PROTECŢIA JURIDICĂ A COPILULUI PRIN PĂRINŢI ŞI A DREPTURILOR COPILULUI ÎN ROMÂNIA.

Schema logică a modulului

1. Scurt istoric al drepturilor copilului

2. Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

3. Drepturile şi responsabilităţile copilului în legislaţia românească

4. Serviciile specifice protecţiei copilului din România

Scurt istoric al drepturilor copilului

• Preocupările legate de drepturile copilului se manifestă începând cu cea de a doua jumătate a

secolului al XIX-lea urmărindu-se înlăturarea:

– neglijării,

– exploatării

– violenţei

• în Europa, se deschideau

– primele instituţii publice de ocrotire,

– şcoli şi instituţii separate pentru copii delicvenţi,

– tribunale de minori

• 1924 -Declaraţia de la Geneva adoptată de către Liga Naţiunilor.

• 1959 -Declaraţia drepturilor copilului adoptat de Organizaţia Naţiunilor Unite

• 1968, se discută asupra drepturilor de participare a copilului la propria educaţie, prin

participarea la luarea deciziilor asupra traseului educațional

• 1978, Convenţii privind drepturile copilului, Polonia

• 1979- Anul Internaţional al Copilului

• 20 noiembrie 1989, Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului

• 1991 intră în vigoare Convenţia ONU cu privire la drepturile fiind ratificată de majoritatea
ţărilor din lume
Scurt istoric al legislației privind drepturilor copilului în România

• Prima lege apare în 1970, cu scopul protejării anumitor grupuri de copii, în special a celor cu
nevoi de îngrijire în afara familiei

• Legea nr. 18/1990

• 1997 este lansată prima Strategie Guvernamentală în domeniul drepturilor copilului,

– reformarea sistemului de protecţie a copilului în România

– înființarea Direcţiilor județene pentru protecţia copilului

– reformarea cadrului legislativ,

– descentralizarea activităţii de protecţie a copilului,

– dezvoltarea alternativelor de tip familial prin protecţia de tip rezidenţial,

– prevenirea abandonului copiilor

• Legea nr. 272/2004, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

Legea nr. 272/2004, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

• Legislaţia actuală, depăşeşte sfera dispoziţiilor specifice, face referire la toți copii indiferent de
condiții

• părinţii sunt primii responsabili pentru creşterea, îngrijirea şi dezvoltarea copilului

• continuarea procesului de descentralizare prin transferarea unor atribuţii şi servicii de la nivel

judeţean la nivel local

• promovează calitatea în activităţile de protecţie a drepturilor copilului (prin stabilirea

mecanismelor de inspecţie şi licenţiere a serviciilor pentru copii

• Se interzice orice formă de pedeapsă corporală aplicată copiilor

• Se menţionează expres grupurile profesionale care au responsabilitatea de a identifica şi sesiza

autorităţile competente despre situaţiile de risc în care se pot afla copiii şi familiile lor

• Se promovează colaborarea între instituţii şi specialişti pentru sprijinirea familiei şi a copilului

Elementele de noutate din legea nr. 272/2004 în ceea ce priveşte copiii aflaţi în situaţie de risc de a fi
separaţi de părinţii lor

– pune accent pe prevenirea separării copilului de familie

 – Autorităţile au obligaţia de a adopta măsuri active pentru menţinerea contactului între
copil şi părinţi în timpul plasamentului, vizând reintegrarea copilului în familie

– copii care părăsesc sistemul de protecţie a copilului şi sunt supuşi riscului de excluziune
socială beneficiază de protecție pentru încă 2 ani

Drepturile si resonsabilitatile copilului in legislatia romaneasca

– Drepturile copiilor pot fi grupate în trei categorii:

– drepturi de protecţie,

– drepturi de dezvoltare,

– drepturi de participare,

Drepturi de protecţie garantate în baza Legii nr. 272/2004

• Copiii au dreptul să fie protejaţi împotriva:

– oricăror forme de violenţă, abuz, rele tratamente sau neglijenţă (art. 85);

– transferul ilicit în străinătate şi a nereturnării (art. 99);

– exploatării economice (art. 87);

– exploatării sexuale şi a violenţei sexuale (art. 99);

– folosirii ilicite de stupefiante şi substanţe psihotrope (art. 88);

– răpirii şi traficării în orice scop şi sub orice formă (art. 99);

– pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante (art. 28 şi 90);

– lipsirii în mod ilegal, de elementele constitutive ale identităţii sale sau de unele dintre
acestea (art. 8.5.). Copilul este înregistrat imediat după naştere şi are de la această dată
dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetăţenie şi, dacă este posibil, de a-şi
cunoaşte părinţii şi de a fi îngrijit, crescut şi educat de aceştia (art. 8.2.).

Drepturi de protecţie

• Se acordă protecţie specială:

– copiilor refugiaţi (art. 72);

– copiilor cu dizabilităţi (art. 46);

– copiilor aparţinând unei minorităţi naţionale, etnice, religioase sau lingvistice (art.27);
 – copiilor aflaţi în zone de conflict armat (art.76);

– copiilor neînsoţiţi de părinţi sau de un alt reprezentant legal ori care nu se găsesc
subsupravegherea legală a unor persoane (art. 19);

– copiilor care au săvârşit o faptă penală şi nu răspund penal (art. 80).

• În relaţia cu părinţii, copiii au dreptul:

– de a-şi cunoaşte părinţii, de a fi îngrijiţi şi educaţi de aceştia (art. 8.2. şi art. 30);

– de a nu fi separaţi de părinţi împotriva voinţei acestora, cu excepţia cazurilor expres şi

limitativ prevăzute de lege (art. 33);

– la protecţia alternativă (art. 39);17

– de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte

persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament (art. 14).

Drepturi de dezvoltare garantate în baza Legii nr. 272/2004

• dreptul de a primi o educaţie care să le permită dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii, a

aptitudinilor şi personalităţii lor (art. 47).

• Dreptul să crească alături de părinţii lor (art. 30). Ambii părinţi sunt responsabili pentru
creşterea copiilor lor (art. 31).

• dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o pot atinge şi de a beneficia
de serviciile medicale şi de recuperare necesare pentru asigurarea realizării efective a acestui
drept (art. 43).

• dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să le permită dezvoltarea fizică, mintală,

spirituală, morală şi socială (art. 44).

• dreptul de a beneficia de asistenţă socială şi de asigurări sociale (art. 45).

• dreptul la odihnă şi vacanţă (art. 49).

Drepturi de participare garantate în baza Legii nr. 272/2004

• Drepturile de participare ale copilului sunt, totuşi, limitate, datorită capacității sale de
discernământ

• copilul în vârstă de peste 10 ani trebuie să fie ascultat în toate procedurile juridice şi
administrative care îl privesc
 • copiii cu vârstă mai mică pot fi ascultaţi, dacă autoritatea competentă apreciază că este
necesar, iar părerile copilului vor fi luate în considerare în funcţie de vârsta şi de gradul
lui de maturitate

• să-şi exprime liber opinia asupra oricărei probleme care îi priveşte (art.24);

• să fie ascultaţi în toate procedurile care îi privesc (art. 24);

• Să ceară și să primească orice informaţie pertinentă, de a fi consultat, de a-şi exprima

opinia şi de a fi informat asupra consecinţelor pe care le poate avea opinia sa, dacă este
respectată, precum şi asupra consecinţelor oricărei decizii care îl priveşte (art. 24.2).

• la libertatea de exprimare (art. 23);

• la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie (art. 25);

• la protejarea imaginii lor publice şi a vieţii lor intime, private şi familiale (art. 22);

• să depună singuri plângeri referitoare la încălcarea drepturilor lor fundamentale (art.

29, alin. 1);

• Copilul aparţinând unei minorităţi naţionale, etnice, religioase sau lingvistice are dreptul
la viaţa culturală proprie, la declararea apartenenţei sale etnice, religioase, la
practicarea propriei sale religii, precum şi la dreptul de a folosi limba proprie în comun cu
alţi membri ai comunităţii din care face parte (art. 27.1);

• la împlinirea vârstei de 14 ai, copilul poate cere încuviinţarea instanţei judecătoreşti de

a-şi schimba felul învăţăturii şi al pregătirii profesionale (art. 47.3);20

• să conteste modalităţile şi rezultatele evaluării şi să se adreseze în acest sens conducerii

unităţii de învăţământ, în condiţiile legii (art. 48.3).

Serviciile specifice protecţiei copilului din România

• servicii de zi,

• servicii de tip familial

• servicii de tip rezidenţial

Servicii de zi

• servicii prin care se asigură menţinerea, refacerea şi dezvoltarea capacităţilor copilului şi ale
părinţilor săi, pentru depăşirea situaţiilor care ar putea determina separarea copilului de familia
sa.

• Exemple de servicii:
 – centre de zi;

– servicii de consiliere şi sprijin pentru părinţi;

– centre de asistenţă şi sprijin pentru readaptarea;

– serviciile de monitorizare, asistenţă şi sprijin al femeii gravide predispuse să îşi

abandoneze copilul;

Atribuțiile instituțiilor specializate

– să asigure un program educaţional adecvat vârstei, nevoilor, potenţialului de dezvoltare

şi particularităţilor copiilor;

– să asigure activităţi recreative şi de socializare;

– să le asigure copiilor consiliere psihologică, orientare şcolară şi profesională;

– să asigure consiliere şi sprijin părinţilor;

– să dezvolte programe specifice pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale

părinţilor, precum şi a violenţei în familie;

– să asigure programe de abilitare şi reabilitare;

– să contribuie la depistarea precoce a situaţiilor de risc care pot determina separarea

părinţilor de adulţi;

– să contribuie la realizarea obiectivelor incluse în planul de servicii sau, după caz, în

planul individualizat de protecţie.

Servicii de tip familial

• Asigură creşterea şi îngrijirea copilului separat temporar sau definitiv de părinţi, la domiciliul
unei persoane fizice sau familii (familie extinsă, asistent maternal, altă familie/ persoană).

• Atribuții:

– formarea, informarea şi susţinerea adecvată a familiei substitutive pentru îngrijirea

copilului;

– evaluarea periodică a nevoilor copilului şi revizuirea planului individualizat de protecţie

în concordanţă cu acestea;

– menţinerea de către copii a relaţiilor cu familia naturală şi cu alte persoane importante

din viaţa acestuia;
 – implicarea altor specialişti de către familia substitutivă atunci când nevoile copilului o
cer;

– respectarea de către familia substitutivă a drepturilor şi demnităţii copilului;

– oferirea de îngrijiri individuale copilului şi protecţia copilului împotriva abuzurilor,

exploatării şi neglijenţei;

– menţinerea fraţilor împreună;

– desfăşurarea de activităţi în vederea integrării sau reintegrării copilului în familia

naturală, extinsă sau substitutivă.

Servicii de tip residential

• Au rolul de a asigura protecţia, creşterea şi îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de
părinţii săi, ca urmare a stabilirii în condiţiile de lege a măsurii plasamentului.

• Includ

– Centrele de plasament (inclusiv casele de tip familial),

– centrele de primirea copilului în regim de urgenţă,

– centrele maternale.

• Atribuții:

– asigură cazarea, hrana,cazarmamentul, echipamentul şi condiţiile igienico-sanitare

necesare protecţiei speciale a copiilor, tinerilor şi, după caz, mamelor care beneficiază
de acest tip de serviciu, în funcţie de nevoile şi de caracteristicile fiecărei categorii de
beneficiari;

– asigură, după caz, supravegherea stării de sănătate, asistenţă medicală, recuperare,

îngrijire şi supraveghere permanentă a beneficiarilor;

– asigură paza şi securitatea beneficiarilor;

– asigură beneficiarilor protecţie şi asistenţă în cunoaşterea şi exercitarea drepturilor lor;

– asigură accesul beneficiarilor la educaţie, informare, cultură;

– asigură educaţia informală şi nonformală a beneficiarilor, în vederea asimilării

cunoştinţelor şi a deprinderilor necesare integrării sociale;

– asigură socializarea beneficiarilor, dezvoltarea relaţiilor cu comunitatea;

– asigură climatul favorabil dezvoltării personalităţii copiilor;

– asigură participarea beneficiarilor la activităţi de grup şi la programe