Ury Benador

Ury Benador (numele său real fiind Simon Moise Grinberg) (n. 1 mai 1895,
comuna Milișăuți, județul Suceava – d. 23 noiembrie 1971, București) a fost un prozator român de
origine evreiască. A scris romane și nuvele, cu subiecte din lumea evreiască (Apassionata, Ghetto
veac XX), cea a marii finanțe evreiești și române din perioada interbelică (Gablonz, magazin
universal), de asemenea câteva piese de teatru. Romanul Subiect banal a fost considerat de critica
literară drept cea mai reușită operă a sa. A tradus din Hans Scherfig.

A copilărit la Mihăileni, Botoșani, fiind expus atmosferei spirituale a iudaismului hasidic, iar mai târziu
s-a mutat cu familia la Brăila.[2] Părinții săi erau evrei săraci: tatăl, Moise Friedl Grünberg era croitor
și scriitor în limba idiș, iar mama era Liba născută Schmidt. Din lipsă de bani nu a putut Simon
Grünberg să-și termine studiile liceale și a devenit un autodidact, lucrând de foarte tânăr în diverse
munci ocazionale. După cum a povestit în amintirile sale, părinții voiseră ca el să meargă
la ieșiva pentru a deveni rabin, însă el prefera sa devină fotograf.[1] Primele sale creații literare în
limba idiș le-a publicat în revista „Der Hamer” în anul 1916. A continuat și mai târziu să scrie în idiș,
până în anii 1940, dar majoritatea scrierilor sale le-a scris în limba română. A folosit
multe pseudonime:Adam. S. Benador, apoi Simon Schmidt, după numele de familie al mamei,
[3]
Ben-Hador (în ebraică: fiul generației); Zanwl Bașon. În cele din urmă a devenit Ury Benador.

Debutul său literar în românește a avut loc în anul 1924 la Iași în revista Lumea literară. A colaborat
la diverse publicații. Romanul Ghetto veac XX (1934) l-a făcut cunoscut, apăsând pe ideea că
spiritul de discriminare rasială se păstrează în lumea burgheză modernă și că el continuă să oblige
populația evreiască la o existență izolată. Spre deosebire de Isac Peltz, Ury Benador pune accentul
pe tradițiile religioase și culturale iudaice, dând romanului o factură etnografică. De asemenea,
predomină aici și discuțiile de ordin filozofico-social, eroul principal al romanului, ziaristul Baruch
Landau fiind un intelectual care face tot timpul reflecții cu privire la problemele iudaismului, realizând
o adevărată inventariere a acestora. Traiectoria lui Landau, personaj probabil apropiat de caracterul
și dilemele identitare ale autorului, a fost marcată de mai multe stații ideologice: cercul socialist
muncitoresc din Brăila, in care a activat scriitorul român Panait Istrati, cercurile sioniste și apoi
cele bundiste.[2] Cartea conține câteva pasaje admirative față de viața pionierilor sioniști în Palestina
și a fost considerată de unii critici români, precum Pompiliu Constantinescu, o carte „pătrunsă de
spirit mesianic, credința sionistă și problematica evreiască singulară”.[4] „Ghetto veac XX” a fost
prima parte a unei tetralogii plănuite de Benador, în care următoarele volume au fost „Mâl și beznă”,
„Urcuș în gol” și „Marea Roșie”. Capitole din aceste romane au apărut mai întâi în reviste, precum
magazinele evreiești Hasmonea, Adam și Renașterea. Benador a obișnuit vreme de 14 ani să
modifice diverse părți din romanele sale pentru a le adapta la ideologiile și opiniile dominante în
diversele perioade.[2]
Nuvela Appasionata are inspirație hasidică și muzicală, cu referire la Beethoven, iar scurtul roman
analitic Subiect banal (1935) are ca subiect confesiunea agitată a unui bărbat - Ludwig
Holdengraber - pe care-l obsedează verificarea faptului dacă soția sa Hilda este în stare să-l înșele
sau nu. Plină de introspecții nemiloase, nuvela dezvăluie faptul că această experiență a provocat
practic adulterul. Romanul Hilda (1935) expune același caz, dar din punct de vedere al femeii.
Adoptând o atitudine oportunistă, în anii 1941-1944 Benador s-a pus in slujba Centralei evreiești
înființate de regimul Antonescu și a scris în organul acesteia, Gazeta Evreească. În anii de prigoană
contra evreilor și de munci forțate și deportări, articolele sale chemau pe evrei să dea donații pentru
armata germană, să se înroleze voluntari la curățirea străzilor de zăpadă, fiindcă „munca este
sănătoasă pentru corp” etc

După ce comuniștii au preluat puterea în România, Benador a devenit unul din purtătorii de cuvânt
ai Comitetului Democratic Evreiesc, instrument într-o anumită vreme al represiunii culturale și
politice pe ulița evreiască. În buletinele acestui comitet, a scris zeci de articole aprige împotriva
sionismului, lepădându-se cu totul de idei și simpatii din trecut. Unii din sioniștii arestați și aruncați în
închisoare în anii stalinismului în România l-au suspectat sau chiar învinovățit de delațiune. Ulterior,
în anumite „Confesiuni literare” publicate în 1970 în revista România literară a încercat să-și disculpe
opțiunile oportuniste prin manipularea sa de către curva numită „istorie” [5] În perioada comunistă,
Benador a publicat romanul Gablonz, magazin universal (1961) în care a adus din nou în prim-plan
lumea ghetoului, dar prin prizma unei vehemente critici și caricaturizări a burgheziei evreiești de
altădată. Pe urmele volumului de nuvele Preludiu la Beethoven din anul 1940, în 1964 a publicat o
biografie romanțată a lui Beethoven, Beethoven omul.
Un timp, Benador a făcut parte din conducerea Uniunii Scriitorilor din România. Între anii 1950-1955,
a fost secretar al Teatrului Evreiesc de Stat din București. Ury Benador a decedat la data de 23
noiembrie 1971, la București. A avut trei copii: două fiice și un fiu.

Opere publicate
Piese de teatru
în idiș:

 1907 - Mloche - Mamluche (Meserie - împărăție)

 Nefilat Hahomot (Căderea zidurilor) sub pseudonimul Simon Schmidt) - reprezentat în 1919
de o trupă evreiască de amatori din Brăila[2]
 5 acte (Ed. Minerva, Brăila, 1925)
Povestiri
Appasionata (Ed. Alcalay, București, 1935)

 Preludiu la Beethoven (Ed. N.C., București, 1940)

Romane

 Ghetto veac XX (Ed. Alcalay, București, 1934)

 Subiect banal (Ed. Alcalay, București, 1935)
 Hilda (Ed. Cugetarea, București, 1935)
 Final grotesc (1940)
 Gablonz Magazin universel (E.P.L., București, 1961)
 Beethoven, omul (E.P.L., București, 1964)

Bibliografie

 Emil Satco - Enciclopedia Bucovinei (Ed. Princeps Edit, Iași, 2004), p. 100
 Ov. S. Crohmălniceanu - Literatura română între cele două războaie mondiale vol. I (Ed.
Minerva, București, 1972), p. 345
 Gabriel Dimisianu, Amintiri și portrete literare, Humanitas, 2013, p. 19-27
 Alexandru Mirodan - Dicționar neconvențional al scriitorilor evrei de limbă romană Tel Aviv
1986, pp. 139–147
 A.B.Yaffe - Besadot zarim - Sofrim yehudim beRomania 1880-1940, Merkaz Goren-
Goldstein, Universitat Tel Aviv 1996 (ebraică) (Pe ogoare străine - Scriitori evrei în Romania
1880-1940)