a

r
X
i
v
:
p
h
y
s
i
c
s
/
0
0
0
3
1
0
6
v
2


[
p
h
y
s
i
c
s
.
e
d
-
p
h
]


3
0

A
p
r

2
0
0
0
Arhivele Electronice Los Alamos
http://xxx.lanl.gov/physics/0003106
ELEMENTE DE MECANIC

A
CUANTIC

A
HARET C. ROSU
e-mail: rosu@ifug3.ugto.mx
fax: 0052-47187611
phone: 0052-47183089
h/2
1
Pentru tot i cei atrasi de Stiint ele Fizice
si se a a n dicilii ani ai nceputului de facultate.
.
Primul curs de mecanic a cuantica n rom aneste n Internet.
Acest curs a fost scris n Instituto de Fsica,
Universidad de Guanajuato, Le on, Guanajuato, Mexico.
Copyright c _2000 de catre autor. Orice drept comercial este rezervat.
Martie 2000
2
English Abstract
This is the rst graduate course on elementary quantum mechanics in In-
ternet written in Romanian for the benet of Romanian speaking students
(Romania and Moldova). It is a translation (with corrections) of the Spanish
version of the course, which I did at the suggestion of Ovidiu Cioroianu, a
student of physics in Bucharest. The topics included refer to the postulates
of quantum mechanics, one-dimensional barriers and wells, angular momen-
tum and spin, WKB method, harmonic oscillator, hydrogen atom, quantum
scattering, and partial waves.
Abstract Romanesc
Acesta este un curs internetizat de mecanic a cuantica elementar a pe care
l-am tradus cu mbunatat iri din spaniola (limba n care l-am predat) la
rug amintea studentului Ovidiu Cioroianu din Bucuresti. Este destinat n
principal acelor student i care se a a la primele contacte cu aceast a disciplina
de studiu obligatorie, desi ar putea s a e de un oarecare folos si pentru
alte categorii de cititori. Sursele de inspirat ie le-am gasit n multe din
excelentele manuale de mecanic a cuantica care au fost publicate de-a lungul
anilor.
3
CUPRINS
0. Forward - Cuvnt nainte ... 5
1. Postulate cuantice ... 7
2. Bariere si gropi rectangulare unidimensionale ... 25
3. Moment cinetic si spin ... 47
4. Metoda WKB ... 75
5. Oscilatorul armonic ... 89
6. Atomul de hidrogen ... 111
7. Ciocniri cuantice ... 133
8. Unde part iale ... 147
Include aproximativ 25 de probleme ilustrative.
Unitat ile atomice nerelativiste de spat iu si timp
a
H
= h
2
/m
e
e
2
= 0.529 10
8
cm
t
H
= h
3
/m
e
e
4
= 0.242 10
16
sec
Unitat ile Planck relativiste de spat iu si timp
l
P
= h/m
P
c = 1.616 10
33
cm
t
P
= h/m
P
c
2
= 5.390 10
44
sec
4
0 (E). FORWARD
The energy quanta occured in 1900 in the work of Max Planck (Nobel prize,
1918) on the black body electromagnetic radiation. Plancks quanta of
light have been used by Einstein (Nobel prize, 1921) to explain the pho-
toelectric eect, but the rst quantization of a quantity having units of
action (the angular momentum) belongs to Niels Bohr (Nobel Prize, 1922).
This opened the road to the universalization of quanta, since the action is
the basic functional to describe any type of motion. However, only in the
1920s the formalism of quantum mechanics has been developed in a system-
atic manner. The remarkable works of that decade contributed in a decisive
way to the rising of quantum mechanics at the level of fundamental theory
of the universe, with successful technological applications. Moreover, it is
quite probable that many of the cosmological misteries may be disentan-
gled by means of various quantization procedures of the gravitational eld,
advancing our understanding of the origins of the universe. On the other
hand, in recent years, there is a strong surge of activity in the information
aspect of quantum mechanics. This aspect, which was generally ignored in
the past, aims at a very attractive quantum computer technology.
At the philosophical level, the famous paradoxes of quantum mechanics,
which are perfect examples of the diculties of quantum thinking, are
actively pursued ever since they have been rst posed. Perhaps the most
famous of them is the EPR paradox (Einstein, Podolsky, Rosen, 1935) on the
existence of elements of physical reality, or in EPR words: If, without in any
way disturbing a system, we can predict with certainty (i.e., with probability
equal to unity) the value of a physical quantity, then there exists an element
of physical reality corresponding to this physical quantity. Another famous
paradox is that of Schr odingers cat which is related to the fundamental
quantum property of entanglement and the way we understand and detect
it. What one should emphasize is that all these delicate points are the
sourse of many interesting and innovative experiments (such as the so-called
teleportation of quantum states) pushing up the technology.
Here, I present eight elementary topics in nonrelativistic quantum me-
chanics from a course in Spanish (castellano) on quantum mechanics that
I taught in the Instituto de Fsica, Universidad de Guanajuato (IFUG),
Le on, Mexico, during the semesters of 1998.
Haret C. Rosu
5
0 (R). CUV

INT

INAINTE
Cuantele de energie au ap arut n 1900 ca o consecint a a lucr arilor lui Max
Planck (premiul Nobel 1918) asupra problemei radiat iei de corp negru.
Cuantele de lumina planckiene au fost folosite de catre Albert Einstein
(premiul Nobel 1921) pentru a explica efectul fotoelectric, dar prima cuan-
ticare a unei m arimi cu unit at i de act iune (momentul cinetic) se datoreaz a
lui Niels Bohr (premiul Nobel 1922). Aceasta a deschis drumul univer-
salit at ii cuantelor pentru ca act iunea este funct ionala fundamentala pentru
descrierea oric arui tip de miscare. Chiar si n aceste condit ii, numai anii
1920 se considera ca adevaratul nceput pentru formalismul cuantic, care a
fost capabil s a ridice mecanica cuantica la nivelul unei teorii fundamentale
a universului si s a o transforme ntr-o sursa de numeroase succese tehno-
logice. Este foarte posibil ca multe dintre misteriile cosmologice s a se as-
cunda n spatele diferitelor proceduri de cuanticare ale cmpului nelinear
gravitat ional si eventualele progrese n aceast a direct ie ar putea contribui
la o mai buna nt elegere a istoriei si evolut iei universului. Pe de alta parte,
aspectul informatic al mecanicii cuantice, care nu a fost mult investigat n
trecut, cunoaste n prezent o perioad a exploziv a de cercet ari n ideea con-
struirii asa-numitelor calculatoare cuantice.

In domeniul losoc este de ment ionat ca n mecanica cuantica exista

paradoxuri faimoase, care nc a se ment in n polemic a si care reect a di-
cult at ile de logica pe care le creaz a modul de gndire cuantica (sau prob-
abilistic a cuantica ). Unul dintre cele mai cunoscute paradoxuri este cel al
lui Einstein (care nu a acceptatn mod total mecanica cuantica), Podolsky
si Rosen (EPR, 1935) n legatur a cu problema dac a exista sau nu elemente
adevarate de realitate zic a n microcosmosul studiat cu metode cuantice
(dupa Einstein, mecanica cuantica interzice existent a independenta a ac-
tului de m asurare de sistemele zice m asurate). Alt paradox, de acelasi
rang de celebritate, este al pisicii lui Schr odinger. Ceea ce trebuie sub-
liniat n legatur a cu toate aceste puncte teoretice si metateoretice delicate
este ca ele genereaz a experimente foarte interesante (cum ar , de exem-
plu, cele referitoare la asa-numita teleportare ale st arilor cuantice) care
impulseaza dezvoltarea tehnologic a

Ceea ce urmeaza sunt cteva teme intro-
ductive n mecanica cuantica nerelativist a care au servit ca baz a pentru
cursul de graduare n mecanica cuantica pe care l-am predat n Institutul
de Fizica al Universit at ii Statale Guanajuato din Mexic n 1998.
Haret C. Rosu
6
1. POSTULATE CUANTICE
Urmatoarele 6 postulate se pot considera ca baz a pentru teorie si experiment
n mecanica cuantica n varianta sa cea mai folosita (standard).
P1.- Fieca rei m arimi zice bine denita clasic Li corespunde un operator
hermitic

L.
P2.- Fiecarei st ari zice stat ionare n care se poate gasi un sistem zic
cuantic i corespunde o funct ie de unda normalizata (| |
2
L
2
= 1).
P3.- Marimea zic a L poate s a ia experimental numai valorile proprii ale

L. De aceea, valorile proprii trebuie s a e reale, ceea ce are loc pentru

operatori hermitici.
P4.- Rezultatul unei m asuratori pentru determinarea m arimii L estentotdeauna
valoarea medie L a operatorului

L n starea
n
, care n teorie este el-
ementul de matrice diagonal
<
n
[

L [
n
>= L.
P5.- Elementele de matrice ale operatorilor coordonata si moment carteziene
x
i
si p
k
, calculate intre funct iile de unda f si g satisfac ecuat iile de
miscare Hamilton din mecanica clasica n forma:
d
dt
< f [ p
i
[ g >= < f [


H
x
i
[ g >
d
dt
< f [ x
i
[ g >=< f [


H
p
i
[ g > ,
unde

H este operatorul hamiltonian, iar derivatele n raport cu oper-
atori se denesc n punctul 3 al acestui capitol.
P6.- Operatorii p
i
si x
k
au urmatorii comutatori:
[ p
i
, x
k
] = ih
ik
,
[ p
i
, p
k
] = 0,
[ x
i
, x
k
] = 0
7
h = h/2 = 1.0546 10
27
erg.sec.
1.- Corespondent a cu o m arime zic a L care are analog clasic L(x
i
, p
k
)
Aceasta se face substituind x
i
, p
k
cu x
i
p
k
. Funct ia L se presupune ca
se poate dezvoltan serie de puteri pentru orice valoare a argumentelor
sale, adic a este analitic a . Daca funct ia nu cont ine produse x
k
p
k
,
operatorul

L este hermitic n mod automat.
Exemplu:
T = (

3
i
p
2
i
)/2m

T = (

3
i
p
2
)/2m.
Daca L cont ine produse mixte x
i
p
i
si puteri ale acestora,

L nu este
hermitic, n care caz L se substituie cu

, partea hermitica a lui

L (

este un operator autoadjunct).

Exemplu:
w(x
i
, p
i
) =

i
p
i
x
i
w = 1/2

3
i
( p
i
x
i
+ x
i
p
i
).
Rezulta deasemenea c a timpul nu este un operator ind doar un parametru
(care se poate introduce n multe feluri). Aceasta pentru ca timpul nu
depinde de variabilele canonice ci din contr a .
2.- Probabilitate n spectrul discret si continuu
Daca
n
este funct ie proprie a operatorului

M, atunci:
L =< n [

L [ n >=< n [
n
[ n >=
n
< n [ n >=
nn

n
=
n
.
Deasemenea, se poate demonstra ca L
k
= (
n
)
k
.
Daca funct ia nu este funct ie proprie a lui

L se foloseste dezvoltarea
n sistem complet de f.p. ale lui

L si deci:

L
n
=
n

n
, =

n
a
n

n
combinnd aceste dou a relat ii obt inem:

L =

n

n
a
n

n
.
8
Putem astfel calcula elementele de matrice ale operatorului L:
< [

L [ >=

n,m
a

m
a
n

n
< m [ n >=

m
[ a
m
[
2

m
,
ceea ce ne spune ca rezultatul experimentului este
m
cu o probabili-
tate [ a
m
[
2
.
Daca spectrul este discret: de acord cu P4 nseamna ca [ a
m
[
2
, deci
coecient ii dezvoltarii ntr-un sistem complet de f.p., determina prob-
abilit atile de observare a valorii proprii
n
.
Daca spectrul este continuu: folosind urmatoarea denit ie
() =
_
a()(, )d,
se calculeaz a elementele de matrice pentru spectrul continuu
< [

L [ >
=
_
d
_
a

()

(, )d
_
a()(, )d
=
_ _
a

a()
_

(, )(tau, )ddd
=
_ _
a

()a()( )dd
=
_
a

()a()d
=
_
[ a() [
2
d.

In cazul continuu se spune ca [ a() [

2
este densitatea de probabilitate
de a observa v.p. din spectrul continuu. Deasemenea, se satisface
L =< [

L [ >.
Este comun s a se spuna ca < [ > este (reprezentarea lui) [ >n
reprezentarea , unde [ > este un vector propriu al lui

M.
9
3.- Denit ia unei derivate n raport cu un operator
F(

L)

L
= lim

F(

L+

I)F(

L)

.
4.- Operatorii de impuls cartezian
Care este forma concret a a lui p
1
, p
2
y p
3
, dac a argumentele funct iilor
de unda sunt coordonatele carteziene x
i
?
Vom considera urmatorul comutator:
[ p
i
, x
i
2
] = p
i
x
i
2
x
i
2
p
i
= p
i
x
i
x
i
x
i
p
i
x
i
+ x
i
p
i
x
i
x
i
x
i
p
i
= ( p
i
x
i
x
i
p
i
) x
i
+ x
i
( p
i
x
i
x
i
p
i
)
= [ p
i
, x
i
] x
i
+ x
i
[ p
i
, x
i
]
= ih x
i
ih x
i
= 2ih x
i
.

In general, se satisfac:
p
i
x
i
n
x
i
n
p
i
= nih x
i
n1
.
Atunci, pentru toate funct iile analitice avem:
p
i
(x) (x) p
i
= ih

x
i
.
Acum, e p
i
= f(x
1
, x
2
, x
3
) modul n care act ioneaz a p
i
asupra lui
(x
1
, x
2
, x
3
) = 1. Atunci:
p
i
= ih

x
1
+f
1
si exista relat ii analoage pentru x
2
y x
3
.
Din comutatorul [ p
i
, p
k
] = 0 se obt ine

f = 0, si deci,
f
i
=
i
F.
Forma cea mai general a a lui p
i
este p
i
= ih

x
i
+
F
x
i
, unde F este
orice funct ie. Funct ia F se poate elimina folosind o transformare uni-
tar a

U

= exp(
i
h
F).
10
p
i
=

U

(ih

x
i
+
F
x
i
)

U
= exp
i
h
F
(ih

x
i
+
F
x
i
) exp
i
h
F
= ih

x
i
rezultnd p
i
= ih

x
i
p = ih.
5.- Calculul constantei de normalizare
Orice funct ie de unda (x) L
2
de variabil a x se poate scrie n forma:
(x) =
_
(x )()d
si se poate considera aceast a expresie ca dezvoltare a lui n f.p.
ale operatorului coordonata x(x ) = (x ). Atunci, [ (x) [
2
este densitatea de probabilitate a coordonatei n starea (x). De aici
rezult a interpretarea normei
| (x) |
2
=
_
[ (x) [
2
dx = 1.
Intuitiv, aceast a relat ie ne spune ca sistemul descris de catre funct ia
(x) trebuie s a se gaseasc a ntr-un loc pe axa real a, chiar dac a vom
sti doar aproximativ unde.
Funct iile proprii ale operatorului impuls sunt:
ih

x
i
= p
i
, integrnd se obt ine (x
i
) = Aexp
i
h
p
i
x
i
, x si p au spectru
continuu si deci normalizarea se face cu funct ia delta.
Cum se obt ine constanta de normalizare ?
Se poate obt ine utiliznd urmatoarele transformari Fourier:
f(k) =
_
g(x) exp
ikx
dx, g(x) =
1
2
_
f(k) exp
ikx
dk.
Deasemenea se obt ine cu urmatoarea procedura :
Fie funct ia de unda nenormalizata a particulei libere

p
(x) = Aexp
ipx
h
si formula
(x x

) =
1
2
_

exp
ik(xx

)
dx
11
Se vede ca
_

p
(x)
p
(x)dx
=
_

exp
ip

x
h
Aexp
ipx
h
dx
=
_

[ A [
2
exp
ix(pp

)
h
dx
=[ A [
2
h
_

exp
ix(pp

)
h
d
x
h
= 2h [ A [
2
(p p

)
si deci constanta de normalizare este:
A =
1

2h
.
Deasemenea rezult a ca f.p. ale operatorului impuls formeaza un sistem
complet (n sensul cazului continuu) pentru funct iile de clas a L
2
.
(x) =
1

2h
_
a(p) exp
ipx
h
dp
a(p) =
1

2h
_
(x) exp
ipx
h
dx.
Aceste formule stabilesc legatura ntre reprezentarile x si p.
6.- Reprezentarea p (de impuls)
Forma explicita a operatorilor p
i
si x
k
se poate obt ine din relat iile de
comutare, dar si folosind nucleele
x(p, ) = U

xU =
1
2h
_
exp
ipx
h
xexp
ix
h
dx
12
=
1
2h
_
exp
ipx
h
(ih

exp
ix
h
).
Integrala are forma urmatoare: M(,

) =
_
U

(, x)

MU(

, x)dx, si
folosind xf =
_
x(x, )f()d, act iunea lui x asupra lui a(p) L
2
este:
xa(p) =
_
x(p, )a()d
=
_
(
1
2h
_
exp
ipx
h
(ih

exp
ix
h
)dx)a()d
=
i
2
_ _
exp
ipx
h

exp
ix
h
a()dxd
=
ih
2
_ _
exp
ipx
h

exp
ix
h
a()d
x
h
d
=
ih
2
_ _
exp
ix(p)
h

a()d
x
h
d
= ih
_
a(p)

( p)d = ih
a(p)
p
,
unde ( p) =
1
2
_
exp
ix(p)
h
d
x
h
.
Operatorul impuls n reprezentarea p se caracterizeaz a prin nucleul:
p(p, ) =

U

U
=
1
2h
_
exp
ipx
h
(ih

x
) exp
ix
h
dx
=
1
2h
_
exp
ipx
h
exp
ix
h
dx = (p )
rezultnd pa(p) = pa(p).
Ceea ce se ntmpl a cu x si p este ca desi sunt operatori hermitici pen-
tru toate f(x) L
2
nu sunt hermitici exact pentru funct iile lor proprii.
Daca pa(p) = p
o
a(p) si x = x

p = p

, atunci
13
< a [ p x [ a > < a [ x p [ a >= ih < a [ a >
p
o
[< a [ x [ a > < a [ x [ a >] = ih < a [ a >
p
o
[< a [ x [ a > < a [ x [ a >] = 0
Partea stng a este zero, n timp ce dreapta este indenita , ceea ce este
o contradict ie.
7.- Reprezentarile Schr odinger si Heisenberg
Ecuat iile de miscare date prin P5 au diferite interpretari, datorit a fap-
tului ca n expresia
d
dt
< f [

L [ f > se poate considera dependent a
temporal a ca apart innd e funct iilor de unda e operatorilor, e att
funct iilor de unda ct si operatorilor. Vom considera numai primele
dou a cazuri.
Pentru un operator ce depinde de timp

O =

O(t) avem:
p
i
=

H
x
i
, x
i
=

H
p
i
[ p, f] = pf f p = ih
f
x
i
[ x, f] = xf f x = ih
f
p
i
si se obt in ecuat iile de miscare Heisenberg:
p
i
=
i
h
[ p,

H], x
i
=
i
h
[ x,

H].
Daca funct iile de unda depind de timp, nc a se poate folosi p
i
=
i
h
[ p
i
,

H], pentru ca este o consecint a numai a relat iilor de co-
mutare care nu depind de reprezentare
d
dt
< f [ p
i
[ g >=
i
h
< f [ [ p,

H] [ g >.
14
Daca acum p
i
si

H nu depind de timp si se t ine cont de hermitic-
itate se obt ine:
(
f
t
, p
i
g) + ( p
i
f,
g
t
)
=
i
h
(f, p
i

Hg) +
i
h
(f,

H p
i
g)
=
i
h
( pf,

Hg) +
i
h
(

Hf, p
i
g)
(
f
t
+
i
h

Hf, p
i
g) + ( p
i
f,
g
t

i
h

Hg) = 0
Ultima relat ie se ndeplineste pentru orice pereche de funct ii f(x)
si g(x) n momentul init ial dac a ecare satisface ecuat ia
ih

t
= H.
Aceasta este ecuat ia Schr odinger si descrierea sistemului cu aju-
torul operatorilor independent i de timp se cunoaste ca reprezentarea
Schr odinger.

In ambele reprezentari evolut ia temporal a a sistemului se caracter-

izeaza prin operatorul

H, care se obt ine din funct ia Hamilton din
mecanica clasic a .
Exemplu:

H pentru o particula n potent ial U(x
1
, x
2
, x
3
) este:

H =

p
2
2m
+U(x
1
, x
2
, x
3
), si n reprezentarea x este:

H =
h
2
2m

2
x
+U(x
1
, x
2
, x
3
).
8.- Leg atura ntre reprezentarile S si H
P5 este corect n reprezentarile Schr odinger si Heisenberg. De aceea,
valoarea medie a oric arei observabile coinciden cele dou a reprezentari,
si deci, exista o transformare unitara cu care se poate trece de la o
reprezentare la alta. O astfel de transformare este de forma s

=
exp
i

Ht
h
. Pentru a trece la reprezentarea Schr odinger trebuie folosita
transformata Heisenberg =

s

f cu f si

L, si pentru a trece la
reprezentarea Heisenberg se foloseste transformarea Schr odinger

=
15

s

L s cu si

. Se poate obt ine ecuat ia Schr odinger dupa cum urmeaz a
: cum n transformarea =

s

f funct ia f nu depinde de timp, vom

deriva transformarea n raport cu timpul pentru a obt ine:

t
=
s

t
f =

t
(exp
i Ht
h
)f =
i
h

H exp
i Ht
h
f =
i
h

H

s

f =
i
h

H.
si deci, avem:
ih

t
=

H.

In continuare obt inem ecuat ia Heisenberg: punnd transformarea Schr odinger

n urmatoarea forma s

=

L si derivndn raport cu timpul se obt ine
ecuat ia Heisenberg

L
t
=
s
t

+ s

t
=
i
h

H exp
i Ht
h

i
h
s

exp
i

Ht
h

H
=
i
h
(

H s

s

H) =
i
h
(

L

L

H) =
i
h
[

H,

L].
Prin urmare, avem:

L
t
=
i
h
[

H,

L].
Deasemenea, ecuat ia Heisenberg se poate scrie n forma urmatoare:

L
t
=
i
h
s[

H,

]

L se cunoaste ca integral a de miscare dac a

d
dt
< [

L [ >= 0 si se
caracterizeaz a prin urmatorii comutatori:
[

H,

L] = 0, [

H,

] = 0.
16
9.- St ari stat ionare
St arile unui sistem descris prin f.p. ale lui

H se numesc st ari stat ionare
ale sistemului, n timp ce setul de v.p. corespunzatoare se numeste
spectrul de energie (spectrul energetic) al sistemului.

In astfel de
cazuri, ecuat ia Schr odinger este :
ih
n
t
= E
n

n
=

H
n
.
Solut iile sunt de forma:
n
(x, t) = exp
iEnt
h

n
(x).
Probabilitatea este urmatoarea:
(x) =[
n
(x, t) [
2
=[ exp
iEnt
h

n
(x) [
2
= exp
iEnt
h
exp
iEnt
h
[
n
(x) [
2
=[
n
(x) [
2
.
Rezulta ca probabilitatea este constanta n timp.

In st arile stat ionare, valoarea medie a oric arui comutator de forma
[

H,

A] este zero, unde

A este un operator arbitrar:
< n [

H

A

A

H [ n >=< n [

H

A [ n > < n [

A

H [ n >
=< n [ E
n

A [ n > < n [

AE
n
[ n >
= E
n
< n [

A [ n > E
n
< n [

A [ n >= 0.
Teorema de virial (virialului) n mecanica cuantica - dac a

H este
un operator hamiltonian al unei particulen cmpul U(r), folosind

A = 1/2

3
i=1
( p
i
x
i
x
i
p
i
) se obt ine:
< [ [

A,

H] [ >= 0 =< [

A

H

H

A [ >
=

3
i=1
< [ p
i
x
i

H

H p
i
x
i
[ >
=

3
i=1
< [ [

H, x
i
] p
i
+ x
i
[

H, p
i
] [ >.
17
folosind de mai multe ori comutatorii si p
i
= ih
i
,

H =

T +
U(r), se poate obt ine:
< [ [

A,

H] [ >= 0
= ih(2 < [

T [ > < [ r U(r) [ >).
Aceasta este teorema virialului. Daca potent ialul este U(r) =
U
o
r
n
, atunci se obt ine o forma a teoremei de virial can mecanica
clasic a cu unica diferent a ca se refera la valori medii
T =
n
2
U.
Pentru un Hamiltonian

H =
h
2
2m

2
+ U(r) si [r, H] =
ih
m
p,
calculnd elementele de matrice se obt ine:
(E
k
E
n
) < n [ r [ k >=
ih
m
< n [ p [ k >.
10.- Densitate de curent de probabilitate Schr odinger
Urmatoarea integral a :
_
[
n
(x) [
2
dx = 1,
este normalizarea unei f.p. din spectrul discret n reprezentarea de
coordonata , si apare ca o condit ie asupra misc arii microscopice ntr-o
regiune nit a .
Pentru f.p. ale spectrului continuu

(x) nu se poate da n mod direct

o interpretare probabilistica .
S a presupunem o funct ie dat a L
2
, pe care o scriem ca o combinat ie
linear a de f.p. n continuu:
=
_
a()

(x)dx.
Se spune ca corespunde unei misc ari innite.

In multe cazuri, funct ia a() este diferita de zero numai ntr-o vecin atate
a unui punct =
o
.

In acest caz se cunoaste ca pachet de unde.
18
Vom calcula acum viteza de schimbare a probabilitat ii de a gasi sis-
temul n segmentul (volumul) (generalizarea 3D se face trivial si se
va presupune, chiar dac a notat ia este 1D).
P =
_

[ (x, t) [
2
dx =
_

(x, t)(x, t)dx.

Derivnd integrala n raport cu timpul gasim:
dP
dt
=
_

t
+

t
)dx.
Utiliznd ecuat ia Schr odinger n integrala din partea dreapta se obt ine:
dP
dt
=
i
h
_

(

H

H)dx.
Folosind identitatea f
2
g g
2
f = div[(f)grad(g) (g)grad(f)] pre-
cum si ecuat ia Schr odinger n forma:

H =
h
2
2m

2
+V
si substituind n integral a se obt ine:
dP
dt
=
i
h
_

[(
h
2
2m

(
h
2
2m

2
)]dx
=
_

ih
2m
(
2

2
)dx
=
_

div
ih
2m
(
2

2
)dx.
Folosind teorema divergent ei pentru a transforma integrala de volum
n una de suprafat a obt inem:
dP
dt
=
_
ih
2m
(

)dx.
19
Marimea

J() =
ih
2m
(

) se cunoaste ca densitate de curent

de probabilitate, pentru care imediat se obt ine o ecuat ie de continui-
tate,
d
dt
+div(

J) = 0.
Daca (x) = AR(x), unde R(x) este o funct ie real a , atunci:

J() = 0.
Pentru f.p. ale impulsului (x) =
1
(2h)
3
/2
exp
i px
h
se obt ine:
J() =
ih
2m
(
1
(2h)
3
/2
exp
i px
h
(
i p
h(2h)
3
/2
exp
i px
h
)
(
1
(2h)
3
/2
exp
i px
h
i p
h(2h)
3
/2
exp
i h px
h
))
=
ih
2m
(
2i p
h(2h)
3
) =
p
m(2h)
3
,
ceea ce ne indic a o densitatea de curent de probabilitate indepen-
denta de coordonata .
11.- Operator de transport spat ial
Daca

H este invariant la translat ii de vector arbitrar a,

H(r +a) =

H

(r) ,
atunci exista un

T(a) unitar

T

(a)

H(r)

T(a) =

H(r +a).
Din cauza comutativitat ii translat iilor

T(a)

T(

b) =

T(

b)

T(a) =

T(a +

b),
rezult a ca

T are forma

T = exp
i

ka
, unde

k =
p
h
.

In cazul innitezimal:

T(a)

H

T(a) (

I +i

ka)

H(

I i

ka),
20

H(r) +i[

K,

H]a =

H(r) + (

H)a.
Deasemenea [ p,

H] = 0, unde p este o integral a de miscare. Sistemul
are funct ii de unda de forma ( p, r) =
1
(2h)
3
/2
exp
i pr
h
si transformarea
unitara face ca exp
i pa
h
(r) = (r+a). Operatorul de transport spat ial

= exp
i pa
h
este analogul lui s

= exp
i

Ht
h
, operatorul de transport
temporal.
12.- Exemplu: Hamiltonian cristalin
Daca

H este invariant pentru o translat ie discreta (de exemplu ntr-o
ret ea cristalina )

H(r +a) =

H(r), unde a =

i
a
i
n
i
, n
i
N si a
i
sunt vectorii barici, atunci:

H(r)(r) = E(r),

H(r +a)(r +a) = E(r +a) =

H(r)(r +a).
Rezulta ca (r) si (r +a) sunt funct ii de unda pentru aceeasi v.p.
a lui

H. Relat ia ntre (r) si (r + a) se poate cauta n forma
(r +a) = c(a)(r) unde c(a) este o matrice gxg (g este gradul de
degenerare al nivelului E). Doua matrici de tip coloan a , c(a) c(

b) co-
mut a si atunci sunt diagonalizabili simultan.

In plus, pentru elementele diagonale se respecta c

ii
(a)c
ii
(

b) = c
ii
(a+

b),
i=1,2,....,g, cu solut ii de tipul c
ii
(a) = exp
ik
i
a
. Rezulta ca
k
(r) =
U
k
(r) exp
i

ka
, unde

k este un vector real arbitrar si funct ia U
k
(r) este
periodic a de perioad a a, U
k
(r +a) = U
k
(r).
Armat ia ca funct iile proprii ale unui

H periodic cristalin

H(r +a) =

H(r) se pot scrie

k
(r) = U
k
(r) exp i

ka cu U
k
(r + a) = U
k
(r) se
cunoaste ca teorema lui Bloch.

In cazul continuu, U
k
trebuie s a e
constant, pentru ca o constanta este unica funct ie periodic a pentru
orice a. Vectorul p = h

k se numeste cuasi-impuls (prin analogie cu

cazul continuu). Vectorul

k nu este determinat n mod univoc, pentru
ca i se poate ad auga orice vector g pentru care ga = 2n unde n N.
Vectorul g se poate scrie g =

3
i=1

b
i
m
i
unde m
i
sunt numere ntregi
si b
i
sunt dat i de
21

b
i
= 2
a
j
a
k
a
i
( a
j
a
k
)
pentru i ,= j ,= k.

b
i
sunt vectorii barici ai ret elei cristaline.
Referint e recomandate
1. E. Farhi, J. Goldstone, S. Gutmann, How probability arises in quantum
mechanics, Annals of Physics 192, 368-382 (1989)
2. N.K. Tyagi n Am. J. Phys. 31, 624 (1963) d a o demostrat ie foarte scurta
pentru principiul de incertitudine Heisenberg, pe baza caruia se arma ca
m asurarea simultan a a doi operatori hermitici care nu comut a produce o
incertitudine relat ionat a cu valoarea comutatorului lor.
3. H.N. N u nez-Yepez et al., Simple quantum systems in the momentum
representation, physics/0001030 (Europ. J. Phys., 2000).
4. J.C. Garrison, Quantum mechanics of periodic systems, Am. J. Phys.
67, 196 (1999).
5. F. Gieres, Diracs formalism and mathematical surprises in quantum me-
chanics, quant-ph/9907069 (n englez a); quant-ph/9907070 (n franceza).
1N. Note
1. Pentru crearea mecanicii cuantice..., Werner Heisenberg a fost distins
cu premiul Nobel n 1932 (primit n 1933). Articolul Z ur Quantenmechanik.
II, [Asupra mecanicii cuantice.II, Zf. f. Physik 35, 557-615 (1926) (ajuns
la redact ie n ziua de 16 Noiembrie 1925) de M. Born, W. Heisenberg si P.
Jordan, se cunoaste ca lucrarea celor trei (oameni) si este considerat ca
cel care a deschis cu adevarat vastele orizonturi ale mecanicii cuantice.
2. Pentru interpretarea statistic a a funct iei de unda Max Born a primit
premiul Nobel n 1954.
1P. Probleme
Problema 1.1: Se considera doi operatori A si B care prin ipoteza comut a.

In acest caz se poate deduce relat ia:

e
A
e
B
= e
(A+B)
e
(1/2[A,B])
.
Solut ie
Denim un operator F(t), ca funct ie de variabil a real a t, prin: F(t) =
e
(At)
e
(Bt)
.
22
Atunci:
dF
dt
= Ae
At
e
Bt
+e
At
Be
Bt
= (A +e
At
Be
At
)F(t).
Acum, aplicnd formula [A, F(B)] = [A, B]F

(B), avem
[e
At
, B] = t[A.B]e
At
, si deci: e
At
B = Be
At
+t[A, B]e
At
,
multiplicnd ambele p art i ale ecuat iei ultime cu exp
At
si substituind n
prima ecuat ie, obt inem:
dF
dt
= (A +B +t[A, B])F(t).
Operatorii A, B si [A,B] comut a prin ipoteza . Deci, putem integra
ecuat ia diferent iala ca si cum A+B si [A, B] ar numere (scalare).
Vom avea deci:
F(t) = F(0)e
(A+B)t+1/2[A,B]t
2
.
Punnd t = 0, se vede ca F(0) = 1, si :
F(t) = e
(A+B)t+1/2[A,B]t
2
.
Punnd acum t = 1, obt inem rezultatul dorit.
Problema 1.2: S a se calculeze comutatorul [X, D
x
].
Solut ie
Calculul se face aplicnd comutatorul unei funct ii arbitrare (r):
[X, D
x
](r) = (x

x


x
x)(r) = x

x
(r)

x
[x(r)]
= x

x
(r) (r) x

x
(r) = (r).
Cum aceast a relat ie se satisface pentru orice (r), se poate deduce ca :
[X, D
x
] = 1.
Problema 1.3: S a se verice ca urma de matrice este invarianta la schimb ari
de baze ortonormale discrete.
Solut ie
Suma elementelor diagonale ale unei reprezentari matriceale de un oper-
ator (cuantic) A ntr-o baz a arbitrara nu depinde de baz a .
Se va obt ine aceast a propietate pentru cazul schimb arii dintr-o baz a ortonor-
mal a dicret a [ u
i
>n alta ortonormal discreta [ t
k
>. Avem:

i
< u
i
[ A [ u
i
>=

i
< u
i
[ (

k
[ t
k
>< t
k
[) A [ u
i
>
23
(unde s-a folosit relat ia de completitudine pentru starea t
k
). Partea dreapta
este egala cu:

i,j
< u
i
[ t
k
>< t
k
[ A [ u
i
>=

i,j
< t
k
[ A [ u
i
>< u
i
[ t
k
>,
(este posibil a schimbarea ordinii n produsul de dou a numere scalare). Ast-
fel, putem nlocui

i
[ u
i
>< u
i
[ cu unu (relat ia de completitudine pentru
st arile [ u
i
>), pentru a obt ine n nal:

i
< u
i
[ A [ u
i
>=

k
< t
k
[ A [ t
k
> .
Asadar, s-a demonstrat proprietatea cerut a de invariant a pentru urmele
matriceale.
Problema 1.4: Daca pentru operatorul hermitic N exista operatorii her-
mitici L si M astfel ca : [M, N] = 0, [L, N] = 0, [M, L] ,= 0, atunci funct iile
proprii ale lui N sunt degenerate.
Solut ie
Fie (x; , ) funct iile proprii comune ale lui M si N (ind de comutator
nul sunt observabile simultane). Fie (x; , ) funct iile proprii comune ale
lui L si N (ind de comutator nul sunt observabile simultane). Parametrii
greci indic a valorile proprii ale operatorilor corespunzatori. Consideram,
pentru a simplica, ca N are spectru discret. Atunci:
f(x) =

(x; , ) =

(x; , ) .
Se calculeaz a acum elementul de matrice < f[ML[f >:
< f[ML[f >=
_

(x; , )

(x; ,

)dx .
Daca toate funct iile proprii ale lui N sunt diferite (nedegenerate) atunci
< f[ML[f >=

. Dar acelasi rezultat se obt ine si dac a se cal-

culeaz a < f[LM[f > si comuatorul ar zero. Prin urmare, unele funct ii
proprii ale lui N trebuie s a e degenerate.
24
2. BARIERE SI GROPI RECTANGULARE
Regiuni de potent ial constant

In cazul unui potent ial rectangular, V (x) este o funct ie constanta V (x) =
V ntr-o regiune oarecaren spat iu.

Intr-o astfel de regiune, ecuat ia Schr odinger
poate scrisa :
d
2
(x)
dx
2
+
2m
h
2
(E V )(x) = 0 (1)
Distingem mai multe cazuri:
(i) E > V
Introducem constanta pozitiva k, denita prin
k =
_
2m(E V )
h
(2)
Solut ia ecuat iei (1) se poate atunci scrie:
(x) = Ae
ikx
+A

e
ikx
(3)
unde A si A

sunt constante complexe.

(ii) E < V
Aceasta condit ie corespunde la regiuni de spat iu care ar interzise pentru
particula din punctul de vedere al misc arii mecanice clasice.

In acest caz,
introducem constanta pozitiva q denita prin:
q =
_
2m(V E)
h
(4)
si solut ia lui (1) poate scrisa :
(x) = Be
qx
+B

e
qx
(5)
unde B si B

sunt constante complexe.

(iii) E = V

In acest caz special, (x) este o funct ie linear a de x.

Comportamentul lui (x) la o discontinuitate a potent ialului
S-ar putea crede ca in punctul x = x
1
, unde potent ialul V (x) este
discontinuu, funct ia de unda (x) se comport a mai ciudat, poate ca n mod
discontinuu, de exemplu. Aceasta nu se ntmpl a : (x) si
d
dx
sunt continue,
si numai a doua derivata prezinta discontinuitate n x = x
1
.
25
Viziune generala asupra calculului
Procedeul pentru determinarea st arii stat ionare n potent iale rectangu-
lare este deci urmatorul: n toate regiunile unde V (x) este constant, scriem
(x) n oricare dintre cele dou a forme (3) sau (5) n funct ie de aplicat ie; n
continuare lipim aceste funt ii corespunzator cerint ei de continuitate pentru
(x) si
d
dx
n punctele unde V (x) este discontinuu.
Examinarea ctorva cazuri simple
S a facem calculul cantitativ pentru st arile stat ionare, conform metodei
descrise.
Potent ial treapta
x
V(x)
V
0
0
I II
Fig. 2.1
a. Cazul E > V
0
; reexie part ial a
S a punem ec. (2) n forma:
k
1
=

2mE
h
(6)
26
k
2
=
_
2m(E V
0
)
h
(7)
Solut ia ec. (1) are forma din ec. (3) n regiunile I(x < 0) si II(x > 0):

I
= A
1
e
ik
1
x
+A

1
e
ik
1
x

II
= A
2
e
ik
2
x
+A

2
e
ik
2
x

In regiunea I ec. (1) ia forma:

(x) +
2mE
h
2
(x) =

(x) +k
2
(x) = 0
iar n regiunea II:

(x)
2m
h
2
[V
0
E](x) =

(x) q
2
(x) = 0
Daca ne limit am la cazul unei particule incidente care vine de la x = ,
trebuie s a alegem A

2
= 0 si putem determina raporturile A

1
/A
1
si A
2
/A
1
.
Condit iile de lipire dau atunci:

I
=
II
, n x = 0 :
A
1
+A

1
= A
2
(8)

I
=

II
, n x = 0 :
A
1
ik
1
A

1
ik
1
= A
2
ik
2
(9)
Substituind A
1
si A

1
din (8) n (9):
A

1
=
A
2
(k
1
k
2
)
2k
1
(10)
A
1
=
A
2
(k
1
+k
2
)
2k
1
(11)
Egalarea constantei A
2
n (10) si (11) implic a :
A

1
A
1
=
k
1
k
2
k
1
+k
2
(12)
27
si din (11) obt inem:
A
2
A
1
=
2k
1
k
1
+k
2
(13)
(x) este o superpozit ia de dou a unde. Prima (termenul n A
1
) corespunde
unei particule incidente, de moment p = hk
1
, n propagare de la stnga la
dreapta. A doua (termenul n A

1
) corespunde unei particule reectate, de
impuls hk
1
, n propagare n sens opus. Cum deja am ales A

2
= 0,
II
(x)
cont ine o singura unda , care este asociata cu o particula transmisa . (Se va
ar ata mai departe cum este posibil, folosind conceptul de curent de prob-
abilitate, s a denim coecientul de transmisie T precum si coecientul de
reexie R pentru potent ialul treapt a ). Acesti coecient i dau probabilitatea
ca o particula , sosind de la x = , ar putea trece de potent ialul treapt a
n x = 0 sau se ntoarce. Astfel obt inem:
R = [
A

1
A
1
[
2
(14)
iar pentru T:
T =
k
2
k
1
[
A
2
A
1
[
2
. (15)
T innd cont de (12) si (13), avem:
R = 1
4k
1
k
2
(k
1
+k
2
)
2
(16)
T =
4k
1
k
2
(k
1
+k
2
)
2
. (17)
Este usor de vericat ca R + T = 1: este deci sigur ca particula va
transmisa sau reectat a . Contrar predict iilor mecanicii clasice, particula
incidenta are o probabilitate nenul a de a nu se ntoarce.
Deasemenea este usor de vericat, folosind (6), (7) si (17), ca dac a E
V
0
atunci T 1: cnd energia particulei este sucient de mare n comparat ie
cu n alt imea treptei, pentru particula este ca si cum obstacolul treapt a nu
ar exista.
Considernd solut ia n regiunea I:

I
= A
1
e
ik
1
x
+A

1
e
ik
1
x
j =
ih
2m
(

) (18)
28
cu A
1
e
ik
1
x
si conjugata sa A

1
e
ik
1
x
:
j =
ih
2m
[(A

1
e
ik
1
x
)(A
1
ik
1
e
ik
1
x
) (A
1
e
ik
1
x
)(A

1
ik
1
e
ik
1
x
)]
j =
hk
1
m
[A
1
[
2
Acum cu A

1
e
ik
1
x
si conjugata sa A

1
e
ik
1
x
rezult a :
j =
hk
1
m
[A

1
[
2
.
Dorim n continuare s a veric am proport ia de curent reectat fat a de
curentul incident (mai precis, dorim s a veric am probabilitatea ca particula
s a e returnata ):
R =
[j(

)[
[j(
+
)[
=
[
hk
1
m
[A

1
[
2
[
[
hk
1
m
[A
1
[
2
[
= [
A

1
A
1
[
2
(19)
Similar, proport ia de transmisie fat a de incident a (adic a probabilitatea
ca particula s a e transmisa ) este, t innd acum cont de solut ia din regiunea
II:
T =
[
hk
2
m
[A
2
[
2
[
[
hk
1
m
[A
1
[
2
[
=
k
2
k
1
[
A
2
A
1
[
2
(20)
a. Cazul E < V
0
; reexie total a

In acest caz avem:

k
1
=

2mE
h
(21)
q
2
=
_
2m(V
0
E)
h
(22)

In regiunea I(x < 0), solut ia ec. (1) [scrisa (x)

+ k
2
1
(x) = 0] are forma
dat a n ec. (3):

I
= A
1
e
ik
1
x
+A

1
e
ik
1
x
(23)
iar n regiunea II(x > 0), aceeasi ec. (1) [acum scrisa (x)

q
2
2
(x) = 0]
are forma ec. (5):

II
= B
2
e
q
2
x
+B

2
e
q
2
x
(24)
29
Pentru ca solut ia s a e ment inut a nit a cnd x +, este necesar ca:
B
2
= 0 (25)
Condit iile de lipit n x = 0 dau n acest caz:

I
=
II
, n x = 0 :
A
1
+A

1
= B

2
(26)

I
=

II
, n x = 0 :
A
1
ik
1
A

1
ik
1
= B

2
q
2
(27)
Substituind A
1
si A

1
din (26) n (27):
A

1
=
B

2
(ik
1
+q
2
)
2ik
1
(28)
A
1
=
B

2
(ik
1
q
2
)
2ik1
(29)
Egalarea constantei B

2
n (28) si (29) duce la:
A

1
A
1
=
ik
1
+q
2
ik
1
q
2
=
k
1
iq
2
k
1
+iq
2
, (30)
astfel ca din (29) avem:
B

2
A
1
=
2ik
1
ik
1
q
2
=
2k
1
k
1
iq
2
(31)
Coecientul de reexie R este deci:
R = [
A

1
A
1
[
2
= [
k
1
iq
2
k
1
+iq
2
[
2
=
k
2
1
+q
2
2
k
2
1
+q
2
2
= 1 (32)
Ca n mecanica clasic a , microparticula este ntotdeauna reectat a (reexie
totala ). Totusi, exista o diferent a importanta : datorit a existent ei asa-
numitei unde evanescente e
q
2
x
, particula are o probabilitate nenul a de a
se gasi prezenta n regiunea din spat iu care este clasic interzis a . Aceasta
probabilitate descreste exponent ial cu x si ajunge s a e neglijabila cnd x
dep aseste zona 1/q
2
corespunzatoare undei evanescente. S a not am si ca
A

1
/A
1
este complex. O anumit a diferent a de faza apare din cauza reexiei,
care, zic, se datoreaz a faptului ca particula este frnat a (ncetinit a cnd
intr a n regiunea x > 0. Nu exista analogie pentru aceasta n mecanica
clasic a , ci doar n optica zic a .
30
Potent iale tip bariera
0 l
x
V(x)
V0
II III
I
Fig. 2.2
a. Cazul E > V
0
; rezonant e
S a punem aici ec. (2) n forma:
k
1
=

2mE
h
(33)
k
2
=
_
2m(E V
0
)
h
(34)
Solut ia ec. (1) este ca n ec. (3) n regiunile I(x < 0), II(0 < x < a) si
III(x > a) :

I
= A
1
e
ik
1
x
+A

1
e
ik
1
x

II
= A
2
e
ik
2
x
+A

2
e
ik
2
x

III
= A
3
e
ik
1
x
+A

3
e
ik
1
x
Daca ne limit am la cazul unei particule incidente care vine de la x = ,
trebuie s a alegem A

3
= 0.
31

I
=
II
, n x = 0 :
A
1
+A

1
= A
2
+A

2
(35)

I
=

II
, n x = 0 :
A
1
ik
1
A

1
ik
1
= A
2
ik
2
A

2
ik
2
(36)

II
=
III
, n x = a :
A
2
e
ik
2
a
+A

2
e
ik
2
a
= A
3
e
ik
1
a
(37)

II
=

III
, n x = a :
A
2
ik
2
e
ik
2
a
A

2
ik
2
e
ik
2
a
= A
3
ik
1
e
ik
1
a
(38)
Condit iile de continuitate n x = a dau A
2
si A

2
n funct ie de A
3
, si cele din
x = 0 dau A
1
si A

1
n funt ie de A
2
si A

2
(si deci n funct ie de A
3
). Acest
procedeu este ar atat n continuare.
Substituind A

2
din ec. (37) n (38):
A
2
=
A
3
e
ik
1
a
(k
2
+k
1
)
2k
2
e
ik
2
a
(39)
Substituind A
2
din ec. (37) n (38):
A

2
=
A
3
e
ik
1
a
(k
2
k
1
)
2k
2
e
ik
2
a
(40)
Substituind A
1
din ec. (35) n (36):
A

1
=
A
2
(k
2
k
1
) A

2
(k
2
+k
1
)
2k
1
(41)
Substituind A

1
din ec. (35) n (36):
A
1
=
A
2
(k
2
+k
1
) A

2
(k
2
k
1
)
2k
1
(42)
Acum, substituind n (41) ecuat iile (39) si (40), avem:
A

1
= i
(k
2
2
k
2
1
)
2k
1
k
2
(sin k
2
a)e
ik
1
a
A
3
(43)
32

In nal, substituind n (42) ecuat iile (39) si (40):

A
1
= [cos k
2
a i
k
2
1
+k
2
2
2k
1
k
2
sink
2
a]e
ik
1
a
A
3
(44)
A

1
/A
1
si A
3
/A
1
[raporturi care se obt in egalnd ecuat iile (43) si (44), si
respectiv separnd n ec. (44)] ne permit calculul coecientului de reexie R
precum si a celui de transmisie T pentru acest caz simplu de bariera , ind
acestia dat i de:
R = [A

1
/A
1
[
2
=
(k
2
1
k
2
2
)
2
sin
2
k
2
a
4k
2
1
k
2
2
+ (k
2
1
k
2
2
)
2
sin
2
k
2
a
, (45)
T = [A
3
/A
1
[
2
=
4k
2
1
k
2
2
4k
2
1
k
2
2
+ (k
2
1
k
2
2
)
2
sin
2
k
2
a
, (46)
Acum este usor de vericar ca R +T = 1.
b. Cazul E < V
0
; efectul tunel
Acum, e ecuat iile (2) si (4):
k
1
=

2mE
h
(47)
q
2
=
_
2m(V
0
E)
h
(48)
Solut ia ec. (1) are forma ec. (3) n regiunile I(x < 0) si III(x > a), n
timp ce n regiunea II(0 < x < a) are forma ec. (5):

I
= A
1
e
ik
1
x
+A

1
e
ik
1
x

II
= B
2
e
q
2
x
+B

2
e
q
2
x

III
= A
3
e
ik
1
x
+A

3
e
ik
1
x
Condit iile de lipit n x = 0 si x = a ne permit calculul coecientului
de transmisie al barierei. De fapt, nu este necesar a efectua nc a odata
calculul: este sucient de a face substitut ia, n ecuat ia obt inut a n primul
caz din aceast a sect iune k
2
cu iq
2
.
33
Stari legate n groapa rectangulara
a. Groapa de adncime nita
V(x)
V
o
x
a
F
g i F
. 2.3 Groapa finita

In aceast a parte ne limit am la studiul cazului 0 < E < V

0
(cazul E > V
0
este identic calculului din sect iunea precedenta , bariera de potent ial.
Pentru regiunile exterioare I (x < 0) si III (x > a) folosim ec. (4):
q =
_
2m(V
0
E)
h
(49)
Pentru regiunea central a II (0 < x < a) folosim ec. (2):
k =
_
2m(E)
h
(50)
Solut ia ec. (1) are forma ec. (5) n regiunile exterioare si n forma din
ec. (3) n regiunea central a :

I
= B
1
e
qx
+B

1
e
qx

II
= A
2
e
ikx
+A

2
e
ikx
34

III
= B
3
e
qx
+B

3
e
qx

In regiunea (0 < x < a) ec. (1) are forma:

(x)

+
2mE
h
2
(x) = (x)

+k
2
(x) = 0 (51)
si n regiunile exterioare:
(x)

2m
h
2
[V
0
E](x) = (x)

q
2
(x) = 0 (52)
Pentru ca trebuie s a e nit a n regiunea I, trebuie s a avem:
B

1
= 0 (53)
Condit iile de lipire dau:

I
=
II
, n x = 0 :
B
1
= A
2
+A

2
(54)

I
=

II
, n x = 0 :
B
1
q = A
2
ik A

2
ik (55)

II
=
III
, n x = a :
A
2
e
ika
+A

2
e
ika
= B
3
e
qa
+B

3
e
qa
(56)

II
=

III
, n x = a :
A
2
ike
ika
A

2
ike
ika
= B
3
qe
qa
B

3
qe
qa
(57)
Substituind constantele A
2
si A

2
din ec. (54) n ec. (55) obt inem, re-
spectiv:
A

2
=
B
1
(q ik)
2ik
A
2
=
B
1
(q +ik)
2ik
(58)
Substituind constanta A
2
si constanta A

2
din ec. (56) n ec. (57)
obt inem, respectiv:
B

3
e
qa
(ik +q) +B
3
e
qa
(ik q) +A

2
e
ika
(2ik) = 0
2ikA
2
e
ika
+B

3
e
qa
(ik +q) +B
3
E
qa
(ik q) = 0 (59)
35
Egalnd B

3
din ecuat iile (59) si t innd cont de ecuat iile (58):
B
3
B
1
=
e
qa
4ikq
[e
ika
(q +ik)
2
e
ika
(q ik)
2
] (60)

Insa (x) trebuie s a e nit a si n regiunea III. Prin urmare, este necesar
ca B
3
= 0, si deci:
[
q ik
q +ik
]
2
=
e
ika
e
ika
= e
2ika
(61)
Deoarece q si k depind de E, ec. (1) poate satisfa cut a pentru anumite
valori ale lui E. Condit ia ca (x) s a e nit a n toate regiunile spat iale
impune cuantizarea energiei. Si mai precis dou a cazuri sunt posibile:
(i) daca :
q ik
q +ik
= e
ika
(62)
Egalnd n ambii membri partea real a si cea imaginara ,respectiv, rezult a :
tan(
ka
2
) =
q
k
(63)
Punnd:
k
0
=

2mV
0
h
=
_
k
2
+q
2
(64)
obt inem:
1
cos
2
(
ka
2
)
= 1 + tan
2
(
ka
2
) =
k
2
+q
2
k
2
= (
k
0
k
)
2
(65)
Ec.(63) este astfel echivalenta cu sistemul de ecuat ii:
[ cos(
ka
2
)[ =
k
k
0
tan(
ka
2
) > 0 (66)
Nivelele de energie sunt determinate de catre intersect ia unei linii drepte
de nclinare
1
k
0
cu primul set de cosinusoide ntrerupte n gura 2.4. Astfel
obt inem un num ar de nivele de energie, ale caror funct ii de unda sunt pare.
Acest lucru devine mai clar dac a substituim (62) n (58) si (60). Este usor
de vericat ca B

3
= B
1
si A
2
= A

2
, astfel ca (x) = (x).
36
(ii) daca :
q ik
q +ik
= e
ika
(67)
Un calcul de acelasi tip ne duce la:
[ sin(
ka
2
)[ =
k
k
0
tan(
ka
2
) < 0 (68)
Nivelele de energie sunt n acest caz determinate de catre intersect ia
aceleiasi linii drepte cu al doilea set de cosinusoide ntrerupte n gura 2.4.
Nivelele astfel obt inute se a a ntre cele gasite n (i). Se poate ar ata usor ca
funct iile de unda corespunzatoare sunt impare.
k
y
0

/a
2 3 /a /a /a
P
I
P
4
I
k
0
Fig. 2.4
b. Groapa de adncime innita

In acest caz este convenabil s a se puna V (x) zero pentru 0 < x < a si innit
n tot restul axei. Punnd:
k =

2mE
h
2
(69)
37
(x) trebuie s a e zero n afara intervalului [0, a], si continu a n x = 0, ct
si n x = a.
Acum, pentru 0 x a:
(x) = Ae
ikx
+A

e
ikx
(70)
Pentru ca (0) = 0, se poate deduce ca A

= A, ceea ce ne conduce la:

(x) = 2iAsin(kx) (71)

In plus (a) = 0, astfel ca :

k =
n
a
(72)
unde n este un ntreg pozitiv arbitrar. Daca normalizam funct ia (71), t innd
cont de (72), atunci obt inem funct iile de unda stat ionare:

n
(x) =
_
2
a
sin(
nx
a
) (73)
cu energiile:
E
n
=
n
2

2
h
2
2ma
2
(74)
Cuantizarea nivelelor de energie este prin urmare extrem de simpla n acest
caz: energiile stat ionare sunt proport ionale cu p atratele numerelor naturale.
2P. Probleme
Problema 2.1: Potent ialul Delta atractiv
S a presupunem ca avem un potent ial de forma:
V (x) = V
0
(x); V
0
> 0; x .
Funct ia de unda (x) corespunzatoare se presupune continu a .
a) S a se obt in a st arile legate (E < 0), dac a exista , localizate n acest
tip de potent ial.
b) S a se calculeze dispersia unei unde plane care cade pe acest potent ial
si s a se obt in a coecientul de reexie
R =
[
refl
[
2
[
inc
[
2
[
x=0
38
unde
refl
,
inc
sunt unda reectat a si respectiv cea incidenta .
Sugestie: Pentru a evalua comportamentul lui (x) n x=0, se recomanda
integrarea ecuat iei Schr odinger n intervalul (, +), dupa care se aplic a
limita 0.
Solut ie. a) Ecuat ia Schr odinger este:
d
2
(x)
dx
2
+
2m
h
2
(E +V
0
(x))(x) = 0 (75)
Departe de origine avem o ecuat ie diferent iala de forma
d
2
dx
2
(x) =
2mE
h
2
(x). (76)
Funct iile de unda sunt prin urmare de forma
(x) = Ae
qx
+Be
qx
pentru x > 0 sau x < 0, (77)
cu q =
_
2mE/h
2
. Cum [[
2
trebuie s a e integrabil a , nu putem
accepta o parte care s a creasc a exponent ial.

In plus funct ia de unda trebuie
s a e continu a n origine. Cu aceste condit ii,
(x) = Ae
qx
; (x < 0),
(x) = Ae
qx
; (x > 0). (78)

Integrnd ecuat ia Schr odinger ntre si +, obt inem

h
2
2m
[

()

()] V
0
(0) = E
_
+

(x)dx 2E(0) (79)

Introducnd acum resultatul (78) si t innd cont de limita 0, avem

h
2
2m
(qA qA) V
0
A = 0 (80)
sau E = m(V
2
0
/2 h
2
) [
V
2
0
4
n unit at i
h
2
2m
].

In mod clar exista o singura en-
ergie discreta . Constanta de normalizare se gaseste ca este A =
_
mV
0
/h
2
.
Funct ia de unda a st arii legate se obt ine
o
= Ae
V
0
|x|/2
, cu V
0
n unit at i
h
2
2m
.
39
b) Funct ia de unda pentru o unda plan a este dupa cum se stie
(x) = Ae
ikx
, k
2
=
2mE
h
2
. (81)
Se misc a de la stnga la dreapta si se reect a n potent ial. Daca B sau C
este amplitudinea undei reectate sau transmise, respectiv, avem
(x) = Ae
ikx
+Be
ikx
; (x < 0),
(x) = Ce
ikx
; (x > 0). (82)
Condit iile de continuitate si relat ia

()

() = f(0) cu f =
2mV
0
/h
2
produc
A+B = C B =
f
f + 2ik
A,
ik(C A +B) = fC C =
2ik
f + 2ik
A. (83)
Coecientul de reexie cerut este prin urmare
R =
[
refl
[
2
[
inc
[
2
[
x=0
=
[B[
2
[A[
2
=
m
2
V
2
0
m
2
V
2
0
+ h
4
k
2
. (84)
Daca potent ialul este extrem de puternic (V
0
) se vede ca R 1, adic a
unda este reectat a n totalitate.
Coecientul de transmisie, pe de alta parte, este
T =
[
trans
[
2
[
inc
[
2
[
x=0
=
[C[
2
[A[
2
=
h
4
k
2
m
2
V
2
0
+ h
4
k
2
. (85)
Daca potent ialul este foarte puternic (V
0
) atunci T 0, adic a , unda
transmisa cade rapid de cealalta parte a potent ialului.
Evident, R +T = 1 cum era de asteptat.
40
Problema 2.2: Particula ntr-o groapa de potent ial nita 1D
S a se rezolve ecuat ia Schr odinger unidimensional a pentru o groap a de potent ial
nit a descrisa prin condit iile
V (x) =
_
V
0
dac a [x[ a
0 dac a [x[ > a .
S a se considere numai st arile legate (E < 0).
E
V
V
0
a +a
x
Fig. 2.5
Solut ie.
a) Funct ia de unda pentru [x[ < a si [x[ > a.
Ecuat ia Schr odinger corespunzatoare este

h
2
2m

(x) +V (x)(x) = E(x) . (86)

Denim
q
2
=
2mE
h
2
, k
2
=
2m(E +V
0
)
h
2
(87)
41
si obt inem:
1) pentru x < a :

1
(x) q
2

1
= 0,
1
= A
1
e
qx
+B
1
e
qx
;
2) pentru a x a :

2
(x) +k
2

2
= 0,
2
= A
2
cos(kx) +B
2
sin(kx);
3) pentru x > a :

3
(x) q
2

3
= 0,
3
= B
3
e
qx
+B
3
e
qx
.
b) Formularea condit iilor de frontier a .
Normalizarea st arilor legate cere ca solut ia s a e zero la innit. Aceasta
nseamna ca B
1
= A
3
= 0.

In plus, (x) trebuie s a e continuu diferent iabil a
. Toate solut iile particulare sunt xate n asa fel nct precum si prima sa
derivata

sunt continue n acea valoare a lui x corespunznd frontierei ntre

zona interioar a si cea exterioara . A doua derivata

cont ine saltul (dis-

continuitatea) impus de catre potent ialul particular de tip cutie al acestei
ecuat ii Schr odinger. Toate acestea ne conduc la

1
(a) =
2
(a),
2
(a) =
3
(a),

1
(a) =

2
(a),

2
(a) =

3
(a). (88)
c) Ecuat iile de valori proprii.
Din (88) obt inem patru ecuat ii lineare si omogene pentru coecient ii A
1
,
A
2
, B
2
si B
3
:
A
1
e
qa
= A
2
cos(ka) B
2
sin(ka),
qA
1
e
qa
= A
2
k sin(ka) +B
2
k cos(ka),
B
3
e
qa
= A
2
cos(ka) +B
2
sin(ka),
qB
3
e
qa
= A
2
k sin(ka) +B
2
k cos(ka). (89)
Adunnd si sc aznd obt inem un sistem de ecuat ii mai usor de rezolvat:
(A
1
+B
3
)e
qa
= 2A
2
cos(ka)
q(A
1
+B
3
)e
qa
= 2A
2
k sin(ka)
(A
1
B
3
)e
qa
= 2B
2
sin(ka)
q(A
1
B
3
)e
qa
= 2B
2
k cos(ka). (90)
Daca se presupune ca A
1
+B
3
,= 0 si A
2
,= 0, primele dou a ecuat ii dau
q = k tan(ka). (91)
care pus n ultimele dou a d a
A
1
= B
3
; B
2
= 0. (92)
42
De aici, ca rezultat, obt inem o solut ie simetrica , (x) = (x), sau de
paritate pozitiv a .
Un calcul practic identic ne duce pentru A
1
B
3
,= 0 si pentru B
2
,= 0
la
q = k cot(ka) y A
1
= B
3
; A
2
= 0. (93)
Funct ia de unda astfel obt inut a este antisimetrica , corespunznd unei parit at i
negative.
d) Solut ie calitativa a problemei de valori proprii.
Ecuat ia care leaga q si k, pe care am obt inut-o deja, d a condit ii pentru
autovalorile de energie. Folosind forma scurta
= ka, = qa, (94)
obt inem din denit ia (87)

2
+
2
=
2mV
0
a
2
h
2
= r
2
. (95)
Pe de alta parte, folosind (91) si (93) obt inem ecuat iile
= tan(), = cot().
Astfel autovalorile de energie cautate pot obt inute construind intersect ia
acestor dou a curbe cu cercul denit de (95), n planul - (vezi gura 2.6).
1
3
2
4

= cot

2
+

2
=r
2
= tan

2
+ =
2
r
2
Fig. 2.6
Cel put in o solut ie exista pentru valori arbitrare ale parametrului V
0
, n
cazul parit at ii pozitive, pentru ca funct ia tangenta intersecteaz a originea.
43
Pentru paritatea negativa , raza cercului trebuie s a e mai mare dect o
anumit a valoare minima astfel ca cele dou a curbe s a se poata intersecta.
Potent ialul trebuie s a aib a o anumit a adncime relat ionat a cu o scal a spat iala
dat a a si o scal a de mas a dat a m, pentru a permite o solut ie de paritate
negativa . Numarul de nivele de energie creste cu V
0
, a si masa m. Pentru
cazul n care mV a
2
, intersect iile se a a din
tan(ka) = ka =
2n 1
2
,
cot(ka) = ka = n, (96)
unde n = 1, 2, 3, . . .
sau combinnd:
k(2a) = n. (97)
Pentru spectrul de energie acest lucru nseamna ca
E
n
=
h
2
2m
(
n
2a
)
2
V
0
. (98)
L argind groapa de potent ial si/sau masa particulei m, diferent a ntre dou a
autovalori de energie vecine va descreste. Nivelul cel mai de jos (n = 1)
nu este localizat n V
0
, ci un pic mai sus. Aceasta diferent a se numeste
energia de punct zero.
e) Formele funct iilor de unda se arat a n gura 2.7 pentru solut iile dis-
cutate .
1
3
x

x
2
4

Fig. 2.7: Forme ale functiilor de unda

,
44
Problema 2.3: Particula n groapa rectangulara 1D innita
S a se rezolve ecuat ia Schr odinger unidimensional a pentru o particula care
se a a intr-o groap a de potent ial innita descrisa de:
V (x) =
_
0 pentru x

< x < x

+ 2a
pentru x

x o x x

+ 2a.
Solut ia n forma general a este
(x) = Asin(kx) +Bcos(kx) (99)
unde
k =

2mE
h
2
. (100)
Cum trebuie s a ndeplineasca (x

) = (x

+ 2a) = 0, se obt ine:

A sin(kx

) + B cos(kx

) = 0 (101)
Asin[k(x

+ 2a)] +Bcos[k(x

+ 2a)] = 0 . (102)
Multiplicnd (101) cu sin[k(x

+ 2a)] si (102) cu sin(kx

) si n continuare
sc aznd ultimul rezultat din primul obt inem:
B[ cos(kx

) sin[k(x

+ 2a)] cos[k(x

+ 2a)] sin(kx

) ] = 0 . (103)
sau prin intermediul unei identitat i trigonometrice:
Bsin(2ak) = 0 (104)
Multiplicnd (101) cu cos[k(x

+2a)] si sc aznd (102) multiplicat a cu cos(kx

),
se obt ine:
A[ sin(kx

) cos[k(x

+ 2a)] sin[k(x

+ 2a)] cos(kx

) ] = 0 , (105)
sau folosind aceeasi identitate trigonometrica :
Asin[k(2ak)] = Asin[k(2ak)] = 0 . (106)
Cum nu se t ine cont de solut ia triviala = 0, atunci pe baza ecuat iilor
(104) si (106) trebuie ca sin(2ak) = 0, care are loc numai dac a 2ak = n,
45
cu n un ntreg. Conform celor anterioare k = n/2a si cum k
2
= 2mE/h
2
atunci rezult a ca autovalorile sunt date de catre expresia:
E =
h
2

2
n
2
8a
2
m
. (107)
Energia este cuantizata pentru ca numai pentru ecare k
n
= n/2a le core-
spunde o energie E
n
= [n
2
/2m][h/2a]
2
.
Solut ia n forma general a :

n
= Asin(
nx
2a
) +Bcos(
nx
2a
). (108)
se poate normaliza:
1 =
_
x

+2a
x

dx = a(A
2
+B
2
) (109)
ceea ce ne conduce la:
A =
_
1/a B
2
. (110)
Substituind aceast a valoare a lui A n (101) se obt ine:
B =
1

a
sin(
nx

2a
) . (111)
Substituind acum aceasta valoare a lui B n (110) se obt ine:
A =
1

a
cos(
nx

2a
) (112)
Folosind semnele superioare pentru A si B, prin substituirea valorilor aces-
tora n (108) se obt ine:

n
=
1

a
sin(
n
2a
)(x x

) . (113)
Utiliznd semnele inferioare pentru A si B se obt ine:

n
=
1

a
sin(
n
2a
)(x x

). (114)
46
3. MOMENT CINETIC SI SPIN
Introducere
Din Mecanica Clasic a se stie ca , momentul cinetic l pentru particulele
macroscopice este dat de
l = r p, (1)
unde r si p sunt respectiv vectorul de pozit ie si impulsul lineal.
Totusi, n Mecanica Cuantic a , exista operatori de tip moment cinetic
(OTMC) care nu obligatoriu se exprim a (numai) prin operatorii de coor-
donat a x
j
si impuls p
k
act ionnd (numai) asupra funct iilor proprii de coor-
donate. Prin urmare, este foarte important s a se stabileasca , mai nti de
toate, relat ii de comutare generale pentru componentele OTMC.

In Mecanica Cuantic a l se reprezinta prin operatorul

l = ihr , (2)
ale carui componente sunt operatori care satisfac urmatoarele reguli de co-
mutare
[l
x
, l
y
] = il
z
, [l
y
, l
z
] = il
x
, [l
z
, l
x
] = il
y
, (3)
si n plus, ecare dintre ele comut a cu p atratul momentului cinetic, adic a
l
2
= l
2
x
+l
2
y
+l
2
z
, [l
i
, l
2
] = 0, i = 1, 2, 3. (4)
Aceste relat ii, n afara de a corecte pentru momentul cinetic, se satisfac
pentru importanta clas a OTMC a operatorilor de spin, care sunt lipsit i de
analogi n mecanica clasic a .
Aceste relat ii de comutare sunt bazice pentru a obt ine spectrul operatorilor
ment ionat i, precum si reprezentarile lor diferent iale.
Momentul cinetic orbital
Pentru un punct oarecare al unui spat iu x (SF), se poate introduce o funct ie
(x, y, z), pentru care, s a consideram dou a sisteme carteziene si

, unde

se obt ine prin rotat ia axei z a lui .

In cazul general un SF se refera la un sistem de coordonate diferite de si

.
47
Acum, s a comparam valorile lui n dou a puncte ale SF cu aceleasi
coordonate (x,y,z) n si

, ceea ce este echivalent cu rotat ia vectorial a

(x

, y

, z

) = R(x, y, z) (5)
unde R este matricea de rotat ie n R
3
_
_
_
x

_
_
_ =
_
_
_
cos sin 0
sin cos 0
0 0 z
_
_
_
_
_
_
x
y
z
_
_
_, (6)
atunci
R(x, y, z) = (xcos y sin , xsin +y cos , z). (7)
Pe de alta parte este important de amintit ca funct iile de unda nu depind
de sistemul de coordonate si ca trasformarea la rotat ii n cadrul SF se face
cu ajutorul operatorilor unitari si deci pentru a stabili forma operatorului
unitar U

() care trece n

, se considera o rotat ie innitezimala d,

ment innd numai termenii lineari n d atunci cnd se face dezvoltarea n
serie Taylor a lui

n jurul punctului x
(x

, y

, z

) (x +yd, xd +y, z),

(x, y, z) +d
_
y

x
x

y
_
,
(1 idl
z
)(x, y, z), (8)
unde am folosit notat ia
1
l
z
= h
1
( x p
y
y p
x
), (9)
care, dupa cum se va vedea mai trziu, corespunde operatorului de proiect ie
n z al momentului cinetic de acord cu denit ia din (2) si ad augnd fac-
torul h
1
, astfel ca rotat iile de unghi nit se pot reprezenta ca exponent iale
de tipul:
(x

, y

, z) = e
ilz
(x, y, z), (10)
unde

() = e
ilz
. (11)
Pentru a rearma conceptul de rotat ie, s a l consideram ntr-un tratament
mai general cu ajutorul operatorului vectorial

A care act ioneaz a asupra lui

1
Demostrat ia lui (8) se prezinta ca problema 3.1
48
, presupunnd ca

A
x
,

A
y

A
z
au aceeasi forma n si

, adic a , valorile
medii ale lui

A calculate n si

trebuie s a e egale cnd se vad din SF:

_

(r

)(

A
x

+

A
y

+

A
z

(r

) dr
=
_

(r)(

A
x
+

A
y
+

A
z

k)

(r) dr, (12)

unde

= cos + sin,

= sin + cos ,

k

=

k. (13)
Prin urmare, dac a vom combina (10), (12) si (13) obt inem
e
ilz

A
x
e
ilz
=

A
x
cos

A
y
sin ,
e
ilz

A
y
e
ilz
=

A
x
sin

A
y
cos ,
e
ilz

A
z
e
ilz
=

A
z
. (14)
Din nou considernd rotat ii innitezimale si dezvoltnd p art ile din stnga
n (14) se pot determina relat iile de comutare ale lui

A
x
,

A
y
si

A
z
cu

l
z
[l
z
, A
x
] = iA
y
, [l
z
, A
y
] = iA
x
, [l
z
, A
z
] = 0, (15)
si n acelasi mod pentru l
x
si l
y
.
Condit iile bazice pentru a obt ine aceste relat ii de comutare sunt
FP se transforma ca n (7) cnd

.
Componentele

A
x
,

A
y
,

A
z
au aceeasi forma n si

.
Vectorii valorilor medii ale lui

An si

coincid (sunt egale) pentru

un observator din SF.
Deasemenea se poate folosi alta reprezentare n care (x, y, z) nu se
schimb a cnd

si operatorii vectoriali se transforma ca orice vectori.

Pentru a trece la o astfel de representare cnd se roteste n jurul lui z se
foloseste operatorul

U(), adic a
e
ilz

(x, y, z) = (x, y, z), (16)

si deci
e
ilz

Ae
ilz
=

A. (17)
49
Utiliznd relat iile date n (14) obt inem

x
=

A
x
cos +

A
y
sin = e
ilz

A
x
e
ilz
,

y
=

A
x
sin +

A
y
cos = e
ilz

A
y
e
ilz
,

z
= e
ilz

A
z
e
ilz
. (18)
Pentru ca transformarile noii reprezentari se fac cu ajutorul operatorilor
unitari, relat iile de comutare nu se schimb a .
Observat ii
Operatorul

A
2
este invariant la rotat ii, adic a
e
ilz

A
2
e
ilz
=

A
2
=

A
2
. (19)
Rezulta ca
[

l
i
,

A
2
] = 0 . (20)
Daca operatorul Hamiltonian este de forma

H =
1
2m
p
2
+U([r[), (21)
atunci se ment ine invariant la rotat ii produse n oricare axa care trece
prin originea de coordonate
[

l
i
,

H] = 0 , (22)
unde

l
i
sunt integrale de miscare.
Denit ie
Daca

A
i
sunt componentele unui operator vectorial care act ioneaz a asupra
unei funct ii de unda dependenta numai de coordonate si dac a exista opera-
tori

l
i
care satisfac urmatoarele relat ii de comutare:
[

l
i
,

A
j
] = i
ijk

A
k
, [

l
i
,

l
j
] = i
ijk

l
k
, (23)
atunci,

l
i
se numesc componentele operatorului moment cinetic (orbital) si
putem s a deducem pe baza lui (20) si (23) ca
[

l
i
,

l
2
] = 0. (24)
50
Prin urmare, cele trei componente operatoriale asociate cu componen-
tele unui moment cinetic clasic arbitrar satisfac relat ii de comutare de tipul
(23), (24). Mai mult, se poate ar ata ca aceste relat ii conduc la proprietat i
geometrice specice ale rotat iilor ntr-un spat iu euclidean tridimensional.
Aceasta are loc dac a adopt am un punct de vedere mai general si denim un
operator moment unghiular J (nu mai punem simbolul de operator) ca orice
set de trei observabile J
x
, J
y
si J
z
care ndeplinesc relat iile de comutare:
[J
i
, J
j
] = i
ijk
J
k
. (25)

In plus, s a introducem operatorul

J
2
= J
2
x
+J
2
y
+J
2
z
, (26)
p atratul scalar al momentului unghiular J. Acest operator este hermitic
pentru ca J
x
, J
y
si J
z
sunt hermitici si se arat a usor ca J
2
comut a cu cele
trei componente ale lui J
[J
2
, J
i
] = 0. (27)
Deoarece J
2
comut a cu ecare dintre componente rezult a ca exista un
sistem complet de FP, respectiv
J
2

= f(
2
)

, J
i

= g()

, (28)
unde, asa cum se va ar ata n continuare, FP-urile depind de doi subindici,
care se vor determina odat a cu forma funct iilor f() si g(). Operatorii J
i
si
J
k
(i ,= k) nu comut a (ntre ei), adic a , nu au FPn comun. Din motive att
zice ct si matematice, suntem interesat i s a determinam funct iile proprii
comune ale lui J
2
si J
z
, adic a vom lua i = z n (28).

In loc de a folosi componentele J

x
si J
y
ale momentului unghiular J, este
mai convenabil s a se introduc a urmatoarele combinat ii lineare
J
+
= J
x
+iJ
y
, J

= J
x
iJ
y
. (29)
Acesti operatori nu sunt hermitici, asa cum sunt operatorii a si a

ai oscila-
torului armonic (vezi capitolul 5), sunt numai adjunct i. Se pot deduce usor
urmatoarele proprietat i
[J
z
, J

] = J

, [J
+
, J

] = 2J
z
, (30)
[J
2
, J
+
] = [J
2
, J

] = [J
2
, J
z
] = 0. (31)
51
J
z
(J

) = J

J
z
+ [J
z
, J

= ( 1)(J

). (32)
Prin urmare J

sunt FP ale lui J

z
corespunzatoare autovalorilor
1, adic a funct iile respective sunt identice pn a la factorii constat i (de
determinat)

si

:
J
+

1
=

,
J

1
. (33)
Pe de alta parte

= (J
+

1
,

) = (
1
J

) =

, (34)
astfel ca , lund o faza de tipul e
ia
(cu a real) pentru funct ia

se poate
face

real si egal cu

, ceea ce nseamna
J
+

,1
=

, J

=
,1
, (35)
si deci
= (

, [J
2
x
+J
2
y
+J
2
z
]

) =
2
+a +b,
a = (

, J
2
x

) = (J
x

, J
x

) 0,
b = (

, J
2
y

) = (J
y

, J
y

) 0. (36)
Constanta de normalizare a oric arei funct ii de unda nu este negativa ,
ceea ce implic a

2
, (37)
pentru x, valoarea lui are limite att superioar a ct si inferioar a (adic a
ia valori ntr-un interval nit).
Fie si aceste limite (superioar asi inferiar a de ) pentru un dat
J
+

= 0, J

= 0. (38)
Utiliznd urmatoarele identitat i operatoriale
J

J
+
= J
2
J
2
z
+J
z
= J
2
J
z
(J
z
1),
J
+
J

= J
2
J
2
z
+J
z
= J
2
J
z
(J
z
+ 1), (39)
act ionnd asupra lui

si

se obt ine

2
= 0,

2
+ = 0,
( + 1)( +) = 0. (40)
52

In plus
= = J = J(J + 1). (41)
Pentru un dat (x) proiect ia momentului ia 2J +1 valori care difera
printr-o unitate ntre J si J. De aceea, diferent a = 2J trebuie s a e
un num ar ntreg si deci autovalorile lui J
z
numerotate prin m sunt ntregi
m = k, k = 0, 1, 2, . . . , (42)
sau semintregi
m = k +
1
2
, k = 0, 1, 2, . . . . (43)
O stare de = J(J +1) dat a indic a o degenerare de grad g = 2J +1 fat a
de autovalorile m (aceasta pentru ca J
i
, J
k
comut a cu J
2
dar nu comut a
ntre ele).
Prin stare de moment unghiular J se nt elege n majoritatea cazurilor,
o stare cu = J(J + 1) care are valoarea maxima a momentului proiectat,
respectiv J. Este comun s a se noteze aceste st ari cu
jm
sau de ket Dirac
[jm).
S a obt inem acum elementele de matrice ale lui J
x
, J
y
n reprezentarea
n care J
2
si J
z
sunt diagonale.

In acest caz, din (35) si (39) se obt ine ca
J

J
+

jm1
=
m
J

jm
=
m

jm1
,
J(J + 1) (m1)
2
(m1) =
2
m
,

m
=
_
(J +m)(J m+ 1). (44)
Combinnd (44) cu (35) se obt ine
J
+

jm1
=
_
(J +m)(J m+ 1)
jm
, (45)
rezult a ca elementul de matrice al lui J
+
este
jm[J
+
[jm1) =
_
(J +m)(J m+ 1)
nm
, (46)
si analog
jn[J

[jm) =
_
(J +m)(J m+ 1)
nm1
. (47)

In sfrsit, din denit iile (29) pentru J

+
, J

se obt ine usor

jm[J
x
[jm1) =
1
2
_
(J +m)(J m+ 1),
jm[J
y
[jm1) =
i
2
_
(J +m)(J m+ 1) . (48)
53
Concluzii part iale
Propriet at i ale autovalorilor lui J si J
z
Daca j(j + 1) h
2
si mh sunt autovalori ale lui J si J
z
asociate cu au-
tovectorii [kjm), atunci j si m satisfac inegalitatea
j m j.
Propriet at i ale vectorului J

[kjm)
Fie [kjm) un eigenvector al lui J
2
si J
z
cu autovalorile j(j + 1) h
2
si
mh
(i) Daca m = j atunci J

[kj j) = 0.
(ii) Daca m > j atunci J

[kjm) este un vector propriu nenul

al lui J
2
si J
z
cu autovalorile j(j + 1) h
2
si (m1) h.
Propriet at i ale vectorului J
+
[kjm)
Fie [kjm) un vector (ket) propriu al lui J
2
si J
z
cu autovalorile j(j+1) h
si mh
Daca m = j atunci J
+
[kjm) = 0.
Daca m < j atunci J
+
[kjm) este un vector nenul al lui J
2
si J
z
cu autovalorile j(j + 1) h
2
si (m+ 1) h
Consecint e ale propriet at ilor anterioare
J
z
[kjm) = mh[kjm),
J
+
[kjm) = mh
_
j(j + 1) m(m+ 1)[kjm + 1),
J

[kjm) = mh
_
j(j + 1) m(m1)[kjm + 1).
Aplicat ii ale momentului cinetic orbital
Am considerat pn a acum proprietat ile momentului cinetic derivate numai
pe baza relat iilor de comutare. S a ne ntoarcem la momentul cinetic l al
unei particule far a rotat ie intrinseca si s a vedem cum se aplic a teoria din
sect iunea anterioar a la cazul particular important
[

l
i
, p
j
] = i
ijk
p
k
. (49)
54
Mai nti,

l
z
si p
j
au un sistem comun de funct ii proprii. Pe de alta parte,
Hamiltonianul unei particule libere

H =
_

p

2m
_
2
,
ind p atratul unui operator vectorial are acelasi sistem complet de FP cu

l
2
si

l
z
.

In plus, aceasta implic a ca particula liber a se poate gasi ntr-o stare
cu E, l, m bine determinate.
Valori proprii si funct ii proprii ale lui l
2
si L
z
Este mai convenabil s a se lucreze cu coordonate sferice (sau polare), pentru
ca , asa cum vom vedea, diferit i operatori de moment cinetic act ioneaz a
numai asupra variabilelor unghiulare , si nu si asupra variabilei r.

In
loc de a caracteriza vectorul r prin componentele carteziene x, y, z s a
determinam punctul corespunzator M de raz a vectoare r prin coordonatele
sferice tridimensionale
x = r cos sin , y = r sin sin , z = r cos , (50)
cu
r 0, 0 , 0 2.
Fie (r, , ) si

(r, , ) funct iile de unda ale unei particule n si

n care rotat ia innitezimala este dat a prin n jurul lui z

(r, , ) = (r, , +),

= (r, , ) +

, (51)
sau

(r, , ) = (1 +i

l
z
)(r, , ). (52)
Rezulta ca

= i

l
z
,

l
z
= i

. (53)
Pentru o rotat ie innitezimala n x

(r, , ) = +
_

_
,
= (1 +i

l
x
)(r, , ), (54)
55
ns a ntr-o astfel de rotat ie
z

= z +y; z

= z +y; x

= x (55)
si din (50) se obt ine
r cos( +d) = r cos +r sin sin ,
r sin sin( +d) = r sin sin +r sin sin r cos , (56)
adic a
sin d = sin sin
d
d
= sin , (57)
si
cos sin d + sin cos d = cos ,
cos sin
d
d
= cos cos sin
d
d
. (58)
Substituind (57) n (56) duce la
d
d
= cot cos . (59)
Cu (56) si (58) substituite n (51) si comparnd p art ile din dreapta din (51)
se obt ine

l
x
= i
_
sin

+ cot cos

_
. (60)

In cazul rotat iei n y, rezultatul este similar

l
y
= i
_
cos

+ cot sin

_
. (61)
Folosind

l
x
,

l
y
se pot obt ine deasemenea

l

,

l
2

= exp
_
i
_

+i cot

__
,

l
2
=

l

l
+
+

l
2
+

l
z
,
=
_
1
sin
2

2
+
1
sin

_
sin

_
_
. (62)
Din (62) se vede ca

l
2
este identic pn a la o constanta cu partea unghiulara
a operatorului Laplace la o raz a xa

2
f =
1
r
2

r
_
r
2
f
r
_
+
1
r
2
_
1
sin

_
sin
f

_
+
1
sin
2

2
_
. (63)
56
Funct ii proprii ale lui l
z

l
z

m
= m = i

m
=
1

2
e
im
. (64)
Condit ii de hermiticitate ale lui

l
z
_
2
0
f

l
z
g d =
__
2
0
g

l
z
f d
_

+f

g(2) f

g(0). (65)
Rezulta ca

l
z
este hermitic n clasa de funct ii pentru care
f

g(2) = f

g(0). (66)
Funct iile proprii
m
ale lui

l
z
apart in clasei integrabile L
2
(0, 2) si
ndeplinesc (66), cum se ntmpl a pentru orice funct ie care se poate dez-
volta n
m
()
F() =
k

a
k
e
ik
, k = 0, 1, 2, . . . ,
G() =
k

b
k
e
ik
, k = 1/2, 3/2, 5/2 . . . , (67)
cu k numai ntregi sau numai semintregi, dar nu pentru combinat ii de F()
si G().
Alegerea corect a a lui m se bazeaz a n FP comune ale lui

l
z
si

l
2
.
Armonice sferice

In reprezentarea r, funct iile proprii asociate cu autovalorile l(l +1) h

2
, ale
lui l
2
si mh ale lui l
z
sunt solut ii ale ecuat iilor diferent iale part iale

_

2

2
+
1
tan

+
1
sin
2

2
_
(r, , ) = l(l + 1) h
2
(r, , ),
i

(r, , ) = mh(r, , ). (68)

Considernd ca rezultatele generale obt inute sunt aplicabile la cazul mo-
mentului cinetic, stim ca l este un ntreg sau semintreg si ca pentru l xat i
m poate lua numai valorile
l, l + 1, . . . , l 1, l.
57

In (68), r nu apare n operatorul diferent ial, asa ca se poate considera

ca un parametru si se poate t ine cont numai de dependent a n , a lui .
Se folosese notat ia Y
lm
(, ) pentru o astfel de funct ie proprie comun a a lui
l
2
si l
z
, corespunzatoare autovalorilor l(l +1) h
2
, mh si se numeste armonica
sferica .
l
2
Y
lm
(, ) = l(l + 1) h
2
Y
lm
(, ),
l
z
Y
lm
(, ) = mhY
lm
(, ). (69)
Pentru a ct mai rigurosi, trebuie s a introducem un indice adit ional cu
scopul de a distinge ntre diferite solut ii ale lui (69), care corespund aceleasi
perechi de valori l, m.

Intr-adevar, dupa cum se va vedea mai departe,
aceste ecuat ii au o solut ie unic a (pn a la un factor constant) pentru ecare
pereche de valori permise ale lui l, m; aceasta pentru ca subindicii l, m
sunt sucient i n contextul respectiv. Solut iile Y
lm
(, ) au fost gasite prin
metoda separarii variabilelor n coordonate sferice (vezi capitolul Atomul de
hidrogen)

lm
(r, , ) = f(r)
lm
(, ), (70)
unde f(r) este o funct ie de r, care apare ca o constanta de integrare din
punctul de vedere al ecuat iilor diferent iale part iale din (68). Faptul ca f(r)
este arbitrara arat a ca L
2
si l
z
nu formeaza un set complet de observabile
2
n spat iul
r
3
al funct iilor de r (sau de r, , ).
Cu obiectivul de a normaliza
lm
(r, , ), este convenabil s a se normal-
izeze Y
lm
(, ) si f(r) n mod separat:
_
2
0
d
_

0
sin [
lm
(, )[
2
d = 1, (71)
_

0
r
2
[f(r)[
2
dr = 1. (72)
Valorile perechii l, m
(): l, m trebuie s a e ntregi
Folosind l
z
=
h
i

, putem scrie (69) dupa cum urmeaza

h
i

Y
lm
(, ) = mhY
lm
(, ), (73)
2
Prin denit ie, operatorul hermitic A este o observabila daca acest sistem ortogonal de
vectori reprezinta o baza n spat iul congurat iilor de stari.
3
Fiecare stare cuantica a particulei este caracterizata printr-o stare vectoriala
apart innd unui spat iu vectorial abstract r.
58
care arat a ca
Y
lm
(, ) = F
lm
(, )e
im
. (74)
Daca permitem ca 0 < 2, atunci putem acoperi tot spat iul pentru
ca funct ia trebuie s a e continu a n orice zon a , astfel ca
Y
lm
(, = 0) = Y
lm
(, = 2), (75)
ceea ce implic a
e
im
= 1. (76)
Asa cum s-a vazut, m este un ntreg sau semintreg; n cazul aplicat iei
la momentul cinetic orbital, m trebuie s a e un ntreg. (e
2im
ar 1 dac a
m ar semintreg).
(): Pentru o valoare dat a a lui l, toate armonicele sferice Y
lm
corespunzatoare
se pot obt ine prin metode algebrice folosind
l
+
Y
ll
(, ) = 0, (77)
care combinat a cu ec. (62) pentru l
+
duce la
_
d
d
l cot
_
F
ll
() = 0. (78)
Aceasta ecuat ie poate integrat a imediat dac a not am relat ia
cot d =
d(sin )
sin
. (79)
Solut ia sa general a este
F
ll
= c
l
(sin )
l
, (80)
unde c
l
este o constanta de normalizare.
Rezulta ca pentru orice valoare pozitiva sau zero a lui l, exista o funct ie
Y
ll
(, ) care este (cu un factor constant asociat)
Y
ll
(, ) = c
l
(sin )
l
e
il
. (81)
Folosind act iunea lui l

n mod repetat se poate construi tot setul de

funct ii Y
ll1
(, ), . . . , Y
l0
(, ), . . . , Y
ll
(, ).

In continuare, vedem modul
n care se corespund aceste funct ii cu perechea de autovalori l(l + 1) h, mh
(unde l este un ntreg pozitiv arbitrar sau zero si m este alt ntreg astfel ca
l m l ). Pe baza lui (78) ajungem la concluzia ca orice funct ie proprie
Y
lm
(, ), poate obt inut a n mod neambiguu din Y
ll
.
59
Proprietat i ale armonicelor sferice
Relat ii de recurent a
Urmnd rezultatele generale avem
l

Y
lm
(, ) = h
_
l(l + 1) m(m1)Y
lm1
(, ). (82)
Folosind expresia (62) pentru l

si faptul ca Y
lm
(, ) este produsul ntre o
funct ie dependenta numai de si e
i
, obt inem
e
i
_

mcot
_
Y
lm
(, ) =
_
l(l + 1) m(m1)Y
lm1
(, ) (83)
Ortonormare si relat ii de completitudine
Ecuat ia (68) determina numai armonicele sferice pn a la un factor constant.
Acum vom alege acest factor astfel ca s a avem ortonormalizarea funct iilor
Y
lm
(, ) (ca funct ii de variabilele unghiulare , )
_
2
0
d
_

0
sin dY

lm
(, )Y
lm
(, ) =
l

m
. (84)

In plus, orice funct ie continu a de , pot expresate cu ajutorul armon-

icelor sferice, adic a
f(, ) =

l=0
l

m=l
c
lm
Y
lm
(, ), (85)
unde
c
lm
=
_
2
0
d
_

0
sin d Y

lm
(, )f(, ). (86)
Rezultatele (85), (86) sunt consecint a denirii armonicele sferice ca baz a
ortonormala complet a n spat iul

a funct iilor de , . Relat ia de com-

pletitudine este

l=0
l

m=l
Y
lm
(, )Y

lm
(

, ) = (cos cos

)(, ),
=
1
sin
(

)(, ). (87)
Funct ia (cos cos

) apare pentru ca integrala peste variabila se

efectueaza folosind elementul diferent ial sin d = d(cos ).
60
Operatorul de paritate T n cazul armonicelor sferice
Comportamentul lui T n trei dimensiuni este destul de asem an ator celui
ntr-o singura dimensiune, respectiv, cnd se aplic a unei funct ii (x, y, z) de
coordonate carteziene i modic a numai semnul ec areia dintre coordonate
T(x, y, z) = (x, y, z). (88)
T are proprietat ile unui operator hermitic si n plus este un operator unitar
precum si proiector deoarece T
2
este un operator identitate
(r)[T[(r)) = (r)[(r)) = (r)[(r)),
T
2
[r) = T(T[r) = T[ r) = [r) (89)
si deci
T
2
=

1, (90)
pentru care valorile proprii sunt P = 1. FP-urile se numesc pare dac a P =
1 si impare dac a P = 1.

In mecanica cuantica nerelativist a , operatorul

H
pentru un sistem conservativ este invariant la transformari unitare discrete
T

HT = T
1

HT =

H. (91)
Astfel

H comut a cu T si deci paritatea st arii este constanta de miscare.
Deasemenea T comut a cu operatorii

l si

l

[T,

l
i
] = 0, [T,

] = 0. (92)
Daca este FP a tripletei T,

l si

l
z
, din (92) rezult a ca parit at ile st arilor
care difera numai n

l
z
coincid.

In felul acesta se identic a paritatea unei
particule de moment unghiular

l.

In coordonate sferice, pentru acest operator vom considera urmatoarea

substitut ie
r r, +. (93)
Prin urmare, dac a folosim o baz a standard n spat iul funct iilor de unda a
unei particule far a rotat ie proprie, partea radial a a funct iilor
klm
(r) din
baz a nu este modicat a de catre operatorul paritate. Doar armonicele sferice
se schimb a . Transformarile (93) se traduc trigonometric n:
sin() sin, cos() cos e
im(+
(1)
m
e
im
(94)
61
si n aceste condit ii, funct ia Y
ll
(, ) se transforma n
Y
ll
( , +) = (1)
l
Y
ll
(, ) . (95)
Din (95) rezult a ca paritatea lui Y
ll
este (1)
l
. Pe de alta parte, l

(ca si
l
+
este invariant la transformarile:

( )

,

( +)

e
i(+)
e
i
cot() cot .
(96)
Cu alte cuvinte l

sunt pari. Prin urmare, deducem ca paritatea oric arei

armonice sferice este (1)
l
, adic a este invarianta la schimb ari azimutale:
Y
lm
( , +) = (1)
l
Y
lm
(, ). (97)
Asadar, armonicele sferice sunt funct ii de paritate bine denita , indepen-
denta de m, par a dac a l este par si impara dac a l este impar.
Operatorul de spin
Unele particule, posed a nu numai moment cinetic n raport cu axe exterioare
ci si un moment propriu, care se cunoaste ca spin si pe care l vom nota cu

S. Acest operator nu este relat ionat cu rotat ii normale fat a de axe reale
n spat iu, dar respecta relat ii de comutare de acelasi tip ca ale momentului
cinetic orbital, respectiv
[

S
i
,

S
j
] = i
ijk

S
k
, (98)
odat a cu urmatoarele proprietat i:
(1). Pentru spin, se satisfac toate formulele de la (23) pn a la (48) ale
momentului cinetic.
(2). Spectrul proiect iilor de spin, este o secvent a de numere ntregi sau
semintregi care difer a printr-o unitate.
(3). Valorile proprii ale lui

S
2
sunt

S
2

s
= S(S + 1)
s
. (99)
(4). Pentru un S dat, componentele S
z
pot s a ia numai 2S + 1 valori, de
la S la +S.
62
(5). FP-urile particulelor cu spin, pe lng a dependent a de r si/sau p, de-
pind de o variabil a discreta (proprie spinului) , care denot a proiect ia
spinului pe axa z.
(6). FP-urile (r, ) ale unei particule cu spin se pot dezvolta n FP-uri cu
proiect ii date ale spinului S
z
, adic a
(r, ) =
S

=S

(r)(), (100)
unde

(r) este partea orbital a si () este partea spinoriala .

(7). Funct iile de spin (spinorii) (
i
) sunt ortogonale pentru orice pereche

i
,=
k
. Funct iile

(r)() din suma (100) sunt componentele unei

FP a unei particule cu spin.
(8). Funct ia

(r) se numeste parte orbital a a spinorului, sau mai scurt

orbital.
(9) Normalizarea spinorilor se face n felul urmator
S

=S
[[

(r)[[ = 1. (101)
Relat iile de comutare permit s a se stabileasca forma concret a a operato-
rilor (matricelor) de spin care act ioneaz a n spat iul FP-urilor operatorului
proiect iei spinului.
Multe particule elementare, cum ar electronul, neutronul, protonul,
etc. au spin 1/2 si de aceea proiect ia spinului lor ia numai dou a valori,
respectiv S
z
= 1/2 (n unit at i h). Fac parte din clasa fermionilor, datorit a
statisticii pe care o prezint a cnd formeaza sisteme de multe corpuri.
Pe de alta parte, matricele S
x
, S
y
, S
z
n spat iul FP-urilor lui

S
2
,

S
z
sunt
S
x
=
1
2
_
0 1
1 0
_
, S
y
=
1
2
_
0 i
i 0
_
,
S
z
=
1
2
_
1 0
0 1
_
, S
2
=
3
4
_
1 0
0 1
_
. (102)
63
Denit ia matricelor Pauli
Matricele

i
= 2S
i
(103)
se numesc matricele (lui) Pauli. Sunt matrici hermitice si au aceeasi ecuat ie
caracteristica

2
1 = 0, (104)
si prin urmare, autovalorile lui
x
,
y
si
z
sunt
= 1. (105)
Algebra acestor matrici este urmatoarea:

2
i
=

I,
k

j
=
j

k
= i
z
,
j

k
= i

jkl

l
. +
jk
I . (106)

In cazul n care sistemul cu spin are simetrie sferica

1
(r, +
1
2
),
1
(r,
1
2
) , (107)
sunt solut ii diferite datorit a proiect iilor S
z
diferite. Valoarea probabilitat ii
uneia sau alteia dintre proiect ii este determinata de modulul p atrat [[
1
[[
2
sau [[
2
[[
2
n asa fel ca
[[
1
[[
2
+[[
2
[[
2
= 1. (108)
Cum FP ale lui S
z
are dou a componente, atunci

1
=
_
1
0
_
,
2
=
_
0
1
_
, (109)
astfel ca FP a unei particule de spin 1/2 se poate scrie ca o matrice de o
columna
=
1

1
+
2

2
=
_

1

2
_
. (110)

In continuare, orbitalii vor substituit i prin numere datorit a faptului ca ne

intereseaz a numai partea de spin.
64
Transformarile la rotat ii ale spinorilor
Fie funct ia de unda a unui sistem cu spin n . S a determinam proba-
bilitatea proiect iei spinului ntr-o direct ie arbitrara n spat iul tridimensional
(3D) care se poate alege ca axa z

a lui

. Cum am vazut deja pentru cazul

momentului cinetic, exista dou a metode de abordare si solut ionare a acestei
probleme:
() nu se schimb a cnd

si operatorul

se transforma ca un
vector. Trebuie s a gasim FP-urile proiect iilor S

z
si s a dezvoltam n
aceste FP-uri. P atratele modulelor coecient ilor dau rezultatul

x
=

S
x
cos +

S
y
sin = e
il

S
x
e
il
,

y
=

S
x
sin +

S
y
cos = e
il

S
y
e
il
,

z
=

S
z
= e
il

S
z
, (111)
cu rotat ii innitezimale si din relat iile de comutare pentru spin se poate
gasi

l =

S
z
, (112)
unde

l este generatorul innitezimal.
() A doua reprezentare este:

S nu se schimb a cnd

si componentele lui se schimb a . Trans-

formarea la aceast a reprezentare se face cu o transformare unitara de
forma

V =

,
_

2
_
=

V

_

1

2
_
. (113)
Pe baza lui (111) si (113) rezult a ca

e
i

Sz

Se
i

Sz

V =

S,

= e
i

Sz
, (114)
si din (114) se obt ine
_

2
_
= e
i

Sz
_

1

2
_
. (115)
65
Folosind forma concret a a lui

S
z
si proprietat ile matricelor Pauli se
obt ine forma concret a

V

z
, astfel ca

z
() =
_
e
i
2

0
0 e
i
2

_
. (116)
Un rezultat al lui Euler
Se poate ajunge la orice sistem de referint a

de orientare arbitrara fat a

de prin numai trei rotat ii, prima de unghi n jurul axei z, urmatoarea
rotat ie de unghi n jurul noii axe de coordonate x

si ultima de unghi
a
n jurul lui z

. Acest rezultat important apart ine lui Euler.

Parametrii (, ,
a
) se numesc unghiurile (lui) Euler

(, ,
a
) =

V

(
a
)

()

z
(). (117)
Matricele

V

z
sunt de forma (116), n timp ce

V

x
este de forma

x
() =
_
cos

2
i sin

2
i sin

2
cos

2
_
, (118)
astfel ca

(, ,
a
) =
_
e
i
+a
2
cos

2
ie
i
a
2
sin

2
ie
i
a
2
sin

2
e
i
+a
2
cos

2
_
. (119)
Rezulta deci ca prin rotat ia lui , componentele funct iei spinoriale se
transforma dupa cum urmeaza

1
=
1
e
i
+a
2
cos

2
+i
2
e
i
a
2
sin

2
,

2
= i
1
e
i
a
2
sin

2
+
2
e
i
+a
2
cos

2
. (120)
Din (120) se poate vedea ca unei rotat ii n E
3
i corespunde o transformare
linear a n E
2
, spat iul euclidean bidimensional, relat ionat a cu cele dou a com-
ponente ale funct iei spinoriale. Rotat ia n E
3
nu implic a o rotat ie n E
2
,
ceea ce nseamna

) = [) =

1
+

2
. (121)
66
Din (119) se obt ine ca (121) nu se satisface, totusi exista o invariant a n
transformarile (119) n spat iul E
2
al funct iilor spinoriale,
[ =
1

1
. (122)
Transformarile lineare care ment in invariante astfel de forme bilineare se
numesc binare.
O m arime zic a cu dou a componente pentru care o rotat ie a sistemului
de coordonate este o transformare binara se numeste spin de ordinul nti
sau pe scurt spin.
Spinorii unui sistem de doi fermioni
Funct iile proprii ale lui
i
s
2
i
s
z
, cu i = 1, 2 au urmatoarea forma
i[+) =
_
1
0
_
i
, i[) =
_
0
1
_
i
. (123)
Un operator foarte folosit ntr-un sistem de doi fermioni este spinul total

S =
1

S +
2

S (124)
Spinorii lui s
2
s
z
sunt ket-uri [

S, ), care sunt combinat ii lineare ale

spinorilor
i
s
2
i
s
z
[ + +) =
_
1
0
_
1
_
1
0
_
1
, [ +) =
_
1
0
_
1
_
0
1
_
2
,
[ +) =
_
0
1
_
2
_
1
0
_
1
, [ ) =
_
0
1
_
2
_
0
1
_
2
. (125)
Funct iile spinoriale din (125) se considera ortonormalizate.

In E
n
ket-ul
[ + +) este de S
z
= 1 si n acelasi timp este funct ie proprie a operatorului

S =
1
s
2
+ 2(
1
s)(
2
s) +
2
s
2
. (126)
Dup a cum se poate vedea din

S
2
= [ + +) =
3
2
[ + +) + 2(
1
s
x

2
s
x
+
1
s
y

2
s
y
+
1
s
z

2
s
z
)[ + +), (127)

S
2
= [ + +) = 2[ + +) = 1(1 + 1)[ + +). (128)
67
Daca se introduce operatorul

=
1
s

+
2
s

, (129)
se obt ine ca
[

,

S
2
] = 0. (130)
Atunci (

)
k
[1, 1) se poate scrie n funct ie de FP-urile operatorului

S
2
,
respectiv

[1, 1) =

S

[ + +) =

2[ +) +

2[ +). (131)
Rezulta ca S
z
= 0 n starea

S

[1, 1). Pe de alta parte, din condit ia de

normalizare avem
[1, 0) =
1

2
([ +) +[ +)) (132)

[1, 0) = [ ) +[ ) = [1, 1). (133)

Din condit ia de normalizare
[1, 1) = [, ). (134)
Exist a nc a o singura combinat ie linear independent a de funct ii de tip
(125) diferita de [1, 1), [1, 0) y [1, 1), respectiv

4
=
1

2
([ +) [ +)), (135)

S
z

4
= 0,

S
2

4
. (136)
Prin urmare

4
= [0, 0). (137)

4
descrie starea unui sistem de doi fermioni cu spinul total egal zero. Acest
tip de stare se numeste singlet. Pe de alta parte, starea a doi fermioni de
spin total egal unu se poate numi triplet avnd un grad de degenerare g = 3.
Moment unghiular total
Momentul unghiular total este un operator care se introduce ca suma mo-
mentului unghiular orbital si de spin, respectiv

J =

l +

S, (138)
68
unde

l si

S, asa cum am vazut, act ioneaz a n spat ii diferite, dar p atratele
lui

l si

S comut a cu

J, adic a
[

J
i
,

J
j
] = i
ijk

J
k
, [

J
i
,

l
2
] = 0, [

J
i
,

S
2
] = 0, (139)
Din (139) rezult a ca

l
2
si

S
2
au un sistem comun de FP-uri cu

J
2
si

J
z
.
S a determinam spectrul proiect iilor lui

J
z
pentru un fermion. Starea de
proiect ie de

J
z
maxim se poate scrie

=
ll
_
1
0
_
= [l, l, +) (140)

z
= (l +
1
2
)

, j = l +
1
2
. (141)
Introducem operatorul

J

denit prin

=

l

+

S

=

l

+
_
0 0
1 0
_
. (142)
Pe baza normalizarii =
_
(J +M)(J M + 1) se obt ine

ll
_
1
0
_
=

2l[l, l 1, +) +[l, l 1, ), (143)

astfel ca valoarea proiect iei lui

j

n

j

va

z
= (l 1) +
1
2
= l
1
2
. (144)
Rezulta ca

micsoreaz a cu o unitate act iunea lui

J
z
.

In cazul general avem

k

=

l
k

+k

l
k1

. (145)
Se observ a ca (145) se obt ine din dezvoltarea binomiala considernd n plus
ca s
2

si toate puterile superioare ale lui s sunt zero.

k

[l, l, +) =

l
k

[l, l, +) +k

l
k1

[l, l, ). (146)
Stim ca
(

)
k

l,l
=
_
k!(2l)!
(2lk)!

l,lk
69
si folosind-o se obt ine

k

[l, l, +) =
_
k!(2l)!
(2lk)!
[l, l k, +) +
_
(k+1)!(2l)!
(2lk+1)!
k[l, l k + 1, ) . (147)
Notam acum m = l k

lm

[l, l, +) =
_
(lm)!(2l)!
(l+m)!
[l, m, +)+
_
(lm1)!(2l)!
(2l+m+1)!
(lm)[l, m+1, ). (148)
Valorile proprii ale proiect iei momentului unghiular total sunt date de secvent a
de numere care difera printr-o unitate de la j = l +
1
2
pn a la j = l
1
2
.
Toate aceste st ari apart in aceleasi funct ii proprii a lui

J ca si [l, l, +) pentru
ca [

J

,

J
2
] = 0

J
2
[l, l, +) = (

l
2
+ 2

S +

S
2
)[l, l, +),
= [l(l + 1) + 2l
1
2
+
3
4
][l, l, +) (149)
unde j(j + 1) = (l +
1
2
)(l +
3
2
).

In partea dreapta a lui (149) o contribut ie diferita de zero d a numai

j =

l
z

S
z
. Atunci FP-urile obt inute corespund perechii j = l +
1
2
, m
j
= m+
1
2
si sunt de forma
[l +
1
2
, m+
1
2
) =

l +m+ 1
2l + 1
[l, m, +) +

l m
2l + 1
[l, m + 1, ). (150)
Numarul total de st ari linear independente este
N = (2l + 1)(2s + 1) = 4l + 2, (151)
din care n (150) s-au construit (2j+1)=2l+3. Restul de 2l 1 funct ii proprii
se pot obt ine din condit ia de ortonormalizare:
[l
1
2
, m
1
2
) =
_
lm
2l+1
[l, m, +)
_
l+m+1
2l+1
[l, m+ 1, ). (152)
Daca dou a subsisteme sunt n interact iune n asa fel nct ecare moment
unghiular

j
i
se conserv a , atunci FP-urile operatorului moment unghiular
total

J =
1
+
2
, (153)
se pot obt ine printr-o procedura asem an atoare celei anterioare. Pentru valori
proprii xe ale lui
1
si
2
exista (2j
1
+ 1)(2j
2
+ 1) FP-uri ortonormalizate
70
ale proiect iei momentului unghiular total

J
z
, iar cea care corespunde valorii
maxime a proiect iei

J
z
, adic a M
J
= j
1
+ j
2
, se poate construi n mod unic
si prin urmare J = j
1
+ j
2
este valoarea maxima a momentului unghiular
total al sistemului. Aplicnd operatorul

J =
1
+
2
n mod repetat funct iei
[j
1
+j
2
, j
1
+j
2
, j
1
+j
2
) = [j
1
, j
1
) [j
2
, j
2
), (154)
se pot obt ine toate cele 2(j
1
+j
2
) + 1 FP ale lui

J = j
1
+j
2
cu diferit i M:
(j
1
+j
2
) M (j
1
+j
2
).
De exemplu, FP pentru M = j
1
+j
2
1 este:
[j
1
+j
2
, j
1
+j
2
1, j
1
, j
2
) =

j
1
j
1
+j
2
[j
1
, j
1
1, j
2
, j
2
)+

j
2
j
1
+j
2
[j
1
, j
1
, j
2
, j
2
1).
(155)
Aplicnd n continuare de mai multe ori operatorul

J

se pot obt ine cele

2(j
1
+j
2
1) 1 funct ii ale lui J = j
1
+j
2
1.
Se poate demonstra ca
[j
1
j
2
[ J j
1
+j
2
astfel ca
max J

min J
(2J + 1) = (2J
1
+ 1)(2J
2
+ 1) (156)
si deci
[J, M, j
1
, j
2
) =

m
1
+m
2
=M
(j
1
m
1
j
2
m
2
[JM)[j
1
, m
1
, j
2
, m
2
) , (157)
unde coecient ii (j
1
m
1
j
2
m
2
[JM) determina contribut ia diferitelor funct ii
[j
1
, m
1
, j
2
, m
2
) n funct iile proprii ale lui

J
2
,

J
z
de valori proprii J(J + 1),
M si sunt numit i coecient ii Clebsch-Gordan.
Referint e:
1. H.A. Buchdahl, Remark concerning the eigenvalues of orbital angular
momentum,
Am. J. Phys. 30, 829-831 (1962)
71
3N. Nota: 1. Operatorul corespunzator vectorului Runge-Lenz din prob-
lema Kepler clasic a se scrie

A =
r
r
+
1
2
_
(

l p) ( p

l)
_
.
unde s-au folosit unit at i atomice si s-a considerat Z = 1 (atomul de hidro-
gen). Acest operator comut a cu Hamiltonianul atomului de hidrogen

H =

p
2
2

1
r
, adic a este integral a de miscare cuantica . Componentele sale au comu-
tatori de tipul [A
i
, A
j
] = 2i
ijk
l
k
H, iar comutatorii componentelor Runge-
Lenz cu componentele momentului cinetic sunt de tipul [l
i
, A
j
] = i
ijk
A
k
,
adic a respecta condit iile (23). De demonstrat toate aceste relat ii poate un
exercit iu util.
3P. Probleme
Problema 3.1
S a se arate ca orice operator de translat ie, pentru care (y+a) = T
a
(y), se
poate scrie ca un operator exponent ial si s a se aplice acest rezultat pentru
y = r si pentru rotat ia nit a n jurul axei z.
Solut ie
Demonstrat ia se obt ine dezvoltnd (y + a)) n serie Taylor n vecin atatea
innitezimala a punctului x, adic a n puteri ale lui a
(y +a) =

n=0
a
n
n!
d
n
dx
n
(x)
Observ am ca

n=0
a
n d
n
dx
n
n!
= e
a
d
dx
si deci T
a
= e
a
d
dx
n cazul 1D.

In 3D, y = r si a a. Rezultatul este
T
a
= e
a

.
Pentru rotat ia nit a n jurul lui z avem y = si a = . Rezulta
T

= R

= e

d
d
.
O alta forma exponent iala a rotat iei n z este cean funct ie de operatorul
moment cinetic asa cum s-a comentat n acest capitol. Fie x

= x + dx, si
72
considernd numai primul ordin al seriei Taylor
(x

, y

, z

) = (x, y, z) + (x

x)

x

(x

, y

, z

=r
+(y

y)

y

(x

, y

, z

=r
+(z

z)

z

(x

, y

, z

=r
.
T innd cont de faptul ca

i
(r

=

x
i
(r),
x

= x yd, y

= y +xd, z

= z,
se poate reduce seria din trei dimensiuni la numai dou a
(r

) = (r) + (x yd x)
(r)
x
+ (y +xd y)
(r)
y

,
= (r) yd
(r)
x
+xdx
(r)
y
,
=
_
1 d
_
x

y
+y

x
__
(r) .
Cum i

l
z
=
_
x

y
y

x
_
rezult a ca R =
_
1 d
_
x

y
y

x
__
. Continund
n ordinul doi se poate ar ata ca se obt ine
1
2!
(i

l
z
d)
2
si asa mai departe. Prin
urmare, R poate scris ca exponent iala
R = e
i

lzd
.
Problema 3.2
S a se arate ca pe baza expresiilor date n (14) se poate ajunge la (15).
Solut ie
S a consideram numai termenii lineari n dezvoltarea n serie Taylor (rotat ii
innitezimale)
e
i

lzd
= 1 +i

l
z
d +
1
2!
(i

l
z
d)
2
+. . . ,
73
si deci
(1 +i

l
z
d)

A
x
(1 i

l
z
d) =

A
x

A
x
d,
(

A
x
+i

l
z
d

A
x
)(1 i

l
z
d) =

A
x

A
x
d,

A
x

A
x
i

l
z
d +i

l
z
d

A
x
+

l
z
d

A
x

l
z
d =

A
x

A
x
d,
i(

l
z

A
x

A
x

l
z
)d =

A
y
d.
Ajungem usor la concluzia ca
[

l
z
,

A
x
] = i

A
y
.
Deasemenea, [

l
z
,

A
y
] = i

A
x
se obt ine din:
(1 +i

l
z
d)

A
y
(1 i

l
z
d) =

A
x
d

A
y
,
(

A
y
+i

l
z
d

A
y
)(1 i

l
z
d) =

A
x
d

A
y
,

A
y

A
y
i

l
z
d +i

l
z
d

A
y
+

l
z
d

A
y

l
z
d =

A
x
d

A
y
,
i(

l
z

A
y

A
y

l
z
)d =

A
x
d.
Problema 3.3
S a se determine operatorul
d x
dt
pe baza Hamiltonianului unui electron cu
spin aat ntr-un cmp magnetic de induct ie

B.
Solut ie
Hamiltonianul n acest caz este

H( p, r, ) =

H( p, r) +

B, unde ultimul
termen este Hamiltonianul Zeeman pt. electron. Cum
x
comut a cu im-
pulsurile si coordonatele, aplicarea ecuat iei de miscare Heisenberg conduce
la:
d
x
dt
=
i
h
[

H,
x
] =
i
h
eh
2m
e
((
y
B
y
+
z
B
z
)
x

x
(
y
B
y
+
z
B
z
))
Folosind [
x
,
y
] = i
z
, rezult a :
d
x
dt
=
e
m
e
(
y
B
z

z
B
y
) =
e
m
e
(

B)
x
.
74
4. METODA WKB
Pentru a studia potent iale mai realiste dect cele de bariere si gropi rect-
angulare, este necesar de multe ori s a se foloseasca metode care s a permit a
rezolvarea ecuat iei Schr odinger pentru clase generale de potent iale si care s a
e o buna aproximare a solut iilor exacte.
Scopul diferitelor metode de aproximare este s a ofere solut ii sucient de
bune si simple, care s a permit a n acest fel nt elegerea comportamentului
sistemului n forma cuasianalitica .

In cadrul mecanicii cuantice, una dintre cele mai vechi si eciente metode
a fost dezvoltata n mod aproape simultan de catre G. Wentzel, H. A.
Kramers si L. Brillouin n 1926, de la al caror nume deriva acronimul WKB
sub care este cunoscuta aceast a metod a (corect este JWKB, vezi nota 4N).
Este important de ment ionat ca metoda WKB se aplic a mai ales ecuat iilor
Schr odinger 1D si exista dicultat i serioase n generaliz arile la dimensiuni
superioare.
Pentru a rezolva ecuat ia Schr odinger

h
2
2m
d
2

dy
2
+u(y) = E (1)
presupunem ca potent ialul are forma:
u(y) = u
0
f
_
y
a
_
(2)
si facem schimbul de variabil a :

2
=
h
2
2mu
0
a
2
(3)
=
E
u
0
(4)
x =
y
a
. (5)
Din ecuat ia (5) obt inem:
d
dx
=
dy
dx
d
dy
= a
d
dy
(6)
d
2
dx
2
=
d
dx
_
a
d
dy
_
=
_
a
d
dx
__
a
d
dx
_
= a
2
d
2
dy
2
(7)
75
si ec. Schr odinger se scrie:

2
d
2

dx
2
+f(x) = . (8)
Multiplicnd cu 1/
2
si denind r(x) = f(x), este posibil s a o scriem
n forma:
d
2

dx
2
+
1

2
r(x) = 0 . (9)
Pentru a rezolva (9) se propune urmatoarea solut ie:
(x) = exp
_
i

_
x
a
q(x)dx
_
. (10)
Asadar:
d
2

dx
2
=
d
dx
_
d
x
_
=
d
dx
_
i

q(x) exp
_
i

_
x
a
q(x)dx
__
=
d
2

dx
2
=
i

_
i

q
2
(x) exp
_
i

_
x
a
q(x)dx
_
+
q(x)
x
exp
_
i

_
x
a
q(x)dx
__
.
Factoriznd avem:
d
2

dx
2
=
_

2
q
2
(x) +
i

dq(x)
dx
_
. (11)
Neglijnd pe moment dependent a n x, ecuat ia Schr odinger se poate scrie :
_

2
q
2
+
i

q
x
+
1

2
r
_
= 0 (12)
si cum n general ,= 0, avem:
i
dq
dx
+r q
2
= 0 , (13)
care este o ecuat ie diferent iala linear a de tip Riccati, a carei solut ii se caut a
n forma unei serii de puteri ale lui cu presupunerea ca este foarte mic.
Mai exact seria se propune de forma:
q(x) =

n=0
(i)
n
q
n
(x) . (14)
76
Substituind-o n Riccati obt inem:
i

n=0
(i)
n
dq
n
dx
+r(x)

=0
(i)

=0
(i)

= 0 . (15)
Printr-o rearanjare a termenilor obt inem:

n=0
(1)
n
(i)
n+1
dq
n
dx
+r(x)

=0

=0
(i)
+
q

= 0 . (16)
Seriile duble au urmatoarea proprietate:

=0

=0
a

n=0
n

m=0
a
m,nm
,
unde: = n m , = m .

In acest fel:

n=0
(1)
n
(i)
n+1
dq
n
dx
+r(x)

n=0
n

m=0
(i)
nm+m
q
m
q
nm
= 0 . (17)
S a vedem explicit ct iva termeni n ecare din seriile din ecuat ia (17):

n=0
(1)
n
(i)
n+1
dq
n
dx
= i
dq
0
dx
+
2
dq
1
dx
i
3
dq
2
dx
+. . . (18)

n=0
n

m=0
(i)
n
q
m
q
nm
= q
2
0
i2q
0
q
1
+. . . (19)
Pentru ca ambele serii s a cont in a pe i n primul termen trebuie s a le scriem:

n=1
(1)
n1
(i)
n
dq
n1
dx
+r(x) q
2
0

n=1
n

m=0
(i)
n
q
m
qn m = 0 ,
ceea ce ne conduce la:

n=1
_
(i)
n
dq
n1
dx

n

m=0
(i)
n
q
m
q
nm
_
+
_
r(x) q
2
0
_
= 0 . (20)
Pentru ca aceast a ecuat ie s a se satisfaca avem condit iile:
r(x) q
2
0
= 0 q
0
=
_
r(x) (21)
77
(i)
n
dq
n1
dx

n

m=0
(i)
n
q
m
q
nm
= 0

dq
n1
dx
=
n

m=0
q
m
q
nm
n 1 . (22)
Aceasta ultima este o relat ie de recurent a care apare n metoda WKB. Este
momentul s a amintim ca am denit r(x) = f(x), =
E
u
0
& f(x) =
u
u
0
si cu ajutorul ec. (21) obt inem:
q
0
=
_
f(x) =

E
u
0

u
u
0
=

2m(E u)
2mu
0
, (23)
care ne indic a natura clasic a a impulsului WKB a particulei de energie E n
potent ialul u si n unit at i

2mu
0
. Astfel:
q
0
= p(x) =
_
f(x)
nu este un operator. Daca aproximam pn a la ordinul doi, obt inem:
q(x) = q
0
iq
1

2
q
2
si folosind relat ia de recurent a WKB (22) calcul am q
1
si q
2
:
dq
0
dx
= 2q
0
q
1
q
1
=
1
2
dq
0
dx
q
0
=
1
2
d
dx
(ln [q
0
[)
q
1
=
1
2
d
dx
(ln [p(x)[) (24)
dq
1
dx
= 2q
0
q
2
q
2
1
q
2
=
dq
1
dx
q
2
1
2q
0
. (25)
Din ecuat ia (24), ne d am seama ca m arimea q
1
este panta cu semnul
schimbat a lui ln [q
0
[; cnd q
0
este foarte mic, q
1
0 q
1
0 si
prin urmare seria diverge. Pentru a evita acest lucru se impune urmatoarea
condit ie WKB:
[q
0
[ [ q
1
[ = [q
1
[ .
Este important de observat ca aceast a condit ie WKB nu se satisface
pentru acele puncte x
k
unde:
q
0
(x
k
) = p(x
k
) = 0 .
78
Dar q
0
= p =
_
2m(Eu)
2mu
0
si deci ecuat ia precedenta ne conduce la:
E = u(x
k
) . (26)

In mecanica clasic a punctele x

k
care satisfac (26) se numesc puncte
de ntoarcere pentru ca n ele are loc schimbarea sensului de miscare a
particulei macroscopice.

In baza acestor argumente, putem s a spunem despre q

0
ca este o solut ie
clasic a a problemei examinate si ca m arimile q
1
& q
2
sunt respectiv prima
si a doua corect ie cuantica n problema WKB.
Pentru a obt ine funct iile de unda vom considera numai solut ia clasic a si
prima corect ie cuantica a problemei pe care le substituim n forma WKB a
lui :
= exp
_
i

_
x
a
q(x)dx
_
= exp
_
i

_
x
a
(q
0
iq
1
)dx
_
= exp
_
i

_
x
a
q
0
dx
_
exp
_
_
x
a
q
1
dx
_
.
Pentru al doilea factor avem:
exp
_
_
x
a
q
1
dx
_
= exp
_

1
2
_
x
a
d
dx
(ln [p(x)[)dx
_
=
= exp
_

1
2
(ln [p(x)[)

x
a
_
=
A
_
p(x)
,
cu A o constanta , n timp ce pentru primul factor se obt ine:
exp
_
i

_
x
a
q
0
dx
_
= exp
_

_
x
a
p(x)dx
_
.
Astfel putem scrie n urmatoarea forma :

=
1
_
p(x)
exp
_

_
x
a
p(x)dx
_
, (27)
care sunt cunoscute ca solut ii WKB ale ecuat iei Schr odinger unidi-
mensionale. Solut ia general a WKB n regiunea n care condit ia WKB se
satisface se scrie:
= a
+

+
+a

. (28)
79
Asa cum deja s-a ment ionat, nu exista solut ie WKBn punctele dentoarcere,
ceea ce ridic a problema modului n care se face trecerea de la (x < x
k
) la
(x > x
k
). Rezolvarea acestei dicultat i se face prin introducerea formulelor
de conexiune WKB.
Formulele de Conexiune
Deja s-a vazut ca solut iile WKB sunt singulare n punctele de ntoarcere
clasic a ; totusi aceste solut ii sunt corecte la stnga si la dreapta acestor
puncte x
k
. Ne ntreb am deci cum schimb am (x < x
k
) n (x > x
k
) n
aceste puncte. R aspunsul este dat de asa numitele formule de conexiune.
Din teoria ecuat iilor diferent iale ordinare si pe baza analizei de funct ii
de variabil a complexa se poate demonstra ca formulele de conexiune exista
si ca sunt urmatoarele:

1
(x) =
1
[r(x)]
1
4
exp
_

_
x
k
x
_
r(x)dx
_

2
[r(x)]
1
4
cos
__
x
x
k
_
r(x)dx

4
_
, (29)
unde
1
(x) are numai comportament atenuant exponent ial pentru x < x
k
.
Prima formul a de conexiune arat a ca funct ia (x), care la stnga punctu-
lui de ntoarcere se comport a atenuant exponent ial, trece n dreapta acelui
punct ntr-o cosinusoida de faza =

4
si de amplitudine dubla fat a de
amplitudinea exponent ialei.

In cazul unei funct ii (x) mai generale, respectiv o funct ie care s a aib a
un comportament exponent ial cresc ator si atenuant, formula de conexiune
corespunzatoare este:
sin
_
+

4
_
1
[r(x)]
1
4
exp
__
x
k
x
_
r(x)dx
_

1
[r(x)]
1
4
cos
__
x
x
k
_
r(x)dx +
_
, (30)
cu condit ia ca s a nu ia o valoare prea apropiata de

4
. Motivul este ca
dac a =

4
, funct ia sinus se anuleaz a . Aceasta a doua formul a de conex-
iune signica ca o funct ie care se comport a ca o cosinusoida la dreapta unui
80
punct de ntoarcere trece n partea sa stnga ca o exponent iala cresc atoare
cu amplitudinea modulat a de catre o sinusoida .
Pentru a studia detaliile procedurii de obt inere a formulelor de conexiune
se poate consulta expunerea din cartea Mathematical Methods of Physics de
J. Mathews & R.L. Walker.
Estimarea erorii introduse de aproximat ia WKB
Am gasit solut ia ecuat iei Schr odinger n orice regiune unde se satis-
face condit ia WKB. Totusi, solut iile WKB diverg n punctele de ntoarcere
asa cum am semnalat. Vom analiza, desi supercial, aceast a problematica
cu scopul de a propune formulele de conexiune ntr-o vecin atate redusa a
punctelor de ntoarcere.
S a presupunem ca x = x
k
este un punct de ntoarcere, unde avem:
q
0
(x
k
) = p(x
k
) = 0 E = u(x
k
). La stnga lui x
k
, adic an semidreapta
x < x
k
, vom presupune ca E < u(x), astfel ca n aceast a regiune solut ia
WKB este:
(x) =
a
_
u(x)E
u
0
_1
4
exp
_
_

_
x
k
x

u(x) E
u
0
dx
_
_
+
+
b
_
u(x)E
u
0
_1
4
exp
_
_
1

_
x
k
x

u(x) E
u
0
dx
_
_
. (31)

In acelasi mod, la dreapta lui x

k
( n semidreapta x > x
k
) presupunem
E > u(x).

In consecint a solut ia WKB n aceast a zon a este:
(x) =
c
_
Eu(x)
u
0
_1
4
exp
_
_
i

_
x
x
k

E u(x)
u
0
dx
_
_
+
+
d
_
Eu(x)
u
0
_1
4
exp
_
_

_
x
x
k

E u(x)
u
0
dx
_
_
. (32)
Daca (x) este o funct ie real a , va avea aceast a proprietate att la dreapta
ct si la stnga lui x
k
. Vom numi acest fapt condit ia de realitate, care
nseamna ca dac a a, b , atunci c = d

.
81
Problema noastra este de a conecta aproximat iile din cele dou a laturi ale
lui x
k
pentru ca ele s a se refere la aceeasi solut ie. Aceasta nseamna a gasi
c si d dac a se cunosc a si b, precum si viceversa. Pentru a efectua aceast a
conexiune, trebuie s a utiliz am o solut ie aproximata , care s a e corect a de-a
lungul unui drum care leaga regiunile din cele dou a laturi ale lui x
k
, unde
solut iile WKB s a e deasemenea corecte.
Cel mai comun este s a se recurga la o metod a propusa de catre Zwann
si Kemble care const a n a iesi de pe axa real a n vecin atatea lui x
k
, pe
un contur n jurul lui x
k
n planul complex. Pe acest contur se considera
ca solut iile WKB continu a s a e corecte.

In aceast a prezentare vom folosi
aceast a metod a , dar numai cu scopul de a obt ine un mijloc de a estima
erorile n aproximat ia WKB.
Estimarea erorilor este ntotdeauna importanta pentru solut iile aproxi-
mate prin diferite metode si n plus n cazul WKB aproximat ia se face pe
intervale mari ale axei reale, ceea ce poate duce la acumularea erorilor si la
eventuale artefacte datorate sifturilor de faza astfel introduse.
S a denim funct iile WKB asociate n felul urmator:
W

=
1
_
Eu(x)
u
0
_1
4
exp
_
_

_
x
x
k

E u(x)
u
0
dx
_
_
, (33)
pe care le consideram ca funct ii de variabil a complexa . Vom folosi taieturi
pentru a evita discontinuit at ile din zerourile lui r(x) =
Eu(x)
u
0
. Aceste
funct ii satisfac o ecuat ie diferent iala care se poate obt ine diferent iindu-le n
raport cu x, conducnd la:
W

=
_

r
1
4
r

r
_
W

+
_
r

2
+
1
4
r

r

5
16
_
r

r
_
2
_
W

= 0 . (34)
S a not am:
s(x) =
1
4
r

r

5
16
_
r

r
_
2
, (35)
atunci W

sunt solut ii exacte ale ecuat iei:

W

+
_
1

2
r(x) +s(x)
_
W

= 0 , (36)
82
dar satisfac numai aproximativ ecuat ia Schr odinger, care este regulara n
x = x
k
n timp ce ecuat ia pentru funct iile WKB asociate este singulara n
acel punct.
Vom deni funct iile

(x) care s a satisfaca urmatoarele dou a relat ii:

(x) =
+
(x)W
+
(x) +

(x)W

(x) (37)

(x) =
+
(x)W

+
(x) +

(x)W

(x) , (38)
unde (x) este solut ie a ecuat iei Schr odinger. Rezolvnd ecuat iile anterioare
pentru

avem:

+
=
W

W
+
W

+
W

=
W

W
+
W
+
W

+
W

,
unde num ar atorul este exact Wronskianul lui W
+
si W

. Nu este dicil
de demonstrat ca acesta ia valoarea
2

i, astfel ca

se simplica la forma:

+
=

2
i
_
W

_
(39)

=

2
i
_
W

W
+
_
. (40)
Efectund derivata n x n ecuat iile (39) si (40), avem:
d

dx
=

2
i
_

+W

_
. (41)

In paranteze, primul si al patrulea termen se anuleaz a ; amintim ca :

+
1

2
r(x) = 0 & W

+
_
1

2
r(x) +s(x)
_
W

= 0
si deci putem scrie ecuat ia (41) n forma:
d

dx
=

2
i
_

_
r

2
+s
_
W

+
r

2
W

_
d

dx
=

2
is(x)(x)W

(x) , (42)
care n baza ecuat iilor (33) si (37) devine:
d

dx
=

2
i
s(x)
[r(x)]
1
2
_

exp
_

i
_
x
x
k
_
r(x)dx
__
. (43)
83
Ecuat iile (42) si (43) se folosesc pentru a estima eroarea care se comite
n aproximat ia WKB n cazul unidimensional.
Motivul pentru care
d

dx
se poate considera ca m asura a erorii WKB este
ca n ecuat iile (31) si (32) constantele a, b si c, d, respectiv, ne dau numai
solut ii aproximative, n timp ce funct iile

introduse n ecuat iile (37)

si (38) produc solut ii exacte. Din punct de vedere geometric derivata d a
panta dreptei tangente la aceste funct ii si indic a m asura n care

deviaza
fat a de constantele a, b, c si d.
4N. Nota: Articolele (J)WKB originale sunt urmatoarele:
G. Wentzel, Eine Verallgemeinerung der Wellenmechanik, [O generalizare
a mecanicii ondulatorii],
Zeitschrift f ur Physik 38, 518-529 (1926) [primit 18 June 1926]
L. Brillouin, La mecanique ondulatoire de Schr odinger: une methode generale
de resolution par approximations successives, [Mecanica ondulatorie a lui
Schr odinger: o metod a general a de rezolvare prin aproximari succesive],
Comptes Rendus Acad. Sci. Paris 183, 24-26 (1926) [primit 5 July 1926]
H.A. Kramers, Wellenmechanik und halbzahlige Quantisierung, [Mecanica
ondulatorie si cuantizarea semintreag a ],
Zf. Physik 39, 828-840 (1926) [primit 9 Sept. 1926]
H. Jereys, On certain approx. solutions of linear di. eqs. of the second
order, [Asupra unor solut ii aproximative a ecuat iilor diferent iale lineare
de ordinul doi],
Proc. Lond. Math. Soc. 23, 428-436 (1925)
4P. Probleme
Problema 4.1
S a se foloseasca metoda WKB pentru o particula de energie E care se
misc a ntr-un potent ial u(x) de forma ar atata n gura 4.1.
84
E
u(x)
x
x x
1
2
Fig. 4.1
Solut ie
Ecuat ia Schr odinger corespunzatoare este:
d
2

dx
2
+
2m
h
2
[E u(x)] = 0 . (44)
Dup a cum putem vedea:
r(x) =
2m
h
2
[E u(x)]
_
este pozitiva pentru a < x < b
este negativa pentru x < a, x > b.
Daca (x) corespunde zonei n care x < a, la trecerea n intervalul
a < x < b, formula de conexiune este dat a de ecuat ia (29) si ne spune ca :
(x)
A
[E u]
1
4
cos
_
_
_
x
a

2m
h
2
(E u)dx

4
_
_
(45)
unde A este o constanta arbitrara .
Cnd (x) corespunde zonei x > b, la trecerea n intervalul a < x < b
avem n mod similar:
(x)
B
[E u]
1
4
cos
_
_
_
b
x

2m
h
2
(E u)dx

4
_
_
, (46)
85
unde B este o constanta arbitrara . Motivul pentru care formula de conex-
iune este din nou ecuat ia (29), se nt elege examinnd ce se ntmpl a cnd
particula ajunge la al doilea punct clasic de ntoarcere x = b. Acesta pro-
duce inversia direct iei de miscare si atunci particula apare ca venind de la
dreapta spre stnga. Cu alte cuvinte, ne gasimn prima situat ie (de la stnga
la dreapta) numai ca vazut a ntr-o oglind a n punctul x = a.
Aceste dou a expresii trebuie s a e aceleasi independent de constantele
A si B, astfel ca :
cos
_
_
_
x
a

2m
h
2
(E u)dx

4
_
_
= cos
_
_
_
b
x

2m
h
2
(E u)dx

4
_
_
cos
_
_
_
x
a

2m
h
2
(E u)dx

4
_
_
+ cos
_
_
_
b
x

2m
h
2
(E u)dx

4
_
_
= 0 .
(47)
Amintind ca :
cos A+ cos B = 2 cos
_
A+B
2
_
cos
_
AB
2
_
,
ecuat ia (47) se scrie:
2 cos
_
_
1
2
_
_
_
x
a

2m
h
2
(E u)dx

4
+
_
b
x

2m
h
2
(E u)dx

4
_
_
_
_

cos
_
_
1
2
_
_
_
x
a

2m
h
2
(E u)dx

4

_
b
x

2m
h
2
(E u)dx +

4
_
_
_
_
= 0 , (48)
ceea ce implic a pentru argumentele acestor cosinusoide ca sunt multipli
ntregi de

2
; argumentul celui de-a doua cosinusoide nu ne duce la nici un
rezultat netrivial, asa ca ne xam atent ia numai asupra argumentului primei
cosinusoide, care este esent ial pentru obt inerea unui rezultat important:
1
2
_
_
_
x
a

2m
h
2
(E u)dx

4
+
_
b
x

2m
h
2
(E u)dx

4
_
_
=
n
2
pt. n impar

_
b
a

2m
h
2
(E u)dx

2
= n
86

_
b
a

2m
h
2
(E u)dx = (n +
1
2
)

_
b
a
_
2m(E u)dx = (n +
1
2
)h . (49)
Acest rezultat este foarte similar regulilor de cuantizare Bohr - Sommerfeld.
Amintim ca postulatul lui Bohr stabileste ca momentul unghiular al unui
electron care se misc a pe o orbit a permisa n jurul nucleului atomic este
cuantizata si valoarea sa este: L = nh, n = 1, 2, 3, . . .. Amintim deasemenea
ca regulile de cuantizare Wilson - Sommerfeld stabilesc ca orice coordonata
a unui sistem zic care variaz a periodic n timp trebuie s a satisfaca condit ia
cuantica :
_
p
q
dq = n
q
h; unde q este o coordonata periodic a , p
q
este impul-
sul asociat acesteia, n
q
este un num ar ntreg si h este constanta lui Planck.
Se vede ca rezultatul obt inut n aproximat ia WKB este cu adevarat foarte
asem an ator.
Problema 4.2
S a se estimeze eroarea care se comite n solut ia WKB ntr-un punct
x
1
,= x
k
, cu x
k
un punct clasic de ntoarcere, pentru ecuat ia diferent iala
y

+xy = 0. Solut ia acestei probleme este important a n studiul cmpurilor

uniforme, asa cum sunt cele gravitat ionale sau cele electrice produse de pl aci
plane nc arcate.
Solut ie:
Pentru aceast a ecuat ie diferent iala avem:
= 1, r(x) = x & s(x) =
5
16
x
2
.
r(x) = x are un singur zero n x
k
= 0, astfel ca pentru x 0:
W

= x

1
4
exp
_
i
_
x
0

xdx
_
= x

1
4
exp
_

2
3
ix
3
2
_
. (50)
Derivnd W

pn a la a doua derivata n x, ne d am seama ca se satisface

urmatoarea ecuat ie diferent iala :
W

+ (x
5
16
x
2
)W

= 0 . (51)
87
Solut ia exacta y(x) a acestei ecuat ii diferent iale o scriem ca o combinat ie
linear a de W

, asa cum s-a indicat n sect iunea corespondenta estimarii

erorii n aproximat ia WKB; amintim ca s-a propus o combinat ie linear a de
forma:
y(x) =
+
(x)W
+
(x) +

(x)W

(x)
Pentru x mari, o solut ie general a a ecuat iei noastre diferent iale se poate
scrie n aproximat ia WKB n forma:
y(x) = Ax

1
4
cos
_
2
3
x
3
2
+
_
cnd x , (52)
astfel ca
+

A
2
e
i
si

A
2
e
i
pentru x . Vrem s a calcul am
eroarea datorat a acestei solut ii WKB. O m asura a acestei erori este devierea
lui
+
si a lui

fat a de constantele A. Pentru aceasta folosim ecuat ia:

d

dx
=

2
i
s(x)
_
r(x)
_

exp
_
2i
_
x
x
k
_
r(x)dx
__
si efectund substitut iile corespunzatoare avem:
d

dx
=
i
2
_

5
16
x
2
_
x

1
2
_
A
2
e
i
+
A
2
e
i
exp
_
2i
2
3
x
3
2
__
. (53)
Stim ca

reprezinta schimb arile pe care le prezinta

cnd x variaz a
ntre x
1
si , ceea ce ne permite calculul prin intermediul lui:

A/2
=
2
A
_

x
1
d

dx
dx =
= i
5
32
e
i
_
2
3
x

3
2
1
+e
2i
_

x
1
x

5
2
exp
_
i
4
3
x
3
2
_
dx
_
. (54)
Al doilea termen din paranteze este mai put in important dect primul pentru
ca exponent iala complexa oscileaz a ntre 1 si 1 si deci x

5
2
< x

3
2
. Prin
urmare:

A/2

5
48
ie
i
x

3
2
1
(55)
si cum putem vedea eroarea care se introduce este ntr-adevar mic a dac a
tinem cont si de faptul ca exponent iala complexa oscileaz a ntre 1 si 1, iar
x

3
2
1
este deasemenea mic.
88
5. OSCILATORUL ARMONIC (OA)
Solut ia ecuat iei Schrodinger pentru OA
Oscilatorul armonic (OA) poate considerat ca o paradigma a Fizicii. Util-
itatea sa apare n marea majoritate a domeniilor, de la zica clasic a pn a la
electrodinamica cuantica si teorii ale obiectelor colapsate gravitat ional.
Din mecanica clasic a stim ca multe potent iale complicate pot aproximate
n vecin atatea pozit iilor de echilibru printr-un potent ial OA
V (x)
1
2
V

(a)(x a)
2
. (1)
Acesta este un caz unidimensional. Pentru acest caz, funct ia Hamil-
tonian a clasic a a unei particule de mas a m, oscilnd cu frecvent a are
urmatoarea forma :
H =
p
2
2m
+
1
2
m
2
x
2
(2)
si Hamiltonianul cuantic corespunzator n spat iul de congurat ii este :

H =
1
2m
(ih
d
dx
)
2
+
1
2
m
2
x
2
(3)

H =
h
2
2m
d
2
dx
2
+
1
2
m
2
x
2
. (4)
Dat faptul ca potent ialul este independent de timp, FP
n
si autovalorile
E
n
se determina cu ajutorul ecuat iei Schr odinger independenta de timp :

H
n
= E
n

n
. (5)
Considernd Hamiltonianul pentru OA , ecuat ia Schr odinger pentru acest
caz este :
d
2

dx
2
+
_
2mE
h
2

m
2

2
h
2
x
2
_
= 0 . (6)
Am suprimat subindicii lui E si pentru ca nu au nici o important a
aici. Denind:
k
2
=
2mE
h
2
(7)
=
m
h
, (8)
89
ecuat ia Schr odinger devine:
d
2

dx
2
+ [k
2

2
x
2
] = 0 , (9)
cunoscuta ca ecuat ia diferent iala Weber n matematic a .
Vom face n continuare transformarea:
y = x
2
. (10)

In general, cu schimbul de variabil a de la x la y , operatorii diferent iali

iau forma:
d
dx
=
dy
dx
d
dy
(11)
d
2
dx
2
=
d
dx
(
dy
dx
d
dy
) =
d
2
y
dx
2
d
dy
+ (
dy
dx
)
2
d
2
dy
2
. (12)
Aplicnd aceast a regul a evidenta transformarii propuse obt inem urmatoarea
ecuat ie diferent iala n variabila y :
y
d
2

dy
2
+
1
2
d
dy
+ [
k
2
4

1
4
y] = 0 , (13)
sau, denind :
=
k
2
2
=

k
2
2m
=
E
h
, (14)
obt inem:
y
d
2

dy
2
+
1
2
d
dy
+ [

2

1
4
y] = 0 . (15)
S a trecem la rezolvarea acestei ecuat ii, efectund mai nti analiza sa
asimptotica n limita y . Pentru aceasta. se rescrie ecuat ia anterioar a
n forma :
d
2

dy
2
+
1
2y
d
dy
+ [

2y

1
4
] = 0 . (16)
Observ am ca n limita y ecuat ia se comport a astfel:
d
2

dy
2

1
4

= 0 . (17)
Aceasta ecuat ie are ca solut ie:

(y) = Aexp
y
2
+Bexp
y
2
. (18)
90
Eliminam exp
y
2
lund A = 0 pentru ca diverge n limita y si
r amnem cu exponent iala atenuat a . Putem sugera acum c a are urmatoarea
forma:
(y) = exp
y
2
(y) . (19)
Substituind-o n ecuat ia diferent iala pentru y ( ec. 15) se obt ine:
y
d
2

dy
2
+ (
1
2
y)
d
dy
+ (

2

1
4
) = 0 . (20)
Ceea ce am obt inut este ecuat ia hipergeometrica conuenta
4
:
z
d
2
y
dz
2
+ (c z)
dy
dz
ay = 0 . (21)
Solut ia general a a acestei ecuat ii este :
y(z) = A
1
F
1
(a; c, z) +B z
1c
1
F
1
(a c + 1; 2 c, z) , (22)
unde funct ia hipergeometrica conuenta este denita prin :
1
F
1
(a; c, z) =

n=0
(a)
n
x
n
(c)
n
n!
. (23)
Comparnd acum ecuat ia noastra, cu ecuat ia hipergeometrica conuenta,
se observ a ca solut ia general a a primei este :
(y) = A
1
F
1
(a;
1
2
, y) +B y
1
2
1
F
1
(a +
1
2
;
3
2
, y) (24)
unde
a = (

2

1
4
) . (25)
Daca ment inem aceste solut ii n forma n care se prezinta , condit ia
de normalizare pentru funct ia de unda nu se satisface, pentru ca din com-
portamentul asimptotic al funct iei hipergeometrice conuente
5
rezult a (
considernd numai comportamentul dominant exponent ial ) :
(y) = e
y
2
(y) const. e
y
2
y
a
1
2
. (26)
4
Deasemenea cunoscuta ca ecuat ia diferent iala Kummer.
5
Comportamentul asimptotic pentru | x | este:
1F1(a; c, z)
(c)
(ca)
e
ia
x
a
+
(c)
(a)
e
x
x
ac
.
91
Aceasta ultim a aproximat ie ne duce la o divergent a n integrala de nor-
malizare, care zic este inacceptabila . Ceea ce se face n acest caz, este s a
se impuna condit ia de terminare a seriei
6
, adic a , seria are numai un num ar
nit de termeni ind deci un polinom de grad n.
Observ am astfel c a faptul de a cere ca integrala de normalizare s a e nit a
(dup a cum stim condit ie obligatorie pentru semnicat ia zic a n termeni de
probabilit at i), ne conduce la truncarea seriei, fapt care n acelasi timp pro-
duce cuantizarea energiei.
Consideram n continuare cele dou a cazuri posibile :
1) a = n si B = 0

2

1
4
= n . (27)
FP-urile sunt date de:

n
(x) = D
n
exp
x
2
2
1
F
1
(n;
1
2
, x
2
) (28)
si energia este:
E
n
= h(2n +
1
2
) . (29)
2) a +
1
2
= n si A = 0

2

1
4
= n +
1
2
. (30)
FP-urile sunt acum:

n
(x) = D
n
exp
x
2
2
x
1
F
1
(n;
3
2
, x
2
) , (31)
iar energiile stat ionare sunt:
E
n
= h[(2n + 1) +
1
2
] . (32)
Polinoamele obt inute n urma acestei truncari a seriei hipergeometrice
se numesc polinoame Hermite si se pot scrie ca urmatoarele funct ii hiperge-
ometrice :
H
2n
() = (1)
n
(2n)!
n!
1
F
1
(n;
1
2
,
2
) (33)
6
Condit ia de truncare a seriei pentru funct ia hipergeometrica conuenta 1F1(a; c, z)
este a = n, cu n un ntreg nenegativ ( adica , include zero ).
92
H
2n1
() = (1)
n
2(2n + 1)!
n!

1
F
1
(n;
3
2
,
2
) . (34)
Putem acum combina rezultatele obt inute ( pentru ca unele ne dau val-
orile pare si altele pe cele impare ) ntr-o singura expresie pentru autovalori
si funct ii proprii :

n
(x) = D
n
exp
x
2
2
H
n
(

x) (35)
E
n
= (n +
1
2
) h n = 0, 1, 2 . . . (36)
Spectrul de energie al OA este echidistant, adic a , exista aceeasi diferent a
h ntre oricare dou a nivele. Alta observat ie pe care o putem face, este n
legatur a cu valoarea minima de energie pe care o are oscilatorul; poate n
mod surprinz ator este diferita de zero; acesta se considera un rezultat pur
cuantic, pentru ca dispare dac a h 0. Se cunoaste ca energia de punct zero
si faptul ca este diferita de zero , este o caracteristica a tuturor potent ialelor
connante .
Constanta de normalizare poate calculat a usor si are valoarea:
D
n
=
_

1
2
n
n!
_1
2
. (37)
Prin urmare se obt in funct iile proprii normalizate ale OA unidimensional
:

n
(x) =
_

1
2
n
n!
_1
2
exp(
x
2
2
) H
n
(

x) . (38)
Operatori de creare a

si anihilare a
Exist a o alta forma de a trata oscilatorul armonic fat a de cea convent ional a
de a rezolva ecuat ia Schr odinger. Este vorba de metoda algebric a sau
metoda operatorilor de scar a , o metod a foarte ecienta care se poate aplica
cu mult succes a multe probleme de mecanic a cuantica de spectru discret.
Denim doi operatori nehermitici a si a

:
a =
_
m
2 h
(x +
ip
m
) (39)
93
a

=
_
m
2 h
(x
ip
m
) . (40)
Acesti operatori sunt cunoscut i ca operator de anihilare si operator
de creare, respectiv (justicarea acestor denumiri se va vedea mai departe,
desi se poate spune ca vine din teoria cuantica a cmpurilor ).
S a calcul am acum comutatorul acestor doi operatori:
[a, a

] =
m
2 h
[x +
ip
m
, x
ip
m
] =
1
2 h
(i[x, p] +i[p, x]) = 1 , (41)
unde am folosit comutatorul:
[x, p] = ih . (42)
Prin urmare operatorii de creare si anihilare nu comut a , satisfacnd
relat iile de comutare :
[a, a

] = 1 . (43)
S a denim deasemenea importantul operator de num ar

N:

N = a

a . (44)
Acest operator este hermitic dupa cum se poate demonstra usor folosind
(AB)

= B

= (a

a)

= a

(a

= a

a =

N . (45)
Considernd acum ca :
a

a =
m
2 h
(x
2
+
p
2
m
2

2
) +
i
2 h
[x, p] =

H
h

1
2
(46)
observ am ca Hamiltonianul se scrie ntr-o forma simpl a n funct ie de oper-
atorul de num ar :

H = h(

N +
1
2
) . (47)
Operatorul de num ar are acest nume datorit a faptului ca autovalorile
sale sunt exact subindicii funct iei de unda asupra careia act ioneaz a :

N [ n >= n [ n > , (48)

unde am folosit notat ia:
[
n
> = [ n > . (49)
94
Aplicnd acest fapt lui (47) avem :

H [ n >= h(n +
1
2
) [ n > . (50)
Dar stim din ecuat ia Schr odinger ca

H [ n >= E [ n > pe baza careia
rezult a ca autovalorile energetice sunt date de :
E
n
= h(n +
1
2
) . (51)
Acest rezultat este identic (cum si trebuia s a e ) cu rezultatul (36).

In continuare s a ar atam de ce operatorii a si a

au numele pe care le au.

Pentru aceasta s a calcul am comutatorii:
[

N, a] = [a

a, a] = a

[a, a] + [a

, a]a = a , (52)
rezultate care se obt in din [a, a] = 0 si (43). Similar, s a calcul am:
[

N, a

] = [a

a, a

] = a

[a, a

] + [a

, a

]a = a

. (53)
Cu acesti doi comutatori putem s a scriem:

N(a

[ n >) = ([

N, a

] +a

N) [ n >
= (a

+a

N) [ n > (54)
= a

(1 +n) [ n >= (n + 1)a

[ n > .
Cu un procedeu similar se obt ine deasemenea:

N(a [ n >) = ([

N, a] +a

N) [ n >= (n 1)a [ n > . (55)
Expresia (54) implic a ca se poate considera ket-ul a

[ n > ca eigenket
al operatorului de num ar , unde autovaloarea incrementa cu unu, adic a ,
a fost produsa o cuanta de energie prin act iunea lui a

asupra ket-ului.
Aceasta explica numele de operator de creare (creat ie). Comentarii
urmnd aceeasi linie de rat ionament acelasi tip de concluzie rezult a pentru
operatorul a, ceea ce i d a numele de operator de anihilare ( o cuanta de
energie este eliminat a cnd act ioneaz a acest operator ).
Ecuat ia (54) deasemenea implic a proport ionalitatea ket-urilor a

[ n > si
[ n + 1 >:
a

[ n >= c [ n + 1 > , (56)

95
unde c este o constanta care trebuie determinata . Considernd n plus
ca :
(a

[ n >)

=< n [ a = c

< n + 1 [ , (57)
putem realiza urmatorul calcul:
< n [ a(a

[ n >) = c

< n + 1 [ (c [ n + 1 >) (58)

< n [ aa

[ n >= c

c < n + 1 [ n + 1 > (59)

< n [ aa

[ n >=[ c [
2
. (60)
Dar din relat ia de comutare pentru operatorii a si a

:
[a, a

] = aa

a = aa

N = 1 , (61)
avem ca :
aa

=

N + 1 (62)
Substituind n (60):
< n [

N + 1 [ n >=< n [ n > + < n [

N [ n >= n + 1 =[ c [
2
. (63)
Cernd c s a e real si pozitiv ( prin convent ie ), obt inem urmatoarea
valoare:
c =

n + 1 . (64)
Cu aceasta avem relat ia:
a

[ n >=

n + 1 [ n + 1 > . (65)
Urmnd acelasi procedeu se poate ajunge la o relat ie pentru operatorul
de anihilare :
a [ n >=

n [ n 1 > . (66)
S a ar atam acum ca valorile lui n trebuie s a e ntregi nenegativi. Pentru
aceasta, recurgem la cerint a de pozitivitate a normei, aplicnd-o n special
vectorului de stare a [ n >. Aceasta condit ie ne spune ca produsul interior
(intern) al acestui vector cu adjunctul s au ((a [ n >)

=< n [ a

) trebuie s a
e mai mare sau egala cu zero :
(< n [ a

) (a [ n >) 0 . (67)
Dar aceast a relat ie nu este dect :
< n [ a

a [ n >=< n [

N [ n >= n 0 . (68)
96
Prin urmare n nu poate negativ si trebuie s a e ntreg pentru ca dac a
nu ar prin aplicarea consecutiv a a operatorului de anihilare ne-ar duce la
valori negative ale lui n, ceea ce este n contradict ie cu ce s-a spus anterior.
Este posibil s a se exprime starea n ([ n >) direct n funct ie de starea baz a
([ 0 >) folosind operatorul de creare. S a vedem cum se face aceast a iterat ie
importanta :
[ 1 >= a

[ 0 > (69)
[ 2 >= [
a

2
] [ 1 >= [
(a

)
2

2!
] [ 0 > (70)
[ 3 >= [
a

3
] [ 2 >= [
(a

)
3

3!
] [ 0 > (71)
.
.
.
[ n >= [
(a

)
n

n!
] [ 0 > (72)
Putem deasemenea aplica aceast a metod a pentru a obt ine FP-urile n
spat iul congurat iilor. Pentru a realiza acest lucru, vom pleca din starea
baz a :
a [ 0 >= 0 . (73)

In reprezentarea x avem:
a
0
(x) =
_
m
2 h
(x +
ip
m
)
0
(x) = 0 . (74)
Amintindu-ne forma pe care o ia operatorul impuls n reprezentarea x,
putem ajunge la o ecuat ie diferent iala pentru funct ia de unda a st arii fun-
damentale; s a introducem deasemenea urmatoarea denit ie x
0
=
_
h
m
, cu
care avem :
(x +x
2
0
d
dx
)
0
= 0 (75)
Aceasta ecuat ie se poate rezolva usor, si prin normalizare ( integrala sa de
la la trebuie s a e pusa egala cu unu ), ajungem la funct ia de unda
a st arii fundamentale :

0
(x) = (
1
_

x
0
)e

1
2
(
x
x
0
)
2
(76)
97
Restul de FP, care descriu st arile excitate ale OA , se pot obt ine folosind
operatorul de creat ie. Procedeul este urmatorul:

1
= a

0
= (
1

2x
0
)(x x
2
0
d
dx
)
0
(77)

2
=
1

2
(a

)
2

0
=
1

2!
(
1

2x
0
)
2
(x x
2
0
d
dx
)
2

0
. (78)
Continund, se poate ar ata prin induct ie ca :

n
=
1
_

2
n
n!
1
x
n+
1
2
0
(x x
2
0
d
dx
)
n
e

1
2
(
x
x
0
)
2
. (79)
Evolut ia temporala a oscilatorului

In aceast a sect iune vom ilustra prin intermediul OA modul n care se lu-
creaz a cu reprezentarea Heisenberg n care st arile sunt xate n timp si
se permite evolut ia temporal a a operatorilor. Vom considera operatorii ca
funct ii de timp si vom obt ine n mod concret cum evolut ioneaz a operatorii
de pozit ie , impuls, a si a

n timp pentru cazul OA. Ecuat iile de miscare

Heisenberg pentru p si x sunt :
d p
dt
=

x
V ( x) (80)
d x
dt
=
p
m
. (81)
De aici rezult a ca ecuat iile de miscare pentru x y p n cazul OA sunt:
d p
dt
= m
2
x (82)
d x
dt
=
p
m
. (83)
Prin urmare, dispunem de o pereche de ecuat ii cuplate , care sunt echiva-
lente unei perechi de ecuat ii pentru operatorii de creat ie si anihilare, care
ns a nu sunt cuplate.

In mod explicit :
da
dt
=
_
m
2 h
d
dt
( x +
i p
m
) (84)
da
dt
=
_
m
2 h
(
d x
dt
+
i
m
d p
dt
) . (85)
98
Substituind (82) si (83) n (85) :
da
dt
=
_
m
2 h
(
p
m
i x) = ia . (86)
Similar, se poate obt ine o ecuat ie diferent iala pentru operatorul de creat ie :
da

dt
= ia

(87)
Ecuat iile diferent iale pe care le-am obt inut pentru evolut ia temporal a a op-
eratorilor de creat ie si anihilare , pot integrate imediat, dnd evolut ia
explicita a acestor operatori:
a(t) = a(0)e
it
(88)
a

(t) = a

(0)e
it
. (89)
Se poate remarca din aceste rezultate si din ecuat iile (44) si (47) ca att
Hamiltonianul ca si operatorul de num ar , nu depind de timp, asa cum era
de asteptat.
Cu cele dou a rezultate anterioare , putem s a obt inem operatorii de pozit ie
si impuls ca funct ii de timp, pentru ca sunt dat i n funct ie de operatorii de
creat ie si anihilare:
x =

h
2m
(a +a

) (90)
p = i

mh
2
(a

a) . (91)
Substituind-i se obt ine:
x(t) = x(0) cos t +
p(0)
m
sint (92)
p(t) = m x(0) sin t + p(0) cos t . (93)
Evolut ia temporal a a acestor operatori este aceeasi ca n cazul ecuat iilor
clasice de miscare.
Astfel, am ar atat forma explicita de evolut ie a patru operatori bazici n cazul
OA , ar atnd modul n care se lucreaz a n reprezentarea Heisenberg.
99
OA tridimensional
La nceputul analizei noastre a OA cuantic am facut comentarii n legatur a
cu important a pentru zic a a OA . Daca vom considera un analog tridi-
mensional, ar trebui s a consideram o dezvoltare Taylor n trei variabile
7
ret innd termeni numai pn a n ordinul doi inclusiv, ceea ce obt inem este o
forma cuadratica (n cazul cel mai general). Problema de rezolvat n aceast a
aproximat ie nu este chiar att de simpla cum ar p area dintr-o prima exam-
inare a potent ialului corespunzator :
V (x, y, z) = ax
2
+by
2
+cz
2
+dxy +exz +fyz . (94)
Exist a ns a multe sisteme care posed a simetrie sferica sau pentru care
aproximat ia acestei simetrii este satisfacatoare.

In acest caz:
V (x, y, z) = K(x
2
+y
2
+z
2
) , (95)
ceea ce este echivalent cu a spune ca derivatele part iale secunde ( nemixte
) iau toate aceeasi valoare ( n cazul anterior reprezentate prin K). Putem
ad auga ca aceast a este o buna aproximat ien cazul n care valorile derivatelor
part iale secunde mixte sunt mici n comparat ie cu cele nemixte.
Cnd se satisfac aceste condit ii si potent ialul este dat de (95) spunem ca
sistemul este un OA tridimensional sferic simetric.
Hamiltonianul pentru acest caz este de forma:

H =
h
2
2m

2
+
m
2
2
r
2
, (96)
unde Laplaceanul este dat n coordonate sferice si r este variabila sferica
radial a .
Fiind vorba de un potent ial independent de timp, energia se conserv a ; n
plus dat a simetria sferica , momentul cinetic deasemenea se conserv a . Avem
deci dou a m arimi conservate, ceea ce ne permite s a spunem ca ec areia i
corespunde un num ar cuantic. Putem s a presupunem ca funct iile de unda
depind de dou a numere cuantice (desi n acest caz vom vedea ca apare nc a
unul ). Cu aceste comentarii, ecuat ia de interes este :
7
Este posibil sa se exprime dezvoltarea Taylor n jurul lui r0 ca un operator exponent ial
:
e
[(xxo)+(yyo)+(zzo)](

x
+

y
+

z
)
f(ro) .
100

H
nl
= E
nl

nl
. (97)
Laplaceanul n coordonate sferice este :

2
=

2
r
2
+
2
r

L
2
h
2
r
2
(98)
si rezult a din faptul cunoscut :

L
2
= h
2
[
1
sin

(sin

) +
1
sin
2

2
] . (99)
Funct iile proprii ale lui

L
2
sunt armonicele sferice, respectiv:

L
2
Y
lm
l
(, ) = h
2
l(l + 1)Y
lm
l
(, ) (100)
Faptul ca armonicele sferice poart a num arul cuantic m
l
face ca acesta s a
e introdus n funct ia de unda
nlm
l
.
Pentru a realiza separarea variabilelor si funct iilor se propune substitut ia:

nlm
l
(r, , ) =
R
nl
(r)
r
Y
lm
l
(, ) . (101)
Odat a introdusa n ecuat ia Schr odinger va separa partea spat iala de cea
unghiulara ; ultima se identic a cu un operator proport ional cu operatorul
moment cinetic p atrat, pentru care funct iile proprii sunt armonicele sferice,
n timp ce n partea spat iala obt inem ecuat ia :
R

nl
+ (
2mE
nl
h
2

m
2

2
h
2
r
2

l(l + 1)
r
2
)R
nl
(r) = 0 . (102)
Folosind denit iile (7) si (8) , ecuat ia anterioar a ia exact forma lui (9), cu
except ia termenului de moment unghiular, care n mod comun se cunoaste
ca barier a de moment unghiular.
R

nl
+ (k
2

2
r
2

l(l + 1)
r
2
)R
nl
= 0 . (103)
Pentru a rezolva aceast a ecuat ie , vom pleca dela analiza sa asimptotica .
Daca vom considera mai nti r , observ am ca termenul de moment
unghiular este neglijabil, astfel ca n aceast a limit a comportamentul asimp-
totic este identic aceluia a lui (9), ceea ce ne conduce la:
101
R
nl
(r) exp
r
2
2
n lim r . (104)
Daca studiem acum comportamentul n jurul lui zero, vedem ca termenul
dominant este cel de moment unghiular, adic a , ecuat ia diferent iala (102) se
converte n aceast a limit a n :
R

nl

l(l + 1)
r
2
R
nl
= 0 . (105)
Aceasta este o ecuat ie diferent iala de tip Euler
8
, a carei rezolvare duce
la dou a solut ii independente:
R
nl
(r) r
l+1
sau r
l
n lim r 0 . (106)
Argumentele anterioare ne conduc la a propune substitut ia :
R
nl
(r) = r
l+1
exp
r
2
2
(r) . (107)
S-ar putea deasemenea face si urmatoarea substitut ie:
R
nl
(r) = r
l
exp
r
2
2
v(r) , (108)
care ns a ne conduce la aceleasi solut ii ca si (107) ( de ar atat acest lucru
este un bun exercit iu). Substituind (107) n (103) , se obt ine urmatoarea
ecuat ie diferent iala pentru :

+ 2(
l + 1
r
r)

[(2l + 3) k
2
] = 0 . (109)
Cu schimbarea de variabil a w = r
2
, obt inem:
w

+ (l +
3
2
w)

[
1
2
(l +
3
2
)

2
] = 0 , (110)
unde am introdus =
k
2
2
=
E
h
. Am ajuns din nou la o ecuat ie diferent iala
de tip hipergeometric conuenta cu solut iile ( a se vedea (21) si (22)):
(r) = A
1
F
1
[
1
2
(l+
3
2
); l+
3
2
, r
2
]+B r
(2l+1)
1
F
1
[
1
2
(l+
1
2
); l+
1
2
, r
2
] .
(111)
8
O ecuat ie de tip Euler este de forma :
x
n
y
(n)
(x) + x
n1
y
(n1)
(x) + + xy

(x) + y(x) = 0 .
Solut iile ei sunt de tipul x

, care se substituie si se gaseste un polinom n .

102
A doua solut ie particulara nu poate normalizata , pentru ca diverge
puternic n zero, ceea ce oblig a a lua B = 0, deci :
(r) = A
1
F
1
[
1
2
(l +
3
2
); l +
3
2
, r
2
] . (112)
Folosind aceleasi argumente ca n cazul OA unidimensional, respectiv, a
impune ca solut iile s a e regulare n innit, nseamna condit ia de truncare a
seriei, ceea ce implic a din nou cuantizarea energiei . Truncarea este n acest
caz:
1
2
(l +
3
2
) = n , (113)
unde introducnd explicit , obt inem spectrul de energie :
E
nl
= h(2n +l +
3
2
) . (114)
Putem observa ca pentru OA tridimensional sferic simetric exista o en-
ergie de punct zero
3
2
h.
Funct iile proprii nenormalizate sunt:

nlm
(r, , ) = r
l
e
r
2
2
1
F
1
(n; l +
3
2
, r
2
) Y
lm
(, ) . (115)
5P. Probleme
Problema 5.1
Sa se determine autovalorile si funct iile proprii ale OA n spat iul
impulsurilor.
Hamiltonianul cuantic de OA este:

H =
p
2
2m
+
1
2
m
2
x
2
.

In spat iul impulsurilor, operatorii x si p au urmatoarea forma :

p p
x ih

p
.
Prin urmare Hamiltonianul cuantic OA n reprezentarea de impuls este :

H =
p
2
2m

1
2
m
2
h
2
d
2
dp
2
.
103
Avem de rezolvat problema de autovalori ( ceea ce nseamna de obt inut
funct iile proprii si autovalorile) dat a prin (5) , care cu Hamiltonianul ante-
rior, este urmatoarea ecuat ie diferent iala :
d
2
(p)
dp
2
+ (
2E
mh
2

2

p
2
m
2
h
2

2
)(p) = 0 . (116)
Se poate observa ca aceast a ecuat ie diferent iala , este identica , pn a la
constante, cu ecuat ia diferent iala din spat iul congurat iilor ( ec. (6) ).
Pentru a exemplica o alta forma de a o rezolva, nu vom urma exact acelasi
drum.
Denim doi parametri, analogi celor din (7) si (8):
k
2
=
2E
mh
2

2
=
1
mh
. (117)
Cu aceste denit ii, ajungem la ecuat ia diferent iala (9)si deci solut ia cautat a
( n urma efectuarii analizei asimptotice ) este de forma:
(y) = e

1
2
y
(y) , (118)
unde y este dat de y = p
2
si este denit n (117). Substituind (118) n
(116) , avnd grija s a punem (118) n variabila p . Se obt ine astfel o ecuat ie
diferent iala pentru :
d
2
(p)
dp
2
2p
d(p)
dp
+ (k
2
)(p) = 0 . (119)
Vom face acum schimbul de variabil a u =

p , care ne conduce la ecuat ia

Hermite :
d
2
(u)
du
2
2u
d(u)
du
+ 2n(u) = 0 , (120)
cu n un ntreg nenegativ , si unde am pus :
k
2

1 = 2n .
De aici si din denit iile date n (117) rezult a ca autovalorile de energie sunt
date de :
E
n
= h(n +
1
2
) .
Solut iile pentru (120) sunt polinoamele Hermite (u) = H
n
(u) si funct iile
proprii nenormalizate sunt :
(p) = Ae

2
p
2
H
n
(

p) .
104
Problema 5.2
Sa se demonstreze ca polinoamele Hermite pot expresate n
urmatoarea reprezentare integrala :
H
n
(x) =
2
n

(x +iy)
n
e
y
2
dy . (121)
Aceasta reprezentare a polinoamelor Hermite nu este foarte uzual a , desi
se poate dovedi util a n unele cazuri. Ceea ce vom face pentru a realiza
demonstrat ia , este s a dezvoltam integrala si s a demonstram ca ceea ce se
obt ine este identic cu reprezentarea n serie a polinoamelor Hermite pentru
care avem :
[
n
2
]

k=0
(1)
k
n!
(n 2k)!k!
(2x)
n2k
, (122)
unde simbolul [c] unde se termina seria signica cel mai mare ntreg mai
mic sau egal cu c.
Primul lucru pe care l vom face este s a dezvoltam binomul din integral a
folosind binecunoscuta teorem a a binomului:
(x +y)
n
=
n

m=0
n!
(n m)!m!
x
nm
y
m
.
Astfel:
(x +iy)
n
=
n

m=0
n!
(n m)!m!
i
m
x
nm
y
m
, (123)
care substituit n integral a duce la:
2
n

m=0
n!
(n m)!m!
i
m
x
nm
_

y
m
e
y
2
dy . (124)
Din forma expresiei din integral a putem s a vedem ca este diferita de zero
cnd m este par , n cazul impar integrala se anuleaz a din motive evidente.
Folosind notat ia par a m = 2k avem:
2
n

[
n
2
]

k=0
n!
(n 2k)!(2k)!
i
2k
x
n2k
2
_

0
y
2k
e
y
2
dy . (125)
105
Cu schimbul de variabil a u = y
2
, integrala devine o funct ie gamma :
2
n

[
n
2
]

k=0
n!
(n 2k)!(2k)!
i
2k
x
n2k
_

0
u
k
1
2
e
u
du , (126)
respectiv (k +
1
2
) , care n plus se poate exprima prin factoriali ( desigur
pentru k ntreg ) :
(k +
1
2
) =
(2k)!
2
2k
k!

.
Substituind aceast a expresie n suma si folosind faptul ca i
2k
= (1)
k
se
obt ine
[
n
2
]

k=0
(1)
k
n!
(n 2k)!k!
(2x)
n2k
, (127)
care este identic cu (122) , ceea ce completeaz a demonstrat ia.
Problema 5.3
Sa se arate ca relat ia de incertitudine Heisenberg se satisface
efectund calculul cu funct iile proprii ale OA .
Trebuie s a ar atam ca pentru oricare
n
se satisface:
< (p)
2
(x)
2
>
h
2
4
, (128)
unde notat ia <>nseamna valoare medie.
Vom calcula n mod separat < (p)
2
> si < (x)
2
> , unde ecare din
aceste expresii este :
< (p)
2
>=< (p < p >)
2
>=< p
2
2p < p > + < p >
2
>=< p
2
> < p >
2
,
< (x)
2
>=< (x < x >)
2
>=< x
2
2x < x > + < x >
2
>=< x
2
> < x >
2
.
Mai nti vom ar ata ca att media lui x ct si a lui p sunt zero. Pentru
media lui x avem:
< x >=
_

x[
n
(x)]
2
dx .
106
Aceasta integral a se anuleaz a datorit a imparitat tii expresiei de integrat,
care este manifest a . Rezulta deci ca :
< x >= 0 . (129)
Aceleasi argumente sunt corecte pentru media lui p , dac a efectuam
calculul n spat iul impulsurilor, respectiv cu ajutorul funct iilor obt inute n
problema 1 . Este sucient s a vedem ca forma funt ional a este aceasi (se
schimb a doar simbolul). Deci:
< p >= 0 . (130)
S a calcul am acum media lui x
2
. Vom folosi teorema virialului
9
. Ob-
servam mai nti ca :
< V >=
1
2
m
2
< x
2
> .
Prin urmare este posibil a relat ionarea mediei lui x
2
direct cu media potent ialului
n acest caz (si deci folosirea teoremei virialului).
< x
2
>=
2
m
2
< V > . (131)
Avem nevoie deasemenea de media energiei totale :
< H >=< T > + < V > ,
pentru care din nou se poate folosi teorema virialului ( pentru n = 2 ) :
< H >= 2 < V > . (132)
Astfel, se obt ine:
< x
2
>=
< H >
m
2
=
h(n +
1
2
)
m
2
(133)
9
Amintim ca teorema virialului n mecanica cuantica arma ca :
2 < T >=< r V (r) > .
Pentru un potent ial de forma V = x
n
se satisface:
2 < T >= n < V > ,
unde T reprezinta energia cinetica si V este energia potent iala .
107
< x
2
>=
h
m
(n +
1
2
) . (134)
Similar, media lui p
2
se poate calcula explicit:
< p
2
>= 2m <
p
2
2m
>= 2m < T >= m < H >= mh(n +
1
2
) . (135)
Cu (133) si (135) avem:
< (p)
2
(x)
2
>= (n +
1
2
)
2
h
2
. (136)
Pe baza acestui rezultat ajungem la concluzia ca n st arile stat ionare ale
OA, care practic nu au fost folosite n mod direct, relat ia de incertitudine
Heisenberg se satisface si are valoarea minima pentru starea fundamentala
n = 0.
Problema 5.4
Sa se obt ina elementele de matrice ale operatorilor a, a

, x si p.
S a gasim mai nti elementele de matrice pentru operatorii de creat ie
si anihilare, care sunt de mult ajutor pentru a obt ine elemente de matrice
pentru restul operatorilor.
Vom folosi relat iile (65) si (66), care duc la:
< m [ a [ n >=

n < m [ n 1 >=

n
m,n1
. (137)

In mod similar pentru operatorul de creat ie avem rezultatul:

< m [ a

[ n >=

n + 1 < m [ n + 1 >=

n + 1
m,n+1
. (138)
S a trecem acum la calculul elementelor de matrice ale operatorului de
pozit ie. Pentru al efectua , s a exprim am operatorul de posit ie n funct ie
de operatorii de creat ie si anihilare. Folosind denit iile (39) si (40) , se
demonstreaza imediat ca operatorul de posit ie este dat de :
x =

h
2m
(a +a

) . (139)
108
Folosind acest rezultat, elementele de matrice ale operatorului x pot
calculate n maniera imediat a :
< m [ x [ n > = < m [

h
2m
(a +a

) [ n >
=

h
2m
[

n
m,n1
+

n + 1
m,n+1
] . (140)
Urmnd acelasi procedeu putem calcula elementele de matrice ale opera-
torului impuls, considernd ca p este dat n funct ie de operatorii de creat ie
si anihilare n forma :
p = i

mh
2
(a

a) , (141)
ceea ce ne conduce la:
< m [ p [ n >= i

mh
2
[

n + 1
m,n+1

n
m,n1
] . (142)
Se poate vedea usurint a cu care se pot face calculele dac a se folosesc
elementele de matrice ale operatorilor de creat ie si anihilare. Finalizam cu o
observat ie n legatur a cu nediagonalitatea elementelor de matrice obt inute.
Aceasta este de asteptat datorit a faptului ca reprezentarea folosita este cea
a operatorului de num ar si nici unul dintre cei patru operatori nu comut a
cu el.
Problema 5.5
Sa se gaseasca valorile medii ale lui x
2
si p
2
pentru OA unidimen-
sional si sa se foloseasca acestea pentru calculul valorilor medii (de
asteptare) ale energiei cinetice si celei potent iale. Sa se compare
acest ultim rezultat cu teorema virialului.
Mai nti s a obt inem valoarea medie a lui x
2
. Pentru aceasta recurgem
la expresia (139), care ne conduce la :
x
2
=
h
2m
(a
2
+ (a

)
2
+a

a +aa

) . (143)
Se aminteste ca operatorii de creat ie si anihilare nu comut a ntre ei . Avnd
(143) putem calcula valoarea medie a lui x
2
:
< x
2
> = < n [ x
2
[ n >
109
=
h
2m
[
_
n(n 1)
n,n2
+
_
(n + 1)(n + 2)
n,n+2
+ n
n,n
+ (n + 1)
n,n
] , (144)
ceea ce arat a ca :
< x
2
>=< n [ x
2
[ n >=
h
2m
(2n + 1) . (145)
Pentru calcularea valorii medii a lui p
2
folosim (141) pentru a exprima acest
operator n funct ie de operatorii de creat ie si anihilare:
p
2
=
mh
2
(a
2
+ (a

)
2
aa

a) , (146)
ceea ce ne conduce la:
< p
2
>=< n [ p
2
[ n >=
mh
2
(2n + 1) . (147)
Ultimul rezultat ne d a practic media energiei cinetice :
<

T >=<
p
2
2m
>=
1
2m
< p
2
>=
h
4
(2n + 1) . (148)
Valoarea medie a energiei potent iale este:
<

V >=<
1
2
m
2
x
2
>=
1
2
m
2
< x
2
>=
h
4
(2n + 1) , (149)
unde s-a folosit (145).
Observ am ca aceste valori medii coincid pentru orice n, ceea ce este n
conformitate cu teorema virialului, care ne spune ca pentru un potent ial
cuadratic ca cel de OA, valorile medii ale energiei cinetice si potent iale tre-
buie s a coincid a si deci s a e jumatate din valoarea medie a energiei totale.
110
6. ATOMUL DE HIDROGEN
Introducere

In acest capitol vom studia atomul de hidrogen, rezolvnd ecuat ia Schr odinger
independenta de timp cu un potent ial produs de dou a particule nc arcate
electric cum este cazul electronului si protonului, cu Laplaceanul n coordo-
nate sferice. Din punct de vedere matematic, se va folosi metoda separarii
de variabile, dnd o interpretare zic a funct iei de und a ca solut ie a ecuat iei
Schr odinger pentru acest caz important, odat a cu interpretarea numerelor
cuantice si a densitat ilor de probabilitate.
Scala spat iala foarte mic a a atomului de hidrogen intr a n domeniul de apli-
cabilitate al mecanicii cuantice, pentru care fenomenele atomice au fost
o arie de vericare si interpretare a rezultatelor nc a de la bun nceput.
Cum mecanica cuantica d a , ntre altele, relat ii ntre m arimile observabile si
cum principiul de incertitudine modic a radical denit ia teoretic a a unei
observabile este important s a nt elegem n mod ct mai clar not iunea
cuantica de observabil a n cmpul atomic. De acord cu principiul de in-
certitudine, pozit ia si impulsul unei particule nu se pot m asura simultan
sub o anumit a precizie impusa de comutatorii cuantici. De fapt, m arimile
asupra carora mecanica cuantica d a rezultate si pe care le relat ioneaz a
sunt ntotdeauna probabilitat i.

In loc de a arma, de exemplu, ca raza
orbitei electronului ntr-o stare fundamentala a atomului de hidrogen este
ntotdeauna 5.3 10
11
m, mecanica cuantica arma ca aceasta este doar
raza medie; dac a efectuam un experiment adecuat, vom obt ine exact ca
n cazul experimentelor cu detectori macroscopici pe probe macroscopice
diferite valori aleatorii dar a caror medie va 5.3 10
11
m. Asadar, din
punctul de vedere al erorilor experimentale nu exista nici o diferent a fat a de
zica clasic a .
Dup a cum se stie, pentru calculul valorilor medii n mecanica cuantica
este necesara o funct ie de unda corespunzatoare . Desi nu are o inter-
pretare zic a direct a , modulul p atrat [ [
2
calculat ntr-un punct arbitrar
din spat iu si la un moment dat este proport ional cu probabilitatea de a
gasi particula ntr-o vecin atate innitezimala a acelui punct acel loc si la
momentul dat. Scopul mecanicii cuantice este determinarea lui pentru o
microparticula n diferite condit ii experimentale.

Inainte de a trece la calculul efectiv al lui pentru cazul electronului

hidrogenic, trebuie s a stabilim unele rechizite generale (care trebuie s a se
111
respecte n orice situat ie).

In primul rnd, pentru ca [ [
2
este proport ional
cu probabilitatea P de a gasi particula descrisa prin , integrala [ [
2
pe
tot spat iul trebuie s a e nit a , pentru ca ntr-adevar particula s a poata
localizata . Deasemenea, dac a
_

[ [
2
dV = 0 (1)
particula nu exista , iar dac a integrala este nu putem avea semnicat ie
zic a ; [ [
2
nu poate negativa sau complexa din simple motive matemat-
ice, astfel ca unica posibilitate r amne ca integrala s a e nit a pentru a avea
o descriere acceptabil a a unei particule reale.

In general, este convenabil de
a identica [ [
2
cu probabilitatea P de a gasi particula descrisa de catre
si nu doar simpla proport ionalitate cu P. Pentru ca [ [
2
s a e egala cu
P se impune
_

[ [
2
dV = 1 , (2)
pentru ca
_

PdV = 1 (3)
este armat ia matematic a a faptului ca particula exist antr-un loc din spat iu
la orice moment. O funct ie care respecta ec. 2 se spune ca este normalizata .
Pe lng a aceast a condit ie fundamentala , trebuie s a aib a o valoare unic a ,
pentru ca P are o singura valoare ntr-un loc si la un moment determinat. O
alta condit ie pe care trebuie s a o satisfaca este ca att ea ct si derivatele
sale part iale

x
,

y
,

z
trebuie s a e continue n orice punct arbitrar.
Ecuat ia Schr odinger este considerata ecuat ia fundamentala a mecanicii
cuantice n acelasi sens n care legea fort ei este ecuat ia fundamentala a
mecanicii newtoniene cu deosebirea importanta ca este o ecuat ie de unda
pentru .
Odat a ce energia potent iala este cunoscuta , se poate rezolva ecuat ia
Schr odinger pentru funct ia de unda a particulei, a carei densitate de
probabilitate [ [
2
se poate determina pentru x, y, z, t.

In multe situat ii,
energia potent iala a unei particule nu depinde explicit de timp; fort ele care
act ioneaz a asupra ei se schimb a n funct ie numai de posit ia particulei.

In
aceste condit ii, ecuat ia Schr odinger se poate simplica eliminnd tot ce se
refera la t. S a not am ca se poate scrie funct ia de unda unidimensional a a
unei particule libere n forma
(x, t) = Ae
(i/h)(Etpx)
112
= Ae
(iE/h)t
e
(ip/h)x
= (x)e
(iE/h)t
. (4)
(x, t) este produsul ntre o funct ie dependenta de timp e
(iE/h)t
si una
stat ionar a , dependenta numai de pozit ie (x).

In cazul general ns a , ecuat ia Schr odinger pentru o stare stat ionar a se

poate rezolva numai pentru anumite valori ale energiei E. Nu este vorba de
dicultat i matematice, ci de un aspect fundamental. A rezolva ecuat ia
Schr odinger pentru un sistem dat nseamna a obt ine o funct ie de unda
care nu numai ca satisface ecuat ia si condit iile de frontier a impuse, ci este o
funct ie de unda acceptabil a , respectiv, funct ia si derivata sa s a e continue,
nite si univoce. Astfel, cuantizarea energiei apare n mecanica ondulatorie
ca un element teoretic natural, iar n practic a ca un fenomen universal,
caracteristic tuturor sistemelor microscopice stabile .
Ecuat ia Schrodinger pentru atomul de hidrogen

In continuare, vom aplica ecuat ia Schr odinger atomului de hidrogen, despre

care se stia pe baza experimentelor Rutherford ca este format dintr-un pro-
ton, particula cu sarcina electric a +e si un electron de sarcina -e si care ind
de 1836 de ori mai usor dect protonul este cu mult mai mobil.
Daca interact iuneantre dou a particule este de tipul u(r) = u([ r
1
r
2
[),
problema de miscare se reduce att clasic ct si cuantic la miscarea unei
singure particule n cmpul de simetrie sferica .

Intr-adevar Lagrangeanul:
L =
1
2
m
1

r
2
1
+
1
2
m
2

r
2
2
u([ r
1
r
2
[) (5)
se transforma folosind:
r = r
1
r
2
(6)
si

R =
m
1
r
1
+m
2
r
2
m
1
+m
2
, (7)
n Lagrangeanul:
L =
1
2
M

R
2
+
1
2

r
2
u(r) , (8)
unde
M = m
1
+m
2
(9)
113
si
=
m
1
m
2
m
1
+m
2
. (10)
Pe de alta parte, introducerea impulsului se face cu formulele Lagrange

P =
L

R
= M

R (11)
si
p =
L

r
= m

r , (12)
ceea ce permite scrierea funct iei Hamilton clasice
H =
P
2
2M
+
p
2
2m
+u(r) . (13)
Astfel, se poate obt ine operatorul hamiltonian pentru problema core-
spunzatoare cuantica cu comutatori de tipul
[P
i
, P
k
] = ih
ik
(14)
si
[p
i
, p
k
] = ih
ik
. (15)
Acesti comutatori implic a un operator Hamiltonian de forma

H =
h
2
2M

2
R

h
2
2m

2
r
+u(r) , (16)
care este fundamental pentru studiul atomului de hidrogen cu ajutorul ecuat iei
Schr odinger n forma stat ionar a

H = E , (17)
ceea ce presupune ca nu se iau n considerare efecte relativiste (viteze apro-
priate de cele ale luminii n vid).
Energia potent iala u(r) este cea electrostatic a
u =
e
2
4
0
r
(18)
Exist a dou a posibilit at i: prima, de a exprima u n funct ie de coordo-
natele carteziene x, y, z substituind r prin
_
x
2
+y
2
+z
2
, a doua, de a ex-
prima ecuat ia Schr odinger n funct ie de coordonatele polare sferice r, , .
114

In virtutea simetriei sferice a situat iei zice, vom trata ultimul caz pentru
ca problema matematic a se simplica considerabil.
Prin urmare, n coordonate polare sferice, ecuat ia Schr odinger este
1
r
2

r
_
r
2

r
_
+
1
r
2
sin

_
sin

_
+
1
r
2
sin
2

2
+
2m
h
2
(E u) = 0
(19)
Substituind (18) si multiplicnd toata ecuat ia cu r
2
sin
2
, se obt ine
sin
2

r
_
r
2

r
_
+sin

_
sin

_
+

2
+
2mr
2
sin
2

h
2
_
e
2
4
0
r
+E
_
= 0 .
(20)
Aceasta ecuat ie este ecuat ia diferent iala cu derivate part iale pentru funct ia
de unda (r, , ) a electronului n atomul de hidrogen.

Impreuna cu diferitele
condit ii pe care (r, , ) trebuie s a le ndeplineasca [de exemplu, (r, , )
trebuie s a aib a o valoare unic a pentru ecare punct spat ial (r, , )], aceast a
ecuat ie specic a de maniera complet a comportamentul electronului hidro-
genic. Pentru a vedea care este acest comportament, vom rezolva ec. 20
pentru (r, , ) si vom interpreta rezultatele obt inute.
Separarea de variabile n coordonate sferice
Ceea ce este cu adevarat util n scrierea ecuat iei Schr odinger n coordonate
sferice pentru atomul de hidrogen const a n faptul ca astfel se poate re-
aliza usor separarea n trei ecuat ii independente, ecare unidimensional a .
Procedeul de separare este de a cauta solut iile pentru care funct ia de unda
(r, , ) are forma unui produs de trei funct ii, ecare ntr-una din cele trei
variabile sferice: R(r), care depinde numai de r; () care depinde numai de
; si () care depinde numai de si este practic analog separarii ecuat iei
Laplace. Deci
(r, , ) = R(r)()() . (21)
Funct ia R(r) descrie variat ia funct iei de unda a electronului de-a lungul
razei vectoare dinspre nucleu, cu si constante. Variat ia lui cu unghiul
zenital de-a lungul unui meridian al unei sfere centrat a n nucleu este
descrisa numai de catre funct ia () pentru r si constante.

In sfrsit,
funct ia () descrie cum variaz a cu unghiul azimutal de-a lungul unei
paralele a unei sfere centrat a n nucleu, n condit iile n care r si sunt
ment inute constante.
115
Folosind = R, vedem ca

r
=
dR
dr
, (22)

= R
d
d
, (23)

= R
d
d
. (24)
Evident, acelasi tip de formule se ment ine pentru derivatele de ordin superior
nemixte. Subtituindu-le n ec. 20, dupa mp art irea cu R se obt ine
sin
2

R
d
dr
_
r
2
dR
dr
_
+
sin

d
d
_
sin
d
d
_
+
1

d
2

d
2
+
2mr
2
sin
2

h
2
_
e
2
4
0
r
+E
_
= 0 .
(25)
Al treilea termen al acestei ecuat ii este funct ie numai de unghiul , n timp
ce ceilalt i doi sunt funct ii de r si . Rescriem ecuat ia anterioar a n forma
sin
2

r
_
r
2
R
r
_
+
sin

_
sin

_
+
2mr
2
sin
2

h
2
_
e
2
4
0
r
+E
_
=
1

2
.
(26)
Aceasta ecuat ie poate corect a numai dac a cei doi membri sunt egali cu
aceeasi constanta , pentru ca sunt funct ii de variabile diferite. Este conven-
abil s a not am aceast a constanta cu m
2
l
. Ecuat ia diferent iala pentru funct ia
este

2
= m
2
l
. (27)
Daca se subtituie m
2
l
n partea dreapta a ec. 26 si se divide ecuat ia rezultanta
cu sin
2
, dupa o regrupare a termenilor, se obt ine
1
R
d
dr
_
r
2
dR
dr
_
+
2mr
2
h
2
_
e
2
4
0
r
+E
_
=
m
2
l
sin
2

1
sin
d
d
_
sin
d
d
_
.
(28)

Inca odat a se prezinta o ecuat ie n care apar variabile diferite n ecare

membru, ceea ce oblig a la egalarea ambilor cu aceeasi constanta . Din
motive care se vor vedea mai trziu, vom nota aceast a constanta prin l(l +1).
Ecuat iile pentru funct iile () si R(r) sunt
m
2
l
sin
2

1
sin
d
d
_
sin
d
d
_
= l(l + 1) (29)
116
si
1
R
d
dr
_
r
2
dR
dr
_
+
2mr
2
h
2
_
e
2
4
0
r
+E
_
= l(l + 1) . (30)
Ecuat iile 27, 29 si 30 se scriu n mod normal n forma
d
2

d
2
+m
2
l
= 0 , (31)
1
sin
d
d
_
sin
d
d
_
+
_
l(l + 1)
m
2
l
sin
2

_
= 0 , (32)
1
r
2
d
dr
_
r
2
dR
dr
_
+
_
2m
h
2
_
e
2
4
0
r
+E
_

l(l + 1)
r
2
_
R = 0 . (33)
Fiecare dintre aceste ecuat ii este o ecuat ie diferent iala ordinara pentru
o funct ie de o singura variabil a .

In felul acesta s-a reusit simplicarea
ecuat iei Schr odinger pentru atomul de hidrogen care, init ial, era o ecuat ie
diferent iala part iala pentru o funct ie de trei variabile.
Interpretarea constantelor de separare: numere cuan-
tice
Solut ia pentru partea azimutala
Ec. 31 se rezolva usor pentru a gasi urmatoarea solut ie
() = A

e
im
l

, (34)
unde A

este constanta de integrare. Una dintre condit iile stabilite mai

nainte pe care trebuie s a le ndeplineasca o funct ie de unda (si prin urmare
deasemenea , care este o componenta a funct iei complete ) este s a aib a
o valoare unic a pentru ecare punct din spat iu far a except ie. De exemplu,
se observ a ca si + 2 se identic a n acelasi plan meridian. De aceea,
trebuie ca () = (+2), adic a Ae
im
l

= Ae
im
l
(+2)
. Aceasta se poate
ndeplini numai cnd m
l
este 0 sau un num ar ntreg pozitiv sau negativ
(1, 2, 3, ...). Acest num ar m
l
se cunoaste ca num arul cuantic magnetic
al atomului de hidrogen si este relat ionat cu direct ia momentului cinetic
L pentru ca s-a putut asociat cu efectele cmpurilor magnetice axiale
asupra electronului. Numarul cuantic magnetic m
l
este determinat de catre
117
num arul cuantic orbital l, care la rndul s au determina modulul momentului
cinetic al electronului.
Interpretarea num arului cuantic orbital l nu este nici ea far a unele prob-
leme. S a examinam ec. 33, care corespunde p art ii radiale R(r) a funct iei
de unda . Aceasta ecuat ie este relat ionat a numai cu aspectul radial al
misc arii electronilor, adic a , cu apropierea si dep artarea de nucleu (pentru
elipse); totusi, este prezenta si energia totala a electronului E. Aceasta en-
ergie include energia cinetic a a electronului n miscare orbital a care nu are
nimic de-a face cu miscarea radial a . Aceasta contradict ie se poate elimina
cu urmatorul rat ionament: energia cinetic a T a electronului are dou a p art i:
T
radial
datorat a misc arii de apropiere si dep artare de nucleu, si T
orbital
da-
torat a misc arii n jurul nucleului. Energia potent iala V a electronului este
energia electrostatic a . Prin urmare, energia sa totala este
E = T
radial
+T
orbital

e
2
4
0
r
. (35)
Substituind aceast a expresie a lui E n ec. 33 obt inem, dupa o regrupare a
termenilor,
1
r
2
d
dr
_
r
2
dR
dr
_
+
2m
h
2
_
T
radial
+T
orbital

h
2
l(l + 1)
2mr
2
_
R = 0 . (36)
Daca ultimii doi termeni din paranteze se anuleaz antre ei, obt inem o ecuat ie
diferent iala pentru miscarea pur radial a . Impunem deci condit ia
T
orbital
=
h
2
l(l + 1)
2mr
2
. (37)
Energia cinetic a orbital a a electronului este ns a
T
orbital
=
1
2
mv
2
orbital
(38)
si cum momentul cinetic L al electronului este
L = mv
orbital
r , (39)
putem exprima energia cinetic a orbital a n forma
T
orbital
=
L
2
2mr
2
(40)
118
De aceea avem
L
2
2mr
2
=
h
2
l(l + 1)
2mr
2
(41)
si deci
L =
_
l(l + 1) h . (42)
Interpretarea acestui rezultat este ca , ntruct num arul cuantic orbital l
este limitat la valorile l = 0, 1, 2, ..., (n 1), electronul poate avea numai
momentele cinetice L care se specic a prin intermediul ec. 42. Ca si n cazul
energiei totale E, momentul cinetic se conserv a si este cuantizat, iar unitatea
sa naturala de m asura n mecanica cuantica este h = h/2 = 1.054 10
34
J.s.

In miscarea planetara macroscopica , num arul cuantic care descrie mo-

mentul unghiular este att de mare ca separarea n st ari discrete ale momen-
tului cinetic nu se poate observa experimental. De exemplu, un electron al
carui num ar cuantic orbital este 2, are un moment cinetic L = 2.6 10
34
J.s., n timp ce momentul cinetic al planetei noastre este 2.7 10
40
J.s.!
Se obisnuieste s a se noteze st arile de moment cinetic cu litera s pentru
l = 0, cu p pentru l = 1, d pentru l = 2, etc. Acest cod alfabetic provine din
clasicarea empirica a spectrelor n asa numitele serii principala , difuza si
fundamentala , care este anterioar a mecanicii cuantice.
Combinarea num arului cuantic total cu litera corespunzatoare momen-
tului cinetic este o alta notat ie frecvent folosita pentru st arile atomice. De
exemplu, o stare n care n = 2, l = 0 este o stare 2s, iar una n care n = 4,
l = 2 este o stare 4d.
Pe de alta parte, pentru interpretarea num arului cuantic magnetic, vom
t ine cont ca la fel ca pentru impulsul lineal, momentul cinetic este un vector
si deci pentru al descrie se necesit a specicarea direct iei, sensului si modu-
lului s au. Vectorul L este perpendicular planului n care are loc miscarea
de rotat ie si direct ia si sensul s au sunt date de regula minii drepte (de pro-
dus vectorial): degetul mare are direct ia si sensul lui L cnd celelalte patru
degete sunt n direct ia de rotat ie.
Dar ce semnicat ie se poate da unei direct ii si sens n spat iul limitat
al unui atom de hidrogen ? R aspunsul este simplu dac a ne gndim ca un
electron care gireaz an jurul unui nucleu reprezinta un circuit minuscul, care
ca dipol magnetic prezinta un cmp magnetic corespunzator.

In consecint a ,
un electron atomic cu moment cinetic interact ioneaz a cu un cmp magnetic
extern B. Numarul cuantic magnetic m
l
specic a direct ia lui L, determinata
119
de componenta lui Ln direct ia cmpului. Acest fenomen se cunoaste n mod
comun drept cuantizare spat iala .
Daca alegem direct ia cmpului magnetic ca axa z, componenta lui L n
aceast a direct ie este
L
z
= m
l
h . (43)
Valorile posibile ale lui m
l
pentru o valoare dat a a lui l, merg de la +l pn a la
l, trecnd prin 0, astfel ca orientarile posibile ale vectorului moment cinetic
L ntr-un cmp magnetic sunt 2l + 1. Cnd l = 0, L
z
poate avea numai
valoarea zero; cnd l = 1, L
z
poate h, 0, sau h; cnd l = 2, L
z
ia numai
una dintre valorile 2 h, h, 0, h, sau 2 h, si asa mai departe. Ment ion am ca
L nu poate exact alineat (paralel sau antiparalel) cu B, pentru ca L
z
este
ntotdeauna mai mic dect modulul
_
l(l + 1) h momentului unghiular total.
Cuantizarea spat iala a momentului cinetic orbital al atomului de hidro-
gen se arat a n g. 6.1.
Fig. 6.1: Cuantizarea spat iala a momentului cinetic pentru stari l = 2, L =

6 h.
Trebuie s a consideram electronul caracterizat de catre un anumit m
l
ca
avnd o orientare determinata a momentului s au cinetic L fat a de un cmp
magnetic extern n cazul n care acesta se aplic a .

In absent a cmpului magnetic extern, direct ia axei z este complet arbi-

trar a . De aceea, componenta lui L n orice direct ie pe care o alegem este
120
m
l
h; cmpul magnetic extern ofera o direct ie de referint a privilegiata din
punct de vedere experimental.
Dece este cuantizata numai componenta lui L ? R aspunsul se relat ioneaz a
cu faptul ca L nu poate direct ionat de maniera arbitrara ; ntotdeauna
descrie un con centrat pe axa de cuantizare n asa fel nct proiect ia sa L
z
este m
l
h. Motivul pentru care se produce acest fenomen este principiul de
incertitudine: dac a L ar x n spat iu, n asa fel nct L
x
, L
y
si L
z
ar avea
valori bine denite, electronul ar connat ntr-un plan bine denit. De ex-
emplu, dac a L ar xat de-a lungul direct iei z, electronul ar avea tendint a
de a se ment ine n planul xy (g. 6.2a).
Fig. 6.2: Principiul de incertitudine interzice o direct ie xa n spat iu a
momentului cinetic.
Acest lucru poate s a aib a loc numai n situat ia n care componenta p
z
a
impulsului electronului n direct ia z este innit de incert a , ceea ce desigur
este imposibil dac a face parte din atomul de hidrogen. Totusi, cum n real-
itate numai o componenta L
z
a lui L mpreuna cu L
2
au valori denite si
[ L [>[ L
z
[, electronul nu este limitat la un plan unic (g. 6.2b), iar dac a
ar asa, ar exista o incertitudine n coordonata z a electronului. Direct ia
lui L se schimb a n mod constant (g. 6.3), astfel ca valorile medii ale lui
L
x
si L
y
sunt 0, desi L
z
are ntotdeauna valoarea m
l
h.
121
Fig. 6.3: Vectorul moment cinetic prezint a o precesie constant a n jurul axei z.
Solut ia pentru trebuie s a satisfaca deasemenea condit ia de normalizare,
care este dat a de catre ec. 2. Deci pentru avem
_
2
0
[ [
2
d = 1 (44)
si substituind se obt ine
_
2
0
A
2

d = 1 . (45)
Astfel A

= 1/

2 si deci normalizata este dat a de

() =
1

2
e
im
l

. (46)
Solut ia pentru partea polara
Ecuat ia diferent iala pentru partea polar a () are o solut ie mai complicat a
ind dat a de polinoamele Legendre asociate
P
m
l
l
(x) = (1)
m
l
(1x
2
)
m
l
/2
d
m
l
dx
m
l
P
l
(x) = (1)
m
l
(1 x
2
)
m
l
/2
2
l
l!
d
m
l
+l
dx
m
l
+l
(x
2
1)
l
.
(47)
122
Aceste funct ii satisfac urmatoarea relat ie de ortogonalitate
_
1
1
[P
m
l
l
(cos)]
2
dcos =
2
2l + 1
(l +m
l
)!
(l m
l
)!
. (48)

In cazul mecanicii cuantice, () este dat a de polinoamele Legendre nor-

malizate, respectiv, dac a
() = A

P
m
l
l
(cos) , (49)
atunci condit ia de normalizare este dat a de
_
1
1
A
2

[P
m
l
l
(cos)]
2
dcos = 1 . (50)
Prin urmare constanta de normalizare pentru partea polar a este
A

2l + 1
2
(l m
l
)!
(l +m
l
)!
(51)
si prin urmare, funct ia () deja normalizata este
() =

2l + 1
2
(l m
l
)!
(l +m
l
)!
P
m
l
l
(cos) (52)
Pentru obiectivele noastre, cea mai importanta proprietate a acestor
funct ii este ca , asa cum s-a ment ionat deja, exista numai cnd constanta l
este un num ar ntreg egal sau mai mare dect [ m
l
[, care este valoarea ab-
solut a a lui m
l
. Aceasta condit ie se poate scrie sub forma setului de valori
disponibile pentru m
l
m
l
= 0, 1, 2, ..., l . (53)
Unicarea part ilor azimutala si polara : armonicele sferice
Solut iile pentru p art ile azimutal a si polar a se pot uni pentru a forma armon-
icele sferice, care depind de si si contribuie la simplicarea manipularilor
algebrice ale funct iei de unda complet a (r, , ). Armonicele sferice se in-
troduc n felul urmator:
Y
m
l
l
(, ) = (1)
m
l

2l + 1
4
(l m
l
)!
(l +m
l
)!
P
m
l
l
(cos)e
im
l

. (54)
Factorul suplimentar (1)
m
l
nu produce nici o problema pentru ca ec.
Schr odinger este linear a si homogena si este convenabil pentru studiul del
momentului cinetic. Se cunoaste ca factorul de faza Condon-Shortley, efectul
s au ind de a introduce o alternant a a semnelor .
123
Solut ia pentru partea radiala
Solut ia pentru partea radial a R(r) a funct iei de unda a atomului de hidro-
gen este ceva mai complicat a si aici este unde apar diferent e mai mari fat a
de ecuat ia Laplace n electrostatic a . Rezultatul nal se exprim a n funct ie
de polinoamele asociate Laguerre (Schr odinger 1926). Ecuat ia radial a se
poate rezolva n forma analitic a exacta numai cnd E este pozitiv sau pen-
tru una din urmatoarele valori negative E
n
(n care caz electronul este legat
atomului)
E
n
=
me
4
32
2

2
0
h
2
_
1
n
2
_
, (55)
unde n este un num ar ntreg numit num arul cuantic principal si descrie
cuantizarea energiei electronului n atomul de hidrogen. Aceast spectru
discret a fost obt inut pentru prima dat a de catre Bohr cu metode empirice
de cuantizare n 1913 si apoi de catre Pauli si respectiv Schr odinger n 1926.
O alta condit ie care trebuie s a e satisfacut a pentru a rezolva ecuat ia
radial a este ca n s a e ntotdeauna mai mare dect l. Valoarea sa minima
este l + 1. Invers, condit ia asupra lui l este
l = 0, 1, 2, ..., (n 1) (56)
Ecuat ia radial a se poate scrie n forma
r
2
d
2
R
dr
2
+ 2r
dR
dr
+
_
2mE
h
2
r
2
+
2me
2
4
0
h
2
r l(l + 1)
_
R = 0 , (57)
Dup a mp art irea cu r
2
, se foloseste substitut ia (r) = rR pentru a elim-
ina termenul n
dR
dr
si a obt ine forma standard a ec. Schr odinger radiale cu
potent ial efectiv U(r) = const/r +l(l +1)/r
2
(potent ial electrostatic plus
bariera centrifugala ). Aceasta procedura se aplic a numai pentru a discuta
o nou a condit ie obligatorie de frontier a , obti nerea spectrului ind prin in-
termediul ecuat iei pentru R. Diferent a ntre o ec. Schr odinger radial a si
una n toata linia real a este ca o condit ie de frontier a suplimentar a trebuie
impusa n origine (r = 0). Potent ialul coulombian apart ine unei clase de
potent iale care se numesc slab singulare, pentru care lim
r0
= U(r)r
2
= 0.
Se ncearc a solut ii de tipul r

, ceea ce implic a ( 1) = l(l + 1) cu

solut iile
1
= l + 1 si
2
= l, exact ca n cazul electrostaticii. Solut ia
negativa se elimin a n cazul l ,= 0 pentru ca duce la divergent a integralei de
normalizare si deasemenea nu respecta normalizarea la funct ia deltan cazul
124
spectrului continuu, iar cazul
2
= 0 se elimin a din condit ia de nitudine a
energiei cinetice medii.Concluzia nal a este ca (0) = 0 pentru orice l.
Revenind la analiza ecuat iei pentru funct ia radial a R, se pune mai nti
problema adimensionalizarii ecuat iei. Aceasta se face observnd ca se poate
forma o singura scal a de spat iu si timp din combinat ii ale celor trei constante
zice care intr a n aceast a problema respectiv e
2
, m si h. Acestea sunt raza
Bohr a
0
= h
2
/me
2
= 0.529 10
8
cm. si t
0
= h
3
/me
4
= 0.24210
16
sec.,
care se numesc unit at i atomice. Folosind aceste unit at i obt inem
d
2
R
dr
2
+
2
r
dR
dr
+
_
2E +
2
r

l(l + 1)
r
2
_
R = 0 , (58)
unde ne intereseaz a spectrul discret (E < 0). Cu notat iile n = 1/

E si
= 2r/n se ajunge la:
d
2
R
d
2
+
2

dR
d
+
_
n

1
4

l(l + 1)

2
_
R = 0 . (59)
Pentru , ecuat ia se reduce la
d
2
R
d
2
=
R
4
cu solut ii R e
/2
. Se
accept a pe baza condit iei de normalizare numai exponent iala atenuat a . Pe
de alta parte asimptotica de zero, asa cum am comentat deja, este R
l
.
Prin urmare, putem substitui R printr-un produs de trei funct ii radiale
R =
l
e
/2
F(), dintre care primele dou a sunt p art ile asimptotice, iar a
treia este funct ia radial a n regiunea intermediara , care ne intereseaz a cel
mai mult pentru ca ne d a spectrul energetic. Ecuat ia pentru F este

d
2
F
d
2
+ (2l + 2 )
dF
d
+ (n l 1)F = 0 . (60)
care este un caz particular de ecuat ie hipergeometrica conuenta n care cei
doi parametri hipergeometrici depind de n, l si care se poate identica cu
ecuat ia pentru polinoamele Laguerre asociate L
2l+1
n+l
() n zica matematic a
. Astfel, forma normalizata a lui R este:
R
nl
(r) =
2
n
2

(n l 1)!
2n[(n +l)!]
3
e
/2

l
L
2l+1
n+l
() , (61)
unde s-a folosit condit ia de normalizare a polinoamelor Laguerre:
_

0
e

2l
[L
2l+1
n+l
()]
2

2
d =
2n[(n +l)!]
3
(n l 1)!
. (62)
125
Avem deci solut iile ec areia dintre ecuat iile care depind numai de o
singura variabil a si prin urmare putem construi funct ia de unda pentru
ecare stare electronic a n atomul de hidrogen, respectiv dac a (r, , ) =
R(r)()(), atunci funct ia de unda complet a este
(r, , ) = ^
H
(r)
l
e
r/2
L
2l+1
n+l
(r)P
m
l
l
(cos)e
im
l

, (63)
unde ^
H
=
2
n
2
_
2l+1
4
(lm
l
)!
(l+m
l
)!
(nl1)!
[(n+l)!]
3
si = 2/na
0
.
Utiliznd armonicele sferice, solut ia se scrie n felul urmator
(r, , ) =
2
n
2

(n l 1)!
[(n +l)!]
3
(r)
l
e
r/2
L
2l+1
n+l
(r)Y
m
l
l
(, ) . (64)
Aceasta formul a se poate considera rezultatul matematic nal pentru
solut ia ec. Schr odinger n cazul atomului de hidrogen pentru oricare stare
stat ionar a a electronului s au.

Intr-adevar, se pot vedea n mod explicit att
dependent a asimptotica ct si cele dou a seturi ortogonale complete, poli-
noamele Laguerre asociate si respectiv armonicele sferice, corespunzatoare
acestei ecuat ii lineare cu derivate part iale de ordinul doi. Coordonatele
parabolice [ = r(1 cos ), = r(1 +cos ), = ], sunt un alt set de vari-
abile n care ec. Schr odinger pentru atomul de hidrogen este usor de separat
(E. Schr odinger, Ann. Physik 80, 437, 1926; P.S. Epstein, Phys. Rev. 28,
695, 1926; I. Waller, Zf. Physik 38, 635, 1926). Solut ia nal a se exprim a
ca produsul unor factori de natura asimptotica, armonice azimutale si dou a
seturi de polinoame Laguerre asociate n , respectiv . Spectrul energetic
(1/n
2
) si degenerarea (n
2
) evident nu se modic a.
Densitatea de probabilitate electronica

In modelul lui Bohr al atomului de hidrogen, electronul se roteste n jurul

nucleului pe traiectorii circulare sau eliptice. Daca se realizeaz a un exper-
iment adecuat, s-ar putea vedea ca electronul ar ntotdeauna situat n
limitele expeimentale la o distant a fat a de nucleu r = n
2
a
0
(unde n este
num arul cuantic care numeroteaza orbita si a
0
= 0.53

A este raza orbitei
celei mai apropiate de nucleu, cunoscuta ca raza Bohr) si n planul ecuatorial
= 90
o
, n timp ce unghiul azimutal poate varia n timp.
Teoria cuantica a atomului de hidrogen modic a concluziile modelului
lui Bohr n dou a aspecte importante.

In primul rnd, nu se pot da valori
126
exacte pentru r, , , ci numai probabilitat i relative de a gasi electronul ntr-
o zon a innitezimala dat a a spat iului. Aceasta imprecizie este, desigur, o
consecint a a naturii ondulatorii a electronului.

In al doilea rnd, nu se poate
gndi ca electronul se misc a n jurul nucleului n sensul convent ional clasic,
pentru ca densitatea de probabilitate [ [
2
nu depinde de timp si poate
varia considerabil n funct ie de zona innitezimala unde se calculeaz a .
Funct ia de unda a electronului n atomul de hidrogen este = R
unde R = R
nl
(r) descrie cum se schimb a cu r cnd numerele cuantice
orbital si total au valorile n si l; =
lm
l
() descrie la rndul lui variat ia
lui cu cnd numerele cuantice magnetic si orbital au valorile l si m
l
; n
sfrsit, =
m
l
() d a schimbarea lui cu cnd num arul cuantic magnetic
are valoarea m
l
. Densitatea de probabilitate [ [
2
se poate scrie
[ [
2
=[ R [
2
[ [
2
[ [
2
. (65)
Densitatea de probabilitate [ [
2
, care m asoar a posibilitatea de a gasi elec-
tronul la un unghi azimutal dat, este o constanta care nu depinde de .
Prin urmare, densitatea de probabilitate electronic a este simetrica fat a de
axa z, independent de starea cuantica magnetic a (atta timp ct nu se
aplic a un cmp magnetic extern), ceea ce face ca electronul s a aib a aceeasi
probabilitate de a se gasi n orice direct ie azimutal a . Partea radial a R a
funct iei de unda , spre deosebire de , nu numai ca variaz a cu r, ci si o face
n mod diferit pentru ecare combinat ie de numere cuantice n si l. Fig. 6.4
arat a grace ale lui Rn funct ie de r pentru st arile 1s, 2s, si 2p ale atomului
de hidrogen. R este maxim n centrul nucleului (r = 0) pentru toate st arile
s, n timp ce este zero n r = 0 pentru toate st arile care au moment cinetic.
2p
1s
2s
5
10
15 r(a )
0
R
nl
( r)
Fig. 6.4: Grace aproximative ale funct iilor radiale R
1s
, R
2s
, R
2p
; (a
0
= 0.53

A).
127
1s
2s
2p
10 15 5
r(a )
0
dP/dr=4r R
2 2
Fig. 6.5: Densitatea de probabilitate de a g asi electronul atomului de hidrogen
ntre r si r +dr fat a de nucleu pentru starile 1s, 2s, 2p.
Densitatea de probabilitate electronic an punctul r, , este proport ional a
cu [ [
2
, dar probabilitatea real a n elementul de volum innitezimal dV
este [ [
2
dV .

In coordonate polare sferice
dV = r
2
sin drdd , (66)
si cum si sunt funct ii normalizate, probabilitatea numerica real a P(r)dr
de a gasi electronul la o distant a fat a de nucleu cuprinsa ntre r si r + dr
este
P(r)dr = r
2
[ R [
2
dr
_

0
[ [
2
sin d
_
2
0
[ [
2
d
= r
2
[ R [
2
dr (67)
P(r) este reprezentatan g. 6.5 pentru aceleasi st ari ale caror funct ii radiale
R apar n g. 6.4; n principiu, curbele sunt foarte diferite. Observ am
imediat ca P(r) nu este maxima n nucleu pentru st arile s, asa cum este R,
avnd maximul la o distant a nit a de acesta. Valoarea cea mai probabila a lui
r pentru un electron 1s este exact a
0
, care este raza Bohr. Totusi, valoarea
128
medie a lui r pentru un electron 1s este 1.5a
0
, ceea ce pare ciudat la prima
vedere, pentru ca nivelele de energie sunt acelesi n mecanica cuantica si
n modelul lui Bohr. Aceasta aparenta discrepant a se elimin a dac a se t ine
cont de faptul ca energia electronului depinde de 1/r si nu direct de r, iar
valoarea medie a lui 1/r pentru un electron 1s este exact 1/a
0
.
Funct ia variaz a cu unghiul polar pentru toate numerele cuantice l si
m
l
, except ie facnd l = m
l
= 0, care sunt st ari s. Densitatea de probabilitate
[ [
2
pentru o stare s este o constanta (1/2), ceea ce nseamna ca , ntruct
[ [
2
este deasemenea constanta , densitatea de probabilitate electronic a
[ [
2
are aceeasi valoare pentru o valoare a lui r dat a , n toate direct iile.

In
alte st ari, electronii au un comportament unghiular care uneori ajunge s a e
foarte complicat. Aceasta se poate vedea n g.6.5, unde se arat a densitat ile
de probabilitate electronic a pentru diferite st ari atomice n funct ie de r si .
(Termenul care se reprezinta este [ [
2
si nu [ [
2
dV ). Deoarece [ [
2
este
independent de , o reprezentare tridimensional a a lui [ [
2
se obt ine prin
rotat ia unei reprezentari particulare n jurul unei axe verticale, ceea ce poate
ar ata ca densitat ile de probabilitate pentru st arile s au simetrie sferica , n
timp ce toate celelalte nu o posed a . Se obt in n acest fel loburi mai mult
sau mai put in pronunt ate, care au forme caracteristice pentru ecare stare
n parte si care n chimie joaca un rol important n determinarea modului
n care interact ioneaz a atomii n interiorul moleculelor.
6N. Nota:
1. E. Schr odinger a obt inut premiul Nobel n 1933 (mpreuna cu Dirac) pen-
tru descoperirea de noi forme productive ale teoriei atomice. Schr odinger
a scris o remarcabila serie de patru articole intitulat a Quantisierung als
Eigenwertproblem [Cuantizarea ca problema de autovalori] (I-IV, prim-
ite la redact ia revistei Annalen der Physik n 27 Ianuarie, 23 Februarie, 10
Mai si 21 Iunie 1926).
6P. Probleme
Problema 6.1 - S a se obt in a formulele pentru orbitele stabile si pentru
nivelele de energie ale electronului n atomul de hidrogen folosind numai
argumente bazate pe lungimea de unda de Broglie asociataelectronului si
valoarea empirica 5.3 10
11
m pentru raza Bohr.
Solut ie: Lungimea de unda a electronului este dat a de =
h
mv
n timp
ce dac a egalam fort a electric a cu fort a centripeta , respectiv
mv
2
r
=
1
4
0
e
2
r
2
129
obt inem ca viteza electronului este dat a de v =
e

4
0
mr
.

In aceste condit ii,

lungimea de unda a electronului este =
h
e
_
4
0
r
m
. Acum, dac a folosim
valoarea 5.310
11
m pentru raza r a orbitei electronice, vedem ca lungimea
de unda a electronului este = 33 10
11
m. Aceasta lungime de unda are
exact aceeasi valoare ca circumferint a orbitei electronului, 2r = 3310
11
m. Dup a cum se poate vedea, orbita electronului n atomul de hidrogen
corespunde astfel unei unde nchis a n ea ns asi (adic a de tip stat ionar).
Acest fapt se poate compara cu vibrat iile unui inel de alam a . Daca lungimile
de unda sunt un submultiplu al circumferint ei sale, inelul ar putea continua
starea sa vibratorie pentru foarte mult timp cu disipare redusa (st ari proprii
de vibrat ie sau unde stat ionare). Daca ns a num arul de lungimi de unda nu
este ntreg se va produce o interferent a negativa pe m asura ce undele se
propaga de-a lungul inelului si vibrat iile vor disparea foarte repede. Astfel,
se poate arma ca un electron se poate roti indenit n jurul nucleului far a a
radia energia de care dispune atta timp ct orbita cont ine un num ar ntreg
de lungimi de unda de Broglie. Cu acestea, avem condit ia de stabilitate
n = 2r
n
,
unde r
n
este raza orbitei care cont ine n lungimi de unda . Substituind ,
avem
nh
e
_
4
0
r
n
m
= 2r
n
,
si deci orbitele stabile ale electronului sunt
r
n
=
n
2
h
2

0
me
2
.
Pentru nivelele de energie, avem E = T +V si prin substituirea energiilor
potent iala si cinetic a obt inem
E =
1
2
mv
2

e
2
4
0
r
,
sau echivalent
E
n
=
e
2
8
0
r
n
.
Substituind valoarea lui r
n
n ultima ecuat ie obt inem
E
n
=
me
4
8
2
0
h
2
_
1
n
2
_
.
130
Problema 6.2 - Teorema lui Unsold spune ca , pentru orice valoare
a num arului cuantic orbital l, densitat ile de probabilitate, sumate peste
toate substarile posibile, de la m
l
= l pn a la m
l
= +l dau o constanta
independenta de unghiurile sau , adic a
+l

m
l
=l
[
lm
l
[
2
[
m
l
[
2
= ct.
Aceasta teorem a arat a ca orice atom sau ion cu substari nchise prezinta
o distribut ie sferic simetrica de sarcina electric a . S a se verice teorema
Unsold pentru l = 0, l = 1 si l = 2.
Solut ie: Avem pentru l = 0,
00
= 1/

2 si
0
= 1/

2, deci vedem
ca
[
0,0
[
2
[
0
[
2
=
1
4
.
Pentru l = 1 avem
+1

m
l
=1
[
lm
l
[
2
[
m
l
[
2
=[
1,1
[
2
[
1
[
2
+ [
1,0
[
2
[
0
[
2
+ [
1,1
[
2
[
1
[
2
.
Pe de alta parte funct iile de unda sunt:
1,1
= (

3/2)sin,
1
=
(1/

2)e
i
,
1,0
= (

6/2)cos,
0
= 1/

2,
1,1
= (

3/2)sin,
1
=
(1/

2)e
i
, care substituite n ecuat ia anterioar a conduc la
+1

m
l
=1
[
lm
l
[
2
[
m
l
[
2
=
3
8
sen
2
+
3
4
cos
2
+
3
8
sen
2
=
3
4
si din nou obt inem o constanta .
Pentru l = 2 avem
+2

m
l
=2
[
lm
l
[
2
[
m
l
[
2
=
[
2,2
[
2
[
2
[
2
[
2,1
[
2
[
1
[
2
+ [
2,0
[
2
[
0
[
2
+ [
2,1
[
2
[
1
[
2
+ [
2,2
[
2
[
2
[
2
si funct iile de unda sunt:
2,2
= (

15/4)sin
2
,
2
= (1/

2)e
2i
,

2,1
= (

15/2)sincos,
1
= (1/

2)e
i
,
2,0
= (

10/4)(3cos
2

131
1),
0
= 1/

2,
2,1
= (

15/2)sincos,
1
= (1/

2)e
i
,
2,2
=
(

15/4)sin
2
,
2
= (1/

2)e
2i
, care substituite n ecuat ia anterioar a dau
+2

m
l
=2
[
lm
l
[
2
[
m
l
[
2
=
5
4
,
ceea ce din nou veric a teorema Unsold.
Problema 6.3 - Probabilitatea de a gasi un electron atomic a carui
funct ie de unda radial a este cea de stare fundamentala R
10
(r) n afara unei
sfere de raz a Bohr a
0
centrat a n nucleu este
_

a
0
[ R
10
(r) [
2
r
2
dr .
S a se calculeze probabilitatea de a gasi electronul n starea fundamentala
atomic a la o distant a de nucleu mai mare de a
0
.
Solut ie: Funct ia de unda radial a care corespunde st arii fundamentale
este
R
10
(r) =
2
a
3/2
0
e
r/a
0
.
Substituind-o n integral a obt inem
_

a
0
[ R(r) [
2
r
2
dr =
4
a
3
0
_

a
0
r
2
e
2r/a
0
dr ,
sau
_

a
0
[ R(r) [
2
r
2
dr =
4
a
3
0
_

a
0
2
r
2
e
2r/a
0

a
2
0
2
re
2r/a
0

a
3
0
4
e
2r/a
0
_

a
0
.
Aceasta ne conduce la:
_

a
0
[ R(r) [
2
r
2
dr =
5
e
2
68% !! ,
care este probabilitatea cerut a n aceast a problema .
132
7. CIOCNIRI CUANTICE
Introducere
Pentru init iere n teoria cuantica de mprastiere ne vom servi de rezultate
deja cunoscute de la mprastierea clasic a n cmpuri centrale si vom pre-
supune anumite situat ii care vor simplica calculele far a ns a a ne ndeparta
prea mult de problema real a. Stim can studiul experimental al unei cioc-
niri putem obt ine date care ne pot ajuta s a nt elegem distribut ia materiei
t inta, sau mai bine spus interact iunea ntre fasciculul incident si t inta.
Ipotezele pe care le vom presupune corecte sunt:
i) Particulele nu au spin, ceea ce nunseamna ca acesta nu este important
n ciocniri.
ii) Ne vom ocupa numai de dispersia elastic a pentru care posibila struc-
tur a intern a a particulelor nu se ia n considerare.
iii) T inta este sucient de subt ire pentru a putea neglija mprastierile
multiple.
iv) Interact iunile sunt descrise printr-un potent ial care depinde numai
de pozit ia relativa a particulelor.
Aceste ipoteze elimin a o serie de efecte cuantice si m a resc corectitudinea
unor rezultate bazice din teoria ciocnirilor clasice. Astfel denim:
d
d
=
I(, )
I
0
, (1)
unde d este elementul de unghi solid, I
0
este num arul de particule incidente
pe unitate de arie si Id este num arul de particule dispersate n elementul
de unghi solid d.
Cu aceste concepte binecunoscute si cu ajutorul m arimii asimptotice
parametru de impact b asociat ec arei particule clasice incidente ajungem
la importanta formul a clasic a
d
d
=
b
sin
[
db
d
[ . (2)
Daca dorim s a cunoastem n termeni cuantici fenomenologia de cioc-
nire, trebuie s a studiem evolut ia n timp a unui pachet de unde. Fie F
i
uxul de particule al fascicolului incident, adic a , num arul de particule pe
unitate de timp care intersecteaz a o suprafat a unitara transversal a axei de
propagare. Vom pozit iona un detector departe de zona de act iune efectiv a a
133
potent ialului, care subntinde un unghi solid d; cu acesta putemnregistra
num arul de particule dn/dt dispersate n unitatea de timp n d n direct ia
(, ).
z
V(r)
0
Detector D
(dn/dt ~ F d

d
i )
Flux inc. F
i
Fig. 7.1
dn/dt este proport ional cu d si F
i
. S a numim (, ) coecientul de
proport ionalitate ntre dn si F
i
d:
dn = (, )F
i
d , (3)
care este prin denit ie sect iunea diferent iala transversal a .
Numarul de particule pe unitatea de timp care ajung la detector este egal
cu num arul de particule care intersecteaz a o suprafat a (, )d situat a
perpendicular pe axa fasciculului. Sect iunea totala de dispersie este prin
denit ie:
=
_
(, )d . (4)
Cum putem orienta axele de coordonate conform alegerii dorite, o vom
face n asa fel ca axa fasciculului incident de particule s a coincid a cu axa z
(aceasta pentru simplicarea calculelor, unde vom folosi coordonatele sferice).

In regiunea negativa a axei, pentru t negativ mare, particula va practic

liber a : nu este afectata de V (r) si starea sa se poate reprezenta prin unde
plane. Prin urmare funct ia de unda trebuie s a cont in a termeni de forma
134
e
ikz
, unde k este constanta care apare n ecuat ia Helmholtz. Prin analogie
cu optica, forma undei dispersate este:
f(r) =
e
ikr
r
. (5)

Intr-adevar:
(
2
+k
2
)e
ikr
,= 0 (6)
si
(
2
+k
2
)
e
ikr
r
= 0 (7)
pentru r > r
0
, unde r
0
este orice num ar pozitiv.
Presupunem ca miscarea particulei este descrisa de Hamiltonianul:
H =
p
2
2
+V = H
0
+V . (8)
V este diferit de zero numai ntr-o mic a vecin atate n jurul originii. Stim
ca un pachet de unde n t = 0 se poate scrie:
(r, 0) =
1
(2)
3
2
_
(k) exp[ik (r r
0
)]d
3
k , (9)
unde este o funct ie semnicativ nenul an segmentul (largimea) k centrat
n jurul lui k
0
. Presupunem deasemena ca k
0
este paralel la r
0
, dar de sens
opus. Pentru a vedea n mod cantitativ ce se ntmpl a cu pachetul de unde
cnd la un moment ulterior ciocnese t inta si este dispersat de aceasta ne
putem folosi de dezvoltarea lui (r, 0) n funct iile proprii
n
(r) ale lui H,
respectiv (r, 0) =

n
c
n

n
(r). Astfel, pachetul de unde la timpul t este:
(r, t) =

n
c
n

n
(r) exp(
i
h
E
n
t) . (10)
Aceasta este o funct ie proprie a operatorului H
0
si nu a lui H, dar putem
substitui aceste funct ii proprii cu funct ii proprii particulare ale lui H, pe care
le vom nota cu
(+)
k
(r). Forma asimptotica a acestora din urma este de tipul:

(+)
k
(r) e
ikr
+f (r)
e
ikr
r
, (11)
unde, cum este uzual, p = hk si E =
h
2
k
2
2m
.
135
Aceasta corespunde unei unde plane ca fascicul incident si o unda sferica
divergenta, despre care se poate spune ca este rezultatul interact iunii ntre
fascicul si t inta. Aceste solut ii ale ec. Schr odinger exista n realitate, si
putem dezvolta (r, 0) n unde plane si
k
(r):
(r, 0) =
_
(k) exp(ik r
0
)
k
(r)d
3
k , (12)
unde h =
h
2
k
2
2m
. Se poate spune deci ca unda sferica divergenta nu are nici
o contribut ie la pachetul de unde init ial.

Imprastierea unui pachet de unde

Orice unda sufer a n cursul propagarii o dispersie. De aceea nu se poate
ignora efectul undei divergente din acest punct de vedere. Se poate folosi
urmatorul truc:
=
h
2m
k
2
=
h
2m
[k
0
+ (k k
0
)]
2
=
h
2m
[2k
0
k k
2
0
+ (k k
0
)
2
] , (13)
pentru a neglija ultimul termen n paranteze. Substituind n , cerem ca:
h
2m
(k k
0
)
2
T 1, unde T
2mr
0
hk
0
si deci:
(k)
2
r
0
k
0
1 . (14)
Aceasta condit ie ne spune ca pachetul de unde nu se disperseaz a n mod
apreciabil chiar si atunci cnd se deplaseaza pe o distant a macroscopica r
0
.
Alegnd direct ia vectorului k al undei incidente de-a lungul uneia dintre
cele trei direct ii carteziene, putem scrie n coordonate sferice

k
(r, , ) e
ikz
+
f(k,,)e
ikr
r
.

Intruct H, operatorul Hamiltonian (que hemos considerat pn a acum nu

ca operator pentru ca rezultatele sunt aceleasi) este invariant la rotat iile n
axa z, putem alege condit iile de frontier a deasemenea invariante, astfel ca :

k
(r, , ) e
ikz
+
f()e
ikr
r
.
Acest tip de funct ii se cunosc ca unde de mprastiere. Coecientul f() al
undei divergente se cunoaste ca amplitudine de mprastiere.
136
Amplitudinea de probabilitate n mprastieri
Ecuat ia Schr odinger de rezolvat este:
ih

t
=
h
2
2m

2
+V (r, t) . (15)
Expresia
P(r, t) =

(r, t)(r, t) = [(r, t)[

2
(16)
se interpreteaza , cf. lui Max Born, ca o densitate de probabilitate dac a
funct ia de unda se normalizeaza astfel ca:
_
[(r, t)[
2
d
3
r = 1 . (17)
Desigur integrala de normalizare a lui trebuie s a e independenta de
timp. Acest lucru se poate nota n felul urmator:
I =

t
_

P(r, t)d
3
r =
_

t
+

t
)d
3
r (18)
si din ec. Schr odinger:

t
=
ih
2m

2

i
h
V (r, t) (19)
rezult a :
I =
ih
2m
_

2
(
2

)]d
3
r =
ih
2m
_

)]d
3
r =
=
ih
2m
_
A
[

)]
n
dA , (20)
unde s-a folosit teorema Green pentru evaluarea integralei de volum. dA este
elementul de suprafat a pe frontiera care delimiteaz a regiunea de integrare si
[ ]
n
denot a componenta n direct ia normala la elementul de suprafat a dA.
Denind:
S(r, t) =
h
2im
[

)] , (21)
obt inem:
I =

t
_

P(r, t)d
3
r =
_

Sd
3
r =
_
A
S
n
dA , (22)
137
pentru pachete de unda n care se pune zero la distant e mari si integrala
de normalizare converge, integrala de suprafat a este zero cnd este tot
spat iul. Se poate demonstra (se poate consulta P. Dennery & A. Krzywicki,
Mathematical methods for physicists) ca integrala de suprafat a este zero,
astfel ca integrala de normalizare este constanta n timp si deci se satisface
cerint a init iala . Din aceeasi ecuat ie pentru S obt inem:
P(r, t)
t
+ S(r, t) = 0 , (23)
care este o ecuat ie de continuitate cu uxul de densitate P si curent de den-
sitate S, far a nici un fel de surse (pozitive sau negative). Daca interpretam
h
im
ca un fel de operator viteza (ca si n cazul timpului nu se poate vorbi
de un operator viteza n sens riguros), atunci:
S(r, t) = Re(

h
im
) . (24)
Calculul efectiv al densitat ii de curent pentru o unda de mprastiere este de
tip truc si nul consideram ilustrativ. Rezultatul nal este j
r
=
hk
mr
2
[f()[
2
,
unde direct ia = 0 nu se include.
Funct ia Green n teoria de mprastiere
O alta forma de a scrie ecuat ia Schr odinger de rezolvat este (
h
2
2m

2
+V ) =
E sau (
2
+k
2
) = U unde: k
2
=
2mE
h
2
si U =
2mV
h
2
.
Rezulta mai convenabil de transformat aceast a ecuat ie la o forma inte-
gral a . Aceasta se poate face dac a vom considera U din partea dreapta a
ecuat iei ca o inomogeneitate, ceea ce ne permite s a construim solut ia ecuat iei
cu ajutorul funct iei Green (nucleu integral), care prin denit ie este solut ia
lui:
(
2
+k
2
)G(r, r

) = (r r

) . (25)
Solut ia ecuat iei Schr odinger se d a ca suma solut iei ecuat iei omogene si a
solut iei inomogene de tip Green:
(r) = (r)
_
G(r, r

)U(r

)(r

)d
3
r

. (26)
C aut am acum o funct ie G care s a e un produs de funt ii linear indepen-
dente, cum sunt de exemplu undele plane:
G(r, r

=
_
A(q)e
iq(rr

)
dq . (27)
138
Folosind ecuat ia 25, avem:
_
A(q)(k
2
q
2
)e
iq(rr

)
dq = (r r

) , (28)
care se transforma ntr-o identitate dac a :
A(q) = (2)
3
(k
2
q
2
)
1
. (29)
De aici rezult a :
G(r, r

) =
1
(2)
3
_
e
iqR
k
2
q
2
d
3
q , (30)
cu R = [r r

[. Dup a un calcul folosind metode de variabil a complexa

10
,
ajungem la:
G(R) =
1
4
e
ikR
R
. (31)
Aceasta funct ie nu este determinata n mod univoc; funct ia Green poate
oricare solut ie a ecuat iei 25; Alegerea uneia particulare se face prin im-
punerea condit iilor de frontier a asupra funct iilor proprii
k
(r).
Funct ia Green obt inut a n aceste condit ii este:
G(r, r

) =
_
e
ik|rr

|
4[r r

[
_
. (32)

In acest fel, ajungem la ecuat ia integral a pentru funct ia de unda de

ciocnire:
(k, r) = (k, r)
m
2h
2
_
e
ik|rr

|
r r

U(r

)(k, r)dr , (33)

unde este o solut ie a ecuat iei Helmholtz. Notnd [r r

[ = R:
(
2
+k
2
) = (
2
+k
2
)[ +
_
G(r, r

)U(r

)(r

)d
3
r

] (34)
si presupunnd ca putem schimba ordinea operat iilor si pune operatorul
2
n interiorul integralei:
(
2
+k
2
) =
_
(
2
+k
2
)G(r, r

)U(r

)(r

)d
3
r

= U(r)(r) , (35)
ceea ce ne arat a ca se veric a faptul ca G(R) =
1
4
e
ikR
R
este solut ie.
10
Se poate vedea problema 7.1.
139
Teorema optica
Sect iunea diferent iala totala este dat a de:

tot
(k) =
_
d
d
d . (36)
S a exprim am acum f() ca funct ie de siftul de faza S
l
(k) = e
2i
l
(k)
n
forma:
f() =
1
k

l=0
(2l + 1)e
i
i
(k)
sin
l
(k)P
l
(cos ) (37)
atunci

tot
=
_
[
1
k

l=0
(2l + 1)e
i
l
(k)
sin
l
(k)P
l
(cos )]
[
_
[
1
k

=0
(2l

+ 1)e
i
l
(k)
sin
l
(k)P
l
(cos )] . (38)
Folosind acum
_
P
l
(cos )P
l
(cos ) =
4
2l+1

ll
obt inem

tot
=
4
k
2

l=0
(2l + 1) sin
l
(k)
2
. (39)
Ceea ce ne intereseaz a este ca :
Imf(0) =
1
k

l=0
(2l + 1)Im[e
i
l
(k)
sin
l
(k)]P
l
(1) =
1
k

l=0
(2l + 1) sin
l
(k)
2
=
k
4

tot
. (40)
Aceasta relat ie este cunoscuta ca teorema optic a . Semnicat ia sa zic a
este ca interferent a undei incidente cu unda dispersat a la unghi zero pro-
duce iesirea particulei din unda incidenta , ceea ce permite conservarea
probabilitat ii.
Aproximat ia Born
S a consideram situat ia din Fig. 7.2:
140
L
O
P
u
r
|r r |

M
Fig. 7.2
Punctul de observare M este departe de P, care se a a n regiunea de
inuent a a potent ialului U, cu r L, r

l. Segmentul MP, care core-

spunde la [r r

[, este n aceste condit ii geometrice aproximativ egal cu

proiect ia lui MP pe MO:
[r r

[ r u r

, (41)
unde u este vectorul unitar (versor) n direct ia r. Atunci, pentru r mare:
G =
1
4
e
ik|rr

|
[r r

[

r

1
4
e
ikr
r
e
ikur
. (42)
Substituim G n expresia integral a a funct iei de unda de ciocnire pentru a
obt ine:
(r) = e
ikz

1
4
e
ikr
r
_
e
ikur
U(r

)(r

)d
3
r

. (43)
Aceasta deja nu mai este o funct ie de distant a r = OM, ci numai de si ;
atunci:
f(, ) =
1
4
_
e
iku r
U(r

)(r

)d
3
r

. (44)
Denim acum vectorul de unda incident k
i
ca un vector de modul k dirijat
de-a lungul axei polare a fasciculului astfel ca : e
ikz
= e
ik
i
r
; similar, k
d
, de
modul k si cu direct ia xata prin si , se numeste vector de unda deplasat
n direct ia (, ): k
d
= ku
Vectorul de unda transferat n direct ia (, ) se introduce prin: K =
k
d
k
i
.
141
k
d
k
i

Fig. 7.3
K
Cu aceasta, putem scrie ecuat ia integral a de dispersie n forma:
(r) = e
ik
i
r
+
_
G(r, r

)U(r

)(r

)d
3
r

(45)
Acum putem ncerca rezolvarea acestei ecuat ii n mod iterativ. Punnd
r r

; r

, putem scrie:
(r

) = e
ik
i
r

+
_
G(r

, r

)U(r

)(r

)d
3
r

. (46)
Substituind n 45 obt inem:
(r) = e
ik
i
r
+
_
G(r, r

)U(r

)e
ik
i
r

d
3
r

+
_ _
G(r, r

)U(r

)G(r

, r

)U(r

)(r

)d
3
r

d
3
r

. (47)
Primii doi termeni din partea dreapta sunt cunoscut i si numai al treilea
cont ine funct ia necunoscuta (r). Putem repeta acest procedeu: nlocuind
r cu r

si r

cu r

obt inem (r

) , pe care putem s a o reintroducem n ec.

47:
(r) = e
ik
i
r
+
_
G(r, r

)U(r

)e
ik
i
r

+
_ _
G(r, r

)U(r

)G(r

, r

)U(r

)e
ik
i
r

d
3
r

d
3
r

+
_ _ _
G(r, r

)U(r

)G(r

, r

)U(r

)e
ik
i
r

G(r

, r

)U(r

)(r

) . (48)
Primii trei termeni sunt cunoscut i; funct ia necunoscut a (r) se a a n al
patrulea termen.

In acest fel, prin iterat ii construim funct ia de unda de dis-
persie stat ionar a . Notam c a ecare termenn dezvoltarean serie prezinta o
putere superioar an potent ial fat a de cel precedent. Putem continuan acest
fel pn a cnd obt inem o expresie neglijabila n partea dreapta , si obt inem
(r) n funct ie numai de m arimi cunoscute.
142
Substituind expresia lui (r) n f(, ) obt inem dezvoltarean serie Born
a amplitudinii de mprastiere. Limitndu-ne la primul ordin n U, trebuie
s a se faca doar substituirea lui (r

) cu e
ik
i
r

n partea dreapta a ecuat iei

pentru a obt ine:
f
(B)
(, ) =
1
4
_
e
ik
i
r

U(r

)e
ikur

d
3
r

=
1
4
_
e
i(k
d
k
i
)r

U(r

)d
3
r

=
1
4
_
e
iKr

U(r

)d
3
r

(49)
K este vectorul de unda transferat denit mai naite. Vedem ca sect iunea
de dispersie se relat ioneaz a n mod simplu cu potent ialul, dac a t inem cont
de V (r) =
h
2
2m
U(r) si (, ) = [f(, )[
2
. Rezultatul este:

(B)
(, ) =
m
2
4
2
h
4
[
_
e
iKr
V (r)d
3
r[
2
(50)
Direct ia si modulul vectorului undei dispersate K depinde de modulul k
al lui k
i
si k
d
precum si de direct ia de mprastiere (, ). Pentru si dat i,
sect iunea ecace este o funct ie de k, energia fasciculului incident. Analog,
pentru o energie dat a ,
(B)
este o funct ie de si . Aproximat ia Born per-
mite ca studiind variat ia sect iunii ecace diferent ialen funct ie de direct ia de
mprastiere si energia incidenta s a obt inem informat ii asupra potent ialului
V (r).
7N. Nota: Unul dintre primele articole de mprastiere cuantica este:
M. Born, Quantenmechanik der Stossvorg ange [Mecanica cuantica a pro-
ceselor de ciocnire], Zf. f. Physik 37, 863-867 (1926)
7P. Probleme
Problema 7.1
Calculul de variabila complexa a funct iei Green
Reamintim ca am obt inut deja rezultatul:
G(r, r

) =
1
(2)
3
_
e
iqR
k
2
q
2
d
3
q , cu R = [r r

[. Cum d
3
q = q
2
sindqdd,
ajungem, dupa ce integr am n variabilele unghiulare , la:
G(r, r

) =
i
4
2
R
_

(e
iqR
e
iqR
)
k
2
q
2
qdq .
S a punem: C =
i
4
2
R
; si s a separam integrala n dou a p art i:
143
C(
_

e
iqR
k
2
q
2
qdq
_

e
iqR
k
2
q
2
qdq) .
S a facem acum q q n prima integral a :
_

e
i(q)R
k
2
(q)
2
(q)d(q) =
_

e
iqR
k
2
q
2
qdq =
_

e
iqR
k
2
q
2
qdq
astfel ca :
G(r, r

) = 2C(
_

qe
iqR
k
2
q
2
dq) .
Substituind C, obt inem:
G(r, r

) =
i
2
2
R
_

qe
iqR
k
2
q
2
dq

In aceast a forma integrala se poate evalua cu ajutorul reziduurilor polilor

pe carei posed a , folosind metodele de variabil a complexa . Notam ca exista
poli simpli n pozit iile q =
+

k.
Fig. 7.4: Reguli de contur n jurul polilor pentru G
+
si G

Folosim conturul din gura 7.4, care nconjoar a polii n modul ar atat,
pentru ca acesta d a efectul zic corect, pentru ca de acord cu teorema rezidu-
urilor,
G(r) =
1
4
e
ikr
r
(Imk > 0) ,
G(r) =
1
4
e
ikr
r
(Imk < 0)
Solut ia care ne intereseaz a este prima, pentru ca d a unde dispersate
divergente, n timp ce a doua solut ie reprezinta unde dispersate convergente.
Mai mult, combinat ia linear a
1
2
lim
0
[G
k+i
+G
ki
] =
1
4
cos kr
r
corespunde undelor stat ionare.
144
Evaluarea formala a integralei se poate face lund k
2
q
2
k
2
+ i q
2
,
astfel ca :
_

qe
iqR
k
2
q
2
dq
_

qe
iqR
(k
2
+i)q
2
dq .
Aceasta este posibil pentru R > 0, de aceea conturul pentru calcul va
situat n semiplanul complex superior. Astfel, polii integrantului se a a n:
q =
+

k
2
+i
+

(k +
i
2k
). Procedeul de luare a limitei cnd 0 trebuie
efectuat dup a evaluarea integralei.
Problema 7.2
Forma asimptotica a funct iei radiale
Cum s-a vazut deja n capitolul Atomul de hidrogen partea radial a a ec.
Schr odinger se poate scrie:
(
d
2
dr
2
+
2
r
d
dr
)R
nlm
(r)
2m
h
2
[V (r) +
l(l+1)h
2
2mr
2
]R
nlm
(r) +
2mE
h
2
R
nlm
(r) = 0 .
n, l, m sunt numerele cuantice sferice. De acum nainte nu se vor mai scrie
din motive de comoditate. R este funct ia de unda radial a (depinde numai
de r). Vom presupune ca potent ialele cad la zero mai repede dect 1/r, si
n plus ca lim
r0
r
2
V (r) = 0.
Folosim acum u(r) = rR, si cum: (
d
2
dr
2
+
2
r
d
dr
)
u
r
=
1
r
d
2
dr
2
u, avem
d
2
dr
2
u +
2m
h
2
[E V (r)
l(l+1)h
2
2mr
2
]u = 0 .
Notam ca potent ialul prezinta un termen suplimentar:
V (r) V (r) +
l(l+1)h
2
2mr
2
,
care corespunde unei bariere centrifugale repulsive. Pentru o particula liber a
V (r) = 0 si ecuat ia devine
[
d
2
dr
2
+
2
r
d
dr
)
l(l+1)
r
2
]R +k
2
R = 0 .
Introducnd variabila = kr, obt inem
d
2
R
d
2
+
2

dR
d

l(l+1)

2
R +R = 0 .
Solut iile acestei ecuat ii sunt asa numitele funct ii Bessel sferice. Solut ia
regulara este:
j
l
() = ()
l
(
1

d
d
)
l
(
sin

) ,
iar cea iregulara :
n
l
() = ()
l
(
1

d
d
)
l
(
cos

) .
Pentru mare, funct iile de interes sunt funct iile Hankel sferice:
h
(1)
l
() = j
l
() +in
l
() si h
(2)
l
() = [h
(1)
l
()]

.
De interes deosebit este comportamentul pentru l:
j
l
()
1

sin(
l
2
) (51)
n
l
()
1

cos(
l
2
) . (52)
145
si atunci
h
(1)
l

i

e
i(l/2)
.
Solut ia regulara n origine este: R
l
(r) = j
l
(kr)
Forma asimtotica este (folosind ec. 51)
R
l
(r)
1
2ikr
[e
ikrl/2
e
ikrl/2
] .
Problema 7.3
Aproximat ia Born pentru potent iale Yukawa
S a consideram un potent ial de forma:
V (r) = V
0
e
r
r
, (53)
cu V
0
si constante reale si pozitiva . Potent ialul este atractiv sau re-
pulsiv n funct ie de semnul lui V
0
; cu ct este mai mare [V
0
[, cu att este
mai intens potent ialul. Presupunem ca [V
0
[ este sucient de mic pentru ca
aproximat ia Born s a funct ioneze. Conform formulei obt inute anterior, am-
plitudinea de dispersie este dat a de:
f
(B)
(, ) =
1
4
2mV
0
h
2
_
e
iKr e
r
r
d
3
r .
Cum acest potent ial depinde numai de r, integr arile unghiulare se pot
face usor, ajungnd astfel la forma:
f
(B)
(, ) =
1
4
2mV
0
h
2
4
|K|
_

0
sin [K[r
e
r
r
rdr .
Asadar, obt inem:
f
(B)
(, ) =
2mV
0
h
2
1

2
+|K|
2
.
Din gura se observ a c a : [K[ = 2k sin

2
; prin urmare:

(B)
() =
4m
2
V
2
0
h
4
1
[
2
+4k
2
sin

2
2
]
2
.
Sect iunea totala se obt ine prin integrare:

(B)
=
_

(B)
()d =
4m
2
V
2
0
h
4
4

2
(
2
+4k
2
)
.
146
8. UNDE PART IALE
Introducere
Metoda undelor part iale se refera la particule care interact ioneaz a ntr-o
regiune restrns a de spat iu cu o alta, care prin caracteristicile sale este cunos-
cut a ca centru de mprastiere (de exemplu faptul ca se poate considera xa
).

In afara acestei regiuni, interact ia ntre cele dou a particule se poate con-
sidera neglijabila .

In acest fel este posibil s a se descrie particulamprastiat a
cu urmatorul Hamiltonian:
H = H
0
+V , (1)
unde H
0
corespunde Hamiltonianului de particula liber a . Deci problema
noastra este de a rezolva urmatoarea ecuat ie:
(H
0
+V ) [ ) = E [ ) . (2)
Este evident ca spectrul va continuu (studiem cazul mprastierii elas-
tice). Solut ia ecuat iei precedente este dat a de:
[ ) =
1
E H
0
V [ )+ [ ) . (3)
Cu o analiz a usoar a putem s a vedem ca pentru V = 0 obt inem solut ia
[ ), adic a , solut ia corespunzatoare particulei libere. Trebuie notat ca
operatorul
1
EH
0
ntr-un anumit sens este anomal, pentru ca are un continuu
de poli pe axa real a care coincid cu valorile proprii ale lui H
0
. Pentru
a sc apa de aceast a problema s a producem o mic a deplasare n direct ia
imaginara (i) a taieturii de pe axa real a :
[

) =
1
E H
0
i
V [

)+ [ ) (4)
Aceasta ecuat ie este cunoscuta ca ecuat ia Lippmann-Schwinger.

In nal
deplasarea polilor va n sens pozitiv de la axa imaginara (pentru ca prin-
cipiul de cauzalitate s a nu e violat [cf. Feynman]). S a lu am reprezentarea
x:
x [

) = x [ ) +
_
d
3
x

_
x[
1
E H
0
i
[x

_
x

[ V [

) . (5)
147
Primul termen din partea dreapta corespunde unei particule libere n
timp ce al doilea termen se interpreteaza ca o unda sferica care iese din
centrul de mprastiere. Nucleul integralei anterioare se poate asocia cu o
funct ie Green (sau propagator) si este foarte simplu s a se calculeze:
G

(x, x

) =
h
2
2m
_
x[
1
E H
0
i
[x

_
=
1
4
e
ik|xx

|
[ x x

[
, (6)
unde E = h
2
k
2
/2m. Asa cum am vazut mai nainte funct ia de unda se poate
scrie ca o unda plan a plus una sferica care iese din centrul de mprastiere
(pn a la un factor constant):
x [
+
) = e
kx
+
e
ikr
r
f(k, k

) . (7)
Marimea f(k, k

) care apare n ec. 7 se cunoaste ca amplitudine de

dispersie si se poate scrie explicit n forma:
f(k, k

) =
1
4
(2)
3
2m
h
2
k

[ V [
+
) . (8)
S a denim acum un operator T astfel ca :
T [ ) = V [
+
) (9)
Daca multiplic am ecuat ia Lippmann-Schwinger cu V si folosim denit ia
anterioar a obt inem:
T [ ) = V [ ) +V
1
E H
0
+i
T [ ) . (10)
Iternd ecuat ia anterioar a (can teoria de perturbat ii) putem obt ine aproximat ia
Born si corect iile sale de ordin superior.
Metoda undelor part iale
S a consideram acum cazul unui potent ial central nenul.

In acest caz, pe
baza denit iei (9) se deduce ca operatorul T comut a cu

L
2
si

L; de aici se
spune ca T este un operator scalar.

In acest fel pentru a usura calculele
este convenabil s a se foloseasca coordonate sferice, pentru ca dat a simetria
148
problemei, operatorul T va diagonal. Acum, s a vedem ce forma ia expresia
(8) pentru amplitudinea de dispersie:
f(k, k

) = const.

lml

_
dE
_
dE

[ E

)E

[ T [ Elm)Elm [ k) ,
(11)
unde const. =
1
4
2m
h
2
(2)
3
. Dup a cteva calcule se obt ine:
f(k, k

) =
4
2
k

m
T
l
(E)Y
m
l
(k

)Y
m

l
(k) . (12)
Alegnd sistemul de coordonate astfel ca vectorul k s a aib a aceeasi direct ie
cu axa orientata z, se ajunge la concluzia ca la amplitudinea de dispersie
vor contribui numai armonicele sferice cu m egal cu zero; dac a denim ca
unghiul ntre k si k

vom avea:
Y
0
l
(k

) =

2l + 1
4
P
l
(cos) . (13)
Cu urmatoarea denit ie:
f
l
(k)
T
l
(E)
k
, (14)
ec. (12) se poate scrie n forma urmatoare:
f(k, k

) = f() =

l=0
(2l + 1)f
l
(k)P
l
(cos) . (15)
Pentru f
l
(k) se poate da o interpretare simpla pe baza dezvoltarii unei
unde plane n unde sferice. Astfel putem scrie funct ia x [
+
) pentru valori
mari ale lui r n forma
x [
+
) =
1
(2)
3/2
_
e
ikz
+f()
e
ikr
r
_
=
1
(2)
3/2
_

l
(2l + 1)P
l
(cos )
_
e
ikr
e
i(krl)
2ikr
_
+

l
(2l + 1)f
l
(k)P
l
(cos )
e
ikr
r
_
=
1
(2)
3/2

l
(2l + 1)
P
l
(cos )
2ik
_
[1 + 2ikf
l
(k)]
e
ikr
r

e
i(krl)
r
_
. (16)
Aceasta expresie se poate interpreta dupa cum urmeaza . Cei doi termeni
exponent iali corespund unor unde sferice, primul unei unde emergente si al
doilea uneia convergente; n plus efectul de mprastiere se vede convenabil n
coecientul undei emergente, care este egal cu unu cnd nu exista dispersor.
149
Deplasari (sifturi) de faza
S a ne imagin am acum o suprafat a nchis a centrat a n dispersor. Daca pre-
supunem ca nu exista creare si nici anihilare de particule se veric a :
_
j dS = 0 , (17)
unde regiunea de integrare este suprafat denita mai nainte si j este densi-
tatea de curent de probabilitate.

In plus, datorit a conserv arii momentului
cinetic ecuat ia anterioar a trebuie s a se verice pentru ecare unda part iala
(cu alte cuvinte, toate undele part iale au diferite valori ale proiect iilor mo-
mentului cinetic, ceea ce le face diferite. Formularea teoretic a ar echiva-
lenta dac a se considera pachetul de unde ca un ux de particule care nu
interact ioneaz a ntre ele; mai mult, pentru ca potent ialul problemei noastre
este central, momentul cinetic al ec arei particule se va conserva ceea ce
ne permite s a spunem ca particulele continu a s a e aceleasi). Cu aceste
considerat ii, putem s a armam ca att unda divergent a ct si cea emergenta
difera cel mult printr-un factor de faza . Deci, dac a denim:
S
l
(k) 1 + 2ikf
l
(k) (18)
trebuie s a avem
[ S
l
(k) [= 1 . (19)
Rezultatele anterioare se pot interpreta cu ajutorul conserv arii proba-
bilit at ilor si erau de asteptat pentru ca nu am presupus ca exista creare si
anihilare de particule, astfel ca inuent a centrului dispersor consista pur si
simplu n a ad auga un factor de faza n componentele undelor emergente si
n virtutea unitaritat ii factorului de faza l putem scrie n forma:
S
l
= e
2i
l
, (20)
unde
l
este real si este funct ie de k. Pe baza denit iei (18) putem s a scriem:
f
l
=
e
2i
l
1
2ik
=
e
i
l
sin(
l
)
k
=
1
k cot(
l
) ik
. (21)
Sect iunea total de mprastiere ia forma urmatoare:

total
=
_
[ f()[
2
d =
150
1
k
2
_
2
0
d
_
1
1
d(cos())

(2l + 1)(2l

+ 1)e
i
l
sin(
l
)e
i
l

sin(
l
)P
l
P
l

=
4
k
2

l
(2l + 1) sin
2
(
l
) . (22)
Determinarea sifturilor de faza
S a consideram acum un potent ial V astfel ca se anul a pentru r > R, unde
parametrul R se cunoaste ca raz a de act iune a potent ialului, astfel ca
regiunea r > R evident trebuie s a corespund a unei unde sferice liber a (neper-
turbata ). Pe de alta parte, forma cea mai general a de dezvoltare a unei
unde plane n unde sferice este:
x [
+
) =
1
(2)
3/2

l
i
l
(2l + 1)A
l
(r)P
l
(cos ) (r > R) , (23)
unde coecientul A
l
este prin denit ie:
A
l
= c
(1)
l
h
(1)
l
(kr) +c
(2)
l
h
(2)
l
(kr) , (24)
si unde h
(1)
l
si h
(2)
l
sunt funct iile Hankel sferice ale caror forme asimpto-
tice sunt:
h
(1)
l

e
i(krl/2)
ikr
h
(2)
l

e
i(krl/2)
ikr
.
Examinnd forma asimptotica a expresiei (23) care este:
1
(2)
3/2

l
(2l + 1)P
l
_
e
ikr
2ikr

e
i(krl)
2ikr
_
, (25)
se poate vedea ca :
c
(1)
l
=
1
2
e
2i
l
c
(2)
l
=
1
2
. (26)
Aceasta permite scrierea funct iei de unda radial a pentru r > Rn forma:
A
l
= e
2i
l
[cos
l
j
l
(kr) sin
l
n
l
(kr)] . (27)
151
Folosind ecuat ia anterioar a putem evalua evalua derivata sa logaritmic a
n r=R, i.e., exact la frontiera zonei de act iune a potent ialului:

l

_
r
A
l
dA
l
dr
_
r=R
= kR
_
j

l
cos
l
n

l
(kR) sin
l
j
l
cos
l
n
l
(kR) sin
l
_
. (28)
j

l
este derivata lui j
l
n raport cu kr si evaluat a n r = R. Alt rezultat
important pe care l putem obt ine cunoscnd resultatul anterior este siftul
de faza :
tan
l
=
kRj

l
(kR)
l
j
l
(kR)
kRn

l
(kR)
l
n
l
(kR)
. (29)
Pentru a obt ine solut ia completa a problemei n acest caz este necesar
s a se faca calculele pentru r < R, adic a , n interiorul razei de act iune al
potent ialului. Pentru cazul unui potent ial central, ecuat ia Schr odinger n
trei dimensiuni este:
d
2
u
l
dr
2
+
_
k
2

2m
h
2
V
l(l + 1)
r
2
_
u
l
= 0 , (30)
unde u
l
= rA
l
(r) este supusa condit iei de frontier a u
l
[
r=0
= 0. Astfel,
putem calcula derivata logaritmic a, care n virtutea proprietat ii de continu-
itate a derivatei logaritmice (care este echivalenta cu continuitatea derivatei
ntr-un punct de discontinuitate) ne conduce la:

l
[
interior
=
l
[
exterior
. (31)
Un exemplu: mprastierea pe o sfera solida
S a trat am acum un caz specic. Fie un potent ial denit prin:
V =
_
r < R
0 r > R .
(32)
Se stie ca o particula nu poate penetra ntr-o regiune unde potent ialul
este innit, astfel ca funct ia de unda trebuie s a se anuleze n r = R; din
faptul ca sfera este impenetrabila rezult a deasemenea ca :
A
l
(r) [
r=R
= 0 . (33)
Astfel, din ec. (27) avem:
tan
l
=
j
l
(kR)
n
l
(kR)
. (34)
152
Se vede ca se poate calcula usor siftul de faza pentru orice l. S a con-
sideram acum cazul l = 0 (mprastiere de unda s) pentru care avem:

l
= kR
si din ec. (27):
A
l=0
(r)
sin kr
kr
cos
0
+
cos kr
kr
sin
0
=
1
kr
sin(kr +
0
) . (35)
Vedem ca fat a de miscarea liber a exista o contribut ie adit ional a de o faza .
Este clar cantr-un caz mai general diferitele unde vor avea diferite sifturi de
faza ceea ce provoaca o distorsie tranzitorie n pachetul de unde dispersat.
S a studiem acum cazul energiilor mici, i.e., kR << 1.

In acest caz, expresiile
pentru funct iile Bessel (folosite pentru a descrie funct iile Hankel sferice) sunt
urmatoarele:
j
l
(kr)
(kr)
l
(2l + 1)!!
(36)
n
l
(kr)
(2l 1)!!
(kr)
l+1
(37)
care ne conduc la:
tan
l
=
(kR)
2l+1
(2l + 1)[(2l 1)!!]
2
. (38)
Din aceast a formul a putem s a vedem ca o contribut ie apreciabila la siftul
de faza este dat de undele cu l = 0 si cum
0
= kR obt inem pentru
sect iunea ecace:

total
=
_
d
d
d = 4R
2
. (39)
De aici se ajunge la concluzia ca sect iunea ecace de mprasiere cuantica
este de patru ori mai mare dect sect iunea ecace clasic a si coincide cu
aria totala a sferei dure. Pentru valori mari ale energiei pachetului incident
se poate lucra cu ipoteza ca toate valorile lui l pn a la o valoare maxima
l
max
kR contribuie la sect iunea ecace totala :

total
=
4
k
2
lkR

l=0
(2l + 1)sin
2

l
. (40)

In acest fel, pe baza ec. (34) avem:

sin
2

l
=
tan
2

l
1 + tan
2

l
=
[j
l
(kR)]
2
[j
l
(kR)]
2
+ [n
l
(kR)]
2
sin
2
_
kR
l
2
_
, (41)
153
unde am folosit expresiile:
j
l
(kr)
1
kr
sin
_
kr
l
2
_
n
l
(kr)
1
kr
cos
_
kr
l
2
_
.
Vedem ca
l
descreste cu

2
de ecare dat a ca l se incrementa cu o unitate,
si deci este evident ca sendeplineste sin
2

l
+sin
2

l+1
= 1. Aproximnd sin
2

l
cu valoarea sa medie
1
2
, este simplu de obt inut rezultatul pe baza sumei de
numere impare:

total
=
4
k
2
(kR)
2
1
2
= 2R
2
. (42)
Odat a n plus rezultatul calculului bazat pe metodele de mecanic a cuan-
tica , desi asem an ator, difera totusi de rezultatul clasic. S a vedem care este
originea factorului 2; mai nti vom separa ec. (15) n dou a p art i:
f() =
1
2ik
l=kR

l=0
(2l+1)e
2i
l
P
l
cos()+
i
2k
l=kR

l=0
(2l+1)P
l
cos() = f
re
+f
umbr a
.
(43)
Evalund
_
[f
re
[
2
d:
_
[f
re
[
2
d =
2
4k
2
lmax

l=0
_
1
1
(2l + 1)
2
[P
l
cos()]
2
d(cos ) =
l
max
2
k
2
= R
2
.
(44)
Analiznd acum f
umbr a
pentru unghiuri mici avem:
f
umbr a

i
2k

(2l + 1)J
0
(l) ik
_
R
0
bJ
0
(kb)db =
iRJ
1
(kR)

. (45)
Aceasta formul a este destul de cunoscutan optic a , ind formula pentru
difract ia Fraunhofer; cu ajutorul schimbului de variabil a z = kR putem s a
evalu am integrala
_
[f
umbr a
[
2
d:
_
[f
umbr a
[
2
d 2R
2
_

0
[J
1
(z)]
2
z
dz R
2
. (46)

In sfrsit, neglijnd interferent a ntre f

re
si f
umbr a
(pentru ca faza
oscileaz antre 2
l+1
= 2
l
). Se obt ine astfel rezultatul (42). Am etichetat
unul dintre termeni cu titlul de umbr a , pentru ca originea sa se explica usor
154
dac a se apeleaza la comportamentul ondulatoriu al particulei dispersate (din
punct de vedere zic nu exista nici o diferent a ntre un pachet de unda si
o particula n acest caz). Originea sa const a n componentele pachetului de
unde mprastiate napoi ceea ce produce o diferent a de faza fat a de undele
incidente ducnd la o interferent a distructiv a .

Imprastiere n cmp coulombian

S a consideram acum un exemplu clasic si ceva mai complicat: mprastierea
de particule ntr-un cmp coulombian. Pentru acest caz ecuat ia Schr odinger
este:
_

h
2
2m

Z
1
Z
2
e
2
r
_
(r) = E(r), E > 0 , (47)
unde m este masa redusa a sistemului n interact ie si evident E > 0 deoarece
trat am cazul dispersiei far a producere de nici un fel de st ari legate. Ecuat ia
anterioar a este echivalenta urmatoarei expresii (pentru valori adecuate ale
constantelor k si ) :
_

2
+k
2
+
2k
r
_
(r) = 0 . (48)
Daca nu consideram bariera centrifugala a potent ialului efectiv (unde s)
ne gasim n condit iile unei interact iuni coulombiene pure si putem propune
o solut ie de forma:
(r) = e
ikr
(u) , (49)
cu
u = ikr(1 cos ) = ik(r z) = ikw ,
k r = kz .
(r) este solut ia complet a a ecuat iei Schr odinger si se poate astepta un
comportament asimptotic format din dou a p art i, respectiv de unda plan a
e
ikr
si unda sferica r
1
e
ikr
. Denind noi variabile:
z = z w = r z = ,
cu ajutorul relat iilor anterioare, ec. (48) ia forma:
_
u
d
2
du
2
+ (1 u)
d
du
i
_
(u) = 0 . (50)
155
Pentru a rezolva aceast a ecuat ie, trebuie studiat mai nti comportamen-
tul s au asimptotic, dar cum acesta a fost deja prezentat, funct ia de unda
asimptotica normalizata care se obt ine n nal ca rezultat al tuturor cal-
culelor anterioare este:

k
(r) =
1
(2)
3/2
_
e
i[krln(krkr)]
+
f
c
(k, )e
i[kr+ln2kr]
r
_
. (51)
Dup a cum vedem, funct ia de unda anterioar a prezinta termeni care o
fac s a difere apreciabil de ec. (7). Acest lucru se datoreaz a faptului ca
fort a coulombian a este de raz a innita de act iune. Efectuarea calculului
exact pentru amplitudinea de mprat iere coulombian a este destul de dicil
de realizat. Aici vom da numai rezultatul nal pentru funct ia de unda
normalizata :

k
(r) =
1
(2)
3/2
_
e
i[krln(krkr)]
+
g

1
()
g
1
()

2k sin(/2)
2
e
i[kr+ln2kr]
r
_
,
(52)
unde g
1
() =
1
(1i)
.

In ceea ce priveste analiza de unde part iale o vom reduce la prezentarea

rezultatelor deja discutate ntr-un mod ct mai clar posibil. Mai nti scriem
funct ia de unda (49) (r) n urmatoarea forma :
(r) = e
ikr
(u) = Ae
ikr
_
C
e
ut
t
i1
(1 t)
i
dt , (53)
unde A este o constanta de normalizare si toata partea integral a este trans-
formata Laplace invers a a transformatei directe a ecuat iei (50). O forma
convenabil a a ecuat iei anterioare este:
(r) = A
_
C
e
ikr
(1 t)e
ikrt
(1 t)d(t, )dt (54)
cu
d(t, ) = t
i1
(1 t)
i1
. (55)

In cadrul analizei de unde part iale proced am la a scrie:

(r) =

l=0
(2l + 1)i
l
P
l
(cos )A
l
(kr) , (56)
unde
A
l
(kr) = A
_
C
e
ikrt
j
l
[kr(1 t)](1 t)d(t, ) . (57)
156
Aplicnd relat iile ntre funct iile Bessel sferice si funct iile Hankel sferice
avem:
A
l
(kr) = A
(1)
l
(kr) +A
(2)
l
(kr) . (58)
Evaluarea acestor coecient i nu o vom prezenta aici (ind destul de com-
plicat a ). Rezulta ca :
A
(1)
l
(kr) = 0 (59)
A
(2)
l
(kr)
Ae
/2
2ikr
[2ig
1
()]
_
e
i[kr(l/2)+ ln 2kr]
e
2i
l
(k)
e
i[kr(l/2)+ ln2kr]
_
(60)
unde
e
2i
l
(k)
=
(1 +l i)
(1 +l +i)
. (61)
Calculul amplitudinii de mprastiere coulombiana
Daca efectuam transformata Laplace a ec. (50) obt inem:
(u) = A
_
C
e
ut
t
i1
(1 t)
i
dt . (62)
Conturul C merge de la la si se nchide pe deasupra axei reale.

In aceste condit ii, vedem c a exista doi poli: cnd t = 0 si t = 1. Cu schimbul

de variabil a s = ut obt inem:
(u) = A
_
C
1
e
s
s
i1
(u s)
i
. (63)
(u) trebuie s a e regulara n zero si ntr-adevar:
(0) = (1)
i
A
_
C
1
e
s
s
ds . = (1)
i
A2i (64)
Lund acum limita u , s a facem o deplasare innitezimala (pentru
a elimina faptul ca polii sunt pe contur) si cu un schimb de variabil a astfel
ca
s
u
=
(s
0
i)
i
, vedem c a aceast a expresie tinde la zero cnd u .
Deci, putem s a dezvoltam (u s) n serie de puteri de
s
u
pentru polul cu
s = 0. Dar aceast a dezvoltare nu este buna n s = 1, pentru ca n acest
caz s = s
0
+ i( ) si de aici rezult a ca
s
u
= 1
(s
0
i)

tinde la 1 cnd
157
; dar dac a facem schimbul de variabil a s

= s u aceast a problema
se elimin a :
(u) = A
_
C
2
_
[e
s
s
i1
(u s)
i
]ds + [e
s

+u
(s

)
i
(u +s

)
i1
]ds

_
.
(65)
Dezvoltnd seriile de puteri este usor de calculat integralele precedente,
dar n rezultat trebuie s a se ia limita
s
u
0 pentru a obt ine formele asimp-
totice corecte pentru mprastierea coulombian a :
(u) 2iA
_
u
i
g
1
() (u)
i1
e
u
g
2
()
_
2g
1
() = i
_
C
2
e
s
s
i1
ds
2g
2
() = i
_
C
2
e
s
s
i
ds . (66)
Dup a acest sir de schimb ari de variabile, ne ntoarcem la s-ul original
pentru a obt ine:
(u

)
i
= (i)
i
[k(r z)]
i
= e
/2
e
i ln k(rz)
(u)
i
= (i)
i
[k(r z)]
i
= e
/2
e
i ln k(rz)
. (67)
Calculul lui odat a efectuat, este echivalent cu a avea
k
(r) pornind de
la (49).
Aproximat ia eikonala
Vom face o scurta expozit ie a aproximat iei eikonale a carei losoe este
aceeasi cu cea care se face cnd se trece de la optica ondulatorie la optica
geometric a si de aceea este corect a cnd potent ialul variaz a put in pe distant e
comparabile cu lungimea de unda a pachetului de unde dispersat, adic a ,
pentru cazul E >> [V [. Astfel aceast a aproximat ie poate considerata ca o
aproximat ie cuasiclasica . Mai nti propunem ca funct ia de unda cuasiclasica
are forma binecunoscut a :
e
iS(r)/h
, (68)
unde S satisface ecuat ia Hamilton-Jacobi, cu solut ia:
S
h
=
_
z

_
k
2

2m
h
2
V
__
b
2
+z
2
_
_
1/2
dz

+ constanta . (69)
158
Constanta aditiva se alege n asa fel nct:
S
h
kz pentru V 0 . (70)
Termenul care multiplic a potent ialul se poate interpreta ca un schimb
de faza al pachetului de unde, avnd urmatoarea forma explicita
(b)
m
2kh
2
_

V
_
_
b
2
+z
2
_
dz . (71)

In cadrul metodei de unde part iale aceast a aproximat ie are urmatoarea

aplicat ie. Stim ca aproximat ia eikonal a este corecta la energii nalte, unde
exista multe unde part iale care contribuie la dispersie. Astfel putem con-
sidera l ca o variabil a continu a si prin analogie cu mecanica clasic a punem
l = bk.

In plus, cum deja am ment ionat l
max
= kR, care substituit n
expresia (15) conduce la:
f() = ik
_
bJ
0
(kb)[e
2i(b)
1]db . (72)
8P. Probleme
Problema 8.1
S a se obt in a deplasarea de faza (siftul) si sect iunea diferent iala demprastiere
la unghiuri mici pentru un centru de mprastiere de potent ial U(r) =

r
2
.
S a se t in a cont de faptul ca n mprastierile de unghiuri mici principala
contribut ie o dau undele part iale cu l mari.
Solut ie:
Rezolvnd ecuat ia
R

l
+
_
k
2

l(l + 1)
r
2

2m
h
2
r
2
_
= 0
cu condit iile de frontier a R
l
(0) = 0, R
l
() = N, unde N este un num ar
nit, obt inem
R
l
(r) = A

rI

(kr) ,
159
unde =
_
(l +
1
2
)
2
+
2m
h
2
_
1/2
si I este prima funct ia Bessel modicat a .
Pentru determinarea lui
l
se foloseste expresia asimptotica a lui I

:
I

(kr)
_
2
kr
_
1/2
sin(kr

2
+

4
) .
Prin urmare

l
=

2
_
l
1
2
_
=

2
_
_
_
(l +
1
2
)
2
+
2m
h
2
_
1/2

_
l +
1
2
_
_
_
.
Condit ia l mari de care se vorbeste n problema ne conduce la:

l
=
m
(2l + 1) h
2
,
de unde se vede ca [
l
[ 1 pentru l mari.
Din expresia general a a amplitudinii de mprastiere
f() =
1
2ik

l=0
(2l + 1)P
l
(cos )(e
2i
l
1) ,
la unghiuri mici e
2i
l
1 + 2i
l
si

l=0
P
l
(cos ) =
1
2 sin

2
.
Astfel:
f() =
m
kh
2
1
2 sin

2
.
Prin urmare:
d
d
=

3

2
m
2 h
2
E
ctg

2
.
160