Varlaam Si Ioasaf Bilingv, Traducere Din Italiană

5/10/2018 varlaamsiioasaf-slidepdf.
com
VIAŢA SFÎNTULUI IOSAFAT
(V ITA DI S. G IOSAFAT
, CONVERTITO DA B )
ARLAAM
Edición del manuscrito (ff.3r – 62 v )
http://slidepdf.com/reader/full/varlaam-si-ioasaf 1/123
5/10/2018 varlaamsiioasaf-slidepdf.com

Nota sobre la edición del manuscrito.
Para la edición del Cod. Slav. 73, además de los criterios que nos han guiado en la labor
de transcripción, ilustrados en la nota previa al estudio lingüístico (cap. 7), se ha adoptado

también una serie de signos y de numeraciones para faciltar la lectura entre el manuscrito
rumano y el texto italiano:
Manuscrito rumano: en el margen izquierdo aparecen los números de línea ( 5, 10, ...); en
el margen derecho hemos puesto la numeración de los folios ( f.1 etc.) del manuscrito con la
indicación recto (r) y verso ( v ); dos líneas oblicuas indican el salto de folio (// ). Entre
paréntesis y en cursiva - (1) , (2) etc. -, a partir del f.3 v, al principio de cada cinco líneas hemos
incluido también una numeración progresiva que sirve como guía para que el lector localice los
respectivos pasajes del manuscrito rumano en el texto italiano; los paréntesis cuadrados [...]
contienen pasajes que el autor ha añadido, no presentes en el texto italiano; los paréntesis
triangulares <…> restablecen lagunas del autor.
Texto italiano: en el texto, puesto debajo de la edición y separado por una línea
continua, aparece la antedicha numeración-guía que sigue el orden del manuscrito rumano; la
numeración entre dos líneas verticales ( |-2-|) indica y sigue el número de página así como
resulta en el texto impreso; los paréntesis cuadrados [...] contienen pasajes del texto que el autor
no ha traducido.
El texto italiano está reproducido fielmente, salvo pequeños ajustes en la puntuación, tal
cual aparece en la edición impresa de la que nosostros disponemos.
En cuanto a otros aspectos relativos a la transcripción del manuscrito, en conformidad

con la práctica filológica rumana, se especifica lo siguiente:
1. las letras sobreescritas han sido restablecidas en el cuerpo de la palabra;

2. se ha utilizado el guión para separar los pronombres átonos en posición proclítica o enclítica a
los verbos (auxiliares y de sentido propio), conjunciones u otros elementos (adverbio,
sustantivo, pronombre etc.);
3. las grafías adaptadas a las normas ortográficas del rumano actual han sido ilustradas, allí
donde cabía especificarlo, bajo los respectivos grafemas cirílicos en el párr. 7.2. dedicado al
sistema gráfico de la lengua del manuscrito;
4. las palabras abreviadas han sido escritas íntegramente;

5. los acentos y los espíritus no han sido señalados;
2
6. las cifras en letras cirílicas han sido reproducidas en cifras árabes;

7. la puntuación ha sido adaptada a criterios modernos.
3
f.3r
Viaţa Sfîntului Iosafat

pe carele Varlaam l-au în-
tors la credinţa
nească. creşti-
Tălmăcită den limba italia-
nă în românească
de Vladul Boţulescul de Mălă-
eşti1, Logofătul.
Aflîndu-se la închisoare în Cas-
telul de la Milan, în
Italia.
La anul de la Hristos – 1764
1
En el ms. m7l7/l7e]i
4
f.3v
Viaţa Sfîntului Iosafat

Să citeşte în vechile istorii că în India au fost un crai anume Avenerio, om foarte
crud şi tiran împotriva2 creştinilor, carele făcuse această lege în crăia lui: că toţi
creştinii să fie răsipiţi pentru multa ură ce avea asupra lor şi trimitea (1) pen toate
cetăţile sale şi casteluri izgonind şi ucigînd creştinii. Să zice că muierea acestui
5 crai nu putea să aibă fii, unde craiul avea mare durere. Şi de multe ori poruncise
a să aduna preoţii idolilor lor şi capişti, făcîndu-le lor mari făgăduieli şi daruri
pentru ca ei să să roage dumnezeilor lor şi idolii, ca să-i dea milă pentru ca să
poată avea fii. Dar nici cu mijlocul de atîtea (2) rugăciuni nu putea el avea fii. Dar
apoi, fiind voia şi plăcerea Domnului nostru Iisus Hristos, după o puţină vreme,
10 muierea craiului au fost îngrecată. Unde craiul //
|-2-| Vita di S. Giosafat, convertito da Barlaam.

In Milano, Per Gio. Battista Malatesta Stamp. R.C. Con licenza de’ Superiori.
|-3-| Vita di S. Giosafat.
Si legge nelle antiche Historie che in India fu vn Re nominato Auenerio, huomo

crudelissimo contro gli Cristiani, il quale haueua fatto quella legge nel suo Reame che tutti
gli Cristiani fossero dispersi per l’odio grande che portaua a quelli & mandaua (1) per tutte
le sue Città & Castella perseguitando & uccidendo li Cristiani. Dicesi che la donna di questo
Re non poteva hauer figliuoli, onde il Re ne sentiua gran dolore e molte volte haueua fatto
congregare li Sacerdoti delli loro Idoli & Tempij & fatteli grande offerte & presenti,
acciocché essi
figliuoli. Né giàpregassero li prieghi
per tanti (2) loro Dei & poteua
esso Idoli che li dessero
hauer figliuoli.gratia ch’egli
Ma come potesse
piacque hauer
al Nostro
Signor Giesù Cristo, doppo vn poco di tempo la donna del Re s’ingrauidò. Onde il Re
2
En el ms. poTrŒiva
é
5
f.4r
au făcut mare veselie şi sărbătoare tuturora idolilor săi şi dumnezeilor lor. Şi au

dat preoţilor acelor idoli doaoă sute de tauri şi doaoă sute de berbeci şi (3) multă
pîine şi vin. Şi mare veselie şi sărbătoare făcea tot norodul pentru îngrecarea
15 crăiesei.
poruncă Şituturora
cînd eraînţelepţilor
aproape de trei luni ce
şi maghilor ce crăiasa
să afla era să nască,
în crăia sa cacraiul au datşi
în soroc
vreme de trei luni toţi să să afle înaintea lui supt pedeapsa vieţii. Şi la sorocul
3
mai sus zis, înţelepţii toţi s-au adunat şi au venit înaintea 4 lui. (4) Atuncea craiul
au zis:
- Eu voi ca voi să staţi aici cu mine pînă cînd crăiasa va naşte şi cînd fiul
20 va fi născut. Voi ca să-m spuneţi voi supt care planeta şi stea s-au născut el şi ce
fel de fire va avea el. Ei au răspuns:
- Foarte bucuroş aceasta vom face.
(5) Şi trecînd puţină vreme, crăiasa au născut un frumos fiu căruia craiul i-au
pus nume Iosafat. Şi s-au făcut mare veselie şi sărbătoare în toată //
ne fece far grande allegrezza & festa a tutti gli suoi Idoli & Dei loro, & offerte a li Sacerdoti
di essi Idoli ducento tori & ducento castrati & (3) molto pane e vino & grande allegrezza e
festa ne faceua tutto il Popolo della grauidanza della Regina. |- 4-| Et quando fu appresso a
tre mesi che la Regina douea partorire, il Re fece vn commandamento a tutti i Sauij del suo
Reame che in termine di tre mesi tutti fossero alla presenza sua sotto pena della vita. Et
quando fu il termine sopradetto, i Sauij furno tutti congregati alla presenza sua. [All’hora il
Re ne elesse cinque de’ più Sauij che andarono alla sua Corte & dissero al Re: “Signore,
perché n’hauete voi fatto venir qui?”]
(4) Et il Re disse:
figliuolo“Io
saràvoglio che stiate
nato, voglio che qui meco
voi mi infino
diciate chequal
sotto la Regina
pianeta hauerà
& stellapartorito & quando
quello sarà il
nato & di
che natura egli debbe essere”. Et essi risposero:
“Volontieri lo faremo”.
(5) & stando poco tempo, la Regina partorì vn bel figliuolo maschio & il Re gli
misse nome Giosafat. & fu fatta grande allegrezza e festa per tutto
3
En el ms. énaiT5
4
6
f.4v
25 crăia lui. Şi au făcut mari daruri şi pocloane tuturora preoţilor idolilor pentru ca
ei să să roage dumnezeilor lor şi idolilor să dea viaţă lungă pruncului şi să fie
frumos şi bun şi ca să-i dea putere a stăpîni şi a ţinea crăia sa în pace. Şi (10) după
a treia zi- Spuneţi-m
a naşterei pruncului, craiul
de fiul mieu, au de
ce fel chemat
fire vapeavea
cei cinci
şi ce înţelepţi şi le-au
întîmplare zis:
va avea.
30 Atuncea patru dentre înţelepţi au zis craiului:
- Doamne, noi putem să-ţ dăm bune veşti de fiul vostru dupre cărţile (15)
noastre de astrologhia. De vreme ce noi îţ răspundem cu mare bucurie că fiul
vostru va fi putincios şi vîrtos, mare de fire şi frumos de chip, foarte înţelept şi
învăţat5. Şi va avea lungă viaţă şi vei avea multă plăcere de dînsul, odihnă şi
35 bucurie şi niciodată nu să va depărta de voinţa ta.
Atuncea craiul, auzind cuvintele celor patru înţelepţi, foarte s-au (20)
veselit zicînd: //
il suo Reame. & fece gran doni & offerte a tutti li Sacerdoti delli Idoli accioché essi
pregassero li loro Dei & Idoli che dessero longa vita al fanciullo & che’l fusse grazioso &
che li dessero potere di mantenere il suo Reame in pace. Et (10) doppo il terzo dì che il
fanciullo fu nato, il Re chiamò li cinque sauij e li disse:
“Ditemi del mio figliuolo Giosafat di qual conditione debbe essere & qual ventura
debbe hauere”.
Et all’hora quattro de’ Sauij dissero al Re:
“Signore, noi vi possiamo dire del vostro caro figliuolo buone nuove secondo li
nostri (15) libri di Astrologia. Imperò noi vi rispondiamo con grand’allegrezza che’l vostro
figliuolo debbe essere forte di natura, grande e bello di persona, molto sauio e sapiente e
debbe hauer
giamai non si longa
partiràvita, & di lui
dal vostro ne douete hauer gran piacere e riposo & allegrezza. E
volere”.
Et all’hora il Re, vdendo le parole dei |- 5-| quattro Sauij, fu molto (20) allegro &
disse:
5
En el ms. év7c‚a
7
f.5r
- Eu voi să auz ceea ce va zice al cincilea înţelept, carele era cel mai
înţelept filosof decît toţi ce să afla în crăia sa. Şi cînd el au venit, craiul i-au zis:
40 - Tu ce zici de fiul mieu Iosafat, zici tu ceea ce zic aceşti patru (25)
înţelepţi? Atunci acel
- Doamne, eu înţelept filosof
aş vrea să poci au
să-ţzis:dau mai bune veşti de fiul vostru decît
cele ce am să-ţ spui. Şi de nu va fi adevărat ceea ce vei auzi, numaidecît voi
arunca în foc cărţile mele. Unde, Doamne, să ştii că eu nu aflu în cărţile mele
45 supt ce planetă sau stea să să fie născut fiul vostru, drept aceea îţ voi (30) spune
şi voi zice tot ce este împotrivă 6 celor ce au zis ceialalţi patru înţelepţi.
Atunci craiul au zis filosofului:
- Te rog ca tu să-m spui adevărul de fiul mieu.
Şi aşa acel înţelept filosof au zis:
50 (35) - Eu aflu că fiul vostru va să fie mare de făptură şi frumos de chip şi
foarte drăgăstos şi înţelept mai mult decît oricare vreodată să fie fost între
neamul vostru. Şi va să aibă lungă viaţă. Dar acum însă voi să-ţ spui mai rea
veste: că fiul
va să fie creştin şi el va să fie cel ce va să //
“Io voglio vdire il detto del quinto”, il quale era il più sauio Filosofo che fosse nel
suo Reame. E quando fu venuto il Re, gli disse:
“Che dite voi del mio figliuolo Giosafat? Dite voi quello che dicono questi altri
quattro (25) Sauij?” All’hora quel Sauio Filosofo disse:
“Signor, io vorrai poterui dir miglior nuove del vostro figliuolo di quello che vi
dirò, & se quel che vdirete non sarà vero, incontinente gettarò i miei libri nel fuoco. Onde
sappiate, Signore, che io non trouo dentro dei miei libri sotto qual pianeta o stella il vostro
figliuolo sia nato, onde vi (30) dirò tutto il contrario di quel che vi hanno detto questi altri
quattro Sauij”.
All’hora il Re disse al Filosofo:
“Ti prego che tu mi dica la verità del mio figliuolo”.
Et quel sauio Filosofo disse:
(35) “Io trouo che il vostro figliuolo debbe esser grande e bello di persona & molto
grazioso & sauio più che persona fosse mai del vostro parentado, & debba hauer longa vita.
Ma di presente vi dirò peggior nouella, che il vostro figliuolo debbe esser Cristiano & debbe
essere colui il quale
6
En el ms. époTrŒiv7
8
f.5v
strice toţi dumnezeii şi idolii7 voştri, unde vei avea mare durere pentru că el va
55 (40) prăpădi şi va pierde toţi preoţii voştri. Şi-ţ va fi împotrivnic 8 cît niciodată nu
va face după voia ta atîta cît n-ai fi poftit niciodată a-l cîştiga şi a-l avea. Cînd
craiul
filosof:au înţeles zisele filosofului, foarte mare durere au avut şi au zis zisului
- Cum poci eu să fac ca fiul mieu Iosafat să nu fie creştin? Atunci (45)
60 înţeleptul filosof i-au răspuns:
- Vei face să sugă ţîţă fiul vostru trei ani. Şi într-acea vreme vei pune să
facă un palaţ care să nu aibă nici un foişor, horă sau fereastră, pentru ca să nu
poată el căta afară. Şi într-acest palaţ vei pune pe fiu-tău şi dă-l în pază unui
cavalier de carele eşti mai mult încredinţat. Şi fă ca acel cavalier să aibă (50)
65 doisprezece copii tineri cari fiecare să fie în vîrstă de doisprezece ani pînă la
doaoăzeci. Şi dă-i un dascal ca să-l înveţe a citi. Şi porunceşte dascalului şi zişilor
copii, supt pedeapsă a pierde capul, ca //
deue distruggere tutti li nostri Dei & Idoli, onde voi ne portarete gran dolore, perché egli
sarà (40) rouinatore di tutti li nostri Sacerdoti & sarà contrario a voi che giamai non farà la
vostra volontade, sì che giamai non lo voresti huer acquistato”. Quando il Re intese il detto
del Filosofo, hebbe grandissimo dolore & disse al detto Filosofo:
“Come potrei io fare che’l mio figliuolo Giosafat non sia Cristiano?” All’hora (45)
il Sauio Filosofo disse:
“Farete allattare tre anni il vostro figliuolo & in questo tempo farete fare vn Palazzo
il quale non habbia alcun balcone, né finestra, per la quale lui possa guardar di fuora. & in
questo Palazzo farete mettere il vostro figliuolo e datelo in guardia |- 6-| d’vn Caualliero del
quale
dodicivifino
fidiate più,&e dateli
a venti fate che
vn quel Caualliero
Maestro habbia (50)
& a li donzelli, sottododeci donzelli
pena della quali
testa, chesiano d’anni
7
En el ms. YdolY
8
En el ms. époTrËinÂi
9
f.6r
nici unul să nu numească înaintea 9 fiului tău pe Iisus Hristos; nici alt nume
creştin. Şi porunceşte dascalului să-i dea învăţătură 10. Şi să-i dea a înţelege că (55)
70 nu va muri niciodată, ce încă că pururea va trăi. Şi porunceşte încă cavalierului,
ca
fie de va muricelui
asemenea vreunul
ce vaden cei tineri
fi murit. copii, numaidecît
Şi porunceşte să aibă
dascalului, gata altul,şicarele
cavalierului să
copiilor
ca nici unul să nu grăiască înaintea pruncului, cum că trebuie vreodată a muri
11
sau a îmbătrîni. Şi că ei să nu-l lase a vorbi cu alţi (60) oameni, fără numai cu cei
75 ce vor fi cu dînsul într-acel palaţ. Şi porunceşte cavalieriului, dascalului şi
copiilor ca să facă pruncului toată veselia şi plăcerea cît va fi pen putinţă ca să nu
aibă el vreo întristăciune sau mînie în inemă, ci încă să aibă el mîngîiere şi
veselie. Şi acest al vostru fiu lasă-l şi fă-l să lăcuiască în zisul palaţ pînă cînd va fi
el de cincisprezece ani. Apoi poţi să-l (65) laşi să iasă afară şi //
che niuno debba nominare al vostro figliuolo Giosafat Giesù Cristo, né alcun Cristiano. &
commandate al Maestro che gli insegni dottrina & che gli dia ad intendere che’l (55) non
morirà mai,, anzi viuerà sempre. Et ancora commandate al Caualliero se alcuno delli
donzelli morisse, che subito ne habbia apparecchiato vn altro qual somigliasse a quello che
sarà morto. E commandate al Maestro, al Caualliero & alli donzelli che nessuno debba
ragionare auanti del fanciullo, che mai si debba morire, né invecchiare. & che loro non
lassino parlare con altre (60) persone, se non con quelle che saranno con lui in quel Palazzo.
Et commandate al Caualliero, al Maestro & alli Donzelli che diano tutto quel diletto al
fanciullo che sia possibile, accioché esso non prenda dolore, né ira al cuore, anzi habbia
conforto & allegrezza. & questo vostro figliuolo faretelo stare nel detto Palazzo fin che lui
hauerà quindeci anni. & poi lo potrete (65) lasciar di fuora &
10En
Enelelms.
ms. énva7c7TŒ
iT5 Ur7
é
11
10
f.6v
80 să-i dai o muiere.

Atunci craiul au zis înţeleptului filosof:
- Pentru ce pricină vei tu ca să fac eu o pază ca acesta fiului mieu Iosafat?
Înţeleptul
(70
filosof căci
- Pentru i-au răspuns:
să zice că viaţa creştinilor este într-acestaş chip, că de va
85 cineva să ţie legea lor, trebuie să sufere pedeapsă, sărăcie, să postească, să facă
milostenii şi pocăinţă pentru dragostea Domnului său Iisus Hristos, de-a pururea
trebuie să gîndească de moarte şi de pedepsele iadului şi a nu să da în plăcerile
lumii, ci trebuie pururea să-şi plîngă păcatele şi a pedepsi trupul său (75) şi a fi
curat şi fără nici o poftă trupească. Şi zice aşa legea creştinilor că acel ce va trăi
90 într-această lume după pofta trupului, după moartea lui va fi pus în focul vecinic
al iadului să arză cu diavolii; iar de va vieţui omul sufleteşte şi va trăi în sărăcie şi
cu răbdare pentru dragostea lui Iisus Hristos şi va pedepsi trupul său în bune
fapte, după viaţa sa va merge în rai a să (80) bucura într-acea slavă
dargli una moglie”.

All’hora il Re disse al Sauio Filosofo:
“Per qual cagione voi tu ch’io faccia tal guardia al mio figliuolo Giosafat?” Et il
Sauio Filosofo rispose:
(70) “Perché si dice che la vita de’ Cristiani è tale che se alcuno vuol osservare la
legge loro, deue portar pena, pouertà, digiunare, far elemosine & penitenza per amor del suo
Signor Giesù Cristo, sempre debbano pensare sopra la morte e sopra le pene dell’Inferno &
non darsi ai diletti del Mondo, ma deuono sempre piangere i suoi peccati & affligere il suo
corpo, (75) & esser |-7-| casti e netti d’ogni diletto carnale. E dice così la legge delli Cristiani
che chi viuerà
eternale in questo
dell’Inferno Mondocon
ad ardere secondo la carne,
li Demonij, & sedopo la suaviuerà
l’huomo vita sarà messo
secondo lo nel fuoco
spirito &
viuerà pouero e patiente per amore di Giesù Cristo, & affligerà il suo corpo in buone opere,
dopo la sua vita andarà in Paradiso a (80) godere quella gloria
11
f.7r
că niciodată nu să va împuţina. Pentru aceea dară, Doamne, vei orîndui ca să

95 hrănească pe fiul tău pînă la cincisprezece ani 12, dupre cum am zis mai sus. Şi
fiind el într-acestaş chip obicinuit, a mînca şi a bea bine, a fi îmbrăcat 13 şi încălţat
şi în toate poftele (85) frumoasă
muiere a cărăia fire şisă-iplăcerile
placă luiaceştii
în tot lumi,
chipul,şi atuncea
apoi îi vei
îl veidaputea
lui olăsa, fără nici o
îndoială, să iasă den palaţ: pentru că dupre aceea, măcar toţi creştinii lumii, de i-
100 ar propovedui zioa şi noaptea, nu-l vor putea întoarce, nici a-l trage de la legea
noastră, nici den plăcerile trupeşti. Unde cu acest mijloc îl vei apăra de a nu să
face creştin.
(90) Craiul, înţelegînd zisele înţeleptului filosof, au fost foarte odihnit, şi au
zis:
105 - Eu voi să fac toate cele ce m-ai învăţat14 şi mi-ai zis.
Şi numaidecît craiul au trimis să-i cheme un boier carele avea nume
Lionone, şi era un cavalier căruia craiul i să încredinţa mai mult decît oricui ar
(95) fi avut în lume el. Şi dupe trei zile, Lionone //
che mai non verrà meno. Et però, Signore, farete nutrire il vostro figliuolo infino a quindeci
anni, come vi ho detto di sopra, & quando lui sarà così vsato a ben mangiare e ben bere, e
vestire e calzare, & a tutti gli diletti di questo Mondo, & voi gli darete poi vna (85) bella
Donna per moglie la quale gli piaccia a tutto il suo talento, & all’hora il potrete lasciar
uscire fuora del Palazzo sicuramente: che se dappoi tutti li Cristiani del Mondo gli
predicassero dì e notte, non lo potranno convertire, né tirarlo dalla nostra legge, né dalli
diletti carnali. Onde voi il difenderete per questo modo che non sarà Cristiano”.
(90) Et quando il Re hebbe inteso il detto del Sauio Filosofo, fu molto contento, e
disse: “Io voglio far tutto quello che m’hai insegnato”.

& incontinente il Re mandò per vn suo Barone il quale haueua nome Lionone, &
era vn Caualliero del qual il Re si fidaua più che di persona che lui (95) hauesse al Mondo.
& quando fu in capo di tre giorni, Lionone
12 n
13 En
En el
el ms.
ms. aébni a
r7k‚
14
12
f.7v
au venit înaintea15 craiului carele i-au zis:

110 - Lionone, eu am trimis să te cheme pentru că tu eşti cela în carele eu mai
mult mă încredinţez decît oricine altul în lume. Şi că aceasta ce eu zic este
adevărat tu vei vedea, căci eu voi să-ţ încredinţez în mîinele tale comoara cea
(100) mai mare ce am în lumea aceasta, adecăte pe fiul mieu Iosafat, carele voi să
fie supt paza ta pînă la patrusprezece sau cincisprezece ani 16. Voi ca tu să aibi
115 doisprezece copii tineri şi un dascal, şi fiecare dentr-acei copii să fie de vîrstă de
cincisprezece sau de doaozeci de ani. Şi voi ca fiul mieu să lăcuiască într-un
palaţ, într-acestaş chip, ca nici tu, nici acei tineri, nici dascalul să-i (105) numiţi
numele lu Iisus Hristos, nici al creştinilor, şi tu să nu laşi pe nimeni să grăiască
cu dînsul, afară numai den cei ce vor fi cu dînsul în palaţ. Şi voi ca toţi voi să-l
120 învăţaţi17 dupre cum vă va zice înţeleptul filosof. Şi cînd fiul mieu va fi //
venne dinanti al Re & lui disse:

“O, Lionone, vi ho mandato per te perché tu sei colui in che tengo più fidanza che
in persona al Mondo. & che sia il vero tu vedrai ch’io mi voglio fidar di te del maggior (100)
tesoro che io habbia in questo Mondo, cioè del mio figliuolo Giosafat, il quale voglio che sia
in tua guardia infin’a quattordeci o quindeci; & voglio che tu |- 8-| habbi dodeci donzelli &
vn Maestro, & ciascuno di questi donzelli habbi quindeci o venti anni. & voglio che stia il
mio figliuolo in vn Palazzo in tal modo che né tu, né li Donzelli, né il Maestro non gli (105)
debba raccordare Giesù Cristo, né gli Cristiani, & che tu non gli lasci parlare da huomo
alcuno, eccetto da quelli che saranno con lui nel Palazzo. & voglio che tutti voi
l’ammaestriate come vi dirà il Sauio Filosofo. Et quando il mio figliuolo hauerà
15
16 En
En el
el ms.
é
na iT5
ms. ani
17
En el ms. év7cŒaci
13
f.8r
de cincisprezece ani18, voi vedea de l-ai învăţat bine în bune obiceiuri. Şi, de
(110) l-ai păzit bine, tu îm vei fi mai iubit decît orice om al aceştii lumi. Şi orice ai
pofti şi mi-ai cere, avînd, ţi-aş da. Iar de vei face tu într-alt chip şi împotrivă19
125 acestor
lume. Şimele zise, tuinima
niciodată îm vei
să fivaneprietenul
odihni pînăcelcînd
maieumare ce lipsi
te voi eu aşşiavea într-această
de averea şi de
viaţa ta şi pe tine şi pe tot neamul tău şi pe dascalul şi pe copiii (115) tineri încă.
Drept aceea socoteşte de a face pază şi streajă fiului mieu Iosafat, ca eu să-ţ fiu
pururea dator a-ţ sluji. Şi de nu vei tu aceasta să faci, răspunde-m voinţa ta.
Atuncea Lionone au zis:
130 - Doamne, eu sînt gata această streajă fiului vostru a face şi vei fi (120)
pururea vesel şi odihnit.
Atuncea craiul numaidecît au poruncit a face un palaţ frumos, dupre cum
îi zisese înţeleptul filosof. Şi cînd Iosafat au ajuns în vîrstă de trei ani20, craiul au
poruncit //
quindeci anni, vederò se l’hauerai bene ammaestrato in buoni costumi. & se (110) tu
l’hauerai fatto buona guardia, tu sarai colui che mi sarà più caro che huomo di questo
Mondo. & non mi potresti dimandar cosa ch’io non te la dessi s’ella si potesse hauere. & se
tu farai il contrario di ciò che t’ho detto, tu sarai il mio maggior nemico c’habbia in questo
Mondo & giamai il mio cuore non poserà infin ch’io non t’habbia deserto dell’hauere &
della persona te & tutti li tuoi parenti, & il Maestro & anco li (115) Donzelli. Però pensa di
fare tal guardia al mio figliuolo Giosafat, ch’io ti sia sempre obligato a seruire. & se tu non
lo voi fare rispondi a me la tua volontà”.
All’hora Lionone disse:
“Signore,
sarete (120) sempreioallegro
sono &apparecchiato
contento”. a far tal guardia al vostro figliuolo, che voi ne
Et all’hora il Re incontinente fece fare vn bel Palazzo, sì come li haueua detto il
Sauio Filosofo. & quando Giosafat hebbe compito i tre anni, il Re mandò
18
19 En
En el
el ms.
ms. ani
époTrŒiv7
20
En el ms. ani
14
f.8v
135 să vie boieriul, adecăte Lionone şi copiii şi dascalul şi înţeleptul filosof. Şi (125)
numaicît ei au venit toţi înaintea21 craiului. Şi craiul au zis înţeleptului filosof:
- Eu voi ca tu să înveţi pe boieriul mieu Lionone şi pe copii şi pe dascal
în ce chip trebuie filosof
Înţeleptul ei să păzească şi să hrănească pe fiul mieu.
au răspuns:
140 (130) - Foarte bucuros voi face, şi numaicît el au început a învăţa 22 pe zisul
Lionone şi pe copii şi pe dascal în ce chip era trebuinţă să păzească şi să înveţe ei
pe Iosafat. Şi dupe ce înţeleptul filosof au învăţat 23 bine pe toţi ceea ce să
cuvinea lor să facă, craiu le-au poruncit că supt pedeapsa vieţii lor trebuia ei să
asculte şi să facă tot ceea ce înţeleptul filosof le zisese. Şi numaidecît (135)
145 Lionone şi dascalul şi copiii 24, cu Iosafat împreună25, s-au dus în palaţ care craiul
poruncise de l-au făcut. Iosafat apoi, fiind în palaţ după cîtăva vreme, s-au făcut
el foarte frumos şi drăgăstos şi gingaş; aşa dupre aceea, craiului i-ai venit //
per il Barone, cioè Lionone, & per li Donzelli & per il Maestro & per il Sauio Filosofo. &
(125) subito loro andarono tutti dauanti al Re, & lui disse al Sauio Filosofo:
“Io voglio che tu ammaestri il mio Barone Lionone & li Donzelli & il Maestro in
qual modo debbano guardare & nutrire il mio figliuolo”.
Il Sauio Filosofo ri- |-9-| spose (130) volentieri sarà fatto, & incontinente lui
comminciò ammaestrare il detto Lionone & li Donzelli & il Maestro in qual modo
douessero guardare & ammaestrare Giosafat. Et quando il sauio Filosofo hebbe bene
ammaestrati tutti di ciò che essi doueuano fare, il Re commandò loro che, sotto pena della
testa, douessero obbedire & far tutto quello quello che haueua detto il sauio Filosofo. &
incontinente (135) Lionone & il Maestro & li Donzelli con Giosafat n’andorno nel Palazzo il
quale haueua fatto fare il Re. & quando Giosafat fu stato alquanto tempo nel Palazzo, venne
molto bello, gratioso & dilettevole. Venne poi
21
22
En el ms. év7ca
23
24 En
En el
el ms.
é
v7c‚a
ms. kopYi
25
En el ms. éprÄn7
15
f.9r
poftă a merge să vază pe fiu-său şi, aflîndu-l aşa de frumos şi drăgăstos, multă
(140) bucurieau avut; şi nu putea să rabde opt zile a trece de a nu merge el la
150 palaţ a-l vedea iar şi, cînd era acolo cu dînsul, nu putea să să dăspărţească pentru
multa 26 ce-i poftea. Şi lăcuind Iosafat în palaţ în şapte ani,
dascaluldragoste şi binele
lui îl învăţa 27 a scrie, a citi, şi el avea bună minte şi înţelegere a învăţa 28.
Şi în treisprezece ani învăţase el atîta învăţătură şi ştiinţă, cît dascalul (145) foarte
să minuna şi zicea cătră Lionone că, de va avea viaţă Iosafat, el va fi mare filosof.
155 Iosafat era atîta de înţelept şi drăgăstos, cît Lionone şi tinerii foarte tare să
minuna văzînd adesea că el filonichisea şi disputăluia cu dascalul său de nişte
lucruri şi întrebăciuni de cari însuş dascalul rămînea încremenit, şi nici vrea să-i
răspunză de frica craiului. Şi lăcuind Iosafat în (150) palaţ patrusprezece ani29,
craiul adeseori mergea să-l vază. Şi văzîndu-l atîta de înţelept, fru- //
voglia al Re d’andare a visitare il suo figliuolo & trouandolo così bello e diletteuole,
n’hebbe grande (140) allegrezza & non poteva stare otto giorni che non andasse al Palazzo a
ritrovarlo, & quando era con lui non sapeva partirsi per il gran bene che lui gli voleua. Et
stando Giosafat nel Palazzo per sette anni, il suo Maestro gli insegnaua a leggere; & esso
haueua buon’intelletto d’imparare. & stando per anni tredeci, egli haueua imparato tanta
scienza che il Maestro (145) forte se ne maravigliaua e diceua a Lionone: se Giosafat hauerà
vita, lui sarà vn gran Filosofo. Giosafat era tanto sauio e gratioso che Lionone e gli Donzelli
forte si marauigliauano vdendo spesse volte che lui disputaua con il suo Maestro di certe
questioni delle quali esso Maestro ne restaua stupefatto, né gli voleua rispondere per paura
del Re. Et stando Giosafat nel Palazzo (150) per anni quattordeci, il Re spesse volte l’andaua
a visitare & vedendolo tanto sauio, bello
26
En el ms. bYnl5
27
28 En
En el
el ms.
é
7caa
ms. évv7c
29
En el ms. ani
16
f.9v
160 mos şi drăgăstos, avea el atîta bucurie cît nu să putea spune mai multă în lume.
Şi zicea în sine însuş: „Adevărat este că ceea ce au zis acel filosof au fost
minciună, carele au zis că voi avea multă durere de fiul mieu, de vreme (155) ce
eu am atîta
mîhnire ca săbucurie şi mîngîiere
să poată potrivi cît niciodată
aceştii n-arCînd
bucurii”. puteaIosafat
fi vreoaudurere
ajuns sau
la
165 cincisprezece ani30, el mai mult iubea unul den cei doisprezece copii decît toţi
ceialalţi căruia i-au zis:
- Tu eşti acela în carele eu am mai multă încredinţare decît ori în care
(160) dentr-aceşti soţii ale tale. Drept aceea, te poftesc, pentru dragostea mea, ca
tu să-m spui pentru ce pricină tată-mieu mă ţine aicea închis. Şi, de tu îm vei
170 spune adevărul, eu îţ făgăduiesc că voi ţinea aşa taină şi ascuns cît nimenea într-
această lume nu va şti niciodată; iar de tu nu-m vei spune adevărul, şi eu apoi voi
afla de la vreunul dentr-a- //
& gratioso, ne haueua tanta allegrezza che al Mondo non se ne potria dir più. & diceua fra se
medesimo: ‘Ben fu falso il detto di quel Filosofo qual disse che |- 10-| haueria molto dolore
del mio figliuolo, conciosia (155) che io ne ho tanta allegrezza & consolatione che lui non
mi potria mai dare tanto dolore, né grauezza che si comparasse a questo diletto’. Et quando
Giosafat entrò ne’ quindeci anni, egli voleua più bene a vno di quelli dodeci donzelli che a
tutti gli altri, & gli disse:
“Tu sei colui nel quale ho preso più sicurezza che in alcuni (160) di questi tuoi
compagni. Imperò io ti prego per il mio amore che tu mi debbi dire per qual cagione il mio
Padre mi tiene qui serrato, & se tu mi dici la verità, io ti prometto che ti tenerò tanto celato
che huomo di questo Mondo non saprà mai. & se tu non mi dici la verità & che io la possa
sapere da qualch’vno di questi altri
30
En el ms. anni
17
f.10r
(165) ceşti ai tăi soţii, eu îţ făgăduiesc că tu îm vei fi vrăjmaşul cel mai mare ce aş
avea într-această lume.
175 Înţelegînd copilul zisele lu Iosafat, au plecat faţa lui către pămînt neştiind
ce să răspunză,
craiul va porunciunde
să-m gîndea în sine
taie capul. însuş
Iar de nu-izicînd: „De eu
voi spune euluivoi(170)
spune adevărul,
adevărul, şi-l
va putea el afla, eu apoi voi fi mare neprieten stăpînului mieu Iosafat”. Unde
copilul sta ca un mut şi nu grăia. Iosafat i-au zis:
180 - Spune-m adevărul şi nu te îndoi de nimica.
Aşa copilul, văzînd pofta stăpînului său Iosafat, au zis:
- Doamne, cînd ai fost născut, craiul au poruncit să vie cinci înţelepţi
(175) filosofi şi ei viind, le-au zis că el vrea să ştie ce fel de întîmplare vei avea. Şi
un înţelept filosof au zis cum că vei să fii şi să te faci creştin, unde pentru această
185 pricină craiul, temîndu-se ca să nu te faci creştin, te ţine închis într-acest palaţ
pînă cînd vei împlini31 cincisprezece ani, apoi te va lăsa să ieşi afară şi te va
însura.
(180) Aşa auzind aceasta //
(165) tuoicompagni, io ti prometto che tu mi sarai il maggior nemico che habbia in questo
Mondo”.
E quando il Donzello hebbe inteso il detto di Giosafat, volse la faccia sua verso la
terra & non sapeva quello che douesse rispondere, onde pensaua fra se medesimo, dicendo:
‘Se io dico la verità, il Re mi farà tagliar la testa. & se io non gli dico (170) la verità, & che
lui il possa sapere da altri, io sarò poi nemico del mio Signor Giosafat’. Onde che il
Donzello staua muto & non parlaua.. et Giosafat gli disse:
“Dimmi il verovedendo
Et il Donzello, & non dubitar
pur la di cosa alcuna”.
volontà di Giosafat suo Signore, disse:
“Signore, quando voi nascesti, il Re mandò per cinque sauij (175) Filosofi & gli
disse che lui voleua sapere che ventura voi doueui hauere, & vn sauio Filosofo disse che voi
doueui essere Cristiano, onde per questo il Re, per paura che voi non diventasti Cristiano, vi
tiene serrato in questo Palazzo fin che hauerete fornito quindeci anni, & poi vi lascierà di
fuora & vi darà moglie”.
(180) Et quando |-11-| Giosafat
31
En el ms. éplini
18
f.10v
Iosafat de la copil s-au veselit foarte tare înţelegînd pricina pentru ce era închis
190 în palat. Iosafat, stînd cîteva zile într-acestaş chip, i-au venit lui atîta poftă a işi
den palaţ cît nu putea afla loc de a-l ţinea. Unde au chemat el la sine pe boieriul
lui Lionone
(185)
şi i-au te
- Lionone, zis:rog să-m dăşchizi poarta palaţului căci voi să ies afară ca să
mă primblu. Lionone, înţelegînd zisa lu Iosafat, i-au răspuns şi i-au zis:
195 - Eu nu-ţi voi deşchide poarta pînă cînd eu nu voi avea voie de craiul,
tatul tău. Iosafat i-au zis:
- Du-te dară, te rog, de ia voie de la dînsul. Şi aşa numaidecît Lionone
(190) s-au dus la craiul şi i-au zis:
- Doamne, fiul vostru Iosafat are mare poftă a işi afară den palaţ ca să
200 meargă la primblare. Avînd această veste, craiul au avut multă durere şi mîhnire
şi i-au zis:
- Eu îl voi lăsa a işi afară într-una dentr-aceste zile. Şi sosind acea zisă
(195) zi, craiul au mers la Iosafat şi i-au zis:
- Fiule, ce pofteşti tu? Şi Iosafat, îngenuchind //
Giosafat hebbe inteso il detto del Donzello, ne fu molto allegro, hauendo inteso la cagione
perché lui era tenuto serrato nel Palazzo. Et stando Giosafat così per alquanti dì, gli venne
tanta volontà d’vscir fuora del Palazzo che quasi non trouaua loco che’l tenesse. Onde egli
chiamò a sé il suo Barone Lionone e gli disse:
(185) “O, Lionone, ti prego che tu mi vogli aprire la porta del Palazzo ch’io voglio
vscir fuora per andar a solazzo”. Et quando Lionone intese il detto di Giosafat, gli rispose &
disse:
“Io non vi aprirò la porta fin che io non hauerò licenza dal Re vostro Padre”. Et
Giosafat disse:
“Io ti prego tu vadi a pigliar licenza da lui”. Et incontinente Lionone (190) andò al
Re & gli disse:
“Signore, il vostro figliuolo Giosafat ha gran voglia d’vscir fuora del Palazzo per
andar a solazzo”. Quando il Re intese la nouella, hebbe gran dolore & dissegli:
“Io lo lascierò vscir fuora vn di questi dì”. Et quando venne il dì (195) predetto, il
Re andò a Giosafat & gli disse:
“Figliuolo, che voi tu?” E Giosafat s’ingenocchiò
19
f.11r
205 la picerele tătîne-său, i-au zis:

- Doamne, mă rog pentru dragostea voastră ca să binevoieşti a-m da voie
să ies afară dentr-acest palaţ căci eu am mare poftă a vedea cetatea. Şi au (200)
început-aNu plînge. Craiul,
plînge văzînd
căci eu multăla poftă
voi veni a fiului său,
tine într-una au zis: zile şi te voi lăsa
dentr-aceste
210 să ieşi afară ca să mergi să te primbli.
Şi numaicît craiul au işit de la dînsul şi au dat poruncă în toată cetatea ca,
cînd fiul său Iosafat va merge călare pen cetate, să nu stea afară nici un (205) om,
nici bărbat, nici fămeie, nici bătrîn ce ar avea vreo boală în trupul său, ci să să
tragă ei în casă. Şi să nu îndrăznească ei să stea nici la uşă, nici la fereastră ca să
215 poată fi ei văzuţi, supt pedeapsa vieţii, pentru ca să nu vază fiul său nevoile şi
mizeria aceştii lumi şi a cetăţii sale. Şi cînd fiul său va umbla călare pen cetate,
toţi cei tineri să stea gata înaintea32 porţilor lor, pentru ca, (210) cînd Iosafat va
trece, să meargă el împreună şi ca să-i poată el vedea. Sosind a treia zi, craiul,
împreună33 cu mulţi boieri, //
a piedi del Padre & gli disse:

“Signor, io vi prego per vostro amore mi vogliate dar licenza d’vscir fuora di questo
Palazzo che io ho gran voglia di veder la Città”, & (200) incominciò a piangere. & il Re,
vedendo la volontà grande del suo figliuolo, disse:
“Non piangere che io verrò a te vn di questi giorni e ti lasciare vscir di fuora per
andare a solazzo”.
Et incontinente il Re si partì da lui & fece bandire per tutta la Città che quando il
suo figliuolo Giosafat caualcarà per la Città che non sia fuori alcuna (205) persona, né
maschio, né femmina,
debbano ritirarsi in casané& vecchio che habbia
non ardischino starealcuna infermità
né a porta, sopra la che
né a fenestra sua possino
persona,esser
ma
veduti, sotto pena della testa, accio- |-12-| ché il suo figliuolo non vedesse la miseria di
questo Mondo & della sua Città. & che quando il suo figliuolo cavalcherà per la Città & che
tutti li giouani stiano apparecchiati alle loro porte, accioché (210) quando Giosafat passarà lo
debbiano accompagnare & che lui li possa ben vedere. Et quando venne il terzo dì, il Re con
molti Cauallieri
32
33
20
f.11v
220 au mers la palaţul lu Iosafat pentru ca să-l ducă la primblare. Atunci Iosafat au
işit den palaţ afară şi au încălecat pe cal. Unde umblînd călare pen cetate şi
văzînd atîta de frumoşi tineri cavalieri, cu mare zbor şi cîntări, Iosafat avea (215)
atîta
muieriveselie cît în
şi copile eralume mai mare
la ferestri nu săcaputea
şi în uliţe avea.
să vază Şi toţi carele
pe Iosafat tinerii era
şi tinerele,
atîta de
225 frumos şi drăgăstos cît tot norodul să minuna căci niciodată nu-l văzuse. Şi după
ce Iosafat s-au primblat călare pen cetate cît i-au fost pofta sa, craiul l-au dus iar
în palaţ. Şi au poruncit lu Lionone ca să nu-l lase să iasă (220) fără ştirea şi voia
lui. Şi după ce Iosafat s-au întors în palaţul său au început a grăi cu copiii lui şi a
le povesti de multa pompă şi zboruri şi de tinerii ce el văzuse în cetate. Iar unul
230 dentre copiii săi au început a zice:
- Doamne, de ai vedea afară den cetate munţii, văile, pasările şi verdeaţa,
ai avea îndoită veselie.
(225) Auzind Iosafat zisa copilului, numaicît i-au venit poftă a işi afară den
palaţ de iznoavă ca să vază //
andorno al Palazzo di Giosafat per menarlo a solazzo. All’hora Giosafat vscì fuora del
Palazzo & montò a Cavallo, onde cavalcando per la Città & vedendo tanta bella Gioventù di
Cauaglieri con gran festa & canti, Giosafat ne haueua (215) tanta allegrezza che al Mondo
non la poteua hauer maggiore. & tutti li giouani & Giouane, Donne & Donzelle stauano ai
balconi & nelle Piazze per vedere Giosafat quant’era tanto bello e gratioso che tutta la gente
si marauigliaua perché non l’haueuano mai più veduto. Et quando Giosafat hebbe cavalcato
per la Città a tutto il suo volere, il Re lo ritornò nel Palazzo & comandò a Lionone che non
lo lasciasse uscire (220) senza sua licenza. Et quando Giosafat fu tornato nel suo Palazzo, lui
incominciò a parlare
haueua veduto con li&suoi
nella Città. vnoDonzelli
delli suoidelle gran pompe
Donzelli e festea&dire:
gli cominciò della Giouentù che egli
“Signore, se voi vedesti fuori della Città i Monti, le valli, gli uccelletti & la verdura,
voi ne haueresti due volte tanta allegrezza”.
(225) Et quando Giosafat intese il detto del suo Donzello, incontinente gli venne
voglia d’vscir fuori del Palazzo vn’altra volta per vedere
21
f.12r
235 verdeaţa şi numaidecît au chemat pe un copil dentr-acei ai săi copii şi i-au zis:
- Du-te la tată-mieu şi-i zi despre partea mea că eu aş vrea să ies afară ca
să văz verdeaţa. Copilul numaidecît s-au dus la craiul şi i-au zis:
(230) - Doamne, fiul vostru are mare poftă a işi 34 afară den palaţ ca să vază
verdeaţa. Iar craiul i-au răspuns:
240 - Du-te şi-i zi că voi veni peste cincisprezece zile şi îl voi lăsa să meargă la
primblare.
Şi copilul, întorcîndu-se la Iosafat, i-au spus răspunsul ce craiul îi (235)
didese. Craiul apoi numaicît au dat poruncă, cum şi mai nainte făcuse, şi,
plinindu-se cincisprezece zile, craiul împreună cu mulţi cavalieri au mers la
245 palatul lu Iosafat şi l-au lăsat să iasă afară. Şi aşa încălecînd, au işit afară den
cetate. Şi cînd el cu boierii lui să depărtase de cetate doaoă miluri, au găsit un
frumos cîmp şi cavalierii ce era cu dînsul tineri au început a vîna. Aşa Iosafat
(240) au rămas împreună cu puţini cavalieri. Şi lua aminte şi să uita la flori, la
iarbă, la fiară, vînat şi la pasări şi foarte să veselea şi să bucura atîta cît, umblînd
250 el călare pentr-acel cîmp, în mijlocul drumu- //
la verdura & incontinente chiamò a sé vno delli suoi Donzelli & gli disse:
“Vattene dal Re mio Padre & digli da parte mia che vorrai vscir fuora per veder la
verdura”. Subito il Donzello n’andò dal Re |- 13-| e dissegli:
(230) “Signore, il vostro Figliuolo ha gran voglia d’vscir fuori del Palazzo per veder
la verdura”. Et il Re rispose:
“Va’ e digli che verrò a lui da qui a quindeci giorni e lo lasciarò andar a solazzo”.
Et il Donzello tornò a Giosafat & gli disse la risposta che il Re gli (235) haueua
fatta. Incontinente
quindeci il Re
dì, il Re con feceCauaglieri
molti bandire come
andò lui hauea fatto
al Palazzo prima, e&quando
di Giosafat fuvscir
lo lasciò il termine
fuora,die
salì a cauallo & caualcò fuora della Città. & quando lui con li suoi Baroni fu lontano dalla
Città due miglia, trouarono vna bellissima pianura, & quelli Cauaglieri Giouani, li quali
erano con lui, incominciarono a cacciare. Sì che Giosafat (240) rimase accompagnato da
pochi Cauaglieri & poneua mente alli fiori, alle herbe & alle bestie & agli vccelli & ne
prendeva grande allegrezza e festa di modo che, caualcando con tanta allegrezza per quella
pianura, in mezzo della via
34
En el ms. i[i
22
f.12v
lui era un orb şi unul ce avea lepra, cari cerea milostenie pentru dragostea
dumneizeilor lor. Iosafat, văzînd aceşti doi oameni într-acest chip făcuţi, nu (245)
mai cît s-au oprit şi să uita la dînşii căci îi părea o minune pentru că niciodată el
255
nu
săi: văzuse oameni într-acel făcuţi. Atuncea Iosafat au zis cătră unul den cavalierii
- Ce fel de oameni sînt aceştia ce sînt aici? Cavalieriul i-au răspuns:
- Aceşti oameni sînt aşa născuţi. Şi pot să fie sănătoşi. Şi poate fi că (250)
pentru păcatele le-au venit această boală. Iosafat au zis:
- Dar nu să nasc toţi oamenii sănătoşi şi cu ochi a vedea cum sîntem noi
260 amîndoi? Cavalieriul au zis:
- Omul să naşte orb, surd, şchiop şi ciung, dupre cum place lu
Dumnezeu. Iosafat, înţelegînd zisele cavalieriului, au zis:
(255) - Aşa dară, asemenea ar putea să-m vie şi mie şi ţie. Cavalieriul au
răspuns:
265 - Mulţi oameni să nasc sănătoşi, apoi le vin aceste boale, adecăte unii
şchiopi, alţii cu lepra, alţii ciungi. Într-acelaşi chip să poate întîmpla fiecăruia om
într-această lume. Drept aceea fieştine //
vi era vn cieco & vn leproso che domandauano caritade per amor delli suoi Dei. Et quando
Giosafat vidde questi duoi uomini così fatti, (245) incontinente ritenne il Cavallo & preseli a
guardare perché li pareva maraviglia, non hauendo mai più visti così fatti huomini. All’hora
Giosafat disse a vno delli suoi Cauaglieri:
“Quali uomini sono questi che sono qua?” Et il Cauagliero disse:
“Questi uomini sono nati così, e possono esser sani, e forsi (250) per li suoi peccati
gli è venuta questa infirmità”. Et Giosafat disse:
“Non nascono tutti gli huomini sani & illuminati come siamo noi due?” Et il
Cauagliero disse:
“L’huomo nasce cieco, assiderato, zoppo e mangagnato secondo che piace a Dio”.
Et quando Giosafat hebbe inteso il detto del Cauagliero, disse:
(255) “Così potria venire a me & a te”. Il Cauagliero rispose:
“Molti huomini nascono |-14-| sani, & poi gli vengono queste infirmità, cioè alcuno
zoppo, alcuno leproso, alcuno assiderato. Così può auuenire a ciascuna persona in questo
Mondo. Et imperò ciascuno
23
f.13r
(260) ce
este sănătos într-această lume trebuie să mulţumească lui Dumnezeu.
Cînd Iosafat au înţeles că şi el putea să fie bolnav cu lepra, şchiop şi orb,
270 cum era acei doi oameni, numaicît s-au înfricoşat şi au purces dentr-acel loc
zicînd: - Blemaţi cătră cetate. Şi întorcîndu-se el la palatul lui, au început a (265)
gîndi de acei doi oameni şi atîta s-au întristat cît nimica îi folosea mîncarea sau
băutura. Lionone, văzînd că Iosafat 35 are atîta melaholie în inema lui, s-au dus la
275 craiul şi i-au zis:
- Iosafat are atîta mîhnire în inema lui cît nu-i foloseşte mai nimic nici a
mînca, nici a bea, şi pricina eu nu ştiu. Însă mie mi s-ar părea a fi de a-i (270) da
mîngîiere, ca să-i trimiţi corui, ulei şi şoimi de ai voştri şi să-i dai voie, poftind el
să iasă afară, ca să meargă să vîneze pentru ca doar să aibă vreo plăcere. Craiul i-
280 au zis:
- Eu sînt odihnit36 de ceea ce tu îm zici. Şi numaidecît au poruncit ca să
dea copiii den casă ai lui în seama lu Lionone pentru ca să meargă ei să ducă
(275) pe fiul său la primblare. Şi Lionone s-au întors la //
(260) che è sano in questo Mondo deue ringratiar Iddio”.

Et quando Giosafat intese che ancor lui poteva diuenir leproso, zoppo e cieco come
erano quelli duoi uomini, incontinente prese gran paura della persona & partissi di quel
luogo e disse:
“Andiamo verso la Città”. Et quando Giosafat fu tornato al suo Palazzo, incominciò
a (265) pensare sopra questi duoi uomini & ne prese tanta malinconia che quasi non li
giouaua mangiare, né bere. Et vedendo Lionone che Giosafat haueua tanta malinconia nel
suo cuore, se n’andò
“Giosafat hadal Remalinconia
tanta & gli disse:nel suo cuore che quasi non gli gioua né mangiare, né
bere, & non so la causa. Però a me parrebbe ben fatto per (270) dargli conforto che voi gli
mandasti delli vostri Sparvieri, Falconi & Astori, & lasciarlo fuora a sua requisitione per
andare a vccellare, acciò prendesse alcun diletto”. Et all’hora il Re rispose:
“Io son contento di ciò che tu dici”. Et incontinente fece commandare che li suoi
Donzelli fossero dati a Lionone, accioché menassero (275) il suo figliuolo a solazzo. Et
Lionone ritornò al
35
En el ms. b7z7nd k7 YwsafÃa añadido en margen
36
En el ms. wdi‚
24
f.13v
palaţ şi au zis lu Iosafat:

285 - Craiul, tată-tău, îţ dă voie a merge la primblare să vînezi pasări şi să aibi
veselie.
Înţelegînd
(280) craiul au dat Iosafat
poruncăaceasta
în toatădecetatea,
la Lionone, foarte
ca şi mai s-au ca
nainte, veselit. Şi atuncea
toţi cavalierii să
fie gata pentru ca să meargă împreună cu Iosafat la vînătoare. Apoi au trimis
290 coruii lui, uleii şi şoimii, cotăi şi ogari. Iosafat au încălecat şi au mers la vînătoare.
Şi cînd au fost ei depărtaţi de cetate, patru miluri de loc, el, văzînd un cocor, au
poruncit să lase un şoim şi, văzînd războiul ce făcea cocorul cu (285) şoimul,
mult să veselea şi-i plăcea. Şi aşa au făcut vînătoare de pasări toată zioa aceea,
pînă au înserat. Şi aşa apoi întorcîndu-se ei către cetate, au trecut pe lîngă o
295 dumbravă, iar un om bătrîn işise afară dentr-o casă ca să vază pe Iosafat, şi omul
acesta era de vîrstă de o sută de ani şi nu avea dinţi în gură şi mai nici păr în cap
avea el şi umbla cu un toiag în mînă. Şi s-au întîlnit (290) cu Iosafat în mijlocul
drumu- //
Palazzo & disse a Giosafat:

“Il Re vostro Padre vi dà licenza che andiate a solazzo ad uccellare & che prendiate
diletto”.
Et quando Giosafat hebbe inteso Lionone fu molto allegro. Et all’hora (280) il Re
fece bandire per tutta la Città, come haueua fatto prima, che tutti li Giouini Cauaglieri
fossero apparecchiati per acoompagnare Giosafat alla Caccia. Et poi li mandò i suoi vccelli,
bracchi e leurieri. & Giosafat montò a cauallo & andò fuora a cacciare. Et quando furono
longi |-15-| della Città ben quattro miglia, lui vidde vna Grua e fece lasciar vn Falcone, &
vidde combatter
vccellorono tutto laquel
Grua co’l (285)
dì fin’alla Falcone,
sera. del che
Et quando n’hebbe
venne la seragran piacere
che essi e festa.verso
tornarono & così
la
Città, passarono appresso vna selua, & vn huomo vecchio era vscito fuor d’vna casa per
veder Giosafat, & questo huomo haueua ben cent’anni & non haueua denti in bocca, né
quasi capelli in capo, & andaua con vn bastone. & s’incontrò (290) in Giosafat in mezzo
della via.
25
f.14r
lui. Iosafat <văzînd > acest om aşa de urît, au ţinut calul şi s-au oprit, uitîndu-se la
300 dînsul. Apoi au zis către Lionone:
- Ce om este acesta ce este aşa de grozav şi pare că nu poate umbla?
Lionone i-au răspuns:
(295) - Acest om ce este aşa de grozav şi atîta de bătrîn este pentru căci au trăit
multă vreme într-această lume. Şi au pierdut dinţii şi chica şi încă şi căldura
305 firească. Şi puţină încă vreme poate trăi în lumea aceasta şi va muri el.
Iosafat, după ce au înţeles de la Lionone acestea, i-au zis:
- Cînd un om moare, ce să face? Lionone i-au răspuns:
(300) - Cînd un om este mort, îl îngroapă supt pămînt. Iosafat i-au zis:
- Omul, ştie el cînd trebuie să moară şi ce fel de moarte va să aibă?
315 Lionone au zis:
- Nimenea nu este carele să poată şti cînd va fi să moară, nici ce fel de
moarte va avea, fără numai Dumnezeu. Iosafat înţelegînd aceste cuvinte, (305)
numaicît au început a gîndi de moarte şi au zis:
- De vreme ce eu trebuie să mori şi să mă fac pămînt, ce-m foloseşte
320 mie bogăţia, frumoseţea sau încă de voi ajunge să fiu eu stăpîn într-această
lume? Şi aşa au început a socoti întru nimica //
Giosafat vidde quest’huomo sì sozzo, ritenne il cavallo & prese a guardarlo. Poi disse a
Lionone:
“Che huomo è questo che è così sozzo che par che non possi andare?”
Et Lionone disse:
(295) “Questo huomo, che è così sozzo e sì vecchio, è per esser stato gran tempo in
questo Mondo, che ha perduto i denti & i capelli & ancora il calor naturale. E poco può star
in questo Mondo che lui morirà”.
Et quando Giosafat hebbe inteso Lionone, gli disse:
“Quando l’huomo è morto, che se ne fa?” E Lionone gli disse:
(300) “Quando l’huomo è morto se ne va sotto terra”. E giosafat disse a Lionone:
“L’huomo sa quando deue egli morire & qual morte debbe fare?” Et Lionone disse:
“Non è alcuno che sappia quando deue egli morire, né qual morte egli ha da fare, se
non Dio”. E quando Giosafat intese le predette parole, cominciò (305) incontinente a
pensare sopra la morte, & disse così:
“Poich’io debbo morire & diuentar terra, che mi gioua ricchezza, né gentilezza, né
ancora ch’io debba essere Signore in questo Mondo?”. Et all’hora cominciò a disprezzare
26
f.14v
bogăţiile lumeşti şi a gîndi de moarte. Şi au zis către Lionone:

(310) - Blemaţi către cetate.
Şi întorcîndu-se el la palatul lui, numaicît iar s-au înturnat a gîndi de
325 moarte,
neîncetatzicînd în sine
avea frica însuş:
morţii „Poate
înaintea fi că eusăi.voiŞi muri
37 ochilor astăzi
nu putea nicisau mîine”,a unde
o plăcere avea
de nici un lucru sau veselie. Şi mai nici mîncarea sau băutura îi putea (315) ceva
folosi şi a-i da poftă. Dar Domnul nostru Iisus Hristos, văzînd curăţenia lu
Iosafat şi cum el să socotea pe sine însuş de nimica într-această lume a fi şi
330 totdeauna gîndea de moarte, i s-au făcut milă de dînsul. Şi numaidecît au trimis
un înger den ceri la un pusnic ce avea nume Varlaam, şi era de şaizeci de ani. Şi
trăise în pustietate a face pocăinţă treizeci de ani. Şi (315) lăcuia departe de
cetatea craiului Avenerio şase miluri. Şi au zis îngerul acelui pusnic:
- Du-te curînd la cetatea lu Avenerio craiului şi mergi la fiul său Iosafat
335 şi-i propoveduieşte în numele lu Iisus Hristos şi el să va în- //
ricchezze mondane & pensare sopra la morte. & disse contro Lionone:
(310) “Andiamo alla Città”.
Et quando Giosafat fu tornato al suo Palazzo, incontinente |- 16-| ritornò a pensare
sopra della morte, dicendo tra sé medesimo: ‘Forsi ch’io morirò hoggi o dimani’, onde che
di continuo portaua paura della morte dinanzi a gli occhi & non poteua prendere alcun
diletto, né quasi gli gustaua (315) mangiare né bere. Ma vedendo il Nostro Signor Giesù
Cristo la purità di Giosafat, & come lui si disprezzaua in questo Mondo & pensaua sempre
sopra la morte, gli venne pietà di lui. & incontinente mandò l’Angelo dal Cielo a vn Eremita
che haueua nome Barlaam, il quale haueua sessant’anni, & n’era stato trenta a far penitenza
nel Eremita:& (315) staua longi dalla Città del Re Auenerio sei miglia. Et l’Angelo disse a
queldeserto,
“Va’ tosto alla Città del Re & troua il suo figliuolo giosafat & predicagli il nome di
Giesù Christo & lui si conuertirà
37
27
f.15r
toarce şi apoi va întoarce el la credinţa creştinească toată India.

(320) Varlaam, înţelegînd porunca îngerului, numaicît s-au dus la cetatea
craiului Avenerio şi au mers în casa unui prieten al său credincios şi i-au cerut
împrumut 38 o haină cu carea s-au îmbrăcat peste rasa lui. Apoi au mers la poarta
340 palatului lu Iosafat şi au zis portarului:
- Deşchide-m, căci eu voi să grăiesc cu stăpînu-tău Iosafat. Portariul (325)
i-au zis:
- Tu nu poţi să intri, nici să vorbeşti nici într-un chip căci eu am poruncă
de la craiul stăpînul mieu ca să nu las pe nimenea a întra de nu voi avea voie de
345 la dînsul mai nainte. Varlaam i-au zis:
- De ai şti tu pricina pentru ce voi eu să-i grăiesc, numaicît mi-ai (330)
deşchide poarta. Dar să ştii că, de eu mă voi duce de aici şi Iosafat apoi aceasta
va şti că eu am fost aici şi că tu n-ai vrut să-m dăşchizi, el va fi mînios cu tine.
Portarul i-au zis:
350 - Pentru căci vei tu să-i grăieşti? Iar Varlaam i-au răspuns:
- Eu voi să-i grăiesc pentru că sînt un neguţător ce viu de departe şi (335)
am adus aici o piatră scumpă carea are această //
& poi lui conuertirà tutta l’India alla fede Christiana”.

(320) Et quando Barlaam hebbe inteso l’Angelo, se n’andò incontinente alla Città
del Re Auenerio & andò a casa d’vn suo fedele amcio & gli domandò impresto vn
vestimento di colore & se lo messe indosso sopra al cilicio. & poi andò alla porta del
Palazzo di Giosafat & lui disse al Portinaro:
“Apremi ch’io voglio parlare al tuo Signor Giosafat”. Et quel Portinaro (325) disse:
“Tu non puoi entrare, né parlare per niun modo perché io ho vn commandamento
dal Re mio Signore di non lasciar entrare alcuna persona se prima non ho licenza da lui”. E
Barlaam disse:
“Se tu sapessi la cagione perché io gli voglio parlare, incontinente (330) m’apriresti
la Porta. Ma sappi se io me n’anderò via e Giosafat il sappia che io sia stato qui e che tu non
mi habbi voluto aprire, lui si corruccierà teco”. Et il Portinaro disse:
“Perché gli vuoi tu parlare?” & Barlaam rispose:
“Io gli voglio parlare perché |- 17-| io son vn Mercante che vengo da lontani Paesi &
(335) ho portato qui vna pietra pretiosa la qual ha questa
38
En el ms. éprUm‚U
28
f.15v
bunătate şi folos că cine o va purta cu bună inemă nu va muri niciodată, şi de ar

fi orb, ciung, cu lepră, şchiop sau ar avea vreo boală alta, numaidecît el va fi
355 sănătos şi vesel. Pentru aceea eu o aduc la stăpînu-tău Iosafat că eu ştiu că el are
trebuinţă.
că eu o voiDar
ducesălaştiialtcădomn
de numare
mă vei lăsaotuvasăcumpăra
carele o duc lapentru
stăpînul tău (340)
o mare Iosafat,
comoară.
Înţelegînd portariul cele ce-i zicea neguţătoriul, cum că avea o piatră
scumpă39 atîta de bună şi de folositoare, i-au zis:
360 - Te rog ca să mi-o arăţi să o văz şi, de mi-o vei arăta tu, eu îţ (345)
făgăduiesc că te voi lăsa să întri în palaţ şi să vorbeşti cu stăpînul mieu. Varlaam
au răspuns:
- Eu nu voi să ţi-o arăt pentru că nu este cu dreptate a o vedea tu mai
nainte decît stăpînul tău; şi încă şi nici un om nu o poate vedea dentr-această
365 lume de nu va fi el curat (παρθενος) unde pentru că tu nu eşti παρθενος (350)
(adecăte fecior:), pentru aceea nu poţi să o vezi. Iar stăpînului tău Iosafat carele
este fecior voi să i-o arăt.
Porta- //
virtù che chi la porterà sopra di sé con buon cuore non morirà mai, e se’l fosse cieco o
sidrato o leproso o zoppo, o che hauesse alcun’altra infermità, incontinente lui sarà sano &
allegro. Sì che io la porto al tuo Signor Giosafat perché io so che lui ne ha bisogno. Ma
sappi che se tu non me la lasci portare al tuo Signor (340) Giosafat, che io la portarò da vn
altro gran Signore, il quale la comprerà per vn gran tesoro”.
Et quando il Portinaro hebbe inteso il Mercante che haueua vna Pietra Pretiosa di
tanta virtù, gli disse:
ti lascierò“Ioandar
ti prego che me alaparlar
nel Palazzo vogli almostrare & se tuEtmeBarlaam
mio Signore”. la mostri, io ti (345) prometto che
rispose:
“Io non te la voglio mostrare perché non è ragione che tu la vedi innanzi del tuo
Signore; & ancora non la può vedere persona alcuna di questo Mondo se non è vergine,
onde perché tu non sei Vergine (350) , però non la puoi vedere. Ma il tuo Signore Giosafat,
che è Vergine, glie la voglio mostrare”.
Et quando il Portinaro
39
En el ms. skUmb7
29
f.16r
riul, înţelegînd zisele neguţătoriului, ş-au adus aminte că Iosafat era παρθενος şi
370 au zis neguţătoriului:
(355) - Acum dară aşteaptă aici pînă cînd mă voi duce să grăiesc cu stăpînu-
mieu
IosafatIosafat
şi i-au şispus
să-itotspui
ceeacele
ce-icezisese
tu mi-ai zis. Şi numaicît
neguţătoriul. portariul
Iosafat i-au zis: s-au dus la
- Du-te şi lasă-l să vie.
375 Aşa portariul au mers şi au zis neguţătoriului ca să meargă sus. Iosafat,
(360) văzînd pe neguţător, l-au apucat de mînă şi l-au dus într-o cămară şi i-au
zis:
- O, cinstit om, vei să-m arăţi acea piatră scumpă ce ai? Varlaam i-au zis:
- Această piatră scumpă este atîta de frumoasă şi gingaşă cît nici un (365)
380 om dentr-această lume o poate vedea cu ochii capului de nu mai nainte o vede
cu ochii minţii. Iar Iosafat i-au zis:
- Cum să va putea vedea cu ochii minţei? Varlaam i-au răspuns:
- Mintea omului este a cunoaşte toate lucrurile aceştii lumi şi peste toate
acestea să cunoască pe făcătoriul său Dumnezeu Tatul. Căci, de nu (370)
385 cunoaşte omul pe făcătoriul său Dumnezeu, nu va putea el să vază această
scum- //
hebbe inteso il Mercante, si raccordò che Giosafat era Vergine & disse al Mercante:
(355) “Hora me aspetta qui fin che io vado a parlare al mio Signor giosafat & dirgli
ciò che tu mi hai detto”. Et incontinente il Portinaro se ne andò a giosafat & gli disse tutto
quello che il Mercante haueua detto. E Giosafat disse:
“Va’ e fallo venire di sopra”.
All’hora il Portinaro andò & disse al Mercante che douesse andar di sopra. Quando
Giosafat (360) vidde il Mercante, lo prese per la mano e menollo in vna Camera e disseli:
“O, Gentil’huomo, mi volete voi mostrare quella Pietra Pretiosa che voi hauete?”
Barlaam disse:
“Questa Pietra Preziosa |-18-| è tanto nobile e gratiosa che (365) nissun’huomo di
questo Mondo la può veder con gl’occhi del capo se prima non la vede con gl’occhi della
mente”. Et Giosafat disse:
“Come si potrà vedere con gl’occhi della mente?” Et Barlaam disse:
“La mente dell’huomo si è a conoscere tutte le cose di questo Mondo & sopra tutto
il suo Creatore Dio Padre. Che (370) se l’huomo non conosce il suo Creatore Iddio giamai
potria vedere questa pietra
30
f.16v
pă piatră. Iosafat au zis:

- Cine este făcătoriul mieu? Varlaam i-au răspuns:
- Făcătoriul tău este Dumnezeu Tatul, Fiul şi Duhul Sfînt, carele sînt (375)
390 trei obraze.marea
pămîntul, Dar şieste unalalte
toate Dumnezeu
făpturi numai şi este
ale aceştii lumi;cela ce aucelafăcut
şi este ce auceriul
trimisşi
într-această lume pe fiul său Iisus Hristos carele este Dumnezeu şi om, pentru ca
să mîntuiască rodul omenesc. Şi este cela ce au trimis îngerul a-m vesti şi a-m
zice ca să viu la tine şi să te învăţ a-l cunoaşte pe dînsul. Şi voi ca (380) să ştii tu,
395 Iosafat, că eu nu sînt neguţător, ci sînt un pusnic ce trăiesc în pustietate a face
pocăinţă pentru dragostea Domnului nostru Iisus Hristos, şi numele mieu este
Varlaam.
Iosafat au zis:
- Cine <este > acest Iisus Hristos ce tu zici că este Dumnezeu şi om?
400 Varlaam (385) i-au răspuns :
- El este cel ce au făcut împărăţia ceriului ce să cheamă rai. Şi într-acel rai
au făcut toţi îngerii şi arhanghelii. Şi i-au făcut într-atîta vrednicie cît nu este
limbă omenească ca să poată vreodată povesti. Şi între toţi //
pretiosa. E Giosafat disse:

“Chi è il mio Creatore?” Et Barlaam disse:
“Il tuo Creatore è Dio Padre, Figliuolo & Spirito Santo, il quale sono (375) tre cose
& pur è vn Dio solo & è colui che creò il Cielo e la terra, il mare & tutte l’altre cose di
questo Mondo, & è colui che mandò in questo Mondo il suo Figliuolo Giesù Cristo, il quale
è Dio & huomo, per salvare l’humana generatione & è colui che mi ha fatto annontiare
dall’Angelo ch’io
(380) tu sappi, douessi ch’io
Giosafat, venirenon
a tesono
& che t’ammaestrassi
Mercante, anzi iodisono
conoscere lui. &che
vn Eremita voglio
sto che
nel
deserto a far penitenza per amore di Nostro Signore Giesù Cristo, & il mio nome è
Barlaam”.
E Giosafat disse:
“Chi è questo Giesù Christo che tu mi dici che è Dio & huomo?” Et Barlaam (385)
rispose:
“Egli è quello che ha creato il Celestiale Impero che si chiama Paradiso & in questo
Paradiso creò tutti gli Angeli & Arcangeli, & gli creò in tanta dignità che non è lingua
humana che lo potesse mai contare. E fra tutti
31
f.17r
aceşti îngeri, el au făcut unul mai frumos decît toţi ceialalţi şi i-au pus (390) nume
405 Luceafăr. Unde Luceafărul, văzîndu-se el a fi cel mai frumos decît toţi ceialalţi
îngeri, s-au rădicat într-atîta trufie cît au zis lu Dumnezeu Tatul că el vrea să aibă
stăpînirea
milă şi harulraiului
lui. pentru că ziceaelaai lua
Şi au început să cuveni lui cuîngeri.
parte între dreptate, iar nu doară
Dumnezeu den
Părintele,
văzînd că Luceafărul lua parte între îngeri şi vrea el cu (395) trufia lui a avea crăia
410 vieţii vecinice, numaidecît l-au izgonit den rai şi l-au trimis în focul vecinic al
iadului să arză pururea cu cei ce-i urma lui. Şi fiind el făptura cea mai frumoasă
decît toţi ceialalţi îngeri, numai decît s-au făcut cel mai urît şi mai grozav. Şi
avînd el nume mai nainte Lucibello, i-au schimbat numele în Luceafăr şi toţi
ceialalţi îngeri ce au fost împreună40 cu el (400) izgoniţi den rai, toţi41 s-au făcut
415 diavoli şi sînt atîta de mulţi cît au umplut ei aerul şi iadul. Şi văzînd Domnul
nostru Iisus Hristos că îngerul păcătuise şi că //
questi Angeli, lui ne creò vn più bello di tutti gli altri & gli pose (390) nome Lucibello.
Onde che Lucibello, vedendosi il più bello di tutti gli altri Angeli, montò in tanta superbia
che disse a Dio Padre che lui voleua la Signoria del Paradiso per ragione che haueua in lui &
non per alcuna gratia. |-19-| & cominciò a pigliar parte a gli Angeli, & incontinente, vedendo
Dio Padre che Lucibello pigliaua parte fra gli Angioli & voleua per (395) superbia il Reame
di vita eterna, incontinente lo discacciò dal Paradiso & lo mandò nel fuoco eternale
dell’Inferno ad ardere sempre con quelli che lo seguiuano. & sì come lui era la più bella
creatura di tutti gli altri Angioli, incontinente diventò il più sozzo. & sì come haueua nome
Lucibello, gli trasmutò il nome in Lucifello & tutti gli altri Angioli, che furono (400)
discacciati insieme con lui dal Paradiso, sono tutti diventati Demonij, & sono tanti che loro
empirono&l’aria
peccato che & l’Inferno. Et vedendo il Nostro Signore Giesù Cristo che l’Angelo haueua
40
41
En el ms. to:
32
f.17v
scaunele raiului era deşarte, au zis: „Să facem omul în asemănarea noastră, carele
să poată plini scaunele raiului ce sînt deşarte de aceşti demoni ce au (405) fost
izgoniţi”. Şi atunci Domnul Dumnezeu au făcut omul de pămînt şi i-au pus
420 nume Adam.
rău, odată, cîndŞi Adam
apoi, văzînd
dormea,Dumnezeu
Dumnezeucăi-au
omul
scossingur într-această
o coastă lume
den laturea sta
stîngă
şi au făcut pe muiere şi i-au pus nume Eva. Şi după ce Dumnezeu au făcut pe
om şi pe muiere, i-au pus pe amîndoi în raiul dupe pămînt; şi le-au dat (410)
această poruncă ca den toate poamele raiului să mănînce, afară numai dentr-un
425 copaci să nu mănînce poame. Căci de vor mînca ei dentr-acela, numaicît ei vor
fi muritori. Diavolul, văzînd că Dumnezeu făcuse pe om pentru ca să plinească
scaunele raiului ce era deşarte, numaidecît au avut zavistie, gîndind că aceşti
oameni vor umplea acele scaune şi aşa eu nu voi (420) mai avea niciodată
miloserdie. Şi s-au schimbat el în chip de un şarpe şi au mers la Eva zicîndu-i:
430 „Pentru //
le sedie del Paradiso erano vacue, disse: ‘Facciamo l’huomo alla nostra similitudine, il quale
possa empire le sedie del Paradiso, le quali sono vacue di questi Demonij che sono (405)
stati discacciati’. Et all’hora il Signor iddio fece l’huomo di terra & gli pose nome Adamo.
& vedendo poi Iddio che l’huomo staua male solo in questo Mondo, vna volta che Adamo
dormiua, Dio gli cauò vna costa dal fianco sinistro & fece la Donna e gli pose nome Eua. Et
quando Dio hebbe fatto l’Huomo & la Donna, gli mise ambidue nel Paradiso Terrestre e gli
fece (410) questo commandamento: che di tutti li frutti del Paradiso douessero mangiare,
saluo di vn pomo, & se loro mangiavano di quel pomo, incontinente sarebbono mortali. Et
vedendo il Demonio che Dio haueua fatto l’huomo per empire le sedie del Paradiso, le quali
erano vacue,
(420) più incontinente
hauerò gli prese
misericordia. & siinuidia, pensando
trasfigurò se d’vn
in forma costoro
|- 20empiranno
-| Serpentequelle
& se sedie,
n’andòmai
da
Eua, dicendogli: ‘Perché
33
f.18r
ce nu mănînci tu dentr-acest copaci ce este aşa de frumos şi bun, că toate

celealalte nu plătesc cu nimica lîngă acesta?” Eva i-au răspuns: „Eu nu voi să
manînc pentru că Domnul nostru Dumnezeu ne l-au oprit, zicîndu-ne el că (425)
435
de
zis:vom
„El ţimînca, noi vom
l-au oprit a numuri,
mîncapentru
pentruaceea
căci nu
nu voi să să
va ca mănînc”. Iar şiDiavolul
ştii binele i-au
răul, dupre
cum ştie Domnul nostru Dumnezeu”. Aşa ea au luat den pomul ce era oprit şi
au mîncat. Apoi au luat alt măr şi l-au adus lu Adam, zicîndu-i: „Ia şi mănîncă
dentr-această poamă şi vei vedea că tu vei cunoaşte (430) binele şi răul, cum ştie
Domnul nostru Dumnezeu”. Atuncea l-au luat şi au început a mînca. Şi mîncînd
440 Adam şi Eva zisa poamă, Dumnezeu Domnul nostru, de carele nimenea să
poate ascunde, i-au văzut a mînca şi au zis: „Adam, pentru ce ai rumpt tu
porunca mea?” Adam au răspuns şi au zis: „Soţia carea mi-ai dat m-au făcut a
face aceasta”. Dumnezeu au zis: „Tu, (435) omule, vei mînca pîinea cu sudoarea
ta; //
non mangi tu di questo Pomo che è così bello & buono, che tutti gli altri non vagliono niente
appresso a questo?’ Et Eua gli rispose: ‘Io non ne voglio mangiare perché il Nostro Signor
Dio ne l’ha vietato, però che lui disse (425) se noi ne mangiaremo che moriremo, sì che io
non ne voglio mangiare’. Et il Demonio disse: ‘Lui l’ha vietato perché non vuole che sappi
il bene & il male come sa il Nostro Signor Dio’. Et lei prese a mangiare del vietato Pomo &
poi ne prese vn altro & lo portò ad Adamo e gli disse: ‘Piglia & mangia di questo Pomo &
vedrai che tu saperai (430) il bene & il male come sa il Nostro Signor Dio’. Et all’hora lo
prese a mangiare & mangiando Adamo & Eua il detto Pomo, Dio Nostro Signore (dal quale
niuno si può ascondere) li vidde mangiare & disse: ‘Adamo, perché hai tu rotto il mio
commandamento?’ Et disse:
l’ha fatto fare’. & Dio Adamo‘Tu,
rispose &Huomo,
(435) disse: ‘La compagnia,
mangierai la quale
il pane m’hauete
co’l tuo sudore data, a me
34
f.18v
445 şi tu, muiere, vei naşte cu mare durere”. Şi numaicît au trimis un înger den ceri
carele i-au izgonit afară den raiul pămîntesc şi i-au pus în lume. Şi fiind ei în
lume, numaicît s-au văzut ei a fi goli şi despuieţi de orice bine şi bunătate, căci
Adam
au făcutar fiîmpotriva
fost stăpîn peste orice
poruncei altă făptură, numaidecît
lu Dumnezeu, dar cum aşatoate
au păcătuit el (440)
făpturile şi
aceştii
450 lumi i-au fost lui împotrivă42 şi numaicît au fost închisă poarta raiului, cît nici un
om putea să mai între înlăuntru pentru păcatul acela. Şi văzînd Domnul nostru
Dumnezeu că nici un om putea să mai între în rai, ci încă mergea în iad şi îi
pedepsea43 pentru zisul păcatul lu Adam şi al Evei, i s-au (445) făcut milă de
neamul omenesc. Şi văzînd că nimenea putea răsplăti acel păcat ce Adam făcuse
455 împotriva44 lu Dumnezeu, care fără sfîrşit au trebuit ca să-l răsplătească Hristos
şi să pătimească muncă şi durere pe lemnul sfintei cruci pentru rodul omenesc
dupre cum era făcut acel păcat pen poama lemnului. Drept aceea el au voit să
vie într-această lume să ia //
e tu, Donna, partorirai con gran dolore’. Et incontinente mandò vn Angelo dal Cielo, il quale
gli scacciò fuora del Paradiso Terrestre & li misse nel Mondo. & subito che furono nel
Mondo, si trouorono nudi & spogliati d’ogni virtù & d’ogni bene perché Adamo saria stato
Signore sopra ogn’altra Creatura, ma così tosto come egli peccò & (440) contraffece al
commandamento di Dio, incontinente tutte le creature di questo Mondo contradissero a lui,
& subito fu serrata la porta del Paradiso che nessun huomo poteua più entrarci per quel
peccato. Et vedendo il Nostro Signor Iddio che niuna persona poteva andar in Paradiso, anzi
andauano all’Inferno & al Limbo per il detto pec- |- 21-| cato d’Adamo & Eua, gli venne
(445) pietade dell’humana generatione. & vedendo che niuna persona poteva sodisfare al
detto peccato,
che Cristo il quale haueua
lo soddisfacesse & fatto Adamo contra
che portasse pena &Dio, il quale
dolore su’l era senza
legno dellafine, fu di
Santa bisogno
Croce per
l’humana generatione & sì come per il frutto del legno fu fatto quel peccato. Però lui volle
venir in questo Mondo a prendere
42
43 En
En el
el ms.
é
5s7iv7
poTrŒ
ms. pd
44
En el ms. époTrŒiva
35
f.19r
(450) carne
omenească pentru ca să pătimească pentru neamul omenesc. Şi că
460 Dumnezeirea fiind împreunată cu omenirea să răsplătească acel păcat ce omul
făcuse. Dar după trei mii de ani ce Dumnezeu pusese pe Adam într-această
lume, i-au
Tatul s-au zis:
născut un Patriarh,
„Avram, eu îţ voicarele
trimiteavea
fiul numele Avram, căruia
mieu într-această lume,Dumnezeu
a lua trup
) omenesc den neamul şi rodul tău”. Aşa dară, după moartea lu Avram, au
(455
465 venit mulţi proroci cari au proorocit venirea lu Iisus Hristos şi aştepta ei cu
multă dorire. Şi după patru mii de ani ce Dumnezeu făcuse pe Adam, s-au
născut den norodul ovreiesc den neamul lui Avram şi al lu David o fecioară
carea au avut nume Maria. Şi după ce s-au născut, au fost dusă şi închinată (460)
templului (:biserică:) lu Dumnezeu şi au rămas ea acolo ca să slujască lu
470 Dumnezeu Domnului nostru pînă la patrusprezece ani. Şi această fecioară au
fost atîta de cinstită, sfîntă, ple- //
(450) carne humana acciò che per l’humana generatione portasse passione & che la
diuinitade congiunta con l’humanitade sodisfacesse quel peccato che l’huomo haueua
commesso. Ma doppo tre milla anni che Dio haueua messo Adamo in questo Mondo,
nacque vn Patriarca il quale haueua nome Abraham & Dio Padre gli disse: “Abraham, io ti
mandarò il mio figliuolo in questo Mondo a prendere carne (455) humana della tua stirpe &
generatione. Sì che doppo la morte di Abraham vennero molti Profeti li quali Profetizarono
l’auuenimento di Giesù Cristo & l’aspettauano con gran desiderio & dopo quattro milla
anni cher Iddio haueua creato Adamo, nacque del Popolo Giudaico della schiatta di
Abraham & David vna figliuola la quale hebbe nome MARIA. & come lei fu nata fu offerta
(460) al Tempio di Dio & lui stette a seruire Dio Nostro Signore fino alli quattordeci anni, e
questa Vergine fu tanto onesta, santa, umile
36
f.19v
cată şi curată cît au plăcut ea foarte lu Dumnezeu şi Dumnezeu i-au trimis pe

îngerul Gavriil cînd ea era închisă într-o cămară şi făcea rugăciune şi îngerul i
(465) s-au închinat zicînd: „Dumnezeu să te păzească, Mario, carea eşti plină de
475 daruri. Dumnezeu este cu tine”.

Fecioara, înţelegînd zisele îngerului, au avut multă ruşine şi frică şi foarte
s-au turburat. Iar îngerul i-au zis: „Nu te teme, Mario, căci pururea tu vei fi
fericită şi blagoslovită între toate alalte muieri şi blagoslovit va fi rodul (470) cel
ce vei purta în pîntecele tău”. Atuncea fecioara s-au turburat foarte, zicînd:
480 „Cum poate fi aceasta, ca să aib eu un fiu, căci eu nu voi să cunosc nici un om
şi am dat fecioria mea lu Dumnezeu?” Arhanghelul i-au răspuns zicînd: „Tu vei
avea pen puterea Sfîntului Duh, şi va fi fiul 45 lu Dumnezeu şi va avea nume
Iisus, şi vei fi curată şi fecioară (:παρθενος:) înaintea 46 naşterei şi în (475) naştere
şi după naştere”. Fecioara, înţelegînd zisele cuvinte ale îngerului, au zis: „Iată eu
485 sînt roaba Dumnezeului mieu, //
e casta che lei piacque molto a Dio e Dio gli mandò l’Angelo Gabrielle mentre staua serrata
in vna Camera & faceua oratione, & l’Angelo la (465) salutò dicendo: “Iddio ti salui,
MARIA, quale sei piena di gratia che Iddio è teco”.
Et quando la Vergine hebbe inteso l’Angelo, hebbe gran vergogna e paura & forte
si turbò. Et l’Angelo gli disse: “Non |- 22-| hauer paura, MARIA, che sempre tu sarai beata
& benedetta fra tutte le altre Donne, & benedetto sarà quel frutto (470) il qual portarai nel
tuo ventre”. Et all’hora la Vergine fu forte turbata dicendo: “Come può essere questo, che io
abbia figliuolo, che io non voglio conoscere huomo alcuno & ho data la mia virginità a
Dio?”. Et l’Angelo rispose & disse: “Tu l’hauerai per virtù dello Spirito Santo & sarà
figliuolo di ilDio & hauerà nomelaGIESV & hebbe
sarai pura (475)
parto, dopo parto”. Et quando Vergine intesoe ilVergine innanzi al parto,
detto dell’Angelo disse: nel
“Ecco io
sono l’Ancella del mio Signore,
45
En el ms. fijo
46
37
f.20r
(480) facă-se
cu mine cum lui place”. Şi cum au primit ea cele ce îngerul i-au zis,
numaidecît au fost îngrecată cu fiul lu Dumnezeu şi l-au purtat în pîntecele său
noaoă luni fără nici o pătire 47 sau durere. Şi cum s-au născut fiul lu Dumnezeu,
numaicît 48 lu
490 Dumnezeuaucevenit den cer
s-au născut mulţişi bunăvoinţă
în pace îngeri cîntînd
între„Slavă Ţie”
toţi (485) înălţatului
oamenii ai aceştii
lumi, pentru că Iisus Hristos au venit den ceri pe pămînt ca să mîntuiască
neamul omenesc.
După ce Varlaam au grăit aceste cuvinte, Iosafat au zis:
- Ce fel de viaţă petrecea acest al tău Iisus Hristos într-această lume şi cît
495 au trăit? Varlaam au răspuns şi au zis:
(490) - Viaţa lu Iisus Hristos au fost într-acest chip, că el s-au născut sărac, au
trăit sărac şi au murit sărac, şi cînd au fost el născut, nu avea nici casă, nici
învăliş, nici pat, nici perine, nici încă den destul ţoluri ca să poa< tă > învăli. Ci
încă mumă-sa l-au născut într-o peşteră unde era un bou şi un măgari şi l-au pus
500 în iesle49 în mijlocul lor unde ei mînca şi l-au învălit cu fîn. Şi atuncea //
(480) sia
di me secondo che a lui piace”. Et come hebbe consentito al detto dell’Angelo,
subitamente lei se ingrauidò del Figliuolo di Dio & lo portò noue mesi nel suo ventre senza
alcuna pena né dolore, & come fu nato il figliuolo di Dio, incontinente vennero dal Cielo
molti Angeli cantando “Gloria in excelsis Deo”, cioè Gloria sia a l’alto Dio, e che le nato
pace & buona volontade a tutte (485) le persone di questo Mondo perché Giesù Cristo è
venuto dal Cielo in terra per saluare l’humana generatione.
Et quando Barlaam hebbe dette le predette parole, Giosafat disse:
“Qual vita teneua questo tuo Giesù Cristo in questo Mondo & quando gli stette?” Et
Barlaam(490)
rispose & disse:
“La vita di Giesù Cristo fu così fatta, che lui nacque pouero, visse pouero,
morì pouero & quando nacque lui non haueua né camera, né coltra, né letto, né cassini, né a
pena tanti drappi che si potesse rivolgere dentro anzi che la Madre lo partorì in vna
Campanella dove erano vn Boue & vn Asino, & lo pose nel presepio in mezzo di quelli dove
loro mangiauano & lo riuolse nel fieno. & all’hora
47
48 V.
En párr.
el ms. én7Ã cŒaTUlUi
12.1.
49
En el ms. vjasl (?)
38
f.20v
(495) cunoscînd boul şi măgariul că era făcătoriul lor, au îngenuchiat la pămînt şi

i s-au închinat. Şi dupe aceea numaidecît au venit de la răsărit trei crai cari au
întrat într-acea peşteră şi au dat ei Domnului nostru Iisus Hristos poclon tămîie,
505
aur şi au
lumii, smirnă. Apoidecraiul
avut frică Irod,50 ştiind
a pierde că săsanăscuse
stăpînirea Mîntuitoriul
cerca ca să-lşi omoară.
şi-l (500) stăpînitoriul
Dar
mumă-sa iubită, aceasta înţelegînd, au fugit cu iubitul său fiu la Eghipet. Şi acolo
au lăcuit şapte ani, unde n-au vrut să fie cunoscută de nimenea. Şi cînd Iisus
Hristos era de treizeci de ani, au ales doisprezece apostoli ce umbla împreună 51
cu dînsul în soţie. Şi mergea dentr-un loc într-altul cu dînşii propoveduind şi
510 făcînd mari minuni: înviia morţi, (505) lumina orbii, curăţea cei ce avea lepră şi
făcea multe alte minuni, dupre cum povestesc cei patru evanghelisti, aşa cît tot
norodul mergea dupe dînsul, pînă în pustietate unde au fă- //
(495) conoscendo il Boue e |-23-| l’Asino che quello era il loro Creatore, s’ingenocchiarono
in terra & gli fecero riverenza. & incontinente venne d’Oriente tre Re, li quali entrorno in
quella Capanella e offerirno al nostro Signor Giesù Cristo Incenso, Oro & Mirra: e poi il Re
Herode, sapendo che era nato il Saluatore & il Signore del Mondo, hebbe paura di perdere la
sua Signoria & lo (500) cercaua per volerlo far morire. Ma ciò sentendo la sua diletta Madre,
se ne fuggì co’l suo caro Figliuolo in Egitto & iui stette sette anni che non volse esser
conosciuta da alcuna persona. Et quando Giesù Cristo hebbe trenta anni, elesse dodici
Apostoli che andavano in sua compagnia e andaua di terra in terra con essi predicando:
risuscitaua i morti, (505) illuminaua i ciechi, mondaua i leprosi & faceua altri miracoli assai,
come recitano i quattro Evangelisti, sì che tutto il Popolo gli andaua dietro fin’al deserto oue
fece
50
En el ms. pjadr5
51
39
f.21r
cut încă şi această minune ce cu cinci pîini şi şi doi peşti au săturat cinci mii de
oameni şi au prisosit dentr-acele cinci pîini şi doi peşti doasprezece coşuri de
515 (510) fărîmituri. Şi văzînd scriitorii, fariseii şi arhiereii că Iisus făcea atîtea minuni
şi întorcea
omoară. tot norodul
Şi pururea Iisusşiîi că nimenea
învăţa nu mergea
52 şi aceşti după
farisei nu aveadînşii,
atîta au socotit ca
îndrăznire ei să-l
să-l
facă să moară pentru că nu-i venise încă vremea cînd trebuia să moară. Şi cînd s-
au apropiat vremea morţii sale, au chemat el pe (515) apostolii săi şi le-au zis că
520 trebuia el să moară pentru norodul omenesc. Apoi el au zis: „Este unul între voi
carele va să mă hiclenească şi să mă vînză ovreilor cari mă vor lua şi vor pune să
mă bată şi să mă răstignească şi voi ucenicii miei mă veţ părăsi şi veţ fugi toţi”. Şi
cînd Iisus Hristos au plinit treizeci şi trei de ani, au sosit vremea cînd el trebuia
să moară. Şi aflîndu-se el (520) în gră- //
anco questo miracolo che con cinque pani & duoi pesci satiò cinque milla uomini, ne
avanzarono de’detti cinque pani & due pesci dodici sporte de (510) fragmenti, & vedendo
gli Scribi & Farisei & li Pontefici che Giesù Christo faceua tanti miracoli e conuertiua tutto
il Popolo & che niuno andaua dietro a loro si pensarono di farlo morire, & sempre Giesù gli
ammaestraua & questi Farisei non haueano tanto ardimento che lo potessero far morire,
perché non era ancor venuto il tempo che doueua morire. E quando si approssimò il tempo
della sua morte, lui chiamò (515) li suoi Apostoli & gli disse come doueua morire per
l’humana generatione, poi disse: “Egli è fra voi vno che mi vuol tradire & vendere alli
Giudei & quelli mi piglieranno & mi faranno battere & cruci- |- 24-| figere, & voi Discepoli
miei mi abbandonerete & fuggirete tutti”. Et quando Giesù Cristo hebbe compito trentatré
anni, venne il tempo che lui doueua morire, & stando Giesù (520) nell’Horto
52
40
f.21v
525 dină într-o seară cu ucenicii săi, au venit Iuda Iscariotul cu mulţi împreună de ai
lu Pilat, de ai scriitorilor, arhiereilor şi de ai preoţilor. Şi cînd Iuda au sosit
aproape de Iisus Hristos, l-au îmbrăţişat53 şi l-au sărutat, zicînd: „Dumnezeu să
te păzească, Domnul mieu”. Iar Iisus au zis:să-l
„Prietene, (525)
Atuncea ovreii s-au apropiat de Iisus, vrînd prinză. laŞi cine ai venit?”
el văzîndu-i atîta de
530 mînioşi au zis: „Pe cine cercaţi?” Ei au răspuns: „Pe Iisus Nazarineanul”. Atunci
Iisus au răspuns: „Eu sînt acela”. Iar ei auzind acel înfricoşat glas al Cuvîntului
Domnului nostru Dumnezeu, au căzut toţi pe pămînt ca nişte oameni răsipiţi. Şi
nici cum putea a să rădica în picere, pînă (530) cînd Domnul nostru au zis:
„Rădicaţi-vă, căci eu sînt acela”. Atuncea ei s-au rădicat şi prinzînd pe Iisus l-au
535 dus în Ierusalim în casa unui arhiereu carele avea nume Anna. Şi acolo i-au dat
mulţi pumni şi palme. Dupre aceea l-au dus la casa altui arhieru carele să numea
Caiafa şi acolo au avut //
vna sera con gli suoi Discepoli, venne Giuda Scarioth con vna gran compagnia della
famiglia di Pilato & delli Scribi, Pontefici & Sacerdoti, e quando Giuda fu appresso di Giesù
Cristo gli gettò le braccia al collo & basciollo dicendo: “Iddio ti salui, Signor mio”. E Giesù
disse: “Amico, a chi sei venuto?” & (525) all’hora li Giudei si approssimorno a Giesù per
volerlo prendere & lui, vedendo loro così adirati, disse: “Chi cercate voi?” & loro risposero:
“Giesù Nazareno”. Et all’hora Giesù rispose: “Io son quello”. & loro, vdendo quel terribile
suono della parola del Nostro Signor Iddio, cederono tuti in terra come gente dispersa né
mai poterono leuarsi in piedi infino (530) che il Nostro Signore disse: “Leuateui che io son
quello”. & all’hora si leuorono & presero Giesù & lo menarono in Gierusalem in Casa di vn
Pontefice il quale haueua nome Anna, & iui gli diedero molti pugni & guanciate. Poi lo
menarono a Casa di vn altro Pontefice il quale haueua nome Caifas & iui ricevette
53
En el ms. ébr7ci[‚a
41
f.22r
multă ocară şi batjocură. Apoi dimineaţa l-au dus la Pilat. Atunci Pilat l-au (535)
ispitit şi l-au întrebat şi, neaflînd în lui nici o pricină ca să trebuie el să moară, au
540 zis norodului ovreiesc că el nu vrea să facă să moară un sînge nevinovat, pentru
că
fie „Mă doareasupra
pururea inema de aceasta”.
noastră şi Atuncea norodul
asupra fiilor au răspuns:
noştri”. „Acestvăzînd
Aşa Pilat, sînge alvoia
lui
norodului, au poruncit să-l dăzbrace şi să-l lege strîns (540) de un stîlp. Apoi au
pus trei gărzi să-l bată atîta cît den tot trupul îi curgea sînge. Apoi au pus de l-au
545 îmbrăcat cu văşmînt şi a şădea pe un scaun şi i-au pus în cap o coroană de
ghimpi în cap, carea îl pătrundea pînă în creiri. Apoi i-au dat în mînă o trestie
lungă şi i-au legat ochii cu o cîrpă. Şi cîte o dată îi dăscoperea fruntea zicîndu-i:
„O, craiul ovreilor, Dumnezeu să te (545) mîntuiască”. Şi alţii pentru ca să-i dea
mai multă muncă şi mai grea, îi zmulgea părul den barbă şi alţii îi scuipa 54 în
550 obraz şi era mai fericit cel ce ştiia să-i facă mai rău. Apoi zicea: „Proroceşte //
gran vergogna & villania. & poi la mattina lo menorno da Pilato. Et all’hora Pilato lo (535)
essaminò & non trouò in lui cagione alcuna perché lui dovesse morire & disse al Popolo
delli Giudei che lui non voleva far morire il giusto sangue perché “Il cuor di ciò mi langue”.
Et all’hora il Popolo disse: “Questo suo sangue sia sempre sopra noi & sopra li nostri
figliuoli”. Et all’hora, vedendo Pilato la volontà del Popolo, lo fece spogliare & legare
stretto (540) a vna colonna & poi lo fece battere da tre Manigoldi, sì che la carne gli pioueua
tutta sangue |-25-| & poi lo fecero vestire di porpora e mettere assettato sopra di vna catedra
& gli missero vna corona di spine in testa, la quale gli penetraua infin’al cervello, & poi gli
missero vna canna longa in mano & gli imbendarono gli occhi con vna benda & gli
discoprivano alcuna fiata la fronte, dicendo: “O Re delli Giudei, Iddio ti (545) salui”. Et altri
per fargli
faccia: era più contento
graui tormenti, gli streppauano
quello che i peli fare.
peggio gli sapeva della&barba & altri gli“Profetiza
poi dicevano: sputavano nella
54
En el ms. skUpa
42
f.22v
cine te-au lovit”. Şi dupe ce ei aşa l-au batjocorit, i-au pus crucea în spinare şi
l-au dus în muntele Căpăţînei şi acolo l-au răstignit. Şi i-au ţintuit cu cuie (550)
mîinele şi picerele, şi pentru ca să-i facă mai multă ocară l-au răstignit între doi
555
tîlhari. Şi cînd
blestemaţii ovreiel i-au
era dat
aproape
fiere de moarte, cu
amestecată le-au
oţetcerut să-i Hristos,
să bea. dea să bea. Atuncea
simţind atîta
amărăciune cum era acea amestecare de fiere cu oţet, n-au vrut să bea. Şi de
vreme ce era acum la sfîrşitul vieţii sale şi ştiia că toate proorociile (555) cari
fusese de dînsul zise era împlinite, au strigat cu mare glas „Τετελεσαι”, adecîte că
toate prorociile s-au împlinit55; apoi, cînd era să moară, el au zis: „Πατερ γε χερα
560 σου παραθησοµαι το οψαµυ”, adecîte: „O, părintele mieu, îţ dau sufletul mieu”.
Şi numaidecît toată făptura aceştii lumi au avut durere de stăpînul său Iisus
Hristos carele murise. Soarele s-au întunecat şi (560) pămîntul s-au cutremurat.
Munţii au căzut, mormînturile s-au dăşchis, morţii au înviiat, zidurile biserecei
Ierusalimului s-au dăspicat. Şi văzînd //
chi t’ha dato”. Et quando loro l’hebbero così sbeffato, gli missero la Croce sopra le spalle &
lo menorono su’l Monte Caluario & iui lo Crocifissero & gli inchiodarono (550) le mani &
li piedi con chiodi di ferro & per fargli più vergogna lo Crucifissero in mezzo di duoi
Ladroni. Et quando lui fu appresso alla morte, gli domandò da bere & all’hora gli maladetti
Giudei pigliarono del fielo misto con aceto & gli diedero da bere. & quando Cristo sentì
tanta amaritudine com’era quella mistura di fiele & aceto, perché era già al fine della sua
vita e conosceva che tutte le profetie (555) , le quali erano dette di lui, erano compite, gridò
ad alta voce: “Consumatum est”, cioè sono consumate tutte le profetie. & poi quando venne
a morte, lui disse: “Pater in manus tuas commendo spiritum meum”, cioè “O, Padre mio,
t’arreccommando
Mondo mostraronol’anima miasuo
dolore del e loSignor
spiritoGiesù
mio”Cristo
& incontinente
il quale era tutte le ilcreature
morto: di questo
Sole si oscurò &
(560) la terra tremò, i monti caderono, li monumenti si aprirono, li morti resuscitarono, le
mura del Tempio di Hierusalem si aprirono. Et vedendo
55
En el ms éplYn‚i
43
f.23r
565 iudeii atîtea minuni, mulţi dentre dînşii s-au căit de aceasta ce-i făcuse şi zicea
între sineş: „Adevărat acesta era fiu al lu Dumezeu celui viu, carele au făcut
ceriul şi pămîntul”. Şi cînd Varlaam spunea patima lu Iisus Hristos şi cîtă (565)
pedeapsă el au
păcatele sale suferit
şi mai şi au56pătimit
să îneca pentru
suspinind păcătoşii, au început foarte a plînge
şi zicînd:
570 - O, dulcele mieu Doamne, cîtă muncă şi patimă ai răbdat pentru noi
păcătoşii. În adevăr eşti adevărat Dumnezeu şi om, fîntîna miloserdiei, căci Tu
erai stăpîn şi au vrut să fii slugă, Tu erai Dumnezeu şi au vrut să fii om, (570) Tu
erai bogat şi ai vrut să fii sărac, Tu eşti cela ce avea toate bogăţiile şi plăcerile
lumii şi ai vrut să trăieşti în nevoie şi în lipsă. Acum dară, Iosafat, socoteşte ceea
575 ce au făcut Iisus Hristos pentru ce pricină trebuia să sufere atî<ta > pedeapsă
într-această lume pentru noi păcătoşii? Căci El nu avea trebuinţă să cumpere
într-această lume aur sau argint, pentru că nu avea (575) trebuinţă, dar au vrut să
ne răscumpere pe noi cu scum- //
li Giudei tanti miracoli, gran parte di loro si pentirono di ciò che |- 26-| gli haueuano fatto &
dicevano così fra di loro: “Veramente costui era il figliuolo di Dio viuo, il quale creò il
Cielo e la Terra”. Et quando Barlaam diceva la Passione di Giesù Cristo & come lui
sostenne tante (565) pene e passioni per noi peccatori, cominciò forte a piangere li suoi
peccati e quasi strangosciaua, dicendo:
“O, dolce il mio Signore, quanta pena e passione hai sostenuto per noi
peccatori? Ben sei verace Dio & huomo, fontana di misericordia, che tu eri Signore e volesti
esser seruo, tu t’eri Dio & volesti esser huomo, (570) tu eri ricco & volesti esser pouero, tu
sei colui che haueua tutte le richezze & diletti del Mondo & volesti stare in povertà. Hora
pensa
pena inGiosafat quel c’haueua
questo Mondo per noi fatto Giesùche
peccatori, Cristo, perhaueua
lui non qual cagione lui douesse
a comprar in questoportare
Mondotanta
oro
né argento, che non ne haueua (575) bisogno, ma volse ricomperar noi col suo precioso
56
En el ms. énka
44
f.23v
pul Său sînge pentru ca să ne poată mîntui den păcatul ce au făcut Adam.
580 Iosafat, văzînd a plînge pe Varlaam şi auzind a povesti pedepsele ce
suferise Iisus Hristos pentru păcătoşi şi văzînd faţa lu Varlaam ce strălucea ca
soarele,
(580) -numaidecît au început
O, Varlaam, acest aIisus
plînge şi a zice:
Hristos nu putea să răscumpere norodul
omenesc într-alt chip, fără cît cu acest mijloc al lemnului crucei pentru ca să nu
585 fie pătimit El atîta nevoie şi pedeapsă?” Varlaam au răspuns:
- O, fiul mieu, Iisus Hristos de ar fi vrut, numai cu o picătură ce ar fi
răsipit den sîngele Său ar fi fost dăstul a răscumpăra o mie de lumi, aşa făcută
(585) cum este această lume. Dar Domnul nostru Iisus Hristos au vrut ca
pedeapsa să răspunză şi să fie potrivă cu păcatul. Căci cînd Adam, omul cel
590 dentîi, au rumpt porunca lu Dumnezeu, el au căutat la copaci cu ochii. Şi Iisus
Hristos au vrut ca să-i fie întîi ochii legaţi. Şi aşa cum omul au mers cu picerele a
lua poama şi au întins braţele a o zmulge, asemenea Domnul (590) nostru Iisus
Hristos au voit ca picerele şi mîinele Sale //
sangue acciò che ne potesse saluare da quel peccato che fece Adamo. Et quando Giosafat
vidde a piangere Barlaam & vdiua a contare le pene che haueua portato Giesù Cristo per li
peccatori, e vedeua la faccia di Barlaam quale risplendeua come il chiaro Sole, incontinente
lui cominciò a piangere & dire:
(580) “O, Barlaam, questo Giesù Cristo non poteva ricomperare l’humana
generatione per altro modo che per questo legno della Croce, accioché lui non hauesse
riceuuto tanta passione e pena?” Barlaam disse:
“O, figliuolo mio, se Giesù Cristo hauesse voluto con una sol goccia che hauesse
sparso così fatti (585)
come èdel tuo sangue,
questo. sarebbeSignor
Ma il Nostro stato sufficiente a ricomperar
Giesù Cristo volse cher mille Mondi
la pena corrispondesse alla
colpa che quando il |-27-| primo huomo Adamo ruppe il commandamento di Dio lui guardò
il pomo con gli occhi & Giesù Cristo volse che in prima gli fussero bendati gli occhi & così
come l’huomo andò con gli piedi a pigliar il pomo & distese le braccia per spiccarlo, così il
Nostro (590) Signor Giesù Cristo volse che li suoi piedi & le sue mani
45
f.24r
să fie ţintuit cu cuie de fier şi întinse pe lemnul Sfîntei Cruci. Şi dupre cum Adam
595 au mîncat mărul cu gura şi i-au părut a fi dulce, asemenea Domnul nostru Iisus
Hristos au voit să guste fiere şi oţet şi i-au părut amar. Unde au vrut El, într-
acestaş chip, ca patimile (595) lu Adam. Şi
cînd Iisus Hristos au fostSale
mortsă pe
să potrivească cu vina
cruce, au venit un ompăcatului
ce avea nume Iosif şi au
luat trupul Domnului nostru Iisus Hristos după cruce şi L-au îngropat într-un
600 mormînt nou. Şi fariseii au mers la Pilat şi i-au zis: „Doamne, pune să păzească
mormîntul unde au fost pus trupul lu Iisus Hristos pentru ca să nu-l fure
ucenicii57 lui şi apoi ei să zică că au înviiat, pentru (600) că el au zis că va înviia a
treia zi”. Aşa Pilat atunci au trimis slujitorii săi şi le-au poruncit ca să păzească
mormîntul trei zile, pentru ca să nu fure trupul lu Iisus Hristos şi apoi să zică că
610 au înviiat. Şi dupe ce Iisus Hristos au fost îngropat, el au înviiat a treia zi, dupre
cum zisese, şi au făcut un mare cutremur de pămînt atîta //
gli fussero inchiodate & disteso sopra il legno della Santa Croce, & così come Adamo
mangiò il pomo con la bocca & gli parve dolce, così il Nostro Signor Giesù Cristo volse
bere fiele & aceto & gli parse amaro sì che lui volse in tal modo che le sue pene
corrispondessero alla colpa del peccato (595) di Adamo. Et quando Giesù Cristo fu morto
su’l legno della Croce, venne vn huomo che haueua nome Nicodemo & tolse il corpo di
Nostro Signor Giesù Cristo giù dalla Croce & lo sepelì in vn monumento nuouo & li Farisei
andorono a Pilato & dissero: “Missere, farete guardare la sepoltura doue è stato messo il
corpo di Giesù Cristo, acciò che’l non sia rubbato dalli suoi Discepoli, & poi loro dicano
che’l sia risuscitato perché (600) lui disse che risuscitaria il terzo dì”. Et all’hora Pilato li
mandò della sua famiglia, gli commandò che douessero guardare il monumento per tre dì
acciò che il corpo di Giesù Cristo non sia rubbato, & poi dicano che’l sia risuscitato. Et
quando Giesù Cristo fu sepelito, lui risuscitò il terzo dì, come haueua detto, e fece vn gran
terremoto sì
57
En el ms. 8+nicYi

46
f.24v
(605) cît
toate strejile au căzut la pămînt. Şi văzînd strejile că el înviiase, s-au dus
ei la Pilat şi i-au spus cum că Hristos înviiase. Şi numaidecît el s-au arătat celor
trei Marii. Apoi s-au arătat celor doisprezece apostoli şi s-au dus ei împreună cu
615 cei şaptezeci
muntele de ucenici
Oliveto, şi cuarătat
şi el s-au alt bun
lornorod, atîta cîtloreraşi eiauofost
în mijlocul sută cu
şi cincizeci în
(610) dînşii
patruzeci de zile. Apoi i-au blagoslovit. Apoi atuncea s-au văzut un nor frumos
şi alb în care o ceată de îngeri ce cînta cu mare bucurie. Şi atuncea Iisus Hristos
s-au suit într-acel nor în mijlocul acelor îngeri şi s-au suit în ceri, şi aceasta au
620 fost joi în vremea prînzului. Şi cînd va fi sfîrşitul lumii, el va veni înviind toţi
morţii şi vor vedea ei pe Hristos în aer cu multă (615) slavă, împreună58 cu mulţi
îngeri. Şi toţi drepţii vor sta în partea dreaptă a lu Hristos şi toţi păcătoşii şi
osîndiţii59 vor sta despre partea stîngă, şi //
(605) chetutte le guardie cederono in terra. & vedendo le guardie che lui era resuscitato,
andorono a Pilato & gli dissero come Cristo era resuscitato. & incontinente lui apparse alle
tre Marie, & poi apparse alli dodici Apostoli & andarono insieme con li settanta doi
Discepoli & altra buona gente tanto che furono cento- |-28-| cinquanta sopra il Monte
Oliveto & gli apparse in mezzo di loro, & lì (610) stette per quaranta dì & poi gli diede la
beneditione. All’hora apparse vna nuvoletta bella e bianca, & in quella era vna compagnia
d’Angeli li quali cantavano & facevano grand’allegrezza. & all’hora Giesù Cristo salì sopra
quella nuuoletta in mezzo di quelli Angeli & ascese in Cielo, & questo fu in Giouedì
nell’hora del mezzo dì. Et quando sarà la fine del Mondo, lui verrà & resuscitarà tutti li
Morti & essi vedranno Cristo stare nell’aria con grandissima (615) Maestà & compagnia
degli Angeli, & tutti li giusti staranno dal lato destro di Christo & tutti li peccatori & dannati
staranno dal lato sinistro, &
58
59
En el ms. os7ndici
47
f.25r
Hristos va da hotărîrea60 judecăţii. Şi va zice drepţilor: „Fiii miei, veniţi a vă

625 veseli şi a sălăşlui întru împărăţia mea carea este gătită voaoă de la începutul
lumii”, iar păcătoşilor va zice: „O, blestemaţilor, duceţi-vă în focul vecinic cu
(620) diavolia sălăşlui în Hristos
iad”. Şi învorrai,fi adecăte
acolo înîntru
veci împărăţia
şi toţi ceicedrepţi vor merge
cu Domnul nostru Iisus niciodată sfîrşit
nu va avea. Cînd Iosafat au înţeles în ce chip Domnul nostru Iisus Hristos
630 venise într-această lume şi cum el au pătimit şi au murit pentru ca să răscumpere
norodul omenesc şi cum va veni el la sfîrşitul lumii a (625) judeca viii şi morţii,
numaidecît au căzut la picioarele lu Varlaam şi au zis:
- Eu crez în Domnul mieu Iisus Hristos, carele este adevărat Dumnezeu
şi om.
635 Şi au zis:
(630) - O, părintele mieu Varlaam, eu sînt odihnit a face tot ceea ce tu îm vei
porunci şi-m vei zice pentru ca să poci eu să fiu prieten Domnului mieu Iisus
Hristos, //
Christo darà la sentenza & dirà alli giusti: “Figliuoli miei, venite a godere & stare nel mio
Regno il qual è apparecchiato per voi da che’l Mondo cominciò”, & alli peccatori dirà: “Ah,
maledetti, andate nel fuoco eternale con (620) li Demonij a stare nell’inferno”, & gli
staranno in sempiterno & tutti gli giusti andaranno col Nostro Signor Giesù Cristo in
Paradiso, cioè in quel Regno che giamai non verrà meno. Quando Giosafat hebbe inteso
come nostro Signor Giesù Cristo venne in questo Mondo & come lui fu appassionato &
morto per ricuperare l’humana generatione, & come lui verrà alla fine del Mondo (625) a
giudicare i viui & i morti, incontinente si gittò ai piedi di Barlaam & disse:
& disse: “O, Barlaam, io credo nel mio Signor Giesù Cristo, il quale è vero Dio & huomo”.
(630) “O, padre mio Barlaam, io son contento di fare tutto quello che voi mi
saperete commandare & dire, acciocché possa essere vero amico del mio Signor Giesù
Cristo,
60
En el ms. hot7r5r5
48
f.25v
Fiul viului Dumnezeu.

640 Varlaam, văzînd că Iosafat să întorsese la credinţa creştinească, l-au (635)
îmbrăţişat61 în semn de dragoste şi de pace, apoi l-au blagoslovit. Şi după ce
Varlaam
opt zile şiaul-au
lucrat aşa cum
învăţat de bine, au voit
trebuia el să elvieţuiască
să rămîieşi împreună cu păcatele
a să păzi de dînsul înaceştii
palat
lumi şi cum trebuia să fie el curat de orice păcat trupesc şi că trebuia el să fie
645 milostiv cu săracii. Iosafat au zis:
(640) - Care viaţă este mai bună pentru ca să mă poci spăsi? Varlaam i-au zis:
- Domnul nostru au vrut să trăiască şi să moară sărac, unde ne învăţa că
noi trebu<ie > să urmăm drumul sărăciei şi să gîndim de moarte şi cum că
Dumnezeu va să vie să judece lumea. Apoi i-au zis:
650 ( 645
) - Eu voi ca să faci tu cum au făcut un crai carele pururea gîndea de
moarte şi cum Dumnezeu va să vie a judeca lumea cu foc şi cum el va zice
morţilor: „Rădicaţi-vă şi veniţi la judecata de obşte a lumii”. Unde acest crai
gîndea asupra acestui lucru atîta cît niciodată să putea //
figliuolo di Dio viuo”.

Et quando Barlaam vidde che Giosafat s’era convertito alla fede |-29-| Christiana, lo
prese e (635) abbracciollo in segno di caritade e di pace & poi lo segnò & lo benedisse. &
quando Barlaam hebbe operato così bene, volse stare in sua compagnia nel Palazzo otto dì
& l’ammaestrò come lui doueua viuere & guardarsi dalli peccati di questo Mondo & come
lui doueua stare casto & netto d’ogni peccato carnale, che doueua essere misericordioso alli
poueri. Et Giosafat disse:
(640) “Qual vita è migliore accioché mi possa saluare?” Et Barlaam disse:
“Il seguir
douessimo nostro laSignore volse
via della viuere
povertà & morirsopra
& pensare pouero, onde &
la morte ci come
ammaestraua
che Dio che
verrànoia
giudicare il Mondo”. & poi disse:
(645) “Io voglio che tu facci come fece vn Re il quale sempre pensaua sopra la
morte, & come Dio verrà a giudicare il Mondo per fuoco & come lui dirà alli Morti: ‘Leuate
su & venite al Giudicio vniuersale’. Onde questo Re pensaua tanto sopra questa cosa che
non si poteva mai
61
49
f.26r
veseli. Şi văzînd un frate al lui şi boierii lui că craiul niciodată să putea veseli,
655 s-au sfătuit a şti pricina de la dînsul, pentru ce era el aşa în gînduri şi fratele (650)
craiului i-au zis:
„Doamne,
Ştii foarte toţi mare
bine că eşti boieriidomn
voştrişifoarte să minunează
să stăpîneşti crăia ta căîn eşti
pace;aşaşi de
nu turburat.
este nici
un om ca să-ţ fie împotrivă la vrun lucru; şi în orice porunceşti eşti ascultat şi ţi
62
660 să supun şi fac ceea ce porunceşti. Şi eşti sănătos şi zdravăn (655) de trup şi ai
orice lucru poate să-ţ facă veselie. De unde dară este ce toţi să miră că te afli
atîta de gînditori”. Atuncea craiul au răspuns şi au zis:
„O, fratele mieu, nu te mira că eu sînt atăta de trist pentru căci eu gîndesc
de moarte şi cum Dumnezeu va să vie să judece pe morţi şi lumea şi va face
665 aspră hotărîre de judecată asupra păcătoşilor. Unde pentru aceea mă (660)
mîhnesc foarte”.
Frate-său, auzind zisele craiului, ş-au bătut joc de cele ce //
allegrare. & vedendo vn suo fratello & gli suoi Baroni che il Re non si poteva mai allegrare,
fecero consiglio di volere sapere la cagione da lui perché staua così pensoso, & il fratello
) del Re gli disse:
( 650
‘Missere, tutti li vostri Baroni si fanno grandissima meraviglia che voi state così
turbato. Voi sapete bene che sete gran Signore & hauete tutto il vostro Reame in pace & non
è alcuna persona che vi contrasti d’alcuna cosa & vi fanno ciò che sapete commandare. &
sete sano & fresco ( 655 ) della persona & hauete tutte quelle cose che vi dilettano, onde che
tutti si marauigliano che voi state così pensoso’. Et all’hora il Re rispose & disse:
‘O, fratello mio, non ti meraviglia se io sto così tristo percioché io penso sopra la
morte
onde di&ciò
come
me ( |-630
)-|ne
60 Dio verràforte’.
doglio giudicar il Mondo & darà aspra sentenza sopra i peccatori:
Et quando il fratello intese il detto del Re, se ne fece beffe di quello che
62
50
f.26v
auzise şi, ieşind de la dînsul, s-au dus să spuie boierilor toate cele ce-i zisese
craiul. Craiul, văzînd că frate-său îş bătea joc de aceasta ce el îi zisese, au socotit
670 şi au zis între sine: „Eu voi să ispitesc de este frate-mieu aşa de (665) siguros cum
elcarea
să arată”. Era obicei
el era hotărît într-acea
să moară, crăietrimitea
craiul că de vrun om făceaa vreo
doi toboşari suna greşeală pentru
la casa celui ce
făcuse rău şi greşală şi bătea ei atîta de mult cît toţi ai pămîntului aceluia ştiia cine
era ca să moară. Aşa dupe < ce > au trecut opt zile, craiul au trimis doi toboşari să
675 bată toba la casa frăţine-său. Şi au sunat toată zioa (670) aceea. Fratele craiului,
auzind a bate toba la poarta lui, au avut multă frică să nu fie el hotărît şi judecat
morţii. Şi numaicît au început a plînge. Şi au mers cu mare frică la casa craiului
şi, îngenuchind la picerele lui, i-au zis: „Doamne, pentru ce ai poruncit să bată
tobele la casa mea? Ce ţi-am făcut eu de m-ai judecat la //
haueua vdito & partitosi da lui andò a dire alli Baroni tutto quello che il Re gli haueua detto.
Et quando il re vidde che il suo fratello se ne faceua beffe di ciò che lui haueua detto, disse
fra di sé: ‘Io voglio provare se mio fratello è così (665) sicuro huomo come lui si fa’. Era
vna vsanza in quel Reame che se alcuna persona faceua alcun delitto per il quale lui fusse
condannato a morte, il Re mandaua duoi Trombetti a sonare alla casa di colui che haueua
commesso il male, e li faceuano tanto suonare che tutti quelli della Terra sapeuano chi era
colui che doueua esser morto. Quando fu in capo di otto dì, il Re mandò duoi Trombetti a
suonar alla casa di suo fratello & gli suonorno per tutto (670) quel dì. E quando il fratello
del Re sentì a suonare la Trombetta alla sua porta, hebbe gran paura che lui non fusse
giudicato a morte. & incontinente cominciò a piangere & andò con gran paura alla casa del
Re e lì s’ingenocchiò innanzi alli suoi piedi e gli disse: ‘Signore, perché mi hauete voi fatto
suonar le trombe alla mia casa? Che v’ho fatto io che m’hauete giudicato alla
51
f.27r
680 (670) moarte?” Craiul atunci, văzînd că frate-său avea mare frică, cît cu totul
tremura, l-au apucat de mînă şi i-au zis: „O, fratele mieu, tu ştii că eu îţ voi mult
bine şi ştii că n-ai făcut nici o vină ca să fii osîndit la moarte şi ai aşa de mare
frică dedară
Acum doisocoteşte
oameni lumeşti
cîtă fricăceeueutrebuie
încă ţisăi-am
aib trimis să-ţ bată
cînd gîndesc la poarta
de acea asprăcasei.
(675)
685 hotărîre ce va să dea Domnul nostru Iisus Hristos împotriva păcătoşilor cînd el
63
va zice: „Duceţi-vă, blestemaţilor, în focul vecinic carele s-au gătit voaoă şi
diavolilor de la începutul lumii”. Drept aceea, fratele mieu, nu-ţi bate joc de
mine, de eu stau atîta în gînduri de acea hotărîre a judecăţii ce Dumnezeu va da
în zioa judecăţii de-ţ este ţie frică de doi toboşari ce au (680) venit să bată la casa
690 ta”.
Voi încă, Iosafat, să-ţi spui şi altă pildă de un crai carele făcea mare
închinăciune şi cinste săracilor pentru ca ei să să roage lu Iisus Hristos ca să-l
mîntuiască de acea hotărîre ce va //
(670) morte?’ & all’hora il Re vidde che’l fratello hauea gran paura che quasi lui tremaua
tutto, lo prese per la mano & disse: ‘O, fratello mio, tu sai certo ch’io ti voglio grandissimo
bene, & sai che non hai commesso alcun male perché tu debba esser condannato a morte, &
hai sì gran paura di due persone mondane le quali io t’ho mandato a suonare a casa. Hor
pensa adunque quanta paura io debba hauere quando penso sopra quella aspra (675)
sentenza che darà il Nostro Signor Giesù |- 31-| Cristo a peccatori quando che lui dirà:
“Andate, maledetti, al fuoco eternale il quale fu apparecchiato a voi & alli Demonij fin dal
principio del Mondo’. E però, fratello mio, non ti far beffe di me se io sto pensoso di quella
sentenza che Dio darà il giorno del Giudizio se hai paura di duoi Trombetti che sono (680)
venuti a suonare Ancora,
a casa tua’.
Giosafat, ti voglio dire vn altro esempio di vn Re il quale faceua
gran riuerenza & honore alli poueri acciocché loro pregassero Giesù Cristo che lo
scampasse da quella sentenza che
63
52
f.27v
să dea în zioa judecăţii. Şi odată acest crai, mergînd călare pen cetate, au (685)
695 întîmplat în mijlocul drumului doi săraci pusnici ce era sfinţi oameni şi prieteni
lu Dumnezeu şi, cum i-au văzut, el au dăscălecat după cal şi au îngenuchiat la
picerele lor zicînd:
să-m mîntuiască „Rugaţi
sufletul mieudedeDumnezeu pentru
acea hotărîre ce el mine
va să ca
deasăînmăzioascutească şi
judeţului”.
Şi apoi au încălecat pe cal şi s-au întors la palaţul său. Iar (690) unul den boierii
700 lui au mers la dînsul şi i-au zis: „Doamne, aceasta este mare ocară şi necinste ce
astăzi ai făcut coroanei tale şi crăiii 64 tale cînd ai dăscălecat dupe cal şi ai
îngenuchiat la picerele celor doi săraci pustnici”. Iar craiul au răspuns şi i-au zis:
„Într-una dentr-aceste zile îţ voi spune pricina pentru ce am făcut aceasta”. Şi
după cîteva zile, craiul au poruncit să aducă (700) doaoă sipeturi în mijlocul
705 divanului şi într-unul dentr-acelea care era nou şi zugrăvit peste tot şi legat cu
aur pe deasupra au poruncit să //
darà il dì del Giudicio. & vna fiata questo Re, cavalcando per la Città, incontrò (685) in
mezzo della via duoi poueri Eremiti che erano santi uomini & amici di Dio, & subito che lui
vidde, dismontò da Cavallo & s’ingenocchiò dinanzi a gli piedi loro dicendo: ‘Pregate Dio
per me, che diffenda l’anima mia da quella sentenza che lui darà nel dì del nouissimo’. &
poi montò a cavallo & tornò al suo Palazzo & (690) vno delli suoi Baroni andò da lui &
disse: ‘Missere, questo è gran vituperio & dishonore che voi hauete fatto hoggi alla vostra
Corona & al vostro Reame quando voi dismontaste da Cavallo e v’inginocchiaste alli piedi
di quelli duoi poveri Eremiti’. & il Re rispose e disse: ‘Vno di questi giorni ti mostrarò la
cagione perché io l’ho fatto’. Et doppo alcuni giorni il Re fece portare (700) in mezzo della
sua sala duoi cofani, & in vno di quelli, il quale era nuouo & tutto dipinto & lavorato a oro
di fuora, & gli fece
64
En el ms. kr7Yi

53
f.28r
puie înlăuntru oase de morţi şi alte lucruri puturoase. Iar în celalalt, care era
vechi, urît şi stricat de molii, au poruncit de au pus înlăuntru pietri scumpe şi
mult aur. Apoi au poruncit să cheme pe toţi să vie la curte. Şi fiind curtea (705)
710 toată plină
cel ce-l de boieri
mustrase şi deînchinăciunea
pentru alţi cavalieri, craiul au poruncit
ce el făcuse celor să
doiviepusnici
la dînsul boierul
şi i-au zis:
„Mergi şi ia un sipet dentr-aceste doaoă oricare tu vei vrea”. Boieriul au mers şi
au luat sipetul cel nou ce lui îi părea a fi mai frumos şi mai bun decît celalalt.
Atuncea craiul au chemat pe boier şi i-au zis să dăşchiză acel (710) sipet nou şi să
715 vază ce era înlăuntru. Şi boieriul l-au dăşchis şi au găsit înlăuntru oase de morţi şi
alte lucruri puturoase şi aşa au fost înşălat. Craiul iar i-au poruncit ca să dăşchiză
sipetul cel ce era vechi şi mînjit şi boieriul l-au dăşchis şi au găsit înlăuntru aur şi
argint şi pietri scumpe. Boieriul, văzînd că să înşălase, foarte tare s-au //
mettere dentro dell’ossa de Morti & altre cose puzzolenti, & nell’altro, il quale era vecchio,
sozzo e tarlato, gli fece mettere dentro delle pietre pretiose & molto oro. E dopo fece
convocare tutti alla Corte & quando fu (705) tutta pie- |-32-| na di Baroni & d’altri
Cauallieri, il Re fece chiamare a sé quel Barone che l’haueua ripreso per la riverenza che lui
haueua fatto alli duoi Eremiti & disse: ‘Va piglia qual cofano tu voi di quelli duoi’. & il
Barone andò & tolse il cofano nuouo il quale li pareva più bello e migliore che l’altro. &
all’hora il Re chiamò lo Barone & disse che douesse aprire quel (710) cofano nuouo & che
guardasse quel che gli era dentro. & il Barone lo aperse & trouolli dentro dell’ossa de morti
& altre cose puzzolenti, & si trouò beffato. & il Re gli commandò che aprisse il cofano
ch’era vecchio e sozzo & il Barone l’aperse & trouolli dentro oro & argento & pietre
pretiose. & quando il Barone vidde che lui haueua male pigliato fu fortemente
54
f.28v
(705) ruşinat.
Atuncea craiul i-au zis: „Ştii tu pentru ce eu am făcut aceasta? Eu o
720 am făcut pentru căci tu alaltăieri m-ai mustrat cînd am făcut închinăciune celor
doi săraci pusnici cari sînt asemenea cu acest sipet vechi şi urît ce este aici şi cine
îlÎntr-acestaş
deşchide, chip
apoiei găseşte înlăuntru
umblă rău încălţaţi mare
şi mai comoară şi multe
rău îmbrăcaţi 65 şi facscumpe pietri.
(710) pocăinţă
pentru dragostea Domnului nostru Iisus Hristos şi sînt plini de harul lu
725 Dumnezeu şi vor fi ei cu Domnul nostru Iisus Hristos a judeca lumea. Şi pentru
aceea dară nu te minuna de eu le-am făcut închinăciune. Iar acest sipet ce este
aşa de frumos pe deasupra, iar înlăuntru este tot plin de oase de morţi,
închipuieşte pe toţi cei ce vor avea cinste şi bogăţii în lumea (715) aceasta şi apoi
sinidisia lor va fi plină înlăuntru de păcate, de trufie şi de zavistie. Iar pe den
730 afară sînt frumoşi, bine îmbrăcaţi şi împodobiţi pentru că să veselesc într-această
lume, dar lu Dumnezeu sînt putoroşi mai rău decît stîrvul”. Drept aceea Var- //
(705) vergognato. Et all’hora il Re gli disse: ‘Sai tu perché io ho fatto questo? Io l’ho fatto
perché tu mi riprendesti l’altro giorno quando feci riuerenza a quelli duoi poueri Eremiti
quali sono simili a questo cofano vecchio e sozzo che è qui, & chi l’apre poi di dentro gli
troua molto tesoro & pietre pretiose. & così essi vanno male calzati & peggio vestiti &
fanno (710) penitenza per amor di Nostro Sig. Giesù Cristo & sono pieni della gratia di Dio
& saranno co’l nostro Signor Giesù Cristo a Giudicar il Mondo. & perciò non vi fate
meraviglia se io gli feci riverenza. Et questo cofano, che è così bello di fuora e di dentro è
tutto pieno d’ossa de Morti, significa tutti quelli che haueranno honore & ricchezze in
questo (715) Mondo, & la sua conscienza poi di dentro piena di peccati & di superbia e
d’inuidia, ma di fuor son belli, ben vestiti & ornati, perché godono questo Mondo, ma sono
puzzolenti a Dio più che la carogna’. Et però disse Barlaam

65
En el ms. ébr7kŒaci
55
f.29r
laam au zis lu Iosafat:

(720) - Iubeşte pe săraci şi fii milostiv cătră prietenii lu Dumnezeu. Şi aceasta
ce acum eu îţ zic păzeşte să nu uiţi şi vezi să nu faci cum au făcut un sătean
735 carele au prins
mojicului o priveghitoare.
ce o prinsese: Carea mieu,
„O, prietenul privighetoarea, văzîndu-se
de vei tu să prinsă, să
mă laşi slobodă au măzis
duc, eu îţ făgăduiesc să-ţ dau trei învăţături că vei fi fericit tu (725) de le vei şti a
le ţine şi de mare folosinţă îţ vor fi”. Atunci săteanul au zis: „De tu mi le vei
spune, îţ făgăduiesc că te voi slobozi să te duci”. Aşa privighetoarea au zis:
740 „Învăţătura cea dentîi este aceasta: un lucru ce tu nu poţi să-l aibi, nu-l cerca; al
doilea este aceasta: un lucru ce tu îl ai, de-ţ este de trebuinţă, ţine-l şi-l păzeşte
bine. A treia este aceasta: un lucru ce nu poate fi (730) să fie nu trebuie să-l
crezi”. Săteanul, înţelegînd zisele învăţăturii, foarte66 i-au plăcut şi o au slobozit
să să ducă. Privighetoarea au zburat deasupra unui copaci foarte înalt 67 şi au
745 chemat pe mojic şi i-au zis: „O, prietene, //
a Giosafat:
(720) “Ama li poueri & habbia mi- |- 33-| sericordia a li amici di Dio. E ciò che io ti
dico, Giosafat, guarda non te lo dimenticare & guarda non fare come fece vn Villano il
quale prese vn rosignolo, il quale rosignolo quando si vidde preso disse al Villano: ‘O,
amico mio, se tu mi vuoi lasciar andare, io ti prometto di darti tre ammaestramenti che
beato te (725) se gli saprai tenere & grande utilità te sarà’. & all’hora il Villano disse: ‘Io ti
prometto se tu me li darai, io ti lascierò andare’. All’hora il rosignolo disse: ‘Il primo
ammaestramento è questo: quella cosa che tu non puoi hauere, non la vada a cercare. Il
secondo è questo: quella cosa che tu hai, se la ti fa mestiero, sappiala tenere. Il terzo è
questo:
inteso liquella cosa che non puòli(730)
detti ammaestramenti, esseremolto
piacquero non lae lasciollo
debbi credere’.
andare.Quando il Villano
Il Rosignolo volòhebbe
sopra
vn Albero molto alto & chiamò il Villano & disse: ‘O, compagnone,
66
En el ms. foa
67
En el ms. énaÃ ‚
56
f.29v
în paguba ta m-ai lăsat să mă duc, căci eu am în guşă o piatră scumpă carea este
mai mare decît un ou de gîscă şi plăteşte o mare comoară”. Săteanul, (735)
înţelegînd zisele privighetoarei68, numaicît au început a umbla pe urma ei pen
toate
aşa decrîngurile ca să tu
bine ai ţinut o prinză. Atuncea
în minte privighetoarea
învăţăturile ce eu ţi-ami-audat?
zis: „O,
Eu mojic nebun,
ţi-am zis: un
750
lucru ce tu îl ai, de-ţ este de trebuinţă, păzeşte-l şi-l ţine. Alta învăţătură au fost:
un lucru ce nu poţi să-l aibi, nu umbla a-l cerca. Tu m-ai (740) avut dar n-ai ştiut
să mă ţii şi acum tu cauţi şi umbli ca să mă prinzi. Dar tu nu poţi să mă aibi. A
treia învăţătură au fost: un lucru ce nu poate să fie, nu trebuie să-l crezi, iar tu
755 crezi că eu am în guşă o piatră scumpă mai groasă decît un ou de gîscă. Unde
socoteşte acum cum poci eu să aib în guşă, fiind oul gîştii este mai mare decît
mine?” Şi au zis mojicului: „Du-te dară la nevoie 69 (745) şi rămîi cu reaoa
întîmplare, că eu nu voi să-ţ mai dau nici o învăţătură, căci nu ştii să o ţii în
minte”.
760 Aşadară Varlaam au zis lu Iosafat: //
in tuo mal ponto m’hai lasciato andare, perché io ho nel gosso vna Pietra Pretiosa che è più
grossa d’vn uouo d’Occa & vale vn gran tesoro’. Quando il Villano (735) hebbe inteso il
detto del Rosignolo, incontinente gli cominciò andar dietro per ogni Boschetto per volerlo
prendere. Et all’hora il Rosignolo disse: ‘O, Villano matto, hai tu sì ben tenuto a mente gli
amaestramenti quali ti ho dato? Io ti dissi: Quella cosa che tu hai, se ti fa bisogno, sappiela
tenere. L’altro amaestramento fu: Quella cosa che non puoi hauere, non la vadi cercando. Tu
m’hai (740) hauuto & non m’hai saputo tenere, & hora tu cerchi di volermi prendere, ma tu
non mi puoi hauere. Il terzo amaestramento fu: Quella cosa che non può essere non la debbi
credere, & tupensa
d’occa. Hor credi come
che iolohabbia
posso nel gossoin vna
hauere Pietra
gosso, Pretiosa
se l’ouo più grossa
dell’occa è più|- grosso
34-| che vn ouo
che non
sono io?’& disse al Villano: ‘Hor sta in mal hora (745) & con la mala ventura che io non ti
voglio più dare alcuno amaestramento, poiché non gli sai tenere a mente’.
E però disse Barlaam a Giosafat:
68
En el ms. privYgtori
69
En el ms. nvŒo3
57
f.30r
- Învăţăturile credinţei Domnului nostru Iisus Hristos ce ţi-am dat,

păzeşte-le şi ţine-le în minte şi fă-le cu lucrul, căci mult îţ vor fi de folos. Şi să
(750) ştii, Iosafat, că eu voi să mă întorc la chilia mea în pustietate ca să fac
765
pocăinţă. Iosafat
- Ce fel dei-au
viaţăzis:faceţi voi în pustietate? Varlaam i-au răspuns:
-Viaţa noastră este într-acesta chip că noi mîncăm ierbe crude şi rădăcini
sălbatece şi bem apă şi dormim îmbrăcaţi şi purtăm pe trup aspre şi (755) groase
îmbrăcăminte70 ce sînt toate de păr de cămilă şi stăm toată zioa şi o parte den
noapte în rugăciune. Şi avem trei gînduri într-această lume: cel dentîi este pentru
770 păcatele noastre, cele ce am grăit şi am făcut în lumea aceasta. Şi pentru această
pricină plîngem pururea pentru că am făcut împotriva 71 lu Dumnezeu. Al doilea
este că gîndim de pedepsele iadului, ce (760) sînt aşa de cutremurate şi grele. Al
treilea este că aşteptăm slava raiului de carea avem trebuinţă şi ne face a sta cu
multă bucurie pentru că raiul este gătit pentru cei ce fac pocăinţă pentru
775 dragostea ziditoriului lor //
“Li amaestramenti della Fede del Nostro Signor Giesù cristo, quali ti ho dati,
sappiali tener a mente & metterli in opera, che molto ti potranno giouare. (750) Sappi,
Giosafat, c’hormai io voglio tornare alla mia Cella nel deserto a far penitenza”. Et Giosafat
disse:
“Che vita fate voi nel deserto?” & Barlaam disse:
“La vita nostra è così fatta, che noi mangiamo herbe crude & radici saluatiche &
beuiamo dell’acqua & giacciamo vestiti & portiamo sopra la carne duri & (755) grossi
vestimenti che sono tutti di pelli di Camelli, & stiamo tutto il giorno & vna parte della notte
in orationedetti
habbiamo & habbiamo
& fatti intrequesto
pensieri in questo
Mondo, Mondo.
& per questaIl ragione
primo è piangiamo
delli nostri sempre
peccati iperché
quali
habbiamo offeso Dio. Il secondo è che pensiamo sopra le pene dell’Inferno che (760) sono
così terribili & forti. Il terzo è che aspettiamo la gloria del Paradiso che ne fa mestieri &
fanne stare molto allegri, perché il Paradiso sta apparecchiato per coloro che fanno
penitenza per amore del suo Creatore
70
En el ms. ébr7k7miT
71
58
f.30v
şi stăpîn, Iisus Hristos. Atuncea Iosafat i-au zis:

- O, părinte sfinte, eu te rog ca să mă laşi să viu cu tine în pustietate să
(765) mă pocăiesc. Varlaam au zis:
pocăinţă.- O, fiul i-au

Iosafat mieu,
zis:nu este încă vremea ca să vii tu în pustietate să faci
780
- O, sfinte părinte, te rog să-m dai groasă ta haină şi eu îţ voi da hainele
mele, căci eu voi să mă îmbrac cu acele pentru ca pururea să-m aduc (770)
aminte de tine. Şi te rog ca să te îmbraci cu antiriul mieu şi să-l porţi pentru
dragostea mea pentru ca să-ţ aduci aminte să rogi pe Dumnezeu pentru mine ca
785 să-m dea să fac bun sfîrşit. Varlaam au zis:
- Aceasta foarte îm place, şi, dăzbrăcîndu-se de haina groasă, o au dat lu
Iosafat, iar el s-au dăzbrăcat de antiriu şi l-au dat lu Varlaam şi s-au (775)
îmbrăcat cu mare veselie. Atuncea Iosafat i-au zis:
- Eu te rog ca să rămîi încă cîteva zile împreună cu mine pentru ca să mă
790 înveţi bine în lucrurile Domnului nostru Iisus Hristos. Varlaam i-au răspuns:
- Foarte bucuros.
(780) Văzînd dară boieriul Lionone şi copiii den casă ai lui că neguţătoriul
acesta era împreu- //
& Signor Giesù Cristo”. Et all’hora Giosafat disse:

“O, Santo Padre, io ti prego che mi lasci venir teco nel deserto (765) a far
penitenza”. Et Barlaam disse:
“O, figliuol mio, non è ancora il tempo che tu venghi nel deserto a far penitenza”.
Et Giosafat disse:
“O, Santo Padre, io ti prego che mi vogli dare il tuo cilicio & io vi darò li miei
panni, che io me lo voglio mettere in- |-35-| dosso accioché mi ricorda (770) sempre di te, &
ti prego che ti volgi vestire della mia gonella & portarla per mio amore acciò ti ricordi di
pregare Dio per me che mi lasci far buona fine”. Et Barlaam disse:
“Questo mi piace molto”, & spogliossi il cilicio & lo diede a Giosafat, & esso si
trasse la sua gonella & la diede a Barlaam, & esso se la messe (775) indosso con grande
allegrezza. All’hora Giosafat disse a Barlaam:
“Io ti prego che vogli stare ancora alquanti giorni meco accioché mi amaestri bene
nelle cose del nostro Signor Giesù Christo”. Et Barlaam disse:
“Molto volentieri”.
(780) Hora vedendo il Barone Lionone & li suoi Donzelli che questo Mercante
staua
59
f.31r
nă zioa şi noaptea cu Iosafat şi că era zece zile de cînd era împreună cu dînsul,
795 numaidecît i-au venit lui în gînd să vază ce făcea neguţătoriul cu Iosafat şi au
mers în casă, puindu-se în loc ascuns. Şi au auzit pe Varlaam că (785)
propoveduia
ei zicea [şi căcredinţa
Varlaamlu propoveduia
Iisus Hristos legea
lu Iosafat. Şi auzindşiLionone
creştinească] toate
că Iosafat să cele ce
făcuse
creştin, numaicît s-au arătat lor şi au zis lu Iosafat:
800 - Pentru că m-ai înşălat şi m-ai omorît, eu îţ făgăduiesc că voi să mă
jăluiesc de voi la craiul, tatul tău, carele m-au pus aici pentru paza ta pentru (790)
ca să nu te las să grăieşti cu vreun creştin, supt pedeapsă de moarte. Şi tu m-ai
înşălat zicînd că acesta este un neguţător, iar el este un măscărici ce-ţ
propoveduieşte cuvinte şi bîrfeli pen cari te-ai lăsat să te înşăli şi te-au făcut să te
805 faci creştin şi a crede într-un om răstignit, părăsind lucrurile vechilor filosofi.
Cum ai putut cădea într-atîta greşală, crezînd pe acest nebun? //
giorno & notte con Giosafat & che già erano dieci giorni che vi era stato in sua compagnia,
& incontinente gli venne in cuore di vedere ciò che faceua lo Mercante con Giosafat et andò
nella camera, ponendosi in luogo nascosto. & vdì Barlaam che (785) predicaua la Fede di
Giesù Cristo a Giosafat. & sentendo Lionone ogni cosa che loro dicevano & che Giosafat
era diventato Cristiano, incontinente si dimostrò a loro & disse a Giosafat:
“Perché m’hauete voi ingannato e morto? Io vi prometto che mi lamentarò di voi
dal re vostro Padre, il qual mi diede qui per vostra guardia accioché (790) non vi losciassi
parlar con alcun Cristiano, sotto pena della testa. & voi m’hauete ingannato, dicendo che
costui era vn Mercante & è vn Buffone che vi predica parole & ciancie, per le quali voi vi
sete lasciato ingannare & vi ha fatto diventare Cristiano & credere in vn Huomo Crocifisso,
lasciando le cose delli Antichi Filosofi. Come sete voi potuto in- |- 36-| correre in tanto
errore, come a credere a questo matto?
60
f.31v
(795) Euvoi să ştii, Iosafat, că de n-ar fi pentru dragostea ta, aş pune să-l arunce
jos pe acest măscărici dentr-un foişor ale acestui palaţ.
Iosafat i-au zis:
810
Varlaam,- O, Lionone,
iar tu trebuie
zici că este să ştii căel.acesta
un măscărici Dar săeste un om sfînt
ştii Lionone că el şiesteareunnume
(800)
om atăta de sfînt şi prieten lu Dumnezeu, cît eu n-aş fi vrednic a-i săruta
picioarele. Pentru că eu eram mort şi el m-au înviiat şi eram < în > întunerec şi el
m-au luminat; eu eram în mare greşală şi el mi-au arătat calea adevărului; şi eu
815 mă închinam idolilor ce sînt diavoli, crezînd eu să fie aceia Dumnezei adevăraţi,
unde eu mă aflam şi eram în mincinoasă şi rea credinţă, iar el m-au (805) învăţat72
a cunoaşte pe Iisus, carele este Dumnezeu şi om. Şi au făcut ceriul şi pămîntul şi
toate alalte lucruri ale aceştii lumi.
Lionone, înţelegînd zisele lu Iosafat, numaidecît au işit afară den palaţ
820 pentru frica craiului şi de mîhnirea ce //
(795) Iovoglio che sappiate, Giosafat, che se non fusse per vostro amore farei
gettare questo Buffone giù da vn di questi balconi del Palazzo”.
E Giosafat disse:
“O, Lionone, sappi che questo è vn Santo Huomo & ha nome Barlaam, & tu dici
che lui è vn Buffone. Ma sappi Lionone che lui è (800) così Santo Huomo & amico di Dio
ch’io non saria degno di bacciarli i piedi, perché io era morto & lui hora mi ha risuscitato. Io
era in tenebre & lui mi ha illuminato; io era in grande errore & lui mi ha insegnato la via
della veritade; e io adorauo gl’Idoli che sono Demonij, credendomi che quelli fussero Dei
veri, sì che io era in falsa e mala opinione & lui mi ha (805) insegnato a conoscere Giesù, il
quale è Dio & Huomo,
Quando & creò
Lionone il Cielo
hebbe inteso&illadetto
Terradi& Giosafat,
ogn’altra cosa di questosiMondo”.
incontinente partì fuori del
Palazzo per paura del Re & per dolore che
72
61
f.32r
avea că Iosafat să făcuse creştin şi s-au dus acasă-ş, făcîndu-se a fi bolnav, (810)
zicînd între sine: „Eu voi să stau afară den palaţ într-o lună şi cînd craiul va şti că
Iosafat s-au făcut creştin, mă voi putea dăzvinovăţi, zicînd: ‘Eu n-am fost în
palat
cîtevaîntr-acea vreme’,
zile, Varlaam şi cusăacest
au vrut mijloc voi
să întoarcă scăpa denşi,mînia
în pustietate craiului”. După
dînd blagoslovenie lu
825
Iosafat, s-au îmbrăţişat amîndoi. Şi Iosafat au zis lu (815) Varlaam:
73
- Roagă-te lu Dumnezeu pentru mine ca să-m dea bun sfîrşit şi să-m facă
milă să poci veni în pustietate ca să fac pocăinţă împreună74 cu voi.
Şi după au zis acestea, Varlaam au purces şi s-au dus în pustiitate la chilia
830 lui.
(820) Acum să ne întoarcem la Lionone. Ducîndu-se el la casa lui, au zis cătră
muierea lui că era foarte bolnav şi s-au culcat în pat şi au început a striga şi a să
văita, iar unul den slugi numaicît s-au dus la craiul şi au zis:
- Boieriul tău Lionone este bolnav şi în primej- //
Giosafat era fatto Cristiano & andò a casa sua & finse di esser amalato, (810) dicendo fra se
stesso: ‘Io starò fuora del Palazzo per vn mese & quando il Re saprà che Giosafat sia fatto
Cristiano, mi potrò scusare dicendo: ‘Io non sono stato nel Palazzo in quel tempo’, & per
questo modo scamparò l’ira del Re’. Et dopo alquanto dì, Barlaam volse tornare al Deserto,
onde lui dette la benedittione a Giosafat & s’abbracciorno insieme. E Giosafat disse a (815)
Barlaam:
“Pregate Dio per me che mi lasci fare buon fine & che mi dia gratia che possa venir
al Deserto a far penitenza con voi”.
Et detto questo, Barlaam si partì e andò al Deserto, alla sua Cella.
(820) Hor ritorniamo a Lionone. Quando fu andato a Casa sua, disse alla sua Moglie
che haueua gran male & gettossi nel |-37-| letto & cominciò a gridare & subito vno delli
Donzelli andò al Re & disse:
“Il vostro Barone Lionone è amalato e sta in
73
74
62
f.32v
835 die de moarte.

(825) Aşa craiul au trimis trei doftori dentr-ai săi, zicîndu-le:
- Duciţi-vă la casa lu Lionone şi vedeţi ce boală are ca să-m ştiţi spune.
Doftorii
întorcîndu-se ei las-au dusaulazis:
craiul, Lionone şi au văzut că el nu avea nici o boală şi,
840 - Doamne, noi avem cercetat pe boieriul vostru Lionone. El nu are (830)
nici o boală, dar credem că el să aibă melaholie.
Atuncea craiul a gîndit în sineş că Lionone adevărat va fi avut vreo mînie
cu fiu-mieu Iosafat şi pentru acea durere să va fi pus el să zacă în pat. Aşa craiul
au trimis o slugă de ale sale, zicîndu-i:
845 - Du-te la Lionone şi-i zi că mîine voi veni la dînsul ca să-l văz căci eu
(835) voi să ştiu ce boală are, de vreme ce doftorii mi-au spus că el nu are nici o
boală.
Copilul den casă s-au dus la Lionone şi i-au zis ceea ce craiul îi poruncise.
Lionone, înţelegînd că craiul vrea să vie la dînsul, numaidecît s-au rădicat den
850 pat şi s-au îmbrăcat75 cu hainele sale şi puindu-ş un ştreang la gît şi //
conditione di morte”.
(825) All’hora il Re mandò per tre delli suoi Medici & disse:
“Andate a casa di Lionone & sappiatemi dire che male ha lui”.
Gli Medici andarono & trouarono Lionone & videro che lui non haueua alcun male
& tornarono dal Re & dissero:
“Signore, noi habbiamo visitato il vostro Barone Lionone: lui non ha male (830)
alcuno, ma crediamo che lui habbia malinconia”.
All’hora il Re pensò da sé medesimo per certo Lionone hauerà hauuto qualche ira
co’l mio figliuolo Giosafat, & per quel dolore si sarà posto a giacere al letto. All’hora il Re
mandò per vno delli suoi Donzelli & disse:
“Vattene da Lionone e digli che dimani andarò a lui per vederlo, & io (835) vorrò
sapere che male ha perché li Medici mi dicono che non ha male alcuno”.
Il Donzello andò da Lionone & gli disse ciò che il Re haueua detto. Quando
Lionone hebbe inteso che’l Re voleva andar da lui, incontinente si mise li suoi drappi
indosso e leuossi dal letto & si pose vna corda al collo e
75
En el ms. ébr7k‚a
63
f.33r
s-au dus înaintea76 craiului şi îngenuchind au început a plînge. Craiul,

(840)
văzînd că Lionone era atîta de spăimîntat şi venise înaintea77 lui într-acest chip,
foarte s-au mirat şi, apucîndu-l de mînă, l-au rădicat în picere şi i-au zis:
78
855 răspuns:- Pentru ce ai venit tu cu ştreangul în grumazi înaintea mea? Lionone au
(845) - Pentru căci sînt vrednic de moarte şi pricina este aceasta: Măria ta mi-ai
dat pe fiul tău în pază pentru ca nu cineva să-i aducă aminte de Iisus Hristos şi
ca să nu las pe nimenea să-i grăiască şi aşa pînă acum am făcut cît mi-au fost pen
putinţă. Dar alaltaieri au venit la palaţ un om ce au zis că era neguţători şi că
860 vrea să grăiască cu Iosafat şi că vrea să-i dea o piatră scumpă (850) carea avea
această bunătate: că cine o va purta nu va muri niciodată şi cine ar fi orb să va
lumina şi cine ar fi olog să va îndrepta şi cine ar avea lepră să va curăţi. Atuncea
portariul au mers şi au spus lu Iosafat şi Iosafat au zis să-l lase să vie la dînsul şi
portariul l-au lăsat de au mers la el. Şi cînd au venit el //
(840) andò dinanzi al Re & gettassi ingenocchioni e cominciò a piangere. Il Re, vedendo che
Lionone era così smarrito & era andato dinanzi a lui in tal modo, si fece gran meraviglia &
preselo per la mano e leuollo in piedi e gli disse:
“Perché sei tu venuto con la corda al collo dinanzi a me?” E Lionone disse:
( 845) “Perché merito di morire e la cagione è questa: che voi mi desti il vostro
figliuolo Giosafat in guardia accioché non gli fosse raccordato Giesù Cristo & che non gli
lasciassi parlare da alcuno & così fin’adesso ho fatto mio potere. Ma l’altro giorno venne al
Palazzo vno che disse che era Mercante & che vole- |- 38-| ua parlare a Giosafat e che gli
voleva dare vna pietra pretiosa (850) che haueua questa virtù: colui che la portasse adosso
non
fussemorirebbe
leproso si mai, e chi All’hora
mondaria. fusse cieco si illuminaria,
il Portinaio l’andò ea dire
chi fusse zoppoe siGiosafat
a Giosafat, drizzaria, & che
disse chi
lo lasciasse andar da lui & il Portinaio glielo lasciò andare. Quando gli fu
76
77 En
En el
el ms.
ms. énna
é
T5
aiiT5
78
64
f.33v
865 (855) înaintea79
lui, Iosafat l-au luat de mînă şi l-au dus în chilia sa şi acolo au fost
zece zile. Acest neguţător era creştin şi să numeşte Varlaam şi-l învăţa 80 că
trebuie să lase pe Dumnezeii noştri şi şă crează în Iisus Hristos ce ovreii l-au
răstignit.Craiul,
Şi el au crezut şi că
înţelegînd s-au făcut creştin.
Iosafat să făcuse creştin, mare durere au avut (860)
870 atîta cît nu ştiia ce să să facă. Dar numaidecît s-au dus el la Iosafat şi i-au zis:
Adevărat este că ai crezut într-un măscărici şi că vei să părăseşti legea
noastră şi să fii creştin şi să crezi în cela ce au fost răstignit de ovrei? Iosafat au
răspuns:
(865) - Eu crez în Domnul mieu Iisus Hristos carele au făcut ceriul şi pămîntul
875 şi toate alalte lucruri ale aceştii lumi.
Craiul, auzindu-l a grăi aşa, l-au luat de păr şi l-au tîrît pe pămînt şi l-au
călcat cu picerele atîta cît mai toate oasele i-au fărîmat. Apoi i-au zis:
- De nu te vei închina curînd dumnezeilor noştri şi nu vei lăsa (870)
măscările ale acelui Varlaam, eu te voi omo- //
(855) dinanzi,Giosafat il prese per la mano & menollo nella sua Camera & gli stette per
dieci giorni. Questo Mercante era Cristiano & ha nome Barlaam & l’amaestraua che dovesse
lasciar li nostri Dei & credere in Giesù Cristo che fu Crocifisso dalli Giudei, & gli ha
creduto & è fatto Cristiano”.
Quando il Re hebbe inteso che Giosafat era fatto Cristiano, n’hebbe gran dolore
(860) che quasi non sapeva che si fare. Ma incontinente andò da Giosafat e gli disse:
“È vero che hai creduto a vn buffone & che voi lasciare la nostra legge & esser
Cristiano, e credere in colui che fu Crocifisso dalli Giudei?” Et Giosafat disse:
(865) “Io credo nel mio Signor Giesù Christo il qual fece il Cielo e la Terra & tutte
l’altre cose di questo Mondo”.
Quando il Re lo sentì a dire così, lo prese per gli capelli & lo strascinò per terra &
gli diede tanto delli piedi su’l corpo che quasi gli ruppe tutte l’ossa, e poi gli disse:
“Se tosto non adori li nostri Dei & non lasci stare (870) le beffe di quello Barlaam,
io ti farò
79
80
65
f.34r
880 rî cu rea moarte.

Atunci Iosafat s-au rădicat în picioare cu inimă ticnită şi au zis:
-Tată, eu văz bine că nu mă iubeşti nimica, nici faci cum trebuie să facă
bunul părinte carele pofteşte şi va ca fiul săufaci
să împotrivă
fie sănătos, (875)
ca să cunoască adevărul den minciună. Şi tu 81, bogat,
vrînd săvesel
mă lipseştişi
885 de tot binele şi să-m dai tot răul. Pentru căci eu eram orb şi plin de greşală, iar
Varlaam m-au luminat şi m-au îndreptat pe calea adevărului. Eu eram sărac, şi el
m-au învăţat82 a avea bogăţiile raiului. Eu umblam pe drumul păcatelor, el m-au
învăţat drumul de cinste şi de adeverinţă. Eu mă (880) închinam idolilor şi
diavolilor, crezînd că mă închin lu Dumnezeu. El m-au învăţat83 a cunoaşte pe
890 adevăratul făcători, Iisus Hristos, carele au venit într-această lume pentru ca să
răscumpere pe om den păcat. Însă pentru această bătaie ce mi-ai dat, eu sînt
foarte vesel. Şi sînt gata a suferi orice pedeapsă şi muncă de moarte ce-m vei da,
pentru dragostea Domnului mieu (885) Iisus Hristos, şi să ştii //
morire di mala morte”.

All’hora Giosafat si leuò su con animo riposato & disse:
“Padre mio, io vedo bene che voi non mi amate niente, né fate come debbe far il
buon Padre che vuole che’l suo figliuolo sia sano, ricco, allegro (875) e che conosca la verità
dalla buggia. Voi fate il contrario che mi volete tuormi ogni bene & darmi ogni male. Perché
io era cieco & pieno |- 39-| di errore, Barlaam mi ha illuminato e m’ha insegnato la via della
verità. Io ero pouero & lui m’ha insegnato hauere le ricchezze del Paradiso. Io andaua per la
via delli peccati e lui m’ha insegnato la via dell’honestà e delle verità. Io (880) adorauo gli
Idoli e li Demonij, credendomi adorare Dio, & lui m’ha insegnato a conoscere il vero
creatore Giesù battiture
Però di queste Cristo, ilquali
qualem’hauete
venne infatte
questo Mondo
ne sono per allegro
molto redimere l’huomo
e sono del peccato.
apparecchiato di
sopportare ogni pena e tormento di morte che voi mi darete per amor del mio (885) Signor
Giesù Cristo, e sappiate
81
82 En
En el
el ms.
é
oTrŒai v7
ms. épv7c‚
83
66
f.34v
că eu n-am altă poftire, nici veselie în lumea aceasta fără a vrea să sufer muncă
895 de moarte pentru Domnul mieu Iisus Hristos, după cum el au suferit pentru noi
păcătoşii.
(890)
doao ziCraiul, văzînd
au trimis să viepe
toţiIosafat aşasăideşiîntemeiat
înţelepţii în legea
boierii şi le-au zis: creştinească, a
- Sfătuiţi-mă ce trebuie să fac eu de fiul mieu Iosafat carele s-au făcut
900 creştin. Atuncea s-au rădicat un boier înţelept, ce avea nume Nardon, şi au zis:
- Eu voi să merg să grăiesc cu Iosafat că mai nainte pînă a nu fi de (895)
mîine trei zile eu îl voi face să lase credinţa creştinească şi să să întoarcă la
credinţa noastră şi-l voi face să facă orice lucru ai vrea să zici. Craiul atunci i-au
zis:
905 - Eu te rog ca să faci tu aceasta curînd. Nardon numaidecît s-au dus la
Iosafat şi i-au zis:
(900) - O, Iosafat, eu foarte tare mă mir de ceea ce de tine să zice ce eşti un
tînăr înţelept şi eşti cela în carele norodul are //
che io non ho altro desiderio né allegrezza in questo Mondo se non di voler soffrire
tormento di morte per il mio Signor Giesù Cristo, secondo che lui la sostenne per noi
Peccatori.
Quando il Re vidde Giosafat così fermo nella Fede Christiana, mandò (890) il
giorno seguente per tutti li suoi Sauij e Baroni e gli disse:
“Consigliatemi ciò che io debbo fare del mio figliuolo Giosafat il quale è fatto
Cristiano”. All’hora si leuò vn sauio Barone, il quale haueua nome Nardon, e disse:
“Io voglio andare a parlare a Giosafat che innanzi che sia (895) dimani terza io lo
farò lasciare
saprete dire”.laAll’hora
Fede Christiana & tornare alla nostra fede & gli farò fare ogni cosa che voi
il Re disse:
“Io ti prego che tu lo facci prestamente”. Subito questo Nardon andò da Giosafat e
gli disse:
(900) “O, Giosafat, io mi faccio gran maraviglia di ciò che viene detto di voi, che
sete Giovine sauio e sete colui nel quale il Popolo ha
67
f.35r
nădejde mai mare decît în oricarele stăpîn ce vreodată au fost, şi tu te-ai lăsat să
910 te înşale un măscărici ce să numeşte Varlaam şi te-au făcut să crezi într-un om
carele au fost răstignit de norodul ovreiesc?
(905) Atuncea Iosafatşi nu ştiia să arăspunză, dar s-au dus el înIisus
chiliaHristos
lui şi ca
au
îngenuchiat la pămînt au început să ruga Domnului nostru
să-i facă atîta milă să poată el şi să ştie a răspunde lu Nardon şi să-i dea atîta
915 putinţă şi minte ca să poată întoarce pe zisul Nardon la credinţa creştinească.
Dupe ce Iosafat au isprăvit rugăciunea, s-au întors unde lăsase (910) pe Nardon
şi au început a filonichisi cu dînsul zicîndu-i cum că Dumnezeu au făcut ceriul şi
pămîntul şi raiul, cum Luceafărul au păcătuit şi că pentru acel păcat Dumnezeu
l-au izgonit den rai şi l-au trimis în iad. Şi apoi cum au făcut un om carele au
920 avut nume Adam şi cum el au păcătuit călcînd porunca lu Dumnezeu şi cum
Iisus Hristos au venit într-această lume (915) ca să răs- //
maggior speranza che in alcun’altro Signore che mai fosse & vi sete lasciato ingannare da
vn buffone il quale ha nome Barlaam & vi ha fatto credere in vn huomo il quale |- 40-| fu
Crocifisso dal Popolo de’ Giudei”.
(905) All’hora Giosafat non sapeva rispondere, ma lui andò nella sua camera & si
mise in ginocchioni in terra & cominciò a pregare il Nostro Signor Giesù Cristo che gli
desse tanta gratia, che lui sapesse rispondere a Nardon & che li desse tanta virtù e tanto
senno che potesse convertire il detto Nardon alla Fede Christiana. Quando Giosafat hebbe
finita l’oratione, tornò doue haueua lasciato (910) Nardon & cominciò a disputar con lui,
dicendogli come Dio fece il Cielo e la Terra & il Paradiso, e come Lucifero peccò & come
per quel peccato Dio lo scacciò dal Paradiso & lo mandò all’Inferno, & poi come fece vn
huomo il quale
come Giesù hebbe
Cristo nome
venne AdamoMondo
in questo & come(915)
lui peccò,
per e rompete il comandamento di Dio, e
68
f.35v
cumpere pe om den păcate ce el făcuse împotriva84 poruncii lu Dumnezeu. Şi

atîta au zis şi unul şi altul, cît toată zioa aceea o au petrecut-o a face ei filonichie
împreună, şi la sfîrşitul filonichiii Nardon s-au întors la cuvintele lu Iosafat şi
925 numaicît Nardon au zis:
(920) - Eu cunosc şi văz că legea mea este mincinoasă şi rea, iar a ta este sfîntă
şi bună şi am fost eu pînă în zioa de astăzi în greşală şi fă să mă botez şi să fiu
creştin cum tu vei şi apoi voi să mă duc în pustietate a mă pocăi.
Şi numaidecît înţeleptul Nardon au purces de la Iosafat şi s-au dus la un
930 preot ce era creştin şi s-au botezat. Apoi s-au dus la casa sa şi dupe cîteva (925)
zile s-au dus în pustietate a face pocăinţă. Craiul, înţelegînd că boieriul său
Nardon să făcuse creştin //
comperare l’huomo dal peccato il quale lui haueua fatto contro il commandamento di Dio,
& tanto dissero l’vno & l’altro che stettero tutto quel giorno a disputare insieme & al fine
della questione Nardon si convertì alle parole di Giosafat, & incontinente Nardon disse:
(920) “Io conosco & vedo che la mia fede è falsa & ria & la tua è santa e buona &
son stato fin’al dì presente in errore [& in falsa opinione, onde io ti prego Giosafat che mi
caui da questo errore] & mi facci battezzare & esser Cristiano a tua posta, & poi io voglio
andare al Deserto a far penitenza”.
E incontinente il Sauio Nardon si partì da Giosafat & andò da vn Prete il qual era
Cristiano e si fece battezzare. & poi andò a casa sua & stando così alquanti (925) giorni se
n’andò al Deserto a far penitenza. Et quando il re intese che il suo Barone Nardon era fatto
Christiano
84
69
f.36r
şi că Iosafat îl întorsese, foarte mare durere au avut. Şi numaidecît au trimis să

vie toţi ai săi înţelepţi şi le-au zis:
935 - Sfătuiţi-mă ceea ce eu trebuie să fac cu fiul mieu Iosafat carele s-au
(930) făcutcreştin şiauau
dentr-acei înţelepţi zisîntors pe înţeleptul mieu boieri Nardon. Atuncea unul
craiului:
- Du-te la fiu-tău Iosafat, îmblînzeşte-l şi arată-i multă dragoste şi
făgăduieşte daruri şi el va face orice vei pofti. Craiul au mers la Iosafat şi au
940 început a-l îmblînzi85 şi a-l amăgi zicîndu-i:
(935) - Tu eşti cela în carele eu mai mult mă încredinţez decît în oricare alt om
într-această lume şi în zioa ceea ce eu nu te văz, inema mea odihnă nu are. Tu
eşti bogăţia mea, tu eşti cel ce trebuie să păzească crăia mea. Acum dară,
socoteşte de vreme ce eu te iubesc86 mai mult decît orice alt lucru, pentru ce îm
945 dai atîta durere, nefăcînd tu ceea ce eu voi? //
e che Giosafat l’haueua convertito, hebbe grandissimo dolore & incontinente |- 41-| mandò
per tutti li suoi Sauij & gli disse:
“Consigliatemi quello ch’io debbo fare del mio figliuolo Giosafat quale si è (930)
fatto Cristiano & ha convertito il mio Sauio Barone Nardon”. All’hora vno di quelli Sauij
disse al Re:
“Andate dal vostro figliuolo Giosafat, lusingatelo e mostrateli grand’amore &
promettetegli doni & lui farà ciò che voi vorrete”. Il Re andò da Giosafat & cominciò a
lusingarlo & gli diceva:
(935) “Tu sei colui nel quale ho più fidanza che in altra persona di questo Mondo &
quel giorno ch’io non ti vedo il mio cuor non ha riposo. Tu sei la mia ricchezza, tu sei colui
che deue dolore
dai tanto guardare
cheiltumio
nonreame.
fai ciòHor pensa
ch’io poiché
voglio?” io t’amo sopra ogn’altra cosa, perché mi
85
En el ms. ébl7zi
86
En el ms. job†D

70
f.36v
(940) Unde fiul, fiul mieu, odihneşte-mă într-un lucru mic ca acesta, adecăte să
crezi în Dumnezeii noştri. Căci eu văz primejdia ce poate să-m vie căci, cînd
cavalierii şi boierii noştri vor vedea că tu eşti creştin, numaicît ei ne vor lua
averea 87 noastră. Pentru aceea dară odihneşte-
950 mă, lasănoastră şi să acelui
înşelăciune vor haini împotriva
măscărici Varlaam pentru ca să nu (945) pierdem crăia
noastră. Atuncea Iosafat au răspuns:
- Doamne, tu eşti părintele mieu şi eu sînt fiul tău şi m-ai iubit mai mult
decît vrun părinte altul ar fi iubit vreodată fiul său. Unde pentru aceasta şi pentru
alte pricini eu sînt datori a te iubi mai mult decît tot orice alt lucru (950) ale
955 aceştii lumi. Nici vreodată aş putea eu face atîta cît să poci 88 fi vrednic a mulţumi
de binele ce mi-ai făcut şi pentru că m-ai crescut şi m-ai hrănit cu atîta veselie cu
cîtă vreodată vreun părinte ar fi făcut fiului său. Drept aceea sînt dator eu a-ţ
avea dragoste şi închinăciune unde //
(940) Dunque figliuolo mio, contentami di così picciola cosa, cioè credere alli nostri Dei,
percioché io vedo il pericolo che mi può incontrare che quando li nostri Cavalieri e Baroni
vedranno che tu sei Cristiano, incontinente essi ne torranno il nostro hauere & si
ribelleranno contra noi. Però, figliuolo mio, contentami & lascia stare le beffe di quel
buffone Barlaam accioché non perdiamo il nostro (945) reame”.
Allora Giosafat rispose:
“Missere, voi sete mio Padre & io sono vostro figliuolo & m’hauete amato più che
amasse mai Padre figliuolo. Però per questo & per altre ragioni, io sono obligato amar voi
sopra tutte l’altre cose (950) di questo mondo, né giamai potria far tanto che vi potesse
meritare quel bene che voi m’hauete fatto, & perché voi m’hauete alleuato e nodrito con
tanta allegrezza
& riverenza, come
onde fece mai Padre alcuno al suo figliuolo. Però io vi debbo portare amore
87
88
En el ms. repetido dos veces
71
f.37r
voi să mă supui voinţei tale în toate şi porunceşte-m. Dar porunceşte-m (955)

960 lucruri ce sînt drepte şi cu bună socoteală şi-ţ voi ajuta şi sprijini în toate
trebuinţele tale. Şi dupe ce te voi vedea că ai bine într-această lume mai mult voi
pofti
Măriasătatemăvăzfaci
a avea bine
să am în ceealaltă,
mare adecăte
durere pentru în rai,înîncare
greşala slavateluvăz
Dumnezeu.
că eşti căciDar
te
închini diavolilor, crezînd că sînt Dumnezei, şi vieţuieşti (960) după pofta
965 trupului şi ar trebui după voia sufletului să trăieşti şi să petreci. Şi să ştii că în iad
îţ este gătit un scaun în care pururea trebuie să arzi cu diavolii, unde eu sînt
foarte mîhnit. Drept aceea, părintele mieu, eu te rog ca să voieşti să te faci
creştin şi să vii la Iisus Hristos carele este plin de miloserdie şi-ţ va ierta păcatele
tale şi-ţ va da crăia vecinică a vieţii de-a (965) pururea ce niciodată va avea sfîrşit
970 sau micşorare. Măria ta mi-ai zis că, de vor auzi boierii şi //
vi voglio obbedire in tutta la vostra volontade e comandamenti. Ma commandatemi (955)

cose che siano |-42-| giuste e ragionevoli & vi voglio aiutare & sostenere in tutti li vostri
bisogni & dapoi ch’io vi vederò hauer bene in questo Mondo, maggiormente desiderarò di
vederui bene nell’altro, cioè in Paradiso, nella gloria di Dio. Ma voi mi fate molto dolente
dell’errore nel quale io vi vedo stare perché voi adorate gli Demonij, credendo voi che siano
Dei, & viuete (960) secondo la volontà della carne & douresti viuere secondo lo spirito. &
sappiate che nell’inferno vi è apparecchiata vna sedia nella quale douete sempre ardere con i
demonij, onde che io ne son molto dolente. Però Padre mio, vi voglio pregare che vogliate
diventare Cristiano & venire a Giesù Cristo il quale è pieno di misericordia & vi perdonarà
gli vostri peccati & vi darà il regno di vita (965) eterna il quale non verrà mai meno. Voi mi
hauete detto che, se gli vostri Baroni &
72
f.37v
cavalierii tăi că eu m-am făcut creştin, să vor scula împotrivă-ţ89 şi-ţ vor lua crăia
ta. De aceasta eu sînt foarte odihnit pentru că, de eu pierz crăia aceştii lumi, eu
voi dobîndi crăia vieţii vecinice. De eu voi pierde cavalierii aceştii (970) lumi, eu
975
comoara
voi cîştigacerească
îngerii carea
raiului. Şi de eu
niciodată să voi pierde bogăţia
va împuţina 90. aceştii lumi, voi dobîndi
Craiul, înţelegînd acestea şi văzînd că fiu-său Iosafat era aşa de întemeiat
în legea creştinească, foarte s-au întristat şi s-au mîhnit şi au zis:
- Eu văz bine că tu vei să fac să te umoară. Şi aşa ieşind de la dînsul,
(975) s-au dus la palatul său şi numaidecît craiul au poruncit să vie toţi boierii lui
980 şi le-au zis:
- Sfătuiţi-mă ce trebuie eu să fac de fiul mieu Iosafat căci eu nu-l poci
mişca den socoteala lui ce ş-au pus în cap. Atuncea unul dentre boierii săi
sculîndu-se au zis:
(980) - Doamne, eu îţ dau acest sfat: porunceşte să strige pen toată crăia ta că
985 oricine va aduce pe Varlaam viu înaintea 91 ta îi vei da //
Cauaglieri sentiranno che io sia diventato Cristiano, ch’essi si ribelleranno a voi e vi

torranno il vostro Reame. Di ciò io son molto contento, che se io perdo il reame di questo
(970) Mondo, io racquistarò il reame di vita eterna. Se io perderò li Cauaglieri di questo
Mondo, io acquistarò li Angeli del Paradiso. E s’io perderò il tesoro di questo Mondo, io
acquistarò il tesoro Celestiale, il quale mai non verrà meno”.
Quando il Re hebbe inteso & visto che’l suo figliuolo Giosafat era così fermo nella
fede Christiana, fu molto tristo e dolente & disse:
“Io vedo bene che tu voi pure ch’io ti faccia morire”. Et partissi da lui & (975) andò
al suo Palazzo & incontinente
“Consigliatemi quelloilche
Re mandò perfare
io debbo tuttidel
gli mio
suoi figliuolo
Baroni &Giosafat,
gli disse: che io non lo
posso mouere fuora del suo proposito”. All’hora si leuò vno delli |- 43-| suoi Baroni & disse:
(980) “Missere, io vi do questo consiglio, che facciate gridare per tutto il vostro
Reame che ciascheduna persona che vi presenta Barlaam viuo dinanzi a voi che voi gli
donarete
89
90 En
En el
el ms. iva7
ms. éppoTrŒ
é
UcYn
91
73
f.38r
dar o sută de litre de aur curat şi, de să va întîmpla să poţi a avea pe acest
Varlaam, du-l la fiu-tău Iosafat şi porunceşte-i că dupre cum el au învăţat pe
Iosafat în legea creştinească, asemenea el să-l facă a să întoarce la legea (985)
noastră. Şi de nu
facă cu munci va vreaŞiVarlaam
şi caznă. de nu săaceasta să afla
va putea facăVarlaam,
pentru dragoste, îl veisăface
porunceşte să o
vie unul
990
dentre înţelepţii şi vrăjitorii voştri ce este foarte bătrîn, ce să numeşte Nicor,
carele foarte seamănă lu Varlaam, şi aşa noi vom zice să vie acest Nicor
înaintea92 ta şi vom da veste ca fiecine, ori creştin ori păgîn fie, (990) să poată
veni fără îndoială şi fără temere la curtea voastră ca să vază filonichia ce vor face
995 înţelepţii voştri pentru legea păgînească şi Varlaam pentru legea creştinească. Şi
legea ce va fi mai bună o vei păzi, iar ceealaltă ocărî şi socoti de nimica. Cînd
norodul va fi adunat, vei porunci acestui Nicor ca el trebuie să difendăluiască
tare legea creştinească cîtăva vreme (995) împotriva93 filosofi- //
cento libre d’oro fino &, se per ventura potrete hauere questo Barlaam, menatelo al vostro
Figliuolo Giosafat & commandategli che sì come lui ha ammaestrato Giosafat nella Fede
Christiana, che lui lo faccia ritornare alla nostra (985) fede, & se Barlaam non lo vorrà fare
per amore, glielo farete fare per forza de tormenti. Et se Barlaam non si potesse trovare, voi
mandarete per vno de vostri Sauij vecchissimo, il quale ha nome Nicor & somiglia
propriamente Barlaam, e così faremo venire questo Nicor dinanzi a voi & faremo bandire
che ciascuna persona, così Christiana come Pagana, (990) possa venire sicuramente alla
vostra Corte a veder disputare dalli vostri Sauij la fede Pagana & da Barlaam la Fede
Christiana. & quella Fede che sarà migliore, la volete osservare, e l’altra disprezzare.
Quando la gente sarà congregata, voi imponete questo Nicor che lui debba diffendere
valentemente la Fede Christiana per vn tempo (995) contro gli vostri Sauij
92
93
74
f.38v
lor tăi, şi la sfîrşit să să lase el a fi biruit şi să zică că legea noastră este mai bună
1000 decît a creştinilor şi, cînd această voroavă va fi orînduită, vei porunci ca să vie
fiul tău Iosafat să fie de faţă. Şi, cînd Nicor să va arăta că au pierdut, trebuie el să
caute către
carea eu fiulînvăţat
te-am tău Iosafat şi să-i zică:şi „O,
este mincinoasă rea, fiul legea (1000)
mieu,păgînilor
dar legea este creştinească

adevărată şi
sfîntă. Drept aceea, fiul mieu, eu voi ca să lăsăm legea creştinească carea este rea
1005 şi mincinoasă şi să ne întoarcem la legea păgînească carea este adevărată şi
sfîntă”. Atuncea fiul tău Iosafat să va uita la Nicor şi va crede că este Varlaam,
căci cu totul îi seamănă lui şi va face orice (1005) lucru va vrea Nicor. Şi cu acest
mijloc vei face ca fiul tău să nu fie creştin şi va face poruncile tale.
Auzind craiul zisele acestui filosof, foarte i-au plăcut şi au zis că el vrea să
1010 facă ceea ce au zis. Şi numaidecît craiul au poruncit //
& al fine si debba lasciar vincere & mostrare che la nostra fede sia migliore che la
Christiana. Et quando questo parlamento sarà ordinato, farete che il vostro figliuolo Giosafat
gli sia presente. & quando Nicor si mostrerà hauer perduto, debba guardare verso del vostro
figliuolo Giosafat & gli dica. ‘O, figliuolo mio, la Fede (1000) Christiana, la quale io
t’insegnai, è falsa e ria, ma quella quella delli Pagani è giusta & santa. Però, figliuolo mio,
io voglio che lasciamo la Fede Christiana, la qual è ria & falsa, & torniamo alla Fede
Pagana, la quale è giusta & santa’. All’hora il vostro figliuolo |-44-| Giosafat guarderà Nicor
& crederà che sia Barlaam perché lui lo somiglia tutto & farà ogni (1005) cosa che vorrà
Nicor. & per questo modo voi farete che il vostro figliuolo non sarà Cristiano & farà li vostri
commandamenti”.
E quando il Re hebbe inteso il detto di questo Sauio, gli piacque molto & disse che
lui voleva fare ciò che haueua detto. E incontinente il Re fece
75
f.39r
să să dea veste în toată crăia sa că oricine ar aduce pe Varlaam viu înaintea94

(1010) lui îi va dărui o sută de litre de aur curat. Apoi au poruncit multora
cavalieri ca să să ducă ei să cerce pe Varlaam şi, de să va afla şi vreun alt creştin,
să 95 lui. Atunci mulţi oameni au purces den cetate ca să să ducă
1015 să i-l aducă
cerce pe înaintea
Varlaam, dar nu l-au găsit. Însă aceşti cavalieri, cercînd pe Varlaam,
au găsit doi pustnici cari ducea în spinare o ladă plină de oase de (1015) morţi şi i-
au prins şi i-au dus înaintea 96 craiului. Craiul, văzînd aceşti doi pustnici, i-au
întrebat:
- Ce oameni sînteţi voi? Ei au răspuns:
1020 - Noi sîntem creştini şi sîntem în pustietate a face pocăinţă şi purtăm în
spinare această ladă cu aceste oase de morţi ce sînt înlăuntru pentru că (1020)
oricînd noi vrem să mîncăm sau să bem au să facem vrun alt lucru să le avem
pururea înaintea97 ochilor noştri pentru ca să gîndim la moarte şi ne aducem
aminte că acele oase au fost de oameni ca şi noi şi că vom fi asemenea şi noi. Şi,
1025 cînd gîndim că vom să fim oase, atuncea socotim într-o nimica toată //
bandire per tutto il Reame che ciascuna persona che presentasse Barlaam viuo dinanzi a lui
(1010) gli donarebbe cento libre d’oro fino. & poi commandò a molti Cauallieri che
douessero andar a cercare Barlaam & se si trovasse alcun’altro Cristiano, che lo
presentassero dinanzi a lui. All’hora molte genti si partirono fuora della Città per andar a
cercare Barlaam, ma non lo trovarono. & questi Cauallieri, cercando Barlaam, trovarono
duoi Eremiti li quali portauano adosso vna cassa piena d’ossa de morti & li (1015) presero &
menorongli dinanzi al Re. & il Re, vedendo questi duoi Eremiti, gli dimandò:
- Che uomini sete voi? & essi risposero:
cassa- con
Noi questi
siamo ossi
Cristiani & stiamo
de Morti che vi nel
sonodeserto
dentro aperché
far penitenza & portiamo
(1020) ogni volta cheadosso questa
noi vogliamo
mangiare o bere o fare alcuna altra cosa, gli abbiamo sempre dinanzi a gli occhi, accioché
pensiamo sopra la morte & si ricordiamo che quelle ossa sono stati di uomini come noi &
che diventeremo così acnhe noi. E quando pensiamo & che debbiamo divenire ossa, all’hora
dispreggiamo
94
95
96 En
En el
el ms.
ms. énna
é
T5
aiiT5
97
76
f.39v
(1025) lumea aceasta pentru că ne dau învăţătură a face pocăinţă.

Atunci craiul numaidecît i-au pus la închisoare pînă la vremea aceea ce el
vrea să-i judece. Şi, văzînd craiul că Varlaam nu să putea afla, numaidecît au
trimis pentru Nicor.
cum Varlaam Şi, dupefiului
propoveduise ce el său
au venit, craiul
Iosafat i-auelpovestit
şi cum tot lucrul,
îl întorsese adecăte
la (1030)
legea
1030
creştinească.
- Şi mi-au fost mie spus cum că tu te asemeni tocma acelui Varlaam şi eu
am trimis la tine ca să vii pentru căci eu voi să orînduiesc o mare voroavă şi
filonichie de credinţă creştinească împotriva 98 legii noastre pentru că Varlaam au
1035 propoveduit fiu-mieu Iosafat şi este creştin. Şi pentru ca să lase el (1035) legea
creştinească şi să ţie a noastră lege şi pentru căci tu semeni acelui Varlaam, eu
voi ca tu să fii Varlaam şi voi ca tu să aperi şi să scuteşti legea creştinească,
filonichisind împotriva99 legii păgîne şi tu vei filonichisi împotriva100 înţelepţilor
miei şi vei apăra legea creştinească pentru cîtăva vreme //
(1025) tutto questo Mondo perché ne danno amaestramento di far penitenza”.

All’hora il Re gli fecde mettere subito in prigione per infino a quel tempo che lui gli
doueua far giustitiare. & vedendo il Re che Barlaam |- 45-| non si poteva trovare,
incontinente mandò per Nicor. & quando che’l fu venuto, il Re gli raccontò tutto il fatto,
cioè come Barlaam haueua predicato al suo figliuolo Giosafat e come lui haueua convertito
alla (1030) fede Christiana:
“E mi fu detto che tu somigli propriamente a quel Barlaam & io ho mandato per te
perché io voglio ordinare vn gran parlamento & disputa della fede Christiana contra la
nostra legge perché al mio figliuolo Giosafat fu predicato da Barlaam & è Cristiano. & acciò
che lui lasci (1035) Fede Christiana & tenga la nostra legge & perché tu somigli a quello
Barlaam, io voglio lache tu sia Barlaam & voglio che tu difendi la Fede Christiana dalla
Pagana, & tu disputarai contra li miei Sauij & difenderai la Fede Christiana per vn tempo
98
99 En
En el
el ms.
ms. éppoTrŒ
é
va
oTrŒiiva
100
77
f.40r
1040 şi la sfîrşit te vei lăsa să fii biruit, apoi te vei întoarce către Iosafat fiu-mieu şi-i
(1040) vei zice că credinţa păgînească este mai bună decît cea creştinească şi-i vei
arăta pricina, cît vei şti mai bine să zici şi să faci, şi îi vei zice că credinţa
creştinească
Nicorduce pe om încăpierzare,
au răspuns bucuros iar
va credinţa păgînească
face aceasta. îl duce
Aşa craiul s-auîndus
mîntuire.
la (1045)
1045 Iosafat şi i-au zis:
- O, fiul mieu, Varlaam au venit şi va să facă filonichie de legea
creştinească împotriva101 filosofilor noştri. Şi legea carea va fi mai bună eu voi să
o ţiu şi să o păzesc. Iosafat au zis:
- Eu sînt foarte odihnit şi mă rog ca să mă laşi să viu la acea voroavă şi
1050 (1050) adunare ca să văz pe dascalul mieu Varlaam. Craiul i-au zis:
- Eu sînt odihnit. A doao zi viitoare, craiul au poruncit de s-au dat veste
în toată crăia sa ca orice creştin şi oricine alt om să poată veni fără nici o îndoială
la curtea crăiască să auză filonichia lu Varlaam creştinului împotriva 102
înţelepţilor legii lui. Unde mulţi creştini ce era ascunşi şi mulţi //
& alla fine ti lasciarai vincere, e poi ti volterai verso di Giosafat mio figliuolo & li (1040)
dirai che la Fede Pagana è megliore che la Christiana, & gli mostrerai la ragione al meglio
che saprai dire e fare, & gli dirai che la Fede Christiana mena l’huomo a perditione, & la
fede Pagana lo mena a saluatione”.
Nicor rispose che volentieri il farebbe, & il Re andò da (1045) Giosafat & gli disse:
“O, figliuol mio, egli è venuto Barlaam che vuol disputare la Fede Christiana contra
gli nostri Sauij, & quella che sarà migliore io la voglio osservare”. Giosafat disse:
“Io sono molto contento & vi prego che voi mi lasciate venire a questo (1050)
parlamento“Io asono
vedere il mio Maestro
contento”. L’altroBarlaam”. & il re disse:
giorno appresso il Re fece bandire per tutto il suo
Reame che ciascuno Cristiano & etiam ogni persona possa venire sicuramente alla Corte del
Re a sentire la disputa di Barlaam Christiano contro li Sauij della sua legge. Laonde mol-
|-46-| ti Christiani celati e molti
101
102
78
f.40v
1055 (1055) înţelepţi

în legea lui au venit la curtea craiului ca să auză a filonichisi pe
acest Varlaam. Şi cînd toţi de toate părţile au ajuns ca să filonichisească, craiul au
poruncit să cheme pe fiul său Iosafat ca să vie la voroava lu Varlaam. Şi viind
s-au
carelepuseraa înşădea lîngăspre
mijloc, craiul. Iar Nicor,
Iosafat. Iosafatceausăînceput
zicea Varlaam,
a căuta laau(1060)
şăzut acest
lîngă Nicor
craiul
1060 ce uneori îi părea că este Varlaam, iar alte ori nu. Atuncea Iosafat l-au chemat şi
i-au zis:
- O, Varlaam, tu mi-ai propoveduit zece zile în palaţul mieu şi m-ai făcut
a fi creştin şi acum ai venit aici să faci filonichie de legea creştinească
împotriva103 filosofilor craiului. De vreme ce tu mi-ai propoveduit şi m-ai făcut
1065 (1065) să fiu creştin, socoteşte bine că de te laşi tu a fi biruit pen cuvinte sau pen
înfricoşările craiului, să ştii adevărat că voi pune să-ţ taie capul. Drept aceea
socoteşte-te să stai tare şi să biruieşti aceşti înţelepţi.
Nicor, ce să zicea //
(1055) Sauijdella sua legge se n’andorno alla Corte del Re per sentire disputare questo
Barlaam. Et quando tutte due le parti furono giunte a disputare, il Re fece chiamare il suo
figliuolo Giosafat che’l douesse venire al parlamento di Barlaam. E quando fu venuto, lui si
pose a sedere per mezzo del Re & Nicor, detto Barlaam, fu posto a sedere appresso del Re
qual era per mezzo a Giosafat, il quale cominciò guardare questo (1060) Nicor, che alcuna
volta gli pareua Barlaam, & alcuna volta no. All’hora Giosafat lo chiamò e sì gli disse:
“O, Barlaam, tu mi hai predicato dieci giorni nel mio palazzo & mi hai fatto
diuentar Cristiano, & hora sei venuto qui a disputare la Fede Christiana contra gli Sauij del
Re. Imperò dapoi che mi hai predicato & fatto (1065) esser Cristiano, pensa se tu ti lasci
vincere per parole
d’esser forte né per questi
& di vincere minaccie del Re che in verità ti farò tagliar la testa. Però pensa
Sauij”.
Quando Nicor, detto
103
79
f.41r
Varlaam, înţelegînd zisele lu Iosafat, numai foarte tare s-au spăriat şi au zis:
1070 (1070) - Eu crez că diavolul m-au făcut să viu aici, zicînd între sine: „Ce trebuie
eu să fac? Că de eu mă las să fiu biruit, Iosafat va pune să-m taie capul; iar de nu
mă las Aşa
a mă atunci
birui, voi cădea
el au în urgia
gîndit să ţie craiului”.
drumul de mijloc, adecăte să laude credinţa
creştinească şi cea păgînească. Şi cînd au început a face filonichie cu (1075)
1075 filosofii craiului, numaidecît Duhul Sfînt au întrat în mintea lu Nicor, ce să zicea
Varlaam, atîta cît el grăia cuvintele cele mai înalte104. Şi zicea pricinile şi
dreptatea lu Isus Hristos cît niciodată fusese auzite de cineva de la vreun om. Şi
au grăit atîta de adînc, cît nu s-au aflat nici unul dentre înţelepţii păgîni a-i putea
răspunde sau să zică ceva. Şi dupre cum el trebuia să zică lu Iosafat (1080) cum
1080 că credinţa creştinească era mincinoasă, el au zis că credinţa păgînilor era
mincinoasă şi rea, iar că legea creştinească era adevărată şi bună. Şi tot ceea
ce //
Barlaam hebbe inteso Giosafat, incontinente fu molto smarrito e disse:

(1065) “Credo che’l Diauolo m’habbia fatto venir qua, e fra sé disse: ‘Che debbo
fare? S’io mi lascio vincere, Giosafat mi farà tagliar la testa, & s’io non mi lascio vincere, io
verrò in disgratia del Re’.
All’hora pensò di tenere la via di mezzo, cioè di lodare la Fede Christiana & la
Pagana. E quando fu al disputare con li (1070) Sauij del Re, incontinente lo Spirito Santo
entrò nella mente di Nicor, detto Barlaam, di modo che lui parlava le più alte parole e si
metteva più belle ragioni di Giesù Cristo che mai si fussero sentite a dire da alcuna persona.
& disse così altamente che non fu alcuno delli Sauij Pagani che gli sapesse rispondere né
dire cosa alcuna.
era falsa, lui disseEche
sì come |-47
la fede -| lui doueua
Pagana a dire
era falsa & ria, & che la(1075)
a Giosafat Fede Christiana
che la Fedeera
Christiana
giusta e
buona. & tutto quello
104
En el ms. énaÃ T
80
f.41v
el au zis, o au zis pen ajutoriul şi darul Sfîntului Duh.

Craiul, văzînd că Nicor, ce să zicea Varlaam, într-acestaş chip au (1085)
1085 filonichisit şi au biruit pe înţelepţii lui, şi că zisese că credinţa păgînească era
mincinoasă
să şi rea,Şiiaraucredinţa
făcuse creştin. creştinilor
avut durere foarteera dreaptă
mare atîta şicîtbună,
craiulatunci au ocrezut
îi părea el
mie de
ani pînă la sfîrşitul şi isprăvirea adunării şi voroavei aceia pentru ca să
poruncească să-l prinză şi să-l umoare.
1090 (1090) Cînd voroava şi adunarea s-au isprăvit, Iosafat au alergat a îmbrăţişa 105
pe Nicor, crezînd că el să fie Varlaam, pentru cuvintele ce grăise. Unde Iosafat
au zis craiului:
- Tată, mă rog să-m faci o milă, să laşi să rămîie şi să fie cu mine Varlaam
într-această noapte căci voi să grăiesc cu dînsul.
1095 (1095) Aşa craiul i-au făcut voia lui şi au zis lu Nicor ca a doao zi dimineaţa să
vie la dînsul. Atuncea Iosafat împreună106 cu acest Nicor, ce să zicea Varlaam,
s-au dus la palatul său şi acolo au petrecut ei această noapte. Şi Nicor au spus lu
Iosafat tot lucrul ce craiul //
che lui disse, lo disse per virtù dello Spirito Santo.

Quando il Re vidde che Nicor, detto Barlaam, hebbe così (1085) disputato, & vinti li
suoi Sauij, & haueua detto che la fede Pagana era falsa & ria, e quella de’ Cristiani era
giusta e buona, all’hora credette che’l fusse fatto Cristiano & n’hebbe dolore grandissimo
tanto che al Re gli pareva mille anni che’l parlamento fosse fatto & compito per farlo
prendere & poi farlo morire.
(1090) Quando che fu finito il parlamento, Giosafat corse ad abbracciare Nicor
credendo lui che’l fusse Barlaam per quelle parole che lui haueua detto. Onde Giosafat disse
al Re:
“Padre, io voglio che mi facciate una gratia, che lasciate star meco per questa notte
Barlaam, ch’io voglio ragionare con lui”.
(1095) & all’hora il Re gli fece la gratia & disse a Nicor che douesse tornar la
mattina da lui. All’hora Giosafat con questo Nicor, detto Barlaam,andò al Palazzo & colà
riposarono quella notte. & Nicor contò a Giosafat tutto il fatto che il Re
105
En el ms. ébr7ci[a
106
81
f.42r
orînduise şi poruncise şi cum că el nu era creştin, nici era Varlaam, ci Nicor şi

1100 (1100) toate cele ce zisese el de Iisus Hristos şi de credinţa creştinească zisese
pen darul Sfîntului Duh. Unde au zis Nicor:
- Eueste
creştinească amadevărată,
văzut că sfîntă
nu poate fi schimbat
şi bună. adevărul
Drept aceea, voi şi
să cunosc că credinţa
fiu creştin şi voi să
crez în credinţa Domnului nostru Iisus Hristos, carele este Dumnezeu (1105) şi
1105 om.
Iosafat, înţelegînd cum trecuse şi fusese lucrul şi cum că acest om nu era
Varlaam şi că el poftea să fie creştin, mult s-au bucurat şi au început a mulţumi
lu Dumnezeu şi toată noaptea aceea alt n-au făcut ei fără numai să vorbească de
Domnul nostru Iisus Hristos. Viind dimineaţa a doao zi, Nicor (1110) au zis că
1110 nu vrea el să mai stea în lume şi că vrea să să ducă în pustietate să să pocăiască.
Şi aşa purcegînd, s-au dus în pustiu. Craiul a doao zi dimineaţa au trimis la
palatul lu Iosafat ca să prinză pe Nicor, dar nu l-au găsit. Şi Iosafat le-au zis că el
să dusese în pustietate să facă pocăinţă şi că să făcuse el creştin.
(1115) Craiul, înţelegînd că Nicor să făcuse creştin şi că să dusese //
haueua ordinato & che lui non era Cristiano, né manco era Barlaam, anzi era Nicor & (1100)
tutto quello che lui haueua detto di Giesù Cristo & della Fede Christiana l’haueua detto per
virtù dello Spirito Santo. Onde disse Nicor:
“Io ho veduto che’l non può esser contrafatta la verità & conosco che la fede
Christiana è giusta, santa & buona. Sì che voglio esserChristiano & voglio credere nella fede
del Nostro Signore Giesù Cristo, il quale è Dio (1105) & huomo”.
Quando Giosafat hebbe inteso com’era passato il fatto e che questo non era Barlaam
& chequella
tutta lui voleua
notte esser Chri- |-altro
non fecero
48-| stiano, fu molto allegro & cominciò a ringratiare Dio &
che parlare di Nostro Signor Giesù Cristo. & quando
venne la mattina, Nicor (1110) disse che non voleua star più al Mondo & che voleua andar al
deserto a far penitenza [& partirsi da Giosafat] e andò al deserto. E quando fu la mattina il
Re mandò al Palazzo di Giosafat per far prendere Nicor, ma loro non lo trovarono. &
Giosafat gli disse che lui era andato al deserto a far penitenza & era fatto Cristiano.
(1115) Et quando il Re intese che Nicor era fatto Cristiano & che era andato
82
f.42v
1115 în pustiu, cu mare mînie şi durere s-au dus la palatul lu Iosafat şi i-au zis:
- Eu voi ca tu să faci voia mea, adecăte ca să laşi tu credinţa creştinească
şi să ţii legea păgînească. Iar ne nu vei face aceasta, eu te voi face să mori de rea
moarte.- Iosafat
(1120) Să ştii, au răspuns:mieu, că eu nu voi părăsi niciodată pe Domnul mieu
părintele
1120 Iisus Hristos pentru orice cuvinte ai şti să-m zici. Atunci craiul i-au zis:
- Du-te, fiul mieu, blestemat să fii tu de Dumnezeu şi de mine şi
blestemată să fie zioa, vremea şi ceasul în care te-ai născut, că tu n-ai fost
înecat107. Că bine au fost zis şi proorocit că tu îm vei fi hain (: Ãποστάτης:) şi că eu
(1125) voi avea mare durere şi mîhnire pentru tine. Dar eu îţ făgăduiesc că de
1125 astăzi în puţine zile voi pune să te căznească şi vei muri de rea moarte. 
Şi s-au dus de la dînsul şi au poruncit strejilor să nu-l lase să iasă den
palat afară fără ştirea şi porunca lui şi apoi s-au întors la palatul său aşa mînios şi
au poruncit ca să-i aducă înaintea108 lui cei doi pusnici şi i-au judecat (1130) să-i
tîrască pen toată cetatea şi împrejurul 109 palatului lu Iosafat//
al deserto, all’hora con grande ira e dolore andò al Palazzo di Giosafat & gli disse:
“Io voglio che tu facci la mia volontade, cioè che tu lasci la fede Christiana &
tenghi la fede Pagana. E se tu non lo fai, io ti farò morire di mala morte”. All’hora Giosafat
disse:
(1120) “Sappiate, Padre mio, che io non abbandonarò mai il mio Signor Giesù
Christo per parole che voi mi sappiate dire”. All’hora il Re disse:
“Va, figliuolo mio, che maledetto sia tu da Dio & da me & maladetto sia il giorno,
il tempo e l’hora che tu nascesti, che tu non fossi annegato. Che ben fu detto & profetizato
che tu asaresti portaria gran dolore per te. Ma io ti prometto che
che io (1125)
da qui pochimio ribello
giorni ti farò&tormentare e morirai di mala morte”.
E partissi da lui & commandò alle guardie che non lo lasciassero uscire fuori dal
Palazzo senza sua licenza & poi tornò al suo Palazzo così irato & commandò che li duoi
Eremiti fussero menati innanzi a lui & gli fece sententiare (1130) che fossero strascinati per
tutta la Città & intorno al Palazzo di Giosafat
107
108 En
En el
el ms.
ms. énnk‚
é

aiaT5
109
En el ms. épr'ŒUrÃU
83
f.43r
1130 şi apoi să li să taie capetele. Aşadară ei au fost tîrîţi pen toată cetatea şi au fost
tîrîţi de trei ori împrejurul palatului lu Iosafat pentru ca el să poată vedea şi să
aibă frică de acea moarte. Atuncea Iosafat, mergînd la o fereastră a palatului, au
văzut să (1135)
ruga lupeDumnezeu
acei doi pusnici
pentru cum
dînşii.eraApoi
tîrîţi,auunde plîngîndlaelpămînt
îngenuchiat au început
şi au aînceput a
1135 face rugăciune şi a zice:
- O, doamne Iisuse Hristoase, milostiveşte-te către mine ca eu să poci fi
mucenic pentru dragostea ta dupre cum crez că sînt aceşti doi pusnici, cari sînt
tîrîţi împrejurul110 palatului mieu, pentru ca eu să poci cîştiga împărăţia (1140)
vieţii vecinice şi ca să fiu eu pus în rîndul sfinţilor mucenici.
1140 După trei zile, craiul au trimis să vie toţi înţelepţii şi boierii lui şi le-au zis:
- Sfătuiţi-mă de trebuie eu să fac să moară fiul mieu sau ce trebuie să fac
eu, căci de va trăi, el pururea creştin, face-va să să întoarcă toată crăia mea (1145)
la legea creştinească.
Atunci s-au sculat în picioare un astrolog ce era vrăjitor < de > diavoli şi
1145 au zis:
- Doamne, nu este cuvios lucru ca tatul //
& poi gli fosse tagliata la testa. Così furono strascinati per tutta la Città & poi furono strasci-
|-49-| nati tre volte attorno al Palazzo di Giosafat acciocché esso potesse vedere & hauesse
paura di quella morte. All’hora Giosafat si fece ad vna finestra del Palazzo & vidde questi
duoi Eremiti che venivano strascinati, onde piangendo cominciò a (1135) pregare Dio per
loro. E poi si misse in ginocchioni in terra e cominciò ad adorare e dire:
“O, Signor Giesù Cristo, chiamoui mercede ch’io possa essere martire per vostro
amore, come credo che siano questi duoi Eremiti, li quali sono strascinati intorno al mio
Palazzo, acciocché io possa acquistare il Regno (1140) di vita eterna e ch’io sia messo nella
schiera delli Santi Martiri”.
Quando fu il terzo giorno, il Re mandò per tutti li suoi Sauij e Baroni & gli disse:
“Consigliatemi s’io debbo far morire il mio figliuolo o che ne debbo fare, che se lui
viuerà, sarà sempre Cristiano & farà convertire tutto il mio reame (1145) alla fede
Christiana”.
All’hora si leuò in piedi vn Astrologo incantatore de Demonij e disse:
“Signore, non è conueneuol cosa che’l Padre
110
En el ms. épr'ŒUrÃU
84
f.43v
să facă să umoare fiul, căci i-ar fi prea mare durere. Dar eu îţ voi da un sfat ca
(1150) acela că fiul tău să va întoarce la legea noastră şi va face tot ceea ce vei
vrea. Şi au zis:
1150
ce să vor- Eu
aflavoiîn săcrăia
aibita,cincisprezece
şi fieştecarefecioare
să fie dedevîrstă
cele mai
de lafrumoase şi maiani
cincisprezece bogate
pînă
la doaoăzeci, iar nu mai mult. Şi pune cu dînsul în palaţ şi porunceşte (1155) să nu
fie nimenea altcineva în palat, fără cît numai aceste cincisprezece fecioare, şi
acestea să mănînce, să bea, să doarmă şi să să primble zioa şi noaptea cu dînsul.
1155 Şi vei <spune > fecioarelor acestora că ceea carea dentr-însele mai curînd va putea
aduce pe Iosafat în plăcerea trupească, îl vei da ei a-i fi bărbat. Şi eu voi face cu
meşteşug şi cu vrăji ca diavolii să încălzească şi (1160) să aprinză pofta curviei în
fecioare şi în Iosafat şi aşa, cînd el va simţi împreunîndu-se cu muierea dulceaţa
trupească, numaicît va lăsa credinţa creştinească şi va face toate poruncile
1160 voastre. Şi de aceasta îţ voi da o pildă.
Au fost o dată un crai, ca şi tu eşti, carele nu putea avea un fiu şi, vrînd
apoi Dumnezeu, //
faccia morire il figliuolo perché gli saria troppo gran dolore. Ma io vi dirò ben tal consiglio
(1150) che’l vostro figliuolo tornerà alla Fede nostra e farà tutto quello che voi volete. E
disse:
“Io voglio che voi habbiate quindeci Donzelle delle più belle e più ricche che
habbiate nel vostro Reame, e ciascuna sia dalli quindeci per fin’alli vinti anni e non più. &
fattele mettere con lui nel Palazzo se non queste quindeci Donzelle, & farete (1155) che non
sia altra persona nel Palazzo se non queste quindeci Donzelle, e che queste mangino,
beuino,
potrà piùdormino e solazzino
tosto condurre giornoalediletto
Giosafat notte con lui. &che
carnale, direte
voi alle Donzelle
glielo darete che
per quale
Marito,di &
loro
io
farò per arte e per incantamento che li |- 50-| Demonij (1160) daranno caldo incendio di
lussuria alle Donzelle & a Giosafat, e quando esso sentirà il diletto carnale, sentendo &
conoscendo la femina, incontinente lascierà la Fede Christiana & farà tutti li vostri
comandamenti. & di ciò vi darò vn esempio.
Già vi fu vn re, come voi, il quale non poteva hauer figliuoli e, come piacque a Dio,
85
f.44r
(1165) au avut den muierea sa un fiu. Şi, cum s-au născut, craiu numaidecît au
adunat toţi înţelepţii lui şi le-au zis că el vrea să ştie ce întîmplare era să aibă fiul
1165 său. Înţelepţii au răspuns: „Noi aflăm că fiul tău, de va vedea soare sau aer pînă
la cincisprezece
cameră ani, va
cu boltă supt pierdeşi acolo
pămînt vederea”. Atunci
au pus craiul pe
să crească au fiul
pussău
de (1170)
au făcut o
acesta
pînă cînd au ajuns el la cincisprezece ani. Apoi au poruncit de l-au adus afară ca
să-i arate toată făptura aceştii lumi, adecăte omul şi fămeia, fiarăle, dobitoacele,
1170 peştii şi pasările. Cînd pruncul au văzut muierile, au întrebat el cum să chema, iar
una dentre dînsele i-au răspuns în glumă: „Noi ne chemăm diavoli”. Apoi el au
trecut mai nainte şi i-au fost arătat să vază şi (1175) alte foarte multe lucruri. Şi
dupre ce el le-au văzut, craiul l-au chemat la dînsul şi i-au zis: „Ce lucru îţ place
mai mult decît toate cele ce tu ai văzut?” Fiul au răspuns: „Mai mult decît toate
1175 lucrurile ce eu am văzut, îm place mai mult ceea ce să cheamă diavol”.
Craiul Avenerio, înţelegînd zisele înţeleptului, i-au plăcut foarte //
(1165) hebbe vn figliuolo della Donna sua. E, subito che fu nato, il Re congregò tutti li suoi
Sauij e disse che voleva sapere che ventura doueua hauere questo suo figliuolo, e li Sauij
dissero: ‘Signore, noi troviamo che se il vostro figliuolo vederà il Sole o Aere fino a
quindeci anni, egli perderà la vista’. All’hora il Re fece fare vna bella camera in vna volta
sotto terra & fece nutrir questo suo (1170) figliuolo fin che lui hebbe quindeci anni. & puoi
lo fece menar fuori & gli fece mostrare tutte le creature di questo Mondo, cioè l’Huomo e la
Donna, le bestie, li pesci & gli vccelli. Quando il fanciullo vidde le Donne dimandò come
haueuano nome & vna d’esse risposegli per solazzo: ‘Noi habbiamo nome Demonij’. Poi
passò più oltre & le furono mostrate (1175) altre cose assai, e quando lui l’hebbe viste, il Re
lo chiamòdisse:
figliuolo a sé ‘Sopra
e gli disse:
tutte ‘Qual
le altrecosa
coseti che
piace
ho più di tutte
visto, quelle
mi piace piùche tu hai
questa chevisto?’, & il
si dimanda
Demonio’.
Quando il Re Auenerio hebbe inteso il detto del Sauio, gli piacque molto
86
f.44v
(1180) şi
numai au poruncit să cerce şase feciurele cari vor fi mai gingaşe şi mai
frumoase s-ar afla şi au poruncit să scoaţă afară den palat toate slugile lu Iosafat
şi au pus pe aceste şase feciurele înlăuntru, cărora craiul pe taină aşa le-au zis:
1180 - Ceea cea dragostei,
(1185) trupească
dentre voieuvai-lputea
voi dasăsă-i
tragă pe fiul mieu Iosafat la plăcerea
fie bărbat.
Feciurelele au răspuns că bucuroase vor face ele. Aşa craiul purcegînd au
poruncit de au încuiat palaţul. Iosafat, fiind închis în palat cu aceste fecioare că
era aşa de tinere frumoase şi că nu era nimenea altcineva fără cît ele, au început
1185 el foarte tare a ofta şi avea mare frică să nu cumva păcătuiască (1190) cu dînsele.
Şi s-au tras într-un unghi al cămărei lui şi, puindu-se în rugăciune, au început a
zice:
‘O, Doamne Iisuse Hristoase, te chem într-ajutor, fie-ţi milă de mine,
păcătosul, şi dă-m atîta milă ca să poci eu mîntui fecioria mea de aceşti diavoli ai
1190 iadului pentru că eu însuş nu poci să mă păzesc nici să mă apăr de nu
(1195) voi //
(1180) & incontinente fece cercare sei Donzelle delle più gentili & più belle che egli trovasse
& fece mandare fuori del Palazzo tutti li serui di Giosafat & gli fece mettere dentro queste
sei Donzelle, alle quali il Re disse così secretamente:
“Quella di voi che potrà congiungere il mio figliuolo Giosafat al diletto (1185)
carnale dell’ |-51-| amore, io glie lo darò per suo Marito”.
& le Donzelle dissero: “Noi lo faremo volontieri”. All’hora il Re si partì e fece
ferrare il Palazzo. & quando Giosafat fu ferrato nel Palazzo con queste Donzelle, che erano
così Giouine belle e che non gli era altra persona che loro, cominciò a sospirare fortemente
& hebbeingran paurae di
peccarea (1190)
gettossi oratione cominciò dire: con loro. & andò in vn cantone della sua Camera &
“O, Signor Giesù Cristo, vi chiamo mercede & che habbiate misericordia di me,
Peccatore, & mi diate tanta gratia che io possa saluare la mia virginità da questi Demonij
Infernali perché io non mi potrò guardare da me, né diffendere se non (1195)
87
f.45r
avea ajutoriul tău. Căci eu în primejdie de moarte mă aflu şi împotriva 111 mea
oşteşte tată-mieu, trupul, lumea şi diavolul, unde te rog ca să-m fii pururea
într-ajutori’. Apoi ş-au făcut semnul sfintei cruci, lăsîndu-se în mila Domnului
1195 nostru Iisus Hristos. Atuncea astrologul (vrăjitoriul de stele) au început a citi
(2000) în cartea lui şi a jura pe diavoli ca să să ducă la Iosafat şi să-l aprinză cu
căldura curviei, pentru ca el să va şi să poftească a face plăcerea lumească cu
acele fete. Iosafat, după ce îş făcuse semnul sfintei cruci şi să să didese în mila lu
Dumnezeu, sta pururea în rugăciune, unde acea ispită nici într-un chip nu-i
1200 putea lui face pagubă.
(1205) A patra zi sosind, craiul au trimis ca să ştie de Iosafat să împreunase 112 cu
vreuna dentr-acele fete, ei au răspuns că nu. Craiul apoi au zis astrologului 113:
- Ce este pricina de nu s-au împreunat114 fiul mieu în pofta trupului cu
acele fete?
1205 Înţeleptul astrolog au răspuns:
(1210) - Eu nu ştiu, însă voi să mă duc să citesc mai tare decît mai nainte am
făcut. Şi voi face să să împreune cu plăcerea trupească.
Atunci înţeleptul astro- //
ho il vostro aiuto, perché io sono in pericolo di morte & son combattuto dal mio padre, dalla
Carne, dal Mondo, e dal Diauolo. Onde vi prego che siate sempre in mio aiuto”. Poi si fece
il segno della Santa Croce & raccommandossi al Nostro Signor Giesù Cristo. All’hora
l’Astrologo cominciò a leggere (2000) nel suo libro & a scongiurare gli Demonij che
andassero a Giosafat & che l’accendessero in calore di lussuria, acciocché lui consentisse al
diletto mondano con quelle Donzelle. Quando Giosafat s’hebbe fatto il segno della Santa
Croce & raccomandato a Dio, staua sempre in oratione, sì che quella tentatione non gli
poteva nuocere in modo alcuno. (1205) Quando fu il quarto giorno, il Re mandò per sapere
se Giosafat era congionto con alcuna di quelle Donzelle, & essi risposero di no. & il Re
disse al Sauio Astrologo:
“Quale è la cagione che il mio figliuolo non è congionto al diletto carnale con
alcuna di quelle Donzelle?”.
& il Sauio Astrologo disse:
(1210) “Io non so, ma andarò a leggere più forte che non feci prima. & farò che si con-
|-52-| giongerà al diletto carnale”.
All’hora il Sauio Astro-
111
112
113 En
En el
el ms.
é
prÄnŒasogUlU
ms. asTrolŒ
114
En el ms. éprÄn‚a
88
f.45v
log au început a jura pe diavoli mai tare decît întîi şi diavolii au venit la el, cărora
1210 le-au zis:
(1215) - Eu mă mir că voi nu puteţi a împreuna115 în plăcerea carnei un copil aşa
mic cum
Şi i-au siliteste Iosafat.
şi le-au zis:
- Duceţi-vă şi faceţi ca Iosafat să să împreune în pofta trupească cu una
1215 dentr-acele fete.
(1220) Atunci un diavol ce era mai isteţ decît toţi ceialalţi au luat aminte care
feciurea iubea Iosafat mai mult decît celealalte şi au început a grăi cu Iosafat
zicînd:
- Tu eşti tînăr, eu încă sînt tînără; tu eşti frumos, eu încă sînt frumoasă; tu
1220 eşti fecior, eu încă sînt fecioară; tu eşti gingaş, eu încă sînt gingaşă, tu eşti (1225)
creştin, iar eu sînt păgînă. Unde tu mă vei întoarce la credinţa creştinească şi vei
cîştiga şi al suflet Domnului Dumnezeu de tu vei vrea să aibi plăcere şi să te
împreuni cu mine pentru ca să poci eu fi muierea ta şi pentru ca să putem apoi
face obiceiul însurării fără nici un păcat. Nu vezi tu cît sînt de frumoasă. Fă-ţi
1225 pofta cu mine căci poate fi că vom avea fii, cari vor (1230) putea fi prieteni lu
Dumnezeu. Tu ştii bine că Dom- //
logo cominciò a scongiurare i Demonij più forte che non haueua fatto prima & li Demonij
andarono a lui, gli disse:
(1215) “Io mi meraviglio che voi non possiate congiungere al diletto carnale vn così
picciol Garzone come è Giosafat”.
& il Sauio gli costrinse e disse:
“Andate e fate che Giosafat si congiunga al diletto carnale con vna di quelle
Donzelle”.
(1220) All’hora vn Demonio più gentile di tutti gli altri pose a mente qual Donzella
Giosafat teniua più cara delle altre & cominciò a ragionare con Giosafat, dicendo:
“Tu sei Giovine, & io son Giouina; tu sei bello, & io son bella; tu sei vergine, & io
son Vergina; tu sei gentile, & io son gentila; tu sei (1225) Cristiano, & io son Pagana.
Imperò tu mi convertirai alla fede Christiana & guadagnerai vn’altra Anima al Signor Dio,
se tu comenti & prendi diletto di me, acciò che io possa essere tua Moglie & che possiamo
vsare il Matrimonio senza alcun peccato. Non vedi tu come io son bella? Prendi diletto della
mia persona che forsi haueremo figliuoli, che (1230) potranno essere amici di Dio. & tu sai
bene che’l
115
En el ms. éprÄna
89
f.46r
nul nostru Iisus Hristos au poruncit şi orînduit nunta sfîntă. Şi încă să ştii Iosafat
că sveti Petru au avut muiere şi fii şi aşa putem face noi ca să plinim scaunele
raiului. Şi tu ştii foarte bine că cînd un păcătos să întoarce la pocăinţă că toţi
1230
îngerii raiului
Iosafat,facauzind
mare veselie
a grăi acea înainteaa116grăi
în cerfeciurea lu (1235)
feţiiaşa Dumnezeu.
de înţelept că ea s-ar face
creştină şi zicea că nunta era aşa de sfîntă şi bun lucru, crezînd el a cîştiga lu
Dumnezeu un suflet şi încă pentru că carnea îl împungea pen ispitirea diavolilor
şi pen frumuseţea tinerei fecioare, părea el a fi mai întors şi a vrea (1240) să facă
păcatul. Dar numaidecît Sfîntul Duh s-au pogorît la dînsul. El încă s-au pus în
1235 genuchi şi au început a face rugăciune la Dumnezeu, zicînd:
- O, Doamne Iisuse Hristoase, fie-ţi milă de mine păcătosul căci eu sînt
aproape de moarte şi nu mă mai poci apăra de această poftă trupească de (1245)
nu-m vei ajuta tu, Domnul mieu.
Şi stînd aşa Iosafat în rugăciune, au căzut la pămînt adormit. Şi
1240 numaidecît au fost el dus în duh în cer, înaintea 117 lu Dumnezeu şi i-au fost lui
arătată a vedea slava raiului, orînduielile //
Nostro Signor Giesù Cristo ha ordinato il Santo Matrimonio. & sappi ancora Giosafat che
San Pietro hebbe Moglie & figliuoli, & così potremo far noi per empire le sedie del
Paradiso. & tu sai molto bene che quando vn Peccatore torna a penitenza che tutti gli Angeli
del Paradiso ne fanno gran festa in Cielo innanzi l’aspetto di (1235) Dio”.
Et quando Giosafat hebbe sentito così saviamente parlare quella Donzella, che lui
diuentaria Christiana & diceva che il Matrimonio era così santa & buona cosa, credendosi
guadagnare vn’Anima a Dio, & ancora perché la carne lo stimolaua per la tentatione delli
De- |-53-| monij e per la bellezza della Giovine, quasi che lui era già volto & voleva (1240)
consentire al peccato. Ma incontinente lo Spirito Santo discese in lui & egli ancor si
mettesse in ginocchioni e cominciò a far oratione a Dio, dicendo:
“O, Signor Giesù Cristo, habbi misericordia di me peccatore, perché io sono
appresso alla morte e non mi posso più difendere da questa concupiscenza carnale, se (1245)
non mi soccorri, Signor mio”.
Et stando Giosafat in oratione, cascò in terra addormentato & incontinente in spirito
fu portato in Cielo dinanzi a Dio & gli fu mostrato la gloria del Paradiso, gli ordini
116
117
90
f.46v
îngerilor: patriarhii, proorocii şi au văzut apostolii şi o mare mulţime de (1250)

cavalieri şi de fecioare şi îngerii cei ce ducea pe Iosafat cîntînd şi veselindu-se
zicea: „Aceştia sînt mucenicii ce au murit pentru dragostea lui Iisus Hristos”.
1245 Apoi
Iosafataunuvăzut o ceată
să putea de oameni
sătura şi de
uitîndu-se muieri ceŞi era
la dînsele. atîtacătră
au zis de frumoase
îngeri: şi albe cît
(1255) - Ce oameni sînt aceştia ce sînt aşa de frumoşi?
Îngerii i-au răspuns:
- Acestea sînt fecioare cari au păzit feciuria lor lu Dumnezeu şi n-au
1250 spurcat carnea lor în plăceri trupeşti. Şi tu de vei oşti tare în lume împotriva118
cărnii şi vei păzi curată fecioria ta la Dumnezeu şi tu încă apoi vei fi pus (1260)
împreună119 cu acel frumos norod.
Dupre aceea l-au dus ei în iad, unde au văzut el pe Lucifer şi pe toţi alalţi
diavolii. Apoi au văzut muncile şi pedepsele păcătoşilor şi au auzit vaietele şi
1255 plîngerile amare ce ei făcea cei ce era într-acel loc. Şi au văzut cum îi muncea şi
numaicît au început el a plînge. Şi au avut mare frică. Atunci (1265) îngerii i-au
zis: //
degli Angeli, gli Patriarchi, gli Profeti & vidde gli Apostoli & vna gran moltitudine de
(1250) Cauaglieri e di Vergini. Et quelli Angeli, che portavano Giosafat cantando &
giubilando, dicevano: ‘Questi sono li Martiri che sono morti per amor di Giesù Christo’. Poi
vidde vna schiera d’Huomini & di Donne che erano tanto belle e bianche, che Giosafat non
si poteva satiare di guardarle. & disse agli Angeli:
(1255) “Che genti sono queste che sono così belle?”
& li Angeli dissero:
“Queste sono Vergini, le quali hanno seruata la sua Virginità a Dio & non hanno
corrotta la carne sua in diletti carnali. & se tu combatterai forte al Mondo contro la carne, &
conseruarai nettamente la tua Verginità a Dio, & tu sarai poi messo (1260) con quella bella
gente”.
Poi lo menaono all’Inferno & vidde Lucifero & tutti gli altri Demonij. & poi vidde
le pene delli peccatori & udì li gridi & gli pianti crudelissimi che facevano quelli, che erano
in quel luoco, & gli vidde tormentare, & incontinente lui cominciò a piangere & hebbe vna
gran paura. All’hora (1265) gli Angeli gli dissero:
118
En el ms. époTriva
119
91
f.47r
- Tu ai văzut pedepsele păcătoşilor, unde acum noi vom să te întoarcem

iar în trupul tău în lume. Şi apoi de vei păzi tu bine fecioria ta şi de te vei feri să
1260 nu faci vreun păcat şi vei fi milostiv cătră săraci, vei avea tu slava ceea ce ai văzut
în preasfîntul rai înaintea 120 feţei lu Dumnezeu. Iar de vei face (1270) într-alt chip
şi după voia aceştei înşălătoare lumi şi a trupului, tu vei fi pus într-acea mare
căldură şi plîngeri a arde cu diavolii.
Şi după ce au zis îngerii, au zis, acestea au dus sufletul lu Iosafat în trupul
1265 său, într-această lume. Deşteptîndu-se, Iosafat au început a plînge foarte tare
pentru muncile celor ce era osîndiţi ce el văzuse. Şi de frică ce avusese, au fost
(1275) el atîta de struncinat şi slab, cît nu putea să să rădice. Şi au fugit de la
dînsul toată reaoa ispită a trupului. Şi niciodată n-au mai vrut el a i să supune.
Atuncea văzînd feciurelele că Iosafat era aşa de tare bolnav, au trimis să spuie
1270 craiului că Iosafat era să moară. Craiul numaicît s-au dus la palatul lu Iosafat şi,
văzîndu-l că zăcea în pat şi că nu să putea rădica, i-au zis: //
“Tu hai veduto le pene de’ Peccatori, imperò noi ti tornaremo nel corpo tuo al
Mondo . & poi se conser- |-54-| uerai bene la tua Verginità, e ti guarderai bene di far alcun
peccato, e se sarai misericordioso a’ Poueri, tu hauerai quella gloria, la quale tu hai veduto
nel Santissimo Paradiso, dinanzi al cospetto di Dio. & se tu farai (1270) altamente, & farai
secondo la volontà di questo fallace Mondo & della carne, tu sarai messo in quel gran calore
& pianti ad ardere con gli Demonij”.
Et detto questo, gli Angeli portarono l’Anima di Giosafat in questo Mondo nel suo
corpo. Quando Giosafat fu risuegliato, cominciò a piangere fortemente le pene ch’aueua
vdito delli dannati, & per paura ch’haueua hauuto, rimase (1275) così rotto & infermo, che
non poteva All’hora
consentire. leuare, e vedendo
da lui si lepartì ogni mala
Donzelle tentationeera
che Giosafat carnale, & mai
così forte non glimandorlo
amalato, volse piùa
dire al Re che Giosafat staua per morire, & incontinente il Re se ne andò al Palazzo di
Giosafat & quando lo vidde a giacere in letto, & che non si poteva leuare, gli disse:
120
92
f.47v
(1280) - O, Iosafat spune-m pentru ce pricină ţi-au venit această boală aşa de
grabnică?
Iosafat i-au răspuns:
lipsit a -nuO,fi părintele
eu mort; mieu, tu aicăvrut să măpierdut
umori fecioria
şi cît despre parteadeta,o aş
n-au
1275
însă bine eu n-am mea căci, fi
(1285) pierdut, aş fi fost eu pierdut şi osîndit în focul vecinic al iadului. Dar
Domnul mieu Iisus Hristos au avut miloserdie de mine şi mi-au trimis îngerii săi
cari numaidecît mi-au luat sufletul şi l-au dus în ceri înaintea 121 feţei sale şi acolo
1280 am văzut pe Domnul mieu Iisus Hristos în slava sa. Apoi am văzut cetele
îngerilor ce cînta; şi am avut eu atîta bucurie, cît nu este inimă (1290) omenească
ca să poată gîndi. Apoi am văzut toţi patriarhii şi proorocii, fecioarele, mucenicii
şi pusnicii. Apoi m-au dus ei în iad şi aşa am văzut pe Luciferul cu ceialalţi
diavoli răi şi fricoşi de cari am avut atîta frică şi spaimă. Apoi am văzut pe
1285 ticăloşii păcătoşi închişi şi osîndiţi, cari era în focul vecinic, plîngînd şi foarte
tare, văitîndu-se cît eu nu ştiu să povestesc. Unde //
(1280) “O, Giosafat, dimmi per qual cagione ti è venuta questa malatia così
subitana?”
Et Giosafat disse:
“O, Padre mio, voi mi hauete voluto vccidere, & per voi non è rimasto ch’io non sia
morto & ch’io non habbia perduto la mia Virginità, che se io l’hauessi (1285) perduta, sarei
stato perduto & dannato al fuoco eternale dell’Inferno. Ma il mio Signore Giesù Cristo ha
auuto misericordia di me & mi ha mandato gli Angeli suoi, li quali incontinente presero il
mio spirito & lo portarono in Cielo, innanti al cospetto suo & colà viddi il mio Signore
Giesù
n’hebbiCristo
tanto nella
|-55-| sua Maestà.
diletto & poi
che non vidde
è cuor gli ordini delli Angeli che cantavano, & io
(1290) di persona che lo potesse pensare. & poi
viddi tutti li Patriarchi e Profeti, Vergini, Martiri & Eremiti. Et poi fui menato all’Inferno &
colà viddi Lucifero con gli altri Demonij crudeli, delli quali hebbi gran paura. & poi viddi li
cattivi miseri dannati Peccatori, li quali erano nel fuoco eternale & facevano pianti & gridi
fortissimi che quasi io non lo so dire. Onde
121
93
f.48r
(1295) îţ zic că, aducîndu-mi eu aminte, am atîta frică cît mi să pare a-i avea
înaintea122 ochilor, apoi îngerii mi-au zis: „De
vei fi tu fecior (:παρθενος:) sărac şi
milostiv, vei fi prieten lu Dumnezeu şi vei fi pus în soţiirea sfinţilor în viaţa
vecinică. Iar vecinic
de tu veial face împotrivă 123 dupe pofta trupului petrecînd, tu vei fi
să arzi cu, diavolii”.
1290
pus în focul iadului Şi după ce am văzut eu (1300)
toate aceste lucruri, duhul mieu s-au întors în mine şi aşa m-am deşteptat. Unde
pentru frica ce am avut sînt eu tot zdrobit şi struncinat cît nu poci să mă rădic şi
să mă ajut şi nici poci să aib odihnă fără cît, cînd îm aduc aminte de însoţiirea
1295 îngerilor acelora cari eu am văzut în rai şi de slăvitele cîntări ce îngerii cînta
înaintea124 feţii lu Dumnezeu. De cari, aducîndu-mi (1305) aminte, eu nu grijăsc
nimica de a trăi, căci pururea aş vrea să fiu înaintea125 lui. Unde te rog, părintele
mieu, ca să ieşi afară den greşală şi rătăcirea în carea te afli şi să nu mai crezi în
diavoli, cari te vor duce în focul vecinic al iadului să arzi //
(1295) vidico che, ricordandomi, io ho tanta paura che mi pare hauergli innanzi agli occhi.
Et poi gli Angeli mi dissero: ‘Se tu sarai vergine, pouero & misericordioso, sarai amico di
Dio & sarai collocato con la compagnia de’ Santi in vita eterna. & se tu farai il contrario &
virerai secondo i diletti carnali, tu sarai messo nel fuoco eternale dell’Inferno ad ardere con
gli Demonij”. Et quando hebbi visto (1300) tutte quelle cose, lo spirito mio fu tornato in me
& all’hora mi risvegliai. Onde per paura che io ho avuto, io sono tutto rotto & flagellato che
non mi posso aiutare, né trouo riposo, se non quando mi raccordo di quella Compagnia
d’Angeli, li quali io viddi in Paradiso, & delli canti gloriosi, li quali facevano gli Angeli
innanzi al cospetto di Dio, delli quali, raccordandomi (1305) , io non mi curo di viuere,
perché sempre vorrei essere alla presenza sua. Però vi prego, Padre mio, che vogliate uscire
fuorifuoco
nel dell’errore
eternalenel quale sete ad
dell’Inferno & ardere
lasciar stare di credere alli Demonij, i quali vi menaranno
122
123
124 En
En el
el ms.
ms. épna
é
oTrŒ
iT5iv7
125
94
f.48v
1300 cu ceialalţi păcătoşi. Şi să te întorci la Domnul mieu Iisus Hristos ce îţ va ierta

(1310) păcatele şi te va mîntui den muncile iadului şi-ţ va da crăia vieţii vecinice
carea niciodată să va împuţina126.
asculte,Craiul, auzinds-au
şi numaicît cuvintele
dus de fiu-său, foarte
la dînsul, ş-au bătut
mirîndu-se de ajocluişineclătită
nici au vrut
staresăcemai
el
1305 avusese împotriva127 feciurelelor şi nu păcătuise şi că nu-l putuse ele (1315) birui.
Aşadară craiul, întorcîndu-se la palatul său, au trimis să vie toţi înţelepţii şi boierii
şi le-au zis:
- Sfătuiţi-mă ce trebuie să fac cu fiu-mieu ce s-au făcut creştin? Să-l umor
au să-l ţiu la închisoare?
1310 Iar unul dentre înţelepţi au zis:
(1320) - Doamne, aceasta îţ va face prea multă durere şi ocară pentru că acum
eşti bătrîn şi n-ai alt fiu fără acesta carele dupre tine trebuie să fie el stăpînitori.
Însă mie mi să pare ca să-l laşi să iasă afară den palat şi să-i dai în soţii cîţva den
cavalierii tăi şi-i vei da a patra parte a crăiei tale să o păzească. Şi poate fi că,
1315 luînd el stăpînire şi mărime într-această lume, va vrea să facă să (1325) să teamă
de dînsul şi //
con gli altri Peccatori, & tornare al mio Signor Giesù Cristo, che vi perdonarà (1310) li vostri
peccati & vi scamperà dalle pene dell’Inferno, & vi darà il Regno di vita eterna, il quale non
verrà mai meno”.
Quando il Re hebbe inteso le parole del figliuolo, se ne |- 56-| fece gran beffe & più
non lo volse ascoltare, & incontinente si partì da lui, maravigliandosi della fermezza la quale
lui haueua hauuto contra le Donzelle, che non haueua peccato & che non lo haueuano potuto
(1315) vincere, e tornò al suo Palazzo & mandò per tutti gli suoi Sauij e Baroni, & gli disse:
“Consigliatemi quello ch’io debbo fare del mio figliuolo che è fatto Cristiano. Lo
debbo io uccidere ouero lo debbo tenere in prigione?”
Et vno di quelli Sauij disse:
(1320) “Signore, questo vi farà troppo dolore & vergogna, perché voi sete hormai
vecchio & non hauete altro figliuolo che questo. & doppo voi debbe esser Signore. Però a
me pare che lo lasciate uscire fuori del Palazzo & che li diate alquanti delli vostri Cauaglieri
in compagnia & gli darete la quarta parte del vostro Reame in guardia. Forsi che quando lui
hauerà pigliato la Signoria & la grandezza di questo Mondo, che si farà (1325) temere &
126
En el ms. épUcYna
127
95
f.49r
să va da în plăcerile lumii şi va lăsa legea creştinească.

Craiul, înţelegînd zisele înţeleptului, foarte i-au plăcut. Şi aşa s-au dus la
Iosafat şi i-au zis:
1320
voia mea.- O,Eufiulvoimieu, eu nua patra
să-ţ dau voi săparte
te maiden
ţiucrăia
închis,
meadarşi voi
voisăsă-ţ
facidau dupe (1330)
tu pentru soţii
cîţva den cavalierii miei.
Iosafat, auzind aşa să zică, foarte s-au veselit şi au zis că mult îi plăcea lui
aceasta. Atunci craiul i-au dăruit mulţi povodnici şi mulţi comişăi cu mare
1325 însoţiire de cavalieri şi l-au trimis într-o cetate în ţinutul Galliei ce să numeşte
(1335) Uria. Şi i-au dat ca să-i fie sfetnici patru oameni den cei mai mari înţelepţi
ce el avea. Sosind Iosafat în Gallia, tot norodul venea ca să-l vază, căci li să părea
că este foarte frumos şi drăgăstos domn. Şi, după ce au trecut cîtăva vreme într-
acea stăpînire, au poruncit de au luat toţi banii [ce să afla în vistieria] tătîne-său şi
1330 apoi au poruncit să vie oameni ce vor fi mai de bun (1340) nume şi bătrîni
într-acea crăie. Şi au zis să-i dea în scris cîţ săraci trebuincioşi, //
prenderà gli diletti del Mondo & lascierà la Christiana Fede”.

Quando il Re hebbe inteso il detto del Sauio, gli piacque molto, & andò da Giosafat
& gli disse:
O, figliuol mio, non ti voglio più tenere serrato, ma voglio che tu facci a (1330) mio
senno. Io ti darò la quarta parte del mio reame & ti voglio dare per compagnia alquanti delli
miei Cauaglieri.”.
Quando Giosafat sentì dire così, fu molto allegro e disse che molto gli piaceva.
All’hora il Re gli donò molti destrieri & molti palafreni, con gran compagnia de Cauaglieri,
& loConsiglieri
mandò in vna Cittàhuomini
della Provincia (1335) Vria, e gli diede
per quattro delli più di Gallia,
sauij chehauesse.
che lui si dimandaua
Quando Giosafat fu gionto in
Gallia. Tutto il popolo l’andaua a |- 57-| vedere, perché gli pareva molto bello e piaceuole
Signore. Come lui fu stato alquanto in Signoria, fece pigliare tutto il Tesoro [che trouò] di
suo Padre & mandò per gli huomini di migliore (1340) fama & delli più vecchi che fussero
in quello Reame. & fecesi dare in scritto quanti poueri bisognosi
96
f.49v
cîte sărace muieri şi fecioare şi cîţi săraci boieri să afla în cetatea lor. Şi aşa,
avîndu-i pe toţi în scris, au trimis el pentru fieştecare cetate şi oraş den banii
aceia pentru ca să să împărţească 128 la săraci, poruncea să mărite sărace fecioare
(1345) şisă dea săracilor
un an încavalieri
stăpînire,atîta
crăiasumă de în
bani cît şiputea ei trăipentru
cu mare
1335
cinste. Petrecînd lui era pace în odihnă că
Iosafat era atîta de milostiv, cît tot norodul îl iubea mai mult decît ori pe cine alt
om ce fusese vreodată lor stăpînitori. Unde Iosafat au trimis să vie cincisprezece
boieri den cei mai mari ce s-ar afla în crăia sa. Şi dupe ce ei au (1350) venit
1340 înaintea129 lui, au început el a le propovedui credinţa Domnului nostru Iisus
Hristos şi le-au grăit atîta de Hristos cît o parte dentr-acei boieri s-au întors la
credinţa creştinească, fiind ei înştiinţaţi că Domnul nostru Iisus Hristos didese
atîta dar lu Iosafat cît el înviia morţii, lumina pe orbi, îndrepta pe şchiopi,
curăţea pe cei ce avea lepra; şi, văzînd norodul că Iosafat făcea (1355) atîtea
1345 minuni în numele lu Iisus Hristos, toţi s-au botezat. Atuncea //
& quante pouere Donzelle & quanti poueri Cauallieri che erano nella loro Città, & hauutogli
in scritto tutti, mandò per ciascuna sua Città e Terra di quel tesoro acciò che fusse dato alli
poueri bisognosi e faceua maritare le pouere Donzelle (1345) , e faceua donare alli poueri
Cauallieri tanto tesoro che potevano viuere a grande honore. Et quando hebbe fornito l’anno
in Signoria, il suo reame staua in pace & in riposo, perché Giosafat era tanto gratioso che
tutto il Popolo l’amaua sopra ogn’altro huomo che fusse mai stato suo Signore. Onde
Giosafat mandò per quindeci Baroni delli più grandi che fussero nel suo Reame. & quando
(1350) furono innanzi a lui, gli cominciò a predicare la Fede del Nostro Signor Giesù Cristo,
& gli disse tanto di Cristo che vna parte di quelli Baroni si convertirono alla Fede
Christiana,
resuscitaua auisandoli che il Nostro
i morti, illuminaua Signor
i ciechi, Giesù liCristo
drizzaua zoppi,donò tanta gratia
mondaua a Giosafat
i leprosi; che lui
& vedendo il
Popolo che Giosafat faceua (1355) tanti miracoli nel nome di Giesù Cristo, tutti si
battezzavano. All’hora
128
En el ms. ép7 c5sk7
129
97
f.50r
Iosafat de a face biserici au poruncit şi au fărîmat idolii şi capiştile păgînilor. Şi,

făcînd el aceste lucruri, au venit vestea la tată-său cum că Iosafat întorsese şi
adusese toată provinţia (:ţara:) Gallii la credinţa creştinească. Şi toţi pusnicii şi
creştinii, 130 gînd > vestea (1360)
1350 aceasta, aucevenit
era ascunşi
la Iosafat.deAşa
frica lu Avenerie
craiul, craiului,
văzînd că fiu-săuînţele<
întorsese toată provinţia
la credinţa creştinească, foarte mare durere au avut. Şi numaidecît au poruncit să
vie toţi înţelepţii şi boierii săi şi le-au zis:
- Sfătuiţi-mă ceea ce eu trebuie să fac căci fiul mieu au întors tot ţinutul
Gallii la credinţa creştinească şi au pus de au dărîmat capiştile noastre, (1365) ale
1355 idolilor. Vedeţi de vi să pare că eu trebuie să-l izgonesc sau să-l pierz, cu toţi cei
ce-i urmează lui, şi ceea ce eu trebuie să fac cum voi veţi.
Atunci s-au sculat un boier mai înţelept decît toţi ceialalţi ce el avea,
zicînd:
- Mare îndrăzneală şi ocară este de a sta cineva împotriva 131 adevărului.
1360 (1370) Cum tu vei să izgoneşti pe aceia 132 şi să stai şi să te rădici împotriva 133
fiului tău, tu //
Giosafat fece edificar Chiese & disfare gl’Idoli e i Tempij de Pagani. Et hauendo fatto
queste cose, andò la nouella al Padre come Giosafat haueua convertita tutta la Provincia
della Gallia alla Fede Christiana. & tutti gli Eremiti & Cristiani, che erano stati ascosi per
paura del Re Auenerio, |-58-| quando sentirono la nouella (1360) , se n’andarono da Giosafat.
Et vedendo il Re che il suo figliuolo haueua conuertita tutta la Prouincia alla Fede
Christiana, hebbe grandissimo dolore. & incontinente mandò per tutti gli suoi Sauij &
Baroni, & gli disse:
Prouincia“Consigliatemi quello
della Gallia alla cheChristiana,
Fede io debbo fare
& haperché
fatto ildisfare
mio figliuolo ha Templj
gli nostri convertita tutta la
(1365) de
gl’Idoli. Guardate se vi pare ch’io lo bandisca o distrugga con li suoi seguaci e quel che
volete che io faccia”.
All’hora si leuò vno de’ più sauij Baroni che lui hauesse, dicendo:
“Egli è grande ardimento & villania a combattere contra la verità (1370) che se voi
bandite costoro & contrastate al vostro figliuolo, voi
130
En el ms. †D
akU[i
131
132 En
En el
el ms.
é
3 iva
poTrŒ
ms. a+5È
133
98
f.50v
vei sta împotriva134 adevărului. Căci el propoveduieşte credinţa lu Iisus Hristos

carele este adevărul. Şi el au făcut ceriul şi pămîntul şi toate alte făpturi ale aceştii
lumi. Şi legea lui este sfîntă şi bună, iar a noastră este mincinoasă şi rea. (1375)
1365 Noi ne închinăm
mărturisesc că voi idolilor şi diavolilor
să fiu creştin şi crez înîn Domnul
loc de Dumnezeu. Drept carele
mieu Iisus Hristos aceea eu
au
fost răstignit pentru ca să ne mîntuiască pe noi păcătoşii. Şi acestuia voi să mă
închin ca unui Dumnezeu al mieu.
Şi aşa au purces de la craiul şi s-au <dus > în Gallia la Iosafat. Craiul,
1370 (1380) văzînd că boieriul cel mai bun ce el avusese să făcuse creştin, atîta durere
au avut cît tremura de frică şi zicea:
- O, fiule, blestemat fie ceasul şi vremea în carea te-am născut!
Iosafat, aflîndu-se în stăpînire cîtăva vreme, pentru a lui bună şi dreaptă
viaţă ce făcea cei ce era de alte locuri ce nu era supt stăpînirea lui (1385) venea la
1375 dînsul şi făcea ei poruncile lui. Apoi Iosafat să ducea într-acele locuri şi
le pro- //
voi contrastate alla verità che lui predica la fede di Giesù Cristo, il quale è verità & creò il
Cielo & la Terra & tutte le altre cose di questo Mondo. Sì che la fede sua è santa & buona,
& la nostra è falsa e ria. (1375) Noi adoriamo gli Idoli & li Demonij per Dio, però io
confesso che voglio essere Cristiano, & credo nel mio Signor Giesù Cristo qual fu
Crocifisso per saluar noi Peccatori. & quello voglio adorar per mio Dio”.
Et partissi dal Re e andò in Gallia da Giosafat. Quando il Re (1380) vidde che il
miglior Barone che lui hauesse era fatto Cristiano, hebbe tanto dolore che tremaua di paura
& diceva:
“O, figliuolo,
Et stando maladetta
Giosafat siatempo
per vn l’hora in
e’lSignoria
tempo chepermai i’ingenerai”.
la sua buona e giusta vita che lui
teneua, quelli delle altre terre, che non erano della sua Signoria, (1385) andauano a lui &
facevano gli suoi comandamenti. E Giosafat andaua poi in quelle terre e gli pre-
134
99
f.51r
poveduia şi ei să făcea creştini. Craiul Avenerie avea încă o provinţie carea fusese
supt stăpînirea lui zece ani, dar văzînd lăcuitorii acei provinţii dreptatea şi
curăţenia lu Iosafat, au venit la dînsul şi i-au dat stăpînirea şi Iosafat i-au (1390)
1380 făcut să fieel creştini.
petrecînd Încă şi mulţi
aşa în stăpînire boieri
trei ani, toţi de ai craiului
cavalierii den venea
oraşelelalumila lu Iosafat
Iosafat şi,
au făcut
şi au lucrat atîta cît toată crăia craiului Avenerie s-au întors la sfînta credinţă
creştinească. Atuncea craiul, văzînd că toată crăia sa să întorsese la credinţa lu
Hristos şi, văzînd minunele mari ce Dumnezeu pentr- (1395) însul arăta şi făcea,
1385 au gîndit şi au zis între sine: „Eu crez că legea lui Iisus Hristos, ce au fost
răstignit, să fie mai bună decît a idolilor miei. Şi văz că pînă acum eu am fost în
greşală şi n-am vrut să crez pe fiu-mieu”.
Iosafat, însă, pururea să ruga lu Dumnezeu ca să tragă şi să mîntuiască pe
părintele său den părerea lui ce el ţinea şi avea şi să-i lumi- //
dicava e loro diuentauano Cristiani. |-59-| Haueua ancora il Re Auenerio una Provincia, la
quale era durata alla sua Signoria dieci anni. Ma vedendo la gente di quella Provincia la
giustitia & la purità di Giosafat, andarono a lui e gli diedero la Signoria e Giosafat gli (1390)
fece far Cristiani. Ancora molti Baroni del Re venivano alla mercede di Giosafat, e quando
fu stato in Signoria tre anni, tutti gli Cauallieri delle terre di Giosafat fecero tanto che tutto il
Reame del Re Auenerio si convertì alla Santa Fede Christiana. All’hora vedendo il Re che
tutto il suo reame era convertito alla Fede Christiana, & vedendo gli gran miracoli che Dio
faceua & mostraua per (1395) lui, pensò e disse fra se stesso: ‘Io credo che la Fede di Giesù
Christo Crocifisso sia migliore di quella delli miei Idoli & vedo che fin qui io sono stato in
errore & non ho voluto credere al mio figliuolo’.
Giosafat
dalla opinione stauateneua
la qual sempre
& in oratione & pregaua Dio che scampasse & tirasse il Padre
illumi-
100
f.51v
1390 (1400) meze inima spre calea cea dreaptă. Şi Iisus Hristos au auzit rugăciunele lui
şi, văzînd craiul că el era luminat de dragostea lu Iisus Hristos, s-au plecat şi s-au
căit. Şi numaidecît au trimis să vie toţi înţelepţii săi şi boierii şi le-au zis:
că eu am- Pricina pentru
fost pînă carea
acum în eu am trimis
greşală şi amla fost
voi caîmpotriva
să veniţi135este aceasta: pentru
adevărului, (1405)
1395 adecăte împotriva136 credinţei creştineşti în carea eu crez. Şi fără nici o dreptate
i-am fost împotrivă137 şi am făcut lucruri cît eu nu sînt vrednic de a mă arăta
înaintea138 ochilor săi. Unde eu voi să mă duc în Gallia şi voi să caz la picioarele
fiului mieu pentru ca să să roage Domnului mieu Iisus Hristos să-m ierte
păcatele mele.
1400 (1410) Şi aşa numaidecît au încălecat pe cal, cu boierimea sa, şi s-au dus în Gallia
ca să cază la picerele lu Iosafat. Dar el, auzind că tată-său venea la dînsul,
numaicît au încălecat pe cal şi au işit înainte-i 139. Şi întîmpinîndu-se cu tată-său în
drum au dăscălecat şi au îngenuchiat înaintea140 lui. Craiul, văzînd că Iosafat
dăscălicase şi îngenuchia la pămînt, numaicît //
(1400) minasse il suo cuore alla dritta via. Et Giesù Cristo esaudì gli suoi prieghi & vedendo
il Re che lui era illuminato dell’amor di Giesù Cristo, humiliossi & pentissi, & incontinente
mandò per tutti gli suoi Sauij e Baroni, gli disse:
“La causa perché ho mandato per voi è questa: perché son stato in errore fin qui, &
ho perseguitato la verità, (1405) cioè la Fede Christiana, nella quale io credo. & l’ho
perseguitata contro ragione, & ho fatto cose che io non sono degno d’andargli auanti gli
occhi. Onde io voglio andare in Gallia e voglio gettarmi alli piedie di mio figliuolo,
acciocché prega il mio Signor Giesù Cristo, che mi perdoni gli miei peccati”.
(1410)
gettarsi alli |-60Et incontinente
-| piedi montò
di Giosafat. Ma aquando
cavalloluicon la sua
intese Baronia
che suo Padre&andaua
andò in
da Gallia per
lui, subito
montò a cavallo & dandogli incontro. & riscontrò suo Padre nella via & discese da cavallo
& ingenocchiossi dinanzi a lui. Quando il Re vidde che Giosafat era dismontato &
inginocchiato in terra, subito
135
136
137
138
139 En
En el
el ms.
ms. énna
é
Ti
aiiT5
140
101
f.52r
1405 (1415) audăscălecat după cal şi au îngenuchiat înaintea 141 lui, zicînd:

- O, fiul mieu, eu am fost în greşală pînă în zioa de astăzi căci eu mă
închinam idolilor şi diavolilor crezînd eu că ei era Dumnezei şi goneam creştinii.
Unde te mele,
păcatele rog sămăcar
mă ierţi şi să
că eu nutesînt
rogi Domnului
vrednic, ci încămieu
maiIisus
mult Hristos ca vrednic
sînt (1420) să-m ierte
de
1410 a fi pus în focul iadului. Dar să ştii, Iosafat, că eu sînt gata şi am venit ca să mă
fac creştin şi a priimi Sfîntul Botez.
Iosafat, văzînd că tată-său să căise şi că vrea să să boteze, au rădicat
mîinele către cer, dînd mulţumită lui Dumnezeu şi aşa au mers toţi în cetatea
Gallii cu mare bucurie şi veselie. Şi a doao zi dimineaţa Iosafat au (1425)
1415 propoveduit tătîne-său şi tuturora boierilor lui în numele lui Iisus Hristos şi apoi
încă au pus de i-au botezat. Dupre aceea craiul au poftit şi au petrecut într-acea
cetate o lună. Deci i-au venit voie ca să întoarcă cu boierii lui şi cu Iosafat în
ţinuturile sale în India. Şi, cînd au ajuns ei acolo, toţi cei den cetate, oameni //
(1415) dismontò da cauallo & ingenocchiossi dinanzi a lui, dicendo:

“O, figliuolo mio, io sono stato in errore fino al giorno presente che io adoraua gli
Idoli e gli Demoni, credendomi che loro fussero Dio, & perseguitauo gli Cristiani. Onde io ti
prego che mi perdoni & che tu preghi il mio Signor Giesù Cristo che mi perdoni li miei
peccati bench’io non sia degno, anzi sono (1420) degno d’esser messo nel fuoco
dell’Inferno. Ma sappi Giosafat ch’io sono apparecchiato & son venuto per farmi Cristiano
& prendere il Santo Battesimo”.
Et quando Giosafat vidde che il Padre era pentito & voleua esser Cristiano, leuò le
mani al Cielo, rendendo gratie a Dio, & andarono tutti insieme nella città di Gallia con
grande allegrezza (1425) predicò al Padre & a
tutti li suoi Baroni&nel
festa.
nome& quando
di GiesùfuCristo
l’altra &
mattina,
gli feceGiosafat
battezzare & lì stette per vn mese
nella Città di Gallia. Dapoi venne voglia al Re di tornare con li suoi Baroni & con Giosafat
nelle sue contrade in India. E quando furono gionti, tutti quelli della Città, Huomini
141
102
f.52v
(1430) şi
muieri, au işit întru întîmpinarea 142 lor ca să vază pe Iosafat şi pe craiul
1420 cu boierimea lui. Apoi au întrat ei în cetate şi aşa au stătut ei într-acea zi. A doao
zi dimineaţa Iosafat au luat toată avuţia tătîne-său şi au pus de o au împărţit la
săraci.
au pus Apoi
de auaustricat
propoveduit tot norodului
toate capiştile idolilorşisăil-au întors
şi au pusladecredinţa creştinească
au (1435) şi
făcut multe
bisereci şi ospitaluri (:πτωχοτροφορα:) în cinstea şi închinăciunea lu Iisus Hristos.
1425 După ce craiul fusese făcut creştin, au mai trăit el încă trei ani, în sfîntă şi bună
viaţă, apoi au murit şi, cînd s-au apropiat să moară, au orînduit să să facă multe
liturghii şi să dea milostenie săracilor pentru sufletul lui. Apoi au zis lu Iosafat:
(1440) - O, fiul mieu, te rog să te rogi tu şi să pui să facă rugăciuni cătră
Domnul mieu Iisus Hristos ca să-m ierte păcatele mele şi să-m dea milă să merg
1430 în viaţa vecinică pentru ca eu să poci să mă rog pentru tine într-acea slavă cu
îngerii raiului; //
(1430) e Donne, gli andarono incontro per vedere Giosafat & il Re con la sua Baronia, & poi
intorno della Città, & gli stettero così per quel dì. L’altra mattina Giosafat prese tutto il
tesoro di suo Padre & lo fece dispensare alli Poueri. & poi predicò a tutto il Popolo & lo
conuertì alla fede Christiana, & fece disfare tutti i Tempij delli suoi Idoli |-61-| & (1435)
fece fare molte Chiese & Hospitali ad honore e riverenza di Giesù Cristo. Dopo che’l Re fu
fatto Cristiano, visse ancora tre anni in santa e buona vita, e poi morì, & quando venne a
morte, ordinò che fussero dette molte Messe e date elemosine alli poueri per l’Anima sua. &
poi disse a Giosafat:
(1440) “O, figliuolo mio, ti prego che preghi & che facci pregare il mio Signor
Giesù Cristo che mi perdona li miei peccati & che mi dia gratia di andare a vita eterna, acciò
ch’io possa pregare per te in quella gloria con gli Angeli del Paradiso”;
142
En el ms. éTipYnŒar5
103
f.53r
şi apoi au murit.
(1445) După ce craiul au murit, Iosafat au pus de i-au făcut o
îmbrăcăminte143 de păr de cămilă şi tot norodul s-au adunat ca să facă cinste
1435 trupului craiului.şi Şi
trupul craiului aşatoţi
l-aupreoţii cetăţii au
dus îmbrăcat 144venit a citi
cu rasă în şimijlocul
a face meidanului
slujba obiciuită la
cetăţii
unde era tot norodul cetăţii aceia. Şi Iosafat au început a grăi, zicînd:
(1450) - Acum dar vedeţi, domnilor şi voi bun norod, ce lucru prost şi de nimica
sîntem noi într-această lume. Vedeţi pe acesta carele era atîta de mare om şi avea
1440 atîtea cetăţi şi casteluri şi stăpînea pămîntul cu mîndrie şi trufie şi multă vreme au
gonit pe creştini? Vedeţi-l acum ce este el? Pămînt. Şi va fi el gonit de viermi şi-l
vor mînca. Şi acum pămîntul îl va stăpîni pe dînsul. Unde (1455) s-au dus cela ce
avea atîta putere? Zică el acum boierilor lui să vie ei să-i ajute. Ce s-au făcut atîta
bogăţie de bani şi pietri, odoară scumpe şi frumoase haine cum avea el
1445 într-această lume? Acum el este îmbrăcat cu o proastă rasă. Vedeţi //
& poi morì.

(1445) Quandoil Re fu morto, Giosafat gli fece fare vna veste di peli de Camelli &
tutto il popolo si congregò per fare honore al corpo del Re & tutti li Preti della Chiesa
andarono a dire l’Officio sopra il corpo del Re, & lo portarono così vestito di quel silicio in
mezzo della Piazza doue era tutto il Popolo di quella Città. & Giosafat incominciò a parlare,
dicendo:
(1450) “Hora vedete Signori, & voi buona gente, come noi siamo cosa vile in questo
Mondo. Vedete costui il quale era così grande huomo e haueua tante Città & Castelli &
signoreggiava la terra per orgoglio & per superbia & gran tempo ha perseguitato li Cristiani?
Vedete
adesso laquello
terrache lui è hora? Lui
signoreggiarà lui. èOnde
terra e(1455)
sarà perseguitato dalli che
è andato costui vermi, & lo tanta
haueua mangieranno, e
possanza?
Che’l dica adesso alli suoi Baroni che lo vengono ad aiutare. Onde è andata tanta ricchezza
di tesori e gioie & belle vesti come lui haueua in questo Mondo? Adesso è vestito di vn
tristo cilicio. Hora vedete
143
En el ms. ébr7k7miT
144
104
f.53v
dar cum este el acum? Şi cel ce vrea şi putea a sta aproape de dînsul şi (1460)
socotea a fi fericit cînd el trăia acum nu să va afla nimenea atîta lui de prieten,
nici rudenie carele să voiască a să lăsa să-l puie şi să-l îngroape supt pămînt cu
1450
dînsul. Dreptcăci
aceştii lumi aceea,
sînt nici un om cinutrebuie
trecătoare, trebuiepururea
să iubească,
a gîndinici
desămoarte
poftească lucrurile
şi cum are el
să dea socoteală şi răspuns de păcatele sale înaintea 145 lu (1465) Dumnezeu. Unde
vă rog, pentru dragostea lu Dumnezeu, ca fietecare să roage pe Domnul nostru
Iisus Hristos ca să aibă miloserdie de sufletul părintelui mieu şi să-i dea slava
vieţii vecinice.
1455 Şi după ce au îngropat pe tată-său, au şăzut el în stăpînire încă un an.
Apoi au poruncit de s-au adunat tot norodul şi le-au propoveduit şi i-au (1470)
învăţat146 în credinţa creştinească a lu Iisus Hristos şi le-au zis că el vrea să să
ducă în pustietate să să pocăiască şi că vrea să lase crăia sa. Apoi le-au zis:
- Eu voi să aleg un boier carele să fie drept şi sfînt şi voi să-i dau coroana
1460 mea.
Atuncea norodul //
come che lui sta adesso? E quello che poteva stargli appresso quando viueua, (1460) si
teneua beato, adesso non si trouaria niuno così |- 62-| suo amico, né parente che volesse
lasciarsi mettere sotto terra con lui. Imperò nessuna persona douerebbe amare, né desiderare
le cose di questo Mondo perché sono transitorie, ma doueria sempre pensare sopra la morte,
& come lui ha di rendere conto (1465) a Dio delli suoi peccati. Onde io vi prego per amor di
Dio che ciascuna persona prieghi il nostro Signor Giesù Cristo che habbia misericordia
dell’anima di mio Padre, acciò che gli dia la gloria di vita eterna”.
Et quando hebbe fatto sepelire suo Padre, lui stette poi vn anno in Signoria, e poi
fece congregare tutto il popolo & gli predicò & (1470) ammaestrò nella fede di Giesù Cristo,
& gli disse che lui voleva andare al Deserto a far penitenza & che voleua lasciare il suo
Reame. E poi gli disse:
“Io voglio eleggere vn Barone il quale sia giusto e santo, e gli voglio dare la mia
Corona”.
All’hora il Popolo
145
146
105
f.54r
(1475) foarte
s-au mîhnit pentru căci Iosafat vrea să să ducă. Aşa el au ales un
boier carele avea nume Alfanos şi i-au zis că el vrea să-i dea stăpînirea lui carea el
să o păzească şi să o chivernisească în domnia sa. Alfanos, înţelegîndu-l aşa a
1465 zice, au fost
Iosafat, luîndfoarte bucuros
coroana, şi vesel, zicînd
au încoronat că el vaŞi,face
pe Alfanos. ceea ce vrea el. Atunci
(1480) văzînd norodul că
Iosafat era hotărît de a vrea să purceagă şi să să ducă, toţi au început a striga şi a
zice:
- Doamne, pentru ce vei să ne părăseşti?
1470 Atunci Iosafat au zis:
- Fraţii miei, eu vă las un bun păstori şi voi ca să ştiţi cum este mai (1485)
scump şi mai iubit sufletului mieu de cît toată lumea aceasta.
Apoi s-au dus la palatul său. Şi aşa într-acea noapte, în somnul dentîi,
Iosafat au purces şi s-au dus în pustietate ca să facă pocăinţă. Norodul,
1475 înţelegînd că Iosafat purcesese, s-au dus după dînsul şi ajungîndu-l l-au întors şi
l-au adus la cetate şi l-au pus iarăş în stăpînire. Iosafat, dupe cîteva zile (1490)
după această faptă, iar de iznoavă au adunat tot norodul şi le-au zis că în tot
chipul el vrea să să ducă în pustiu să să pocăiască. //
(1475) f u molto dolente perché Giosafat si voleva partire. & lui elesse vn suo Barone il quale
haueua nome Alfanos & gli disse che gli voleua dare la sua Signoria che lui la guardasse &
reggesse al suo dominio. Quando Alfanos sentì dire così fu molto allegro & disse che lui
faria ciò che ch’esso voleua. All’hora Giosafat prese la Corona & incoronò Alfanos. &
(1480) vedendo il Popolo che Giosafat era fermo di voler partirsi, tutti incominciorno a
gridare & dire:
“Signore, perché ne volete voi abbandonare?”
All’hora Giosafat disse:
“Fratelli miei, io vi lascio ben vn buon Pastore & voglio che sappiate che mi è più
(1485) cara l’anima mia che non è tutto questo Mondo”.
Poi partissi & andò al suo Palazzo. & quando fu la notte, così nel primo sonno,
Giosafat si partì & andò al deserto per far penitenza. Quando il Popolo intese che Giosafat
era partito, andò |-63-| dietro & lo trouorno e lo menorno alla Città, e lo messero ancora in
Signoria. Quando Giosafat gli fu stato così alquanti giorni (1490) , congregò vn’altra volta
tutto il Popolo & gli disse che per ogni modo lui voleua andare al Deserto a far penitenza.
106
f.54v
Şi au trimis de au venit Alfanos şi l-au încoronat, învăţîndu-l 147 cum trebuia el să

1480 chivernisească crăia. Şi, după cîteva puţine zile, purcegînd s-au dus în pustietate.
Norodul iarăş s-au dus pe urma să-l cerce, dar nu l-au găsit, unde (1495) s-au
întors ei- laO,cetate.
Doamne Iar Iisuse
Iosafat,Hristoase,
ajungînd eu
în pustii,
îţ148 ceiauajutori
căzut să-m
la rugăciune
faci atîtaşimilă
au zis:
ca să
găsesc pe iubitul mieu Varlaam, dascalul mieu, pînă a nu muri eu pentru ca să
1485 poci face pocăinţă împreună149 cu dînsul.
(1500) Apoi ş-au făcut semnul sfintei cruci, dîndu-se în mila lui
Dumnezeu. Şi au început a umbla pen pustietate şi au umblat toată zioa aceea
nemîncînd nici bînd. Făcîndu-se seară, au găsit o frumoasă fîntînă şi acolo s-au
odihnit şi au adunat cîteva ierburi sălbatece şi au început a mînca. Şi, mîncînd
1490 trei îmbucături150, n-au vrut să mănînce mai mult căci i să părea a fi prea aspre.
(1505) Apoi au băut apă den fîntîna aceea şi într-acea noapte au şăzut într-acel
loc.
Trebuie să ştiţi, domni şi fămei, că cînd Iosafat s-au dus în pustietate,
părăsind //
Mandò per Alfanos, l’incoronò e l’ammaestrò come lui doueua reggere il Reame. & stette
pochi giorni che lui si partì & andò al Deserto. & ancora il Popolo gli andò dietro, ma non lo
trovarono, onde (1495) essi tornarono alla Città. Quando Giosafat fu nel Deserto, si gettò in
oratione, e disse:
“O, Signore Giesù Cristo, io vi dimando aiuto che mi facciate tanta gratia che io
troui il mio Maestro Barlaam innanzi che io mora, acciò che possa fare penitenza con lui”.
(1500) Poi si fece il segno della Santa Croce, raccomandassi a Dio & incominciò a
caminare per il Deserto, & caminò per tutto quel giorno, che non mangiò, né beué. Quando
venne la sera, trouò vna bella fontana & iui si riposò & raccolse alquante herbe saluatiche &
cominciò a mangiare. & quando n’hebbe mangiato tre bocconi, non ne volse più perché gli
parevano troppo aspre. & (1505) poi beué dell’acqua di quella fontana & stette in quel luogo
per quella notte.
Sappiate, Signori e Donne, che quando Giosafat andò al Deserto, rifiutò
147
En el ms. év7c7dÃU
148
En el ms. é
149
En el ms. épë rÄn7
150
En el ms. ébUk7TŒUri
107
f.55r
1495 stăpînirea, era în vîrstă de doaozeci de ani şi au fost el crescut cu mare veselie
(1510) şi bucurie cum mai sus v-am povestit.
Dupre aceea, făcîndu-se zioă a doao zi, iar au început el a umbla
pentr-acea pustietate
de acele ierburi pînă oauîmbucătură
şi mînca înserat şi, 151
cînd i să părea
, doaoă a fi iar
sau trei, vremea de mult,
nu mai a mînca, lua
sosind
1500 apoi a treia zi, îi era lui foarte foame, aşa au adunat el multe ierburi şi (1515) au
mîncat, părîndu-i-se bune pentru marea foame ce el avea. Şi de atunci apoi
umbla el pen pustii fără nici o îndoire. Şi umblînd aşa el pen pustietate o lună, şi
nici un om întîmpinînd152, au ajuns la un pusnic, unde foarte s-au bucurat şi au
zis:
1505 - Dumnezeu să-ţ dea pace, prietene. N-ai şti tu să-m spui în ce parte
(1520) aş putea eu să găsesc pe un sfînt pusnic, carele are nume Varlaam?
Pusnicul i-au răspuns:
- Eu nu-l cunosc dar am auzit că este el sfînt şi drept om şi au fost
într-această pustietate mai mult decît oricine alt pusnic ce să fie fost.
1510 Aşa Iosafat au rămas într-acea noapte cu acest pusnic şi a doao zi (1525)
dimineaţa au purces şi au um- //
la Signoria, & era d’età d’anni vinti e fu alleuato con grande allegrezza (1510) e festa come
vi ho detto di sopra.
Et poi quando venne l’altro giorno, tornò a caminare per quel Deserto fino alla sera
& quando gli pareva hora di mangiare, pigliaua di quelle herbe & ne mangiaua duoi o tre
bocconi & non più. Quando venne il terzo giorno iui hauea gran fame & all’hora raccolse
assai & (1515) ne mangiò & gli parevano buone per la gran fame che lui |-64-| haueua. &
dall’hora innanzi andò sicuramente per lo deserto & quando lui fu andato per lo deserto per
vn mese, che non haueua trovato alcuna persona, arrivò da vno Eremita, onde ne fu molto
allegro, e disse:
“Iddio ti dia pace, amico mio. Mi sapresti dire in qual parte (1520) io potesse trovare
vn Santo Eremita il quale ha nome Barlaam?”
e quell’Eremita disse:
“Io non lo conosco, ma ho ben vdito dire che lui è Santo & giusto huomo & è stato
in questo deserto più che nissun altro Eremita che ci sia”.
All’hora Giosafat stette con questo Eremita per quella notte & la mattina seguente
(1525) si partì & andò
151
En el ms. ébUk7TŒUr7
152
En el ms. éTipYn7nd
108
f.55v
blat pentr-acea pustietate cercînd pe Varlaam.

După trei luni, au ajuns la un pusnic, dar mai nainte de a ajunge el acolo,
trei zile au petrecut el negăsind apă ca să bea sau măcar ceva ca să mănînce. Şi,
1520 sosind la pusnic, i-au zis:
(1530) - Dumnezeu să te mîntuiască, prietene. Pusnicul i-au răspuns:
- Bine ai venit, fiule. Cine eşti, cum ai venit aici, ce umbli să faci şi să
cerci? Iosafat i-au răspuns:
- Eu umblu cercînd un sfînt pusnic ce lăcuieşte într-această pustietate,
1525 carele să numeşte Varlaam. Ştii tu să-m spui şi să mă îndreptezi unde este el?
(1535) Pustnicul i-au răspuns:
- Eu am auzit de numele acestui Varlaam şi cum că el este un sfînt om şi
prieten lu Dumnezeu şi au lăcuit într-această pustietate atîta de multă vreme, cît
nimenea den pusnici. Dar eu nu-l cunosc.
1530 Iosafat, lăcuind cîteva zile cu acest pusnic, apoi au purces şi iar umbla
(1540) el pen pustietate, cercînd pe Varlaam. Şi aşa au trecut opt luni,
neîntîmpinînd nici un om. Apoi, după cîteva zile au găsit doi pusnici carii l-au
întrebat cine era el? şi ce cerca în pustietate? Iosafat le-au răspuns:
- Eu umblu şi cerc un pusnic prieten al lu Dumnezeu şi să numeşte
1535 Varlaam şi lăcuieşte într-aceas- //
per quel deserto cercando Barlaam.

Quando fu in capo di tre mesi, gionse da vn altro Eremita & innanzi che lui li
aggiongesse, stette tre dì che non trouò acqua da bere, né quasi alcuna cosa da mangiare. E
quando fu gionta dal Eremita, gli disse:
(1530) “Dio ti salui, amico”. L’Eremita rispose:
“Tu sia il ben venuto, figliuolo mio. Chi sei, come sei qui venuto, che vai facendo
& cercando?” Giosafat rispose:
“Io vado cercando vn Santo Eremita che sta in questo deserto, il quale ha nome
Barlaam. Me ne sapresti dire o insegnare?”
(1535) & l’Eremita disse:
“Io l’ho bene vdito nominare questo Barlaam, che lui è un vn Santo huomo &
amico di Dio, & è stato più tempo in questo deserto che niun’altro Eremita che gli sia. Ma io
non lo conosco”.
Giosafat dimorò con questo Eremita per alquanti giorni & poi si partì & ancora
andò (1540) per lo deserto cercando Barlaam. & andò così ben otto mesi che non trouò
persona alcuna. & da lì alquanti giorni trouò duoi Eremiti & quelli gli dimandarono chi lui
era & che cosa andaua cercando per lo deserto. E Giosafat disse:
“Io vado cercando vn Eremita amico di Dio che ha nome Barlaam, |- 65-| che sta in
questo
109
f.56r
(1545) tăpustietate ca să facă pocăinţă.

Pustnicii i-au spus, zicînd:
- Şapte ani sînt acum de cînd el au conăcit aici cu noi şi zicea că el venea
1540
den
că-l India de lalacetatea
întorsese craiului
credinţa AvenerieApoi
creştinească. şi căauel purces
propoveduise fiuluilalui(1550)
şi s-au dus Iosafat şi
chilia
lui carea este într-această pustietate şi este foarte departe de aici.
Auzind Iosafat că Varlaam fusese acolo şi că chilia lui era foarte
depărtată de acolo, au început a plînge şi au căzut la rugăciune, rugîndu-se lu
Dumnezeu să-i facă milă să afle pe Varlaam. Apoi au rămas cîteva zile
1545 împreună153 cu acei pusnici şi, cînd apoi au plăcut lu Dumnezeu, au purces de la
(1555) dînşii. Şi aşa au umblat pen pustietate pururea în şase luni, cercînd şi
neîntîmpinînd nici un om. Unde văzînd el că umblase şi cercase mai pen toată
acea pustietate în vreme de doi ani neputînd să găsească pe Varlaam, au hotărît
el de a nu vrea mai mult să-l cerce. Şi aşa au mers şi au intrat să facă pocăinţă
1550 într-un loc foarte întunecos care era depărtat de chilia lu //
(1545) deserto a far penitenza”.

& gli Eremiti dissero:
“Già sette anni lui albergò qui con noi & diceva che veniua dall’India della Città del
Re Auenerio, & che haueua predicato al suo figliuolo Giosafat & l’ha conuertito alla Fede
Christiana. E poi si partì da noi & andò alla sua (1550) Cella, la quale è in questo Deserto &
è molto lontana da qui”.
Quando Giosafat sentì che Barlaam era stato lì & che la sua Cella era molto longi
da qui, incominciò a piangere & gettossi in oratione, & cominciò a pregar Iddio che gli
donasse gratia dia trovare
quando piacque Dio, si Barlaam. E poi loro
partì da (1555) dimorò per alquanti
& andò giorni sempre
per lo Deserto con questi
cosìEremiti e,
cercando
ben sei mesi che non trouò mai alcuna persona. & vidde che quasi lui haueua cercato tutto
quel Deserto per spatio di duoi anni che non haueua potuto trovare Barlaam. Però lui si
deliberò non volerlo più cercare & andò a fare penitenza in vn luogo molto oscuro appresso
alla Cella di
153
110
f.56v
(1560)
Varlaam zece miluri de loc. Iosafat făcînd aşa pocăinţă cîtăva vreme,
inema lui nu avea odihnă, părîndu-i-se că trebuia să găsească pe dascalul său
Varlaam şi aşa, căzînd el la rugăciune, au început a să ruga lu Dumnezeu ca să-i
1555
dea moarte- O, de vreme ce
Domnul nu putea
mieu, tu nu să
veiafle prefaci
să-m Varlaam,
har şi zicînd:
milă ca să găsesc pe (1565)
Varlaam pentru căci sînt prea mare păcătos şi pentru căci eu nu sînt vrednic de a
fi împreună cu un om atîta de sfînt cum este Varlaam. Însă eu te rog, Domnul
mieu, ca să nu cauţi la păcatele mele, ci să te uiţi154 la miloserdia ta.
Şi numaidecît Domnul au auzit rugăciunele lu Iosafat şi i-au trimis un
1560 (1570) leu carele mugea înaintea155 lui. Apoi să întorcea către chilia lu Varlaam,
făcînd adesea asemenea ca cînd ar fi fost el o făptură înţelegătoare şi cuminte.
Atuncea Iosafat au cunoscut că Dumnezeu vrea să-i asculte rugăciunele şi au
început a merge pe urma acelui leu şi l-au dus drept la chilia lu Varlaam şi leul
s-au dăspărţit de dînsul. Atunci Iosafat au căzut la rugăciune şi au început a //
(1560) Barlaam dieci miglia. Quando Giosafat hebbe fatto penitenza per alquanto tempo, il
cuor suo non haueua riposo che gli pareua che douesse trouare Barlaam suo Maestro. &
all’hora si messe in oratione e cominciò a pregare Dio che gli desse la morte, poiché non
poteua trouare Barlaam, dicendo:
“O, Signor mio, voi non mi fate gratia di trovare (1565) Barlaam perché sono troppo
gran Peccatore & perché non sono degno di stare con vn sì Santo Huomo come è Barlaam.
Ma io vi prego, Signor mio, che voi non guardate alli miei peccati, ma guardate alla vostra
misericordia”.
E incontinente il Signore essaudì gli prieghi di Giosafat e subito gli mandò vn
(1570)
& feceLeone, il quale
così più volte,muggiaua
come severso
fusselui, & poi
stato vnasi creatura
voltaua verso la Cella di
ragionevole. Barlaam,
All’hora |-66-|
Giosafat
conobbe che Dio voleua esaudire gli suoi prieghi e cominciò a seguitare quel Leone & lo
menò dritto alla Cella di Barlaam & il Leone si partì da lui. All’hora Giosafat si mise in
oratione & cominciò a
154
En el ms. ›Uci
155
111
f.57r
1565 mulţumi lu Dumnezeu carele îi auzise rugăciunele lui şi căutînd

(1575)
împrejur156, au văzut chilia lu Varlaam dăşchisă şi au întrat înlăuntru, dar n-au
găsit pe nimenea. Şi stînd aşa, Varlaam au sosit şi, găsind el pe Iosafat în chilia
lui
om.şi Iosafat,
văzîndu-l, au avut
văzînd pe mare frică,cucăci
Varlaam, fusese
mare multăauvreme
bucurie alergatcea-lnu (1580)
văzuse nici un
îmbrăţişa
1570 şi-l strîngea atîta de tare căci Varlaam mai nu să putea mişca. Varlaam, văzînd că
nu să putea mişca pentru că Iosafat îl îmbrăţişa şi-l strîngea aşa de tare cu atîta
bucurie şi veselie, l-au întrebat cine era el. Iosafat au răspuns:
- Eu sînt Iosafat, fiul craiului Avenerie pe carele tu l-ai întors la (1590)
credinţa creştinească cu propoveduinţele tale.
1575 Atuncea Varlaam au zis:
- O, fiul mieu, du-te şi caută trebile tale pentru că tu nu eşti Iosafat ci eşti
înşălătoriul diavol ce va să mă înşale căci Iosafat era alb, iar tu eşti negru. Iosafat
avea albi perii capului, iar tu îi ai negri; //
(1575) ringratiare Dio, il quale haueua esaudita la preghiera sua. Et si guardò intorno &
vidde la Cella di Barlaam aperta & entrò dentro & non trouò alcuna persona. E stando così,
Barlaam arriuò & trouò Giosafat che era nella sua Cella & quando lo vidde, hebbe gran
paura perché era stato longo tempo che non haueua visto huomo alcuno. Quando Giosafat
vidde Barlaam, con grande allegrezza corse ad (1580) abbracciarlo & lo stringeva talmente
che quasi Barlaam non si poteua mouere. Quando Barlaam vidde che non si poteua mouere,
perché Giosafat lo stringeua così & l’abbracciaua con tanta allegrezza, gli domandò chi era
& Giosafat disse:
“Io sono Giosafat, figliuolo del Re Auenerio, il quale voi convertisti alla (1590)
Fede Christiana perBarlaam
E all’hora le vostredisse:
prediche”.
“O, figliuolo mio, va per li fatti tuoi perché non sei Giosafat, anzi tu sei il falso
Demonio che mi vorria ingannare, perché Giosafat era bianco & tu sei negro. Giosafat
haueua bianchi i capelli & tu gli hai negri;
156
En el ms. épr'U
112
f.57v
(1590) el
era gras şi frumos, iar tu eşti slab şi uscat 157 şi mîrşav 158; Iosafat era bine
1580 îmbrăcat159 ca un fiu de crai, iar tu eşti gol, nici ai haine pe tine. Şi acum sînt
şapte ani de cînd eu am lăsat pe Iosafat în, carele nu era de vîrstă fără decît
numai
calea şide
nucincisprezece
mă supăra căciani,euiarcrez
tu că
eştitudeeştipatruzeci. Unde
mincinosul fugicedearaicea
diavol şi-ţ caută
vrea
(1595) să
mă amăgească şi să mă înşale.
1585 Iosafat au zis:
- O, părintele mieu, cînd am întrat în pustietate şi că eu am purces den
crăia mea, eram de doaozeci de ani. Şi te-am căutat şi cercat doi ani într-această
pustietate şi nu te-am putut găsi. Şi pentru aceea eu am spart hainele (1600) mele
şi soarele m-au făcut negru. Ploaia şi vîntul şi ninsoarea, zăpada m-au făcut aşa
1590 cum tu vezi. Şi am mîncat ierburi şi rădăcini. Unde nu te mira de eu sînt aşa de
stricat în faţă şi în haine. Dar apoi, plăcînd lu Dumnezeu, eu am găsit doaoă piei
de fiară sălbatice cari eu port în spinare. Unde pentru aceasta ţi să pare că sînt eu
schimbat în faţă.
(1605) Apoi i-au început a-i povesti tot: adecăte cum Varlaam ve- //
(1590) luiera grasso e fresco, & tu sei magro & secco. Giosafat era ben vestito, come
figliuolo di Re, e tu sei nudo & non hai panni indosso. & sono sette anni che io lasciai
Giosafat in India, che non haueua se non quindeci anni, & tu ne hai quaranta. Però va via e
non mi dare disturbo ch’io credo che tu sia il falso Demonio che mi (1595) vorria
ingannare”.
Giosafat disse:
“O, Padre mio, quando entrai nel |- 67-| Deserto & che io mi partij dal mio Reame
haueuo venti
Però io ho anni. &livi(1600)
stracciato ho cercato duoi anni
miei panni & il in questo
sole mi haDeserto & non
fatto negro, vi ho potuto
e l’acqua trovare.
e il vento e la
neue mi hanno così concio, come poi vedete, & ho mangiato herbe e radici. Però non vi
meravigliate s’io sono così disfatto della persona & delli panni, ma, come è piaciuto a Dio,
io ho trovato due pelle di bestie, quali io porto adosso. Onde per questo vi pare che io sia
dissomigliato”.
(1605) Poi gli cominciò a contare tutto: come Barlaam
157
158 En
En el
el ms.
ms. †Um7k‚ra[av añadido en margen
159
113
f.58r
1595 nise la dînsul în chip de neguţători şi cum el l-au întors la legea creştinească şi
i-au pus toate propoveduinţele şi învăţăturile ce-i didese.
Varlaam, înţelegînd că Iosafat zicea şi grăia adevărul, i-au căutat în obraz
şi l-au (1610)
Şi nu săcunoscut.
putea el Şi numaidecît
sătura l-au îmbrăţişat
de a-l pipăi cu mare
căci i să părea maredragoste
minune şică Iosafatbucurie.
lăsase
1600 atîtea bogăţii şi atîtea lucruri frumoase pentru ca să vie în pustietate într-atîta
sărăcie să facă pocăinţă. Şi, văzînd Varlaam pe Iosafat că era aşa gol, negru şi
mîrşav, au zis între sine însuş:
- Eu nu sînt vrednic de a pipăi acest sfînt om.
(1615) Apoi cu mare bucurie au mîncat cu Iosafat ierburile ce adusese el şi, dupe
1605 ce au mîncat ei, Varlaam au zis cătră Iosafat, întrebîndu-l ce era de tată-său.
Iosafat au început a-i povesti supărările ce tată-său îi făcuse şi cum i-au dat lui
a160 patra parte a crăiei lui şi cum Dumnezeu i-au făcut atîta har şi milă de au
întors şi pe dînsul cu crăia lui la credinţa creştinească. Şi că //
andò da lui in forma di Mercante & come lui si convertì & gli disse tutte le Prediche &
ammaestramenti che lui li haueua dato.
Quando Barlaam sentì che Giosafat diceua la verità, lo guardò nel viso & lo
conobbe. & incontinente l’abbracciò con grande amore & (1610) allegrezza & non si poteva
satiare di toccarlo, perché gli pareva così grande meraviglia che Giosafat hauesse lasciato
tante ricchezze & tante belle cose per venir nel Deserto in tanta pouertade a fare penitenza.
& Barlaam, vedendo Giosafat così nudo, nero & magro, disse fra sé:
“Io non son degno di toccare quest’huomo santo”.
& (1615) puoi con grande allegrezza mangiò con Giosafat quell’herbe che lui
haueua
Padre. Eportato, e quando
Giosafat ebberoa mangiato,
gli cominciò narrare le Barlaam dissechea Giosafat
tribolazioni suo Padrechegliera fatto dato
haueua di suoe
come gli diede la quarta parte del suo Reame, e che Dio gli diede tanta gratia che conuertì
lui con il suo Reame alla Fede Christiana. & che
160
En el ms. la
114
f.58v
(1620) tată-său
au trăit apoi trei ani în bună şi sfîntă viaţă apoi au murit. Şi dupe
1610 moartea lui el au stăpînit crăia un an. Şi i-au spus toate cele ce i să întîmplase.
Varlaam, înţelegînd că Iosafat avusese atîta minte şi temeinică înţelepciune, au
dat slavăşaptesprezece
amîndoi şi mulţumită ani.
lu Dumnezeu. Şi aşaplinit
Şi dupe ce s-au au petrecut viaţa (1625)
şaptesprezece cu mîngîiere
ani, au
venit îngerul den ceri la sfîntul Varlaam şi i-au zis:
1615 - Tu ai făcut pocăinţă într-această pustietate cincizeci şi patru 161 de ani.
Acum Iisus Hristos va ca tu să vii să te odihneşti cu dînsul. Şi să ştii că de acum
în trei zile tu vei veni a te bucura în slava vieţii vecinice.
El numaicît au chemat pe Iosafat şi i-au spus tot ceea ce îngerul îi (1630)
zisese: cum adecăte el trebuia să purceagă dentr-această lume dupe trei zile. Şi
1620 numaicît s-au bolnăvit. Iosafat, auzind aşa zice, au început a plînge foarte,
zicînd:
- O, părinte, cum mă laşi tu aşa singur?
Varlaam, văzînd pe Iosafat aşa tare a plînge, i s-au făcut milă şi (1635)
căzînd //
(1620) ilPadre visse poi tre anni in buona e santa vita e poi morse. & dopo la sua morte
signoreggiò il Reame vn anno e gli contò tutto quel che gli |- 68-| era incontrato. Quando
Barlaam vidde che Giosafat haueua hauuto tanto senno e fermezza, prese a ringratiare Dio &
stettero così in consolatione tutti i duoi a fare penitenza diecisette anni. & quando fu in capo
di diecisette (1625) anni, l’Angelo del Cielo venne a Santo Barlaam e dissegli:
“Tu hai fatto penitenza in questo Deserto cinquantaquattro anni; hora vuole Giesù
Cristo che tu venghi a riposare con lui. & sappi che tu verrai da qui a tre giorni a godere la
gloria diSubito
vita eterna”.
lui chiamò Giosafat e gli disse tutto quello che l’Angelo gli (1630) haueua
detto: come lui doueua partirsi di questo Mondo in capo di tre giorni. & incontinente
s’infermò. Quando Giosafat sentì dire così, cominciò a piangere fortemente, dicendo:
“O, Padre, come mi lasci tu così solo?”
Quando Barlaam vidde piangere così forte Giosafat, ne prese pietade & (1635)
misesi
161
En el ms. È[ pŒatrU añadido en margen
115
f.59r
1625 la rugăciune, au început a să ruga lu Dumnezeu zicînd:

- O, Doamne Iisuse Hristoase, mă rog ca Iosafat să iasă dentr-această
lume împreună162 cu mine pentru ca să nu rămîie el aici singur.
(1640) au
Şivenit
aceste rugăciuni
un înger au făcut
den ceri ce au elzis:de multe ori atîta cît în cea dupe urmă
1630 - O, Varlaam, Dumnezeu va ca Iosafat să facă încă pocăinţă într-această
lume. Varlaam au răspuns:
- Mult mă mir de aceasta ce tu zici pentru că Iosafat n-au făcut niciodată
păcat de moarte şi au făcut pocăinţă şaptesprezece ani într-această (1645) lume.
Îngerul i-au răspuns:
1635 - Dumnezeu va ca Iosafat să trăiască încă într-această lume pentru trei
pricini: cea dentîi este pentru că Dumnezeu va să-i dea mai mare coroană decît a
ta; a doao pentru ca să dea el mai mare pildă şi izvod oamenilor; a treia pricină
este că pentru a lui pocăinţă lungă Dumnezeu va ierta păcatele (1650) multora
păcătoşi.
1640 Varlaam, înţelegînd zisele îngerului, au chemat pe Iosafat spuindu-i toate
cele ce îngerul îi zisese. Dupre aceea au început a-l ruga şi a-l mîngîia, zicîndu-i:
- O, fiul mieu, te rog să stai tare şi cu răbdare, războind împotriva 163
(1655) diavolilor şi împotriva164 orice ispi- //
in oratione, e cominciò a pregare Dio, dicendo:

“O, Signore Giesù Cristo, io ti prego che Giosafat debba passare di questa vita in
mia compagnia, acciocché lui non rimanga qui solo”.
& queste preghiere le fece più volte, tanto che al fine (1640) venne vn Angelo dal
Cielo che disse:
“O, Barlaam, Dio vuole che Giosafat faccia ancora penitenza in questo Mondo”. &
Barlaam disse:
“Gran meraviglia mi faccio di ciò che tu dici, perché Giosafat non fece mai peccato
mortale & ha fatto penitenza diecisette anni in questo (1645) Mondo”. L’Angelo disse:
“Dio vuole che Giosafat stia ancora in questo Mondo per tre ragioni: la prima è che
Dio gli vuol dare maggior corona della tua; la seconda, che dia maggior essempio alla gente;
la terza, che per la sua longa penitenza Dio perdonarà a (1650) molti Peccatori”.
Quando Barlaam hebbe inteso l’Angelo, chiamò Giosafat, dicendogli tutto quello
che l’An- |-69-| gelo gli haueua detto. Poi lo cominciò a pregare & confortare dicendo:
“O, figliuolo mio, pregoti che tu stij forte & patiente a combattere contro (1655) i
Demonij & contro ogni tentazione
162
163 En
En el
el ms.
ms. épprŒ
é
iva
Un7
oTrŒ
164
116
f.59v
tiri a lumii. Şi să stai încă adesea în rugăciune.

1645 Şi aşa l-au învăţat de joi pînă duminecă. Şi cînd au fost dimineaţa de
timpuriu, Varlaam au blagoslovit pe Iosafat şi au făcut o frumoasă rugăciune. Şi
dupe (1660)
sufletulce luauVarlaam
isprăvit-o, sufletul
cu mare s-au şidăspărţit
veselie bucurie de trupdus
şi l-au şi îngerii
în rai, au luat 165
înaintea lui
Dumnezeu. Atuncea Iosafat au început foarte a plînge zicînd:
1650 - Părintele mieu, unde m-ai lăsat aşa singur?
Varlaam, după ce au murit, numaicît faţa lui s-au făcut mai albă şi rumenă
ca un trandafir. Iosafat atunci au făcut o groapă în chilia lui şi au pus (1665)
înlăuntru trupul sfîntului Varlaam şi n-au vrut să-i acopere faţa pentru că vrea
să-l vază în toate zilele. Unde Iosafat au rămas atîta de trist cît zioa şi noaptea nu
1655 înceta a plînge şi a să ruga lu Dumnezeu ca să-i dea moarte şi nici într-un chip
nu să putea mîngîia. Dupe trei zile au adormit şi în somn în vis i s-au arătat
sfîntul Varlaam împreună cu o ceată de îngeri ce strălucea mai (1670) mult decît
orice lucru dentr-această //
del Mondo. Ancora che tu stia spesso in oratione”.

& così l’amaestrò dal Giouedì fino alla Domenica. & quando fu la mattina a
buon’hora, Barlaam diede la benedittione a Giosafat e fece vna bella oratione. & finita che
l’hebbe l’Anima si partì dal Corpo & gli Angeli presero (1660) l’Anima di Barlaam con
grande allegrezza e festa, e la portarono in Paradiso dinanzi a Dio. All’hora Giosafat
cominciò forte a piangere dicendo:
“Padre mio, doue mi hauete lasciato così solo?”
& incontinente che Barlaam fu morto, lui diventò più bianco e colorito come vna
rosa. (1665) dentro il corpo di
SantoAll’hora
BarlaamGiosasat
& non glifece vnacoprire
volse fossa nella sua Cella
la faccia perché&loglivoleva
messevedere ogni giorno. Onde
Giosafat rimase così tristo che giorno & notte non cessaua di pregar Dio che gli desse la
morte & per modo alcuno non si poteva allegrare. & fra tre giorni si addormentò & gli
venne in visione Santo Barlaam con vna compagnia d’Angeli che riluceua più (1670) che
cosa di questo
165
117
f.60r
lume. Şi un înger ţinea în mînă o coroană şi o punea în capul lu Iosafat zicîndu-i:

1660 - Această coroană îţ trimite Iisus Hristos pentru ca tu să împlineşti 166 cu
veselie pocăinţa ta.
(1675)
Iosafat s-au
Apoideşteptat
cînd ei cu
au multă
purces, au cîntat
bucurie o cîntare
şi veselie cît nu foarte
să poatefrumoasă.
spune. Şi,Atunci
dupe
aceea, au făcut el mai mare pocăinţă decît ceea ce mai nainte făcuse. După
1665 moartea sfîntului Varlaam, Iosafat au trăit în bună şi sfîntă viaţă şaptesprezece
ani şi ajunsese într-atîta sfinţenie cît ceialalţi pusnici ai pustiului (1680) venea a-l
vedea şi lua de la dînsul sfat. Săvîrşind el vremea în bună şi sfîntă viaţă,
Dumnezeu au vrut să-i dea slava raiului. Unde au trimis un înger ce i-au zis:
- O, Iosafat, Domnul Dumnezeu va ca să vii tu să te odihneşti cu sfîntul
1670 Varlaam, soţia ta, şi cu alalţi sfinţi ai raiului. Şi să ştii că sfîrşitul tău va (1685) fi în
opt zile.
Atuncea Iosafat au mulţumit lu Dumnezeu şi numaicît îngerul s-au dus la
un pusnic carele lăcuia departe de Iosafat doaoăzeci de miluri //
Mondo. & vn Angelo portaua in mano vna Corona & metteuala in capo a Giosafat dicendo:
“Questa Corona ti manda Giesù Cristo, accioché tu compia allegramente la tua
penitenza”.
(1675) Poi fecero vn bellissimo canto quando si partirono. All’hora Giosafat si
risvegliò con tanta allegrezza e festa che non si potrebbe dire. E dall’hora innanzi fece
maggior penitenza che non haueua fatto prima. Dopo la morte di Santo Barlaam, Giosafat
stette in buona e santa vita diecisette anni & era venuto in tanta santità che gli altri Eremiti
del |-70-| Deserto (1680) l’andauano a visitare & prendevano consiglio da lui. Quando hebbe
compito
vn Angeloil tempo
che gliindisse:
buona e santa vita, Dio gli volse dar la gloria del Paradiso. Onde mandò
“O, Giosafat, il Signor Iddio vuole che tu venghi a riposare co’l tuo compagno
Santo Barlaam e con gli altri Santi del Paradiso. & sappi che la tua fine (1685) sarà fra otto
giorni”.
All’hora Giosafat ringratiò Iddio & incontinente l’Angelo andò da vn Eremita il
quale staua lungi da Giosafat ben venti miglia
166
En el ms. éplinŒ]i
118
f.60v
şi i-au zis:
- Du-te curînd la sfîntul Iosafat, ce au fost fiu al craiului Avenerio, (1690)
1675 carele au fost soţie sfîntului Varlaam şi au făcut pocăinţă într-această pustietate
treizeci şi şase de ani.viaţă
treacă dentr-această Mergi şi fii
şi să va cu dînsul
duce în rai.pentru
că de acum în opt zile el va să
Acest pusnic era den cetatea lu Iosafat şi era credincios al lui prieten.
Auzind el pe înger aşa grăind aşa foarte s-au veselit şi s-au dus la chilia lu (1695)
1680 Iosafat şi l-au găsit zăcînd foarte rău bolnav. Aşa pusnicul au îngenuchiat
înaintea167 lui şi i-au sărutat mîinele şi picioarele, zicîndu-i:
- O, Domnul mieu Iosafat, Dumnezeu să-ţ dea pace! Apoi i-au zis:
- Să ştii că eu sînt un pusnic trimis aici pentru ca să te îngrop lîngă soţia
ta Varlaam şi îngerul mi-au spus că tu eşti Iosafat, fiul craiului Avenerio, (1700) şi
1685 că ai lăcuit într-această pustietate treizeci şi şase de ani a trăi în viaţa sfîntă şi că
tu peste opt zile vei să te duci dentr-această viaţă şi că eu trebuie să fiu cu tine
pînă la sfîrşitul //
e gli disse:
“Vattene presto da Santo Giosafat, che fu figliuolo del Re Auenerio, (1690) il quale
è stato compagno di Santo Barlaam & ha fatto penitenza in questo Deserto trentasei anni.
Vattene & starai con lui perché di qua a otto giorni lui passerà da questa vita & anderà in
Paradiso”.
L’Eremita era della Città di Giosafat & era suo fedele amico. & quando hebbe vdito
l’Angelo fu molto allegro & andò alla Cella di (1695) Giosafat & lo trouò giacere che
haueua vn gran male. All’hora l’Eremita s’ingenocchiò dinanzi a lui & gli bacciò le mani &
li piedi, dicendo:
“O, Signor mio Giosafat, Dio vi dia pace”. Et poi gli disse:
“Sappi che io sono vn Eremita mandato qui per douerti sepelire appresso al tuo
compagno Barlaam & l’Angelo mi ha detto che tu sei Giosafat, figliuolo del Re Auenerio,
(1700) & che sei stato in questo Deserto trentasei anni a far vita santa & che tu hai a passare
da questa vita da qui otto giorni e che io debba star qui teco fino alla tua fine.
167
119
f.61r
tău.
Atunci Iosafat au început a mulţumi lu Dumnezeu apoi a învăţa şi a
1690 (1705) mîngîia pe acel pusnic şi i-au povestit viaţa sa şi cele ce i să întîmplase.
Dupe
zis cumaceea i-au arătat
trebuia el să-l trupul lu Varlaam
îngroape în groapaşi ce
i-aueraspus viaţa ceşielaşa
Varlaam; petrecuse şi i-au
peste opt zile
sufletul lu Iosafat s-au dăspărţit den trup ce părea că doarme. Îngerii den ceri
numaicît au venit den ceri şi sfîntul Varlaam împreună şi au luat sufletul (1710)
1695 sfîntului Iosafat şi l-au dus în rai cu mare veselie şi cîntări. Şi numaicît trupul
sfîntului, carele era negru, s-au făcut mai înfrumuseţat şi mai rumen decît crinul
sau trandafirul. Şi mirosea în tot ţinutul acela dulce şi gustoasă mirosire. Şi
pusnicul au pus trupul sfîntului Iosafat în groapă, aproape de mormîntul lu
Varlaam, apoi au încuiat chilia şi s-au dus în Gallia în crăia (1715) sfîntului Iosafat
1700 şi au găsit pe craiul Alfanos ce era stă- //
All’hora Giosafat prese a ringratiar Dio e poi cominciò a maestrare & (1705)
confortare quell’Eremita & gli raccontò la sua vita & ciò che gl’era auuenuto. Poi gli mostrò
il corpo di Barlaam e gli disse la vita che lui haueua tenuto & come lo douesse sepelire in
quella fossa doue era Barlaam; |-71-| & in capo di otto giorni l’Anima di Giosafat si partì dal
corpo parendo che dormisse. Incontinente vennero gli Angeli dal Cielo & Santo Barlaam in
compagnia, pigliorno l’Anima (1710) di Santo Giosafat & la portarono in Paradiso con
grande allegrezza e canti. & subito il corpo di San Giosafat, il quale era negro, diventò più
colorito che giglio o rosa & odoraua tutta quella contrada d’vn soaue odore. Et l’Eremita
pose il corpo di Santo Giosafat nella fossa appresso a quello di Barlaam e poi serrò la Cella
& andò in Gallia nel Reame (1715) di Santo Giosafat & trouò il Re Alfano il quale era
Signore
120
f.61v
pînitori al acei cetăţi şi i-au spus că Iosafat murise şi că-l îngropase în chilia lui cu
Varlaam. Craiul Alfanos numaidecît au adunat pe toţi episcopii şi preoţii den
crăia sa şi au zis:
1705 Varlaam- şiEuIosafat
voi caşisăcumergem cu acest
multă cinste pusnic să luăm
şi închinăciune trupurile
voi să-i sfinţilor (1720)
aduc aici.
Şi aşa craiul Alfanos şi ceialalţi ai lui boieri şi cavalieri, episcopi şi preoţi
au purces den Gallia şi s-au dus să ia trupurile sfinţilor Varlaam şi Iosafat şi pînă
a nu sosi ei încă la chilie, zece miluri departe încă fiind, au întîmpinat ca la
treizeci de mii de oameni ce venea de la cetăţile dupe-mprejur (1725) şi mergea să
1710 vază scumpele trupuri ale sfinţilor Varlaam şi Iosafat, cari da miros mai mult
decît balsamul în tot ţinutul acela. Atuncea craiul Alfanos au poruncit tuturora
acelor oameni, supt pedeapsa vieţii, ca să să întoarcă //
Signore di quella contrada & gli disse che Giosafat era morto & che l’haueua sepolto nella
sua Cella con Barlaam. Et incontinente il Re Alfanos congregò tutti li Vescovi & Preti del
suo Reame & disse:
“Io voglio che noi andiamo con quest’Eremita a pigliar i corpi de’ Santi (1720)
Barlaam e Giosafat & con gran riuerenza gli voglio far portar qui”.
Et all’hora il Re Alfanos con gli altri suoi Baroni & Cauaglieri, Vescovi & Preti si
partirono di Gallia & andarono a pigliare i corpi de’ Santi Barlaam & Giosafat &, innanzi
che giungessero alla Cella circa dieci miglia, trouarono da trenta milla uomini che veniuano
dalle Città circonstanti (1725) & andavano a vedere li Corpi preziosi de’ Santi Barlaam e
Giosafat, li quali odoravano per tutta la contrada più che balsamo. All’hora il Re Alfanos
commandò a tutta quella Gente che, sotto pena della vita, tornassero
121
f.62r
înapoi168 la casele lor. Şi aşa craiul, sosind la chilie, au întrat înlăuntru şi au găsit
sfintele trupuri cari era mai albe decît zăpada şi feţele lor era mai înflorite şi
1715 (1730) mai frumoase decît trandafirii. Şi ieşa den gura sfîntului Iosafat un miros
atîta de dulce
slăviţilor sfinţicîtşi tot
i-auacel
pusţinut umplea
în doaoă lăzidenoaoă
bun miros.
şi i-au Aşa dară
dus în au luat
India ei trupurile
în cetatea unde
lăcuia craiul Alfanos şi i-au pus în episcupie şi au dăşchis lăzile pentru ca fieştece
om să-i poată vedea şi Dumnezeu au arătat multe minuni (1735) pen mijlocul lor
1720 că fieştecine ce pipăia trupurile sfinte de era orb, cîştiga vederea, de era şchiop şi
olog, să îndrepta şi de orice altă boală să însănătoşa pen puterea lu Dumnezeu.
Craiul Alfanos au pus de au făcut o biserică foarte frumoasă în cinstea şi
închinăciune acestor doaoă trupuri, apoi au pus de au făcut un mormînt foarte
frumos, împodobit169 tot cu aur şi cu (1740) argint. Apoi //
a casa sua. & quando il Re fu gionto alla Cella, entrò dentro & trouò i Corpi Santi, li quali
erano più bianchi che neue & i suoi volti erano più coloriti (1730) che rose & vsciua fuori
della bocca di Santo Giosafat vn odore tanto soauissimo che tutta quella contrada sentiua di
buono. |-72-| Presero dunque i corpi de’ Gloriosi Santi & gli messero in due casse nuove &
gli portarono in India, nella Città doue staua il Re Alfanos & gli messero nel Vescovato &
aprirono le casse acciocché ogni persona li potesse vedere & Dio mostrò molti miracoli
(1735) per loro che ciascuna persona che toccaua li Corpi Santi, s’erano Ciechi
s’illuminauano, s’erano sidrati & zoppi si drizzavano & d’ogn’altra infermità si sanauanoper
virtù di Dio. Il Re Alfanos fece fare vna bellissima Chiesa ad honore e riverenza di questi
duoi Corpi, & poi fece fare vna bellissima sepoltura tutta lauorata d’oro & (1740) argento.
Poi
168
En el ms. énapÈo
169
En el ms. épodob‚i
122
f.62v
1725 au venit episcopii şi preoţii şi alalt cliros cu mare prăznuire şi cîntări şi au rădicat
trupurile sfinţilor Varlaam şi Iosafat şi înaintea 170 a tot norodului şi a craiului
Alfanos, fiind de faţă, i-au pus într-acel mormînt în lauda şi slava
Atotputernicului
(1745) stăpîneşte înDumnezeu Tatului şi Fiului şi Sfîntului Duh, carele trăieşte şi
vecii vecilor.
Sfîrşit
vennero i Vescoui e Preti & altre Chieresie con gran festa e canti & presero li Corpi de’
Santi Barlaam & Giosafat in presenza di tutto il Popolo & del Re Alfanos, li messero in
quella Sepoltura a lode & Gloria dell’Onnipotente Iddio Padre, Figliuolo & Spirito Santo, il
quale viue & (1745) regna in sæcula sæculorum. Amen.
170

Varlaam Si Ioasaf Bilingv, Traducere Din Italiană

Cargado por

Información del documento

Descripción original:

Título original

Derechos de autor

Formatos disponibles

Compartir este documento

Compartir o incrustar documentos

Opciones para compartir

¿Le pareció útil este documento?

¿Este contenido es inapropiado?

Copyright:

Formatos disponibles

Varlaam Si Ioasaf Bilingv, Traducere Din Italiană

Cargado por

Copyright:

Formatos disponibles

5/10/2018 varlaamsiioasaf-slidepdf.

Edición del manuscrito (ff.3r – 62 v )

de transcripción, ilustrados en la nota previa al estudio lingüístico (cap. 7), se ha adoptado

En cuanto a otros aspectos relativos a la transcripción del manuscrito, en conformidad

1. las letras sobreescritas han sido restablecidas en el cuerpo de la palabra;

4. las palabras abreviadas han sido escritas íntegramente;

6. las cifras en letras cirílicas han sido reproducidas en cifras árabes;

Viaţa Sfîntului Iosafat

Viaţa Sfîntului Iosafat

|-2-| Vita di S. Giosafat, convertito da Barlaam.

|-3-| Vita di S. Giosafat.

Si legge nelle antiche Historie che in India fu vn Re nominato Auenerio, huomo

au făcut mare veselie şi sărbătoare tuturora idolilor săi şi dumnezeilor lor. Şi au

80 să-i dai o muiere.

dargli una moglie”.

că niciodată nu să va împuţina. Pentru aceea dară, Doamne, vei orîndui ca să

disse: “Io voglio far tutto quello che m’hai insegnato”.

au venit înaintea15 craiului carele i-au zis:

venne dinanti al Re & lui disse:

sapere da qualch’vno di questi altri

205 la picerele tătîne-său, i-au zis:

a piedi del Padre & gli disse:

(260) che è sano in questo Mondo deue ringratiar Iddio”.

palaţ şi au zis lu Iosafat:

Palazzo & disse a Giosafat:

bogăţiile lumeşti şi a gîndi de moarte. Şi au zis către Lionone:

toarce şi apoi va întoarce el la credinţa creştinească toată India.

& poi lui conuertirà tutta l’India alla fede Christiana”.

bunătate şi folos că cine o va purta cu bună inemă nu va muri niciodată, şi de ar

pă piatră. Iosafat au zis:

pretiosa. E Giosafat disse:

ce nu mănînci tu dentr-acest copaci ce este aşa de frumos şi bun, că toate

questa Vergine fu tanto onesta, santa, umile

cată şi curată cît au plăcut ea foarte lu Dumnezeu şi Dumnezeu i-au trimis pe

475 daruri. Dumnezeu este cu tine”.

(495) cunoscînd boul şi măgariul că era făcătoriul lor, au îngenuchiat la pămînt şi

Hristos va da hotărîrea60 judecăţii. Şi va zice drepţilor: „Fiii miei, veniţi a vă

Fiul viului Dumnezeu.

figliuolo di Dio viuo”.

laam au zis lu Iosafat:

- Învăţăturile credinţei Domnului nostru Iisus Hristos ce ţi-am dat,

şi stăpîn, Iisus Hristos. Atuncea Iosafat i-au zis:

pocăinţă.- O, fiul i-au

& Signor Giesù Cristo”. Et all’hora Giosafat disse:

835 die de moarte.

s-au dus înaintea76 craiului şi îngenuchind au început a plînge. Craiul,

880 rî cu rea moarte.

morire di mala morte”.

cumpere pe om den păcate ce el făcuse împotriva84 poruncii lu Dumnezeu. Şi

şi că Iosafat îl întorsese, foarte mare durere au avut. Şi numaidecît au trimis să

voi să mă supui voinţei tale în toate şi porunceşte-m. Dar porunceşte-m (955)

vi voglio obbedire in tutta la vostra volontade e comandamenti. Ma commandatemi (955)

Cauaglieri sentiranno che io sia diventato Cristiano, ch’essi si ribelleranno a voi e vi

să să dea veste în toată crăia sa că oricine ar aduce pe Varlaam viu înaintea94

(1025) lumea aceasta pentru că ne dau învăţătură a face pocăinţă.

(1025) tutto questo Mondo perché ne danno amaestramento di far penitenza”.

1055 (1055) înţelepţi

Barlaam hebbe inteso Giosafat, incontinente fu molto smarrito e disse:

el au zis, o au zis pen ajutoriul şi darul Sfîntului Duh.

che lui disse, lo disse per virtù dello Spirito Santo.

orînduise şi poruncise şi cum că el nu era creştin, nici era Varlaam, ci Nicor şi

îngerilor: patriarhii, proorocii şi au văzut apostolii şi o mare mulţime de (1250)