a colegilor
(gestionarea resurselor umane
axate pe stricta productivitate
Ei rentabilitate financiari,
lipsa de toleranfi fali de
absen[ele pentru tratamenfu I

copilului etc.)
Utilizarea internetului

firi

Frecventarea unei coleciivitifi,

a unei gcoli
Menf inerea legiturii cu profesorul
gi clasa pe parcursul spitalizirii,
fl

exibilitatea profesorului

Prezen[a eficientd a bunicilor

Re!ea socialS prezente,

diversificati. care rispunde

nevoilor
Contract de munci cu avantaje
sociale (posibilitatea de a lua
concedii pentru boala copilului,
concediu firi plati prelungi! cu
garanlia de revenire la locul de

munci etc.)

discemimint (urmarea unor

inlelegere gi suslinere din partea

putea contracara
efectele tratamentelor medicale)

superiorului ditect
Disponibilitatea gi proximitatea

sfaturi

ce ar

Strategii de rezilien!5 asistatl

in general

fa[i mai multor provociri

ingrijirilor
Stabilitatea personalului medical
Relafii bune cu personalul medical
(anunlarea adecvati pi empatici a
diagnosticului, relalie de incredere,
atitudine care nu iudecl)

Utilizarea adecvati a internetului

(retea sociali pentru mentinerea
legiturilor tAnirului, clutarea unor
informa!ii serioase, sustinere prin
intermediul asocialiilor de pirinli)

Factori de proteclie pentru copilul bolnav

Primul factor de protectie pentru copil il reprezinti cunoasterea a ceea ce i
in funcfie de vArsta copilului iar
Van Broeck (2009, p.87) subliniazi importan{a deosebitd a ,,informafiilor
senzoriale: ceea ce copilul va vedea, va simti, va auzi, va gusta". Mai multe
cdrti pentru copii vorbesc despre boali. Nu vom cita decAt cAteva: Boonen qi
se va intAmpla. Informalia trebuie adaptata

Vangehuchten(2007), Dolto, Boucher gi Faure-Poire (2004), adaptarea de citre

Floury a certii lui Clark gi Bourgeaois (2006), Harvey (1,999), Lindquist (1985),
Saint Mars (2003) gi Solotareff (1990). Avantajul cirfii lui Saint-Mars, ,,La
copine de Lili a une maladie grave" (,,Prietena lui Lili suferi de o boali
gravd") este acela ce permite lectura sa impreune cu perintele, la final copilul
fiind intrebat daci lui i s-a intAmplat aga ceva sau dace qtie pe cineva cdruia i
s-a intAmplat. Aceste intrebiri incurajeazi copilul si vorbeasci despre ceea ce
in$elege referitor la aceasti situatie qi despre ceea ce simtel.
CAnd discutim despre copiii bolnavi, trebuie sd precizdm mai intii cd in
[6rile dezvoltate numai de c6teva decenii este incurajati rezilienfa in contextul
ingrijirilor pediatrice. intr-adevir, numai de doudzeci sau treizeci de ani
durerea2 micufilor este luate in considerare $i tratate (inainte, dacd urlau de
durere, personalului i se pirea normal, spunAnd ci acela este modul in care se
exprime boala in cazul lor) gi, in func(ie de !6ri, sunt numai treizeci-patruzeci
de ani de cAnd boala este explicati copiilor si pirinfilor lor gi de cAnd se
incurajeazi prezenta constante a pdrinfilor (care pot dormi in camera de spital
a copilului lor, pot sta in sala de reanimare etc.)
Studiul intreprins de Chou gi Hunter (2009) exploreazet cu ajutorul unor
chestionare gi interviuri, factorii de risc, de protecfie, rezilien[a gi calitatea
vielii a 98 de tineri adul1i diagnosticati cu cancer (tumoare cerebrale sau
leucemie) pe parcursul copiliriei. Chiar daci s-a dovedit cd tinerii diagnosticati
cu leucemie aveau o mai bune calitate a viefii decAt cei cu tumoare cerebrale,

I
r

Alte cirti trateazS tema morlii 9i pot fi utile pentru activiGlile de biblioterapie atunci c6nd ur
copil pme intrebiri despre moarte sau este confmntat cu aceasta (de exemplu, Brami, 2000;
Dolto-Tolitch, 2006; Herurezel, Charlotte 9i Chertemps, 2003; Motte, 1992; Robberecht, 200.1;
Verrept,1999).

Articolul lui Amequin (2000) se numegte, de altfel, ,,Durerea copilului: o recuroastere tardivi".
Primele scale deevaluare adurerii copilului au fostelaboratein anii 1993-1997 (Foumier-CharriEre,
Lassauge gi Rocard, 2002); ele permit stabilirea existenlei unei dureri, aprecierea intensitelii sale,
determinarea tratamentului necesar si evaluarea eficacitdtii acestuia.

C. ]OURDAN-iONESCU, S. IONESCU, EVEUNE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA

MTTHOI

DIANA VASILE

Tratat de rezilienll asistati

Rezilienli asistatl gi evenimente survenite pe parcursul copil5riei...

198

rezilienta parea identici. Din analiza calitativA a r;spunsurilor date la

intrebarea,,Ce semnifici rezilienla pentru tine?", rezultA ce rezilienta este
percepute ca o adaptare pentru a renagte. Rdspunsurile obtinute pentru
facto i de protectie fac referire la un sine integrat (speranttr, stimtr de sine,
autoeficiente, autonomie, sentimentul de a fi iubit

li valo!izat, perseverentS,
autocontrol, adaptabilitate). Acetti factori individuali de protectie trebuie
dezvoltati, intrucat ei determini rezilienta gi calitatea vietii copilului.
Referitor la fibroza chisticd, Bennett (2008) arati cd tendinta de a examina
totul (de exemplu, schimberile respirafiei sau ale treutilii) 9i de a se ingrijora
din orice motiv este asociattr cu trestrtu anxioase ti cu simptome depresive
ale copilului, aceasta indiferent de starea funcfiilor respiiatorii. Intervenliile

sufe nd de astm pe care i-au studiat par sI aibd un impact asupra

calit;tii vietii acestora, cu precidere in cazul acelora al ceror astm este con60 de copii

trolat (respectarea tratamentului, indepirtarea alergenilor etc.). Cum corela!ia

dintre competentele emolionale ii anxietate gi depresie este netativi, competentele emotionale par si reprezinte un factor de protectie pentru copiii
astmatici. Ele ar putea avea rolul de facto! de protectie pentru toti copiii care
suferi de o boal5, de unde necesitatea dezvoltirii lor.
A-i oferi copilului bolnav posibilitatea de a exprima ceea ce tr;ie$te este
deci esenfiald. Sourkes (1991) prezintd trei tehnici proiective dezvoltate in
a!t-terapie care ii permit copilului bolnav se exprime cele resimtite.

1) Mandala - simbol grafic pe care copilul trebuie sA-l creeze intr-un cerc
alb - permite reflectarea emoliilor triite in relatie cu boala (de exemplu, ,,cird ant aflnt ci nm cnncer")r. Psihologul poate ajuta copilul si-9i

trebuie sd urmdreasci deci dezvoltarea optimismului. De altfel, umorul poate

ajuta copiii str faci fa[i tuturor tr;irilor tenerate de boali (anxietate, teamtr,
pierderea controlului asupra situatiei, suferinta etc.). Adesea, o perspectiva
ludici sau plini de umor ii permite copilului si coopereze cu personalul
medical. Clovnii-doctori folosesc umorul qi rAsul pentru valoarea lor terapeutictr, permitand umanizarea ingrijirilor acordate copiilor (Jourdan-Ionescu,
2010).
Haase (200.1a

aminteasci:
inchide ochii $i gande$te,te la acea zi in care ai fost cliagnosticat cu cancer.
Aminte$te-ti unde erai (in spital, la cabinetul medicului etc.), cine era cu tine, cine
ti-a dat vestea, ce cuvinte a folosit. Aminte$te-li cum te-ai simlit. poti deschide
ochii.

b) propune un model de rezilient, pentru adolescent, care

factorii
individuali
de risc (strategii de adaptare defensive, exprimate
asociaztr

fi

printr-o conceptie deterministi asupra vielii, prin negarea bolii etc.) qi

riscurile asociate bolii (incertitudine, sufe ntd Fi simptome) cu factorii individuali de protectie (strate8ii de adaptare pozitive, atribuirea unui sens),
familiali (o buni atmosferi familiali, resurse de sustinere familiali) qi sociali
(intetrare sociald, resurse de ingrijire a strnEttr!ii), pentru a determina lezilienta ii calitatea vielii.
Una dintre modalititile prin care copilul poate fi ajutai si fac; falA cu bine
este aceea de a-i oferi cet mai multi putere asupra celor ce se intimplS: invefandu-l si-ii notezer amplificarea simptomelor (li ce a putut sA o provoace),
momentele in care se simte mai bine ii sA completeze o agendi cu planul de
tratament (recoltarea sangelui, ingriiiri, spitalizare etc.) ii cu evenimentele
plecute (s;rbitorirea zilei de nagtere, vizita bunicilor, extemarea, cump;rarea
unei jucalii agteptate, revenirea Ia gcoal; etc.).
Rezultatele cercetArii intreprinse de Lahaye, Van Broeck, Bodart li Luminet
(2009) arati ce abilitetile emotionale (capacitatea de a-9i identifiia emoliile,
de a vorbi despre ele, de a le conqtientiza gi localiza la nivel corporal) ale celor

'

Un (opil foarte mic poatenota desenAnd sau d.cupand ima8ini.

C. ]OURDAN.iONESCU, S.IONESCU, EVEUNE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA METHOT, D]ANA VASILE

199

Apoi, vizualizarea ghidate continud concret: ,,i1i L,oi inryartili acunl

selltinrctltele pe care alli coltii ni-nu spus ci le-au nouf cA d au a zit ncest
diagrrostic." Sentimentele (locat, inspiimantat, trist, furios, singur, plin
de sperantA, alte sentimente) pot fi scrise pe cartonage li agezate in fata

copilului. I se inmAneazd apoi copilului o foaie cu un cerc alb.

Alege acum cate o culoare corespunz5toare fiecerui sentiment, apoi coloreaz;

c6te o parte a cerculuipentru fiecare sentiment. DacS sentimentul este important,
coloreazi o parte mare din cerc, dactr e mai putin important, coloreazi o porliune
mic5. EFti liber si adaugi sentimente, daci dore$ti. poli folosi aceeaSi culoare

pent r doue sentimente, dar trebuie s; precizezi lucrul acesta. Dup; ce

!,ei

termina, vom vorbi despre sentimentele gi culorile, pe care Ie,ai ales.

2) Reprezentarea graficl a schimbirilor survenite in familie din cauza

bolii. Dupe solicitarea unui desen clasic3 al familiei, Sourkes mai adaugi
o etaptr, intrebAnd ,,Ce s-a schintbat in fanilia ta de cAnd eSti bolttoD?

i
:
r

Pot fi abordate $i alte teme: impactul diagnosti.1]lui, revenirea la rcoali, primirea \.erhi morFi
unui alt copil bolnav elc. Toate aceste leme pot fi folosite Fi in cazul fratriei.
N-am Frtea referi la asocierile obi9nuite ale culonbr cu sentimentele
- ne8ru, maro asocjate
depiesiei, lerde, galben pentru speranla etc.
Sourkes foloseste instructaiul desenului familieiin actiune.

Tratat de rezilienl} asistat.

r Rezilinf: asistat: ij evenirnente survenite

pe parcursul copi16ner.._

Arati-trti schintbdrile desenfrndu-le sau aorbindrt-mi ilespre e/e". Evident,

acest desen poate fi folosit pentru orice comparalie inainte/dup5 pentru
copilul bolnav, ca gi pentru fratrie (mai ales daci survine decesul

200

copilului bolnav).
3) Reprezentarea grafici a celei mai neplicute experienle de cAnd copilul
este bolnav (temerile sau suferinlele asociate tratamentului, singurSDe asemenea, copilul poate scrie o scrisoare (pirinlilor sii, fratelui sdu etc.),
pentru a atterne pe hArtie ceea ce triiegte. Scrierea unei scrisori care si permiti
erprimarea liberi este utili, de asemenea, Pentru fratria unui copil decedat.

pirinli

in general, parinlii dau dovadi de rezilienli pe parcursul tratamentului.

printre factorii de proteclie ai pirinlilor menlionim, pe langd caracterul
..ptimist (mai degrabi decit sceptic sau depresiv), un nivel de gcolarizare
:nediu sau superior, care permite o depistare Precoce, o buni inlelegere a
bolii gi a tratamentului. in mod evident, acegti doi factori de proteclie Pentru
:irinli sunt dificil de implementat dach ei nu existi deja'
Pornind de la factorii familiali identificali de Tinsley (1992) in cazul
;opiilor cu patologie cardiovascularS, pot fi relinuli o serie de factori de
lrotecfie care s-ar putea dovedi eficienfi Pentru toli copiii bolnavi.

- in primul

rAnd, este r-orba de disponibilitatea Pentru menfinerea

sindiilii copilului

(preven{ie, consultagii regulate, aten{ie acordatd

simptomelor, resPectarea tratamentului), iar pentru aceasta pdrintele
trebuie si r-egheze la propria sdndtate 9i la propriul echilibrul psihic
(un pirinte depresiv, dependent de alcool sau in curs de separare, de
exemplu, nu va fi suficient de disponibil pentru copilul bolnav).
Parintele trebuie si reprezinte un bun model Pentru copil (un pdrinte

propriile lor nevoi. Atenfia acordati acestui aspect impiedici

iqi protejeze in mod excesiv copilul bolnav.

impreuni cu familia, definili stilurile de adaptare, comportamentele

care rispund nevoilor dumneavoastri gi acelea care nu rispund;
comunicali ascultAnd gi vorbind;
faceli compromisuri (mergAnd fiecare unul spre celilalt 9i ficAnd,
astfel, jumitate de drum);
impir-titi sarcinile (fiecare pe rAnd sau jumitate/jumltate) acasi gi la spital;
suslineli-vi partenerul in modul sdu de a infrunta situafia gi de a-gi
aduce contribufia, chiar daci acesta este diferit de al dumneavoastrd;
mergeli impreund la consultaqii gi evenimente importante (precum o
interven[ie chirurgicald); aceasta vd va da forld gi va crea solidaritate

cu personalul medical;

'
-

preoc-J;:re

moarti: ';rui

arati cum reprezentarea mor.tii in desene

semnificand o

pemite ca Cismtarea acestui subiect si nu fie asociati cu situafii critice precum

alt coPil sau o veste foarte Proasta referitoare la copil.

intre dumneavoastr6 gi fa!5 de copil;

acordali atenfie calitSlii relaliilor pe care le aveli cu copiii, cu familia gi

restricfiilor bolii).
12003)

are un copil bolnav:

- fiti flexibili fafd de copil.

opper.e::n si Hamann

pirinfii si

Woznick qi Goodheart (2002) prezintd un ghid practic pentru favorizarea

adaptirii familiilor in care existi un copil bolnav de cancer (sau bolnav, in
general) gi incurajarea construirii rezilienlei acestuia 9i a celorlalli membri ai
fratriei. Ei fac, in mod special, cAteva recomanddri pentru cuplul pnrentnl care

agresiv fali de tot ceea ce aduce boala copilului sdu pi fafi de specialigti
va fi un model de agresivitate, in timp ce un copil care se identificd cu

pirintele siu calm gi ribddtor va Putea si se adapteze mai bine

201

de tineri astmatici sau diabetici, cd un stil parental care oferi un

ataiament sigur sau protector va influenfa competenta sociali a
tAnirului bolnav, invdfAndu-l cum sd inifieze gi si menfini rela(ii
cilduroase 9i satisficitoure. in plus, pdrinfii trebuie si estimeze nivelul
de protecfie necesar copilului lor in funcfie de riscul existent, gi nu de

tatea, teanra de moartel etc.)

Factori de proteclie pentru

inva{i sd socializeze in
precoce
cu
pdrinfii lor, infelegerea relafiilor
contextul interacfiunilor
interpersonale gi a reacfiilor lor fafi de boald vor fi nuanfate de ceea ce
au triit in mediul familial. De altfel, Grizzle (2008) aratd, pe o popula{ie
Aga cum copiii igi construiesc stima de sine gi

Dacd preferd compania unuia dintre dumneavoastri, infelegefi ci aceasta corespunde nevoilor sale specifice
actuale. in plus, continuali sE petreceli timp separat cu copilul gi, de
asemenea, cu intreaga familie;
mergeli la consiliere psihologicd dacd simlili nevoia, pentru cuplu sau
pentru intreaga familie;
amintifi-vi ci faceli parte din aceeagi echipd.

I
c. Joui

-riN-toN:scu, s.lof\lscu, Evaurur

BoUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA METHOT, DIANA VASILE

Tratatde rezilienll asistatl

Rezilienl} asistat: $i evenimente survenite pe parcursul copiliriei.

I
f,

t,,

Iati

acum sfaturile pe care Woznick Si Goodheart le dau mnmelor:

nu incercafi si fili Supetmami, solicitati aiutorul li acceptali-l;

nu vA descuraiafi, putefi dobAndi noi abilititi de care avefi nevoie,
puteti crette, veti fi mai puternicS, iar copilul dumneavoastrd va avea ti
el de ciqtigat;
incetati si Yi mai culpabilizali pentru ceea ce ar fi trebuit s; faceti sau
si ltiti, pentru ceea ce ar fi trebuit si facefi mai bine qi pentru t6ate

lucrudle pe care nu le puteti controla;

acordali-\,i pauze, ldsa{i culpabilitatea deoparte suficient timp pentru
a face o plimbare. o baie cu spum5, pentru a vtr intalni cu o prieten; la
o cafea, pentru a asolta muzice sau a vi face siesta;
nu alteptati pAnd cdnd fu a sau resentimentul vi coplegesc, pentru a
spune ce ve enerveazi;
imp;rttrtili-ve sentimentele cu membrii familiei 9i ascultati-i cand
vorbesc despre sentimentele Ior.

Iat5, in cele din urmA, sfaturile pe care Woznick gi Goodheart Ie dau ldfirol:

fiti un participant cu normi intreag; in procesul de tratament;

exprimati-\,; sentimentele fati de memb i familiei gi ascultati-le pe ale

verbalizali impactul pe care boala il are asupra dumneavoastre, asupra

capacititii dumneavoastri de a vA continua munca gi de a vA intretine
financiar familia $i imptrrtititi-vi planudle de viitor;
fiti capabil si solicitati ajutorul ii s5-l acceptati;
analizati ce ati invdtat din aceasti experienti gi cum vi s-a schimbat
rolul in familie (in bine sau in mai putin bine);
imperti$i[i-\'; sentimentele, gandurile, temerile 5i sperantele cu alti tati
ai unor copii bolnavi de cancer, nu luptati singur.

Ior;

Asociatia Sparadrapr (al cirei scop este acela de a c;leuzi copiii in mediul
medical, de a oferi informatii familiei gi de a favoriza prezenta pirinlilor pe
parcursul tratamentului), precum gi nenumdratele bloguri create de apropiatii
copiilor bolnavi constituie exemple de ac.tiune in sprijinul rezilientei asistate.

Factori de protectie pentru fratrie

Sourkes (1991) subliniazi necesitatea de a rispunde sentimentelor treite
de fratrie fati de fratele/sora bolnav(d) de cancer (teamtr de boald prin iden-

tificarer, culpabilitate li rutine). Este important si se pund accentul asupra

vietii (mai degrabi decat asupra mortii care poate surveni) gi asupra perspectivei unei adaptiri pozitive, chiar dactr se pune problema unor schimbdri
dificile [de exemplu, o amputare suferitA de sori (Sourkes, 1980)]. Milman
(2007) subliniaze importanta Si binefacerile grupurilor de discutie pentru
fratii $i surorile copiilor bolnavi. El insiste, de asemenea, asupra participirii
regulate la trup, asupra respectArii procesului de creativitate a grupului gi

asupra confidentialititii. Evaluand grupurile de disculii pentru fratii gi

surorile copiilor bolnavi sau atingi de un handicap, Dayan, Picon, Scelles gi
Bouteyre (2006) scot in evidenttr avantaiele acestui tip de abordare, care
permite membrilor fratriei:

se capete cunogtinfe despre palolo8ia

http:/^{s\!.sparadrap.org.

r.louRDAN-toNEsru,

s. toNEscu, 6vEUNE BourEyRE, J\4ARIA RoTH, LyNDA METHor, DIANA vAstLE

fratelui/surorii Ior;

si-gi amelioreze capacitatea de adaptare gi se-fi diminueze tulburirile

de comportament;
se-ti reduci anxietatea gi si-Si sporeascl stima de sine;
si-9i exprime furia, frustrarea gi se-pi diminueze culpabilitatea;
se recunoasci particularitatea propriilor sentimente.

gi Goodhea!t (2002) formuleazd o serie de sfaturi pentru pErinti,

pentru ca acegtia sa poati dezvolta factorii de proteclie ai fratilor gi surorilor

\{oznick

copilului bolnav:

acordati atentie sSndtatii gi capacit;tii fratilor Si surorilor copilului

bolnav de a face fali situatiei;
oferi{i-le informafii despre boala fratelui/surorii lor, pentru a le diminua
temerile legate de cauzele respectivei boli pi pentru a Ie diminua, de
asemenea, teama c; s-ar putea gi ei imbolnivi, pentru a Ie reduce culpabilitatea, pentru a le dezvolta capacitatea de a se deschide in fata altora;
oferili-le un program de viati normal (regulile vielii de familie trebuie
si rimAni aceleagi Ei trebuie mentinute activitetile obignuite), ceea ce

A(easta

203

poate prelungi la larsta adultA, elprimendu-se, de exemplu, printr-o simptomatolo&ie

se

ipohondr;.

Tratat d rzilinl5

asistatl.

RezjlienlS asistat; Si evenimente suivenjte pe parcursul copjl:nei...

2o4

va permite membrilor fratriei si-gi men(ini propriul drum gi proiectele

de via[i;

daci lipsifi de acasi, incercafi si apela[i intotdeauna Ia aceeagi persoand

pentru a vi inlocui;
petreceli cel pulin zece minute pe zi cu fiecare copil in parte (pentru a-i
citi o poveste, a desfiqura o activitate impreuni sau, pur gi simplu, pentru a-l asculta povestindu-vi ce a ficut in ziua respectivi, fafi in
fafi sau la telefon);
spunefi fieciruia dintre copiii dumneavoastri ci il iubifi gi cI avefi
nevoie de el1, valorizafi-i reugitele 9i punctele forte;
aducefi mici cadouri fralilor ;i surorilor cAnd revenifi dupi o absen{I
mai indelungati (internare in spital, de exemplu);
compensafi absenla dumneavoastri lizicd prin scurte mesaje de iubire
(ldsate in ghiozdan, pe haine, pe internet etc.), prin apeluri telefonice

regulate, prin lecturi inregistrate pentru ca ei si poati adormi cu

sunelul vocii dumneavoastri etc.;
ducefi copiii la spital pentru a demistifica locul, pentru a-gi vedea
fratele/sora bolnav(i), pentru a infelege mai bine ce triiegte el (ea),
pentru a vedea ce analize i se fac sau ce ingrijiri i se acordi, pentru a
intAtni alli frali ai copiilor bolnavi etc.;
includefi copiii in refelele de sustinere (asociafii, grupuri de fratrii,
forumuri de discufii pe internet2 etc.). Pentru frafi gi surori, legiturile
cu aceste resurse sunt fundamentale atAt in momentele critice (anunfarea
diagnosticului, amputare sau doliu, de exemplu), cAt gi pe termen lung

(Beilin gi Kovacs, 2006).

Factori de proteclie pentru familia

asistate:

fdri

a judeca sentimentele pe care le exprimd coPiii sau

petrecerile pe care piringii au tendinfa de a le ignora sau, pur

si le permiti si petreaci momente linigtite in familie);

simplu,

faci pe ,,taximetrigtii", ducAnd fralii 9i surorile sau prietenii copilului

bolnav la spital etc. Poate fi vorba, de asemenea, de insolirea frafilor qi
surorilor la activitdfile lor obignuite;
si pregiteasce masa pentru intreaga familie, sd-i ajute la spdlarea
lenjeriei, la cilcat, la efectuarea cumpirdturilor, si ducd masina la
service sau si rdmAni acasi Pentru a altePta mecanicul pentru masina
sd

de spilat;

- si-i ajute ciutAnd pe internet

-

I
I

informaliile necesare (drumul citre un

.nou cabinet medical sau informatii despre noul tratament pe care

ii

vizionate lideoclipuri despre sinitate, foarte utile

pentru intreaga famiiie. De exemplu, poaie fi vizut ui, extras dintr-un desen animat care vorbeqte
despre gindurile bizare ale lui Sarah le:ate de t'oa1a frlfiorului siu (http://wwrv.dailymotion.
com/r,ideo,/r5u,84e-1e-petit-frere-de-sarai-extrait_:.tesh{e jfrom-mbed).

Pe site-ul http://wrrrv.advita.com/ pot

sd asculte
pSrinfii;

un mic dar);
- si viziteze copilul la spital (aducAndu-i
si
se ocupe de frafi gi de surori (si aibi activitlfi impreuni, si organizeze
gi

Este clar c5, in cazul in care copilul bolnar- decedeaz:. r'a fi foarte important ca piringii sI le poati
spune fralilor gi surorilor lui in ce mis'f,5 prezenta lor este esentiale pentru pirinfi gi ci datoritd
acesteia au curajul de a merge mai deparle, intrucAt pierderea unui copil este foarte grea. Uneori,
pirinfii concep un copil inlocuitor, care trebuie sA Foarte dificila povari de a suplini absenla
copilului dispirut Fi care, in plus, trimite celorlalij frali gi surori mesajul ci prezenfa lor nu e
suticienti pntru a compensa t'idul abser.tei.

20s

Familia lirgiti (bunici, unchi, mituqi, veri etc.) este PreocuPati, de asemenea, de boala copilului, care contrazice ideea generali despre cursul
normal al viefii. Bunicii/bunicile spun adesea: ,,Ar fi trebuit sd fiu eu in locul lui.
Eu sunt bdtrinfi), mi-am trdit aia[a. Nu trebuia sd-l looeascd pe acest copil neai'
,loaat" . in plus, bunicii igi fac griji Pentru copilul lor (pirintele copilului bolnav). Sentimentul de neputinfi este dificil pentru ei. Prin urmare, este esenfial
sd poati si acfioneze, aceaste actiune putAnd uiura situatia copilului, a fralilor
qi a surorilor sale, a pirinlilor s6i, dAnd, in Plus, un sens sustinerii oferite de
bunici. Pe de alti parte, este imperativ ca aceaste actiune si rispundi inainte
de toate nevoilor pdrin[ilor copilului bolnav ;i sd le resPecte viala privati.
Primul demers pe care il pot face membrii familiei lirgite il constituie
cdutarea de informalii referitoare la boala copilului, Pentru a infelege ce se
intAmpli cu el. Apoi aceqtia vor Putea oferi o sustinere adecvati, la momentul
necesar. Iati o tisti de sugestii Pentru membrii familiei lirgite (propusi de
Woznick Ei Goodheart, 2002) care Pot contribui la construirea rezilientei

'

lSrgit5

il

va

urma copilul);
si fie releul de transmisie a informafiilor citre toli membrii familiei 9i
prieteni (prin apeluri telefonice, prin pogti, pe un site de internet etc.);

I
C. JOURDAN.IONE5CU, S. IONESCU, EVEUNE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA METHOT, DIANA VASILE

Tratat de rezilientt asistatt

r Rezilienti asistatl

gi evenimente survenite pe parcursul

copillriei.

,l
rl

- si ofere sustinere financiari,

206

care va fi bine-veniti avAnd in vedere

cheltuielile suplimentare apirute intr-o perioadi cAnd, uneori, mama a
fost nevoiti se renunte la serviciu (pentru combustibil, parciri, mesele
luate la spital, convorbi le telefonice suplimentare, tratamentele ram-

bursate etc.).

Factori de proteclie pentru intervenienli

Bradley Eilersten, Kristiansen, Reinfjell, Rannestad, Indredavik gi Vik
(2009) prezinti un model de interventie bazat pe colaborarea profesionigtilor,
model apreciat atat de acegtia (care nu sunt singuri in fafa copilului bolnav qi
a familiei sale), cAt gi de familii, ctrrora li se acordtr asistenltr inci de Iainceput.

Cu toate acestea, estebine de mentinut stabilitatea a cel putinunui intervenient

pivot (care cunoagte cazul gi fine legtrtura cu toti ceilalti profesionilti). Aceasta
este persoana care va putea furniza informatii pednulo!
de starea copilului etc.

li

se

va putea interesa

Prin acompaniereal copilului, se va verifica dacd intelege informatia

necesari, dac; este bine pregitit pentru desftrqurarea tratamentului, dace i$i
poate e\prima intreaga confuzie. Psihologul incepe acompanierei pirinfilor
prin cunoaltelea Ior (evalu6nduJe tristrturile, ca Ei nivelul educafional pi
profesional, nivelul cultural, gradul de fratilitate personali, in calitate de
cuplu ii de familie, precum gi dificultilile financiare prin care trec), ficind
apoi bilantul resurselor pe care le defin (echilibru psihic personal, suslinere
disponibill etc.) pentru a face fali deciziilor medicale chiar gi celor mai
dificile - 9i activitdtilor cotidiene ale familiei. pentru a facilita interventia

asupra copilului pi a familiei sale, profesioniptii din domeniul sintrttrrii trebuie

sa nu uite ce lucreazd pentlu binele copilului gi ci acordajul, cu acest copil gi

familia sa este esential. Este nevoie de timp pentru a stabili o relatie de

incredere. Detraux gi Di Duca (2009, p. 125) subliniazi, in alt context, cat de
: Acco\:ilttcnl. ! in original,
:

C,

rermen defirur ca ,,ansambtu de a.jiuni $i atjrudtni medicate

fi
paranledicale, urm:rhd vindecarea uni persoane atinsi de o boali gra!:/de lung, durati sau
amelorarea sterii sale" (Le Petit l"lrousse lustt,,2co1l. \N.t.)
Termen imprumutat de la Daniel Stem (1981 2000), .are t-a utitizat pentru a clescrie mitc|ile
reciplore de Iamiliarizare efectuate de mam) ii de nou.n:scut penrru j s adaDra unut Ia attut. in
cazul unui copil bolnav, profesioniftii s por baza pe msrrum;nte pre.lrm sc;rut de aruietate al
Iui Snudr {1c801 a scorulde dD.ierate prmpralorie ydte (Kain, Ma;e, Cichctii, Bagna[, tintey
ti
Hof.raJlt'r, leo:). Lare pemrt e\aluarea an\ielrtii coprlutui in hrn(ie de tompoiamentut sau.
pentru a se acorda stirii.opilului $i a respunde adec(at nevoilor sals deexemp]u, inaintea unei
inten enf,i chirursicale.

important este,,str-t intAlnegti pe celilalt in triirile gi nedumeririle sale, sA te

asiguri ci se simte auzit ti [...] sf-i permiF se se implice intr-un proces de
reconstructie". Apoi trebuie acompaniati Si ajutali s5 ttaverseze aceasti
incercare rispunz6ndu-li-se la intleberi, trebuie intiri astfel incat se comunice mai bine intre ei gi sI aib6 relatii de familie mai frumoase. Interventiile
clinice construiesc rezilienta li pot transforma boala/adversitatea intr-o $anse
de creftere.
Pentru copilul spitalizat este esentialtr mentinerea legdturii cu invtrtetorul/
dirigintele ti continuarea gcolariztrrii, atat de necesartr. La fel, asocia[iile,

grupurile de bolnavi, site-urile de internet sunt importante pentru copil,

pentru plrinlii 9i fratii sdi. Voluntarii (ii mai ales cei intAlnili la spital)
constituie o resurstr valoroastr (sa ne amintim de tanti Roz a lui Oscarr!).

Factori de protectie pentru populalia generalS

Ar trebui subliniatd importanta pe care o ale mentinerea legdturilor in
cazul copiilor bolnavi, pentru ca vecinii, colegii de lcoali sA poattr ajuta copiii
bolnavi si remani integrati social. Prin aceastA investire in persoanele bolnave, propria trecere la statutul de bolnav der.ine mai putin dramatice.
increderea in mediul medical pi o buntr comunicare faciliteazd formularea
intrebirilor, stabilirea unei colabordri orientate spre starea de bine a copilului
gi spreinlesnirea gestionE!ii diferitelor activitAti (consultafii medicale, limitlri
le8ate de serviciul tattrlui gi al mamei, activittrti ale celorlalti copii etc.), Aceste
atitudini pot fi dezvoltate li va trebui str face obiectul unor $edinte de formare
oferite marelui public pdn intermediul site-urilor guvemamentale de inte!net.
Iniliative ca acelea ale,,Spitalului ursuletilor de plu9" din Franta (vizita
copiilor mici la spital impreund cu ursuletii lor de plug/juciria bolnavE, care

va

fi

examinatd de un student la medicine ,,nounoursolog"' 9i va permite

contactul cu spitalul in afara unui context dramatic) reprezinti, de asemenea,

ocaziide a stabili, dincolo de contextul bolii, factori de protectie utili pentru

toti copiii.

in cazul bolii copilului, trebuie se se aibl in vedere contrabalansarea

dezechilibrului Senerat de factorii de risc asociati bolii. Pentru aceasta, este
necesar:

l
:

Tanti Ro., de Eic-Emmanuel Schmitt, a apAnrt in 2002 (traduss in limba rornan: in 2012,
Ia Editura Humanitas,.olectiaHumanitasFiction).
Termen prolenjt din fr. ,or/no,//r ursule! de pluf in limbaiut copiilor. (N.t.)
Oscar

JOUROAI.I.IONESCU, S.IOI,JESCU, EVEUNE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNOA METHOT, DIANA VASILE

TEtat

d rezi,ienrl

.sistatl . Re2jlienll asistat, ti evenjmente survenjte

pe parcursul

copil:riei.

208

se fie informati copilul, prrintii stri qi persoanele care-i sunt apropiate;

sd li se permittr copilului mamei sale, tatilui sdu, fratilor s;i $i surorilor
sale si comunice cu persoane care trec prin aceeapi situatie;

- si se apeleze

la resirrsele existente (asociatii de pirinti, grupuri ale

fratriilor, bloguri etc.)

sd se mentinA rutina zilnictr gi

si

se

introduci in mod regulat momente

de plicere;
imediat ce este pus diagnosticul, sd existe posibilitatea

stabilirii unei

abordAri interdisciplinare, urm;rind, de exemplu, suferinta, comunicarea emotiilor simtite li planificalile Scolare.

Divo(ul
Un studiu intreprins in anul 2010 de Uniutea fantiliilor dit Etropa asnpra
a 1 137 de adulfi aratd cd divo{ul pSrintilor le-a provocat mult,i suferinte: pe
o scald permildnd evaluarea acestei suferinge de la 0la S, 63yo au evaluat-o la
mai mult de 3... Potrivit respondentilor, aceastA suferinti s-a repelcutat asupra studiilor lor (la 56% dintre ei), asupra vietii Ior profesionale (1a.41% dintre
ei) 9i asupra personalitagi lor (88%).
Publicatiile internalionale confirmd la nivel global efectele negative ale
divorfului. CorlTictll dintre perinli ap are ca !\factor fiajol de sf,.es ii un factor
de sc important pentru copiii supusi unei tranzitii familiale (Barnes,7999;
Hetherington gi Stanley-Hagan, 1999; McIntyre, Heron, McInt),re, Burton gi
Engler,2003; O'Connor,2003; Rushena, Prion, Sanson gi Smart,2005). intr-un
studiu longitudinal reallzat pe 471de adulti care, in copilerie, au trecut prin
divorful pirinlilor lor, Amato, Loomis gi Booth (1995) ajung la concluzia
potrivit cireia consecintele divorlului parental asupra acestor tineri adulti
depind de cottflictrtl paretltal a^terior divorfului.
Anumite cupluri pun capit relatiei lor conjugale ca rezultat al unui conflict
de durat5, dar nu inceteazA, dup; divort, si aibi relafii conflictuale. Acestea
se manifesti pe parcursul negocierilor financiare, stabilirii iegedinlei copiitor
li a proglamului de vizitA pentru parintele la care nu locuieSte copilul. Conflictele reduc capacitatea emotionale a plrintilor, ceea ce va interfera cu posi-

bilitatea lor de a rispunde adecvat nevoilor copiilor lor. Adesea, pdrinlii ii

implicd pe copii in conflictele lor. Aceasti triangulare a copilului in cadrul
conflictului parental constituie un important factor de stres gi ale o actiune
defavorabili asupra dezvoltd i emotionale (Kelly 9i Emerv, 2003). BAietii par

mai inclinati spre manifestarea unor tulburtrri extemalizate (deficit de atentie

$i hiperactivitate sau tulburare de conduitA, Jourdan-Ionesot el a|.,2006).
Dupi Kushner (2009), majoritatea cercetatorilor considerd cd separarea
sau divortul are un impact negativ asupra adaptdrii copiilor. Nivelurile ridicate ale neintelegerilor conjugale anterioare divorlului explictr declinul
rezultatelor lcola!e, iar divo4ul crelte riscul apariliei dificulttrtilor Fcolare.
Dupi separare, dificultSfile gcolare Pot fi puse pe seama unei sctrderi a resurselor financiare li unei monitorizdri parentale mai reduse (care duce,
pentru copil, la perioade mai lungi petrecute in fata televizorului sau in
compania jocurilor pe internet, la acordarea unei atentii mai reduse efectutrrii
temelor pentru acasi, la o supraveghere parentald globali mai redusi).
Emery (1999) atrage ateniia specialistului in domeniul sAnAtitii mentale
asupla ,,influentei adormite" a divortului, exptesie care descrie problemele
emotionale cauzate de divort, care riman ascunse gi care se pot manifesta in
manieri brusctr pe parcursul vietii adulte. Aparitia depresiei 9i a anxietatii
constituie exemple ale unei astfel de manifestiri tardive.

Divorlul pirinlilor ;i rezilienla copiilor

Contrar unei opinii destul de rispandite, in tot mai multe publicatii

]OURDAN.IONESCU, S. IONESCU, VELINE BOUTEYRE, MARIA ROTH, I"YNDA METHOT, DIANA VASILE

se

ajunge la concluzia ce majoritatea copiilor provenind din familii divortate sau

in curs de divort nu au probleme (Barnes, 1999; Hetherington gi Stanley-Hagan,
1999; Kelly gi Emery, 2003; O'Connor, 2003; Greef gi Van Der Merwe, 2004;
Rushena el al.,2005'1. Metaanaliza realizati de Amato 9i Keith (1991), care
cuprinde 92 de studii realizate pe 13 000 de copii, se focalizeazi asupra stArii

de bine a copiilor plrintilor divortati. Ace$ti copii intampina mai multe

probleme decat aceia care provin din familii in care nu s-a inregistlat un
divort, dar diferentele constatate sunt nesemnificative. Probabil ci aceste
rezultate pot fi puse pe seama frecventei mai ridicate a separirilor in societatea noastri.

Kushner (2009) atrage atentia asupra paradoxului dezviluit de anumite

publicafii: copiii crescuti in familii in care intre pirin{i apar conflicte intense
au cele mai mari beneficii de pe urma divorfului pirintilor. Dupi Kushner,
studiile actuale, realizate cu metodologii mai solisticate, reflecte existenta
unor diferente reduse intre adaptarea copiilor expuFi la divorful propriilor
perinti li aceea a copiilor care nu au fost expugi la o astfel de situatie. Existe
chiar un consens asupra faptului ce ma]oritatea copiilor ai ci!o! pdrinti

Tr.tet
C.

?og

rzilienll asistatl. RezilienlS asistati Ij evenimente survenite

pe

parculsulcopil;rier-.-

I
I

t
divorieazA nu suferi peturbSli ireversibile- Este un fapt crucial, pe care
profesioniqtii din domeniul senitdtii mentale ar trebui s;l impirtSgeasci
persoanelor care vin sii le soliciie ajutorul.
Datele prezentate deAhrons (2004) sus!in consensul mentionat. Cercetarea
sa a fost una dintre primele realizate asupra unui esantion randomizat de

studiu, p;rin[ii, copiii lor;i noii

parteneri ai p;rintilor.20 de ani mai tarziu,.\hrons a gisit 173 de astfel de
copii devenifi adulfi, provenind din 84 din cele 95 de familii pe carg le
intervievase. Rezultatele acestui studiu a!ata cA di\.ortul nu condamnd cu
necesitate copiii Ia suferinli. Norii de furtuna care inconjoari mariajul pArintilor lor odatii dezintegrati, relafiile de farnilie detin, in cele din urini,
liniqtite. Rezultatele oblinute in urma acestei .ercetan arat5, cu deosebire, ci:

familii divortate li cuplinde, in

*
I

acelaEi

Relalia ptrrinte-copil ioaci un rol imPortant in adaPtarea coPilului duPa

divortul perintilor sii. Pornind de la publica{iile existente, Chen 9i George
(2005) considerd cA un mediu Parental Pozitiv qi cdlduros aduce sprijin,

buni comunicatel/ rispunde nevoilor copilului, asigurd un contlol

parental ferm ti o buni disciplini. Rushena et nl (2005) mentioneazi faPtul ca
tresaturile copiilor au o puternici influentd asuPra relatiei PArinte-coPil, ceea
ce se reperoteaza asupra adapttrrii copilului.
in urma unei analize a Publicatiilor care abordeazi factorii de Protectie
care pot interveni la copiii ai clror pirinti au divortat, Kushner (2009) descrie
urmetorii cinci factori:

asiguri

marea majoritate a adultilor-copii de p:nnti di\ ortati ies mai puternici

9i mai infelepfi din aceasti incercare;
majoritatea acestor adulti au recunoscut ci di\'Lrrtul a avut consecinte
pozitive atat asupra lor, cat $i a p;rin[il r: lor;
mai mult de jum;tate din adultii-copii rie pirin;i divortati au afirmat ctr
relatiile cu tat;l lor s-au imbunitAfit du"a dirort:

majoritatea acestor tineri adulti me..iineau relatiile cu membrii

familiilor recompuse.

un divort.

Alte studii au scos in evidentd rezilient: copiilli! cu p5rinti divortali

(Cherlin, Furstenberg, Lindsal', Chase-Landscale, Kierman, Robins, Morrison
gi Teitler, 7997; Zill, Morrison $i Coiro, 1993; \1;Lanahan, 1999; Hetherin8ton
;i Kelly, 2002). Aceste studii nationale longih:dinale au permis constatarea
faptului cA in jur de 20 25% dintre copiii p3.intilor divorlali aveau grave
probleme psihologice, comportamentale gi socale, comparativ cu 10% dintre
copiii crescufi in familii in care p;rintii nu dir-o:!asere. Degi acest procent este
de doue ori mai ridicat decat in familiile in care pirinii nu au divollat, cifrele
indici laptul cd 75 pAnd la 80% dintre ace::i copii si tineri adulti nu au
probleme semnificative de adaptare, de rela-tionare cu adulfii sau de comportament social.

implicarea Perintetui in Sriia cdruia nu se afld copilul (cel mai adesea,

tatil), cu o mentiune deosebiti asuPra sustinerii financiare din partea
acestuia;

Aceste rezultate pozitive contribuie la eiiini;larea stiBmatiz;rii, adesea

asociatA cu faptul de a fi descendentul unui sitem familial in care s-a produs

211

Factori de proteclie

conflictului Parental duPe divort;

a
locui
cu Palintele cel mai comPetent din Punct de vedere
faptul de
psihologic;
calitatea practicilor parentale (aici, diferitii autori insistA asuPra imPortantei celdurii afective, a suslinerii, a monitorizirii adecvate a coPilului,
o diminuare a

in sPecial a disciPlinei acestuia);

imp54irea supravegherii intre cei doi P5rinti, in condiliile unei lipse de
conflict intre ei.

intre stilurile
doui medii de viata, mai ales atunci cand coPiii sunt incredintati, pe rand, ambilor pirinti.
Este necesar totugi sa se insiste asuPra imPortantei coerentei

educative in cele

Chen qi George (2005) menfioneazd, de asemenea:

I
:

sprijinul social primit din Partea adul(ilor2 care nu fac Parte din familie
qi a prietenilor;
atentia gi cAldura oferite de cadrele didactice;

oimP;r6$ire adecvat'. a deciziei de a dn'oia ar.hebui s' duca

O aomunicare coresPunzrtoare
la dispanlia ideii fafse, Prezenti h anumiti coPii, Pot'ivit c;reia ei ar fi rsPonsab'li de seParara
p;riniilor lor $ la diminuarea sentimentului lor de abandon'
irushena rr nl. (200s) obsen'; ce, in Proximitatea unor relaFi accesibile, coPilul devine caPabil s:
construiasc: conexiu $i s: ac.ead: la resurse care Pot r;sPunde ne!oilor sale'

I
C,

JOURDAN.IONESCU, S.IONESCU, EVEUNE BOUTEYRE, MARIA

RO_.

lYNDA

'.''THOT,

DIANAVASILE

TrattderezilienlaasistatErRezilienl,asisiatttievenimentesurvenitepeParcursulcoPilSriei"

I
212

susfinerea proveniti din partea membrilor familiei lSrgite, membrilor

clerului gi a resurselor comunitare, care pot constitui o plasi de siguranli pentru familiile aflate in tranzitie;
religia.

Alli autori mentioneazi

factori de protectie corespunzand caracteistiailor individuale ale copiilor. Astfel, Rushena et al. (2005) observA cum copiii
tenace dau dovadi de flexibilitate in utilizarea adaptarii ti sunt mai perse-.
verenli pe parcursul incercirilor. Adoptarea strategiilor active de adaptarer '
cleeazi o viziune ameliorati despre eficienta adaptArii, ceea ce, in cele din
urmi, se asociaza cu niveluri mai reduse ale simptomeloi tulburlrii de inter.
nalizare'? (Sandler, Tein, Mehta, Wolchik 9i Ayers,2000). $i copiii au nevoie si
elaboreze ceea ce s-a petrecut, sA dea sens divortului fi sE construiascl o
imagine a pirintelui cu care nu mai locuiesc gi caie, prin urmare, nu mai face
parte din universul lor (Barnes, 1999).
Contrar cercetArilor asupra grupurilor - care subliniazi de obicei factorii
de protectie cei mai evidenti
-, practica individuali clinici subliniazi bogi{ia
factorilor de protectie $i a combinafiilor acestora. Aceastd idee va fi ilustratA

printr-un caz (vezi studiul de

caz 5).

Sculta prezentare a factorilor de protectie de care a beneficiat I. permite

observarea procesului prin care gi-a construit rezilienta. Evaluarea dezvoltirii
sale posttraumatice scoate in evidenfi doi factori mai importanti: ,,forta

personali" 9i ,,relatiile cu ceilalti". Chestionarul de dezvoltare personali

administratcu aceastaocazie aevidentiat, deasemenea, o cre$tere in domeniile
,,noi posibilitSti" Ei,.schimbare spirituale".

Program de intervenfie asuPra coPiilor

provenili din familii cu pErinli divorlali

Programul de inleruefiie osupra copiilor provani[i dh fomilii clt ltatinti dioortali

(,,Children of Divorce Intervention Program" sau CODIPT), implementat in
anul 1982, este un program de Preventie focalizat asupra factorilor de Protectie
qi are drept obiectiv favorizarea rezilientei coPiilor ai ciror pArinfi au divortat.
Elabofat pomind de la rezultatele cercetirilor intreprinse asupra factorilor de
protectie, CODIP a ficut obiectul mai multor studii de evaluare care i-au
stabilit eficienta.

sut

Formularea ,,hrlburare de intemalizare" s refer; Ia conduitelecare \.:desc anxielate,la maniJesr:,

rile deprcsi\' Si la retragerea social;. Pe de alu parte, conduitle agresive $i de opozilie $i com,
portamentele deranjante sunt inclus in ,,tulburerib de exlemalizare". AFa .um sc e Reynolds
(1992), pnmele genereazi suferinla subiectului, cele din al doilea Erup, suJerinta celorlalti.

I
STUDIUL DE CAZ 5
Conttibqia unui stndiu

de caz

la inlelegerc.t foctorilor de prolectie

in varsti de 28 de ani, I. este psiholog clinician. Perintii sdi au divortat

c6nd ea avea 16 ani gi sora ei, 14. CoPiii au fost ltrsafi in grija marnei,
deoarece tattrl

fost ofiter al SecuritEfii romAne

era Ioarte

yiolent atat

din punct de vedere verbal, cat gi fizic. Aceastd violenti a tat5lui se manifesta la adresa soliei qi a fiicelor sale. l. povesteite ce, intr-o zi, tatel siu
a vrut s-o loveasci, iar ea, ferindu-se, mAna lui a lovit, in locul siu, o dali
de marmuri care s-a spart.

in ciuda numeroqilor factori de dsc asociati divortului pirintilor sai

(conflictele care au piecedat acest divort, agresivitatea tatilui siu, care
continua sI se manifeste pe parcursul intalnirilor foarte rare pe care le-au
avut dupe divo4, dificulti[ile financiare care au urmat, mutarea in alt orag,
schimbarea gcolii Fi a prietenilor etc.), I. este o tan;ri agreabili ti energice,
emanand optimism in privinta viitorului. Functioneazi bine dirl punct de
vedere psihic Fi e bine adaptati in Plan social li Profesional. lnterviuile
cu I. au revelat o multitudine de factori de protectie, care i-au permis sd-Fi
dezvolte iezilienla.
. Din punct de yedere individual, I. dispune de o buni s5nitate fizici, de

Ad aptarea achvi sau !,jgileni; corespunde adapt:ni centraie p problemi. Daci anumire srraregii
aparinand acestei categoni ulmeresc intr-un mod mai specifi. rezolvarea problemei, a)tele
fo.alizate p infruntarea situatiei $i vizeazl schimbarea problemei.

o bunA capacitate de a-Si recunoalte !i exprima emotiile, se arate increzetoare ii optimistA in p vinta viitorului, este inteligenti, percepe obstacolele
ca peincerceri, de dovadi de curiozitate gi de o buni capacitate de rezolvare
a problemelor, ii place si invefe, se angajeazi in maniere responsabilS in

I
I
I

I
I
I

Informalii dtatiate refentoare la CODIP (manuale $i iocun utilizate penlru difente grupe de
vArste) pot fi obtinute de la roAnne Pedro-Caroll (jpcaroll4peace@gmail.com) ii consultand
site-ul r!'n'w.pedrocaEo .com.

I
C,

]OURDAN.IONESCU, S,IONESCU, EVEUNE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA MTTHOT, DIANA VASILE

Tratat d rzilien!5 asistatS. RezilienlE asjstat:

ii

evenimente suruen::e pe

parcurs!l (opiliriei...

tl

i|2'\4

activitifile pe care le intreprhde, manifesttr preocupare pentru propria

ii

ajuttr pe ceilalti ti este capabilS si ceartr aiutor (se afltr

analizl pesonala de un an 9i iu-mdtate)- Din punct de vedete familial,
dezvoltare,

poate observa buna

in
s

slnitate mentaltr a pirintelui ciruia i-a fost incredin-

IatA dupl divo4ul ptrringilor (mama), o buni coziune a membrilor famili'ei

gi o buntr flexibilitate adaptativl a familiei duptr divorl, disponibilitatea
citorva figuri de atalament (mama sa, bunicii, mltutile bi unchii), limite
familiale flexibile, care i-au permis lui I. si beneficieze de aiutorul altot'

persoane (cadre didactic.e sau colegi de gcoaltr). Din punct de vedere social,
I. a putut frecventa un liceu de nivel acceptabil, a beneficiat de o tetea.
sociali care a aiutat-o si poattr urma studiile de psihologib (spre care l. a
fost orientattr de una dintre profesoarele sale de la liceu).

La inceput, CODIP a tost aplicat asupra copiilor cu varste cuprinse intre

9 9i 12 ani cale locuiau ln mediul suburban!. Ulterior, a fost adaptat pentru
n fi utilizat:

in cazul copiilor mai mici (cu varste de 6 pi 7 ani) gi mai mari (t3 li
14 ani), locuind atat in centre ur6ane, cat gi in mediul suburban. in
prezent, CODIP exista in Statele Unite sub forma a patru variante

impreuni cu o interventie asupra perintilor. La Rochester, de exemplu,

in timp ce copiii participA la programul CODIP, pirinlii lor sunt

pentru copii de diverse vArste, de la cre95 gi pAni in clasa a VIII-a;

orientaii spre un program aplicat in asociere cu Curtea de Justifie, care

urmiregte int;rirea relafiilor acestor pArinti cu copiii lor gi ptoteialea
copiilor de efectele toxice ale conflictului parental;
in diferite contexte (gcoli, cum a fost cazul la inceput, centre de s;n;tate
mentali, centre comunitare, cabinete individuale, servicii pentru copii
asociate iustitiei etc.);
in afara Statelot Unite (cu prec;dere in Canada, Germania sau Africa de
Sud). O adaptare in Iimba francezi a fost realizati la Qudbec sub numele
de programul Errfranis (Drapeau, \lireault, Fafard gi Cloutier, 1993).

Aceasli variantA a CODIP a fost conceput: dupa FloSxalnut C/rrrdr,rrt S ypn,t C,nrp,uuCSC.
Autoni CSC (Stolberg Si Garrison, 1965, Stolberg si \lahler 1994) au insistat asupra imporranlei abilitirilor .ognitiv-.omForramentale si a sprij- rii adaptArii coprilor dupe divortui perintilor lor.

C,

]OURDAN.IONESCU, 5.IONESCU, EVEUNE EOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA METHOT, OIANA VASILE

Potrivit lui Pedro-Carroll - psiholog clinician care gi-a adus cea mai mare
contribufie la realizarea CODIP -, acest Program urmerefte cinci obiective
(Pedro-Carroll, 2005):

Pirinti au divortat, un mediu sustinetor

membri
au varste aProPiate. Ambianta acestui
grup
ai
cirui
fo!mat dintr-un
exPerienlele, sl reducS
imPIrtAqeascA
grup trebuie sE permitA copiilor si-li
gi
si-i linigteascd referitor la
sentimentul de izolare pe care il Pot resimti
confidentialitatea tuturor celo! ce vor fi spuse. Pentru a favoriza interactiunile
(a) Si creeze, pentru copiii ai ctrror

de sprijin intre membrii grupului li pentru a dezvolta sentimentul de

apa enente la trup al particiPanlilor, sunt folosite diferite tehnici.
O) Se aiute copiii se identifice $i si-Qi exPrime sentimentele intr-o manierl
adecvattr. CODIP este concePut pentru a Permite tranzitia de la ceea ce este
universal in exprimarea sentimentelor la ceea ce este asociat divorlului. in
acest program este propus; o diversitate de jocuri ti activitEti menite sI
amelioreze capacitatea coPiilor de a-li identifica, exPrima 9i regla sentimentele.
(c) 5i permitd copiilor sd in{eleagi schimbirile care se Produc in familia
lor Ei si clarifice anumite idei Ialse legate de divorf. Este vorba, in special, de

reducerea/disparilia temerilo! de abandon ale coPiilor, a sentimentului c;

sunt lesponsabili de divortul Pilintilor Ei a ideii Posibilului lor rol in refacerea
cuplului parental. Pentlu atingerea acestor obiective, sunt utile jocurile cu
marionete Fi jocurile de rol.
(d) Str amelioreze strategiile de adaPtare activi ale coPiilor 9i sA faciliteze
dezvoltarea unui sentiment de control asuPra situatiilor Pe care le triiesc. Mai
precis, copiii invate sA deosebeasce Problemele pe care le Pot controla de cele
pe care nu le pot controla. Aceasti distinctie faciliteaze dezimPlicarea lor din
conflictele parentale 9i ii ajuti si se orienteze spre obiective adecvate varstei
lor. Mai multe iedinte ale CODIP urmlresc (Prin intermediul jocurilor $i al
activitdtilor) sA invete copiii sA rezolve probleme sociale, si-li imbunet;teasce

abilitilile interpersonale

Fi capacitatea de a-9i exPrima

furia.

(e) Sd imbunltdleascd pelceptia coPilului asuPra lui insugi Fi a familiei

sale. Pentru a atinge acest obiectiv, Programul Pune accentul Pe resursele
copiilor Ei pe cele ale familiei lor. Diferite exercitii vizeazA int5rirea stimei de

sine. Pe parcursul activitetii ,,Tu egti o Persoane speciali", copiii primesc

feedback scris din partea colegitor gi a animatorilor SruPurilor, referito! la
calititile lor specifice gi la contributiile speciale aduse gruPului. CoPiii sunt
ajutati, de asemenea, sA conitientizeze toate schimbirile Pozitive care au

Tritat

de rezilienla

asistiti .

RezilienlS asistat:

ti evenimente suNenjte

pe parcursul copilSriei ..

216

survenit in familia lor ti si identifice persoanele cirora li ;e pot adresa pentru

a obtine aiutor, odati CODIP incheiat.
Variantele CODIP sunt concbpute luand in considerare evolufia, in funcfie
de virsti, a reacfiilor copiilor la divortul pirinlilor. De exemplu, la copiii
cu varste cuprinse intre 6 ii 8 ani, predomind tristetea, confuzia, culpabilitatea
fi teama de abandon. La copiii cu vArste cuprinse intre 9 ii 12 ani se'intahesc
mai ales conflicte in ceea ce privegte loialitatea, furia, sentimente de stigmatizare ti de izolare. Astfel, devine necesarA utilizarea instrument'elor in func-

tie de varsta.

Cu cei de 6-8 ani sunt mai adecvate iocul de marionete Si utilizarea jocurilor
gi activit5lilor interactive. Pentru acefti copii se recomandd, de exemplu, jocul
,,Lumini ropieJumini verde" (care permite diferenlierea pri:blemelor la care
existe solutii de cele Ia care nu existi solufii) 9i ,,Tic-tac-toe" (joc de vAista lbr,

care invati generarea de alternative, evaluarea consecinlelor gi alegerea

solutiei optime la problemele curente). Pentru a gisi mijloace de dezvoltare a
competenlelor copiilor linAnd cont de interesele varstei lor, a fost creat jocul
,,Dinozauri indriznefi" (Darilg Dillosfiuts). Acest joc de societate permite
deschiderea discutiei pe marginea unor subiecte importante, cum ar fi sentimentele, familia gi divorlul, gi consolidarea comunicirii gi a competenfelorde
rezolvare de probleme.

in cazul copiilor mai mali (9-12 ani), modalitdfile de interventie trebuie s;

le consolideze capacitilile de rezolvare de problem'e 9i strategiile de adaptare
necesare pentru gestionarea schimbirilor din familie. Scrisul creativ, desenele,
pozia gi umorul pot fi utilizate pe parcursul elaborSrii unei,,Scrisori de
informare" realizate in gtup (Group Newsletter\, activitate care le permite

impirtigeasci triirile.
Reugita CODIP este in mare misuri dependent; de angajamentul gi de
competenta clinicA a animatorilor grupurilor, de capacitatea lor de a crea un
mediu in care copiii si se simti in siturante gi si se implice in activitSlile de
grup. in general sunt doui persoane, un birbat gi o femeie, ceea ce permite
participantilor

copiilor

sA

sd-9i

observe o relatie adultA de cooperare 9i

pozitiv al rolului unui adult de acelagi

sA

beneficieze de un model

sex ca qi ei.

CODIP este in general aplicat sub forma a doui tedinte pe sipt;mane timp
de opt siptamani. Sterling (1986) constat6, pe parcursul administrdrii CODIP
unor copii de 7-8 anl cd derularea acestui program pe parcursul a 16 siptimAni duce la rezultate mai bune. Cand s-a adaptat CODIP la copiii de 5-5 ani,
s-a tinut cont de aceastA observa!ie.
De la elaborarea sa, CODIP a fost evaluat in mai multe randuri.

Mai intai, evaluarea a avut in vedere varianta initiale, destinate coPiilor

de 9-12 ani, cu domiciliul in mediul suburban. Ea s-a realizat utilizAnd
un grup de control Pentru care intervenlia a {ost amanate gi culegAnd
informafii desPre efectele CODIP din Patru surse (Pdrinti, cadre
didactice, animatori ai grupului 9i coPii ParticiPanti) (Pedro-Carroll gi
Cowen, 1985).
O replicA a acestei Prime evalueri a fost realizatd cu alti animatori de
grupuri qi in alte gcqti (Pedro-Carroll, Cowen, HiShtower Si Guare, 1986).
Ulterior, evaluarea CODIP s-a ocuPat de adaPterile acestui Program

destinate copiilor mai mici gi coPiilor care locuiesc atat in mediul

urban, cat gi in suburbii (AlPert-Gillis, Pedro-Carroll Fi Cowen, 1989;

Pedro-Carrotl, Alpert-Gillis Ei Cowen, 1992).

O alti evaluare s-a ocuPat, aPoi, de adaPtarea CODIP pentru copiii cu
varste cuprinse intre 5 li 6 ani (Pedro-Carroll gi Alpert-Gillis, 1997)'
Daci studiite mentionate mai sus - Publicate intre 1985 9i 1997 - au
fost efectuate imediat dupd aplicarea CODIP, o a\e cercetare a urmirit

l
I

l
I

stabilitatea rezultatelor dupd o perioadd de urmdrire de doi ani

(Pedro-Carroll, Sutton

ii Wyman, 1999).

studii evaluative au demonstlat ci programul

CODIP
Rezultatele acestor
gi
qcoalA,
le
reduce
anxietatea
9i
amelioreazi adaptarea copiilor acasi Ia
preocuparea fatd de divo4ul parintilor 9i determini Pro8rese in domeniul
competenfelor sociale. Publicatiile citate arate, de asemenea, cd programul
CODIP poate (i adaPtat cu succes la PoPulafii diferite de aceea asupra cireia

a fost aplicat inilial.

La verificarea realizati duP; doi ani (Pedro-Cartoll et al., 1999) au luat

parte noi cadre didactice, care nu erau la curent ci anumiti copii beneficiaseri
de CODIP. Aceqtia i-au descris cu semnificativ mai Putine Probleme gcolare 9i
mai multe competen,te decAt aveau coPiii dintr-un SruP de control. Datele
obtinute din interviurile luate PArintilor au arAtat ce ameliordrile observate
acasd $i Ia lcoala imediat dupe aPlicarea CODlP se menlin pe parcursul celor
doi ani de tinere sub observalie. Copiii care beneficiaseri de CODIP declar;,
de asemenea, ci resimt o anxietate mai reduse, mai multe sentimente pozitive
gi incredere in ei ingigi qi in familiile lor. Totodat;, comParativ cu grupul de
control, in perioada observatA acegti coPii au frecventat mai rar serviciile de
sinetate din cadrul gcolii, Pentru simPtome somatice. Pedro-Carroll et a/'
(1999) consideri cd rezultatele obtinute demonstreazA cd Programul CODIP

I
I

C, JOURDAN.IONESCU, 5, IONESCU, EVEUNE BOUTEYRE, I\,IARIA ROTH, LYNDA METHOT, DIANA VASILE

Tratat de rezilien!5 asistatl

I
RezjlienlI asistat:

Si

evnimente survenile

Pe parcursul

copilSriei

il

Il2r8
I

a facilitat achizilionarea de competente care au ameliorat rezilienta copiilor

participanti.
Dupd cum am subliniat dejd, CODIP se bazeazi pe doi operatori-cheie:
sustinerea dir partea grupului gi dezvoltarea competentelor. ln lucrarea sa de
cercetare doctorali, Sterling i1986) evalueazi efectele aplicdrii CODIP asupra
unor gcolari de 7-8 ani, Ea descoperi cA numai aspectul privitor la sustinere
era mai putin eficient decat administrarea in intregime a CODIP, adici inclusiv a componentei sale de dezvoltare a competentelor de adapiare.

I
Decesul

pirinfilor

Decesul unui plrinte reprezinti unul dintre factorii de stres cei mai importanti (Lin, Sandler, Ayers, Wolchik gi Luecken, 2004). Pe lingi aceasti pierdere
cu caracter traumatizant, copilul indoliat trece adesea prin schimbdri in mai
multe domenii ale vietii sale. Aceste schimbtrri sunt de durata qi se pot releri
la persoanele care au griji de el 9i, adesea, la qcoala unde invate li la prieteni
(Thompson, Kaslow, Price, Williams gi Kingree, 1998) $i pot duce la dezvoltarea
unor probleme de sinAtate psihicl (Worden pi Silverman, 1996), precur.n
simptome $i tulburtrri depresive, retragere sociali gi probleme de.conduitA
(Dorvdney, 2000i Lutzke, Ayers, Sandler gi Barr, 1996).

ll
Ir
I

Rezi

lienla copiilor indolia{i

Dacd primele cercet;ri in acest domeniu insisti asupra vulnerabilitdtii

copiilor indoliati, asupra apartenentei lor la o populafie aflati in situalie de
risc, cercetdrile mai recente atesti rezilienta unola dintre ei.Acesta est cazul,
de exemplu, studiilor intreprinse de Chase-Lansdale, Mott, Brooks-Gunn qi
Phillips (1991), de Kessler, Davis gi Kendler (1997) sau de Lin et al- Q0A4\.
Lin et al. (2004\ au studiat un grup de 179 de copii indoliati (cu varste

I
I

cuprinse intre 8 gi 16 ani) pi persoanele care

ii

crepteau. Datele culese vizau

urmdtoarele: (a) stresul determinat de mediuj in care treieite copilul (asociat

evenimentelor negative produse sau reducerii venitului per capita); (b) famiIia (eventualele probleme de sdnState psihici prezentate de pirintele in
viafi, cdldura afectivA a acestuia gi maniera in care asiguri disciplina);
(c) copilul (inhibarea exp merii emotiilor sale, credin{ele sale referitoare la
cauzele evenimentelor pozitive sau negative, stima sa de sine, maniera in
care ipi evalueazi capacitatea de a gestiona problemele legate de stres gi

sentimentele in raport cu situatia sa PrezentA gi viitoare, Percepfia modului in

care evenimentele pe care le triiegte ii ameninltr starea debine); (d) problemele
de senitate psihice pe care le prezinti copilul indoliat.
Rezultatele obtinute aratd ci 44% dintre copiii indoliati pot fi considerati
rezilienfi. in acelaqi timp, Lin ef nl. constati (pornind de la evaluarea cel putin
a unei surse de informatii) ce 56% dintre copiii indoliali prezinta plobleme de
s;nitate psihicd la un nivel clinic semnificativ. Aceastd Ptevalente Poate fi
consideiati importante. intr-adevir, ea este de doui ori mai mare decAt cea
prezentatA anterior de ThomPson ef al. (1998), Van Eerdewegh, Clayton gi Van
Eerdes,egh (1985) sau Worden qi Silverman (1996). De remarcat, de asemenea,
ctr scorurile oblinute de 417o dintre coPiii studiati de Lin et al.la Child Behavior
Cftec,tlisl elaborat de Achenbach evidenfiazi probleme de sentrtate psihice
clinic semnificative. Pe de alti pa e, in studiul realizat la Harvatd de Worden
si Silverman (1996) asupra unei populalii similare ca vArsti, sex li timP scurs
de la decesul pdrintelui cu aceea studiatd de Lin el nl., numai 19% dintre copii
au obtinut scoruri care si indice prezenta clinic semnificativtr a unor Probleme

de sinetate psihicX. Aceste comparatii alate variabilitatea Prevalenlei tulburirilor la copiii indoliafi, dar scot, de asemenea, in evident6, faptul ci existi

intotdeauna un nume! important de copii rezilienli.

Eppler (2008) aduce informatii care atest; diversitatea reactiilor manifestate
de copii, in urma decesului unuia dintre PArinti. Dace tristetea reprezenta
tema dominantl a povegtilor orale Si scrise a 12 coPii (cu vArste cuprinse
intre 9 ii 12 ani), clrora le murise un Prrinte pe parcursul unui interval de
36 de luni anterioare cercet;rii, acegtia simteau, in plus, o gami larg5 de
emotii. TotodatS, copiii se descriau ca fiind fericili 9i aProPiaii de ceilalfi.
Vorbeau despre sprijinul primit din Partea familiei, a lcolii gi a colegilor ii se
considerau capabili str supraviefuiasci gi si fie puternici.
Existenta unei proporlii semnificative de copii care se dovedesc rezilienti
atunci cAnd le moare unul dintre perinti atrage atentia asuPra factorilor de
protectie care intervin in aceasti situatie. Lin et ol. (2004) iau in considerare:
(a) factodi familiali (cildura perintelui suPravietuitor, disPonibilitatea de a

mentine disciplina qi lipsa problemelor de sanetate mentale); (b) factorii

individuali, ce lin de copil (sd evalueze evenimentele negative ca mai Putin

amenintetoare far5 de starea sa de bine gi, Pe de alta Pa e, s; se considere

eficient in efortul de a face fafl stresului cotidian). Analizele efectuate arati c;
factorii familiali gi individuali contribuie intr-o manierE independentd la
caracterizarea copiilor drept rezilien!i.

I
C,

]oURDAN-IoNEscU, s,IoNEscU, VEUNE BoUTEYRE, MARIA RoTH.

TYNDA METHoT, DIANAVASILE

Tratat d rezilien!5 asistau

Rezilienl5 asisiatA

fi evenimnte survenile

pe parcursul copi

:riei...

-r
ttv

Rezultatele obfinute in alte cercetiri completeazi tabloul factorilor de

protecfie. Greeff gi Human (2004) adaugi robustefea familiald qi un stil de
adaptare familial caracterizat prin pasivitate (reactivitate redusi in fafa
situafiilor problematice), sprijinul emofional pe care familia il poate gisi in
comunitate gi existenfa unei refele de susfinere a familiei. Acestor factori li se
adaugtr religia gi susfinerea spirituali, care dau sens experienfei trdite gi
faciliteazi infelegerea si acceptarea pierderii suferite.

.ui"

Dintr-o perspectivi etno-clinici, Daniel (2005) subliniazi imporianfa

ritualului de trecere - in calitate de factor de protecfie - pentru copiii din
Botswana ai ciror pirinfi au murit (cel mai adesea infectafi cu HIV). Acest
eveniment declangeazi un ritual de trecere care se deruleazl in trei etape:
(a) pierderea statutului de ,,fiu" sau de ,,fiicd"; (b) o etapi de tran2ifie, de
marginalizare sau de ,,limit5", pe parcursul inmormAntdriit qi al intregii perioade de doliu; (c) o reafiliere a copilului la o refea sociali recompusi, in care
are un nou statut, acela de ,,copil firi pirinfi". Copiii care traverseazi aceste
trei stadii sunt adesea rezilienfi qi fac fafi cu bine pierderii pirinfilor. ln aceste
cazuri, copiii sunt bine acceptafi in familiile care ii gdzduiesc, sunt tratafi la
fel ca ;i ceilalfi copii ai acestei familii (in ceea ce privegte alimentafia gi
treburile casnice) gi se identifici intr-o manieri expliciti cu noul lor statut de
copii fdri pdrinfi. in plus, copiii care traverseazi o perioadi de tranzi[ie mai
lungi pot si nu fie reintrodu;i intr-o noui refea socialS. Prelungirea f.azei de
tranzigie se exprimi prin: (a) neacceptarea noului statut de orfan, de copil firi
pirinfi, copilul agi[Andu-se de amintirea situa[iei existente inaintea pierderii
pdrinfilor; (b) absen[a oricirei relafii cu un adult competent din familia care il
gizduiegte sau din comunitatea in care trdiegte; (c) cdutarea unei,,apartenen{e,,
gi a ,,acceptirii" prin intermediul unor conduite inacceptabile din punct de
vedere social; (d) o lipsi de stimi de sine gi incapacitatea de a rezolva problemele cu care se confrunti.

pot apirea la copiii indoliafi, ca urmare a decesului unui pirinte, prin in-

curajarea rezilienfei lor.

Implementarea FBP a fost realizati in urma unui studiu prin care i s-a
verificat eficienfa. Acest studiu a fost intreprins asupra a 90 de familii gi a
implicat 135 de copii gi adolescenfi, precum gi pirintele in viafi al acestora.
Copiii gi adolescenfii (cu varste cuprinse intre g gi 15 ani) care au beneficiat. de FBP au participat la 14 gedinle (12 in grup gi doui individuale),
repartizate pe parcursul unei perioade de 12 siptimini gi avand fiecare o
. durati de doui ore. Aceste gedinfe au fost concepute
pentru a favoriza

Programul dedicat doliului familial (Fanrily Bereauenreri progrnnt sau

FBP), elaborat de Sandler, Avers ;i Romer (2002) la Universitatea de Stat din
Arizona, are drept obiectiv prevenirea problemelor de sdndtate mentali care

Numerogi orfani sunt exclu;i de la funeraliile pirinfilor tor gi smt, practic, invizibili in comunitate.
Acesta este mai ales cazul copiilor mici care sunt indepirtafi de la locul funeraliilor. Excluderea
de la funeralii impiedici, potrivit lui Daniel (2005), reafilierea copiilor la o relea sociali recompusi.

c. JoURDAN-iOr.JESCU,

S.

I0NESCU, EVELINE BOUTEYRE, MARTA ROTH, LyNDA M6THOT, DIANA VA5TLE

I
I

invdfarea activd, pentru

a oferi susfinere emotionali qi a peimite desfigurarea

unor activitifi menite si creeze competente. Grupurile au fost formate din
qase pani la zece participanfi qi animate de persoane cu formare gi supervizare speciale, cu studii de nivel masteral. participanfii la grupurile de
control - 109 copii gi adolescenfi din 65 de familii, ca gi pirinlii in viafi ai
acestora - au primit cite trei cirfi (diferite pentru copii gi, respectiv, pentru
pirinfi) consacrate strategiilor de a face fati doliului, precum ;i un ghid

pentru utilizarea lor.

Timpul scurs de la moartea unuia dintre pirinfi varia intre trei gi treizeci
de luni. Aceasta semnifici faptul ci programul nu viza perioada de crizd care
urmeazi decesului, ci se adresa unor familii care triiau o perioadi de restructurare a funcfionirii. Menfiondm, de asemenea, ci, in conformitate cu
criteriile de excluziune, nu au fost pistrafi pirinfii care prezentau o depresie
clinic semnificativi qi nici copiii care satisficeau criteriile diagnostice pentru

tulburarea deficit de atenlie gi hiperactivitate, tulburare de conduiti

sau

prezentau agresivitate.
Examinand continutul FBP
- ata cum a fost utilizat cu copiii gi cu adolescenfii - se observS, mai intai, ci acest program urmireste dtbandirea:

- abilitifilor

de rezolvare de probleme gi de reevaluare

blemelor;

Modalit5li de intervenlie axate pe rezilien!5

-' abilitifilor care permit deosebirea

-

pozitivi a pro-

evenimentelor controlabile de acelea

care scapd controlului;

abilitdlilor de comunicare gi de exprimare a sentimentelor;
capacitifii de reducere a gAndurilor pesimiste gi triste;
capacitifii de a face fafi in mod eficient factorilor de stres;
modaliti{ilor de a deveni o veritabili ,,forld,,in sAnul familiei.

Analiza conlinutului FBP aratd, de asemenea, cd pe parcursul fiecirei

gedin[e:

Tratat de rezilien!5 asistati

RezilientE asistattr

ti evenimente survenite pe parcursul copiliriei...

t,,

este organizati o discufie de 20-30 de minute despre doliu (in care pot
fi abordate tristetea, furia, culpabilitatea gi teama sau alte sentimente cu

care se pot confrunta copiii indotiati);

o activitate de grup care permite fiec;rui copil si-9i impertdieasc;

sentimentele cu ceilalti. O astfel de activitate poate, de exemplu, si aibi
in vedere atitudinea de ascundere a sentimentelor. in acest caz, fiecare
copil noteazi pe o bucate de harde un sentiment pe care I-a avut sau pe
care un copil de v6rsta lui l-ar putea simli dupi ce i-a murit un pdrinte.
Aceste biletele sunt aFezate apoi in centrul grupului gi acoperite cu o
cuvertur; sau un ceargaf negru. Apoi, tinerii sunt invitati sA discute
despre ce pot reprezenta sentimentele scrise pe buctrtile de hartie gi de

ce pot aceste sentimente

si fie ascunse.

O componenti-cheie a FBP o reprezinti dezvoltarea abilititilor de relalionare ale copilului ii ale familiei sale, urmirindu-se astfel promovarea
rezilienlei. in fiecare s;ptiman;, animatorii programului desemneaz; fiecirei
familii o sarcine numiti,,Timp pentru familie" pi care implicd realizarea unor
activittrfi agreabile. Tema porneste de la ideea ci, pentru numeroase familii
indoliate, participarea la astfel de actif itili este dificilA.
Pentru ainvita tinerii s5-gi exprime sentimentele Fi sA-li rezblve problemele
li, respectiv, pentru a inveta pArintii sa asculte li sd ghideze copiii, FBP propune numeroase exercitii. Printre acestea figureaztr,,eriunlul-eu".
Exerciliile de tip,,mesaieu referitor Ia un sentiment" urmhresc stimularea
congtientiztrrii unui sentiment, a capacit;tii de a spune ,,Mi simt trist", de
exemplu. Totodate, li se cere pArinfilor se ii asculte atunci cAnd vorbesc despre
ceea ce simt. O altA variantS a,,enunlului-eu" este,,mesajr-tl-eu pentru rezolvarea problemei":,,MA simt trist ti mi-ar plicea ca tu si mI aiuti se ma simt
mai bine", de eremplu. Cu acest tip de mesaj, copiii indoliali pot incepe s,
solicite sustinerea pirinfilor lor. in acelati timp, FBP urmiregte si le ofere ptr-

rintilor abilit;tile

de ascultare si de comunicare care sd le permitXsd

rispundi

adecvat,,mesajelor-eu".

Varianta pentru pirinti a FBP urmalelte crearea unei familii reziliente,

focalizAndu-se pe: abilititile de comunicare, activitrlile cotidiene pozitive,
momentele priyilegiate, existenta unor momente de intimitate perinte-copil,
reevaluarea pozitiva a situatiilor stresante, capacitatea de a face fali durerii
care urmeazi pierderii partenerului si capacitatea de a-li proteja copiii de

factorii de

stres.

In grupul de pdrinti, accentul estc pus pe consolidarea bunelor practici

paientale existente gi pe dezvoltarea unor noi practici. De exemplu, perintele
decedat putea fi acela care mentinea disciplina gi care initia activiteti familiale
agreabile- Dupe moartea acestuia, pirintele supravietuitor trebuie sE invefe
sA-gi asume noi roluri, care si-i permitd si tind locul pirintelui decedat $i sd
asigure, astfel, stabilitatea gi starea de bine a familiei. in acelaqi timp, pdrintele
supravietuitor trebuie si-9i protejeze copiii de situatiile care ar putea decurge
din moartea celuilalt pirinte. Astfel, un membru al familiei ldrgite poate
spune uneori lucruri negative despre pirintele decedat. De asemenea, suferinta perintelui supravietuitor sau ocazii precum aniversArile reinsufletesc
amintirea pdrintelui dispirut,
FBP se focalizeazi asupra creirii 9i dezvoltirii de relatii intre pirintele
supravietuitor li fiecare dintre copii. Copiii nu trebuie sA devin; confidentii
piiintilor lor. Prin tehnica ,,A vorbi oferind asiguriri", pirintii sunt ajutati sa
nu-Fi ascundd sentimentelet ,,Ai dreptate, Antoine... sunt cu adevirat bulversate... tattrl tEu chiar imi lipseqte. $i uneori, qtii tu... plang... dar sunt aici
pentru hne Si o vom scoate la capitl"
Verificarea FBP a implicat interviuri cu copiii rii pdrintii, care s-au derulat
inainte de inceperea programului, la finalul acestuia gi 11 luni mai tArziu.
Conform evaluirii realizate, abilititile urmdrite s-au ameliorat in mare
mesuri. Duptr 11 luni, tinerii care au participat Ia FBP prezentatu un nivel mai
redus de anxietate pi depresie sau sirnptome mai reduse ale tulburirilor de
externalizale. TotodatA, rezultatele observate nu sunt uniforme: copiii care
prezentau mai multe probleme la inceput erau cei in cazul cirora ameliorarea
a fost mai importanti, iar aceasta mai ales in ceea ce privelte manifestirile
tulburirilor de internalizare. Ratele de abandon au fost reduse:90% dintre
familii au participat la toate gedintele, iar anumili participanti au venit Ia
gedin[e de recuperare.
Pentru Sandler ef al., eficienla FBP se datoreazi in principal acfiunilor
parentale pozitive, reducerii numdrului evenimentelot sttesante la care sunt

el.puii copiii ti diminuerii inhibifiei copiilor in ceea ce prive;te exprimarea

sentimentelor.
Un alt program - Ber ueDlellt Groltp ltltert'entiol (llltert)elttie de Gr.ltp petltrlt
Doliu\ sa]u BGl - a fost propus pentru situafiile in care unul dintre pSrinti se
sinucisese (Pfeffer, Jiang, Kakuma, Hrvang ii Metsch,2002). Acest program
cuprinde zece pedinte de grup cu o durati de o ori qi jum;tate fiecare, oferite
copiilor provenind din doui pAni la cinci familii. Fiecare grup este alcituit
din doi p6ni la cinci copii impertiti in functie de varste (de exemplu, 6 9 ani,

Tratat d
C-

]OURDAN-IONE5CU, S,IONESCU, EVEUNE BOUTEYRE, I.I,ARIA ROTH, LYNDA METHOI DIANA VASILE

relilienll a3istata r Rezilienfl asistat: ti evenimente survenite

pe parculsul

(opil:riei...

224

10-12 ani qi 13-15 ani). Programul BGI sebazeazd pe teoria atagamentului,

tine cont de reacfiile la pierderea unui pirinte prin suicid gi urmiregte ameliorarea strategiilor de adaptare.
Varianta pentru copii a.programului BGI are doui componente. Prima
este psihoeilucntiud Ei cuprinde discufii referitoare la moarte, doliu, suicid 9i
activitdfi pentru ameliorarea abilitifilor de rezolvare de probleme. A doua
parte este dedicati sttslinerii qi confine exercifii Pentru facilitarea exprimirii
durerii, pentru identificarea calit5tilor decedatului. Activitd[ile sunt orientate spre cregterea optimismului copiilor indoliafi, spre inlesnirea unei mai
bune gestioniri a gAndurilor referitoare Ia trauma suferiti 9i la stigmatul ce
decurge din suicidul unuia dintre pirinfi ;i spre dezvoltarea unor noi reldfii,

si le ofere sprijin.
Varianta BGI pentru pirinfi este alcdtuiti din aceleagi doud pirfi care
compun varianta destinati copiilor. Partea de susfinere, de exemplu, conline
activiteti menite sd amelioreze inlelegerea doliului pe parcursul copiliriei, sd
incurajeze exprimarea tristefii copilului, sd discute suicidul, si identifice
ac[iuniie cu potenfial morbid ale copiilor, sd amelioreze funcfionarea sociali
pi emo!ionali a acestora qi sd ofere sprijin Pentru ventilarea emofiilor pirinfilor
care

t''

programurui BGr utirizat in cazur

a 39 de copii provenili din 27 de familii care au trecut prin sinuciderea unuia
dintre pdrinfi sau dintre frali. Grupul de control a fost constituit din 36 de
copii din 25 de familii. Procentul de copii cu un plrinte care se sinucisese era
de75% in primul grup gi de 80% in grupul martor. Conform studiului realizat
de Pfeffer et al., coplli din grupul de intervenfie au manifestat anxietate 9i
simptome depresive semnificativ mai reduse in raport cu cei din grupul de
control. Autorii acestei cercetiri men{ioneazi, de asemenea, ci suicidul sau
celelalte cauze de moarte violenti a unui plrinte constituie indicatori considerafi ,,modegti" in ceea ce privegte nevoia de interven[ie. Alte variabile,
precum functionarea psihici a copilului (modul sdu de a trdi doliul, tulburdrile

T,:,li:';,',"J.1ffi;t::""l"iil:i'.ri.r"nsu

sale de externalizare sau de internalizare), pertinenla strategiilor de adaptare

utilizate, sistemul de credinfe ale copilului, ca 9i caracterisiticile mediului

familial (practici parentale, factori de stres sau probleme de sinitate psihici
ale pdrintelui supravie[uitor) reprezintd indicatori mai buni ai nevoii de

-1

PErinlii cu tulburiri psihice

225

mai ales daci vorbim de familii ldrgite - in care

niciun membru si nu fie afectat de tulburdri psihice. Astfel, este foarte
probabil ca un important numdr de copii sd frecventeze, mai mult sau mai
Sunt rare familiile

pu{in regulat, persoane apropiate cu suferinle psihice.

Se consideri ci in Uniunea Europeani aproximativ trei milioane de copii
gi adolescenfi - ceea ce reprezinti circa 3% din populafia totall a acestei
tranqe de vArsti - locuiesc cu un pdrinte diagnosticat cu o tulburare psihici
(Pretis 9i Dimova, 2003). in Australia, estimdrile bazate pe date epidemiologice
qi pe numirul de pirinfi care se adreseazd serviciilor de sinitate mentali
indici faptul ci cel pufin un milion de copii au un pdrinte cu tulburdri psihice

(Maybery, Reupert, Patrick, Goodyear gi Crase, 2005)'.

Deqi existd un consens in ceea ce Privegte efectul potenlial negativ al
acestei situafii asupra sinitdfii mentale a copiilor expugi astfel bolii psihice a
unui pdrinte2, conform publicafiilor disponibile, copiii care att un pirinte luat
in eviden[i cu tulburdri psihice nu atrag in mocl sistematic atenfia serviciilor
sociale sau psihiatrice. Aceasti ,,lipsi de vizibilitate" a copilului este bine
ilustrati de rezultatul studiului intreprins de Manderson gi \{cCune (2004),
bazalpe examinarea dosarelor femeilor internate la psihiatrie. De fapt, datele
referitoare la bundstarea materiald nu figureazi decAt pentru 15 din 62 de
copii minori ai acestor femei, iar echipa medicali nu a cules decAt pentru trei
din acegti 1.5 copii informafii despre misura in care cunosc qi in[eleg tulburirile
psihice materne. Daci patru alti tineri au necesitat intervenfia unui asistent
social, in dosarele celorlalfi 43 de copii nu a fost gdsiti nicio astfel de menliune.

Copiii au tendinfa de a nu povesti ceea ce li se intAmpld 5i cauti chiar si

ascundd ce se petrece de obicei in viafa lor, ceea ce explicd vizibilitatea redusi
a fenomenului. Copiii care au un pirinte cu tulburiri psihice conqtientizeazd,
in general, stigmatizarea pe care o produc astfel de afecfiuni gi invali foarte
devreme si respecte legea ticerii in aceastl privinld (Somers, 2007). Pu{ine
sunt persoanele cirora li se pot confesa 9i numai cAfiva prieteni pot juca acest

intervenlie gi ai alegerii celor mai adaptate tipuri de servicii.

.
:

I
I

La aceste date cu caracter epidemiologic trebuie adiugat faptul ci dezinstitutionalizarea pacienlilor cu tulburiri psihice cronice - fenomen ce dovedegte un progres semnificativ in evolufia
psihiatriei - a crescut probabilitatea ca persoanele cu tulburiri psihice grave si devini pirinfi
(l\.1orvbra1,, Schrvartz, B1'bee, Span6 Rueda-Riedle gi O1'serman,2000; Tussing 9i Valentine,2001).
lln aceastd sectiune a capitolului VI abordim situatia cea mai frecventi, cea in care un singur
pirinte prezinti tulburiri psihice. Situa!ia in care ambii pirinfi suferi de astfel de tulburiri duce,
in general, la plasarea copilului/copiilor gi necesiti, de asemenea, mlsuri de acompaniament
psihologic.

C. JOURDAN.IONESCU, S. IONESCU, 6VEUNE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA METHOT, DIANA VASILE

Tratat de rezilienll asistattr

Rezi

lienli asistatS gi eveni mente survenite

pe pa rcu rs u l

copili

"
ner

t,,,
t

rol. TAcerea proteieazd familia de judecata exterioar;, dar intiregte izolarea gi

sentimentul de singuritate.
Prezenla tulburirilor la copiii care au un pirinte diagnosticat cu tulburiri
psihice a stimulat interesul pentru factorii care pot contribui la incadrarea
acestor copii ,,in situafie de risc". Mentionim, pentru inceput, rolul de necontestat - dar a cdrui pondere este dificil de precizat - jucat de vulnerabilitatea
genetice. Acestui factor de risc i se adaugi numeroase altele. in analiza pe
care au intreprins-o asupra efectelor adverse ale tulburirii psihicE parentale,
Pretis gi Dimova (2008) consideri cd incapacitatea copiilor de a infelege
simptomele prezentate de pdrintele lor genereaztr o situatie de neputinli fafi
de situatia tr5it;, dezorientare, culpabilitate ti teamA. Spitalizirile repetate
ale perintelui genereazi anxietate de separare pi o puternici neliniSte referitoare Ia acel pirinte. Copilul poate, de asemenea, si perceapi o distanld
intre lumea sa 9i lumea pirintelui siu bolnav gi si incerce, in acest context,
si-ii asume un rol parental. Considerat, un factor de riscr, parentificarea
oferi imaginea unor copii care se maturizeaztr }rrea devreme, dovedind o
suferinli empatictr, asum6ndu-9i un rol de rdult, cu riscul de a nu putea
profita de copilArie
Dezvoltarea unui ata$ament situr este foarte ameninlatS. atunci cand
ptrinlii prezinti tulbur;ri psihiatrice. La aceasta contribuie modificarea
tiparelor de comunicare pirinte-copil, caracterul imprevizibil al comportamentului pirintelui-pacient gi spitaliz;rile sale repetate2. Pretis Si Dimova
(2008) obser\,5 cA numai 25% dintre copiii cu varste cuprinse intre 6 9i 10 ani
sunt informati despre tulburarea psihici a pirintelui lor. Or, aceastA informalie
este capitalA, intrucet ea permite copilului si anticipeze comportamentul
pirintelui-pacient, si recunoascA existenfa unei explicafii exterioare a acestui
comportament ti sA infeleagi ci tulburarea nu a apirut din vina sa.
AnalizAnd un volum important de publica!ii, Cutjahr (2007) constatA ci
tulburarea psihici Bravi are un impact impo ant asupra practicilor parentale:

afectand procesele de atalamenti

reducand sensibilitatea faIi de modalitilile de exprimare a emotiilor
folosite de copiii lor;
diminuAnd capacitatea de reglare emofionalS;
diminu6nd competentele educationale;
reducAnd susfinerea oferitd copilului;
oferind o tonalitate negativA interactiunilor pdrinte-copil;
reducand siguranta perintilor in interacliunile cu propriii copii;
ficind mai dificild pentru ptrrinli infelegerea schimb;rilor antrenate de
etapele de dezvoltare ale copiilor, ca gi adaptarea lor la aceste schimbdri;
facilitand actiunea celorlalti factori de stres care decurg din modificirile

227

statutului social gi economic al pdrintelui-pacient. Cronicizarea tulbur;rilor poate declanga o reactie in lant a evenimentelor negative,
mergAnd de Ia pierderea locului de muncd peni la situatia de persoani
fer; domiciliu fix. Repetarea perioadelor de crizA reduce radical capa-

cit;tile pirintilor de a se ocupa de copiii lor Si accelereazi demararea

unui proces de separare, de citre serviciile sociale, put6nd duce la o
pierdere tolali a conlactuluir.
Consecintele acestor numeroti factori de risc sunt foarte diverse. Pornind
de la experienta sa de 20 de ani cu copii ai unor pirinli diagnosticati cu
schizofrenie, Bleuler (1974) observi c; dace anumili copii fuseserA victimele
abuzului, un mare numtrr Iuseseri neglijati. Dacd pufini copii dezvoltaseri
tulburlri psihotice, un mare numir sufereau, pe parcursul copiliriei, de
anxietate

li

depresie Si

tulburiri de comunicare. Numeroqi copii au dezvoltat ulterior

tulbur;ri de comportament, dar acestea scideau in intensitate

de

daci respectivii copii erau bine ingrijili. Pretis si Dimova (2008) completeazi
acest tablou semna16nd dificultitile de concentrare, dispozitia oscilantA,
scAderea rezultatelor Scolare.

generAnd inadecvarea atitudinilor parentale 9i strategiilor de mentinere

a disciplinei (in acest context, incoerenta func!ionirii familiale poate fi

(oarte important;);

lJ,.nhli.rred e:le (onccpulA, de asemenea, rr ca un tdcror de prorectie, oferind ropilului posibilitatea sa descopere si s;-ti asume responsat iliiSti inportante, ceea ce poat determina .r'alo,
rizarea sa Fi cle$terea stimei sale de sine.
Aceste pnonde de spitalizare ofer; unori un r;taz copilului, care poate totui $-i atimenteze
culpabilitatea.

}famele care suferi de tulburiri psihice sunt de dou; ori mai domice sd menini leSitura cu
copiii lor (prin tendinta d a solicita intoarcrea la domiciliu sau prin vizite) decat tatii care sufer:
de acelea$i tulbur5i (Jones, Macias, Gold, Barreira Si Fisher 2008).

I
Tratat de rezilinfl esistatl

t.

iouRoAN-loNEscu,

s.

loNEscu, EvELINE

EoUTEYRE, MARLq ROTH, LyNDA

METHOI

DIANA VASILE

r Rezjljenf; asistat] fi evenjmente survenjt

pe parcursul copilariei..-

22a Factori de proteclie gi rezilienf5 ai copiilor care

au un pirinte diagnosticat cu tulburdri psihice
Numeroli autori au observat ctr ptezenta unui perinte suferind de tulburdri
psihice, chiar dace reprezinte ,,o situatie de risc", nu duce mereu la dezvoltarea
de tulburtrri psihice. In acest context, unul dintre studiile cele mai citate este acela elaborat de Rutter Si Quinton (1984) care au tinut sub observalie, pe
parcursul a patru ani, copii ai ciror pdrinti prezentau tulburiri psihice. Acegti
doi cercettrtori aiung la concluzia c, o treime dintre copiii urmirili a dezvoltat
o tulburare persistenti, o altd treime a dezvoltat tulbureri temporare li ultima
treime nu a prezentat niciun fel de tulburare din punct de vedere emotional
gi comportamental. Pornind de la aceste rezultate, discutand de prevalenta '

riscului legat de tulburarea psihice a perintelui, cercetatorii utilizeaze, in

general, ceea ce a fost numit,,regula treimilor" (Ha11,2004; Smith, 2004;

de o puternici implicale sPirituali, in ciuda fluctualilor de

dispozitie care-i provocau suferint5. Dotat cu o inteligen{i vie, el a negociat
cu boala lui oferindu-i un sens, integrind-o in istoria sa gi in aceea a familiei.
A ales, de asemenea, str-i vorbeascd desPre aceasta fiului stru, fapt devenit
optimism

Mesajul Emmanuellei - o cirei fiarnd suferd de probleme

cdtrc Magalie, care lfiielte o situdtie idenlicl

de

sinitafe fieht\li

Mesaisl7:B! e seara, Magalie,

Nu,nueltisinguracareseafllinaceastisituatie.Daciciteltiforumurile,
vei vedea ctr multl percoane tlec prin aia ceva. i1i voi sprrne povestea mea.
Acum am 35 de ani, dar gi eu am crescut cu o marntr schizofrenici. AcasA
erau mai multe momente dificile decit bune. Mama mea este paranoicd, se
cerla cu toatl lumea Si deci eram destul de singuri... Am doi frali mai
mici- Tatil nostru $i-a luat repede tilpilila cand starea mamei s-a aglavat!
A9a se face ci de multe ori a trebuit si mi ocup singuri de mama, de fra;ii
mei li de mine. Vecinilor le era mili de noi gi mi ajutau cind devenea prea
violentS, ne luau la ei. Ca gi in cazul teu, atitudinea celorlalti mi-a fecut
mult mai mult riu dec5t mama. Nu sunt supiiattr pe mama, pentru cA Ftiu
ci e bolnavi, sunt supirati numai pe viati pentru cE m-a privat de mam;.
Vezi ci nu egti singurS, Magalie. Daci vrei sfatu , nu-[i pot spune decat sA
te proteiezi, si te gandelti la tine, se-F vezi de viata ta $i, mai ales, si nu tii
totul in tine.

prrintele siu bolnav reprezinti doi factori de protectie esentiali pentru copil

]OURDAN-IONESCU, S.IONESCU, VEUNE SOUTEYRE, I.IARIA ROTH, LYNDA METHOT, DIANA VASILE

I
I
I

I
VIGNETA

cu un adult sustinito! din afara familiei. in plus, mamele acestor copii

percepeau intr-un mod pozitiv relatiile cu copiii lor gi se consacrasere mai
mult acestora. Crearea ata$amentului fati de un adult cu.o bune sinetate
psihici - parte din familie sau apar$nand sectorului social, educativ sau medical - 9i detinerea de informatii despre tulburarea psihici de care suferd

C,

22s

posibil datoritd sustinerii nestrlmutate a soliei sale.

Intemetul a devenit, de aproximativ zece ani, un instrument important in
crearea relelelor de sustinere pentru coPiii cu un Ptr nte suferind de tulburiri
psihice. Situalia prezentate in vigneta care urmeazi este aceea a Emmanuellei,
a cirei mamtr suferi de tulburiri psihiatrice. Ea igi comunicd experienta pe un
forum pentru a veni in aiutorul persoanelor care trec prin aceeapi situatie, in
cazul acesta al Magaliei. Ea amintegte cu aceste ocazii suferintele trAite, dar qi
factorii de proteclie care au ajutat-o sA factr fattr situatiei, sA creasce li si-9i
inceapi viafa de adult. AjutAndu-i pe alfii, Emmanuelle se aiute pe ea insiti.

de exemplu).
Existenta copiilor rezilienti in contextul riscant in care unul dintre pirinii
prezinta tulburali psihice a ridicat problema factorilor de proteclie cate pot
explica acest tip de evolutie. Printre primii care s-au interesat de aceasti
problemi, Kauffman, Grunebaum, Cohler pi Gamer (1979) au realizat uri
studiu de monitorizare a copiilor cu mame psihotice. AceSti cercetitod s-au
interesat de un grup restrans de copii, care erau deosebit de iezilienli gi de
competenli chiar qi atunci cand erau comparati cu un grup de control normal.
Cei doi factori de protectie care-i deosebeau pe aceqti copii - considerafi
,,supercopii" - de ceilalti erau prezenta unui prieten bun Si relatia apropiate

(Pretis ii Dimova. 2008).

Hinsharv (200,1) amintegte importanta valorizerii factorilor de protectie
care acfioneazi chiar in sAnul familiei, incepAnd cu aceia care ii permit piiintelui-pacient str-9i manifeste rezilienIa in fata tulburdrilor care ii provoaci
suferinfi. Hinshar{ se sprijini pe propria experientE pentru a descrie caF\.a
dintre acetti factori de protectie. De fapt, tatil s5u, diagnosticat cu tulburare
bipolari, a itiut s;-Fi mentini un interes ridicat pentru munci 9i a rimas
devotat p;rintilor sei pe tot parcursul bitranetii acestora, a dat dovadi de

ii

'

Mesajul 2: Brnd sear4 Magalie!

Nu, nu m-am indepeltat de mama. Momentul in care am plecat de acasa
a fost dificil, mi gAndeam ci o si innebunesc qi eu... imi spunea ce o
abandonez, iar eu aveam implesia ci imi abandonez fratii. Dar toli anii

Trat.tderezilienll.sist.t5.Re2ilienl:asjstat}$ievenimentesurvenitepeparcursulcopilSriei..

l"'
I

'p.[qufi

* u. ari fost ahoce, multi singurirate, atitudinea celorlalti, ala

cum ifi spuneam, puline maini intinse, avAnd in vedere comportamentul
bolnavei. Frafii mei s-au mutat la tata. Am plecat la 20 de ani gi acum nu.
regret deoarece m{ ocup mai bine de ea aga" Nu am reupit la 9coaltr, nu am
obfinut diplome, insl am reugit in plan familial 9i asta e foarte importart
pentru mine.Iniurul meu sunt oameni care m, iubesc li, avendu-i, mtr simt
foike putemici pentru a o aiuta pe ea. M{ gindesc mii pultn decat inainte
la toate dificulttrlile prin care am trecut. Tu ai 25 de ani, cred, gi este timpul
se-H trtrietti viaia. Azi-dimineatl am fost la mama, imi spunea chestii
bizate, nu sunt sigurd ctr ipi ia in mod regulat medicamentele. lmi pot da
seama de asta pentru ctr nu o vtrd zilnic. Pe scurt, trebuie si iei distanttr.

pdvind inapoi nu regret, deoarece de atunci ii merge mai bine, iar oamenii
aceia sunt acolo pentru a o aiuta. Acum sunt convinstr ci data viitoare voi
qti cum s! reactionez. Spune-i psihologului dacl nu se simte bine sau
vorbepte cu medicul ei. E nepltrot, dar alttr solutie nu existtr. Trebuie sI
primeSti ajutor/ ili repet, nu poti face totul singurtr. Sunt aici daci ai nevoie,
nu ezita. Te imbrtrli*z. Egti curaioasi, sunt sigurl de ista.

M.saiul 5: Salut

Mesajul 4: Bund ziua, Magalie,

Tocmai am citit mesajul t5u de strptemana trecutd. imi pire riu ctr nu
ti-am putut rlspunde mai devreme. La aceasttr boali, cele mai dificile
pentru apropiati suntmomentele decriztr.9tiu cume, te simti neputincioasi.
Cel mai greu mi se pirea atunci cand trebuia s; o spitalizez cu forta.
Evident, eu trebuia si semnez, ml implora si nu semnez. Nu mai itiim ce
s; fac. La inceput nu voiam, apoi a avut o tentativi de suicid ti mi-am spus
ci va muri daci nu va fi suprayegheati. Sufeream cind o internam, dar

c.

lou R DAN-toN Escu, s.I0NEscu, EvuNE BourEyRE, MARta RorH, LyNoA MTHor,

DTANA vAstLE

l,I",a&

ai reugit si gesetti aiutor pentru mama ta. ii va fi mai bine, ai

sI vezi. Tu ai ficut cea ce t.ebuia. Nici mama mea nu s-a inteles cu soful
meu la inceput, Va fi o solufie radicaltr, dar te sftrtuiescstr pleci cu logodnicul
t;u flrtr s{-i ced ei ptrrerea. Mai ales pentru tine va fi dificil. Mama ta va
inlelege iJr cele din urmtr. intre mama 9i sotul meu s-au schimbat lucrurile
atunci cind el a infeles ci e bolnavl. Mama e atat de egoistl, incat nici nu
concep sl fie pirisitr, cred c, nici micar nu igi dtr seama. Gandegte-te la
tine, Magalie, este singurul sfat pe care fiJ pot da.
E bine ctr

Proteieaztr-te. Curai!

Mesaiul i: DraglMaBl
Mtr bucur foade mutt ctr facem schimb de experienle, mai ales dace iti
este de folos. Nuprea am chef str vorbesc despre copiltrrie, pistrez amintirile
acelea pentru psihoterapeutul meu (merg Ia un psiholog de doui luni, ii
vorbesc despre toate acestea, dar nu Stiu inc, dacl r;scotirea trecufului e ur
lucrubun).lnsi a fost cu adevtrrat dificil. Mi gindescmai alesla adolescenti
fi foarte mult la reactia celorlalti a9a cum i1i spuneam. Adesea mtr.simt
neputincioasd in fata delirului ei li fip pentru a o acoperi, ceea ce e mai rlu.
Poate ctr $i tu pdtegti la fel? Uneori mtr enerveazl atat de riu, iricAt 1ip. Este
mai puternici decat mine, eu ajung la captrtul puterilor gi apoi mtr invinovllesc. La 35 de ani reuygte incl str-mi provoace teamd, este o pJostie!
CAnd o vid, mtr simt inctr o fetitE neputincioasl $i terorizattr. M-a traumatizat asta e sigur. Tentativele de suicid, fantomele din casl... Pe scurt, un
copmar la care nu-mi vine nici micar sI mtr g6ndesc. Dar acum sunt li eu
mame d am un sot genial. Fac tot ce pot pentru a nu mtr comporta la fel ca
ea cu fiica mea. Ea este modelul a ceea ce nu vreau si fiui 5o1ul meu se
stipanelte mult in relafia cu ea gi lucrurile melg bine. Face multe eforturi
pentru ca fiica noastrt str-ii poat, \'edea bunica.

231

Mesa jul 6, B\nA zita, Magalie,

Ai un mic pas dificil de ficut, dar nu-[i pierde curajul! Vei reuii. Solutia
nu este str-ti plr5selti prietenul pentru mama ta. lti amintesc ce trebuie si
te gandelti la tine, nu cu ea vei trli. Nu suntem mamele mamelor noastre,

chiar daci am avut aceeali impresie nu mai departe decat azi-dimineate,

cAnd am fost str-mi beau cafeaua la mama li a trebuit s-o ce pentru cI
s6tea intr-o mizede ompliti. Cel mai rtru e ctr dupl ce am lipai la ea am
regretaL imi dau seama c; nu e asta solutia. Dar, pe moment, m-am simtit
uiuratr. E nevoie ca plietenul ttru str fie intelegitor gi str aibi rtrbdare, tu
tlebuie sd-i spui asta, sd-i explici. El nu a trecut prin ce ai trecut tu, dar iti
pot spune ctr iubirea te aiuttr str intelegi multe lucruri. pe mine m-a salvat
faptul cI am plecat Si mi-am vizut de viattr cu sotul meu. Chiar dacl sunt
oameni care m-au aiutat de-a lungul vietii, sotului meu ii datorez totul. Fii
atenti Si gandegte-te la tine, Mag. Curaj!
ivlesajul 7: Buni ziua, Mag,
Pentru putin, Mag, pentru asta sunt aici! Nu sta pe gandud daci ai
nevoie. Eu am luat-o de la cap;t cu mama. Delireazi gi s-a incuiat in case.

Nu mai face cumpir;turi, nu se spali, nu-ti arunci gunoiul. lgi petrece

viata in fata televizorului, vorbind singuri. Dar nu o voi lisa agi, i-am
anuntat psihoterapeutul, la cate nu a mai fost de tlei luni! ii voi cere
aiutorul, pentru cI acum chiar nu era momentul. Altept un copil Qi nu am
chef si mi stresez cu asta.

Tretat de rezilientl asistat5. Reziiien!5 asistat:

ti evenimente survenite

pe parcursul copiltrriei...

232

Mesajul8.' colectiv
D& e o surpriz5, vom avea al doilea copil gi suntem foarte fericifi. Vi
multumesc pentru mesaje. irni face foarte bine si vorbesc cu voi, care triifi
aceeapi situafie, mi simt mai pufin singurd. Pe curAnd gi mult curaj tuturor.

Programe de intervenlie orientate

cltre rezilien!5

De-a lungul anilor, au fost concePute numeroase programe de intervengie

pentru familiile in care unul dintre pirinfi prezinti tulburiri psihice.

Pe baza rezultatelor obtinute de Beardslee qi Podorefsky (1988)

studiind

adolescenfii rezilienfi, Beardslee, Hoke, Wheelock, Rothberg, van de Velde

qi Swatling (1992) au elaborat, in Statele Unite, un program de intervenfie
pentru familiile in care pirinlii suferi de tulburiri afective..Programul
debuta cu evaluarea tuturor membrilor familiei. Intervenfia consta in gase
pAni la zece gedinfe cu pirin{ii sau cu copiii qi cel pufin doui gedinle cu
intreaga familie.

Intervenienfii se focalizau pe transmiterea de infotmafii citre membrii

familiei, referitoare la tulburirile afective, ca gi la factorii de risc gi de proteclie
care ar putea ac{iona asupra copiilor. Ulterior, aceste informafii erau puse in
relafie cu experienlele individuale gi ale intregii familii. in cele din urmi,
intervenienfii incercau si creeze copiilor o infelegere mai adecvatd i tutUurdrilor pirinlilor gi erau elaborate planuri care sd ajute cdfilul sd faci fagi
viitorului. De atunci, acest program a fost evaluat gi imbunitifit.

in Quebec, Lew gi Boily (1999) au propus un protocol de intervenlie preventivi care cuprinde 14 etape, dintre care unele pot fi ignorate, in funclie
de particularitifile fiecirei familii.

Acest protocol urmiregte cu precidere depistarea copiilor persoanelor

spitalizate pentru tulburlri psihice, validarea misurilor adoptate v'erificAnd
dacd rdspund nevoilor qi intereselor copiilor, intAlniri cu copilul; organizarea
vizitei copilului la pirintele spitalizat, intAlnirea copilului cu psihiatrul care
se ocupd de caz.

Un alt program de intervenfie, care urmiregte in mod explicit dezvoltarea

rezilienfei unor copii provenifi din pirinfi cu tulburiri psihice, a fdcut
obibctul tezei de doctorat a lui Gutjahr (2007), prezentati la Facultatea de
Psihologie a Universitifii Spalding din Louisville. Acest program, cu o
durati de 30 de siptimAni, urmiregte patru obiective gi precizeazd
moda[tetile pentru a le atinge.

231

(1) O ingelegere nni adecaatd a bolii psihice

prin urmirirea dobAndirii unei informafii exacte despre simptomele acesteia;
prin explorarea problemei fricii generate de bolile psihice;
prin discutarea aspectelor asociate culpabiliti[ii qi ruginii;
prin explorarea problemei stigmatizdrii;
prin reflectarea la impactul bolii psihice asupra tuturor membrilor familiei.

(2) Anreliorarea prncticilor parerinle

prin
prin
prin
prin

inmulfirea interacfiunilor pozitive ti diminuarea interacfiunile negative;

intirirea comportamentelor de ataqament ameliorate;
favorizarea achizifiei de informafii referitoare la dezvoltarea copilului;
imbunitdlirea modalitililor de rezolvare a conflictelor;
prin mai buna reglare a afectelor gi exprimare a emofiilor;
prin incurajarea disciplinei;
prin explorarea impactului bolii psihice asupra practicilor parentale.

(3) Ameliorarea cnpacitdlii de gestionare n situa{iei

prin diminuarea izolirii sociale;

prin ameliorarea relafiilor interpersonale;
prin reducerea factorilor de stres;
prin sporirea numirului ieqirilor din casi gi al distracliilor adeo'ate din

prin cregterea stabilitifli financiare.

punct de vedere social;

(4 ) Construire n rezil iefi e i

prin cregterea susfinerii sociale;
prin ameliorarea capaciti(ilor de rezolvare de probleme;
prin elaborarea unor proiecte lipsite de risc si unor strategii de gestionare

a crizelor;

printr-o mai buni infelegere a propriei persoane;

prin dezvoltarea gAndirii pozitive.

c. louRDAN-tONESCU, s. TONESCU, EVELINE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA METHOI DIANA VASILE

Tratat de rezilientl asistattr

Rezi

lienll asistatl

gi eveni mente su rvenite pe pa rcu rsul copi l! riei...

l"'
I

Programul lui Gutjahr

se

(b) procticile parentole, evaluate cu ,4d!l t-Adolescent Parenling Int)e,ttory-2

deruleazi in patru etape, care vizeaze:

informarea familiei referitor la boala psihice, impactul simptomelor

acesteia asupra practicilor parentale gi impactul psihologic pe termen
scurt gi lung asupra copilului (a dow elapd)i
discutarea modalitellor de actiune ale bolii psihice - in plan emolionil,
co8nitiv gi comportamental - asupra fiecirui membru al familiei (a
treia ehpi))
diminuarea numirului de gedinfe familiale gi completarea programului
cu componenta terapie de grup/suslinere de grup, care se deruleaztr
separat pentlu parinti, adolescenti gi c opii (.laPo n Pntru\-

noasctr faptul ci simptomele bolii lor provoaci probleme familiei. Sunt excluse

familiile:

- in care utilizarea substantelor

de abuz reprezinti o cauzd majoti

disfunctionalitAtii familiale;

ct Fonily Ellpironruent

Moos;

Primele trei etape ocupe tapte-opt ledinte, in timp ce a palra nu are o

durati prestabiliti li poate dura atat cat este necesar. Primele doud gedinfe se
adreseazi ptrrinlilor, a treia copiilor, ia! urmitoarele sunt gedinfe .familiale.
Acest protram este destinat familiilor in care cel pufin un ptrrinte prezinti
tulburari psihice grave, care afecteaze mai multe sectoare ale vietii sale.
Pentru a profita la maximum de pe urma acestui program, parintii trebuie sA
beneficieze de servicii de slnitate mentali (cel mai adesea medicalie, teraPie
individuali/de grup, spitalizare dactr este cazul). Trebuie controlatl respectarea tratamentului medicamentos. in plus, e nevoie ca ptrrinlii si recu-

(c) finclionareo fontiliald, evaluatd

pirintelui asupra familiei

evaluarea iniEiali a impactului bolii psihice a

(prirna etapd\;

23s

Bavolek;

de

in care, din cauza maltratirii sau a neglijenlei, copiii a trebuit si fie

plasati in familii de plasament;
in care a fost depistat abuzul sexual at copilului;
in care pirinlii au diagnosticul dublu de tulburare psihica-retard mental (indiferent dacA acesta din urml este usor sau mai grav).

Gutjahr recomandd, de asemenea, un model logic al evalulrii, viZand:

(a) cultoilifitele l.ransmise pe parcursul aplicirii programului. In acest scoP,
au fost elaborate chestionare separate pentru copii, adolescenti, parintele cu
tulburiri psihice Si paltenerul acestuia;

(d\
-

tulburdtite emotiotfile i conlPorla elltole ale

adulti, evaluate cu

Scnle de Moos 5i

copiilor $i ale tinerilor

ehaoior Assesunett olChildtet (second edifiorr), de Reynolds

qi Kamphaus;

(e) sotisloctia faq de Protramul aPlicat, misurati cu forma pentru adulti ti

forma peniru coPii/adolescenli a Cfiill Resilience Progrant Satisfacliotl Su'l'ey'

Releriua Sociali Nouatetr (,,Social Innovative Network" sau SINM este urt
centru situat la Graz (in Austria) care se ocuPd cu dePistarea coPiilor ce

tr:iesc intr-o familie in care unul dintre membri (cel mai adesea, unul
dintre pirinti) Prezinttr o tulburare psihicl 9i care acordi sprijin educativ
Serviciilor de Interventie Precoce ale Austriei (Pretis 9i Dimova, 2008)t'
Personalul SINN (un Psihiatru, urr psiholog clinician sPecializat in Psiho-

logia copilului 8i un educator specializat) evalueazi resursele copiilor 5i

posibilele ameninttrri la adresa dezvoltirii lor gi elaboreazi programe de
intervenlie individualizate Pentru familiilez lor' Aceste activit:ti se deruleazi
intr-o stranse colaborare cu serviciile sociale 9i pe bazi de voluntariat al
prrintilor. Pretis gi Dimova ne informeaztr c5, in fiecare sdPtimane, o noue
familie apeleaze la serviciile SlNN
Programul oferit de SINN sustine atalamentul copiilor fati de cel Putin un
adult care nu Prezintd tulburdri psihice (de exemplu, o rude aProPiate, o
mtrtuqtr care poate rePrezenta un substitut matern, un cadru didactic sau un
asistent social).
Depistarea coPiilo! nu este facila, deoarece tulburerile Pirintelui sunt' in
general, probleme ascunse, a ciror impertAqire este interzisi' '\desea, Poate fi
realizat6 pornind de la schimbirile din comPortamentul copilului, care

InJormarea privitoare la

de CAN{HEEI $i relelelor create (Precum ,,Crossing bridBes", rezi Tanner, 2O'1r )'
speo6c area'f;(toritor de sh-es, dif.yili de la o familie la atra, duce la necesitaiea elabor:rii ur....r
programe de inlen enhe indr\ idudhTale

tulbur:rile Psihice ale P:rintitor, la-efectele lor asuPra coPiilor ti s'sibiliara publicului la nevoile acestor copLr au fost mult imbun;laFle ExaF-e imtiatilelcrr
europene tirecum programul ,,Child and ad;lescenl mental health in nlarteJ EU - develo:(Sadtalea mentale a oPilului :i adolescentului in
-mi or "ii".tr" ioriies ana Practi.es"
Uniunea European'a l;rgit: - de;volta rea unor Politici ti Practici eficienle), cunosut sub nume:e

I
I

c.

louflDAN-loN Escu,

5. IoNESCU, VELINE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA METHOT, DIANA VASILE

Tr.tat

de

rezilientl atist.ti r Rezilierl: asisl.t: ti evenimente sutueniie

Pe

par(ursulccpil:riei "

t
236

dovedesc existenta unor lactori de stres acase. Aceste schimberi

pot fi observate de cadrele didactice sau dq asistentii sociali.

- Un instrument important utilizat de echipa S/NN este Lista de depislare a.

factorilor de rez ienld ai copilurri. Aceasti lisii este formattr dintr-o serie de
intrebiri simple care permit depistarea iniliali a factorilor de rezilienftr ai
copilului, ca 9i ai factoriror de stres care il pot afecta. intrebtrrile au in
vedere
trei tipuri de factori: ,,Eu am,,,,,Eu pot,, gi,,Eu sunt,,.

ideii ctr a fost pus in practice de tineri, pentru tineri

Factorii ,,Eu am,, pot fi considerafi resurse exterioare gi corespund

pdse-

siunilor copilului sau suslinerii sociale de care dispune.,,Ai o persoanA

care
te iubefte?" este un exemplu din seria ,,Eu am,,, iar aieasttr intrebare
urmeregte

explorarea atagamentului. DacE rispunsul copilului este,,Da,,,

clinicianul
continutr, punAndu-i alte intrebeti: ,,pe cine iubegti tu?,,,
,,Cum iti dai seama?,,'
Factorii de tip,,Eu pot,, reprezint; competenle sau abiliteli pe
care copilul
le poate utiliza. De exemplu, cit;m intrebarea ,,polj vorbi cuira,lespre
l,rcru_
rile care te inspAimintd sau care te ingrijoreaztr?,,, care face parte
din aceasti
a doua serie de intrebiri.
Factorii de tip,,Eu sunt,, rellect5 resursele interne ale copilului,
bazate pe
reprezentarea pe care o are despre el insuli. Astfel, in categoria,,Eu
sun!,,
tigurcaze, de exemplu, intrebarea ,,Eiti bucuros atunci cinj ii aiu.ti
pe cei-

trebuie con_
tactat partenerul pirintelui care prezinti tulburili. MentionAm,
de asemenea,
ci utilizalea listei de depistare a factorilor de reziliente ai copilului ii permite
acestuia s, perceape specialistul din domeniul sinitifii mentale
ca pe un
partener demn de inctedere, cu care poate comunica despre nelinigtile
sale.

in Australia, Hargleaves, Bond, O,Brien, Forer gi Davies (200g)

propun

programul ,,Paying Attention to Self,,sau p, IS. Obiectivul

acestui
proglam este promovarea unei bune sinitili psihice in rAndul
tinerilor,

reducerea posibilititii de aparilie a tulburirilor psihiatrice,

dezvoltarea
unor strategii de adaptare gi a capacitArii lor pentru a rispunde
propriilor nevoi ti celor ale familiei. p,4?S combini susfinerea colectivd
oferiti de cei de_o seami, de grupurile de lucru gi de participarea
ampl; a tinerilor. Se angajeazii sd pund Ia dispozilie o plaji.lalgA
de

activititi imediat realizabile, oferind gansa de a dezvorta abilitati utile

printr-o abordare ludicA. Notiunea de plicete trebuie sd insoieascA
toate achizifiile. Succesul cunoscut de pATS se datoreazi
promoverii

217

ce este extrem

Un alt program utilizat in Australia este ,,Koping Adolescent Group

Program" sau &4P (Fraser gi pakenham, 2008), aplicat in eueensland.
Pune accentul pe sustinerea oferite tinerilor cu virste cuprinse intre
12
ii 18 ani ai ceror plrinti prezinttr tulburiri psihice, de ciire copii afla1i
in aceeagi situatie.

-.i

li

. Obiectivele KiP sunt imbunitililea informatiilor despre sAnetatea mentald, a legtrturilor cu persoane aflate in situafii asemtrntrtoare
Si a strategiilor
de adaptare. Este format din trei gedinte de
trup a cate Sase oie, care au loc o
datA la l5 zile. Strategiile utilizate sunt diverse: interventie psiho-educativi,
exersarea imbunititirii strategiilor de adaptare, suslinerei acordati
de cei
aflali in aceeapi situatie, discutii in grup, teste de cunoftinte
alte
activititi
Fi
precum arta, lucrul manual, iocurile etc. Grupurile sunt formate din patru
pane la tase participanti ti sunt animate de doi clinicieni. Fiecare gedint;
este
consacrati unei anumite teme:

lalli -

de e).emplu, pe...?,,
Un procentai ridicat de rdspu_nsuri ,,Nu,, sau ,,Nu sunt sigur,, indictr faptul
ce factorii de rezilienti de care dispune copilul sunt limita;ipi
ci

de atractiv.

prima, ,,A comunica gi a invdfa,,, se focalizeazi asupra stabilirii relafiilor

intre membrii grupului qi a interventiei psihoeducative pe tema tulburirilor psihice;
a doua gedinli, ,,Stresul in familie,,, este dedicati exploririi tr;irilor
participantilor referitoare la faptul de a avea un pirinte cu tulburiri

psihice;

a treia Fedintd, ,,Viitorul se anunte bun,,, este dedicati explorerii

Evaluarea -K?4P a fost realizatd pe un grup experimental (N 27)

=
Si pe un

strategiilor de adaptare la stres.

Brup de control/listi de agteptare (N = 27). Subiectii aveau varsta cuprinsa

intre 12 $i 18 ani. Grupul experimental Si cel de control au fost comparate in
functie de trei selii de variabile corespunzatoare scopurilor inten engiei: infor_
mafii referitoare la sAnitatea mentali, adaptarea la situafia prezentA (prezen;a
manifesttrrilor depresive, a dificultililor emotionale gi iomportamentale,
comportament prosocial, satisfactie fate de

viali)

gi traiul ca ingrijitor al unui

perinte suferind de o tulburare psihicd. Comparaliile i.,tergrupr.i n, au s.os

in evidenfi niite efecte semnificative ale interventiei .r, kap. Fras", si
Pakenman consideri ci aceste rezultate atesti necesitatea revizuirii programului 5i a unor noi evaluiri. Totuqi, in comparatie cu grupul de control,

I
1

I
c.louRDAN-toNEscu, s.loNEscu, EvEUNE

BoUTEYRE, MARLA ROTH, LyNDA MTHOT, DIANAVASILE

Trat.t d. rezilicntS

asist.tl.

Rezilienl; asistat5 $ievenimentesu eniie pe p.

rcu rsu I

(opil;

riei._.

l"'
I

analizele aprofundate ale shimbirii clinice sugereaze cd mai multi

particiianti

la grupul experimental prezinti amelioriti semnificative in ceea ce privegte

informafiile despre problemele de sin;tate psihice, nivelul de depresie qi
satisfactia vietii. Aceste castituri se mentin la opt sipttrmani dupi tratament.
Se consider: cA satisfactia pe care K,4P o genereaza participantilor contribuie
la mentherea achizitiilor mentionate.

Diversele situafii dificile prezentate in acest capitol

- maltratarea, boala,
divoriul, decesul sau tulburalea sintrtilii psihice a unui pirinte
- risci si
influenfeze in mod negativ procesele de dezvoltare ale copiilor care sunt
confruntati cu acestea gi au, de asemenea, un impact asupra lamiliei 9i
mediului lor. Unii copii reugesc in mod natural, fArA aiutorul profesioniitilor

din domeniul sin;trtii mentale, si dea dovad5 de rezilientd, dar altii pot fi
zdruncinati gi pot deveni vulnerabili, prezentAnd probleme psihologice. Mai
multe piste au fost schitate pentru ei ii familiile lor, urmtrrind restabilirea
echilibrului balanfei dinamice dintte risc !i protectie $i deplasarea cetre
reziliente.
Este impoltant ca depistarea copiilor care traiesc astfel de situaIii traumatizante si fie realizatA cat mai precoce posibil gi sA se intervini intr-o manieri
adecvattr. Factorii de protectie trebuie sA fie implementati in cadrul unei

interventii ecosistemice individualizate, in care copilul gi familia sa sunt

considerali parteneri ai specialiStilor. Anumiti factori de protectie au fost
citati in mai multe rAnduri ii par a putea fi considerati activi intr-o maniei;
,,transadversitate".

Din aceaste catego e, putem cita:

a da sens erperientei tr;ite ii a-5i insugi solulia (?ntpoi1.entrctlt);

a furniza informalii reieritoare la situatia potrivnice intalniti gi a ajuta
copilul s; inteleata c; nu el este responsabil pentru ce se intAmpltr;

mentine activitifile familiale obiqnuite stru'cturante pentru dezvoltarea

copilului, iar aceasta, intr-un context de plAcere impirtigiti;

inv5ta noi strategii de adaptare Si de rezolvare de probleme;

comunicarea cu o persoan6 care travetseazd sau a traversat.aceeaSi
situatie de adversitate;
posibilitatea de a-si lecunoa$te sulerinta ii emotiile resimtite Si de a le
exprima (prin cuvAnt. jocuri, activiteti de art-terapie etc.);
a

- programe de interventie, cirti cu

(pentru
copil,
educatiy
caracter
Pentru Plrinli fi Pentru frati), internet,
asociatii, gruPuri teraPeutice, voluntari etc.;
prezenta unui tutore de rezilientl care se Poate oferi (copilului, pirina

utiliza resursele disponibile

tilor s5i $i fratilor) ocazii de autovalorizare

modalittrli de

Concluzie

a face fntE

Ei de

descoperile

unor noi

situaliei;

a.implica familia l6rgiti, mediile in care triie9te coPilul (trAdinitd,

gcoalS, activitili de petrecere a timPului libe!) 9i a recurge la sustinere
socialS.

Copilul va trebui sibeneficieze de acomPaniament Pentru a Plasa contextul

dificil in istoria sa de viate ii pentru a se Putea Proiecta in viitor cu sPerantd,
gratie unei distanliri falA de adversitate. Pentru ca personalul de inteNentie
si dezvolte competente adecvate de sustinere a Punctelor forte ale coPilului 9i
familiei, este necesari implementarea unor programe de formare in domeniul
rezilientei asistate.

Bibliogra6e
Ahrons C. (200,1), l^/c\'e still fonily, Nerv York, Harper Collins.
Alpert-Gillis L.1., Pedro-Carroll J.L., Cowen E L (1989), Children of Divorce Intervention Program: DeveloPment, imPlementation and evaluation of a Pro8ram for
young urban children, ,lollrral of Co sullillS atd Clini.al Psycllology, rol. 57,
p.563-587.
Amato P.R. $i Keith B- (1991), Parental divorce and the well-being of the childrenr
A meta-analysis, Psychological Btllclin, vol. 170, P.2646
Amato, P.R., Loomjs L. 9i Booth A. (1995). Parental divorce, marital conflict and
offspring well-being during early childhood, Socinl Fo/ces, vol.73, P.895 915Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania (2003), DSM IV-TR. Manual ile dinlllostic :i
slalistici a t lbu/trilor rra,rlnle, Bucuresti.
Annequin D. (2000), Douleur de l'enfant: une reconnaissance tardive, Ln Realre,./1.,
,tol. 336,

. 4247

Banyard V. $i Williams L.M. (2007), Women's voices on recovery: A multi-method

stldy of the complexity of recovery from child sexual abuse, C/tild Ab se {, Neglect,
v

ol. 31, N. 3, p. 275-290.

Barbarin O.A. 9i Chesler M. (1986), The medical context of parental coPing with
childhood cancer, Anretican lournal of Co lttturtill/ PsyrirologrT, vol. 1'1, nr. 2,
p.221-235.

I
I

c.louRDAN-toN Escu,

I
I

s.

toNEscu, EvEUNE BourEyRE,

I\4ARIA

RorH, LyNDA l\,lETHoT,

DIANA

vAsttE

Tratat de rezilienla

asislati . Rezilienltr asistat5

Si

evenimente survenite

Pe

parcursul coPil;aer...

24O

Barnes C.G. (1ggg), Divorce transitions: Identifying risk and promoting resilience for
children and their parental relathionships,lournal of Marital and Family Therapy,

vol. 25, p.425447.

Beach S.R.H., Brody G.H., Gunter T.D., Packer H., Wermett P. 9i Philibert R.A. (2010),

Child maltreatment moderates the association of MAOA with symptoms of

depression and antisocial personality disorder, lourtral ofFamily Psychology, vol.27,

nr.7, p.12-20.
Beardslee W.R. 9i Podorefsky D. (1988), Resilient adolescents whose parents have
serious affective and other Psychiatric disorders: Importance of self-understanding
and relationships, Anrerican lournal of Psychiatry, vol. 145, nr.1,, p. 63-49.
Beardslee W.R., Hoke L., Wheelock I., Rothberg P.C., Van de Velde P. 9i Swatling'S.
(1992), Initial findings on preventive intervention for families with parental
affective disorders, Anrerican lournal ofPsychintry, vot.749, p. 1335-1390.
Bdlanger L. gi Blouin M. (2010), La croisilre des sentiments: un programm de soutien
aux jeunes victimes d'abus sexuel, in D. Lafortune, M.-M. Cousineau Ei C. Tremblay
(coord.), Pratiques innooantes aupris des jeunes en difficulti, Montr6al, Les Presses de
l'Universit6 de Montr6al, p. 119-162.
Bellin M.H. 9i Kovacs P.J. (2006), Fostering resilience in siblings of youth with a cronic
health condition: A review of the literature, Henlth ond Social Work, r'ol. 31, nr. 3,

p.209-216.
Bennett D.S., Snooks Q., Llera S., Vogel K., Conklin D. 9i Varlotta L. (2008), Monitoring

and internalizing symptoms among youth rvith cystic fibrosis,'Children's Henlth

Cnre, vol. 37 , nr. 4, p. 278-292.
Bleuler M. (1,971), The offspring of schizophrenics, Schizopltrenia Bulletin, vol. 8,
p.93-'107.
Bolger K.E. gi Patterson C.J. (2003), Sequelae of child maltreatment: Vulnerability and
resilience, in S. Luthar (coord.), Resilience and aulnernbility: Adaptatiort in the context
of childhood aduersities, Nerv York, Cambridge University Press, p. 155-181.
Boonen S. ;i Vangehucht enB. (2007), L'opdration de Lucns, St-Lambeit, Editions Enfants,
Qudbec.

Bradley Eilertsen M.-E., Kristiansen K., Reinfjell T., Rannestad T., Indredavik M.S. 9i
Vik T. (2009), Professional collaboration - support for children rvith cancer and
their families - focus group intervierv - a source of information and knor,r'ledge
professionals'perspectives, lounml oflnteryrofessionnl Care, vol. 2i nr.4, p.355-358.
Brami E. gi Schamp T. (2000), Et puis apris on sern nrctt, Paris, Seuil Jeunesse.
Bruce. J.E., Quirke S. 9i Shaw S.R. (2010), Families of children rvith genetic disorders,
in P.C. McCabe gi S.R. Sharr, (coord.), Genetic and acquired disorders, Washington,
Corrvin Press, p. 59-67.

Campbell-Sills L., Forde D.R. 9i Stein M.B. (2009), Demographic and childhood
environmental predictors of resilience in a community sample,lounral of Psychintric
Rescnrch, vol. -13, nr.72, p. 7007-1.0L2.

C.

JOURDAN.iONESCU, S. IONESCU, EVEUNE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA METHOT, DIANA VASILE

Cappelli M., McGrath P.f ., Daniels T., Manion I. 9i Schillinger K. (1994), Marital quality
of parents of children with spina bifida: A case-comparison study, lournal of
Deoelopmental and Behaoioral Pedintrics, vol. 15, nr. 5, p. 320-326.
Cassidy I. 9i Mohr J.f. (2001), Unsolvable Fear, Trauma and Psychopathology: Theory,
Research and Clinical Considerations Related to Disorganized Attachment Across
The Life Span, Clinical Psychology: Science and Practice, vol. 8, nr. 3, p. 221298.
Charuvastra A. gi Cloitre M. (2008), Social Bonds and posttraumatic stress disorder,
Annual Reoiew of Psychology, vol.59, p. 301-328.
Chase-Lansdale P.L., Mott F.L., Brooks-Gunn |. 9i Phillips D. (1991), Children of the
. National Longitudinal Survey of Youth: A unique research opportunity, Deaelopmental Psychology, vol. 27, p. 979-931.
ChenJ.-D.9i George R.A. (2005), Cultivating resilience in children from divorced families,

Z4l

I
t

The Family Journal: Counseling and Therapy for Couples and Families, vol. 13, nr. 4,
p.4s2455.
Cherlin A.|., Furstenberg F.F. ]r., Lindsay P., Chase-Landsdale P.L., Kierman K.8.,
Robins P.K., Morrison D.R. 9i Teitler I.O. (1991), Longitudinal studies of effects of
divorce on children in Great Britain and the United States, Scierce, vol.2SZ,

p.138G1389.

Chou L. pi Hunter A. (2009), Factors affecting quality of life in Taiwanese survivors of

childhood cancer, lournal of Adoanced Nursing, vol. 65, nr. 10, p. 2737-2111.
Cicchetti D.9i Rogosh F.A. (7997), The role of self-organization in the promotion of
resilience in maltreated childrery Deoelopnrent and Psychopathology, vol.9,Z9S-875.
Cicchetti D., Rogosh F.A., Lynch M. 9i Holt K.D. (1993), Resilience in maltreated
children: Pocesses leading to adaptive outcome, Detselopnrent and Psychopnthology,
vol.5,629-647.
Clark B. 9i Bourgeaois P. (2005), Franklin ua i l'hipital, carte adaptati de M.-F. Floury,
Paris, Editions Deux Coqs d'Or.
Coster W. gi Chicchetti D. (1993), Research on the communicative development of
maltreated children: Clinical implications, Topics in Language Disorders, vol. 13,
nr. 4, p.25-38.
Cyrulnik B. (2001), Les ailains petits canards, Paris, Editions Odile Jacob.
Daniel B. (2006), Operationalizing the concept of resilience in child neglect: Case study
research, Child: Care, Health atd Deaelopment, vol. 32, nr. 3, p. 303-309.
Daniel M. (2005), Beyond liminality: Orphanhood and marginalization in Botsr,r,ana,
African lournal of AIDS Research, vol. 4, nr. 3, p. 1.95-201.
Dayan C., Picon I., Scelles R. gi Bouteyre E. (2006), Groupes pour les frdres et seurs
dtnfant malade ou handicapd:6tat de la question, Pratiques psychologiques, vol.12,
p,221-238.
Denning E.M. (1975), An analysis of the effects of differing social-emotional classroom
climates on students who have been identified as ,,high risk" in terms of emotional
handicaps, Dissertatiott Abstracts lnternntional, vol.37, nr. 3-A, p.7187.

Tratat de rezilientl asistatl

RezilienlS asistatS

ti evenimente survenite

pe parcursul copil5riei...

I
I

I
I

l*'
I

li Di Duca M. (2009), Les relations famille-professionnels: un accordage ndcessaire pour favoriser le plocessus de r6silience, in N. Nader-Crosbois
(cootd,), Risilietlce, rigulatioi et q'ualiti de oie. Cotlcelts, luluation ct itltetventiorl,
Louvain-la-neuve, Ptesses Universitaires de Louvairy p. 121-130.
Dixon L., Browne K. gi Hamilton-Ciachritsis C. (2009), Patterns of risk and protective
factors in the intergenerational cycle of maltreatment, Iourflat of Fa ily \\oleflae,
Detraux J.-J.

vol.21, nt. 2, p. 111- 722.

Dolto C., Boucher J. $i Faure-Poire C. (2004), L't\iiratio , Pari.s, Callimard Jeunesse.
Dolto-Tolitch C. (2006), 5i on patlait de la rrort, paris, Gallimard Jeunesse.
Dou'dney L. (2000), Childhood bereavement follorving parental death, lo tnot ol Child
Psy.hology 0nd Pslchiatry & Allied Disciplitres, vol. 41, p. 819-830
Doyle C. (2001), Surviving and coping with emotional abuse in childhood, Cliricnl
Child Pslchology and Psychiatry, vol. 6, p.387-{02.
Dozier M., Lindhiem O., Lewis E., Bick J., Bernard K. 9i Peloso E. (2009), Effects of

foster parent training program on young children's attachment behaYiors:

Preliminary evidence from a randomized clinica) trial, Child ant! Adol*ce* St,ciaI
l{ork lournal, rol.26, p.327-332.
Drapeau S., Mireault T.C., Fafard A. $i Cloutier R. (1993), Evaluation d,un protramme
d'intervention o(fert aux enfants de parents sdpards: le programme,;Entramis.,,
Apljt.tllissnie el Socialisation, !ol. 16, p. 65-77.
Dul\Iont K.A., \lidom C.S. ti Czaja S.l. (2007), Predictors of resilience in abused and
neglected children grown-up: The role of ihdivjdual and neighborhood characteristics, CIild Ar,/s. and l\iegle.r, vol- 31, nr.3, p.255-221.
Emerv R.E. (1999), Mattiage, di'rorce and childrc 's atljust nrcfit, Nervbury park, Sage.
Eppler C. (2008), Exploring themes of resiiiency in children after the death oI.a parent,
Prc.fessional School Corlxselirg, vol. 11, nr. 3, p. 189-196.
Erickson M.E., Egeland B. Si Pjanta R. (1989), The effects of maltreatment on the
detelopment of young children, in D. Cicchetti $i V. Carlson (cootd.\, Chitd Mat-

lreahtent: Theory a1d resenrcll o lhe causes atld conscquences of chilC fibuse arld ,rcElecl,
Cambridge, Cambridge Uni\ersity Press.
Ertem LO., Lel'enthal J.M. gi Dobbs S. (2000), Intergenerational continuity of child
phl sical abuse: horv good is the evidence?, Lax.st, vol. 356, p. 81,1-819.
Eshed Bar-Sade I. (2008),ls there a coltstruct ol resilience in fathers ulto u'.rc ,legle.ted i,t
childhood n d do not ntnllreat their owfi cltililrc,,? Alliant International Unii,ersit\., San
francis(o Ba\'.
Flores E., Cicchetti D. ii Rogosh F. (2005), Predictors of resilience in maltreated and
nonmaltreated Latino children, DeLtelopment and Psychopathology, vol. .11,
P. 338-351.

Foumier-Charriare E., Lassauge F. $i Rocard C. (2002), Evaluation de Ia douleur chez

le jeune enfant: du nouteau n6 ) l'ige prdscolaire, in les ienluafions conplexes de la
/oxli,r/r, Lyon, Socidtd dttude et de traitement de ia douleur.

Frase! E.

li

Pakenham K.I. (2008), Evaluation of a resilience-based intervention for

children of parents with mental illness, Austtalian and

Ne:.],

Zealatd lourtnl of

Psychiatry, \ol. 42, p.1041-1050.

cabel M- (1999), De la difficultd de dire pour les familles

i la difficultd d'entendre Pour

Ies inteNenants, Neurolrsychiattie dc I'Enfanl et de I'Adolescent, vol. 47, nt. 3,
p. 117-124.

Geoflrion L. (2003), Les enfants victimes de violence intra-familiale: la situation au

Quibc,lournal irlerniliofiol de riclimologie, eol. 7, nr.3, P. 21-25.
GreefA.P.li Van Der Merwe S. (2004), Variables associated with resilience in divorced
families, Social hdicttors Reseorch, vol. 68, P.59-75.
Creef A.P. li Human B. (200{), Resilience in families in rvhich a Parent has died, Irrs
Att.'ican lournol of Fomily Therayy, vol.32, p.2742.
Crill J., Renaux-KiefferV., Bulteau C. qi Kalifa C. (1998), Sdquelles neuroPsychologiques
des enfants traits pour tumeur cdribrale: dvaluation et facteurs de risque, ,4r.itiecs
Pidialriques, vol. 5, p. 167-173.
Grizzle J.C. (200E), Deulop rcllal liffcrncrs i /elnliofis atnoltg parclllnl prcteclit'e .5s,
allachme t, socinl skills, social on\ilv n d socinl cor pelence ifi ittt)efiiles @ith asthno or
diabets, Texas A&M Unilersity.
Grossman F.K., Sorsoli L. li Kia-Keating M. (2006), A gale force 1\'ind: Meaning making
by male survivors of childhood sexual abuse, Arllcricn lourfial of Orlhopslchiatry,

vol. 76, nr. 4, p. 434 1,13.

Cutjahr A.R. (2007\, Child resilietrce prcgtam. Att illleti,crttio for childtei of chronicallll
ne tally ill lalients, Teze de doctorat nePublicat;, Louisville, The School of
Psychology, Spalding University.
HaaseJ.E. (2004a), The adolescent resilience model as a Euide to interventions, /out al
of Pediotric Otrcology Nursitg, rol.21, m.5, p.289)99.
HaaseJ.E. (2004b), Resilience, in S. Peterson Si T. Bredow (coord.), Middle range llteories:
Allplicatiofi to tlursits r.se|rch, Philadelphia, Lippincott William & Wilkins.
Hall A. (2004), Parental psychiatric disorder and the develoPing child, in M. GoPfert,
J. Webster Si M. Seeman (coord.), Patdrlal psychiltric diso/dcr: Distressed Porcttls n d
their fanilies (p.2249), CambiidBe, Cambridge Uriversity Press.
Hargreaves J., Bond L., O'Brien M., forer D. qi Davies L. (2008), The PATS Peer SuPPort
Program: Prevention/early intervention for adolescents who have a Parent r\'ith
mental illness, youth Stldies Aush alia, vo1. 27, nr. 1, P. 43-51.
Harvey R. (1999), Caillou est nlnde,Monltial, Edition Chouette Inc.
Haskett M.8., Nears K., Ward C.S. 8i McPherson A.V. (2006), Diversity in adjustment
oI maltreated children: Factors associated ivith resilient functioninS, Clirlirnl
Piychology Reoien,, vol.26, N. 6, ,p.796-812.
Henry D.L. (2002), Resilient Children, So.ial Work i Heiltll Care, r'ol. 3!1, nr. 3,
p.283-298.
Helman J.L. (1992), Trarna anrl recocery, New York, Basic Books.

I
I

C,

,t
I

]OURDAN.IONESCU, S. IONESCU. 6VEUNE BOUTEYRE, MARI.A ROTH. LYNDAMTHOT, DIANAVASILE

Tratat de rezilien!: asistatl

Rezi ienlS asistattr

ti evenimente suNenite

pe parcursul coPii5riei...

I
244

Herrenkohl T.I., Sousa C., Tajima 8.A., Herrenkohl R.C. 9i Moylan C.A. (200g),
Intersection of child abuse and children's exposure to domestic violence, Trauma,
Violence and Abuse, vol.9, nr. 2,p.84-99.
Hetherington E.M. gi Kelly J. (2002), For bettet or worse: Diporce reconsidered, New york,

Detraux, D. Boisvert Ei M.-C. Haelewick (coord.), Difcience intellectuelle: Saaoirs

et perspectioes d'action. Tome 2 Formation, interoentions, adaptation et soutien social,
Cap Rouge, Presses Inter Universitaires, p. 477426.
]ourdan-Ionescu C., M6thot L. gi St.-Arnaud I. (2005), S6paration parentale et maladie
J.-J.

Norton.

p.400-411.

Houck G.M. gi King M.c. (1989), Child maltreatment: Family characteristics and
developmental consequences. Special Issue: Family violence, Issues in Mental Healtlr
Nursitg, vol. 10, nr.3-.1, p. 193-208.
Hughes H.M. qi DiBrezzo R. (1987), Physical and emotional abuse and motor development: A preliminary investigation, Perceptual and Motor S/<ills, vol. 64, p.469470Ionescu s. (2010), Psychopathologie ile l'ndulte. Fondements et perspectix,es, paris, Belin.
Iwaniec D. (2004), Children who Fnil to Thrit'e: A Practice Guide, Chichester, John wiley

& Sons.
Iwaniec D., Larkin E. gi Higgins s. (2006). Research Review: Risk and resilience iir
cases of emotional abuse, Child nnd Fanily Soiial Work, vol. 11, nr. 1, p. n:_g2.
|affee s.R., Caspi A., Moffitt T.8., Polo-Tomas M. 9i raylor A. (2007), Individual, family
and neighborhood factors distinguish resilient front non-resilient maltreated
children: A cumulative stressors model, Child Abuse and Neglect, vol. 31,
p.231-2s3.
Jones D., Macias R.L., Gold P.B., Barreira P. gi Fisher w. (200g), when parents n,ith
severe mental illness lose contact with their children: are psychiatric symptoms or
substance use to

blame| l ournnl of

Loss nnd Traunn, vol. 13, p. 26L_2g7.

(1999), Probldmes 6thiques et pratiques du psychologie de l,enJourdan-Ionescu
fance, Reoue quibicoise de psychologie, vol. 20, nr. l, p. 75-93.
Jourdan-Ionescu c. (2010), L'humour comme facteur de rdsilience pour les enfants

c.

risque et leur famille, Bulletin de psychologie, vol. 63, nr. 6.

|ourdan-Ionescu C. gi Desaulniers R. (1999), Le concept d'intervention famille soutien,
Reaue quibicoise tte psychologie,

vol.20, nr. l, p. lS7-171.

Jourdan-Ionescu C. gi ]ulien-Gauthier F. (2004), D6veloppement du rdseau de soutien

social pour faciliter la participation social de jeunes adultes pr6sentant une

ddficience intellectuelle, in E. Palacio-Quintin, I.-M. Bouchard 9i B. Terrisse (coord.),

Questions d'iducntion faniliale, Outremont, Les dditions Logiques, p. 501_52g.
]ourdan-Ionescu C., Julien-Gauthier F., sainFArnaud I. qi Bilodeau M.-c. (2005),
Ddvelopper les compitences et soutenir la motivation des ,,pair-mentors,, auprEs
de jeunes adultes pr6sentant une deficience intellectuelle, in H. Gascon,
l.-R. poulin,

C. JOURDAN.IONESCU,

S. Ionescu et C. Jourdan-Ionescu (coord.), Psychopathologies et sociiti:

traumatismes, iainements et situations de oie, Paris, Vuibert, p. 57-S0.
)ourdan-Ionescu C., Palacio-Quintin 8., Desaulniers R. 9i Couture G. (1998), Etude de
I'interaction des facteurs de risque et de protection chez de jeunes enfants friquentant ufl

d'un enfant, in

Hetherington E.M. 9i stanley-Hargan M. (1999), The adjustment of children with divorced parents: A risk and resiliency perspective, lournal of Child psychology anil
Psychiatry, vol. 4O p. 729-1,40.
Hinshaw s.P. (2004), Parental mental disorder and children's functioning, silence
and resilience, lournal of clinical Child and Adolescent psychology, vol. 33, nr. 2,

S. IONESCU, 6VEUNE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA M6THOT, DIANA VASILE

seruice il'interaention pricoce, Raport de cercetare prezentat in fafa Consiliului de

, cercetare sociali din Qudbec, Trois-RiviEres, GREDEF, Universitd du Quibec ir

Trois-RiviEres.

Kain 2.N., Mayes L.C., Chichetti D.V., Bagnall A.L., Finley J.D. 9i Hofstadter M.B.
(1997), The Yale Preoperative Anxiety Scale: How does it compare rvith a ,,Gold
standard"?. Anesthesia Analgesin, vol.85, p. 783-788.
Kauffman C., Grunebaum H., Cohler B. qi Gamer E. (1979), Superkids: Competent
children of psychotic mothers, Anrcricnn lournal of Psychiatry, r'o. 136, nr. 11,
p. 139&-1402.
Kaufman I. (2008), Genetic and environmental modifiers of risk and resiiiencl' in
maltreated children, in I.J. Huzdiak (coord.), Deaelopmental psychopathology and
wellness: Genetic and enoironmental influences, Arlington, American Psychiatric
Publishing Inc., p. 141-150.
Kaufman J. qi Zigler E. (1989), The intergenerational transmission of child abuse, in D.
Chiccettiet, V. Carlson (coord.), Child mnltreahtent: Theory nnd research on tle causes
Cambridge, Cambridge University Press,

nnd consequences of child abuse atrd neglect,

p.129-150.
Kaufmanf. qi Zigler E. (1993), The intergenerational transmission of abuse is overstated,
in R.|. Gelleset gi D.R. Loseke (coord.), Curretrt controoersies on family oiolence,
California, Sage, p. 209-227.
Kaufman J., Cook. A., Arny L., Jones B. 9i Pittinsky T. (1994), Problems defining resi-

I
I

lience: Illustrations from the study of maltreated children, Dez,elopnrent and

P

sy chop ath ol

gy, v ol. 6, p. 215-229.

Kazak A.E., Alderfer M.A. qi Rodriguez A.M. (2009), Psychosocial and behavioral
issues in cancer survival in pediatric populations, in S.M. Miller, D.f. Borven,
R.T..Croyle gi D.H. Rowland (coord.), Handbook of cancer control nnd behaaioral
science: A resource for researchers, practitioners and Ttolicynrnker-<, Washington,
American Psychological Association, p. 449465.
Kelly J.B. 9i Emery R.E. (2003), Children's adjustment follou,ing divorce: Risk and
resilience perspectives, Family Relatiotrs: Interdisciplinnry Journnl o.f Applied Fanily
Stil dies, v ol. 52, p. 352-362.
Kendall-Tackett K.A. gi Eckenrode l. ('1996), The effects of neglect on academic
achievement and disciplinary problems: A developmental perspective, Child Abuse
and Neglect, vol. 20, p.1.61.-169.

Tratat de rezilien!5 asistattr

Rezilientl asistat: ti evenimente survenite pe parcursul copilSriei..

246

Kendall-Tackett K.A., Williams L.M. $i Finkelhor D. (1993), Impact of sexual abuse on

children: A review and synthesis of tecent empirical studies, Psychological Bullelin,
vol. 11, p. 154-189.

KendirSi M. li Jourdan-Ionescu C. (1998), Retards de croissance: dvaluation d'une

population qu6bdcoise d'enfints maltraitis, Le Mldecin du Quibec, vol. 33, nr. 3,
p.73-80.
Kessler R.C., Davis C.G. 9i Kendler K.S. (7997), Childhood adversity and adult
psychiatric disolder in the U. S. National Comorbidity Survey, Psychological
ol, 27, p. 1 101-11 19.
The protective effects of religiosity on maladjustement among maltreated
and nonmaltreated chlldren, Child Abuse afid Neglecl, vol- 32, p.711-720.
Kushner M.A. (2009), A leview of the empirical literature about ahild development
Medicine,

Kim

J. (2008),

and adiustment post separation, lournal of DiL'orce

[,

Remnrtioge, vol. 50,

p.496-516.

Lafortune D., Cousineau M.-M. pi Tremblay C. (coord.) (2010), Pratiques in o:oatltes

oupras des ieu es en difficrlrl, Montrdal, Les Presses de l'Universitd de Montrdal.
Lahaye M., Van Broeck N., Bodart E. $i Luminet O. (2009), L'impact des compdtences
imotionnelles sur la qualitd de vie des enfants souffrant d'asthme, in N. Nader'
Crosbois (coord.), Risilierrce, rlg nliot el qualili de',!ic. Concepls, iL)nluatiofi et iltet
i,crlliort, LouvainJa-Neuve, Presses Universitaires de LouYain, p. 9t-95.
Latimer J. (1998), Les consiquences ile lo tiolence faile aux e fn ts- Guide de r'ifirefice A
f ifllenliofi des prolessiontels de Ia snnti, Otat| a, Unite de la prd\'ention de la violence
familiale, Sante Canada.
Lew V. qi Boily M. (1999), Les risques psychosociaux chez les enfants de personnes
atteintes de maladie mentale, in E. Habimana, L. Ethier, D. Petot $i M. Tousignant
(cootd.),Psychopalltologie deI etlfaltt et d.l'adolescent. APptoche ifiigrali.,?, Boucherville,
Gadlan Morjn, p. 555-57 6.
Lin K., Sandler I.N., Ayers T.S., lvolchik S.A. ii Luecken L.J. (2004), Resilience in
parentally bereaved children and adolescents seeking preventive services, /0t1/rrnl
olcli ical Child and Adolesent Psycllolog!, rol. 33, nr. 4, p. 673-683.
Lindquist I. (1985), L'snfa t it t'hipitnt la thitapie pnr te yu,Suide. Editurile ESF.
Lutzke J.R., Ayers T S., Sandler I.N. $i Barr A. (1996), Risks and interventions Ior the
parentally bereaved child, in S. Wolchik 9i I. Sandler (coord.), Hrndbook of childret's
topitrg: Litking tlrcory and ille/oenlions, Ne\\'York, Plenum, p.215-244.
MandersonJ.;i Mccune N. (200.1), Enquiry about the needs of children $'hose mothers
are admitted to psychiatric hospitals, C/iild Care i Practice, yol.'10, nr.1, p.57-42.
\{aurice-Stam H., Oort F.J., Last B.F. $i Grootenhuis M.A. (2008), Emotional functioning
ofparents of children lvith cancer: The first fi\.e years of continuous remission after
the end of treatment, Psycho-Otlcoloyt, vol. 17, p. 148459.
\{axfield M.G. 9i Widom C.S. (1995), The clcle of violence: Revisited 6 years later,
Atthit'cs of Pedinttic Adolescellt Medi.itrc, ,rol- 150, p. 390-395.

C-

]OURDAN.IONESCU, S.IONESCU, EVELINE BOUTEYRE, MARIA ROTH. LYNDA I\,lETHOI DIANA VA5IIE

Maybery D., Reupert A., Patrick K-, Goodyear M. 9i Crase L. (2005), VicHeallh Researclt
Repo on Childtefi at Risk in Fanilies |Jt'ecled by Parcntal Mental Ilirress, Melbourne,
Victorian Health Promotion Foundation.
Mclntyre A., Heron R.L., M.tnt),re M.D., Burton S.J. ii Engler I.N. (2003), College
students from families oI divolce: Keys to theil resilience, lottnal of Applied
Deoelopfiefital PsycholoSy,

\ol.

247

21, P. 17-31 .

McLanahan S. (1999), Father absence and welfare of children, in E.M. Hetherington

(coord.), Copilrs roilll dit'o/ct, sintle parefltirtg alld retfiarriage, Hillsdale, Erlbaum,
p. 117-1.15.
Mdthot L. li Jourdan-lonescu C. (2006\, L'hlett'crtliotl el1 liefi at'ec la nlaladie Srat'e d'u1t
e,rr,rl, formare in cadrul Congresului Ordinului Psihologilor din Qudbec, Montrdal,
7006.

Midence K. (1994), The effects of chronic illness on children and their families: An
ovelview, Ger.ric, Social a d Cewrol Psychology Monogrnphs, vol. 120, nr. 3,
P.311-326.

N{ilman D. (2007), Face au traumatisme de l'enfant sain: des groupes de parole pour
frares et sceurs d'enfants atteints de .ancel La Psychiolrie de I'erlfatt!, vol.50, nt. 2,
p.434-455.
N{otte F. (1992), Tu sera lo iours ni'$ ,tol]J Calitor' Paris, Editions Mame.
luowbray C., Schwartz S., B) bee D., SPang J., Rueda-Riedle A. si Oyserman D. (2000),
Mothers with a mental illness: Stressors and resources for Parenting and living,
Fanilies h Society: The loltnal of Conle,nPoratv H ntnn Seroi.es, \'ol. 81, nr' 2,
P. 118-129.

NeubergerJ.J. (1997), Brain deYeloPment lesearch: Wonderful window of oPPortunitJ'

to build public suPPort for early childhood education, yoto18 Cllildren, vol.52,
P.4-9.

Ne$,ton K.M. 12008), Chidrcn s resilienc!, ndiwlnefit and coPi118: Ca,rcer-related, faflily
cotllc/l atd u'ithil-child/nrlors, Texas, A&M University
O'ConnorT.C. (2003), Vulnerability and resilience in children in divorced and remarried
families, in R.M. GuPta ti D.S. GuPta (coord.), Childten a d Pr.rents: Clillicttl issues
for psychologisls and psy.liailisfs, Londra, Whurr Publishers p. 180-206.
ONED (2008), Qrrrlliihte roPPorl afinuel au P|rle rclll et 0 goul)el11etnent ale l'obserxaloite
,lntiotlal ile I'ent'ance en da ger. Nouuelle esti, alioll ilu llorttbre al'enfa,lls bitrificiatt
CIP, Enfance en danger.
(2003),
Le cancer a l'adolescence, in D. OPPenheim (coord.), Grarrdir
D.
Oppenheim
atec un.ancet. L'expirience tiarc par I'enfanf et l'adolescerlt, Bruxelles, De Boeck.
Oppenheim D. qi Hartmann O. (2003), L'exPdrience du cancer des enfants illustr6e Par

il'uie tnesure,Patis,

leurs dessins, Nerrropsychialrie de I'ertt'afice et de l'adolescence, !o1.51, P. 5-13'

Oppenheim D., Dauchl'S. 9i Hartmann o. (2006), Aider la famille de l'enfant ou
de l'adolescent atteint de cancer, Reute ftattcophone de Psycllo o colo|ie, ''tol l,
p.200-20.1.

Tratat de reuilinla

atistati r RezilienlS asjstate

5i

evenimente survenite pe P.rcursul coPjlJriei"'

I
248

Palacio-Quintin E. (1991), Detecting Young Victims

H. Kury pi Albrecht (coord.), Particular Groups
lustice, Freib:urg, Max Planck Institute Series, vol.
Palacio-Quintin E. gi Jourdan-Ionescu C. (in curs de

of physical Abuse, in G. Kaiser,

of Victims. Victims and Criminal
52, p.37T392.

aparifie), Comment promouaoir la

risilience chez des enfants places en famille il'accueilT
Palacio-Quintin E. gi Jourdan-Ionescu c. (199^1), Les effets de la n6gligence et de la
violence sur le d6veloppement des jeunes enfants, p.R.l.S.M.E., vol. 4, nr. 1, p. 145-155.
Pears K.C., Kin

H.K. Ei Fisher P.A. (2008), Psychosocial and cognitive functioning.of

children with specific profiles of maltreatment, Child Abuse atd Neglect, vol. 32,
nr. lQ p. 958-971.
Pedro-Carroll l.L. (2005), Fostering resilience in the aftermath of divorce: The role'of
evidence-based programs for children, Family Court Retsiew, vol. 43, p. 52-64.
Pedro-Carroll ].L. 9i Alpert-Gillis L.J. (1997), Preventive interventions for children cjf
divorce: A developmental model for 5 and 6 year old children, lournal of Primary

Preaention, vol. 18, p. 5-23.

Pedro-Carroll J.L., Alpert-Gillis L.J. 9i cowen E.L. (7992), An evaluation of the
efficiency of a preventive intervention for 4th-6th grade i:rban children of divorce,
lournal ofPrimary Preaention, vol. 13, p. 115-130.
Pedro-Carroll |.L. gi Cowen E.L. (1985), The Children of Divorce Intervention Project:
An investigation of the efficacy of a school-based prevention program,
lournal 6f

Consulting and Clinical Psychology, vol. 53, p. 603-611.

Pedro-Carroll I.L., Cowen E.L., Hightor.r,er A.D. 9i Guare I.C. (19gd), preventive
intervention rvith latency-aged children of divorce. A ieplication study, American
lournal of Community Psychology, vol.14, p.277-290
Pedro-carroll J.L., Sutton s.E. gi wyman P.A. (1999), A two year follow-up evaluation

of a preventive intervention program for young children of divorce, school

Psychology Reaiew, vol. 28, p. 467476.

Pelzer D. (2000), L'ado errant: un enfant ddlnissi recherche disespirhnent l'amour d'une
famille, lr{ontrdal, Science et culture.
Perkins D.F. 9i Jones K.R. (2004), Risk behaviors and resiliency within physically
abused adolescents, Child Abuse anil Neglect, vol. 28, nr. 5, p. 547-563.
Perry B.D. (2005), Applying principles of neurodevelopment of clinical work rvith
maltreated and traumatized children. The neurosequential model of therapeutics,
in N.B. Webb (coord.), Working utith trnunntized youth in chitd welfari, New \ork,
The Guilford Prcss, p.27-52.
Pfeffer C., Jiang H., Kakuma T., Hrvang f. qi Metsch M. (2002), Group intervention for
children bereaved by the suicide of a relative, lounul of the American Acailemy of
Child and Adolescent Psychintry, vol.4i, p. 505-513
Pinheiro P.s. (2006), united Nations secretary's General world Report on violence
against Children, http://www.unicef.org/violencestudy/reports/SG_violencestudy_
en.pdf, publicat in 29 decembrie 2010.

C.

JOURDAN.IONESCU, S. IONESCU, EVEUNE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA MFTHOT, DIANAVASILE

Plummer C.A. gi Njugura W. (2009), Cultural protective and risk factors: Professional
perspectives about child sexual abusent in Kenya, Child Abuse and Neglect, vol. 33,
nr.8, p.521-532.
Powell M.R. gi Hendricks B. (1999), Body schema, Bender and other correlates in
non-clinical populatiory Genetic, Social and General Psychology Morrographs, vol. 125,
nr. 4 p.333-412.
Pretis M. 9i DimoVa A. (2008), Vulnerable children of mentally ill parents: towards
evidence-based support for improving resilience, Support for Learting, vol.23, nr.3,
p. 152-159.
Pretis M. gi Dimova A. (2003), Frilhforderung mit Kinilern psychish kranker Eltern,
Miinchen, Reinhardt.
Priem S. (1997), Saving the world: One child at a time, Northwest Eilucatiorr, vol.3, nr. 2,
p. t4-21.
Rivet T.T. 9i Matson J.L. (2009), Medical and physical impairments and chronic illness,
in J.L. Matson (coord.), Social behaaior and skills in children, Nes' York, Springer
Science, Business Media, p. 267 -299.
Robberecht T. (2004), Eoa et Lisa, Paris, P6re Castor Flammarion.
Rushena E., Prior M., Sanson A. 9i Smart D. (2005), A longitudinal study of adolescent
adjustment following family transitions, lournal of Child Psychology and Psychiatry,
vol.46, p. 353-363.
Rutter M. gi Quinton D. (1984), Parental psychiatric disorder: Effects on children,
Psychologicnl Medicine, vol. 14, p. 853-880.
Ryff C.D. (1989), Happiness in everything, or is it? Exploration on the meaning of
psychological well-being, lournnl of Personality and Social Psychology, vol. 6,
p. 1069-1081.
Sabourin P. (2010), Latence en question: quelle phase de latence pour les enfants victimes

' de violence?, Neiuropsychiatrie

de l'Enfance et de l'Adolescence,

vol.58, p.

249

41-.19.

Saint Mars D. (2003), La copine de Lili a une maladie gratte, Fribourg, Elvefia, Calligram.
Sandler I. ., Ayers T.S. gi Romer A .L. (2002), Fostering resilience in families in which a
parent has died, lournal of Palliatiae Medicine, vol. 5, nr. 6, p. 945-936.
Sandler I.N., Tein I.-Y., Mehta P., Wolchik S. 9i Ayers T. (2000), Coping efficacy and
psychological problems of children of divorce, Child Deoelopnrenl, vol. 71, nr. 1,

p. 1099-1118.
Schmitt E.-E. (2012), Oscar gi Tanti Roz, Bucuregti, Humanitas, Humanitas Fiction.
Schore A.N. (2003), Affect regulation and tlrc repair of the sef, New York, W. \(. Norton.
Schultz D., Tharp-Taylor S., Haviland A. qi Jaycox L. (2009), The relationship betn'een
protective factors and outcomes for children investigated for maltreatment, Child
Abuse nnd Neglect, vol. 33, p. 684-698.
Schumm J.A., Briggs-Phillips M. pi Hobfoll S.E. (2006), Cumulati'r-e interpersonal
traumas and social support as risk and resiliency factors in predicting PTSD and

Tratat de rezilienl5 asistatl

RezilienJl asistatl $i evenimente survenite pe parcursul copiliriei..

l"
I

6,
dep.ession between inner-city rvomen, loutnal of Truunatic Slress, vol, 19,
^r.

P.825-836.
Selekman M. (2005) Pa thuays to changi, New York, The Guilford Press.
Sinason V. (2008), Finding abused children's voices: Junior-school living nightmares,
in R. Campher (coord.\, Violence in children: Ufiderslafiding and helPing lhose !,ho
harnt, Londta, Kat ac Books, p.211-227.
Smith M. (2004), Parental Mental Health: Disruptions to parenting and outcome for
children, Child and Famil! So.ial lMork, vol.9; p.3-71.
Smith R.M. (1980), Anesthesiafot i{a,tts |ny' children, St-Louis, Itlosby.
Solotareff G. (1990), xiki esl nnlade,Patis, L'ecole des loisirs.
Somers V. (2007), Schizophrenia: the imPact of Parental illness on children, Brilisft
lournol of Social wotk, vol, 3Z p. 1319-1334.
Sourkes B.M. (1980), Siblings of the pediatric cancer patint, in J. Kellarman (coord.),
Psychological aspects of childhoLld catrcet, Springfield, Charles Thor.as, p. 47-59,
Sourkes B.M. (1991), Truth to life: Art therapy with pediatric oncology patients and
their siblings, ,Jornral of Psychosocial Oncology, vol.9, fi,2, p,81-96.
Statistiques Canada (2009\, La aiolcnce fatniliole au Canaila: u profil slalistique ( r. de
cal alog 85-224-X), Otta$'a, Ministerul lndustriei.
Sterling S.E. (1986), School-based i lcrt'efitiofi ptogrum for early latency-aged.children of
dioorce, TezA de doclorat nepublicat5, Universitatea Rochester.

I
I

Stem D. (1989), Le monile inleryerson el dn nourrissort, Paris, PUF

Stem D. (2000), Accordage affectif, in D. Houzel. M. Emmanuelli 9i F. Mo88io (coord.),
Dictiotnaire de psycholralhologie de l'enfafit, Paris, PVF.
Stolber8 A.L. Si Garrison K.M. (1985), Evaluating a primary Plevention program lor
children of divorce: The Divo(e AdjustmentPrcject, Anerican loutnal of Coitnttttily
Psythology, vol. 13, p. llr-12-1.
Stolberg A.L. $i Mahler J. (1994), Enhancing treatment gains in a school-based interyention for the children of divorce through skill trainin& parental involvement and
transfer procedure, .fourrnl ofCofisllling and Clifiical Psychology, ,rol. 62, p.747-156.

Sveto-Cianci K. Si Lee Y. (2010), T\renty years of the Convention on the rights of the
child: Achievements in and challenges for child ptotection implementation,
measurement and eyaluation around the world, Child Abuse atld Neglecl, vol.34,
nr. l, p. l-4.
Tange C. (2003), Le placene t iles efifnnls: une biefilraitntte it risqrr, Bluxelles, De Boeck.
Tanner D. (2000), Crossing bridges over troubled rrrater? IVorking wiih children
experiencing mental distress, Sorial Wor,k Education, vo],.79, nr.3, p.287)97.
Iarter R., He8edus A., lYinston tr{. ii Alterman A. (1984), Neuropsychological, personality and familial charactedstics of physically abused delinqve ts, lout al of lhe
Anericon Acailemy of Child Psychiatty, vol.23, p. 668-674.
Ihompson M.P., Kasloi( N.J., Price A.W., Williams K. ii Kingree J.B. (1998), Role of
secondaly stressors in the parental death-child distress rel ation , lournal of Altnormol

Tinsley B.J. (1992), The influence of familial and interPersonal factols on children's
development and associated cardiovascular sk, in H S Friedman (coord ), Hoslilif,
coping and health, tNashingtorr American Psychological Association, P' 189-199'
Trrssing H.L. 9i Valentine D.P. (2001), HelPing adolescents coPe with mental illness of
a parent through bibliotheraPy, Child ond Adolesce l Social l''lork lournal, vol 78,

ff-6, p.445469.
U. S. Department of Health and Human Services (2007), Child tttollreatntent 2005'
Washington, U. 5. Government Printing OIfice
Ungar M. (2009), Ove.Protective Palentin8: HelPing Parents provide children the

iight amount of risk and resPonsability,

v ol. 37 ,

p. 258-277

The

Anlericd lournal of Fttt,lily

TherdPy,

UNICEF (2008), fie Stale of theworld's children, New York, UNICEF'

Van Broeck N. (2009), La rdsilience de l'enfant malade, in N. Nader-Grosbois (coord ),
Risilience, rigulalion el qualili de oie. ConcePk, irolualion et ifiteru'ltiofi, Lonva\^'
la-Neuve, Presses Universitaire de Louvain, P. 85-89.
Van Eerdewegh M., Clayton P. 9i Van Eerdewegh P. (1985), The bereaved children:
Variables influencing early PsychoPatholoBy, Btilish lourvl of Psychintry, \o1 147,
p. 188-19.1.

Verrept P. (1999), Tu me manques,Pais, Ltcole des losirs.

Walsh W.A., Dawson J. 9i Mattingly M.J. (2010), How are we measuring resilience
following childhood maltreatment? Is the resealch adequate and consistent? What
is the impact on research, Practice and Policy?, Ttatna' Violetce o d Abuse,\ol'17,

n.7, p.2741.

Watts-English T., Forston B., Gibler N., HoPPer S.R. li De Bellis M D (2006), The
psychobiology of maltleatment in childhood, ,lolll,,o, o/ Social lss es, vol 62' nt 4,
p.717-736.
Ive;b N.B. (2006), Worki1ll tlith tnunutlizeil yotth in child we[nre, New York, Guilford
Press.

WHO (2002), World report on health and violence, httP://whqlibdoc.\rho int/hq/2002/

9241545515.Pdt Publicat in data de 29 decembrie 2010.
Widom C.5., Kahn E.E., KaPlow I.8., SePulveda-Kozakorvski S. ti Wilson H W (2007),
Child abuse and ne8le.t: Potential derailment from normal develoPmental
pathways, NyS Psychologist, \1o1.19,
P.2-6.
^r.5,
Wo;denJ.W.9i Silverman P.R. (1996), Parental death and the adjustment of school-aged
children, Ortega: .forrr at of Death I Dyi118, vol. 33, P. 91-102.
Woznick L.A. $i Goodheart C.D. (2002), Lioing .atitlt childhood concer: A Pnctical Suide lo
help familics cope, WashinSton, American Psychological Association
Zill N., Morrison D.R. ti Coiro M J. (1993), Long term effects of Parental divorce on
relathionshiPs, adjustment and achievement in I'oung adulthood,

iarent-child
I ounal

ol F anrily Psychologq,

ol. 7, P. 97-703.

Chtld Psychology, rol. 26, p. 35;-366.

C,

]OUROAN.IONESCU, S, IONESCU, EVEUNE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA METHOT, DIANA VASILE

Traiat de rezilientl asist.ti

r Rzilienll

asistatS lievenimente survenite pe parcursulcoPjlSriei

"

-1
VII,

Continutul acestui capitol se va desfigura in jurul a doutr exemple.

Este
vorba de schizofrenie qi de autism. Utilizand dat;le disponibile
referitoare la
aceste douE tulbur;ri psihice importante in patotogia
copilului a adultului,
vom incerca se iustificem ptrtrunderea rezilienlei in domeniile$i
psihiatriei gi
psihopatologiei. OdatI definit acest loc, ne vom concentra
asupra'contribuqiei

Rezilienla persoanelor ca re
prezinti tu lburEri psihice:
perspective de i nterven!ie

Schizofrenia

Serba n Ionescu, Marli Stieffatre-Nascimento

;i V6roniq ue Gouss6

Punctul de vedere traditional, pesimist, referitor la evolutia

schizofreniei a
fost serios reanalizat in anii 19g0. Aceasti schimbare are
mai multe cauze

Cu exceptia constatirii absenlei tulburtrrii de stres posttraumati( (TSPT) in

situatiile susceptibile de a o produce, arareori se vorbegte de rezilienf5 in
psihiatrie Si psihopatologie. De un deceniu, .aceasti situatie este pe cale de a
se schimba, iar rezilienta iSi face treptat intrarea in lespectivle domenii. in
plus, studiile publicate lasa de inteles ci pitrunderea sa va fi insotite de
schimbiri importante ir:r ceea ce privette tratamentele, aduse mai ales de conceptul de rezilientd asistati. Aceasta semnificd faptul ci promovarea rezilientei
in randul pacientilot cale prezinti tulburiri psihice va ocupa in viitor un loc
maior in tratarea a(estor persoane.
A avea o boali psihici gravi gi de lunge durata reprezenta o catastrbfi, atet
pentru persoanele suferinde, cat gi pentru membrii familiilor lor (Mannion,
1996). Anthony (1993) vorbeqte, la rAndul siu, despre persoane care igi revin
in lrma catastlofei psihologice pe care o reptezinte boala psihicd. in cazul
familiilor, este adesea evocat; povara bolii psihice a unuia dintre membrii lor.
Hoenig Si Hamilton (1966) fac deosebirea intre povara subiectivi - care se
concretizeaze prin reactii emotionale - gi povara obiectivS, reprezentati de
consecinlele financiare ii organizationale. in anumite familii, tulburarea psihici,
prezent; la unul dintre membri, genereaze o adev;ratA cdzA, iar Govigr (1994)
merge pAni acolo incAt si vorbeascd despre un,,Cernobil la domiciliu".
'inlucrareasaLcsnr.:sttitfoit.sd'tdtu.e\sufctclesuit!tlinftbustl?),coviS(1991)retateaze
Iupta dusi de familie dup:

SERBAN

pe care rezilienfa asistattr incepe se o aduci demersului

clinic.

IoNEscu,

ce

fiul s:u

a fost diaSnostical cu schizofrenie.

r,{ARLI srlEFFATRE.NAscli.(ENTo 5t vRoNIeuE

GoussE

Un punct de pornire: eterogenitatea evoluliei schizofreniei

(Andresen, Oades Si Caputi,2OO3). printre acestea

figureazi,,iluzia clini-

cianului", un fel de predileclie epidemiologice: medic]i nu povestesc

decAt
cazurile grave, care ingroagi statisticile pacientilor cu evolugie
defavorabil;.
Pacienlii cu evolulie favorabili, din contrd, nu se vor mai
prezenta la medic

gi, astfel, nu vor figura in statistici.

Au fost, apoi, inlocate alte explicatii, precum efectele secundare
ale anu-

mitor medicamente psihotrope asupra func{ionirii psihice a pacientilor

schizofreni, efecte care pot impiedica evolufii n priori iavorabile.
La alti pacienti, o posibili evolutie pozitivi poate fi perturbatd de instalarea
lor in rolul
de pacient psihiatric care se resemneazi si fie un recipient
pasiv al asistentei.
In cele din urm5, pentru alti pacienti, retragerea in-.aport.u mediul,
care
reprezinti o stlategie de autoprotectie in fala reacliilor oitile stArnite
de boala
psihici gi de persoanele care o manifestd, poate impiedica o evolutie
favorabili.
In 2005, Jobe pi Harrorv au trecut in revisti zece studii de urmarile
a
evolutiei pacientilor schizofreni, cu o duratE de cel pulin zece ani.
Noue studii
provin din America de Nord: cele doui studii realizate de
\raiuant (196i),
studiul clinicii Phipps (1966), cel realizat in Alberta, Canada (1976),
studiile
Chestnut Lodge (1984) 9i al Institurului psihiatric Columbia
irSAei, ,."t, ut
Spitalului de Stat din Vermont (1987), studiul Iowa 500 (1e90;
ii aceia reatizat
in.doul spitale din Chicago (2005). Cel de-al zecelea este studiul
internalional
pilot asupra schizofreniei (EpIS), realizat sub egida Organizatiei
Mondiale a
S;nit5lii (1991). Mai exact, in acest ultim caz, Jobe Hariorv iau in considerare
9i
grupul Washington al EpIS.
In ciuda unei serii de imperfectiuni, fiecare dintre aceste studii permis
a
lealizarea unor progrese importante in domeniul cunoFtjntelor
despre et,olugia

Trat.t

de r.zilienta

asiltet,.

Rezilienla persoanelor cdre prezintl

tulburlri psihice: perspective

de iniervenlie

253

"

1,,
I

I
I

I
I
I

schizofreniei. Aspectul negativ scos in evidenla de cele zece studii trecute in

revisti de Jobe qi Harrow il reprezinte faPtul ce evolutia schizofreniei este
mai putin favorabilA comparativ cu alte tulburiri psihice. Din contrd, studiile
analizate aduc dovezi irefutabile potrivit cirora foarte putini dintre pacienfii
schizofreni prezintd o evolulie regresivi, iar un subgrup de Pacienli Prezinte
perioade de remisie. Procentele diferitelor subgrupuri de pacienti, definite '
in functie de tipul de evolutie, variaz;, in acelagi timP, de la o cercetare la
alta. Astfel, studiile longitudinale arati evolulii favorabile la 21 pAnt la 57%

starea anterioard de strnetate, ceea ce semnifice vindecarea bolnavului

dintre pacienti.

(Withwell, 1999);
modelul renbilitare, conform cAruia boala este incurabild, dar pacientul
poate reveni, grafie eforturilor de reabilitare, la un mod de viali
asemindtor celui anterior debutului bolii (Anthony 9i Liberman,1992\;
modelul dbilitare (,,empowerment"), in care boala psihicd nu are un
substrat biologic ai rezulti dintr-o cdz; emotionali puternici, produsl
de factori de stres (Ahern gi Fisher, 2001). infelegAnd ceea ce se petrece,
dispunind de o buntr dozi de optimism gi prin utilizarea tehnicilor de

in acest context, Jobe gi Harrow reiau problema fundamentald Puse de

McGlashan, care, in anul 1988, a publicat o inalizi a acesteia: in multitudinea

abilitare, pacientul se poate vindeca gi igi poate relua rolul social deIinut
anterior, evitand, astfel, efectele etichetArii ca bolnav psihic.

de cifre referitoare la evolutia pacientilor schizofreni, ce aspecte se datoreaz;

diferentelor de ordin metodologic intre cercetirile efectuatel gi ce aspecte se
dato!eazi subtipurilor etiologice ale schizofreniei 9i traiectoriilor distincte ale
evolufiei bolii, care rezulti din interacliunea factorilor organici 9i de mediu?
lnteresul acordatin capitolul de fali problemei ridicate de McClashan provine
din {aptul ci aceasta scoate in evidenli una dintre parthiile imPortante de

in textele gtiinlifice, restabilirea implici disparitia sau diminuarea numdrului gi/sau intensititii simptomelor li revenirea la nivelurilor premorbide de
functionare. in majoritatea cazurilor, acest termen semnifictr deci absenta
bolii gi, in consecintA, vindecarea. Aceasti maniera de a concepe restabilirea

creare a rezilienlei asistate: actiunea asupra factorilor de mediu care Pot

influenla evotutia intr-un sens favorabil. in acest scop este necesarE, in mod
evident, cunoagterea factodlor respectivi..
Pe de altl parte, studiile de urmirire a evolutiei, ca gi acelea asupra Prognosticului evolutiei, arate cA factorii specifici pacientutui pot afecta intr-un
mod serios evolutia $i ctr unii pacienti mai rezilienli decat a\ii pot deptrgi
episoadele psihotice. Tooth, Kalyanasundaram, GIover pi Momenzadah (2003)

noteazi ci profesionigtii din domeniul senet;tii supraestimeazi uneori rolul

tratamentelor, uitAnd importanla eforturilor pacientului fi a resurselor sale
inteme in ameliorarea gi in restabilirea sa.
Discutand despre evolutia schizofreniei gi despre diferentele observate in
publicafiile disponibile, considerim importanti oferirea unei serii de pieaiziri
referitoare la conceptele de restabilire gi remisie. Defi in prezent suscite un
deosebit interes, conceptul de restabilirc nu este definit intr-o manierd consensualS. in contextul tulburArilo! psihice, Fitzpatrick (2002) descrie trei
modele de restabilire:

I
'

modelrtl medical, potrivit ceruia boala psihica este o boale

fizic;

(a cre-

ierului, de fapt); in acest caz, restabilirea este considerati o revenire la

lobe Ii Harrow (2005) mentioneazl dilerenle referitoare lar citenile de diagnosticare a schizo'
freniei, stadiile de evolulie a tulburirilor, metod.le de evaluare a evolutiei, tratamentele primjie
de pacienh, prelucr;rile statjstic ale dalelor clrlese.

255

corespunde modelului medical descris mai sus. Aceast,i conceptualizare poate

fi adecvati in cazul afectiunilor medicale acute, precum tripa sau o fracturE.
Pe de alte parte, ea nu reflectA ce se petrece atunci cand o persoani suferi de
afecliuni cronice cum sunt diabetul, astmul sau, in cazul tulburirilor psihice,
schizofrenia. in aceste situa!ii, o reducere importanti a simptomelor in urma
aplicdrii unui tratament nu semnifictr disparilia procesului patogen subiacent.
Pe de altA parte, acest mod de conceptualizare a restabilirii nu explici faptul
cd experienta bolii, chiar daci a generat schimbiri de duratS/permanente in
raport cu starea premorbidi, nu impiedici revenirea pacientului la un mod
de funcfionare suficient de adecvat.
Definitiile restabilirii propuse de cercetitori diferi de la un autor la altul.
Acestea sunt definilii stabilite prin consens, ii nu intr-o manieri empiricS.
Bellack (2006) consideri ci restabilirea este un,,construct" multidimensional
gi subliniazi faptul cA nu existd un sistem de referintS (sau un ,,gold standard")
in funclie de care sd fie posibili evaluarea definitiilor disponibile.
Una dintre afirmatiile cele mai citate este aceea a lui Liberman li a echipei

sale (Liberman gi Kopelowicz, 2002; Liberman, Kopelorvicz, Ventura gi

Gutkind,2002). Conform acestor autori, putem vorbi de restabilire atunci
cind, timp de doi ani, persoana diagnosticati cu schizofrenie prezinte o funclionare situati in limitele normale din punctul de vedere al simptomatologiei,
al activitetii la locul de munci sau la 9coal5 9i poate tr;i independent, intretinand relatii sociale. Din punctul de vedere al simptomatologiei, o functionare

I
SERBAN IONESCU, MARLI STIEFFATRE-NASCIMENTO

5I VERONIQUE 6OUSSE

Tratat de rezilienlS asistatJ

Rezilienla persoanelor care prezint; tulbu r: ri psihjce: perspective de intervenlie

t256 in Iimitele

normale implici un scor moderat, de cel pulin patru, Ia itenli Brief

Psychiatric Rating care descriu simptome psihotice, de dezorganizare cognitivi
gi comportamentali gi simptome negative.
Cum restabilirea nu este o stare permanenti, Torgalsboen gi Rtind (2002)
sugereazi termenul de remisie completd, care ar caracteriza intr-o manieri mai

precisi fazele asimptomatice ale bolii. Dar aceasti propunere ridicd obiecfii
din cauza sensului atribuit in mod obignuit termenului de remisie. Grupul de

lucru asupra remisiei in schizofrenie (Andreasen, Carpenter, Kane, Lasser,

Marder gi Weinberger,2005) definegte remisia ca pe o ameliorare a semnelor gi
simptomelor centrale ale acestei tulburiri, intensitatea simptomelor rimase
fiind atAt de slabi, incAt nu mai interfereazi semnificativ cu comportamentul
pacientului gi se situeazi sub pragul utilizat pentru justificarea diagnosticului
de schizofrenie. Pentru membrii grupului, remisia se deosebegte de restabilire,
aceasta din urmi fiind descrisi ca abilitatea de a funcfiona in comunitate din
punct de vedere social gi profesional, in absenfa relativi a psihopatologiei.
Remisia ar fi deci un pas necesar, dar insuficient in direcfia restabilirii.
Viziunea pacienfilor (sau a consumatorilor, conform terminologiei utilizate
cu precidere in lirile anglo-saxoner) asupra restabilirii este foarte diferiti de
aceea intilnitd in textele gtiinfifice. Definiliile consumatorilor trebuie si fie
asociate cu migcarea pentru drepturile omului/persoanei gi cu schimbdrile
majore de atirudine in ceea ce privegte boala psihici gi bolnivii psihici, care
au avut loc in opinia publicd.

Pentru miscarea consumatorilor/pacienfilor, restabilirea este.un proces

care se deruleazl intr-o manieri neliniari. intr-unul din primele articole
publicate pe aceasti temi, restabilirea a fost descrisi in urmitoarea manier6:
un proces foarte individualizat, unic, de schimbare a atitudinilor, valorilor,
sentimentelor, scopurilor, capacitifilor $i/sau rolurilor unei persoane; este o
manieri de a trii o viafi satisficitoare, plini de speranli gi utild, in_ciuda
limitirilor cauzate de boali (Anthony, 1993). Aceasti viziune asupra restabilirii le aminte;te lui Davidson, Schmutte, Dinzeo gi Andres-Hyman (2008)
cuvintele lui Camus din,,Mitul lui Sisif", si anume ci important,,nu este si te
vindeci, ci si trdiegti cu bolile pe care le ai."1

si fie ficuti deosebirea htre nrigcrrea consunntorilor propriu-zisi pi n;rsconstnntorilor suprrait!uitori (Ionescu,2010). Prima umiregte cregterea implicirii pacienSlor
in propriul tratament prin crearea de grupuri de intraiutorare gi sen'icii de susfinere A doua face
referire la un utilizator care a a\ut de suferit nu numai de pe urma bolii sale psihice, ci ;i a
tratamentelor psihiatrice, a neglijenlei si a actelor de brutalitate care erau curente cindva in
spitalele americane de psihiakie, ca gi peste tot in lume.
Albert Camus, 7991, lvlihrl lui Srsif, Buoregti, RAO. (Mr.)
Este necesar, mai int6'i,
carea

':

SERBAN ]ONESCU, MARU STiEFFATRE.NASCIMENTO 5I VERONIQUE GOUSSE

Menfionim, de asemenea, formularea ,,a ti in restabilire", ceea ce reprecurs de restabilire, elaborati gi susfinutd de persoanele
care triiesc cu o schizofrenie, formulare ce arate importanfa pe care o acorde
recupererii prezente a autonomiei Ei controlului asupra propriei viefi, in loc
de a agtepta la infinit momentul in care vor fi vindecate.

zinti, de fapt, a fi in

Rezilienla in familiile in care unul dintre membri

este diagnosticat cu schizofrenie
Marsh, Lefley, Evans-Rhodes, Anselr, Doerzbacher, LaBarbera qi p aruzzi
(1996) au realizat, in statele Unite, o ancheti nafionali asupra rudelor apro-

piate ale persoanelor diagnosticate cu tulburdri psihice. prin intermediul

Nntional Allinnce for the Mentnlly r/, (NAMI)
- Alianfa Nalionali a Bolnavilor
Psihic - acegti cercetitori au alcituit un egantion de 131 de persoane. Majori_
tatea celor care au participat la aceasti anchetr erau membri ai familiilor
nucleare: mame (54,4%), tali (12,6%), solii (9,2%), soli (4,6%), surori (5,1%),
frali (2,1%), fiice (2,3"/") 9i fii (1,5%). Restul eqantionului (3,L%) eraformat din
membri ai familiei ldrgite, de exemplu, bunici. varsta medie a participanfilor
era de 60,7 ani (cu vArste mergAnd de la 20 pAnd la g1 de ani).

Diagnosticul principal al membrurui famiriei suferind de o tulburare

psihici era: schizofrenie (53,4'/,), tulburare schizo-afecti vd (L3,7%), tulburare
bipolari (16%), depresie majori (rL,s%), tulburare de personaritate (1,5%) gi
alte diagnostice (3,1%). Unii respondenfi au susfinut prezenta unui al doilea
diagnostic (1.9,8%) qi cAgiva a unui al treilea (4,3%).
Dupi standardizare, rispunsurile la intrebdrile deschise adresate participanfilor au permis calcularea unor scoruri compozite pentru trei tipuri de
rezilienfi fafi de tulburarea psihicd a unuia dintre membrii familiei.
Rezilienla familiald (raportati de 87,8% dintre participanfi) se referi Ia
urmitoarele dimensiuni: existen[a legiturilor intre membrii familiei si im_
plicarea in problemele familiale, punctele forte gi resursele familiei, cresterea
gi dezvoltarea familiali, contribufia la rezolvarea problemelor generate de
tulburarea psihicd a unuia dintre membrii familiei, gratificirile care provin
din experienfa traiului aldturi de o persoani care suferd de tulburiri psihice.
Rez'ilien[a personald, prezenti, practic, la tofi respondenfii (99,21/o), are
in
vedere: diferitele lor contribufii (fa1i de membrul familiei care suferi de o
tulburare psihici, fafd de ceilalti membri ai familiei, de alte familii, de sistemul sdnitSfii mentale, de societate in ansamblu); ameliorarea propriilor

Tratatde rezilien!tr asistatl

Rezilienla persoanelorcare prezintl tulburiri psihice: perspectjve de interventie

:l
l

caractristici personale (intAlnindu-se cu boala psihici au devenit mai buni,

mai putemici $i mai capabili de a artrta comPasiune); cre$terea li dezvoltarea
lor personaltr (exprimAndu-se prin dezvoltarea de noi comPetente, Printr-o
congtientizare sporiti Si prin noi atitudini fattr de viald); ameliorarea strategiilor de adaptare; obtinerea gratificirilor Personale (ca urmare, de exemplu,
a participerii lor la restabilirea acelui membru al familiei care suferi de o
tulburare psihictr); faptul de a detine perspective mai bune qi de a-9i defini
priorittrti mai adecvate.
Rezilienla acelui menbru al lonriliei care Prezitlti dingnoslic psihintric a tosl
observati in 75,6% din cazuri. Aceasti formi de rezilienttr se exprimi in
muttiple feluri, a ciror importanttr justificA Prezentarea lor deialiattr.

Studiul realizat de IUannion s-a focalizat, gi e[, asupra celor trei tipuri de
rezilienti descrise de Marsh ef ai.: familiali, personalA li a partenerului cu
tulbureri. Acest ultim tip ne va atrage atentia. 9ase dintre lespondenli nu au
avut nimic pozitiv de spus referitor la partenerii lor diagnostica[i cu tulbur;ri
psihice. Ceilalti au dezvAluit mai multe dimensiuni ale rezilienfei partenerului
lor: caracteristici personale pozitive (precum curajul sau complianta la tratament), prezenta semnelor de restabilire, ca gi participarea lor la aceasti
ameliorire, aportul lor la viala celorlalti membri ai familiei, altor persoane
suferind de tulburdri psihice gi promov5rii sindtSlii psihice in societate.

Drumul spre restabilire al persoanelor diagnosticate

cu schizofrenie: locul rezilienlei

in ciuda limittrrilor ce provin din prezenta unei tulburiri Psihice,

persoane au caracteristici personale pozitive, caPacit;ti, talente, daruri, ca

Si erperienta celor traite, a trebuintelor li obiectivelor lor;
in tinp ce unele dintre aceste persoane au Potentialul necesar Pentru a se

Pornind de la rezultatele studiilor longitudinale realizate asupra persoanelor diagnosticate cu schizofrenie, Andresen cf nl. (2003) conceptualizeaz;
un model stadial al restabilirii. Ccle cinci stadii ale acestui model sunt

restabili, toate au potenlialul necesar pentru a-Ei ameliora calitatea vielii.

Ele pot invita si faci fafi bolii duc6nd, astfel, o viati satisficetoare, cu sens.
Ele aduc ceva in familie. Dincolo de participarea la responsabilititile c5minului familial, aceste persoane pot contribui la intirirea toeziunii famiIiale Fi la dezvoltarea unui sentiment de satisfactie.
Ele pot fi utile altor persoane cu tulburari psihice, angajdndu-se in aplrarea

urmitoarele:

.
.
.

drepturilor

aceste

acestora.

modul de functionale a sistemului de

Pe tot Parculsul restabili!ii,
in
ansamblu.
sanitate mentali ii a societitii
in favoarea schimberilor
noi
roluri,
pledind
aceste persoane iii pot asuma
constructive in sistemul sAnititii psihice Fi Pentru angaiarea, cu normi
partiale sau intreagi, a persoanelor cu un diagnostic Psihiatric.
Ele contribuie la organizarea qi la

Rispunsurile partenerilor care au fecut Parte din eEantionul studiat de

N{arsh et dl. (1996) au ficut obiectul unei analize separate realizate de Mannion
(1996)'. Acest subgrup, format din 11 solii, 6 soti fi o togodnici (13,8% din
numerul total), avea o varste medie de 54 de ani (cu o disPersie intre 20 pi
81 de ani). Diagnosticele partenerilor care Prezentau tulbur;ri Psihice erau:
tulburarebipolar6, depresie, schizofrenie ParanoidA Si tulburare schizo-a fectiv;.

Pani atunci, numai Fadden, Bebbington si KuiPers (19S7) studjaser: Partenerii Pacienfilor

firoraloriul, caracterizat prin negarea tulburirilor, confuzie, disperare,

confu zie identitard qi retragere autoprotectoare;
conrliefilizoren, prezenti atunci cAnd persoana manifest; o licirire de
speranld intr-o viafi mai buntr 9i in posibilitatea restabilirii. Poate fi
generate de un eveniment interior sau poate fi declangat; de un medic,
de un,,altul semnificativ" sau de o persoani ce reprezinte un model.
Acest stadiu implici o congtientizare a faptului ci este posibil un alt
sine, capabil de restabilire, diferit de acela de,,persoane bolnavA";
pe parcursul stadiului numit p/egrifi,.c, persoana se hotir;ite sd demareze travaliul de restabilire, face un bilant a ceea ce este intact in sine
insiii, un bilanf al forfelor qi al vulnerabilititilor sale. Pregitirea in-

seamni informarea in le8dturi cu boala psihici, cu serviciile disponibile, cu capacitStile necesare restabilirii. TotodatS, persoana se implic;
in grupurile de pacienti li relationeaze cu cei de aceeaSi tarst;i
- pe parcursul recorstrririi, are loc dificilul travaliu de restabilire. Per. soana care se afli in acest stadiu se angajeazd in formarea unei identit;ti
pozitive, ceea ce implici reevaluarea vechilor sale obiective ti valori,
stabilirea unor noi obiective qi depunerea de eforturi pentru atingerea scopurilor dorite. in acest stadiu, pacientul trebuie se-gi asume

Tratat de relilint5 asistati

LI 5T]

SERBAN IONESCU,
'T,'IAR

FFATR

NASCIM

NTO SI VERONiQUE GOUSSE

Rezihen[a persoanelor care prezint5 tulbu r: ri psihice: perspective de inrerventie

260

acest stadiu gtie cum sd-gi gestioneze boala gi ce si faci pentru a avea
sentimentul cI este bine. Persoana este rezilienti in fafa dezamigirilor
viefii sale cotidiene, are incredere in capacitatea sa de a se redresa 9i
pdstreazi o viziune pozitivi asuPra lucrurilor. Duce.o viafi la fel ca a
celorlalji, o viafd cu sens gi privegte spre viitor. Persoana respectivd are.
o imagine de sine pozitivi, intrucAt consideri ci experienfa bolii psihice
a schimbat-o in bine, fdcAnd-o mai competenti.

Un alt drum de la boali la restabilire ne este ProPus de Geanellos (2005).

Pornind de la analiza tematici a 19 povestiri publicate (uneori anonim) in
Schizophrenia Bulletint, de citre persoane suferind de schizofrenie, Geanellos
pune in evidenli cAteva teme majore, corespunzAnd, de fapt, traiectoriei
urmate de aceste persoane de la debutul tulburirilor gi pAnd la restabilire. De
data aceasta, conceptul de rezilienli este Prezent in fiecare stadiu. Cele patru
stadii descrise de Geanellos sunt:
fragmentareo, caracterizatd printr-o

dezintegrarea, stadiu in care rezilienf apare ,,zdrobiti", iar sinele copleqit;

reintegrarea, care implicd restabilirea rezilienfei qi a sinelui;

Pentru Geanellos, rezilienfa reprezintd un continuum, mergAnd de la

manifesttrri aproape imperceptibile la manifestiri foarte intense. Din aceasti

perspectivi, o intervenfie ce urmiregte consolidarea rezilientei este posibild

gi in orice situalie. Aceastr manieri de a concepe rezilienla il
deosebegte de Andresen et al. (2003), pentru care rezilienta nu apare decat in
ultimul stadiu al itinerarului pe care ei il propun pentru atingerea restabilirii.
Bazindu-se pe o analizi aprofundati a procesului rezilienfei la persoanele
cu tulburdri psihice grave, Nascimento-stieffatre (2009) descrie mai multe
etape care nu au loc mereu in aceeaqi ordine, care se pot gi suprapune sau

in orice moment

asocia. Aceste etape sunt in

vulnerabil;

reconstrucfin, stadiu
reorganizat.

in

care gdsim o

rezilienli reinnoiti 9i un

sine

Periodicul Sehizollrenia Brllctirr publici in mod regulat mirturisiri scrise de persoane atinse de
schizofrenie.

SERBAN IONESCU, MARII STIEFFATRE.NASCIMENTO

SI VERONIQUE GOUSSE

261

consecingele unei

rezilienfi compromisi gi un sine

Reintegrarea se produce datoriti unei acfiuni congtiente a subiectului qi

sus{inerii celorlal;i. in loc de a rdmAne izolat ;i a lupta Pentru a menfine o
aparen!d de normalitate in fa!a dificultdfilor intAmpinate, pacientul diagnosticat cu schizofrenie preia controlul, cauti ajutor gi dezvolti o serie de relafii de
susfinere. in acest fel, forfele destablizatoare incep si fie stdpAnitq, iar rezilienla gi sinele ies la suprafafi.

'

Reconstrucfia implici deprinderea abiliteFi de a gestiona implicafiile gi

tulburiri nedorite gi pentru aparifia cireia persoana nu a
fost pregititi, fiind vorba de evenimentul cel mai neaqteptat al vie[ii sale. in
acest stadiu se recurge la un compromis cu tristefea qi dezamigirea care au
generat o viafd netrditi din cauza bolii, la un compromis cu diferenfa dintre
realitatea ca atare gi ceea ce Geanellos numegte ,,ecoul ticut" a ceea ce ar fi
putut fi. Pentru a trii cu schizofrenia, este necesar ca sinele si invele sd-gi
cunoasctr propria naturi gi si congtientizeze necesitatea unei schimbiri
profunde, care str duci la un sine diferit, reconstruit intr-o manierd rezilienti.

responsabilitifi pentru a Putea define controlul asupra bolii qi a vie[ii

sale. Trebuie si-qi asume riscuri, si fie gata si suporte dezamigiri qi si
o ia de la capit pentru a incerca din nou, mai bine;
crerterea reprezinttr stadiul final al restabilirii gi poate fi conceput ca
solufia, rezultatul, incununarea procesului de restabilire. Este posibil
ca simptomele si nu fi dispirut complet, dar persoana care se giseqte in

numir de cinci.

Sentimentul de n fi diferit de ceilalli, ,,bizar", recunoagterea faptului ci ,,ceva

nu merge", ci in existenfa sa intervine ceva nou. Aceasti constientizare nu
antreneazi obligatoriu punerea in funcfiune a mecanismelor, strategiilor
sau acfiunilor. Pentru ca schimbarea perceputi si capete un sens, este
adesea necesar ca o persoand din exterior (membru al familiei, prieten,
coleg de gcoali sau de serviciu) sd sustini acest sentiment qi si inlesneasci
o confruntare cu realitatea. Aceasti etapd poate fi considerati o ecluzi

(situati inaintea intririi propriu-zise in boala psihici), unde persoana

dezvolti strategii pentru a face fali noului eveniment care ii perturbi
existenfa. Aceste strategii pot lua forma unor mecanisme de apirare, precum denegarea sau negareal. Anumi[i pacienfi manifesti dorinfa de a evita
t

Tenlmul dezegare acoperi urmitoarele doui sensuri: (a) refuzul de a recunoagte ca fiind ale sale,
imediat dupi ce le-a formulat, m g6nd, o dorinftr, un sentiment, care reprezinia surse tle conJ1ict.
Penku a fi denegare-apirare, este necesar ca enunful gi negarea lui si se refere la elemente

purtitoare

ale unui conflict incongtient 9i refuzate din chiar acest motiv; (b) refuzul subiectului de
a primi,o interpretare exacti in ceea cel prive$te, din partea unui interlocutor (de reguli, un
psihanalist). Acest al doilea-sens.esie discutabil (interpretarea interlocutorului poate fi"gregiti).
Freudinsisti asupra echivalenlei denegare-rezistenftr, considerAnd ci refuzul interpretirii date
de psihanalist nu este decat rm semn al rezistenlei pacientului. pe de alti parte, ,,csrrda este

Tratat de rezilienll asistatl

Rezilienla persoanelor care prezinti

tulburiri psihice: perspective de interven!ie

I
orice conversatie centrate asuPra tulburtrrilor lor. Acest eveniment este
incircat de ambivalentr, intrucat Pacientii resPectivi revin fdre incetare

l*,

asupra dificultitilor pe care le intdmpin, in diferite domenii ale vietii lor'

ldrd a reuEi nici str le accepte gi nici str analizeze emoliile stArnite Din
contr;, alti Pacienli manifesttr destul de repede, dupi aparifia primelor
simptomeaie hrlburirii, dodnfa aProape dureroastr de a le intelege $i de a
sciia de ele. Aceste Persoane Pot, chiar de la incePut, sl aibi sPeranle li

incredere

in capacititea lor de a dePtrgi Perioadele de crizi gi pun iri

practici strategii Penttu

controla, Pe cat Posibil, consecinlele semnelor 5i

simptomelor tulburilii lor. Aceasti atitudine poate fi considerattr o primi

etapd a rezilienlei in fata bolii Psihice.
A ioua etaPtr, debutAnd cel mai adesea odatd ce faza acuti a tulburtrrilor'
a trecut, este cea aintrebirilor care Pot dtce la inlelegerea, cel Putin Partiali'
a celor ce se iitAnplLi. ,,Cine sunt eu?", ,.Ce mi se intimpli?", ,,De ce mi se
intAmpl5 mie?" RdsPunsul dat intrebddlo! mentionate le Permite Pacientilor o mai buni pozitionare in istoria lor familialtr, culegerea unor informalii
asupra tulburdrii Pe care o au, gisirea urui sens Pentru cea ce Ii se in-

timpli. Chiar Si atunci cand Sandirea continui si fie confuzi, aceste

infoimalii ii Pot ajuta si controleze mai bine tulburirile existente Si s'-li
sporeascl increderea in ei inpigi. Aceasti etaPtr le va Permite si se rePo-

,i1ioner" in laPort cu derularea ProPriei lor vieti, sa faci doliul viefii lor
anterioare, str inceaPl se accePte situatia actuali, a cirei evolutie remane
incerti.

A intelege ceea ce s-a Petrecut este similar cu a-9i insuQi experienfa bolii
psihice printr-un travaliu de elaborare, ceea ce-i va permite Persoanei si nu
mai nege o evidenltr care face parte de acum incolo din istoria sa Personali'
Totuii, simpla intelegere nu este suficientA, manifesttrrile tulburirii psihice
intelese in contextul in care au
9i schimbiiile pe care le genereazi tlebuie
vorba de o agresiune, de un
este
DacA
a cipeta un sens.
fost treite,

Pentru
eveniment exterior cu caracter traumatizant care Pitrunde ilicit in viata
unei persoane, este imPortant sd se factr distinctia intre ceea ce este ProPriu
ce s-a Petrecut,,nu este eu'
9i ceea ce vine din exterior. A inteleSe ci ceea
nu este al meu" \'a Permite libertatea de a actiona din nou, de a restabili
proglesiv controlul asupra celor ce se Petrec. Din contrtr, atunci 6ind este
vorba de evenimente interioare, Precum tulburerile psihopatologice care
definit;
pentru

ca actiunea de a retuza realitatea

Eu (krnescu, Iacquct 9i

Lholt

unei PercePtii rt'simtile drePt Periculoasesau dureroas

1997/2001).

SERBAN IONESCU, MARLI S'IIEFFATR-NASCIMENTO 5I VERONIQUE GOUSS

pettund in psihic, atata timp cat pacientul implicat nu va incerca si-ii

inteleage boala, str-i observe manifesttrrile 9i si stabileasci legAturi cu
mediul siu, nu va putea controla consecin[ele tulburilii asupra diverselor
aspecte ale vielii sale.
O alte etapi in dezvoltarea procesului de rezilienftr este aceea in care
pacientul prezentand o tulburare Psihictr este in misurl si acorde incredete
ulai olle ltersoate. Pentru a ajunge acolo, Pacientul trebuie sa lucreze cu

sentimentele de rugine qi de culpabilitate pe care le genereazi, foarte des,

boala psihici. Faptul de a avea incredere in cineva, de a se simti accePtat li
inteles, incuraieaze pacientul se-gi Plraseasctr izolarea. Aceasta incredere
poate fi adresatA unui prieten, unui membru al familiei sau unui Profesionist
'Increderea
face loc limbajului, iar limbajul
din domeniul sinit;tii mentale.
dtr un sens celor intamplate li Permite Proiectarea in viitor.
Pe baza schimbErilor produse pe parcursul etapelor precedente, Pacientul

psihiatric este in misurd sn lacn latn adoercitdtii tulburirii sole ltsihicc li

consecinlelor rcesfein. Rezilienta se instaleazi deci Progresiv, ca urmare
a unor incercEri ce-i pe!mit pacientului si testeze strate8ii, s;-ii acorde
incredere pe baza reuiitelor sale, chiar dacd acestea sunt minime ExPerienta succesului il incurajeaztr si elaboreze strategii mereu mai eficiente.
in acest context, rectrderile pot deveni pentru Pacient ganse de a-ii cunoaite
mai bine boala ii de a crea noi strategii in vederea Prevederii reciderilor gi
a unei mai bune adapttrri sociale qi profesionale,

A cincea etaptr este aceea in care pocientul ii as nll ihtPeratiaele ce lifl cle
trutafieti. in cazul persoanelor care suferd de tulbureri PsihoPatologice
trave, tratamentul este adesea foarte constrangetor, intrucat imPlici administrarea zilnictr a medicatiei, vizite frecvente la medic ai urmarea unei
psihoterapii de lungl duratA. Din aceste motive, a se ingriji poate deveni o
presiune dificil de asumat. Cel mai adesea, numai prima Parte a tlatamentului este acceptati. Prin urmare, numerogi pacien{i dau dovadi de
noncomplianttr 5i evolutia lor PanA atunci favorabili risci si fie intreruptd
de o recidere. Asumarea tratamentului este deci un demers dificil pentru
menfinerea la un nivel adecvat a procesului de rezilienti.

Implicalii in sfera practic5

Raportul Comisiei prezidenliale americane,,Noua libertate" deschide
perspective foarte incurajatoare referitoare la tulburirile psihice: ,,rr-e 96ndim

Tratat de rcalienls asist.tA

r Re2ilienla persoenelor

car

Prezjnt:

tu lburtrri Psihice: PersPe(tive de

intervenlie

264 la un viitor in care fiecare persoani ce prezinti o tulburare psihici se va

restabili, un viitor in care boala psihici va Putba fi preveniti sau vindecati, un
viitor in care boala psihici va fi depistati din timp qi in care orice persoand
avAnd o boalS psihici va avea acces, in orice stadiu al viefii sale, la un tratament eficient Ei la sprijinul esenfial Pentru a trdi, a munci, a studia 9i a
participa in totalitate la viafa comunitifii sale" (New Freedom Commission
on Mental Health, 2003, P.1).
Textul raportului continui specificAnd cd transformarea sistemului ile
sinitate mentali nu se poate realiza dec6t daci ingrijirile acordate se focalizeazd, asupra,,dezvoltirii abilitdfilor consumatorilor de a face fa]i cu succes
provocerilor viefii, asupra facilitirii restabilirii qi asupra construirii rezilien{ei
(p. 5).
Ei nu numai asuPra gestionirii simptomelor"
in contextul creat de migcarea consumatorilor, conceptul de restabilire
antreneazi un nou model de tratament gi conceptualizarea unor noi posibile
cdi ale procesului de restabilire. Pentru ca restabilirea si se realizeze, este
necesari indeplinirea anumitor conditii interioare gi exterioare (Jacobson gi
Greenley,2001).

Condiliile interioare cuprind: (a) speranfa c5 restabilirea este posibili;

(b) declangarea unui Proces care sd duci la un sine separat de boal6 9i la
dezvoltarea unei serii de abilitili necesare pentru a face fali simptomelor;
(c) abilitarea (sau entpou,ernrcnt-ul), care atenueazd sentimentul de neputin[d

qi de dependen[i generat de tratamentele clasice din domeniul sdnit5lii

mentale; (d) conectarea, care implici restabilirea legiturilor sociale.
Condifiile exterioare sunt formate din politici gi practici care contribuie la
restabilire: (a) recunoagterea drepturilor omului (sau ale persoanei), incluzAhd
lupta impotriva oricdrei forme de stigmatizare gi de discriminare fa!6 de
persoanele care sufer6 de oboali psihici; (b) dezvoltarea unei culturi pozitive
in ceea ce privegte restabilirea, care valorizeazi cregterea personald, respectul
gi speranfa; (c) existenfa serviciilor focalizate pe restabilire, care favorizeazd
speranfa qi abilitarea qi includ pacientul-consumator in calitate de partener,
pebaza unei relafii de respect reciproc.
in 2004, cu ocazia unei conferinle de consens asupra restabilirii gi transformirii in domeniul sinitilii mentale (Substance Abuse and Mental Health
services Administration, 2005), a fost propusi o listi exhaustivd a caracteristicilor serviciilor eficiente focalizate pe restabilire. Restabilirea-este conceputi intr-un sens holistic (intrucAt se referi la corp, la psihic gi la comunitatea
in care trdiegte persoana ce suferi de tulburiri psihice) gi neliniar (pentru ci
reprezinti o dezvoltare continud, intrerupti de recdderi ocazionale). Serviciile

primite trebuie si fie centrate asuPra persoanei, individualizate in funcfie de

265

trebuinfele, preferinfele 9i experienIele fiecdrei Persoane'

Berieficiarii serviciilor trebuie si faci alegeri, s5 poatd lua decizii, si-9i
controleze gi sd-gi hotirasci propriul Parcurs spre restabilire. Pentru a-9i
asuma responsabilitatea ProPriului drum spre restabilire, beneficiarii serviciilor trebuie si fie formali Ei suslinufi Pentru a-9i exercita alegerea qi a lua
decizii.
Restibilirea valorizeaz| qi se clidegte pe resursele qi pe capacitilile beneficiarilor de a gestiona situafia. in procesul restabilirii, un rol important este
jucat de suslinerea Pe care gi-o acordi reciproc beneficiarii'
in realizarea restabilirii, un rol esenlial il joacd protejarea drepturilor
pacienlilor, precum gi eliminarea discrimindrii 9i a stigmatizirii. Restabilirea
irebuie conceputi ca mesager al speran$ei ci persoanele diagnosticate cu
tulburdri psihice pot dep69i obstacolele cu care sunt confruntate qi cd o pof
sconte ln cnPdt.
in cele din urmi, conferinfa din 2004 a subliniat
nirea restabilirii este speranla!

ci elementul-cheie in defi-

Autismul gi celelalte tulburiri Pervazive

ale dezvoltirii
Diversitatea tipurilor de evolulie

studiile asupra evoluliei pe termen lung a autismului incep sd apari in

anii L950 gi 1950 gi sunt marcate de serioase probleme de ordin metodologict'
doud
Conform lui Tsatsanis (2003), pebaza acestor studii iniliale s-au impus
rezultate:

autigti rimAn autigti la adolescenli qi la vArsta

-.majoritatea copiilor
adulti, diagnosticul este stabil, chiar daci modalitatile de evolutie
variazdmult (o evolufie suficient de buni gi bund in domeniile ;colar,
social gi profesional fiind observati la cel pulin un sfert dintre subiecfi);

problemele metodologice care ingreuneazi interpretarea datelor referitoare la evolufia cazurilor

privinla
de autism sunt numeroase: efeitivul redus aI populafiilor studiate, diferenlele in
instrumenmodului de recrutare a subieclilor 9i a manierei de stabilire a diagnosticului, absenta
adecvati a
telor adeo,ate pentru studii longitudinale privind eYolu$a (Permitand acoperirea
tranziliei de la o virsii la alta).

I
VERONIQUE GOUsSE

SERBAN IONESCU, MARU SIIEFFATRE-NASCIMENTO

Tratat de rezilienll asistattr

Rezilienla persoanelor care prezintS tulburlri psihice: perspective de i nterventie

'I
I

266

coeficientul de inteligenltr 9i dezvoltarea limbajuiui (ii, mai.ales,

prezenla inaintea varstei de 6 ani a unui limbai ce poate servi comu_
nictrrii) sunt cei mai buni predictod ai evolutiei.

La 28 de ani duptr aparilia articolului in care a fecut prima desc ere

sistematictr a ceea ce numim acum tulburare autistl, Kanner (1971) public5 o
ancheti asupra evolutiei a 11 cazuri princeps. Datele culese de Kanner cu
ajutorul Barbarei Ashenden, asistent social la Johns Hopkins Hospital, scot in
evidenla trasee evolutive foade diverse. Acestea merg de la,,un real succes,,
(cazurile lui Donald T. 9i Frederick Creighton, care dau dovadtr de o foa e

mare autonomie) la pacienti cale gi-au petrecut, practic, ihtreaga vial, in

institutii de asistenle, care.,9i-au pierdut vitalitatea,,Fi al ciror coeficient
de inteligenli s-a diminuat considerabil (precum Barbara K., Richard M.,
Virginia S. sau Charles N.).
in 1973, Kanner publici un studiu de observare a evolutiei celor 96 de
persoane pe care le-a examinat cind erau copii gi care aveau acum 20_30 de
ani. Rezultatele aratA ci, in marea lor majoritale, acestea aveau un
trad !idicat
de dependenlA, un mare numir dintre ele fiind institutionalizaie. Totugi,
unsprezece lucrau, avand ocupatii merg6nd de la contabil, tehnician de Iabo_
rator gi meteorolog pini la muncitor necalificat int!-un restaurant. gapte
petsoane locuiau singure gi doar una (care devenise compozitor de succes) se
cAsitorise Si avea un copil. Degi majoritatea f;ceau parte din cluburi sau
grupuri (de muzictr, sport, bridge sau enoriagi), putini aleau relatii apropiate
sau intime. Chiar daci numai l1-12% din 96 de persoane evoluaseri pozitiv,
Kanner rimAnea optimist in privinla plognosticului persoanelor suferind de
autism. El considera ci acesta va fi mai favorabil pe misurtr ce tulburarea va
fi cunoscuttr gi vor fi ftrcute progrese in domeniul educational li telapeutic.
Aceasti predictie a fost partial confirmati, intre 1960 ii 2000 producAndu_se o
scidere rapidd a numirului de persoane ingrijite in institutii Si crescand
proporlia celor incadrate in munci (Howlin gi Goode, 1998).
in primele sale rapoarte, Asperger a intocmit un tablou pozitiv al evolutiei
pacientilor prezentand sindromul care-i poartA numele ii care face parte, ca
ii
autismul, din tulbur;rile pervazive ale dezvolterii (cf. Irith, 1991). Aceitia
erau capabili str-pi utilizeze talentele gi interesele pentru a obtine un loc de
munci gi a se integra social. Apoi, Asperger, care a!,usese posibilitatea si
examineze Fi sA ulmireasc; mai mult de 200 de pacienti care prezentau
acest sindrom, gi-a nuantat viziunea in privinla prognosticului. El a prezentat
totugi traiectorii de viatA care aduseserd nilte persoane diagnosticate cu

SERBAN IONESCU, MARU ST]EFFATRE-NASCIMENTO

5I VERONIQUE GOU55E

sindrom AsPerger

20

---L--: L:n6.^t^la -?eflrm profesor

in situatia de a ocuPa Posturi bine cotate' Precum I

de astronomie, chimist sau matematician'

"'
studii realizate asuPra unor Persoane
it".i.i'i" ,""ote rezultatele a sase mai
mare de 70' Howlin (2000) consta;;tism Ei a'And "" IQ
ot";;;;;
Astfel' ProPorlia celor care
tl c, Ia vatsta adultA evolutia este foarte variabilS'
care
variaztr intre 5 ii 44o/o' cea a Persoanelor
au un loc de muncd remunerat
Procentele
semiindePendenttr' intre 16-li 5oo/o
duc o viattr indePendent' sau
constatate
Diferentele
44%
16
8i
cuDrins;intre
evolutive considerate bune erau
de evaluare a

dintre instrumentele
de Howlin ar rezulta din difereirlele
acestea
de recrutare a subieclilor' La
rezultatelor evolutigi'9i modalititite
adaug, regiunea de Proveniente

l o"t'outt"lo'

se

studidte' deoarece nivelurile

disponibile variazl

de domiciliu pi serviciile de sustinere

"t.i"ilt"i",
ie Ia un toc la altul, de la o larl la alta'
din Marea Britanie a efectuat o analize
Societatea nationale a autismului

,*t'

,-0",,""i

o"-i.rd o:

"'::l: ill.liJl,:1#';,t:;j".T|]iT:'i:i .:t:'j;'"|l:

autismului (cu o functionare la n

nivel inalt
Pott"' Ei Prior' 2001) arat; cI la un
zultatele (vezi Barnu'd, Hu'uuy'
indePendenta
trlicsc intr-o manier' comPlet
de functionare, 37o dintre autiSti

;;f l'""1Ant'
I-;?,H;
l':1i':jiil:"":fff;:"'f ::l[","""'i"'il;':]i:
traiului cotidian fartr aiutor'
;

un nivel inalt de funclionare pi la 2%

obseNate la doar 12% dintre "'ti'iiiit'
iu t"t" doutr extrem ale continuumului
dintre cei cu o funclionare 'tuual
in
gr% airitre subiecti nu sunt deloc implicali social
eradului de funclionare,
de

:;";,;;;;;il;ius,

:2% din populatia studiate Prezinti Probleme

sinitate mentaltr asociate autismului'

stare
imp5rtliite' autismul ar rePre.zenta o
Conform unei opinii universal
dissunt
acestea'
toate
Cu
1990)

gravtr, cu un Prognostic '"'u"ut 6tiitu"a'

indeca te ln acest sens
se vorbegte despre cazu ri .v
Donibile publicatii in care
tratate de Ann Bergman (1965)'
ooate fi citat cazul lui Ellie' tanitu "titia
cum acest coPil autist se transforme

B:ffi"il;;;;;;;;ia""""Pn"

""ttr

intl.otanileatrtrgitoale,u.a,"l.,o,ui,",inspecialintona|ia,estenormalS.
se
devine mama a doi coPii de care
Urmeaze studii medii, se cisitoreite'
dispov'ideo
p'oUl"t" Documentele
ocup5, chiar dacd intamPini ou'"tu'"
initial' altfel putand lua
diagnosticului
in p'i'i"1u
Hi;;;r;;;lnaoi"tl
naitere intrebtrri in aceastA Privinte'
I

Burgess

evaluarea evoluiiei
in faloarea utilizirii catitilii lietii Pentru
fi Gutstein (2007)Pledeaze

Persoanelor

autiste'

Tr.ttd.rrili.n!5esi$atlrRezilienlapersoanelorcarePrezintttulburiripsihice:persPecn'edeinte^enfie

_p3

8r:llrJ trtrd

268

Cazuri precum acela al lui Ellte nu sunt unice qi anumili autori au.admis
unii copii prezent6nd tulburiri din spectrul autismului s-au restabilit sau
au pierdut manifestirile comportamentale ale unei tulburiri a cdrei
origine
este, potrivit cunogtinfelor noastre actuale, biologic5, genetici (vezi
Helt,
cE

Kelley, Kinsbourne, pandey, Boorstein, Herbert gi Fein, z-ooa;. insa

alli autori

afirmi ci respectivii copii, chiar daci prezinti amelioriri indiscutabile, ar,

continua si prezinte deficite tipice pentru aceastd tulburare, precum probleme

in planul interacfiunilor sociale gi al comunicirii (Mundy, 7gg3).
Pornind de Ia aceste dezacorduri, Kelley, Naigles gi Fein (2010) au compaiat

un grup de copii autigti cu,,evolufie optimi" cu alte dour grupuri

asemdndtoare
din punctul de vedere al varstei, sexului qi I.e.-ului nonverbal. Aceste
doui
grupuri erau formate: unul din copii cu ,,dezvoltare tipici,,, iar celilalt, din
copii apar$inand spectrului tulburirilor autiste si care continuau si prezintd
un astfel de diagnostic. Copiii din grupul cu evolufie optimi fuseseri
anterior
integrafi intr-o clasi obignuitd, aveau (la ultima evaluare gcolari) un
Ie mai

mare de 70, fuseserE diagnosticafi anterior (cu ADI-Rr, de citre un

profesionist
specializat in fulburdri pervazive de dez'oltare) cu acest tip de tuiburare,
dar
nu mai prezentau (la aplicarea ADos-G'1) astfel de tulburdri, nu primeau
tratament mai mult de o ori pe s6ptimand (de exempru, o ori de
ortofonie

sau una de terapie ocupalionald) gi nu beneficiau de niciun ajutoi qcorar

in clas5.

Rezultatele obtinute de Kelley et or. aratdci autigtii din grupur

cu evolufie
optimE prezinti scoruri situate, de asemenea, in rimite oo.*ui"
- gi, cel mai
adesea, mai bune decat cele obfinute de subiecfii grupurui
apargin6nd spectrului tulburirilor autiste la instrumentele destinate si evaiue ze: prezenla/
absenla simptomatologiei autiste, funcfionarea adaptativd, prezenla/absenia
problemelor comportamentale, funcfionarea limbajului gi comunicarea.
Con_
form acestei cercetiri, cel pufin caliva copii diagnosticali cu tulburiri

din
spectrul autismului pot prezenta evolufii absolut excelente. Cercetirile
'iitoare'or trebui si precizeze cum s-a ajuns la aceste evolutii si care sunt
factorii care i-au plasat pe astfel de traiectorii de dezvoltare.

'4ttism

Diagnostie lntensira

Reaised,

ln acest caz, instrumenhrl utilizat

este

elaborat de Lord, Rutter gi LeCouteur (1995).

Ailtisrr

Diagnostic obsentatiott Schedule

Lord, fusi, Lambrecht, Cook, Leventhal, Dilavore] pickles

SERBAN IoNEscU, I"iIARu STIEFFATRE.NASCIMENTo

5I VERoNIQUe

5i Rutter (2000).

coussE

Giitrcric, creat de

Cum se aplici notiunea de rezilien!5 tulburirilor

din spectrul autist?
Utilizarea nofiunii de rezilien]a in sfera tulburtrrilor din spectrul autist
debuteazi cu studiile astpta fantiliei in care trSiegte o persoani prezentind
a
astfel de tulburiri. Au fost concePute mai multe modele teoretice pentru
este
familii
unei
membrii
dintre
unul
explica situafia apiruti atunci cand

269

atins de o boald sau de o incapacitate cronicd'

punctul de pornire il constituie lucririle lui Hill (1,949;7958), care a studiat
lucrului
familiile sepa.it" i., ti*p,.rl rizboiului gi stresul astfel generat. Pe baza
famistresului
al
clasic,
numit
ABCX,
cu aceste fimilii, Hill a propus ntodelul
(desemnata
familiali
criza
pot
precipita
lial. Potrivit acestui autor, trei factori
suferinfele
cu litera X in modelul propus): evenimentul Senerator de stres 9i
familia
dispune
de
care
Pentru a face fafi
pe care le produce (A), resursele
stresant (C).
evenimentul
defineqte
stresului (B) gi maniera in care familia
lui Hill a
modelul
cantitative,
calitative
9i
Pebaza studiilor longitudinale
Patterson,
(McCubbin
ABCX
dublu
9i
evoluat, transformandu-se in modelul
(a) in fala stresu1gg3a). Aceastd evolu(ie a fost determinati de trei observalii:
lui cronic, sistemul familial ajunge in situafie de crizi, trebuie sd se reorganizeze;i si-gi schimbe modurile de func[ionare; (b) factorii care fac parte
din modelul lui Hill nu sunt suficien{i Pentru a explica variabilitatea tipurilor

defunclionarefamilialiPeParcursulperioadeipost.crizi;(c)ie5ireadin

nou

post-crizi este adaptarea. Adaptarea (desemnati drept factor XX in acest

model) reflecti efoitul familiei Pentru a echilibra cerinfele la care este supusi

capacitdlile de care dispune. Cerinfele, considerate ca o veritabili

semnul
.stivi,, de solicitdri sunt desemnate, in modelul dublu ABCX, prin
BB. Un
de
acela
prin
desemnate
sunt
AA, in timp ce resursele gi capacitifile
repreil
model
din
acest
parte
fdcAnd
alt factor (desemnat prin semnul CC)
stres
de
generator
evenimentul
9i
zinti maniera in care familia evalueazi
capacitdlile
loc,
ce
au
schirnbirile
incercirile/suferinlele Pe care le provoacS,
gi resursele gi

de care dispune, compatibilitatea schimbSrilor din familie cu trebuinlele 9i

stadiul de dezvoltare il fiecerui membru al familiei, ca qi coordonarea schimbirilor familiale gi sinergia lor cu toate aspectele func{iondrii famiiiale 9i cu
care
trebuinfele sistemului familial. Adaptarea constituie instrumentul prin
qi
echi.
armonia
qi
realizeaz|
tensiunea
familia produce schimbirile, reduce
librul familial.
PunAnd accentul asupra proceselor familiale implicate in adaptarea post-crizi, modelul dublu ABCX s-a transformat intr-un model rdsptrrrs ttjustnre 1i

Tratat de rezilienll asistati

Rezilienla persoanelor care prezinti tulburtrri psihice: perspective de interventie

familialit (RAAF) (McCubbin 9i patterso& 19g3b). iri acest nou model,

factorii de protecfie familiali ocupe un loc important. Modelul RAAF a fost
testat in familii in care un copil.prezinte afecfiuni cronice precum fibrozd
chistici,-mielomenigocel sau paralizie cerebrali. Astfel, s-au evidentiat tipa!e
sau tipologii familiale de funetionare care reprezinti predictod importanti
ai
adaptirii gi ai funcliondrii post-criztr. printre aceste tipologii (desemnate cu
adaptlre

semnulT), cele mai proeminente ar fi acelea asociate cu rege;erarea, rezilienta,

traditionalismul ii ritmicitatea. Luarea in calcul a factorului T a condus Ia
elaborarea model ului T-dublu ABCX.
O alttr etapi in dezvoltarea modelelor de reactie familial; la stres este
reprezentati de modelul rezilienti a ajusttrrii $i adaptlrii Iamiliale in fafa
stresului. in acest model, factorii je risc, de proteclie'91 a" iurtuUiiir. a"uir,
mai importanti; se tine seama, de asemenea, de rezultatele cercetd lor asupra
familiilor provenite din diferite grupuri etnice gi culturale gi se ia in calcul
evaluarea funcqiontrrii familiale, la niveluri multiple (Mccubbin
9i McCubbin,
1993; McCubbin, McCubbin, Thompson gi Thom pson, 1,99517996).
Ulterior, au fost propuse gi alte modele teoreiice pentru a explica efectele
stresului asupra familiei. in aceast; categorie intrj modelul contextual al
stresului familial (Boss, 1987) gi modelul de orientale sistemic5 a stresului
familial (Burr, Klein gi Associates, 1994).
alt pas semnificaliv in apropierea conceptului de rezilienld de cimpuJ
.Un
tulburirilor
din spectrul autismului a fost deplpit odati cu.trecerea de la
contextul familial la persoata diatnosticate cu icest tip de tulbur!ri. punctul
de pornire al acestei noi contributii este reprezentai de faptul ci modelul
teoretic actu-al subiacent conceptului de reziiienltr este incompatibil cu ideea
ce per.oanele autiste pot fi reziliente sau pot beneficia de programe menite

I
I

sA le cl;deasc,i rezilienfa. De

fapt, modelul teoretic actual iostuleazi ci

procesul de rezilienltr impiedici instalarea tulbur;rilor psihice la persoanele

care sunt supuse efectelor adversiteFi, stlesului sau traumelor. Aceste
per_
soane nu prezintA tulburiri psihice
9i, cu atat mai putin, o tulburare de stres
Dosttraumatic.

:
I

Pe pardrsul r:2i1ti dc nl state, famitia uhtizeaza zrtnic hparete

e).rstenre penrru a stabili un
cchilibru intre.erinlele Ia .are esre supus: ricapacir:rile (at;. pe lcrnn s-.i
i"mt," **",.t ,:
mcnrlnn rd un rrrel minim schimb;nlp sistemului rdmilial. Aceasu
etapt cbnrinut pinr c;nd
cemlele depa:"ic scrnrufi(dtiv capacrtatite famitiei he prin p-a**"'"
,-ri
*"*,r*t
sncsant. he Fmtr-o acumutare a tensimilor In acet momenl apar
"",
criTd si deTorsanjzarea
falruLa]' Ahrnci podre intet|eni ,]ia dc adaptate,i^.*", p*t*
r"* r"li,i,.iiu ,irir"",a
upare oe nncnunare. t,e parcursut acestei erap de adaprare se" pot restabili
"oi
echilibrul $i orSanizarea familiala utterioare crizei.
lD lucara realizai, de \Iccubbin, Olson Larson (1996) sunt prezentare 19
9i
insrrumente de

tulburerilor
Dar autismul gi celetalte tulburAri din sPectrul siu sunt exPresia
intradevreme,
foarte
Perioadei
aPar
Pe Parcursul
de neurodezvoltare care
care existA
uteririe. Din acest motiv, autismul poate fi considerat o tulburare
sunt
il
caracterizeaza
care
Prezente
simPtomele
de la naltere, indiferent dacd
sau nu de la naltere.

Pornind de la aceste constatdri,

Wilis

(2006) ProPune lergirea teoriei

congenitale de
rezilientei, Pentru a include persoanele care Prezinti tulburdri
(MTRA)
este un model
autismulni
o
,U odehi tu;refic rcziiotld
iipuf
"i.iit.uf"i.
se
ce
PresuPune ci exist;
aitemativ, care incearcA sd treace Peste PrdPastia

sau, Pe de o Parte' Qi cercetarea li

MTRA se caracterizeaze
demersul clinic asociate rezilientei, Pe de altl parte'
tuturor
prin: (a) o orientare ecosistemici, ceea ce PresuPune imPlicarea
deosebit
Pe Pacient Si
sistemelor usociate Pacientului, Punandu-se un accent
ce Permite
ceea
persoanei'
resurselor
asuPra
(b)
o
focalizare
familia sa;

intle autism

li tulburirile din sPectrul

abilitarea Pacientului 9i a familiei sale'

riscul
Factorii de stres la care Pot fi exPuqi autigtii duPa nagtere creeazi
de
ca'
unei patologii mai severe. Ea poate fi formati dintr-o alti tulburare fi
ar
u""-ptr, aJpr""iu - sau Poate fi asociatA autismului in acest ultim caz'
grave
cu tulburlri
vorba despre o evolufie spre o forml mai gravi de autism'
in
cazul tulburdrilor
rezilientei
Favorizarea
de comportament gi ugreiivitate

itn rp"i -t autismulii

ar trebui

si conduci deci la Prevenirea problemelor

adaPtare sociali 9i
de comorbiditate 9i la evolu{ii care str Permite o mai bune
profesionaltr.

Stres;i rezilienlS in familiile in care tr;ielte un copil autist

in general'
Studiile realizate pAni la inceputul secolului XXI au subliniat'
autist'
coPil
unui
efectele negative pe care le are asuPla familiei Prezenla
mamele)
(cel
mai
adesea
Prezentau'
Parinlii copiilor auligti care au fost studiati
o stare psihologici
grave'
mai
sau
multe
mai
Probleme
intr-adevir,
Probleme
depresivi decat Perintii
de bine mai redusi, mai mult stres, Pireau sA fie mai
.op:itor.u dezvoltare numiti tipici, dar qi decAt Parintii coPiilor PrezentAnd

ai)aUilitali Precum sindromul Down sau sindromul X fragil (Holror-d 9i

qi
McArthur, 1926; Rodrig.,e, Morgan qi Geffken' 1990; Bourma Schlreitzer'
Homatidis si
1990; Dumas, Wolf, Fiiman 9i Culligan, 1991; Konstantareas'
Dunlap' Robbins
Plorr:right, 1992; Koegel, Schreibman, Loos, Dirtich-Wilheim'
1'997; Sl^get' 2006),'
si Plienis, 1992; Sanders gi Morgan ,

-<ERBAI.J

:ONESCU, MARU SJ'i:FFATRE.NASCII!1ENTO

5I VERONIQUE GOUSSE

Trat

t de

psihj(e: perspective
rezilien!: asistatl. Rezilienla pelsoanelor care Prezinti tulbur:ri

Ce

intervenlie

lntr-o cercetare realizati asupra unei popurafii de 75 de

mame are unor
copii cu dizabiritdrl populafie conlinand un subgrup de 26
de mame ale unor
copii autigti, Hastings, Daley, Burns gi Beck (2006) constati
ci trei sferturi din
acest subgrup a obtinut scoruri situate deasupra
pragului crinic la ."ir.ur,
,,suferinli parentali" a formei scurte a chestionar ului pnrental stress
lrtdex.La
doi ani dupi prima evaluare, echipa de cercetdtori ajunge
si reexaminbze'
20 din 26 de mame de copii autigti qi constati ci scoruriie
acestora ;,;;;;i;;;

scorurile la scalele control qi provocare ale acestui test) a fost asociati cu un

nivel mai redus al depresiei, anxieti{ii gi sentimentelor de depersonalizare, 1.,
acelagi fel, susIinerea sociali perceputi ca fiind primiti din partea partenerului
se asocia cu mai pufine acuze somatice gi cu un sentiment mai intens de

realizate in aceste cercetdri necorespunzand

- susfine el _ criteriilor de bazd
ale unui protocol care sd permiti inferarea unei
relafii cauzale care, in dcest
caz, at stabili c5 prezenta unui copil autist esfe cartza
unuirt.", pur.nu.".igi
mai intens in familia sa. Astfel, Hastings mentioneazd ca
poputagirte studiate
nu sunt egantioane areatorii de pirinfi cu copii autigii gi
ci qtim prea pufin
(adici nimic) referitor la funcfionarea psihiii a acestor
pari.,gi.i.,ainte ae
nagterea unui copil autist. El discuti, de asemenea, rolul
posibil al

tulbu16rilor

de comportament are copirului autist, gi nu rorul autiimului

sdu per se, in
apari[ia stresului parental.
Pe de alti parte, la scurt timp, mai mulfi cercetitori
au sus{inut cd nu se pot
generaliza consecinfele negative men!ionate la toate familiile
gi prezenta unui
copil autist poate avea chiar efecte poziti'e. Astfel, sanders
qi Morgan (1997)
constati ci, in ciuda faptului cd au o viatd mai stresante,
paring"ii copiilor
autisti nu sunt diferili de pirinlii copiilor cu sindrom Dorun
gi nici de aceia ai
copiilor firi probreme psihice in ceea ce prive;te o serie de
aspecte i*po.t*t",
coeziunea familiali, conflictere, independenfa, focarizarea
.euliru.e, co.,-

trolul sau organizarea familiarir. De aici, Sanders gi Morgan ie

trag.o.,.t,rriu .e
familiile copiilor cu tulburrri de dezvortare dau dovadi
au ."Iili".,[d adap_

acti*ititile recreative gi
culturale' Absenla efectului benefic al activitatilorie ."..u".u
constifuie un factor cronic de stres,
de dezrlortare t.ebue .e ," uaupt"^ j"-n-i,
u'i".,1i,,",.,

I"?,Tr$t:f"i"r$,I;;:X-o*_"

SERBAN IoNEScu, MARU STIEFFATRE_NAScrMENro,r

vEnoruteuE GoussE

68% dintre pirinfi cauti suslinere socinld gi incurajdri din partea prietenilor 9i 58% impdrtigesc membrilor familiei dificultitile pe care Ie

intAmpind;

pirinfii utilizeazi reincndrnrea, care consti in redefinirea evenimentelor

stresante intr-o manieri pozitivi, pentru a le gestiona mai ugor gi a nu

se descuraja;

chiar daci media participan(ilor la subscala ciutarea syrijinului spiritual

este mai redusi decAt norma si sunt numerosi aceia care declard ci nu

participi la serviciile religioase gi nici nu soliciti ajutorul preofilor,

dintre pdrinfi igi afirmd credinla in Dumnezeu;
fanilia se mobilizeazd pentru a ciuta qi a obline ajutor, ceea ce rezultd din
faptul ci 93% dintre participanli susfin ci au solicitat informafii qi sfaturi de la membrii altor familii care s-au confruntat cu probleme similare, 80% au ciutat ajutorul serviciilor gi programelor comunitare qi
56% dintre participanfi sebazeazd pe informaliile gi sfaturile primite de
la medic pentru a-gi mobiliza familia si caute qi si accepte ajutorul;
participanfii utilizeazi adesea et,itaren pentru a face fa!6 problemelor
47Yo

tAndu-se prezenfei unui astfel de copil.

Intr-o alti cercetare, in care au fost comparate, de aceasti
dati, mamele
unor copii autigti, are unor copii cu retard mental gi are
unor copii ." d;r;;i_

tare normali, \4/eiss (2002) constati ci robustetea mamelor

copiiror autigti
(evaluati prin scorur totar Ia 50 de itemi ai testurui
ae rouu'stege 9i p.i.,
r }au constatat diferenfe semnilicahve in
ceea ce privepte in:plicarea in

realizare ca pdrinte.
Pentru a stabili care sunt strategiile de adaptare utilizate de pirinfii (mamele gi tafii) copiilor diagnosticafi cu tulburdri din sfera autismului, Twoy,
Connolly gi Novak (2007) au utilizat un chestionar alcltuit din 30 de itemi
ai Fnntily Crisis Oriented Personnl Eualuatiorr Scales (F-COPESs) elaborat de
McCubbin, Thompson 9i McCubbin (2001). Rezultatele arati c5:

rimiseseri stabile.

Toate cercetdrire menfionate ajung la concruzia ci prezenfa

unui copir care
prezinti o tulburare din spectrul autismurui are un efect
negativ asupra
familiei in care trdiegte. Hastings (200g) critici aceasti
concluzie,"compuruliite

zt3

dificile (media lor, de 75,37%,la subscala estimare pasivd este mult mai
mare decAt norma de 8,55); rdspunsurile date arati cd 690/o privesc la
televizor in situaliile dificile qi 87% consideri ci problemele vor dispdrea daci trece suficient timp.

Pe baza acestor rezultate, Tu,oy ef nl. ajung Ia concluzia generalS

cdreia

potrivit

pirinlii copiilor diagnosticali cu o tulburare din spectrul autismului

dau dovadi de reziliengi adaptAndu-se provocirilor generate de ingrijirea gi

cregterea unui astfel de copil. Acest fapt este cu atAt mai remarcabil cu cAt
stresul acestor familii este considerabil qi cronic.

Tratat de rezilientt asistatl

Rezilienla persoanelor care prezintl tulburEri psihice: perspective de intervenlie

l"'
I

copiilor
in ctrutarea dovezilor de rezilienls in familiile

sensibili la
mai Putin egoilti' mai umani' mar
totodattr, Purctele forte), sunt
cei dife'riti Anumai mult

au:fl'' U"':l1T1l

o"ti".""iii tJ*touale

alti membri ai familiei-cate tngu)esc

la trei
;irsta cuprinsi intre 2 ei l8 ani si rssPundtr in scris
;; .;;;;;;;;:;
autismului
ale
negative
i'rrtr-"b'f.i ,"f"rlto"re la: (a) efectele pozitive
li/sau negative ale autismului
,-,nr: vietii lor de familie; (b) efecteie Pozitive'i/sau
i"'*ierea copilului autist care triierte in

."r" rn,ri,rr.e.

de 175 de mame, tati

ii

I
I

conlucrau.
._

'.tr:itl ii determintr Pe unil Parrnlr !

nu se ineals!"
mi-a dat ac"st copil ei Dumnezeu
:::;;;il;";;;'eu
tulburerilor
ale
Pervazive de
cJ mai seveie

i"^lfiu for.'p-niid

Chiar si intr-una din form"te

5il: ; ffi;r"t,""i" "'t"*"

L#i'"t. i;;;;;;"i" .u"'i,
r"n..

."rr.r"f",

trebuie s; aibe doue

in cele din urmi' Retzlaff observi

o fiic, diagnosticattr cu acest 'ini'orn
evolulii
Una rePrezintA "istoria unei lungi
elistenta a douS tipuri de telaUrr'
cu sinnoastrl
fi rezumatl intr"o ProPozitie: 'yiata
care

s, colaboreze.li str-gi.utilizeze

c;lit;ti: flexibilitate ii

caPacitatea de a

Poate
chinuitoare",
dromul Rett nu este uPoard!"
Al doilea tip de relatare Poate

este indispensabili
bine unul cu altul' lntr-adevtrr' fiexibilitatea

"fi.i""i
comunica
p""irr'"

resPonsaschimbirile necesare in exercitarea rolurilor 9i

comunicare
buntr
o
"..1p,"
necesard
Este
lor'
bilitrtilor duPI diagnosticarea copilului

Pt;",

;;;;;

,,

noile cerinte adresate

reslpunde intr-o maniertr adecvati la

in62%dintrefamiliiesteSemnalateoaPloPieleintlemmbriifamiliei,
de asemenea' c'

;;;;;;;;'",

ai'ea un copil autist Familiile

exPerienia treittr ii lectiile inv6pozitiv adversitatii. Acestui sens i se asociazA
a viziunii
Toate acestea duc Ia o schimbare
i* in ,r*u ,"rp".tivei exPeriente'vielile
lor 9i despre lume. qi ii aduce in situa.u." ,"rpona'"n1ii o au despre

"

iu

zilnic Majoritatea datelor citate (63%)

ir" i" " "i.".o fi"cure mit s'ctes
esteconsaclataschimbdrilorpozitiveindusedefaptuldeaaveauncopil

mare compasiune (recunoscAndu-5i'

autist. ResPondentii decla!A ca au o mai

;;;i,;

ffi i:'.T l';T#

"i l-

familia traielte un proces care

se

finalizeazr cu o accePtare

experientele
tlizabifitatii fstoria familiei - 9i in sPecial
deciziilor
5i e\Perienta
1:9:^':l:::'
;;;";;;,;;i."," lesate de boli g;;u"' 'u de
orientarea Profesionaltr) - conut"t"-u leBate
ill,r"e.;, itra* fp"'"t"rn care
*"tiiU'i" la confruntarea mai adecvata cu
stituie veritabile resurse
diatnosticul de sinot:* Iill-", ,",arerile, p;rintii care dau dovadS de reziFoarte curAnd duPi ce igr rncr
sau adorabile ale fiicei lor 9i insistl
liente mentioneazi t'p"tt"t" 'i'i'uiite
schimbat in bine' cI familia a dezvoltat
asupra faPtului ci ui"1" a" f"^'ii""-'
de adaPtare, viala familiali 9i
un nou sistem de valori. r" p"r.r.*i "rrp"i
ce mai
Rett sunt considerate din ce in
dizabilitatea fetei atinse a" 'i"i'o^'f
i9i
pSrintii
provocSri,
multe
agteapte
normale. viata contin"a ql, ct iar lactii
fatl cu succes
spun, increzatori, ci le vor face
.rprurit" dau dovadd de roluri flexibile
Retziair,
de
in relatirile analizate
individuale'
p'otelJze relalia' ca 9i interesele
qi reuqesc si-9i echiUU'"'" El
a

a. acestor familii este

factor asociat unei functionari reziliente
inleleagd semnificalia
,"pl"r*,"i o" pro.esul de refleclie prin care incearcd sdatribuie
adesea un sens
reziliente

o"

ll

"^tt

i"li"lri

;;;,'"'. ; -' : I :i::: ; lji,:'::,::i'":':""i:

;;:i"';l''='ll'U;,1'J:'li#.:[1$l'Jl,:";il[:T
#IJ:;'fi
Rett devine definitiv, intervine

ratele/sora autist(5).
"-;;';i;

redesemnat ca "istoria unui echilibru

iqi asumi situati;. Parintii

gisesc prieteni, membri ai familiei
incep si se bazeze p" propri" .ornp"i".ltr,

observat'
auarJ fr"r"n1"i .opilului autist' Unele familii aucadrul
fratrieil' pAni acolo
.irptl cregte gradul de apropiere in
a se ocupa de
""itrJ'"""i
dintre ei i9i saciificd libertatea personaltr Pentru
i".li
f

;:

fi

insriiortrtoare' au' p'tin.'ll-".]1til"ili,

tabiltr curstr de la un Profeslonrs

familiei.

dau dovadi' in anumite

Rett' relatirile Pirintilor

,";J"I,";;;;;;;i
I"^n, i",",,,'".t1 1':""1::::i:{'ilf :*::l,l*1t::Tl ."ii:}il'1:
analize a continutului rtrsPunsurr

qi menlinerea legtrturii intre membrii

t"gatut' se datora raPtului cr membrii familiei

ca membrii familiei se fie capabili

Pe
9i afirma crli aPreclzl
vial'' au descoPerit
cl au invalat ce este mai valoros in

;irma
;;;'ilil;;it
adevrratul sens al vielii'
la Dumnezeu'.la o cleltere
'T;;;;;;t
de aselliuni (45%; fac referire
p,1,'p"'i,"i ." ;;::lli:l-tltTli::; j"l'""i,i;,:i:1,:ffi:*i"r'i"":::

iJ
:::;::ffi'il;",'"'"iJ, analiza
conlinutului a 167 de rtrsPu nsu ri

de la
.Primite,
familiilor reso serie de factori care contribuie la lezilienta
;;r;;;;;;;
capacitSlii farniliei de
-..riv. Anrorul acestei cerceten subliniaza imPortanta

275

aPiruie \tinrSens,ti Halez (200i1

la
Pomind Ce la propna e\PenenlS clnicS ti de PubUcaFile
intre doi Polir rez ienla sau
se'tuiazr
care
des.riu di\e!'ele Dodali''n a" '""+" 'riri"t'i"i
in'cazul tulburlrilor
(cu
PrecSdere
t'tt"i-artaPul
,bsorbtia Dsihicl a membrilor f"ti'"ii"
e\t'cme' w'nlSens tr Halez
a"'i
i"""
e
comFrom
,,t.t"t.ir"
'*lt"
':':""' 'J't'i:'
reufite'
descriu adapt:ri mai mult sau mai Putin

acestui diagnostic si a

'e-51

SERsANIONESCU. MARLI STIEFFATRE'NASCIMENTO SIVERONIQUEGOUSsE

Tratat dr

rczili.ntl asist'ttr

'

tulburld Psihi(e: pelsPective de intervenlie

Rezjlienla perso'nelorcate Prezintl

recurgand, afunci cand e necesar, Ia persoane

care si_i inlocuiasci pentru

a putea se peheaci timp impreuni, deionectAndu-se.

Programe de intervenl.ie orientate citre

rezilienli
Programul de interventie precoce implementat
la Facultatea.de $tiinlele
a universiti tii din Aiberta (canida)
urmdrea a-uriorri"i .."iri"r,g"i
in familiile in care triiegte un copilcu ri".
a"
tufUurlrir'i"r"o,,ur"
pe tot parcursul vietii (Kysela, McDonatd, "'pr"""rrtu
ri."--""a
fi ai"rliaea rrsl.
Acest program, care nu se adrr
Educariei

pervazive de

dezv,r,",","

b",;::;.;'l"Tli,:1i;1;.;1fi,jx",,:Hi:
;. ;ilil ;ilr,J rezilienla

familiati care permite dezvoltarea factoritor

stare de risc atunci cind,

;T:1[:*1r

^ri

iarzi",,

"".1i .l"iruntati

Programul Collnboratioe Model

for prontotittg Conlpetetlce and
(COMPASS)

cu

Success

{Rubte gi Datrympte, 2002), elaborat"pen,.,i

i"g"*,na,
cu autism,-a.fost conceput pentru a pror"o"u,
"i"",,
(u) .jruuo.lr""
,ni.l

o".r"n",r,
ij pirinfi sau ingrijitori in ceea ce priverte implementur"ulint"rr".,atre informatia.obtinr,a i.
,,:l^.j:lll,i:r:Trnterventiei; (c) prevenfia comportamentelor_problemi,
".^" ",.urra;;';;;."r."*",""
prnlni
.r"r. u.."r,t,rf p"
dezvolta rea- capaciti
funcfionale;
gcolii

lilor

(d) identificarea

ca[ionale, odatd ce obiectivele Dlanului

educativ
Obiectivul COMpASS este acela d
u:,i,.. F1 competenrere

,"iJ,a""i"",

,1*"gr,

"Or_

laaic;'

I
I

I
I

de ncliuue, odati

obiectivele fixate.

I
I

diagnosticat cu autism. pe lAngi datele personale

";;;;
p."",L", 0""
nagterii/varsti), figa precizeazi cine sunt membrii <.r-",
sistemului famirial gi
comunitar care participa la intervenfie probremere
r".^"i"i"l"r*i,"-" r"
9i
pacient Fiia contine o parte importanti consacrat6
punct"f.. i..,"li i".a.if".

"r;, ""Orr*.

r";";*i.1T""ff::"::i:i:::I:::"Ji:::ilJ.llr

;e'pi

znl

util pentru practicA este inclus in teza de doctorat

,.,.,Y"
iI,-rf."",
a lui
Willis (2006),
cale prezinti un exemplu.d-e figi de ini"."""1i-"
i""ru,a
pu
modelul rezilienfei. Este vorba de caz,rl lri L,r.u"
L"ri., i;
J" U un, 9,

crpantii:iprin.intermediul unui proces colaborativ

* ,"-r,"r" *'O*Oarn",
care se construiegte pe baza unor evaluiri
progresive, de taliate,.efectuate
inainte de luarea deciziilor.
Identificarea provociriror (de fapt, a factoriror
de risc) in raport cu inve.

:"fi:::,'i:,i:::l:l:'ffiff:[:

gi activitatilor). provocirile mediului inconiuretor

sunt-i.,formate din
factori
ori care impiedici realizarea j" progr"""
ao."rriut
invdftrrii-exte
gi deci ameliorarea competenteror. ir, l.ei"ti
caieeorie intre
mediile gdllgioase gi/sau aglomerate, absenta spriiinului
f"r.',^.o-rnicare, accesul redus la persoane care socializeazi
aseienea lor gi
intervenienti lipsifi de cuhortinte sau de competente.
A doua etape se referd Ia identificarea punctelor
de sprij,)r, reprezentate
de resursele personale 9i de mediu. punctele
personaie de lprilin cu_
prind gusturile, preferintele gi punctele fo.t"
R".urroug_
terea punctelorforteareun efect moderator
"t"efectelor
"t"rlltri.provoctrrilor
asupra
(riscurilor) ti poate fi utilizari pentru a motiva
erevur si inrlg"l rrn.t"t"
de spriiin ale mediului sunt reprezentate ae
modiflcariie j-aaaptarite
educationale necesare pentru a asigura ,eugita
'
"lev,rtui.
A treia etaptr constAintr-o ierarhizore a obiectiittetor
inoigtrir, pe baza unui
consens al membrilor echipei.
A patra Si ultima etapi comport, realiznrea ylnuului

de risc identificati. Vom relua aici aceste informagii,

rucio'i'" o-#.,"q,"r ,"

Prima etapr se referi la identificarea proz,o

cdr or persornre are ere.,nr,,i
autist pi a provocirilor ntedi w incoijuritrr.
in [.rr*.urJi"r," i"o;
'."t1'*
cele trei categorii de manifesreri
clinice ale
ar,
identificare pe parcursut evatuerilor
"r,i.-"ili,
;;;u'l'i"
i;;;;
-oai
ficarea calitafive a interactiunitor
"","ri"r.;
sociat"
$i, .".p".;", , .;;;rii.a.ii, .u
Si de caracterul repetitiv si stereotip al .._p."".""",..,'i"i"."r",o.

"_J.if".

Ptnctele forte ole /xi Lrcas: Lucas este un

elev bun, care iubefte gcoala;
detine vaste cunostinte despre- instrument"fu
a" _rr*"r"
(penduJe, ceasuli); este amabil; se joac5
frumos cu fr"*]" "-ii_prrui
.i, ,",,,
are obune capacitate de munc;; r;spunde
bine la instrucgirni pi *rp".ta
regulile deja dob6ndite; capacit;tile sate ae IimUal

::::L,'*)
varsta.
-

* titl" J.

I
I

latat expr"r,r, .r, u,

sunt apropiare de obiectivete vizate pentru
.opiii-I" ,."""9,

Factori de risc plezen(i iu cazul hti Lucas:

ate o mare nevoie de control
Fi
destructure; este rigid; ii Iipsesc cunogtintele
referitoare la reAulile care
trebuie respectate in relatiile sociale in
li conversagie; este io-a.?e

s"nsiUif

I
SERBAN IONESCU, MARU STIEFFATRE.NASCIMENTO

,I

VERONIQUE 6OU55E

t"

Tritat d. r.zili.nta .sistitl r Rezilien[. persoanelor

I
care

prezintl tulbur]ripsihicer peBpe(tive

de

intetuenle

1,,

la ztomot

ti

la luminii nu gtie sa-$i regleze emotiile intr-o manierd

adecvati; nu gtie sd rezolve probleme sociale.

Punctele forte ale familiei: il sustine mult pe Lucas, iar membrii s5i se
sustin reciproc; familia riucleari 9i familia largiti se implicein rezolvarea
problemelor lui Lucas; membrii familiei sunt gata str atingi obiectivele

fixate in calitate de unitate {amiliali; credinla lor ii intdregte atunci

cand se simt stresati 9i intampinA probleme; se ocupd bine de Lucas;
intretin relalii bune cu gridinila pe care o frecventeazi Lucas 9i cu
profesorul de la qcoala de duminicii fratele lui Lucas ii este devotat li

are grijtr de el.

F actori

Lucas

de risc ai fomiliei lui Lucas: programele de lucru ale ptrrintilor lui

intri in conflict; Matt, fratele lui Lucas, prezinte fenomenirl de

parentificare; Matt prezintA trtrsAturi depresive; conflictele familiale gi

I

problemele referitoare Ia Lucas nu sunt tratate intr-omanieri consecventS.

de proPturctele Iorte Ile comutilitii'. susfinerea oferita de grtrdinite
fesorul de la gcoala de duminica, sustinerea comunittrtii parohiale, care

li

manifesti bundvointA gi se adapteazA trebuintelor lui Lucas.'

I

I
I
I

Faclori de risc comunitari'. intelegerea greliti a compoltamentului lui

Lucas de citre Your I Men's Christinn Assorialio,r (YMCA) li maniiestdrile
de parentificare ale fratelui siu in acest context.

Prezentarea acestei file ne aduce in situatia de a menfiona tlavaliul teoretic

intleprins de Ionescu 9i Goussd, tlavaliu care urmeregte stabilirea unui

repedoriu de factoli de risc Ai, respectiv, de protectie, care intervin in evolufia

persoanelor diagnosticate cu tulburare autisti. Bazat pe publicatiile ap;rute
ii pe observatiile clinice, acest repertoriu - desemnat prin expresia spectru al
factorilor de risc ai de protectie - va permite introducerea in demersul clinic
a unei noi modalitAli de lucru, avAnd drept obiectiv construirea rezilientei.
Acest obiectiv va putea fi atins examinand balanfa dinamicil a factorilor de
risc ai de protectie, reducAnd factorii de risc ai favorizAnd acliunea factorilor
de prolectie.
Elementele prezentate in acest capitol aratA ci, in ciuda faptului ci se afl5
la inceput, interyentia indreptati spre crearea rezilientei va putga aduce

I
I

'Balanladinamidseinclin:sprepolulvuherabilitiddacefactoriideriscdep,tesccapacitateade
,,tampon" a ansamblului fa.toilor de prote.tie. Din contri, da;, gratie unei intenenfii de
rezitenttr asistat:, factorii de risciercnimentele stresante sunt evident contrabalansati
de protectie, balanta se va inclina spre polul .ezilienlei (lourdanloneso, 2008).

de

factorii

contributie semnificativl la ameliorarea prognosticului evolutiei persoanelor

diagnosticate cu tulburdri psihice. Bilantul cuno$tintelor despre aplicarea
conceptului de rezilienttr ta pacientii prezentand tulburEri pervazive ale dezvoltirii sau diagnosticul de schizofrenie lasl se se intrevade in viitor o schimbare radicalS gi plinE de sperant; a demersurilor noastre terapeutice.
o

Bibliografie
Si Fisher D. (2001), Recovery at your ou,n PACE (Personal Assistance in
Community Existence), lotrrnal of Psycltosocial Nursing oncl Mantal Heallh Sett'iccs,
vol.3, p.50-51.
Asociaiia Psihiatrilor Liberi din Romania (2003), DSM IV-TR. Manrnl de diagnostic ti
statisticd s tulb rdrilor menlale, Bucure$ti.
Andreasen N.C., Carpenter w.T., Kane J.M., Lasser R.A, Marder S.R. 9i lveinberger
D.R. (2005), Remission in schizophrenia: proposed criteria and rationale for
consensus, Anerican loutnal of Psychialry, vo1.162, p. 441449.
Andresen R., Oades L. ii Caputi P. (2003), The experience of recovery from schizophrenia: towards an empirically validated stage model, ,4lrslmlian n d Ncu' Zeelnnd
lournal of Psychiatty, vol. 37, p.586-591.
Anlhony W.A. (1993), Recovery from mental illness: the guiding vision of the mental
health service system in the 1990s, Psychosocinl ReJlobililalion Jorrnnl, .'tol. 76,

Ahern L.

p.12-23.
Anthony W.A. si Liberman R.P. (1992), Principles and practice oI psychiatric rehabilitation, in R.P. Liberman (coord.), Hardbook of psycltialric rthabilildrio,r, New York,
Macmillan, p. 1-29,
Barnard J., Harvey V., Potter D. 9i Prior A. (200'l), I8i1oftd ot ineligible? The lealit!.for
ndults ioilh arlistll specttltfi ilisotilers. The National Aulislic Society repolt lor Auti.tn
Auarcness W.ek, Londra, NAS Publications.
Bal.at M- (2007), Evidence of resilience in families of children rvith autism, /orl,"n4l o,f
l tellectual Disdbilit! Reseotch, vol.51, nt.9, p.702-714.
Bergman A. (1985), From psycholoSical birth to motherhood: The treatment of an
autistic child with follow-up into her adult life as a mother, in E.J. Anthony $i C.H.
Pollock (coord.), Patetttal itlluen.es: in health and disease, New York, Little Bro\\'n
and Co., p. 91-120.
BossP. (1987), Fafiily stress fiatogentent, Newbury Park, Sage.
Bouma R. li Schweitzer R. (1990), The impact of chronic childhood illness on famill'
stress: A comparison between autism and cystic fibrosis, /oulnal of Clitrical Psyci:oI o8y, vol. 46, p. 722-730.
Burgess A.F. 9i Cutstein S.E. (2007), Quality of life for people with autism: rasing the
standard for evaluaiing successful outcomes, Child afid Adolescenl Menlal Heallil,
vol. 12 nr. 2, p. 80-86.

I
Tratat de rzilien!5 asistatl
SERBAN IONESCU, MARLI STIEFFATRE.NASCIMENTO

5I VERONIQUE GOUSSE

Rezilienla prsoanelor care prezint;

tulbur:ri psihi.: perspective de i.ierve:riie

ZgO

S. gi Associates (1994), Reexanriniry family stress: New theory and iesearch,

Thousand Oaks, Stage.
Chiland C. (1990), L'autisme infantile: une discussion, in C. Chiland 9i ].-C. Young.
(coord.), Nouuelles approches de la santi mentale de la naissance it l'ndoliscence pour
I'enfant et sa famille, Paris, Puf, p. 321-331.
Davidson L., Schmutte T., Dinzeo T. 9i Andres-Hyman R. (2008), Remission and

Burr W., Klein

recovery in schizophrenia: practitioner.and patient perspectives, Schizophrenia

Bulletin, vol.34, nr. 1, p.5-8.
Dumas |.E., Wolf L.C., Fisman S.N. 9i Culligan A. (1991), Parenting stress, child
behaviour problems and dysphoria in parents rvith autism, Down syndrom,
behaviour disorders and normal development, Exceptionality, vol. 2, p. 97-11,0..
Fadden G., Bebbington P. 9i Kuipers L. (1987), Caring and its burdens: A study of the
spouses of depressed patients, British lournal of Psychintry, vol. 151, p. 660-567.
Fitzpatrick C. (2002), A new word in serious mental illness: recovery, Behnaioral
Healthcare Tonrcrrout, vol. 11, p. 1,6-21., 33, 31.
Frith U. (1991), Autian and Asperger syndrom, Cambridge, Cambridge University Press.
Geanellos R. (2005), Adversity as opportunity: living with schizophrenia and
developing a resilient self, Internationnl Journal of Mental Henlth Nursing, vol. 14,
p.7-15.
.

Govig S.D. (1991), Souls nre

made of ertdurnnce. Surz,iz'irrg mental illness

in

the

famlly,
Louisville, Westminster John Knox Press..
Hastings R.P. (2008), Stress in parents of children rvith autism,. in E. McGregor,
M. Ntfrez, K. Cebula gi J.C. G6mez (coord.), Autism. An ittegrnted oieto from neurocognitiae, clinical nnd interuention resenrclr, \Ialden, Blackwell Publishing,

p.30T324.
Hastings R.P., Daley D., Burns C. gi Beck A. (2006), l\'laternal distress and expressed
emotion: Cross sectional and longitudinal relationships with behavior problems of
children with intellectual disabilities, Anrerican lounrcl of Mental Rletardatiott,
vol. 111, p.48-61'.
Helt M., Kelley 8., Kinsbourne M., Pandey J., Boorstein H., Herbert M. gi lein D.
(2008), Can children with autism recover? If so, horv?, Neuropsycholo!,! Reoieu,,
vol.1& p.339-366.
Hill R. (1949), Fanrilies Under Stress, Nerv York, Harper.
Hill R. (1958), Generic Features of families under. stress, Social Caseu,ork, vol. 49,
p. 139-150.
Hoenig J. qi Hamilton M. (1,966), The schizophrenic patient in the community and his
effect on the household, lnternatiorral lournnl of Social Psychiatry, vol. 1,2,
p. 1,05-176.
Holroyd J. gi McArthur D. (1976), Nlental retardation and stress on the parents:
A contrast betrveen Don'n's syndrome and childhood autism, American lournal of
Mental Deficierrcq, vol.80, p. 431--136.

VERONIQUE GOUSS

SERBAN IONE5CU. MARLI ST]EFFATRE-NASCIMENTO

'I

Howlin P. (2000), Outcome in adult life for more able individuals rvith autism or

281

Asperger's syndrome, Autism, vol.4, nr. 1, p.63-83.

Howlin P. 9i Goode S. (1998), Outcome in adult life for more able individuals with
autism and Asperger's syndrome, in F.R. Volkmar (coord.), Autisnr and peroasiue
'
deoelopmental disorders, Cambridge, Cambridge University Press, p. 209-211.
Ionescu S. (2010), Psyclnpathologie de l'adulte. Fondements et perspectircs. Paris, Belin,
,,Psychologie SUP".
Jacobso;r N. 9i Greenley D. (2001), What is recovery? A conceptual model and explication, Psychiatric Seraices, vol. 52, p. 482-485.
Jobe T.H. gi Harrow M. (2005), Long-term outcome of patients with schizophrenia:
a review, Canadian lournal of Psychiatry, vol. 50, nr.74, p.892-900.
fourdan-Ionescu C. (2008), Importance de la prise en compte de l'hdtdrochronie
d6veloppementale dans l'dvaluation et l'intervention auprds de surdouds , Diz,eloppement iles ressources huntnines, vol. 5 (numir special dedicat celui de-al $aselea colocviu intema{ion al), p. 2643.
Kanner L. (1971), Follow-up study of eleven autistic children originally reported in
1.943, lournal of Autism and Childhood Schizophrenia, vol. 1, nr. 2, p.119-745.
Kanner L. (1973), Childhood psycltosis: lnitial studies nnd neut insigltts, New York,

Winston/Wiley.

Kelley E., Naigles L. 9i Fein D. (2010), An in-depth examination of optimal outcome

children with a history of autism spectrum disorders, Research in ,4utism Sltectrwrt
Disorders, vol. 4, p. 52G538.
Koegel R.L., Schreibman L., Loos L.M., Dirlich-Wilheim H., Dunlap G., Robbins F.R. 9i
Plienis A.]. (1992), Consistent stress profiles in mothers of children u,ith autism,
Jourrul of Autism and Deuelopnrental Disorders, vol.22, p.205-216.
Konstantareas M.M., Homatidis S. gi Plowright C.M.S. (1992), Assessing resources and
. stress in parents of severely disfunctional children through the Clarke modification
of Holroyd's Questionnaire on Resources and Sftess, lournal of Autism and
D eztelopment al Disorders, vol. 22, p. 217-234.
Kysela G.M., McDonald L.. Drummond J. 9i Alexander l. (1996), The child and familv
resiliency research program, The Alberta lournal of Educational Resenrch, vol. XL[,

nr.4, p. 406409.
Liberman R.P. gi Kopelowicz A. (2002a), Recovery from schizophrenia: a challenge for
the 21{ century, lnternational Reaiew of Psychiatry, vol. 1,4, p.245-255.
Liberman R.P., Kopelon,icz A., Ventura ]. gi Gutkind D. (2002b), Operational criteria

and factors related to recovery from schizophrenia, lntenntional Rei,iew

o-f

Psychiatry, vol. 14, p. 256-272.

Lord C., Risi S., Lambrecht L., Cook E.H., Leventhal B.L., Dilavore P.C., Pickles A. 9i
Rutter M. (2000), The autism diagnostic observation schedule-generic: A standard
measure of social and communicative deficits associated with the autism spectrum,
lournal of Autisnr nnd Dcaeloprnental Disorders, r,ol. 30, p.205-223.

Tratat de rezilientl asistatl

Rezilienla persoanelor care prezintE tulbur5ri psihice: perspective de intervenlie

l*'
I

Lord C., Rutter M. pi Lecouteur A. (1995), Autis/n diagnostic ifiterzri.ear, Revised 3'd ed.,
Short Form, Chicago, University of Chicago Press.
lt{annion E. (1995), Resilience and burden in spouses of people with mental illness,
P sychiottic Rehabilit ation lotrna.l , vol. 20, nr . 2, p. 13-23.
Marsh D.I., Lefley H.P., Evans-Rhodes D., Ansell V.l., Doerzbacher 8.M., LaBarbera L.
iiPaluzziJ.E. (1996), The family experience ofmental illness: evidence forresiliencg
P sychiahic Rehabilit ation lournal , v ol. 20, nt , 2, p. 3-12,
Mccubbin H.l. qi Mccubbin M.A. (1993), Family coping with health crises: the

resiliency model of family stress, adjustment and adaptation,

in C. Danielson,

B. Hamel-Bissell qi P. winstead-Fry (coord.), Fa lilies, Heallh and lllness, St.

Lotis,

C.V. Mosby, p. 21-61

\4ccubbin H.l. $i Patterson J. (t 983a), Family stress adaptation: A double ABCX model
of family behavior, in H.l. Mccubbin, M. Sussman li J. Patterson (coord.), So.irl
slrcss and lhe jnntil!: ad|orces and ileirelopfiefils in family slrcss lheory onil reseatth,
New York, Haworth, p. 7-37.
Mccubbin H.l. $i Patterson J.M. (1983b), The family stress process: The double ABCX
model of adjustment and adaptation, Mnrinse and Fanily Reuiea,, vol. 6, nr. 1-2,
p.7-37.
Mccubbin H.I., Thompson A.l. si Mccubbin M.A. (2001), Fnntily nrcasures: Stress,.
coping n d resilietlcy. lr.'entoties for research n d praclice lcomputer softwarel,
Honolulu, Kamehameha Schools.
McGlashanT. (1988), A selective review of recent North American long:term follow-up
studies of schizophrenia, Schizophrefiia Buliclirr, vol. 14, p. 515-5,10.
Mundy P. (1993), Normal vs. high-funclioning status in children with autism, ,4rrefl'rat
Iour al of Mertlol Rela alion, \'o\.97, p.381-384.
Nascimento-Stieffatre M.A. (2009), Mnladie ,nenlale el resilience: la riinserlion socioprofessiornelle iles petsonnes sont'frafils de lroubles nleltlttux grd:.,es, TezS de doctorat in
psiholoSie clinic; ii psihopatologie, nepublicatS, in doul voLume (coord. prof.
S. Ionescu), Paris, Universitd Paris VIII.
New Freedom Commission on i\lental Health (2003), ,4rI ie.,i,18 fhe/rotnise: ltansfoining
flrcnlal health clre ht America. Fi ol lepotl, Rockville, Department of Health and.
Human Services (publication S\{A-03-3832).
Retzlalf R. (2007), Families of children with Rett syndrome: stories of coherence and
resilience, Ia,rilics, Systems [, Heallh, vol.25, nr.3, p.245-262.
Rodrigue J.R., N4organ S.B. qi Geffken G. (1990), Families of autistic children: Psycho-

SandeG J.L. ii Morgan S.B, (1997\, Family stress and adrustment as perceived by
parents of children with autism or Down syndrome: Implications for interventiorL
Child {t Fatnily Behaoior Thel\py, !o1.79, n. 4, p. 15-32.
SingerC.H.S. (2006), Meta-analysis of comparative studies of depression in mothers of
children with and without developmental disabilities, Anerican ]outnol of Mentol
Retadotio, vol. 711, p. 155-169,
SubstanceAbuse and Mental Health Services Administration (2O05), National Consefisus
Confetence on Menlal Heolth Recooery ond Syslems Ttansfor nfior, Rockville,
Department of Health and Human Services.
Tooth 8., Kalyanasundaram V., Clovcr H. $i Momenzadah S. (2003), Factors consumers
identify as important to recovery from schizophrenia, Auslrnlasidn Psychiatty,
,v ol. '11 p. 70-77 .
,
Torgalsboen A.K.9i Rund B.R. (2002), Lessons learned from three studies of recovery
from schizophrenia, Inletnolionnl Reoielo of Psychialry, vol.14, p.312-377.
Tsatsanis K.D. (2003), Outcome research in AsperSer syndrom and autism, Ciild d d
Adolcscent Pslchiatric Clinics ofNorlh Ameri.r, vol. 12, nr. 1, p. 47-53,
Twoy & Connolly P.M. pi Novak l.M. (2007), Coping strategies used by parents of
children with artism, Io r nl of Antticar Acddenly of Nurse Practitiottels, yol. 19,
p.257-260.
Weiss M.J. (2002), Hardiness and social support as predictors of stress in mothers of

typical children, children with autism and children with mental retardation,
,4 tlsm, vol.6, nr. 1, p. 115-130.
Whitwell D. (1999), The myth of recovery from mental illness, Psychiatric Bulleti4
vol.23, p. 627-622.

Willis H.N. (2006\, An nllernate theorelical resilience noilel fot autisfi spectrum ilisorilers,
Teze de doctorat in psihologie prezentata la Spalding University, Louisville
(Kentucky).

li Hayez J.-Y. (2003), Le vdcu de la fratrie d'un enfant souffrant de

handicap mental ou de troubles autistiques: rdsilience, adaptation ou santd mentale
compromise, Nexropsychiatrie de l'enfance el ile 1'adolescence, ''tol. 57, p.377-381.

Wintgens A.

logical functioning of mothers, lournal of Cltnicol Child Psychology, ,rol. 79,

p. 37 t-379.
Ruble L.A. 9i Dalrymple N.J. (2002), COMPAS: A parent-teacher collaborative model
for students with autism, Foc s ofi Aulisfi afld Other Det'elopfiefilal Disabilities,
v o1. 1,7, nr. 2, p. 7 6-83.

SERBAN IONESCU, MARU STiEFFATRE,NASCIt.AENTO

5I VRONIQUE GOUSSE

Tratat

de

rezilientl asistatS. Rezilienla persoanelor

care prezint5

tu burtrri psihice: prspctive de intervenlie

I
VIlI.

Chei a le rezilientei

in deficienta
,

intelectualS
Colette ]ou rda n -lonescu

;i

Fra nci ne ] u lien -Ga

uthier

A 11-a edilie a manualului publicat de American Associatiort of lntellectual

and Deoelopmental Disabilifiesr (AAIDD) definegte deficienfa sau, mai exact,
incapacitatea intelectuali (intellectual disability), ca o serie de limitdri semnificative in ceea ce privegte atAt func[ionarea intelectuald, cAt qi comportamenful
adaptativ in planul abilitifilor conceptuale, sociale qi practice (2010, p. 6).
AAIDD adaugi, de asemenea, cd deficienfa debuteazi inaintea vArstei de
18 ani.'Este important si fie luatin considerare contextul tipic al copiilor de

285

aceeagi vArsti qi din aceeagi culturi. AAIDD subliniazd ci limitirile gi punctele

forte coexisti la acelagi individ. Pentru a alcEtui un profil al susfinerii
individualizate necesare intr-o anumitd etapi a viefii, este esen!iali descrierea
limitirilor; acestea vor permite ameliorarea traiectoriilor de viald ale

persoanelor respective.

Dupi descrierea cadrului rezilienlei

asistate

in

deficienta intelectuali,
incluzAnd o scurtl definifie a deficienfei intelectuale, acest capitol prezinti
cheile de rezilien{d de-a lungul etapelor ciclului viefii.

Cadrul rezilien[ei asistate in deficienla intelectuali

Defi cienla i ntelectua l5
Deficienfa intelectuali (sau DI, numiti gi retard mental), este caracterizati
de trei elemente (Hodapp qi Dykens, 2003; Ionescu ,1987): un deficit intelectual,

un deficit al comportamentelor adaptative gi debutul sdu in primii ani'de

via!5. in funclie de lucririle consultate, definifiile adaugi anumite elemente.
DSM-IV-R (Asocialia Psihiatrilor Liberi din Ronrknia, 200d) menlioneazd cd
funclionarea intelectuali generali se afli semnificativ sub medie (un I.Q. de
obicei mai mic de 70), c6, se evidenliazi deficite concomitente ale funcfionirii
adaptative in cel pufin doud domenii (dintre cele ce urmeazi: comunicare,
autonomie, viafi domesticd, aptitudini sociale gi interpersonale, utilizarea
resurselor mediului incon;'urdtor, responsabilitate individuald, utilizarea
achiziliilor qcolare, munc6, petrecerea timpului liber, sindtate gi siguranfd),
iar retardul debuteazd inaintea vArstei de 18 ani. in CIM-10 (Organiza(ia
Mondiali a Sdnitdfii, 1,9921L993), in condi{iile in care etiologia gi lradul retardului mental sunt cunoscute, diagnosticul este notat printr-un cod specific
al CIM [de exemplu, retard mental sever (E72) asociat cu un sindrom de
insuficien{d tiroidiani congenitali (E00)].

COTETTE )OURDAN-IONESCU'I FRANCIN

JULIEN.GAUTHIER

in mod obignuit se deosebesc patru niveluri ale DI2. Terminologia americani (gi mai veche) face referire la persoane ,,educabile", necesitAnd susfinere
sau supraveghere, sau dependente si reflecti nivelul de functionare in viala
curenti. Ea menlioneazd, de asemenea, ci, in funcfie de gradul de deficienfd,
impactul asupra copilului, familiei ;i mediului siu va fi diferit.
Prevalenfa DI este estimatd la aproximativ 1% (mai frecventi la subiecgii
de sex masculin, cu o ratd de 1,6M/1F) (Tass6 gi Morin,2003). Totodati, diverse
studii au prezentat niveluri diferite de prevalenli in funcfie de definifia
utilizati, metodele de evaluare gi populagiile studiate. in plus, progresele
Etiinfifice vor putea antrena schimbiri majore in prevalenta DI; intr-adevir,
testele de depistare realizate intrauterin ar trebui sd reduci frecventa anumitor
forme de DI (prin avort)3. Pe de altl parte, poate cregte numdrul altor forme
de DI, datoriti salvdrii bebelugilor foarte prematuri. Prin urmare, acest portret
al popula{iei cu DI ar putea sd fie perimat peste cAfiva ani.

I
2
3

Asociatia Americmi a Dizabilitililor lntelectuale gi de Dezvoltare. (N.t.)

Este vorba de gradele de deficien!5 intelectuali: ugoari (IQ inhe 50-55 gi 70, categorie in care se
hscriu 8G{5ol. dintre persoanele cu DI), moderati (IQ inhe 35-40 9i 50-55, crrprinzind 10-12..
din DI), severi (IQ intre 20-25 ;i 3t4O ctt 3-7o/" dintre persoanele cu DI) 9i profundi (Ie<20-25,
or 1-2% dintre persoanele cu DI).
Progresul tehnologic permite diagnosticarea precoce (prenatali gi neonatali) a numeroase momalii cromozomiale gi genetice gi genereazi numeroase intrebiri in ceea ce privefte e\.olufia
sociali gi stigmatizarea pdrinlilor care decid totusi aducerea pe lume a unui copil cu deficit.
Articolul lui Shojai, Boubli qi d'Ercole (2005) descrie foarie clar intrebirile ridicate de diagnosticul
de anomalie fetalS, propunerea de intrerupere medicali a sarcinii gi riscul presimilor in favoarea
eutanasiei care ar Putea decurge de acolo. Existi deci riscul unei devieri spre eugenie. Pe de altS
Parte, aceste diagnoshce precoce rispmd ingriioririlor pirinfilor (Maruel Oilivier, 2000) si permit, Printr-o abordare precoce, prevenirea tulburirilor supraadiugate gi o mai buni autonomie

(\{ontgolfier-Aubron rf al., 2000).

Tratat de rezilienll asistattr

Chei ale reziliengei in deficienJa intelectualtr

t,,

adaptative. Diagnosticul diferential intre tulburarea pervazivi de dezvoltare

gi deficienfa intelectuali este uneori dificil de realizat, cu atat mai mult cu cat
este frecventi comorbiditatea celor doutr tulburari. Comparativ cu populatia
generali, se observi o proporlie mai mare a problematicilor asociate, dublul

Vorbind despre DI, ar trebui mai cutand si ne referim la delicienle intelectuale la plural, pentru a subli;ia diversitatea lormelor intalnite in functie
de cauza lor de aparilie. intr-adevdr, existi multiple etiologiii, care Pot actiona

Ii asociate. Difiritele etiologii li forme ale DI vor influenla

tlaiectoriile de via!tr ale copiilor cu DI. De exemplu, copiii cu sindromul
Williams'? dovedesc abilitel lingvistice superioare, in detrimentul cognitiilor
spatiale, in timp ce copiii cu sindrom Down (sau trisomie3) au mai des difi;
culttrli in sfera limbajului (Bellugi gi St-George, 2000). Pe de alte parte, copiii
trisomici sunt recunosculi pentru faptul de a fi fericifi gi sociabili (Carr,
1.995; Hor^by,1996) $i capabili si aducd o mai mare gratilicafie pirinlilor Ioi
(Hodapp et rl., 2001).
De{icienfa intelectuali trebuie deosebitd de tulburirile de inv6lare gi de
tulbur5rile de comunicare. in aceste cazuri, nu este vorba de un IQ global
izolat sau pot

I
I

diagnostic la persoanele cu DI variind de la i0% la 50% (Jacobson, 1992;

Richardson el al., 1979).

Hodapp gi Dykens (2003) subliniazd importanla contextului social:

semnificativ inferior fatd de medie, nici de deficite in planul comportamentelor

'

I
l

t
I

I
I

I
I

EtioloSiile pot fi Srupate in tunc.tie de perioada de a.tiune (Dunas, 2009): perioada antenatal,
(aberatii cromozomjale, mutaFi 8netice, boli inJeclioase .ontactate de mam;, precum rubeola,
toxicomania mamei, traumatismle, de exmplu o tentati\': de avorl pre-/post-maturitale); peri
oada pnnalale (complicatii Ia nagter determinate de anoxie sau hemoragie intracaniantr);
perioada postnatal: (encefalopatii de origine viraltr, t(,rice fi EaumaH.A, fadori socioronomici
care ir luenteaza (onditiile de liati, precum mdhutnha si negliienla trr\':).
Sindromul Wiliams a fost descris d cardiologul neozeelandez WiUi.ms in l96'l.ln 1962, Beuren,
cardiolog german, descrie, independent, a.etasi tablou. De aceea i vorbefte adesea de sindromul
Iui Wiliams ti Beuren. Sindromul asociazl stenoza aortica supravasculart DI $i trtsituri faciale
specifice {frunte in$stt obraji rzuti, tura largl cu buza inferioarl rrsfrenttr, nas cam, umJl,turi
periorbitale).
Trisomia 21este, probabil,forma ceamai cunoscutl de deficienle intelectuau. Descris, de Se$in
in 1845 sub numele de idioli turturacee, fllnoscute in lerile anglo-saxone sub numele de sindrom
Do\tn, aceaste form; de deficienli intelectuala a fost numiti monSolism de John LanSdon Do$'n
(1856), din cauza asemin;rii faciesului (opiilor trisomici crr.el caracteristiJ poporului monSol.
Astfel se explici de ce, aoim, termenul de mon8o,rsm tinde sa drsparr.ln 1959, Lejeune, Gauthier
$i Turpin arat: (: este vorba de o anomali cromozomjau, caracterizatl de prezenta unui al
treilea cromozom 21, de unde numele de trisomie 21. Retardul mental (de grade diferite) $i
retardul psihomotor (statul in Sezut in jurul varslei de I an, mersul in jurul varsrci de 2 ani etc.)
devin vizibile pe pardrrsul dezvoltrrii. Se vorbe$te adesa de personalitatea vesel;. d bun:dispozifia persoanelor trisomice (de xemplu, Tass6 9i l,Iorin, 2003). Copiii diaSnosti.afi cu trisomia 21 prezhte in genral fragi[tate in plai fizic (sensibilitate la inleqtii otorinoladntolo8ice, la
cardiopatii congenitale, )a infectii respiratoni, caiaracte et..) Gralie proSreselor medicale, sperania de yiat:: unui copil tisoDic a crescutmult (in anii 1950 speranta de viaiaera de 20 de ani,
a.um depittte 60 de aii). Trisomia 2l esle abrafia .romozomiali cea mai frecr'ent5 (8 milioane
de persoan in lume, o naitere din 650). Probabilitatea de a a\a un copil trisomic cre$te odatl .u
varsta mamei {1.2000 de na$teri da.: mama are in jur de 20 de ani; 1/100 daci mama are 40 de
ani). ln luna mai a anului 2000 a fost descifrata strucrura cromozomului 21, care nu conline decAt
225 deSene, unele dinbe a.estea fiind responsabile de trisomia2l; tot acst cromozom esteimplicat $ in boala Alzhimer, in anumite cancere si rorme de cecitatesau dsurditate (lourdan-lonescu
ti Iones6r,2005). Exist; trei forme de des.operire a tdsomiei 21: test sangvin in a patra lun: de
sarci ; almio.ented, cu studierea cadoiipuluj Si cariotipul la un copil suspect de trisomie.

existd o suprareprezentare a DI asociati unei lipse de stimulAri gi unei

depistiri tardive in mediile defavorizate;

faptul ctr deficitul nu este intotdeauna diagnosticatin anii preEcolari, ci
mai degrabi in cei gcolari, este asociat cu specificittr|ile DL lncapacitetile
majoritdtii copiilor cu DI (uloare gi medii) se manifestd in mod deosebit
in perioada achiziliilor tcolare, intr-un context in care poate fi comparat
randamentul copilului cu acela al altor copii de aceeaSi vdrsti.

DI debuteazd pe parcursul copilariei $i persisti in manieri relativ stabili

toati viata. Prin urmare, pentru cea mai mare maioritate a populaliei cu DI,
IQ-ul este relativ stabil. Pe de alti parte, datorite anturajului, anumiti copii
recunoscuti ca avAnd DI pe parcursul intregii lor viefi gcolare au cepitat
competente adaptative care, cu a,utorul unei formeri de calitate Fi al unei
integriri profesionale reuSite, le-au permis purtarea unei vieti adulte independente. Ei pierd atunci caracteristicile DI gi, prin urmare, diagnosticul
(Richardson gi Kollet, 1992).
Copilul cu DI nu mai este privit astdzi prin prisma inabilititilor sale, ci ca
o persoane care i$i poate ocupa locul in societate, mai ales daci sistemul siu
familial este in mdsuri si se adapteze pozitiv factorului de stres aditional
care este DI.

Mai multe cadre teoretice au permis imbogS!irea interventiilor. Abordarea

prin prisma teoriei rthrstelor subliniazi paralelele qi diferentele fafi de dezvoltarea normali (Jourdan-lonescu, 1987, Nader-Grosbois, 2006; Weisz 9i
Zigler,7979) gi permite intelegerea prerechizitelor importante pentru dezvoltarea copiilor cu DL Abordarea /a,fliiialli a subliniat importanta reac,tiei
membrilor sistemului familial (pelinfi, frati, familie lirgittr) Ia nagtere sau la
aflarea diagnosticului unui copil cu DL Modelut Dublu ABCX' al lui McCubbin

'

I{odelulABCX al lui Hi[ (1919) descrie reaclia unei familii in fata unei.rize: A este elenimenr!]
de \ia!i (aici, diaSnosticul de DI); B, resursele personalc ale familiei, C, sensul dat acesrui
\'eniment si X criza'ins;Si. \ldubbm $i Patterson (1933)imbogllesc modelul lui Hilt, adaugand

I
Tratat de

toLETrE
I

louRDAN-rO\

ESCU 5r TRANCINE IUUEN. GAUTHTER

rrilientl asistaG r

Chei ale

rezilien[eiin defirienl. jntelectua

t288 ;i

Patterson (1983) pune in lumini, cu precidere, importanfa identiiicerii

factorilor de stres gi a factorilor. care le pot modera influenfa (printre care
strategiile de adaptare). Prin interesul siu fagi de achiziEia sau disparifia
comportamentelor gi fafd de conditiile de mediu care le favorizeazi, abordarea
comportamentali a permis dezvoltarea unor numeroase programe gi tehnici
adresate mediului familial, qcolar sau comunitar. Abordarea ecosisieniicd
a permis o privire mai global5, finAnd cont de diferitele sisteme (familial,
;colar, asociativ gi comunitar, profesional, social gi societal) qi de factorii care
le sunt asociafi, pentru a obline o mai buni integrare a persoanelor cu DI.
Toate aceste aborddri, combinate cu evolufiile conceptuale ;i cu metodele
de intervenfie (cu precddere, conceptele de normalizarer, de valorizare a
rolurilor sociale2 gi de dezinstitu[ionalizare3) au permis abandonarea ideii db
expert orientat spre vulnerabilitate. Aceasti abordare, bazatl, pe modelul
medical, avea drept obiectiv deficitele gi tulburdrile copilului gi familiei sale
gi susfinea ci numai experfii puteau oferi sen'icii, in medii specializate. De
cAgiva ani insd, poate fi luatl in considerare o interventie bazatd pe rezilienfi,
realizati in parteneriat cu persoanele implicate (]ourdan-Ionescu,'2001).

Rezilien!5

;i deficien!5

in

tifi.

r
r

(p. 53).

Dezinstitulionalizarea este o etaPi citre integrarea sociali, realizati prin deplasarea persoanelor
dintr-o insdtufie sprr: ur mediu mai normal. in t994, Par6, Parent, Pilon qi C6t6 au piezentat un
istoric al dezinstitutionalizirii.

intreruperilor cauzate de

alimentarea rez,ienfei. in cadrul acestui ,i

tr"il"r",rur J;';;;,
fa[i, consacrat intervenfiiror de rezirienEa ,lirt"ia aportul

pentru

persoanele cu DI.

- Pe parcursur viefii, sarcina cea mai importantd din punctur de vedere al

dezvoltdrii o constituie cultivarea factorilor
de protecfie care vor constitui
bariere in fala riscurilor qi vor permite menginerea
stirii de ;in; (Baruth si
Carroll, 2002)' Rezirien,ta este complexi nu
poate
fi
descrisd ., ;ilil:il
;i
sionali. Este imposibir.de acfionat urrp.u unora
dintre divergii factori de risc
individuali, famiriali gi de mediu (de exemplu,
o meningiti infeclioasi sau o
iradiere pe perioada sarcinii produc o ieficienga
ir.,t""f".t,ruii,-iar starea
copilului nu se poate schimba) care infruenfeazi

in mod obignuit, rezilienfa face referire la o adaptare reusiti a copiilor care

au suferit o adversitate semnificativi. Copiii cu DI au fost deja expugi la
adversitate, dar pot si intAlneasci alte surse de risc. Rezilienfa, in cazul DI,

aspectul gestionErii familiale a crizei prin prisma teoriei virstelor. Resursele familiei, de exemplu,
evolueazi gi pot serui ca mediator intre suma cerinlelor gi posibilitifile de adaptare ale familiei.
Conform Ionescu (2010, p. 18): ,,1n acceptiunea scandinavd, aplicarea principiului normalizirii nu
inseamnl ci se doregte ca persoanele cu handicap mental sI devini.normals" gi nici si fie
"vindecateD. APlicarea acestui Principiu semifici, din conkd, accesul la moduri 5i la condifii de
viagi cotidiene cAt mai apropiate cu putint; de modurile 5i de condifiile ?e via[5 considerate
obignuite."
!\'olfensberger (1991) definegte valorizarea roluilor sociale ca ,,dezvoltarea, puerea in valoare,
menlnerea gi/sau apirarea rolurilor sociale lalorizate a1e persoanelor qi, cu precidere, ale acelora
care prezinti un risc de devalorizare sociala, utilizAnd cu predileclie mijloace valoriza'te cultural"

intr-o manieri rezilienti

289

adversi_
Aceasta inseamnd ciutarea resurselor gi
strategiilor pentru facilitarea/

capitorurui de

intelectualS

consti in prezentarea celei mai bune dezvoltdri cu putinfi in fa!a adversitifilor

specifice care se intAlnesc pe parcursul vielii din cauza existenlei di'ferenfei
Ior, si aceasta pentru a obline starea de bine gi o deplini intLgrare sociali.

pararer cu arte teorii (cognitiv-comportamentali,

de exempru ),
Richardson (2002) descrie cele trei valuri succesiu"
a"...."irrl-prlvitoare ta
teoria rezilienfei. pentru- a rezuma, se poate
spune ci primur var avea drept
obiectiv cdutarea caritd{ilor asociate rezilienqei. pe
parcursul acestei perioade,
cercettrrile
adesea de.tip fenomenologic
au
permis
alcituirea unei riste
de calitdfi qi de factori de protecfie indiiriduali
lsiima de sine, autoeficienli,
de exemplu) qi ai antura;'ului (susfinere sociali),
care prezic o;;"rrtt" pozitivi
in fafa adversitifii. Al doilea val a vizat descrierea
piocesului de rlzirienfr
Ei
balanfa dinamici dintre stres, adversitate, evenimentere
de viafd intarnite qi
oportunitdfile oferite de factorii de protecfie,
orientati .et." ;;;"
echilibru,
bazat pe rezilienfi. AI treilea val se focaliz
eaz6 pe ciutarea pr.,.i"io. forte,
a
factorilor de protec{ie care permit indivizilor gi
grupuriror actualizarea de
sine gi depigirea

dezvortu..u .ofil.,r.ri cu DI
(vezi figura 1)' in ceea ce privegte DI, trebuie
deci inceput cu un bilanf al
factorilor asupra cirora se poate acfiona (de
exemplu, in'ifarea abiritd[,or
sociale), spre deosebire de alte caracteristici
de care va trebui tinut cont in
cadrut interven(iei, dar care nu pot fi modificate
(d"
t"i".J.."r,"

"r";;l;,

dezvoltarer).

I
I
I

o"

Factorii de risc specifici persoanelor cu DI

amprificd stresul simfit in
anumite etape ale traiectoriei de viafi. De
exemplu, perioada pubertali gi

debutul vArstei adulte reprezinti tranzifii dificile,

unui copil cu DI (Wikler,

Heterocronia de dezvortare

19g6).

1ro nescu, 7gg7;

Zazzo,

*ui ul",
-'--- re^'lr1
f".1*q ,rrr_"f"

faptur ci persoanere cu DI
h ritmuri diferite in diversef",*,"*" J" i'",seaoareror
a" J",..ru."-,.'p';T:lk:.,"iiilXffjilfr"ilXlrT:
ji,,"".,".:J;:[i;f":-"1-a
se

dezvolti

TgTg)

desemnar]d

coLETTE JOURDAN-tONESCU 5t FRANCINE JUUEN-GAUTHIER

Tratat de rezilienli asistatl

Chei ale rezilienlei in deficienla intelectualE

1,,

Diricullatea de a obtine
servi.ii adeo,ate, liPsa
srviciilor sau distanta

DI, trebuie luate in considerare gapte obiective, astfel incat se se rispundi

primul r6nd nevoilor lor emotionale:

mare fala de a;estea

I
Lipsa de cunostinle

in

inadecvat
-Mediu educativ

pnvinta Dl

-SIresul treit

(de t@larizare,

de Patinli la

profesionalr

anuntdea diagnosticului
(sentiment de culPabililate,
depresie, stiSmatizare)

Puline ocazii de ParticiPare

so<iah

Diricull;li

I:.1on de nsc in:nd

asociate o

asumarea ingriiirii coPilului

(de exemPtu, mamairi

for.na'c

li lu.ru)

- Relea sociaH restransl.

- Risc de plasamenr
*

StiSrnatizare (izolare

Funclionare intelectual6

Defi.ite concomitente ale

tunclionAni adaPlntive.

Helerocronie de dezvoltare

familiali

in

a leinvi[a sE recunoasci emotiile (proprii si ale altora),

se le exprime Si
se le controleze;
a lti cum si le diminuezi anxietatea sau agresivitatea;

ameliora stilul de comunicare;

imbunititi relaliile interpersonalei
a le ajuta si-gi accepte deficitul
$i limitirile care decurg de acolo;
a le

a le

a le invdta stlategii de rezolvare a problemelor;

a le ameliora stima de sine, punAndu{e in situalii care
le aduc

Aceasta implicd urmdtoarele abiliteli ale familiei

de a rlspunde propriilor trebuinfe:

reuliti.

pe langd capacitatea

prrlstre sluiba)
in
-Dificuluti traih

indiriduali

momenlele d tranzilie
(incePerea

$olii, Puberlatea,

debutul Yietii adulle)

AsiePt;ri reduse din Part'a

- Difi.ultlfi
- Alli

cognitive,

lentoare, deficit de atenlie

membri ai lratriei cate

- Abiliuli
-

sociale

ceea ce persoana cu DI trtriegte zi de zi;

se implementeze activititi de relaxare, atunci c6nd anxietatea
cregte
fata unor noi provociri sau a unor situatii deosebit de
dificile;
sd recurgtr Ia psihoterapie, atunci cand apar probleme

in

mai importante.

tipuri de terapie: cognitiv-comportamental;, de grup,

de inspiratie psihanalitice, remotivare, terapi; realitetii, urt-terapie,
Existe diverse

zooterapie etc.

Intervenientii trebuie s;:

Stare fraSilS de sanelate

- Dificultai
-

defic are

sI asculte

de

romunia'e

Shma redusi de sine

asculte persoana cu DI;

iqi ofere disponibilitatea pentru totalitatea problemelor de
rezolvat
(cdutarea unor servicii, probleme letate de educatie,
financiare, cu

orienteze, Ia nevoie, membrii familiei sau insdgi persoana

in cauzi
spre un psiholog, pentru anumite etape dificil de traversat
(anun;area

lasocial6 ete<urilor

reteaua de sustinere sociale etc.)i

o deficieni' intelectuala
Figura 1. Factori de risc ai .oPiilor care Prezinti

diagnosticului, consiliere pentru sustinerea cuplului, Iratriei,

difi_

lonescu.Fi J:l],9::
Un aspect descoperit de muli iimP ( Arthu r, 20.06;
vielii afectir'e -I:t**'
1i a difineglijarea
este
r'alJil
inc;
rssTi it":rnri.ht, tieo) ;i

.riiatif",

"-"tio"ule

varsta
intAmpinate de persoanele cu DI' indiferent de

acestora.Maimultestudiiauien.ronstratferdechivocfaPtulcipersoanelecu
Pentru a Permite
OI simt tristetea, anxietatea ii dePresia (lonescu' 2003)'
cu
p.,r,"."u in pr*ti.i a inter\ eniilor de rezjlienti asistati Pentru Pelsoanele

cultatea acceptirii diagnosticului etc.).

Pe tot parcursul acestui capitol, vom inveta cum se rdspundem

trebuinielor
persoanelor cu DI, favorizAnd implementarea factorilor
de protectie. Am
decis si prezentim diferitele interventii care tavotizeaza rezilienta
asistati
sau,,cheile de rezilien(i,,, urmand etapele de viat; ale persoanei gi

familiei

Tratat d re.ilientl asistate. Chej aie rezilienlejin dficierla

intelectualA
J:N'GAUTH1ER
TOLETTE ]OURDAN.IONESCU 5I FRANC]NE ]U

Sale.cheilecaletayoizeazerezilientatrebuie,binein|eles,inseratelnand
cu Dl Factorii culturali
cont de contextul cultural in care treiette Persoan^a
studiul siu
intr-adevir'
ooi.*," .ir.*f de resPintele familiald 9i socialtr un copil cuin dizabilitili'
ia,*tt *4,-, u",rp-,no' familii musulmane cu

C-Utr""

stigmatizarea mamei (risc de rePudiere li de

tZoOzl "orbeqte despre
copilului) qi a copilului (segregare)' facilitatd

J*tt i," *"-

otagnosticuiui

de reliSia musulmanS' cate recode religie. Totodatd, iezilienla este facilitati

coPilului' in plus' Frison' Wallander 9i Browne
-u.,afr.."p,u."u aizabilitltii
culturali asociati unei mai
a;;;i;;" iccentul asupra factoiilor de Protectie
u6oar5 de
i"""'"irp,ar,. Identitatea etnici ar Proteja adolescentii cu o DI
inhiprrUf"."il O" comPortament internalizate (dePresie' anxietate' izolare' de
lipse
agresivitate'
delincvente'
(hiPeractivitate'

iifi"l ,r,

externalizate
partea altor persoane dec6t ptrrin.o'ntrof). Srrtin"."u intergeneragionali din
constitui' de asemenea' un factor
ar
qi
iil 1"r"r.;tuta a" Urnici, unchi metuqi)
de
- protectie asociat unei mai bune adaptiri' al intervenliei care urmereSte o
iJ.r u.p".t Putin abordat 9i totuQi esential
Purcell;
,"riti"r,1e ecosistemicd asistatA este imPlicarea intervenientilor'
faciliteze
sa
menite
M.Co.rk"y qi Morris (2000) au elaborat o intervenlie
DIt AceQii autori au
comunicureu intervenientilor cu Persoanele prezentAnd

,^r,*,,rdeinteNenientivoluntari2,cuprecdderefemei(18)'siaducd
schimbdriincomunicareacuoPelsoanacuDl3cunoscut5,cucaleintelvenientulaveacontactefrecvente.stratesiiledeinstluileaucuprins:formiri
Iolosite
.,,oerrizate, pentru a defini 9i a identifica modalitetile de comuricare
de con$til"'p".rornu .u DI 9i de ei inliii 9i functiile acestorar; un travaliu

",'ti,ureaformelordecomunicarefolosite(prinsimulari,vizionerivideoli
DeremD,U,cer.eiareareaualadellcconley,Nlorris+,lur(eU(laqg)a.arjlallaheanaIize,
intenenient-P;rsoans cu DL L; Persoanere cu DI a!au Puline
il;,ii;;;;;i";,aderor
(f"lo'irea direch\ elorde (itre inlen eruenb'
o.a2ii de a se.rqa,a in (on, ersa1'e ca pa're""ii egaLi
a Umlaiului la capdcitaile de intcleSere ale.rr<oane'):.-.
s, fipL a"
urmase cursrri de
"'ii"i].rr.'i",l'-!*""p "iustareo cahdcare profesidnar:' iarcea mairnareparte
ir"r)1."t"
^'eauo,s ani de erpenenl; (cu o disPersie dc ra I ra rr ani)
:;;.";;:^' ";; ;edie
,
rs r''el. crin caJe 6 trisomrce' iar med' de \:rst; a
;H"#;;;r;;;F;"t"r".t"a:
".uri
ani)' 7e'" lo'uiau in locuinle
lll,llii'i''.', .r.':s -i rcu o diqpersie mers:nd de la 27 la s5 derocurau
cuP:rinFr ii una lo'ura
pdtru
d'|ntreete
p.-"'i'"r,
:::iJl:i:.;,;#;'r1,,*-I''a
rn PIanur ..omu'
inren'nienhror'
din
a"
p.,o'-a
Partea
:;H;';i5;;;;;;;,
'i,u" "'tjn;renu ro.ieau
decit rite,a cuunre. r;oo uiih/au
.i1."#:;ii.":;;:;,i lrrrus,v non,erbar.2q%
doua trei cu\ inle-proPoT'tii 3l% al\:tuBu ProPozth''
(eert, atinq.ere, prrviie, e'prcsie fac'dl' mi{area (aPului 9r Pntrur}
cn6 h,o,^irs
".nverbale
a'*r'sr 5i inchi'e' <omenrarii' (on<emne' intariri si
'*?*ti'i
'E.t"r"
Cless"5tanden ti Cromby rlogl) ti de \{'Leod'
ue
rmporrdnre
(lantr.lrj) nu tu\t Lonsrderare

:il;;ffi: il ffi;

Houston ti Seyfort (1996).

COLEfi

TRANCINE ]UUEN'GAUTHIER
]OURDAN.IONESCU 5I

prin analiza interactiunilor cu clienfii

lor), schimbiri ale strategiilor de

comunicare in functie de trebuintele persoanei
$i de context Qi supervizarea
de cAtre un tutore care cunoagte intervenientul
ii persoana.,, Jt. fuulrur""
rezultatelor a fost efectuattr printr_o evaluare in orb
u aora i.,."g;t.eri uia"o
de-15 minute a unei interactiuni cu persoana deficientd
intelectuj, inregistriri
realizate inainte gi dupd formare. Diferentele observate
la finete instruirli sunt
mai evidente in contextul activftAlilor partarate decat
in contextJ de invelare
sau de interactiune. persoanele care au profitat cel
mai murt sunt acerea care
vorbeau. pulin (prin gesturi sau c6teva cuvinte).
Schimbdrit"- oir"rrrut" tu
intervenienti aratS o cregtere a numarului de intreb;ri
deschise (si corolarul
sdu, o diminuare a numlrului intrebirilor inchise),
o cregte." a.,t'r'_ar,.rful ae
rlspunsuri acordate unei persoane, o accentuare a comunicirii
nonverbale si
o sporiie a comentariilor. Chiar daci analizele statistice
." d"^.;;;;;;i;
adev;rat o diferentr pre-/postinstruire, comentariire interr""i""liio,
aor"a"r.
prezenta schimbirilor. Autorii recomandi ca formatea
sd aibi loc in cadrul
realizirii unor activititi comune (de exemplu, in cadrul
mrnciif,-sa uiUe in
vedere o persoani cu care intervenientul interactioneare
fr"ar."r,t, iu. rrn
supervizor care ii cunoaste atat pe intervenient, cAi pi
pe pe."ourra
DI s;
ghideze procesul de instruire.
"u
Este esenfiald dedicarea intervenientilor, dar
nu trebuie uitate nici capacitatea Ior de rezilientA. Anumite triseturi de personalitate
ale interrcnientilor
pot fi predictori ai nivelului stirii lor de bine psihologic
.f*"f"ii"
Ai
zare profesional,i (Chung gi Harding, 2OO9). Noone
"i (2OO9j
"p"iqi ilastings
preztntd
un.studiu-pilot despre o interventie asupra echipelor
care lucieaz; cu'persoane
deficiente intelectual $i care urm;rerte acceptaiea (bazati
pe travaliul asupra
gandurilor negative ale intervenientului
5i stresului ,irr,;ity. fJ""u i" u fuu ir,

considerare starea de bine a membrilor echipelor

ir,t.r.a,
"r".,giuU.
".tu
intervenliilor realizate
pentru alte persoane
(stabilitatea intervenientilor, bune relatii interpersonale,
oUl".ii.= L" int"._
aceasta conditioneaze calitatea

ventie mai bine alese etc.).

Pentru a avea in vedere rezilien;a asistatA a intervenientilor
care lucreazi
pe 16ngi persoanere prezentand DI gi pe ranga
fam

iile lor, p".u oii".,,u"

trebui urmirite pe parcursul formirii. Aceste obiective

capacititii:

de a petcepe persoana cu DI ca pe oricaie

deficitul sru, ;i resurse;

se

r"f".i

r.

f" loUa,_,ai."u

alt; persoani av6nd, pe Iingi

T.atatde rzilienli asistnti. Cheiale rezilienleiin

deficienta intetectuat:

I
I
I

1",

qi trebuinlele
de a ajuta Persoana cu DI si-9i exprime sentimentele
specifice;

- i" ^ uuri gi vorbi

necesare;
I

I
-

despre eqecuri 9i pierderi 9i de a oferi sustinerea

(aiutor acordat
de a vedea situatia dintr-o persPectivi ecosistemic5
celorlalti '
didactic'
personalului
Iritriei,
., ot, pirin;ilor sii,

p"rroun"i
interintervenienli, familiei lirgite), favoriz6nd astfel realizarea lrnei
de
factorilor
dezvolterii
Protectie;
venlii individualizate in scopul
altele'
a" i i.pt"-"nta toate serviciile adecvate disPonibile (Printre
se nu
aceitia
ca
servicii ie suPlinire temPorartr a Pirintitor' Pentru
devini ePuizali);
le
a" u *fi.it" alrto. atrnci cind elementele contratransferentiale
blocheazi capacittrtile de intervenlie'

viali
Chei de rezilientt pentru fiecare dintre etapele de
.i" i"tto"n.i care prezintl o deficient5 intelectuali
Chei de rezilient; in cazul copilului mic,
incepind cu anunlarea diagnosticu lui
ChiardacdexistiasemendliintreexPerientelefamiliilor^cuun.copilcu
in studiul feno-

air"uiiiuti, impactul asupra lor difertr de la o familie la alta

cu varsta cuprinsi
,n"nofogi. ."uftut usupra a cinci mame cu un copil trisomic
ca
Prime cateSolie'ce
qt opt ani, Joosa 9i Berthelsen (2006) descriu'
i^ir"

""i ji.
lor, impactul diagnosticului de trisomje 21 comunicat
i".".g"
naitere- Patru
""",,ra
,.,"iu"di.ttr" -ua" p" purau,,,l sarcinii 9i celorlalte Patr'Lt la
acest sindrom
desPre
informatiile lor
dintre mame s-au simlii foarte speriate,

Sunt men.incea, degi era infirmieri, a fost coplepite de veste

problema
eu?)'
(De-ce
iif*""t" frt; de coPilul visat, resPonsabilitatea

fiind mini-e;

ii."","

referitoarelacandgicumsacomuniceacestlucluaPloPia}ilor.Lapolulopus,

coPiL mai ales iubirea

o mamd spune cd acum a invilat mult Sratie acestui
al unui eveniment
neconditionatA gi observarea aspectului Pozitiv chiar li
neSati\'.

precedd adesea
Precoce a diagnosticului
care nu au Putut
intrebirile Plrinlilor 9i este adesea brutale pentru Pirintii
Este imPorir,.; .a .r""r" o ieglturl cu copilul Ior (Maurel Ollivier' 2000)'
si respecte ritmul diferit al Pirintilor: unii se vor arunca

inrrnlur"a din

ce

in ce mai

tant ca Profesionigt-ii

asupra informafiei (prin intermediul internetului

li al asociatiilor de pirinti)
ri vor pune multe intrebiri personarului medical, al;ii se vor Iansa intr-o cursa

de la un specialist la altul, pe cAnd alfii recunosc dificultitile

pe mdsurA ce
apar- Clinicianul ttebuie sd respecte timpul de adaptare
a pirinlilor la rana

narcisicd resim!itd.

mamelor copiilo! trisomici al cdror diagnostic a fost dat post_

{iFrilatga
natal (n = 985) intervievate de skotko (2005) afirmd cd niciun
medic nu a evocat aspectele pozitive are acestei boli. circa
ium;tate din mame relateaze ci
in anii 1990, atunci c6nd li s-a comunicat diagnosticul la na$terea
copilului,
medicul a subliniat numai aspectele negative al,e trisomiei
21 (oferind exemple
precum: nu va lti niciodatl si schimbe autobuzele, nu va
avea niciodate loc
de muncd, este foarte posibil se ajunga un adult obez)
a
recomandat
adoptia
fi
sau institutionalizarea. Din contri, incepAnd cu anii
2000, anumiti medici
subliniaz; aspectele pozitive ale trisomiei 21.
Foarte pertinent; este concluzia

trasi de Lev_Wiesel pi Zeevi (2007),

con_

pirintii unui copil cu DI sunt mai stresati de aceasti experienf;

decat pirinlii unor copii fdrE DI. Din punct de vedere
psihologic, pirintii care
form c;ieia

afteptau un copil ,,normal,, trebuie se facl doliul unui copil

,,perfect,,, trebuie
integreze in familie, si faci fa{i sentimentelor de culpjilitate
asociate
etiologiei DI (in special in cazul etiologiilor genetice) si reprezinte
pe tot
9i
parcursul vietii o sustinere pentru acest copil diferit. Din
punct de vedere
social, ei trebuie si se confrunte cu discriminirea pricinuiti
de faptul ci au un
copil diferit, ceea ce antreneazi adesea o rur,r.rgu." la activitilile
sociale.
Mamele-- principalul spriiin al copilului (Statistici canadiene,20b4y _
aloci

s;l

mai.mult timp Si energie ingrijirii copilului lor cu DI

Fi, in consecinti, iri
sacrifici adesea locul de munci in detrimentul sigurantei financiare
a familiei.
In mod obitnuit, tafilor le va veni mai greu sd_qi exprime
emotiile, simtindu_se
mai putin eficienli in viafa de zi cu zi qi prefe*nd sd evadeze
in munca.
Totuii, tatii trebuie si-9i asume un rol major in urmirirea deplinei
autonomii
a copilului lor. Stresul parental este corelat cu prezenta
un;i copil deficient
intelectual gi se referi la dimensiuni precum pioblemele
de familie asociate
implementirii asistentei, pesimismul gi o viziune negativi
asupra limitirilor
copilului. Familiile pun totu$i accentul asupra realizirii, asupra
credingelor
morale gi religioase qi a unor reguri fixe pentru buna funcgionare
a famiriei.
Ele pot da dovadi, de asemenea, de o funcfionare
adaptativ; Si rezilienta,
asa cum a demonstrat Morin in lucrarea sa pe tema
contributiilor pozitive la

experienta parentalA (2008).

I
coLErrE ]ou RDAN-ION

ESCU

tl

FRANCIN

IUUEN-GAUTHIER

Tratat de rezilinti asistata r Chei ale rezilienleiin deficjenla

intelectualE

I
296

La aflarea diagnosticului de DI, majoritatea mamelor au senzafia de rupturi (acompaniati de autoculpabilizare, depiesie qi negare a diagnosticului).
Pe de alti parte, aceste experienfe comporti elemente de rezilienfi, mamele
intervievate de Poehlmann, Clements, Abbeduto 9i Farsad (2005) prezentand
factori de protecfie care contribuie la.starea de bine a familiei qi la depigirea '
provocirilor care reprezentau surse de stres. Descrierea ficutd de ele copilului,
ca un copil implicat in relafii sociale, cu umor 9i foarte perspicace, scoate in
evidenfi beneficiile prezen{ei unui copil cu dizabilitifi in familie.
in studiul lor realizat sub forma unui focus grup reunind pirinfi (12 mame
gi trei ta!i) gi intervenienfi (4) in ontario (canada), King, zwaigenbaum, King,
Baxter, Rosenbaum gi Bates (2006) au aritat ci senza[ia pdrinlilor unui copil.
cu sindrom Down sau cu o tulburare pervazivi de dezvoltare este aceea d
,,schimbare a experien{ei de via{i", care permite o amplificare a sentimentului
de coerenli. Este necesari o schimbare in sfera valorilor gi a prioritd{ilor
acestora. Pierderea visurilor legate de viitorul copilului lor (reuqiti;colari qi
profesionald, autonomie, cdsitorie, ideea de a avea nepoli) trebuie si-i aduci
in situalia de a-gi crea noi visuri. Este important ca pirinlii si gtie cd alfi pirinfi recunosc schimbdri in modul lor de gAndire referitor la copil 9i la rolul
lor cle pirinte gi ci aceste schimbiri sunt insofite de un sentiment de control
gi de un nou sens dat viefii.
prima cheie de rezilienla in cazul copilului mic care are o deficien[d intecAt mai curAnd
lectuali este intervenlia precoce vizAnd implementarea

a unui ansamblu de intervenfii multidisciplinare: stimulare Precoce

posibil a dezvolterii copilului, de indati ce a fost depistat riscul de intArziere in

dezvoltare; prevenirea apariliei unor tulbur6ri mai grave; informarea, inshuirea ;i susfine.e, aco.daii pirinfilor pentru a continua sI se implice in dezvoltarea copilului gi pentru a se sim{i mai competenli in rtlurile de mami Ei
tatd. Acest ansamblu de intervenfii - daci este reajustat in mod regulat
trebuinlelor copilutui gi familieit - permite implementarea factorilor de
protec[ie (]ourdan-Ionescu, 2003) care faciliteazS rezilienfa copilului qi a
familiei sale.
Fundamentele rezilien[ei asistate la copilul care are o deficien{5 intelectuald
sunt de naturi tranzaclionald: interacliunile bidireclionale intre copil 9i persoanele din mediul siu ii facilite azd dezvoltarea; schimbirile copilului au un

Intervenienfii trebuie si cunoasci punctele forte gi stilurile de adaptare ale familiei pentru a oferi
sustinere. Inten,entia trebuie si fi; deci adaptata nevoilor familiei, Pentru ca aceasta s5-9i poati
dezvolta propriile puncte forte 9i propriul stil. Obiectivele trebuie si vizeze sporirea comPetentelor
copilului, a ingrijirilor acordate acestuia, prectrm gi modificarea percepfiilor pirinlilor.

COLETTE JOURDAN.IONESCU'I FRANCINE ]UUEN-GAUTHIER

impact asupra mediului qi declan;eazi modificarea percepfiei asupra capacitdfilor sale, ceea ce antreneazi oferirea unor provociri mai mari, care pot fi
mai interesante gi il pot incita si se autodeieqeascd, pregrtind astfer, pe
parcursul interactiunilor, dezvoltarea unor abiliti[i din ce in ce mai complexe

297

(Bronfenbrenner, 7996; Conroy gi Brown, l99Z ; W arren, ZOO4).

La copilul mic, abilitetile de comunicare exerciti un rol principal in con_
struirea rezilienfei. intr-o manierd generali, copiii care u,, o a"fi.i"r,{i inte_
lectuali intampini dificultrfi in ceea ce privegte performanfa gi eficienfa
comunicirii (Goldstein, Kaczmarek qi Hepting, 1996). Dificultifile intampi_
nate de copil in achizifia limbajului ii limiteazi infelegerea limbajului celor_

lalli gi invifarea de noi concepte (Brown si Conroy,2002; Rondat,1999).

Aceste dificultdfi ii limiteazi in mod egal capacitatea de a-gi exprima trebuinfele, dorinlele qi ideile qi ii afecteazE, in consecinfi, ansamblul achizitiilor
(Julien-Cauthier, 2009).
Din cauza deficitelor in planul atenfiei gi dificultifilor de infelegere a mediului social, copilul beneficiazi de mai pufine ocazii de dezvoitare gi de
invdlare. Pentru a-9i stimula copilul, pirinfii trebuie si acorde atentie carac_
teristicilor sale cognitive gi expresive, sd cunoascd formele de interac(iune
utilizate de copilul lor gi si-i observe incercirile de comunicare (Guralnick,
Neville, Hammond qi Connor, 2008). Clinicianul poate rucra cu pirinfii pentru
a le spori sensibilitatea la tentativele de interacliune gi de comunicare din
partea copilului (Dunst, Trivette, Raab gi Masiello, 200g) a Ie imbogdfi
9i
cunogtinfele referitoare Ia practicile parentale care faciliteazd dezvoltarea
acestor abiliteti fundamentale invdlirii (yoder qi warren, 2004). CAteva ore
de
formare pe siptimAnd, rearizate cu pdrinfii sau adurtii care au griji de copil,
au un efect multiplicator gi permit dezvoltarea semnificati'i a abilitililor
copilului in plan emofional, social gi comunicagional (warren et al., 2006).
strategiile de invigare integrate obiceiurilor familiale pot, de asemenea, si fie
utilizate de alte persoane, printre care membrii familiei ldrgite, educatoa_
rele din serviciile de supraveghere sau personalul atelierelor educative
(Girolametto, Weitzman gi Greenberg, zOO3., 2006).
Copilul mic este mai probabil sd ini{ieze comunicarea sau interacfiunea
pe tema obiectelor de care are nevoie, pe care le iubegte, care sunt noi
pentru
el sau il atrag in mod deosebit (warren et al., 2o0g). Din aceastd perspectivd,
adultul poate declanga comunicarea utilizand un stimul nonverbal, adicd
aritAndu-i copilului un obiect sau un joc care-i prezintd interes sau ii atrage
atenfia. El agteapti atunci un moment, permifAndu-i copilurui si inilieze o
cerinta, exprimati printr-o interjecfie sau printr-o expresie nonverbali ce

Tratat de rezilienll asistattr

Chei ale rezilienJei in deficienla intelectuali

I
I

298

semnifica dorinfa de a avea acel obiect (Kashinath et a1.,2006; Mccathren,

2000). El incurajeaze astfel aparitia primelor cerinle ale copilului, unul dintre

pilonii dezvoltirii comunicirii (Warren, Fey 9i Yoder, 2007). Totugi, adultul

trebuie si tind seama de ritmul copilului, adici de viteza cu care el poate
decoda ceea ce ii este prezentat, $i si-i lase timpul necesar pentru a produce
un rdspuns verbal sau gestual (Julien-Gauthier,2009). A-i lisa copiluluitimpul necesar pentru a initia o celinta fi a multiplica ocaziile care sd-i permiti

I
I

I
I

dezvoltarea acestei abilitSli constituie, de asemenea, fundalia construirii altor

abilitifi, precum initiatil'a sau interactiunea sociali.
O structuri de rutine sociale (jocuri repetitive, previzibile, cu schimb de
roluri sau tualuri), realizate in conte\t, poate ajuta copilul si invele gi si-gi
aminteasci noi abilitili (I^Iarren pl ni.,2008). invilarea este astfel inserate
intr-o secrente amuzante sau semnificativa. Este recunoscute importanta
recunoalterii tustu lor, a intereselor copilului inci de Ia varsta cea mai
fragedA ti a sublinierii reuiitelor sale, pentru a contribui la dezvoltarea altor
abiliteti (Tdtreault, Beauprd li Pelletier, 2004). Trebuie amintit p;rintilor cat
de important este se acorde atentie intereselor manifestate de copilul lor qi
incuraiaF sA utilizeze aceste interese pentru a-i sustine motivalia pe parcursul
procesului de invetare. La rAndul lor, pirintii pot impArtipi aceste informafii
altor adulti care au griji de copilul lor.
Aceste cateva stlategii arati cum poate lucra clinicianul cu p;rintii pentru
a cregte rezilienta copilului, contribuind la dezvoltarea abilitetilor fundamentale invifirii. Totuti, pentru a fi cu adevarat eficienttr, munca sPecialistului trebuie si se spriJ-ine pe o legituri de incredere stabiliti cu pirintii
(lvarren rf a|.,2006), Aga cum a fost prezentat mai sus, expertul trebuie, de
asemenea, se evite o abordare focalizati pe vulnerabilitate, pentru a privilegia
o inter|entie axat; pe rezilienti 5i realizatd in parteneriat'cu pirinlii 9i cu

ceilalti adulti care au grij5 de copil (Dunst, Bruder, Tr.ivette $i Hamby,

2006; Jourdan-lonescu, 2001), precum este ilustrat in studiul de caz 1. Calitatea interacliunii pirinlilor cu copilul lor este fundamentul pe care aPar
primele abilitaF de comunicare ale copilului care are o deficienti intelectualA
(\{acDonald, 2004). Pentru a sustine aceste achizitii, clinicianul trebuie si

si acorde totodate atentie calititii interactiunii, dat liind faptul ci pirinfilor le-ar putea fi dificil si-i lase copilului
sulicient timp pentru a raspunde unei cerinte care ii este adresati, ?entru a
faciliteze utilizarea de strategii gi

exprima o intentie sau a comunica o emotie (Warren ea di., 2006).

in mod etident, programele de interventie precoce trebuie si se armonizeze
cu tr;s;txrile specifice copilului, cu resursele familiale (strategii de adaptare

qi suslinere socialS disponibile) 9i cu sinitatea

al mamelor, de exemplu).

perintilor (sindromul depresiv

299

Cum ptr nfii au - odati cu dezinstitutionalizarea - rolul cel mai important in evolutia copilului lor cu DI, este esential sA li se ofere accesul la servicii
de ajutor (la domiciliu, intr-un centru comunitar sau specializat). Chiar daci
aceste servicii nu contribuie intotdeauna la rezolvarea problemelor pXringilor
(Venet Qi Ddry, 2004), ele reduc supraincircarea familiali. Studiul factorilor
de protectie care permit pirinfilor si dea dovada de rezilientein fata situaliilor

cotidiene de stres i-a determinat pe Gerstein et al. (2009) si sublinieze

importanta unei stiri psihologice de bine a pdrintilor gi a unei relatii de cuplu
de inalti calitate. Acestea reprezinttr baza unei interventii eficiente asupra
copilului. Studiul de caz 1 ilustreazA implementarea factorilor de protecfie in
vederea facilittrii rezilienler unui cupil mic Ai a familiei sale.
Mai multe chei de rezilierrli de pe parcursul copilSriei mici se adreseazi
pirinlilor. Conform Black 9i Lobo (2008), toate familiile dispun de factori de
proteclie (de exemplu, o privire optimisti, simful umorului, emotii Poziti!'e,
coeziune familiali etc.) care permit incurajarea rezilientei. Situatia este simi'
lari pentru familiile care au un membru cu DI. in cazul persoanelor cu DI,
numeroase cercettrri s-au ocupat de factorii care determini rezilienfa familiali.
Adaptarea familiali care permite rezilienta este definite ca rezultat al
eforturilor familiei de a stabili un nou echilibru, armonie gi functionare Pe
parcursul situaliei familiale stresante. Aceasta inseamnA caPacitatea de a
realiza un echilibru intre demersul de a rispunde nevoilor specifice ale
copilului cu DI, nevoilor celorlal!i membri qi nevoilor familiei in ansamblul
sAu. Anaut (2006) subliniazi comPetentele de care dau dovadi numeroase
familii in deptrgirea adversitAtii: ,,Caracteristicile familiale care favotizeaze
rezilienla formeazi o relea de protectie bazatA Pe soliditatea valorilor, pe
stabilitatea structurii familiale, pe solidarititile emotionale 9i Pe sustinerea
reciprocS intre membri" (p. 16-17).
Lustig (1997) a misurat diverse variabile familiale, printre care sentimentul
de coerenli, sustinerea sociale, sentimentul de coeziune gi adaPtarea familiale.
Rezultatele sale arati ci marea majoritate a familiilor care au un adult cu DI
pot Ii considerate reziliente gi funcfionale. Cele 115 familii pe care le-a studiat
pot fi divizate in trei grupuri: familiile coerente (n = 59), cu scoruri ridicate la
sentimentul de coerenli familiald gi sprijin social gi scoruri medii la adaptabiliiate 9i sentiment de coeziune familiali; familiile flexibile (n =,18), caracterizate printr-un nivel ridicat al sprijinului social, un nivel mediu al

adaptabilitAFi familiale

Ei

un scor redus la sentimentul coerentei familiale; 9i,

I
I

Tratat de rezilien!5 asistatl

COLETTE ]OURDAN.iONESCU 5I FRANCINE ]UUEN.GAUTHIER

Chej a e

rezilienleiin defrcienla inlelectuall

30'I

300

STUDIUL

DECAZI

Stimularea precoce

ptezenla, ca gi acfiunile lor, au un caracter de intirire pentru biiefel (Brown

gi Conroy, 2002). Strategiile de invifare pentru dezvoltarea comunicirii gi

a unui copil trisomic

sociale pot fi inserate in activititile curente, contribuind la

dezvoltarea gi educarea tuturor copiilor (Dunst, Bruder, Trivette gi Hamby,
2006). La final, intervenientul ii sugereazi mamei lui Pablo si-gi reia
activitatea profesionalS, mdcar cu timp parfia1.

abiliti[ilor

Pablo are doi ani gi jumitate, este un copil jovial 9i sociabil, diagnosticat

cu trisomia 21. De ci.nd s-a niscut, mama sa gi-a intrerupt aciivitilile

profesionale pentru a-l ingriji, dar simte ci lui Pablo ii lipsesc contactele cu

"

copii de virsta sa. Ea solicittr atunci ajutorul unui intervenient specializat

(psiholog, educator specializat etc.), pentru a-l insofi pe pablo in demersul
de integrare. Pentru a facilita rezilienta briefelului, intervenienhil specializat ii sensibilizeazi pirintii fafi de necesitatea unei intervenfii precoce,
astfel incat sr dobandeasce abilitaFle care-i vor inlesni intrarea Ia gcoalr. .'
ii a;ute si aleagtr un mediu pregcolar care oferi servicii educative copiilor

cu dizabilitifi, integrindu-i, totodati, printre copiii de aceeagi vArsti.

Intervenientul specializat organizeazd apoi o intAlnire prealabili incluziunii, intre biiefel, perin{ii sii gi educatoarele care-l vor intAmpina la
gridini[i. scopul acestei intalniri este acela de a implementa factoii de

in cele din urmi, familiile vulnerabile (n = 8) cu un sentiment slab al coerenfei

familiale, un slab sprijin social, o slabd adaptabilitate familiali gi o slabi
coeziune familiald. Pentru Costigan et aI. (1'997), rezolvarea activi a problemelor (incurajAnd membrii si-gi exprime direct opiniile qi interesele, negociind
;i ficAnd compromisuri, totul intr-o manieri cooperanti) determini rezilienfa
in fa!a stresului. Aceasta permite infelegerea dificulti{ilor specifice
intAmpinate de mamele singure.
Grant, Ramcharan gi Flynn (2007) demonstreazi cd rezilienfa familiali este
produsi ;i menfinuti, la nivel individual, de cdutarea sensului, sentimentul
de control gi menlinerea valorilor identitare, la nivel familial, de menfinerea
granifelor (schemi familiali cu valori, culturi gi eticd; dragoste 9i sus]inere;
reglarea factorilor de sprijin interiori gi exteriori) gi la nivelul mediului inconjuritor, de oportunitifile;i ameninfirile materiale, sociale, culturale gi politice.

protecfie ce vor facilita rezilienla copilului in acest nou mediu. lntervenientul

specializat il prezinti pe Pablo 9i le di educatoarelor informa[ii despre

maladia qi abilitdfile sale; el abordeazi apoi caracteristicile isociate

deficien1eiinteIectuale,printrecareofunc!ionaremailent5decAt.aaltor
copii gi dificultifi de intelegere a propriuiui mediu social. pdrinlii menfioneazi gusturile, interesele qi preferinfele copilului, fundamente pe care
educatoarele se vor putea sprijini pentru- a-i men;ine motivafia pentru
realizarea sarcinii, pe parcursul invifirii. in primele siptimini, o
"dr."toare suplimentari va fi adiugati grupei, sarcina sa fiind aceea de'a
implementa condigiile care r.or facilita integrarea bdiefelului. Jinand cont de
dificultetile inerente acompanierii neintrerupte in aceste medii (Giangreco,
2010; Giangreco, Edelman, Luiselli gi MacFarland, L997), ea va colabor'a cu
educatoarea responsabili, pentru a amenaja mediul gi a intrdduce activitEfi

I
I

I
I

Chei de rezilien!5 pe parcursul perioadei ;colare

Elevii cu deficienli intelectuali prezinti mai mulgi factori de risc, care le
pot compromite dezvoltarea gcolari gi socialS in cadrul instituliei de invi[dmAnt gi pot genera egecuri gi frustrlri. in plan personal, cu cAt este mai
accentuat deficitul, cu atAt ritmul de invifare este mai lent 9i, in consecin!5, se
dezvolti mai pufine abilitnli intelectuale gi sociale, fdcAnd invilarea mai
dificili. Acestuia i se poate asocia o intArziere in deprinderea limbajului
verbal, a abilitililor debazd qi in maturizarea afectivd globali (Dor6, Wagner

de sensibilizare gi de stimulare a participirii copilului (Julien-Gauthie,r,

2008). Pentru Pablo 9i familia sa, rezilienfa asistatx reprezinti ajutorul oferit

educatoarelor de cdtre intervenientul specializat in vederea amenajirii

spaliului qi sus$nerii familiei. Intervenientul specializat va fi la dispozifia
familiei, ca mediator, de-a lungul intregului proces, fin6ndu-i pe membrii
acesteia la curent gi sugerandu-le modalitigi prin care si contribuie la
reugita integrdrii copilului 1or. Pablo i9i va dezvolta mai intai abilitifile de
comunicare gi va participa in felul siu la activitrfi. Educatoarele, in colaborare cu intervenientul specializat, vor adapta activiti{ile curente gi
rutinele; ceilalli copii vor fi gi ei implicafi, odatd cu sosirea lui pablo. Ei
il pot ajuta s5-;i dezvolte abilit;tile de interacliune sociald, intrucAt

gi Brunet, 2003). Diferen{ele generate de aceste dificultili se accentueazd, pe

misuri ce elevii cresc gi ajung la un nivel ;colar mai ridicat. CunoscAnd acegti
factori de risc, este oare posibili depdgirea lor, ,,permifAndu-le copiilor gi adoIescentelor sau adolescenlilor sd-qi dezvolte talentele specifice ;i resursele
personale, si devini persoane autonome si creatoare qi si se pregiteasci

Tratatde rezilien!tr asistatl r Chei ale rezilienleiin deficien!a intelectualS

coLETTE JOURDAN-tONESCU 5t FRANCTNE IUUEN-GAUTHTER

I
l:
-I!

302

pentru rolul lor de cetAteani sau cetltean?" (Guvernul frovinciei Qu6bec,

2004, p. 14). Care sunt cheile rezilientei qcolare in deficienta intelectuali?
O educatie reuqiti a elevilor cu deficienli intelectuald necesiti amenajarea
mediului de invitare, dezvoltarea unor practici educative care tin cont de
caracteristicile deficienfei iritelectuale Si aplicarea unor programe care fayotizeaze dezvoltarea socio-profesionalA, pentru a le permite accesul Ia o.
activitate sau la o ocupalie \-alorizante in comunitatea lor (Jourdan-Ionescu gi
Julien-Gauthier, 2010a).
Prima etapi a rezilienfei lcolare este elaluarea elevului, iar rolul psihologului este de prime importantA. Aceast5 etapi permite cunoalterea capacititilor gi limitelor elevului, pentru ca acesta se poatA fi orientat spre o clasd
in care si primeasci o educatie adecvata. E|aluarea unui elev care prezinti'
o deficiente intelectualtr necesiti, mai intai, confirmatea diagnosticului de Dl,
ceea ce implici evaluarea atat a nivelului intelectuall, cat $i a deficitelor
comportamentului adaptatiyr. Odatd confirmat diagnosticul, trebuie verificat
daci existd tulburiri comorbide gi evaluate resursele ti potentialul de invatare
ale copilului cu DL Evaluarea psihologici necesit; un timp pentru stabilirea
unui contact pozitiv cu copilul ti pentru cunoa$terea intereselor sale, ca ti.o
anamnez; detaliati a pirintilor, pentru a cunoaite istoria dezvoltdrii copilului
gi a explora resursele familiale. Rezultatele evaluirii trebuie si se finalizeze
cu recomandiri concrete, bazate pe capa(ii;tile copilului pi pe factorii de
protectie care urmeazi a fi construiti.
O importanttr cireie de re:ilrr'nJri este o pedagogie pentru crearea rezilienlei,
pentru sustinerea invitirii notiunilor. invigarea trebuie considerati deci un
proces activ, creand situafii de invtrfare in care elevul sd poati experimenta in
plan personal, si incerce se dea respunsuri Si si-$i orienteze propriuI demers

spre studierea conduitelor adecvate situatiei (Lemay $i Prevost, 1996).

Utilizarea unor consemne explicite pe parcursul introducerii unor noi nofiuni
inseamni modelarea informatiilor noi, indrumarea elevilor pe parcursul
invSlirii, conceperea unor ocazii de testare autonomi a noliunii (aplica{ii ale
no!iunii) 9i orientarea achizitiei de cunoitinte, corijand erorile li oferind
feedback (Carter, Prater gi Tarlor Dy'ches, 20091. Utilizand exemple concrete

'
:

De obici se foloseite scala \{'echsler adaptat; yar!t.i, inse la fl d bine se pot folosi scala
StanJord-Binet sau NE\fl, care au drept alantaj conthuumul, putand corespunde tuturor
\ e'sielor Si tuturor rur'elLnlor de defrcil.
Insirumentele obi$uite penrru elaluarea comportamentelor adapiarive s.Jtr]t: Vinelmd, Adnptiie
Bcl,ai ior -d.s.ss,r. t Svsir,fl lABlS, editia a [-a) i EJri.llr Q,/i!l.ors. de co tport. tc t. ndnptati.ft

(EQCr).

COLETTE

ale nofiunii, se faciliteaze intelegerea acesteia (Smith, Warren, Yode! Qi Feurer,

in activitltile cotidiene permite elevilor corelarea noilor cunostinte cu nofiunile deja invtrtate, la care pot face referire.
Utilizarea unor activitAti care faciliteazi consolidarea cunogtinfelor, de exemplu impirtirea elevilorin perechi, cu rugimintea de a gisi exemple de aplicare
a notiunii de reciprocitate, le di ocazia si o descopere ei inii$i. Utilizarea
graficelor pentru ilustrarea notiunii de interior-exterior sau a aceleia de inrpreufid-izolat este o modalitate de a face apel la competentele lor vizuale. Utilizarea scenariilor sociale, in care elevilor li se cere sd se puni in situatia
ilustlate de notiune pi sd redea apoi ce au inteles, este un exercitiu apreciat ii
care permite, de asemenea, consolidarea invit;rii notiunilor.
Pentru a dezvolta memoria elevului cu DI, invtrjarea strategiilor mnezice
permite amintirea informaliei date (Carter ef d/., 2009). Proictarea activitetilor
din clasi trebuie se conline recapitulSri sistematice ale notiunilor invitate ii
reamintiri pe tot parcursul zilei, in manieri cumulativi gi variatr. O alti c,rcir
de rezilienli o reprezinti utilizarea activitAtilor gcolare semnificative pentru
copii (Smith et al., 2004). invdfitorul ii poate invita pe elevi cum si-9i alcituiasci un program, de exemplu, achizitie care-i ajuti si-gi gestioneze orarul
activititilor ii are efecte utile gi funcfionale asupra vietii lor (Lemay gi Prevost,
2004). Integrarea conceptului

1996). Aplicarea

notiunilor invelate prin intermediul experientelor directe,

cum ar fi asocierea vocabularului cu practicarea unui sport, este apreciati de

elevi (Carter e, nl., 2009).
Pentru a aiuta elevul se-li dezvolte atenlia, invit;torul poate si insiste
asupra punctelor importante, sA le scoatA in evidenld utilizand caractere

ingrosate, un ton al vocii mai ridicat $i se le aminteasce frecvent, pe tot

parcursul procesului de invilare (Smith ct al., 2004). Pentru a mentine atentia,
trebuie si se recurgi la opriri frecvente, in care elevii se r.or migca sau deplasa,
vor raspunde la intrebiri sau vor identifica ilustralii ale celor invetate.
Utilizarea tehnologiilor de asistente la realizarea sarcinilor, mai ales a tehnoIogiilor vizuale, permite atragerea $i mentinerea atentiei elevilor (Lancaster,
Schuinaker, Lancaster qi Deshler,2009). Amenajarea spa(iului contribuie la
mentinerea atenliei elevilor: plasarea bencilor in semicerc, in jurul invitatorului, limiteazi sursele de distragere Si orienteazA atentia spre acesta.
Instrucliuni simple, date pe r6nd, utilizAnd un ton vioi al vocii si un ritm
adaptat capacitdtilor lor de decodare, sunt tot atatea strategii care faciliteazi
intelegerea 9i contribuie la menlinerea atentiei elevilor. Acestia pot fi ajutati
sA deprinde modalititi simple de impiedicare a disrragerii atentiei (Smith
et 01.,2004). in cele din urmi, este important si fie recunoscute eforturile

]OURDAN.IONES(U'I FMNCINE JUUEN.GAUTHIER

Tratatde rezilienltr asistat5

Chei a e

rezilienleiin deficienla intelectual:

i
I

si li

se ofere intiriri pozitive atunci cAnd se concentreazi asupra

sarcinii sau igi finalizeazd lucrul qi sd se incurajeze conduitele care favorizeaz|

elevilor,

invdlarea (Carter et a1.,2009).

Elevii cu DI int6mpini dificutti[i in tratarea informaliei sociale. Lipsindu-le
abilitilile de interacfiune adecvati cu cei de-o seami cu ei, risci sd fie respingi
qi au tendinta de a se izola. o cheie de rezilienln o reprezinti susfinerea din'
partea cadrelor didactice prin amenajarea unui mediu incurajator de invd{are
gi prin transmiterea intr-o manieri expliciti a abilitdfilor sociale care si-i ajrite
si cunoasci gi sd infeleagi frontierele sociale (Carter et n\.,2009).

o altdcheie de rezilientaestefolosirea umoruluil. Chagnon giJourdan-Ionescu

(2010) subliniazi consecintele unui program de intertentie.bazat pe umor
pentru adolescenlii cu dizabilitifi. Cu o durati de zece gedinfe a cate 90 de
minute, acest program a fost elaborat pentru a verifica daci folosirea umorului
are un impact real asupra achizifiei abilitifilor interpersonale precum comunicarea, rezolvarea de probleme gi exprimarea adecvati a emoliilor. Cei
cinci tineri care au participat prezentau o deficienld intelectuali (doud fete,
trei biie!i), aveau vdrstele cuprinse intre 14 qi 19 ani si proveneau din medii
socioeconomice eterogene. Patru dintre ei aveau un deficit usor, iar unul un
deficit mediu. Ei frecventau programul Pregdtire ytentnt uialila aceea;i gcoali
secundari. inainte gi dupi finalizarea programului au fost realfzate o evaluare
cantitativi (Questionnnire d'habiletis iflterTtsyeellllsllesz) Ei una calitativi (date
obtinute din observarea inaintea programului gi in timpul acestuia, grili de
lecturi despre umor), datele provenind din mai multe surse (pirihfi, intervenienfi, tinerii ingigi, cadru didactic, animatoare, observatoare). in plus, pe
parcursul Eedinlelor a fost elaborat un instrument calitativ de observare
(participare, atitudini, umor, interac{iuni, ini{iative noi, comportamente
deranjante etc.)
Pe langi dezvoltarea abilitetilor interpersonale vizate (ameliorarea comu-

nicirii, a rezolvdrii de probleme, exprimarea adecvati a emofiilor), participanfii dau dovadi de o mai bund stimi de sine 9i de mai multi maturitate.
in cele din urm5, rezultatele aratl ci anumiti tineri au cdpitat:

.
.

u;urin{d in perceperea umorului la ceilalli membri ai grupului;

o mai bund capacitate de a face haz de sine;

.
.
.
.

Folosirea umorului se poate aplica indiferent de rArstS. Fitzgerald gi Craig-Unkefer (2008) pre-

zinti exemple de activitifi pentru copiii de varsta pregcolari, care permit invilarea unor

teme

dit'erse ink-un climat foarte agreabil: relafii sociale. abilititi lingvistice, rezoh'are de probleme etc.
Chcstiornr dt nbilitdti intcryttrs..r;ole. (N.i.)

coLETTE IOURDAN-tON:SCU 5r FRANONE JUUEN-CAUTHIER

3o5

Umorul le-a permis tinerilor si se integreze mai uqor gi si participe mai

intens la activitifi, i-a ajutat si stabileasci relafii reciproce, a facilitat mult
comunicarea gi, in cele din urmi, a favorizat in(elegerea obiectivelor

activitifilor focalizate pe abilitifile interpersonale.

Pentru familie - in special pentru fratrie - anumite chei dc rezilienld sunt
esenfiale in perioada gcolard. De exemplu, faptul de a fi fratele sau sora unui
copil cu DI antreneazi anumite consecinfe, care pot fi considerate negative:
intrebiri despre diferen(e, culpabilitatea de a nu avea probleme, teama de a
deveni diferit, gelozia stArniti de investifia pirinfilor in copilul diferit (timp,
energie, resurse materiale), jena de a fi fratele sau sora lui, atunci cAnd se
confrunti cu reac{iile de ostracizare ale celorlalli (mai ales ^rn adolescen!5),
dorin{a de a compensa pentru pirin{i prin rezultate excepfionale, limitirile
fratelui sau ale surorii, o anumiti parentificare gi o povari care poate fi purtatd
pAni la sfArgitul viefii. Acestea variazd, desigur, in funcfie de DI gi de tulburdrile asociate (Dyke, Mulroy si Leonard, 2009). Aflat printre cei care au
studiat fratriile L'rersoanelor diagnosticate cu DI, Van Ripper (1000) subliniazi
componentele modificabile, asociate stirii de bine a membril-'rr fratriei: solicitdrile, resursele, rezolvarea de probleme gi adaptarea. De exemplu, chiar
dacd trebuinfele copilului cu DI au coplegit familia, ea trebuie si rdspundd ;i
solicitirilor venite din partea celorlal[i membri ai fratriei.
Dar a avea un frate sau o sori cu DI reprezintd qi o ocazie de a cunoagte
diferenfele, de a invSfa de mic toleranfa, de a aprecia via{a, de a at'ea bune
rela(ii fraterne, de a deveni empatic qi a dezvolta strategii pozidve de adaptare
(Fahey, 2005) gi, in cele din urmd, de a-9i asuma responsabiiiii{i prin experienfa precoce de persoani de a;'utor. De altfel, nu rareori fratii gi surorile i9i
aleg profesii care au legituri cu diferenfele (Scelles, 1997).
Pentru a incuraja experienfele pozitive asociate faptului de a avea un frate
sau o sori cu DI, pot fi implementate diverse chei de rezilient:i:
.

capacitatea de a aprecia situafiile care stArnesc umor;

o mai buni infelegere a umorului;
un umor mai adecvat;
capacitatea de a-i incuraja pe ceilalli si recurgl la umor-

pentru co;rii, este necesarl o informare adecvatd in prir-in{a DI, o reflectare la impactul diferen(ei asupra vielii familiale 9i asupra frafilor;i
surorilor, o congtientizare a aspectelor pozitive gi negadr-e ale faptului
de a avea un frate sau o sord cu DI Si o viziune asupra .r'iiitrrului. Aceasta

Tratat de rezilienli asistatl

Chei ale

rezil;e::ei in deficienla intelectualS

fi realizattr prin intermediul unor cdrti de calitate citite in familie

disponibile
permanentl,. prin vizitarea site-udloi de informatii, sau
9i
de discufii3 9i prin intalnirea cu copii aflati in aceeagi situalie, in cadrul
grupurilor de sustinere.sau taberelor gcolare (vezi, de exemplu, Gascon,
Pdpin qi Aubd, 2005; Scelles, Bouteyre, Dayan gi Picon,2007). Astfel,
copilul ipi va putea diminua temerile, fiindu-i ugor si demistifice DI, va
putea reacliona mai bhe la situafiile problematice intampinate in relalie
cu fratelestru ori cu sora sa (deexemplu, si poat; respundela intrebAdle
puse de ceilalti). Va putea gisi astfel un cadru in care sd-li exprime
sentimentele (culpabilitate, ambivalenta normalS fatA de fratele siu ori
sora sa, presiunea exigenlelor prea mari pentru el etc.), favorizand,
totodattr, o bunA legituri gi permil6ndu-i sA-$i asume responsabilittrfile
poate

'o'

adaptate varstei;
pe,llru pirinti, este necesar acompaniamentul, astfel incat sd fie aiutafi
str

mentini o viati de cuplu consacrAnd timp, totodati, fieciruia dintre

copii, s5-pi valorizeze qi copiii fIrA dizabilititi, la randul lor speciali, sA

desfigoare cu ei activiteli extragcolare, si implementeze li s; conserve
bune resurse familiale, pentru a rispunde tuturor solicitiiilor (gratie
ajutorului dat de bunici, unchi gi m;tuli, de exemplu, gralie recurgerii
la servicii de ajutor etc.);

ltentru iltlert'enienli, cheile de,"czilierld urmtrresc focaliiarea atenliei

ii

asupra celorlalli membli ai fratriei, sensibilizarea intregii familii fat; de

riscu le asociate prezenlei DI la un copil, astfel incAt sd se evite aparitia

problemelor. Intervenientul subliniaze necesitatea ca pirintii s;

desfigoare activiteti cu fiecare dintre copii, si recunoasci reugitele
lcolare, si le valorizeze punctele forte, si-i inscrie la activitlti de petrecere a timpului liber, si fie atenli la riscul de parentificare etc.

I
I

Printre ca4ile de calitate pentr! copii mici, menlionam Gervais, J. (1992), l\larleau. B. (200e-2010),
Nor,iant, E. (1982),Saint Mars, D. (1998).
IatA cateva site-wi tunclionale din data de.l martie 2010r htg://ar(hives.handicap.gouv.frl
dossiers/{1andi.aps,/handi(aps_de63.htm, hrtpr nnv.aqis-iqdi.qc.a, hftp://w\a'w.dicopsy.com/
dencience-intelectuelle.htm, htrp://dcalin.rr,6iblio/deficience.hbnl, http:/ vl!\r.rfdi.o'gi, http://
rLi'w.handipol.or8i spip.php?arricle10.r5, http://ria!a!-ophq.Bouv.qc.calindex.hhn, http:/ 1'\!1v.
tnsomie.qc.cal-AJficher.aspx?langue=f r.
hiip://wrfl {.siblingsaustralia.org.au/.

Chei de rezilienli pe parcursul tranziliei

c5tre varsta adult;

307

Trecerea de la o functionare copil/elev la aceea de tAnir adult activ in

comunitatea sa reprezintA o provocare pentru tandr qi familia sa. El trebuie sA
dobAndeasci o identitate de adult adaptat, care si-i permit; o participare
sociali.Ei o viitoare implicare profesionali adecvate varstei gi culturii sale.
Dezvoltarea identitard necesiti o distantare a tan5rului de celula familiali,
pentru a lese legituri cu tinerii din teneratia sa. LegAturile interpersonale
care se pot forma in contextul activitltilor de petrecere a timpulul liber, dAnd
viefii un sens, se realizeaza li la acest nivel pomind de la procesut de socializare. Aceste letetuti reprezinte o cheie de rczilicrlti importanti a dezvoltirii
identitare. In plus, apartenenta la un grup conferi un sentiment al valorii
personale gi contribuie la intirirea identititii tanerului in calitate de persoanS
cu drepturi egale, care are interese diferite gi liber alese (HaelersYck, Montreuil,
Magerotte si Forges, 1994). A.east.l modalitate de a proceda nu diferi prea
mult de aceea general adoptatd de adolescenti li de adullii tineri, care i$i con-

solideazl identitatea spriiinindu-se pe grupul de prieteni (model valorizat

cultural) in realizarea activititilor de petrecere a timpului liber, care corespund
intereselor lor gi sunt adecvate culturii in care traiesc (Jourdan-lonescu 5i
Julien-Gauthier, 2010b). in mai multe 1eri, tinerii pot avea acces la activit;ti in
8rup, in cadrul serviciilor de acompaniament pentru petrecerea timpului
liber (de exemplu, ,,Parrainage civique" in Quebec, ,,SISAHM" in Belgia sau
,,People lirst" in Anglia).
Intrarea in viata adult5 $i cu precidere accesul la statutul de adult implice
dezvoltarea responsabilitAtii $i, in consecinti, a autonomiei necesare pentru
exercitarea acestui nou rol. Autonomia este aptitudinea unei persoane de a
funcliona gi de a decide singurd, firi a recurge la altcineva (Legendre,2005).
Pentru t6nirul adult, dezvoltarea autonomiei este o cheie de r.:ilienti importanti, care-i permite si facd alegeri in mai multe domenii ale \.ietii sale ii s,
aibl un control mai mare asupra mediului sAu. Cu toate acestea, autonomia
poate fi definitI ca aptitudinea persoanei de a func{iona gi a decide singuri,
sprijinindu-se, daci este necesar, pe cei din jur. Pentru a o dezt.olta, familia
tanarului adult exercita un rol capital, fiind in acelagi timp un dascil, un
model $i,,un spri,in" pentru invitarea activit;tilor vie{ii cotidiene 5i exercitarea responsabilitetilor asociate conditiei de adult. Anturajul Ei mai ales
familia constituie o sursd de modele pentru invdtarea modalitetilor de actiune
qi conferi celor invafate o valoare de intirire, datoriti legeturilor afective prin

I
COLETTE ]OURDAN,IONESCU'I FRAN(INE ]UUEN.6AUTHIER

Tratat de rezilien!5 asistatS

Chej ale reriliniej in deflcienla

in:eleciual;

tunili membrii acestora. Perreault (1997) subliniazi importanta

realizirii de activititi impreuni cu persoanele f;re dizabilitdti, av6nd in
care sunt

vedere ce persoanele care au o deficientA intelectuali invali prin imitare.

Pentru a sustine rezilienla tanirului adult gi a facilita dezvoltarea autonomiei sale, psihologul poate oferi un ajutor psihologic,i pragmatic per_
soanelor din anturai. Ajutorul psihologic vizeazd acceptarea conditiei de
tandr adult pi increderea in posibilititile sale de dezvoltare 9i de invilare.
aFa cum s-a specificat mai devreme. pentru p;rinti, conqtientizarea propiiei
imbitrAniri gi nelinigtile relative la ingrijirea gi supravegherea pe care Ie
necesiti tanErul adult genereazi emolii putemice, care trebuie abordate. La
nivel cotidian, realizarea rutinelor gi intreaga complexitate a sarcinilor do-.
mestice pot p;rea pulin accesibile sau dificil de realizat pentru pirintii unbr
tineri adulli (Rocque, Langevin, Drouin gi Faille, 1999). psiholotul ii poate
orienta atunci spre o inv6lare iterativi, luAnd in considerare caracteristicile
asociate sterii t6nirului adult. invSlarea poate avea drept obiectiv !educerea
alutorului necesar acordat persoanei pentru efectuarea unei activititi do_
mestice sau deprinderea progresivi a diferitelor etape ale realizerii sale.
Invetarea trebuie si fie contextuald, pentru a tine cont de dificultatile de
transfer gi de generalizare prezente la petsoanele care au o deficienti inte_
lectual;. Inv;tarea trebuie si vizeze sarcinile cele mai frecvente Fi s; comporte

activiteti repetitive de practici autonomi, pentru a consolida abilititile

dobAndite. in anumite situatii, realizarea rutinelor cotidiene poate fi facilitate cu ajutorul tehnologiilor care oferi un sprijin constant in efectuarea
rutinelor (de exemplu, asistenti pentru pregitirea meselot sau pentru reali_
zarea sarcinilor menaiere complexe; Lussier-Desrochers, Lachapelle, pigot gi
Beauchet,2007).
Intrarea in viata adulti este egalonatd pe parcursul mai multor ani gi comport; mize importante, care graviteazd in jurul participerii tanirului Ia viata
comunititii sale, prin exercitarea unor noi roluri sociale: rezident intr-un car_
tier, muncitor intr-o intreprindere, voluntar intr-o organizatie comunitari etc.
Totugi, inv;larea rolurilor sociale, cu precddere a abilititilor sociale si relationale necesare pentru a c;pita sau a menline un loc de munci, reprezinu o
provocare considerabili pentru tinerii cu deficiente intelectualA (Bouchard
ii
Dumont, 1996). in mediul gcolar, adolescenlii li tinerii adulli efectueazi stagii
de formare profesionali in magazine sau intreprinderi din regiunea lor, sub
supervizarea unor cadre didactice. Realizarea stagiilor in diferite domenii,
linand cont de interesele exp mate de tineri, permite verificarea performantelor acestora in exercitarea activitdtii dorite, ca gi a aptitudinilor pentru

efectuarea sarcinilor alocate (Coutu, Savoie gi Gravel,2006). Tinerii au ocazia

atat de a-fi dezvolta abilitdfile interpersonale, cat gi de a dobandi maturitatea
sociali necesali pentru a obtine gi a-fi menline locul de munci. Gascon (1998)
a aretat ci abilitdtile interpersonale, adesea deficitare la persoanele care

prezinte o deficienfi intelectualS, reprezintd o dificultate suplimentari in

cazul integrdrii lor in munc5. Aceste abilitdli au fost, de altfel, identificate de
Carrier gi Fortin (1991) drept unul dintre principalii factori de e;ec in via[a
profesionali a persoanelor cu DI.
Pe parcursul tranzifiei catre viata adulti, dezvoltarea retelei de sustinere socialS a tanarului ii permite se se bazeze pe relatii capabile sa-i ofere diferite forme de a]'utor pentru a face fate momentelor dificile ale vietii (lourdan-Ionescu
pi Julien-Gauthier, 2004). Refeaua sociali este un element important, cel mai
importantal integririi lor sociale (Nervton, Horder, Ard, LeBaron $i Sappington,
1994). Transformarea retelei tandrului adult, odat; cu pirisirea sistemului
gcolar, necesite o sustinere suplimentari pentru contracararea riscurilor de
izolare sociali (Berger,2003; Vendittoli gi Gamache, 1997). Participarea tinerilor cu o deficienlA intelectualA la un program de mentorat condus de tineri
de aceeaqi vArsti evidenfiazi cre$terea retelei Ior sociale (Jourdan-lonescu,
Julien-Gauthier, Chagnon gi Huard, 2005) 9i permite imbunEt;tirea calititii
interactiunilor lor sociale qi dezvoltarea unor legeturi sociale de durati
(Hughes ef al., 1999). Pdrinlilor, prezenta unor persoane-resutse le permite se
se simti sprijinili in educatia copilului lor li si profite de momente de rigaz
pentru realizarea activititilor sociale. Aceasta ar echivala cu o usurare a senzatiei de povarA parental; in zorii vietii adulte a copilului lor. intr-adevdr,
participarea copilului lor la un program de mentorat implicA o crettere a relelei de susfinere sociald a pirinfilor, cu precidere a sustinerii extrafamiliale,
putand fi interpretatA drept o mai buna integrare a familiei in mediul siu.
Pentru tanirul adult avand o deficientl intelectualS, participarea la activititi de integrare socialS impreune cu un mentor - tanAr de aceeagi vdrstS,
care-gi asumd rolul de tutore de rezilienti - ii ofera posibilitatea de a dispune
de r.in model de identificare, care-i transmite valorile tinerilor din generatia
sa. Pe langi aceasti posibilitate de a internaliza un model de integrare adecvat,

g;sim, in Interventia Diadici pentru Integrare Sociali (IDIS, de exemplu,

Jourdan-Ionescu, 2001; Jourdan-Ionescu

ii

I
I

I
I

Julien-Gauthier, 2004), cAteva alte

in mediul natural, construirea interYentiei impreuni cu t6nirul, pArintii sai gi membrii comunit;tii, formarea gi
supervizarea mentorilor. Tinerii cu DI care au avut sansa si participe Ia acest
tip de intervenlie au putut dezvolta factori de protectie (cresterea stimei de
chei de rezilielltdr o interventie realizati

I
COLETTE ]OURDAN.lONESCU

FRANCINE ]UUEN GAUTHIER

Tratat de rezilienti asistatl r Cheiale rezilienleiin deficienla intelectu.t;

'i

I,.

sine, ameliorarea abilititilor sociale Ei de rezolvare de probteme). in cele din

urmi, atitudinile membrilor comunititii sunt ,,contaminate" prin frecventarea directe sau indirecti a unui t6nir cu DI $i permit ameliorarea atitudinilor

fati

care are probleme legate de consumr (Clarke gi Witson, 1999)

- cI pot fi
realizate interventii in sprijinul rezilientei acestor pelsoane in fata situatiilor
de dependenfS. Factorii de proteclie care trebuie favodzati sunt urmdtorii:

de el (lonescu,'1987).

De asemenea, se nu uitim factorii de protectie impotriva dependenlelor,

care pot reprezenta chei de rezilien!i de implementat pentru orice persoan;

cu DI. Daci impactul alcoolismului li al toxicomaniei in rindul populatiei

generale este amplu recunoscut Si studiat, cercettrrile care studiazi dependenfele persoanelor cu deficienti intelectual; sunt foarte limitate. Aga cun
este subliniat de Cocco $i Harper (2002), integrarea gcolar; reprezinti pentru
adolescentii cu DI atat o provocare de a experimenta consumul de substante
legale Ei ilegale, c6t qi un acces mai facil la acestea (existand o prevalenfi de
peste 50oro la adolescentii frrE dizabilitati). in plus, dezinstitulionalizarea pi
integrarea sociald tenereazi, la rdndul lor, situatii de risc, prin creiterea
autonomiei gi reducerea supervizdrii (Christian gi Polin& 1997; Degenhardt,
2000). O lecturi a publicatiilor disponibile care trateazi tema dependenlelor
la persoanele cu DI, efectuata in lumina notiunilor de factori de risc Ai de

I
I

I
I

I
I
I

protectie considerati intr-un context ecosistemic (Bronfenbrenner, 1989), arati

ci, pe langi factorii de risc individuali (temperament, lipsa abilititilor cognitive ii sociale, autoreglarea deficitari a comportamentelor, dificultiti emo-

lionale, frustrare in fata limitirilor, influentabilitate etc.) existi anumiti factori

de risc familiali (consumul excesiv la petreceri, model parental bazat pe o
istorie familiald de dependentE, istoric de c minalitate in familie, practici
educative deficitare, nedetectarea unei probleme legate de consumul de substante, slabi comunicare intre membrii familiei, conflicte, dificult;li de
acceptare a deficientei) (Bellows, 1996) Si de mediu (cartier defavolizdt sau cu
o criminalitate ridicat;, sustinere socialS deficitartr, afilierea la grupuri
deviante care adopt; comportamente antisociale precum toxicomania pentru
a avea prieteni, bdutul la volan, relatii sexuale neproteiate, stigmatizare
socialA, dezinstitutionalizare, integrare sociali slabi sau integrare socialA
urbani). Mult mai rare sunt lucririle care evoc; prezenla unor factori de
protectie la persoanele cu DI. Lawrenson, Lindsay gi Walker (1996) au propus
doi factori de protectie: neincurajarea autonomiei financiare a persoanelor cu
DI gi nici a posibilit6tilor de consum. Aceastd propunele ar echivala cu a le
impune pastrarea statutului de copil lipsit de autonomie! Din contrd, Slayter
(2007) vorbeFte de ,,demnitatea riscului" ti, pentru a gestiona riscul, sugereaze
realizarea unei pre\'enfii a toxicomaniei in cazul persoanelor cu Dl. Totu$i
este clar
- chiar daci este dificil de intervenit in cazul unei persoane cu Dl

individual - abilitilile de viatA zilnice, abilitlfile de adaptare/

rezolvare de probleme/gestionare constructivd a emotiilor/luare de
decizii, exercitii pentru crearea deprinderilor de a initia bune relatii
familiale gi sociale, abilitlfi de comunicare, umor (a rade de sine, a refuza cu umor), stimi de sine pozitivS/sentimentul valorii personale/
imagine de sine realist;, enlpowernrcnl, cunoagterea 9i infelegetea ptopriilor dificultili/deficienfe, cunoa$terea unor tehnici de relaxare2,
cunogtinte despre abuzul de substanle Fi consecinlele sale, educatie
pentru sAnitate gi educatie sexuald, activitate fizice regulatS, abilititi
profesionale li aiutor pentru integrarea in munce, o buni gestionare a
la nivel

stresului;
la nivel familial

gestionarea relafiilor familiale, sustinere acordati

familiei (de exemplu, serviciu de aiutor);

la nivelul mediului
- nivel ridicat de sustinere (in afara celui familial)
cu interyenienti formati, rela{ii amicale diverse, mediu de viati pozitiv
Si

contindtor, spriiin profesional specializat (abordare psihoterapeuticd,

de exemplu).

AltA cheie de rezilienll cu precddere utiltr Ia varsta adultA este pregrtilea gi

sustinerea persoanelor in fala doliului - mai ales cAnd e vorba de decesul
unui membru al familiei, ce poate fi dificil dacd nu este bine ingeles, putand fi
triit ca un abandon, in orice caz, este important sI se furnizeze informatia de
bazi qi si i se permiti persoanei cu DI str inteleag; in plan cognitiv Fi afectiv
ce s-a intamplat. CAnd cineva este mort, trebuie explicat, inseamni cd acea
persoani nu mai poate nici sE audd, nici se vorbeasci, nici s; vada, nici sA
simti durere, nici se atinge etc. De asemenea, este necesar si se explice

ritualurile privitoare la moarte (veghe, incinerare/inmormAntare, vizite la

cimitir etc.) (Summers gi Witts, 2003) Qi sd se permitl participarea acompaniati
la acestea.

)
:

Consecinlele in8estiei de alcoot asupra persoanelor cu DI sunt mai grave decat

soanelor

frri DI.

in cazut per-

Dintr-o perspe(Hve cognitiv-comportamental:, Didden, EmbreStr van der Toom 5i Laarholen

(2009) recomand; a exercitiile de relationare s: fie asociate cu atentia acoldat, distorsiunilor
.oSniti\e.

I
Tratat de riljnl5 asistat5
COLETTE JOURDAN.lONESCU 5I FRANCINE

]UUEN.6AUTHIER

Chei ale rezilieniei'in deficienla intelectual:

Chei de rezilientS pentru persoana virstnic5

Ca gi in cazul populafiei genErale, persoanele vArstnice cu DI sunt din ce
ce mai numeroase (McCausland et n1.,2010). Creqterea numlrului lor
este asociatd, de asemenea,'cu progresele medicale 9i cu ameliorarea condifiilor lor de viafi. Pentru a pregiti persoanele cu DI qi anturajul lor si.
accepte schimbirile ce urmeazS, este necesar si fie furnizate informafii
despre imbitrAnire, despre pierderi in plan fizic, dar gi social. Se evidenfi4zi
astfel necesitatea de a fi pregitili mai mulli intervenienti, in scopul asiguririi
unui volum mai mare de servicii de calitate. O formare specifici pentru ingrijirile paliative qi demenla care se poate asocia sfArgitului vie{ii se dovedeite
a fi o cheie de rczilien[d pentru persoanele vArstnice cu DI gi pentru echipele
de intervenfie (Fahey-lr{cCarthy, McCarron, Connaire gi McCallion, 2OO9).
Henderson, Acquilano, Meccarello, Davidson, Robinson gi janicki (2009)
amintesc, de asemenea, importan!a menlinerii sindtSfii fizice a celor mai

in

in v6rsti.
Daci persoanelor vArstnice cu DI li se asiguri bune condifii de viald (un
cimin stabil, o prezenfi afectuoasi, lipsd de griji pentru nevoile de bazi gi
modalitifi interesante de petrecere a timpului liber), este posibil si.se observe cd sunt fericite. intr-un studiu calitativ intreprins in Australia de Den,,
Llenellvn 9i Gorman (2006), femeile cu DI (13 femei cu vArsta cuprinsi intre
55 gi 82 de ani) au fost intrebate cum percep viala pe misurd ce imbdtrAnesc.
Au iegit la suprafafi cinci teme: sunt exact ceea ce sunt; apreciez sustinerea
familiei ;i a prietenilor mei; fac parte din comunitate; md simt sdndtoasi; am
suficienfi bani pentru a cumpira ceea ce-mi trebuie. Aceste femei in vArsti.au
relafii apropiate gi o viafi reugiti, chiar dacd au intAmpinat adversitdfi legate
de circumstan{ele r-ie{ii qi de dizabilitatea lor. Ele au doriedit capacitifi de
acceptare gi de adaptare la schimbare, capacitili de dobAndire a abilitifilor gi
privesc spre viitor. Optimismul, integrarea lor gi importanfa relelelor pe care
le-au construit gi menlinut le-au permis si-gi imbundt5feascd stima de sine, si
aibi experien{e pozitive gcolare gi profesionale ;i si dobAndeasctr, prin intermediul experientelor reugite, un sentiment al propriei valori:

Concluzie
Chiar daci inten'enlia de rezilienli asistati in DI trebuie sd se bazeze pe
particulariti(ile persoanei, pe etiologie qi pe gradul DI, ea trebuie si vizeze in

CoLETTE IOURDAN-tONESCU 5r FRANCINE IUUEN-GAUTHIER

principal mediul siu familiall gi social. intr-adevir, cheile de rezilientd fin de

persoanS, dar mai ales de contextele de viafi, ca gi de interacfiunile intre
persoane. Principala cheie de rezilienld pentru persoana cu DI, indiferent de
vArsta sa, este deci comunicarea. Ameliorarea capacitSlilor de comunicare
ale persoanei gi stimularea gi ascultarea venite din partea mediului (membri

ai familiei, intervenienfi, membri ai comunitifii) favorizeazS participarea

socialS.

Slneamintim ci rezilien!a asistatdin domeniul DI urmiregte implementarea

unei intervenfii care si permiti dezvoltarea factorilor de protecfie care pot fi
modificafi. Factorii de protecfie ai persoanei, ai mediului familial gi ai mediului inconjuritor, asupra cirora trebuie acfionat pentru a inclina balanfa
dinamici inspre rezilienfd, sunt prezentafi in figura 2. Se observi ci nu mai
este vorba de o intervenfie specializati, ci de chei de rezilienli,,ca pentru toati
lumea", ca pentru orice persoani care are ceva de invitat, de lucrat cu sine
sau care este in dezechilibru sau diferitd, necesitAnd astfel adaptiri implicAnd
toate ariile viefii sale. De exemplu, a avea un animal reprezintd un excelent
instrument de intervenfie terapeutici (cAnd pisica toarce, se diminueazd
anxietatea; cAinele stimuleazd plimbirile; indiferent de ce animal are grija o
persoani, i se dezvolti capacitSlile de a-gi asuma responsabilitili).
Printre cheile de rezilienld pentru persoanele cu DI, este importanti recrutarea, formarea Ei supervizarea intervenienlilor clinicieni, dar;i a voluntarilor
interesafi sd favorizeze implementarea factorilor de proteclie. intr-adevdr,
voluntarii pot reprezenta tutori de rezilienli gi agen(i mediatori in stare si
schimbe atitudinile societiIii.
Aga cum se poate constata, cheile de rezilienli asistati trebuie sd se adreseze tuturor persoanelor implicate, iar aceasta pe tot parcursul r-iefii persoanei

cu DI. Una dintre cheile esen(iale de rezilien[i este pregdtirea etapelor

urmitoare. CAnd copilul va trece de la grddini!5 la ;coali, este important ca
aceasti mare trecere (conform expresiei Biankdi Zazzo) sd fie planificata 5i
pregititi. La fel, trebuie pregitite trecerea de la gcoala primari la cea secundari sau trecerea de la gcoala secundard la serviciu gi de la viala impreuni cu
pdrinlii la autonomia rezidenfial5 si, in cele din urmi, pensionarea. Aceastd
pregitire,,ciclu de viali" este garanlia faptului cd diferitele praguri pe care le
are de trecut persoana cu DI vor fi traversate cu bine, precum si a unei adaptari
reugite la noile roluri.

Oferta de infomalii gi posibilitatea intervenqiei online imbogilesc paleta r-ariantelor actuale

oferite piringilor (Cascon, 20i0).

Tratat de rezilienli asistatl r Chei ale rezilienlei in deficjenla intelectual;

l,l

l"'

II
ir
ri

PldnF afeduoli ti o
bunn in {amilie
Cuplu pdenral solid 9i
povar: implrtAsiu
Relatii bune de familie
Rutin, structurat

atmcferi

Valori, credinte morale sau

reliSioasr

implif,ire

de

Cuo*inle despre DI ti

accptarea diferenlelor

.opilului lor
-Capacitat de a oferi o
ingriiire adecvatl atat

.opilului

DI, c:t

ri

Buntr sbmt de sine ca

celorlallicopii

prrinle
nare psihjci ti fizica buni

-O
pirinlilor
-

Ihportanta comuniclrii

I
I

Plrinli capabilisa inlele din

ProPria

erFrienl,

Capacilate de a aleSe

ce

tin de meaiul

priontaiile
Un largrpertoriu de strategri
de adaplare (permiEnd

situaliile
conf runtarea
slresante intampinate)

Fratrie care sen'tte drpt

Spriiinul oferit copilului de

cltre p5rinti 9i fraF
Persoan: ru rol de contesor

Lipsa p,oblemelor tinanciare

Folosi.ea umorului

viziunePozitive asuPra

Althur M.

inte^ enientilot
Medi!, stimulant, adaptat
inlereslor persoanei ($coalI,
forrna.e profes,onala, loc. de

muncI, Ptrecere a timPului

liber)
Bun, iniegrare cultural I
Ajutor prolesional, respectarea
per5oanei ri a familiei
Aspe.le pozitile s.oasein
evidenli de speci!1irt,
Prezmla menlorilor

voluntanlor-modle care s,
joa.e rolul tptorilor de
P8erea la dispozitie a unor
sen icii adapiate de calitate
Punerea la dispozilie a unor

Bun, stima de sine

Identilate pozitita

-. Bun:
forte

inleSrare a punclelor

fi a vulnerabilitaljlor

Bune st ategii de adaPtare

Capacitate de a-ti erprima

Fo.marea ade6ai6 ti
experienta profesionali a
cadrelor didachce,

-.8un abilita$ relalionale

2.

anturai)

rezilinlI

Sperantl

figu.a

ac.ePtara Persoanelor

din
nediu (colegi, prieteni, Prrinti
ai prietenilor, persoane din

Sentiment al coerntei

Bibliognfie
Asociatia Psihiat lor Liberi din Romania (2003), DSM lV-'lR, Manual de diagsostic li
statisl i cl a tulbur dt il o re,lrie, Bucureqti.
Anaut M. (2006), L'dcole peut-elle etre facteur de rdsilience?, Etnpafi, yol.3, r.t.63,

- Ocazii de participare sociala

- Csciterea adeclatl ti

Disjplinl bine stabiliu

Sentimet

O retea sociaH bogati a

tanerului ti a perinFlor

BunI maturitate social,

motiile
Viata a.tiv5, experienle
Sentiment de control

Factori de prote.ti ai persoanelor care prezinti o deficient: intelectuale

p. 30-39.

with leaming disability, Btitish lournnl

vol.31, p.25-30.
Baruth K.E.li CarlollJ.). (2002), A formal assessment ofresilience: The Baruth protective
factors inventory, Trr e lournal of Inditidual Psychology, vol.58, r.t- 3, p.235-244.
Bellows J.T. (1996), Recovery house: Residential facility for persons with mild mental
retaldation and substance dependence, The U ion lnslilute. Disserlation Abslracts
(2006), The emotional lives of people

of Learnit g Disabilities,

lnlernaliofi ol, ','ol. 56, 71-A.

Bellugi U. Si St. Ceorge M. (coord.), (2000), Linking cognitive neuroscience arrd molecular genetics: New perspectives from Williams Syndrome, Syecial Issu: lournal of
Cogniliue Neuroscience, vol. 12, nr. 1, p.1-107.
BerSe! P. (2003), La lrlnsitio de l'tcok A h t)ie acti.,e. Rapporl du cofiili de traoail sur
I'impla tation d'une prilique de la plottificaliotr el de ln transiliolt au Quibec, Drummondville, Office des personnes handicap6es du Qudbec.
Bouchard C. li Dumont M. (1996\, On est Phil, conn ent se porte-t-il el pourquoi? Une
itude sur l'ifiliSration socidle el sur le bien-ette des personnes prisentafit une dificiefice
intellectuellc, Qu|bec, Couvernement du Qudbec, MSSS.
Brady N.C., Bredin-Oja S.L. li Warren S.F. (2008), Comhunication and Language
Development in Infants and Toddlers with Down Syndrom or Fragile X Syndrome,
inJ.E: Roberts, R.S. Chapman fi S.F. Waren (coord.), Speech and Langulge Del)elopnent
t d lnlerT,e lio't ht Doun Syndto and X Fragile Syndrotne, Baltirnore, Paul H.
Brookes Publishing Co, p,53-76.
Bronfenbrenner U. (1989), Ecological systems theory,,4r,,als o/child depelopnenl, vol. 6,
p.187-249.
Bronfenbrenner U. (1996), Le modile,,Processus-Personne-Contexte-Temps" dans la
recherche en psychologie du daveloppement: principes, applications et implications, in R. Tessier Ei G. Tarabulsy (cootd.), Le Modale lcologique dols f itudc d
dioeloppefrrcfit de I'efifalf, Sainte-Foy, Presses de l'Universit6 du Qudbec, p.9-59.
Brown lV.H. ti Conroy M.A.,2002; Promoting Peer-Related Social-Communicative
Competence in Preschool Children, in H. Coldstein, L.A. Kaczmarek Si K.M.
English (coord.), Promoting Social Commuricalion- Cllildrefi uilh Deoelopnlertal Disabililies lrom Birth lo Ailolescen.e, Baltitnore, Paul H. Brooks Publishing Co., 173-210.
Cart l. (1995), Do1!,r1's S!ndrofie: Cllildrefi groxoi,,g p, Camb!idge, Cambridge University
Press.

Carrier

S.

[i lortin D. (1991), Etude des facteurs de rdussite et dtchec dans l'intdgration

le , Reoue t'rancophone de Ia daficience iillellecluelle, vol. 1, nr. 2,

socioprofessionnel
p. 105-118.

I
COLETTE ]OURDAN'IONESCU 5i FRANCINE ]UUEN-GAUTHIER

Tratat de rezilienll asistatl

Chi ale rezilienlej

in deflcjenla intelectual;

316

Carter N., Prater M.A. qi Taylor Dyches T. (2009), Making accontmodations and adaptations

for students with nild to moderate disabilities, Upper Saddle River, N.J., Pearson.
Chagnon M.-L. gi Jourdan-Ionescu C. (2010), Faooriser l'acquisition d'habilitis sociales
grhce i l'humour, Comunica.re prezentati la al Xl-lea Congres al AIRHM, Mons
(Belgia).

Christian L. 9i Poling A. (1997), Drug abuse in persons with mental retardation;

A review, Americnn lournnl of Mental Retardation, vol. 102, nr. 2, p. 126-136.
Clarke |.].qi lVilson D.N., (1999), Alcohol problems and intellectual disability, journal
of lntellectual Disability Research, vol. 43, nr. 2, p. 135-139.
Clegg J.A., Standen P. 9i Cromby I. (1991), The analysis of talk sessions between staff
and adults rvith profound intellectual disability, Australian ard.New Zeeland lournal
of Deoelopnrental Disnbilities, vol 17, p. 391-400.
Cocco K.M. gi Harper D.C. (2002), Substance use in people with mental retaidation:
Assesing potential problems areas, Mettal Health Aspects of Deaelopmental
Disabilities, vol. 5, nr.4, p. 101-108.
Conroy M.A. 9i Brown W.H. (1997), Promoting language for children rvith developmental delays in Inclusive settings: Effective strategies for early childhood educators, in IV.H. Brown gi M.A. Conroy (coord.), lrrcluditrg and Supporti.ng Preschool
Children with Deaelopnrental Delays in Early Childlrcod Progranrs, Little Rock, Southern
Early Childhood Association, p. 65-78.
Costigan C.L., Floyol F.|., Harter K.S.M. 9i'McClintock J.C. (1997.), Family process
and adaptation to children n'ith mental retardation: Disruption and resilience in

family problem-solving interactions, lournal of Clinicnl Psychology, vol. 11, nr. 4,

p. sl5-529.
Coutu M.-A., Savoie l. gi Gravel C., (2006), La pratique de la transition de l'dcole i la
vie active, in Colloque sur l'adaptation scolaire (coord.), Qu6bec, F6d6ration.des
commissions scolaires du Qu6bec.
Degenhardt L. (2000), Interventions for people rrith alcohol uscnt disorders and an
intellectual disability: A revierv of the literature, Iounnl of lntellectual and Deaelopmental Disnbility, vol.25, nr.2, p. 135-146.
Dew A., Llerrelll'n G. Ei Gorman J. Q006), Having the time of my, life: an exploratory
study of rromen with intellectual disability grorving older, Henlthy Cnre for Wonrcn
lnternation al, vol. 27, nr. 10, p. 908-929.
Didden R., Embregts P., Van der Toom M. gi Laarhoven N. (2009), Substance abuse,
coping strategies, adaptive skills and behavioral and emotional problems in clients
with mild to borderline intellectual disabilitl, admitted to a treatment facility:
A pilot stud1,, Research in De;'elopnrental Disnltilities, r'ol. 30, p.927-932.Dord R., IVagner S. gi Brunet J.-P. (2003), L'int6gration scolaire des 6ldves pr6sentant
une ddficience intellectuelle: une r6alit6 svstdmique, in ).ltl. Tass6 Ei D. Morin
(coord.), Ln dtficience intellectuelle, Bouchen'ille, Ga6tan Ntlorin, p. 91-106.

COLETTE ]OURDAN.IONESCU'I FRANClNE JUUEN.GAUTHIER

l. (2009), Psychopathologie de l'enfant et de l'ailolescerr, Bruxelles, De Boeck 3t7

Universitd.
Dunst c.]., Trivette c.M., Raab M. qi Masiello T.L. (2008), Early Child Contingency
Dumas

Learning and Detection: Research Evidence and Implications for practice,

Exceptionality, vol. 16, p.4-17.
Dunst C.J., Bruder M.8., Trivette C.M. 9i Hamby D.W. (2006), Everyday Acti'ity

Settings, Natural Learning Environments and Early Intervention Practices,

lounrnl
ofFolicy and Practices in lntellectunl Disnbilities, vol. 3, nr. 1, p.3-10.
Dyke P., Mulroy s. gi Leonard H. (2009), siblings of children with disabilities: challen' ges and opportunities, Acta Padiatrical Acta Padiatrica, vol. 9g, p. 23-24.
Fahey-Mccarthy 8., McCarron M., Connaire K. 9i Mccallion p. (2009), Developing an
education intervention for staff supporting persons with an intellectual disability
and advanced dementia, lournal of Policy and Prnctice in Intellectual Disabilities,
vol. 5, nr. 4, p.267-275.
Fitzgerald K.L. pi Craig-Unkefer L. (2008), Promoting humor with prekindergarten

children with and rvithout language impairments in classroom settings, yororg

Exceptional Children, vol. 11, p. 1,3-25.

Frison s.L., wallander J.L. gi Browne D. (1998), cultural factors enhancing resilience
and protecting against maladjustment in African American adolescents with mild
mental retardation, Antericnn lournnl of Mentnl Retnrdation, vol. 102, nr. 6,
p.6),3-626.
Cascon H. (1998), Estime de soi, sentiment de solitude et satisfaction au travail chez la
Personne ayant une ddficience intellectuelle l6gEre qui travaille en atelier prot6g6
et chez celle qui travaille en milieu rdgulier, Reuue frnncophone de ln dificience
intellectuelle, vol. 9 (special), p.74-80.
Gascon H. (201 0), La tiliriadaptntion en interuention pricoce: expirimentatiol

'

et

perspecti..es,

Comunicare piezentati la al XIII-lea congres al AIFREF, Florenla (ltalia), 17-1,9

noiembrie.
Gascon H., P6pin G. 9i Aub6

l.

(2005), Evaluation du programme ,,Entraide phratrie,,,

Reisue ftancophone de ln

offert dans un contexte de camps de vacances estival,

dificience intellectuelle, numir special (mai), p. 40-45.

Gerstein E.D., Crnic K.A., Blacher .I. gi Baker B.L. (2009), Resilience and the course of
daily parenting stress in families of young children with intellectual disabilities,
lournal of Intellectual Disability Research, vol. 53, nr. 12, p. 9gl-gg7 .
Gervais J.0992), Le nouaeau de la classe, Montrdal, Bor6al.
Girolametto L., weitzman E. 9i Greenberg l. (2003), Training day care staff to facilitate
children's language, Antericnn lournal of speech-Lnnguage patlrclogy, vol. 72,
p.299-311.
Girolametto L., weitzman E. qi Greenberg l. (2006), Facilitating language skills.
Inservice education for early childhood educators and preschool teachers, 6fnrrfs
and Young Children, vol. 19, nr.'1, p.3649.

Tratat de rezilienle asistatl

Chei a le rezi henlei in deficie nla i nte lectua

t.,

H., Kaczmarek L.A. fi HePtinB N H (1996)' Indic-ators of Quality in

coldstein
-- io.i,r.ti"utiott
Intervention, in S'L baom li M E Mcclean (coord )' Early
Cnildhod S1ecial Education Recotl,l/nended Prncli'es' Texas' Pro-Ed'

tnrriiii*lr*ty
n.lg7-219.
aux il'L'es ha di'opis pat
c".ir"^"."it a, Qudbec. (2004i, PrcSronme edutati[ adaPti
de
l'dducation'
Ministire
profonde'
Qudbec ,
un? dificience ifitellecluelle
r',l.i:ooz), Resilience in ramilies with children and
c.#';]R;;;;;;;'i',li'iiy"1'
--lJrl'i"-b"t"
elements of a psychosocial

*ith

inteliectual disabilities: Tracing

Disabilities' vol 20' nr' 5' P 561-575'

t epptied Research ifl lntellectual Connu
R T (2008)' Mothet's social
^.i"t,ii"rrri
M
A
ti
Curalnick'M.J., Neviiie B., Hammond

delays'
communicative adjustments to young children with mild, develoPmental
1-18'
113,nr'1'P
Ametican lournol oiMe al Relarilnlio,.., voL
intdSrd d'une
Haelewvck M.-C., MontreuilN , Magerotte G ii For8es M ' ( I994)' Lokir

";;;l'";.;;i";;.;;tait

' Re,ue hantovhone

Pw' Robinson LM

une ddficlence inteilectuille moddrde

ln dificience iilelle.luetle, rol.5, nt 1, p.67-79'

I p., trleccirello ) c' Davidson
H";;;;;;;.M.,;;;,ir"."
---Jiii.f.i

de

si

in older
ft4.r. fiOOst Healthstatus and activities of daily living and walking

;;;;1; ;ii';;i"l';tual

disabilities, Jonrnal of Poticv and Practice in Intettectuot

nr' 4, P.2a2-286'
Disrbiiilie<, vol
Hrll R. (19.t9), Faflili.s undri slress, New York, Harper and Pt:tl"t: .,., .
i."i. i' Dykens E.M (2003), Mental retaidation (intellectual disabilities)' in
-'ii"i"pi,
e.i. u"trt qi n.i. rarlley (coord;, Child psycho1athology' editia a ll-a' P'.48G519'
New York, Cuilford Press
rewaldinS:
Hodapo R.M., Lv T.M., Fidler D J $i Ricci L A (2001)' Less stress' mole
6,

'

I
I

';;l;ii;;;ild*i

atil

Practice'

pol

l'

p.317-337.

,;;;"lq;r".

th18: scicnce

parenting
C. (1996), A review of fathers' accounts of their exPeriences of
UoinUv
' '"
\ol 7 ' n 4' P'-363-37 4'
.ilia*.l"iii ir.atilities, oisnDllity a dfldicap qnd society'
Derer K R ti H$'anB B (1999)' social
C- noJl u.s., Lorden s.w., iitkin s.E',.mental
-Hrg-i",
--i"i"r*ir"..
retaidation ind their geneial
of high-school studenis u'ith
vor f 0ji nr' 6' P s33_s44'
Rernldntiotr'
ol
Mentol
;;.
rican
;;;;;;;;;;.;
lournat

i. i.oita.t ir
ron"r*
"'

*i,tt po*n ,v.,d'ome, Parc

987)'

voiu)ne

l.

L'irltetuetni; en dilicie 4 nle tole. .Mn;id

de

nithodes et de

Problimes ginenrri' Methodrs ntitlicnl?s et psychologiques'

Bruxelles, Mardaga.
r"r".." i. izbogl, l-""PsychoPathologie, in N'l J Tass6tiD Morin (cootd')' Lo difcience
intcltecliretle, Boltihiw ill;, Editura Gaetan Morin, P 281-302'
!. Sijo"taunlonescu C. (1987), Ps!'chothdraPies' in S lonescu (coord )' L'irrl'"fo.r"..r,
'-"
itsiri.tce ttrettlale. Volutne Problinis gini'nux Mathodes 'niilicales el
psydoloEiqtes lP 35A23), Bruxelles, Mardaga'
and psyciiatric imPairment within,a develoPl-Jtio" l. ir'sazl.'Problem behaviourBehavioi
frequency' APPlied Resenrrh ?n Me lal
l.
population:
delayed

*iiiir'i:"

'- i""t"iry

Y ol. 3, P. 121'139 D. (2006), Parenting a child with Down syndromej A PhenoBerthelsen

E.
9i
loosa
1' supPl 2'
menotraPhjc slndy,loufinl of Deaeloynte al Disabilitics' vol 12' nr'

ReI afila! i011,

Jourdan-Ionescu C. (1987), APPlications de la thdorie PiaSdtienne, in S. Ionescu

(cootd.\, L'inletuenlion er difcience nenlole. Vol fie 7. Problimes gitfttaux. Mithodes
ntidicoles et psychologi{rss,

319

Bruxellet Mardaga, P 319-35'1.

sur la
Jourdan-lonescu C. (2001), Intrrvention dcosyst6mique individualisde arde
vol.22,
fi.1,
psychologie,
qllrlcoise
de
rdsilience, Rer,/d
P.163-186.
lourdan-lonescu C. (2003), L'intervention Prdcoce et les Programmes de Privention, in
M.J. Tassd ii D. Morin (coord.), La dificience iltellectuelle, Boucherville, Editura
Gaetan Morin, p. 159-181.
Jourdan-lonescu C. 9i Ionescu S. (2006), Les troubles du ddveloPPement de l'enfant ln
M. Montreuil $i r. Doron (eoord.\, Psythologie clinique et psycholatllolosic Norr.'en!
cours de psychologie, Paris, PUF, P. 57-89.
Jourdan-lonescu C. 9i Julien-Gauthier F. (2004), Ddveloppement du risealr de soutien

'

social pour faciliter la particiPation sociale de jeunes adultes Prdsentant une

ddficience intellectuelle, in E. Palacio-Quintin, J. M. Bouchard 9i B. Terrisse (coord ),
Qucslions d'idu.ation la iliale, Montr6al, Les liditions Logiques, P. 501-528.
Jourdan-lonescu C. giJulien-Gauthier F. (2070a), A tiliorcr leshabilelis dc contnrunicatiotr
pow Ia.ilitet la silience lors de I'e lfte dans la !'ie adrrlte, Comunicare Prezentati la al
il-lea Congres al Asociatiei Internaiionale de Cercetare 9tiiniificl in Sprijinul
Persoanelor cu HandicaP Mental (AIRHM), Mons, Belgia.
vers la
Jourdan-lonescu C. ti Julie;-Cauthier F. (2010b), Les Ioisirs comme tremPlin
vie adulte, in M.-C. Haelervyck $i H. Gascon (coord.), ,4doiesrerrrc' el rctail ,tttnlal,
Bruxelles: De Bceck, P. 135-148.
(2005), Les Pairs
Jourdan-Ionescu C., Julien-Gauthier F., Chagnon M -L. 9i Huard Ir{.

mentors, tuteurs de rdsilience pour jeunes adultes Prdsentant une ddficience

intellectuelle, Relrrey', ncophore de la dtficietrce ittellecluelle, vol. 76, P.11-17 '
Julien-Gaulhier F. (2008), Etude des Pratiques 6ducatives en milieu de garde pour
divelopper la communication et les habiletds sociales des enfants (3-5 ans), qui
prdsentent un retard Elobal et siSnificatil de ddveloPPement, Teztr de doctorat nepublicatl: Universitd du Qudbec i Trois-Riviires fi Universitd du Qudbec )r Montrdal.
Kashinath S., Woods J. si Goldstein H. (2006), Enhancing Generalized Teaching
Strategy use in daily routines by Parents of childlen with autisr 'Iour dl ofSlleech,

Llflguage a d Heari,l8 Resenrch, vol.49, nt.3, p 455-485.

King C.A., Zwaigenbaum L., King S., Baxter D, Rosenbaum P. si Bates A. (2006),
A qualitative investigation of changes in the belief systems of families of children
with autism or Down syndrome, Child: Care, Health and Deteloltncrl, vol. 32, nr. 3,
p. 353-359.

Lanlaster P.E., Schumaker J.B., Lancaster S. 9i Deshler D.D. (2009), Effects of a compute zed on use of the test{aking strategy by secondary students 1\'ith disabilities,
Learni gDisability Quarte y, vol.32, nt.3, p.165-179.
Lawrenson H., Lindsay W.R. 9i Walker P. (1996), The Pattern of alcohol consumPtion
within a sample of mentally handicaPPed PeoPle in Tayside, iulerrlol Hardicap
Xessardr, vol. 8, nr. l, p. 54-59.
Legendre R. (2005), Di.tionnai/e dctuel de l'idlcnfiorr, lr{ontrdal, Gudrin.
Leiray J. qi Prdvost L . (1996), Dintarche iducatit'e fat'orisatll l'itttiSratit)tl sociale (DEFIS)
Qudbec, Ministere de l'Education du Qudbec.

p.-15-53.

Tratat d.
TOLETTE JOURDAN-IONESCU 5I FRANCINE ]ULIEN'GAUTHIER

rzililnll asistati r

Chei tsle

rezilienlei in deficjenle inteledual:

32O

Lev-Wiesel R. 9i Zeevi N. (2007), The relationship between mothers and children with
Down syndrome as reflected in drawings, Art Therapy: lournal of American Art
Th*apy Association, vol. 24, nr. 3, p. 1,34-737.
Lussier-Desrochers D., Lachapelle Y., Pigot H. 9i Beauchet l. (2007), Des habitats

intelligents pour promouvoir l'autod6termination et l'inclusion sociale, Rexuc

francophone de la dificience intellectuelle, vol. 18, p. 53-64.

Lustig D.C. (7997), Families with an adult n'ith mental retardation: Empirical family
typologies, Rehabilitation Counseling Bulletin, vol. 41, nr.2, p.138-159,
MacDonald I.D. (2004), Communicating partners, Londra, ]essica Kingsley Publishers.
Marleau B. (2009-2010), Collection: Au ceur des diffirences, St.-Laurent, Boomerang
Editeur ]eunesse.
Maurel Ollivier A. (2000), M6dicin ou devin? Diagnostique tr6s pr6coce et anticipation.
Exemple du syndrome de Williams, Archircs de pidiatuie, vol.7, p. 122L-1227.
N{cCathren R.B. (2000), Teacher-Implemented Prelinguistic Communication lntervention, Foctrs otr Autism nnd Otlrcr Dei'elopmenlal Disnbilities, vol. 15, nr. 1,

p.2t-29.
McCausland D., Guerin S., Tyrrell J., Donohoe C., O'Donoghue I. gi Dodd P. (2010),
Self-reported needs among older persons rvith intellectual disabilities in an Irish
community based service, Resenrch in Detelopnrcntal Disabilities, vol. 31, p. 381-387.
lvlcConkey R., Morris I. gi Purcell M. (1999), Communications between staff and adults
with intellectual disabilities in naturally occuring settings, lournal of lntelectual
Disability Researh, vol. 43, p. 791-205.
i\{cCubbin H.I. 9i Patterson J.M. (1983), The family stress process: The double ABCX
model of adjustment and adaptation, in N{. Sussman, H. McCubbin gi J. Patterson

(coord.), Social stress and the fanily: Adoanccs nnd deaeloptnent in fonily stress theory
New York, Han orth, p. 7-37 McLeod H., Houston M. gi Seyfort B. (1996), Communicative interactive skills training
for caregivers of nonspeaking adults rvith selere disabilities, lnternational lournal of
Practical Approaches to Disability, vol. 19, p. 5-11.
Montgolfier-Aubron I.D., Burglen L., Chavet \1.S., Tevissen H., Perrot C., Baudon J.J.
et al. (2000), Rdvelation pr6coce par des troubies digestifs d'un syndrbme de
Williams-Beuren, Archiites de pidiatrie, vol. 7, p. 1085-1087.
Morin S. (2008), Incapacit6 et contributions positives A l'expdrience parentale, Rei,rre
francophone de la dificience irtellectuelle, numir special, mai, vol. 5.
nnd research,

Nader-Grosbois N. (2006), Le dircloppenrcnt cognitif et conmrunicntif du jeune enfnnt. Du

normnl au pnthologique, Bruxelles, De Boeck.
NewtonJ.S., Horder R.H., Ard W.R., Le Baron N. Ei Sappington G. (1994), A conceprual
model for improving the social Life of individuals u,ith mental retardation, lvlentnl
Retardatiotr, vol. 32, p. 393402.
Noone S.J. qi Hastings R.P. (2009), Building psychological resilience in support

staff caring for people rvith intellectual disabilities: Pilot evaluation of

an

acceptance-based intervention, Journal of lntellectual Disabilities, vol. 13, nr. 1,

p. 43-53.
Noviant E. (1982), Le petit fnnt|me noir, Paris,Ilditions du chat perch6, Flammarion.
Organisation mondiale de la santd (199211993), Clnssification Internationale rles mnladies.
Dixiirue rioision. Chnpitre V (F): Troubles mentaux et troubles de conryortements.
Descriptions cliniques et ilirectiues pour le diagnosf ic, Geneva/paris, Masson.
Par6 c., Parent G., Pilon w. qi C6t6 R. (1994), L'influence du processus de desinstitutionnalisation sur l'intdgration sociale de personnes presentant une ddficience
intellectuelle s6vEre et profonde, Reuue francophone de la dificience intellectuelle,
vol. 5, nr. 2, p.137-154.
Perreault K. (1997), Pour nieux comprendre la diffirence. llne 6tude srtr les besoins des
personnes aynnt une dificience et sur ceux deleurs proclrcs, Qu6bec, Gouvernement de
Quebec, Ministdre de la Sant6 et des Services Sociaux.
Poehlmann J., clements M., Abbeduto L. 9i Farsad v. (2005), Family Experiences
Associated with a Child's Diagnosis of Fragile X or Down syndrome: Evidence for
Disruption and Resilience, Mental Retardatiotr, vol. 43, nr..l, p. 253_262.
Purcell M., McConkey R. gi Morris I. (2000), staff communication n,ith people u,ith
intellectual disabilities: The impact of a work-based training programme, International Journnl ofLangunge and Conmrwication Disorders, vol.35, p. 147_15g.
Richardson G.E. (2002), The metatheory of resilience and resiliency,
Jortrnal o.f Clinicnl
Psychology, vol. 58, nr. 3, p. 307-327.
Richardson s. gi Koller H. (1992), vulnerability and resilience of adults who u.ere
classified as mildly mentally handicapped in childhood, in B. Tizard V.p. varma
;i
(coord.), vulnernbility and resilience in hwnnn deuelopment: A
festschrift for Ann anl
Alan Clnrke, Londra, Jessica Kingsley Publishers, p. 102-119.

3zt

Richardson S.A., Katz M., Koller H., Mclaren J. 9i Rubinstein B. (1979), Some
characteristics.of a population of mentally retarded young adults in a British cih,.
A basis for estimating some service needs, lournat of Mental Deficiency Resenrch,
vol.23, p.275-286.
Rocque s., Langevin J., Drouin C. 9i Faille J. 0999), De l'autonomie i Ia rdduction tles
diyten4onrrt, Montr6al, Editions Nouvelles.
Rondal l.-A. (1999), Retards mentaux, in J.A. Rondal gi X. seron (coord.), Troubles du
langage: bases thdoriques, diagnostic et riiducation, sprimont, Belgia, pierre Mardaga,

p. s89-537.
Saint Mars D. (1998), AIex est handicapd, Fribourg, Elve{ia, Calligram.
Scelles R., Bouteyre 8., Dayan C. gi Picon l. (2007),,,Groupes fratries,, d,enfants a1,ant
un frdre ou une s@ur handicapd: leurs indications et leurs effets, Retue
francopyone
de la difcience intellectuelle, vol. 18, p.32J4.
Shojai R. Boubli L. si d'Ercole c. (2005), Les fondements du pronostic en m6decine
pr6natale: exemple de la trisomie 21, Gyndcologie, obstitrique et.fertiliti,2005,
lul.-Aug., r,ol. 33, nr. 7-8, p. 514-519.

I
COLETTE JOURDAN.ION

ESCU'I

FRANCINE JUUEN-GAUTHIER

Tratat de rezilienli asistattr

Chei ale rezilienlei

in deficienla intelectualE

li Zi9let E. (19791, Cognitive development in retarded and nonretarded

persons: Piagetian tests of the similar sequence hypothesis, Psychological Bullelin,

Weisz J.

| ,,,

reflect on their Po;hatal

Skotko B. (2005), Mothers of children with Down syndrome

Smith J.D.,

(*77'
srpport, Pediatrics, vol,175,nt-1, P
mental retardation: Balancing risk-manageand
abuse
stayte'r'f.U. (2007), Substance
'ment
ir So'iel, vol 88'nr'4'P 65-1-659'
Fontilies
ol
tisk",
with the,,dignity
of Naturalistic
Warren SlF Yoder P ]. Feurer l (2004)' Teacher's Use
9i

communicationlnterventionPlactices,/oufnalo|Enflylnler('eliofi,!o|.27,nf.7,.
p. l-14.

vr'ith the retardates' l lernalio4\l

Stemlicht M. (1966), PsychotheraPeutic Prccedures
279-354'
1/ol'
2,
Retotilation,
itt
Mental
P
of
Research
Reou.
with learning
S.;. $i Witts P. (2003), Psychological intervention for PeoPle
Sr^-"..
- -'iiruUifiti".'r+fto
Biilis"
study'illustration'
A
case
frave exPerienced beriavement:
Iournal ol
fu"re V.J. qi

ka

ing DisaDilili.s,

fr{o.i.t 6. (coord.)

vol 31,P

P. 285-300.

ZazzoR. {1979\,Prdlace i la troisilme ddition: savoir ce que parle! veut dire en matiare
de ddbilita mentale, inR.Zazzo (coord.l, Les dibilitts mentales,Paris, Armand Colin.

37-41'

(2003), La dilcience

Caetan Morin.
Tdtreault S., BeauPrd P. si Pelletier I'1 -il

vol.86, p.831-851.
Wikler L. (1986), Periodic stresses of families of older mentally retarded children, An
exploratory study, American lournal of MefiIal Deficiency, ltol.90, p.703-706,
Wolfensberger W. 17991), La Volotisalion des R6les Socia t. lnlroiluctiot A tn concept de
tilirence pour l'organisdlio des senices, Geneva, Editions des Deux Continents.
Yoder P.J.9i Warren S.F. (200{), Early predictors of lan8uage in children with and
without Down syndrome/ Atrcti.nn lourfinl on Menlal Relatdalior, vol. 109, n!. 4,

(2 Oo4),

tellcclu'll'' Boucherville' Editura

Pro|ranlne

de soulien A la ftlttsitiolt desti'1' A tfill/uraS'

des

de

priParnl ion.i

.l'inclusiott

enlntis d'ile Pftscoloit' L'il'o t

ct

iles

Universiti Laval'
TheAAIDDAdHocCommitteeonterminolosyandclassificatiorr.(2010),lnldle.lual
siludlions de

hi

dicaP, Qudbec,

D C American

'
disnbility. Defrtilion, classificotion ol1d systen$ ol sun)orl'Washin|.lon
Association of Intellectual and Developmental Disabilities'
in siblings of
V";-R;PP;. M. (2000), Family variables associated with well-being
267-286'
6'
Nutsittg'
Fanlily
of
P
ndt'ome,
sy
lotttnal
'tol
chiliien rvith Down
u e dtJicie'tce
M. Gamache M (1997), Retarce chez les n cie s ilh)es oyant

vendittoli

9i
htreltecruelle,

Montrial, Ministlre de l'6ducation' Direction Sdndrale du Montrdal'

qui
M. li Ddry M. (2004), Les ,,seNice de rdPit" offerts aux familles.d'enfants
Venet
'--pra"""i"t,

aeficience intellectuelle ou une trouble envahissant du ddvelopPe'merrt, Reua"i"

etuopiente ilu handicap menlal, vol 29' P 36-55'
(200'1),
Intervention as exPeriment' in M L Rice ti S f Warre-n Goord )'
S.F.
Warren
Mahwah' Nl' Laurence
De|elopnt)nral langnage ilisotdets FtonphenotyPes io rtiolosil:s'
Erlbaum Associates, P 187-206
(2006)'
tva; S.F., Bredin-oia i.L., Fairchild M, Finestack L H' Fey M E' Brady N C M E'
R
N{cCauley
in J
9i
Responsivity Education/Prelinguistic Milieu Teaching'
of la'|tgr.aSe disodcrs ?'t cllildrei' Baltimore' Paul H' Brookes
Fey (coord.), Trcahneflt

Co., P '17-75.
PublishinB"Eey

K K'
M E.. Finest"ck L H', Brady N C ' Bredin-Oja S L $i Fleming
resPonsivity
(2008), A randomized trial of longitudinal effects oJ low-intensity
and Helril,tg
education/prelinguistic milieu tea:hin8, Iouttl0l oi SPeecll' LafiSunge

Warren S.F.,

R?sen,cfi, vot. 51, nr. 2, P.'151-+70.

Intensity Research:
Warren S.F., Fe1' ){.E. 9i Ylder P.J (2007), Differential Treatment

iink to Creating OPtimally Effective Communication- lnlerventions'

t:ol' 13' p'70-77'
attd De..clollntcntnl Dislbilil'es Restl7''ch Rcil,iss '
Rinrtlaliott
llienl,tl

A Missing

Tratatde rezilicnll aristatS. Cheiale rezjlienleiin deficienfa intelectuil:

COLETTE ]OUROAN.IONESCU 5I FRANCINE JUUEN'6AUTHIER

Epidemiologie

ix.

325

in fiecare an, in intreaga lume se sinucid peste un milion de persoane

(OMS,2009). in Franfa, cu 11000 de decese gi 150000 de tentative anual,
suicidul este o problemi majori de sinitate publicd. Daci ludm in considerare
consecin[ele acestor comportamente asupra mediului relafional, sute de mii
de persoane se confrunti cu factori de stres capabili si le afecteze sdnitatea

Preveni rea cond uitelor suicida re'

fizici

cum sI venim in sprijinul rezilienlei

Monique S6guin gi lacques Brandibas
Pretutindeni gi dintotdeauna, suicidul a pSrut a fi consubstanlial condigiei
umane. Societ6lile moderne nu dau impresia ci ar fi mai capabile decAt ielelalte sd-l stivileascS. in pofida cercetirilor tot mai numeroase gi a multitudinii
de cunogtinle pe care le gen ereaz6., o metodi Ei un tratament unice, susceptibile
si atace consecinfele celei mai puternice dureri morale nu voi exista, fird
indoiald, niciodati (Pitman, 2007; White & Jodoin, 2003): suicidul este iezultatul unei conduite, gi nu un diagnostic; patologiile care-i stau la bazi sunt
lliverse. Prevenirea Sa este o sarcini complexi, intrucAt coniluitele suicidare
se inscriu pe o panti descendenti, care nu este nici liniari, nici previzibili.
\.1ai

mulli factori contribuie Ia aparifia unui comportament autodistructiv;

firi indoialS,

acesta este

motivul Pentru care atAt debutul crizei suicidare,

cAt

si trecerea la act sunt dificil de prer'5zut'

Totodati, istoria aduce mdrturie numeroase prezentiri de caz, biografii,

;i studii clinice ale unor Persoane care au trecut prin situafii

personale gi sociale dificile gi care, in ciuda adversitifilor gi suferinfei, $i-au
clepigit propria tragedie. Cum am Putea intelege mai bine aceste Persoane
care au surmontat dificultilile: indivizi excep!ionali, Prezenta unei proteclii,
combinarea mai multor factori? Aceasti intrebare este importantd, intrucAt

intAmpliri

identificarea factorilor de sprijin eficienli ar Putea permite o mai bund

suslinere a persoanelor suferinde, susceptibile de a cidea pradi gAndurilor 9i

comportamentelor suicidare.

MorutQur sEcutN

5t IACQUES BRAN DIBAS

sau mentali (Vaiva, 2005).

in Qu6bec, suicidul reprezinti o cauzd importanti a mortalitetii, eudbecul
inregistrind cel mai inalt nivel al sinuciderilor dintre toate provinciile canadiene. suicidul reprezinti 2o/o dintre toate decesele, adici 1 200 pe an. in cazul
adolescentilor qi al tinerilor intre 15 gi 29 de ani, suicidul constituie principala
cauzi de mortalitate. De asemenea, reprezinti principala cauzE de deces in
cazul birbafilor intre 30 gi 39 de ani. in jur de 80% dintre sinucideri sunt
comise de birbagi (INSP, St-Laurent, 2008). in acelagi timp, identificarea
factorilor de risc nu permite oblinerea unei perspective de ansamblu asupra
dezvoltirii progresive a conduitelor suicidare, nici inlelegerea etiologiei si
diferenfelor dintre indivizi. in pofida studiilor din ultimii ani, suntem inci
departe de o inlelegere a etiologiei suicidului.

Modele etiologice

Problema suicidului a fost examinati sub diferite aspecte pe parcursul

ultimelor decenii, in vederea identificirii factorilor de risc care ar putea
contribui la aparifia acestei conduite. Printre factorii de risc cunoscuti se
numiri apartenenta la sexul masculin, problemele de sinitate mentaid,
dependenta de substanle, prezen[a tentativelor de suicid anterioare, pierderiie,
antecedentele de neglijenti gi violen{6 precoce, antecedentele familiale de
suicid gi prezenta problemelor psihice (Han,ton, 1998; Kim, 2003).

Modelul stres- predispozi!ie

Existi pufine modele etiologice in afara modelului stres-predispozilie

propus de Mann (1999). Acest model sugereazr o succesiune evolutili, potrivit cireia suma vicisitudinilor indurate pe parcursul copiliriei ar avea un
impact asupra dezvoltirii problemelor de srnitate mentali la debutul adolescenfei qi, in cele din urmi. la varsta adultd. Aceste vicisitudini sunt adesea

Tratat de rezilien!tr asistatl

Prevenirea cond uitelor suicida re: cu m s5 ve nim in

sp

rijin u' .ezilie n1ei

l"'

agravaacompaniate de elemente de stres invadabil Prezente in aparilia sau

episod
unui
declangarea
Deli
(Mann,2004)'
rea acutd a unei tulburiri Psihice

suicidaresteadeseaasociattrfactorilordestresexteriori,indiviziicurisc
suicidar prezinti o anumittr PredisPozitie biologicd, cognitivd 9i de dezvoltare
(Turecki, Rouleau, Mari 9i Morgan, 2007) Analizind acegti factori de !isc'
iar
observdm ce dificultitile apar pe o baztr pusd adesea inci din copilirie'
al
altul
sau
moment
intr-un
comportamentele suicidare care se manifesttr
care.ne
comPleie'
mecanisme
de
viefii se sprijind frecvent pe o inlinluire
oferd indicii in privinta rezultatelor viitoare'

Modelul stuiiilor intreprinse la Grupul McGill de studii asupra suicidului

centrat
(Lesage, Sdguin, Turecki, Renaud, Boyer 9i Menard-Buteau, 2009) este
viaftr'
de
recente
(evenimente
pe ni'velut-individual, cu factori proxirni
mediain
copiltrrie)'
traume
tulburlri psihice) 9i indepirtali (factori Eenetici,
tori, precum trisdiurile ie personalitate, abuzul de substanle ii moderatoti
precum genul (vezi figura 1).
^ in acJlagi timp, nri toate persoanele la care se intrunesc acelti factori de
in marisc se vor sinucide. Firi indoiali, anumite vulnerabilittrti actioneaz;
stabile
tr;sdturi
Unele
fatal
nieri subiacenttr 9i contribuie la deznodimAntul

!i

reg
t

figura

1.

\{odelul bio-Psiho-so.ial al suicidului pe Plan indi|idual

MONIQUE SEGUTN'I]ACQUES BRANDIBAS

de personalitate, precum comportamentele de exteriorizare (impulsiv

gi

agresiv), ar putea permite identificarea riscului suicidar (Vita!o, Carbonneau

gi Assaa, 2006). intrucat aceste elemente nu au fost studiate in mod sistematic,
modelele propuse la ora actuali nu sunt decat fragmentare. Ca gi modelul
propus de Mann (2004), chiar dacA au sens din punct de vedere clinic, nu permit explicarea .,tuturor" cazurilor de sinucidere.

Modelul traseelor de viali

Din aceastd perspectivA de dezvoltare metodologici, am propus pe parcursul unui studiu anterior (Sdguin, Turecki gi Lesage, 2007a) o metodologie

a,,traseului vietii", pentru a schila suma dificulttrtilor qi vicisitudinilor

survenite in viata persoanelor decedate prin suicid. AceastA abordare permite
schilarea unui cumul de indicatori de dificultate gi de protectie surveniti in
cursul dezvolterii, conform unei perspective evolulioniste. UtilizAnd un calendar al vielii, putem retrasa, in fiecare dintre marile sfere ale dezvoltirii, evenimentele care au ialonat viafa indivizilor. Printre aceste diverse sfere de
dezvoltare se numirtr: Iocurile de regedinti, contextul familial, viata afectivd
ti amoroase, contextul vietii cu propriii copii, viafa academici sau profesionali,
viata sociale etc. Acest ansamblu de date permite analiza individual; a fiecirui
traseu de viati. Grupul de specialigti acordtr o coti de risc fiecdrei perioade de
viate de cate cinci ani; gruparea tuturor acestor factori in etape de cate cinci
ani duce la atribuirea unui coeficient specific care reprezinttr, conform opiniei
clinice a experfilor, o inctrrceturi de adversitate, cumulul de risc in functie de
severitatea dificultitilor suferite de persoane.
Rezultatele studiilor anterioare indici doui mari tipuri de trasee la
persoanele decedate prin suicid (Seguin er r/.,2007a).

viali

de tip I, linia inferioari din figura 2, indicl prezenfa

dificultetilor de dezvoltare care ilustreazA prezenta abuzurilor,
ne8lijenlei li/sau violentelor fizice Si sexuale. Ele survin foarte cur6nd in
viat5, apoi ialoneaz, un parculs a cirui inclrcituri de adversitate este importanttr. Acest tip de traseu de dezvoltare se calacterizeaze prin aparitia
evenimentelor care decurg unul din celilalt: dificultiti de ataSament, rele tra-

Traseul de

foarte precoce

tamente, dificultiti in relafiile cu cei de-o seami, cumularea treptatA a problemelor gi esecurilor pcolare, valuri succesive de pierderi, separiri gi plasamente,
experiente sexuale precoce, adesea concomitente cu consumul de alcool sau
de droguri in adolescentS. La aceste persoane, problemele definitorii devin

Tr.t.t

de rzili.nta

asistatl.

Prevenirea conduitelor suicjdare: cum

s: venim'in sprjjin ul rezilienlei

328

evidente odati cu aparitia tulburirilor de sinitate mentali (axele I 9i II din

DSM) care, chiar daci sunt identificate ulterior, nu se ivesc intr-un vid, ci, din
contri, se manifestd cu precidere la persoanele care au cunoscut adesea, inci
din copil6rie, trasee personale, familiale, psihologice gi sociale dificile. Acest
traseu explici aproximativ 45% dintre decesele prin suicid'
Traseul de viali de tip II (linia superioari din figura 2) se explici mai
bine prin intermediul dificultifilor de adaptare gi printr-un Proces treptat de
erodare. in acest caz, vialaincepe relativ bine, dar se degradeazi progresiv,
f}ri ca persoana s6-qi dea cu adev;rat seama. Aceste erodiri apar in urma
utilizirii unor strategri de adaptare ineficiente; Pe termen lung, ele creeazd
dificultifi legate de dependenfa de substanfe care, asociate eqecurilor incercirilor personale dei te dep69i, au drept consecinte amplificarea seniimentului de pierdere a stimei de sine. Acest traseu este caracterizat printr-o
alunecare lenti dar progresivd gi prin aparifia, la vArsta adulti, a tulburirilor
psihice, in special a celor de dependen[i gi afective. Acest traseu explici

Modelul

crizei

32s

Un alt model explicativ al iminenfei trecerii la actul suicidar este modelul

crizei (Aguilera, 1995; Messick, 1964). Criza marcheazi existen[a intre nagtere
gi moarte; ea se rezolvi, de obicei, printr-o modificare a identiti$i individuale
gi sociale. CAnd un subiect a epuizat totalitatea comportamentelor, strategiilor gi resurselor, se deschide o perioadi de crizd care trebuie sd-i permiti
invd{area unor noi abiliti{i. Criza suicidari, definiti ca ,,o crizd psihicd al
cirei deznodimAnt poate fi sinuciderea" (FFP, 2000), survine atunci cAnd
persoana are sentimentul ci gi-a epuizat toate resursele, interioare qi exterioare, gi ci nu mai reugegte si giseasci solufii capabile de a diminua sentimentul de suferingi, durere gi disperare. Coplegitd progresiv de o suferinfi
psihici a cirei intensitate este din ce in ce mai dificil de suportat, ea se implicd
intr-un dialog interior caracterizat printr-un du-te-vino intre dorinfa de a trii,
de a gisi solufii la dificultdlile actuale gi sentimentul de neputinld gi disperare
in ceea ce priveqte oportunitatea grsirii eventualelor solufii. Epuizarea acestei
dorin{e declangeazi descurajarea gi ideile de moarte.
O persoani aflatd in crizi nu este spectatorul neputincios gi pasiv al propriei derive. in pofida dezorganizdrii care o coplegegte progresir,, ea cautd in
mod activ solu[ii, datoriti factorilor de protecfie care formeazi rezilien[a
(Ionescu & Jourdan-Ionescu, 2006); astfel, prin competenfele obtinute, devine

aproximativ 55% dintre decesele prin suicid.

Persoanele care urmeazi acest traseu triiesc adesea in cuplu, au o familie
sau un loc de munce in momentul decesului. Adaptabilitatea lor este.de
suprafali gi adesea suicidul ii afecteazi intr-un mod dramatic pe cei apropia!i,
devasta{i de un gest pe care nici micar riu gi l-au inchipuit. In cadrul traseului
de tip 2, succesiunea aparifiei in timp a evenimentelor este mai pufin bine
definitd decAt in cel precedent. PAni la urmi, aceste doui tipuri de trasee sunt
jalonate de perioade de adversitate, de perioade de crizi, care plaseazi individul in situalii de risc din punctul de vedere al conduitelor suicidare.

mai capabili si infrunte greutdfi 9i lovituri (Caplan, 1964; Lindeman, L995).

Criza este constrAngerea la schimbare: mobilizarea resurselor psihice permite in mod obignuit depdgirea crizei. De aici decurge intrebarea cine va fi
capabil de rezilienli la un moment dat, pus in fafa unei anumite probleme, gi
cine nu va fi.

Protecfie ridicattr/
risc scezut s

Rezilien[a in fa[a sinuciderii:

mit sau realitate?

NIYEL
DE RISC

Chiar daci, de acum inainte, este mai usor de decelat prezenta factorilor
Risc ridicat/ r t-proiec.tie scizuti o

ro

16

2530364046&

V6rsttr

Figura 2. Eyolulia celor doui trasee de viati, in funcfie de nivelul de adversitate, in cadrul
unei populalii de persoane decedate prin suicidl

MONIqU

O curbl descendenti indici o creptere a nivelului de risc.

sEGUIN'I

JACQUES BRANDIBAS

de risc, de inleles scenariul evolutiv care a dus Ia traume qi suferinfe emof ionale

gi psihologice importante, printre care prezenta abuzului fizic qi sexual la

vArsti mici, nu toate persoanele care prezintd asemenea factori sau care au
suferit astfel de abuzuri vor recurge, neapdrat, la sinucidere. Fard indoiald c6
existi elemente care contribuie la accentuarea distresului acelor indivizi care
au triit acest tip de adversitate in copilirie gi, in consecinti, la declanqarea

Tratat de rezilientl asistatl

Prevenirea cond uite lor suicida re: cu m sI veni m in sprijin

I rezi lienlei

I
I

conduitelor suicidare la varsta adulta.r in aceeagi manieri, prezenta elbmentelor de protectie poate sustine persoanele pe parcursul momentelor dificile gi
poate contribui la crelterea rezilientei lor.
Congtientizarea rolului jucat de cuplul ,,factori de risc - factori de Protectie" pe parcursul dezvoltirii poate permite o mai buni iniele8ere a interactiunilo! complexe, susceptibile sd impingi o persoantr la suicid, Rezilienta ar
fi rezultanta acestor fo4e opuse in ceea ce priveFte rdactia in fala adversitAtilor, fapt care explice de ce indivizii nu reactioneaze nici in aceeagi manieri gi
nici cu aceea$i intensitate. Vulnerabilitatea ar fi ansamblul caracteristicilor
capabile si sporeascl riscurile patologiei in prezenta unui agent declanlator.
Capacitatea de a reactiona la o pierdere, de a tolera propria dirrere psihologictr,
se construielte pe parcursul intregii existente Fi poate fi conceputA ca rezultat
al factorilor psihologici, de dezvoltare, sociali gi biologici. Aceiti agenti diferiti
sunt favorizanti sau inhibitori, in functie de calitatea relaliilor oferite de
anturajul afectiv, conjugal sau social. Modelul vulnerabilitate-rezilienltr sugereaztr existenta unui continuum al vulnerabiliteFi, mai cur6nd decat a doi

poli separati.
Inegalitatea

in fafa adversitdfii este o realitate: o persoani care a avut

'inconiuratd
succese,
de apropiali plini de cSldurd, care pot sd transmite sentimente de incredere, stabilitate qi siguranld afectivi este mai capabili si
dezvolte la nevoie atitudini de rezilientA, pe cind aceea care a cunoscut
eqecuri, situatii de abandon gi de respingere va fi mai predispusd si dezvolte
o imagine de sine nesigura.
Capacitatea de a face fate evenimentelor dificile este determinati de factori
biologici, de dezvoltare gi contextuali care, pe parcursul diferitelor etape.ale
vietii, interactioneazi cu ingrijirile, protectia Si continerea afectivA oferite de
mediul familial, conjugal gi social (Rutter, 1995).
Pentru a inteleBe fenomenul rezilienfei, este recomandati adoptarea unei
perspective longitudinale, tinand seama, totodata, de traseul personal de
dezvoltare. Un anumit numir de elemente ale rezilienlei individuale au drept

Astfel, pierderile din copilirie, ranile consecutive abandonului sunt exemple de adversiteti capabile sI provoace declangarea unui sentiment de neputinti, care contribuie la modificarea deruldrii existenfei. Ca nigte piese de
domino care cad unele peste celelalte, elementele netansei vor continua sA se
acumuleze pe drumuI individual. Acest angrenai are adesea ca punct de plecare o pierdere sau respingeri importante, care incep sA interfereze cu stabilirea unor relatii de atagament situr $i care pot actiona pe tot parcursul vielii,
generind insatisfactii sau eqecuri relalionale repetate. Prin acumularea de

eiecuri, pierderi sau decep{ii, individul devine cu fiecare zi putin mai

vulnerabil la indoialA, la pierderea stimei de sine gi la dezvoltarea problemelor
de sdndtate mentald, precum tulburtrdle de dependentS, tulburtrrile afective
gi, in cele din urmtr, a conduitelor suicidare, atunci cand intervine un moment
de adversitate.

Nimeni nu este capabil de rezilienli ,,complet singur". incercdrile gi

traumele sunt adesea depdgite gralie intAlnirii cu ceea ce se numegte, prin
conventie, ,,tutore de rezilienfi"'. Persoana aflatd in dificultate il poate gisi in
anturaiul s;u, dar este datoria profesionistului si-Si asume acest rol. Tutorele
de rezilienltr pronunti cuvinte care redau increderea celui care este momentan
in nevoie. Capacitatea de a incuraja lezilienia unei persoane suicidare ar
putea consta intr-o sustinere terapeuticl pasagere sau pe termen mai lung,
pentru a contracara deriva emotionalS, sentimentele de eSec, credintele false
ii pentru a intrerupe spirala suferinfei psihice.

Cum

sE

intrerupem ciclul tentativelor suicidare repetate?

Anumite tentative suicidare formeazi un tablou in care se amesteci comportamente autodistructive gi automutilante (self-hqrnl)i incizii superficiale,

3) impactul

consum excesiv de substante, comportamente sexuale de risc etc. Descoperirea

unui compo ament suicidar care poate fi ascuns de situatii conflictuale este
dificili. Anumi[i clinicieni pot interpreta aceste comportamente ca pe nigte
episoade de crizi, in timp ce ele apartin unui tablou clinic mult mai complex.
In aceste cazuri, interventia pentru situatii de crizd este inadecvate.
Rela!ia dintre conduitele suicidare repetitive gi tulburirile de personalitate
de tip borderline (stare limiti) in cazul adolescentilor este cunoscuti. intr-adevAr,'numeroase studii au stabilit o relatie intre conduitele suicidare repetitive

In le8ihrra cu acest subict, vom fa(e irimitere la lucrara lui 14. Go$'an (2009). Reglarea ePi'
generice a receptorului glucocorticoid din creierul uman mrela* cu abuzul in copilerj, Nnhtrf

'

efect intdrirea sau fragilizarea acesteia:

1)

relatiile de atagament care se stabilesc pe parcursul dezvoltdrii;

2)

acumularea evenimentelor;
bolii psihice.

Ncurosci.nca 12,211.

MONIQUE sEGUIN 5I JACQUES BRANDIBAS

Tutore de rezilienl:: ,,Persoane cu experien!:, .are emana increder Si carp

celuj care sufer:" (Manciaux, 2003).

Tratat de rezilienll asistatl

ii

acorda incredere

Prevenirea condLritelor suicjdare: cum s5 venim in sprijinul rezjlien:ei

132

gi persoanele cu tulburiri de Personalitate, in special de tipul borderline

(Brent, Perper, Moritz, Allman, Firend el al., 1993; Fonagy, Target qi Gergely,
2000). Factorii precum abuzurile sexuale gi lizice pe parcursul copiliriei
contribuie mai tArziu la riscul apariliei tentativelor suicidare (Joiner,
Sachs-Ericsson, Wingate, Brown, Anestis 5i Selby, 2007). De altfel, conform
diverselor studii, agresiunile sexuale triite in copilirie sporesc riscul de
apalilie a tentativelor suicidare la varsta adulti, iar aceasta indePendent de
orice psihopatologie sau de orice alt factor de risc (Brown, Cohen, Johnson 9i
Smailes, 1999; Fergusson, Horrlood gi Lynskey, 1996; Molnar, Berkman gi
Buka,2001).
Datele actuale alate, totodati, c; expunerea la violenli fizici creqte substanfial riscul aparitiei unei tulbur;ri de abuz de substante sau de dePendentl
pe parcursul vietii (Kilpatrick Acierno, Saunders, Resnick, Best qi Schnurr,
ZOOOI qi a unei tulburdri de personalitate. Astfel, tulburarea de Personalitate
borderline (TPB) pare s; aib; o legituri mai strAnsi cu prezenta relelor tratamente ii neglijlrii pe timpul copiliriei, decat celelalte tulburtrri de personalitate (Battle, Shea, Johnson, Yen, Zlotnick, Zanarini et a|.,2004\.
Conduitele suicidare se suprapun peste problemele de sendtate mentale,
precum abuzul de substanle $i tullturerile afective (Brent et rl., 1993). Riscand
comportamentul suicidar, ace$ti tineri sunt utilizatori frecventi ai serviciilor
de ingriire specializate in sanitate mentald (Links, 1998). Dincolo de ciclul
interven[iilor repetitive ii pe termen scurt, de care beneficiazd Pacientii la
aparifia unei crize, este important si acordim atentie unor modele de
intervenlie care se adreseazi in mod specific celor care au avut multiPle
tentative de suicid gi a ciror implicare in tratament ar trebui sA aibi loc 5i in
afara crizei.
Programele de tratament menite se diminueze comportamentele suicidare
ale adolescenlilor se bazeazi adesea pe abordiri cognitiv-compoitamentale
centrate pe rezolvarea problemei sau pe abordiri psihoeducationale vizand
crelterea sustinerii sociale.'in pofida cAtorva rezultate preliminare pozitive,
cercetitorii recunosc necesitatea continulrii elabordrii tratamentelor destinate
tinerilor cu tentative suicidare rePetate.
Potrivit Iui Adler (1994), pacien!ii suferind de tulburare de personalitate
borderline prezinte patru caracteristici comune:

'

(1999) a elaborat un prog.am de inten'enlie de lung: durat:

(dou;sprzece luni), necesitend crearea unui .adru important in mediul spitalicesc (int;'Ini.i
sipt:manale ale grupului, ht:lniri indniduale $ptamanale fi sprijin la cerere).

Din aceasl; perspecti\';, Linehan

[,1ONIQUE SGUIN 5I]ACQUES ERANDIEAS

.
.
.
.

protectia precare de care au beneficiat pe parcutsul experienlei lor de

viate a inhibat dezvoltarea unor sentimente reale de protecfie gi de
incredere qi de aceea le este dificil sd se protejeze singuri;
in momentele de tensiune, stres, singuretate, sunt incapabili si
iine pe propriile resurse pentru a se calma qi liniqti;

se

spri-

teama de pierdere, nevoia incontrolabild de a fuziona cu o alttr persoani

creeazi dilema necesitate-pierdere;
prezenla unui intens sentiment de culpabilitate starne$te reactii de
tipul ,,totul sau nimic", manifestate prin sentimente de ambivalenfi,
clivai, separeri bruqte qi imprevizibile de anturai.

Studiile arati, de asemenea, cd persoanele cu tulburare de personalitate

borderlite este maiprobabil si fi fost supuse in copilirie unor violente fizice li
sexuale precoce. Ele nu au beneficiat de prezenla unor adulti binevoitori gi
protectori care si le poatd ingriji qi alina la nevoie. Atunci, cum poate fi
incurajatd aceasti abilitate, aceasti dorintl de a se prote.ia pe sine? Cum poate
clinicianul, intr-un proces terapeutic, s5-i transmitA subiectutui sentimentul
c; nu are nevoie s; fie protejat de altul, ci este in m;surd se se protejeze singu r,
ce poate gi ci trebuie si invele si o facA? Aceaste abilitate de a se proteja este
esenta rezilienteil
Dezvoltarea acestui sentiment, al necesitilii de a se proteja, trece mai intai
prin achizi{ia cunogtintelor Si competenlelor individuale ceea ce favorizea z;
o mai buni identificare a riscului suicidar - ;i prin interventii terapeutice de
tip individual, familial pi de grup.

Identificarea riscului suicidar,

gi a factorilor de protecTie

riscului de repetilie

in domeniul prevenliei si interventiei, speciali;tii, intrucat primesc persoane adesea fragilizate de adversititile vielii, trebuie se fie capabili sA
recunoascd qi si evalueze riscul suicidar gi se-gi aduce un spriiin eficient,
intrerup6nd procesul suicidar.
Astfel, o mai buna cunoagtere a factorilor de risc dupi suicid sau dupd
tentative repetate de suicid permite o luare adecvat; in calcul a acestora,
impreuni cu factorii de protectie care urmeazi a fi dezvoltali la pacienti,
pentru a le asi8ura capacitatea de autoprotectie (tabelul 1).

T.atatderezilieniasiitatl.Prevenireaconduitelorsuicidare:cumslveniminsprijinulrezjlienlei

I
Tabelul 1. Factori de risc dupa suicid

$i

factori de proteciie rare

urmea* . fi dezvoltali

I
De.esul dupA suicid

Tntative repeiate de sui(id

Simptomele depresive au

50% au o tulburare de

lost identi6cate drept

antecedentul cel mai

Personalitate.

Irecvent la persoanele
decedate prin suicid.
Conform mai multor

studii,60% dinhe
persoanele decedate prin
suicid prezentau o stare
depresivtr in momentul
decesului.

40% au o alttr tulburare

psihice, printre care

depresia majori.
Un studiu efectuat de
Beautrais (1990) arati c:
90% dintre pacienli aveau

boah psihictr, cu
niveluri ridicate ale
tulburSrilor afective, abuz
o

Aproximativ doutr treimi

de substanie $i

din cazurile de sinucidere

prezintd in antecedente
dependenltr (de alcool,

personalitate antisociale.
56% prezentau o tulburare
comorbide.

droSuri etc.).

.10%

in momentul acfului
suicidar, muli beusere
alcool; au devenit al.oolici
Ia o varste fraged6,
consumul s-a efectuat pe
o perioada prelungite, au
o stare 6zic, detedorate,
se simt deprimati, au o
istorie de f iattr dificiltr $i
haotictr, au suferit recent

important, pierdere
afective de tipul separe i,
o

divoriului

sau doliului.

Frecvenla in cre$tere a
abuzului de droguri a fost
regasit, in conduitele
suicidare ale
adolescentilor $i adullilor

tine

Factori de protectie aare

urmeaza a fi dezvoltati
Factori individuali:
Sentiment de competenie
personale
Capacitate de planif icare
Competenle cognitive
Capacitate de rezolvare de
probleme

Optimism
Loaul cdntrolului interior
Autodeterminare
Capacitate de

a face fattr

stresului
Abilitate de a cruta spriiin
Inteligenltr social,
Umor

dintre prsoanele

caae au recurs la

factori familiali:

sinucidere avuseseri deja

o tentativa anterioare.

Relatii armonioase

13

panl la 35Yq

recidiveaza in decursul a
2 ani(7 de 2 orit 2,5Y" de
3 sau mai multe ori; 1% de
5 sau mai multe ori,

pirinte-copii
Prezenla cEldu i
a

$i

afectiunii

Coeziune

li

sustinere

familiate
Etc.

Nordstrom, 1995).
Caracteristici asociate:
probleme legate de
consumul de alcool

Personalitate
antisociale

impulsivitale
tratament psihiatric
faptul de a trai singur

Factori de spdjin:
Prezenla unor percoane db

nrdejde fi semnific;tive
Mijloace de sprijin care
favo zeaze autonomia,
responsabilitatea $i

controlul
Prezenla unor relalii

semnificative $i armonioase
Euenimente memorabile
Precum un succes,
o ciHtorie, recunoagtere
sociale etc.

dintre pacienfii cu o
tuiburare de personalitate
borderline se sinucid.
10%

IJON]QUE SEGUIN 5I ]ACQUES BRAND1EAS

(ManSham el al., 1995)

30 pana la 50'/.

persoanele decedate prin

suicid aveau o tulburare
de personalitate.
In 95% dintre decrele
prh suicid la pacienlii ctl
fu lburAri de personalitate

315

dintre

exista o tulburare

comorbide (Axa I):

depresie majorS, abuz de
substante sau ambele.

Persoanele apropiate

;i riscul suicidar

Publicafiile disponibile insisti asupra faptului ci adversitetile apirute pe

parcursul copillriei reprezinti factori de risc maiori pentru aparitia problemelor de slnAtate mentale li a episoadelor suicidare. Invers, rela{iile familiale
armonioase constituie adesea factori de protectie care pot servi la createa
rezilientei. in consecinltr, rolul familiilor se afl5, in mod necesar, in centrul
preocupirilor terapeutice, fie ca element protector, fie ca element care poate
spori riscul. Prin urmare, este deosebit de importanti luarea in considerare a
familiilor pi integrarea lor, atat cat se poate, in procesul de ingrijire.
Literatura Stiintifice asociazi adesea familia gi mediul de viaiA cu factorii
de risc suicidar. Mai mulli autori (Brent, 1994, 1997; Shaffer, 1988; Shafii,

Carrignan, Whittinghi[ ii Derrick, 1985) sugereazi faptul ce in mediul

familial al adolescenlilor care s-au sinucis se observe niveluri mai ridicate ale
antecedentelor familiale in ceea ce privegte tulburerile psihice, tulburarea de
personalitate antisociale, tulburlrile depresive, abuzul de alcool gi de droguri,
comportamentele violente Si gesturile suicidare, problemele de abuz, de
neglijenfi gi conflictele familiale importante. in ace]aii timp, este recomandat
si se factr deosebirea intre:
familiile cu trasee de viatl complexe gi dezorganizate, marcate de vicisitudini gi tulburiri psihice severe (a se vedea figura 2), care dispun de o
putere maiori de fragilizare psihologici a membrilor sii;
qi familiile din care provin persoanele cu traiectorii de viatd asociate
dificultEtilor de adaptare. in familiile cu traiectorii de viati mai obignuite, ne putem foarte bine aitepta la posibilitatea aparifiei unei boli
psihice, in absenla oricirei patologii familiale.

Tratat de rezilienri

asistati.

Prelenjrea conduitelor suicidare: cum

sE

venim in sprijinul rezilienlei

Din aceste motive, au fost elaborate mai multe tipuri de interventie terapeuticd pentru familii (Bishop & McNally, 1993). Sustinerea familiilor cu risc
sau vulnerabilitate este susceptibiltr de a reduce nivelul sinuciderilor.
Obiectivul programelor intensive de rezolvare a crizelor familiale este acela
de a permite recunoalterea crizei atunci cAnd survine, de a preveni spitalizarea
a unuia dintre membrii familiei, de a oferi noi stratetii de rezolvare
a problemei gi, de asemenea, de a preveni crizele viitoare. in consecinltr, fami-

psihiatrici

lia invald sI gestioneze crizele prin intermediul unui proces de erlpouernent,

adicl de insutire a puterii. in special pirinfii deprind noi modalititi

triiette gi de momentul din via!a sa in care intervine doliul. De aceea, printre

altele, antecedentele asociate sanAtAtii mentale qi tipului de atalament l'oace
un rol in cadrul procesului de doliu (Sdguin & Castelti-Dransart,2006).
Astfel, inteNentiile care urmeazi unui deces prin suicid nu vor putea fi
eficiente decat dacA se tine seama de contextele gi de profilurile diferite ale
persoanelor confruntate cu un doliu prin suicid.

MONiQUE sEGUIN'I]ACQUES ERANDIBAS

Datele epidemiologice (Turbelin, 2007) indici faptul cd o mare parte din

persoanele care s-au sinucis au recurs la serviciile unui specialist in luna care
le-a precedat gestul. Astfel, clinicienii formati in preventia suicidului at putea,
gratie cunogtintelor pe care le defin, si fie furnizori importanti de,,rezilienttr
asistatd", care s-ar baza pei

de

gestionare a conflictelor familiale. Intervenliile de tip educational, adoptind

o abordare comportamentald gi cognitive, permit reduce;ea numerului de
spitatiziri, ca Si costurile ingrijirii. Degi eficiente, aceste tipuri de interven{ii
sunt contraindicate dactr intreata familie tr;ieite o crizi suicidartr, dactr ea
este sursa crizei sau dactr persoana se aflS intr-un risc major de suicid.
DimpotrivS, doliul ce urmeazi unui suicid se deosebegte de celelalte tipuri
de doliu generate de o moarte violente, atat prin continutul tematic (elemente
disthctive ca, de exemplu, ciutarea unui sens ti sentimente de culpabilitate),
cat $i prin intensitatea impactului Si reacfiilor la nivel individual, familial sau
social. in orice caz, studiile comparate intreprinse pAni acum nu. au putut
decideintr-o manieri fermi o simptomatologie generalizate pe termen mediu
qi lung, dintru inceput mai gravi la indolialii prin suicid, in comparatie cu
persoanele indoliate din alte motive. Doliul care urmeazi unui suicid nu va fi
in mod necesar patologic, aSa cum nici pierderea unei persoane apropiate in
circumstante traumatice nu ra genera brusc un doliu patologic.
Procesul de doliu nesurvenind in conditiile unei tnl,ll4 /nsa, ci grefAndu-se
pe un context de viali deja prezent va fi influentat de mai multi factori fi
elemente. Doliul va lua forme diferite nu numai in funttie de ceea ce se
produce dupi deces, dar $i in funclie de persoani, de tipul doliului pe care il

33?

Rolul protector al specialigtilor

in cazul pacienfilor suicidari

bunul simt

convingerea ctr pacientul este acela care se afltr in crizi 5i

tulburati: proiectul lor de sinucidere nu este deci
o altemativS acceptabile;
formarea in domeniul preventiei conduitelor suicidare gi credinta in
capaciteFle de schimbare ale pacientului;
capacitatea de a realiza o alianld terapeutic;, de a evalua factorii de risc
gi de protectie adecvati in caz de suicid $i capacitatea de a implica
pacientul in tratament.

li

a cdrui g6ndire este

Alianta telapeutici este intotdeauna posibili cAnd persoana nu a renuntat

total la perspectiva de a p mi un ajutot din exterior. insu$i faptut de a stabili
o comunicare cu un specialist o plaseaze int!-o situatie paradoxali: in timp ce
traiette un sentiment foarte puternic de izolare, este pe cale si-gi imparte_
Feasci istoria de viafi unui al treilea, capabil, prin reformuldrile sale, se o
puni in cuvinte. Acest paradox ii poate zdruncina convingerea ci nimeni nu
este capabil

si

inteleag;.

Reformul6nd naratiunea pacientului intr-un limbai bazat pe emotie, i se

transmite acestuia sentimentul ci a fost inleles. Recunoagterea gi validarea
tristefii, a neputintei de a actiona ii a corolarului sAu, proiectul suicidar, ii
permit clinicianului se sondeze mai in profunzime intensitatea scenariului
suicidar gi uigenfa interuentiei. Duptr aceastd etapA, devine adesea mai facil5
accesarea capacitetilor iationale ale pacientului, pentru a aborda impreuni cu
el problema protectiei sale.
Capacitatea de a percepe, de a recunoagte, de a numi suferinta psihici prin
intermediul unui al treilea poate ajuta o persoane si giseasce singure sensul
propriei crize. Aceaste etapA de ascultare gi de exprimare a durerii impune
clarificarea gi ordonarea evenimentelor dureroase Fi emotiilor asociate.
Evocarea suicidului servegte la intelegerea, evaluarea Ei transmiterea propriei
in[elegeri asupra celor tr;ite de o persoani. A vorbi despre suicid permite

Tratat de rzilienla

aristati.

Prevenirea conduitelor suicjd.re:cum

sA

!enim in sprijinu reziiienli

I
I

l"'

motivatiilor care imping spre moalte, a intenliilor ascunse 9i

posibilelor beneficii. Este, totodatS, ocazia de a reflecta asupra calitelii propriilor resurse. Verbalizarea, punerea in cuvinte, recunoagterea suferintei,
sunt punctul central al interventiei cate vizeaze declangarea rezilienlei.
Expresia 9i validarea emoliil6r pot permite recuperarea treptatd a voinlei de
cunoagterea
a

a se proteja.

O atitudine moralizatoare, discreditante sau care minimalizeazi suferinla

poate impiedica comunicarea, aduc;nd persoana in situatia de a-ti simti
eforturile devalorizate li de a crede ce temeinicia gi autenticitatea suferintei
sale sunt puse la

indoiali.

Din punct de vedere tehnic, conducind interventia in situafie de cri25,

clinicianul:

ti

mentine implicarea pacientului pe tot parcursul

stabilegte alianta
intrevederii;

asigurd realizarea culegerii datelor;

evalueazi pe tot parcursul intrevederii un anumit numEr de ipoteze de
lucru.

in general, cele trei sarcini

se

realizeazi simultan prin iniermediul:

utilizArii intrebirilor deschise;

unei atitudini empatice;
unei valid5ri regulate a emotiilor.

Astfel, pot

fi

a puterii sale, la care ar putea fi refractard. Mai curand este vorba de o atitudine sincerd 9i directi, prin care ii sunt impdrteFit celuilalt intentiile, ceran-

du-i-se, apoi, acordul.

Orice formd de contact cu o persoand suicidari implictr respectarea

limitelor, ceea ce inseamni a nu-i cere niciodati nimic aflat in afara puterilor
sale sau ale noastre. Directivitatea, in mod necesar limitata in timp, se impune
doar pentru a rispunde unei situatii de urgente temporare, Si nu pentru
arogarea puterii de a lua decizii in numele celuilalt gi de a face alegeri de vial5

in locul lui.
O persoani suicidari este adesea o persoand disperatd, care nu mai crede
intr-o schimbare posibili. Ea crede adesea cd a incercat totul, fSrA succes, ii ca
suicidul este ultima cale de a scipa de suferinfI. A putea vorbi cu ea in mod
deschis despre suicid permite transmiterea sentimentului cA nu este singurd
gi ci existi mijloace pentru a o aiuta si-i fie mai bine. ConteazA s5-i transmiti
convingerea ci existe ii alte solutii, alte metode de a-9i reduce suferin{a in
afara sinuciderii, pentru a o face tolerabilA gi a rezolva situatia. AceastA disculie ii permite adesea lirgirea c6mpului cognitiv, lSsand, totodate, sa se intrevade allemative valabile penlru ea.
A transmite speranta inseamni a pune pelsoana suicidari in contact cu
ceva semnificativ, altceva decat ideea de moarte; inseamne, de exemplu, a permite congtientizarea propriilor calit;li li interese, a valorii sale sau a valorii
celorlalte persoane din anturajul s;u. A fi in mSsure sA transmite speranla
intr-o modalitate sincerE gi cinstiti este una dintre cele mai mari caliteti pe
care o poate avea un intervenient in situatia de crizi.

asigurate mentinerea unei aliante telapeutice pozitive gi

intelegerea adecvati a ceea ce pacientul vrea cu adevtrrat sA spund. Adesea,

motivatia pacientului consti in nevoia esentiali de a intalni pe cineva capabil
si-l inleleagi. intilnirea ii permite s; se simta ceva mai putin singur Si ii face
suferinta mai suportabili. A sufe ceva mai pulin inseamnd a gandi ceYa mai
bine, pentru a acorda un spatiu cotnitiilor gi pentru a gAsi solufii alternative

suicidului.

Rezilienta asistat;

in domeniul preventiei suicidului

presupune

ca

intervenientul sA poati adopta temporar o atitudine direcfivA. ResPectul 9i

cildura umarri nu exclud directivitatea atunci cand o persoani aflati in crizi
Si-a pierdut reperele 9i cand iminenla sinuciderii este ridicatd. Persoana

trebuie si simtA ce aceasti formi de,,autoritate" arati cat de importanti este

ea pentru cel5lalt gi ca nu este vorba nici de o con(runtare $i nici de o negare

MONIQUE 5E6UIN 5I ]ACQUES BRANDIBAS

Programele de intervenfie:
a invlta si te protejezi
Alte interventii se pot dovedi eficiente pentru sustinerea rezilientei
persoanelor vulnerabile. Terapia de grup poate constitui o form; de interven-

tie adaptati gi promilitoare pentru anumiti adolescenti (Wood, Trainot,

Rothwell, Moore $i Harrington, 2001). Studiul lui Wilberg, Friis Ei Karterud
(1998), avend d!ept subiecti persoanele prezentand o tulburare de personalitate

borderline, a demonstrat eficienta terapiei de grup

in

reducerea ponderii

deceselor prin suicid. invilarea abilittrfilor sociale se face in general prin

observarea celorlalli 9i a lezultatului acfiunilor lor (Bandura, 1989). Grupul
permite crearea unui loc securizant necesar stabilirii unui mod de functionare

Ttatat de redlienlI asistati

Prevenirea ronduitelor suicidare: cum s: venim in sprjjinul rezilienlei

34o

interpersonaltr mai bine adaptat gi ameliordrii regldrii impulsririlor

gi

emotiilor.

Noi am dezvoltat (Seguin, Goulard, Bergans gi Links, 2007b) o.intervenfie

destinatl adolescenfilor, centrati pe ameliorarea capacitifii de autoprotecIie,
de Iuare a deciziilor referitoare la propria siguranfi gi de stabilire a unor
limite interpersonale securizante.
Conceptul de autoprotec[ie este primordial pentru elaborarea programului.
Scopul afigat de grup este reducerea intensitetii, duratei gi frecvenfei'episoadelor de autoagresiune gi de crizi suicidarS. Obiectivele intervenfiei
vizeazl invif area participan{ilor:

.
.

sd-!i amelioreze abilitilile 9i capacitifile de a se prot"lu, a se calma, a se

defocaliza in situafiile de stres, pentru a cregte controlul asupra sentimentelor de singurdtate gi de abandon;
si inleleagi gi si respecte limitele interpersonale, si congtientizeze
limitele personale ale celorlalli, pentru a diminua conduitele de risc
asociate dilemei trebuinli-teami evocate anterior;

. si recunoasci ;i si inleleagi propriile stiri tle spirit, pentru a-;i iden.

.

tifica mai ugor gi a-gi numi sentimentele)

sd-;i amelioreze propriile abilitdfi de control al emofiilor gi de autocontrol, pentru a inlelege mai bine cd un comportament este rezultatul
unei alegeri;

sd deprindi noi strategii pentru a diminua nivelul de tensiune pe

parcursul situaliilor stresante gi a congtientiza rapiditatea cu care
nivelul de tensiune se poate intensifica, in vederea dezvoltdrii abiliti!ii
de a-l limita.

Nofiunile de siguranfi gi protecfie personali constituie baza intervenfiei

gi a climatului in care evolueazi grupul. Aceasti actiune, cu o durati de 22 de
sdptimAni (20 de sdptdmAni de terapie gi doui siptimAni de evaluare pre- 9i
post-grup), se intinde pe parcursul unui an ;colar, din octombrie p6ni in mai,
excluzAnd vacantele. Grupul se compune din tiei terapeuli Ei din qase pAni la
opt adolescenfi Ei adulli tineri. Participanlii au intre 14 gi 19 ani gi au avut toti

tentative anterioare de suicid gi episoade de automutilare. Acegti tineri

participanli sunt recruta[i cu acordul pedopsihiatrului care ii trateazd. $edinlele

se

desfdgoari o clati la doud siptdmAni gi au o durati de 90 de minute.

Ele se deruleazi in doud etape: prima, de tipul psihoeducativ, are drept

subiect o temi precisd; a doua, mai dinamici, permite fiecirui membru sd se

exprime gi incepe cu intrebarea rituali a unui psihoterapeut: ,,A(i

triit in

aceasti siptimAni un eveniment sau o provocare pe parcursul clreia afi reu;it

sI vi protejafi?" Participanfii au mai intAi tendinfa de a evidenlia aspectele
negative, relatAnd evenimentele dificile, sentimentele nepldcute, prin care igi
constati neputinfa. Aceasti neputinfi se transformd pufin cAte pufin.

intrebafi, participanfii:

au mdrturisit ci s-au simlit ,,ascultafi", ,,respectafi", ,,in{elegi" (,,Simt cd

prietenii pe care mi i-am fdcut in cadrul grupului md in[eleg bine'1 ,,Nu

sunt singur");

au menfionat disponibilitatea mediatorilor (,,lgi fac timp pentru a ne

au observat ci, in acest context, au fost ,,capabili sd vorbeasci deschis";

au avut sentimentul cd se afld intr-un ,,loc in care se simt sustinuti".

asculta");

in total

gi

in mod general, participarea la acest grup de disculii

permis:

Unul dintre participanfi a spus:

,,Am invifat multe despre relafiile interpersonale". Participan{ii au
afirmat cd acest grup era diferit de altele, intrucAt,,nu existd competitie",
,,nu te simfi judecat", ,,eqti tratat ca o persoand, si nu ca un bolnav" gi
ci ,,aici, subiectele de discufie sunt mai semnificative".
Dezt,oltaren sentimentului de apnrtenenli.

DobAndirea capacitdfii de a impirtigi informafii, de a solicita ajutor,

este perceputi ca un moment important al evolufiei lor. Participanlii
recunosc, totodati, ci in afara cadrului grupului este inci ,,dificil sd-{i
impirtdgeqti emoliile", acceptAnd totugi ideea ci ,,sunt momente in care
nu pot da tot ce am mai bun gi am, intr-adevdr, un motiv intemeiat".
Alte comentarii insisti asupra faptului cd ,,am invilat multe din activi-

tdfi/lec1ii" gi ,,am congtientizat anumite caracteristici ale comporta-

mentelor mele".
Un mai bun control al entoliilor. Au semnalat, de asemenea, cd umorul era

un element important care permitea crearea unui echilibru in ceea ce

privegte confinutul emofional gi intensitatea intAlnirilor. Teama, prezenti pe parcursul primelor intAlniri, este aceea de a se simfi cuprins de
emolii in cadrul grupului. intr-o manierd generali, programul a permis
modificarea percepliei asupra propriilor emofii. Inifial considerate,,rele",
pe parcusul siptdmAnilor ele au devenit ,,normale" gi ,.controlabile",
participan{ii au devenit mai capabili sd le numeascd gi sa le faci fa(d.

I
'

I
MONIQUE SEGUIN 5I]ACQUEs BRANDIBAS

Tratat de rezilien!tr asistattr

Prevenirea conduitelor suicidare: cum str venim in sprijinul rezilientei

1",
I

tecunosc Persistenla dificultitilor,

ei admit cA sunt mai increz4tori in viitor decat la inceput: ,,Simt ce merg
intr-o arumiti directie: nu me mai simt atat de coPleqit". Sau, din nou,

CIi de rezilient6 asistatl in societEtile tradifionale

,,Am invitat si nu fiu atat de dur cu mine insumi... Inainte mtr simteam
un ratat sau un prost, dar nu mtr mai simt aqa".
O cre ere a stinlei de sine. ParticiPantii marturisesc reducerea considerabili a frecventei gi a intensitetii comPortamentelor autodistructive $i
a conduitelor suicidare: ,,Ceva s-a schimbat in mintea mea, dar de
vreme ce incd mi mutilez, nu este atat de profund"; ,,Nu mai sunt atat
de sever cu mine insumi, $tiu cd detin stratetii Pentru a lace fal'
diverselor situatii'; ,,Credeam cE voi inveta trucuri Pentru a nu-mi mai
face riu, nu am invalat, dar imi Place str vin aici gi acum nici nu imi mai
fac riu'1 ,,Nu qtiu dactr se datoreazi grupului sau voue (arAtand sPre
terapeuti), dar chiar dace mi mai tai, nu am niciun chef si mi omor."
Un anumit numir de particiPanti nu a observat schimbiri, dar niciunul
dintre ei nu a declarat ci starea sa s-ar fi deteriorat.

in anumite societtrti tradilionale, cAnd interesele de grup trec inaintea

aspiraliilor individuale, poate fi ridicattr problema felului in care elementele
de reziliente colectivl se pot pune in slujba persoanelor aflate in crizi. Nu s-ar
afla, in aceste societati, unde locul controlului individului este mai mult

cdpocitale de proiectie

in uiitot. Deli

Toate instrumentele autoadministrate (Sdguin el al., 20O7b\ sugereazl

prezenla unei abateri pozitive intre instrumentele Pre- 9i Post-test. Am corisiderat cA tratamentul a avut efecte pozitive.
La finatul celor doudzeci gi doui de slPtlmani, mai mulli tineri ii-au
afirmat dorinta de a continua SruPul. Ar fi atunci oPortuni dezvoltarea unei
a doua etape, urmand interventiei initiale. Dintre cei care au incheiat intervenlia psihosociali/psihoeducativi 9i care qi-au demonstrat caPacitaiea de
a se implica intr-o actiune teraPeutici, unii ar Putea continua tratamentul
intr-un cadru care si le permiti intirirea propriilor capaciteti de a se Proteia,
atunci cand nu par inci pre8trtili sA se sePare. 9i-au demonstrat remarcabila
capacitate de implicare, deii sunt caracterizati drePt ambivalenti, neimPlicati
9i indecigi. in consecinti, se Pune Problema prezenlei noastre, Prea adesea Pe
termen scurt, care arfavoriza plasarea acestui an8lenai 9i a acestei demoraliziri
intr-un etem inceput...

MONIQUE SGUIN

II

]ACQUES BRANDIBAS

Rezilien!5

ii sentiment

34)

colectiv

exterioi decat interior, fermenlii ,,rezilientei asistate", dezvoltate de lonescu

(200{)? Cend functionarea socialS este mai curAnd colectivi. la fel va fi gi
procesul de rezilienftr?
Astfel, in ceea ce prive$te lezilienla femeilor bitute de Pe insula Mayotte
din Oceanul Indian, Lambek (1999) declari cA in aceastt societate matrilocaltr
rezilienla unei femei maltratate de soful siu consti in caPacitatea sa de a
solicita aiutorul li protectia membrilor familiei, care nu Iocuiesc niciodatd
prea departe de domiciliul sdu. Acegtia din urmtr nu intervin decet dacA
femeia (ormuleazi cererea in mod expres. Potrivit traditiei, o femeie b6tuti
care nu solicittr in mod explicit aiutorul $i Protectia familiei sale se comPotti
cd un copil: ea poate fi maltratate in continuare; tecerea sa este interPretati ca
un semn de imatulitate. Cum majoritatea femeilor de Pe insula Mayotte au
integrat acest element de rezilienli, se punea arareori problema maltratAtii
lor. Evolulia societe$i, dar li motivele personale, au detelminat anumite
femei str se indepirteze de mediul in care au crescut, Pentru a trtri in familia
so{ului sau la Mamoudzou, capitala, si emigreze in Franla metroPolitanl sau
pe insula Rdunion. Pe insula Rdunion am constatat ctr femeile venite din
Mayotte, stabilite acolo impreuni cu sotii lor, deParte de propria familie, au
tendinta de a fi mai vulnerabile qi mai expuse la resentimentele Pa enerilor
lor. Prin urmare, aceasta duce la o recrudescenfl a fenomenului maltratdrii $i,
de aici, recurgerea mai frecventA la tribunalele republicii, o noue formi de
rezilienli. Din acest punct de vedere, trecerea de la Protectia familiali, deveniti inactiv;, la protectia iudiciari marcheaze o evolutie culturalS in domeniul
rezilientei asistate.
Cadrul traditional recunoagte in mod unanim existenta unor perioade de
crizi 9i de fragilitate in viata fiecaruia: sarcini, nagtere, debutul varstei adulte,
trecerea la maturitate, bAtranetea etc, Astfel, comunitatea este deosebit de
ate;te str supravegheze gi sd se ocupe de fiecare eveniment neobilnuit care survine in aceste momente speciale: vise deosebite pe parcursul sarcinii, decesul
unui apropiat survenind in aceeagi perioadi sau in preajma nagterii, nalterea

Tratat de rzilien!!

aiistatl r Prevenirea condlitelor suicidare: cum sI venim in sprijinul rezilienlei

lcu cordonul ombilical infigurat, nagterea gemelari, tardivi, precoce etc. Se

gtie ci aceste semne sunt capabile si orienteze intr-o direcfie nefasti viitorul
persoanei gi felul siu de a fi pe lume. Astfel, in aceste momente de fragilitate,
este de neconceput purtarea unei sarcini sau nasterea unui copil in solifudine,
momente speciale, propice pentru atacul entitdfilor invizibiie, capabile de a
supune unor pericole imuabile persoanele expuse pi a ciror identitate este
fragilizati. Rezilien[a asistati consti, in acest caz,in aplicarea upor ritualuri
de protecfie, ce permit asigurarea ,,coacerii" psihice gi culturale a persoanei

in randul populaliei bigtinage. Invidia este adesea invocati ca motivagie

intr-un atac vrtrjitoresc.t
in acest exemplu, gAndirea comuni se indreaptd spre patrimoniul siu
cultural pentru a gdsi o interpretare a cauzelor suicidului in concordanfi cu
cosmogonia sa gi cu propria ordine a lumii. in acest caz, cum s-ar fi putut acfiona asupra factorilor de risc qi de protecfie? o asemenea acfiune ar fi pus in
joc factori de mediu diferifi de cei obignuifi in terapia occidentald. in cazul
acestei femei, un demers de rezilienfi asistati ar fi implicat, in funcfie de forfa

exPuse.

atacului gi de starea sa de vulnerabilitate, recurgerea la rugiciune, la talismane,

la bri gi la infuzii din plante cu virtufi protectoare. Astfel, rezilienfa asistati
ar fi constat in acfiuni menite sd creascd rezistenfa corpului Ei a spiritului in
fafa atacurilor exterioare gi a intruziunii vreunei entititi.

Conduita suicidari

;i rezilienla asistati

Persoanele care nutresc idei suicidare sunt

acelea care recurg la act, ele depSgindu-9i

firi

infinit mai numeroase dec6t

a;'utor exterior suferinfa psihici.

Exemplu de rezilien!5 asistatl

Mecanica suicidari poate fi blocati prin diverse strategii: rafionalizdri, conduite, egafodaje individuale sau sociale, intAlniri care contribuie la invingerea
suferinfei psihice. Din perspectiva in care strategiile individuale.de rezilienfl
au eguat, rezilien{a asistati este conceputi ca o ac[iune care vizeazd congtientizarea existenfei unui potenlial de resurse personale necunoscut, care se
preteazi a fi mobilizat, pentru ca persoanele suicidare sd gestioneze mai bine
factorii de risc, consolidindu-gi, totodati, factorii de protecfie.
Dubla acliune, interioari gi exterioari, permite modificarea in acelagi timp
a factorilor de mediu gi a factorilor individuali aflafi la originea suferinfei
niscute din stres. Efectul de intirire psihici al intervenfiei in situafie de cr.izd,
limitate in timp, nu se intinde pe mai mult de cAteva siptdmAni de la externarea
pacientului cu tentativi suicidari. Acfiunea sa protectoare este mai curAnd
exterioari, vizAnd protejarea subiectului printr-o intervenlie asupra mediului.

Datoriti diversitifii care a stat la baza populirii insule.i Rdunion, departament francez de peste miri, originalitatea locuitorilor sdi constd in adoptarea mai multor cosmogonii. PdmAnt al migrafiei, acolo se intalnesc, se
intrepitrund si se amesteci uneori diferite modalitifi de a vedea lumea:
diversitatea se exprimi prin intermediul culturilor de origine malgagi, indiani, creqtind, africani, sub auspiciile laicitdfii. in afara unui anumit numir
de persoane care au integrat pe deplin secularizarea, multe familii continui
sd explice stresul psihic ai fizic in termeni de cauzalitdEi supranaturale magice
gi animiste.
Exemplul de mai jos este extras dintr-o observafie realizati in cadrul
dispozitivului doamnei Marie, vraci rdunionez, asupra unei persoane care

Apoi vine momentul preluirii ambulatorii de naturi psihoterapeutici, care

urmireste si intireasca stima de sine a persoanelor gi si le insufle con;tiinfa

doud siptimani intr-o institufie publici de sinitate mentald, ca urmare

nevoii de a se proteja (ac(iune interioard).

avusese o

tentativi suicidari.

Domnul M. este adus de

a

pirinli

gi de cele doud surori ale sale. petrecuse

unei tentative serioase de suicid, prin ingerarea de medicamente. De la exter-

Prin intermediul exemplului tratirii unei conduite suicidare survenite

intr-o societate tradifionali, dorim si aritim in ce fel este pusi in practici
rezilienfa asistati ;i cum acfioneazi asupra factorilor de risc gi de protecfie.

narei sa, domnul M., creol r6unionez in varstd de vreo treizeci de ani, a cizut
pradi unei imense dureri. Prietena sa il pirisise de trei luni. Durerea separirii

Nathan (2003) relateazi, referitor la cazul unei tinere rdunioneze care.s-a sinucis
aruncAndu-se de pe o falezl, ci, intr-un registru de interpretare comun, gestul
ei fusese pus pe seama acfiunii riu-voitoare a unui suflet rdticitor. in insula
Rdunion, cauzalitatea magici face parte dintre cele mai rdspAndite tulburiri

MONIQUE SEGUIN'I ]ACQUES ERANDIEAS

345

l-a dus la gestul extrem al suicidului. spitalizarea, tratamentele, antidepresivele,

comportamentul victimei, sublugate de un ,,suflet riuvoitor", devine din ce in ce mai bizar. in
absen$a tratamentului kadifional,-persoana posedati igi pierde treptat forta gi energia. ink-o
cheie de lecturi tradifionali, suicidul intervine atunci c5nd, dupi cel golit-o de substLltr gi s-a
s;turat, entitatea (sufleh:l riuvoitor, riticitor, spiritul unui defurct, demonul) abandoneazi ceea
ce nu mai este decdt un corp stors de sAnge gi de energie (Brandibas, 2003; Nathan, 2003).

Tratat de rezilientl asistati

Prevenirea conduitelor suicidare: cum sI venim in sprijinul rezilienlei

nu l-au convins se nu-Ei mai puni captrt zilelor. Pare tot timpul disperat Ei ii
ameninte pe toti ctr o va lua de la captrt imediat ce va avea posibilitatea. Din
punctul de vedere al perintilor, sistemul spitalicesc a eguat. Din cauza etecului medicinei, speranla familiei s-a indreptat spre interventia doamnei Ma e,
o vindectrtoare faimoastr, la care familia mai apelase in trecut. Dacd era ca fiul
lor se fie salvat, aceasta urma si se intample, probabil, grafie tehnicilor de.
ingrijire tradilionale.
El se inchisese irl sine, rdmanand ore intregi intr-o stare de prostratie, timp
in care refuza orice fel de comunicarei incepuse sE lipseasctr de la serviciu,
iar geful siu, cAnd a aperut beat duptr o absenfd nejustificattr de doui zile, l-a
concediat. De atunci, igi petrecea zilele plingAnd Si inecahCu-ti ama!ul in
rom, sperand ci va gisi o alinare a suferintei sale. Cand durerea devenea
prea putemice, iar alcoolul il imbita peste mtrsuri, incepea se-gi strige sus Si

dointa de moarte.
Discufia intre domnul M. ii doamna Marie s-a tinut intr-una dintre limbile
creole. Folosindu-se de ghicitul in nisip, \'indecitoarea a reconstituit seria
de evenimente care a declan$at comportamentul suicidar: separarea cuplului
a survenit dupi ce partenera sa a aflat de relaiia
- promiscui - pe care el o
avusese cu o altA femeie. Partenera sa, manatl de resentiment gi furie/ a recurs
la un atac magic care l-a condus la compdrtamentul suicidar,.ale cerui efecte
au fost amplificate de faptul ci persoana cu care a!usese o relatie episodici,
simtindu-se tridatS, a declaniat un prim atac, sensibilizinduJ. CAnd a fost
atacat a doua oard, capacititile sale de rezistente personald erau deja cu mult
reduse. Conform explicatiei date de vindec;toare, domnul M. era parfial vinovat de ceea ce i se intamplase, intrucat nu s-a gandit deloc nici la sentimentele
femeii cu care avusese acea aventuri pasageri, nici la acelea ale partenerei
sale. Propria sa inconsecvent, s-a aflat la odginea atacurilor a cAror victim;
fusese. Consultatia a luat sfartit cu recomandarea de a face b;i de plante $i de
a bea ceaiuri pentru purificarea extelioare gi interioarE Si a fost stabilite

a inchis-o intr-o sticlil. pentru a reugi, ea a izolat-o la nivelul vertebrelor

lombare (domnul M. gi-a scos tricoul), sub piele formAndu-se o umfldturA
de
aproximativ trei centimetri diametru. Capturarea se fdcea in prezenta
asistentei. Vorbindu-i fi sugerAndu-i si lase in pace victima, ea conduse
umfldtura
spre v6rful craniului. Ceteva minute mai tarziu, spiritul era
de
detetele
tinut
vindecAtoarei, intr-o guvilA de pir. Una dintre perioanele prezente
se apropie
cu o foarfecd, tiie iuviia gi o inchise repede intr_un flacon. De acum
inainte,
spidtul captiv nu mai era capabil str face rAu.
Domnul M. este obosit, dar liniftit. Doamna Marie il agazd in fala altarului
gi incepe sI confectioneze un talisman format dintr-o bucattr
de hartie, pe
care o afumi cu r5gini incandescentE, dupi ce scrisese pe ea un
cuvAnt magic
in Iimba strtrmogilor. Talismanul este inchis intr-o pungufi de panze rorie,
pe care-va trebui s-o poarte lange inimi pentru aJ proteji, astfel,
un timp, de
atacurile exterioare.

tare

Dupi ce iSi ltrsi prinosul intr-o farfurie aqezate nu departe de statuile

strimogilor, domnul M. se intoarse la magintr. Av6nd inci pagii nesiguri,
era

sustinut de surorile sale. C6nd l-am revAzut cateva strptimini mai t6rziu im_
preuni cu pirinlii sii, iqi gisise de lucru, renunfase la biuturd gi nu se mai
gandea la sinucidere. VindecAtoarea ia amintit promisiunea de recunogtinfi

pe carea fecut-o strimoqilor in numele Iui, pentru ca ei se accepte

sA_l vindece.
De acum inainte este dator acelor fiinfe invizibile care l_au ajutat.
in tabelul 2, situatia este infdti9ate in termeni de factori de risc pentru

comportamentul suicidar 9i factori de protectie.

Societatea creoli rdunionezi a inscris conduitele suicidare printre
pro_
priile modele culturale. Ea a elaborat tehnici de interpletare a suferinlei
9i a
ingrijirii in coerenti cu viziunea sa asupra lumii. in acest caz, conduita
suicidari este direct legatA de o practicl magici obignuiti, vriiitoria. Inter_
pretarea vindecitoarei acuzi frivolitatea gi nerlbdarea domnului
M. Din
cauza impulsivititii ti egocentrismului sIu, qi_a rAnit amanta
Si partenera.
Atacudle vreiitoregti cdrora le-a cezut pradl au fost consecinta acestora gi
s-au tradus prin aparifia comportamentului suicidar. Cele doutr femei
s_au

o noud intahire.
O siptdmani mai tArziu, domnul M. areta mai curat, era birbierit gi odihnit. Dupd ce au schimbat cateva cuvinte, doamna \{arie a treaut la ritualul de
exorcizare, ce consta in legarea unui dialog cu spiritull posesiv, pentru a-l
expulza apoi din corpul posedatului prin intermediul tehnicii potrivite. Dupd

eSocertrismul, separarea conjugala, depresia, fac parte dintre factorii de risc

suicidar recunosculi, este interesant de observai cum o anumiti societate

o ora de stridanii, yindecdtoarea a izbutit

c: spiritul apartinea unui inecar, deoarece, pe parcursul rjtualuluj,

farl inctar de b;ut.

Vindec;toarea a descoperit
pcrsoana posedata cerea

MONIQUE SEGUIN

]ACQUES BRANDIBAS

'I

sA captureze entitatea, pe care

rizbunat recurgAnd la vrijitorie. Daci trlsiturile de caracter, impulsivitatea,

spune
sprfltere posesive sunt adesea suflere ri acrtoarc r a,p:n,r). deI*:l: m_condrF'
l:*:l:e v,otenle Srcrpremahrre:
.eoare
din a(est mnriv, Ie vd fi inrerzrs; inrrdrea in paradi.
*o In acea(ra penoadr pot fi manipulate de vrejiroare, care re trimit

s;

filrHj:,:]-t

Tratat de rzilinta asistati

le

prevenirea (onduitelor suicjdare:

cum sI venim in sprijjnul rezilienlej

t:
I

Tabelul 2. Factori de risc ai factori de protecfie in cazul domnului M.

348

Factori de risc

Factori de risc

intirirea

intirirea mediului

interiori

exteriori

persoanei

inconjuitor gi a

Utilizarea limbii
mateme

Reafjliere

Concluzie

atagament

Aventurtr

impulsivitate,

extraconjugaltr

BIi de plante

egocentrism

Nevoie de a
parea tare $i

Sensibilizare in

urma unui prim

(purificare

putemic prin
intermediul
cuceririlor
feminine,

atac

interioarl)

Ceaiuri

A
T

conduiti
inadecvati
de inttrrire

Grupul familial

(purificare
exterioari)

imaginii de sine

Caracter

Penetrarea de

schimbltor,

citre un spirit,

care-l expune
resentimentelor

urmare a atacului
partenerei

pi atacurilor

Expulzarea

spiritului

ca

Dintr-o perspectivi ecosistemici, prevenfia conduitelor suicidare sem_

nifici, de asemenea, dezvoltarea capacitifilor de rezilienfd a acelora care au

D
E

Separare

conjugali;

incapacitate
de a controla

sentimenful
de pierdere

trecut prin incerciri qi traume.

Exemplele de intervenfie prezentate (in mediur occidentar si
tradifionar)
arati, fiecare in ferul sdu, cd putem stabili condifiile rezilienfei, pe care o
caracterizim mai ales prin capacitatea de a solicita ajutorul de
a se proteja,
Ei
in toate etapele procesului:

Purtarea'
talismanului.

(intirirea
epilogului)

Conduitl

Tentativi de

alcoolici,

suicid

depresie

I
D

Reintirirea
imaginii de sine,
prin valorizarea
sentimentului de

apartenenti

tradilionali ii inscrie in viziunea sa despre lume, le confere o semnnificalie gi

ia in considerare din punct de vedere terapeutic.
Anturajul accepte explica{iile oferite de vindecitoare, diagnosticul acesteia, care igi are originea in gAndirea popularl si recunoagte ingrijirea tradigionali: toate se hrinesc dintr-un patrimoniu cultural comun. CAteva
siptimAni mai tArziu, domnul M. a regisit situafia de echilibru de dinaintea

ii

MONIQUE SEGUIN'I ]ACqUES BRANDIBAS

349

sitililor

este universali,-mijloacele de dezvoltare a rezilienEei urmeazi

dru_
muri trasate de culturi. in societifile in care lumea este divizati intre
profan
si sacru, in care locul controlului este mai mult extern decat intern, rezilienfa
asistati pare a fi o formi uzuale. Ea intiregte pe fiecare in ceea
ce prive$te
propria identitate $i sentimentul de apartenente, oferind totodatd,
in funcfie
de natura problemei, prin ritualul specific de ingrijire, un
anumit tip de protecfie. Din aceastd perspectivd, ritualurile, fie ere de inigiere, de
protecfie, de
vindecare, de separare etc., se desfigoari in ritmul existenfei.
Ele se folosesc
pentru apirarea impotriva riscurilor celor mai diverse, prin consolidarea
ata_
gamentelor, a limitelor personale posibil deteriorate de ad'ersitifile
int6m_
pinate. Din aceasti perspectivi, ritualul ar fi intaia formi de."rilie.,qe
asistatd.

Iegiturilor de
Caracter slab,

crizei (reducerea absoluti a ideilor suicidare, renuntarea Ia comportamentul

alcoolicr, reluarea viefii profesionale).
Exemplul prezentat arate ce, daci nevoia de a se proteja impotriva
adver_

inifial, este indicati dezvoltarea abilitigilor profesionistilor capabili si

intervini in situafia de crizd., cu scopul dublu de a susline persounele
suicidare.gi de a se proteja ei insigi. Formarea in acest dome.,i,
reduce
riscul de suicid in randul pacienfiror gi, de asemenea, ii protejeazi
de riscul

de a dezvolta o tulburare de stres ulterioard sinuciderii unui pacient;

la un al doilea nivel, forosindu-se de priceperea sa, de cuno5tingele
sale in
ceea ce privegte sinuciderea, de dezvoltarea capacitifilor sale
empatice,

profesionistul ii insufli sinucigagului, prin recunoalterea si validarea

emofiilor sale, puterea de a renunfa la proiectul lui suicidar. Acesta
este
Renunlarea la comportamentulalcoolic poatea explicati prin faptul
ci, penFu gindirea popuspiat caje ce.e de bert,

IarE rdunionezi, consumur de alcool nu este aI celui care dea,

ci it unui
alugAnd spiritul, r'indecitoarea spere si-i modifice comportamentul.

T'atat de tezilien!5 asistati

Prevenirea conduitelor suicidare: cum sE venim in sprijinul

rezilienlei

l"'

Brown, r., Cohen, P., Johnson, J.G.

9i Smailes, E.M. (1gg9), Childhood abuse and
neSlect: Specificity of effects on adolescent and young adult
depression and
stticidality,lournal of the Americax Acaelemy of Child an'd Adoiescetrr psyclhiatry,
vol. 38,
p. 1490-1496.
Caplar! C. (196,1), Principles ofpt.oentite psychiatry, edilia l, Ne\^, york,
New york Basic

scopul interventiei in situatie de crizi. Acest demers dificil ii impune

uneori se renunle la neutralitatea sa, ar;tandu-se pe moment mai directiv
cu persoanele a ciror judecattr este afectatd de intensitatea suferintei lor
morale;

in celedinurmE, capacitatea de a seproteja se dezvolti gi in etapa ulterioa15

cdzei. Este vorba, atunci, de a transmite pacientilor suicidari care au
acumulat factori de risc, pierderi ii traume, draSostea de sine, dorinta de a
se protEa, determinAndu-i str-gi recunoasc6, sI accePte gi si-9i stip6neasctr

Books.
FFP (20m), Confdrence de consensus, ,,La crise suicidaire: Reconnaitre
et
char8e", pe http://psydoc.fr.broca.inserm.fr/conf&rm/conf/confsu

html (consultat in data de 21 iulie 20

).
Fergusson, D-M., Hor$ood, L.r. ii Lynskey, M.T. (1996), Childhood
sexual abuse and

emotiile gi suferinta care le intunectr perspectiva asupra lumii;

psychiatric disorder in young adurthood: IL psychiatric

outcomes of children
sexual abuse, lournnl of thc Antelican Acaileuy of Child antt Adolescent psychiatry,
vol. 3t p. 1355-1324.
Fonagy, P., Targt, M. ti Gergely, G. (2000), Attachement and borderline
personalitv
disorder: A theory and some evidence, psychiat/ic Ctilics of Nnrn
aru,iiro, uol.-ii,
nr. l, p. 10!122.
HawtorL K., Appleby, L., platt, S., Foster, T., Cooper,
J., tr{almberB, A. c, al. (1998), The
psychological autopsy approach to studying suicide: A rer.ie"w
of methodological
issues, Journol of Affecti.'e Disorilers, vol.50, p. 269.276.
Ionescu, 5. (200.1), Rdsiiience(s) et resilience scolaires, Le
lournal des psychologles,

exemplul rdunionez ne determini si recunoaltem ci. persoanele cale

apartin altor culturi dezvolti forme de rezilien[i inspirate din etica gi din
viziunea lo! asupra lumii. Acolo, semnificatia acordatA conduitelor suicidare se reglseQtein credinlele comune. Din aceasti perspectivtr, recur8elea
la ritual pare a fi forma maximi a rezilientei asistate.

Bibliografie
Adler, G. (199.1), Transference, countertransference and abuse in psychotheraPy,
Hlft|rd Reoieu Psychintry, vol.2, p.151-159.
Aguilera, D.C. ( 1995) , lnter.'entiof efl silualio,l de .rise, Paris, lnterddition.
Bandura (1989), Human agency in social cognjtive lheo\', Afiericii Pslchologisl,
vol. 44, nr. 9, p. I175-l 184.
Battle, C.L., Shea, M.T.,Jonhson, D.M., Yeo S., Zlotnick, C., Zanarini, M.C..t nl. (200{),
Childhood maltreatment associated with adult personality disorders: Findings

from the collaborative longitudinal personality disorders study, lournal of

Pcrsotl|lily Disodets, vol. 18, p. 193-211.
Bishop, E.G. ii N{cNally, G. (1993), An in-home crisis intervention program for children
and their families, Hospilal ald Cornmunity Psychiatly, vol.41, nr. 9, p. 182-18.1.
Brandibas, ,. (2003), Tniti d.e pstchopatl:@logie et thirapeutiqvs riunio,naises, pe httpi/l
tel.ccsd.cnsr.frltel-000989118 (consultat in data de 21 iulie 2011).
Brent, D.A. (199.1), Resolved: Several weeks of depressure symptoms after exposure to
a friend's suicide is,,Major depressive desorder", Affrnntii'e loui al ofthe Aneri.a
Academy af Child and Adolescenl Psychiotry, \tol. 33, nr. 4, p. 582-584.
Brent, D.A- (1997), The aftercare of adolescents with deliberate self-hatm, lournal of
Child Psychology and Psychiatry and Allied Dis.i/li,,es, vol.3& nr. 3, p.277-2a6.
Brent, D.A., Perper, J.A., Moritz, C., Allman, C., Friend, A. el al. (1993), Psychiat crisk
factors for adolescent suicide: A case-control sl.udy, ]otrfinl ofthe Atlrcricdi Acadelny
ofChild nnd Adolescenl Psychiatry, vol.32, p.521-529.

prendre en

icide/expertsuic.

p.23-24.

Ionescu, S. 9i Jourdainlonescu, C. (200d), psychopathologies et so.#ti, paris,

Vuibert.
loiner, f. Sachs-Ericsson, N., Wingate, L., Brown, J., Anestis, M. Selby, E. (2007),
ti
Childhood physical and sexual abuse and lifetime numbers of suicidal
attempts: a
persistent and theoretically important relationship, BeIariox,
R esearch atd Thirapy,
vol. 4t p. 539-5,17.
Kilpatrick D. c., Acierno, R., Saunders, 8., Resnick, H.S., Best, C.L. Schnu& p.p.
li
(2000), Risk factoE for adolescent substance abuse
and dependence: Data from a
,__

national sample,,four al ofCottsulting

ar

Clirical psychology, vol. 68, p. 19_30.

Kim, C., Lesage, A, Sdguiq M., Lipp, O., Vanier, C. ir.ocii, C. (2003), patterns
9i
of

suicide
.Lambek,
":iolbjdi-ty-il-ale
M.,-(1999) Like

compterer s, psychotogicat Medici,,", ,rri.

ll,

p.1299_1309.

teeih biting tangue: The pioscription and practice of spouse

abuse in Mayorte, in D.A. Counts, r.K. Brown
9iJ.C. Cimpbel lcootd.), To haz,e axd
to hit, culturnl pe6pecti.,es of u,ife beatiry, Urbana and Chicago
Universiiy of Illinois

Press.
Lesage, A., Sdguin, M., Turecki,

c., Renaud,

J., Boyer, R. Si

Mdnard-Buteau, J. (2009),

Une comprehension biopsychosociale du r6le des maladies mentales

dans le

. suicide au Qudbec, Lo psychiattie en question. Festshift ptolesseur Fridttic Grufibelg.

Lindeinan, E., (1995), Crisis l ler:,t. tiotl,Londra, Rowman &'Littlefield.
Linehan, M.M., (1999), Standard protocol for assessing and treatjng
suicidal behaviors
for patients in treatment, in D.G. Jacobs (coord.), ihe Hnrtard niedical
schoot gride to
slticide nssess rctll .,llil i,, ter.,en tto,t, San Francisco,
Josser- B a ss I nc ., p. 116_1g2 .
-

I
MoNrauE stGUrN STIACQUESSRANDTBAS

Trrt.t d! re.ilicnrl rsi3tatl. prevenirea

cond ujtelo r s uicjda re: cum

si venim in spnjinul reatinlei

352

P.S., (1998), Suicide and life: The ultimate juxtaposition, Corlddian. Medicol
!ol. 15& nr..4, P. 51,1-515.
Manciaur, M., (2003), Dela soufrancei la rdsilience. Enquoila rdsilience concerne-t-elle
les soignants?, Glron lologie, n.128, p.26-31.
Mangham, C., Mccrath, P., Reid, C. Si Stewart M. (1995), Ressort psychologique:
Pertinence dans Ie contexte de la promotion de Ia sanid, Nrrtlros ilu Bitou de l'alcool,
des drcgues et d.s questions de dipendince.
ManrL J.J. (2004), Searching for triSgers of suicidal behavior, Afiericafi loutfial ol
Psy.hiatry, nr. 161, p. 395-397.
Mann, r.J., Waternaux, C., Gretchen, L., Haat K. $i Malone, K.M. (1999), Toward a

Linkr

Associalion lnutnal,

clinical model of suicidal behavior in psychiatric palienls, Afierican lournal of

Psychiatry, \o1.156, p. 181-189.

ttessick, S. liso+), ,ts sessntenl in highcr eilu(ation: Issues ol a(ess, quality, slude,,l deoelopne t and public policy, Mahwah (NJ), Lawrence Ellbaum.
Molnar, B.E., Berkman, L.F. $i Buka, S.L. (2001), Psychopathology, childhood sexual
abuse and other childhood adversities: Relative links to subsequent suicidal
behaviour in the US, Psyclrological Medicitte, vol. 31, p, 965-977.
Nathan, T. (2003), Nourrir les morts pou! rigdndrer Ies vivants, in J. Brandibas,
G. Cruchet ti P. Rei8nier (coord.), La norl el les morls i l'ile de la Riuiion et dans
I'Ocea lfidiafi , Paris, L'Harmattan.
Pitman, A. (2007), Policy on the prevention ofsuicidal behaviour; One treatment foi all
may be an unrealistic expectation, ,ol1/rdl of the Royal Sociely ol Medicirre, vol. 100,

Turecki, G., Rouleau, C.A., Mari, J.J. fi Morgan, K. (2007), A systematic

evaluation of
linkage studies in bipolar disorder.,4.to psychiatrica Scaidinaoica,
vol. 93, nr. 5,
p:317-326-

351

Vaiva, G. (2005), Psychotru natismes: prise en.harge ef traitefie ts, paris,

Masson.
li Assa, J.M. (2005), Les enlants de pare ts offectis d,une
dipen.lance: ploblifies et rtsilience, Monttial, presses Universitaire,
du i2rdbec.
White, J. fiJodoin, N. (2003), Cuide des strutigies pronrc tteuses pour la priuentiin
du suicide
les ieufies autochtoncs, Calgaty (AL
), Centre pour Ia prdvention du suicide.
. .chez
-Wilberg,
T., Friis, S. $i Karterud, S. (1998), Out patient groui psychothrapy:
A valuable
continuation treatment for patients with borderline personality disoiders
treated
in_a day hospital, Nordic lournal of psychiatry, vol.52, p.213_22i,

Vitaro, F., Carbonneau, R.

Wood, A., Trainor. C., Rothwell, J., Moore, A. Harrinlton, R. (2001),

$i
Randomized
trial ofa group therapy for repetead self-harm in ad olescent s, rnal
Acatumy of Child and Adoles.cnt psychiahy, vol. 40, nr.

,/o

of the Anrerican

10,

nr. 1017, p.'l-9.

ii

Lesage, A. (2007b), Group inteNentions for adolescents and

young adults rvith recurrent suicide attempts, in S. Palmer (coord.), S icide:

Stralegies and iierL)elltiotls fot re.lucliol a cl pteoention, Londta, Routledge.
Shaffer, D. (1988), The epidemiology of teen suicide: An examination of risk factors.

p.36-{7.
loumal of Clinical Psychiotty, vol.49,
^t.9,
Shafii, M., Carrigan, S., Whittin8hill, J.R. Si Derrick, A. (1985), Psychological autopsy
of completed suicide in children and adolescents, Anterical loutllal of Psychiilty,
\ol.'142, nr.9, p. l06l-106{.
Turbetin, C. l2OO7), Le recours au nftilechr Slllitolisle otont u acle sui.idaire. Etude
i?idimiologiq e rle tqpe cas-croisi, lucrare de doctorat, Paris VI, Universitd Pierre et
Marie Curie.

]ACqUES ERANDIBAs

MONIQUE S66UIN

'I

l, p. 1'!6_1253.

Alrican lournal of Child and Adolescent Psychiatry, vo|.7, r.2, p.7188.

Sdguin, \{. si Castelli-Dransart, D.A. (2006), Ledeuil suite Aun suicide: symptomatologie
et choix d'inte!\,ention, Tnili de psyehiatrie et de pido-psychialrie de I'EncycbpAdie
ntidico-chirurgicale (EMC), vol. 3Z 500-,4-50, 1-8.
S6guin, M., Turecki, G. ti Lesage, A. (2007a), Life trajectories and burden ol adversity:
l\{apping the developmental profiles and suicide mortality, Psychological Medicine,

vol.

,._

p. {61+6J.
Rutter, M. (1995), Psychosocial adversity: Risk, resilience and rccovery, Southern

Sdguin, M., Turecki, G.

Tratat

d. re.ilienla asisiatt r prevenira conduite

lo r

uicida re: cum s5 venimin sprjjinul rczilienlei

,l
I

X,

de
perioadele vietii gi determintr individul nu s6 fie complet
diierii de ceea ce a
fost, ci si se dezvolte altfel. in cele din urmi, rezilienla este
rezultatul unei

rl
l

anumite persoane, fie o parte inerenttr a sistemelor de adaptare

are indiviziror.
Rezilimta sugereazl ideea unui proces, a unui,,inainte,,
a unui,,dupi,,. Ea
ii
poate varia in funciie de tipul dificultililor care trebuie
depigite, in funcgie

Adiclii la su bstanlele psihoactive

;i rezilien!5
Isa belle Va rescon

coniunctii de factori individuali Ei de mediu.

Duptr ce am definit in mod succint cele doud concepte
care constituie fun_
damentele temei noastre, s6 ne concentrem uarstabilirii cadrului
posibilei lor-manifesttrri. Suportul conceptual care ne"".,pr"
serve$te drept axi teore_
tici este notiunea de adaptare, plec6nd de Ia care emitem o serie ie intrebiri.
DacI este necesar ca persoana sI fi fost confruntati cu o traumA
sau cu
un context traumatogen pentru a vorbi de rezilienti (Cyrulnik,

2OO1), atunci
prezinti o dependenli de substanie psihoactive au avut
un parcurs traumatic inainte de a dezvolta o adic{ie? Cum
putem intelege
mecanismele care duc subiectul la abstinenl; (sau la
un consum controlat)
duptr o perioadtr de adictie li care, mai ales, permit mentincrea
acesteia? Este
suficienti abstinenta pentru a vorbi de reziliengi? Cum se obline
rezilienta gi

toate persoanele care

Mai int6i, termenii ddicrie $i ,'ezilie ti pat se aibe putine lucrud in comun.
avea chiar tendinta de a se opune unul altuia. Cel dintai trimite Ia exces, la
lipsa de control, la repetarea conduitei, la dependenla ale cirei efecte nocive
la cunoagtem. Al doilea se inconjoartr de un vocabular pozitiv: dePelirea
situatiilor dificile de via!4, invingerea traumelor, avansarea in ciuda diflcultalilor, rena$telea. Dincolo de antagonismele ce par str dezbine ia prima
vedere acegti doi termeni, rezilienfa 5i adictia sunt, in realitatd, rnai apropiate
decat ne-am putea inchipui. inainte de a melge mai departe, trebuie se precizim ctr adictiile la substantele psihoactive - a cIror pa iolaritate este cA
actioneazi asupra creierului, provocAnd astfel senzalii gi modificdri ale activitilii mentale li comportamentului consumatorului - au drept functie procurarea plAcerii gi alinarea unei suferinte interioare ti se caracterizeaze prin
elecul repetat al controlului Fi prin persistenta lor, in pofida consecinfelor

Ar

negative. Din toate timpu le, omenirea a recurs la o multitudine de substante

extrem de diverse pentru a obtine o stare alterati de conltiinltr care se sprijini
pe motivatii individuale gi/sau colective. Considerate remedii, otravuri sau
ambele, substanlele indeplinesc functii multiple care rlspund agtepttrrilor
mai mult sau mai putin conitiente ale persoanei care la consumi. Totugi,
consumul de droguri nu duce in mod sistematic la instalarea unei adictii. Aici
ne vor retine atentia problemele dependentei de substante psihoactive qi in
special acelea referitoare la alcool ii/sau la opiacee.
Notiunea de reziliettli, utilizati de un mare numir de autori, cunoa9te
mai multe definifii (a se vedea capitolul I al acestei lucriri). Rezilienla este
considerati fie un aspect stabil al personalititii, o trEsEturi regisiti numai la

ISABELLE VARESCON

care sunt mi.iloacele pentru a o atinge?

FEre se pretindem cd oferim in aceste c6teva pagini r;spunsuri

exhaustive
la intrebirile- puse, ne vom multumi cu elemente I" .arpurr.
care, la rAndul
lor, vor deschide drumul ctrtre noi perspective de refleclie

teoretico-clinice.

Mai.preciq in cadrul capitolului de fagd, vom insista asupra

factorilor care
imping o persoand dependente str-Si depAgeasci adictia prin
diferite milloace,
altele decat asistenta clasictr. in acest scop, vom prezenta gi
vom discuta,
Pentru inceput, principarele cunogtinle actuare referitoare la factorii de vutnerabilitate gi de protectie in ceea ce privelte dezvoltarea conduitelor
adictive
fattr de substantele psihoactive. in faga unor situatii potri\.nice
de viata,
anumite persoane vor dezvolta o adicFe, iar altele nu.
Una dintre axele care
ne,permit s; abordam mai_indeaproape problema rezilientei
in adictii este,
prrn urmare, cunoafterea factorilor de vulnerabilitate pi
de protecgie. in al
doilea.rind, vom artrta cum poate fi aplicat in cazul adicliilor
lezultatul
muncii intreprinse pAni acum in domeniul rezilientei. Apoi, vom
vorbi despre

renuntarea la dependenti in absenta unui tratament spe;ific.

in cele din urmi,
vom incheia cu exemple Qi vom discuta ce poate veni in sprijinul
rezilientei
asistate a consumatorilor.

Tr.t.tdG rczilinll aslst.tl . Adicliila substanlele psihoactive

$i

rezilienl,

f-

Factori de vulnerabilitate $ de protecfie

ce duce la complicatii medicale, psihologice

9i sociale (Reynaud, Bailly gi
Venisse 2005).

Factori de vul nerabilitate

Factodi de vulnerabilitate pot fi in acela$i timp endogeni (letati de Persoane) li exogeni (letati de mediu Si de context). Foarte variabili de la o
persoane la alta, ei nu determintr egalitatea subiectilor in fata adictiilor.
Anumiti autori fac deosebire intre factorii de risc qi factorii de vulnerabilitate. Adesea, pentru a ilustra aceasti Pozitie se face referire la May gi la
metafora celor trei pipugi. Trei pdpugi, una din sticl.i, a doua din plastic Ai a
treia din otel, primesc o loviturd de ciocan de intensitate egali. Cea de sticltr
se sparge, cea de plastic rdmane cu o cicatrice, iar a treia rtrmine neschimbati.
Toate trei sunt expuse aceluiagi risc (lovitu!a de ciocan), totuSi vutnerabiliiatea lor este diferitd (Anthony, 1980).
Pe teritoriul adictiilor, sustinem ideea

potrivit cireia factorii de vulnera-

E\iste o vulnerabilitate legate de

componentele personale gi de mediu proprii fiecirui individ, la care se adaugi
impactul toxic al substan[elor consumate, care Pot fi consideratd un factor de
risc. Daci reludm modelul tripartit al adictiilor, la care subscdem in totalit;te,
conform ciruia adiclia la substantele psihoactive rezidi in interactiunea unei
vulnerabilitAti personale, a unui context particular 9i a unui produs, factorii
(le vulnerabilitate includ faciorii de risc.
Astfel, au fost identificati mai mul{i factori de vulnerabilitate - adicA
ansamblul determinantilor intra- fi interpersonali care favorizeazd deterioririle legate de una sau mai multe substante psihoactive - provenifi din
sfere disciplinare Fi aborderi teoretice diferite. Si precizim totu$i ci fiind
foarte numeroase ciile ce pot duce la adiclie, este imposibil si numim in cazul
unui subiect dat un singur factor de vulnerabilitate capabil si prezici aparilia
unui abuz sau a unei dependenfe. Aici se pune problema unui ansamblu de

bilitate

gi factorii de risc sunt strans legati.

factori care, prin asocierea lor, constituie o vulnerabilitate la dezvoltarea unei

adiclii. Acestia

se

impart in trei categorii.

Factorii de risc asociafi produselor consumate

referi la cadrul legal al produselor ii la disponibilitatea lor, la
capacitatea unora dintre substante de a induce toxicomania, gtiut fiind
ci unele dintre ele provoaci, mai repede decat altele, o stare de dependenfi
Ace$tia se

ISAEELLE VARESCON

Factorii individuali de vulnerabilitate

in

acest context a fost demonstrat gi constituie o

cale de cercetare mult
incuraiatd rolul factorilor genetici gi neurobiologici in
adicfii. C"nrf
a"
asemenea, unul dintre factorii identificafi. Toate studiile
"r,",
arati cd abuzul
,i
dependenta de substanle psihoactive (alcool gi opiacee)
s,rnt mai ies intatnite
printre btrrbafi.
Anumite aspecte structurale ale personalitdtii gi temperamentului _
pre_
cum trdsitura de personalitate,, cEutarea senzagiilor,,,
intiodusi de Zuckerman
(1983), mai ales in ceea ce privegte factorii dezinhibar"
pi
plictisealtr care o compun, precum dimensiunea
"rr."ptibilitut" Iu
li
,,ciutar"u .oul',.ri;;

de Cloniger-(1998)

p.opr"a

sunt indiscutabil identificate 9i impticate in consumul

de droguri. in ceea ce prive9te sfera emolionala, adiciia
a putut fifonsiderati
un fel de maladie a emotiilor, in sensul ci reactivitatea
emojionala aindivizilor
dependenti ar fi redusi. pe aceasti directie se inscriu
."r.*i.ii" u.i,rur".ur"
arate o prevalenti ridicate a dimensiuniror alexitimictr
9i anhedonici in cazur

persoanelor dependente

(Corcos, Flament li Jeammet,2003; Farges,

Corcos,
Sperenza, Loas gi perez-Dias, 2004). pe de alte parte,
hiper".aiuii"r?u ., a"fi.ia
de atentie la copii este consideratl un factoi de vulnerabilitate
lMarshal si
Molina,2006). LaIel gi in cazul imp_ulsivitAFi, care corelerre
p".iti;;;-;;;;i;
la substantele psihoactive (Dom, Hulstijn qi Sabb, 2006).
Comorbiditatea frecventtr a adicfiilor, a tulburirilor anxioase
gi a

tulburir!

lor de.dispozifie (sau afective) a fost din plin demonstrat;.

i. p."."",, * 9,1"
cA toxicomanii prezinti, mai des decit populatia
genera16, tu lbu r; ripsifrice qi
cA indivizii cu tulburdri psihice demonstreaza
o apetengi mai puter'nicA fali
de droguri. P tot parcursul vielii, prevalenta a cel
putin r'.,"iirfUr.r.,
anxioase-, unei tulburdri de panici
9i unei fobii sociale este semnliicutir
-ai
ridicati la toxicomani, indiferent de sex. Aceasti prevalent;
," ,grur""ra i.,
func{ie de intensitatea toxicomaniei. in cele din r.-;,
t,.rtU,,.ariii i" p"rro-

nalitate precum personalitatea antisociali, borderline,

narcirice. ia, si s.f,irofrenia constituie factori de vulnerabilitate pentru dezvolta.",
,.", a"l""a**
(Verheul,2001; De Graat Birl, Ten Have, Beekman qi
f,oUebergn, iOd4.

Trat.td. r.rilientl asistat! r Adiclij

la substanlele

psihoactive,i rezilienll

I
I

1,"
:l
I

I
t

Factorii lega|'i de mediu

Factori socioolturali precum imigrarea, aculturatia, marginalizarea, o situa-

lie sociale plecartr, pot influenla consumul de substante (Booth, Sullivan,

KoeSel li Bumam,2OO2). L; nivel familial, suni considerati factori de risc
gradul de izolare sociali, nivelul disfunctional Provocat de lipsa de repere Pi
de inconstanla regulilor, intensitatea conflictelor, PercePtia subiectivl a unei
lipse de apropiere fa[d de pdrinli. Atitudinea Ptrrinlilor fali de iubstanfele
psihoactive poate, de asemenea, si ioace un rol declanqator, favorizind apaiilia unui abuz sau a unei dePendente. Atunci, riscul este corelat cu gradul de
disponibilitate a substantelor psihoactive in mediul familial, cu imPortanta
conduitelor de uz pentru Ptrrinti 8i frati li cu Plecocitatea expunelii copilului
la aceste conduite de folosire a substantelor' Pe de alti Parte, a fost subliniaii
in mai multe studii (Frages,2000) frecvenfa tulburirilor psihice la pirinlii
indivizilor care prezintd abuz sau dependenttr de substan[e.
ln ceea ce privegte anturajul, se gtie ce SruPul de Prieteni ioac5 un rol im-

portant in inifierea pi consumul substantelor Psihoactive in grupul de prieteni

pare str se imparti totul, pare a fi o nevoie de reciProcitate in iurul produsului'
Precocitatea initierii 8i a consumului se dovedesc a fi factorul cu cea mai mate
putere de Prediclie a abuzului sau dependenlei la finalul adolescentei EtaPa
din viati care Pare a fi cea mai expusA riscului este,.desiSur, bdolescenla'
Evenimentele de via[tr gi stresul Pot, de asemenea, se constituie o vulnerabilitate fate de conduitele de dePendenltr. Studierea rolului stresului in
adictii se spriihd in parte Pe exPerimentele biologice centrate asuPra reacliei
fiziologice a unui organism supus unui factor de stres (Goeders, 2003) Este
vorba de studiile asupra modelelor animale, care au Permis demonstratea

procesului de intirire Prin autoadministrarea drogurilor in situatii stresante

(Piazza gi Le Moal, 1998). O abordare centlattr intr-o mai mare misuri asupra
individului pune in prim-plan teza automedicatiei 5i a alinirii (Khantzian'
1985). Potrivit acestei iPoteze, individul consuma substante Pentlu a face faltr
unei stiri de tensiune asociate unor situalii treite ca stresante 9i/sau unor
simptome. Oricare ar fi teoriile care sugereztr legitura dintre stres $i adictii,
majoritatea studiilor consideri ci imPactul evenimentelor de viati stresante
contribuie la dezvoltarea gi mentinerea consumului de substanle. Am intreprins un studiu Printre Persoanele dePendente de alcool, ale cirui obiective
au fost duble: pe de o parte, evaluarea, in cazul subieclilor cu o Problematici
leSati de alcool, a eventualelor evenimente de viate suscePtibile si-i fragilizeze gi

si le lavorizeze dependenfa fali de alcool; pe de alt; Parte, studierea

strategiilor de adaptare folosite de subiecfi pentru a incerca si faci faftr

diverselor situatii stresante. Principalele tezultate au scos in evidente numeroase evenimente de viatd trdite ca traumatizante gi un stil de adaptare mai
mult centrat asupra emotiei. Adaptarea centrate asupra emotiei se refere la
diversele tentative de a controla sau modifica tensiunea emofionali indusi de
situafie. Dincolo de funcfia inteme a regldrii emotionale, adaptarea servegte
Ia deptrgirea, mai mult sau mai putin eficiente, a unei situatii sau a unei
probleme (Varescon, Camart, Gdrard gi Detilleux, 2005).
Pe de alta palte, mai multe studii au artrtat ce subiectii care suferi de stres
posttraumatic ai de alte sindroame aflate in Iegiturd cu un eveniment trauma_
tizant trrit in copilarie prezintd o probabilitate ridicatA de a dezvolta o toxicomanie. In 2003, Medrano gi colaboratorii sii au incercat si identifice gradul
9i
tipul de maltratare din timpul copiliriei, suferinta psihologici putand fi
asociate cu abuzul de substante (Medrano, Hatch, Zule li Desmond,2003).
Severitatea formelor de maltratare pe parcursul copiliriei este direct asociattr
cu suferinta psihologici, putAnd explica, de asemenea, utilizarea repetatA a substanlelor pentru a reduce aceasttr stare de suferinti, mai ales in cazul femeilor
(Comfort, Sockloft Loverro gi Kaltenbach, 2003; Kanterdahl, Burge qi Kellog,
2005; Tucker, D'Amico, Wendel, Golinelli, EIliot 9i Williamson, 2OO5). Astfel,
a fost scoase clarin evidenl, legtrtura intre diagnosticul destres posttraumatic,
ceutarea alinArii suferinlei gi consumul problematic de substante.
Consumul de substanle ar permite adaptarea la o realitate internd, favorizind temporar uitarea sttrrii de riu. in acest sens, adictia poate fi consideratd
o formA de adaptare la stres. instr folosirea substantelor psihoactive poate, de
asemenea, str genereze Si si intretina stresul. Subiectii sunt prinli, atunci,
intr-un cerc vicios in care consumul initial, avand drept obiectiv linigtirea
unei stiri de tensiune interioari, determini, in cele din urmd, amplificarea
consumului (Vdl6a, 2005; Varescon, 2006).

Factori de proteclie
Factorii de p!otectie sunt considerafi moderatori ai riscului gi ai vicisi_
tudinii. Pot vit lui Rutter (1990), facto i de plotectie permit reducerea efectului unei situatii de risc $i, astfel, evitarea repercusiunilor negative ale
riscului asupra individului. La fel ca factorii de vulnerabilitate, factorii de
protectie au naturi diferite, in special individuale qi de mediu. Maloritatea studiilor intreprinse pe aceasti teml acordi importan[6 cu precidere factorilor

ISABELLE VARESCON

Tratat

d. ..zilinll .sisl.tl . Adiclji

la substanlele psihoactive

fi rezilien!:

,,"

psihoafectivi Fi psihosociali care favorizeaztr caPacitatea de adaptare a subiectului, capacitatea sa de a traversa exPeriente personale mai mult sau mai
pufin dureroase. Astfel, a fost semnalattr existenta unui anumit numir de
factori determinanti implicati in rezistenta fatE de folosirea drogurilor.

Factorii asociali persoa nei

Mai multe studii insiste asuPra unui anumit numer de catititi Psihologice
individuale, precum stima de sine, lncrederea, cunoalterea ti dezvoltarea
propriilor domenii de excelente, achizitia abilittrtilor socia.le, caPacitatea de a
alege gi a deveni autonom, o bund caPacitate de a rezolva Problemele, stratetii
de adaptare eficiente, adoptarea unui model adult cumPdtat, neconsumator
de substante, un nivel de inteliSenti ridicat, capacitatea de a se implica in
diverse domenii de activitate (Reynaud 9i alfii, 2005; Morel

Qi

Couteron, 2008).

acelagi timp atat factori de risc pentru dezvoltarea unui consum problematic,
cet li indicatori ai gravit;tii consumului. Ar fi iluzoriu si credem cA am putea

elimina tofi factorii de risc lega[i de aparitia unei dependente. Singura cale
posibili li realistA este studierea lesurselor fiecdrei persoane, pentru a o ajuta
str faci fati adversitAtilor. Factorii de protectie permit nu numai cunoalterea
resurselor subiectului, pentru a face fatA conduitelor de dependenti, ci
constituie 9i factori ai unui bun prognostic, atunci cand unii dintre ei sunt
intAlnifi la subiec{ii consumatori. Ei favorizeazi astfel rezilienta, amelior6nd
stima de sine gi crescend sentimentul autoeficientei.
Cunoa$terea factorilor de vulnerabilitate li protectie permite, pe de o
parte, adoptarea unei atitudini preventive mai vigilente fali de persoanele
cele mai fragile qi, pe de alti parte, luarea in considerare a tendintelor in_
dividuale qi de mediu, in scopul adaptirii metodelor gi oferirii unor moda_
lit.lti de aiutor persoanelor dependente de substante.

Factorii legali de mediu

Cunogtinle actuale despre rezilienla in cazul adicfiilor

Un simt intens de particiPare la viala familiali 5i implicarea in aceaita,

adice sentimentul de a fi un membru care conteaze Pentru intreg grupul
familial li de a avea o suslinere familialE adaPtatS, ar constitui factori de Protecfie (Kumpfer !i Bluth, 2004). Dar 9i aPartenenta la o retea sociald de
neconsumatori ar fi o reduti de nAdeide imPotriva adic;iei. intr-un mod mai
general, implicarea intr-un gruP in cate Persoana ar avea un rol, ar ciPita un

Conform Ionescu gi Jourdan-Ionescu (2006), rezilienta poate fi inteleasi in

diverse moduri, pornind de Ia trei notiuni: abilitatea, rezultatul Fi procesul.
Rezilienta poate fi abilitatea de a se dezvolta in plan psihologic, in ciuda
aparitiei de evenimente qi situatii potriynice, sau abilitatea de a se adapta
intr-un context defavorabil gi de a-gi reveni in urma unor conjuncturi de viati
dificite. Rezilienfa poate fi considerate, de asemenea, rezultatul adaptativ fari
prezenta tulburerilor mentale, in polida situatiilor deosebit de propice
dezvoltirii unor astfel de tulburari. in cele din urmi, rezilienta poate fi
definiti ca un proces provenit din interactiunea subiectului cu mediul 9i cu
factorii de protectie care sunt considera!i, prin urmare, moderatori ai liscului

sentiment de apartenente Ia comunitatea la ale c5lei valori ar adera, ar favoriza

o recunoagtere care constituie un Puternic mijloc de protecfie.
Astfel, identificarea factorilor de Proteclie se inscrie pe deplin in studiul
factorilor determinanti implicafi in procesul rezilienlei. Ei permit, pe de o
parte, depistarea abilitelilor subiectilol de a face fati situatiilor de viat,
dificile firi si fi recurs la substante li, pe de altd parte. mai buna intelegere a
mecanismelor de intrerupere a toxicomaniei Si de mentinere a abstinentei in
cazul celot care au devenit dependenli (Varescon, 2007).

Daci factorii socioculturali, situationali gi de mediu sunt determinanti

pentru experimentarea ii initierea consumului de substante psihoactive,
factorii psihologici, biologici $i Psihiatrici, la r6ndul lor, ioaci un rol Preponderent in abuz gi dependenfi. Cunoa;terea factorilor de vulnerabilitate
se justifice prin stabilirea misurilor de Prevenlie, dar ace$ti factori constituie,
totodate, elemente importante de diagnostic qi Prognostic, intrucet sunt in

gi ai adversitilii.

Ultima acceptiune, rezilienla inteleasA ca u proces scop ndaptnti.,, corespunde mai bine, dupi opinia noastri, realititii clinice a patologiilor dependenfei gi ne ajute sA intelegem in acelagi timp declaniarea si disparitia lor.
Mai precis, caracteristicile comune persoanelor reziliente pot fi clasificate in
trei grupe. in prima sunt incluse predispoziliile persoanei insegi, in a doua,
ale rnediului gi in a treia, ale interactiunilor dintre individ 9i mediul sdu.
De cativa ani sustinem ideea potrivit cireia conduitele adictive pot fi
considerate in anumite privinte strategii de adaptare la dificultAtile vietii,
fie ele individuale sau asociate mediului. Desigur, datoriti efectului magic al

ISAEELLE VARESCON

Tratat

d. r.ilientE asista6 . Adiclij

la substan!ele

psihoactive,i

re

ien!E

l,'

produsului consumat, adiclia anuleazl toate liPsudle, riul fizic 9i psihologic,

perturbarile imaginii de sine ii dificultitile interPersonale. Persoana dependent5 de substante psihoactive atribuie adicfiei unul sau mai multe roluri
Ietate de capacitatea sa de ainfrunta evenimentele Si rela,tiile interpersonale.
Astfel, studiind legitura dintre rezilienle qi adiclie, propunem, din 2005,
tlei moduri de interpretare posibile:

al proceatlui de
rezilierrfi. Individul nu a gisit resursele necesare Pentrd a dePAqi dificultAtileintalnite, fie ele individuale 6i/sau de mediu. Apadar, persoanele
care dezvolti o adictie ca urma!e a situatiilor dificile.sau a traumelor
nu sunt reziliente. Adictia lor rePrezinte, cu siSurantS, eiecul rezilientei,
de vreme ce altii, traversand evenimente de aceeagi naturi, nu au
dezvoltat vreo adicfie. CAteva cercetlri au incercat se clarifice diferentele dintre aceste pelsoane. De eriemplu, anumite studii au incercat sd

primul este acela de a considera adicfia drept un

esec

evidentieze variabilele care deosebesc femeile reziliente de femeile

dependente de substante, toate victime ale abuzului sexual (Dufour 9i

Nadeau,200l);
al doilea consideri adiclia o fonfi ytradoxali de rezilierlri, co4cePuti ca
o etap; necesari continuirii vietii. Consumul de substante ar deveni
atunci rezilienta fa!5 de ceva mai riu ti ar (i un fel de cArji necesarE
pentru inftuntarea vietii (Didier, 2003);
il treilea se relerd la persoanele cnre nu re ulltlt lo ndicfie. intr-un prim
moment, adictia este intelease ca o tentative de adaPtale. APoi, intr-un
al doilea moment, cel mai adesea dupi ciliva ani de consum, subiectul
dorelte si opreasca dependenla de substantele psihoactive. Poate debuta o perioadd de reziliente fati de conduita adictiv;. Se pune problema reluArii vielii, in lipsa dePendenlei de substante (Varescon, 2005).

Studiul asupra stopirii dependenlei Pornelte, in esent;, de la trei intreberi fundamentale: De ce intrerup consumul? De unde iqi extrag aceste
persoane fo4a? Cum poate fi continuati viata in liPsa dePendentei de substante psihoactive?
Din disculsul persoanelor dePendente care doresc si-5i depigeasci adictia, transpar congtientizarea 9i vointa de schimbare. Motivatia schimb;rii este
strans leSati de evaluarea conduitei adictive din PersPectiva costuri,&eneficii. Astfel, auto precum Cunningham, Sobell, Gavin, Sobell gi Breslin (1997)
au propus un instrument de evaluare a motivatiei de schimbare in cazul

consumului de alcool qi droguri, pornind de la o listd prestabilite a costurilor

9i beneficiilor. Consumatorii ne spun: ,,Am ajuns la fund: daci nu urc inapoi,
sunt un om mort", ceea ce am putea traduce folosind cuvintele lui pddinielli
(2006): ,,moartea sau rezilienta". Energia disperirii provoaca la anumite per_
soane o motivatie a schimberii care se manifestd in forme gi prin mijloace
variate. Perioada postconsum, considerate drept o noue etapi de viatd, poate
permite persoanei sd integreze consecintele dificulteFlor intampinate anterio!.
In momentul de fati, se consideri ci factorii sociali gi de mediu explici cel
mai bine mecanismele rezilienfei in cazul persoanelor dependente (Blomqvist
5i Cameron,2002). Factorii individuali este nevoie sd mai fie studiali. Rim6n
de explorat numeroase axe de studiu. Pentru a lua doar un exemplu, s;-l
citdm pe acela al gestionErii emofiilor. Se admite in mod general ce pertur_
birile emotionale participd la dezvoltarea conduitelor adictive. De exemplu,
prevalenta alexitimiei in calitate de concept multidimensional (caracterizat
prin incapacitatea de identificare Si exprimare verbali a propriilor emotii $i
de deosebire a lor de senza[iile corporale; prin limitarea viefii imaginare; prin
recurgerea la actiune pentru a evita conflictele sau cxprirnarea emotiilor si
prin g6ndul cu conlinut pragmatic) este ridicati in conduitele de dependent;,
aia cum am mentionat in paragraful consacrat factorilor de vulnerabilitate.
Se itie, de asemenea, ci in momentul intreruperii consumului de substan[e
qi al menlinerii abstinentei, dificultatea de reglare a emotiilor gi de control al
impulsurilor constituie un risc de recidere deloc de neglijat (Fox, Axelrod,
Paliwal, Sleeper gi Sinha,2007).

Emofiile reprezinti adevirati indicatori ai stdrii de bine sau de riu a per_

soanei pi au un efect direct asupra calitAtii vietii. in cadrul adictiilor, componentele elementare ale emotiilor, adici pldcerea-nepltrcerea gi activarea sunt
acelea care vor fi influentate de consunul de substanfe. Ce se petrece, atunci,
in cazul persoanelor dependente care incep un proces de rezilient;? Dacd

perturb;rile emotionale constituie factori de vulnerabilitate pentru dezvoltarea gi mentinerea adicfiilor, cum poate fi inteles rolul lor in intreruperea
administririi de substante gi in continuarea abstinenfei? poate fi insinuat c;
rezilienta este imposibili in lipsa accesului la o formi de reglare emotionale?
Este foarte probabil ca studierea simultane a modurilor de exprimare
a emotiilor, a factorilor predispozifionali 5i situationali gi a procesului de
schimbare si aduc; elemente de rispuns. In cele din urmi, definitia remisiei
la consumatorii de substanle psihoactive necesite o precizare: fie se caracterizeazi prin abstinenta totalA, fie printr-o revenire la un consum modetat.

I
I
ISABELLE VARESCON

Tratat de r.ilienla

asistati. Adiclii

la

substanlete psihoactjve,j rezilienli

!,*

Renuntarea flri tratament la dependenta

de substante Psihoactive
Primele cercetiri publicate asuPra rezilienfei in domeniul adicfiilor s-au
ocupat cu precddere de viitorul gi evolufia copiilor ai cdror pirinfi, in special
mama, prezentau o adicfie. in orice caz, focalizarea pe rezilienfa copiilor
aminteqte ci viitorul gi dezvoltarea lor nu sunt condifionate in mod univoc de
efectele adicfiei pirinlilor lor. Daci aceste studii denoti in mod indiscutabil
un interes pentru acordarea celui mai comPetent ajutor copiilor implica!i,
ele dovedesc, totodatS, un interes redus acordat consumatorilor, ei inqiqi
dependenIi.
in acelagi timp, din 1958, autori Precum Les Drew sau, un deceniu mai
tdrziu, Lee Robins, Heltzer, Hesselbrock qi lvish (1980) atrigeau atenlia asupra faptului cd existi persoane care renunli la adiclie firi si fi recurs la vreun
tratament sau si fie inscrise in vreun Program clasic. Aceasti constatare este
si acum adeviratS: daci anumite Persoane depenclente soliciti ajutorul pro-

fesionigtilor din domeniul slndti{ii, altele pun capit adicfiei'lor firl si fi

recurs la structuri de asistenfi. O serie de termeni din limba englezl sunt
folosili pentru a traduce aceasti modalitdte de a depdqi adicliile. Astfel, mai
mult de zece termeni anglo-saxoni acoperi cu aproximalie acest fenomen,
dintre care ii vom reproduce aici pe cei principali, intAlnili in bazele de date
bibliografice spontnneous remissiorr (remisie spontani), outo+emi.ssiorl (auto-

renrisie), self-chnnge (autoschimbate), natural resolution (rezolvare naturali),

ntntrrittg out (maturizare), burttirtg orrl (epuizare), spontaneous recorery (ins.indtogire spontand), natural recorery (insinito;ire naturali), untreated renrissiott
(remisie netratatd), untrented recollery (insinitogire netratati), self-quitters
(autorenunfa re), slrontaneous resolutiott (rezolvare spontani)'
in Franla, interesul Pentru renuntarea la dependen[e fdrd a urma vreun
tratament este de dati mai recenti. Termenii care o descriu sunt ,,remisie
naturali", ,,vindecare spontanS" sau ,,maturizare" care corespund, ata cum
am precizat anterior, amelioririi stirii unei persoane in absenta tratamentului,

evoluliei in timp a traseului siu de persoani dependenti, finalizati prin

oprirea consumului problematic (Prins, 1995; Castel, 1999).

in domeniul dependenlei de alcool, remisia naturali este definita in felul
urmitor: ,,Pentru a fi considerat in remisie naturali, un dependent de alcool
nu trebuie si mai prezinte criteriile de dependenli ale DSM-IV de cel pulin
un an. Caracterul .natural, sau "sl)ontan" al remisiei este dat de absenla

oricirei interven!ii terapeutice specifice, in general participarea la un program

de asistenfi ambulatorie sau rezidenfiali sau orice ajutor psihoterapeutic
venit din partea vreunui profesionist. Participarea la un grup de intrajutorare
este considerati de unii autori drept tratament in adevirata acceptiune a
cuvAntului 9i de al{ii, drept lipsi a tratamentului." (INSERM, 2003).
Fie ci se vorbegte despre remisie naturali sau despre vindecare spontani,
acegti termeni definesc o schimbare a obiceiului de consum
adici, individul

nu mai'este dependent, conform criteriilor de diagnostic recunoscute

realizati firi a recurge la vreun ajutor profesionist sau la un grup de intrajutorare pentru o anumiti perioad6. In privinfa duratei acestei schimbiri
nu existi un consens. Totodati, o perioadi de remisie de cinci ani este
considerati relativ stabill (Klingemann Ei Klingemann, 2008). in ceea ce ne
prive;te, refinem termenul ,,renuntare fdri tratamentul dependenfelor,,. Este
necesar si definim, in continuare, ce inlelegem prin tratament. Dupi Acier,
Nadeau gi Landry (2008), tratamentul cuprinde toate intervenfiile unui
individ sau ale unui program recunoscut, al ciror obiectiv principal este tratarea persoanelor cu probleme de consum de substanle. Printre acestea se
centrele sau serviciile care se ocupd de adictologie, grupurile de
intrajutorare, terapeu[ii liber-profesionigti etc. Dar introducerea grupurilor
de intrajutorare este inci discutabili, datorit6, in special, absenfei profesionigtilor din aceste grupuri.
Principalele elemente explicative ale remisiei naturale sunt gradul mai
pu$in sever de dependenfi, capacitatea cognitivd de evaluare a avantajelor si
inconvenientelor unei schimbrri de comportament, ca gi suslinerea sociali,
consumarea experientei adictive, raportarea la vArstd (intrucAt, imbetranind,
leg6tura de dependenfi se modificd), teama de riscuri, modificarea circumstanfelor, o deldsare interioari (Castel, 1999; Klingemann gi Sobell , ZOOZ).
Acier ef nl. (2008) scot in eviden[5 trei metaprocese care determind un
individ si renunle la dependenfi: sinitatea si consecintele consumului
asupra sinitS[ii; evaluarea consumului din perspectiva costuri/beneficii;
consecintele negative ale consumului asupra vielii persoanelor (problerne

numiri

relafionale, sociale etc.).

Chiar daci pe aceasti teml sunt publicate clin ce in ce mai multe studii. in
majoritate anglo-saxone, ele nu duc la stabilirea unui consens care ar permite

inlelegerea ansamblului mecanismeior ce sunt puse in joc in remisia fara

tratament. Traseele schimbirii sunt numeroase 9i eterogene, la fel cum sunt
si traseele consumului. Totugi, putem sustine cd depisirea adicgiilor fira
tratament rezultd dintr-o combinare a anumitor factori negativi precum

ISABELLE VARESCON

Tratat de rezilien!tr asistattr r Adiclii

la

substanlele psihoactive s. rezilienli

problemele fizice, psihice, sociale ti profesionale gi a unor factori pozitivi de

schimbare, precum congtientizarea simlului responsabilittrtii, descoperirea gi
interesul pentru noi relatii sociale, o inclinatie cAtre spiritualitate, o atractie
fa!i de religie etc. (Cloud gi Grandfield, 1994;2001). Noliunea de rezilienti
permite clarificarea acestor aspecte gi, de asemenea, adoptarea unui alt punct
de vedere asupra adicliei.
Nu trebuie subliniate numai motivele pentru care o persoanl va dezvolta
o dependentd, ci $i capacit5tile individului de a profita de pe urma experientei
adictil,e. Din punct de vedere pozitiv, rezilienta scoate in evidenti abilit5tile
subiectului de a depigi situafiile dificile, contextul li conditiile existentiale

nefavorabile. Prin urmare, aspectele dinamice gi optimistA ale procesului

rezilientei permit preventia sau chiar restabilirea dupi o perioadi de adicgie.

Rezilienla asistatl in domeniul adicfiilor

Pentru a depSgi adictia, anumite persoane vor avea nevoie de un aiutor
suplimentar (a nu se conlunda cu asistenta), care se poate manifesta sub
diferite forme. Este ceea ce poate fi numit rezilienti asistati. Spre deosebire
de rezilienta naturale, care atesti un proces fAr; interventia .profesionigtilor,
rezilien[a asistata se sprijini pe cunogtintele referitoare la factorii de rezilienli
identificafi deja 1i la factorii de protectie, pentru a le aplica in cazul persoanelor cirora Ie sunt necesare. Conform Ionescu qi Jourdan-Ionescu (2006),
rezilienta asistatA se sprijini in principal pe patru caracteristici: dezvoltarea

potentialului persoanelor aflate in situatie de risc, depistarea resurselor

existente in anturaiul persoanei, programele de prevenfie, strategiile de interventie de tip maieutic.

Dac; majoritatea subiec[ilor dependengi de substante psihoactive avanseazi drept principal motor al schimbirii rolul factorilor deteminanti intrapersonali, tofi adaugA importanta sustinerii sociale (partener, membru al
familiei, prieten) pentru abilitatea lor de schimbare (Blomqvist qi Cameron,
2002)- Astfel, a fost sustinut; de citre fogtii consumatori importanta prezentei
unui ,,tutore" de rezilientA. Ajutorul pretios acordat de un tutore de rezilientS
are Ia bazi disponibilitatea acestuia 5i accesibilitatea sa. Presupun6ndu-se ci
este familia zat cu patologia dependentei, adesea el nu este tributar statutului profesional al celui care ofere ajutor. Se aflA acolo pentru a acompania
persoana pe drumul sdu de viati, la un moment dat, neavAnd alt scop decat

ISAEELLE VARESCON

a o aiuta si-gi insu$eascd resursele de care dispune pentru a atinge obiectivele

pe care ea insigi gi le-a fixat.

Investirea acestei persoane permite subiectului sE se elibereze de legetura

cu produsul pentru a investi in legdtura cu celdlalt, si se deschidi in fala
lumii gi si se simti sustinut. Este, de exemplu, rolul jucat de membrii grupului
de intrajutorare, care pare si-gi dovedeasci eficienta in cadrul unei reziliente
asistate (lonescu,2004), Aceste grupuri au avantajul de a fi extrem de
acce_
sibile, necostisitoare gi, dupd cum se Ftie in prezent, pot ajuta subiectul sd
obtini starea de abstinenti Si s; o mentin;. Din 1995, Levy, Gallmeier gi

Wiebel vorbeau despre un program bazat pe aiutorul semenilor pentru

consumatorii desocializali, astfel incat si poati beneficia de rezilienta asistat;i
Oulrcoclbossisted peer-s pport,rodcl IOApS). Au fost publicate gi alte modele.
De exemplu, Addictiort Ttauno R.col,ery Lltcgrnte.l Model (ATRUIM), care se
bazeazi pe patru principii: recunoagterea gi intirirea rezilientei, obEinerea
abstinentei, recunoa$terea $i modificarea acelei situatii care nu a putut proteia
subiectul de adiclie, crearea unor legituri veritabile intre viafa acestuia

obiecti\.ele sociale.
Tot ceea ce poate

si

permite facilitarea procesului de autoevaluare (de

exemplu, interventiile scurte), aiutarea persoanelor se_$i fixeze obiective de

schimbare realiste, luarea in considerare a contextului de viate al persoanelor,

a susfinerii lor sociale, denotl rezilienti asistati (Tubman, Wigner,

Pat,2002).

Gil

gi

Rezilienta asistatl nu este o practicA nou;. Un mare numlr de centre de

primire gi/sau rezidentiale reprezinti cel mai adesea un minunat suport al
rezilientei asistate. Prin disponibilitatea gazdelor, acestea constituie una

dintre primele verigi ale procesului de rezilientd.

Toate aceste aspecte ale rezilienfei asistate trebuie Iuate in considerare
ii
studiate in continuare. Avem interesul de a infelege mai bine aportul grupu_
rilor de autoajutorare sau de aiutorare, de a studia rolul comunitAtilor tera_
peutice gi, in cele din urm5, rolul sus[inerii familia)e 9i relationale in procesul
de deconstructie a leglturii de dependent; fate de substante.
A se baza pe ceea ce persoana consideri a fi cel mai bine pentru nevoile
sale inseamni a accepta ci se poate invAta din proprie experiengi. A crede in
autoeficien!a persoanei de atingere a propriilor scopuri inseamni a_i recunoatte fortele gi resursele_ Studiile asupra persoanelor care au reugit s;
renunle la dependent; fAri a fi recurs la tratamentul obi$nuit atestA credinta
ci au in ele insele abilititile necesare pentru a-si depipi adictia. A se centra
pe competentele fiec;ruia ridic; din nou problema anumitor caracteristici

Tratet de rezilientl asistatl

r Adiclii

la sLrbstanlele psihoactive 9j

reziljent:

JOO

precum neputinta Ei lipsa de control, adesea generalizate la intregul'grup de

consumatori dependenli (Burrlan,'1997)'
citind acest capitol, nu ar trebui sd ne imagindm ci renun[area la dependenfi este liniari. Fie ci se intAmpla printr-o rezilienfi naturali, fie printr-o
reziiienli asistati, se Pune problema reciderilor, atAt de frecvente in domeniul adicfiilor. Putem vorbi, atunci, de intreruperea rezilienfei daci avem
de-a face cu o recidere in cazul unei persoane care doreqte s6-9i dep6geasci
dependenfa? Rdspunsul nu Poate fi decAt nuantat. Se qtie prea bine ci anumite
p".ro"rr", in cazurile cele mai severe, dupi ce au renuntat la adicfie timp de
calirra ani, redevin dependente. in schimb, Pentru altele, reluarea consumului
problematic de substanfe nu semnificd intotdeauna un eiec al procesului de
rezilien{6. Reluarea consumului de substanfe poate fi considerate ,,o pauzi"
in procesul de reconstructie. Fiecare etapi de abstinenli sau de consum
controlat, asociatd unei perioade resimfite de persoand ca o stare de bine,
indiferent de durata sa, amelioreazd capacitatea individului de a face fafi
situaliilor riscante daci, bineinfeles, dorinfa sa este de a scEpa de dependenfi'
Atunci, de cAnd putem incepe si vorbim de rezilienli Pe.termen lunS?
Raportarea la produse nu Poate fi singurul criteriu. De exemplu, abstingnfa
delu rrn produs nu impiedicS consumul altor substanfe gi nu semnifici neapirat o ameliorare a calitilii vielii subiectului. Trebuie deci ca persoana si fi
regisit un sens al existentei sale, si profite de perioada adicfiei Pentru a invdfa
sele crrnoascd mai bine, cu alte cuvinte, sd inleleagi motivele instalirii dependen[ei gi depigirii sale, Pentru a continua si se dezvolte sati pentru a se
reinscrie Pe un traseu de viafd firi dependenf5'
Necesitatea de a intreprinde studii comParative asuPra grupurilbr de
subiec[i care fie au beneficiat de tratamente clasice sau de un ajutor de tipul
grupului de autosus(inere, fie nu au avut niciun fel de asistenli Ei/sau ajutor trana i.t.otttiderare relatia lor cu produsul/produsele: abstinenld sau consum
controlat - pare a fi un drum promildtor pentru a infelege mai bine mecanismele care le deosebesc. Mirturia persoanelor implicate rimAne singura
sursi de abordare a mecanismului complex al procesului de rezilien[5 naturald
sau asistati.

in loc de concluzie...
Mult timp, psihopatoiogia s-a focalizat in principal asupra tulburirilor,
tratamentelor meclicale 9i tehnicilor psihoterapeutice propuse, ldsAnd la o parte

procesele qi resursele provenite de la persoana insiqi. Daci nu poate fi negat 369

faptul ci anumite persoane care prezinti o adicfie la substanfele psihoactive
necesitd inceperea unui tratament psihologic Ei/sau medical in func[ie de tipul
de adic{ie, de severitatea sa gi de eventuala comorbiditate, nofiunea de rezilien{i nu este departe de a invita la crearea unei alte perspective asupra adic$iei.

in prezent, principalii factori de vulnerabilitate fafi de dezvoltarea unor

conduite adictive, ca gi factorii de protecfie, incep si fie bine cunoscufi. Se
qtie, de asemenea, ci modalitifile de tratament propuse persoanelor care
soliciti ajutor nu sunt intotdeauna eficiente. Cu siguranli, existi mai multe
cii pentru a intrerupe adicfia. Toate formele de rezilienfi asistati aduc resurse
suplimentare gi uneori complementare tratamentelor mai clasice qi nu trebuie
neglijate sub pretextul c6 nu ar face parte din schemele clasice de tratament.
Am sugerat o apropiere intre adic[ie qi rezilien(i in ceea ce prive;te
adaptarea, sprijinindu-ne pe nofiunea de proces. Adic!ia ii permite subiectului
si se adapteze, nu si se dezvolte. Pentru cei care o doresc, rezilienfa asistati
este un ajutor dat subiecfilor in scopul de a gdsi sau regisi resursele necesare
depSgirii dificultdfilor intAlnite, fie ele individuale sau de mediu. in orice caz,
riscul, atunci cAnd vorbim de rezilienfd, este sd ne mul[umim cu ceea ce
afiqeazF" persoana - nu mai consumS, gi-a reluat viafa sociali. Ea este singura
care poate si ne spund cum igi percePe reconstrucfia. Tomkiervicz (2001) ne
amintea ci rezilien[a nu corespunde intotdeauna criteriilor de valoare sau de
reuqiti socialmente acceptabile...
,,A fi propriul sclav este cea mai penibild dintre sclavii", ne spunea Seneca.
Atunci, trebuie luat in considerare tot ceea ce permite unui individ dependent

s5-;i dezvolte resursele personale ce lucreazi spre bineie sdu, chiar dac6
aceasta ne zdruncinl percepfia despre ajutor gi ingrijire.

Bibliografie

Acier, D., Nadeau, L. gi Landry, M. (2008), La rdmission sans traitement: 6iat de Ia

question pour une consommatiorr probl6matique d'alcool, Artrnles lvlidico-Psrlci:oI ogi ques, v

ol. 766, p. 727 -7 34.

Anthony, E. (1980), L'enfnnt d haut risque psychiatrique, Paris, PUF.

Blomqvist, J. qi Cameron, D. (2002), Mooving arvay from addiction: Forces, Processes
and contexts, Addiction Resenrch and Tlrcory, r,ol. 10, nr. 2, p. i15-118.
Booth,8., Sullivan, G., Koegel, P. 9i Burnam, A. (2002), Vulnerability factors for homelesness associated rvith substance dependence in a communitv sample of homeless
aduhs, Anterican Journal of Drug nnd Alcohol Abuse,

vol.28, nr.3, p. 129-152.

I
ISABELLE VARESCON

Tratat de rezilien!tr asistat5 r Adiclii la substanlele psihoactive 5i rezilienli

31O

Burman,

S. (1997), The challenge of sobriety: Natural recoverv without treatment and

self-help groups, /o rnal of Substance Abuse, val. 9, p. {1-61.
Castel, R. (1999), Les sorties ile la toxi.oma ie, Fribourg, Editions Universitaires.
Cloninget R.C. (1998), Childhood personality predicts alcohol abuse in young adults,
Alcoholism Clitlical a il Etpelinehlal Reseat l, vol. 12, p. .19+505.
CIoud, W. 9i Granfield, R. (1994), Natural recovery from addictions: Treatment implications, lddicfiors Nutsitlg, rol. 6, p. 712-116.
Cloud, W. Si Granfield, R. (2001), Natural reco\,ery from substance dependency:
Lessons for trealment providers, lout al of Socill lvork Pla.tice i the Ad.li.tiorls,
vol. 1, nr. 1, p. 83-104.
Comfort, M., Sockloli A., Loverro, J. ti Kaltenbach K. (2003), Multiple predictors of
substance-abusing women's treatment and life outcomes. A prospective Iongitudinal study, ,4ddicti,e Bchaztiours, yol.28, nr.2, p.199-)21.
Corcos, M., Flament, M. Si Jeammet, P. (2003), Lsr.o,rd&it.s de dipetd|fte. Dincnsio s
psychop|lhol ogiq e.orrrllnes, Paris, Masson.
Cunningham, J., Sobell, L.C., Cavin, D.R., Sobell, M.B. qi Breslin, F.C. (1997), Assessing
Iuotivation for Change: Preliminary development and evaluation of a scale
measuring the costs and benefits of changing alcohol anrl drug use,.Ps.yclrology o/
adilictite beliIaio/s, \,ol- 71,
p.707-711.
Cyrulnik, B. (2001), Les z'ilaills ^t.2,
petits canatils, Paris, Odile Jacob.
De Graaf R., Bijl R., Ten Have M., Beekman A. li Vollebergh IV. (200.1), Pathlvays to
comorbidity: The transition of pure mood, anxiety and substance use disorders

into comorbid conditions in a longitudinal population-based strdy,louftnl of

Affectioe Disor ders, yol. 82,

n.

3,

p. 167467 .

Djdier, B. (2003), Facteurs de rdsilience dans Ies toxicodipendances,

vol. 9, nr.

Psl/chotrcpes,

p.61-76.
Dom, G., Hulstijn, W. ii Sabbe, B. (2006), Differences on impulsivitv and sensation
seeking between early and Iate onset alcoholics, A.ldittr e Behtoiors, tol.31, nt.2,
1,

p.298-308.

Drew, L. (1968), Alcoholism as a self-limiting disease, Qxnlc,-rv ,/o nnl of Stkdies

on

Alt ohol, v ol. 29 , p . 956-967 .

Dufour, l,I. qi Nadeau, L. (2001), Sexual abuse: A comparison between resilient victims
and drug-addicted victims, Violence and Viclitlrs, \'ol-76, N.6, p.655-672.
Farges, F. (2000), D{pendance, abus, usage, in P. Angel, D. Richard $i M. Valleur
(coord.), Toticonranies, Pads, Masson, p. l6-22.
Farges, F., Corcos, \I., Speranza M., Loas, G. $i Perez-Diaz F. (200-l), Alexithymie,
ddpression et toxicomanie, L'El1ciplfiIe, voL 33, nr. 3, p. 201-211.
Fox, H.C., Axelrod. P., Pali\,\'al, J., Steeper, I. ii Sinha, R. (2007), Difficulties in emotion
regulation and impulse control during cocaine abstii\ence, Drug and Alcohol
D+,dfl d.r.c, !ol. 69, p. 289-301.

]SABELLE VAR:SCON

Goeders, N. (2003), Theimpact of stless on addiction, EuropeanNeuropsychopharmacology,

vol.

13,

37\

p.435-.{41.

INSERM (2003), Alcool. Dofifinges socidux. Abus et Dipetldance, Expertise collective,

Paris, INSERM.

Ionescu, S. (2004), PreIati, in J. Lecomte (coord.), Cuirir de son enfance, Paris, Odile
Jacob, p. 11-16.
Ionescu, S. Fi Jourdan-lonescu C. (2006), La psychopathologie comme processus:
vulndrabilitd et rdsilience, in S. Ionescu $i A. Blanchet (coord.), Nor/i,.nr. .orrs de
psyctiologie cli ique et psyclfipathologifue (volum coordonat de M. Montreuil Si J.
Do!on), Paris, PUF, p. 133-157.
Kanterdahl, D., Burge, S. $i Kellog, N. (2005), Predictors of development of adult
psychopathology in female victim ofchildhood sexual abuse, rortnal ofNcttous anil
Me tal Discase, \ol.193,
p.258-264.
^r.4,
Khantzian, E.l. (1985), The self-medication hypothesis of addictive disorders: Focus
on heroin and cocaine dependence, Ameticnn lournal of Psychinlry, \,o1. 112,
p.1259-1261.
Klingemann, H. 9i Klingemann, J. (2008), L'intervention thirapeutique est-elle ndcessaire? La rdmission naturelle ct les systdmes de traitemenl, Psval,cpolropcs,
vol. 14, nr.3-.1, p. 111-126.
Klingemann, H. $i Sobell, L. C. (2007), Prcnlotiltg self-chn gc fron adilictile b.ha-oiours.
Ptdclical intplicatiols for lolicy, lrrctertlio and t/earranl, Nerv York, Klurrer.
Kumpfer, K. qi Bluth, B. (2004), Parent/child transactional processes predictives of
resilience or vulnerability to,,substance abuse disorder", SIll,starrce l)se n d Misuse,
vol.39, nr. 5, p. 671-598.
Le\,),, J.A., Gallmeier, C.P. qi Wiebel, W.IV. (1995), Outreach Assisted Peer-Support
Model for Controlling Drug Dependency, Iourilal olDtug lssrres, vol.25, nr.3,
p. 507-529.
Marshal, M. ii Molina, B. (2006), Antisocial behaviours moderate the deriant peer
palhrvay to substance use in children with attention deficit hyperactivitv djsorder,
lourml of Clinical Child nnd Adol.scent Psvdrology, vol. 35, nr. 2, p.216-226.
Nredrano, M., HatclL J.P., Zule, W. qi Desmond, D. (2003), Childhood trauma and adult

prostitution behavior

in a multiethnic

heterosexual drug-using population,

A\ftrican lournnl Drug Alcohol Abuse, vol.29, nt. 2, p. 463486.

N,lorel, A. Fi CouterorL J.L. (2008), tds .orr il ites addictit'es: conryrentbe, prlitnir, soigutr,
Paris, Dunod.
Pddinielli, J.L. (2006), Mort et rdsilience, in B. Cyrulnik $i Ph. Dur.al (coord.), Ps.yrirnnn,
lltse et risilience, Paris, Odille Jacob, p. 27-.14.
Piazza, P. Si Le \roal, l\r. (1998), The role of stress in drug self-administration, Ir.,rds
Ph arnttcolo gy 9ci ences, \, ol. 79, p. 67 -7 1.
Pri ns, E. H. (7995), M at rilt S or t: A,t etltpiri.nl sl tulv of lct so110l historics all d lr )i'..ssrs i,r
l1a/d-drtg oddi.tio\, Assen, Van Gorcum qi col.

Tratat de

rerilienti asistat5 . Adiclii l. substanlele plihoactive ti rezilienj:

-t-

II

I(eynatrtl, l,tl.,

u,

lltilly,

l{r,l,irrr, L.,lltllzcr,

D. 9i Venisse, I.-L. (2005), Miilicine et additions, Paris, Masson.

M.9i Wish, E. (1980), Vietnam veterans threeyears

XI

J., I{esselbrock,

nftfr Vit'tn.rrn: how our study ihanged our view of heroin, in L. Brill qi C. Winick
(t.rxr1l.), 'l fu wnrbook of Substnnce Use anil Abuses ll, New York, Human Sciences

l'n'sr'

I'sychosocial resilience and protective mechanisms, in J. Rolf,

A. Mastt'n, l). Cicchetti, K. Ni.ichterlbin gi S. Weintraub (coord.), Risk and protectiate
of psychopnthology, Cambridge, Cambridge University
futtors irt lltr ln,.'loPnrcnt

ttult'r, M. (l,rtr0),
f

'r1ss' 1''

lt4l

.li rrrrlit,wir.z, S. (2(X) I ), L'6mergence du concept, in M. p. poilot (coord.) , La risilience: le

ittlit nn' fu li'sytrntce, Paris, Fondation pour l'enfance, Erds, p.45-66,
,l,ul,1rarr, ., Walirrt,r, ll.F., Gil, A.G. $i Pat, K.N. (2002), Brief motivational intervention
f
delinquent adolescents: Guided self-change as a social rt ork
! (,r llrsl.rn('('-illrtrsing
Health/Social Work, vol.27, p.208-21,2
itrttovittion,
lir't'
,rrlr
Il., Wendel, S., Golinelli, D., Ellioft, M. qi Williamson, S. (2005),
l.rr:1.,.r, f., l)'Arrrito,

A t,r(lsl,r'('liv(' sludy of risk and protective factors for substance use among

irnlrlvcr isht'rl w(,men living in temPorary shelter settings in Los Angeles Countt,,
tt u:i trul Alt ,'ltol [)rpetdence, vol. 8O nr. 1, p. 35-43.

Vrrr(.h(or!,

l. (2(xl5),

I'srlchopathologie des corrduites addictiucs: nlcoolisnre

Ft

toxicomnnie,

Iirtir' lk'litt'

r6le du stress dans les

V;rrr.,.r orr, l. (2(x)(,), l,e

addictions aux substances psychoactives:

l,,rlrrx,lisnrt ll l.r toxicomanie,2006, in G' Chasseigne, Siress, Snnti, Socidt6, Reims,
l'rtrr.r's tIttivcrsiIaircs de Reims, p' 43-69'
V,rrr.,,r.1, l. (2Oo7), l.cs addictions, in S. Ionescu gi A. Blanchet (coord.), Psychologie
t ltuitlut, l,tw ltolnllrologie et psychothirapie, Paris, PUF, ,,Nouveau cours de psycho1.1"ir"" 1'' llt' l('7'
(',rrnirrt, N., G6rard, C. Ei Detilleux, M. (2005), Ev6nements de vie et
V.rrr.r,r,rr. 1.,
chez les suiets consultant pour leur probldmatique alcoolique,
r.t r.rlrt1,,ir.s rlt' t opitrg
Al't,l,,tir tl Ailrlirlologie, vol' 27, nr. 2, p. 85-91.
ct addiction, in M. Reynaud, D. Bailly 9i'J.L. Venisse (coord.),
Vrilrr,r, l). (l(tl)5), Slrt'ss

Mitlrrint rl ttrlrlit lirns' Paris' Masson, p' 69-78'

(
lrr.ill, H. (l{}o l ), i r-morbidity of personality disorders in individuals rvith substance
Psychiatry, vol. 16, p. 274-282.
l.uroyaart
U,,r. rlisorrk.rs,
'/,ttl.rr1t,,rr, N'|. (l(rtt3), Sensation seeking: The initial motive for d.rug abuse, in
lr. ( ioI tlrr.il, K. [ )rtr lcy, T. Skoloda si H. Waxman (coord.), Etiological nspects of nlcol:ol
rrttl ilrut fit1114,9pringfield, Charles C. Thomas, p. 112-119.
Vr.r

Rezilienla asistatb in serviciu

u nei senectuli fru moase

214'

Colette Aguerre

Senectutea umanE: mituri gi realitate

De mai multe decenii, speranfa de viafi este intr-o crertere
continud, iar
imbitr6nirea populafiei occidentale tinde si se accentueze gi
mai murt in
anii care vor urmal. Aceasti crestere constanti a longevitigii
reprezinti o
perspectivd imbucurdtoare in plan individual, daci senectutea
nu este sino_
nimi cu naufragiul. intr-adevir, la ce bun si forfdm limitele existentei
umane
dac6 nu suntem in mEsuri si triim din plin ultimii ani ai
vietii noastre? Totul
depinde, de fapt, de ferul in care infelegem noi imbrtranirea.
Aceasta poate
fi imaginati ca un fenomen inspiimantdtor, impotriva ciruia trebuie
si lup_
tim, mai degrabd decAt ca o realitate gestionabili.
Ideea potrivit qireia individur este principalur agent
ar imbitrAnirii sare
;i
pe tot parcursul viefii ii sunt oferite posibilitifi de dezvoltare
este actual_
mente susfinuti de un numir uriag de lucriri care se focarizeazd,
asupra
identificirii particulariti{ilor psihologice ale indivizilor care par
si imbitra_

neasci frumos (a se citi, de exemplu, Aguerre, 2OO2,2}O4,Agrerre

Iiteraturi

ne

inva{i, mai

ales in aceastd

privin{d,

avea peste 60 de ani.

i" t.a.ru a" ;d;;';t
o Parte mai mare din populafia francezi in anur zo:o

2i;

polisemantic de infuih-init

evolutiv particular. Unii autori preferi si-l numeasci

toa-sd,

VAt{t

i(oN

cd declinul capaciteliror fizice

speranfade'iafiafranceziloreste,inprezent, deTT,6arupentrubirbatiqig4,5anipentrufemei.
Conform ultimeror anticipiri realizate-de rnsee (Robert-6ob;;;ro0;;'ffi;r;;fi
mult de o
p-e^rsoani din parru (25,2y") va atealO de ani sau mai
mrlt, iur iin 2036; ili .]" ;ei din zece
(30,2ol") persoane
persoaner"

2 fl:H'ifiH:,fiiine
In prezent este folosit termenul

tll

Boufard,

9i
2003, pentru o analizd a subiectului in limba francezd)2.
Daiele provenite din

'or

l',Alll

inalt fintcliottold sau robustn.

Tratat de rezilienp asistatr

;;i

murt

'or
i.,'.o^pur"6"

r"uf iiri, pentru a desemna traseul lor

imbitrdni:r" ;i;;;,-rt;;;;,-.,i.ii,n,r,u,

raro_

Rezirienla asistatl in serviciur unei senectu[i frumoase

l,l
374

gi cognitive nu este ineluctabil, cI persoanele in vArsti nu sunt neapdrat atat

de depresive pe cit ne-am putea agtepta, nand seama de stresul la care sunt
supuse, qi ci se arati tot atat de satisfdcute ca gi cele tinere de viata pe care o
duc, chiar mai satisficute, conform anumitor studii. Aceste diferite constatiri

mediur, elementare sau compuser, distale sau proximale. Rezultd, conform

datelor provenite din literatura de specialitate (compilate de Hobfoll, 2002)
cA douA categorii de tesutse vor fi cu ptecidere pretioase la senectute: un
sentiment puternic de autoeficientd personali, o atitudine evident optimista
fatd de existentA gi o sustinere sociale de calitate.
Greenglass (2002) subliniazi mai clar deosebirea dintre trei mari categorji
de resurse ce pot fi exploatate de cEtre persoanele in v6rste: resursele numite
iltterioqre, pe de o parte, releYAnd predispozitii sau inclinatii psihologice gi,
pe de alti parte, resursele numite exterioare, care contribuie in manierd con_
textuali la spoiirea sterii lor de bine. Un puternic sentiment de autoeficienta
este, de exemplu, o resurse i ttrio|rl cate permite crearea unei imagini
pozitive asupra viitorului, cu conditia unei inclinatii marcate cetre optimism.
Convingerea fundamental; de a fi, in general, la originea a ceea ce ni se in_
tampli (locUl ir ern al cotttrolului), sau ideea c; viata continui si ofere opor_
tunitili interesante de crestere, sunt doui credinte s;nitoase care stau la baza
unei atitudini p,'od.filr fatS de riscurile existentei.
Staudinger ct dl. (1993, 1995) subliniazi, la 16ndul Ior, importanta faptului
de a detine dou; calittrti princeps: mai i^tei phsticitatca, care permite adap_

pozitive sugereaza faptul ci indivizii care imbatranesc nu suporti in mod

obligatoriu torturile varstei, ci le sti in putere s; intreprindi actiuni care sA le
lim-iteze pierderea progresivi a capacitililor.
In capitolul de fati vom sublinia importanta valorizerii unui anumit tip de
resurse (individuale 9i de mediu), pentru indeplinirea cu bine a acestei sarcini.
In final, vom propune interventii clinice menite sA promoveze o,,senectute
frumoase", incurajAnd persoanele in vArsti str (re)devinl agen!ii propriei
dezvoltiri. Vom vedea, in special, cum pot fi ajutaF si-li construiasci gi si-9i
Sestioneze mai bine bagajul de resurse adaptative, ale ciror particularit;ti li

modalitdti de utilizare odati cu inaintarea

in virsti le vom

detalia in

continuare.

Rolul tot mai important iucat de resurse

pe parcursul dezvoltirii

tarea cu flexibilitate la sjtuatiile stresante, facilitand invitarea unor lucruri

noi gi, pe de alti parte, restaurarca, care poate fi definiti drept capacitatea
de a recrpita $i mentine comportamente adaptative dupi un declin sau o
incapacitate tranzitorie cauzati de un eveniment perturbator (dupi o boala
gravi, de exemplu)3.
Baltes (1987) deosebeQte, la rAndul siu, doui marj tipuri de capacitati:
cnpn( ntile de rczena eltnenlnte,la care individul apeleaTii de obicei peniru
a-pi atinge performantele maxime, li capacitilile de rezerci de deztloll arc,latente,

Dezvoltarea uman; este conceput; acum ca un proces treptat ti neintrerupt, de la naltere ;i pan; la moarte (Goulet li Baltei, 1970), care capitA forme
foarte diferite, in funcgie de varsta indivizilor. in general, nu putem si nu
constatim ci mizele adaptative se multiplici semnificativ odati cu varsta,
in timp ce mijloacele de a le gestiona au, simultan, tendinta de a se diminua.

misuri

ce individul imbitranegte, mai multe resurse sunt alocate mentinerji

pierderilor (Baltes, 1987). Datoritd acestei inversAli a raportului de
forte, imbtrtranirea apare ca un factor de vulnerabilizare daci rezervele
adaptative se doledesc insuficiente ti/sau inadaptate pentru a rispunde
solicitirilor momentului. Astfel, persoanele in varst; trebuie sE aibd trija s;-gi
adapteze stocul de resurse la nevoile adaptative gi si incerce si le utilizeze
competent si creativ, efectu6nd alegeli strategice corecte.
Preciz5m, inainte de a merge mai depafte, ci termenul de /esltrsd poate la
fel de bine sA includi, conform lui Hobfoll (2002), atuurile personale ale
indivizilor (buni sin;tate fizici, capacit;ti cognitive, bun; stimA de sine, bun
sprijin relational etc.), ca gi mijloacele de care dispun pentru a-si procura
aceste atuuri (stare financiari bun;, sustinere afectiv;, recunoagtere din
partea celor asemenea lor etc.). Poate fi vorba de resurse individuale sau de
Pe

ii regl;rii

care trebuie activate

prin intermediul invdfirii pi consolidate prin exercitiu.

Aceasti clasificare sugereazi ci identificarea qi exploatarea resurselor nu

sunt in mod necesar simple, astfel inc6t este nevoie uneori de asistente
psihologice pentru a le revela gi a le utiliza intr-un mod mai eficient.

1
:

D exemplu, o susfinere socialS de .alitate esre un atu important penrru menlinerea

unei bune
sanit5ti in plan somatic (Berkman & Syra, 1979).
Anumite resurse protectoare prezinti mai mutte r:lete
,lecr o mare complxitat, precu:'I
tit ?ntul dc rcuufi allui Anronorski (198t), caredetcrmina
Ferceperea facroirlor de stres ca pe
.eva inteligibil, controkbil fi purutor de lens La fel, conc.prul de robusrere psrhica propus
Kobasa (1979) se .aracterizaz; rotodat; Frintr-o putemj(a rmpticare, ,n se,itrment'laicat
te
responsabiUtate, capaitatea de a ofed sens experienletor tr;ire, ;n puremic sentimenr
de.ont,.1
asupra situaliilor stresante Fi o anumit, inclinatie citre provoctrri.
Astfel, rcst trarca apare ca un caz parricutar atftasiririin

ti

ie

1
I

C O

LETTE AGUERRE

Tratat de rzilienll asistati

Re:ilienla asistat: in serviciul unei senectuti jrumoase

3i6

Care sunt celelalte caracteristici ale acestor resurse? Menfionim, inainte de

toate, ci unele dintre ele sunt plurifuncfionale (Steverink et n|.,2005). Emofiile
pozitive, de exemplu, iavorizeazl rezistenga la stres qi totodati accelereazl
procesul ulterior de restabilire, facilitAnd reconstituirea stocului de resurse
disponibile (Ong ef al., 2001,2006). Rela(iile sociale constituie qi ele o resursi
pre(ioasi, oferindule indivizilor suslinere afectivi gi materiali, ca gi un sentiment de apartenenli (Thoits, 1986). Aceste exemple ne arati, pe de alti parte,
ci anumite resurse merg adesea bine impreunil, ceea ce poate contribui la

multiplicarea binefacerilor lor separate (prin efectul sinergiei intdritoare),

generAnd efecte pozitive in cascadd. Prezentindu-se ca o sursi potenfiali de
emolii pozitive care faciliteazi abordarea situafiilor stresante (Carstensen,
1992), suslinerea sociali poate, de exemplu, si joace rolul asistenfei pentru
adaptare (Thoits, 1986). Efectele sale protectoare asupra stirii de sinitate
sunt cu atit mai evidente la subiecfii in vArsti capabili si anticipeze cu serenitate riscurile existentei: (Greenglass et al-,2006).
in acelagi timp, a nu miza decAt pe o singure resursi se dovedegte a fi
foarte riscant. De exemplu, vdduvia antreneazi uneori o brusci diminuare a
suslinerii afective, dificil de comPensat apoi (Steverinket n\.,2005). Recurgerea
exclusivi la anumite resurse poate, pe de alti parte, si anuleze efectul pro'tector al altora. Cu precidere pierderea unei fiinfe dragi poate reactiva o mare
nevoie de control, care ta impiedica Punerea in funcfiune'a unui Proces
salutar de acceptare a morlii. Este mai bine deci ca paleta de resurse disponibile si fie bogati si variatS, Pentru a Putea fi utilizati cu parcimonie gi
flexibilitate. Er-entualul deficit al anumitor resurse va putea fi contracarat

I
I

l
i
I
t
I

. t'

astfel prin recurgerea la alte resurse, mai abundente, uneori de un cu totul alt
tip. Cu titlu de exemplu, persoanele vArstnice care observi diminuarea capa-

citdlilor lor fizice au tendin{a de a recurge la tot felul de ;iretlicuri gi de

stratageme pentru a-gi saiva autonomia (Schiifer et a|.,2006). Or, a face apel Ia
inteligenli pentru a compensa pierderile functionale necesiti mari eforturi
cognitite, nu neap5rat incununate de succes. Un mijloc mai sigur gi mai pufin
costisitor de a-5i dezvolia capacitdlile fizice este acela de a efectua cu regularitate activitili sportite adaptate (Schiifer et n\.,2006).
Obsen'im, in mod inevitabil, ci rolul protector al resurselor nu se datoreazi numai volumului lor, ci mai ales modului in care indivizii le folosesc.

1
:

relagii deja stabilite, decat si-qi cheltuiascd energia incercand sd lege unele noi
(Carstensen, 1992). La fel de posibili pare a fi blocarea pierderii progresive

a propriilor capacitifi, menfindnd totodatd un sentiment de autoeficienli,

prin transferarea experienlei asupra unor noi obiective realizabile (de exemplu, fogtii sportivi se reconvertesc profesional devenind antrenori sau jurnaligti sportivi).
Invers, o gestionare ineficientd a stresului poate epuiza in mod nefericit
stocul resurselor disponibile, interzicAnd totodate utilizarea sa in alte scopuri
utile (cerc vicios gi neproductiv). Menfionim mai a]es ci persoanele in vArstd
care nu pun suficient in practici misurile preventive necesare Pentru a evita
confruntarea cu situafii stresante in viitor (adaptare proactiu) aiung si fie
constrAnse sd faci importante eforturi adaptative Pentru a gestiona aceste
situafii atunci cand apar inopinat (adaptare renctiad). Prin urmare, sunt mai
pufin apte si urmireasci obiective Pe care le consideri importante sau si se
dedice unor activitifi pl6cute, dragi lor (Aspinu'all 9i Ta1'lor, 1997).
Care este utilitatea exacti a acestor resurse? Conform lui Thoits (1.991),
principalul lor rol este acela de a gestiona eficient situafiile stresante (optimism, buni stimi de sine, sus[inere sociald de calitate etc.), mai precis de a le
controla (sentiment de autoeficienfi, loc intern al controluiui etc.). Aceastd
utilitate protectoare este, oricum, relativi, intrucAt depinde de PosibiliteFle
de dezvoltare care se oferi indivizilor in funclie de vArsta lor (Marsiske 9i
Baltes, 1995). in mod teoretic, resursele pot servi la atingerea a trei obiective
adaptative diferite, mai mult sau mai pufin antagoniste:

un obiectiv de crestete, care trebuie abandonat trePtat, pe misuri

individuale);
un obiectiv de conseronre a restrrselor (care trebuie si primeze odatd cu
inaintarea in vArsti, Pentru a Ptezetva capacitdfile de renaqtere psiho-

&l

ce

individul imbdtranegte (in lumina declinului natural al rezervelor

Iogici

este. .le exemplu, asociati unor sentimente Futemice de autoeficienlS gi

unei re[eie sociale s1]stinat(r3ie.
Ne referim aici la a,Joptarea unei adartiri proncliz'c, ale carei principale caracteristici;i binefaceri
It vom descriL' m:: tirziu.

377

in jurul unui pol restrAns de obiective atent selecfionate, in funcfie de priorititile existenfiale ale momentului. Aceasta explicd par!ial de ce indivizii devin,
imbltranind, mai selectivi la nivel relafional, preferAnd si cultive cAteva

O buni stimi de she

COLETTE AGUERRE

este

Si Smith, 2006). O alti modalitate buni de a nu-9i risipi energia

aceea de a nu rdspunde la orice exigenfi adaptativi, structurAndu-qi activitifile

(Iopp

indivizilor);

un obiectiv de reglnre a pierderilor (care, treptat, trebuie sd devind 9i el

prioritar).

Tratat de rezilieniS asistate

Rezilienla asjstat5 in serviciul unei senectuli frumoase

378

in concluzie, subiecfii tineri pot aspira in mod legitim si devintr mai performanti, datoriti posibilit;tilor de cregtere care li se ofertr (av6nd in vedere
depozitul impo ant de resurse de care dispun), in timp ce persoanele vAtstnice trebuie mai degrabi sA -vegheze la mentinerea intacttr a nivelului lor
obignuit de competente gi/sau la conservarea gradului lor obilnuitde activitate
(din cauza pierderii progresive a resurselor lor; Staudinger gi Kunzmann,
2005), ceea ce poate

I
I

COLETTE AGUERRE

dezvoltrrii unei

In acest al doilea caz, procesul de schimbare este condus de o motivatie

intrinseci,, spriiinittr pe o putemicE nevoie de autodeterminare. Miza nu
este
aici de a mentine cu orice pret competentele dobandite anterior,
ci mai ales de
a urmtrri o metamorfozi psihologicd gi spirituald, in care
sunt puse in discufie
prio titile existentiale pi sistemul de valori ale individurui. in lumina acestei
logici, dragostea de aproape poate deveni un vector de schimbare psihologici
mai puternic decat o ceutare hedonisti urmirind un scop exclusiv individualist. Suferinfa inerentl condiliei umane poate, la 16ndul;i, str fie
depisiti,
fiind consideratA un agent potential (qi nu o condilie indispensabila...
) al
transformirii psihologice. imbitrAnirea este conceputA, aici, ca vectorul
unui
proces de individuare gi de personalizare (Staudinger pi Kunzmann,
2005),
datorit; pretioaselor invlfituri existentiale pe care le oferA (Tornstam, 1997).
Si vedem, acum, pe ce ipoteze teoretice se sprijini demersurile clinice
care
vizeazd stimularea dezvoltirii persoanelor varstnice, indiferent
cart_, ar fi

fi considerat un semn de rczilie ti, atunci cand

este atins
Cappeliez 9i Aguerre,2006).
Preciztrm ci prilt rezilie,lti intelegem capacitatea unei persoane verstnice
de a-li mentine starea psihologice de bine in circumstante de viate adverse
(Staudinger gi Kunzmann, 2005; Rvff gi Singet 1998), ajungand si modereze
impactul nociv pe care il exerciti e\'enimentele stresante asupra stdrii sdle de
strnltate fizictr $i psihicA (lol tampon al lesurselor, numit D u.ffer effect). Aceast
conceptie asupra rcilienlei este r.alabili in principal pentru circumstante de
viattr obignuite, care pot pune la grea incercare capacitdtile de rezistenttr la
stres ale indiyizilor, atunci cend intervin grjjile cotidiene.
Conform lui Wagnild (2003), principalele resorturi de rezilienlS la femeile
in r,6rsti ar fi: aptitudinea de a merge inainte in ciuda obstacolelor int6lnitej
posibilitatea de a se simti in mare m,suri eficiente, puterea de a-$i conltientiza
unicitatea, capacitatea de a-5i prir.i critic existenta 9i de a-i c6nferi un sens.
Colerick (1985) remarci, la randul siu, ci indivizii imbtrtranesc mai frumos
atunci cand recunosc ci schimb;rile vieIii legate de virsttr sunt inevitabile,
c6nd sunt convingi cA obstacolele intalnite sunt surmontabile pi iau pierderile
gi schimbtrrile ca pe nilte probe care trebuie trecute, mai curand decAt ca pe
nilte ameninltrri. A cipata un nir.el de instruile mai ridicat decit media
indivizilor 5i a consacra o buni palte din timpul seu activititilor culturale gi
caritabile ar constitui in aceeagi misuri un atu adaptativ valolos.
Dar, daci luim resursele doar ca pe factori de re;ilienfri ce permit trat.ersarea
cu brio a dificult;lilor intalnite, ele par a putea fi exploatate intr-o modalitate
moderat creatit'e, in misura in care posibilititile de evolutie peisonali par
relativ restranse. Astfel, mai multi autori impirtigesc ideea potrivit cdreia
resursele indivizilor varstnici pot fi, de asemenea, puse in serviciul cregterii gi
dezvoltirii lor personale (Staudinger fi Kunzmann,2005). De altfel, aceasti
modalitate utilitari nu se mai inscrie in cadrul unei problematici de supravietuire ;i/sau performant;, sprijinindu-se pe o logici pur matematicd (dorind ca profiturile obtinute si egaleze cel pulin pierderile acumulate), ci mai

(Aguerre,

curAnd in registrul unui proces transformalional, propice

anumite forme de intelepciuner.

200-1;

finalitatea ei evolutivi.

Fundamentele teoretice ale rezilientei asistate

la persoanele verstnice
Conform modelului elaborat de Rowe gi Khan (199g), o imbitranile /e,,;itd

rezulttr din combinarea a trei factori: un risc scizut de aparitie

a bolilor
susceptibile de a genera o pierdere a autonomiei, mentinerea unui angajament
social de calitate qi pAstrarea unui inalt nivel de functionare in plan
cognitiv

gi psihic. Pomind de acolo, ei preconizeazA adoptarea unui

stil de

viafi activ

la senectute, pentru a evita imbolnivirea gravl (favorizAnd, de exemplu,

depistarea gi tratamentul precoce al anumitor patologii), declinul inexorabil
al anumitor capacititi (exersanduJe in mod legulat) impulinarea
continul
9i
a relelei sociale (intretinand relatiile cu ceilalti). Aceste aserliuni
coreleaztr cu
observatiile clinice realizate asupra persoanelor depresive gi/sau atinse
de
rPntiuBaltesqiSraudinger(2000),srareadinletpciunesecaraclerizeazesenlialmenrpnnfine

abilitati coSnitive, necesil;nd oulostint factual" pi p,oc",tu.at", o

ini"i"e"; !
._r;
.ontexl, un rektivism al (atorito$i pnorit ai lor e \ isrenliate, ca recunoa5i"r"" ;;;*Fi
il,pu"iU itafii a"
fi
.unoailere a conscintelor unei decurr asuprd r ielii unei alte persoane.
Este
care

lorba, conJorm R\.an $i Deci (2000), de o mohrahe care nues(e impusa

rondirionerTr acnUrai tiber alese (num,rc ann,r.Ii..)

Tretat

de crinrete d

mediu,

d. rezilienti asistatl . Rezihenla asistat: in serviciul Lrnei5enectuli frumoase

380

dureri cronice, aritAnd ci restric[ionarea activitdfii este, totodati, o consecinfi

gi un factor de perpetuare a proastei lor stiri de sinitate (I\rilliamson, 2002)t.
intr-adevir, se constatd intr-un mod ineluctabil ci o activitate fizici adaptatd poate menfine starea de.sdnitate gi autonomia persoanelor vArstnice,
ameliorAnd in mod deosebit funcfionarea cardiovasculari, limitind reducerea
masei musculare, crescAnd rezisten{a fizici, intrefinind suplefea ligamentelor gi conservAnd echilibrul (ceea ce permite evitarea clderilor). Pe de alti
parte, aceasta este o buni metodi de combatere a hiperponderalita$i 9i a principalilor s6i asociafi nocivi (hipertensiune, colesterol ridicat, diabet etc.), dar,
desigur, qi de a intiri eficient apiririle imunitare gi de a ridica pragul tolerantei la stres. Conform l4/arburton et al. (2007), actit'itatea fizici reprezinti
o garan[ie a longevitifii, in mSsura in care reduce in mod considerabil riscul
de a dezvolta peste 25 de boli cronice cu risc letal (boli cardiovasculare, cancer,
osteoporozi etc.), a ciror probabilitate de aparilie cregte semnificativ odati
cu vArsta. O metaanalizi, combinAnd rezultatele a 36 de studii, atesti cu piecidere beneficile aduse stlrii de bine a persoanelor in vArstd, exceptate fiind
semnele de demenli (Netz ef n/., 2005). Chiar 5i aceia care par si le manifeste
ar putea avea avantaje reobignuindu-se cu efortul fizic (de exemplu, ar fi
suficiente 15-20 de minute de mers zilnic), potrivit unei recente treceri iri
revisti a literaturii de specialitate (\lechling, 2008).
Exercigiile aerobice, de intensitate moderatd Si crescuti, practicate cu
regularitate, s-ar dovedi deosebit de benefice odati cu virsta (Netz ef a/.,
2005). Foarte probabil, vor contribui la regenerarea capacitifilor cognitive slibite, favorizAnd oxigenarea creierului. Vor contribui totodatl din punct de
vedere psihologic, reinstaurind sentimentul de eficiengi personalS in privinfa
capacitdfilor fizice restante (\etz et nl.,2003). Pe lAngi aceste observalii pozitive, mai multe organisme nalionale (de exemplu, Institutul'canadian de cercetare a condiliei fizice si a modului de viati) 9i intemalionale (de exemplu,
Organizalia },londiali a Sdnatitii) urmiresc in prezent promovarea activitifii
fizice in rAndul persoanelor in vArstS, prin desfigurarea unor actiuni motivatoare. Drept exemPlu, citdm:

COLETTE A6UERRE

la

38t

lase luni, elaborat deJette et al.in'1.999;

programul Fitness Arthritis and seniors Trinl, format din exercifii fizice
special adaptate persoanelor care suferl de artroza genunchiului.

activitate cognitivi, cu

dificile (Ryan qi Deci, 2000). Activitifile de petrecere a timpului liber

incurajeazi, pe de alti parte, dezvoltarea emofiilor pozitive ;i autodevenirea.
Ac[iunile semnificative in plan personal, sprijinite de eforturi intreprinse
intenfionat, sunt probabil acelea care favorizeazi intr-o mai mare misuri
dezvoltarea fizicd gi psihici a seniorilor, oferindu-le ocazii pentru a da un
sens propriei vieti. voluntariatul este cu precidere o modalit.rte judicioasi de
a-gi valoriza competenfele gi de a trii un sentiment de utilitate transmifAndu-gi
cunogtinlele gi experienla generafiilor viitoare (Ranzijn, 2002). Acest tip de
activitate poate contribui in mare mdsuri Ia intdrirea stimei de sine si la
consolidarea sentimentului de apartenen!I a subiecfilor vArstnici.
Brandschddter et nI. (2002) pun mai curand accentul asupra faptului ci, pe
misuri ce imbitranesc, indivizii sunt din ce in ce mai mult confrunta(i cu
evenimente incontrolabile, mai exact cu pierderi iremediabile. Cu toate
acestea, persoanele vArstnice ar reugi si pistreze un sentiment de control
asupra propriei existen{e gi o bund stimi de sine, in ciuda dificultdfilor
adaptative la care sunt supugi. Aceasti capacitate de a tolera riscurile vArstei
poate fi considerati conform autorilor citafi o dovadd de rezilienti, mobilizind
doud procese principale:

mai intai, un proces de asimilare, care limiteazi, previne sau atenueazi

pierderile asociate varstei, prin activitdli instrumentale in domenii care
favorizeazd stima de sine;i sentimentul de identitate;
un proces de acontodare, pe de alti parte, prin care obiectivele personale
;i autoevaluirile asociate (sentimentul de eficientd personali perceputi,
de exemplu), sunt reajustate in func{ie de posibilitdfile de actiune ale

indivizilor.

Pentru aceasta, consultali site-ul

griji adaptati gi suficient susfinuti, poate, in

paralel, si contracareze pierderile de memorie cauzate de vArsti, cu condigia

ca acestea si nu fie provocate de un proces demenlial. o viafi sociali relativ
bogati gi pe deplin satisfdcitoare, poate, la rAndul ei, si constituie o sursi
potenfiald de susfinere afectivi, instrumentali gi informativd in perioadele

progranlul Elderobics, infiintat in anul 1,979 de un medic cardiolog

(dr. Georges Sheedan), care se adreseazd persoanelor cu rArsta peste
60 de ani (testat cu succes in Halifax, \oua Scofie),

in schimb, ele nu acordi deloc irrportanti aspirafiilor s:iltuale de perso:nelor h virsti, care ar
merita, conforrr anumitor autori. s! fie mai mult luate h considerare penku a da r::r plus de sens
eforturilor adaPtative desfa$uraie !ie acestea (Williar.s::r, 200i r.

programul de exercifii strong-for-Lifet, conceput pentru a fi efectuat

domiciliu, cu ajutorul unui suport video, 35 de minute pe zi timp de

*r*r'.bu.edu/rovbal.

Tratat de rezilienH asistattr

Rezilienla asistati in serviciul unei senectuli frumoase

l*z
I

l
I

Cu alte cuvinte, vArstnicii gtiu ci, revizuindu-qi obiectivele inifiale 9i

raportAndu-gi capacitifile adaptative la limita minimi, eviti inconvenientele
ulterioare. Pe scurt, ei igi dau seama cd devine mai avantajos Pentru ei si cotllucreze cu dificultifile intAmpinate (adaptare flexibili Ia scopuri), decAt si incerce
sAse confrunfe cu ele cu orice prel(urmdrire tenace a scopurilor). Conform acestei perspective, calitatea imbitranirii depinde in mare parte de alegerile
strategice efectuate anterior Pentru a menfine sau a dobindi un anumit nivel
de competeng5 fa(5 de potenfialul adaptativ disponibil.
Modelul de optiniznre selectitti cu compensare (SOC) ProPus de P.B. Baltes 9i
M.M. Baltes (1990) subliniazi mai curAnd existenfa a trei metastrategii care
vor sprijini in mod deosebit imbitrAnirea frumoas6, permifAnd limitarea 9i/
sau compensarea deterioririlor asociate vArstei: seleclia, optimiznrea qi
c0nlPerlsareal

,l
I

se recurge

deliberati sau nu,

numirului de obiective

de

imbitrinire.

Recomanddrile trasate in acest tabel se sprijini pe principiul potrivit ciruia

persoana vArstnici este in mare parte responsabil6 de calitatea imbitr6nirii
sale. Acest postulat nu exclude totuqi posibilitatea de a fi ajutati punctual de
apropiafi qi chiar de personalul specializat din domeniul sirritiiii. Cei din

urmi pot ajuta persoana varstnici si-gi recapete increderea in capaciti[ile

sale de a face fafi si chiar si regiseasci in ea insegi solufiile optime pentru
noile probleme intAmpinate. vom preciza acum modalitilile cte acompaniament psihologic al persoanelor varstnice doritoare si preia (din nou) fr6iele
existenfei lor.

al

Tabelul 1. Sugestii clinice de<-urgAnd din modelul teoretic

Optimizirii selective i r.r compensare, dupi Freund qi Baltes, 1996

(traducerea $i adaptarea in limba francezi realizate de Colette Aguerre)

in mod obignuitr.

SeIecIia

obiectivelor

Modelul SOC stipule azd cd persoanele vArstnice congtiente de slibirea

propriilor resurse (biologice, psihologice gi sociale) reduc cu buni gtiinli gama
gi nivelul activitifilor pe care le efectueazi in mod obignuit intr-o manieri
competenti, astfel incAt s6-gi conserve la maximum rezervele adaptative
(Baltes gi Baltes, 1990; Marsiske et a\.,1995). Conform acestei perspective, o imbitrAnire de calitate se traduce printr-o minimalizare a deteriorlrilor provocate de vArsti (strategie de conqtensnre), cuplati cu o maximizare a resurselor
(strategii de selectie 1i optiniznre), pentru a reduce decalajul dintre aspiraliile

t;

seleclin (S) este o reducere,

urmdrite sau a numdrului de activitdfi practicate, Pentru (re)focalizarea

energiei asupra unor noi scopuri sau prioritS[i, mai adaptate cerinlelor
adaptative care apar la betranete;
optimiznren (O) consti in perfecfionarea strategiilor la care s-a. recurs,
pentru o mai buni atingere a obiectivelor urmdrite sau Pentru a excela
in domeniile de activitate alese;
contllensaren (C) se referi la folosirea unor strategii alternative Pentru
atingerea scopurilor fixate, cu condilia de a putea conta Pe cele la care

personale gi'evantaiul posibilitEfilor de moment, fintind spre o anumiti formi

de echilibru (conservarea achizi[iilor). Altfel spus, individul care imbitrAneste
trebuie, ca un bun tatd de familie, sd gestioneze cu aten{ie resursele de care
dispune (cu discerndmant gi la momentul oportun, cu parcimonie gi flexibilitate etc.) gi sd caute, totodatd, si le dobandeasci gi/sau si le dezvolte pe
acelea care ar putea, eventual, si-i lipseasci (resurse fizice, cognitive, sociale).
Tabelul l precizeazd in ce manierd obiectivele vizate sunt inten{ionat fixate
gi cum este posibili optimizarea eficienfei artificiilor desfigurate pentru a ie
atinge, atenuand cu promprtitudine pierderea resurselor adaptative cauzati

Cercetitorii citeazi exemplul lui Arthur Rubenstein, pimist talentat, care $i-a urmat cariera pAni
la o virstl de peste 80 de ani. Pentru a-pi contrabalansa memoria nesiguri gi pierderea dexterit;tii,
Rubenstein si-a redus numirul de piese din repertoriu Si a continuat si cinte. Degetele sale
nemaiputind parcurge clat'iatura tot atat de repede ca in trerut, gi-a incetinit migcirile lente
pentru a accenh.ra contrastul dintre ritmurile lente qi cele rapide.

COLET]E AGUERRE

Optimizarea
mijloacelor desfiqurate
pentru obtinerea
obiectivelor vizate

urmirite

Compensarea

lipsei de resurse necesare

pentru atenuarea pierderilor
gi abandonarea anumitor
obiective

Identificarea obiectit'elor
cheie
o Ierarhizarea obiectivelor
cheie
. Focalizarea asupra unuia
sau mai multor obiective
o Eventuala ciutare a unor
noi obiective cheie
. Anga;'amentul de a-9i
urmiri obiectivele cheie
. Luarea in calcul
a contextului

o Focalizarea atenliei
asupra obiectivelor cheie

.
.

Desftrlurarea eforfurilor
Crearea disponibiliti!ii
(timp eliberat)
. Antrenament (exercitarea
regulattr a competentelor)
. Achizitia unor noi
competente sau resurse
o Identificarea persoanelor
vArstnice care imbitrAnesc

o Intirirea vigilenfei

Intensificarea eforturilor

defigurate
. Crearea unei
disponibilitSf i crescute
o Utilizarea capacitifilor

sau resurselor latente

pAnE atunci neexploatate

Achizitia unor noi

comPetente sau noi
resurse

frumos

Tratat de rezilien!5 asistatr

Rezilienla asistat5 in serviciul unei senectu!i frumoase

383

384

I in."L-u,

corela

de a
obiectivele cheie

posibilitifile
dezvoltare

de

cu

oferite

intirirea

motivatiei

I intrinseci

I
I

I'

Identificarea cu Persoane
vArstnice care
compenseazi cu succes
Solicitarea unor persoane
,,resurse"
Recurgerea la o suslinere

Particu la ritifi ale intervenfiilor clinice destinate

virstnicilor, care decurg din aceste considera[ii'teoretice
Astizi sunt relativ numeroase acliunile preventive destinate promor'5rii

;i/sau si Ie uqureze suferinfa psihologici. Ele se bazeazi cu precddere pe

ideea ci o sinitate buni nu se rezumi la absenta bolilor qi/sau handicapurilorr,
ci corespunde, mai curand, unei stdri depline de bine, in aceragi tirrtp
fizice, psihice
Ei sociale, ala cum, de altfel, o sustine deschis organizalia Montlinld a sdnatnlii
incd din

79462. Conform conceptualizirilor realizate de Ryff (1995), aceste

abordiri deosebesc gase factori cheie ai stdrii de bine: acceptarea de sine necondifionati, definerea unei oarecare autonomii, sentimentul de a fi stipAnul piopriei viefi, intrefinerea unor bune rela[ii cu ceilalgi, urmirirea unor
. obiective indrigite qi, itr firre, aspira{ia cdtre autodezvoltare. pornind de acolo,
ele urmiresc sd intireascd sentimentul de control al indivizilor asupra
evenimentelor care ii afecteazd, si faci astfel incAt si se accepte asa cum sunt,
si le favorizeze cresterea personali, si confere un sens mai amplu propriei
lor existenfe, si-i a;'ute si-gi menfini autonomia gi sd lege relafii armonioase

cu ceilalfi.
in cazul varstnicilor, trebuie observat ci rolul psihologului este in principal
acela de a-i ajuta si capete enrpoioerment3, adici sentimentul (mai mult sau mai

sinitilii

fizice a persoanelor vArstnice sau prevenirii aparifiei unor patologii

somatice prin reducerea anumitor factori de risc implicafi (Morley, 2002). De
exemplu, Fries (1989) a fost unul dintre primii care au preconizat adoptarea
misurilor salutare pentru sinitate (activitate fizicd, alimenta!ie echilibratS,
abstinen(i alcoolicd ;i tabagicd, o buni complianfl la tratament etc.) cu titlu
preventir'.
N{ai exact, Kate Lorig gi colaboratorii sdi propun, de cAgiva ani deja, cu
precidere in Statele Unite gi Canada, un Program de autogestionare a poliartritei reumatoidel, comportAnd qase gedinle a cAte doui ore (egalonate pe
parcursul a gase siptimini) care trateazd maniera in care diverse probleme
inerente acestei patologii pot fi gestionate de citre persoana insi;i (dureri,
stare depresivi, izolare etc.). Aceasti abordare standardizatd deline numeroase avantaje (diminuarea notabili a intensitilii dureroase qi, cu precddere,
a depresiei), atAt pe termen scurt, cAt gi pe un termen mai mult sau mai pu$in
lung (Lorig si Holman, 1993). Efectele sale pozitive pot fi atribuite ISrgirii

repertoriului personal de strategii de confruntare (cognitive gi comportamentale), dar de asemenea, qi mai ales, intdririi sentimentului de eficienfd
personali, care s-a dovedit a fi un atu primordial in gestionarea cu succes
a durerii cronice.

pulin realist...) ci igi pot controla propria existenfd desfigurAnd acliunile gi/
sau luand deciziile care se impun (waters gi Goodman, 1990). Menlionim ci
uneori persoanele varstnice pot fi cu ugurin{d motivate sd se implice gi sa-;i
asume responsabilitdfi. A le lisa posibilitatea si-gi aleagi meniul sau si-si
decoreze pe placul lor camera la azilul de bitrani este, de exemplu, un mijloc
relativ simplu de a le menfine starea de sinitate actuali gi viitoare (Langer gi
Rodin, 1976). Facilitarea accesului la propriile date biomedicale gi descifrarea
acestora sunt gi ele adesea importante, vArstnicii devenind astfel capabili
si-gi gestioneze starea de sdndtate in cunogtinfd de cauzd qi intr-o modalitate
relativ competentil. Dupd opinia noastrd, este bine ca alianfele terapeutice si
fie consolidate, in paralel, de citre npnrlindtori, pentru ca acestea si iie transformate in veritabili parteneri in procesul de ingrijire.
In general, irrtrefinerea refelei relafionale trebuie si faci obiectul unei atenlii susfinute, pentru a evita izolarea. Alfi factori-cheie ai unei evolufii pozitir-e,
nespecifici unei orientdri teoretice anume, precum o atitudine empatica 5i
a p.ulea mai ales sugera modelul imbitrinirii reuqite propus de Rorve si Kalrn (199g).
:I !m
Aceasta definifie a sinitd$i figureazi in preambulul statutului Orgnnizngiti .\lotrrliai

La ora actuali, abordirile cele mai revolutionare se inscriu intr-o alti

logici: ele urmiresc in mod special si promoveze starea de bine a persoanelor
virstnice, mai degrabi decAt si le trateze problemele de sinitate somatici

Ne referim a:ci la Arlirritis Stl.funnnngcnwrt Progrnrl (AIMS) sat Progranmte d'Initintitc Pasontlle
contre l',{.rtitr:it (PIPA), cum este numii in Canada.

COLETTE AGUERRE

385

a Sdndt,i:ii,
care a fost adoptat la Conferinla Intemalionali despre Sdnitate suslinuti la Nerv \brk intre 19
iunie pi 22 iulie 19.16 gi la care au participat reprezentantii a 61 de state.
De mentionat ce termenul englezesc entpoiutnrcrl igi are originea etimologici in latinescul poi.ri,
care inseamni ;rrrfcrr, mai ales in sensul de pofcntinl.
Expresia /lroltlt lila nry, care este uneori tradusi prin n/ftb ctizore in rloneniril sdnntrilii, desemneazd
caPacitatea de a utiliza intr-o maniere competente informafia medicale si sen.iciile de sinitate.

Tratat de rezilien!5 asistati

Rezilien!a asistatE in seMciul unei senectui frumoase

plini de speranti, cultivarea optimismului Qi Promovarea sentimentului de responsabititate, sunt, de asemenea, tot mai mult luati in considerare la nivel clinic in vederea unei utiliz5ri oPtime a resurselor indivizilor

(strenghts-based opproaches), servind drept fundament conceptual terapiilor

numite pozitioe (positire thernpies). Acestea din urme mizeazi pe atuurile

autentice,

(SeligmarL 2002).

Observim ci primele incerciri terapeutice de crettere a stirii de bine au

fost ficutein cazul indivizilor tratat, in prealabil pentru tulburtrri de anxietate
gi/sau depresive, in vederea ameliorarii substanliale gi durabile a calitAtii
vietii acestora (in faza de remisie), dar Ei a reducerii semnificative a riscului
unei viitoare recideri Ei/sau recidive (Fava, 1999; Eava 9i Ruini, 2003). De
atunci, mai multe lucriri au fost consaclate modalititilor de Promovare a stirii
de bine in cazul virstnicilor (Ronch li Golffit'ld, 2003; Hill, 2OO5 ii 2008).
Din punct de vedere clinic, travaliul intreprirls este axat in mod esenfial

asupra identificlrii factorilor protectori, individuali Ei sociali

(trisituri

de.

personalitate salutare, sprijin disponibil, exPeriente anterioare reulite, strategii de adaptare operante etc.), mai degrabi decAt asupra rePeririi vulnerabilitetilor sau lactorilor de risc, fdri a eluda totuii elentuala existente a unei
suferinte psihologice. Se urmEreqte conservarea unei bune st;ri de s;nitate,
atat din punct de vedere fizic, cat gi psihic (VaiUant, 200'1). lUai rar, contribuie
Ia obtinerea unei fornle de senindtate sexuali qi conjugali (Trudel ct nl , 2008'),

ii

chiar la incurajarea progresului existential gi spiritual (\{ohg, 1989, 2000;

Parket et al., 2002).

incercirile terapeutice focalizate pe aspectele pozitive ale modului de

functionare al persoanelor v6rstnice rimAn inci oarecum periferice in zilele
noastre, deii un numir tot mai mare de pr,rblica[ii se angajeazi si Ie sublinieTe
particu laritifile Si avantaiele (Pinquart 5i Siirensen, 2001; Ranziin,2002;
I{illiamson, 2002; Vaillant,200.l; Scheibe ct n|.,2009). Se sPriiini, in Senere, Pe
abord;rile teoretice centrate pe resurse (resourccs-lta:cd aPProrrr?cs) sau Pe fo(e'?
i

Programul viafi rclitlInln $i bntfrit!. Illnroasr (ttlr'ilal lile a ,?,rsrrs ',rl p,".9r,r, ProPus de
Trudel rl ni. (2003) in cadrul unei preSetin pentru pensionare, \'izead oPtimizarea funcfionrrii
conjuBale, sexuale a cuplunlorin virst;, aclionand Preventn'asuPra dificultitilor relalionale si
comunicalionale pe :are le pot intampina imbttr:nind. Aceast; intenentie PsfioeducaHve, de
orientare cognitiv-comFortamentah, cuprinde 12 Fdinle a cate dou; ore PioPuse unor EruPun
mjcl (formate din cel mult patru, cinci cuplun) Si animate de doi hten'enienh (un b;rbat $i o
femeie). Aceste int:lrin nu sunt menite s: trateze dificult:tile relatonale gvsau sexuale deia
exGlente, ci mai mult $ amelioreze relatiile coniugale $i sexuale ale proasPelilor Pensjonari
Tesiat pe aproximati! patruzeci de cuPluri varstnice, a.est Pro&ram Pare Promi!5tor Pentru
mntinerea vie a dorintei sexuale a seniorilor.
rlrr:il. sunt predisportii psiholoSice .are falorizeaz; dezYoltarea 9i maiunzarea Psiholo8i.; a
indn-izitor, socialmente dezirabile ri valorizatein toaie c!lturile sr in bate ePo.ile, Promolate de
bate religiile ii toale eticile, doriie de F:rinti Pentr! nou'niscl'rlii I)r si conshtuind aPanaiul

COLETTE A6UERRE

indivizilor, pe care le plaseazd irr centrul metodei terapeutice care le este

destinattr, argumentind ce mobilizarea resurselor personale rdmAne, it
fine,
cea mai puternice pirghie de schimbare a arsenalului terapeutic disponibil
(Seligman, 2002).
Aceste terapii ale stdrii de bine se inscriu adesea intr-o perspectivi profi-

lactice, centratl pe preventia primnri (otientate cetre prevenirea apariliei

tulburlrilor), sec!,rdari (orientati citre identificarea precoce a primelor mani_
festiri ale tulburirilor) sau terl,ri,; (orientatA cdtre impiedicarea atraverii
sau reaparitiei tulburerilor, adic; a recidivelor), care contribuie la prezen,area resurselor. Ele urmtrresc incurajarea n to otltiei, adic,i a aptihrdinii de
a-Fi pu a singur de griji gi de a se salva in caz de necesitate, fird a,utorul
altcuiva (VAn Rillear, 2000). Observem c5 entuziasmul colosal pe care il sus_
cita de catva timp curentul provenit din Ttsihologia pozifizrir (Seligman gi
Csikszentmihalyi, 2000), atat in ri.dul cercet;torilor ii al clinicienilor c6t ;i ai
publicului general, a contribuit in mare misuri la reinnoirea interesului fati
de potenlialititile indivizilor 5i Ia exploatarea lor optime prin intermediul
unor actiuni terapeutice focal:rzate, urmtrrind stimularea s.i/sau mentinerea

dezvolUrii lor psihice.

In cazul persoanelor v6rstnice, este vorba cel mai adesea de interventii
semistructurate (cu o teme de refleclie abordati in Iiecare gedinti), mai curand
scurte (cel mult 20 de tedinte), centrate pe c;utarea de solufii (mai curAnd
decAt de probleme), propuse in mod obipnuit unor mici grupuri de persoane
\.arstnice (avand in medie cinci, zece membri), moderate de doi animatori: un
specialist in sdnetate psihici gi/sau fizici (psiholog, psihiatru, reumatolog etc.)
$i o persoand care a urmat deja programul si care vorbeste despre avantaiele
sale, Este foarte probabil ca factorul de grup sI potenteze eficacitatea acestor

indn,izilor-consideraF e)(emplari sau eroi ai mitologiitor cu carc muritorii aspiri s; se identifice

(Cottraux. 2007).
PsiholoSia

$tiintt Fi totodar: un derners pra.ric orienrar spre urm:rirea unui dubtu

Csikszenimihalyi, 2000). Ea vizeaze in primut rind incuratarea studiutui
ttiintifi. al resurselor psiholo8i.e ii al capac,tiiFtor adapraiive ate rndrlrzilor, concur:rd la
mentinrea $i/sau ameliorarea strrii lor de sin;tate mentat; somatjce, dar a st;.ii lor de
ii
bine
Si
$i acalit;lii vielii, pentru a-i ajuta s; dzlotre anumrte tatente irsau (altah. Ea incurareaza tr.
claborarea.interueniidor.hnice sus(ephbrle de a optrmua de:rotrarea. pruSrezuj rezilerrti
rr
psdroroSrci a hinletor umane. Esre inreresati de sen;iatea psihica, dai
Si de cea somati(;, at;t a
tinanlor c;t si a adultilor, de dimensiunea comportamonrai; $i de cea co8!iti\.:, de circumstantele
individuale ca fi de necesirata socierau, aceasta in conte\te de studlu tbarte difire (srota,
profesional, familial, medical rrc.)
Nzitiun

este o

obiectiv (Seli8man

fi

Tratat de rzilientS

asiiata.

Rezilienla asistar: in seM.iul unej senectutj frumoase

388

intervenfii, favorizAnd in cadrul siu invilarea prin imitafie'. Animatorii joacl

aici rolul :g[.lor tutori de rezilienld (Cyrulnik, 7999), care resPecta givalorizeazl,
firi candoare sau naivitate, subiectul vArstnic. Au in vedere stabilirea unei
alianfe terapeutice de calitate cu el (bazati pe o incredere reciprocd, de tip
colaborativ etc.), care favorizeazd exprimarea liberului siu arbitru 9i exercitarea Puterii sale decizionale'
Aceste tipuri de misuri par n priori dificil de aplicat atunci cAnd Persoana
vArstnicd este atinsi de demen!6 gi, in consecinfi, lipsiti evident de discernim6nt. Totugi este important si fie ascultati gi si se incerce oblinerea unei
anumite armoniziri cu ea, Pentru a i se ghida alegerile in mod adecvat 9i a.fi
ajutati sd participe, pe cAt posibil, la procesul decizional. Scopul este acela de
a-i permite si r6mAni, pentru cat mai mult timp, un subiect care gandeqte $i
cloregte, in ciuda deficitelor multiple de care este atinsi. De asemenea, uneori
este dezirabili asistarea npnrtindtorilor, pentru ca sarcina care le revine sd nu
fie triitd ca o povard de nesuportat. Aceasta se Poate realiza prin doui mijloa-

primul constand in a-i invila si se menajeze psihologic (acordandu-$i

de exemplu gi/sau fdcand doliul pirintelui varstnic ideal), iar al
'acante,
doilea, in a le oferi sfaturi referitoare la cea mai buni atitudine de adoptat in

ce,

'r.ederea intArzierii procesului de denren[d (stimul6nd, de exemplu, capacitS(ile

mnezice ale persoanei vArstnice de care se ocupi)'

Din punct de vedere practic, este important ca persoanelor vArstnice si li

se ofere un mediu nepericulos, pentru a limita riscurile fizice ce pot aplrea
(cideri, dureri etc.) atunci cAnd se deplaseazi2. un cadru de viali cSlduros 9i
sustindtor poate, de altfel, si le ajute sd giseascd in ele insele resursele necisare pentru a se reconstrui dupi un 9oc psihic (vdduvie, sPitalizare etc.).
Indivizii aiingi de demen(i iubesc cu precidere ambianfeie linigtitoare, stimularea delicati, de tipul ceior oferite de spaliile Snoezeletf , dedicate trezirii

r
:

Ne referirn aici la efectul ntodeling, descris de Bandura (2003). I{ai precis, grupul oferi participanlilor posibilitatea de a-qi sen'i-unul altuia drept modele, trecind astfel de la rolul de asistat la
acela de Persoani care asistS'

Concrei, deplasirile pedestre pot fi facilitate, de exemplu, teghind la menfinerea intr-o stare
buni a trotuarelor ;i soselelor (pentru a limita sursele Potentiale de pericol), construind spalii
agreaL,ile (dotate cu binci 5i toalete publice), ameliorAnd accesibilitatea 9i conlorhrl anumitor
'erzi
clddiri*(dotate cu ascensoare, spalii climatizate, locuri de stafionare rezen'ate persoanelor cu

diTabilit3ii etc.).
Termenul Snoc:t'lcrr provine din contractarea a doi termeni olandezi, care semriificd a s/orrii
(srrrrfl..L::) si .? ,,rorlii (ioe:clrn). Conceptul de Sroc:cL'rrO s-a niscut in Jirile de Jos in anii 1970, la
i.i1iiti..u doi psihologi. EI consti in stimularea senzafiilor fizice, intr-un spatiu linigtitor, care
reprezinta" un fel de cocon conforiabil. Acl'asti abordare, destinati inilial acompanierii persoane1rr cu pr.-bleme rle inva{are si comunicare, se dezlolti din ce in ce mai mult in institut-iile Pentru

COLETTE AGUERRE

celor cinci simfuri (prin muzic5, jocuri de lumind, vibrafie, senza[ii tactile gi
olfactive), aceasta intr-o atmosferi de incredere gi destindere (sacks, 2005).
De asemenea, sunt in general apreciate de varstnici reperele spafio-temporale
(folosirea unui calendar, a unui ceas, a unei semiotici adaptate etc.) gi dispozitivele de teleasistenf5'l, care pot oferi o anumiti formd de reasigurare.
Pentru a veni in ajutorul persoanelor varstnice a ciror mobilitate este
redusi $i/sau ale cdror mijloace financiare sunt insuficiente pentru a-gi permite deplasiri, asistenfa psihologici ar trebui sd {ind cont, totodati, de proximitatea geografici a serviciului oferit. Noile modaliteti de comunicare pe cale
electronici (cutii pogtale virtuale, forumuri pe internet etc.) oferi, din acest
punct de vedere, o alternativi interesantd Ia modalitdfile obignuite de contact,
ceea ce le permite persoanelor varstnice izolate sd apeleze de la distanli la persoane cu rol de resurse in caz de necesitate (consultafii psihologice prin intemet,
de exemplu) si, intr-o manieri mai uzuali, sd menlind contactul cu persoanele

389

dragi in ciuda distanfei fizice gi chiar si-gi lirgeasci reteaua relafionali.

Ajutoarele domestice (servicii la domiciliu) gi tehnice (deschizitor electric de
conserve, perie de pir cu coadd lung6, indlfitor pentru WC, de exemplu) se
dovedesc tot atat de pre{ioase pentru mentinerea autonomiei persoanelor
v6rstnicg mai ales a celor care suferi de handicapuri fizice, atunci cAnd doresc
s5-gi continue viafa la domiciliu cAt mai mult timp cu putin{d.
in cadrul programelor care au in'edere promovarea unei senectufi sandtoase, se utilizeazr uneori materiale de lucru pentru ajutarea persoanelor
vArstnice si-qi fixeze atenfia pe tematicile abordate si si memoreze strategiile
de confruntare invSlate (manual de terapie, tabli gcolard etc.). un suport scris
(self help book) poate fi folosit, de altfel, pentru diseminarea unei informa{ii standardizate in cadrul abordirilor psihoeducative. Acestea sunt destinate informirii persoanelor varstnice asupra schimbirilor biopsihosociale care au loc
inevitabil odati cu varsta, asupra noilor mize adaptative pe care le implici2,
asupra eventualelor posibiliteti de dezvoltare, in ciuda problemelor care se
pun intr-un mod mai mult sau mai putin crucial gi asupra tipului particular de

r
2

persoanele vArstnice care pi-au pierdut autonomia. Este inci pufin folositi in Franta, dar sus:td
un interes tot mai mare.
Teleasistenfa implici cel mai adesea ca persoanele r,6rstnice se poarie in pemranenli asupra ior

un emifitor conectat la o centrali de receptie, de unde, in cazul unei probleme (cidere, du:ere
etc.), s,i Poati fi imediat contactati profesionigti din domeniul sendt5tii si apeiate serYicii rle
urgenli gi de asistent; (pompieri, spital, medic etc.).
Aceste mize nu sunt o necesitate mai importante dec6t in alte perioade ale r-ietii, dar au aderea
o naturi fuirdamental diferitS.

Tratat de rezilienli asistattr

Rezilien!a asistat; in serviciul unei senectu: frumoase

1,"
I

redenumit senectute

ajutor psihologic oferitin vederea creQterii posibilitAtilor de schimbare (acompaniament indreptat spre stimularea capacitdtilot de rezilientd).
La nivelul etapelor care jaloneazi in mod clasic programele de promovare
a rczilie tei asislate la persoanele varstnice este dezirabil, in primul rind, ca
indivizii, pe mdsuri ce imbitrAnesc, sd con$tientizeze situatiile 9i circumstantele care le creeazi din ce in ce mai multe dificulttrti (adici le conferi un
sentiment de neputinte), dar totodati, 9i mai ales, sd realizeze ce lunt intotdeauna pe deplin capabili si deauncurs Pozitiv existentei lor, gratie resurselor
sau competentelor pe care le detin sau le mai Pot incS dobindi. in al doilea
rand, sunt invitati se-$i exprime sperantele Pe care le au pentru propria
per-soantr (aiteptiri terapeutice), in privinta posibilititilor de adaPtare ti/sau
dezvoltare care le sunt oferite. in aceasti etapi este imPortant, uneori, si fie
rectificate anumite stereotipuri negative asociate senectutii, dar Si anumite

tre?yr^e

CAteva exemple de programe care promoveazi

rezilienta asistatE la persoanele virstnice

in 1995, organiza!ia Motldinla a Siltititil (OMS) ii-a lansat ambiliosul program Sexcctxle si sitfitate, axat pe elaborarea unor Politici de Preventie care
permit asigurarea celei mai bune calitali a vielii, pentru cet mai mult timP 9i
pentru cit mai multe persoane varshice cu Putint:. intr-o manieri indirecte,
este l'orba in acelafi timp de limitarea substantialS a cheltuielilor c! sinAtatea,
aflate in crestere, generate partial de ingrijirile medicale oferite din belqug
persoanelor \'arstnice. Actiunile desfaiurate de OMS Pentru atingerea acestor
ol'iectiYe au cepetat o turnuri decisive pe parcursul anului international
dedicat persoarelor virstnice (1999). in acel an, tema Zilei Mondiale a SinitiIii
a iost Sd rriri.i,i.rr n.lili Pentru 0 i lbitrAni t'mnos,iar directorul general al OMS
a anuntai lansarea unei misc;ri mondiale de refleclie 9i actiune in sPrijinul
a.estui obiecii\'. Pe parcursul anului 2000, programul Sellect te $i sdllitnte aIost

COLEIIE

AG UERRE

carirated uietii, pentru a sublinia ideea

cE senectutea
de viali globalA (OMS, 2O0O).

In 2002, OMS a promulgat anumite recomandiri pentru

o
toasi. pe care este bine se Ie amintim-jnainte de a descrie ""r,".rr," "A.,d_
particularitifile
modalitifilor de asistentd ce decurg din acestea: 1.1 gri.ia
pJntru reducerea
factodlorsomatici de risc susceptibili si creasc; probabilitai"J
a" upuriEi"
mitor boli li adoptarea unei bune.igiene a vietii fizice (alimenta[i!
" "r,,.rechilibrati,
lipsa obilnuintei de a fuma, activitate fizici, complianf;
,"rup*,,.a
2) intrelinerea- fa cultEtilor cognitive prin continuarea ;nv;l;.iil
",..y,
a rezolvArii
anumitor probleme, a transmjterii propriei expedente
a
exersirii
abilititilor
li
sociale gi verbale; 3) invitarea unei bune gestioniri
a stresului, a anxietigii
9i
a conflictelor interpersonale, cultivand cu prectrdere
emolii pozitiYe, pentru
evitarea aparitiei unor stiri depresive qi combaterea
s",.,ii'r.nJri

a".ir,-

guritate; {) intretinerea unor rela(ii armonioase cu ceiralgi

;i implicare social.i.
I ora-actuala, mai multe programe
anglo_saxone .ori; ,; uri"gi unul
"

idei treiite relativ la natura travaliului psihologic propus gi la rezultatele

aiteptate, ltiind c; majoritatea persoanelor varstnice nu sunt ince obignuite sd
beneficieze de un ajutor psihologic. intr-o a treia etaP;, va fi incurajattr invdlarea unor noi moduri de gAndire gi de acliune, garantAnd mentinerea
conlpetentelor ii a unei stiri optime de bine, dar 9i Preg5tirea Pentru viitor,
anticipand solutii realiste la problemele ce pot aperea in contiruare.

;i

priviti dintr-o perspectivi

sau
altrrl dintre aceste obiective. De
mulrumisi,prezentim .ate,,u a.1ii',ii';l;:;:,TJ:;j''#i"'1,1:;'3;u' '* ''"'.
I12003, Institutul Nafional Suedez de Sinitate public;,
su"9ir., ilu .ornirio
europeani qi de doisprezece parteneri (printre care qi OMS),
a Iansat proiectul
Hcalthy ngcittgt. Acesta urm;reste promo'area unei
senectuti sdnatoase ra
persoanele cu varsta peste 50 de ani gi preg;tirea
lor pentru a lucu ,n roi mai
activ in societatea noastrj. Obiectivele principale ul" u.""t,11
fro,"., ,ur,,
culegerea 9i difuzarea cunoltintelor actuale refeiitoare
Ia sanatate'ln contextut
imbitr6nirii, emiterea de recomandiri pe baza cirora s;
fi"'lrlie a"cizii
politice in favoarea persoanelor virstnice, dar
facilitarea
p,rn".ii to. in
li
practic;. Acliunile intrepinse in cadrul proiectului H..nlthy
og.i,,g r" i.,r.ri,
obligatoriu in sfera a zece obiective prioritare, care ou fort
^"'r.,tinirr",
1) incurajarea activitili profesionale un timp cit mai indelungat
cu putint;;
2) prelenirea singuritetii li a izolirii;
3) promovarea s;nitilii psihice qi a srarii de bine;
{) crearea unor medii securizante ;i stimulative (spatii verzi, climatizate etc.);

5). I;udarea
senAtoase;

virtufilor unei alimentatii pi a unor obignuinfe nutritionale

O \ rrsrune in Iinrba fran..za

rr.;,;i;

";';;;j;;;;,,ii

a acsrui

iil"'"'

'+'*t' p*'cllrtat:'
rrDr

Tratatde rezilienl5 asistata

Po'1te ri

des';rcat'i de

Pc site

urH'n/ii'rl

Rezjlien!a asistat: in serviciul unej senertuti

frumo.sF

391

3sz

6) incurajarea

activitifii fizice;

accidente, maltra7) prevenirea traumatismelor (provocate de cideri,

tiri

etc.);

consumului de
8) recomandari pentru renuntarea la tutun 9i reducerea
alcool;
tratamen9) evitarea abuzului medicamentos (supraconsum, neresPectarea
etc.);
medicamentoase
interacfiunilor
tului, neluarea in considerare a
(vaccinare
antipreventive
sanitare
adoptirii unor misuri

10) stimularea

gripali, depistaiea anumitor forme de cancer etc.) ;i utilizirii serviciilor

de ingriiire intr-un mod competent'

De altfel, au fost promulgate gase principii fundamentale:

a) respectarea persoanelor varstnice, intruc6t ele constituie o resursS

o
Pentru soci"tate, 9i nu Povard;

b) garantarea accesului la ingrijire

qi sdnitate Pentru to!i, fEri vreo

formi

de discriminare;

asociate vArstei, dar 9i ameliorarea imaavea

despre senectute;
ginii pe care societatea o Poate
a autonomiei persoanelor
indelungat
mai
cl) menfinerea pentru un timp cAt
de demnitate;
motit'e
din
vArstnice gi a puterii lor iecizionale,

c) lupta impotriva discrimindrilor

e) luarea in

considerare a nevoilor particulare ale anumitor Persoane

l'Arstnice;

f)prevenirea(pecAtsepoate'..),maidegrabidecitl,indecarea.
conform steverink

ef n/.

(2005), persoanele r-arstnice pot fi ajutate in primul

rAndsS-9imenlindstareadebine,aclionAndinprincipalpegaseniveluri:
adesea reduse; 2) oferindu-le o
1.) intirindu-le sentimentele de autoeficienli,
si ia inifiative; 4) incuincurajAndu-le
3)
,ririr.,e pozitivi asupra existenfei;
repertoriul de
Iirgindu-le
5)
gratificante;
rajAnd angajarea loiin activit6li
stresante gi
situa{iilor'
fald
face
a
stiategii de adaptare disponibile Pentru
(precum
sprijinul
multifunclionale
resurse
6) incitandu_le sd mizeze pe
de
multimodal
un
elaborat
a
fost
Program
social). Pebaza acestor principii,
Progrnnmre)- Acesta mizeazi
promovare a stdrii de bine (Grorringen Interuentiort
de sinitate generali (prin
stare
buni
a)
o
resurse:
pe utilizarea optimi a cinci
adaptat al durerilor
tratament
al
unui
viald,
de
intermediul unei bune igiene
fizice
activitili
b)
etc.);
mediului
a
9i mentale plicute
fizice, alunei securiziri

gi stimulative; c) trei tipuri de spriiin (sustinere afectivi, a respectului

COLETTE AGUERRE

9i

motivafionald). Testati in cazul persoanelor vArstnice din Olanda, aceasti

abordare pare si dea rezultate mai bune decAt un simplu aport informafional
despre senectute (biblioternpie). Degi acest program nu reuseste si modifice
radical impresia negativi pe care vArstnicii o au asupra existenlei lor, nici si
imbogifeasci evantaiul modalitililor in care iqi folosesc resursele, el contribuie Ia dezvoltarea majoritdfii competenfelor gi abilitiqilor considerate necesare pentru gestionarea cu brio a propriei senectuti.
La rAndul lor, Fernilndez-Ballesteros et nL (2005) au introdus de peste zece
ani in Spania, Italia qi Anglia, un program intitulat Vital-Agitrg-M@, destinat
persoanelor vArstnice care doresc si imbdtrAneascd frumos. Aceasti abordare
multimodali, esenfialmente psihoeducativi, cu o durati globali de 70 de ore,
formati din 22 de ;edinfe sdptdmAnale, laudi virtufile unui stil de via!5
sindtos pentru sindtatea fizici 9i mentali. Principalul siu obiectiv este de
a stimula seniorii si rimAni activi gi competenfi cAt mai mult timp cu putinfi,
din punct de vedere fizic, intelectual gi social. Astfel, sunt invifate dit.erse
mijloace care si suplineasci deficitele cognitive, mnezice si funcfionale care
apar odati cu vArsta (strategii de conrpensare a pierderilor) si sunt propuse
modalitef de implementare a ceea ce a fost invifat, pentru a perfectiona competenfele gi abilit5lile nou achiziqionate (strategii de optimiznre a resurselor).
Acest program, al cirui con{inut este descris pe scurt in tabelul 2, a fost

393

pAni acum testat cu

succes in cazul a 88 de persoane cu vArsta peste 60 de ani

(Ferndndez-Ballesteros, 2005). Majoritatea persoanelor vArstnice participante
sunt de pirere ci memoria li s-a imbundtdfit in mod evident, ci iEi gestioneazd
mai eficient existenfa, ci au inceput si aprecieze mai mult viafa, ci au o imagine imbunitdliti despre betranetea lor gi c5, in general, resimt mai multi
plicere si o stare de bine mai durabili. Autorii acestui program au remarcat
mai ales pe termen scurt o reluare vizibild a activitifii (la toate nir.elurile) gi
adoptarea unei mai bune igiene alimentare. in schimb, efectele pozitive ale
programului asupra sdnitifii nu apar imediat (fiind necesare gase luni pentru
observarea schimbdrilor semnificative) gi sunt mai pu{in spectaculoase 1a
persoanele vArstnice din azilurile de betrani (avAnd, firi indoialS, mai puline

posibilitili de control decAt cele neinstitufionalizate).

in Franfa, Philippe Bas, ministru delegat al securiti[ii sociale, persoanelor
vArstnice, persoanelor cu handicap gi familiei,

anuntatin 2005 implementarea

unui plan de ac{iune care si le ofere proaspefilor pensionari posibilitatea de a

imbdtrAni in condilii bune. Este vorba de planul nafional Biett i'ieillir (infuntrirtire frunroosd). Acest proiect dovedegte o congtientizare crescuti si salutari
din partea institu(iilor publice franceze a provocdrilor ridicate de imbitrAnirea

Tratat de rezilienll asistatl

Rezilienla asistatE in serviciul unei senectu!i frumoase

demograficd. in armonie cu ploiectele vecinilor nogtri europeni Ei cu directivele generale ale OMS, obiectivul central al programului Bien vieillir esle
acela de a dezvolta acfiuni preventive pentru limitarea complicatiilor bolilor
cronice (hipertensiune, tulbur;ri senzoriale, ale mersului, ale echilibrului
etc.), de a incuraja adoptarea unor comportamente benefice sinititii (activitate
fizicd, alimentafie echilibratA etc.) $i de a ameliora semnificativ calitatea vietii'
persoanelor varstnice, oferinduJe in special un mediu de viafi agreabil gi
roluri sociale gratificante. Preconizeaze, de asemenea, desfAiurarea pe o sca!;
mai largl a evaluirilor medicale gerontologice, in vederea identificirii precoce a factorilor de risc ai dependenteil. Se recomande, de altfel, deschiderea
unor birouri unice pentru centralizarea unor informalii sulceptibile sA intereseze Persoanele varstnice (lista azilurilo! pentru senio , de exemplu), aceasta
pentru a le simplifica demersurile administr.rtive ti a Ie facilita accesul la

anumite servicii.
Tabelul 2. Descrierea celor 22 de Eedinle ale programului Yital Agin8-M@
(dupe Femiindez-Ballesteros e, nl., 2005i lrrdus de Colette ASuerre)

Numirul

Durata

tedintelor

ledinlelor

l
l.

Prczentnrea genenld a

A inb nl r ini ft u tnos ke ifi t tirut d a c as t a )

Inter'1et l: n flalt t,liilot tb dr un;fift

Despre

inryrlanla sentiktd,i.rhti

6.

7_

NIlI/ilic fi snnrinl.

9.

Vir t u lile gatdir

te ocupa de tine cu

!'i, txir'lc

11.

11.
13.

dc

ca tpelc,tlll

AuIarespo sobiliInte si arli0r.'i;,od,i/ire

pldfit

cr.,l:iiirlxir:i.
ii pozitit.

A a.,ea Rtiil de prcptill co4j

Aclil'ilili pl1c k ti state t:ire
A face faln stuesullti

Deteniti extert

h1

L)t.optiil.

in i,/.,,,. ,r,r..i.c

Din aceastiperspectivi p parcursul ultimilor treizecide ani. doua case de pensii complementare,
au deschisin Franta opt.ntre care p mes. astri.1000 de vizitalori pe an pentru
efectuarea evalu;rilor prerentive de s:nataF, atat sub aspe.r mdical, c;t Si psrholo8i..

lsir. Si,4r..,

COLETTE A6UERRE

Ameli or ali-1.!i

15.

16.

Sex alitale: dincolo.le g?niloliIate

xt)rhn a! i-t'd ct ea

in

lirit at e a

Aneliolnti ld relaliile

18.

5i ceilalti

19.

Anlrenali-L'n cteietul

20.

21.
22.

cu

fanilia ri cu cei alropiati

neooie de dutnnearoastrd

pentr

a prcI,eni

Moarlea.face de asenletea patte din

2

ilegraddrile imbdtrinirii

liatd

inlel4tcine Siinudtnre pe lot parctnsli detii

Re.umnt, co clu.ie

i tull

are

Alte mijloace complementare de promovare

a rezilienlei asistate la persoanele virstnice
Ca lucrurile si fie cAt mai clare, prezentim mai jos trei mari grupe de
interventii clinice, care se deoselresc in funclie de importanta relativtr acordatd
trecutului, viitorului sau prezentului indivizilor v6rstnici.

A trage inv5lSminte prelioase din propriul trecut

prcsrnnt ui

10.

fi emot

Continutul iedinlelor

(oic)

1.

11.

A face o retrospectivl a vietii pentru a trage

invSl5minte prelioase din trecut

Retrospectiva vietii conste in revizitarea propriei autobiografii in vederea
favorizirii unei integriri a expe enlelor de viatE trecute si actuale, fird regret
sau amir;ciune (Butler, 1974). Mai exact, este vorba de o reconsiderare a
istoriei personale, zibovind mai curind asupra evenimentelor fericite, decat
asupra celor dificile. Subliniind realiz;rile trecute, acest tip de abordare faciliteaze acceptarea egecurilor personale gi le relativizeaz; impactul. Totodate,
genereazi un sentiment de autoeficienti care incurajeazi rezolvarea problemelor $i stimuleazi urmirirea unor obiective care dau un sens existentei.
A ajuta persoanele varstnice sA intocmeasce un bilant constructiv al propriei
existente, prin intermediul unei abordiri narative, se prezinte in aceasti
privin{i ca o modalitate de a le dezvolta rezilietlt0.

in cazul persoanelor varstnice, doui forme de retrospective ale vie{ii ar fi

cu precidere de promovat (Cappeliez et al., 2007): retrospectiva de viatA

Tratat de rerilintl

.sirlatl r Rezilienfa asistati in serviciul

unei senect!li frumoase

integratiod gi retrospectiva de vial| instrutnentali. Forma integratiod implici

o reevaluare pozitivi a evenimentelor de viafd trecute, in toate domeniile gi
pe fundalul intregii viefi. Ea favorizeazl acceptarea inconvenientelor, apropierea intre idealurile lor gi realitate, congtientizarea prezenfei procesului de
dezvoltare de-a lungul intregii viefi gi construirea unui sens al propriei

Anticiparea pozitivl a viitorului,

astfelincit sE fie a;teptat cu mai mult5 senin;tate

3s7

ouwehand et al. (2007) subliniazd necesitatea adoptdrii unei adaptiri

odati cu v6rsta, inaintea apari$iei unor evenimente perturbatoare,

pronctitte

existente. Retrospectiva de viafi instrumentald se centreazi mai mult asupra

amintirii episoadelor in care au fost rezolvate probleme. Implici.amintirea
felului in care au fost abordate anumite situa(ii dificile gi apoi solufionat'e.
Astfel, permite dedramatizarea egecurilor, reevaluarea pozitivl a propriilor
capacitifi de gestionare a intorsiturilor importante ale t,ietii, recunoagterea
eficienfei solufiilor testate gi pistrarea unor planuri judicioase de acfiune
pentru atingerea obiectivelor dorite. Aceste doui tipuri de rememorare ajuti
astfel persoanele vArstnice sa geseasce in ele, prin ele insele, solulii adaptate

mai degrabi decat

recurge exclusiv la o modalitate reactittd de a face fa!i, cu

scop esenfialmente defensivt. No[iunea de nilnptare proactiad, inilial propusi
de Aspinwall gi raylor in 1997, se referd la un ansamblu de acfiuni strategice
(fixarea obiectivelor, planificarea acfiunilor pentru atingerea lor, autointiriri
pozitive etc.), permifand anticiparea situa[iilor adverse intr-o modalitate
constructivi. Acestea sunt percepute atunci ca provociri, 9i nu ca ameninfiri,
ca surse de stimulare gi de dezvoltare, gi nu ca potenfiali factori de risc.
ActivitSfile viefii cotidiene pot, de exemplu, si apard ca oportunitili de dezvoltare atunci cand sunt percepute ca niqte provociri de depigit, pentru
afirmarea propriei independen[e 9i autonomii.

problemelor pe care le au.

Vaillant (2004) ne asiguri ci persoanele care doresc si imbitrAneasci

frumos ar fi mai cAgtigate dacd s-ar preocgpia mai mult de capacitatea lor de
a ierta, decAt de nivelul de colesteroMertarea poate fi, intr-adevir, infeleasi
ca un judicios procedeu salutar pentru a face fa[i adversitilii. Este vorba, mai
exact, conform Enright et aI. (2001, Mufroz Sastre ef al., 2009), de un proces
interindividual gi relativ complex, prin care un individ agresat de un altul
(care are un comportament nedrept fafd de el) alege si renun{e la resentimentul
fa[5 de acesta din urmi, mai degrabi decAt si se rizbune.
Trebuie constatat ci iertarea ajuti adesea la intreruperea propriei suferinfe
psihologice, ajung6ndu-se la emofii pozitive fali de persoana care ne-a rdnit
(precum empatia, compasiunea, bunivoinfa gi iubirea). Iertarea implici, altfel
spus, o schimbare a atitudinii fali de realitate, sursi a unei transformiri de
sine pozitive. Menfionim ci iertarea nu inseamnd negarea existenlei unui
prejudiciu suferit sau, mai mult, lipsa de discernimAnt in ceea ce privegte
situafia suportate. Iertarea autentici nu implici in mod necesar si obliga(ia de
a se impica cu agresorul, de a-l scuza sau de a-l scuti de consecintele faptelor
comise. Nu sunt obligatorii nici convingerile religioase, deqi iertarea este incurajati de toate marile religii (cregtinism, mahomedanism, hinduism, budism).

t
1

lr{en$onim ci este'orba de tipul de adaptare cel mai des studiat de citre cercetitori.
Ghidul nninntorllrt poate fi obtinut de la Laboraiorul de gerontologie al Universitifii din
eudbec,
Trois-RiviEres, C. P. 500, Trois-Rilidres, Qu6bec, C9A 5H7.

COLETTE AGUERRE

o atitudine proactiud participi la alimentarea unui sentiment de reuqiti

personali qi de satisfacfie in ceea ce privegte viafa, mai curand decat sE atenueze suferinfa psihologici gi/sau fizicd. Ea contribuie, totodati, la identificarea precoce a semnelor care anunti o probabili deteriorare a stirii de
s5nitate (fizici gi/sau mentali) qi joaci ulterior un rol motor capital atunci
cand trebuie implementate rapid misuri pentru protejarea sa. in contextul
unei reeduciri fizice, ulterioari fixirii unei proteze articulare, atitudinea
pronctizrd favorizeazd in cazul varstnicilor o recuperare mai rapidi a capacitElilor lor func{ionale (Greenglass et a\.,2005).
Atunci cand aceasti competente proactivi lipseste, asisten{a psihologicd
poate contribui la crearea unei perspecti\re pozitive gi mai constructive
asupra viitorului (Greenglass et n|.,2006).ln acest sens, o echipi din eu6bec
a pus la punct un program de intervenlie intitulat ,,Administrnrea scopurilor
personnle", care are drept obiectiv stimularea persoanelor si aleagd, s6 planifice ;i sd urmireasci un scop personal important, concret gi semnificatir,.
Este vorba de o intervenlie de grup (reunind intre cinci gi Eapte persoane),
care se desfigoard pe parcursul a 10-i2 sdptdmani gi este animatd de o
persoani abilitatd2. Avantajele sale asupra stdrii de bine au fost remarcate mai
ales la proaspefii pensionari (Dub6 ef a\.,2007). si menfiondm ci acest tip de
asisten{i face astdzi tot mai mult parte integrantd din programele de pregdtire

A ierta

Tratat de rezilienttr asistatr

Rezilienta asistatl in serviciul u nei senectufi frumoase

rI
I

pentru senectute deja existente, precum in special cel propus de Bodb el

(2006,2007) in

A te ancora

Jirile

al.

de Jos'.

in prezenLpentru a-l aprecia mai bine

A accepta

ll

I
I
I

Pentru Hayes gi Smith (2005), acceptarea necondilionatd a realitdfii, oricAt

duri ar fi ea, este o alternativi preferabilS evitirii experienfelor negative,
un prim pas obligatoriu pentru inifierea unui proces de schimbare care.si
genereze mai pufind suferinfi psihici. Conform acestei perspective, acceptarea
nu constd in negarea existenfei dificultifilor care apar gi/sau in renunfarea la
gestionarea lor. Este vorba, dimpotrivi, de a conEtientiza natura lor, factorii
care Ie intrefin gi consecin]ele pe care le au, pentru a nu le transforma in probleme importante. Examinarea minufioasd a ceea ce se petrece permite observarea veritabilelor mize ale situafiei gi, in acelagi timp, gisirea unor noi
modalitifi de a le gestiona, de data aceasta constructive. Din punct de vedere
motivafional, inseamni a tinde spre un mod de viafi care rispunde mai
curAnd aspiraliilor noastre existenfiale, decAt refuzului orb al suferinfei.
Reversul pozitiv al acceptirii este o implicare activi in acfiuni conforme cu
valorile existenfiale de care suntem atagafi. Si lutrm exemplul unui individ
care suferi de dureri cronice. O preocupare firi limite fafi de durerile sale
cronice poate contribui in mod paradoxal la exacerbarea lor, conferindu-le o
importanti exagerati. Pornind de la aceasti constatare (chiar dacd pape
paradoxal), acceptarea durerii fizice va insemna incetarea depunerii unor
eforluri colosale pentru a incerca controlarea ei, iar ea nu-i va mai conduce
existenfa ascunzAnd aspectele sale cele mai pldcute. Aceasti congtientizare a
propriilor limite se poate dovedi dureroasd dacd determini sentimente intense
de neputinli. De asemenea, este adecvati asocierea sa cu un bilan! pozitiv al
resurselor personale, pentru a incuraja la subiecfii vArstnici procesul de acceptare a pierderilor induse de imbitrAnire (Ranzijn giLuszcz, 1999).
de

I
r

Programul lor intitulat ln nnticipatiotr of the golden yenrs (Anticipintl anii de aur), se adreseazi
persomelor cu vArste cuprinse intre 50 9i 75 de ani.

medita

3ss

Potrivit lui Kabat-Zinn (1990),

o modalitate de a cultiva acceptarea, care nu

depline congtiin{e a ntonrentului prcztrrt,
gre$,
este
dezvoltarea
unei
poate da

prin intermediul unei practici meditative adaptate, invitand la indreptarea

atentiei, intr-o manieri intenfionati gi detagati, spre experienfa care se desfSgoari moment dupi moment, fie ea negativi sau pozitivi. Aceasti tehnici,
mai cunoscuti sub numele de abordarea mindfulness (meditagie concentrat.l),
incuraieazi contactul direct cu realitatea, mai degrabd decat prin intermc,diul
reprezentirilor sale. Poate fi vorba ..le a-;i menfine atentia, intr-o moclalitate
detaqati, asupra gAndurilor, emofiilor gi senza(iilor sale fizice, ablinind,,r_se
totodati de a emite judecS|i, pentru a fine la distanfd emofiile prea durenrase.
Aceasti abordare contemplativd se prezinti in plus ca un preambul al
acliunii, intrucAt contribuie la realizarea unor alegeri strategice neingriclite,
de mecanismele fobice de evitare. Conform McBee (2008), medita{ia concentrati ajuti indivizii r,6rstnici si-gi perceapi cu mai multi seniniitate
betranetea, ferindu-i mai ales de expunerea la recideri depresive ti/sau efi_
cientizandu-le controlul asupra durerilor fizice cronice. Ea ar contribui, in
acelagi timp, la indulcirea suferinlei nytnrlirrdtorilor care trebuie si se ocupe
zilnic de o persoani vArstnicd cu demenfi.

trii

experienle optime

starea de bine nu rezidi nici in confortul material, nici in

a realiza activitifi personale liber alese gi indreptate
spre realizarea unui scop personal, Csikszentmihalyi (2004) s-a interesat de
binefacerile experienlelor optime (llow exlterience) asupra sinititii fizice ;i psihice
a indivizilor. Nu este vorba de simple experien{e hedoniste, ci mai curirnd de
experienfe generatoare ale unei stiri psihologice apropiate de fericire. Aceste
experienfe se caracterizeazi printr-un sentiment de fluiditate mentald qi de
intensi concentrare asupra unor sarcini care mobilizeazd un mare numir de
competente gi constituie provociri surmontabile pentru individ. Ele se pro_
duc atunci cAnd acesta din urmi are in vedere un obiectiv precis, care necesiti o coresponden[i stransi intre abilitdlile sale gi exigenfele unei sarcini gi
obtine imediat un efect care-l informeazi despre eficien!a ac[iunii specifice
Constatand

succes, ci

ci

in capacitatea de

desf6gurate.

I
COTETTE AGUEP.RE

Tratat de rezilieniI asistati

r Rezilien!a asistat; in serviciul ur-r

..r

ecru\ifrur,.z.e

4OO

Aceste tentative de ajustare la ni;te exigenle adaptative, liber consimgite

ne amintesc in

linii mari acfiunile strategice preconizate riguros in studiile

care se ocupd de imbdtrAnirea frumoasd (exercitarea propriilor competen{e

in

I'ederea dezvoltdrii qi perfecfionirii lor, elaborarea unor proiecte semnificatit-e la nivel personal, stabilirea unui plan de acfiune;i autoincurajarea pentru
a-9i atinge obiectivele etc.). La virstnici, poate fi mai ales vorba de o modalitate
abili de generare a emoliilor pozitive, adicl de a pune temPorar intre par.lnteze o suferin[i psihici gi/sau fizici (Csikszentmihalf i, 2004).

Concluzie
Odata cu mirirea considerabili a speran[ei de viafi in lirile occidentale,
a imbetrani sinltos a devenit o provocare importantd, care impune necesitatea
unei politici globale de prevenlie avAnd drept scop Plomovarea unei inrbdtr,iriri frrmroase. A intruni condigiile unei imbetraniri de calitate implici adesea
luarea unor inigiative psihologice vizind mobilizarea qi stimularea capacit.ifilor de rezilienli ale persoanelor virstnice, ajutAndu-le sE identifice, sd

multiplice 9i si exploateze mai bine propriul potenlial adaptativIntroducerea conceptului euristic de.rezilienld asistati se dovedegte a fi
prelioase pentru ghidarea acestui gen de demers clinic in funclie de anumite
I.rincipii directoare (vezi Ionescu giJourdan-lonescu,2006, pentru o Prezentare
detaliati a acestui concept). Ea intervine amintind ci acompaniamentul
psihologic propus trebuie sd men{ini cu orice pret autonomia indivizilor gi si
respecte in mod fundamental propensiunea lor naturalS citre autodeterminare. Importan(a acestui gen de considera{ii se dezviluie pe deplin atunci
ca:rd se stie ci traiectoria de dezvoltare a indivizilor care irlainteazi in vArstd
este profilatd, cel pufin parfial, de obiective liber stabilite gi de alegeri strategice temeinic gAndite, efectuate in amontele (adaptare proncf iud) sau in avalul
(adaptare renctita) unor situalii perturbatoare. Ea poate fi supusd, de asemenea,
cel pufin parfial, unei atitudini deliberate de deschidere fa!i de experien[a
constructive a iiscurilor existenlei (strategie
Lrrezenta, propice unei acceptiri
de exemplu, lua forma unei iertiri).
putAnd,
situatia,
cu
cle acomodare

Exprimarea reflecliilor noastre clinice prin intermediul unor principii

yalorizate de Ttsihologin Ttoz.itit'i ne inl'itE, in plus, si privim intr-un mod hotd-

rat optimist imbitrAnirea, elogiind intenlionat poten[ialitilile indivizilor

r-irstnici, legitima lor clutare a mai binelui, nevoia lor naturalS de a fi utili,
cle a trii in simbiozi cu ei in9i9i gi in armonie cu ceilalli, si chiar de a atinge

COLETTE ICUERRE

o formi de maturizare sau de gerotranscendenlat, ajungAnd si se inalge in plan

psihologic qi spiritual.
Activitatea de prevenfie in acest domeniu rdmAne, orice ar fi, o intreprindere dificili gi de lungi durati, care, in mod ideal, ar trebui realizati precoce
pentru ca roadele sale si fie trainice (dupi cum subliniazi gtiinfific Friedrich,
2003), implicAnd puternic participarea (pro)activi a seniorilor, eventual sub
supravegherea unei asistenfe psihologice. Pe de alti parte, luarea in conside-

40I

rare a particularitifilor individuale ale persoanelor care inainteazi in vArst5

(resurse exploatabile, obiective indrizne{e, deschidere citre schimbarea imediat5, prioriti[i Ei valori existenfiale etc.), dar gi a diferitelor adversiti[i care le
jaloneazi drumul evolutiv specific (pensionare, vdduvie, aparifia dependenfei
etc.) ni se pare esen{iali, pentru a personaliza qi mai mult serviciile care le
sunt destinate gi a le recentra asupra anumitor problematici foarte probabil si
apari (cideri, pierderea autonomiei, singuritate gi izolare, cle exemplu).

Dupi opinia noastre, o atentie deosebitd ar trebui acordatd populaliei

feminine care imbitrAnepte (suprareprezentati numeric, mai longevivd dec6t
cea masculin6, avAnd in general o stare financiard mai pulin buni etc.) gi
persoanelor trecute de 80 de ani, mai ales acelora care sunt grav bolnave
qi/sau care 9i-au pierdut autonomia, care-gi revendici dreptul de a muri cu
demnitate2 qi uneori solicitd ajutor pentru a-Ei pune capdt zilelor. Ne referim
aici la aspectele morale 5i filosofice ale problemelor legalizdrii eutanasiei sau
medica13, care ne inviti si ne punem intrebiri despre limitele
rezilien[ei osistnte. Din punct de vedere etic, este oportun, intr-ader,5r, si ne
gAndim dacd suicidul asistat ;i eutanasia sunt acfiuni violente bine-venite,

suicidului asistat

Termen imprumutat de la Tomstam (1997).

Ne referim aici la persoanele in vArstd care igi doresc cu ardoare si inkerupi un tratament,
paliativ sau vital, relativ impoviritor ;i constrAngdtor (hemodializi sau chimioterapie de

exemplu), in ciuda riscului letal implicat.

Olanda este primrrl stat europem care a legalizat suicidul asistat gi eutanasia, in condifii foarte
stricte li Precise. In Statele Unite, statul Oregon, s-a votat h data de 8 noiembrie 7991Death -a'ith
Dignity Act, care autorizeaze suicidul asistat medical. ln Elvetia, ajutarea unei persoane de a muri
este consideratr o infracgiune, ,,in afara situaliei in care gestul este altruist qi firi mobil egoist".
Cererea de suicid asistat medical este consideratl ,,valabili" daci sunt intrunite cinci condifii:
1) existenla unei boli incurabile gi 2) suferin!e insuportabile, 3) prognostic fatal sau evolutie citre
o invaliditate definitivi ;i ireversibilS, -1) persoana are discemimint 9i 5) dorinla de a-qi pune
capit vielii a fost afirmate in mai multe rAndui. RezumAnd, suicidul asistat este legal in Eh.e[ia
atunci cind se reduce la o complicitate pasive, la care persoana consimte intn: totul. Au fost
formulate obieclii importmte impotriva suicidului asistat. Trebuie mai ales subiiniat ci trecerea
la actul suicidar rdmine m gest de disperare, ceea ce repune pargial in disculie capacitatea de
a lua decizii libere ;i avizate. Poate fi regretatd, de asemenea, o formi de banalizare a morlii
Provocate, Promovarea unei societiti individualiste in care drepturile subiectile ale individului
au prioritate in fala legSturilor solidarititii colective.

Tratat de rezilien!5 asistatl

Rezilien!a asistati in serviciul unei senectufi frumoase

I
lr

Ir
I

mai rezonabile decAt aceea de a prelungi o vialA lipsitS de sens ih ochii

persoanei care o triiiegte, aceasta in anumite situalii foarte clar delimitate
(existenta unei boli incurabile Ia o vArsti deosebit de inaintati, de exemplu).
Totuli, tentatia de a accepta toate formele de asistenti in virtritea avantaielor lo! psihologice cere o reflecfie mai aprofundati. Si luam, de exemplu,
serviciile de ,r,rtol sexual direct, ala cum sunt numite pudic, care sunt oferite
deja de douizeci de ani in Statele Unite gi in Europa de Nord, dar, de asemenea,
ii in alte liri europene (Olanda, Germania, Eh.elia etc.) persoanelor cu grave
handicapuri fizice li/sau mentale, adesea lipsite de contacte afective $i
nesatisf;cute sexual. Aceastd prestatie, decontati de casele de asiguriri in
anumite firi (cu prec;dere cele scandinave), conste in acdrdarea de seryicii
erotice (jocuri senzuale, inAngAieri, masaje, tandrete, uneori masturbare etc.)
pentru satisfacerea nevoilor carnale ale persoanelor care prezinttr o stare de
s;nitate precari. Aceastl form.i de asistenti este controversati in prezent,
deoarece ridic; probleme spinoase. Este moralA promovarea unei sexualiUtr
tarifate? Poate fi disociatd sexualitatea de sentimente? Cind este vorba de
dorinlS sexuali? Este datoria societefii sa asigure satislacerea sexuali qi chiar
fericirea acestor conceteleni? Etc.
in concluzie, in ciuda axiomei potrivit cireia indivizii trebuie sA remeni
principalii comanditari ai propriei existente, trebuie recunoscut ci respunsurile societeli sunt uneori tot atat de bine-venite pentru transformarea spaimei
Ior de a imbetrani intr-o ocazie de a se realiza. La acest nivel, guvernele au de
iucat un rol politic capital, ajutAnd persoanele varstnice si-li conqtientizeze
atuurile, acordandu-le locul pe care il merite in societate, incuraiandu-le s;
adopte un stil de viati mai sdnetos, stimulandule si rdmini active cat mai
mult timp cu putinti, facilitand accesul la noi cunoltinte pi oferinduJe, in
genere, oportunititi de cregtere li de dezvoltare psihologicd capabile sa coniere o mai mare savoare existengei lor. in acelagi timp, mizim pe o mai buni
coordonare intle cercet5rile fundamentale ii aplica.tiile clinice cirora le dau
na9tere, pentru ca petsoanele r'6rstnice se rAmanA un timp cat nai indelungat

actorii propriei existente, imbdtraniri

$i

morli.

Bibliografie
-\guerre C. (2001), Quels sont les facteurs psychologiques garants d,un l'ieillesse
rdussie?, Prrii.i,rcs psvchologiq,s, vol. 1, p. 1S-2;.
-{guerre C. (200-l), Le vjeillissement rdussi: une forme de resilience
A. Lejeune, ll.r1liss.r,.nl cl /..-ilier.e, Ilarsilia, Solal, p. 17-67.

COLETT' IGUERRE

l,ege avansd?, rn

Antonovsty A. (1985), The sense oI cr.:herence as a determinant of health, in l.D.

Matarazzo, S.M. Weiss, J.A. Herd, N.E. Miller li S. Weiss (coord.), Behaoiolal fualth:
a ha dbook of health enhance E t Ntd ilisease preoentior, New york, john Wilev &
Sons, p. 114-129.

Aspinwall L.G. Fi Taylor S.E. (1997), A stich in time: self-regulation and proactiYe
copi^E, Psychologic1l Bulletin, .vol. 121, p.417-.1'36.
Baltes P.B. (1987), Theoretical propositions of life-span developmental psychology: on
the dynamics between gror\'th and decline, Dei'elopmentnl pslriology, vol. 23, nr. 5,

p.617-626.

M.M. (1990), Psychological perspectives on succcssful aging: the

model of selective optimization t{ith compensation, in P.B. Baltes ii M.M. Baltes
(coord.), Suc.essrr, agil,g: perspectioes ftonr the behaoioral scirrx.cs, Cambridge,
Unrversity Press, p. 1-3.1.
Baltes P.B. $i Staudinger U.lvl. (2000), Wisdom: a metaheuristic (pratmatic) to
orchestrate mind and vertue to\Lard excellence, A, ericnn Pslchologisl, vol.
-15,
p.122-136.
Bandura A. (2003), Auto-e.fficaciti, Paris, De Boeck.
Br'rkman L.F. Si Syme S.L. (1979), Socinl netrl ork3, host resist.lncc and mortalit),: .r
nine 1,ear follow-up of Alameda County residents, Art.ri./r,r /ottrnal of EpiduriLttrtsy,
\,o1. 109, p. 186-20.1.
Bode C., de Ridder D.T.D. qi Bensing, J.M. (2006), Preparing for agjng: developnrent,
feasibility and preliminarv results of an educational program fo! midljfe and older
based on proactive coping theory, Pntiefit Educatio n,td Cou seling, vol. 61,
Baltes P.B. qi Baltes

p.272-278.

Kuijer R.G. ii Bensing

promoting proacti\.e coping conpetencies

Bode C., de Ridder D.T.D.,

J.\.1. (2007), Effecrs of an

intervention

in middle and late adulthood, Ii,l

Cerc,|lologist, v ol. 47, p. 42-51.

Brandsch;dter J. $i Rothermund K. (2002), The life-course dynamics of goal pursuit
and goal adjustment: a trso-process framerr_ork, Deteloltnetrtal Rei'ie-a,, yol. 22,

p. 117-150.

Butler R.N. (1974), Successful aging and the role of life review, laurnal of A rcrici
Geriatric Soiiety, vol.22,
2, 529-535.
^r.
Cappeliez Ph. $i Aguerre C. (2006), La compdtence et la rdsilience ) l'age adulte avancd,
inC. Chasseigne, Sfrass, sa,rld, sociell, vol.3, Reims, Presses Universitaires, p.93-117.
Cappeliez Ph., Rivarda V. 9i Guindon S. (2007), Functions des r6miniscences ) l,ige
adulte avanc6: proposition d'un moddle th6orique avec ses applications cliniques,
Rel'ue.uropie ne de l,sychologie aplliquie, vol.57, nr.3, p. 151-156.
Carstensen L.L. (1992), Social and emotional patterns in adulthood: support for socjo_
emotional selectivitv theoD', Ps.y.rology nrld,-1ri,rs, vol. Z p. 331-338.
Cerrato l.M. Si Fernindez de Troc6niz lr{.L (199S), Successful aBing: but w.h},don,t rhe
elderly get more depressed? Psv./7o/osy i,r S|.1in, \'al.2, p-2712.

Tratat de rezilienti asistati

r Rezilienla asisiat: in servjciul ! rj sene(tLtifrum.;::

-l
Colerick E.J. (1985), Stamina in later life, Social

Scicnce

and Medicine, vol. 27,

soi: pour une psychologie ltotitil,e, Paris, Odile Jacob.

nnlheur, Paris, Odile Jacob'
Un
men:eilleux
(L999),
B
Cyrulnik
Csikszentmihalyi M. (2004), Via\e: la psychologie du bonheur, Paris, Robert Laffont.
Dubd M., Lapierre S., Bouffard L. 9i Alain I'I. (2007), Impact of a personal goals ma-,
nagement program on the subjective rvell-being of voung retirees, Reoue europienne
tte psychologie nppli quie, v ol. 57, nr. 3, p. 183-192Enright R.D.. Mullet E. 9i Fitzgibbons R.P. (2001), Le pardon comme mode de rdgulation

dmotionnelle, Journal de thirnltie comPorternentalt

tt

cognitiae, vol.

'1,"1,,

nr.

4,

p. 123-13s.
Fava G.A. (1999), Well-being therapy: conceptual and technical issues, Psychothernpy
and P sy chosonnt ics, v o1. 68, p. 77 7-179
Fava G.A. 9i Ruini C. (2003), Development and characteristics of a rvell-being enhancing
psychotherapeutic strategy: u'ell-being theraPy, Jo:i't:al of Btlnz,iornl Tlrcrapy and
Experinrcntal Psychology, vol' 34, p. 45-63.
Ferndndez-Ballesteros R. (2005), Evaluation of a ,,\rital Aging-\{": a ps1'chosocial
program for promoting optimal aging, Euro|tenn Psychologist, vol. 70, nr.2,
p. 1-16-156.

Fern6ndez-Ballesteros R., Caprara M.G. qi Garcia L.F. (1005), \'ivir con vitalidad-M@:
an european

multimedia ptog.r*, Psrlchologv in

Sp,iitl,

r'ol. 9, p. 1-12.

Freund A.\{. qi Baltes P.B. (1996), Selectitte optini:ntiot;t'tih contpensation ns a strategy of

life-mangenrent: Prediction of subjectiz,e irtdicators o,f -.rtccess-Frtl ngirrg, manuscris
nepublicat, Max Planck Institute for Human Developnent and Education, Berlin.
Friedrich D. (2003), Personal and societal interrention strategies for successful ageing,
Ageing lnternntionnl, vol. 28, nr. 7, p. 3-36.
Fries J.F. (1989), Agirrg -"('ell, New York, Addison-1\'esler'.
Goulet L.R. gi Baltes P.B. (coord-) (7970), Li.fc-s1tntt dtr;llitnrciltnl Ttsyclnlogy: Researclt
nnd theory, New York, Academic Press.
Greenglass E., Ivlarques S., de Ridder M. 9i Behl S. (2005). Positir-e'coping and mastery

in a rehabilitation setting, lnternational lourrrnl

nr. {, p. 331-339.

o.f

R':i:altilitttion Resenrch, vol. 28,

Greenglass E., Fiksenbaum L. 9i Eaton J. (2006), The relationship betrveen coping,

social support, functional disability and depression in the elderlyi Auxietrl, Stress
and Coltirtg, vol. L9, nr. 1, p. 15-31.
Hartford \,I.8. gi Larvton S. (1997), Groups for the socialization to old age, in J.K. Parry
(coord.), Fronr prelentiorr to u,ellness througlt s'rtrlrP atrr;:. \err'\brk, Hanvorth Press,
p. 33--15.
Haves S.C. gi Smith S.X. (2005), Get out of rlour rrtirrd nrtti it;:o tlour li.fe: the neio acceptnfice
antl comntitntent therupy, Oakland, Neu' Harbinger.
Hill R.D. (2005), Posilire nging: t guide for mentnl he altlt P/.l's-siolldl-( nnd corrsrrrrers, Nerv

York, \\'.W. Norton & ComPanl'.

COLETTE AGUERRE

Hill

R.D. {2008), seten strategies for positiae aging: strategies to promote u,ell-being in old
Norton & Company.
Hobfoll s.E. (2002), social and psychological resources and adaptation, Reuiew Genernl
age, New York, W.W.

p.997-1006.
Cottraux t. (2007), Laforce aaec

of Psychology, vol. 5, p. 3A7-324.

Ionescu S. 9i Jourdan-Ionescu C. (2006), La psychopathologie comme processus:
vuln6rabilit6 et r6silience, in s. Ionescu gi A. Blanchet (coord.), psychologie clinique

et psychopathologie, Paris, PUF.

lette A.M. et al. (1.999), Exercise

It's never too late: the Strong-for-Life program,

Aniericnn lournal of Public Health, p.89, nr. 1, p.66-72.

Jopp D. 9i smith ]. (2006), Resources and life-management strategies as determinants
of successful aging: on the protective effect of selection, optimization and Compensation, Psychology and Aging, vol. 21, nr.2, p.25Z-265.
Kabat-Zinn j. (1990), Full cntastrophe liuing: usitrg the uisdom of your body and nrind to
face
stress, pait and illness, New York, Dell.
Kobasa s.c. (1979), stressful life events, personality and health: an inquiry into hardi-

ness, lournnl of Perconnlity and Social Psttchology, vol. 37, p. 1-1 1.

E.J. gi Rodin J. (1976), The effects of choice and enhanced personal

Langer

responsabilitv
for the aged: a field experiment in an institutional setting, Journnl of Personnlitv rtnd
Social Psychotogy, vol.3,1, nr.2, p.191-198.
Lorig K. qi Holman H. (1993), Arthritis self-management studies; a trvelve-vear revierr',
Henlth Educntion Quarterly, vol. 20, p. 17-28.
Marsiske M., Lang F.R., Bakes P.B. 9i Baltes M.M. (1995), selective optimization rr-ith

compensation: Life-span perspectives on successful human development, in

R.A. Dixon gi L. Backman (coord.), Conryensntingfor psychologicnl deficits nnd declines:

nrannging losses and promoting gnirs. Mahrvah, Larvrence Erlbaum Associates,

p.35-79.
McBee L. (2008), Mindfulness'based cnre: n CAM Model for
New York, Springer.

frail

elders and

their cnregiters,

Mechling H. (2008), Dementia and phl,sical activity, Euro\tean Ret,ieu, of Aging and
Physical Actittify, vol. 5, p. 1-3.
Morley J.E. qi Flaherty l.H. (2002), It's never too late: health promotion and illness
prevention in older Persons, Journal of Gerontology nnd Biological lt4cdicine Science,
vo|.57, p.338-342.
Mufloz Sastre M.T., Mullet E. gi Lecomte J. Q009), Le pardon: une porte ouverte sur
l'avenir, in J. Lecomte (coord.), lntroduction i la Ttsychologie positit,e, paris, Dunod,
p. i83-195.
Netz Y., IVu M.-]., Becker B.J. 9i Tenenbaum G. (2005), Phl,sical activitv and psvchological rvell-being in advanced age: a meta-analysis of interventions studies,
Psychology nnd Agittg, vol. 20, nr. 2, p. 272-281.
ong A.D. qi Bergeman c.s. (200,1), Resilience and adaptation to stress inlater life:
empirical perspectives and conceptual implications, Ageing Intenmtionnl, vol. 29,
p.219-216.

Tratat de rezilienli asistat5

r Rezilienla asistat; in serviciul

unei senectut-i frumoase

|
t

+oe

OngA.D., Bergeman C.S., Bisconti T.L. Si \\'allace K.A. (2006), Psychological resilience,
positive emotions and successful adaptation to stress in later life, lournal of Per'
sonality and Social Psychology, vol.97, p.73o-749.
Ouwehand C., de Ridder D.T. si BensingJ. (2007), A review of successful aging models:
proposing proactive coping as an important additional strategy, Clinical Pslchology
Reuieo, vol,27, nr.8, p. 873-881.
Organizatia Mondiala a SAn5tetii (2000), Aclit)e ageinS: frofi elidenc. lo aclio/t, OMS,
Ceneva, EIvetia.

Parker M.W., Bellis J.N,l. Qi Bishop P. (200?), A multidisciplina4 model of health promotion incorporating spirituality into a successful aBing intervention r,r ilh african
american and white elderly groupt Thc G.rcfitologist, voL 12, nr. 3, P. 40 15.
Pinqualt M. Si S6rensen S. (2001), Horv effective are psychotheraPeutic and other
psychological interventions r\.ith older adults? .{ meta-analvsis, lbu n\l of Metltal
Hentth Agi g, v ol. 7 . p. 207 -213.
Ranzijn R. (2002), Towards a positi\'e pslcholo8y of ageing: Potentials and barriers,
Austrolian Psychologisl, vol. 37, nr. 2, p. 79-85.
Ranzijn R. ti Luszcz M. (1999), Acceptance: a ke1'to tell-being in older adults?,
Australian Psychologisf, \,o1. 3{, nr. 2, p. 9l-93.
Robert-Bobde I. (2006), Projections de population pour la France mdtroPolitaine :r
l'horizon 2050: la population continue de croitte et le !ieillissement se Poursuit,
Lrscr P/eruirP, nr. 108q.
Ronch J.L. qi Coldfield J.A. (2003), I4e,,nrl il'.'/l,rrss ir dsi,,8j s//.nihts-bnsed aPPrca.hes,
MSW Baltimore, Health Professions Press.
Rowe J.IV. $i Khan R.L. (1998), Successful Ageing, Nerv York, Pantheon Books.
Ryan R.M. Si Deci E.L. (2000), Sell-determination theory and the facilitation of intrinsic
motivation, socjal development and rrell-being, Ar cricn Pslchalogisl, vol. 53,
P. b6-/6.
Ryff C.D. (1995), Psychological rrell-being in adult ljfe, Cr,r.rl Dircctio s il Psytlto'
lcsi.,rl S(iprr(c, vol. {, nr. {. p.99-101.
Ryff C.D. qi Singer B. (1998), fhe contours ot positi\.e human haallh, Ps!/chalagi.nl
Inquiry, ro1.9, p. 1-28.
Sacks A.L. (2005), Effects of Snoezelen behalior therapv on increasing indePendence
in activities of daily living of elders \'ith dementia on a short term geriatric
psychiatric unit, Dissgrlali!rr Abst/ncl: Ittlerffitirttal: S.ction B: The Sciertces a d
F,r8ir..ri,rE, \'o1.66, nr. 2-8, p. I I58.
Schafer S., Huxhold O. $i Lindenberger U. (2005), Healthl mind in healthy bod]'?
A rc\,iew of sensorimotor-cognitile interdependencies in old age, Etroyenn Rei'ie';o
ofAging afirl Phlsicnl A.fii,itl./, \'ol. 3, nr. 2, p. 45-5-1.
Scheibe S., Kunzmann U. Fi Baltes P.B. (2009), Ne\!' territories of positive lifesPan
development rvisdom and life longin6ls, in S.J. Lopez ti C.R. Snvder (coord.),
]lnndbook of lositiae psq.Iol.,Sr, editia a II-a. n-er\' York, O\ford Lfliversity Press,

p. 171-181.

COLETTE AGUERRE

Seligman M.E.P. (2002), Positive psychology, positive pievention and positive therapy,
in C.R. Snyder $i S.f. Lopez (coord.), Handbook of posilioe psy.rroiog, prima editie,
New York, Oxford University Press, P. 3-12.
Seligman M.E.P. $i Csikszentmihalyi M. (2000), Positive psychology: an introduction,

erican Psychologist,

vol.55, p.5-14.

fi Baltes P.B. (1995), Resilience and reserve capacity in

later adulthoodi Potentials and limits of develoPment across the lifespan, in

Staudinger U.M., Marsiske M.

ti D.J. Cohen, Det'elopmerlal psychopathology, vol.2i Risk, disorder o tl

adaitalio,l, Oxford,lohn Wiley & Sons, P. 801-847.
Staudinger U.M., Marsiske M. $i Baltes P.B. (1993), Resilience and levels of reserve
capacity in later adulthood: perspectives from Iife-span theory, De|'tloPnent and
Psychopathology, vol.5, nr.,l, p. 5,{1-566.
Staudinger U.M. 9i Kunzmann U. (2005), Positive adult Personality development'
adjustment and/or growlh.?, Eul.opea Psy.lologisl, vol. 10, P. 320-329.
Steverink N., Lindenberg S. ii Slaets J.P.r. (2005), How to understand and impror e
ofder people's self-mana8ement of well-bein9?, EuroPean lournnl of Agehrg, vol. 2,
D. Cicchetti

p.235-214.
Thoits P.A. (1986), Social support as coping assistance,.lollr,tn, o/CotlsulthtSa d clini.al
Psycholog!, vol. 54, p. 416123.
Thoits P.A. (1994), Stressors and problem-solvinS: the individual as Psychological
acli\risl. lounnl of Hcolth ard Social Behnriot vol. 35, P. 143-160.
Tornstam L. (1997), Cerotranscendence: The contemPlative dimension of aging, roll?rri
2, p . 1,43-151.
of Agitg St u dies, v ol. 11 ,
^t.
Trudel G., Boyer R., Villeneuve V., Anderson A., Pilon G. $i Bounader J. (2008), The
marital life and aging well program: effects of a BrouP Preventive intervention on
the marital and sexual funationin8 of retired couples, Sexual arcl Relatiollsllip
Therapy, r ol. 23, nt. 1 , p, 5-23.
Vai llant G.E. (20031, Aging iL'eII: surprisittg guideposls to a lqppier life ftoht lhe Landl/,ntk
Hntoard study of adull deoelopnent, Boston, Little, Brown & ComPany.
Vaillant G.E. (2004), Positive aging, in P.A. Lin)ey 9i S. Joseph (coord.), Posilil,e
lsycholosy ii praclice, Hoboken, John lfiley, P. 561-578.
Van Rillaer J. (2000), La Bestioll de soi, Br!\elles, Mardaga.
l\hgnild G. (2003), Resilience and successful aging: comparison among low and high
income older adults, /ounfil of GerotlloloSical Ntrrsi S, vol. 29, nr. 12, p. 12-5"1.
1\'alburton D.E.R., Katzmarzyk P.T., Rhodes R.E. 8i Shepard R.l. (2007), Evidence-informed physical activity guidelines Ior Canadian ad.ul|s, hlterfialiofial lour nl of
Applied Physiolog!, Nutrilion and Metobolisnr, vol. 32, S16-68.
$hteis E.B. 9i Goodman l. (1990), EnryorL,erirtg older atlulls: pnctical stralegies fo/
roorsello,s, San-Francisco, Jossey-Bass.

\\'illiamson C.M. (2002), Aging rvell: outlook for the 21"century, in C.R. Snyder $i S.J.
Lopez (coord.), H7ndbook of positiee ysychology, prima editie, New York, Oxford
University Press, p. 676-686.

Tratat de rezilientl asistattr. Rezilienla asistali in servjciul uneisenectuli fru...,sE

I
atunci, cu ajutorul unor tehnici de mediere, pentru a preveni inchistarea
traumei care risci si sdriceasci, intr-o manierd depresivi, viafa psihicS,
afectivi qi relafionali a subiectului. Roussillon, in prefafa sa la lucrarea
colectivi Cliniques de la criatiort (Brun gi Talpin, 2008, p. VII-VIII), ata;eazi
procesul creator unui ,,increat", unei laten{e a inscrierii

XiI.

;i

[...] unei experienle subiective anterioare care nu a putut fi plasatl istoriceste

in prezentul Eului, nici s5-gi gAseasci loc in psihicul epocii pentru a se integra in
{esitura acestuia. [...] Poate fi vorba, in primul r6nd, de urmlrile unei experienf e
traumatice, de necreat prin insugi caracterul ei traumatic, de o agonie primitivi
triiti intr-o absenli a posibilitdtii de inlelegere [...].

ri psihice, creativitate
rezilien!5 asistatd

Tu lbu

rE

Silke Schauder

Cum poate procesul de rezilienfi asistati sa sus{ini creativitatea populafiilor fragllizate? Capitolul de fagi abordeazi mai multe situafii cu poten{ial
caracter traumatic, atAt in contextul traumelor individuale, cAt qi colective.
Sunt discutate patru metode de art-terapie prin intermediul prezentirii unor
cercetiri asupra creativitifii cu scoP terapeutic. Fiirrd vorba de programe de
prevenlie disponibile pe plan internafional, r'ont expune, in concluzie, fac-

torii comuni.
Care sunt situafiile c]inice in care creativitatea in sens larg poate contribui
la supraviefuirea psihici a subiecfilor? Pot fi deosebite traumele individuale
gi cele colective (rizboi, lagire de exterminare, catastrofe naturale). Traumele

individuale pot rezulta din pierderea unei fiinte dragi, dintr-o boali gravi
care atinge o persoani apropiati sau Pe subiectul insusi, dintr-o maltratare
sau un abuz suferit; experienfa pierderii, atAt din punct de vedere obiectual,
cAt qi narcisic, pare a se afla cel mai adesea la originea exp'erienfei creatoare
lSechaud, 2005)1.

Creativitate Fi traumi i ndividualS

Numeroase situalii de traume indivicluale sunt

sensibile,

in cadrul

art-terapiei, la un ajutor salutar din partea creativititii. in cazul bolilor gtave,

al accidentelor, doliului, violentelor 9i abuzurilor. experien!a pierderii integriti[ii psihice 9i somatice se gdse5te in prim-plan. Aceasta poate fi elaboratd,

Totu;i, datoriti variafiunilor inteindividuale importante. devine dificil de deteminai ce inseamn, traunra Pentru un anumit subiect.

Urmitoarele doui exemple clinice nu pretind ci ar fi exhaustive, dar sunt

suficient de reprezentative pentru a ilustra ,,increatul" respectiv. Este vorba
de ateliere de art-terapie adresate, pe de o parte, femeilor bitute gi, pe de alti
parte, frafilor qi surorilor copiilor cu dizabilititi.

Art-terapie ;i traumi individuali

Un atelier de art-terapie
pentru femeile bitute
in cadrul recentului program spaniol impotriva violentei conjugale,
Montse Omenat a infiinfat, in casns de ngocida, ateliere de art-terapie pentru
femeile bdtute. Ea estimeazi ci art-terapia este foarte indicati in rAndul
acestei populafii fragilizate, intrucAt, ,,pentru cei care au triit violenla, cuvAntul nu este intotdeauna u;or de rostit, el lovindu-se de numeroase rezistenfe. Art-terapia reprezinti deci un limbaj alternativ foarte adecvat in acest
tip de context". Astfel, medierea prin artd le permite acestor femei sd-gi exprime
mai facil emofiile, senzaliile gi sentimentele adesea complexe, ambivalente si
contradictorii. Cu ajutorul suportului creativ, furia, teama, ranchiuna, culpabilitatea iqi pot gdsi o expresie, in timp ce ,,aceste femei au fost mult timp
obligate s5-gi reprime sentimentele si emotiile. Teama le-a ficut sd-qi piardi
obignuinfa de a se exprima". Creafia apare acolo unde cuvintele fac prea riu
sau lipsesc. in cazul femeilor imigrante, care nu cunosc intoideauna limba,
acesta este uneori singurul mijloc care le permite profesionigtilor si comunice
cu ele. Totodatd, activitatea creatoare, care nu este perceputi ca directir-d gi
intruzivi, poate contribui la invingerea temerilor gi a neincrederii fa[d de

institu[iile

care

oferi adipost.

I
SILKE SCHAUDER

Tratat de rezilientl asistattr r Tulburiri psihice, creativjtate $i rezilien15 asistatS

l"'
I

Este la fel ca o metaforS, precizeaztr lr'lontse Omenat (2006). EIe Pot vorbi de
lucruli foarte rJureroase, prin intermediul unui personai pe care l_au creat. in
plus, majoritatea acestor femei nu au incredere in ele, au o stimS de sine foarte
scezutd, violentele Fi condilionerile psihice Pe care le-au suPortat le-au afectat
mult din punct de vedere psihologic. Cel care le-a maltratat le-a convins ci sunt
nule, bune de nimic, c5 nu Stiu s; factr nimic gi nu au nicio valoare; atunci, creand,
iFi dau seama cA pot face lucruri, c; pot fi caPabile s; fac5 unele lucruri chiar frumoase, c; au numeroase resurse interioare. Adcsea, ele se surprind pe ele insele.

Totufi, trebuie subliniat cA, Pentru a fi intreaBi, exPerienta art-teraPiei

in mod necesar insotiti de o reluare, o punere in cuvinte ce are ca scoP

este

atat distanlarea, cat

ii

aproprierea.

Un atelier de a rt-tera pie

pentru fralii copiilor cu handicap
Numerosi autori, precum Scelles (2003), Schauder (1998, 2003, 2004),
Ciccone, Korff-Sausse, Missonnier 5i Scelles (2007) au atras aten!ia asuPra
faptului ci sosirea unui copil cu handicap in familie reprezinte un traumatism
nu numai pentru parinti, ci li pentru frati li surori. Astezi se ltie c; acest
eveniment are complexe repercusiuni asupra devenirii psihice a/iecrirrria din-

tre membrii familiei, asupra felului siu de a fi in lume, a identititii sale

sociale, a rolului 9i modalitEfilor sale de relationare. Diferitele lucriri in acest
domeniu ne determini se reflectem la formele $i dtrectiile pe care le !oate lua,
concret, rezilienta asistat; a fratriilor copilului cu handicaP. tntrebarea care
ne cSliuzelte gandurile este urmdtoarea:
Am putea obline instrumente terapeutice, chiar PcdaSogice, dace traditionala
,,luare in evidente" ar fi inlocuita cu o abordare care Yalorizeaze resursele vielii,
potentialitdtile indi\.idului gi ale mediului siu, dezvoltand ,,sPeranla" sub formi
de reparalie sau de creaiie? (Ain, 2007, p. 7)

I
I

Pornind in special de la ideea potrivit cireia un travaliu asupra identitilii

poate avea o functie structuranti gi protectoare, Pot fi flcute cateva sugestii
de tratament avind drept ax; central; creativitatea, manifestate in mod
esenlial in metoda de grup.
impirtiqirea experientelor cu persoane aflate in aceeagi situatie Permite
intreruperea izolerii, crearea unui sentiment unificator de aPartenentA, relativizarea !i chiar pozitivarea situa!iei fratriei. Astfel, afilierea la gruPul terapeutic permite:

lupta impotriva sentimentelqr de respingere gi contribuie, prin intermediul umorului, la dezvoltarea unor mecanisme de apirare mai

mafure;
angaiarea intr-un travaliu de diferentiere Si de construire identitar;,
tinand cont de specificitatea expeiientei de frate/sord a unui copil cu
handicap, totuqi firi a-gi limita identitatea la aceasta;

dezvollarea uncr centre de interes autonome, in afara temei handiiapului, pentru a evita o focalizare excesivl asupra acestuia.

Totodat;, este bine si se pistreze o prudentd fati de fenomenele de grup,

acestea putand bloca subiectivitatea $i crea o presiune prin normele impuse
membrilor sAi. De fapt, clinicianul va veghea in acelagi timp la coeziunea
grupului gi la exprimarea individualS a fieciruia, favorizAnd atat experienta
de grup cat gi diferenlierea. in interiorul grupului, un loc specific va fi acordat

creativiteiii, care se inscrie explicit in metoda art-terapiei gi, intr-o manie16

n.rai largi, in activititile culturale axate asupra handicapului,
Astfel, delimitandu-ne de perspectiva patocentrice prevalente, am abordat
gi in demersul nostru clinic mijloace de consolidare a resurselor
de
favorizare
a proceselor de rezilientA in cazul fratilor copilului cu handi9i
cap (Schauder, 2009). Trauma necesitand elaborare, asociere, simbolizare Fi
verbalizare, aceste patru procese pot fi sustinute in mod eficient prin tehnici
creative oferite in cadrul unui atelier de art-terapie. Aceast5 metodl favorizeazi, conform Iui Sudres (1998,2005):

in cercetarea

transferul 9i contratransferul care sunt controlate prin mediere;

proiectia conflictelor inconltiente;
exp marea emotionali;
reprezentarea conflictelor cu ajutorul unui al treilea obiect;
sublimarea;
secundarizarea (substituirea proceselor primare dominate de principiul
pldcerii prin procesele secundare dominate de principiul realitatii).

In consecinti, art-terapia poate fi recomandati cu incredere fratilor copiilor

cu handicap. Favorizind accesul la mecanisme de apirare mai mature,
precum sublimarea, umorul gi alilierea, productia artistici contribuie la
lenarcisizarea lor gi la valorizarea lor iclentitara, care constituie un factor de

I
SitKE SCHAUDER

Tratat de rezilien!5 asistatl r TulbLrrlri psihi(e, cre:tivit;te

ti rezilie!15 asistai:

4tz

protectie eficientr. in funcfie de vArsti gi de parametrii clinici, art-terapeutul

va alege ca tehnici de mediere desenul, colajul, jocul, fotografia, filmul,
teatrul, dansul sau chiar muzica2.La fel, pare deosebit de interesantd utilizarea
unor activitdfi culturale, Precum:

literatura pentru tineri specializati pe tema handicapului;

teatrul (de exemplu, Festioalul european de tentru si handicop, care are loc

in fiecare an);
filmele avAnd ca subiect handicapul (Le Huitiinre jour, care vorbegte
despre experienfa unui subiect trisomic; E//e, documentarul pe care
Sandrine Bonnaire l-a dedicat surorii sale autiste etc.);
ciclurile de film organizate de cini-ma difference, deschise familiilor cu'
un copil cu handicap;
.

Zilele hnnclicnpultti

Aceste diferite elemente le permit fratilor si surorilor:

in cultural gi in sbcietate;
- sd experimenteze inscrierea handicapului
si-gi
dep5geascX sentimentul de excluziune, respingere gi rugine;
- si lupte impotriva stigmatizdrii dureroase.

Creativitate ;i traum5 colectivE

(r5zboi, lagEre de exterminare, catastrofe)
in aceastd secliune vom aminti pe scurt aspectele istorice ale situafiilor de
traumi colectivi gi le vom ilustra prin exemple clinice actuale.
A dori si tratezi intr-o manieri exhaustivi problemele'iomplexe ridicate
de creativitate in fafa traumelor colectir.e ar fi prezumgios, atAt de vaste gi de
delicat de abordat sunt problemele3. ln cadrul restrins al capitolului de fafi
nu putem aminti decAt cAteva repere, aparfinAnd atAt lucrului cu copilul, cAt
si cu adultul
r Si
r
r

ne amintim ci Cyrulnik (7999, 2002) identificd, printre mecanismele de aplrare utilizate

preferenfial de citre subieclii rezilienfi, sublimarea, controlul afectelor, altruismul qi umorul,
toate aceste mecanisme fiind stimulate de activitatea creatoare.
Cf, meloterapia propusi de McFerran, Roberts Ei O'Crady (2010) adolescentilor indoliafi.
Pentru o discufie mai detaliati a problematicii, citili Altounian J. (2000), La Surz,itonce. Trnduire le
trauma collectit', Dunod Paris; I{aintrater R. (2003), Sortir du gtnocidc, Pa1'ot, Paris; Stem A.-L.
(2001), Viure aprls /cs canps qi num5rul ,138, din ianuarie 2005, al .\Ia.ga:inc littiraire, seria de
articole Ln littiraturc ct lcs cantps.

SILKE SCHAUDER

' in studiul lor de pionierat, Arfred gi Frangoise

'

Brauner au

adunat,

4I3

incepand din1937, pe parcursul a 60 de ani, desene ale unor copii aflafi

in situafii catastrofale (copii supraviefuitori ai rizboiului din spania,
supraviefuitorii lagirelor de la Auschwitz gi Buchenr.r,ald, refugiafii din
Liban qi din Afganistan, victimele rizboaielor din Golf gi din Kosovo);
Anna Freud qi Dora Burlington au pubricat Anstnrtskinder (1,949), care
confine desene ale unor copii orfani. Ele se numdri printre primii
'clinicieni care au pus problema rezilien(ei
acestor copii, obser'ind
capacitatea Ior de adaptare la o situa{ie disperati.

Precizdm ci desenul reprezinti, in aceste contexte dramatice, mijlocul

privilegiat al copilului de a exprima gi a reprezenta totodati trauma suferiti,
pentru ca ulterior sd se poati elibera de ea. TotuEi, dorinfa de ,,a vindeca,,
o traumi, care se caracterizeazi tocmai prin faptul ci lasi o urmi de negters
in psihicul subiectului, este destul de indrdzneafi. in fa{a ireparabilului, este

vorba mai mult de ,,a incerca

si faci impreuni cu" decat de ,,a

si faci
'rea
sd dea dovadd de o mare prudenfd
moclestie
in
9i
ceea ce privegte obiectivele sale care, departe cle a-qi propune o restitutio ad
fird", clinicianul trebuind

itttegrum, nu vor avea decat o. funcfie paliativd, .u.. ,i inlocuiasci si si

atenueze suferin[a subiectului. in acelagi timp, reprezentarea evenimentu]ui
traumatizant participd la o renarcisizare a copilului care, dintr-o victimi
pasivi a suferinfei, devine actor care stipaneste nu evenimentul in sine, ci
restituirea sa, care poate lua forme foarte diferite in timp. Clinicianul va fi
atent la mecanismele de apirare desfd;urate, putand trece de la mecanisme
numite primitive, precum negarea qi clivajul, la identificarea cu agresorul gi
apoi, in cel mai bun caz, la umor, altruism gi sublimare
Pentru subiectul adult, repercusiunile nefaste pe care Ie are trauma sub
forma, de exemplu, unei tulburdri de stres posttraumatic (TSpr) pot fi atenuate prin recursul, uneori spontan, alteori indus, la mirturie si povestire.
Din insuportabilS gi distrugitoare, experienta traumatici devine, cel putin
par[ial, comunicabili cu ajutorul creativititii. Care sunt caracteristicile
comune ale acestor mirturii? Activitatea de a relata, de a mdrturi si, de a rinrn,
face parte din strategiile de supraviefuire in condifii de viati atroce. subiectul
incearci sd-gi inscrie suferin{a intr-un context mai larg, chiar universal,
adresandu-se umanitifii cu speranta cd prin mirturia si va putea crea un
docuntentnr al traumei, pentru a preveni repetarea sa. pentru el, semnificatia
este aceea de a opune barbariei un act de civilizare
- scrisul sau, intr-un sens
mai larg, activitatea creatoare care permite realizarea unei legdturi, conferirea

Tratat de rezilienttr asistatr r Turburiri psihice, creativitate

ti rezilienl; asistatl

1",
I

I
l

unui sens, care si echilibreze absurditatea evenimentelor triite. AdreiAndu-gi relatarea celuilalt, supraviefuitorul lasi genera]iilor viitoare o urmi
a experienfei sale traumatizante. schimband perspectiva, i9i muti centrul de
interes de la nefericirea sa individuali, o relativizeazd, chiar ii conferi utilitate prin mirturia altruistdt. Reinterpretarea gi reevaluarea, uneori chiar
pozitivtr, a experienfei sale, eliberarea progresivi ce Permite crea{ia 9i, in fine,
distanfarea favorizati de umor gi de sublimare sunt calitEfi care participd la
insiqi definirea rezilientei, in cazul acesta, spontanS. in ciuda forfei sale intru:
zive, destructurante qi devastatoare, trauma este parati, reincadrati, relativizatd - faptul de a exprima, de a depune mirturie, dezviluie o funcfie de
reumanizare, de reparafie prin intermediul simbolizlrii, care permite creatia.
Totodattr, este interesanta sublinierea unui anumit paradox in aceasti'
apropriere a traumei prin intermediul creativitifii: cu siguranftr, sublimarba2
prin intermediul cireia poate avea loc mirturia este un mecanism de apdrare
mai elaborat din punct de vedere calitativ decAt negarea gi clivajul, care sunt
mecanisme mai primitive, deqi mai des utilizate pentru a face fa[6 traumelor.
Daci se qtie ci valoarea adaptativi a acestora din urmi este redusd qi limitati
in timp, suprainvestirea traumei poate fi tot atat de nocivi pentru func[ionarea.
psihici a subiectului. Acesta risctr atunci. de a-gi construi o identitate circumscrisi exclusiv experientei sale traumatizante qi de a se inchide in cercul
vicios al victimizirii sale. Nici banalizare, nici dramitizare, nici uitare, nici
hipermnezie, nici minimizare, nici exagerare - o atitudine productivi 9i
sindtoasi fafi de traumi se glsegte, fdri indoiali, undeva la mijloc. Este
important ca in contextul unui travaliu terapeutic, clinicianul si gtie si
localizeze gi sd ocupe chiar el aceaste pozifie mediani, Pentru a nu Pfovoca
sau alimenta, printr-o atenfie excesivS, reinsufle[irea perpgtui a traumei3.
Invers, o atitudine prea pufin empatici din partea terapeutului va crelte
sentimentul de solitudine gi de izolare al subiectului. Acesta se poate simli
r
?
I

Trebuie deosebiti relatarea literarS, in care un scriitor recunoscut i$i Poveste$te exPerienla
dureroasi de mirturia pe care o aduce un subiect firi experienti de scriitor, rnai Putin interesat de calitifile estetiie ale textului siu decAt de transmiterea experien[ei sale 9i de urgenla
apelului sEu.
Mengionim ci nu este cazul aici de sublimarea pulsiunilor sexuale, ci a pulsiunilor distruSStoare,
atat externe, cat $i inteme, acestea din urml fiind mobi[zate cu precidere de identificarea cu
agresorul gi de aspectul disperat gi firi iegire al situagiei. Iar scrisul proteieaze subiectul imPotriva
ideilor suicidare ;i a intoarcerii spre sine a agresiunii prirnite.
Firi o congtientizare a contratransferului specific mobilizat de abordarea subiectilor traumatizafi,
specialistul poate chiar si cadi pradi vo1'eurismului sau plicerii morbide de a asculta relatirile
repetate ale ororii. Atunci, trauma insi;i va fi transmisi, 5i nu elaborarea sa, cipStind o noui
valoare de traumi (cf Tr.crr_.,lisslon de ln dt ps1chiryrc a*re gin&ations de Ka6s cl al., 2001).

trimis inapoi firi drept de apel la atrocitatea experienfei care il rupe definitiv
de celrlalt, chiar gi de umanitate in ansamblul sru, in timp ce, odati cu lucrarea princeps a lui Herman (Trnunu and recooery, 1,992), recuperarea traumei
implici in mod necesar restabilirea legiturilor, recrpitarea vitalitdtii qi recu_
cerirea sentimentului de control gi de autonomie al subiectului.

Art-terapie ;i traumE colectiv5

Jos6e Leclerc consacri funcfiei pe care o are arta in elaborarea traunrei
o lucrare despre strategiile de supraviefuire in arta concentrafionari a gase
artigti deportafi in inchisorile gi lagirele naziste. Acest proiect constituie
prima etapi a unui program mai vast pe care ea doregte sd-l dedice studiului
artei produse in contextul unui genocid sau al unui rizboi gi menfinerii
capacitifii de creafie intr-o situafie traumatizanti. pornind de la aceste
situafii, art-terapia a fost utilizati in numeroase randuri, dup6 catastrofe precum cutremurul de pimant de ia Los Arrgeles (Roje, 1995), tornada Andover
(McDougall, 1992) qi in cazul veteranilor gi civililor care au supraviefuit rdzboiului (Collie, Backos, Malchiodi 9i Spiegel, 2006; Baker, 2006). Astfel, r.om
descrie mai aminunfit doui ateliere de art-terapie care au avut loc ulterior unor
traume colective, unul condus de Chilkote (2007) in Sri Lanka, dupr tsunan-riul
din 2004 Ei celilalt de Chu (2010), in Rwanda, dupi genocidul din 1994.

Intervenlia realizat5 de Rebekah Chjlkote

in Sri Lanka
intr-un program finanfat de lnternntionnl Child Art Fortndation, Chilkote
siptimani, o interven[ie siptimanali
de o ori de art-terapie, in cazul a 113 copii gcolarizafi. pentru ajustifica alegerea art-terapiei, Chilkote (2007,p.157) avanseazd, bazAndu-se pe publica!iile
disponibile, urmitoarele argumente:
(2007) a asigurat, pe parcursul a patru

art-terapia ar fi cea mai bine adaptatd pentru tratamentul TSp! per_

mifAnd reducerea simptomelor imediate, precum evitarea fobici gi
anestezia emofionali. Totodati, aceasti metodi ar permite reintegrarea
amintirii traumatizante in experien(a subiectivd a subiectului care nu
a putut sau nu a stiut sd ajungi acolo doar prin verbalizare;

I
SILKESCHAUDER

Tratat de rezilientl asistati r Tulburlri psihice, creativitate $i rezilient5 asistar;

415

416

fi indicati mai ales in cazul copiilor care au sufbrit o

traumi dificil de verbalizat gi care ar putea fi perlaborati mai ugor cu

art-terapia ar

ajutorul suPortului creativ;

utilizarea imaginilor ar fi foarte eficientl pentru prevenirea sau reducerea TSPT. AvAnd in vedere ci memoria stocheazi trauma sub formi
de imagine, art-terapia ar fi utili pentru a o atinge 9i a o transforma;
desenul, prin calitatea sa de suPort, i-ar ajuta mai mult pe copii si-$i
exprime emoliile gi sd-gi verbalizeze experienfele, decat simplul fapt de
a-i indemna si faci acest lucru in lipsa suportului creativ. Vizualizarea
traumei in desen gi reproducerea sa simbolici ar permite, de asemenea,
controlarea 9i modularea impactului emolional;
dupd conceptul d,e empoi.oernlerrf (apropiere a puterii), art-terapia, prin
p.odr."ruu de obiecte valorizate, r'a ajuta la restaurarea sentimentului
de competenli 9i de control al subiectului care a fost profund distrus
de traumS;
cele patru etape ale

travaliului terapeutic ar consta in invitafia fdcutd

copiilor (a) de a-9i exprima starea actuali; (b) de a nara, in propriul
ritm, evenimentul traumalizanli (c) de a trata emofiile aferente 9i, in
cele din urmi, (d) de a integra evenimentul traumatizant in povestea
vie!ii lor.

in etapa de control, Chilkote (2007) arepartizat copiii sri lankezi cu vArste

cuprinse intre 5 9i 13 ani in grupuri de aproximatir- 10 copii. S-a apelat la un
traducitor care a servit ca mediator lingvistic 9i cultural gi s-au abordat patru
cicluri tematice: Vin[a nea: cine sutt eW Ziun Pe care nu o t'oi uitn niciodatd;
Locuri si nmintiri sigw'e si, in cele din urmi, Trei dorirtle. Foarte pe scurt, prima
reprezentdrii, d'e'c5tre cei care se
;edinld a fost dedicati prezentirii, a doua
avAnd, totodati, posibilitatea de
tsunamiului,
simleau pregdtiti. a experientei
gedin!5
trebuia si permitd rePerarea
A
treia
a aborda o altd zi care i-a marcat.
cu rol de sprijin, ultima
amintiri
unor
la
aparilia
unor locuri sigure gi si ajute
Conform lui Chilkote,
in
viitor.
proiectarea
spre
pedinli realizAnd deschiderea
au
apreciat cadrul secugedinlele
proPuse
la
9i
copiii au participat cu plicere

rizant 9i cdlduros, ca gi atitudinea binevoitoare a teraPeutului. Totugi, numirul

redus de gedin!e, ca si absenta evaluarilor dupi un termen mediu 9i lung fac
dificild aprecierea exactd a eficienlei acestui demers umanitar.

Proiectul din Rwanda al lui Val6rie

Chu

417

in proiectul siu de art-terapie, Varerie Chu (2010) sebazeazd.pe lucrarea

de referinfd rrnunn and recouery a lui Herman (1.992), care menlioneazi
exis_
tenta a trei etape salutare ulterioare traumei: restabilirea securitdfli, amintirea
gi triirea doliului, reatasarea de viafi. Ea estimeazi ci alegerea metodei
art-terapiei comporti mai multe avantaje: este susceptibild de i gu.,"ru
".,"rgie pentru schimbarea psihici; favorizeazd emergenta materialului refulat;
sprijini si restaureazd, prin intermediul produc[iei artistice, sentimentul de
identitate care a fost puternic afectat de traumd; permite perlaborarea experienlei traumatizante intr-un context securizant; in cele din urme, vizeazd
reintegrarea sa in povestea vielii subiectului gi il ajuti sr scape de repetigia
compulsivi a reacfiei Ia traumi.
In acest scop, valerie Chu a propus la Kigali, trei veri ra rAnd, ateliere de
art-terapie pentru tineri cu vArste cuprinse intre 1g gi 25 de ani, supravietuitori ai genocidului. Atenti Ia respectarea contextului cultural, in cadrul unor
grupuri formate din aproximativ opt membri, ea i-a rugat si contruiascd
nigte cutii individuale, permilAnd lucrul asupra interiorului gi exteriorului,
a imaginii de sine gi a intimiti{ii. intalninclu-se de doui ori pe siptdmani
tie-a
lungul unei perioade de trei pani la opt sdptimani, membrii s-au angajat in
aceasti activitate cu scop renarcisizant, care a constituit, totodatd, suportul
schimburilor in cadrul grupului 9i al exprimdrii individuale atat a experientei
traumei colective, cat gi a proiectelor de viitor, nrai luminoase. Conform lui
Chu (2010), tinerii adulfi au beneficiat din plin de regularitatea, de ritmul gi
de ambianfa necondilionat binevoitoare a gedinlelor propuse. Ea
descrie mai
in detaliu ameliorarea a trei dintre pacienfii s6i fird a se putea asigura totusi
de perenitatea progreselor clinice pe termen mecliu si lurr .

Concluzie
Daci incercim, in chip de concruzie, si rezumim punctere comune ale
diferitelor programe mentionate in acest capitol qi bazate pe creativitate,
constatim cd acestea propun, in esen{i:

.-

un cadru securizant, cuprinzitor qi binevoitor. Astfel, grupul ofera,

prin intermediul unor trdiri similare, o punere in comun a experientei
traumatizante, aceastd reciprocitate avand un scop reumanizant si

reafiliativ important;

SILKE SCHAUDER

Tratat de rezilien!tr asistati r Tulbur5ri psihice, creativitate

ti rezilie-:5 asistat:

t,,

abordare in mai multe etaPe, bazatd pe crearea unei relalii deincredere

li Pe o atitudine nonintruziv; 9i emPati(i a sPecialistului care, mai ales
o

prin intermediul unor instrucliuni suficient de ambiSue, resPecti

alcetuirea defensivi a Pacientului seu. Aceste instrucliuni trebuie sd-i

permiti fie si-gi Poat; exPrima treirea traumatizantd, dactr se simte
gata sA o abordeze, fie sA menlini o negare Protectoare Pentru a-$i
indrePta interesul sPre tematici substitutive, mai recreative 9i inde-

p;rtate de traum;;
o reprezentare a evenimentului traumatizant Aceasta contribuie, [rrin
intermediul cre;rii ii rePrezentirii, Ia reciPAtarea unui sentiment de
control, a unei ,,reinstiPaniri" Fi a unei reinvestiri Progresive $i Pozitive
1n

proiecte;

o detalare progresivi de evenimentul traumatizant, asemtrnitoare

travaliului de doliu. Reluarea evolufiei trece, cu necesitate, Prin integrarea e!enimentului in naratiunea autobioBralicA a subiectului ii
prin abolirea incremenirii PauPerizante ii inhibitoare Pe care trauma

Ansamblul acestor procese are in vedere:

Bibliografie
Risilicnces. Riparatiot, ilaborutiolt o criotiorl?, Ramonr-ille
Saint-Agne, Eris.
Baker B.A. (2006), Art speaks in healing survivors of war: The use of art-therap\. in
treating liauma survivors, lourunl of /gg/assirrt, Llnl!lea!hrcnt nnd Tro nn, rol. 12,
nr. 1, p. 183-198.
Chilkote R. (2007), Art therapy w,th child tsunami survivors in S ri Lanka, Art Tle py:
loumal ol the Afierican Art Thcnlry Associntion, vol.21, nr. 1, p. 156-162.
Chu V. (2010), Within the boxr Cross-cultural art-therapy \\'ith survivors of the Rrvanda

Ain I. (coord.) (2007),

Benocide,

,4

/t

Therapy: lournal ol the

rcricnil

Ar!

Therapv Associatiott, t,ol. 27,

nr. l,

Ciccone A., Korff-Sausse S., Missonnier S. qi Scelles R. (2007), Cli iques du rujet
hdndicape. Actltalili dcs pntiques ct des rcchtl.lles, Ramonville Saint-Agne, Eras.
Collie K., Backos A., Malchiodi C. $i Spie8el D. (2006), Art rherapy for combat-related
PTSD: Recommendations for research and practice, Arl Thera|y: lournal o-. the

An

tican

Art Tlerapy

Associntion, vol.23,

nr.1, p.157-161.

McDougall Herl T.K. (1992), Finding Iight ar the end of the runnel: Ivorking with child
survivors of the Andover tornado, /rf l/ienytq: lournal of the A k,ri.a Arl Therapy
,4ssorinlior,

vol.

9.

nr.1, p.42-17.

McFerran K., Roberts M. 9i O'Grady L. (2010), Music Therapy rvith bereaved teenagers:
A mixed methods perspective, Drall Sludies, \'o1.3,1, nr.6, p.5,11-565.
Omenat M. (2006), Arteterapia con mujeres que han sufrido Yiolencia de gdnero: \'a1or

o clarificare a unei situatii initial confuze;

o ordonare a dezordinii, prin intermediul structuririi'9i fornralizlrii;
o punere in formi a informului care a amenintat subiectul;

o Punere in culinte Si o figurabilitate a sentimentelor intime Fi

4t9

p.4-10.

produs-o inifial in viata sa Psihice.

Pornind de la aceste Practici de rezilienF asistati, care ar fi factorii care

contribuie intr-o manieri mai sPecificA li eficienla teraPeutici a activititii
creatoare? Am obsen'at ci, in cadrul art-teraPiei, tehnicile de mediere au
drept scop favorizarea simbolizirii traumei, elaborarea sa progresivi prin
intermediul relansirii asociatiilor $i,in cele din urm5, r'erbalizarea e otionalA'

Atingerea acestor obiective participAintr-o maniere complexd la construi!ea

lezilienlei asistate. Astfel, aceasta va trebui si factr obiectul unor cerceteri mai
sistematice gi comparative, pentru o validare in acelagi timp conceptual;,
clinicE gi Stiintifice.

emo!iilor;
o distantare de conflictele interne, Pdn exteriorizarea Ior;
o proiectie a conflictelor inconltiente astfel ,,exorcizate'1
un mod de exprimare mai Putin simPtomatic, mai valorizat din Punct
de vedere social:
o suferint; subiectild:
o validare narcisici, Prin intermediul obiectului creat;
o plusvaloare estetice generati de opera produsi;
o reciPrrrciiate, o comunicare cu celilalt Prin intermediul obiectului creat'

y uso del objeto artistico, in Francisco J. Coll Espinosa (coorA.), Arteter,ipia.

Difiamitas ertre creacion y ptucesos lerapiulicos, NIurcia, Servicio de publicaciones de
la Universidad de Murcia.
Pagani S. $i Tesjo E. (2007), Au-deli du traumatisme, Ia crdativit6, in A. CiccLlne,
S. Korff-Sausse, S. Missonnier $i R. Scelles (coord.), Cliltiq es dr sujet hatldicipi.
Actualita dcs ptati.lu.s ct ilcs ftcherchcs, Ramonville Saint-Agne, Eras, p. t53-17E.
Roje I. (195), L. A. '9,1 earthquake in the eyes of children u,ho u,ere victimis of disasier,

Arl

Thel1py: lournal of the Anerican Art Therapy Associatiolt, r,ol_ 12, nr. -1,
p.237-213.
Roussillon R. (2008), L'i cl-ii et son i triiw,in A. Brun ;i l.\{. Ia)pin (coord.), C/ixr.;:res
de l0.rialion, Bruxelles, De Boeck, p. VII-VIIL

I
srLKE ScHAUDER

Tratat de rezilienta asistatl r Tulbur:ri psihice, creatjvitare $i reziljE,,];: !sistat;

I
42O

Scelles R. (2003), Formaliser le savoir sur le handicap et parler de leurs dmotions: une
question cruciale pour les frres et sceurs, Neuropsycliatrie de l'cnfant et de l'adolescent,
vol. 51, nr.7, p.389-396.
Schauder S. (1998), Possibilitds de.prevention aupris de la fratrie de l'enfant h'andicape,
Rez,ue fran?aise de psychiatrie et de la psychologie midicale, vol.28, P.89-96.
Schauder S. (2003), La fratrie de l'enfant handicapd - entre mythe est rdalit6, Conlrnste,
reaue de l'ANECAMSP, r'ol. 18, p.75-93.
Schauder S. (2009), R6silience et art-th6rapie: aPPorts et limites d'un dispositif
th6rapeutique, in N. Nader-Grosbois (coord.), Risilicnce, rigulatiotr, qualili de aie,

documente prezentate la gedinla celui de-al patrulea Forum internalional,

Louvain-la Neuve, Presses Universitaires de Louvain-la-Neuve, p. 245-252.
S6chaud E. (2005), Perdre, sublimer..., Revue.frangaise de psychnnnlyse, vol. 69, nr.5,
p.309-1379.

I
Pa

rtea a treia

Tra u me colective

I
I

I
I

tl
I
I
I

I
I
SILKE SCHAUDER

I
XiII.

Rezilienl5 in urma marilor catastrofe:

I

joncliuni intre individual ;i colectiv

Michdle Vitry gi Clara Duchet

I
De la mituri gi pAnd la realititile cele mai crude, Peste tot in lume 9i din
toate timpurile se vorbelte desPre catastrofe . Atunci cand se manifesti

mAnia

lui Dumnezeu, fantasma omniPotenlei umane este redusi la zero:

tehnica, previziunile, preven(ia, controlul !iscului, gtiinta etc', nu sunt intot-

deauna suficiente Pentru a evita catastrofa naturale (furtune, uragan)'

ecologici. umani (itentat terorist, luare de ostatici) sau tehnologici (pribugirea unui avion, accident colectiv) etc. Destinul oamenilor, in ceea ce are
fiecare unic, dar Ei comunitatea clreia ii apar,tin 9i istoria la care ParticiPA sunt
nereu afectate, marcate, imPietrite gi chiar traumatizate' In acelali timP' ca
in orice eveniment, oricat de traumatizant este in aParente, Pot fi rePerati
germeni ai rezilienfei: comPonente intraPsihice Ei interrelalionale' dimeniiuni individuale 9i grupale, desfdqurAndu-se in sprijinul unei metamorfoze
a traumei. Iar unele metode adaPtate le Permit o mai bune manifestare'
Capitolul de fatl i9i ProPune sa le studieze pornind de la jonctiunea dintre
ind'ividual 9i colectiv. Mai intai vom defini caracteristicile sPeciiice acestui tiP

de evenimente Pentru a evidentia astfel principalele lor efecte PsihoPatologice

pe termen saurt gi lung, aPoi factorii de risc observali in literatur; ;i in propriile experienle. Apoi vom aborda factorii de Protectie Fi vom situa rezilienta
in.a*prt practicii noastre 9i in continuare vom detalia diversele planuri de

ingriiire ii tratament derulate in Iume in timpul marilor catastrofe' dintr-o

peispectivi a,,rezilienlei asistate" sau a unei rezilienge Pe care o vom numi
aici, mai curind, nco 1pa11iati.

;l
I

colectiv
Tralat de realienll a3istatl r Rezilienl} in urma marilor catastrofe: jon(!i rniintre individ!al5i

;i u nicitatea ma ri lor catastrofe

a ritili psi hopatologice ;i soci eta e

Ca

racte ristici le

Pa

rtic

final al unei piese, al unui poem, inscriindu-se in general in registrul tragicului.

Bineinfeles, apar apoi accepfiunile mai cunoscute de ,,dezastru inspiimAntitor, calamitate, flagel, negansd, dezastru etc.", care afecteazd un mare numir
de persoane. Modul sdu literar de utilizare, interesant din punctul de vedere
al practicii noastre, scoate in evidenfd doui elemente:

evenimentul se situeazi pe scena publici, adresAndu-se popula{iei

(precum mesajul trimis de zei in mitologie) gi
marcheazl un final printr-o rupturi brutali, un deznodimAnt tragic.

Evolu[iile ulterioare pun accentul, in plus,

pe:

dezastru gi intensitatea durerii;

ca gi pe caracterul

de;ansi potrivnici al acestei buiversdri.

Din punct de vedere psihopatologic, evenimentul traumatizant - atunci

cAnd implici o colectivitate - genereazi nu numai o bulversare psihici
individuald, ci creeazd gi efigia ideii de traumi colectivi (Crocq, 1999; Navarre,
2007). Evenimentul catastrofic, oricare ar fi el, suspendi.migcarea cotidiani
a unei populafii: ii opreqte cursul... marcheazi simbolic sfAr;itul unei epoci
(ca o revolufie), sfArgitul unui ideal (,,riscul zero", de exemplu), finalul unei
crize, al unui mod de funcfionare etc. Nimic nu va mai fi apoi ca inainte pentru
comunitatea loviti de o catastrofi. ,frebuie trase invifdminte, lecfii" se poate
citi din loc in loc in presi, pentru ca ,,niciodati;.. " sd nu mai apari o astfel de
incercare; pentru ca, am putea spune, colectivitatea si se poati reinscrie
intr-un mit, intr-un ideal, si reia dezvoltarea, care va reintroduce pu(in cAte
pufin perspective de viald qi de viitor la un popor marcat de o intrerupere
(a unei activitSli aeroportuare, a cotidianului, a unui anumit tip de viafd, de
exemplu), de moarte (a compatriofilor, familiilor, prietenilor, apropia(ilor etc.)
gi de pierdere (a bunurilor, caselor, habitusului, legiturilor etc.). Dar, inainte

MICHELE VIRY 5I CLARA DUCHET

42s

Sprijinindu-ne pe diferite diclionare, din diverse epoci, ne amintim ci termenul cntastrofd (provenit din grecescul katastroplft - bulversare) igi are
originea in teatru gi literaturi, unde desemna ,,deznoddmAntul".principal qi

de revenire, prevaleazd constatarea pagubelor, a daunelor, a ireparabilului,

cufundAnd colectivitatea intr-o etapi marcati de traumi.

Trauma individualE

;i colectivi

Firi

a relua aici toate principiile lucrdrilor freudiene necesare pentru

infelegerea traumei psihice individuale (Duchet, 2009; Vitry, 2007a), r'om
puncta principalele caracteristici asociate bulversirilor induse cu precddere
de catastrofele colective. Trauma - ca eveniment in r,iata unui subiect sau
a unei colectivitdli
- loveqte cu violen(d, intensitate gi surprizd (importanfa
caracterului imprevizibil gi incontrolabil), distrugand prin aceste trei procedee
conjugate intreaga func[ionare obignuiti qi anterioard (mecanisme de apirare,
comportamente, atitudini, obignuinfe, gAnduri, valori, fantasme etc.). in plus,

evenimenful traumatizant,,sparge" cadrele:

I

un invelig psihic gi corporal la nivel individual;

un invelig societal, familial gi de grup la nivel colectiv.
I

Acest fenomen efractionar ne va determina si ludm in considerare noliunea de rnrrri (psihicd gi fizici, la toate nivelurile), dar gi pe aceea de reytar,ttie
necesari a acestei sfAsieri care poate - ca toate efracliile
- sd lase urme, o cicatrice pe termen mai lung. Apoi, trauma are particularitatea de a confrunta
subiectul cu propria sa moarte: realitate fdri imagine sau reprezentare in

psihic (intrucAt, ca reguld, nimeni nu revine din lumea mor{ilor) care se

situeazi, astfel, de partea inexprimabilului. Limbajul purtitor de sens este
atacat, la fel ca si inveligul protector.
Persoana care trdieqte un eveniment cu caracter traumatizant nu rimAne
intacti. Tofu,si, este necesar sd insistim asupra importanfei rezonantei subiective a unui eveniment: pentru individ, ca gi pentru colectivitate, acesta intervine intr-o poveste de viafl gi, totodatd, trezeste triiri anterioare (traumatice
sau nu!), care pot fi de naturd foarte diversi (persecu{ie, abandon, teami
arhaici, culpabilitate, rugine, neputin{d etc.). Evenimentul, oricare ar fi el, nu
va putea cipita treptat un sens pentru indivizi decat daci este elaborat in

triiri, evenimente etc. gi se ia in considerare

lui la acestea (Cyrulnik gi Seron,2003; Duchet,2006a; Hanus,
relafie cu alte fapte,

apartenenta

2002; Vitn-,
insistim aici asupra impactului, in mod necesar subiectiv, al er-enimentelor traumatizante, aceasta este gi pentru a intelege mai bine datele
2002). Dacd

Tratatde rezilienttr asistatl

Rezilienl5 in urma marilor catastrofe: joncliuni intre individual 5i colectiv

426

colective: in Haiti, numirul morfilor, imposibilitatea de a Srupa toate cadavrele intr-un loc denumit ,,capele", peregrinarea supravieluitorilor firi
locuinfi au constituit tot atatia factori de risc, in condifiile in care perioada de
reconstructie a trebuit si fie amAnati. AtAta timp cAt cadavrele rimin pe loc,
o revenire la ordine este imposibili. Se ne amintim temerile de epidemie
apirute in Haiti, vddind angoase puternice in jurul pericolului pe care il poate
reprezenta proximitatea cadavrelor, atata timp cAt nu poate fi realizatd
separarea dintre morfi qi vii. A fost observati o migcare oscilatorie, pe de o
parte avind loc acfiuni de solidaritate gi mobilizdri in sprijinul reumanizirii,
pe de alti parte o risturnare a situafiei de partea dramei, un exemplu constituindu-l jafurile. Anumite familii au inventat solulii, ca acelea care au dat foc
ruinelor caselor lor, gisind astfel un ritual de incinerare a cadavrelor remase

cantitative expuse in continuare: nu fiecare persoane confruntate cu acelaqi eveniment, oricAt de tragic ar fi acesta, manifesti neapirat tulburlri Posttraumatice sau psihopatologice (Anaut, 2003; Baccirro & Bessoles, 2003; Duchet, Jehel

;i Guelfi, 2000).
Totugi, la nivelul colectivitilii, trauma pistreazi o mare putere dezorga-

nizatoare, mai ales cAnd aduce cu sine moartea. Astfel, efraclia traumatizantd
poate provoca fracturi in interiorul unui grup, al unei comunitifi, al unei !dri,
fesitura unor leglturi sociale realizatl cu migali se poate destrima, cadrul
social poate fi distrus sau atacat.

Moartea colectivE, o catastrofi specific5:

pornind de la exemplul din Haiti

sub dirAmituri.

Atunci cAnd viafa sociali poate prevaia asupra catastrofei dezumanizate,

incepe timpul amintirii: cu cAt mai distrugStoare sunt catastrofele, cu atAt
intArzie mai mult procesul comemorativ.
in fiecare dintre aceste etape pot fi direct observafi factori de rezilien!.i

Anumite catastrofe naturale, precum seismul din China anului 2008 9i,
mai recent, dramaticul seism din Haiti, se caracterizeazi printr-un numir
foarte ridicat de morfi, de neimaginat, 9i o distrugere parliali a Posibilitetilor
de viala pe un pimAnt devastat, generAnd o rupturi radicali in'modul de
viafi al supraviefuitorilor, dar si in ritmul lor psihic. Aceste ,,morfi colective"
ascund un mare proten(ial pentru dezordine nu numai din cauza distrugerii

,l

colectivi:

'tructurilor sociale, ci 9i ca o consecinfd a impactului.psihologic pe care il au

lsupra oamenilor (Clavandier, 2004; \ritrv, 2007a).
La nir-el sociologic, actele de violenli exogeni irrtreprinse asuPra fiinfelor
umane penetreazd in domeniul emofiilor, in principal datoritd aspectului lor
iremediabil. in mod progresir,, in zilele care urmeazd, ameninfarea capdti
contur ca forfi atotputernica, independenti de orice voin!6 umani. Reperele,
atAt spaliale, cAt pi temporale, sunt perturbate, iar structurile viefii colective,
de exemplu in orasul Port au Prince, sunt deteriorate, chiar distruse Pe Porliuni intregi printr-un proces de aglutinare, pierzAndu-9i astfel funclia de
reglare a viefii sociale.
Urgenla sociali necesiti stabilirea unor prrioritili gi o ierarhizare a interven{iilo; care se presupune ci regleazi in parte problema traumei colective,
printr-o cursd contra cronometru pentru salvarea de vie!i gi pentru numirarea
gi identiiicarea t,ictimelor. Se trece de la un ritm al vie{ii obignuite la un ritm
de urgentd. Daci structurile publice nu se ocupd rapid de catastrofi, daci
nu este transformati intr-o problemi a societifii, riscurile apirute se pot
multiplica. fiind ca gi cum ea 9i-ar urma actiunea cataclismici, firi posibilitatea

in etapa imediat5, factorul de protecfie exogen al mobilizdrii rapide

structurilor publice permite o responsabilizare socialS qi colectivS, care

va duce, progresiv, la aparifia ordinii din haos;
in etapa postimediati, factorul de protecfie endogen reprezentat de
migctrrile de solidaritate este esenfial in fafa sentimentului de abandon
pe care il are populafia. A putut fi observat un alt factor de rczilicnfd
colectivi: supraviefuitorii s-au adunat sPontan in anumite locuri, marea
piafi din Port au Prince, de exemplu, recreAnd astfel o colectivitate in
care legiturile sociale de sustinere reciproci deveneau posibile in planul protecfiei qi al impirtiqirii nevoilor fundamentale, dar 9i protejarea
persoanelor '.'ulnerabile, cum sunt copiii sau persoanele vArstnice;
in etapa de comemorare, un factor de proteclie esen[ial, facilitator al
reludrii semnelor de via(ii, il reprezinti ritualizarea in jurul separirii

dintre morli gi

vii, prin ceremonii de trecere cu un inalt potenlial

simbolic.

vreunui control. Aceasti reprezentare are un imPact aSuPra comportamentelor

I
.

427

I
VITRY -qi C'-ARA DUCHET

"iICHTLE

Tratatde rezilien!tr asistati

Rezilien!5 in urma marilor catastrofe: joncliuni intre individual 5i colectiv

devine evident mai ingrijoritoare, intrucAt variazd. in cazul rizboaielor de la

2la 71"/o, la refugiafi intre 26 Ei 86%, la profesiile cu grad ridicat de risc intre
7 qi17%,la victimele atentatelorintre 18 9i 43% qi atinge 80% in cazul victimelor
violenfelor sexuale (North, Nixon, Shariat, Mallonee, McMillen, Spitznagel qi
Sn'rith, 1999; Duchet et aI.,2000; Duchet, 2002; Ionescu 9i Jourdan-Ionescu,
2006). Comorbiditatea este, atunci, cu atAt mai ridicati: tulburlri anxioase 5i
depresive in primul rAnd, tulburiri de comportament, cu precidere adictive,
in al dbilea rAnd. in cele din urmi, pe lAngi considerabila suferinfi in care ii

428 Consecinfe psihopatologice previzibile

ale factorilor de risc
Date epidemiologice
Prevalenfa

'

tulburirilor psihice dupi o catastrofi colectivi, redati de cer-

cetirile publicate, este intotdeauna subiect al problematizdrilor 9i cunoagte

mari variafii, intr-o asemenea misurd depinde de:

consecinfele psihosociale uneori dezastruoase Pentru ei (Beckham, Moore,

Feldman, Hertzberg, Kirby gi Fairbank, 1998; Breslau , 2001,; N{arshall, Olfson,
Hellmann, Blanco, Guardino qi Struening, 200L; Prieto, 2001). Totalitatea
acestor date ridici tulburarea de stres Posttraumatic la rangul de veritabild
problemi de sinitate publicd gi dovedeqte necesitatea unei ingrijiri adaptate
gi eficiente.

presive, anxioase etc.);

criterii (internafionale, specifice unei epistemologii etc.);

momentele de evaluare a simptomatologiei (la cAteva zile, luni, ani de

instrumentele de misura qi modalitifile de administrare (chestionare,

scale de autoevaluare sau heteroevaluare, interviuri directe, telefonice
sau prin curier etc.);
evaluatori (specialigti sau nespecialiqti, cu o formare mai ampli sau mai
redusi etc.).

cufundi pe pacien[i simptomatologia psihotraumatici, lucririle prezinti

tipul de eveniment care poate fi provocat de om (rdzboi, terorism, luare

de ostatici etc.); de naturi (cutremur, avalangi, aluneciri de teren etc');
de tehnici (explozia unei uzine, un accident de avion, pribuqirea unei
clddiri etc.);
tulburirile diagnosticate (stres acut, stres posttraumatic, tulburiri de-

Date nosografice

Ia eveniment);

MICHELE VfiRY

CLARA DUCHET

'I

I
I

Dupi expunerea datelor epidemiologice care subliniazd amprle2ls6 1.a..cusiunilor catastrofelor in termeni de sinitate mental6, sd examindm Pe sc-Jrt
caracteristicile acestei simptomatologii. Conform DSM, dacd perturbdrile dude Ia o lund dupi eveniment, este instaiatd
tulburarea de stres posttraumatic (TSPT). inaintea acestui inten'al sau Pentru
tulburiri pasagere, in clasificdrile internafionale se preferi utilizarea termenului de stres acut. Patologia posttraumatici se particularizeazi, inainte
de toate, prin prezenla la individ a unui sindrom de repetilie (numit patognomonia nevrozei traumatice), comPus din imagini ale scenelor traurna-

reazi mai mult de o luni, socotind

Totuqi, aceste date - chiar fluctuante de la un studiu la altul - se dovedesc a fi indicatori utili, cu precddere pentru ci permit explicarea amplorii
unui fenomen intr-o anumiti societate. Conform criteriildr DSM, prevalen[a
tulburirii de stres posttraumatic (TSPT) in rAndul populaliei generale 9i in
lume, pe durata intregii vieti, evolueazi in general intre I qi 9%, cu niveluri
mai ridicate la femei, subieclii tineri (intre 15 Ei 24 de ani) qi in mediile defavorizate, atingAnd 10% din populalia nord-americani (Breslau, 2001;
Kessler, Sonnega, Bromet, Hughes gi Nelson, 1995; Pri6to, 2001; Vaiva, Jehel,

Cottencin, Ducrocq, Duchet, Omnes, Genest, Rouillon 9i Roelandt, 2008).

Aceasti prevalenfi, misuratd in termeni de tulburdri anxioase gi de comorbiditate psihopatologici, se ridicd la nivel de 15 pAni \a 44% (Demyttenaere,
2004; Iehel, Ducrocq, Cenest, Duchet, Omnes, Rouillon gi Roelandt, 2008a;
Jehel, Ducrocq, Duchet, Patemiti ;i Vaiva, 2008b). Pe cAnd cercetitorii se ocupi
de grupuri de populalie e\Puse la evenimente specifice, prevalenta TSPT

429

tizante, evociri ,,inlinfuite", coqmaruri traumatizante, amintiri intruzir-e,

porregti repeiitive etc. Un al doilea ansamblu de simptome caracterizeazi
sindromul de eviiare a locurilor, persoanelor, obiectelor, gAndurilor, discufiilor, imaginilor etc., care amintesc trdirea traumatici. Evitarea se nagte in
general ca o apirare impotriva intruziunilor sindromului de repetilie. Urrr.eazi, in cele din urmi, un cortegiu mai mult neurovegetativ de tulburdri care
inscriu trauma in corpul victimelor (tresdriri, hipervigilen!d, comportamente
automate etc.). Daci toate aceste complicafii psihopatologice sunt speciiice
trdirii traumatogene individuale, ele trebuie examinate gi in tunctie de alte
criterii: cultura, grupul de apartenenfd, toleran[a societS!ii, ritualuri]e care

Tratat de rezilien!tr asistatl

r Rezilien!5in urma marilor

catastrofe: joncliu:ri intre individ-al gi colectiv

I
I
I

',1

Bo

vor ac[iona intr-un fel sau altul asupra acestor dificultd{i (intirindu-le sau
diminuAndu-le). Vom trata mai departe in capitolul de fafd importanfa
factorilor de protecfie colectivi care ar putea influen{a destinul acestor tulburiri. PAnI atunci, sI nu .uitim si subliniem gi importan{a acestor disfuncfionalitSli individuale gi uneori cronice (de-a lungul mai multor ani)
care invalideazi funcfionarea sociali, profesionali, familiali, relalionali a
individului traumatizat.

petrecere a timpului liber in aer curat sau sub o bolti care recreeazi un context

Factori de risc

I
I

Factorii de risc responsabili de aparilia unei TSPT, r+nanim accepta[i in

literatura internafionald (Birmes, Klein gi Schmitt, 2005), sunt urmitorii: sexul
(femeile prezinti, in medie, o prevalenfd de doui ori mai ridicati a TSpT decAt
birbagii), antecedentele psihiatrice (tulburiri depresive gi anxioase, cu prcidere), antecedentele traumatice infantile, ca gi antecedentele psihiatrice familiale. in ceea ce privegte severitatea fulburirilor, este de refinut mai ales influen[a
triirii subiective a evenimentului gi a reacliei emofionale a subiectului, ca gi
factorii suferinfei peritraumatice, de intensitatea unei tulburiri de stres acut

Ei de disociere peritraumatici. Putem constata cI cercetirile se ocupi in

continuare de descoperirea factorilor de risc individuali, factoiii colectivi fiind
mult prea dificil de operafionalizat (Ga1, gi Duchet, 2007; Bromet, Sonnega gi
Kessler, L998; Scelles, 2002). in acelagi timp, abordarea factorilor de protecfie
9i a metodelor care favorizeazi rezilienfa va permite discutarea cAtorva.
in faEa riscului, fiinla umani a recurs adesea in organizarea sa psihicd la
mecanisme de apirare care accentueazi banalizarea, chiar negarea sau minimizarea riscului. Aceste mecanisme care se gisesc la nivelol individului gi Ia
nivel colectiv au drept funclie menfinerea a ceea ce numim ,,mitul nostru personal de invulnerabilitate" (Lebigot, 2005), care permite fieciruia evitarea con-

fruntirii cotidiene

cu angoasa existenfiali de a se gti muritor (Combalbert,2OOg).

Nofiunea de factori de proteclie corespunde aspectului preventiv, asociat
acfiunii factorilor de risc in diferite situafii de vi:11d. Aceasti.nofiune este mai

mult o stare de spirit individuali gi colective raportati la situafii concrete,

decAt liste de ac{iuni recomandate: este I'orba, din punct de vedere individual
gi colectiv, de a anticipa, adici de a menline in conqtiinfa individuald qi
colectivi realitatea factorilor de risc inconjuritori, oricare ar fi locul sau tipul
activitifilor (petrecere a timpului liber, r'iafi profesionald etc.). De exemplu,
domeniile Center Park oferi oaspefilor lor o schimbare de peisaj sub formi de

MICH ELE VITRY 5I CLARA DUCHET

431

tropical, cu o grijd ridicatd pentru siguranfi. Aceasti noliune de siguranfr

;i
de buli evocd un recipient matern protector, care participi la aceasti propunere de ,,vis" impdrtdqit de oaspe[i qi de salariali. Dac6 realitatea (accident,
intruziune nedoritd) vine sd tulbure aceastd atmosferd de ,,vis", reaclia psihici
poate fi violentd. Factorii de protecfie nu se manifestd numai in crearea sistemelor de protec{ie, ci gi in luarea in calcul a factorilor de risc inevitabili in
realitate;.pentru ci, daci trebuie prevenitd catastrofa, este nevoie si se creadi
in posibilitatea sa inainte ca aceasta si se produci. Dacd, pe de altl parte, se
reugegte prevenirea sa, irealizarea sa o menfine in domeniul imposil'ilului, iar
eforturile de preveqfie par, retrospectiv, inutile" (Dupuy, 2003, p. 13).
Factorii de proteciie se vor situa, de asemenea, in domeniul preven[iei secundare, adici in acela al abordirii imediate qi postimediate, la nivel individual dar gi la nivel social, a efectelor traumei. Planurile de salvare, sus{inerea
psihosociali, dar qi ingriiirile medicale gi sociale sub formd de asistentd
psihologici oferite chiar la locul evenimentelor srrnt tot atAtea metoce care
pot ajuta persoanele si recapete o pozifie de subiect, iar grupurile gi conruniti!ile si regAndeasci cadrul gi limitele periclitate.

De la factorii de protecfie individuali

la rezilienli

;i colectivi

Factori de proteclie

Studiile epidemiologice au dovedit-o: un numdr important de persoane

dezvolti tulburrri specifice dupi un eveniment colectiv, potenlial traumatizant. Aceasti prevalenfi nedepiqind, din fericire, 80%, subliniem gi ci datele
respective scot in evidenfi faptul ci o parte considerabild a acestei populafii
(intre 20 gi 60% in medie) adopti o cale diferiti de cea a TSPT, a sindromului
depresiv sau anxios etc. Pornind de la acest tip de constatare, cercetetorii s-au
interesat de viitorul copiilor care, in ciuda condi(iilor de viaf6 extrem de
nefavorabile gi a acumulirii factorilor de risc, se dezvolti intr-o manierd
armonioasi in plan psihologic, somatic gi social (Rutter, 1985; \ /erner, j.993).
Explorarea resurselor prezentate de acegti copii a permis, incetul cu incetul,
decelarea factorilor de adaptare, de proteclie gi a factorilor de rezilientd
(Jourdan-Ionescu, 2001; Korff-Sausse, 2002; Manciaux, 2001). Rezilienta ar
implica nu numai o nttunritd rezistenfi la qoc, ci mai ales ar determina subiectul

Tratat de rezilienttr asistati

Rezi

lienli in u rma ma ri lor catastrofe:

jo ncli u ni

intre i ndivid

ua I

;i cotectiv

I
si metamorfozeze trauma, dandu-i sens gi depitind-o (Duchet, 2006a). in acest
context, un eveniment traumatizant colectiv este inevitabil ,,medjatizat,,,
,,filtrat" imediat de grup, familie, culture fi societate, spre deosebire de o
agresiune individual6, care are tendinta de a izola individul in suferinfa sa.
Diverse relatdri redau aceste elanuri de solidaritate ii tesetura de legaturi
afective intre victime, dup; o dramE colectivi. in acest sens, s-ar putea considera ci insupi faptul de a trai un eveniment ,,in colectivitate'l at tavoriza
rezilienta individuali. in acelaqi timp, ,,trauma colectivi" pdtrunde ilicit
intr-un grup constituit in prealabil (familie, echipi de profesioni;ti etc.):
atunci, locurile ocupate de fiecare in mod obi;nuit pot fi destabilizate,. renegociate, cu precedere in funclie de rea(tiile imediate si de reorganiz;ri, mai

mult sau mai putin adaptate situafiei pi indivizilor. Relatarea colective poate
si gi impiedice elaborarea individualS (Duchet 9i Payen, 1999). in acelagi timp,
intr-o manieri generali, toate studiile care se ocupi de reziliente insiste
asupra calitS!ii legeturilor, relafiilor de intrajutorare, de sustinere (cu precadere extrafamiliale) Ei a importantei coeziunii grupale dupi un eveniment
potential traumatizant. Factorii individuali completeaze in pod evident
,,tabloul" persoanei reziliente, aceqtia fiind, conform autorilor (Marty,20Q1):
aptitudinea de a trezi simpatia gi de a suscita conduite de protectie din partea
anturarului, capacit;lile de reverie !i de imaginatie care contribuie la conferirea

unui sens experientei traumatizante, umorul gi sublimarea, stima de sine,

proiectul de viaf; sustinut de un elan (credin(d, militantism etc.).

RezistenlE versus rezi lienle

Anumiti autori au lisat de inteles ci persoanele rezili.ente sunt petsoane
netraumatiza te de evenimentele qi de vicisitudinile pe care le traverseazd. .. in
domeniul nostru clinic axat pe traumi, noi nu imperta;iin aceastl abordare,
ea generalizand gi creAnd confuzie asupra notiunii de rezilient.i, care se con-

fundi asifel cu rezistenta. Din contri, afirmim ci importanta rezilientei

rezidi in destinul metamorfozat, transfotmat, al traumei. $i pe;ttu a ilustra
aceast5 conceptie, si plecim de la un exemplu clinic.
Plimul studiu

de caz

Ca ;i ctilalli locuitori ai clpitalei TaiiL,nhului, William n fost oictinn u ui

cutlefiur. Noi il infilnim la aproximatio zece zile rie Ia cele mni oit lefitc seisnc,

MICHELE

VTTRY

5I CLARq DUCHET

433
in codrul u|ui plan de saloare destinat expatriatilor:

se tealizeozd o eoaluore
psihologicd qi psihiotricl a salarialilot fiancezi, pentru o decide sau nu lepatrierea
lot. William are 50 de oni, ior sttilucita i eoolutie in firma de comert ht care
deazi i-o ot'erit tn loc t'oarte confortobil pe aceastd iflsltli, pe care il ocupd de
aproxinntio ase ltfii. in limp ce opartamentul sdu a suferit numeroase pagube pe
cdre nu poate spero sd le rcmedieze k fost deia conlitmatd ilemolarca iointea

rcco sltuirii), iar solin so - iltcdingtozild de eoefiinente - il.sisti sd seintoorcd

in Franla - William banalizeazi cutrefiurul (,,se iifitnpld mercu aici, dar sunt
bine prcgiliti, .lo.,oda, fapttl cn ttiitt!") ti neagd impaclul acestei colastrcfe
asupru lui (neacuzitd nicio ttlburarc de sonn, nicio pettutbare cognitioi, cornportamefitald sau psihic ... Intelegefi rcpede pe parcursul intrc.iederii pe ce se
bazeazi ,,echilibrul" siu: ?naifite de toate trebuie si-Fi incutajeze sotia, s-o contlillgd si-i rdtfiA d aldturi, apoi copildria, pe care a trdil-o Si pe carc o considefi
tl1ult ptea dificili ti nefeticiti, i-a construit o ,,cafipace", de atuflci itdestntctibild.
O inlilni pe sotia sa .le nai itulte ori, la it$istenta sa de afi rcpatiali, tintp in
care fragililatea gi rugdrllinlea n, i-au putut fi intelese de sotll siu, neclintit la
orice ifiteroefi!ie difiportea oastri (,,0 cunosc, ii oa t rcce r epede, nu od. fielinittiti" ).
ln cele din tnd,infala deteriordriiprogresioe a stdrii sotiei sale,ne.licul psihiattu
ii Ltn decide repalrierea (cate zta dura doud luni) 5i il ttom ldsa pe Williant
nemullumit, dar agdlindu-se de discursul sdu ,.pe tru fii e lotul e bine". $ase
luni mai tirziu, Willian este repalriot la findul lui, iar noi il oom itthlni in
Franta pefitrt o exarnifiare postlti flatici. Atufici, el ero mdcinat de o puternicd
ru;ine: oceea de a nu fi litut liepl... El, carc a suportat atitea in copillrie, care
,,a rezistat la tot ,i s-a construit singltr", nu poate accepta ceea ce el nufiette
,,sldbiciunea" ltti. Psihoternpia acestti om flu o fost sifipli, ior truseul siu a fost
narcat de recdderi: fiai ales pentru cd nu a putut ileloc tecunoaqte gocul produs de
seisn , sefilitfiefilul de leroare pe care i l-a indus acesto, teroirea ci ,,l crurile o oor
llu de la capit" (lrecutul, fietlotocirile sale etc.). Aceastd forrnd de reziste ld

i-a indepitfat sifiptotnele tta fialice clasice, dar l-a cufundat ifitt-o sla/e

anaios-depresiad, dezorganizindu-i funclionareo obilluiti, intdrind ufiele trds1luti de perso alitnte inlpregnate de rigiditate ,i de lleificrcdere li impiedicitdu-l
si rcuini liniltit lo lucru... De altfel, el nt mai ocupi un loc pritlilegiat h firnld,

pe carc o acuzd de rele tratame te, nerecutroscindu-Si starea patologicd

ti

diminunrea capacitdlilor sale cogtlilioe. La chestionarele de ettaluare, el bifeazd

fiereu,,nicio tltlbware".
Pe acest bdrbat

il considerim,,rezistent": el neat;

orice legitura intre

evenimente gi orice implicare personali in schimbErile pe care Ie constatA.

William cumuleazi factori de risc, precum o fragilitate anterioari individuali

9i familiali, nu ia

in calcul trecutul siu subiectiv !i emotional, rimAnind

Tratat d rezilienl5 asi5tatl

r RezilienlS in urma marilor cataslrofe:joncljuniintre individu;l tj colectiv

intr-o formi de disociere care indepirteazi impactul avut de catastrofe asupra

lui; acest eveniment s-a petrecut, de asemenea, departe de el li de reperele
sale, i-a fragilizat cuplul ii pozilia profesional:. in paralel, nu observim sau
observim pufini factori de protectie in afari de faptul de a fi erut ajutor, dar
intr-un fel matic (vindecafi-mi, dar modul meu de functionare va rimine
intact), astfel devenind dificil lucrul cu metodele mai flexibile precum creativitatea, umorul, proiectarea in viitor etc.
Iati cum rezilienta necesite componente jndividuale si colective care nu

415

defrnilio. Dl

Oi

ldmtgite din carliflgi.

Din aceasti vigneti clinici se degaia un factor individual !i intern de

rezilientA specific, acela al aptitudinii de,,a-9i schimba viata" in functie de o
noue ctrutare a sensului, devenitE necesarE prin consecinlele catastrofei triite.
Aceasti capacitate interioard de transformare se va traduce printr-o schimbare
radicaltr a vietii asociatl urmitoarei constateri, la care aiung majoritatea
victimelor traumelor psihice: ,yiata nu va mai fi niciodattr ca inainte". Acest
factor fundamental de rezilienti se spriiini pe aptitudinea de a g6ndi: .,ajutorul dat gandirii" (Maqueda, 1997) este, fArI indoiale, unul dintle obiectivele
fundamentale ale oricirei acfiuni umanitare.
Unaltfactor de rezilien!5 remarcabilin acestexemplu il reprezinte alegerea
solidaritilii, raportarea la celtrlalt printr-o reciprocitate care tine de,,aiutorul
dat gendirii", adici ajutorul mutual in adoptarea unor gesturi bazate pe o
gandire care ar putea contribui la reunirea aspectelor fragmentate de experienta locului traumatizant.

de doliu ulterior traumei desine extrem de dificil ii de dureros, familiile

victimelor rimdndnd cu o uriagi suferinti (Vitr),,2002b). Acest proces aparte,
legat de circumstanfele dramatice ale mortii care a inteNenit brutal
Si a pro,
yocat distrugerea cadavrelor, declangeazi inYadarea tealului
de citre moarte

prin efect vi(ariant

Al doilea studiu de caz: domnul gi doamna H.

decis

morlii aducind pe uscat afit rdndrile umane, cit

In timpul anumitor catastrofe aeriene, precum aceea de la Halifax din

septembrie 1998 sau aceea de la Sharm El Sheikh clin ianuarie 200J, patticu
lariUtile datelor de zbor, precum intoarcerea din concediile din luna august
sau revenirea dupi sirbitorile sf6rgitului de an, au determinat disparilia unui
numdr ridicat de familii in accident. in urma unor astfel de pierderi, procesul

Rezilienta acompaniatE in cazul unei catastrofe:

diferite sisteme practicate in lume

pribulirii aoiotnini

111 itt golful

Halifax, la un ax dupi catastrofi, utl cuplu de proasleli pe sionori de nayiotriliiate
eloeliand s-tl ifibarcat penlru Conada, cu dorifila de a rimane'aZolo. Vizitind
rirnd\itele carlingei at)ion ui, ei au etplicat cd Si-au pierd in aceastd cntdstrofll
toti copiii ri epotii, care reoefieau ilintr-o ilacnnld la Neu york. prinele luni
li le-au petrccut irlt/-o st|re de suleri ti ti durere in care ,,le -oe,lea sl wle,,, cu
lungi perioade pe parcursul ci:,ora nu putenu si-ti oorbeasci. Apoi, de cofiult
acortl, s-au izolat socinl, aloc|rdu-li ufi tintp de gdhdire ,rccesat pentru elaboraled
uflui prciect care se rllaterinliza azi. itt zilele ime.liot urntitottre catastrofei, ei
i'eniserd la Halifux pentru ptinele ceremofiii
:i ii infil isefi pe pescarii din salul
Peggy's Cooe, cei care au plecat din proprie inilialit:d pe mare it data de
1 seplembrie 1998, la oru 1 dimineala, dupd ce au a1/z pr\bu:irea arioinlui.
Atrtnci, locuitotii din Peggy's Cotte le-au ndrturisit disperarca l1e care o si [eau
.And ili oedeau satul sti gAfidu-se, iar receit ,i resliuro,ttul, inchizittdu-se
a

si-fi

oA dd casa,ibuflurile pe tru a se nuta la

Peggy's Cove qi a rcinoio restaurantul din acel sat, gdsind astlel ,,ut sens ultirnei
etape aoietii lor" in dorul ficut acestor locuitoti, care s-au conlruntat cu realitateo

pot fi complet create, atunci cand un aspect (care

tine in acest caz de individual)
rezistd oricirei propuneri de rezilien[i,,asistatA,,.

in timpul cerenoniilor ile comemorare

ti dto H, at

Conceplia

Fra

n!ei

Pe parcursul catastrofelor colective, majoritatea terilor europene au dezvoltat metode de senatate pubtici de tipul ,,abordare psihosociale" (Crocq,
2007; Ponseti-Gaillochon, Duchet 9i Molenda, 2009). Obiectivul acestor
metode este reluarea cat mai rapide a unei viefi sociale adaptabile. Pentru
adulti, se pune problema favorizirii rolului social, atunci cand reluarea
muncii este imposibili, gi a rolului parental, mobilizAnd forlele sociale Ei
resursele individuale ti colective, dintr-o preocupare in primul rAnd colectivi.
Pentru copii, se pune problema reorganizirii activitAtilor comune de inv;lare
ti comunicare pentru ca viata - inclusiv aspectele sale ludice - se-Qi poat;
relua cursul. Cu cat o catastrofA se soldeazi cu un numer mai mare de morti,

I,IICHEtE VITRY 5I TLARA DUCHET

Tr.tat

lerilienla asistati r RezjlienlS in urm. marilor c.tastroferjoncliuniintre jndjvjdual

5i colectjv

436

de rinifi grav, de persoane implicate qi de victime primare qi secundare,

persoane care au pierdut totul, cu atat aceste planuri de ajutor pentru reconstruirea $es6turii sociale sunt fundamentale pentru evitarea dezordinii gi

dezintegririi structurilor societifii. Aceste planuri psihosociale nu sunt

in individualitatea lor psihici. or, trauma psihicd
atinge fiecare fiinfi umani expusi in ceea ce are ea mai vital, integritatea sa
destinate persoanelor

psihicd gi capacitatea sa de a gAndi.

in acceptiunea francezd., ideea de ,,asisten{i medicall psihologici,, a per-

mis dezvoltarea nofiunii fundamentale de .,asistenli psihici imediatd,

postimediati Ei supraveghere amAnat-cronicA,,, rispunzAnd unor nevoi
psihice de elaborare pornind de la triirea individuali a gocului traumatic gi
de la rinile specifice provocate de acesta aparatului psihic (Duchet Qi vitry;
1999 ;

lehel qi Lopez, 2006).

In cadrul asisten{ei imediate, se cauta punerea in cuvinte a unei triiri

inexprimabile, favorizand o continere emofionali, pe parcursul unor qedinle
de psihoterapie scurti sau aprofundati, pentru persoanele ale ciror perturbdri
psihice necesiti o interventie psihoterapeuticd (Louville gi Ducl-ret, 2006). pe
parcursul asistenfei postimediate, in perioada scursi intre 2 si 30 de zile (in
cazul unei catastrofe colective), psihologul va acompania intr-un travaliu de
elaborare Persoana r6niti psihic, ajutAndu-o sI gAndeasci triirea catastrofic6,
Pentru a-i da un sens, a o situa in istorie 5i a-i restabili o coirtinuitate (\/itr1,,
a

deschis calea, dupd atentatele din 1995,

creirii refelelor de celule medico-psihologice de urgen{d (CUMp), care

intervin prioritar pentru a oferi asistenti persoanelor rinite psihic (Crocq,
1998).

in cadrul CUMP, primirea haitienilor gi a francezilor care se intorceau

din Haiti a fost special organizati la aeroportul orly pentru fiecare ar-ion
aterizat, intr-un cadru realizat impreuni cu \4linisterul Afacerilor Externe,
Crucea-Rogie gi diverse asociatii. Principalele problematici clinice obiervate
triiri traumatice, pierderii (pierderi materiale, pierderi de

erau asociate unei

statut), numeroaselor dolii, separdrilor familiale, sentimentului de culpabilitate, agravdrii patologiilor anterioare, dificultdtilor pirinlilor de a-9i con{ine propria angoasi si pe aceea a copiilor lor. Am putut constata cd persoanele
care au beneficiat de asistenti medico-psihologici pe parcursul trecerii lor
prin Martinica pdreau a incepe si-gi gandeasci viafa, mediul afectiv, in ciuda
unei suferinfe si a unei disperiri intense.

in cazul unor catastrofe majore,

aceste actiuni de asistenli

psihici com-

portand mrsuri psihoterapeutice de urgent; sunt integrate intr-un sistem mai

MICH ELE VTTRY'I CLARA DUCHET

437
I

psihosociali asiguratd de personal format in organizafii precum Crucea Rosie.

O modalitate concreti de clasificare a intervenfiilor fine cont de gravitatea
rinii: daci ne referim la stresul normal, o simpld intervenfie psihosociali de
reasigurare, de satisfacere a nevoilor elementare pe parcursul situafiei, este
suficienti pentru a preveni riscul unei suferinfe ulterioare excesive. Coordonarea susfinerii psihosociale cu asistenfa medico-psihologici va permite o
trecere permanentd de la individual la colectiv, sursi de migcare si de reluare
a procesului vital, factor de rezilien{i fundamental.

O enumerare a modelelor europene

sta bilite gralie cercet; rii
Majoritatea cercetirilor europeene care se ocupi de organizarea abordirii
- V-Net, Eutopa, Eureste, Tent etc. - re-

victimelor psihice ale catastrofelor

comandi linii directoare tinzAnd si unifice ,,bunele practicil' bazate in

principal pe suslinerea psihosociald. in cadrul proiectuiui ,,Raport european
asupra dezvoltdrii" (RED), un atelier de discu[ii a inlesnit punctarea diferitelor
accep{iuni ale stresului gi traumei. in cadrul programului de acliune comunitari a Sindtif ii Publice, proiectul

lnrproue the Prepnredttess

gile

Psy chologicnl

of Crisis (IPPHEC) a prins formi in septembrie 2007 qi s-a

finalizat in decembrie 2009, cofinan{at de Comisia Europeani gi mai ales de
Direcfia Generali pentru Sdnitate gi Protecfia Consumatorului (DG Sanco).
Acest proiect european - la care au participat parteneri specializafi in problematica traumei l,eniti din Italia, Franfa, Marea Britanie, Olanda, Norvegia,
Spania, Bulgaria 9i Portugalia - avea drept obiectiv perfecfionarea pregdtirii
intregului personal implicat in susfinerea psihologicd a victimelor pe parcursul unei situalii de crizd majord. El urmdrea deci congtientizarea importan{ei oferirii unei susfineri psihologice imediate, odatd cu sosirea la spital a
victimelor catastrofei colective. Unul dintre obiectivele IPPHEC era acela de a
culege date gi de a genera cuno;tinle referitoare la asistenta psihologici de
urgenfi pe parcursul unor catastrofe sau accidente co]ective, cu precidere in
sAnul serviciilor spitalicegti de urgenli. Un prim demers in cadrui cercetirii
l-a constituit conceperea gi administrarea unui chestionar personalului rdspunzltor de asistenla psihicd (psihiatri, psihologi gi infirmieri) din serviciile
spitaliceqti de urgenfd dintr-un anumit numdr de spitale selectate dupi o harti
a catastrofelor, sub indrumarea experlilor de la Universitatea ,,La Sapienza"
Help itt

7999;2007a).

Aceasti idee dezvoltati de Crocq

global de planuri de salvare, in care ocupd un loc fundamental suslinerea

cnse of E-oent

Tratat de rezilien!5 asistatl

Rezi lien15

in u rma

ma ri lor catastrofe: joncli u ni intre individ

ai

ti colectiv

I
maiore care au fost retinute citdm accidentul
AZF din Toulouse din data de 21 sePtembrie 2001, atentatete de la Madrid din

dh Roma. Printre evenimentele

I

atentatele de la metroul londonez. Un al doilea proiect

a constat in culegerea datelor existente'in diverse firi europene, dar 9i in
literatura mondialS, Pentru a confrunta diferitele puncte de vedere referitoare
la psihotraumS, ca 9i diferitele tipud de organizare a primului aiutor acordat
pe parcursul catastrofelor maiore, Pentru a descoperi cele mai bune Pra.tici.
Odati cu finalizarea cercet5lii au fost publicate doul culegeri, una de recomandiri generale gi una de recomandlri referitoare la formare.
in principal, se observi ci teoriile fundamentale ii Practicile diferi de la o
tari europeantr la alta. Majoritatea tirilor euoPene se ralieze la concePtia
anglo-saxoni asupra traumei, fi anume o agravare a reactiei de stres care, de
regultr, trebuie str se resoarba in mod natural, de unde o viziune asupra
asistentei Psihologice imediate, bazati Pe altePtarea aParitiei unor simPtome
consecutive traumei ii pe evaluarea lor. Tehnicile de asistente imediati Pun
astfel accentul pe planurile psihosociale destinate restabilirii unei viefi
colective, iar in cazul TSPT, asistenfa psihologic; PosttraumaticA Si cea ulterioarA sunt bazate pe abordiri cognitive 9i comPortamentale. Asistenta medico-psihologice imediatA este adesea contestati, Prefelandu-se o.Pozi[ie
neinterl'entionisttr, de observare li agtePtaie.
in Franla qi in mare parte din Italia, teoria trat;rii traumei, bazate Pe o
martie 2004, ca

ii

conceptualizare teoretici a function;rii psihice ca Seneratoare de sens, adice

de semnifica{ie li directie, a condus la elaboralea unei asistente psihologice
specifice, ,,medicosociale", practicate chiar la locul catastrofei imediat duP:
producerea gocului, urm.lrind prevenirea dezvoltlrii sindromului Posttraumatic, astfel incat individul confruntat cu un eveniment traumatizant se va simti
insotit in cAutarea sensului 9i in restabilirea caPacititii de a gindi 9i de a vorbi'

Programul original al Naliunilor Unite

I

in cadrul colocviului ,,suslinerea medicoPsihologic; in crize)e majore",

care s-a derulat la Paris intre 10 9i 11 decembrie 2009 sub inaltul Patronai al
\linisterului Sdnitdtii, s-au reunit mai mulli exPerti internationali ai traunlei
psihice pentru a-Si imPArtaqi exPelientele. Aceastd intAlnire a devenit nece-

pdntr-o colaborare interna!ionalA, cele mai bune proceduri de intervenfie 9i

acompaniament in cazul PoPulaliilor victime.

Profesorul Moussa Ba, coordonator al Crilicnl Incident Sttess Managenrctlt

Urrilt (CISMU) din cadrul Departamentului de San6tate $i Securitate al Nafiunilor Unite, ne-a prezentat modelul siu. Creat in anul 2000, ca urmare a unei
hotSrari adoptate de Ansamblul General al Natiunilor Unite, GruPul de Eestionare a stresului traumatic a Primit mandatul de a concepe, organiza 9i coordona un sistem integrat de control al incidentelor critice Pentru totalitatea
programelor gi agenfiilor Natiunilor Unite in lume, inclusiv in firile aflate

in rizboi.

Principiul fondator este acela de a Putea rispunde intr-o manieri unificati,

prin actiuni coordonate, pornind oe la rolul profesionistului in sinetate
mentali pe langd factorii de decizie in mediul de instabilitate actuale' Este
vorba de instalarea unui sistem oPerational de teren, in zona de interventie,
in parteneriat cu resursele locale, inclusiv in domeniul coordonirii intregul
sistem cuprinde trei niveluri strateBice: acela al pre-crizei (coresPunzetor

intervenliei primare), acela al crizei (coresPunzand preventiei secundare)

si

acela al post-crizei (coresPunztrtor Preventiei tertiare).

Tralaliul de Pre-crizI este centrat in principal, pe de o parte, asuPra Pro-

gramelor de formare in domeniul stresului 9i traumei ;i, pe de alta, asupra

icliunilor de organizare gi asociere a resurselor rapid mobilizabile in caz de
catastrofe, accidente sau rezboi.
Travaliul de crize este bazat in principal, Pe de o Parte, Pe sustinerea
psihosociald, adic; Pe reabilitarea grupurilor Ei comunitililor vulnerabile 5i
pe restaurarea institutiilor 9i serviciilor publice 9i, pe de altd Parte, Pe
iccepliunea Franfei in ceea ce Privelte triirea traumaticA Qi asistenta
afectate Psihic, in scoPul de a ajuta
medico-psihologici propusi

Persoanelor
fiecare victimA sA geseascA un sens renii sale.
Travaliul post-cri zd. se bazeazi pe evaluarea TSPT, pe supravegherea
medico-psihoiogicd a celor mai afectate Persoane, Pe eYaluarea sistemului de
asistent; cu ocazia ree\Periment;rii.
Prin conceperea 5i modul siu de aplicare, acest model reprezinti un sistem
care favorizeazd rezilienta acomPaniati atAt 1a nivel colectiv, cat 9i individual'

sar; datoritd dezvoltedi 5i mondializirii catastrofelor. ExPertii, veniti din

intreaga lume, Qi-ar,r prezentat conceptiile, modelele de interventie ii tehnicile
Llentru a le dezbate si ale imbogifi, obiectivul fiind acela de a imPlementa,

'

Cntr lf;Ttnt coSt'.:rlttiCa

.at dt ltttidenlc Cri,i... (N't)

I
I/:CHELE ITIRY 5I CLARA DUCHET

Tritat

de rzilienla

.sistatI . Rezilienl: in ulma marilor

catastrofe,

joncliuniintre indivic -al tj (ole':'

Mo

Vietnamcombat vetemas with posttraumatic disorder,

Concluzie
Rezilienfa se inscrie intr-un'proces psihic individua] de restructurare
a personalititii, care va permite unui subiect si-gi revinE dupi confruntarea
cu o realitate care l-a copleqit. Aceastd capacitate de reconstrucfie de sine, de
restaurare a funcfiei de creare de legituri, de ciutare a sensului, sebazeazd
pe reluarea g6ndiri gi a exprimdrii verbale, reluare facilitatd de procesele
colective. Am vizut, prin intermediul exemplelor individuale qi colective,.cl
apanajul situafiilor critice este acela de a ameninta sau de a distruge activitatea
Seneratoare de legdturi: ci aceasta din urm6 se manifesti la nivel intrasubiectiv sub forma amenin!5rii ruperii legiturilor psihice sau la.nivel intersubiec-

tiv, sub forma ameninfirii ruperii legiturilor familiale gi'sociale. Astfel,

rezilienli depinde, de asemenea, de refacerea leglturilor in

capacitatea de

colectivitate gi de restructurarea cadrului sociai periclitat de efectele violente

ale situafiei traumatogene.
Diferifii intervenienfi, profesionigti sau voiuntari, a ciror funcfie este
aceea de a acorda celorlalgi asisten[d psihologici, sunt obligati s5-9i g6ndeasc6
impreuni interventiile de susfinere psihologici, intr-un spirit de reciprocitate
qi de complementaritate: intr-adevir, gi ei sunt confrunta!i fie direct, la locul
unde se oferd ajutorul umanitar, fie indirect, prin intermediul povegtilor
victimelor, cu riscul de a suferi gi chiar de a avea o traumi vicarianti. insigi
condigia ajutorului pe care il pot acorda se bazeazd pe capacitatea lor de
a conceptualiza acompaniamentul individual gi colectiv, ca gi organizarea
metodelor ca pe veritabili vectori de rezilientS. Functia elabordrii qi a cuvintului trebuie si fie mereu prezenti in raportul cu sine ;i in raportul cu celilalt,
pentru a incuraja un acompaniament ,,elaborativ" al indivizilor gi colectiviiStilor si, de asemenea, pentru a inlesni procesul de rezilien{i. Dupi spusele
lui Roisin (2005, p. 212), ,,[...] asa cum nu fiinfim, ca oameni, dec6t pentru ci
vorbim, nu vorbim decSt dacE apartinem unei comunitd{i de oameni incirca!i
de umanitate, care suporti abisul neantului gi ne invitd la viafi".

Bibliografie
Anaut M. (2003), La risilience, stn'ilrcnter

les trauntatisttte-c, Paris, Nathan.

Baccino E. Ei Bessoles P. (coord.) (2003), Victime-a1gresseur. Traumntisnte et risilience;

lien psychique - lien socinl, Nimes, Champ social.
Beckman 1.C., I\{oore S.D., Feldman N,1.E., Hertzberg \4.A., Kirbv A.C. qi Fairbank J.A.
(1998), Health status, somatization and severitv of posttraumatic stress clisorder in

MICHELE VrrRY 5I CLARA DUCHET

Arn

ericanlournal

of

Psychiatry,

vol. 15t p.1565-1,569.

Birmes P., Klein R. qi Schmitt L. (2006), Stress et troubles de l'adaptation, in J.D. Guelfi
9i F. Rouillon (coord.), Manuel de psychiatrie, Paris, Masson, p.197-201.
Breslau N. (2001), Outcomes of posttraumatic stress disorder, lournal of Cliilcal
Psychiatry, vol. 62 (supl. 17), p. 55-59.
Bromet E., Sonnega A. gi Kessler R.C. (1998), Risk factors for DSM-III-R posttraumatic
stress disorder: findlngs from the national comorbidity survey, Anrcrican lournal o.f
Epidemiology, v ol. 747, nr. 4, p. 353-361.
Clavandier G. (2004), La mort collectiae, Paris, Ed. CNRS.
Combalbert N. (coord.) (2009), Ln souffrance au traz,nil, Paris, Armand Colin.
Crocq L. (1999), Les traumntismes psychiques de guerre, Paris, Odile Jacob.
Crocq L. (198), La cellule d'urgence m6dico-psychologique. Sa cr6ation, son organisation, ses interventions, Annales midico-psychologique, vo1.156, nr. 1, p. 48-53.
Crocq L. (coord.) (2007), Traunratismes psychiques. Prise en charge Ttsychelogique des
ztict imes, Paris, Masson-Elsevier.
Cyrulnik B. gi Seron C. (coord.) (2003), Ln risilicnce ou conmrcnt renaitrt de sa soufrance?,

Paris, Fabert.

Demyttenaere K. (2004), Prevalence of mental disorders in Europc.: Results from the

European study of the epidemiology of mental disorders (ESE\IeD) project, .icl;
Psychiatrica Scnrtdinnaicn, r,ol. 109 (supl. 420), p. 27-27.
Duchet C. (2002), Le psychotraumatisme collectif, Annales midico-Itsychologique,
vol. 16O nr. 5-6, p. 167469.
Duchet C. (2006), Du psychotraumatisme ir ia r6silience: perspectives cliniques, in
L. Jehel 9i G. Lopez (coord.), Psychotraunntologie: italuatiorr, clinique, traitentent, edifa
a II-a, Paris, Dunod, p.57-66.
Duchet C. (2009), Eclnirages psychanalytique-s, in A. Ponseti-Gaillochon, C. Duchet ;i S.
Molenda (coord.), Le debriefing Ttsychologique; pratiques, bilnn et ilolutiorr des siitis

Dunod, p.27-57.
Duchet C., fehel L. qi Guelfi J.D. (2000), A propos de deux victimes de l'attentat parisien
du RER Port-Royal du 3 d6cembre 7996: vulnerabilit6 psychotraumatique et
rdsistance aux troubles, Anttales nrtdico-psychologique, vol.158, nr. 7, p. 539-5.15.
Duchet C. qi Payen A. (1999), Intervention mddico-psychologique irr situ lors de la
guerre civile du Congo, Midecine de cntastroTtlrc, Urgence Collectites, vo|.2, nr. -=-4,
p. t92-796.
Duchet C.9i Vitry M. (1999), Le psychologue clinicien dans l'urgence, lounnl dt:
Psychologues, vol. 167, p.16-20.
Dupuy J. P. (2003), P o ur un ca t as t r o1th isnre i cl ni r i, P aris, Seuil.
Gay S. gi Duchet C. (2007), Intervention ps),chologique lors d'er'6nements traumatiques,
in S. Ionescu si A. Blanchet (coord.), Psychologie clinique, psycholtnthologie et psuci;t-

pricoces, Paris,

thirnlrie. Nouzteau cours de Ttsychologie, Paris, PUF, p. 511-52-1.

Tratat de rezilienll asistatl

Rezilienltr in

rma

m a ri lor catastrofe:

joncli

ni intre i ndivid

u: l s' colectiv

l
l/g,'z

Hanus M. (2002), La rdsilience it quel prix? Sunrittre et rebondir, Paris, Maloine.

Ionescu S. qi Jourdan-Ionescu C. (coord.) (2006), Psychopathologie et sociiti, Paris,

Vuibert.
Jehel L., Ducrocq F., Duchet C., Paterniti S. 9i Vaiva G. (2008), Attentats et psychotraumatisme: prdvalence des troubles, leur 6volution et leur prise en charge en
France, Reaue francophone du stress et du trawna, r'ol. 8, nr. 1, p. 5-1 1.
jehel L., Ducrocq F., Genest P., Duchet C., Omnes C., Rouillon F. qi Roelandt J. L.
(2008), Trauma related disorders and suicide in the French WHO study ,,Santd
mentale en population ginirale", European Neuropsychopltnrmacol.ogy, vol' 1&

l
I

nr. 4, 5188.
Jehel L., Lopez G. (coord.) (2006), Psyclrothirapie des t'ictinrcs: traitements, iztaluatiotrs,
accontpagnemenf, a doua edilie, Paris, Dunod.
Jourdan-Ionescu C. (2001), Intervention dcosystdmique individualis6e axde sur la
r6silience, Reaue quibicoise de pstlchologie,vol.22, nr. 1, p. 163-186.
Kessler R.C. Sonnega A.. Bromet 8., Hughes M. 9i Nelson C.B' (1995), Posttraumatic
stress disorder in the National Comorbidity Survet', Archius of Genetal Psychiatry,
vol. 52. p. 10{8-1060.
Korff-Sausse S. (2002), Les processus psychiques de la rtisilience, Prttiques Psycho'
logiques, vol. 1, p. 53-6{.
Lebigot F. (2005), Trniter les lrnunntisnrcs psychiques. Clinique et prise en chnrge, Paris,,

Rutter M.D. (1985), Resilience in the face of adversity, British lournal of Psychiatry,
vol.147, p.598-611.
Scelles R. (2002), Processus de r6silience: questions pour le chercheur et le practicien,
Pratiques psychologiqnes, vol. 1, p. 1-6.
Vaiva G. |ehel L. Cottencin O., Ducrocq F., Duchet C., Omnes C., Genest P., Rouillon
F. 9i Roelandt I.L. (2008), Pr6valence des troubles psychotraumatiques en France

mdtropolitaine (in ancheta OMS, ,,Sant6 mentale en population g6n6rale"),

L' Enciphale,

vol. 3il, nr. 6, p. 577-583.

Vitry M.'(1999), Le debriefing psychologique: une methode, Neraure, vol. 12, nr.6,
p. 48-51.

Vitry M. (2002), L'icoute des blessures inpisibles, Paris, L'Harmattan.

Vitry M. (2007a), Les deuils post-traumatiques, in L. Crocq (coord.), Traunntisntes
psychiques. Prise en charge psychologique tles aictinrcs, Paris, Masson-Elsevier.

Vitry M. (2007b), Suivi psychothdrapeutique en diff6r6-cronique, in L. Crocq (coord.),

Traumatisntes psychiques. Prise en chnrge psychologique des oictintes, Paris,
Masson- Elsevier.

Werner E. (1993), Risk, resilience and recovery: Perspectives from the Kauai longitudinal study, Det'elopment nnd Psychopothology, vol. 5, p. 503-515.

Dunod.

Louville P. qi Duchet C. (2006), Les interventions immediates, in L. Jshel qi G. Lopez

(coord.), Psyclrctraumalologic: imluatiorr, clinique, traitement, edilia a II-a, Paris,
Dunod, p. 173-180.
Manciaux M. (coord.) (2001), Ln risilience, risister et se cotstruire, Ceneva, Cahiers
medico-sociaux.
Maqueda F. (1997), Carnels tl'un psy dnns I'hunnnitnire, Toulouse, Eres.
N{arshall R.D., Olfson \t|., Hellmann F., Blanco C., Guardino M. 9i Struening E.L.
(2001), Comorbiditt', impairment and suicidality in subthresho'ld PTSD, Anrcricort
lournal of Psychiatrv, vo|.158, p.1167-7173.
l\,larty F. (coord.) (2001), Figrrrcs et trnitements du truumntisnte, Paris, Dunod.
Navarre C. (2007), ,,Psv" des cntastrophes. Dix nnnies aupris des i'ictinrcs, Paris, lnngo.
North C.S., Nixon S.J., Shariat 5., Mallonee S., McMillen f.C., Spitznage! E.L. 9i Smith

E.M. (1999), Psvchiatric Disorders Among Survivors of the Oklahoma City

Bombing, lournnl of the Anuricnn hledical Association, vol. 282, p.755-762.

Ponseti-Gaillochon A., Duchet C. qi N{olenda S. (2009), Le debriefing pstlclrologique:
pratique, bilan et it'olution des soitts pricoces, Paris, Dunod.
Pri6to N. (2001), Epid6miologie du traumatisme psychique, in M. De Clercq 9i
F. Lebigot (coord.), Les traunntisnres psvchiques, Paris, Masson , p. 65-77 .
Roisin J. (2005), Apprc.che pslchanalitique des personnes traumatisdes, Reuue Frnttco'
phone du Slrc-ss cf t7u Traunn, r'ol. 5, nr. a, p.235-219.

I
:

I
MICHELE VITRY 5I CLARA DUCHET

Tratat de rezilienli asistati

r Rezilienli in urma marilor

catastrofe: ioncliuni intre individual gi colectiv

t;

$omaj

Si
,

rezilienlE asistatE

Serban Ionescu

;i

EvelYne BouteYre

Nofiunea de gomajr incepe si-qi fac6 aparilia - mai intai in Anglia 9i apoi
in celelalte firi industri alizate - in timpul lungii perioade de depresiune
dintre anii 1880 9i 1890. Aceasti nofiune i;i gise5te desivarqirea in lucrarea

lui Beveridge intitulati llnenryloyment: a problem o.f industry, publicati in 1909,

care va deveni un fel de biblie pentru cei interesafi de acbasta problemi'
la mhnifestdrile
$omajul involuntar este considerat ,,un fapt social ireductibil
(Topalov,
D9a, p.16). Cti
colectire"
remedii
gi
necesiti
care
sale individuale
gomajul
importante),
(adesea
ioarte
periodice
sale
timpul gi cu fluctuafiile
devine un fenomen economic cu consecin[e sociale 9i psihologicb dezastruoase.
Problema impactului gomajului asuPra sinitilii nu este noui. Ea a apdrut
incd de la inceputul anilor 1930, in timpul ,,marii crize" care afecta Statele
unite qi Europa, iar de atunci susciti un considerabil interes. Primele studii
dedicate relaliei dintre qomai 9i s|nitate au fost cele conduse de doctorul
Destouches (cunoscut ca scriitor sub numele de Louis-Ferdinand Celine2), apoi
acela intreprins de Lazarsfeld, Jahoda gi Zeisel (793317982)'asupra qomerilor
din Marienthal. CAliva ani mai tArziu, Eisenberg 5i Lazarsfeld (1938) publicd
un studiu consacrat in particular efectelor psihologice ale gomajului.
Capitolul de fa[a, dedicat rezilien[ei (naturale 9i asistate) in situaliile de
gomaj, debuteazi cu o exPunere a celor mai recente cunoEtin{e referitoare la

I
r

mentale, ca gi cu modele explicative elasubiect.

Continud cu o Prezentare a foarte pufin
borate pe marginea acestui
numeroaselor pubticafii consacrate rezilienfei persoanelor care 9i-au pierdut
locul de munci. Ultima parte a capitolului este dedicati modalitifilor practice
de construire a rezilien[ei la gomeri: Programe sprijinite pe o serie de factori
de protecfie vizAnd prevenirea tulburdrilor psihice gi reangajarea, precum 9i
tehnica scriiturii numite expresive.
efectele gomajului asupra

XIV.

Conform Biroului Intemafional al \luncii, termenul de s..:r:.:j caracterizeazi situagia persoanelor

fari loc de munci, disponibile pentru muncS qi aflate in cautarea unui loc de munci. Aceasti
definifie a fost adoptati in octombrie 7982,\a a XIII-a Conrerinti Intemafionali a statisticienilor
din domcniul muncii.
in decembrie 1932, Destouches peraselte Parisul, indreptirn,3u-se spre Geneva. Doctorul Raichman
ii incredinleazi o misiune in Austria si in Germania, ilurma cireia scriitorul-medic scrie articolul
(februarie-martie 1933,
,,Pentru a ucide Somajul, vor ucide ;omerii?", articol apd.rut in Lc Mois
p. 'c740);i in Rqrrr['/i4llj 119 martie 1933)'

sERBAN IONESCU 5l EVELvrue BoUTEYRE

siniti(ii

445

$omai gi s5nitate mentale

Efectele tomajului asupra sIn5tElii mentale

Pierderea locului de muncd este un eveniment cu caracter traumatizant.

Conform clasamentului realizat de Holmes gi Rahe, gomajul este al optulea
din cele 43 de evenimente de viafd despre care se considerd ci au un efect
potenfial stresant. Tofi autorii care au studiat ce se intAmpli atunci cAnd o
persoani afli cd i9i va pierde slujba (Eisenberg gi Lazarsfeld, 1938; Hopson ;i
Adams, 7976;Hill, 1977,1978) vorbesc de o stare de goc. Persoanele respectil'e
nu pot infelege qi controla ceea ce li se intAmpli si folosesc expresii care videsc
intensitatea sentimentelor trdite: ,,mi-a tdiat cu adevdrat respirafia", ,,e ca ;i
cum [i-ar fi tdiat gAtul", ,,e ca gi cum as fi primit un Pumn in stomac". Odati
pierdut locul de muncd, multiplele consecinfe ale gomajului reprezintd serii
de traume mai mult sau mai pulin intense.
in fafa acestei realitdgi, numeroase cercetdri au fost dedicate efectelor
qomajului asupia sdndtifii mentale. Pentru a formula concluzii cAt mai solide
cu putinfi, mai mulgi cercetitori au realizat metaanalizel: Murphy gi Atanasou
(1999), McKee-R1,an, Song, Wanberg gi Kinicki (2005) 9i Paul gi Moser (2009).
Cea mai recentd dintre aceste metanaanalize - aceea realizati de Paul Ei
Moser - inglobeazi 237 de studii transversale, in care au fost comParate
grupuri de persoane aflate in gomaj cu grupuri de persoane care lucreazi.
Aceste studii cuprindeau in total 458 820 de Persoane. Ele au fost efectuate in
25 de [iri care sunt, in ordine, in func{ie de numdrul de studii publicate:
Statele Unite, Marea Britanie, Germania, Australia, Finlanda, Canada, Olanda,
Irlanda, Austria, Suedia, Italia, Noua Zeelandi, Danemarca, India, Norvegia,

Este vorba de

un procedeu care permite combinarea

^sau

sintetizarea rezultatelor unui anumit

numir de studii asociate unei probleme specifice. In cadrul unei metaanalize, cercetatorul
evalueazi dimensiunea sau amploarea efectului.

Tratat de rezilien!5 asistat5

$omaj 5i rezjlienlS asistat;

l^

r
1",

BelSia'
Israel, Franta (care ocupi, deci. locul 17), China/Hong-Kong' Mexic'
li se
studii
237
de
Acestor
Elvetia
Turcia, Chiie, Spania, Japonia, Grecia ti
evaluiri
intre
scurs
mediu
intenalul
care
adauge 86 de studii longiiudinale in

a fost de 16luni.
Metaanaliza intrePrinsi de Paul

;i Moser ajunge

Modele explicative

la urmatoarele concluzii:

Potrivit bine-cunoscutului model al privArii propus de rahoda (1981, 1982),

sentimentul de abandon al persoanelor firi loc de munci este rezultatul
faptului ci in situatia de gomai aceste persoane sunt private de diversele

ceea
Efectul negativ al gomajului asuPra sinitetii mentale este de 0'51'
a
16
la
3f
Procentului Persoanelor care '
ce corespunde unei cre+teri de la
prezinti Probleme Psihice;
icest efect se traduce Printr-un sPectru larg de manifestiri (sentiment
de abandon, dePresie, anxietate, simPtome Psihosomatice' diminuarea
stlrii subiective de bine 9i a stimei de sine);
asupra
Pe parcursul ultimilor 30 de ani, efectul negativ al qomaiului
obi;nu
societetile
cA
aratA
ce
sinitilii mentale a rimas stabil, ceea
"se

nuiesc" cu niveluri ridicate ale gomajului;

al
Efectele obsen'ate sunt de mai mare amploare in cazul blrbalilor'
in
timP
de
mult
aflate
iomaj;
lucritorilor manuali 9i al Persoanelor
Ia un
Efectele variazi in functie de durata Somajului Ele se stabilbsc
creSo
noui
gomaj'
iar
an
de
doilea
nivel ridicat Pe Parcursul celui de-al
persoala
al
treilea
al
9i
Patrulea.an
tere intervine pe parcursul celui de
nele care Prezinti un gomaj de lungi durati;
in
Efectele qomaiului asuPra senititii mentale sunt mai imPortante
veniturilor
rePartilia
in
care
in
cele
tArile mai Putin dezvoltate economic,
este
este inegali sau in tArile in care sistemul de Protectie a gomerilor

putin dezvoltat;
de
ii4etaanaliza studiilor longitudinale arata ci dacd pierderea locului
unui
gAsirea
mentale'
senititii
a
munc; se asociazi cu o deteriorare
nou loc de muncd se asociazi unei ameliorari a acesteia;
risc mai
Persoanele a ceror senitate mentali este afectatd Prezinte un
muncd
loc
de
fird
a
rimAne
de
sau
munci
mare de a-gi pierde locul cle
jilor;
dupd iinalizarea stud
La persoanele firi loc de muncA, o s;n;tate mentalA afectate diminueazi
gansele gisirii unui nou loc de munci;
Prog.ani"l" de interventie au efecte Pozitive asuPra senitetii mentale a
de
peri'our,e1o. care se afla de mult timP in situatia de a nu avea loc
munce;

$omajul nu numai
Pro!oace;

SERBAN IONESCU 5I EVELYNE BOUTEYRE

i;

este corelat cu suferinta PsihologicS' dar o si

Studiile longitudinale arate cd existe foarte putine dovezi in favoarea

unui fenomen de dezvoltare psihologici ulterior gomajului.

funcfiibenefice ale muncii. Jahoda considerl

slruct rclzi lir

cd

munca are cinci functii latente:

p l (deternin;

casei, modul de ocupare a

ora de trezire, orele petrecute in afara

timpului si structureazd timpul pe termen

mai Iung);

sursi de satisfactie
pentru cei care muncesc;
pernlite ntitlgeren ltt ii scol .o!ctliit,iI]trucatmuncaasiguriunlocintr-ua
grup pi ii permite celui care munceSte s; se simtd util Qi si participe la

fat'orizcnzd contactele so.idle, constituind astfel o

viata colectivS;

'

Jurnizeozi n stnhtt, deoarece exercitarea unei profesii hrineite identitatea, ofer5 o indicafie importanti referitoare la statutul persoanei Si
chiar al familiei sale;
satisface lrct'oin de actit,ilnte, indep;rteaz; plictiseala gi permite investirea energiei fizice sau psihice.

Totodati, a5a cum subliniazi Ha1'es gi Nutman (1981), munca reprezinti o

sursi de venit (ii actioneaz; deci in vederea creiterii bunistirii materiale),
permite dominarea sau modificarea mediului in care tr;iesc indivizii Si contribuie la satisfacerea nevoii de a crea. Fryer (1986, 1997),la fel ca 9i Fryer gi
Payne (1986) sustin cA dificult;lile financiare care decurg din Eomaj au un
efect primordial asupra sinitatii mentale. Din aceast; perspectivi, un rol
determinant in aparitia sentimentului de abandon este atribuit neexerciterii
functiei manifeste a muncii, aceea de sursi de venituri si deci siriciei care
decurge de aici.
O alt; varianti a modelului privirii este propusi de Warr (1987, 2007) care
a descris noue, apoi doisprezece factori considera{i necesari pentru senetate

in ielatia individului cu munca. Warr a propus o analogie intre acesti doisprezece factori gi efectele vitaminelor asupra st;rii fizice a persoanelor.

Tratat de rezilien!5 asistatS

r 50majSi

rezi

i.i: .sistat:

MB

niveluri reduse de ingestie, deficitul de vitamine generazi

tulburiri(numite,,afecfiuniprindeficitdevitamine,,),darodatiingerati
nici benefice'
cantitatea zilnicd recomandatd, cantiti[ile suplimentare nu sunt
qi
E,
pentru care
C
vitaminele
categorie
aceastd
in
nici nocive. Warr include
efect' Din
acelasi
au
recomandati
zilnica
cantitatea
dozele care depdgesc
c6nd sunt
atunci
fizicd
sdnitatea
pentru
nocive
devin
contri, alte vitamine
toxice
devin
care
D,
A
vitaminelor
cazul
Este
mare.
9i
absorbite in cantitate
recomandati'
zilnicd
doza
c
depd;es
care
in
cantiti[i
atunci cind sunt ingerate
Deficitul tuturor celor 12 factori descrigi de warr are efecte negative asuPra
in
funcfionirii psihice a persoanelor, iar acest lucru este adevdrat mai ales

intr-adevir,

1a

situa[ie de gomaj. Totodatd, efectele acestor factori nu mai sunt 4celeagiatunci

cu.
cind sunt prezen!i in exces. $ase dintre factori sunt comParali de \Alarr
sunt
factori
viiaminele A gi D, excesul lor fiind nociv, in timp ce restul de gase
nici
benefic'
nici
lor
nefiind
E,
excesul
C
vitaminelor
5i
corrsiderafi similari
nociv. in prima categorie figureazi posibilitatea de a controla activitifile 9i
siguran{a
evenimentele care se deruleazi in mediul persoanei, iar in a doua,

fizici(condiliibunedemediu,absentapericolelor'ariscurilor)'
in analiza intreprinsi asupra efectelor gomajului, ]ahoda qi warr se foca.lizeazd,asupra rolutui muncii 9i al mecliului muncii. O abordare alternativd
prn. u...r,1rrl asupra individului consid6rat proactiv (deci, sursi de initiaintr-o
tiIe1, mai curAnd decat reactiv. in fala gomajului, individut se gisegte
situa[ie de ,,restriclionare a acliunii personale" 9i cauti solufii, a]ternatil'e
diferiti in
care-i permit sa faci fald situaliei in care se afli. Cum indivizii sunt
in situalie de ;omaj
ceea ce priveste graclul lor de proaciivitate, Ei acliunile lor
sunt diferite.

Agacumamprecizatdeja,Fr'1'er(1986,1997)'cagiFryerqiPayne(1986)sus-

finAnciare ;i adesea
{in ci lipsa unui loc de muncd genereazi dificuiti[i
sirdcie. Aceasta impiedici anticiparea viitorului, favorizeazl pesimismul 9i
a situatiei'
ingreuneazd pr.,"rui in p.actici a strategiilor proactive de gestionare

(acelea aie
Cercetdrile intreprinse pentru l,alidarea modelelor prezentate
pri'a[iunii si ale reslrAngerii acliunii personale) sunt rare 9i rezultatele nu ne
considerate
permit inci s6 ne pronun[im asuPra ponderii diferitelor variabile
i se afla la originea suferinlei psihice in situalie de qomaj'

Relafia intre qomaj gi rezilienfi face obiectul unor foarte pufine publica{ii.
Prima referire la aceasti relafie este legati de conceptul de robustetel gi figureazd intr-o lucrare realizati de Maddi gi Kobasa (1984).
in1975 a fost inifiat un studiu longitudinal pe un egantion de 450 de cadre
ale companiei Bell din Illinois. AnticipAnd dereglementarea2 industriei telefonice, cercetitorii au examinat anual aceste persoane. ln 1981 dereglementare a
s-a produs cu schimbiri importante - printre care pierderea locului de
munci sau transferul - considerate cataclismice pentru persoanele aflate in
acea situafie. Doui treimi dintre angajafi au prezentat tulburdri (tulburiri
psihice, suicid, manifestiri violente, crize cardiace, accidente vasculare cerebrale etc.) Pe de alti parte, o treime nu numai ci nu a prezentat tulburiri, ci
stresul triit a constituit o oportunitate de dezvoltare, de progres personal.
Acest studiu a aritat deci cd stresul generat de dereglementare nu duce I a
tulburiri in intregul egantion studiat, ci poate ocoli o parte din acesta, fiind
insolit de o dezvoltare personali.
O a doua referire, mai curAnd impliciti, la relalia dintre rezilienld qi gomaj
a apirut in contextul polemicii dintre Albee gi Heller pe tema prevenirii
tulburirilor psihice. intr-un articol semnat impreuni cu Perry, Albee suslinea

ci o preven[ie eficienti a acestor tulburiri ar necesita o schimbare sociald ;i o

acfiune politici vizAnd egalitatea drepturilor gi diminuarea stresului legat de
discriminare gi de exploatare (Perr1' 9i Albee, 1994). Heller (1996) rdspunde
scriind ci adversitatea sociali ar trebui depdgiti utilizAnd mai curAnd ,,ini!iativa gi responsabilitatea individuali".
in replica sa, Albee (1996) - care a fost pregedinte al Asocialiei Americane
de Psihologie in 1969 gi in 1970 - dezaprobi aceasti pozifie, care-i amintegte
,,mitul romantic al lui Horatio Alger3", potrivit ciruia oricine poate depigi

r
I
I

SERBAN 1ONESCU 5I EVELYNE BOUTEYRE

M9

$omaigi rezilienf5

Termenul de rolrrisfcfr, a fost utilizat, pAni in 2003, in Tt:aru'ulbincii de date PsyclNFO, penrru a
desemna rezilienla psihici. Apa cum a fost descris de Kobasa (1979) 9i de Kobasa si Pucetti (19S3),
personalitatea robusti are trei caracteristici: controlul, angaiamentul gi considerarea schimbirii
drept o provocare, mai curind decat o amenintare.

Din punct de vedere economig dercglenrntarca reprezinti acliunea de suprimare a anunitor

reglementiri care guvemeazi o achvitate (de exemplu, dereglementarea transporturilor aeriene).
Conform anumitor autori, ridicinile culturale ale conceptului de rezilien!5 s-ar gisi in scrierile
pastorului unitarian american Horatio Alger (1832-1688) care prezinte, in numeroasele sale
lucriri, r'iziunea americani optimisti asupra viefii, clSditi pe virtuti traditionale. Din aceasti
perspectivi, conceptul de rezilien!5 ar fi aparut in contextul cultural al societifii americane, unde
accentul este pus pe individualism gi pe eforturile indreptate citre mobilitatea sociali ir crestere,
rmde reuqita este determinati de eforturile personale ale individului.

Tratat de rezilienlS asistatl r $omaj $i rezi lien

!; asjstat;

J-

I o,o
I

singur dificultdfile vie{ii. Albee susfine cd acest mit nu mai este credibil $i ci
singura solulie pertinenti este inlaturarea barierelor de mediu pe care le
intAmpini diverse categorii de persoane cu risc ridicat (dintre care muncitorii
concediafi, muncitorii agricoli nomazi, femeile vArstnice sirace etc')'
Albee (1980, 1985) propusese, de altfel, o formuli de calcul al inciden{ei
tulburirilor psihice, .u.u fi.,. cont de mediul social gi deschide calea cdtre o
preventie eficienti:
factori organicil + stres + exploatare

incidenfi

strategii de adaptare + stimi de sine + grupuri de susfinere

Reluand aceasti formuli (cunoscutd, de asemenea, drept ecualia lui Albee),
Gullotta (2008) precizeazi c6 aplicarea sa implici utilizarea a patru mijloace
de preven{ie:

Moorhouse gi Caltabiano considerd ci serviciile de ajutor pentru gisirea

unui loc de munci gi personalul care le oferi trebuie si propund intervenfii
psihologice axate pe cre$terea rezilientei persoanelor aflate in gomaj. Accentul
ar trebui pus pe urmitoarele aspecte:

- combaterea gAndurilor
- in fafa evenimentelor
nu va

recurgere ala orgnnisnte comunitnre (care recunosc necesitatea schimbirii

politice gi sociale) qi la o inten'enlie de tip sistemic'

qi scnln tlispoziliei deltresit'e

ln.ocesti rle cdutare a tuuri loc de mwrcn" , a lui Becker,
a

lui Radloff. Rezultatele oblinute duc la urmitoarele constatlri:

I
I

Un nivel mai ridicat al rezilienlei (precum cel misurat cu scala lui

\Vagnild gi Young) permite gestionarea adversitilii generate de gomai Ei

Gullotta (2008) noteazi ci factorii genetici sunt din

totodata, in centrul mei imPortante controVerse.

SERBAN IONESCU 5I EVELYNE BOUTEYRE

ce

in

ce mai

mult luati in calcul, aflAndu-se,

negative;

negative, inlocuirea evalurrilor care se opun

scopului urmirit, cu evaluiri realiste. Astfel, de exemplu, dupi un interviu lipsit de rezultate, candidatul nu va trebuj sr tragi concluzia ci

educnlin (orali, vizuali, scrisi) care amelioreaza cunoqtinfele, schimbd

ocazional atitudinile qi rar comportarnentcle;
ameliorarea conrpetenlelor sociole prin dezvoltarea stimei de sine,
incurajarea utilizirii unui loc al controlului intern 9i implementarea'
unei perspective centrate Pe comunitate;
utilizarea njutorului informal (prieteni, cadre didactice, clerici etc.), persoanele care il oferi trebuind sprijinite gi (daca este necesar) formate;

referire directi la rezilien[i in situalie de gomaj apare in analiza unei

cercetari intreprinse in Australia de Moorhouse 9i Caltabiano (2007), pe 77 de
persoane aflate in ciutarea unui loc de munci (31 de blrbati 9i 45 de femei),
cu o vArst6 medie de 31,73 ani. Aceste persoane erau in gomaj de 9,55 ani, in
medie. Participanfilor la cercetare ]i s-au administrat trei instrumente de
evaluare: scnla cle rezilien[d a lui wagnild qi Young, scnln de nfirmnt'e. de sine ,,irt

reduce riscul de aparifie a depresiei, rezultat din egecurile repetate

in
gisirea unui loc de munci;
$omerul care detine caracteristicire personale ale unei persoane rezi_
liente - hotirAre, independenfi, ingeniozitate, perseverenfi, incredere
in sine - obgine scoruri mai ridicate la scala Becker (ceea ce dovedegte
o mai mare incredere in sine pe parcursul cdutirii unui Ioc de munci).

gisi

uiciodatd de

lucrui

cultivarea forfelor persoanei, pentru creqterea siimei sale de sine;

utilizarea unor strategii de adaptare bazate pe rezolvarea de probleme
in vederea inlesnirii reangajdrii, ceea ce implicd o cdutare de informagii,
gedin[e de,,stimulare a gandiriir" pentru gisirea unor solu[ii alternative,
elaborarea unor scenarii de interviu gi utilizarea jocului de rol,
ciutarea
gi utilizarea feedbackului;
utilizarea relaxirii in vederea diminudrii anxietdtii pe parcursul unui

interviu de angajare;

utilizarea unor strategii de adaptare bazate pe emo!ie pentru prevenirea

dispozifiei depresive.

Interventii ce favori zeaze rezi lienia

Procedeele de intervenfie care figureazd, in aceasti sectiune a capitolului
nu au fost concepute de autorii lor ca nigte instrumente destinate in mod
special unei facilitiri a construirii/dezvolterii rezilientei. Examinarea obiectivelor vizate gi modul lor de derulare permite totusi constatarea fapfului ci
pot fi incluse in aceasti categorie.

EclrivalentultemenuluienglezescDrninsforrling.

Tratat de rezilienlt distattr

$omaj 5i rezilienl5 asistatl

452 Programe cu un dublu obiectiv,

sin5tatea mentalS ;i reangajarea
O echipi de cercetitori a Universitd[ii din Amsterdam (Audhoe, Hoving,
Sluiter ;i Frings-Dresen, 2010) a intreprins un studiu comparativ al progranrelor de interventie care vizeazd revenirea in cAmpul muncii gi reducer'ea
suferinfei psihice a adullilor aflali in gomaj. i.t ,r.*a examinirii publicaliilor
disponibile s-au gdsit numai cinci studii, constatare care subliniazi necesitatda
promovdrii acestui tip de cercetiri. Studiile reperate sunt urmitoarele:

controlate (ERC) realizate in Statele Unite

- doui lucriri randomizate1995;
Vinokur, Schul, Vuori gi Price, 2000)

(Vinokur, Price 9i Schul,

9i,
respectir,, in Finlanda (Vuori, Silvonen, \'inokur gi Price, 2002)'
un studiu nerandomizat gi necontrolat, realizat in Australia de Creed,
Hicks Ei Ir{achin (1998).
doui studii longifudinale cu evaluiri pre- 5i post-test efectuatein Finlanda
(Vuori gi Yesalainen, 1999; Vuori, Price, N{utanen gi Malmberg-Heimonen,
2005).

doui studii de tip ERC - ceie'realizate in Statele pnite (Vinokur

et nt.,7995 9i 2000) 9i in Finlanda (Vuori et nI.,2002) * a fost utilizat Programul de intervenlie JOBS. Acest program a fost elaborat la Universitatea din
N{ichigan, la Centrul de cercetdri in domeniul prevenliei din Michigan (MPRC)
gi avea doui obiective: (a) prevenirea deteriorarii sinitifii mentale a salarialilor care 9i-au pierdut locul de muncd 9i care se gisesc in situalie de gomaj
prelungit gi (b) promovarea unei reangajSri de inaltd calitate.
Intertenfia a fost conceputd sub formd de saninarii avArid drept obiectile
ameliorarea capacitetilor participanlilor de a-si ciuta un loc de munci gi mai
ales deprinderea de cltre acegtia a unor noi strategii, mai eficiente, pentru
gdsirea unor locuri de munci adecvate. Seminariile conlineau, de asemenea,
anumite componente concepute pentru a ameliora stima de sine, sentimentul
cle control, eficienla personali a participanlilor in activitatea de cdutare a

in

cele

unui loc de munci gi pentru a-i ,,vaccina" impotriva infrAngerilor. Aceste componente ale programului au fost considerate eserrfiale pentru menfinerea
motivafiei 9i perseverentei in ciutarea unui loc de munci
Programui cle intervenfie JOBS a fost testai in cadrul unui studiu intreprins pe un egantion considerabil de persoane firi loc de munci, recrutate
prin intermediul birourilor pentru someri din sud-estul statului Michigan.

La verificirile realizate dupi o luni gi dupd patru luni, Caplan, vinokur, price
gi van Ryn (1989) au constatat ci participanfii la acest program au fost
reangajafi in posturi foarte bune din punctul de vedere al veniturilor gi al
satisfac[iei in raport cu postul ocupat gi cd, pe de a]ti parte, motivafia celor
care nu aveau inci un loc de muncd era puternici. Analizele adilionale ale
datelor culese pe parcursul acestor sfudii de control pe termen scurt au aritat
ci participanfii in cadrul programului aveau o mai buni sinitate mentali
decat cei din grupul de control (vinokur, Price gi caplan, 1991). o verificare
realizati dupi doi ani qi jumitate a aratat cd efectele benefice continuau si se
manifeste la nivelul salariilor gi prin numirul mai redus de schimbiri ale
locurilor de munci (Vinokur, Van Ryn, Gramlich gi price, 1991).
intr-o publicafie ulterioard, Price, van Ryn qi vinokur (1992) au observat ci
efectele benefice ale interventiei asupra sdnitifii mentale a participanfilor la
seminarii au fost constatate in principal la subiecfii unui subgrup considerat
cu risc ridicat de prezentare a unor problme de sinitate mentali, precllm un
episod depresiv. Acegti subiecfi au fost identificali cu a;'utorul unui scor de risc

453

calculat pomind de la scorurile parfiale ale simptomelor depresive, tensiunii

financiare gi afirmirii de sine pretest. Aceste trei variabile ar reprezenta
factori importanfi de risc in cazul pierderii locului de muncd.
Programul de intervenfie joBS a fost inci o datr aplicat ca JoBS II. Este
vorba de o extindere pe scari largi, care se deosebeqte de JoBS I printr-o serie

de caracteristici:

Gralie unui procedeu de selectare a somerilor cu risc ridicat de prezentare a unor probleme de sinitate mentali, echipa de cercetare a obtinut
o suprareprezentare a acestor subiecfi in eqantionui initial, iar in continuare subiectii cu riscl inalt gi cu risc scdzut au fost repartiza[i aleatoriu

in grupurile ,,interven[ie" gi ,,control,,. Menfionim, de asemenea, ci

subiecfii cu un indice de depresie mai mare de 3
derat un semn clinic semnificativ pentru depresie

ceea ce este consi-

nu au fost selectati

Evaluarea riscului s-a realizat cu o formuli elaborati de Price ci al. (i992), care utilizeazd scorurile
subscalei de depresie cu 11 itemi a Hopki ns Symptom Ctrccktist, scorul presiune financiari (calculat
cu un chestionar cu trei itemi) gi scorul afirmare (calculat cu un chestionar cu patru itemi, elaborat
pe baza unor instrumente publicate). Subieclii considera$ in situafie de risc cle a dezyolta o

depresie in viitor sunt aceia care obfin scoruri ridicate la depresie si Ia presiune financiari si
scoruri scizute la afirmare de sine. Pentru a fi inclugi in categoria de risc ridicat, subiectii trebuiau
si aib5 un_scor de risc egal cu sau superior lui 1,38. Cu un icor mai mic de 1,3s, participangii au

rt

fost considerafi cu risc scizut.

I
SERBAN IONESCU 5I EVETVruC BOUTEYRE

Tratat de rezilienti asistattr

r !omaj

5i rezilien;5

asistati

It

l.'

pentru ParticiParea la programul JOBS II, concePut ca un prograrir de

preven[ie primarE;
b vatidare convergente a informatiilor obfinute de subiecfii ParticiPanti
la programul de intervenlie JOBS II a fost realizate culegind datele de
la parteneri gi de la ,,celelalte persoane semnificative", care cunoiteau
bine subiectii qi Puteau oferi informalii despre funcfionarea lor psihic6;
DeFi o rePlici a cercetirii JOBS I, JOBS II s-a foializat pe: (a) cre$terea

sentimentului de control, ameliorarea autocontrolului 5i a eficacititii

personale in cautarea unui loc de muncS; (b) ameliorarea eficacititii
?ormdrii, selec;ionAnd o noud echiptr de lase formatori ;i crescAnduJe
numirul de ore de formare, care a sdrit de la 80 in cazul programului
a fost realizati de'
JOBS I la 2,10 Pentru Programul JOBS II (formarea
membrii echipei de cercetare); (c) reducerea numdrului de ore de

1991r. $edinlele cuprindeau o largi paleti de probleme: exemple

,i exercitii
de identificare li de comunicare a capacititilor personale asociate muncii,
utilizarea relelelor sociale pentru obtinerea de informafii referitoare la posturi,
manieta de a contacta posibilii angajatori, intocmirea unor cereri de lucru gi
CV-uri, sfaturi despre cum poate fi susfinut cu succes un interviu pentru un
post. Fiecare gedinta de patru ore a fost standardizati pentru formatori, sub
forma urui text de opt pani la douAsprezece pagini. Toate detaliile referitoare
la selectia li la formarea intervenientilor formatori ;i la progr.rmul de formare
fac obiectul unui manual de 370 de pagini (Curran, 1992). O editie mai recenti
a acestui manual a fost publicati in 1999 (Curran, Wishart
9i Gingrich, 1999).

Examinarea continutului gi implementirii programului JOBS II pune in

evidenli urmitoarele cinci elemente de baz;:

interventie, care a scezut de la 28 la 20 in cazul JOBS Il (cinci Sedinle a

cate Patru ore); (d) o schimbare - independenttr de echiPa de cercetdtori
intr-o imbunitetire
9i asociati contextului socioeconomic - constand
a pielei muncii in anul de dupa JOBS I ii intr-o deteriorare a acesteia
dupa JOBS ll.

abilit;ti, esentiale pentru ciutarea eficient; a unui loc de munci;

netode actit'e tle prednre;i dtinfi!nre. Aceste metode le permit participantilor

oo1,d dftl,t olticctfu altilititile de cdutare a tntri loc de ntuncii.

Cum maioritatea gomerilor au abilitlti $i cunoitinte insuficicnte in acest
domeniu, participantii la seminarii sunt invitati s6 do[rindeascd aceste

profite de cunoltintele 9i de abilititile pe care le au ceilalti participanti.

Discutiile in grupuri mici pi mari pi exercitiile de joc de rol sunt esentiale;

Jornatori conlPetenti. Acelti intervenienti trebuie sd fie bine formati

pentru a construi increderea gi a facilita dinamicile grupului, care spri_
iini participanlii. Ei trebuie s; promoveze invi(area abilit,!ilor de
ciutare a unui loc de munc; ii strategiile de adaptare utile pe parcursul
acestei

ceut;ri;

- w

nediu de iwitorc prietern-c. Formatorii depun eforturi pentru a crea

un mediu de invdfare pozitiv, cu ajutorul exercitiilor care genereazi

oportunit;ti pentru ca participantii si-i invele gi s;-i sustin; pe ceilalti.

Mediul prietenos este ingredientul cheie pentru invilare si pentru a
face fati provocirilor pietei muncii, cu precldere acelora care submi_
neazi motivalia persoanelor de a-qi ciuta un loc de munci (\,inokur si
Caplan, 1987). Sustinerea sociali este unul dintre factorii imDortanti
pentru mentinerea sin;titii mentale a 6omerilor (Atkinson, Liem si
.

II, .u :i

SERBAN ]ONESCU Sl EVELYNE EOUTEYRE

o formare

in ultima ledinta).
Seminariile au fost orSanizate in regiunile de unde proveneau sirbiectii
gi se desfi;urau in lcoli, centre comunitare li sili de conferinle din hoteluri'
Spatiul trebuia si Poate Primi 25 de persoane aiezate la mese-$i sd.Permite
dupiurur"u., u5r,rinfi a icaunelor. Seminariile erau sustinute de trei Perechi
de formatori (barbat li femeie), in fata unor SruPuri formate din 72-22 Pa:ticipanti (cu o medie de 15,6 Persoane). Formatorii erau asistenti sociali' consiiieri pedagogici 5i profesori de liceu, ei in9igi in 5omaj qi aflali in ciutarea
unui loc de munc;. Formarea pe care o Primisera cuprindea cuno5tinte despre
procesele de grup gi despre bizele teoretice ale interventiei propuse in cadrul

numeroase repetitii Formatorii au Practicat, in dou; etaPe'

o sectenti de instruire de cinci gedinte cu PafticiPantii'
in total, grupul interventie a cuprins 671 de ParticiPanti, iar Sedinfele de
intervenfie s-aIdesfiiurat de-a Iungul a 22 de siPtimani, Pe parcurstrl anului

sA

Toate persoanele ParticiPante la grupul de interventie al Programului

la seminar' Au fost
JOBS lI au primit, prin Poite, o invitatie de participare
informate, d" ua"a"n"", cI le vor fi rambursate taxele de transport 9i cA vor
primi 20 de dolari (dacd vor fi Prezente la cel Putin Patru din cinci Fedinte
organizate pentru fiecare grup), precum qi un certificat de ParticiPare (inmanat

iOSS

4ss

Liem, 1986);

C,rupul de conrrol a primir prin posr: o mic: bro;ur; cu dcscricrta merodelor .j::tr p.nrru
c;utaiear]nui loc d! munc5. Accast; brotur; a fost ttistribuit: ti persoar,.i.r care f;(t;r :.ri..lin
grupul de ntervenrir

Tratat de rezilientl

asiii .

50m;j ,, :ezilienl: asistat5

lE
456

fald infrfrngerilor, ilezamdgirilor. Mai multe srudii

au ardtat ci qomerii foarte motivali pentru glsirea unui loc de muncd,
ale ciror demersuri egueazi, cunosc un risc mai mare de a dezvolta
probleme psihice decAt.cei care sunt mai pu$in motivafi (Vesalainen 9i
Vuori, 1999; Vinokur gi Caplan, 1987)' Programul de interven$ie )OBS
oferd formare Pentru ceutarea unui loc de munci, urmirind creqterea
motivatiei pentru aceasti ciutare. Din cauza riscului menlionat, ]OBS
le oferi participanfilor la seminarii informafii despre procesul de rezolvare de probleme, astfel incAt si fie pregitifi si faci fali stresului
asociat qomajului, ac{iunii de ciutare a unui loc de munci gi inevitabilelqr
infrAngeri pe care le vor avea. O parte importanti a procesului rezolvirii
de probleme in grup este dedicatd identificarii qi anticipirii barierelor
posibile gi ciutirii unor solufii de depiEire a acestor probleme. ,,Vaccinarea" impotriva infrAngerilor este deci o comPonenti importanti a
formirii oferite.
o pregdtire pentru

foce

Pentru a menfine conformitatea intervenliilor cu protocolul de cercetare

stabilit, membrii echipei de cercetare au recurs, pe parcursul tuturor celor
cinci luni de intervenfie, la o observare regulati a ;edinfelor, urmati de un
feedback constructiv. Pe de alti parte, formatorii se intAlneau, in fiecare
siptimAni, cu o persoani din echipa care ii formase, pentru a discuta aspectele
particulare care apireau in lucrul cu stagiarii.
Pentru a evalua efectele apticirii programului JOBS II, au fost utilizali mai

multi indici:

serrtinrcntele de abandofi, care au fost evaluate cu un instrumeirt de 18

itemi care fdcea referire la simptome de suferinli psihici Precum

agitalia, anxietatea gi neatenfia;
funclionnrea in raport cu rolul persoanei gi iuncfionarea enroliornli, evaIuate cu ajutorul unui instrument format din 15 itemi, urmirind modalitatea in care subiectul face fagi responsabilitililor sale, rispunsurile pe
care le da soliciterilor vielii cotidiene, pistrarea propriului echilibru qi
adoptarea unor decizii bune etc.

in ciutarea unui loc de munci, misurati cu un

instrument de qase itemi, care evalueazi in ce rnisurd subriectul are
incredere in el insugi Pe Parcursul unui interr-iu de angajare, in ce
misuri este capabil si convingi un angajator ci se potriveqte caracteristicilor postului, dacd soliciti un post sau trimite un CV cu incredere,
eficienla persorrali

EVELYNE BOUTEYRE

SERBAN IONESCU

'I

daci este capabil si apeleze la prieteni sau Ia alte persoane pentru a

gisi angajatori care au nevoie de competenfele sale, daci poate alcitui
o listi cu competenfele definute, pe care s-o foloseasci apoi in clutarea
unui loc de munci;
stima ile sine, misurati cu un instrument al scalei Rosenberg format din
opt itemi;
locul controlului, evaluat cu zece itemi ai scalei

lui Rotter,

alegi in funcfie

de maniera in care definesc orientarea personald interior-exterior;

stipfrnirea de sine, misurd compoziti bazat6. pe cei trei indici preceden{i
(eficienfi personali, stimi de sine, locul controlului);

perceplia asupra procesului de interuenlie avutd de subieclii care au

beneficiat de programul ]OBS II, indice care acoperi aspecte diverse,
precum comportamentul formatorilor Ei al membrilor grupului ciruia
ii aparfine subiectul evaluat, modul de derulare a seminarului (libertatea
cuvAntului, ascultarea din partea celorlalli membri ai grupului, exersarea abilitdfilor de ciutare a unui loc de muncd), impactul intervenliei
asupra eficienfei personale in ciutarea unui loc de muncd, asupra stimei
de sine gi optimismului fagi de ciutarea unui loc de munci, asupra
increderii in propria capacitate de a gestiona infrAngerile;
reongajarea, considerati realizatd daci persoana lucreazi cel pufin 20 de
ore pe

slptimAni

gi socotegte

ci ,,lucreazi suficient".

Rezultatele ob[inute prin intermediul programului de interventie jOBS II

dupi doi ani. Datele obfinute dup5 Sase luni
arati ci subiecfii grupului intervenfie au niveluri ale stdpAnirii de sine semnificativ mai ridicate decAt cei din grupul de control. Totugi, datele culese nu
permit si se precizeze cate componenti a programului aplicat se afli la originea acestui rezultat. Aga cum arati rezultatele verificirilor realizate la doui
gi la gase luni de la intervenfie, JOBS II are efecte semnificative asupra sindtifii
au fost evaluate dupd gase luni 9i

mentale gi reangajirii. Beneficiile sunt evidente pentru subiecfii considerali

cu risc ridicat, dar nu gi pentru cei cu risc slab. in plus, beneficiile subiec(ilor
cu risc ridicat au fost obtinute printr-o intervenlie mai scurtd decAt in cazul
programului IOBS I. Cercetitorii implicafi in aplicarea gi evaluarea programului ]OBS II presupun ci participarea subiecfilor cu risc slab la grupurile de
intervenfie a putut favoriza apari(ia efectelor pozitive la participanfii cu risc
ridicat. Aceasta se poate explica prin incurajarea interactiunilor eficiente 9i
care susfin participanlii cu risc ridicat gi prin faptul cd subiec[ii cu risc redus
pot constitui modele pozitive de identificare.

Tratat de rezilien!5 asistati r tomaj gi rezilienlS asistati

l,

45a

La doi ani dupd finalizarea JOBS II, Brupul cale a beneficiat de aceasti
interuentie prezint5, in ansamblul siu, niveluji semnificativ mai ridicate ale

reangajirii Ei veniturilor lunare, mai putine simptome depresive gi o probabilitate mai redusd de a prezenta un episod depresiv major pe parcursul
anului scurs, functioneazl mai bine in raport cu exercitarea rolului gi in plan
emotional decat Brupul de control (Vinokur et nl., 2000).

Programul de interventie JOBS

I1 a

fost.utilizat, de asemenea, in Finlanda,

de Vuori e, al. (2002'), sub numele de programul Tydh6nr. Nu sunt multe

diferenle de mentionat intre maniera in care JOBS II a fost administrat in
aceasti tare $i in Statele Unite. Dace in Statele Unite JOBS ll se adresa
persoanelor aflate de relativ putin timp in $omai (mai putin de 13 s;ptAmani),
in Finlanda intervenlia a fost realizatA asupra unor participanti aflati in tomaj
de o perioadd mai lungl de timp (in medie 10,7 luni). Pe de alt,i parte, programul Tyiihiin s-a derulat in institutii Scolale situate in regiunea de unde

I
l

proveneau iomeriiRezultatele obtinute in Finlanda dovedesc qi ele o ameliorare a sAnatitii

mentale a persoanelor care au beneficiat de JOBS Il, iar acest efect pozitiv
apare, Ia fel ca in cercetarea desftrqurati in Statele Unite, numai la subiectii
cu risc ridicat. In urma analizei efectuate de Audhoe et 0,. (2010) reiese c;
noi dispunem de fapt de dovezi limitate cu.piivire la eficienfa programelor de
interventie axate pe suferinla psihologici a persoanelor care $i-au pierdut
locul de munc5.

Utilizarea scrisului
La fel ca in cazul divorlului

qi abuzului sexual, persoanele care fac faiS

pierderii locului de muncd nu sunt pregltite si vorbeasci despre lucrul acesta,
inhibitie care poate face dificil5 ciutarea unui nou loc de munci (Spera,
Buhrfeind gi Pennebaker, 1991). Soper 9i Von Bergen (2001) menlioneazi ce
exprimarea scrisE poate aduce un ajutor important in cazul exPerienlelor cu
caracter traumatic ai in special in cazul gomajului. Ei subliniazi faptul ci
exprimarea emo,tiilor netative are, in general, un efect pozitiv. AcedstA constatare se bazeazi pe numeroase dovezi referitoare la efectele pozitive asupra
sin;titii, a stirii psihologice de bine, a funclionirii fiziologice (tensiune arterial;, ritm cardiac) sau a function5rii generale (gEsirea unui nou loc de munc5,
de exemplu). Din contr;, inhibitia emotionali poate avea efecte aontrare
asupra tuturor aspectelor mentionate.

l
I

Culantul finlandez

tvoiron

s.mniii.a

,.a

munci" sau ,,si lrecem

Ia

mun.;".

in ciuda tuturor acestora, Soper qi Von Bergen (2001) atrag atentia asupra
faptului ci exprimarea emotiilor se poate dovedi ineficienti, mai ales in cazul
persoanelor care prezint5 tulburiri ale trattrrii cognitive a informatiei, al celor
care prezinte o depresie severi, al persoanelor aflate de putin timp in doliu
sau il cazul persoanelor in varsti. In aceste circumstante, autorii citati recomand, alegerea atenti a celor cirora le este propusd aceastd metodd de intervenfie gi observarea lor ulterioarS. in cazul persoanelor cu o mai mare Iabilitate
emotionau, scrisul poate fi recomandat in cadrul gedinfelor de consiliere.
Pentru maioritatea Eomerilor, aceastA metodA poate fi aplicate sub forml de
lucru individual la domiciliu, tocmai prin natura private a exercifiului. in
acest caz Soper Qi Von Bergen fac urmetoarele recomandiri:

- si se geseasce un loc confortabil, permitand

asigurarea

intimitltii

459

Si

unui moment al zilei propice pentru derularea exercifiului;

si se efectueze exerciiiul pe parcursul a 15-20 minute, o date sau de
a

doui ori pe siptiman5, in mod ideal pe parcursul a cet putin 3-4

siptim6ni;
ledinlele de scris sI fie planificate lunea gi vinerea sau mierculea ii
duminica, lis6nd astfel si se scurgi 2-3 zile intre doui gedin!e;
sA nu se acorde important5 formei (ortografie, sintaxi, scriere de mane
sau la computer);

atenlia si fie menfinutd asupra gAndurilor fi sentimentelor celor mai

intense aflate in relafie cu experienta gomajului gi modului in care

aceasti expelienti afecteazi viata cotidianai

tranzitia de Ia scris la alte activitdti si fie realizati treptat;
dactr nevoia de sustinere se manifesti in timpul sau dupa exercitiu,
aceasta poate fi satisficutd telefonic sau prin poita de cdtre un specialist
(desigur, asigurindu-se confidenfialitatea) sau chiar de un prieten cu
o bune capacitate de ascultare.

Speta et nl. (1994) dovedesc utilitatea scrierii numite expresive in situatiile

de pierdere a locului de munce. Cercetarea lor a avut drept subiecti 63 de
profesionigti (din care 62 de birbati, cu virsta medie de 54 de ani), r.oluntari
intr-un proiect care utiliza scrierea, implementat de o asociatie de alutorare
pentru reinse4ia profesionalS a persoanelor aflate in gomaj. Cei 63 de 5omeri
au fost impirti!i aleatoriu in trei grupuri: un grup experimental scriere
(N = 20), un grup de control scriere (N = 21) Ei un grup de control f2;d scriere
(N = 22). Acest ultim grup era format din qomeri care nu puteau participa la

I
5ER!{N

IONESCU 5I EVELYNE BOUTEYRE

Tratat de rezilienlt asistatl r 50n

;'!j

rzilientE asistatl

lE
proceduri

faza acestei cercetiri consacrate scrierii, dar au completat chestionare iriainte

li

qi la finalizarea cercetirii gi au avut acces la serviciile societifii de ajutor

pentru reinsertie.
Cu o siptlmAni inainte de.etapa consacrati scrierii, avusese loc o int6lnire
individuali pe parcursul cireia cercetitorii au explicat participanlilor ci vor
trebui sI scrie timp de cinci zile consecutive,20 de minute pe zi. Pe parcursul
acestei intAlniri, subiecfii au completat: (a) un chestionar referitor la starea lor
de sindtate qi (b) un chestionar referitor la cdutarea unui loc de munci
(conlinind intrebiri care urmireau activitatea de cdutare a unui loc de muncd,
motivafia, nivelul de anxietate Pe Parcursul acestei perioade, anumite

a fost repetati in fiecare ultime siptimAni a urmitoarelor trei luni. in plus,

subiecgii au finut jurnale in care Ei-au notat interviurile la care au participat.
Centrul de ajutor pentru reangajare a inregistrat o serie de indicatori legafi de
ciutarea unui loc de muncd (numirul de apeluri telefonice primite de
participanfi, ca qi numirul de scrisori scrise de acegtia). Informafiile care
figurau in ;'urnale (referitoare, cu precidere, la interviurile susfinute de
subiecfi), apelurile telefonice date gi scrisorile trimise au fost considerate buni
indicatori ai activit;tii de clutare a unui loc de muncd.
La patru luni de Ia etapa de scriere, proiectul a trebuit finalizat deoarece

comportamente - precum consumul de biuturi alcoolice - .care se Puteau

manifesta pe parcursul siptimAnii precedente acestei intAlniri). Au fost in.
registrate, de asemenea, vArsta, inillimea, greutatea, tensiunea arteriali ;i

ritmul cardiac.
O siptimAnd mai tArziu, incepea exerci{iul de scriere. Cu pu{in timp
inainte, participanfii s-au intAlnit cu unul dintre cercetitori Pentru a li se
reaminti instructajul exerciliului de scriere:

subiecfii aparfinAnd grupului experimental de scriere trebuiau si-5i

descrie gAnduriie gi sentimentele profunde stArnite de concediere, ca 5i
misura in care aceasta le afectase viala personali gi profesionali. in
instructaj, se insista asupra necesitilii de a-gi ,,sonda" in profunzime
emo!iile;

subieclilor grupului de scriere de control li s-a spus sd scrie despre ce

iqi propuneau si faci pe parcursul zilei, ca gi despre activitifile legate de
ciutarea unui loc de muncd. In acelagi timp, s-a precizat cd trebuiau sd
e.r,ite si-gi dezviluie opiniile sau sentimentele referitohre la situatia lor.

Dupi fiecare gedinli de 20 de minute, subiec[ii trebuiau si completeze un

chestionar zilnic referiior la simptomele lor fizice (tahicardie, tulburiri
digesti'r,e, de exemplu) si la eventualele manifestiri ale unor stiri psihice
negative (anxietate, stare de oboseald etc.). In a ciricea zi, pe lAngd chestionarul
zilnic, subieclii trebuiau si completeze un chestionar al ultimei zile de scriere
(cu intrebiri despre ce simfiserd scriind, ca gi fa!5 de acest studiu) gi chestionarul comportamentului de ciutare de lucru (acesta din urmi era completat
gi de profesionistul responsabil de subiectul respectiv).
Douisprezece zile mai tArziu, participanfii completau inci o dati chestionarul comportamentului de ciutare a unui loc de munci. in acelagi moment,

se nota greutatea, tensiunea arteriald gi

ritmul cardiac. Aceasti

461

subiec[ii din grupul experimental de scriere au fost angaja{i ]a un nivel

semnificativ mai ridicat decAt cei care ficeau parte din cele doud grupuri de
control. Dupd opt lun| 52,5% din grupul experimental de scriere, 23,8% din
grupul de scriere de control gi numai 13,6o/o din grupul control fdrd scriere
aveau locuri de munci cu normi intreagd. Probabilitatea de a g6si un loc de
munci in lunile urmitoare ;edinfelor de scriere, pentru gomerii care scriu
despre ceea ce simt dupd pierderea locului de muncd este deci semnificativ
mai mare decAt aceea a grupurilor de control. Acest rezultat nu pirea a fi asociat unei motivafii mai ridicate. intr-adevir, subiecfii din grupul experimental
de scriere nu au dat mai multe apeluri telefonice, nu au avut mai multe intAlniri gi nici nu au trimis mai multe scrisori.
Rezultatul obfinut de Spera ef n/. subliniazi importanla luirii in considerare

li
I

a consecinfelor psihologice ale pierderii locului de munci, pentru ca gomerii

si fie din nou angajafi. Rezultatele obtinute in aceasti cercetare sugereazi

faptul ci persoanele care isi abordeazi emoliile qi care isi reevalueazi situafia
din punct de vedere cognitiv au mai muite ;anse de a gdsi un nou loc de
munci. Scrisul ar permite elaborarea sentimentelor negative rezultate din pierderea serviciului, prevenirea revenirii lor (ceea ce ar putea sabota ciutarea
unui loc de munci) gi adoparea unei noi perspective, pozitive, mai ales pe
parcursul unui interviu de angajare.
Totalitatea datelor prezentate in acest capitol arati ci problematica 5omajului poate constitui un domeniu important de aplicare a metodelor de
lucru aparlinAnd rezilienlei asistate. Este de evitat totusi si se creadi sau si
impresia ci un fenomen atAt de complex poate fi redus la aspectele sale
psihologice, chiar daci acestea - cu precddere suferinla psihici - sunt importante. Orice formi de reduc[ionism este nocivi si poate duce la stigmatizarea
persoanelor care triiesc aceastd situatie. $omajul este o situafie complexi care

se dea

rl
I

sERBAN IONESCU 5I EVELYNE BOUTEYRE

Tratat de rezilienli asistatl

$omaj 5i rezil':n!5 asistaii

l*,

necesit, o multitudine de mijloace pentru a fi rezolvatd, iar demersul pdiholotic nu reprezinti decat unul dintre acestea.

Bibliografie
Albee C.W. (1980), A comPetency modei must rePlace the defect model, in L A. Bond
9i J.C. Rosen (coord.) , Contlelencc a d colitg durirry adulthood, Hanover, Univetsity
Press of t.\ert England, p. 71-104.
Albee C.w. (1985), The argument for lirimary prevention, ,lolr nral of Prinnry Ptez'enlion'
,4 tticotl Psychoand counterrevolutions in prevc
^tion,
^-::Lt;1ii;:;*volutions
losist, vol. 51, nr. 11, p. I I30-1133.
Atkinson T., Liem R., $i Liem J. (1986), The social costs of unemPloyment: ImPlications
for social support, /or nfil o.f Heallh a d Sotidl Behn.'iol, \'o1.27, P- 317-331.
Audhoe S.S., Hoving J.L., Sluiter J.K. $i Frings-Dresen \I H.lV. (2010), Vocational
interventions for unemplol ed: effects on work ParticiPation and mental distress'
A systematic revier\', Ioulfr,al ol O,:cLtl'itional Rcl,nlililrtior, \'ol. 2tl, P. 1-13
'Longmans,
Beveridge rv.H. (1909), lJnen+1lovrtl.ttl A problen ol industry, Londra,
Green and Co.
Caplan R.D., Vinokur A.D., Price R.H. $i Van RYn M. (1939), Job seeking, reemplol'ment
and mental health: A randomized field erPeriment in coPing rrith'job loss, /o /trnl
of Applied P:ychology, vol.71, p. 759-769.
Creed P.A., Hicks R.E. $i Machin \|.A. (1993), Behavioural plasticity and mental health
outcomes for long'term unemPloYed attending occuPational training programs,
lounnl oJ O.cupnlionnl a d Olta1li.nlin.r'l Ps!choloty, \'o1.71, P.771-191.
Curran ]. (1992), ,lOB S: A na al lot tfithing Peo\le succtssftl iob scnrch slrnlsgids, Ann
Arbor, tr{ichigan Prevention Research Center, Institute for Social Researchl
Curran J., lVishart P. si Cingrich J. (1999), ,IOBS: A ltttt unl for tenchhls people successfti
job saa/th :trltegies, Ann Arbor, Universitatea NlichiSan. Institute for Social

Research, \lichigan Prevention Research Center'

Eisenberg P- 9i Lazarsfeld P.E. (193S), The Ps)'chological effects of unemPlovment,
Psy.lnlogical B lletilt, nr.35, p.35s-390.
Fr1,er D. (1936), Emplol'ment dePril ation and Personal agencv durinS unemPloyment,
Social Beha!ioul, \cl.7, p.3-23.
F-rl.er D. (1997), Agency restri(tions, in -{. Nicholson (coord.), fli. Blackuell ettcycloyedic
tli(tio110rv or ntganiznlionni ps;,rclroltr31i, Oxford, Black\rel1, P. 12.
Fr]er D. ii Pa|ne R. (1986), Being unemPlo)'ed: A re\ieN of ihe litelatuie on the
psychological erPerience of une Ployment, in. C.L. CooPer Si LT. Robertson
(coord.), i,rlanrntio,r,l/ reiittt' c.f ilduslriol n ti o,Sn iaaliottnl ltsvalolosv, Chichester,

Wilel', p. 2.!i 273.

Cullotta T.P. (2008), From theory to practice, Treatment and prevention possibilities,
in T.P. cullotta 9i c.M. Blau (coord.), Handbook ol childhood behaoioral issucs. Eoiilencc-bosed approaches lo yrcrentio anil lftatrrena, New York, Routledge, p. 3-17.
Hayes l. ti Nutman P. (198111983), Comprcnclre les chbmeurs, Broxelles, Pierre Mardaga.
Heller K. (1996), Coming of age of prevention science: Comments on the 199{ National
Institute of Mental Health Institute of l\'ledicine prevention reporls, A Erica
Psychologist,

Hill

ol. 51, p, 1123-7127.

Q977), The social and psychological ifilpact of unernyloyfienl:

a pilot studlt, doc,2T74,

Londra, The Tavistock Institute of Human relations.
Hill J. (1978), The psychological impact of unemployment, N.a, So.icly (19 ianuarie
J.

19781,

p.118-'t20.

ii Adams J. (1975), To\yards an understanding of transition: dFining some

boundaries of transition dvnanimcs, in J. Adams, J. Hayes ii B. Hopson (coord.),
Transilio : Underslottding and nantgifig personal chottge, Londra, Martin Robcrtson,

Hopson B.

p. t25.
Jahoda M. (1981), IVork, employment and unemployment: Values, theories and
approaches in social research,,4,ru|icrlt Psy.Io/osisl, vol.36, p. 184-191.
Jahoda M. (1982), Er\rloyfilent nnd u dt4llovtltcnl: Asocinl psv dnlogi.al ,rnlysis, Cambridge,
Cambridge University Press.
Kobasa S.C. (1979), Stressful life events, personality and health: an inquiry into hardiness,
lourrnl of Personalily and Socinl Pslchologll, vol. 37, p. 1-11.
Kobasa S.C. ti Puccetti M.C. (1983), Personality and social resourccs in stress resistance,
]o nnl of Petso alil! a d Sociil Psvcltology, vol.,15, p.839-850.
Lazarsfeld P., )ahoda M. $i Zeisel H. (193317982), Les ch6, eu$ de Maric,ltha:, Paris, Les
Editions de Minuit.
j\raddi R.S. qi Kobasa 5.C. (7981), The hqftl1t execulitte: Hcnllh uider slress, Homewood,
Dorv ,ones-Irvin.

McKee-Ryar F.M., Song 2., Wanberg C. 9i Kinicki A. (2003), Psvchological and physical
rvell-being during unemployment: A meta-analvtic stud\', ,Jorr[ni i.f Applied
Pslcllolo\Y,,'t ol. 90, P. 53-/- 6.
Nloorhouse A. ii Caltabiano I\4.L. (2007), Resilience and unemployment: Erploring
risk and protective influences for the outcome variables of depression aiC assertive
,1+, nr. J, p. 115-12:.
iob searching, /oilnrnl of Enyloqntettt Coutls.li,rs, \'ol.
\4urphy G.C. Qi Athanasou J.A. (1999), The effect on unemplo\ ment on me:.:al health,
lournal of Occu|alionnl afid Oryanizational PsycholoEy, r01.72, p.83-99.
Paul K.l.;i lvloser K. (2009), Unemployment imPairs mental health: \,letaanal)'ses,
I ournal of Voc nt i ornl Beh nt'i our , t ol. 71, p . 264-282.
Perry M. 9i Albee G.1V. (199.f), On ,,The Science of Prelenlion", /i ttlcticirt i:.)chalogist,
'i,ol. 49, nr. 1087-1088.
Price R.H., Van Ryn M. li Vinokur A.D. (1992), Impact of preventile'rb search
intervention on the likelihood of depression among the ;remplor ec. i,rr rnl o/
Hcnlth

al

So(ialBeharior, \,o1.33, p.158 167.

Tratat de reuilien!: asistatS

5ERBAN IONESCU 5I EVELYNE BOUTEYRE

.a6l

t 5cr,

:, reziljen!: asls:.ii

Soper B. 9i Von Bergen C.W. (2001), Employment counseling and life stressors: copinS;
through expressive n'riting, lournnl of Employnrcnt Counseling, vol. 38, p. 150-160.

Spera S.P., Buhrfeind E.D. gi Pennebaker f.W. (1994), Expressive rvriting and coping
rvith iob loss, Acade nty of Mnnagement lournal, nr. 37 , p. 722-733.
Topalov C. (199{), Nnissnnce du cftbnreur:1880-1910, Paris, Albin N{ichel.
Vesalainen |. 9i Vuori J. (1999), Job-seeking, adaptation and re-employment experiencis
of the unemployed: A three-r'ear follorv-up, lournnl of Conrntunity t Aytplied Socinl
Psychology, vol. 9, p. 383-394.
Vinokur A.D. gi Caplan R.D. (1987), Attitudes and social support: Determinants bf
job--seeking behavior and u'ell-being among the unemployed, lournnl of Sociol
P sy cholo gy, t'ol. 77, p. 1007-1 02-1.
Vinokur A.D., Price R.H. 9i Caplan R.D. (1991), From field experiments to program

XV.

Rezilienta

in situatii de genocid
I

Serban Ionescu, Eugdne Rutembesa

;i Yvonne Kayiteshonga

implementation: Assessing the potential outcomes of an experimental intervention

program for unemployed persons, Anterican Journal of Conmrunily Psycliotogy,

vol. 19, p. 511-562,

Vinokur A.D., Price R.H. 9i Schul Y. (1995), Impact of the JOBS intervention on
unemployed u'orkers varying in risk for depression, Americnn lourtnl of Commurrity
Psvchology, r'ol. 23, w. L, p.39-71.
Vinokur A.D., Schul Y., Vuori J. 9i Price R.H. (2000), Tn'o years after a job loss:
Long-term impact of the JOBS program on reemployment and mt'ntal health,
Journnl of Occupational Healtlt Psyclrclogv, vol. 5, nr. 1, p.3247.
Vinokur A.D., \'an Ryn N{., Gramlich E.\1. 9i Price R.H. (1991), Long-term follon,-up
and benefit-cost analysis of JOBS Project: A preventive inteivention for the
unemployed, lourrttil

of

Applitd Psychologv, r.r.76, p.273-219.

Vuori I., Price R.H., i\Iutanen P. Si Malmberg-Heimonen I. (2005), Effective group

training techniques in iob-search training, Jounrnl of Occupational Henlth Psychologrl,
r,ol. 10, nr. 3, p.261-275.
Vuori.l. pi Vesalainen J. 0999), Labor market interventions as predictors of reemplovment, job seeking activih'and psvchological distress among the unemplol,ed,
Journal of Occupational and Or;:snizationrtl Prirlchology, vo1.72, p. 3Za-SSA.

Vuori

J., Silvonen J., Vinokur A. si Price R. (2002), The Tyohon ]ob Search Program in
Finland: Benefits for the unemplol,ed u,ith risk of depression or discouragement,
lournnl of Occitltatiorral Henlth Pstlchology, vol. 7, p.5-1.9.
Warr, P.B. (19871,\\/ork, unemplovtlent nnd nrcntnl ltealth, Oxford, Clarendon Press.
\\Iarr, P.B. (2007), I|ork, hnpPiness ,ittd rnlut:rtltirlss,s, \lahn'ah, Laurence Erlbaum.

in ciuda numeroaselor progrese gtiinfifice gi tehnologice realizate pe

parcursul secolului XX qi consecinfelor lor asupra caliti[ii viefii unei pirfi din
populafia mondialS, aceaste perioadd a istoriei rimAne marcati de mai multe
tentative infioritoare de exterminare a unor grupuri umane. Acestea debuteazi cu genocidul populafiei herero din Namibia (1904-1905) 9i se finalizeazi
cu acela al populafiei tutsi, in 1.994,in Ru'anda.
RispunzAndu-i intr-un fel lui Winston Churchill care, in 19t14, vorbea despre
ororile nazismului ca despre o crinfi attottinri, Raphael Lemkinl, profesor de
drept internafional in State]e Unite, introduce in acelagi an cuvAntul genoc:d2.
Dar, aga cum scrie Kuper (1981),,,cuvAntul este nou, insi conceptul este
vechi" (p. 9). intr-adevir, practicile exterminatorii au o lungi istorie gi pot fi
gdsite chiarin cele mai vechi societe[i organizate (Brunetau, 2004). Menlionim,
de asemenea, ce trecerea in secolul XXI nu le-a oprit, Darfour reprezentand
dovada acestei oribile continuitS!i.
Genocidele3 constituie traume enorme, care afecteazi intr-o manierd
importantd (gi adesea persistenti) senetatea mentali a supravieluitoriior.
Acest capitol igi propune si ilustreze efectele acestui gen de traumi asuPra
1

r
;

SERBAN IONESCU $I EVELYIiE BOUTEYRE

Evreu polonez, Raphael Lemkin (1900-1959) gi-a pirisit lara de origine in momentul in c:re
Europa cidea, progresir', sub jugul nazist 9i, dupi o cilitorie de poveste care l-a Purtat, succe-.ir',
in Lituania, Suedia, Uniunea Sovietici gi Japonia, ajunge in Statele Unite. Dupi o perioadi iil ::re
a lucrat Ia negru... la Facultatea de Drept a Universitdlii Yale, Lemkin devine profeso: la
Universitatea Duke (Jones, 2006). O selecfie a pri:rcipalelor opere ale lui Lemkin asuPra g.;1oeidului poate fi consultati la http://nrvrv.preventgenocide.orgllemkin.
Acest cuvAnt a fost creat pornind de la cuvAntul grecesc gcnos (rasi, popor) gi sufixul latin r;.i: de
la cacdere, a ucide).
in data de 9 decembrie 1918 a fost adoptaii Convenfia care, in articolul siu 11, consideri c-i:ept
genocid orict, act,,comis cu intenfia de a distruge, total sau parlial, un grup national, etnic, ra-.ial

Tratat de rezilientl asistatl

Rezilienla in situaS' de genocid

tI| oaa sinitilii mentale a supravieluitorilor, pornind de la studii intreprinse asuPra

doui genocide: cel al cambodgienilor (1975-7979) 9i cel al populaliei tutsi,
^

|
I

din Rrvanda (1991). Totodati, capitolul de fali aduce dovezi referitoare la

*unifestirile de rezilienli ale supravieluitorilor, descrie factori de protecfie
fula de genocid gi prezinti o serie de metode ce permit dezvoltarea rezilienfei
la nivel de societater.

Un studiu comparativ al prevalenfei tulburirilor psihice in patru

]iri in

46i

care au avut loc conflicte - Algeria, Cambodgia, Etiopia 9i Palestina - a fost

realizat de De Jong, Komproe gi Van Ommeren (2003)t' in cazul Cambodgiei2
au fost studiate 510 persoane (din care 55,9% femei), cu vArste cuprinse intre
16 gi 60 de ani (cu o medie de 36,3 ani gi o abatere standard de 1'2,9). Aceqti
subiecfi proveneau din trei regiuni din Cambodgia care se considerX ctr au

populalii sirace, cu un nivel socioeconomic mediu gi, respectiv, relativ ridicat; timp de mai multe decenii fuseserd expuqi violen$elor, inclusiv genocidu-

Impactul genocidelor asuPra

sinitEfii mentale

Studii referitoare la genocidul cambodgian

Studii intrepri nse asu pra diferitelor po pu lalii
Mollica, Donelan, Tor, Lavelle, Elias, Frankel 9i Blendon (1993) au studiat'
utilizand criteriile DSM-III-R, prevalenta tulburirii de stres posttraumatic
(TSPT) gi a depresiei intr-o populalie de 993 de cambodgieni cdre locuiesc in
taberele de la frontierea Thailandei cu Cambodgia. Rezultatele arati o prevalenti de'1.5% pentru TSPT qi de 55% pentru depresie'

Alli cercetitori au realizat studii epidemiologice

asuPra refug.iafilor.'

Astfel, Clarke, Sack gi Goff (1993) au obginui o prevelenfi a TSPT de'32o/ola

adolescenfii cambodgieni refugiafi in Statele Unite, care ficeart parte dintr-o
comunitate. Din32oh,7o/oprezentau o comorbiditate cu depresia. In alt studiu,

intreprins asupra a 223 de refugiafi cambodgieni in Noua Zeelandi, Cheung

(1994) menfioneazi o prevalenfi a SSPT de 72%.
sack, Mcsharrv, Clarke, Kinney, seeley gi Lervinsohn (1994) studiaza pte'
valenfa TSPT qi a depresiei in doui populalii de refugia[i cambodgieni in
statele Unite, populafii reprezentate de doui generalii. Prim4 era formati din
209 persoane iadolescenEi gi tineri adulgi cu vArste cuprinse intre 13 gi 25 de

ani), iar a doua cuprindea 1,77 de persoane (mame sau tali ai subieclilof din
prima populafie). Pentru TSP! prevalenla este de 18% in popula[ia de adoi.r..nfi qi tineri :i de 14% in rAndul celei de-a doua populafii.(TSPT era
prezenti la mai mult de jumitate din mame Ei la Sproximativ 1/3 din ta!i). In
iazul depresiei majore, prevalenla este de L0% la cei intre 13-25 ani ;i, respectir,, de 18% la

pirinfii lor.

sau religios". Aceast; conventie,

intrat; oficial in vigoare in data de

comis de khmerii roqii. Participantii din cadrul acestei cercetiri care

fuseseri expuEi la violenla asociati conflictelor (81% din total) erau mai in
vArsti gi aveau un nivel de ;colarizare mai redus.
Datele referitoare la prevalenfa tulburdrilor psihice privesc ansamblul
populaliei (N = 510) gi, separat, subiecfii care fuseseri victime ale violentei
asociate conflictelor armate (N = 494) qi cei care nu triiseri acest tip de violenfi
(N = 115). Pentru ansamblul popula[iei, prevalenfele constatate sunt, in ordine

lui

descrescitoare,4Oo/" Pentru tulburirile anxioase, 28,4oh pentru TSPT, 11,5%

pentru tulburdrile de dispozifie $1,6% Pentru tulburirile somatoforme.
in toate cazurile, prevalenfele inregistrate Ia subiecfii victime ale violenfei
asociate conflictelor armate sunt mai importante decAt cele constatate Pentru

grupul care nu a trait acest tip de violen$6. Astfel, in cazul tulburirilor

anxioase, aceste cifre sunt de 42,3oh (in comParatie cu 30,20/"), iar in cazul
TSPT, 33,4% (comparativ cu 6,9"/o). Rezultatele oblinute arati, de asemenea,
numeroase tipuri de comorbiditate. De exemplu, in cazul persoanelor care
fuseseri victime ale violenlei asociate conflictelor armate, TSPT este asociatd
tulburdrilor anxioase (in 9,3% din cazuri), tulburirilor de dispozifie (in 6,9%
din cazuri) gi, simultan, acestor doud tipuri de tulburlri (in 4,5% din cazuri).

Studiu epidemiologic realizat asupra unui etantion nalional

Datorite importangei sale, cercetarea intreprinsd de Sonis, Gibson, De Jong,
Field, Hean qi Komproe (2009) va fi prezentati aici in detaliu' Este vorba

I
I

12 ianuarie 1951, recunoa$te

,,ci in tiate perioa,jele istorice genocidul a Provocat mari pierderi umaIritifii"'. .

Numeroase'put,licatii aduc iniorma;ii despre alte aspecte asociate genocidelor--ln acest sens,
cititorul poaie c(rnsulta lucririle lui Staub i1SSSIZOOZ), Bruneteau (200'1), Jones (2005) 9i trValler

la metodologia acestei cercetiri sunt Prezente in Jong, Komproe, Van

Ommeren, El Masri, Aral'a, Khaled, Van de Put 5i Somasundaram (2001).
Acest capitol fihd consacrat genocidelor, expunem aici doar rezultatele privind cambogienii. Cu
titlu informativ, se notam ci prevalenlele diferitelor tulburiri I'ariazi de la o zoni la alta. Pentru
TSPI prevalen{ele estimate sunt de 37,4% in Algeria, 28,496 in Cambogia, 77,8"/"inPalestina 5i de
15,8% in Etiopia. Ordinea regiunilor rimane aceeagi qi Pentru tulburirile de dispozigie, preYalentele fiind de 22,7"/", 77,5"k, 9,1'o 9i, respectiv, 5,2%.

Detaliile referitoare

(2007).

Tratat de rezilientA asistate

sERBAN TONESCU, EUGENE RUTEIIBESA 5l WONNE KAYrESHONGA

Rezilienla in

situafi de genocid

468

despre un studiu epidemiologic realizat in 2006-2007, pe un eqantion nalional

reprezentativ al populagiei cambodgiene adulte triind in comunitate (neconincluse
ti;and deci persoanele institulionalizate sau locuind in tabere). Au fost
Cambodgia'
in
permanenti
cu
rezidenfa
ani,
persoane in varsti de cel pufin L8
Cum autorii acestui studiu s-au concentrat in mod deosebit asupra persoanelor
care aveau cel pu[in trei ani in 1,975, cAnd a inceput teroarea khmerilor ro9ii,
persoanele peste 35 de ani au fost in mod deliberat suPrarePreTentate in
eqantionul format.
Grupafi in doui echipe, asistenfii de cercetare, formali in prealabil pentru
aplicarea individuald a chestionarului gi supervizali in mod constant Pentru
a asigura calitatea datelor culese, s-au deplasat in cele 24 de provincii al
Cambodgiei. Din 1 017 interviuri, gg7 (98%) au fost realizate intrb 25 decembrie
2006 gi 2i ianuarie 2007. Din motive logistice, 20 de interviuri au fost realizate

intre

peste 35 de ani.

Chestionarul urmdrea stabilirea prezentei unei ,,probabile TSPT", ca 9i

gradul de incapacitate mentali 9i fizicdl a persoanelor din egantionul studiat'
Exp.esia ,,TSpi probabild" a fost utilizati deoarece PCL-C (PTSD Checklist vaiianta civilir), instrument ales pentru depistarea TSPT, deqi cu excelente
proprietifi psihometrice, este o listi de bifare a itemilor, 9i nu un interviu
iiagnostic care si permiti stabilirea unui diagnostic de TSPT. Utilizat deja in
Cambodgia de Field gi Chhim (2008), PCL-C este format din 17 itemi care

nrtrtnld afost evaluati folosind sechunea consacrat; fturc;ionarii mentale a.llcdicnl

Otrt;ones Sturty 12-itcm Short Fornt Health Sun'rt (SF-7!, z'trsion 1. Aceaste sectiune misoari
vitalitatea, functionarea emoqionali 9i starea de sen;tate mentali pe parcursul ultimelor 30 de
zile. Pentru a eyalua incal,acitnturg:ic,i, Sonis rt nl. au utilizat componenta SF-I?- consacrate
s6nit5lii fizice, care misoari firnclionarea fizici, durerile de la nitelul corpului 9i starea generali
de sinitate pe parcursul ultinrelor 30 de zile.
Aceasti varianii (Ruggiero, Del Ben, Scotti 9i Rabalais, 2003) este numiti civilS pentru a o deosebi
Incapacitatcn

de varianta

utilizati Pentru militari.

WONNE KAYITESHONGA

'I

Tr aum a Qu e st i ortn nir e ;

_ExpunerealaevenimentetraumatizantedupisfArgitulregimului
khmerilorrogiiafostm6surat6cuadaPtareacambodgiandaTraunatic

Life Euents and Socinl History Qrrestionnaire (au fost utilizali gapte itemi,
printre care dezastrele naturale 9i agresiunile fizice);

Maniera in care fiecare resPondent PercePe cd i se face dreptate Pentru

tot ceea ce a suferit, el sau familia sa, Pe Parcursul regimului khmerilor
rogii (condamnarea tortionarilor la pedeapsa cu inchisoarea, scuze
de
exprimate de acegtia sau comPensalii materiale primite in calitate

t;

victima;afoststabiliticuoscalaconcePutispecialPentruaceasti

cercetare gi formati din trei itemi;

Dorinla de rdzbunare fafi de autorii atrocitdlilor comise in epoca
khmerilor rogii a fost evaluata cu subscala rdzbunare a TrntrsgrcssiorrRelated lnterpersonnl Motiuntion Scale;
era
Gradul de informare in privinla Proceselor intentate khmerilor roqii
la
corect
rispuns
un
considerat satisficitor daci respondentul dddea
una dintre cele doui intrebiri relativ la acest subiecU
Atitudinea fali de tribunalul care urma sd ii judece pe khmerii rogii a
fost evaluatd cu o scald2 formatd din intrebiri despre mdsura in care
si
respondenfii considerau ci aceste tribunale vor fi echitabile, capabile
reconcilierea.
faci dreptate pentru crimele comise 9i si promoveze

Principalele rezultate ob[inute de Sonis ef nl' sunt:

a) prevalenfa TSPT probabile pe Parcursul unei luni, calculate pentru

egantionul total, este de "1I,2%. Degi mult mai slabi decat prevalen[a
Toate instrumentele care fac parte

comPozi!ia chestionarului au fost traduse in limba khmerS'

'lin
in studiile lui
Aceasti scali a fost compuii din itemi iare figurau in instrumentele utilizate
i. Africa de Sud 5i ale lui Pham, \4leinstein ;i Longman (2004) in Rrvanda'
CiUr""

tZOO+l

Tratat de rezilienli asistatl

SERBAN IONESCU, EUGENE RUTEMBESA

469

_ExpunerealaevenimentetraumatizantePeParcursulregimuluikhmeriloi rogii a fost evaluat6 cu itemii variantei cambodgiene a Harttnrd

7 gi 29 august 2007.

Egantionul iotal de 1 0L7 persoane era format dintr-o serie de tineri (cu
varste cuprinse intre 18 gi 35 de ani, cu o varsti medie de 25,8 ani) 9i dintr-o
serie de persoane cu varste peste 35 de ani (varsta medie de 50,6 ani). Din
prima serie fdceau parte 204 persoane, dintre care 51,4o/" femei; din seria
persoanelor cu vArsta peste 35 de ani, 813 persoane, dintre care 57,3% femei,
ireste 70% de persoane din egantionul total aveau un venit mai mic de 100 de
dolari, 85,5% locuiau in zona rurald, 97,8o/o erau budigti. Aproximatir, 76,1olo
dintre birbali erau cdsatorifi, proporlie care se diminua la 67,1o/o in cazul
femeilor. Procentul persoanelor nescolarizate Sau care nu frecventaserl decAt
qcoala primari era de 43% pentru seria L8-35 de ani 9i de 81,1% pentru cei

a
corespund, fiecare, unui simptom-cheie necesar, in DSM-IV-TR, pentru
se
de
la
care
ca
Punct
determina prezenta TSPT. Un scor de 44 a f.ost relinut
poate stabili Prezenta unei TSPT probabile'
Chestionarulutilizatin acest acest studiu permitea, de asemenea, evaluarea
tipuri de
unei serii de alte variabilet potenfial asociate cu TSPT qi cu cele doui
incapacitate (mentali 9i fizici):

Rezilienla in situalii de genocid

rl
I

l'"

TSPT raportati pentru o comunitate de refugiafi cambodgieni in Statele

Unite (Marshall, Schetl, Elliot, Berthold 9i Chun, 2005), aceasta Prevalenti este de aproximativ cinci ori mai ridicati dec6t prevalenfa TSPT
pe parcursul unei luni in Statele Unite (2,3'l"), aga cum este estimat in

Studii asociate genocidului rwandez

cadrul Anchetei na[ionale asupra comorbidititii (Kessler,

adolescenti. Primul (Dyregrov, GuPta, Giestad ti Mukanoheli, 2000) a fost

realizat pe o populatie de 3 030 de Persoane cu varste cuPrinse intre 8 9i 19 ani,
provenite din 11 prefecturi. Aceste Persoane au Iost intervievate la aProximativ
t3luni dupi genocid, in limba kinyanvandezd, punAndu-li-se intrebiri despre

I
I

SonneSa,

Bromet, Hughes gi Nelson, 1995). Este imPortant de mentionat ci Prevalenta (14,2%) in rAndul celor cu varsta Peste 35 de ani este mai mare
decat cea evidentiati in randul subiecfilor intre 18 li 35 ani (29%).
b) Dupe controlul variabilelor precum nivelul de Scolarirare, sexul,
cunogtintele asupra procesului ;i exPunerea la evenimente traumatice,
TSPT pare a fi asociati cu gradul de informare despre procesele intentate khmerilor roiii. Aceasta coreleaztr cu faptul ci un Procenta, mai
ridicat al celor care detineau mai multe cunoltinte in Privinla Proceselor
considera ci procesele pot induce ,,amintiri dureroase" Si ridici problema unei posibile cregteri a TSPT probabile ca urmare a proceselor. In
acelali timp, nu este clar dactr delinerea unui bagaj mai mare de cunogtinte cleFte probabilitatea de aparilie a TSPT sau dacA se consideri c;
respondenlii cu TSPT gtiu mai mult referitor la procese, tocmai Pentru.
ci supravietuitorii sunt mai interesati de aceastl problemtr.
c) Convingerea ci a fost ficuti dreptattise asociaztr cu o pro.babilitate mai
redusi de aparilie a TSPT. in acelaqi timP, resPondentii care simt o
sE Prezinte TSPT, dar aceastS
relatie nu este semnificativS. Acest rezultat coreleazi cu cel obtinut de
Pham ef 01. (200.1), care au constatat existenta unei relatii inverse intre
atitudinile pozitiye referitoare la Tribunalul lnlernn!ionnl pentnr RiL'nttia
ii prezenta simptomelor TSPT gi cu rezultatele unui numAr de cercetiri
care scot in evidenti o lelatie intre furie sau dorinfa de rizbunare 9i

dorinti de rizbunare sunt mai inclinali

prezenta TSPT intr-o multitudine de contexte (Lopes Cardozo, Kaiser.

Gotllay li Agani,2003; Orth, Montada ti Maercker, 2006; Ouimette,
Cronkite, Prins si \{oos,2004). Mentionem, totodate, ce intr-un studiu

realizat asupra supravietuitorilor r)zboiului din fosta Iutoslavie,

BaSoglu, Livanou, Crnobarii, FraniiSkovii, Suljii, Duiic pi VraneBii
(2005) au constatat absenta relaiiei intre TSPT, pe de o Parte,5i, Pe de
alt; parte, dreptatea infiptuitd sau dorinta de rizbunare. Diferenfa
mentionati intre rezultatele acestor diverse cercetA!i s-af Putea exPlica
prin diferenlele intre modurile de evaluare a percepliei asuPra drePtitii
inf;ptuite gi a dorintei de rizbunare.

SERBAN IONESCU, EUG.NE RUTE[1BEsA 5I WON

E KA}TIESHONGA

471

Studii pe diferite populatii

Doui studii au fost efectuate asuPra unor PoPulatii de coPii ti/sau

pe care le-au avut. ResPondentii fuseserl exPuli unor

niveluri extreme de violen[tr: 79,7o/" auziseri de o persoanl care fusese ucisi
sau rinite, 79,1"k auziserA Persoane care solicitau ajutor gi 69,8% fuseseri
martori oculari ai unor situatii'in care alte persoane fuseserd ucise sau rinite.
O pondere importante din aceaste PoPulatie a Pierdut un membru al familiei
(78,3o/ol tatil (55,4o/"), mama (.15,3%) sau ambii (36,5%), Din 3030 de tineri care
au pa icipat la aceasti cercetare, 90,3% au crezut c, vor muri.
Pentru a studia efectele acestor evenimente, Dyregrov el a/. au utilizat Scnln
rel)izuili a ifitpactului crenill?n fu'lo,', instrument utilizat in general Pentru studierea efectelor situatiilor traumatizante $i adaPtat la populafiile de copii
expugi la dezastre ii la rAzboi. Rezultatele Pun in evidentA Prevalenta a nume-

triirile gi reactiile

roase simptome: evitarea situatiilor sau lucrurilor care trezesc amintiri leSate
de evenimentul tra tmalizant (67,1"k), incercarea de a evita Sandurile asociate
evenimentului (57olo), incercarea de a nu vorbi desPre eveniment (48,7%),
incercarea de a indepirta evenimentul din memorie (39,5%), gindul nedorit

eveniment (34,9%), faptul ci lucrurile care amintesc evenimentul Provoace

sau declangeazA reacfii Iizice (PalPitatii, tremur;turi). Per total, rezultatele
obtinute aratd cA, Ia treisprezece luni dupi expunerea la evenimente, o bune
parte dintre subiecti continuA si Prezinte imagini, 96nduri $i sentimente intruzive, in ciuda incercdrii de a indePerta evenimentele din memorie ii de a
evita aceste amintiri. NumeroEi subiecli constate simPtome de hiPeractivitate,
precum incapacitatea de a se concentra sau de a fi atent.
La aproximativ zece ani dupi Senocid (intre decembrie 2003 9i ianuarie
2004), Schaal ii Elbert (2006) au studiat 68 de adolescenli orfani (33 biiefi 9i
35 fete) care supravietuisere genocidului 9i care traiau la Kigali. .Jumitate
dintre acegti orfani, cu varsta cuPrinse intre 13 Ei 23 de ani, locuiau in cimine
gospodirite de un copil ti jumEtate locuiau la orfelinat. Autolii acestei cercet; au utilizat Sc.r/ n rcdzuild t1 itfiPnctttlui e|e11il e11tulor (adaptati de Dyregrov
et nl.,20OO) gi partea consacrati TSPT din Conl|asite lllternational l11l(rrit:il'
1a

Tratat de rezilien!5 asistatl

Rezilienla 1n situalii de

8er?:ri

lH
(c/DD (organizafia Mondiali a Sinitilii; 1997). Cu acest al doilea instrument,
schaal qi Elbert au evaluat prevalgnfa TSPT pe parcursul ultimelor 12 luni.
Conform instructajului, participanfii trebuiau si-gi aminteascl evenimentul
cel mai neplicut pe care il trdiseri pe parcursul genocidului din 1994.

O proiorlie semnificativi dintre participanfi (44%) satisflcea toate

criteriile bSu-tv pentru diagnosticul de TSPT. Tofi tinerii trecuseri prin
evenimente traumatizante (criteriul A din DSM-IV) 9i toti au afirmat cd retriiesc cel pufin un simptom din DSM-IV (criteriul B). S-a observat, de asemenea, ci 57% dintre respondenfi Prezentau cel pufin trei simptome de tipul
evitare/paralizie (criteriul C) 1i 62% prezentau cel pu[in doud simptome de
activare neurovegetativd (criteriul D). un numir mai mare de.simptome al6
TSPT a fost declarat de: (a) tinerii care triiau in cimine gospodirite de un
copilr; (b) fete (care au dat dovadi de mai multe simptome ale TSPT); (c) participanlii mai in vArsti. Au fost constatate rela!ii semnificativeintre intensitatea
traumei (definiti prin numirul de evenimente traumatizante trdit) 9i numdrul
de simptome ale tspt. in incheiere, schaal gi Elbert prezinti o serie de limitdri
ale studiului lor: efectivul redus al popula(iei studiate, faptul ci era vorba de
orfani, tineri aflafi intr-o mai mare situafie de risc decat atlii (atenudt totugi de
provenienla lor din Kigali, care fusese mai pufin afectatd decAt alte.regiunl
din Rnanda) gi faptul ci studiul fusese intreprins la zece.ani dupi genocid.
in1996, Hagengimana a realizat o cercetare de tipul ,,din poarti-n poartd"
gi a cules date de la 157 de Persoane cu varste cuprinse

intre

8 9i 60 de ani care

locuiau in suburbiile oragului Kigali 9i in mai multe alte localitili (Wulsin qi

Hagengiman a, L99B). in cadrul interviurilor ce au avut loc cu aceste ocazii au
fosi administrate, in limba kinyaru,andezd, Hnruard Trarnna Questiorutnire qi
stnndardized Psychiatric Interuiew. Rezultatele obtinute arati ci 50% dintre
persoanele intAlniie satisficeau criteriile DSM-IV Pentru un diagnostic de
iulburare psihicd. Tulburarea cea mai frecventi (25%) era reaclia de doliu,

urmati de depresie (22%) qiTSPT (20%). Numeroase persohne prezentau, de

aSemenea, actze fizice minore. Numdrul mediu de evenimente traumatizante
triit pe parcursul genocidului de un subiect era de 15. Patru dintre aceste
evenimente se asociau semnificativ cu diagnosticul de TSPT: izolarea for$atd,
faptul de a fi fost martor neputincios al atrocitililor, violurilor qi pierderii

membrilor familiei.

in februarie 2002, la aproximativ opt ani de Ia genocid, in cadrul unei

cercetiri efectuate de Pham et

nl. (2004), o

echipi de 26 de Persoane

1 in

a suslinut

acelagi timp, nu era o diferenli semnificatil,S in ceea ce priYe;te expunerea la evenimente

traunrahzantsintre ace$h tineri 5i cei care triiau la orfelinat'

interviuri pebaza unui chestionar standardizat, in patru comune alese pentru

a reprezenta diversitatea din Rwanda si implicate cu precddere in evenimen-

473
I

tele asociate genocidului (grade diferite de expunere qi, respectiv, de protec{ie,

in raport cu violenla si cu evenimentele traumatizante). Pentru a Ie fi evaluati

expunerea la evenimente traumatizante specifice, participanfii trebuiau sd

indice daci au trecut prin una sau alta din cele gapte situa$ii urmitoare: distrugerea sau pierderea proprietdfii; evacuare forfati; boald gravi; asasinarea
unui membru apropiat al familiei; moartea unui membru apropiat al familiei
cauzati de o boali; violenli sexuali; rinire. Pentru a evalua prezen(a simptomelor TSPT, Pham ef a/. au utilizat PCL-C.
Din 2 091 de persoane care au participat la aceastd anchet6, 24,8"/o prezenlau
simptome corespunzitoare criteriilor diagnostice ale TSPT. Prevalenla acestei
tulburiri varia intre 1,2,2%la Buyoga 9i 33,8% la Ngoma qi era mai ridicatd la
femei. Printre persoanele care coresPundeau criteriilor diagnostice ale TSPT,

giseau in Rrvanda in momentul genocidului, restul aflAndu-se in

exterior, mai ales ca refugiafi in Republica Democrati Congo.
Rezultatele obfinute de Pham et al. indicd. faptul ci prezenta simptomelor
92,8o/o se

t,
lr

TSPT poate fi prezisi de:

caracteristicile sociodemografice (prevalen!a nrai ridicatS

in

cazul

persoanelor mai vArstnice gi al femeilor);

expunerea la multiple evenimente traumatice (expunere cumulativi);
proximitatea fizicd pe parcursul evenimentelor (prezenfa in Rn'anda in
1994, intr-o comuni cu un inalt nivel de expunere);
etnia (a fi tutsi, cu alte cuvinte a apar(ine grupului finti) 9i distanla
etnici (stabiliti pornind de la rdspunsurile date la gapte intrebiri privitoare la tendinlele persoanelor intervievate in situalii care implicd
prezenta membrilor unui alt grup etnic).

cele din urm6, rezultatele obtinute arati ci violenfa in masi are,

probabil, efecte psihologice pe termen lung, dat fiind ci genocidul fusese
produs cu mai mult de opt ani inainte de realizarea acestei cercetdri.
Daci cercetdrile descrise mai devreme se centreazd pe TSPT, Bolton,
Neugebauer;i Ndogoni (2002) fac o estimare, la cinci ani dupd genocidul din
1994, a prevalenlei tulburdrii depresive majore. Autorii acestei cercetSri au
intervievat un egantion aleatoriu de adulli (N = 368) dintr-o regiune rurali a
Rrvandei, utilizand Hopkirrs syntptonr Checklist si un instrument de evaluare
a afectlrii funcfionale adaptat pe loc. Rezultatele acestei evaluiri arati ci

in

J:
I

It
I

WONNE KAYiTESHONGA

SERBAN IONESCU, EUGENE RUTEMBESA

'I

Tratat de rezilien!tr asistat,

Rezilien!a in situa$i de genocid

I
I

t_o'ro
II

I
|
I
I
I
t

maiore
15,5% dintre participanti satisfac criteriile A, C qi E ale dePresiei
serios
incaPacitant
efect
actuale gi cA aceasti tulburare are un
2003) urmiO alttr cercetare (Hagengimana, Hinton, Bird, Pollack li Pitman'

este
,"E," un asPect mai restrins: atacurile de PanicA' Punctul de Pornire
reactia
c;reia
,"prer"ntut de observalia realizat5 de Hagengimana' Potrivit
rwandezilor la traumi este adesea somatictr Qi Poate imPlica simPtome de
panicS. Aceaste cercetare, intrePrinsi Pe o sute de membri ai Asociatiei
u;aru"lo. genocidului din aPrilie, a constat in administrarea unui chestionar

pentlu atacurile de Panici (adaPtare a Panic Disordt S:l.t'ey)' a Int'e arulrti

a
de de4esie B*k, a sectiunii ,,SimPtome" a Hori'ard Traufia Qttestio'lt1aire Ql'
l7 simPtoListei de sinrytotrle alt tulbut'dtii dc s!rts y"slttr;,rrr nlir ((uPrinT'ind
me-criterii ale DSM'lV).
Rezultatele obtinute arati ci, in cele Patru sAPtimani care au Precedat
evaluarea,40 de vtrduve au prezentat unul sau mai multe atacuri de acuze
dintre aceste
somatice, coresPunzAnd unui echivalent al atacului de panic5 35
jumEtate
Dace
de
Panice
femei satisfac criteriile DSM Pentru tulburarea
sfert din
un
numai
TSP!
au
5i
dintre femeile care Prezinti atacuri de Panici
Scorurile
de
TSPT
'
60 de femei fird aticuri de Panici Prezinte diaBnosticul
ridicate la Hor-Lntd Ttnuun Qtrcstionnait.e, la Listn de sil1lPto 1e ale fulburirii
atacuri de
TSPT qi Ia hri'ertarul de tlepresie Bec[ in grupurile de vdduve cu

panici arate ci aceste femei manifesti tulburlri comorbide'

din
De Jong, Scholte, Koeter ii Hart (2000) au studiat situatia persoanelor
taberele de refugiati. De faPt, aceiti cercetdtori au comParat douA populafii:
qi era formati
(a) populatia nr. 1, care era imP;rtiti in trei tabere de refugiati
in
cadrul
ajutor
ProSranului de suglinere
dir,'23 d" persoune care Primiseri
a
Mddicins
Sans Fronti'res;
olandeze
psihosociali desfSSurat de sectiunea
alesi aleatoriu'
refugiati
de
de
854
ib) populalia nr. 2, formatd dintr-un eiantion
imPirtili in
ani),
31,3
de
medie
cu vAista minimi de 15 ani (5i cu o varsti
cu 28 de
versiunea
administrate
patru tabere. Acestor dou; PoPulalii le-a fost
Williams
lui
Goldberg
9i
itemi a Gerernl Health Qttesliollltlire GHQ-23) al
(1988), traduse in limba k1'niarrvandezi folosind procedeul retroversiuniil'
Diferenta dintre scorurile medii la GHQ-28 ale populaliei nr' 1 (19'4; SD ='1'3)
l,Rfho?{,lsit,ncnesie{olositaPentruaasisuraechnalenlasemanti.iPeParcur5ullradu'ceriiinstnr.

<ingu'5 PersodnJ sau o mi(;

mcntetor. A(est frocedeu rmphca mai muhe elaPe' Pentru inLePut' o
din limba a in limb? B APoi' o all) Persoana sau o alta

ale populatiei N.2 (73,e DS = 8) este semnificativd. Pe baza rezultatelor

obJinute, De Jong et al. estimeazA la aproximativ 507o Prevalenta Problemelor
de sanitate mentalA in populatia nr. 2

li

Studiu epidemiologic pe un etantion national

Munyandamutsa pi Nkubamugisha, in Parteneriat cu Biroul din KiEali al
Organizatiei Mondiale a Sinititii (2009), au realizat un studiu imPortant,
primul de o asemenea amploare intrePrins in Rwanda, Pe un eiantion de
I 000 de persoane. a cdrui dimensiune a fost calculatl in functie de PoPulalia
rrvandezi cu vArsta egali sau mai mare de 16 ani ln constituirea acestui
eSantion au fost luate in considerare toate Provinciile terii Qi Pentru fiecare
dintre ele au fost retinute doue districte. Pe lange varstd, au fost retinute doue
alte criterii de includere: fluenla in limba kyniarrvandeze 9i nationalitatea
r\candezi. Au fost excluse persoanele care au refuzat str semneze consimt;mantul informat;i acelea care Prezentau un handicap mental care le impiedica se lispundi Ia intrebirile puse de echipi.
DouA instrumente au fost administrate. Mirti lttternationnl Neuropsychiattic
Illteroiew (sa]r MINI) 9i Srort Fortlt 36 Health Suroey (SF-j6)t. -11IN/ a fost
preferat altor instrumente diagnostice datorite utilizirii sale pe scard largi, in
numeroase teri, in studierea efectelor traumei. MIN/, ca Si SF-36, au fost
revizuite gi adaptate in contextul rrvandez. Au fost imboSStite Pentru o mai
buni explorare a problematicii comorbidititii (alta decat dePresia). Traduce!ea
lor in limba kynianvandeza a fost realizata Prin intermediul procedeului
retroversiunii.
Dupi verificarea modului in care au fost comPletate chestionalele, dimensiunea finali a egantionului a fost de 981 de persoane. Acesta era format in
majoritate din persoane de sex feminin (58,92%) Grupul cu versta cuPrinstr
intre 21 li 35 de ani reprezinti 52,2% li este urmat de grupul de Persoane
mai in valsti de 35 de ani (45%) qi de acela cu vArsta intre 16 9i 20 de ani
(3%)'?. Repartitia egantionului Pe niveluri de studii arate ci 60,96% dintre
persoanele care il compun au efectuat in totalitate sau Partial studii Primare,
in timp ce numai 1,63% au ficut studii suPerioare. DuPA ocuPalie, 63,53%

t i',i.:; t"a*"

i"str,.:mentul
J(
".iip,
..hD;bilms\;
iradu(e unr nou rnsrrumcntul drn limba B u) Umbd A In final' un r^mrtet
in
orisinal;
(\'arsiunea
instrumenhrlui
versiuni
ale
.r",:
."r"
i;l;;,."-a
;ffi,iliilsl
item'
limba Asi rersiirea tra,iusa in limt'a A) fi elaluead concordanta fie'irui

Rezultatele SF 35, instrumenl.are pmite evaluarea calit:lii subiectile r \ielii uner PoPulatii, fie
la un moment dat, fie dupa implementarea llrlui Program de sinltate, nu sunt Plzenlale ;i ni.i
dis.otate in acest capitol.
Cand inlerlievalorii ajun8au intr-o familie, numai o Persoani era rugati se rasPi.dr.

Tratatde rezilienlt asistat6. Rezilier:ain situalii de geno(id

SERBAN IONESCU, EUGENE RUTEMEESA 5I WONNE M\TTESHONGA

t"
476 dintre

respondenti erau cultivatori qi 10,19% salariafi. Mai mult de 10% din

egantion avea un trai precar. Stu.diul egantionului arati cd 89,02% dintre
persoanele mai in vArsti de 35 de ani au pierdut cel pufin o rudi. Acest
procentaj scade, rdmAnAnd totu.gi important Ia cei intre 16 gi 20 de ani(56,25%).
Situafia aceasta se datoreazS, in mare parte, evenimentelor din 7994.infunc{ie
de statutul marital, se observi cd 57,17Y" erau Persoane cdsitorite,2J,,81Y,
celibatare qi 13,73% viduve. Aproape jumitate dintre viduve/viduvi aveau
acest statut din cauza asasinirii partenerului lor, in marea majoritate (88,47%),
in timpul genocidului.
Rezultatele ob[inute arati ci 28,54% din eqantion satisficea criteriile
necesare pentru diagnosticul de TSPT. O proporfie importanti a egantionului
(79,41%) a fost confruntati cu evenimente traumatizante (ameninfdri cu moartea, rdni periculoase, asistarea la moartea sau violarea unei persoane apropiate). Este deosebit de important sd se sublinieze cd numai 35,94"/o dintre
persoanele care au fost confruntate cu un eveniment traumatizant au dezvol-

tat TSPT.
Prevalenfa TSPT variazi in func;ie de provincie: 40,I9% pentru provincia
din Sud,31,48"1, pentru cea din Est, in timp ce pentru provincia'din Nord
prevalenfa este de numai 18,52%. Au fost, de asemenea, constatate diferenle
in funcfie de sex, prevalenfa la femei fiind'de 32,01% (comparativ cu23,57o/o
la birba{i). in grupul persoanelor cu vArsta peste 35 de ani prevalenla atinge
32,49Yo. La fel, in rAndul persoanelor recisitorite ;i divor[ate se inregistreazi
cea mai mare prevalentd (43,48% gi, respectiv, 42,96%), ca qi in cazul persoanelor care gi-au pierdut ambii pirinfi (32,1,2%). Absenfa veniturilor este
asociati cu un nivel de 48,57qb, iar in cazul studenlilor prevalen[a este de

numai

'1.6,98o/".

Rezultatele acestui studiu aratd, de asemenea, c620,49o/" din egantion satisface criteriile diagnostice ale stdrii depresive ma;'ore actuale..AnalizAnd datele
referitoare la prevalenta depresiei majore, s-a putut constata ce aceasta este
mai mare: (a) la femei (25,78%, comparativ cu 12,9"h la birbafi); (b) la persoanele cu virsta peste 35 de ani Qa,9a%); (c) la vlduve/vdduvi (40%) ;i la
divor{afi (39,02""); (d) la persoanele care-pi pierduseri ambii pirin{i (25,74%)
qi (e) in anumite regiuni ale Rrvandei (28,23% in provincia de Vest ;i 26,69%
in provincia de Sud, in raport cu oragul Kigali, unde prevalenta nu este decAt
de 6,19'/").
Un alt rezultat imporiant se referi la faptul cd 53,93% dintre persoanele
suferind de TSPT prezintd 9i diagnosticul de depresie majori. in acest context,
autorii studiului i9i pun intrebarea daci clepresia nu ar fi mai mult decAt

SERBAN IONESCU, EU6ENE RUTEMEESA

KAYITESHONGA

o tulburare comorbidi reprezentAnd, de fapt, un rdspuns (logic, chiar daci

patologic) la multiplele pierderi (umane, materiale, inclusiv a sensului viefii)
suferite de persoanele respective. MergAnd qi mai departe, ei se intreabi daci
nu ar fi vorba de o entitate clinici independenti, formati din manifestdri ale
depresiei qi ale psihotraumei.
Studiul intreprins de Munyandamutsa gi Nkubamugisha aduce, de asemenea, informafii despre prevalenfa abuzului de alcool (7,14%). Studiul lor a
abordat, totodati, dependenfa de substanfe psihoactive: canabis, droguri
licite gi anxiolitice. Prevalenfa este de 3,06% in ceea ce privegte abuzul de
aceste substanfe ;i de 4,79% in ceea ce privegte dependenfa. Nu a fost
constatati nicio dependenfi de droguri puternice. Abuzul gi dependenfa de
alcool 9i de substanfe sunt mai frecvente la bdrbali Ei ating mai mult grupa
de vArsti 21-35 de ani, urmatd de aceea peste 35 de ani. Este de remarcat, de
asemenea, cd abuzul qi dependenfa de alcool gi de substanfe sunt mai frecvente

la persoanele care prezinti diagnosticul de TSPI comparativ cu acelea care

nu au acest diagnostic.
O alti categorie nosograficd scoasi in eviden[d in egantionul stucliat de
Munyandamutsa gi Nkubamugisha o reprezinti tulburdrile somatoforme:
cefalee, pierderi de cunogtin!d, gAfAiali si afonie. Cefaleea constituie, de altfel,

unul dintre motivele pentru care persoanele traumatizate intri in legiturd cu

medicul. in egantionul studiat, 70,71,% dintre persoanele diagnosticate cu
TSPT prezintd cefalee. O predominanfi netd a cefaleelor este intAlnitd in
rAndul populafiei de sex feminin.

I
I

Genocid;i rezilienlE
Cercetirile prezentate in secliunea precedenti a acestui capitol arat5,
nicio excepfie, cd un procent semnificativ dintre persoanele care au suferit trauma.genocidului nu prezinti tulburiri psihice. Aceasti observafie
este valabili atAt in cazul cambodgienilor, cAt gi al rrvandezilor gi este
confiimati de o importanti metaanalizd despre efectele Shoahl. Pe baza
datelor culese de la 71 de epantioane (adici 12 746 de persoane), o echipi de
cercetitori a universitifilor din Haifa qi Leyde (Barel, Van Ijzendoorn,
Sagi-Schn,artz gi Bakermans-Kranenburg, 2010) constati ci supravie{uitorii

firi

Holocaustului, degi pot prezenta mai multe simptome de stres posttraumatic

decit subiecfii grupului de control (care nu trecuserd direct prin Shoah),

I
I

Shoah (,,catastrofi") este denumirea ebraici a Holocaustului. (N.t.)

Tratat de rezilientl asistat;

Rezjlienla in situalii de genocid

'IWONNE

I
I

I
I
I

I
I

oru

dideau dovadi de o buni funclionare in diferite sectoare - de exemplu,

sinitatea fizici sau func[ionarea cognitivi - li manifestau o remarcabili
rezilienfi in viafa personali gi socialir.
a.easti a doua parte a capitolului va fi consacrati factorilor de proteclie in
situalie de genocid, prezentdrii unui caz de rezilienfd ,,naturali", metodelor
create pentru restabilirea legiturilor distruse de genocid 9i unei scurte Prezentdri a cAtorva propuneri de vindecare gi construire a rezilienlei unei
societifi care a suferit efectele devastatoare ale unui genocid'

reciproc in plan moral gi material. igi impdrtigesc trririle, vorbesc despre

apropiafii care au dispirut. Rr,r,andezul se simte puternic qi protejat dacl
,,aparfine", iar forfa sa se mdsoari mai pufin prin bunurile materiale pe care

prin calitatea gi dimensiunea refelei sale sociale.

formati din membrii familiei, este important de menfionat ci, dupi genocid, pufine familii nucleare au rimas complete. in acest
le posed5, ci mai curand

Referitor la refeaua

context, membrii familiei lSrgite s-au organizat pentru a compune noi farnilii.
Astfel,'o mdtu;i a putut adopta copiii devenifi orfani din familia sa pi din
aceea a.sofului siu, un adult s-a putut ocupa de orfanii de
1-re ds3lu1 ,.6.
locuia. in alte cazuri, copilul cel mare clintr-o familie in care toii aaullii tlispiruseri s-a autodesemnat capul familiei. Principiul este deci acela de a reconstitui o familie gi de a incerca si ducr o viafi cat mai apropriatd de aceea pe

Factori de proteclie in situalia de genocid:

rezultatele unui interviu

care o ducea o familie

2010, 15 masteranzi in psihologie la Universitatea Nafionali

din Rrvanda au rispuns la intrebdrile ,,Cum vi explicafi cd anumifi rwandezi

in februarie

de la genocid (AERG), ,,Aminteqte-gi" (lbukn), asocia{ia ,,Cei care au curai,,

(Benishyaka) etc. Crearea acestor asociafii rispundea nevoilor ru,anclezilor
care trecuseri prin genocid de a avea locuri de int6lnire pentru a-;i pune in
cuvinte suferinta, pentru a-qi impdrtiqi experien[ele, pentru a primi gi a oferi
sustinere morald, materiali 9i sociali. Aceste asociafii igi reprezinti membrii
;i igi apird interesele. Ele faciliteazi, totodati, asistenfa psihosocialii a mem-

suslinerii materiale; (c) o educalie familialS care Pune accentul pe independenpirin[i inainte de a inuri; (e) valota qi pe anumite valori; (d) mesajul anumitor
rile culturii n{andeze gi (f) o politici nafionali orientati spre unitate 9i
reconciliere. Respondenfii sub]iniazi faptul cI niciunul dintre acegti factori

brilor lor. Grafie sprijinului asocia]iilor nonguvernamentale sau al altor

sponsori, anumite asocialii au implementat activititi de dezvoltare. prin
intermediul unor mici proiecte aducrtoare de venituri, membrii Ior ajung
si-Ei satisfacd nevoile materiale qi si se integreze din punct de veclere

nu este suficient Pentlu a explica de ce o persoand nu prezinti tulburiri psihologice in urma genocidului. Pe de alte Parte, atrag atenfia ci diferitele Persoane
nu au fost confruntate cu aceleagi situafii traumatice. Precizim, de aserhenea,
ci prezentarea acestor factori nu coresPunde unei ierarhii Cdre decurge din
ponderea pe care o pot avea in preven[ia tulburdrilor psihopatologice.
Relearrn socinld cle suslinere poate

socioeconomic.

fi formati din membri ai familiei, din

prieteni sau din membrii unei asocia[ii, mai ales din supravie{uitori ai genocidului. Membrii unei relele se viziteazi, i9i comunici noutili; se susfin

I
I

Alte doui metaanalize arati ci - in ciuda unei opinii larg rispandite - nu existS 0 transmitere
a traumei generate de Shoah asupra copiilor suPlaviepitorilor (van Iizend_oom,_Bakermanspi
Kranenbur[ gi Sagi-schrvartz, 2003) sau-nepogilor acestora (Sagi-Schrtartz, Van Iizendoom
BakermanslKraneiburg, 2008). Traumatizarla secundari nu a fost obsen'atl decat h anumite
e5antioane clinice, inse"mnAnd ci, atunci cind trec prin situalii in care viala le este amenintatS,
coplii zupraviefuitodlor ar putea fi mai rrrl.nerabili, dezvoltAnd simPtome ale tulburdrii de stres
portt.ur^uti.. bin contrS, traumatizarea secundari este absenti in eqantioanele neseleqtionate,

Adesea este adeugat termenul Agnln;o, cu semnificalia de ,,consolare".

Tratat de rezilientl asistatl

YVONNE KAYITESHONGA

'I

O alti formd de refea socialS este formati din grupurile de rugiciune.

Numerogi ru,andezi afirmd cd grupul de rugiciune le-a dat nu doar un motiv
de a continua si nutreasci speranli, dar gi posibilitatea de a gisi o a doua
familie gi de a obline sustinere. Unii spun cd rugiciunea le-a permis sd depigeasci suferinfa provocati <le genocid.
Disponibilitatea resurselor moterinle gi/sau a sustinerilor nratcrinle reprezinti
un alt factor de protecfie. Aceasta s-ar explica prin faptul ci siricia sau mizeria amintesc trauma gi amplifici suferinla psihici. Ajutoarele primite din
partea diferitelor organiza!ii nonguvernamentale nvandeze gi interna!ionale,
ca gi din Fondul de asistenli pentru cei salvafi de la genocid (FARG) au permis
i

nonclinice.

SERBAN IONESCU, EUGENE RUTEMBESA

rrrandezi inainte de genocid.

DupI genocid, numeroase asocia{ii au vizut lumina zilei: Asociafia

viduvelor genocidului din aprilie (AVEGA)', Asociafa studenlilor salva[i

nu au prezentat tulburiri psihologice dupi genocidul din 1994? Cirui fapt

atribuili rezisten(a lor in fala acestei incerc6ri?"
Rispunsurile oblinute scot in eviden!i qase factori de proteclie: (a) prezen$a
unei refele sociale active; (b) disponibilitatea resurselor materiale. gi/sau'

4.z9

Rezilienla in situalii de genocid

lh
48o

place si-gi arate suferintele, care trebuie sa-qi mascheze sentimentele. Persoanele care aparlin acestei culturi trebuie si dea dovadd de refinere, curaj,
indrizneala, trebuie sd lupte pAnd la capdt. Nu trebuie si-gi mirturiseascd
furia sau suferinfa, nu trebuie si se increadd in oricine. Rrvandezii spun adesea, in situafii cu caracter traumatizant: ,,Fii curajos, {ine-te tare Pentru a nu fi
luat drept lag". Expresii precum Amarira y'unrugnbo atenrba njya munda (,,Un
birbat igi ascunde lacrimile cAnd plAnge") sau ,,Lacrimile unui birbat curg
spre interior" , lnrpfirn isheningirn ishira (,,lndividul irepogabil suferd, dar nu
se plAnge"), Nta nruzirtdrttsi wa knre wntnshye ku nnttimn w'undi (,,Inima este departe, numai omul ;tie ce-i in sufletul lui"), Nseknnfunbnye (,,Zdmbesc, chiar
daci sunt trist"), Hishnnutnda (.,Ceea ce nu pofi impdrtigi, [ine ascuns adAnc
in burti") sau Agnhinda k'inkoko knnrcnywa n'inkike yntoyenrc (,,Nu cunogti
suferin[a celuilalt decAt atunci cAnd ii eqti aproape") redau temeliile acestei
culturi. Daci spune despre sine ci nu prezinta tulburiri, cd nu arati, ci nu-9i
exprimi suferin[a nu inseamnd, deci, cd persoana nu suportd efectele traumei.
Maniragaba (1987) vorbegte despre patru concepte care reprezintS valorile

reducerea problemelor asociate habitatului, gcolarizlrii copiilor, ingrijirilor

de ordin medical. Existi totugi persoane care dispun de o situafie materiali
satisficitoare, dar care continui si sufere de pe urma pierderii persoanelor

apropiate.

AI treilea factor de proteclie mentionat este rePrezentat de educa[ia

familiali care pune accentul pe independen fn qi pe anumite t'nlori morale care
au permis persoanelor respective, chiar inainte de genocid, si inve[e si gestioneze incercirile dificile ale viefii. Copiii care invifaseri si fie suficient de'
independenfi, si ia decizii, care cipitaseri o buni stimi de sine, au scapat
mai utor, adulfi fiind, de suferinla in care ii cufundase genocidul. Este, de

asemenea, cazul celor provenifi dintr-o familie in care nu

care Etiau

existau conflicte sau

si le rezolve, dintr-o familie echilibrati, solidari, in care relaliile

intre divergi membri erau cilduroase, dintr-o familie in

care practicile educa-

!ionale erau coerente, care promovau valorile pozitive ale culturii ru'andeze -.
precum munca, respectul fali de ceilalli, curajul - o familie care suslinea,
care incuraja copiii. Conform traditiei, in familiile rrvandeze biie[ii se identificau cu tatil sau cu unchiul lor, pentru a deveni adevirali birbafi.curajoqi.
in aceeagi manier6, misiunea tinerelor fete era de a spori familia'
Proiectele pirinlilor pentru copiii lor 9i, mai ales, ultimele cucinte dinaintea
morfii in timpul genocidului, fie ale pirinlilor, fie ale altei persoane sem-

I
I

terapeutice (Nsabiyeze, 2009).

Al gaselea factor de protec{ie citat pe parcursul acestui interviu este politica
nnlionnli orientntd cdtre unitnte gi reconciliere, care a pus accentul pe:

mai ridicat cu putinfi, si nu-i dezamSgeasci niciodati pe cei morli etc.

Aceasti misiune ar fi aceea care le-ar da forla necesarS Pentru a depigi
suferinla gi a nu mai prezenta tulburdri de pe urma genocidului'
Rezilienfa anumitor persoane se explicd prin intervenlia t'nlorilor culturii
yi{antleze in calitate de factori de protectie. Intr-adevir, mediul cultural se
presupune cd trebuie si pregdteasci rn,andezii si reaclioneze cu calm in fala
situafiilor dificile. Cultura nlandezi este o culturi de interiorizare, o culturi
a ticerii. Rn'anclezii sunt Lrersoane cirora nu le place si se dezvdluie, nu le

SERBAN IONESCU, EUGENE RUTEMBESA 5I \^VONNE KAYTIESHONGA

culturale de bazh ale rtvandezilor, veritabile borne de referinfd ale unei

'r,iefi cu sens: Kubnho (a exista, a trii), Krrbnna (a Fti si triieqti cu 9i printre
ceilal{i), Gntturgn (a avea, a prospera), GtrtrmganiriL'n (a trdi fericit, in pace, in
prosperitate). in ciuda pagubelor Provocate de genocid - 9i, in special, a faptului ci viala supravieluitorilor nu mai are acelagi sens ca inainte - aceste
valori culturale trebuie sI fie luate in considerare Pe Parcursul interventiilor

nificative, reprezintS, pentru anumili supraviefuitori, un punct de sprijin

care-i ajutd si triiascS, in ciuda tuturor suferinlelor triite. Acesta este cazul
ului tAnir de 21 de ani care i-a mirturisit unuia dintre studenlii partlcipanfi
Ia cercetare (E. Nsabimana) cd forfa sa de a lupta 9i de a-5i depigi suferinfa se
datorezS dorinlei de a nu-si dezamdgi tatil. intr-adevar, inainte de a muri,'
acesta ii spusese: ,frebuie sd fii birbat, fiulel" in aceste condifii, copilul
supravieluitor s-a simlit int,estit cu o misiune care i-a perriis si reziste la
a<lversitate qi sd se reconstruiasci dupi evenimentele triite. Cei care au rimas
in via!5 considere deci c5 au o misiune importanti: sd reugeasci in viafd, si
aibi griji de copiii supraviefuitori, se obline diplome de studii la un nivel cAt

481

Justilia gncacal, implementati in 2001. Instanfele iudecitore;ti naIionale

gi internalionale au reugit sd descurajeze obiceiul de a-i lisa nepedepsifi

Genocidul.din Rrvanda a ridicat problema judecirii a peste i20000 de persoane considerate

vinovate de a fi parficipat, sub o formi sau alta, Ia evenimentele din 199.1. Imposibilitatea fizicd
de a aduce in faga tribunalelor toate aceste persoane a determinat autoriii$le nvandeze si se
orienteze spre utilizarea unei forme tradilionale de justitie, cunoscui; sub numele de g.:cnca
(pronunlati ,,gachacha), cuvAnt care inseamni ,,gazon" fi, Prin extensie, reuniunea vecinilor
&-ti p" iarbi, in timp ce iudeci litigiile dintre vecini. Obiechvul siu principal eraincautarea
alte tiri
adevirului gi apoi reconcilierea pirgilor. Sisteme tradi!ionale apropiate sunt intakdte
africane: bushiignntohe, in Bunrndi, si irtkrndla, in Africa de Sud. Procesele gncnca riscl totusi si
. reinsufleleasci iSnile psihice provocate de evenimentele tr;ite fi si fie insofite de o recrudescenfi
a mani{estirilor tulburirii de stres posttraumatic, aga cum se intimpli adesea in perioada de
comemorare a genocidului. Congtiente de aceste implicalii, autoritifile nvandeze au elaborat un
-de
intervenqii psihosociale, care define;te acfiunile de intreprins in I'eCerea
plan strategic
problemelor de sinitate mentali care pot aPirea.
minimizirii
prevenirii sau

Tratat de rezilienlt asistatl

Rezilienla in situa-ii de genocid

I
I

,,,

nu
pe cei vinovafi de genocid. Tribunalele Sacnca a! avut drept obiectiv
sociale'
numai infiptuirea dreptifii, ei 9i reconstruirea re{elei
Comemorarea, in fiecare an, a genocidului din 1994. intr-adev5r, din

Un caz de rezilien!5

pAnd

in

locale gi in familii.

inhumirii in demnitate a Persoanelor ucise Pq Parcursul

genocidului. Comemordrile din luna aprilie permit realizarea unor
ritualuril care nu au putut fi efectuate in cazurile ,,mor[ii urAte"2 pe

Practica

care au cunoscut-o numeroase victime ale genocidului. Aceste ceremonii sunt migcitoare: ,,Lacrimile mult timp blocate, sentimentele de furie
rapid refulate, regretele niciodati exprimate, devotamentul secret, totul

t
I

I,
t

'

poate fi exprimat, in sfArgit" (Baque. 2002, p' 71'2)'

Crearea unor structuri care favorizeazi SruParea Ei deschiderea reciproci a persoanelor. Taberele de solidaritate (Irlgnrldo) au mobilizat
patriotismul r$,andezilor (gi mai ales al tinerilor studenfi, al repatriasocietate'
litor;. in prezent, aceasti mobilizare vizeaz1 practic intreaga
Obiectivul'princi(ltoreto).
gcolii
culttirale
intermediul
prin
rrYandez6,
pal al acestor structuri este acela de a permite inlelegerea faptului ci
iegitura dintre nt'andezi (care impart aceeaqi tari, aceeaqi limbi 9i
aceleagi valori culturale) este mai imPortanti decit diferenlele. Astfel,
taberele de solidaritate contribuie la atingerea obiectivelor Comitetelor
Nafionale ale UnitSlii 9i Reconcilierii' in acelaqi timp, incurajeazd
munca gi actit,itilile de dezvoltare Pentru reconstruc!ia !irii'

pentru a inlelege dificultatea supra'ie;uitorilor de a se separa de mor;iiior, trebrrie inleleastr

debuteazl cu
complexitatea frocesului nor*il .1" doliu in cultura rrr'mdez5. Acest doliu
periiada tz,n'nlr'lrrn (innegrire), care se referi la culoarea neagri ce simbolizeazi.dur,ere-a'tristetea
instaurate o serie de interdiclii pentru
ii nenorocirea. pe parcu"rsul perioadei de doliu, sunt
ulei, nu se bea lapte' sunt interzise
sare,
came,
consuma
nu
se
(nuclearl
qi
lergitl):
iamilie
."po.triil" sexuale, culiivarea pimAntului sau-oricare alte activitate lucrativi; ni: se pot incheia
i9i spaJi miinile'
ci'snicii sau organiza distractii.tAnd se intorc de la inmormintare, Participanfii
geful familiei
iar toli cei care";i-au oferit aiutorul sunt sen'ifi cu c6te o bere. Se fin discursuri, apoi
patm zile pentru un
u.*ia dut, incetirii doliului. Acesta dureazi gapte zile pentru un adult 9i\'in,in
vizite in casa
copil. Dupi deces qi dupi inmormintare, familia, t"cittii 5i Prietenii,
desemnatd
defunctului. Unii dintre ei vor petrece chiar citeYa noPti acolo. incetarea doliului este
de un ritual de purificare). Totodati, sunt
lz,cra (,,albire", intrucat este

f.i. t"r-"nrl
at'cLite interdic[iile.
O ,,moarte rrit;" poate

'orba

benesemnifica: a muri departe de ai tii, a muri firi mo5tenitori' firi a

din corp
ficia de onorurile datorate mortilor, a muri dupi ce ai fost torturat si ai pierdut pirli

(Urrmlirigira,

2002).

483

Originari din sudul Rwandei, K. este mezina unei familii cu patru copii,
doui fete qi doi biie{i. Mama ei este infirmieri, iar tatdl, invdlitor. PAni in
aprilie 1994, K. are o copilirie fericiti gi igi amintegte de acea perioadi cu o

14 aprilie s-au organizat activitili de comemorare la car'e

purti.ipa nu numai serviciile statului, ci 9i intreaga societate rwandeza.
Aceste activitdfi continui pe parcursul a trei luni la nivelul comuniteFlor

naturali

anumite nostalgie.
in aprilie 1994,lainceputul genocidului, intreaga familie a lui K. a fugit in
pripi de ucigaqi, membrii ei impri;tiindu-se care incotro. K. este ascunse de
nigte vecini. Igi petrece timpul in podul casei acestora, tot acolo fiindu-i servite
gi mesele de citre gazdele sale. in fiecare seari, asculti povestiri macabre
legate de uciderile qi de torturile la care era supusi populafia tutsie din sat.
Unele victime sunt vecini, altele, prieteni ai pirinfilor sdi. Povestegte cd timp
de trei luni a fost convinsi cA putea veni gi rAndul ei in orice moment. K. treia
o angoase de moarte, ,,pe care cuvintele nu ar fi Etiut s-o exprime", pentru
a-i relua spusele. intr-adevir, nu numai viafa ei era in pericol. Se temea, de
asemenea, foarte mult pentru familia ei.
Trei luni mai tArziu, cAnd genocidul a incetat, ea gi-a regdsit mama, sora ;i
pe unul din frafi, fratele mai mare fiind ucis. Fratele care scipase asistase la
asasinatul tatilui lor, care fusese agilat cu picioarele de un camion qi tArAt
cu capul pe pimAnt. Mama sa gi to(i membrii familiei care scipaseri sufereau
ingrozitor. K. avea impresia ci toati lumea din casa va innebuni. De altfel,
chiar aga s-a intAmplat cu fratele lui K., care a trebuit si fie luat permanent in
eviden[i de un serviciu de sinitate mental;.
K. a suferit mult in timpul genocidului 9i dupi aceea. ,,Dar cum sd suferi
gi si triiegti?" Aceasti intrebare a torturat spiritul lui K., pAni cAnd alternativa
,,a trdi" a inceput sd atArne mai greu. Dupi ce trecuse la un pas de moarte,
principala sa preocupare era sd geseasce rdspunsuri la urmitoarele intrebiri:
,,Cum mi-ag putea trii pe deplin via(a?"; ,,Cum i-ag putea ajuta pe ai mei

si continue si triiasci?"
K. s-a implicat in activitifile Asocia{iei studen}ilor gi elevilor salvafi de la
genocid (AERG) ;i, grafie hotirArii sale gi sustinerii Fondului nafional de
asistenfi a persoanelor salvate, ea gi-a reluat studiile in primul an lcolar ulterior genocidului. A absolvit ;coala secundar5, a urmat studii superioare gi
a obfinut, in anul 2000, diploma de tehnician de laborator medical. Angajati
in cauza supraviefuitorilor genocidului gi a altor grupuri vulnerabile, K.
urmeazd o formare de asistent social, dupi care se implici in activitifi de
consiliere in domeniul traumei gi acompaniere a femeilor infestate cu HIV. in
2OO5, il cunoagte pe birbatul viefii sale Ei se mdritd. in 2006, dd nagtere unei

t
I
I

SERBAN IONESCU, EUGENE RUTEMBESA'IWONNE KA\TTESHONGA

Tratat de rezilien!5 asistatl

Rezihenta in

situaii

de genocid

-t
psihic 9i sora care nu
fete. iqi ajuti financiar mama pensionari, fratele bolnav
gi-a terminat studiile Ei igi creqte siriguri cei doi copii'
K', ea afirAmintirea tatilui sau rePrezinti o resursi importanti Pentru
meu rhi iubea mult... era inteligent;i integru' Eu ii
mand foarte direct: ,,Tatil

SemanqitrebuiesipistrezmogtenireaPecaremi-alisat-o,adoptAndun
inteligent, resursele
comportament demn". Amintirea acestui tati iubitor 9i
siu familial 9i
mediului
resursele
ei,
altruismul
de[ine,
psihologice Pe care le
lui K' si'
permit
care-i
protecfie
de
factori
veritabili
profesional au devenit
ci
spune
Ea
genocidului.
parcursul
pe
suferite
triiasc5 in ciuda tuturor celor
reuqit'
a
cd
sentimentul
are
vrea se-Qi triiasci viafa din plin ;i

Reconstruirea legiturilor distruse:

metodele imPlementate
dezafilierii'
Genocidul se afid la originea distrugerii raporturilor sociale, a
de metode
serii
unei
la
crearea
a
dus
socialel
Constatarea distrugerii refelei
spa-.
crearea
de
vorba
Este
distruse.
orientate spre reconstruirea legiturilor
teatrului
a
l)yisengn,
asocialia
de
concepute
tiilor pentiu schimburi, a taberei
metodelor
Forum, a grupurilor de suslinere gi/sau intra;.utorare, a re]uirii
traclilionalePrecum\,e8hea(lllitnrnnto)giarborelecuvintelor.
spaliile destinate schimburilor sunt formate din grulturi

de irrthlrtire care

permitimpdrtiSireaemoliilorprinintermediuldiscugiei,cAntecuiui,dansului,
unei noi
poeziei. i.rprrl, in calitate de conlinitor, retraseazd contururile
viduvelor
Asocialiei
apartenenge ii faciliteazi reafilierea' Si tuim exemplul
a Rrvandei'
genocidului din aprilie (AVEGA-Agahozo) din regiunea de. Est
cinci zile,
sau
care a luat iniliatir,a de a aduna, in fiecare an, Pentru trei
tinerii vorbesc
adolescen!ii salr-a!i de 1a genocid. Pe parcursul acestor intAlniri,
momente de
despre angoasele, suferinlele, furiile lor' Totodati' ipi acordi

plicere prin intermecliul dansului, cAntecului' P-o"'11lot-:u1 scenetelor'

sociald in
Pentru a scoate copiii orfani rima;i cap de fanrilie din izolarea
de tineri si se
care se afli, Asocia{ia l)yisenga n'l\4anzi2 inviti anual 400-500
acestor
Datoritd
lund'
o
de
timp
amuze
si
se
intAlneasci, si vorbeasci ;i
comunitar'
in
circuitul
readusi
sunt
dezafiliafi
grupuri de intalnire, orfanii

I
:

6516blul relaliilor de interdeperrclenti si de dependen[i care leagi

grupuri din care fac parte in si.ul unei naqiuni (Gashema' 2000)'
difeiit.,lor
i.dir.izii in interlorul
tinerilor Uvisenga si l\'[anzi (dar
Denumirea Asocialiei u1.i.L,.g"i.'ri""zi provine cle la numcle
de orice 1i rimanc curajos")'
cap'atril
estc'
lui
Dumnezt'u
se m.ifici, tlt, asen,"."u, .C.ll.'o." se roagi
Releaua sociali reprezinl5

Teatrul Forum reprezinti o metodd tot mai utilizati in inchisoarea pentru

minori de la Gitarama. Rezultatele sunt foarte incurajatoare: prin intermediul
diferitelor teme imaginate gi propuse de copii, aceqtia au posibilitatea de a-;i
retrasa viafa, de a vorbi despre prezent gi de a se proteja in viitor. Pe parcursul
gedinfelor, tinerii igi pot exprima emo{iile, sentimentele, furia. Pot denunla
nedreptifile pe care le triiesc, igi pot dezvolta creativitatea gi stima de sine. Pe
sceni se autodepiEesc, intrucAt igi prezintd spectacolul in fafa unui public
care-i apreciazi, care ride, care-i aplaudd.
Din cauza distrugerii refelei sociale provocate de genocid, metodele care
fac apel la grup sunt mai eficiente in reconstruirea legiturilor gi reperelor. in
acest scop, au fost instaurate doui metode: ubuhede (,,a lucra impreuni") gi
amatorero (,,gcoald culturali"). in cazul ubuhede, este vorba de un grup format
in vederea realizirii unei acfiuni solidare cum ar fi, de exemplu, cultivarea
rapidi a unui cAmp. DupI activitate, beneficiarul le servegte participanfilor
bere de banane sau de sorg, preparatd de el, grupul devenind astfel un loc de
convivialitate gi de reciprocitate. Membrii grupului de intrajutorare igi vorbesc ;i intAlnirea devine un spaliu in care circuli cuvAntul. intAlnirea oferd,
de asemenea, gansa de a se apleca asupra conflictelor care existd in familia
lSrgiti sau in comunitate qi de a fese legituri intre membrii acestei comunitSfi.
in trecut, rrvandezii invdfau, de la cea mai fragedi vArsti, si fie abili,
curajogi gi indrizne[i cAnd infruntau problemele vie[ii, invilau stdpAnirea de
sine, stoicismul, simful umorului gi cum si gestioneze rela{iile sociale. Aceste
cunogtinle erau transmise in anratorero, veritabile scoli ale vie{ii. Aceasti
educafie producea oameni de calitate, curajo;i, capabili si infrunte dificultilile
viefii, capabili si amortizeze gocurile, oricare ar fi fost intensitatea 1or. in
formula noui, amatorero se inspiri din aceasti veche practici, scopul fiind
acela de a retese legiturile intre rrvandezi. in fiecare celuld administrativd,
reprezentantii diferitelor generafii se reunesc pentru a discuta despre via(a
comunitari gi pentru a incerca sd minimalizeze efectele genocidului.
Dupi cum am ardtat mai devreme, rrvandezii tind si evite exprimarea
suferinfei. inainte de genocid, societatea rrvandezd dispunea, totugi, de cadre
precum serile de Lteghe,in care cuvAntul nu era in niciun fel constrAns gi pot'e5ti
care permiteau desprinderea in grup de realitate. Dupi genocid, aceste cadre
au fost pierdute. AvAnd in vedere utilitatea serilor de veghe, aceasti practicd
tradilional5 a fost reintrodusi sub forma metodelor care aduc impreuni
adulli Ei copii, adulgii povestind intAmpldri care-i poartl inapoi in timp in

48s

vremea stribunilor gi care, totodati, ii ajutd si vadi cu alli ochi evenimentele

care au intunecat istoria Rrvandei. Metoda ,,arborele cuvintelor" este un

I
sERBAN IOhIESCU, EUG

EN E

RUTEMBESA 51 WONNE KAYITESHONGA

Tratat de rezilien!5 asistatl

Rezilienla in

situafi de genocid

l-

t
I
I

loau
'
r
II

miiloc de autoreconslructie social; care conste in reuniuni Pe Peluz;

gazont, reuniuni organizate pentru dezbaterea
echilibrul familiei largite sau al comunitelii'

sau

unol subiecte care ameninte

Dlferltele metode prezentate in aceastd secliune a caPitolului arati

importanla abordirii de gruP, comunitare, Pentru reconstruirea legiturilor
sociale distruse de genocid.

t
I

Eficienla

nei metode unice

Starr Wood (2007) prezintl o situaiie in care o metodS, la prima vedere

inadecvatA din Punct de vedere cultural, di rezultate Wood (care este american) 9i doi dintre colegii sii o insotesc in Rwanda pe lacqueline' refugiate
tutsi care se intoarce in tara sa in 2004. Cu aceasti ocazie, Wood remaic'I o
mtrtulA a Jacquelinei, Espdrance, Aceasta se distinge prin ochii ei trigti care
privesc cu atenlie, dar fugitiv, Pe aceiti straini venili din Statele Unite APoi'
privirea lui Esp6rance seindreapttr sPre un sPatiu gol pe care are obiceiul de
a-l privi in ticele.
Erp"run." a triit atrocit;tile Senocidului $i, Pentru a-9i salva viata' s-a
vorascuns intr-o mlagtine. Familia sa o descrie ca Pe o femeie modest5' care

begte pulin ii munce5te mult pentru alfii. CAnd Starr o intreabi pe Jacqueline
jur de 60 de ani
ce v6rsti are Espdrance, ea ii r;sPunde cd ar trebui sA aibl in
civilS. Wood
la
starea
gi ii spune ci in Rrtanda data naQterii nu era inreSistlatd

ii vine

inlelege, atunci, ci Esp6rance nu 9i-a serbat niciodata ziua de naStere'?ideea sd stabileasci o datA aniversar5 (care este fixattr Pentru siptimina
urmetoare) gi se organizeze o Petrecere cu aceaste ocazie
i., searu ., pricina, se ,ernesc in jur de treizeci de Perslane A9ezati in
Timidi'
cerc, ei o privesc pe Esperance, tortul li cadourile care i-au fost aduse
jena
9i il ridice Pentru a-i
Erp".un." iqi lurd .apul in piept pentru a-9i ascunde
privi rapid pe memb;ii familiei ei. Acettia, din contri, sunt foarte imPresionati
de situatie, rad, strigi, o aclami pe Esp6rance'
intre accese de ris gi lacrimi, Jacqueline ii explicl mdtu$ii sale cA trebuie
reuseqte
si-Qi puni o dorinti, apoi si sufle in lumanirile aEezate Pe tort Dac'a

se va implini "Nu trebuie

si-ti doretti un milion de dolari sau o maqina! Trebuie sA-ti dorelti ceva ce
Dumnezeu iti Poate da, altfel dorinta nu [i se va realizal", ad;u86 ea' Pozna$'

si ie stingi dintr-un suflu, atunci dorinta i

sc rmtun{ o leqihrrJ .!identJ ru trrbunalcle }.rr,?

Esp6rance gi-a dorit ca, intr-o zi, toti cei care au fost ucigi gi cei prezenti
la aceaste sdrbitoare - inclusiv oaspelii din America - s; fie din nou impreuhi 9i... fedciti. Toti participantii la ,,aniversarea sa" au izbucnit in lacrimi.
Dupi aceea, Espdrance a suflatin lumanEri ;i le-a stins dintr-o singurA suflare.
Toti invitatii au aplaudat.
DupA primirea cadourilor gi dupi ce toata lumea s-a delectat cu tortul Qi
sucurile, Esp6rance a dorit sd mai adauge ceva. Ea a spus (cuvinte care, ca $i
celelalte de pand atunci, au fost traduse in englezi), ci dupi genocid nu mai
avusese niciun moment de bucurie. Era prima datl cand Esp6rance pronunta
cuv6ntul ,,genocid", cuvint Ia care nici m;.at nu ficuse aluzie.,,Astizl,
addugd ea, mA simt fericittr qi am decis si ma simt aga in fiecare dintre zilele
care mi-au mai rimas de triit." Ea a anuntat li alte decizii proaspete: va merge
din nou la biserici li va reintra in corul bisericii, igi va cumpira haine noi
pentru aceasta, va pistra o parte din banii pe care Jacqueline i-i trimitea lunar
din Statele Unite (bani pe care pani atunci ii impi4ea altora).
incepAnd cu acel moment, Espdrance s-a schimbat, iar schimbarea ei
a fost permanenti. Wood a aflat acest lucru anul urmtrtor, la o nou; vizit.i in
Rrvanda. Ceea ce l-a uimit initial pe Wood a fost ci schimbarea s-a produs
intr-un context in care regulile competentei culturale in asistenta sociali

fuseseri incilcate. intr-adevir, Wood

!i colegii sAi nu volbeau limba lui

Espdrance (au avut nevoie de interpreti la toate intAlnirile lor), nu cunosc
obiceiurile locale 6i nu au cerut nici sfaturi, nici permisiunea de a actiona ala
cum au ficut-o.
Atunci, cum se poate explica schimbarea produsi la Esperance? Cum s-a
putut schimba aceasti femeie timide, tristS, care vorbea foarte putin, dupi
punerea in scenl a ,,aniversidi" sale? Wood pune aceast; schimbare in seama
inaltul nivel de rezilienfi personali de care didea
dovadi Esp6rance. Provenea dintr-o familie in care tela{iile erau afectuoase,
unde exista stabilitate ii in care reuniunile erau importante. Al doilea factor
este momentul ales. Vizita lui Wood ii a colegilor sii coincidea cu un moment
aniversat, cea de-a zecea comemorare a genocidului din 199.1. Acest moment
putea corespunde, pentru anumili supravie{uitori, cu sfarsitul procesului de
doliu. Putea fi un moment de finalizare a unei lungi perioade in care efectele
genocidului se ficeau inci simtite. Al treilea factor ar fi locul, sentimentul de
a patru factori. Primul este

conexiune cu ceilalti, care atenueaze izolarea gi constituie o veritabile cheie de

rezilient;, de reinstalare a sperantei. Aceast; conectare la ceilal[i faciliteaz;
creativitatea, esentiale pentru punerea in actiune a procesului de transformare gi de reinnoire. Schimbul creativ intre Espdrance, familia sa, cultura sa

'eceasia'i:mjn'ie:reluihoodc;buni.asace;tristedinAF'rlasra'r\ulPriniulrortla80deanj'

SERBAN IONESCU, EUGENE RUTEMEESA 5t

WONNE XAYIIESHONGA

Tratatde rezilienl, asistata. Rezilienla in situalij de genocid

Este

gi oaspelii sii gi cultura lor ar rePrezenta, dupi Wood' al patrulea factor

explicativ al schimbirii
Un an mai tArziu, cAnd Wood a avut posibilitatea si discute despre cele

imposibil

sd se vorbeascd despre reconciliere

fdri

a se face referire

reconcilierii

489

iertirii cuprinde de obicei dezvoltarea unei atitudini pozitive fafd de ceilalli

conceptul de iertare. intr-adevdr, definifia

aceea a

la

ca qi

(McCullough, Fincham gi Tsang,2003). Dar asa cum remarcd Giddo (2009), iertarea poate fi conceputi ca un rispuns emo[ional, in timp ce reconcilierea este
un rispuns comportamental. A ierta implici renuntarea la furie 9i la dorinla
de rizbunare. in contextul social care ne refine in mod deosebit atenfia aici,

acord c5,
intAmplate cu un consilier rwandez specilizat in traumi, au cdzut de

diferenfelor culturale, factori Precum cildura autentici, atenlia

pozitivi gi respectul profund transcend limbajul 9i cultura 9i vindec6' Wood
inlocuitori
noteaz6 de asemenea, ci diferite obiceiuri rwandeze pot reprezenta
cu ceilalli;
legiturilor
in
restabilirea
ales
mai
eficienIi ai ,,petrecerii aniversare",

in ciuda

I
t
I

ci procesul de iertare implici trei stadii: indivietnic, la nivelul societd(ii (Worthington,2005;

grupului
dual, comunitar/al

este important de precizat

Volkan, 2001).
Daci a ierta nu este ulor, a fi firi mil5 este ddundtor (Worthington, 2006).
Iertarea apare ca eliberarea dintr-o inchisoare emolionali (Enright, 2001); ne
elibereazi de un trecut care ne bAntuie qi, atAta timp cAt spiritul nostru este
prizonier al amintirilor celor petrecute, nu este liber pentru a dori reconcilierea
(Smedes, L984). BazAndu-se pe publicafiile existente, Giddo (2009) arati cd
persoanele care iarti sunt mai fericite qi au o sdnitate mai buni decAt cele care
nu iarti sau nu pot ierta. Persoanele care iartd iqi controleazd mai ugor furia,

Citeva propuneri pentru vindecarea unei societe.li

;i transformarea eiin una rezilienti
pe parcursul unei analize a problemelor Senerate de conflictul care a avut

locinaniilgg0inBosnia-Herzegovina,Kristen]uhl(2009)puneproblema
creirii, dupi conflictele interetnice, a unor societd!i reziliente in fa[a diverselor
pericole qi ameninliri. Al[i autori, Precum Giddo (2009) - care analizeazl'
situalia de la Darfour - evoci vindecarea unei societd{i care a triit tragedii

acordi mai multd atenlie celorlalgi, prezintd evolufii mai favorabile atunci
cAnd au probleme psihologice.

provocate de oameni.

Reconcilierea nu este posibili firi confesiune (mlrturisire) qi ciire din

partea autorilor crimelor (Ionescu, 2004; Rutayisire, 2009)' Supraviefuitorii
genocidului incep si se simti elibera[i atunci cAnd cildii igi mirturisesc actele,
ciindu-se gi fiind gata sd ceari iertare. In acela;i timp, trebuie menlionat cd,
in cazulin care confesiunea este dificild, cei care orealizeazd simt o eliberare
in plan psihologic.
Conform Pbarlman gi Staub (2001)1, Pentru a exista vindecare 9i apoi reconciliere, este necesar si se ofere ajutor psihosocial. Acest ajutor este furnizat
de consilierii pentru situalii traumatice aparlinAnd populaliei autohtone 9i
formali de experli in domeniul traumei. Consilierii intervin pe lAngd liderii
comunitari formali sau potenliali (care servesc, la rAndul lor, drept sprijin al
populafiei generale) 9i se ocupi de persoanele care prezinti tulburiri. Srrsf i-

Cum trebuie procedat, ce cdi sunt de urmat Pentru a atinge_obiective atat

de ambigioase ci acelea propuse de Juhl gi Giddo? Psihologii specializa{i
in probleme asociate picii recomandi ca, dupd tragediile sociale Provocate
pdcii,
de tameni, si fie puse in aplicare o serie de mdsuri Precum menlinerea

rezolvarea conflictelor, reconcilierea, educalia in favoarea pdcii, migciri

nonviolente de justi[ie sociali, reducerea traumei 9i reconstrucgia sociali
(Rutar.isire, 2009). Aceasta necesiti, a9a cum subliniazi Christie (2006), o abordare iistemici indreptati spre incurajarea relafiilor umane la toate nivelurile
societilii, mergand de la relafii interpersonale la relalii intergrupuri.
Unul dintre elementele majore ale procesului de abordare la nivelul

societifii esle recotcilierea, definiti ca o accePtare reciprocd manifestati in rela-

diferite forme. Un ONG deschis in Africa a organizat un

a amintirilor". Suslinerea Poate fi psihologici, medivindecare
de
,,Atelier
cali, religioasi.
Cum dupd o traumd colectivd este necesari o acliune la nivel comunitar/al
societi[ii, aceasta implicd existen[a unui numir important de intervenienfi.

,lered comportd

liiledintregrupurileanteriorostile(Staub,Pearlman,GubingiHagengimana,
2005). Pentru worthington (2001), reconcilierea este restaurarea increderii
intr-o relagie in care increderea a fost afectati, adesea destul de grav. Dupi o peri-

oadi de violente intergrupuri intense, reconcilierea intervine treptat, progresiv'

O viziune asupra reconcilierii care decurge din definifiile prezentate
implici nu numai atitudini pozitive, ci Ei transpunerea lor in acliuni pozitivl, e'ident atu.ci cAnd circumstanlele o permit gi o soliciti (Staub 9i

Pearlman,2001).

L.A. Pearlman qi E. Staub (2007\, The gacaca l,rocr-ss is on ni,cttltt tozt nrd hrnling and rccortcilintiott.
Brirf deso-ilttiott (http://ulrv.heal-reconcile-nlmda.orglgacaca.htm, publicat in data de 15 irrlie 2010).

I
t
SERBAN IONESCU, EUGENE RUTEMBESASIWONNE

KAYITESHONGA

Tratat de rezilienll asistatl

Rezilienla in situa!ii de genocid

I-

loro
'
,
I
I
I
I

multe instrumente administrate inainte Si duPe derularea formirii qi ta doui

luni dupi finalizarea ei.
ComparAnd datele culese inainte de debutul programului de formare cu
cele culese doud luni mai t6rziu, s-a observat cd ParticiPanlii distribui!i in
situatia ,,experimentaltr" Prezentau o reducere a simPtomelor, in timP ce
participanfii la cele doud situatii de control raPortau o amplificare a simptomelor. TotodatA, particiPantii din situatia ,,experimentale" Par mai disPugi
decat aceia din cele doui situa[ii control sd se reconcilieze cu ParticiPantii
apar[inind unui alt grup etnic. Pe baza acestol rezultate, Staub cl di. considerS
ci programul de formare pe care l-au concePut 9i evaluat ar Putea fi util 8i in
alte contexte in care cetAtenii se confruntd cu consecintele conflictelor,
uciderilor in mastr sau genocidelor.

Staub el al. (2005) au elaborat un program de formare a intervenientilor'

Cona"pr, pentru a Promova vindecarea 9i reconcilielea' programul s-a derulat
32 de
sub forma unui seminar care a durat noue zile gi la care au ParticiPat
Persoane

de
A,, fort tratate trei teme cu ajutorul prezentirilor interactive cu o durati
mici
in
grupuri
disculii
mare
in
gruP
disculii
9i
45 pAni la 75 de minute,
a""p." aspectele abordate pe parcursul Prezentdrilor; raPortate ta triirile

inaiuiarui" ale ParticiPantilo; la seminar in timPul genocidului 9i dupi"

(b) efectelor traumei
Aceste teme se refereau la inteleterea: (a) genocidului;
bazi'
psihologice.de
(c)
nevoilor
drumurilor care conduc spre vindecare;

9i
Seminariile au abordat alte doul teme. Prima, imPlrtiiirea triirilor dureroase
intr-un context emPatic, a fost tratati utilizAnd mirturiile scrise 9i desenele
treite in
realizate de Pa iciPanti, care au fost rugati s; se gindeasci la cele
genocidului. Prin urmare, in grupuri mici, fiecare ParticiPant i5i

timpul
i^pa.U9", trairea celorlal!i ii rdspundea

Bibliografie

cu empatie la Povestirile lor'

concePt care face referin!5 la
vicarianti,
fost
traumatizarea
A <loua temi a
de a
efectul negativ pe care il are asuPra celui care i6i oferi ajutorul faptul
participanfioferi
a
le
de
era
acela
'
scopul
caz,
lucra cu suPravietuitori. in acest

Baque S. (2002), Rlhabilitcr fu tnonic. L.5 I.),r.tiJ,rs s(Jilirr,rl.5 t{cs

l.s silualiot9

situatia ,,experimentali", in care grupurile constituitP a' ut"ut dr"pt

formatori Persoane care au ParticiPat la programul inifial de formare
de formatori;
situatia ,,control-abordare traditionale", in care formatorii nu Participaseri la seminarul initial, nu Primiseri nicio alte formare din partea

dislll.ilrr

rrrl1r,rrs- dd,Is

de cercetare_actiune

Rrvanda based on symPtom and functional criteria,,lor/r)rnl

Discns., vol. 190, nr.9, P. 631-637.
Bruneteau B. (200{), Le siirle dc's Sertoridcs, Paris, Armand Colin'

I
I

echipei lui Staub 9i au utilizat o abordare otrignuiti;

situilia ,,control fAr; formare", in care ParticiPantii nu au fost decat

if \trrto!t

atd Menl0l

Cheung P. (199.1), Posttraumatic stress disorder among Cambodian refuBees in New

Zeeland, htenfiliol1l lounal of Social Psyclrinl,-y, \'ol. {0, nr. 1, P. l7-16.
CIarke G., Sack W.H. 9i Goff B. (1993), Three forms of stress in Cambodizn adolescent
relugees,lolual of Ab on al Child Ps!.l1olo.qy, vol.21, nr. 1'P.65-77.
Chrjstie D.J. (2006), lvhat is peace PsycholoS\' of? lottttal o/ Sorinl I:r:res, vol. 62,

p.1-17.

LH. 5i Varr Ommeren \I. (2003), Common mc.tal disorders

in postconflict settinEs, Tlrc Loncet, vol- 367, p- 2182-2130.
De Jong J.T.V.I{., KomProe I.H , Van ommeren \I-, El \lasri l!L, -{rava \: , Khaled N.,
Van de Put lV. $i Somasundaram D. (2001), Lifetime eYents ans Posttrz jmatic stress
disorder in -t Postconflict settinBs, JA\fA: The lotrrxal ol lltr A,x:':cntt l',1.dirnl

De Jong J.T.V.M., Komproe

evaluali.
I

Participan[ii distriburti in situatiile ,,experimentali" Ei de control "abordare

tradilionali" au intahit de doue ori Pe s;Pt;mani un formator' pe parcursul
cu mai
a doui ore, timP de trei saPtimani. Toti particiPantii au fost evaluati

najtttts,llaPo

Barel E., Van ljzendoorn N{.H., Sagi-Sch['artz A. $i Bakermans-KranenburB \'1.J. (2010),

Surviving the Holocaust: A mcta_analysis of the long_term sequelae of the Eenocide,
Pslchologictll Btlletin, ro1.736, N.5, P. 677-698
Bafoglu M., Li!anou M., Crnobarii C., Franaiikovic T., Suljii E., Durii D- 9i VraneSii
N'I. (2005), Psychiatric and coSniti!e effects of \\'ar in former YuSosla\ ia,IAMA: ThP
(ol. 29'1, nr. 5, P 560-590.
lofflral of lhe A tu:rican Ltltdical Associaliott,
(2012),
PreYalence of dePression in rural
L.
Ndo8oni
Bolton P., Neugebauer R. $i

lor un cadiu Pentru intelegerea propriei experienle in calitate de personali

caPacititii
care oferl ajutor gi de a incuraja sustinerea reciproci 9i dezvoltarea
lor de a-li pulta de griji.
Eficienla programului a fost evaluate pe o populagie de 194 de.rr,'andezi
astfel incat sd
care locuiau in mediul rural. Aceste Persoane au fost rePartizate
se integreze intr-una din urm;toarele situatii:

tle oiol?ncts

A.io(iaticr- \'o1.28b,

nr

5, p.

iic-5r'2.

I
sERBANTONESCU,EUGENERUTEI\4BESAtIWONNE

KA\TTESHON6A

T.atat

e rezilien!5 asistaG

Rezilit _:3 i n situalii de gen ocid

4g2

Marshall G.N., Schell T.L., Elliot M.N., Berthold S.M. qi Chun C.-A. (2005), Mental
health of Cambodian refugees 2 decades after resettlement in the United States,
lAMk The loumal of the Anterican Mcdical Association, vol. 294, nr. 5, p. 571'-579.
McCullough M.E., Fincham F.D. gi Tsang J. (2003), Forgiveness, forbearance and time:
The temporal unfolding of transgression - related interpersonal motivations,
lournal of Personnlity and Social Psychology , vol. 84, p.540-557.
Mollica R.F., Donelan K., Tor S., Lavelle |., Elias C., Frankel M. 9i Blendon R.I. (1993),
The effect of trauma and confinement of functional health and mental health status
of Cambodian living in Thailand - Cambodia border Camps, I AMA: The lorrrnal of
the American Medical Associatiotr, vol.270, nr.5, p. 581-586.
Munyandamutsa N. Ei Nkubamugisha M. (in parteneriat cu biroul din Kigali al OI{S)
(20091, Pritalence de l'itnt de stress post-traumntique dnns ln ytopvlnlion ru,nttdaise.
Dioersiti de figrfies cliniques, abus de drogues et autle conrcrbiditis. (raport de cercetare
nepublicat), Kigali, Ministerul SindtS!ii, Programul Na!ional de Sinitate Mentali.
Nsabiyeze S. (2009), Riflexion nutour de Kubaho et Knbann, Gutunga ct Gutunganir,r'a h
traoers l'nction psychothirnpeuliqrre, Disertalie de masterat, Universitatea Na(ionalS
din Rwanda, Departamentul de psihologie clinicS.
Organizafia MondialS a SinitS!ii (1997), Conrytosite ltternotittrtal Diagnostic Intert'ie'at
(CIDI), Version 2.1., Geneva, WHO.
Orth U., Ir{ontada L. 9i Maercker A. (2006), Feelings of revenge, retaliation motive and
posttraumatic stress reactions in crime victims, lourtml of ltrterytersonal Violertce,
vol. 21, nr. 2, p. 229-243.
Ouimette P., Cronkite R., Prins A. qi Moos R.H. (2004), Posttraumatic stress disorder,
anger and hostility and physicai health status, lourtnl of Neri'ous nttd Merrtal Disease,
vol. 192, nr. 8, p. 563-566.
Pham P.N., lVeinstein H.M. 9i Longman T. (2004), Trauma and PTSD symptoms in
Rrvanda: implications for attitudes tos,ards justice and reconciliation,lAlt4.1: Tlrc
lournal of the American Medicnl Associntiotr, t,ol.292, nr. 5, p. 602412.
Ruggiero K.f., Del Ben K., Scotti J.R. 9i Rabalais A.E. (2003), Ps1'c1lo*",.'. properties of

A.A.M. (2000), The prevalence of

refugee camps, Acta
Burundese
and
in
Ru'andan
problems
health
mental
Psychiatrica Scandinaoica, vol. 102, nr.3, p' 1'71'-777'
DYregrov A., Gupta L., Gjestad R gi \,Iukanoheli E. (2000), Trauma exposure and

De Jong J.T.V.M., Scholte w.F., Koeter IU.W.I. qi Hart

psychological reactions to genocide among Rwandan children, lournal of Traumatic

Stress, vol. 13, nr. 1, P.3-21.
Enright R. (2001), Forgiueness is a choice, lvashington, American Psychological
Association.

Field N.p. 9i Chhim S. (2008), Desire for revenge and attitudes tou'ard the Khmer
Rouge tribunal among Cambodians. lournal of Loss nnd Trauma, vol. 13, nr. 4,
P.352-372.

Cashema J.C. (2000), Le r6le de Ia famille dans la reconstitution du tissn soiial ru,andais de
l,npris-guerre et ginocide de 1994. Cns ties communcs lr4ukingi et Nyanrnbuye 09947 999), Butare, Universitatea Nafionali din Rrvanda'
Giddo (2009), Darfour: efforts to forgive and reconcile iu an unresolved conflict, in A.
Kalal,jian 9i R.F. Paloutzian (coord.), Forgircness and reconciliation. Psychological

lntlwalis to conflict trntsformatiotr

nnd pcace ltuilding,

New York, Springer Science,

p.189-206.
Cibson J. (2001), Orcrconitg aparheid: Cnn truth recotcilc n diz:ided nationT , Nerv York,
Russell Sage Foundation.
Goldberg D.P. 9i Williams P.A. (1988), A user's gt)ide to the Gerrcral Health Questionnaire,
\Vindsor, NFER-Nelson
Hagengimana A., Hinton D., Bird B', Poilack M. 9i Pitman R'K' (2003), Somatic

panic-attack equivalents in a community sample of Rrvandan widows rvho survived

the 199-1 genocide, Psychiatry Research, 'r'ol. 117, p' 1-9'
Ic,nescu S. (2001), lvlal collectif et ps1,cfi6166.apie societale, Reaue de psychologie de la
ntotiutiotr, r'ol. 38, P' 102-109.
Iones A. (2006), Genocide. A contprehensiu introductiotl, Nerv York, Routledge.

493

- Civilian Version, lournal of Traunntic Sfress, vol. 15,

p.495-s02.
Rutayisire A. (2009), Rwanda: repentance and forgiveness - pillars of genuine reconciliation, in A. Kalayjian 9i R.F. Paloutzian (coord.), Forgit,ertess and recorrciliatiotr.
Psychological pnthit,oys to conflict transfornration nnd peace building, Nen' )'ork,
Springer Science, p. 171-787.
Sack W.H., McSharry S. Clarke G.N., Kinney R., Seeley J. 9i Les'insohn P. (1994), The

Iuhl K. (2009), The problem of ethnic politics and trust: the Missing Persons Institute
of Bosnia-Herzego.r,ina, Genocide studies atd Prettentiorr, vol. 4, nr. 2, p.239-270.
Kessler R.C., Sonnega A., Bromet E., Hughes \1. 9i Nelson C.B. (1995), Posttraumatic
stress disorder in the National Comorbiditv Survev, Archiaes of General Psychiatty,
vol.52, nr. 12, P.10'18-1060.
Kuper L. (7981,), Genocide: lts politicol use it the tu,entieth century, Harmondworth,

the PTSD Checklist

Penguin.

lc.pes Cardozo 8., Kaiser R., Cotrval' c.A. 9i Agani F. (2003), N{ental health, social
functioning and feelings of hatred and revenge of Kosovar Albanians bne year
after the rvar in Kosovo , lournnl of Trarnntic Slress, I'ol' 76, nr ' 1, p' 351-360'
\laniragaba B. (1.987), l)ntoco nyaitanda t'ingingo znit,o (7) Urrtttco ntzL'iza ntu Bantu ni

'

Khmer Adolescent Project: I. Epidemiological Findings in tu'o generations of

Cambodian refugees, Journal o.f Neri,otts artd Merttal Disertsc, vol. L82, nr.7,

p. 387-395.
Sagi-Schrr;artz A., Van Iizendoorn

M.H. qi Bekermans-Kranenburg r"\{.J. (2008), Does

intergenerational transmission of trauma skip a generation? No meta-analr-tic

is/ringiro nt'nnrajynniltete rlvnyo, RuhenBeri, Ed. UNR.

WONNE KAYITESHONGA

SERBAN IONESCU, EUGENE RUTEMBESA

'I

Tratat de rezilienli asistatS

Rezilienla in situaiii de genocid

_t

XVI,

evidence for tertiary traumatization with third generation of Holocaust sur!ivors'

Attochfient onil Hunla}l, DeoeloPtuefit,.vol. 10, P. 1-17.
and
Schaal S. 9i Elbert T. (2006), Ten years after the Senocide: trauma confrontation
\'ol
l9'
Slrsss'
of
Trnu'nnlic
adolescents,
lounfit
posttraumatic sfress in R\^'and?n
nr. 1, p. 95-105.
Smedes L.B. (1984), TIls relationshiP bctuee fotiit'e'rcss and 4(o cilialiott' Oxford'

Oxford University Press

Sonis.J., Cibson J.L., De Jong J T.V.l\'l., Field N.P., Hean S' 9i Komproe

Rezilienla in situalie de dictaturl

(2009), Probable

posttraumatic stress Jisorder and disability in Cambodia' Associations rvith

perceived justice, desire for revenge and attitudes to!\'ard the Khmer Rouge trials'
jaM.t: fhe loutnal of lhe Anrcricln Lledical Assorirrlio'r, 1'ol- 302, nr .5, P 52;-336'
Starrb E. (1989/2007) , The roots of c'oit. T,rc orisi,,s oJ genocidc n d other'g/ouP ''iolt 'e'
Cambridge, Cambridge University Press
Staub E. 9i Pearlman L A. (2001), Healin& teconciliation and f!\rgiving after genocide
and other collectiYe violence, in R.C. Hel ick ii R L' Petersen (coord-)' ForSiit'trcss
alld recofl.ilialiott: Religion, yubtic Poliirl a d coit-flicl lt'ltttlorn]otiorr' Radnor'
Templeton Foundation Press, P. 195-217.
Staub E., Pearlman L.-{., Gubin A. 5i Ha8engimana A (2005), Healin& recon'iliation'

Serban Ionescu

ti Ana Muntean

'

for8iving and the PreYention of violenae after tenocide or mass killing: an

intervention and its experimental et'aluation in R\r'anda' Iowtl..l of S"'inl and '
Cli ical Psycllology, \ol. 2'1, nr' 3, P. 297-331.

cl
Uu,anyirigira E. (2002), Lo sorirance ysycltoloSiiirri drs Ra.n dais srti"unnls drr G.,r.)ridc
,1",,rr,lsrorrrr. Pour t e thlorie locr,le iht lr,irtttolis tt, Teza de doctorat nePublicatS'

Saint-Denit Universitatea Paris 8.

van Ijzendoorn M.H., Bakermans-Kranenburg MJ $i Sagi-Schwartz A (2003)' Are
children of Holocaust survivors less t{ell_adaPted? A meta_analrtic inrestiSation
of secondary traurna isation, Iottrri]rl ofTfirl,,nlir Sl/css, vol' 16, P {59J69'
Volkan V.D. (2001), I lind a d hu n,t illcmrtio,, Charlottesville, Universiil of virginia'
I{aller J. (2007), Buoni,.g eitil. Hoit ordin4l ytttple connnit genocide ptd ''laJs lilli".g' a
doua editie, Oxford, Oxford Uni|ersity Press.
\Vood S.A. (2007), \laking a $'ish in Rrtanda The restauration of hoPe' '-1f/rlr'r; ltrarrrnl
of lNon en ar d Soc ial l|ttt k , t ol. 22, nr - 2, p. 220-225 '
Wo;thington E. L. (1001), Fii'd slePs lt,/orgii'r,,css: The atl nni:iitttce of.i"r.{iiliS' ^"e$'
York, Random House/Crortn.

Worthington E.L. (coord.) (2005), Hn,rdl,ool o/[o,8ii'e"css, Ne\\ York, Boutledge

\Vorthinlton E.L. (:006), Forgii'enrss a1ld rtcotttilintioll lJrrcrr nrrd dl'i'li'n'r(1rl' East
Sussex, TaJ'lor & Francis/Brunner-Routledge-

\'\'ulsin L.R.

fi

Hagengimana A. (1997), PTSD in surviYors of Rl\'anda's 199-l war'

Psychial ric Tines, r o1 15, nr. 't, P. 12-13.

Cuno$tintele noastre despre efectele avute de dictaturi in Plan Psihologic

provin din marturiile culese dupi incetarea dictaturilor, ca 9i din anchetele
iealizate in perioada Postdictaturi. intr-adevdr, cerceterile sunt imposibil de
efectuat in perioada in care regimurile dictatoriale sunt la Putere Cercetltorii
care lucreazi in dorneniul ltiintelor umane ti sociale nu numai c: sunt
impiedicati si studieze efectele dictaturii, dar munca lor este, in general,
controlati, iar migcarea meditatiei transcendentale - care face obiectul primei
sectiuni a acestui caPitol - arati pAni unde Poate merge oPresiunea'
Capitolul de fati este cu deosebire centrat pe regimul dictatorial comunist
romin, pe care cei doi coautori ai articolului l-au cunoscut bine ln RomAnia,
ca peste tot in lume, instaurarea comunismului s-a bazat Pe teloare ca instrument de putere politici (Deletant, 2001). Instaurat duPtr cel de-al Doilea Rizboi
\londial, duPI ocuParea tirii de citre truPele sovietice (ocuPatie Prezentati
ca o,,eliberare"), comunismul romAnesc s-a caracterizat Printr-o Perioadl de
opresiune violenti, de abuzuri gi crime care au ficut un num5r imPortant de
!ictime. Atrocitatea acestei Perioade va fi ilustrat; in a doua sectiune a caPi-

tolului, printr-o scurtA Prezentare a ,,fenomenului Piteiti", care aratA metodele

barbare utilizate, cu precidere Pentru crearea ,,omului nou, multilateral
dezvoltat", obiectiv pe care gi l-au fixat toate regimurile comuniste, in sPiritul
politicii practicate de Stalin in Uniunea Sovietici.
Exercitarea terorii Pentru mentinerea regimului a continuat pAni in 1989,
anul cAderii regimului Ceaugescu. Terorii initiale, aPlicate intr-o manier5 brutaI;, i s-a substituit cu timpul, o politici mai discreti de rePresiune, caracterizatA prin existenta unui climat de permanenti teami (Bartosek, 1999; Deletant,

2001), avand gi astizi ecouri

acest

motiv,

in comPortamentul 9i psihicul romAnilor' Din

a treia sectiune a acestui caPitol va

fi dedicatA contextului social

I
Tratat de rezilienl: asistat;
IONESCU, EUGENE RUTEMBESA
IsERBAN

5lwoNNE (AYfTESHONGA

ReziLienla in situalie de

dictaiur,

--l
496

vreme in domeniul meditaliei transcendentale. Acest raPort, adresat CNRI

atrigea atenlia asupra diferenlei existente intre, pe de o parte, aspectele gtiinlifice ale acestei metode 9i, pe de alti parte, practicarea sa 9i mai ales limbajul
folosit pe parcursul utilizirii sale. Gheorghiu gi Ciofu recomandau circumspeclie gi propuneau o testare a meditaliei transcendentale Pe un mic grup de
cercetitori. Tonul adoptat in acest raPort didea de inleles cd includerea meditaliei transcendentale in planul de cercetiri al ICPP ar fi trebuit abandonatd.
Cu toate acestea, in 1981, Ministerul Educaliei 9i invildmAntului decide ca
ICPP si examineze medita[ia transcendental6. in ciuda reticenlelor anumitor
funcfionari superiori din acest minister, printr-un ordin venit ,,de sus" aceaste
experienld devine inevitabild. Ea incepe cu cercetitori ai ICPP, cirora li se
aldturi cercetitori din alte centre de cercetare. Experimentarea meditatiei
transcendentale incepe cu o conferintA a lui Stoian gi dureazd cinci zile' intr-un
raport preliminar realizat la finele acestor cinci zile se manifestl rezerve fati
de ritualul utilizat de formator gi totul se opregte acolo.
Citeva luni mai t6.rziu, revista Pentru pntrie, editati de Ministerul de
Inteme, publici o serie de articole in care este dezvdluit cum, la ICPP, sub pretextul unui experiment gtiin!ific, s-a derulat o acfiune de,,propagandi subversivi" in favoarea unui ,,guvern mondial al picii gi inlelegerii universale",

traumatogen al dictaturii comuniste 9i factorilor care au un impact asupra

funclionirii psihice a indivizilor.
Indivizii dezvolti o serie de strategii pentru a face fali adversitililor triite
de-a lungul perioadelor de dictaturd. Ele vor fi prezentate in a patra sec[iune
a capitolului, incepand cu ce se petrece in inchisori gi in gulag. in continuare,
a cincea sec[iune a capitolului va fi consacrati strategiilor dezvoltate de persoanele ce trliesc,,in libertate". Umorul colectiv, important factor de protec!ie,
9i contextul postdictatorial vor face obiectul ultimelor doud secliuni ale
acestui capitol.

Migcarea meditatiei transcendentalel

OcupAndu-se de suflet, psihologia - ca de altfel toate gtiiniele umane 9i
sociale - a fost intotdeauna o disciplini suspect5, chiar periculoasi, pe timp
de dictaturd. Aceasta a ieqit in evidenld in ultima perioadi a dictaturii comuniste din RomAnia. La finele anllor 1970, departamentele universitafe de psiho:
logie (ca gi acelea de pedagogie gi sociologie) au fost inchise. Astfi:l - prin
intermediul unei insceniri politico-juridice cunoscute sub numele de migcarea
meditaliei transcendentale - intreaga cercetare in domeniul psihologiei a

197

secretul celor intAmplate. in realitate, era

vorba numai despre angajamentul scris de a nu divulga rezultatele inainte de
finele experimentului.
Urmirile acestor articole sunt dramatice. Ceaugescu insugi decide ca toli
cei care s-au aflat ,,in contact" cu meditalia transcendentald sd fie pedepsi[i.
Este lansat zvonul ci ,,transcendentalii" ficeau parte dintr-o sectd periculoasi,
ci se plimbau prin sediile ICPP invegmAntali in linloliuri albe 9i Purtau torte.
Unii se deplasau in aceeagi manierd noaptea, pe strdzile Bucuregtiului. Matttrnl
a fost considerati de anchetatori un cod secret Pentru comunicarea intre
membrii ,,sectei".
Misurile punitive ordonate de Comitetul executiv al partidului au fost
extrem de dure: ICPP a fost inchis oficial in data de 5 mai 1982, cercetdtorii au
fost deposedali de titlurile lor gi orientali citre locuri de munci necalificate,
in uzine, pentru a fi reeducali. Celor aproximativ 30 de persoane care au
participat la experiment - in majoritate psihologi'? - le-a fost interzis si

participanlii jurAnd

fost interzisi, cercetdtorii din aceste domenii pierzAndu-gi locui de munci 9i

vdzAndu-se obliga[i si accepte posturi fdri nicio legituri cu comPetenfele lor.
Drept urmare, in anii 1980 RomAnia devine singura !arI europeani in care nu
se mai studiazi psihologia 9i in care orice formi de cercetare in acest domeniu
devenise imposibili. Chiar gi cuvAntul psihologie fusese interzis.
Cum s-a ajuns la o astfel de situalie? in1,979,Institutul de Cercetiri'Pedagogice gi Psihologice (ICPP) din Bucuregti primegte misiun'ea de a include
meditagia transcendentali: in planul siu de cercetare. Totul pleacl de la propunerea pe care o persoani de origine romAni stabilitd in Elvefia (Nicolae
Stoian), care s-a prezentat drept profesor universitar specializat in aceastd
metodi, a inaintat-o Consiliului Nalional de Cercetare gi Tehnologie (CNRT),
organism condus de Elena Ceaugescu, so{ia dictatorului. Doi cercetdtori ai
ICPP, \4adimir Gheorghiu 9i Ioan Ciofu, specializali in relaxare, sugestie 9i
psihofiziologie, au intocmit un raport despre cunoqtin[ele definute la acea

1 in textul consacrat acesteia, r-eculau (2004) beneficiazi de mirturiile unei serii de psihologi
implicafi: V. Cheorghiu, G. Nicola, A. Liiceanu, N'I. I\lotescu 5i G. Pogorilovschi.
r Lucrarea lui Berghmans (2010) oferi toate informatiile necesare pentru infelegerea tehnicilor de

si pistreze

, G*p de silabe lipsite de sens repetate pe parcursul relaxirii de cei care

transcendental;.
I $i oameni de ;tiin.ti din alte domenii au suferit represalii.

meditatie si a aplicafiilor lor practice.

I
I

practici meditalia

Tratat de rezilienll asistattr

SERBAN IONESCU 5I ANA MUNTEAN

Rezilienla in situalie de

di.::rrI

t-"
I

incepe si-9i isPtrqeasca Peli condamnat la gapte ani de inchisoare.

reeducare mai curAnd
l-""p"" i. irr.i iaourea de la Suceava, unde avea loi o
marxiste a deti-

Lt profeseze 5i si publice. Lucririle care erau pe punctul de a fi Publicate au fost

'
iirt.rr", iur.ete deja aPrrute nu trebuiau citate sau mentionatel'
in iur de 15 psihologi s-au adresat justitiei, solicitAnd anularea interdictiei
.
I d" r-sl "t"..ita profesia, insi firi succes' in februarie-martie 1983' cercetAtorii
I
.u," lra.r, in uzine au p rimit posturi de secretari, d ocumentarigti' bibliotecari '
Dar nimeni nu

,u.ifir,a. in acest cadru, Jurcanu se implici in reeducareagrup

din
irulilor pi se remarc5 drePt leninistul cel mai invergunat

ii apailine Turcanu este transferat la inchisoarea Jilava'

auPe Ierunca' el a fost dus la BucureSti'
f"ri""llttp"t" p"nt*.iteuu tite 9i,generalul
Nicollcli' Scof;l acestora era
p*,i.ip"i Ia intrevederi cu
infiinGruDul cdruia

fost reintegrat in invildmAntul universitar sau in celcetare'

""i"
"
;;;i";;;;.J

intors la Jilava' Jurcanu

unui alt mod de
'eeducar" cotllutliste (ODCC)' formattr din
cottt'ingeri
cn
1eiz| Organizasio detilt4itor
enroximativ dou;zeci de tineri
"t';i;l;,;;.,;*ul
din
care a inf iinfat ODCC' impreunh cu alti.studenti
aleasi
fusese
este transferat la PiteEti Aceasti inchisoare
cd;t'iltil;,
de la
inchisoarea
oraEului'
afara
in
situate
iutirrita tocatirfril sale. Izolat6,
noul mod de reeducar: tipetele
On"qr, pr*" a fi locul ideat pentru a incepe
bine
vecini
cle
9i' astfel' secretul putea fi mai
i"rii't-"'ti'[, * puteau fi auzite
detinutii nu Priin plrr, fur"r" instaurat un regim strict de izolare:

I
I

'

,,F"nor"nul Pite;ti"
Evenimentele care s-au derulat la inchisoarea Pitetti - ti Pe care memoceleu
rialistul Ierunca le descria drePt ,.transformarea sistematici a victimei in
publicatii'
a
numeroase
obiectul
gi dezagregarea sa psihici" - au constituit
(1978)'
pdntre-ca; le citim Pe acelea ale lui Bacu (1963, 1971), Dumitrescu
Goma (1990) Fi, in sPecial, lerunca (199012007)'
fost initiate
Aceasttr distrugeie psihic, a detinutilor, numiti ,,reeducare"' a
sovietice
de Alexandru Nicolscht (1914-7992)'z, lost mcmbru al Politiei Politice
(NKVD), devenit general in Seutritntea romAnd in realizarea acestei operadorinfa de a se afirma prin
iiuni, Nicolschi s-a servit de ambitia feri mar8ini,
orice mijloace, inteliSenta ie$iti din comun 9i ,)sPiritul demonic" al detinutului
Eugen Jurcanu (ler inca,2007, p.26). Elev fiind, Jurcanu se inscri'e in "Fraternitilile crucii", create in Romania de Codreanu, conducitorul Partidului de
extremtr dreaPtA ,,Garda de Fier", care avea misiurlea de a Pregtrti 'tinerii
lieeni pentru inrolarea in migcarea paramilitari ,,legionari" CAnd.miqcarea
imediat
legionaie intre in ilegalitate, Jurcanu ruPe orice let;turd cu aceasta ii'
comdnist
in
partidul
du"pd schimbarea regimului in Rom5nia, se inscrie
St;dent strilucit Ia drePt, Turcanu este foarte aPreciat de autofititile locale ii

devine mernbru al Biroului regional de la IaQi (numit in trecut in francez;

gcoali diploIassv) al Partidului comunist. Este trimis apoi la BucureEti, la o

matice, fiind chiar proPus Pentru a ocupa un post la Berna'

in mai 1948, cind sunt arestati legionarii din centrele universitare din
Rominia, Politia aflA ci gi Jurcanu a ficut Parte din aceastd migcare' Este

I
'

llisurile

i.""isis

adoPtate au avut, de asemenea, consecinle asuPra san:t;tijiiumitor P,ersoane'

El
a fost director adjunct al Drr;(ic' Generale-a s-ea-uirahI PoPorului
tt 1'153,

(1953-1qol)' Trccut h rcTena in

^-l.olschi
drt;ne dPoi\crclar
tlnralal\lD1'rorulur Afacerilor lnleme
so'ialismuluj"'
1961, a tJn decorat d;Nicolae Ceauwsor Pentru,,menle deosebit in 'orrslruirea
realizat
rtoarc c,r o ziinaintea audierii sale in dosiml ,,Procesul comunismului ' intrun rnleniu
i" ira" H..- L*gr., .are a avui loc duP, ctderca regimului Ceaust!'u Nkolshi neag; orrc
ti;enr<lc Je la I'trerti rHo'su I ongin' 200: f lll-l'12'rllA-l1o)'

499

arestat

prri.",.

nici P;rchete, nici scrisori'

nreau
-- -ifrn

mai refractari delinuli ai inchisorii

fost luati din celulele lor qi grupali
au
vechi legionari,
de celelalte' transformate in
in -i"frf. n.. + ,pital", celulS relativ izolati fali
al noului mod de reeducare
locul unde t.eb.,ia.tr aibi loc primul exPeriment
lui noiembrie, cei

15 cei

^ilto.rt
ain iltegti,in maloritate

'

lui
- de faPt' grupul
c"iri g;r".. in aceaste noui celultr algi ts dellnuli
Sandu
nou-veniti'
dintre
Unul
nigte frali
Jurcanu - care ii Primesc ca Pe
retalista' este
ficuse
ca
pentru
arestat
Parte dintr-o organizatie
,lr,-geler.r,
ur
Ptici - Pat ludimentar
C"frf"i nr. 4 spital' Aceasta congine
un
"f
la
un
"i"ii"i
Perete la altul - ti
pentru mai multe Persoane, care se intinde de

singur pat individual, rezervat gefului ales' Angelescu'

falsa ldentitatea de opiSPiritul camaladeresc este general' firl nicio not;
de regimul comunist'
nii este total6; se bazeazA Pe o oPozitie absotuti fatA
gAndurile
iii
ii.i,r" r" dezleagi, tinerii codelinuli vorbesc mult' Povestesc

."i" .ui intl-" giiot felul de lucruri

ascunse in timPul anchetei'

duPe ce a adus hrana

Totul se schimbe in data de 6 decembrie 1949 cAnd'
intrebAnse adreseazi gefului celulei'sandu.Angelescu'
delinufilor, gardianul
"poarti
milcarea
la
un pulover verde' simbol al aPartenentei
Jr-t a" ."
cand
atunci
lpoionarlr. Anselescu a raspuns ce era imbricat cu acest Pulover
domnea
care
t"?"t"1*.i"i-i. ."le din urmi iar aceasta' in ciuda frigului

tagionarii Purtau c;m;li lerzi'

frrrt,Ifd,el,d

Tratatde rezilienti asistatl

IoNScu 5IANA MUNTEAN
rRBAN

Rezilienl' in sjtualie de diclatu15

5OO in inchisoare - Angelescu cedeazi gi intinde puloverul gardianului. Dupi ce

gardianul a pirdsit celula, Angeles.cu ii adreseazi o injuriturd: 9i i9i exprimi
profunda nemulfumire la adresa gardianului. in momentul acela totul se
ristoarnd. Turcanu il pilmuie.gte pe cel care ii fusese ,,ftate" timp de trei
sdptimini, il numegte ,,bandit" 9i, pe un ton foarte agresiv, il intreabi cum i;i
permite si profereze o injurdturi la adresa gardianului. Acesta a fost semnalul
de inceput. S-a iscat o incdierare generali gi a intervenit o echipi formati din
gardieni gi membri ai direcfiunii inchisorii. Definufii, dezbricali, au trebuit si
se intindi pe culoarul de ciment ;i au fost Iovifi firl mili timp de o jumitate
cle ord. Trupurile lor insAngerate au fost readuse in celuli gi expuse astfel.
reeducatorilor, membrii echipei lui Jurcanu, care asistaseri ld spectacol.
A incepu! atunci, procesul de reeducare, comportAnd Patru etaPe:

pe parcursul cdreia definutul trebuia sd-qi dovedeasci loialitatea fali de partid 9i de ODCC povestind gi apoi scriind
tot ceea ce ascunsese in timpul anchetei;
ilentascarea interionri, cAnd definutul trebuia si dea numele acelora care
demascarea exterioarn,

sd reziste in interiorul inchisorii;

demascaren nrorald publicn, etapi in care de{inutul trebuia sd calce in
picioare, sd murddreasci tot ce avea o valoare Pentru el familia, sofia

il ajutaseri

sau partenera, prietenii gi pe Dumnezeu (daci.era credincios). Mama

sa, de exemplu, trebuia prezentatd ca o prostituatd 9i trebuiau descrise
in detaliu scenele de dezmi! la care ar fi asistat;
pe parcursul celei de-a patra etape a reeducdrii sale, reeducatul trebuia
sd conduci proceail de reeducnre nI ytrietenului sdu cel nrai bwr, torturAndu-.1

;i devenind, astfel, la rAndul lui, ciliu.

Turcanu dirija operafiunile, cu colaborarea personalului inchisorii. pe
altfel, direcliunea primise ordine de la Bucuregti ca toate lumea si-i dea
ascultare lui Turcanu.
Autorite$le au incercat si extindi procedeul de reeducare experimentat
la PiteEti gi la aite inchisori gi reugesc la inchisoarea Gherla gi la gantierul de
tristi amintire al canalului Dunire-Marea NeagrS. Ierunca (1,99012007) semnaleazd, de asemenea, cazulinchisorii Pentru tuberculogi de la TArgu-Ocna 5i
al inchisorii Ocnele N{ari, unde experimentul a eguat.
,,Fenomenr.rl PiteEti" se sfArSi in mod nealtePtat Pentru principalii Protagonigti. Spre mijlocul anului 1952, Jurcanu gi ceilalgi ,,r'eterani ai reeducdrii"
au fost adugi la Bucuregti, unde credeau ci vor intra in Securitate (lurcanu se

SERBAN IONESCU 5I ANA MUNTEAN

vedea deja colonel...). Autoritifile le-au spus

ci era atAt de extraordinar

ceea

5OI

ce realizasere, incAt era necesar si descrie, intr-o manieri detaliati, experien!a

avutd gi metodele utilizate. Aceasta trebuia sd serveascd drept model tuturor

cadrelor Securitetii. in aceastd situa{ie, se pare ci Jurcanu a scris in jur de

2 000 de pagini. Toate aceste documente, ca Ei declaraliile individuale date au
trebuit sd fie astfel concepute (de forma, li s-a spus...), astfel incAt si se infeleagi ci totul fusese ficut firi cunoqtinta autorit;tilor statului, partidului
sau inchisorii. Dar toate aceste documente au servit la instrumentarea unui
proces in care Turcanu gi acolilii sii au fost prezentali ca agenfi ai gefului
legionar Horia Sima. Procesul a debutat in octombrie 1954 qi a avut loc in cel
mai strict secret. Sentinla a fost pronunlatd in luna decembrie a aceluiaEi an.
furcanu qi mai mul$i dintre companionii sdi au fost condamnali la moarte.
.,Fenomenul Piteqti" ne poarti cu gAndul la experimentele lui Stanley
Milgram care arati ci subieclii pot, in anumite condiqii, si se supuni pinl
la capdt, degi comportamentul lor contravine propriilor convingeri 9i qtiu cu
certitudine ci victima suferi. Milgram explici aceasti suPunere, scriind ci
,,individul care intri intr-un sistem autoritar nu se mai consideri responsabil
cle actele sale, ci mai degrabi executantul voin(ei altuia" (197a, p.167).

Adversitatea cotidia

nH

a vielii cotidiene in timpul anilor dictaturii comuin evidenld mai mulli factori cu efect poten{ial
scoate
niste din RomAnia
(a)
supravegherea, controlul permanent al indivizilor; (b) lipsurile;
patogen:
(c) reglementarea autoritari a spafiului individual 9i colectiv; (d) controlul

o analizi aprofundati

sexualiti!ii.
asigurati de serviciile polifiei secrete, Securitatea. Via[a cotidian5 a indivizilor era controlatl atAt la serviciu (unde existau
supraoegheren pernnnentd era

informatori qi agenli ai Securiti[i), cAt gi acasi, in familie, unde adesea telefonul era pus sub observalie. Conform datelor oblinute dupd 1989, in fiecare
departament Qudel) al RomAniei, o persoand din 30 juca rolul de informator'
Descoperirea cea mai dramaticd a fost aceea cd 98 de copii cu vArste cuprinse
intre 9 gi 15 ani fuseseri recrutali ca informatori (Deletant,2001). Administratorii blocurilor erau qi ei informatori ai Securiti{ii (Kligman, 2000).
Informarea populaliei - 9i, cu precddere, cea dinspre striinitate - era
complet controlatS. ]urnalele nu publicau decAt documentele 9i discursurile
oficiale, televiziunea nu transmitea decAt seara, cAteya ore, iar in cea mai mare

Tratat de rezilien!5 asistatS

Rezilien.ta in

situalie de dictaturi

I'o'

romani. Limitarea drePtului la spaliul locuit - o disPozitie a regimului comunistil stabilise la opt metri Petrati gi aceasta chiar in casele sau aPartamentele proprietate personali - a creat nu numai o stare de Promiscuitate, ci 9i
posibilitatea de a controla mai bine indivizii 9i familiile (Slama-Cazacu, 2004).
Se afla, astfel, cine vizita o Persoani sau o familie, cu cine intretineau ace$tia
rela[ii, daci respectau sdrbdtorile religioase Precum Pa$tele sau Criciunul,
daci ascultau posturi de radio striine considerate subversive (,,Europa liberi"
sau ,,Vocea Americii"), care era nivelul cheltuielilor lor, dacd Posedau obiecte
de valoare (tablouri, covoare, mobile, monede de aur), daci sofii se infelegeau
bine sau aveau rela(ii conflictuale, dac; intretineau relatii cu cetiteni striini'
in acelaqi timp, Ia nivel nalional, a fost elaborate o PoliticA de sistematizare
a tlriir. Aceasta viza oragele - 9i a dus la demolarea a numeroase monunente
istorice, dintre care multe biserici - 5i satele, 5 400 din 6 400 trebuind si disparA pentru a crette, astfel, suPrafata agricolS (Ronna, 1989). Satele rSmase trcbuiau
se se transforme in orage agroindustriale. De faPt, era vorba de o sistematizare
fo4ati, ne8andite, care nu tinea cont nici de realitatea socioeconomici a t.lrii
5i nici de opinia cetatenilor.
Al patrulea factor care actiona in viata cotidiani a persoanelor 9i a cuplurilor era controlul sex nlitilii, Prin interzicerea producerii 5i importului de
mijloace de contracePtie, Prin controlul ginecologic obligatoriu al muncitoarelor in multe uniteti de productie industriali Pentru a verifica daci erau
insircinate, prin pedepsirea oricirei incerciri de intreruPere a sarcinii2 Aceste
mdsuri care urmdreau cregterea demografici a RomAniei comuniste au afectat
in mare mrsura comPortamentul sexual al indivizilor 9i viata cuPlurilor'
incercirile de avort realizate cu metode arhaice 9i in conditii Precare au dus
Ia cregterea ratei mortalititii mateme li infantile.
Mention:m, de asemenea, ciutarea activl a homosexualilor, pedepsirea
acestui mod de exprimare a sexualititii gi utilizarea informaliilor referitoare
la homosexualitatea anumitor Persoane,,interesante" Pentru Securitate, in
incercarea de a le recruta ca informatori, sub ameninlarea unui Proces Penal'

parte a timpului micul ecran era mijlocul prin care Ceaulescu intra in casele

rominilor.
Chiar gi imbricimintea era controlati, mai ales la tineri. Erau organizate
controalein icoli li chiar adevErate razii pentru a identifica biielii care purtau
plrul prea lung sau fetele cu fuste prea scufte. Aceste razii se sfArgeau uneori
la comisariatele de politie cu betii repetate administrate tinerilor considerati
,,recalcitranli" (Chirot, 1978).
Una dintre tehnicile de control era aceea de a se solicita Periodic angaiatilor.
sa-gi intocmeasci autobiografia detaliati, pentru a le comPara li a detecta
eventualele omisiuni sau modificiri, cate deveneau obiectul unor anchete

I
I

aprofundate.
Ne putem intreba, pe buni dreptate, care era oriSinea nntltiplelor lipsuri
treite de romani in perioada comunist;: o politici economic; dezastruoase
(cauzati de incompetenta lesponsabililor Politicir) sau instrument de control
utilizat cu bune ttiinte? intr-adev5!, dupS 1918 ,,arma foametei" a fost adesea
utilizati 9i a dus la moartea a sute de mii sau chiar a milioane de Persoane.
Produsele alimentare de bazi lipseau li Penuria a dus la introducerea (in
timp de pace!) a cartelelor de repartitie. in timp ce carnea de Porc era exPortatS,
in RomAnia nu erau vindute decAt copitele de porc numite, cu umorul.caracteristic epocii, ,,adidaqi". Produsele de origine streini - precum cafeaua sau

citricele

erau importate in cantitate foarte mici, intrucet eiau Plitite in

sapun, detergenti, hartie igienice etc. - se 8icalitate. Conform raPortului Tismeneanu,

in documentele oficiale se stipula cd igiena unui cetitean romen Putea fi asigurati cu 1,9 kg de sipun pe an (Comisia prezidentialS Pentru analiza dicta-.
turii comuniste din Romania, 2006).
in locuintele situate in mediul urban, unde distributia aPei, apei calde pi a
celdurii era centralizatA, aceasta a fost strict rationalizat;, mai ales duptr 1980.
in special apa caldi era distribuit5 doui ore pe zi sau chiar o datl la doui zile.
Consumul domestic de electricitate era li el limitat la scurte Perioade de tinP
dimineata li seara, iar intreruperile de electricitate erau frecvente.
Al treilea factor cu caracter poteniial Patogen era reglcnenl.nrea 0uloritnri
a spatiului 11ersL1 0l i coieclii,. Introducerea ,,colocatarilor" in intimitatea clmidolari. Produsele de igienA
seau cu

dificultate

gi erau de proaste

nului familial a constituit o incercare de rezolvare comodi a penuriei de

locuinle, dar, de asemenea, gi o tehnic; de control subtil al vietii cetAtenilor

'

Politica de industrialzare,,cu orice pret" a dus Ia ne8liiarea aSriculturii. La aceasta s ad;u8a

faprul ci, pentru rambursarea datoriei exteme, majoritatea Phlilor se faceau in Produse alimentare, deja dehotare pe piata

I
:

intem:.

Ptanul national de sistcmatizare a fost concePut in 1972 $i a delenit le8e in 1971

intreruperea sarcinilor a iost reglementata Prin Decretul 770 din 29 soPtembri 1966-

I
5ER8II,J ]ONESCU 5i ANA IJUNTEAN

Tratat de rezilienlS

atiitatl . Rezilierla in situalie

de

dict,t!r:

so4 Strategii pentru a face falE detenfiei in inchisoare

sau in gulag

Un alt factor de protec[ie, relativ pufin cunoscut, este teatrul.Importanla

sa ca factor de rezilienfi e subliniati de piesa de teatru a lui Judith Depauler,
,,Cine nu muncelte nu minAnci. Analizl a teatrului din gulag." Ea povestea
cum zercii (definufii) creau gi jucau spectacole in gulag.
Cum qi de ce era posibili realizarea unor astfel de spectacole in laglre?
Existi trei rispunsuri posibile. in primul rAnd, in scopul foarte pragmatic de
a stimula definufii, deci din motive de productivitate. in al doilea rAnd, deoarece arta era considerati o armi puternicd de propagare a ideilor comunisie.
Scopul era acela de a crea un om nou/ de a transforma definufii in buni cetifeni
sovietici. O importanti literaturi - printre care o lucrare a lui lr{axim Gorki
publicati in 1934 - povestegte aceasti reconversie qi procesul de transformare.

in timpul regimurilor dictatoriale, numeroase persoane au fost incarcerate

gi n-rai multe au fost distruse de aceastd teribili experienli, pletind cu viafa
opozi[ia fati de dictaturS. Altele s-au ales cu sechele psihice mai mult sau mai
pu!in importante.
Dar ce gtim despre strategiile folosite pentru a face fafd detenfiei in inchisorile politice? Rezultatele unei anchete intreprinse asupra a 20 de fogti
definufi romAni (lr{acarie, 2004) scot in eviden[i diferite strategii. in ma.ea'
majoritate a inchisorilor, ratia alimentari zilnici nu depigea 600-700 de calorii pe zi. Pentru a-gi crea iluzia unei mese mai bogate, delinufii agezau sfertul
de 1,11." primit zilnic pe o batisti, pe genunchi, gi-l imbucitifeau. Grimada
care rezulta (pugin mai mare decAt bucata iniliali) didea iluzia unei cantitd[i
mai mari de piine.
De[inu[ii nu aveau voie nici si se deplaseze, nici si citeasci. in plus, qtiau
ci unii dintre colegii de detenfie erau turndtori. in aceste condifii, pbntru a-gi
ocupa timpui. definulii se rugau zi gi noapte, invdfau limbi strdine sau practicau activititi stereotipe precum aceea de a-Ei descoase in mod r.epetat pantalonii :i de a-i coase la loc.
Cum discufiile intre detinufi erau supravegheate, controlate gi puteau duce
la interogaiorii, atunci cind abordau un subiect interzis, delinufii se a$ezau
pe lingi preolii catolici care discutau cu voce tare in latind, acoperindu-le
astfel cuvintele. Totodati se infelegeau si declare, dacd erau interogafi, cd
vorbiserd despre... rizboaiele dintre dacil gi romani!
Inierdictia de a scrie a dus la aparilia altor activitili de su6stitufie: dezbateri in jurul unor probleme filosofice, invitarea de poezii,.compunerea de
versuri transmise altor doi-trei delinu!i care Ie invd[au (unii au ajuns si invele
tapte-opt mii de versuri). Poetul Radu G1'r a compus in felul acesta, in inchisoare, trei r-olume de versuri. Al{i delinuli politici compuneau muzic5. Pentru
a o scrie, igi acopereau gamela cu DDT2 praf gi, cu un pai sau cu un ac (ascuns
cu griji) trasau portatir,ul 5i apoi notele.

r
:

Loruitori ai Daciei, regiune d.i:i sud-estul Europei, situati pe malul stang al Dunirii pe'teritoiiul
a!:Jalei R!1::.4:1ii, care, dupi cucerirea sa de cAtre impiratul roman Traian in urma a doui
campanii nu=.ite rizboaiele dacce (i01-102;i 105-107), devine provincie romani.
Diriorodiferricloroetan, in n',..1 uzual denumit DDT, este primul insecticid modem, inventat la
inieputul ce.:: dc-al Doilea Rizboi \Iondial.

in

5o5

urmi,

deoarece guvernatorii inchisorilor, gardienii, polifigtii, se

plictiseau. Plictiseala punea stdpAnire pe arhipelagul gulag...
ln aceste condilii, un prizonier pe nume Serghei Armanov propune, in
1923, instalarea unui teatru in Catedrala Transfigurdrii de pe Marea Insuli
cele din

a Arhipelagului Solovki, in Marea Albd. Experien!a continud cu Boris

Gloubogovski gi mai tArziu cu Igor Terentiev, ciruia Judith Depaule ii consacri
tezasa de doctorat. Igor Terentiev, regizor rus arestat in 1932, este trimis pe
gantierul canalului de la lr{area Albd, unde devine conducitorul unei brigizi
de agita$ie culturali. Dupi eliberare este arestat pentru a doua oard qi impugcat in1937.
Piesele de teatru sunt interpretate de actori profesionigti definu(i in lagdre

delinufi gi uneori chiar de oameni liberi (angajali

cu contract), in general fogti definufi eliberafi. Dar ce se juca in acest teatru?
Ir{enlionim, mai intAi, ci no[iunea de teatru includea, in acest caz, toate artele
scenei: muzici, dans, teatru propriu-zis, cAntec, marionete si circ. De asemenea, erau jucate scene de propagandi, interpretate de detinufi sub formd
de iurnal animat. Programul cuprindea, desigur, piese de toate felurile. Spectacolul Obseroatorul din Solotki obline cu timpul o extraordinari popularitate.
Punerea in scend ilustra, cu o ironie acerbi, ordinea, moravurile din lagir qi
caricaturiza chiar gi direcliunea.
gi de amatori recruta[i dintre

I
I

r
'

Absolventi a unui master in limbi slavice gi posesoare a unei DEA (diplomi de studii aprofundate)
in artele scenei, Judith Depaule scrie o tezi de^doctorat in Arta spectacolului despre ,Ieatml in
Iagirele staliniste" (la Universiiatea Paris III). Impreuni cu compania \Iabel Octobre pe cde o
fondeazi h 2001, Judith Depaule creeazi, printre altele: Mntiriau Goulag (.),intcrial Gulag) (lectura,
concert, 2003), Qrti ne tratoillt pns ne nmnge pas (Cine nu ntunce:te nu nfiniritd, analizi a teatrului
din gulag 2004), Ce que j'ni t,u ct o1rpris nu Goulag (Ce am xdzut Fi am ?nL)ntnt in Grlng) (exercifiu de
memorie,2005).

I
SEREAN IONESCU 5t AN.r r./iUNTEAN

Tratat de rezilienll asistatl

Rezilienfa in situafie de dictaturE

t
I

soo

sau in barici. Erau utilizate mijloace improvizate. sticle sparte de

vodki deveneau medalii. Din carton 9i din sfoard se realiza un aqa-zis mobilier.
O creangd de mesteacin reprezenta o pidure... 9i, intr-un cuv6nt, imaginarul

'

-"r"

I
I

completa lipsurile.

1937-19381, implicarea culturali qi

scadi. Teatrul reaPare in lagire dupe 1945'

Dupi marea teroare din

a

inceput si

educativi

actori qi spectatori

-.

si

punem problema semnificafiei'

teatrului intr-un lagir. Pentru actorii-definu[i aceasta insemna sd lucreze la
cilduri, si scape de cele douisl.rrezece ore zilnice de munci extenuantd,
si-gi pistreze parul, se poarte haine civile, Pe scurt, sd supravieluiascd 9i sd
pistreze pufini demnitate umani. Pentru definulii clin lagire, actul teat/al
d",run"" un act vital. Captivat de magia reprezentafiei, care-i propulsa pe
Experien[ele prezentate ne indeamni

(2004) a intervievat 22 de fogti defrnufi politici (cu vArste cuprinse intre 50 9i

80 de ani). VArsta lor medie in momentul arestarii era de 19,9 ani. Detenfia lor
durase, in medie, 59,1 luni gi fuseserd eliberafi, in medie, cu 44,5 ani in urm5.
Dupi iegirea lor din inchisoare, Persoanele intervievate au utilizat o serie de
strategii pentru a se adapta noii lor viefi. Cea mai frecvent citate este implicarea in viala de cuplu. Celelalte strategii sunt, in ordinea frecven[ei:

Spectacolele puteau avea loc intr-o catedrali dezafectati, dar 9i in sala de

in lumea liberi a imaginarului, publicul intra intr-o

comuniune absoluti. Mesajele transmise pe sceni il atingeau ca garanlii ale

unei viefi care fusese gi care nu mai era, dar in a cirei revenire credea cu tirie'
Spectacolele intrefineau speranta, ficeau si fie uitate lagdrul 9i foaqea.
Teatrul devenea un loc de via!a adevirat6 unde. pentru un moment, fiecare, pe sceni gi in sald, se Putea simli din nou om' Formula ,,r'ia!a este un
teatru" devenea in gulag ,,teatrul este viali": r'iata reali se aii.i pe scend qi
tot ceea ce o inconjoari de'r-ine ireal'

vedem, acum, ce strategii foloseau cei care se gSseau,,in libertate".

Aceasti libertate este foarte relativi 9i societatea romAneasci, in perioada dictaturii comuniste, cvasiizolati intre frontierele lirii, a fost adesea comparati
cu o imensi inchisoare in care indivizii se giseau sub o permanenti observalie'
Pentru a studia viafa cotidiani a fogtilor delinuti dupi eliberarea lor, ca qi
strategiile de adaptare utilizate dupS isti... lor din inchisoare, Dana Bichescu

si

Anii 1937-1938 sunt cunoscu,E drept perirlada,,luarii Terori". Cel pufin un milion trei sute de mii
de persoane au fost arestate in Uniunea fut'ietici Pentru ,,cr:le impotriva stahrlui". Conform
unor statistici incomplete, cel pulin 651 692 de p".to"n" au iost exeotate, iar popuJatia din
lagirele de munci 9i din coloruiie gulagului a creicut de la 1 1:i 369 la 1 881 570 persoane (firi a
gi de :.umirul necunoscut demorfi din
$rie cont de cei cel pulin 140 0G) di mo-rri in aceste lagire
iimpul drumului citre lagire;. Originile \larii Terori sunt, ct:.:orm Figes (2007120.09), multiple.
Printre acestea, teama lui Sta]ln d; o axlenintare interioal;. :rai ales in regiunile rurale 9i in
special teama sa pararoici de ..dugmani". \larea Teroare era :entru stalin si ai sil, o PreSefire
pentru rizboiul care urma sa \-in5.

relafii de prietenie cu fogti prieteni, fogti colegi de detenfie,

colegi de serviciu sau alte Persoane;

interesul pentru politici (se implicau in disculii Pe teme politice, spuneau/ascultau bancuri cu caracter politic, ascultau emisiuni la postul de
radio,,Europa liberi");
implicarea activd in rezolvarea problemelor intAmpinate (se adresau
autoritaFlor sau mobilizau re{ele de sus[inere sociali Pentru a-;i gisi
de lucru sau Pentru a-9i continua studiile);
evitarea contactelor sociale 9i manifestarea unei prudenle excesive au
fost utilizate de fogtii definu{i, conqtienfi de existenfa modalitdgilor de
monitorizare indirecti a vie!ii lor sociale prin infiltrarea informatorilor
Securitifii in toate mediile socioprofesionale'

Strategii de supravieluire,,in libertate"

I

crearea unor

5o7

I
I

Pentru elaborarea acestui capitol, a fost realizati o anchetd-pilot care

urmirea descoperirea strategiilor individuale utilizate in perioada comunisti
in vederea favorizirii rezilienfei. A fost folosit un chestionar compus din
18 itemi referitori la factorii de stres prezenfi pe parcursul perioadei respective:
lipsa de hrani, de incdlzire, de ap5 curentd, interzicerea practicilor religioase,
stramutarea anumitor populalii, interzicerea 9i controlul relafiilor cu Persoane
care locuiau in giri occidentale, indoctrinarea obligatorie cu filosofia marxistd,
etatizarea artei, intruziunea in viaga familiali, slaba calitate a serviciilor
sanitare, starea Proasti a refelei de comunicalie, interzicerea mijloacelor
contraceptive, nalionalizarea a numeroase clidiri 9i terenuri, ca 9i a comertului
intrucAt
9i indusiriei. Togi acegti factori pot fi considerali traumatizan[i
sau
chiar
neputin(i
teami,
declan;eazi
lor
ameninfi via[a gi insdgi evocarea
a
doud
asuPra
au
acfionat
plus,
in
Zohar,2000).
groazd (Nutt, Davidson $i
generafii (Benoit, 2004).
subieclii aveau sarcina de a ordona factorii incluEi in chestionar 9i de a
preciza strategiile utilizate pentru a face fa!i situaIiilor respective. Chestionarul
i fost trimis la 32 de intelectuali romani, cu vArste cuprinse intre 41 9i 68 de
ani. 15 dintre ei au risPuns.

I
Tratat de rezilienle asistate

IoNEscu 5l

ltr*to^

ANA MUNTEAN

Rezilienla in situafie de dictaturl

Rispunsurile obfinute arati ci responden{ii au utilizat o multitudine de

strategii pentru a-gi asigura rezilienla pe parcursul perioadei comuniste. Acestea sunt douisprezece gi au fost ordonate in funclie de numdrul de aparitii.

creat de Noica, $coala de la Piltinigr, care-gi avea sediul intr-o cabani izolatd
din munte, deveniti una dintre cele mai importante institufii culfurale neoficiale ale firii. Dar, in acelagi timp, menfiondm ci puterea comunisti a utilizat
diferite subterfugii pentru a seduce qi a inrola intelectualii, oamenii de culturd.
in a sa ,,Antologie a ruginii", Ierunca (y'. Meriganu gi Talog, 2009) numegte
mai multe personalitigi ale literaturii romAne - Cdlinescu, Arghezi, Vianu,
Cioculescu - care, pentru a cdpdta protecfia regimului, pentru a beneficia de
onoruri din partea regimului comunist gi pentru un anumit confort material,
s-au pus in slujba opresorilor.
Celelalte noud strategii sunt:

,,Acceptarea inacceptabiiului" cu o resemnare apatici (11 rispunsuri)

dintre aceste strategii; exprimatd prin ,,indiferent cum, este
bine", ,,ne vom descurca". Aceasti strategie implici renuntarea la demnitate, la adevir, la proiecte, Ia idealuri profesionale, la apdrarea celor
mai slabi, la practicarea religiei, Ia sensibilitate gi empatie. Atunci cAnd
opozilia, rezistenfa sunt imposibile, resemnarea, acceptarea regulilor.
impuse de cel mai puternic ar reprezenta strategia de elecfie.
Afilierea (10 rispunsuri), exprimati prin intAlniri frecvente Ei prelungite intre prieteni. in momenrul in care reu9eau ,,si faci rost de" hrani,
erau organizate adevirate festinuri. Acest mod gregar de via{d, dezvoltat ca reac{ie la dificulti$le cotidiene, didea ocazia de a comunica, de a
se plAnge gi de a-gi menfine astfel sindtatea mental6. Refelele sociale
au jucat un rol major in construirea rezilienfei romAnilor pe parcursul
perioadei comuniste. Datorita acestor relele puteau fi obtinute produsele alimentare de baz5, medicamentele, ca gi numeroase servicii. Pentru a suplini anumite lipsuri, au luat amploare reteaua relalionali,
trocul, pia!a neagri pi clientelismul. Inventivitatea reprezenta o adevirati strategie de supraviefuire. intr-o culturi a penuriei (concept propus de Miller, 1995), persoana dispune de mai multe alegeri: ,,sd stea la
coadi", sd procedeze la o inlocuire fortatd a produsului, si caute alte
surse, si amile cumpirarea sau si... abandoneze.
Cultura (8 rispunsuri), mai precis literatura, artele plastice, muzica au
devenit parte integranti a vielii curente a numeroqi indivizi, permitAndu-le si scape de rigorile sistemului, si evadeze dintr-un cotidian
frustrant. Poirivit filosofului romAn Noica, ,,nu existi sinitate dec6t
prin culturi". Cultura era pe vremea aceea un mod de viatl disident,
permigAnd luga de indoctrinarea permanenti 9i de frustrdri.
este prima

soe

creativitatea (menfionatd de 7 ori) nu avea limite - ,,se inventau"

mijloace de incilzire, de a pregiti prdjituri fird ingredientele de bazi,
de a cildtori. O veritabild piafi neagri ,,ajuta" populafia sd supraviefuiasci, sd giseasci un minimum de produse alimentare debazl, si procure medicamente etc.;
sistemul familial (5 rdspunsuri), singurul loc unde subiecfii au mdrturisit
ci se simt in siguranf5;
credinfa (menfionatd de 6 ori), in ciuda dificultdfilor practicirii ei, mai
ales in ceea ce privegte frecventarea bisericii;
suspiciunea generalizati (4 rispunsuri), care permitea autoproteclia qi
proteclia familiei, neacordAnd incredere niminui;
umorul (menfionat de 4 ori) era frecvent practicat, sub forma a nu-

I
I

meroase bancuri (spuse cu voce scizuti);

implicarea in munci (4 rispunsuri);
hobby-urile (3 rispunsuri);

ascultarea posturilor de radio care emiteau in limba romAnd din striinitate (2 rdspunsuri), alternative credibile la mass-media interni,

aserviti puterii comuniste;

speranta, mai ales aceea cd lucrurile se vor schimba (menfionati de
2 din cei 16 responden{i), permitea depigirea dificultSlilor cotidiene.

Umorulcolectiv

in acest contexi. menlionim dezbaterea declangati de urmdtoarea intrebare: ,,A avut loc in RomAnia o rezistenfi culturald?" Acest tip de rezisten!5
a luat forme diverse. Au existat atitudinile trangante ale intelectualilor precum, de exemplu, Paul Goma sau Doina Cornea. Alte acliuni au fost mai
discrete, chiar daci au avut un impact major. Este cazul cercului de filosofie

in psihologia clinicd, umorul este considerat un mecanism de apirare.

in lista elaborati de Valenstein (Bibring, p11ryer, Huntington si Valenstein,
r

Liiceanu (1983/2003) descrie aceasti veritabili institutie culturali in,,Jumalul de la P.iltini5".

I
I
SERBAN IONESCU 5t ANA

MUNT-Jr.r

I
I

Tratat de rezilien!5 asistattr

Rezilien!a in situalie de dictatur;

F,

pe lAngi alte 43 de mecanisme de apirare, figureazl' mecanismul

excesivi sau curenttr
,,a face-pe clovnul, a ridiculiza", definit ca utilizare
unor situafii
a cuvintllor de spirit, pentru a reduce anxietatea consecutivi
am6rican
stresante sau unor gAnduri sau afecte perturbatoare. Psihanalistul
vaillant (1971,, L975, 1992) qi apoi Asocialia Americani de Psihiatrie includ
umorul printre mecanismele de apirare de nivel superior. Vaillant il plaseazi
printre mecanismele mature, iaiautorii DSM IV-TR (American Psychiatric
Association, 2OOOl2OO4), printre mecanismele de nivel adaptativ ridicat'
Cu mult timp inainte, in tsos, Freud prezenta umorul ca pe mecanismul
Freud
de apirare cel mai inalt dintre toate. Cauva ani mai tArziu (in 1908)'
existenopreiiunea
de
scapi
adultul
ci
afirmAnd
,euine asrpra acestui subiect,
deja avansat,
gei datoriti plicerii aduse de umo.. in 7927, c?nd cancerul siu era
Asociafia
DSM-IV-TR,
in
Deci,
Freud publici un articol intitulat ,,Umorul".
introducand
freudiani
gAndirea
spre
Americana de Psihiatrie se intoarce
umorul printre mijloacele defensive de funcfionare cele mai adaptate'
Cunr poate fi definit umorul? in sensul restrans la care s-a referit Freud,
umorul consti in prezentarea unei situa[ii triite ca traumatizante astfel incAt

in evidenfi aspectele sale plicute, ironice, insolite.

in cazul umorului, asistim la o transformare a umorului - apirare psihic6'
intrapsihici, individuald - intr-o apirare Pe care o regisim, in aceeaqi epoc6'
la un mare numir de indivizi 9i care imbracd astfel o formi colectivizata,
in
socializati, cu precadere eficace in societdfile suPuse dictaturii. In 1962,
nu
dnde
Notes et cot'ttre-notes (Nole gi contrnnote), Eugen Ionescu scria: ,,Acolo

si fie

scoase

umor, nu este umanitate; acolo unde nu este umor (aceasti libertate asumati, aceasti detaqare fafd de sine), este un lagdr de concentrare"'
Acest umor colectiv, concePut ca factor de rezilien(i, va fi abordat Pe scurt
in textul de fa[i. Mai precis, r,om discuta aici de bancurile politice in calitate
citadine'
de formi colectivi de umor. Bancurile sunt produse folclorice tipic
anonimi'
lor
sunt
autorii
iar
oral,
se
transmit
Folclorice... intrucAt bancurile
este

Bancurile sunt o categorie moderne a culturii populare, categorie foarte

prolifici gi bogatd in plan tematic.
Bancurile politice, o categorie care depa;eqte prin diversititea sa Ei prin
o
interesul care i-a fost acordat toate celelalte categorii tematice, au cunoscut

formi de glosar in anexa B a unui articol semnat de G' Bibring, Drq'er,

(1951),-reieritor la procesele psihologice studiate Pe parcursul sarcinii 5i
Valenstein
H,ntington
ci glosarul respectiv
la relaflIle precoce mami-<opii. intr-o note ilin josul paginil se men$oneazi
aPartinind lui E'
a fost realizat in principal d! \'alenstei., pomind de 6o lucrare nePublicat;,
(1936/1993).
Bibring qi Valenst"i.. 5i u."asta se bazeazi, pargal, pe lucrarea Annei Freud
,Aceasti

listi

apSrea sub

qi

tSERBAN

proliferare uriagi in societatea comunistd, cenzura gi lipsa de libertate reprezentAnd condifiile care favorizeazi dezvoltarea acestui gen. Cilin-Bogdan
$tefinescu (1991) care a realizat, intre 1979 gi 1989, culegerea celor 950 de
bancuri care circulau in RomAnia, ne furnizeazi cAteva date statistice:

1967)1,

IONESCU

tl

ANA [4UNTEAN

511

- Media de aparifie pe 10 ani este de un banc la fiecare 4,71 zile;

Bancurile pot fi asociate cu evenimentele care le origineazl. Bancurile
- -apar,
-

uneori, chiar in ziua urmitoare evenimentului;

suntin majoritate creatia intelectualilor (in67% dintre cazuri).

Bancurile

Doui teme predominau: penuria cronici a tuturor produselor de folosinfi

cotidiani (gi mai ales a alimentelorl) qi personalitatea conducdtorilor (gi firesc,
a cuplului Ceauqescu). Iati un banc despre penuria de carne:

Ce

diferenfi este intre miceliriile de acum gi cele de pe vremuri?

(interlocutorul nu rispunde)
inainte, la poartl scria ,,La Vasile". Intrai gi inluntru gdseai carne. Acum,
la poarti scrie,,M5celSrie" gi iniuntru il gisepti pe \uasile!...
?t?

intr-o perioadi in care mizeria ajunsese la culme, circula acest banc,

prezentat sub forma unui anun[ de micd publicitate:
,,Schimb scobitoare

Incultura

lui

utilizatd la un capit pe hArtie igienici utilizati Pe o Parte".

Ceaugescu, obsesia sa de a demola cartierele vechi din

Bucuregti, pasiunea sa pentru vAnitoare, dorinla sofiei sale, Elena, de a trece

drept un mare savant, se

afli la originea a numeroase bancuri. Iati

un

exemplu:
intr-o zi, Ceaugescu i9i povestegte faptele de vAndtoare: ,,Am vAnat tot felul
lei, tigri, dar ce mi-a plicut cel mai mult a fost vAnitoarea de
Cei
din jur se privesc incurcali unul pe altul, nu irrfeleg gi, in cele
"plizno!i,!..."
din urmi, unul dintre cei prezenfi indriznegte si intrebe: ,,Dar, tovarSge pregedinte,69 5unl .pliznofii"?" ,,Oh, rispunde Ceaugescu... eram in Africa... i-am
gonit pAni s-au c5|irat intr-un copac. Le era foarte frici gi strigau Please, not!
de animale: urgi,

Plense,

not!"

Studiul bancurilor aduce la iveali un personaj foarte interesant: Buld, veritabil disident al regimului comunist (Tdnase, 2006). De obicei, este vorba de

un copil, de un elev de la care nu se agteaPti prea multe 9i care este agezat in

fundul clasei. Naiv, prost chiar, el vede ;i spune lucruri pe care nimeni altcineva nu are curajul si le spuni. $i cum este sirac cu duhul, nu poate fi tras la
rispundere pentru cuvintele sale. Universalitatea lui Buli a fost demonstrati

Tratat de rezilien!5 asistatl

Rezilienta in situalie de dictatu15

I
I

512

in
de succesul spectacolelor jucate in Statele Unite cu piesa ,,Un transilvdnean
principal'
personajul
Silicon Valley" de $tefan Cenfiu, in care Buli era
in perioada comunist6, bancurile lePrezentau singura modalitate de expri-

I
I

interzise. Aveiu o funcfie catartici, oferindu-le oamenilor

in relaliile
o e.rada.e acceptabili social. Bancurile reduceau tensiunea existenti
Pe
dificilel'
de
extrem
situafii
unor
sociale, permifand, totodati, traversarea
spontaneitatea,.
libertatea,
po..rrrrrl acestei perioacie, oralitatea rePrezenta
(1952)':considerd ci
creativitatea. Dintr-o perspectivi psihanalitici, Ernst Kris

*ur" I opiniilor

bancurile permit un control temPorar al angoaselor insuficient controlate.

Interuen[ia duPi dictaturi

sfirqitul dictaturilor nu duce la disparigia factorilor care ar putea

afecta

funcfionarea psihic6. in lucrarea sa de disertalie pentru DEA, Cecile Marotte

(7 fe(1gg0) insisti asupra faptuiui c6 sfarqitul dictaturii Duvalier in Haiti
bruarie 1986) n-a Prezentat finalul unei situafii patogene:
neincetate Socuri pe
[...] postdictatura se arati, prin intermediul unor

cAt de

violente, pe atAt de ucigitoare, tot atAt de patogeni din punct de vedere psihologic
nu mai
ca gi ciictatura [...] sensul situatiilor se pierde, se ruPe, este discontinuu;
ci
recunoqti
si
trebuie
si te comporli 5i
Stii in ce si te increzi; nu mai gtii cum
nu s-n terninnt!

Propunerea ca supraviefuitorii dictaturilor s6 impdrtiqeasci cu ceilalli

membri ai comunitilii experienlele traumatizante triite poate fi asociati cu

Brorvn (2006) constati ci discursul dominant al dictaturilor din Argentina,

Chile gi Spania impunea o versiune oficiali a istoriei, care glorifica forfele
aflate la putere gi nega suferinfele victimelor acuzate de infamie. Or, cum in
postdictaturi segmentele importante ale societifii continui si triiasci cu
sechelele atrociti{ilor organizate de stat pe parcursul dictaturii, este necesar
sI se faci public ce s-a intamplat sau, cu alte cuvinte, si se restabileasci
adevirul. Este ceea ce mai multi autori si cineasti au fdcut in cele trei tiri
men[ionate.
Un prim exemplu este Ariel Dorfman, scriitor gi profesor universitar
niscut in Argentina qi devenit cetetean chillian, in prezent profesor de literaturi latino-americand la Universitatea Duke, in Statele Unite. Din 1,970 pintt
in 1973 a fost consilier cultural al pregedintelui chilian Salvador Allende.
O buni parte dintre operele lui Dorfman se referi la ororile tiraniei, aduc6nd
mirturiile celor dispiru{i, ale supraviefuitorilor sau ale tortura[ilor elibera[i.
Astfel, in piesa sa de teatru,,TAndra fati gi moartea"l
- una dintre-pdrfile
lucririi sale, ,,Trilogia rezistenfei" - Dorfman poveste$te intilnirea unei foste
militante arestate si torturate (Paulina) cu bdrbatul in care crede ci-9i recunoa$te fostul tortionar (doctorul Miranda). ,,Procesul" declangat de aceasti
intAlnire ii permite lui Dorfman sd povesteasci, utilizAnd discursul Paulinei,
ce a insemnat tortura in timpul dictaturii militarilor argentinieni.
Un al doilea exemplu este acela al filmului argentinian ,,L'histoire officielle"2, realizat de Luis Puenzo dupd un scenariu de Aida Bortniki. Actiunea
se petrece la Buenos Aires in 1983, cu pufin inainte ca regimul militar sd
inceapi si slibeasci. Alicia, profesoarA de istorie, accepti intotdeauna, atAt in

viala privati, cAt gi in cea profesionali, istoria oficiald. Pulin cAte pufin, ea
vede dirAmAndu-se lumea care o inconjoari, o lume alcdtuiti din adevdruri
menite si ascundi realitatea. Pulin cAte putin, ii elevii ei pun Ia indoialS

utilizarea tehnicilor narative in clinici. Pentru Brorvn (2006), care enun{6

aceasti recomandare vorbind de ,,terapia narativi naIiona15", teatrul 9i filmul
ar permite realizarea unei intAlniri potenfial terapeutice, plasAnd experienlele
traumatizante Provocate de dictaturi intr-un cadru naratir' 9i prezentandu-le

intr-un forum comunitar. Reprezentarea publica a povegtilor victimelor, poveEti

pani atunci finute sub tScere, le-ar face nu numai cunoscute marelui public,
ci le-ar confrunta cu istoriile oficiale fabricate de regimurile dictatoriale 9i ar
amorsa un proces terapeutic care s-ar continua in afara zidurilor teatrului'

r-ersiunea.istoriei oficiale oferitd de ea, vorbind despre ,,istoria pe care o scriu

asasinii". Inilial indiferenti, naiv6, ignorantd, Alicia iqi di seama cd in momentul respectiv este complice.
in lucrarea sa de doctorat, Brorvn citeaz6, in acelagi sens, mai multe piese
de teatru, precum ,,Voces", a dramaturgului gi psihiatrului argentinian
Eduardo Pavlovsky, ,,Atando Cabos", a dramaturgului argentinian Griselda

513

pe umor
De fapt, in domeniul clinic sunt utilizate mai multe programe de interYentie bazate
(Jourdan-lont'scu, 20 l0)
al
ijsihanalist ;i istoric c-le arti ,le origine austriaci, Kris (i900-1957) a lucrat la BBC-ca expert
Nerv York, un
analizei propagandei naziste, fondi]rd apoi, la Nen'School for Social Research din
program dc cr'rcetare a Propagandei totalitare'

.{ceastS piesi a fost tradusi in francezi gi publicati, in 1999, in Actes Sud. A fost trmspusa pe
ecran de Roman Polanski.
Acest film a primit, in 1985, premiul Oscar pentru cel mai bm film striin si Norma Aler,dro,
interpreta Aliciei, a primit premiul de interpretare feminini Ia Cannes.

I
SERBAN IONESCU 5I ANA MUNTEAN

Tratat de rezilien!5 asistatl

Rezilienla in situaiie de

dictaturl

L.

Gambaro gi trei

lucriri

rinto,,_aleautoruluispaniolAntonioBueroVallejo.ConsideratdreptdramaXX' Buero
turgul spaniol cel mai important din a doua iumitate a secolului

sa la

condamnarea
a fost arestat la sfAigitul rizboiului civil spaniol, iar
inchisorile franchiste'
moarte a fost transformati in gase ani de detenlie in

vutlio

si constastudiul existenlei in condiliile extreme ale dictaturii ne permite

strategii'
d9
largi
palete
unei
datoritS
posibili
tim ci rezilienfa naturala este
dictaturii
timpul
in
supraviefuirea
ci
Botez (citat de Plequ ,1'ggi)sPunea
Mihai

q critici a cSrei
comuniste ar fi o arti care combini suPunerea bine calculatd,
tactici a
men[inerea
persoani,
intindere este in mod constant controlati de

unuiprofilmarginalqiutilizareainteligentiaoportunitiIilor.DaciintervenIia
in dictaturi, cunoaEtelea
care vizeazi rezilien$a asistati este practic imposibili
istorice ne imbostrategiilor utilizate pe parcursul unor astfel de perioade
asupra factorilor de progegeqte intr-o manieri semnificativi cunoqtinlele
tec[ie,iaracestecunoqtintePotfiutilizateinaltecontexteqi'inspecial'in
perioada Postdictatoriali.

Bibliografie
Mnrrrrnl de diagnostic
Asocialia Psihiatrilor Liberi din Rominia (2003), DSM IV-TR.
stnt ist ic d

n trill, ur drilor

nrcnt nl e,

Si

Bucureqti'
Benzal'

Madrid' Graficas
Bacu D. (1963), Pite,<fi; Centrtr de recdttcnre studenleascd'
inr Ronranian prisorts, Engle$'ood'
re-eclucntiotr
stutlettt
nrtli-humarrs
(1971),
Ttrc
Bacu D.
Soldiers of the Cross.
BartosekK.(1'gg9),CentralandSouthesternEurope,inS.Curtois,N.l{erth,L'J..L.Palrnd,

A.Paczkorvski,K.BarosekEiJ'-L'Margolin(coord')'Theblackbookofconmtunisnt'
p' 394457'
rtltrassiorr, Cambridge, Harvard University Press'

Crinrcs, terror,
Benoit J.C. (2001), Gregory Bntesorr,

ln

viefii cotidiene gi strategii de adaptare dupd eliberarea

din detenfia politici pani in 1989, in A. Neculau (coord.), viala cotidiand in comu'
nism, laSi, Polirom, p. 290-305'
Brown M.L. (2006), Dams, doors and divans: Staging a nationale narrative therapy in
Chile, Argentina and Spain. (Ariel Dorfman, Aida Bortnik, Eduoardo Pavlovsky,
Griselda Gambaro, Antonio Buero Valleho), Dissertation Abstrncls hrternntionnl
Sectiotr A: Hrtnrnnities and Social Sciences, vol. 66, nr' 8-A, p' 2925'
chirot D. (1978), social change in communist Romania, socinl Forccs, vol.57, nr.2,
p.457499.
Comisia Prezidentiali pentru Analiza Dictaturii Comuniste in RomAnia (2006), Rnltort

Bichescu D. (2004), Aspecte ale

en el labegi
,,El tragalu z", ,,LaFundacion"l "Lazaro

crise des icosystimes htnraitrs' Geneva' Georg'

BerghmansC.(2010),Soignerpnrlnmiditation'Thirapiesdepleineconscience'Paris'
Elsevier Masson.

y'rral, Bucuregti (wrvrv.presidency'ro).

Deletant D. (2001), The Securitate legacy in Romania, in K. Williams Ei D. Deletant
(coord.), Statrity inttlligcnce seruices it teit' denrocrncies.The Czech Republir, Sloi'nkin
and Romania, Londra, Ivtacmillan, p. 159'211.
Dumitrescu G. (1978), Donascnren, Mi.inchen, Editura Ion Dumitru'
Figes o. (2007l2oog), Les clurchoteut's. viure et surttiute sotts stnlitt, Paris, Deno6'1.
Freud A. (793612002), EuI si mccnnismtle de npdrare, Bucuregti, Editura Funda[iei

Cenera(ia.

Freud s. (1go5l2o1o),,,Cuvantul de spirit gi raportul siu cu incon;tientul", in oPr'r'g

esenlinle vol. 4, Bucuregti, Editura Trei.
Freud S. (1908/2010), Scriitorul qi activitatea fantasmatica, in Opere esenlinle vol. 10,
Bucuregti, Editura Trei.
Freud S. (192712070), Umorul, inOpcre esenlinle vol.'1, Bucuregti, Editura Trei'
Goma P. (1990), Patinrile ttu1td Piteqti, Bucuregti, Cartea Romineasci'
Hossu Longin L. (2007), Menrorinlil durerii. O istorie cnre rru sc irtttatd ln ;coald, Bucuregti,
Humanitas.
Ierunca V. (199012007), Fenomcttttl PilcSfi, BucureEti, Humanitas'
Ionesco E. OSOZ), Noles r'l coiltre'nofcs, Paris, Gallimard.
les enfants i
Jourdan-Ionescu C. (2010), L'humour comme facteur de risilience pour
nr'
6,
p'
r'ol.
63,
de
Bulletin
'149-455'
risque et leur famille,
ltsyclrcIogie,
Kligman G. (1998/2000), Politica duplicitalii. Controlul reytroducerii irr Rornhnia lui
Ceausescil,

Bucuregi, Humanitas.

Kris E. (1952), Psychoannlytic explorations itt nri, Nerv York, International Universities
Press.

Liiceanu G. (1983/2003), Jutnolul tle ln Pdltittis, Bucureqti, Humanitas'

(1961)' A study of the

Bibring G.L., Du'r'er T.F., Huntington D'S' 9i Valenstein A'F'
ps1'chologicalProcessinp,eg'''at'cyandoftheearliestmother-childrelationships'
The Psychoattitttic Stutty of the Child, vol' 16, p' 9-72'

\lacarie G.F. (2004), N{emoria represiunii politice din perioada comunistS, in

\leriganu N. qi TaloE D. (2009), Antologia ru;inii dupd l'irgil leruttca, Bucuregti,

tragedie contemPorane, aceasta

Numai ,,Fundalia,, este tradusi in timba francezS. \/eritabili
autobiografici 5i cea mai
misuri
mare
mai
.ou
in
.,
piesi de teatru este, r;.a i"a.rai "p"iu
originali.

515

A. Neculau (coord.), Vin!n cotitlinnd in conrutism,Iagi, Polirom, p' 306-320'

psycho1tathologiques de la Ttost-tlictnture cn Haiti, \{6moire
(sub
Pr.
S. Ionescu), Saint-Denis, Universit6 Paris 8'
conducerea
de DEA

\larotte C. (1990), Incitlences

Humanitas.

I
Tratat de rezilien!5 asistatl
sERBAN IoNESCU 5l ANA L',,uNrEAN

Rezilien!a in situalie de dictaturS

t,
516

S. (7974), Soumission i l'autoriti, Paris, Calman-Ldr"r"

N{iller D. (1995), Introduction: Anthropology, modernity and consumption, in D. Miller
(coord.), \\,orlds apart: Modernily through the prisnt tt-f the local, oxon and New York,

Milgram

Routledge,

P.l-22.

Neculau A. (2004), Afacerea ,,Meditatia transcendentali"

psihologii, in A. Neculau (coord.), \/in!n cotidiand
P.261-286.

Nutt D., Dar.idson J. 9i Zohar

in

o rSfuiali cu psihologia 9i

connttism, Ia9i, Polirom,

J. (coord.), Post-traumatic strtss-disorder. Diagirosis, nta-.

ntd trentmett, Londra, \Iartin Dunitz'

plegu A. (lggl,25 noiembrie-l decembrie), Viala intelectualS sub dictaturA ll, Dilema,

,lngenrc.nt

nr. 98.
Ronnas p. (1959), Tuming the Romanian peasant into a new socialist man:An assessment
of rural deYelopment policy in Romania, soaiet studies, r'o1. 41, nr. 4. p. 543-559.
Slama-Cazacu T. (2001), Institulia colocatarilor, in A. Neculau (coord.), Vintn cotidiand
itr cotuunisnr, Iaqi, Polirom, p. 770-11,7.
C.B. (1991), 10 ani de ufior negt'u romdnesc. lurtnl de bancuri polilice, Bucureqti,

I
I

$tefinescu

Metropol-Paid

ei a.

N,1. (2006, 2]-27 aprilie), Cu nostalgie despre Buli, Diltnn z'eclrc, nt.117.
Vaillant G.E. (1971), Theoretical hierarchy of adaptive ego mechanisms, Archit'es of

Tinase

Genernl Psychiatry, vol. 33, p. 535-5'15.

vaillani C.E. (1976), Natural historl' of male ps1'chological health: The relation of
choice of ego mechanism of defence to ailult adjustment, Arclt.i-oes of Genetnl
Psr1chittrq, r'o1. 33, P. 535-545.

\:aillant G.E. (coord.) (1992), Ego nrcchnnisnts

o-f de.fenct,

\Vashington, American

Ps1'chiatric Press.

I
I

I
I
SERBAN IONESCU 5I ANA MUNTEAN
I
I