Gramatica Limbii Spaniole PDF

Gramatica limbii spaniole 1
Gramatica limbii spaniole

Acest articol descrie gramatica limbii spaniole.
Alfabetul
Alfabetul limbii spaniole este compus din 27 de caractere.
A a : a [a]
B b : be [be]
C c : ce [θe] ([k] înainte de -a, -o, -u )
Ch ch: che [tʃe]
D d : de [ðe]
E e : e [e]
F f : efe ['efe]
G g : ge [xe]
H h : hache ['atʃe]
I i : i [i]
J j : jota ['xota]
K k : ca [ka]
L l : ele ['ele]
M m : eme ['eme]
N n : ene ['ene]
Ñ ñ : eñe ['eŋe] ( "n tildă" se pronunță gn)
O o : o [o]
P p : pe [pe]
Q q : cu [ku]
R r : erre
S s : ese [ese]
T t : te [te]
U u : u [u]
V v : uve [uβe]
X x : equis ['ekis]
Y y : ye [je]
Z z : zeta sau zeda [zeta] [zeða]
W w : există doar în câteva cuvinte împrumutate din limbile germanice
Numerale
Numere cardinale Numere ordinale
0 cero
1 uno/a primero (apocopado primer), fem. primera
2 dos segundo/a
3 tres tercero (tercer), fem. tercera
4 cuatro cuarto/a
5 cinco quinto/a
6 seis sexto,-a
7 siete séptimo/a (rar, sétimo/a)
8 ocho octavo/a
9 nueve noveno/a, nono/a (rar)
10 diez décimo/a
11 once undécimo/a; tb. mod. décimo primero, fem. décima primera, o decimoprimero/a; onceno/a (arc.)
12 doce duodécimo/a; tb. mod. décimo segundo, fem. décima segunda, o decimosegundo/a
13 trece decimotercero/a; tb. mod. décimo tercero, fem. décima tercera; decimotercio/a (arc.)
14 catorce decimocuarto/a; tb. mod. décimo cuarto, fem. décima cuarta
15 quince decimoquinto/a; tb. mod. décimo quinto, fem. décima quinta
16 dieciséis decimosexto/a; tb. mod. décimo sexto, fem. décima sexta
17 diecisiete decimoséptimo/a; tb. mod. décimo séptimo, fem. décima séptima
18 dieciocho decimooctavo/a; tb. mod. décimo octavo, fem. décima octava
19 diecinueve decimonoveno/a o decimonono/a; tb. mod. décimo noveno o décimo nono, fem. décima novena o
décima nona
20 veinte vigésimo/a
21 veintiuno vigesimoprimer(o/a); tb. vigésimo primero, fem. vigésima primera
22 veintidós vigesimosegundo/a; tb. vigésimo segundo, fem. vigésima segunda
23 veintitrés vigesimotercer(o/a); tb. vigésimo tercer(o); fem. vigésima tercera
24 veinticuatro vigesimocuarto/a; tb. vigésimo cuarto, fem. vigésima cuarta
25 veinticinco vigesimoquinto/a; tb. vigésimo quinto, fem. vigésima quinta
26 veintiséis vigesimosexto/a; tb. vigésimo sexto, fem. vigésima sexta
27 veintisiete vigesimoséptimo/a; tb. vigésimo séptimo, fem. vigésima séptima
28 veintiocho vigesimoctavo/a; tb. vigésimo octavo, fem. vigésima octava
29 veintinueve vigesimonoveno/a o vigesimonono/a; tb. vigésimo noveno o vigésimo nono, fem. vigésima novena o
vigésima nona.
30 treinta trigésimo/a
31 treinta y uno trigésimo/a primer(o/a)
32 treinta y dos trigésimo/a segundo/a
33 treinta y tres trigésimo/a tercer(o/a)
34 treinta y cuatro trigésimo/a cuarto/a

35 treinta y cinco trigésimo/a quinto/a
36 treinta y seis trigésimo/a sexto/a
37 treinta y siete trigésimo/a séptimo/a
38 treinta y ocho trigésimo/a octavo/a
39 treinta y nueve trigésimo/a noveno/a
40 cuarenta cuadragésimo/a
41 cuarenta y uno cuadragésimo/a primer(o/a)
50 cincuenta quincuagésimo/a
51 cincuenta y uno quincuagésimo/a primer(o/a)
60 sesenta sexagésimo/a
70 setenta septuagésimo/a
80 ochenta octogésimo/a
90 noventa nonagésimo/a
100 cien o ciento centésimo/a
200 doscientos/as ducentésimo/a
300 trescientos/as tricentésimo/a
400 cuatrocientos/as cuadringentésimo/a
500 quinientos/as quingentésimo/a
600 seiscientos/as sexcentésimo/a
700 setecientos/as septingentésimo/a
800 ochocientos/as octingentésimo/a
900 novecientos/as noningentésimo/a
1000 mil o millar milésimo/a
2000 dos mil dosmilésimo/a
3000 tres mil tresmilésimo/a
10 000 diez mil diezmilésimo/a
100 000 cien mil cienmilésimo/a
1 000 000 un millón millonésimo/a
1 000 000 000 mil millones o milmillonésimo/a o millardésimo/a

millardo
1 000 000 000 000 un billón billonésimo/a
un trillón trillonésimo/a
1018
un cuatrillón cuatrillonésimo/a
1024
Pronumele (El pronombre)
Pronumele personale (Los pronombres personales)

Pronumele personale sunt singurele forme din gramatica limbii spaniole care posedă o declinare (redusă și ea). La
aceste pronume deosebim cazurile nominativ (nominativo), prepozițional (caso preposicional), dativ (dativo) și
acuzativ (acusativo).
Unele forme ale pronumelor personale au accent de intensitate (nosotros, mí, ti, ellos, etc.) iar altele nu (me, te, le,
los etc.). Sub acest aspect, deosebim forme accentuate (formas tónicas o acentuadas) și forme neaccentuate (formas
átonas o inacentuadas).
Formele mí, ti sunt folosite numai în combinație cu o prepoziție (a mí, a ti, de mí, de ti, etc.). Formele me, te, le, lo,
la, se, nos, os, les, los, las nu pot intra în combinație cu o prepoziție (a mi me gusta..., me gusta, a ti te gusta, le
gusta..., etc.).
Tabelul pronumelor personale (El cuadro de los pronombres personales)

Când formele neaccentuate ale pronumelor personale urmează după verb se numesc enclitice. Ele se alipesc la verb:
dándome (dându-mi), lavarte (a te spăla), ¡vete! (du-te).
Atunci când forma nos în poziție enclitică se unește cu prima persoană plural a unui verb, acesta pierde litera s:
vamos + nos > vámonos. Se suprimă d final de la persoana a II-a plural imperativ, atunci când este urmat de
pronumele enclitic os: lavad + os > lavaos, levantad + os> levantaos. Face excepție imperativul verbului ir, id + os >
idos.
La imperativul pozitiv, gerunziu (forma simplă) și infinitiv (forma simplă) pronumele neaccentuat este în mod
obligatoriu enclitic: dame și nu me da, dándole și nu le dando, darles și nu les dar.
La formele compuse ale infinitivului și gerunziului, formele neaccentuate ale pronumelor personale se alipesc la
auxiliar: haberme dado, habiéndome dado. În cazurile în care un verb este însoțit de mai multe pronume personale
neaccentuate, acestea se așază după sau înaintea acestuia. Deci nu pot fi separate: Me lo da. Dándomelo . Totdeauna
forma se precedă celelalte forme neaccentuate: Se lo doy.
O variantă a pronumelui personal neaccentuat în cazul dativ (le, Ies) o constituie forma se. Această formă este
folosită numai atunci când precedă nemijlocit un alt pronume care începe cu l, adică combinațiile se lo, se la, se los,
se las:
¿ Das este libro al señor profesor?
- Sí, se lo doy (și nu: le lo doy).
¿ Das estas manzanas a los niños?
— Sí‚ se las doy.
Cu forma neutră lo reproducem, de regulă, un nume predicativ sau un verb dintr-o propoziție anterioară:
¿ Estás cansada?
– Sí, lo estoy.
¿ Estáis cansadas?
– Sí, lo estamos.
Pronumele personale reflexive (Los pronombres personales reflejos)

Construcția reflexivă implică următoarea condiție: verbul și complementele sale pronominale să aparțină aceleiași
persoane și aceluiași număr gramatical:
Yo me lavo (Eu mă spăl).
Yo me lavo las manos (Eu îmi spăl mâinile).
Toate formele pronumelor personale - persoana I și a II-a, cu excepția formelor yo și tú - pot lua parte la formarea
unei construcții reflexive în calitate de pronume reflexive:
Nosotros nos lavamos.
Pentru persoana a III-a singular și plural sunt folosite ca pronume reflexive formele: se, sí precedat de prepoziție și
consigo:
Él se lava - Ellos se lavan.
Él se lava las manos - Ellos se lavan las manos.
Él habla para sí - Ellos hablan para sí.
Él lleva la cartera consigo (El poartă servieta cu sine) - Ellos llevan la cartera consigo (Ei poartă
servieta cu ei înșiși).
Pronumele posesive (Los pronombros posesivos)

1. Pronumele posesive funcționează ca adjective.
La fel ca pronumele personale, posesivele au forme accentuate (mío, tuyo, suyo, etc.) și forme neaccentuate (mí, tu,
su ...). Formele neaccentuate, dintre care unele sunt apocopate (mí, tu, su, mis, tus, sus), precedă cuvântul pe care îl
determină în calitate de atribut (mi pañuelo, tu bolso...), iar formele accentuate se așază după cuvântul la care se
referă, după articol sau funcționează ca nume predicative: Él bolso es mío. Un amigo mío…
2. a) Formele pronumelor posesive
Pentru un singur posesor
Un singur obiect posedat
Persoana I mío, mía
Persoana a II-a tuyo, tuya
Persoana a III-a suyo, suya
Mai multe obiecte posedate
míos, mías
tuyos, tuyas
suyos, suyas
Pentru mai mulți posesori
Un singur obiect posedat sau mai multe obiecte posedate
Persoana I nuestro, nuestra nuestros, nuestras
Persoana a II-a vuestro, vuestra vuestros, vuestras
Persoana a III-a suyo, suya suyos, suyas
b) Formele adjectivelor posesive
Pentru un singur posesor
Un singur obiect posedat
Persoana I mi
Persoana a II-a tu
Persoana a III-a su
Mai multe obiecte posedate
mis
tus
sus
Pentru mai mulți posesori
Un singur obiect posedat sau mai multe obiecte posedate
Persoana I nuestro, nuestra nuestros, nuestras
Persoana a II-a vuestro, vuestra vuestros, vuestras
Persoana a III-a su, sus
3. Formele su, suyo sunt echivalente cu de él, de ella, de ellos, de ellas, de usted, de ustedes. Pentru evitarea
ambiguității, de la caz la caz, se folosesc formule prepozționale: Su casa - La casa de él - La casa de Ud. (sau: Su
casa de Ud.) – La casa de ellos etc
Pronumele demonstrative (Los pronombres demostrativos)

1. Pronumele demonstrative pot îndeplini funcția gramaticală de substantive, de adjective: Mi sombrero es éste. Este
sombreros es mío. Sunt variabile în gen și număr (este niño — esta niña; estos niños, estas niñas).
Posedă forme neutre invariabile (esto, eso, aquello): Aquello que se ve en la lejanía es una ciudad. Demonstrativele,
de regulă, se așază înaintea substantivului la care se referă. La demonstrativele cu valoare de pronume, accentul
grafic este facultativ.
2. Formele pronumelor demonstrative
Singular
Masc: este, ese, aquel
Fem: esta, esa, aquella
Neutru: esto, eso, aquello
Plural
Masc: estos, esos, aquellos
Fem: estas, esas, aquellas
3. Formele: este, esta, estos, estas desemnează lucruri aproape de cel care vorbește: Éste es mi coche (adică: Éste de
aquí es mi coche).
Formele ese, esa, esos, esas desemnează lucruri mai îndepărtate de cel care vorbește și, în cazul unui dialog, aproape
de cel căruia i se vorbește: Ese es tu coche.
Formele aquel, aquella, aquellos, aquellas desemnează lucruri și mai îndepărtate de cel care vorbește sau de
interlocutori.
Gradația privitoare la îndepărtarea unui obiect în spațiu este valabilă și pentru dimensiunea timpului: este se
folosește pentru prezent, ese pentru un trecut mai mult sau mai puțin apropiat și pentru un viitor, aquel pentru un
trecut îndepărtat și, uneori, pentru un viitor îndepărtat: en estos tiempos, en esos tiempos, en aquellos tiempos.
4. Demonstrativele, cu excepția lui ese, pot îndeplini și funcție anaforică. În astfel de cazuri, este reproduce ultimul
obiect, iar aquel, pe cel anterior: María y Juana están leyendo; esta (Juana) está leyendo una novela, y aquella
(María) un cuento.
5. Construcții în care apar demonstrativele neutre: esto, eso, aquello: esto es - adică, va să zică; en esto - în vremea
asta, între timp; con esto - cu asta, cu toate acestea; a eso de - cam, în jur de (în construcții ca: a eso de las ocho - în
jur de ora opt); eso sí que no - asta nu, asta nu se poate; y eso que - deosebit de faptul că, unde mai pui că; por eso -
de aceea; en eso de - cât despre, în ce privește; eso es - asta este, exact.
Pronumele relative (Los pronombres relativos)

1. În Limba spaniolă se folosește de următoarele forme de pronume relative: que, quien, quienes, el que, la que, los
que, las que, lo que, el cual, la cual, los cuales, las cuales, lo cual, cuanto (-a, -os, -as), cuyo (-a, -os, -as).
2. Pronumele que este invariabil ca gen și număr: Él niño que está aquí es mi hermano - Los niños que están aquí
son mis hermanos.
Antecedentul lui que poate fi substantiv (nume de ființă sau de lucru) și se poate referi la mai mulți antecedenți: Los
médico y los ingenieros que están en la sala quieren salir.
El poate fi substituit prin el cual (cu formele sale de număr și gen) atunci când introduce o propoziție atributivă
explicativă: Los alumnos, que viven lejos, no llegaron a tiempo a esta fiesta.În fraza mai sus menționată putem
înlocui que prin los cuales: Los alumnos, los cuales...
3. Cual (precedat de articolul hotărât) este variabil numai ca număr. Cual fără articol nu este pronume. Antecedentul
său poate fi nume de ființe sau de lucruri. Se preferă folosirea lui cual în locul lui que cu caracter explicativ, în
contextele în care antecedentul este departe de relativ, cu prepozițiile por, sin, tras, cât și cu prepozițiile bisilabice și
locuțiuni echivalente (entre los cuales, por encima del cual, etc): Esperó a su vecino, el cual no llegó. No aprendió
bien la lección, por lo cual fue castigado.
Forma neutră lo cual are ca antecedent o formă neutră sau o propoziție precedenta: Era juguetón, lo cual me gustaba.
În astfel de secvențe, lo cual poate fi substituit prin lo que: Era juguetón, lo que me gustaba.
4. Quien are o singură formă pentru ambele genuri. Forma de plural este quienes. Se referă la substantive nume de
ființe sau lucruri personificate. Antecedentul său poate fi exprimat sau nu: Este muchacho con quien hablas es mi
hermano. Quien canta, sus males espanta.
5. Cuyo se acordă în gen și număr cu substantivul care urmează. Se poate referi la substantive nume de ființe sau de
lucruri: El escritor cuyos libros estoy leyendo, es un amigo mío. Ca sens, este echivalent cu formele de quien, del
cual.
6. Pronumele cuanto este variabil în gen și număr (cuanto, cuanta, cuantos, cuantas). Formele cuantos, cuantas sunt
echivalente cu construcțiile todo lo que, todas las que. Ca antecedent pot servi todo, tanto sau un substantiv însoțit
de todo sau tanto: Todos cuantos lo conocen dicen que es inteligente (Toți care îl cunosc spun că este inteligent).
Pronumele nehotărâte (Los pronombros indefinidos)

1. Pronumele nehotărâte care se referă numai la nume de ființe alguien, nadie, quienquiera:
alguien lo sabe - cineva știe;
nadie lo puede saber - nimeni nu poate să știe.
Alguien și nadie se întrebuințează numai la singular, ambele genuri.
2. Algo și nada se referă la lucruri:
nada me dio;
cuéntame algo.
Sunt invariabile.
3. Pronumele nehotărâte care se referă la nume de lucruri sau de ființe: alguno, todo, bastante, uno, otro, demás etc.:
algunos vinieron - câțiva au venit;
todos están aquí;

conozco a bastantes del mismo gremio.
Forma invariabilă demás se folosește, de regulă, precedată de un articol hotărât la plural:
Algunos niños entraron en la sala: Los demás, en el comedor.
Pronumele todo (toda, todos, todas) (are și o forma neutră: todo) are valoare substantivală și adjectivală:
Todos entraron en el despacho del jefe.
Todos los obreros llegaron a la fábrica.
Gruparea todo + articol (sau alt determinant) + substantiv se folosește atât la singular, cât și la plural:
todo el jardín,
todo este jardín,
todos los jardines,
todos estos jardines.
Gruparea todo + substantiv se folosește aproape exclusiv la singular:
todo hombre - orice om,
toda escuela - orice școală ...
Todo (-a) + uno (-a) + substantiv exprimă ideea generală de totalitate și are o valoare de superlativ:
todo un año - un an întreg,
toda una muchacha - o fată adevărată.
4. Pronumele nehotărâte más și menos sunt invariabile. Când funcționează ca adjective se grupează la singular, în
special cu substantive nume de materie:
agua - apă
Quiero más café -Vreau mai mult(ă) cafea
leche - lapte
azúcar - zahăr
La plural, se combină cu substantive ce denumesc lucruri numărabile:
libros cărți
Quiero menos cuadernos - Vreau mai puține caiete
carteras - serviete
lápices - creioane
Multe din pronumele nehotărâte sunt folosite și ca adjective nehotărâte, iar unele numai ca adjective (ex.: cada).
Verbul
Modurile verbului (Los modos del verbo)

În gramatica spaniolă actuală figurează trei moduri verbale:
• indicativul (indicativo),
• conjunctivul (subjuntivo) și
• imperativul (imperativo).
Infinitivul, gerunziul și participiul sunt considerate forme nepersonale (formas no personales) ale verbului.
Formele modale ale conjunctivului și ale indicativului exprimă opoziția non realitate/realitate.
Imperativul nu exprimă nici realitate, nici irealitate, exprimă un ordin, un îndemn, o rugăminte.
Tabel cu reguli de conjugare

(Conjugarea I, verb regulat -ar; Conjugarea II, verb regulat -er; Conjugarea III, verb regulat -ir)
MOD INDICATIV
Prezent Perfect simplu Imperfect Futuro simple Condițional simplu
I. II. III. I. II. III. I. II. III. I. II. III. I. II. III.
‑o ‑o ‑o ‑é ‑í ‑í ‑aba ‑ía ‑ía ‑aré ‑eré ‑iré ‑aría ‑ería ‑iría
‑as ‑ás ‑es ‑és ‑es ‑ís ‑aste ‑iste ‑iste * ‑abas ‑ías ‑ías ‑arás ‑erás ‑irás ‑arías ‑erías ‑irías
‑a ‑e ‑e ‑ó ‑ió ‑ió ‑aba ‑ía ‑ía ‑ará ‑erá ‑irá ‑aría ‑ería ‑iría
‑amos ‑emos ‑imos ‑amos ‑imos ‑imos ‑ábamos ‑íamos ‑íamos ‑aremos ‑eremos ‑iremos ‑aríamos ‑eríamos ‑iríamos
‑áis ‑éis ‑ís ‑asteis ‑isteis ‑isteis ‑abais ‑íais ‑íais ‑aréis ‑eréis ‑iréis ‑aríais ‑eríais ‑iríais
‑an ‑en ‑en ‑aron ‑ieron ‑ieron ‑aban ‑ían ‑ían ‑arán ‑erán ‑irán ‑arían ‑erían ‑irían
MOD SUBJONCTIV MOD IMPERATIV
Prezent Imperfect I Imperfect II Viitor simplu Imperativ pozitiv
I. II. III. I. II. III. I. II. III. I. II. III. I. II. III.
‑e ‑a ‑a ‑ara ‑iera ‑iera ‑ase ‑iese ‑iese ‑are ‑iere ‑iere — — —
‑es ‑as ‑as ‑aras ‑ieras ‑ieras ‑ases ‑ieses ‑ieses ‑ares ‑ieres ‑ieres ‑a ‑á ‑e ‑é ‑e ‑í
‑e ‑a ‑a ‑ara ‑iera ‑iera ‑ase ‑iese ‑iese ‑are ‑iere ‑iere ‑e ‑a ‑a
‑emos ‑amos ‑amos ‑áramos ‑iéramos ‑iéramos ‑ásemos ‑iésemos ‑iésemos ‑áremos ‑iéremos ‑iéremos ‑emos ‑amos ‑amos
‑éis ‑áis ‑áis ‑arais ‑ierais ‑ierais ‑aseis ‑ieseis ‑ieseis ‑areis ‑iereis ‑iereis ‑ad ‑ed ‑id
‑en ‑an ‑an ‑aran ‑ieran ‑ieran ‑asen ‑iesen ‑iesen ‑aren ‑ieren ‑ieren ‑en ‑an ‑an
FORME NEPERSONALE * Formele în -astes și -istes
Infinitiv Participiu Gerunziu
I. II. III. I. II. III. I. II. III.
‑ar ‑er ‑ir ‑ado/a ‑ido/a ‑ido/a ‑ando ‑iendo ‑iendo

(-ante) (-iente) (-iente)
Întrebuințări ale timpurilor indicativului

Prezentul (Presente) - Cu formele indicativului prezent putem exprima nu numai un fapt prezent, ci și unul trecut
(prezentul istoric) sau viitor:
Acude San Martín, combate y vence.
Mañana salgo para Madrid y vuelvo el viernes que viene ...
În propozițiile condiționale prezentul indicativului este folosit în locul viitorului:
Si vienes, te doy el libro (Dacă vii (vei veni), îți dau (îți voi da) cartea).
Prezentul poate fi folosit și în locul imperativului:
Vas al mercado, y me compras legumbres.
Forma indicativului prezent al verbului regulat (ar) hablar ('a vorbi'):
Indicativ prezent al Singular Plural

verbului hablar
Persoana întâi (yo) hablo (nosotros/-as) hablamos
Persoana a doua familiar (tú) hablas (vosotros/-as) habláis
Persoana a doua familiar (vos) hablás
Persoana a doua formal (usted) habla (ustedes) hablan
Persoana a treia (él, ella) habla (ellos, ellas) hablan
Forma indicativului prezent al verbului regulat (er) comer ('a mânca'):

verbului comer
Persoana întâi (yo) como (nosotros/-as) comemos
Persoana a doua familiar (tú) comes (vosotros/-as) coméis
Persoana a doua familiar (vos) comés
Persoana a doua formal (usted) come (ustedes) comen
Persoana a treia (él, ella) come (ellos, ellas) comen
Forma indicativului prezent al verbului regulat (ir) vivir ('a trăi'):

verbului vivir
Persoana întâi (yo) vivo (nosotros/-as) vivimos
Persoana a doua familiar (tú) vives (vosotros/-as) vivis
Persoana a doua familiar (vos) vivis
Persoana a doua formal (usted) vive (ustedes) viven
Persoana a treia (él, ella) vive (ellos, ellas) viven
Perfectul compus (Pretérito perfecto compuesto) exprimă o acțiune trecută care păstrează legătura cu prezentul.
Legătura poate fi reală sau numai gândită și percepută de către vorbitor.
Imperfectul (Pretérito imperfecto) exprimă o acțiune din trecut în desfășurare, sau repetată, care poate avea loc
simultan cu acțiunea unui alt verb la imperfect, la perfectul simplu sau cu un adverb de timp:
Los hombres iban al trabajo.
Mai mult ca perfectul (Pretérito pluscuamperfecto) exprimă o acțiune terminată în trecut înaintea altei acțiuni de
asemenea trecute (la perfectul simplu, la imperfect).
Perfectul simplu (Pretérito perfecto simple sau Pretérito indefinido) exprimă de regulă o acțiune realizată în trecut,
într-o perioadă de timp complet scursă:
Jose Martí nació en Cuba.
Anteayer escribí una carta.
La semana pasada visité un museo.
Este un timp folosit mult în vorbirea curentă.
Perfectul anterior (Pretérito anterior) exprimă o acțiune trecută, imediat anterioară față de o altă acțiune trecută (
redată prin perfectul simplu):
Cuando los muchachos hubieron terminado el trabajo, volvieron a sus casas.
În limba spaniolă actuală, acest timp este destul de puțin folosit.
Viitorul (Futuro) poate exprima, printre altele:
a) o posibilitate, o îndoială, o aproximație:
Estará en la oficina a esta hora, Serán las dos de la tarde;
b) un ordin, o interzicere: Lucharás por el bien de tu pueblo. No desearás mal a tus amigos.
Viitorul anterior (Futuro perfecto) denotă o acțiune terminată înaintea alteia care se va efectua tot în viitor:
Cuando yo llegue, habrás resuelto ya el asunto.
Condiționalul prezent (Condicional, optativo / potencial) exprimă o acțiune viitoare în raport cu o acțiune realizată
în trecut:
Dijiste que Pedro regresaría (ayer, hoy, mañana).
Han dicho que Pablo no regresaría.
Acțiunea pe care o exprimă este eventuală, ipotetică.
Condiționalul poate fi folosit și ca formă de exprimare politicoasă în cazul unei rugăminți, a unei dorințe, întocmai
ca formele indicativului imperfect:
Querría pedirte un favor (Aș vrea să-ți cer o favoare).
Condiționalul perfect (Condicional optativo/ potencial perfecto) exprimă un fapt deja terminat sau posibil înainte
de a avea loc un alt fapt cu care este în relație:
Pensaba que habrían cumplido lo prometido.
Modul imperativ (Modo imperativo) În limba spaniolă imperativul are numai două forme proprii (persoana a II-a
singular și plural):
canta - cantad;
come - comed;
escribe - escribid.
Pentru celelalte persoane se folosesc formele prezentului conjunctiv:
Escríbame (usted) una carta.
Tráigame (usted) un libro.
Que canten ellos! Cantemos nosotros.
În spaniolă există opt verbe (plus compusele lor) care au neregulată persoana a II-a singular: hacer - haz; decir - di;
poner - pon; ir - ve; salir - sal; venir - ven; ser – sé; tener - ten.
La plural persoana a II-a este regulată la toate verbele. Atunci însă când această formă este aglutinată cu pronumele
personal os, d final din desinență se pierde:
levantaos ( = levantad + os), lavaos (= lavad + os); (excepție: id + os → idos).
În propozițiile negative toate persoanele sunt înlocuite cu formele respective ale conjunctivului prezent (precedate de
no):
No vengas aquí.
No comáis tanto.
No me digas mentiras.
Atunci când verbul la imperativ este însoțit de un pronume personal neaccentuat, acesta are poziție enclitică:
Dime la verdad.
În propoziții negative pronumele personal neaccentuat este proclitic:
No me lo digas.
Modul conjunctiv (modo subjuntivo)

Conjunctivul poate fi folosit în propoziții independente și în propoziții subordonate.
a) în propoziții independente care conțin un adverb exprimând o îndoială (quizá(s), tal vez, acaso...) folosirea
conjunctivului depinde de gradul de intensitate al îndoielii. Cu conjunctivul, îndoiala se intensifică, iar cu indicativul
se atenuează:
Tal vez han regresado - Poate s-au întors.
Tal vez han regresado - Se prea poate să se fi întors.
Quizá(s) escribirá la carta - Se prea poate să se scrie scrisoarea.
Dacă adverbele quizá(s), acaso, tal vez sunt așezate după verb, acestea, de regulă, se construiesc cu indicativul:
Tu amigo te ha invitado tal vez a esta reunión.
În propozițiile independente optative, verbul se construiește cu conjunctivul:
¡Ojalá venga a tiempo! - Măcar să vină la timp; să dea Dumnezeu să vină la timp).
¡Viva la libertad! ¡Seas bienvenido!
b) Conjunctivul în propoziții subordonate Cu verbele care exprimă îndoiala, necunoașterea (dudar, hesitar, vacilar,
ignorar, desconocer, etc.) se tinde, de regulă, să se folosească conjunctivul:
Dudo de que María llegue mañana.
Ignoro que haya trabajado tanto.
În astfel de cazuri este posibilă și folosirea indicativului. Incertitudinea poate fi mai categorică sau mai atenuată. De
exemplu, în propoziția “Creo que María no vuelve” întărim elementul negativ, iar în ”No creo que María vuelva”
elementul negativ este mai atenuat.
În propozițiile atributive verbul cere modul indicativ dacă antecedentul este cunoscut. Dacă este necunoscut sau
îndoielnic, verbul se construiește cu conjunctivul:
El hombre que viene es un amigo.
Las personas que asistan a la fiesta deberán presentar la invitación.
Escribiré lo que Ud. diga.
Cu verbele care exprimă teamă, o stare afectivă (temer, sentir, recelar, alegrarse, deplorar, lamentar, etc.) se
folosește, de regulă, conjunctivul: :: Lamento que no hayas venido.
Siento que se vaya.
O acțiune viitoare (mai rar o acțiune trecută) dependentă de un verb care exprimă teama poate fi redată și cu modul
indicativ:
Temo que llégará tarde.
În acest caz verbul temer are accepția de a bănui, a crede. Când se exprimă o stare afectivă față de un fapt real sau
care se enunță ca efectiv, folosirea conjunctivului este necesară:
Me alegro de que hayas venido.
Siento que no hayas escrito la carta.
Expresiile și verbele care arată o posibilitate, o probabilitate cer totdeauna conjunctivul:
Es posible que venga mañana.
Es probable que llueva.
Expresiile și verbele care indică acțiuni considerate ca necesare (ordin, permisiune, rugăminte, sfat, dorință etc.) cer,
de obicei, un verb subordonat la modul conjunctiv:
Quiero que vuelvas 1o más pronto posible.
Deseo que te vayas.
Es necesario que estudies.
Unele expresii și verbe impersonale (ser útil, ser bueno, ser malo, estar bien, estar mal, convenir, importar, etc.
impun și ele folosirea modului conjunctiv în subordonată:
Me conviene que no escribas tal carta.
Me importa que hables tú que no él.
Está bien que hayas acabado el trabajo.
Întrebuințări ale timpurilor conjunctivului

Conjunctivul spaniol are trei timpuri simple (prezentul, viitorul și două forme de imperfect în -ra, și -se) și trei
timpuri compuse (perfectul, viitorul anterior și două forme de mai mult ca perfect).
Viitorul și viitorul anterior aproape că nu sunt folosite în limba spaniolă actuală.
Prezentul (Presente de subjuntivo) poate exprima un fapt prezent sau un fapt viitor. De exemplu:
Es posible que María escriba la carta.
Prezentul conjunctiv substituie viitorul indicativului în propoziții temporale care exprimă un fapt eventual:
Cuando llegue, te excribiré.
Escríbame, cuando llegues.
Conjunctivul perfect (Pretérito perfecto de subjuntivo). Exprimă o acțiune într-o perioadă de timp trecută sau
viitoare:
Es posible que haya estado enfermo.
Es posible que cuando llegues, ya hayamos desayunado.
Conjunctivul imperfect (Pretérito imperfecto de subjuntivo). Sensul temporal al celor două forme ale imperfectului
(forma în -ra și forma în -se) poate fi de prezent, viitor sau trecut în raport cu momentul vorbirii. Exprimă
simultaneitatea sau posterioritatea în raport cu acțiunea verbului de care depinde conjunctivul:
No creí que Pedro llegara (llegase,) a tiempo.
Formele în -ra și cele în –se sunt substituibile între ele.
Conjunctivul mai mult ca perfect (Pretérito pluscuamperfecto) Exprimă o acțiune trecută, terminată înaintea altei
acțiuni de asemenea trecute:
No sospechaba ayer que hubieses ya estudiado el proyecto.

În propoziția introdusă prin si într-o fraza condițională, mai mult ca perfectul conjunctivului arată că într-un moment
din trecut un fapt a fost considerat unul eventual, improbabil:
Si te hubiese (hubiera) visto, te habría (hubiera) saludado.
Viitorul perfect al conjunctivului (Futuro perfecto de subjuntivo). Indică o acțiune eventuală terminată înaintea
alteia din prezent sau viitor: ::Si para entonces (mañana por la tarde) no hubiere llegado, volveremos a casa.
Infinitivul (El infinitivo)

1. În limba spaniolă, infinitivul are două forme:
• forma simplă (infinitivo simple = infinitivul prezent) și
• forma compusă (infinitivo compuesto = infinitivul perfect):
estudiar, aprender, vivir haber estudiado, haber aprendido, haber vivido.
2. Prin natura lui, infinitivul poate avea funcții sintactice specifice substantivului și funcții sintactice specifice
verbului. a) În calitate de substantiv, poate fi subiect, nume predicativ, atribut al unui substantiv, complement al unui
verb:
Me conviene pasear con Ud. (subiect).
Querer es poder (nume predicativ).
En este barrio hay casas por alquilar (atribut).
Este problema es fácil de resolver (complement al adjectivului).
Deseo trabajar (complement direct).
În funcția de subiect precedat de un verb sau o expresie impersonală (gustar, convenir, bastar, ser preciso, ser
necesario, doler, etc.) infinitivul se construiește fără prepoziție:
Es preciso trabajar. Me gusta leer...
b) În combinațiile cu formele digno, fácil, bueno, malo, etc. urmate de prepoziția de infinitivul are sens pasiv:
Tenemos un proyecto fácil de realizar.
Esta calle es fácil de cruzar.
Infinitivele legate de un substantiv care precedă particulele por, sin, medio și care arată că o acțiune rămâne încă de
executat au, de asemenea, sens pasiv:
Un problema sin resolver (O problemă de rezolvat).
Infinitivul poate să se unească cu pronumele personale neaccentuate în poziție enclitică:
Quiere verte.
Queremos lavarnos.
Queréis lavaros.
Cu forma compusă a infinitivului, pronumele enclitic este așezat după auxiliarul haber.
Siento haberte castigado.
3. Infinitivele spaniole se pot substantiva cu ajutorul articolelor, demonstrativelor, posesivelor și a altor determinanți
de genul masculin, singular:
El gritar; Un gritar; Mi gritar; Este gritar, etc.
Infinitivele spaniole substantivate nu-și pierd caracterul verbal. Astfel pot să se construiască cu adverbe:
Su protestar constantemente no me gusta.
4. Infinitivele precedate de unele prepoziții pot forma sintagme fixe care sunt echivalente cu o subordonată
circumstanțială. Câteva construcții frecvente în limba actuală: Al + infinitivo este echivalentă cu o propoziție
temporală:
Al salir de la oficina encontré a tu hermano.
Después de + infinitivo este echivalentă cu o propoziție temporală.
Después de lavarnos, tomaremos el desayuno.
Antes de + infinitivo este echivalentă cu o propoziție temporală.
Antes de visitar esta empresa, daremos un paseo por el pueblo.
A (De) + infinitivo este echivalentă cu o propoziție condițională:
A ser más laborioso, podrías terminar a tiempo el trabajo (Dacă ai fi mai harnic, ai termina la timp
lucrul).
Con + infinitivo este echivalentă cu o propoziție concesivă: uneori poate avea sens condițional:
Con estar tan cansado, quiere salir de casa (Deși este atât de obosit, vrea să plece de acasă).
– Construcția por + infinitivo, în unele contexte, este echivalentă cu o propoziție cauzală:
Por leer tanto, María lo sabe todo. (Pentru că citește atât de
mult, Maria știe de toate).
Gerunziul ( El gerundio) 1. Gerunziul spaniol are:
• o formă simplă (gerundio simple)
• și una compusă (gerundio compuesto).
Forma simplă se termină în -ando (verbele de conjugarea I) și în -iendo (verbele de conjugarea a II-a și a III-a):
cantar - cantando, trabajar - trabajando; comer - comiendo, beber - bebiendo; partir - partiendo, salir - saliendo.
Unele verbe au gerunziul neregulat, și anume:
• verbele de conjugarea a III-a terminate în -ebir, -edir, -egir, -eguir, -emir, -enchir, -endir, -eñir, -estir, etir, -ervir
(concebir - concibiendo, pedir - pidiendo, corregir - corrigiendo, seguir -siguiendo, gemir - gimiendo, henchir -
hinchiendo, rendir - rindiendo, reñir -riñendo, vestir - vistiendo, competir - compitiendo, servir - sirviendo),
• toate verbele terminate în -eír (reír – riendo,
sonreír - sonriendo),
• verbele decir -diciendo, erguir - irguiendo, venir - viniendo, poder -
pudiendo,
• verbele de conjugarea a III-a terminate în -entir, -erir, -ertir (sentir -
sintiendo, sugerir -sugiriendo, convertir - convirtiendo),
• cât și verbele terminate în -orir și -ormir (morir - muriendo, dormir - durmiendo).
Forma compusă a gerunziului se formează cu gerunziu1 verbului haber și participiul verbului de conjugat: habiendo
cantado, habiendo comido, habiendo salido.
2. Forma simplă a gerunziului este folosită pentru exprimarea unui proces în desfășurare simultan cu acțiunea
verbului principal:
Escribiendo la carta, cantaba (În timp ce seria scrisoarea, cânta).
3. Forma compusă a gerunziului exprimă o acțiune realizată anterior față de cea a verbului principal, indiferent de
intervalul de timp care desparte cele două acțiuni:
Habiendo aprobado los exámenes, puedo ir de vacaciones.
Pentru exprimarea unei anteriorități imediate se poate folosi forma gerunziului precedată de prepoziția en:
En terminando el desayuno, iremos a la oficina.

4. Gerunziul se poate construi cu pronumele personale neaccentuate în poziție enclitică: lavándome, habiéndome
lavado...
5. Gerunziul este folosit ca element formativ al unor perifraze verbale.
6. Gerunziul are totdeauna un subiect (care poate fi exprimat sau neexprimat).
Acest subiect poate fi: același cu subiectul verbului principal, identic cu complementul direct al verbului principal
sau gerunziul poate avea un subiect propriu:
Paseando, me encontré con Juan.
Vi a María desayunando.
Estando tú aquí, no temo (Dacă ești tu aici, nu mă tem).
Participiul (El participio)

1. Participiul spaniol se formează cu terminațiile -ado (verbele de conjugarea I) și -ido (verbele de conjugarea a II-a
și a III-a); tomar - tomado, comer - comido, vivir - vivido. Unele participii sunt neregulate. Acestea au terminația
-cho, -so, -to: hacer -hecho, decir - dicho, imprimir - impreso, escribir - escrito, poner - puesto, volver - vuelto, etc.
Toate verbele terminate la infinitiv în –olver fac participiul în -uelto: devolver - devuelto, envolver - envuelto,
absolver - absuelto, etc. Unele participii au două forme: una regulată, cu valoare verbală, și alta neregulată, cu
valoare adjectivală:
atender – atendido - atento elegir - elegido - electo bendecir - bendecido - bendito incluir - incluido - incluso
convertir - convertido - converso maldecir - maldecido - maldito despertar - despertado- despierto
2. Formele verbului haber + participiu invariabil formează timpurile compuse ale verbelor: he trabajado - hemos
trabajado; has comido - habéis comido; has partido - han partido.. Ser + participiul variabil în gen și număr formează
diateza pasivă: Pedro es mimado por sus padres. María es mimada por sus padres.
3. Participiul poate avea valoare de adjectiv; în acest caz se acordă cu substantivul la care se referă în gen și număr:
un campo quemado - unos campos quemados, un país adelantado - unos países adelantados.
4. Unele participii pot avea și sens activ. Contextul ne ajută să determinăm sensul respectiv: una persona leída — o
persoană care a citit mult (sens activ) față de un libro leído - o carte citită mult (sens pasiv)
Alte exemple: Agradecida o persoană recunoscătoare) Una persona atrevid ( îndrăzneață) porfiada ( capricioasă)
presumida ( încrezută) preciada ( înfumurată) arrepentida ( care s-a căit) resuelta ( hotărâtă) cansada ( plictisitoare,
obositoare) esforzada ( curajoasă, vitează) Participiile mai sus menționate, când funcționează ca adjective și au sens
activ se construiesc cu ser: Pedro es atrevido (Petre este îndrăzneț); Pedro es cansado (Petre este plictisitor) față de:
Pedro está cansado (Petre este obosit).
Diateza pasivă (La voz pasiva)

În limba spaniolă, diateza pasivă admite două tipuri de construcții:
1. Formele verbului ser (de asemenea estar) + un participiu: ::Esta casa será vendida en subasta (Această casă va fi
vândută la licitație).
Este cuarto era pintado por mi tío (Această cameră era zugrăvită de unchiul meu).
Acest tip de construcții pasive se prezintă sub două forme - cu complementul de agent exprimat și fără complement
de agent:
La carta fue escrita por Carmen (Scrisoarea a fost scrisă de către Carmen).
Ya está puesta la mesa (Masa este deja pusă).
Complementul de agent este introdus, de regulă, prin prepoziția por; uneori prin de:
La patria fue salvada por nuestros héroes.

El niño fue atacado por la viruela (Copilul s-a îmbolnăvit de vărsat).
Participiul se acordă în gen și număr cu subiectul gramatical (pacient). În cazul a două forme pasive în relație de
coordonare, auxiliarul, de obicei, este suprimat înaintea celui de-al doilea participiu:
Esta noticia es conocida y comentada por todos los especialistas.
În schimb estar + participiul se folosește în cazul verbelor momentane, la timpurile imperfecte (El proyecto está,
estaba resuelto - Proiectul este, era rezolvat și a multor verbe reflexive sau folosite ca atare, cu sens incoativ:
Juana está (estaba) sentada (dormida, arrepentida, enfadada, entristecida), etc.
O construcție pasivă cu ser sau estar nu diferă de o construcție de tip nominal care cuprinde în structura predicatului
ei nominal o copulă (ser, estar) și un nume predicativ exprimat printr-un participiu cu valoare adjectivală.
2. Construcția pasivă cu se este mai frecventă decât cele mai înainte menționate. Astfel, în locul unei propoziții ca
aceasta:
„Las ventanas son abiertas a las diez”
se preferă
„Las ventanas se abren a las diez”.
Construcțiile pasive cu se pot avea un complement de agent sau se pot lipsi de acesta:
Se venden mercancías por los vendedores.
Se venden mercancías.
Conjugarea verbului haber (Conjugación del verbo haber)

Haber Formas simples Infinitivo haber Gerundio habiendo Participio habido Formas compuestas Infinitivo haber
habido Gerundio habiendo habido Modo indicativo Presente: he, has, hay, hemos o habemos, habéis, han Pretérito
imperfecto: he habido, has habido, ha habido, hemos habido, habéis habido, han habido Pretérito imperfecto: había,
habías, había, habíamos, habíais, habían Pretérito imperfecto: había habido, habías habido, había habido, habíamos
habido habíais habido, habían habido Pretérito perfecto simple: hube, hubiste, hubo, hubimos, hubisteis, hubieron
Pretérito anterior: hube habido, hubiste habido, hubo habido, hubimos habido hubisteis habido, hubieron habido
Futuro: habré, habrás, habrá, habremos, habréis, habrán Futuro perfecto: habré habido, habrás habido, habrá habido,
habremos habido, habréis habido, habrán habido Condicional: habría, habrías, habría, habríamos, habríais, habrían
Condicional perfecto: habría habido, habrías habido, habría habido, habríamos habido, habríais habido, habrían
habido Modo subjuntivo Presente: haya, hayas, haya, hayamos, hayáis, hayan Pretérito imperfecto: haya habido,
hayas habido, haya habido, hayamos habido, hayáis habido, hayan habido Pretérito imperfecto: hubiera o hubiese,
hubieras o hubieses, hubiera o hubiese, hubiéramos o hubiésemos, huberais o hubieseis, hubieran o hubiesen
Pretérito pluscuamperfecto: hubiera o hubiese habido, hubieras o hubieses habido, hubiera o hubiese habido,
habiéramos o hubiésemos habido, hubierais o hubieseis habido, hubieran o hubiesen habido Futuro:hubiere,
hubieres, hubiere, hubiéremos, hubiereis, hubieren Futuro perfecto: hubiere habido, hubieres habido, hubiere habido,
hubiéremos habido, hubiereis habido, hubieren habido Modo imperativo (poco empleado) He (tú); Haya (él);
Hayamos (nosotros); Habed (vosotros); Hayan (ellos) Conjugarea verbului ser Formas simples Infinitivo: ser
Gerundio: siendo Participio : sido Formas compuestas Infinitivo: haber sido Gerundio: habiendo sido Modo
indicativo Presente: soy, eres, es, somos, sois, son Pretérito perfecto compuesto: he sido, has sido, ha sido, hemos
sido, habéis sido, han sido Pretérito imperfecto: era, eras, era, éramos, erais, eran Pretérito pluscuamperfecto: había
sido, habías sido, había sido, habíamos sido, habíais sido, habían sido Pretérito perfecto simple: fui, fuiste, fue,
fuimos, fuisteis, fueron Pretérito anterior: hube sido, hubiste sido, hubo sido, hubimos sido, hubisteis sido, hubieron
sido Futuro: seré, serás, será, seremos, seréis, serán Futuro perfecto: habré sido, habrás sido, habrá sido, habremos
sido, habréis sido, habrán sido Condicional: sería, serías, sería, seríamos, seríais, serían Condicional perfecto: habría
sido, habrías sido, habría sido, habríamos sido, habríais sido, habrían sido Modo subjuntivo Presente: sea, seas, sea,
seamos, seáis, sean Pretírito perfecto: haya sido, hayas sido, haya sido, hayamos sido, hayáis sido, hayan sido
Pretérito imperfecto: fuera o fuese, fueras o fueses, fuera o fuese, fuéramos o fuésemos, fuerais o fueseis, fueran o
fuesen, Pretérito pluscuamperfecto: hubiera o hubiese sido, hubieras o hubieses sido, hubiera o hubiese sido,
hubiéramos o hubiésemos sido, hubierais o hubieseis sido, hubieran o hubiesen sido Futuro: fuere, fueres, fuere,
fuéremos, fuereis, fueren Futuro perfecto: hubiere sido, hubieres sido, hubiere sido, hubiéremos sido, hubiereis sido,
hubieren sido Modo imperativo (afirmativo) Sé (tú); Sea (él); Seamos (nosotros); Sed (vosotros); Sean (ellos)
Conjugarea verbelor regulate – Modele
Conjugarea I (Primera conjugación)

Tomar Formas simples=== Infinitivo: tomar Gerundio: tomando Participio: tomado Formas compuestas Infinitivo:
haber tomado Gerundio: habiendo tomado
Modul indicativ (Modo indicativo)

Prezentul (Presente): tomo, tomas, toma, tomamos, tomáis, toman
Perfectul compus (Pretérito perfecto compuesto) : he tomado, has tomado, ha tomado, hemos tomado, habéis
tomado, han tomado
Imperfectul (Pretérito imperfecto): tomaba, tomabas, tomaba, tomábamos, tomabais, tomaban
Mai mult ca perfectul (Pretérito pluscuamperfecto) : había tomado, habías tomado, había tomado, habíamos
tomado, habíais tomado, habían tomado
Perfectul simplu (Pretérito perfecto simple sau Pretérito indefinido): tomé, tomaste, tomó, tomamos, tomasteis,
tomaron
Perfectul anterior (Pretérito anterior): hube tomado, hubiste tomado, hubo tomado, hubimos tomado,hubisteis
tomado, hubieron tomado
Viitorul (Futuro): tomaré, tamarás, tomará, tomaremos, tomaréis, tomarán
Viitorul anterior (Futuro perfecto) : habré tomado, habrás tomado, habrá tomado, habremos tomado, habréis
tomado, habrán tomado,
Condițional (Condicional): tomaría, tomarías, tomaría, tomaríamos, tomaríais, tomarían
Condiționalul perfect (Condicional optativo/ potencial perfecto): habría tomado, habrías tomado, habría tomado,
habríamos tomado, habríais tomado, habrían tomado.
Modul subjonctiv (Modo subjuntivo)

Prezent: tome, tomes, tome, tomemos, toméis, tomen
Perfectul (Pretérito perfecto): haya tomado, hayas tomado, haya tomado, hayamos tomado,hayáis tomado, hayan
tomado
Imperfectul (Pretérito imperfecto): tomara o tomase, tomaras o tomases, tomara o tomase, tomáramos o tomásemos,
tomarais o tomaseis, tomaran o tomasen,
Mai mult ca perfectul (Pretérito pluscuamperfecto) : o hubiera o hubiese tomado, hubieras o hubiesetomado, hubiera
o hubiese tomado, hubiéramos o hubiésemos, hubierais o hubieseis tomado, hubieran o hubiesen tomado
Viitorul (Futuro): tomare, tomares, tomare,tomaremos,tomareis, tomaren
Viitorul anterior (Futuro perfecto) - hubiere tomado, hubieres tomado, hubiere tomado, hubiéremos tomado,
hubiereis tomado, hubieren tomado
Modo imperativo (afirmativo)

Toma (tú); Tome (él); Tomemos (nosotros); Tomad (vosotros); Tomen (ellos)
Conjugarea a II-a (Segunda conjugación)

Comer Formas simples Infinitivo: comer Gerundio: comiendo Participio: comido Formas compuestas Infinitivo:
haber comido Gerundio: habiendo comido
Modo indicativo
Presente: como, comes, come, comemos, coméis, comen Pretérito perfecto compuesto: he comido, has comido, ha
comido, hemos comido, habéis comido, han comido Pretérito imperfecto: comía, comías, comía, comíamos, comíais,
comían Pretérito pluscuamperfecto: había comido, habías comido, había comido, habíamos comido, habíais comido,
habían comido Pretérito perfecto simple: comí, comiste, comió, comimos, comisteis, comieron, Pretérito anterior:
hube comido, hubiste comido, hubo comido, hubimos comido, hubisteis comido, hubieron comido Futuro: comeré,
comerás, comerá, comeremos, comeréis, comerán Futuro perfecto: habré comido, habrás comido, habrá comido,
habremos comido, habrán comido, Condicional: comería, comerías, comería, comeríamos, comeríais, comerían
Condicional perfecto: habría comido, habrías comido, habría comido, habríamos comido, habríais comido, habrían
comido
Modo subjuntivo
Presente: coma, comas, coma, comamos, comáis, coman Preterito perfecto: haya comido, hayas comido, haya
comido, hayamos comido, hayáis comido, hayan comido Pretérito imperfecto: comiera o comiese, comieras o
comieses, comiera o comiese, comiéramos o comiésemos, comierais o comieseis, comieran o comiesen Pretérito
pluscuamperfecto: hubiera o hubiese comido, hubieras o hubieses comido, hubiera o hubiese comido, hubiéramos o
hubiésemos comido, hubierais o hubieseis comido, hubieran o hubiesen comido Futuro: comiere, comieres, comiere,
comiéremos, comiereis, comieren Futuro perfecto: hubiere comido, hubieres comido, hubiere comido, hubiéremos
comido, hubiereis comido, hubieren comido

Come (tú); Coma (él); Comamos (nosotros); Comed (vosotros); Coman (ellos)
Conjugarea III-a (Tercera conjugación)

Partir Formas simples Infinitivo: partir Gerundio: partiendo Participio: partido Formas compuestas Infinitivo: haber
partido Gerundio: habiendo partido
Modul indicativ (Modo indicativo)

Presente: parto, partes, parte, partimos, partís, parten
Pretérito perfecto compuesto: he partido, has partido, ha partido, hemos partido, habéis partido, han partido
Preterito imperfecto: partía, partías, partía, partíamos, partíais, partían
Pretérito pluscuamperfecto: había partido, habías partido, había partido, habíamos partido, habíais partido, habían
partido
Pretérito perfecto simple: partí, partiste, partió, partimos, partisteis, partieron
Pretérito anterior: hube partido, hubiste partido, hubo partido, hubimos partido, hubisteis partido, hubieron partido
Futuro: partiré, partirás, partirá, partiremos, partiréis, partirán
Futuro perfecto: habré partido, habrás partido, habrá partido, habremos partido, habréis partido, habrán partido
Condicional: partiría, partirías, partiría, partiríamos, partiríais, partirían

Condicional perfecto:habría partido, habrías partido, habría partido, habríamos partido, habríais partido, habrían
partido
Mod subjonctiv (Modo subjuntivo)

Presente: parta, partas, parta, partamos, partáis, partan
Preterito perfecto: haya partido, hayas partido, haya partido, hayamos partido, hayáis partido, hayan partido
Pretérito imperfecto: partiera o partiese, partieras o partieses, partiera o partiese, partiéramos o partiésemos,
partierais o partieseis, partieran o partiesen
Pretérito pluscuamperfecto: hubiera o hubiese partido, hubieras o hubieses partido, hubiera o hubiese partido,
hubiéramos o hubiésemos partido, hubierais o hubieseis partido, hubieran o hubiesen partido
Futuro: partiere, partieres, partiere, partiéremos, partiereis, partieren,
Futuro perfecto: hubiere partido, hubieres partido, hubiere partido, hubiéremos partido, hubiereis partido, hubieren
partido

Parte (tú); Parta (él); Partamos (nosotros); Partid (vosotros); Partan (ellos) Conjugarea verbului ”invitar” la diateza
pasivă (Conjugación del verbo comer en la voz pasiva)
Formas simples
Infinitivo: ser invitado Gerundio: siendo invitado
Formas compuestas
Infinitivo: haber sido invitado Gerundio: habiendo sido invitado
Modo indicativo
Presente: Soy invitado, Eres invitado, Es invitado, Somos invitados, Sois invitados, Son invitados Pretérito perfecto
compuesto:He sido invitado, Has sido invitado, Ha sido invitado, Hemos sido invitados, Habéis sido invitados, Han
sido invitados Pretérito imperfecto: Era invitado, Eras invitado, Era invitado, Éramos invitados, Erais invitados, Eran
invitados Pretérito perfecto compuesto: Había sido invitado, Habías sido invitado, Había sido invitado, Habíamos
sido invitados, Habíais sido invitados, Habían sido invitados Pretérito perfecto simple: Fui invitado, Fuiste invitado,
Fue invitado, Fuimos invitados, Fuisteis invitados, Fueron invitados Pretérito anterior Hube sido invitado, Hubiste
sido invitado, Hubo sido invitad, Hubimos sido invitados, Hubisteis sido invitados, Hubieron sido invitados Futuro:
Seré invitado, Serás invitado, Será invitado, Seremos invitados, Seréis invitados, Serán invitados Futuro perfecto
Habré sido invitado, Habrás sido invitado, Habrá sido invitado, Habremos sido invitados, Habréis sido invitados,
Habrán sido invitados Condicional: Sería invitado, Serías invitado, Sería invitado, Seríamos invitados, Seríais
invitados, Serían invitados Condicional perfecto:Habría sido invitado Habrías sido invitado, Habría sido invitado,
Habríamos sido invitados, Habríais sido invitados, Habrían sido invitados
Modo subjuntivo
Presente: Sea invitado, Seas invitado, Sea invitado, Seamos invitados, Seáis invitados, Sean invitados Pretérito
perfecto: Haya sido invitado, Hayas sido invitado, Haya sido invitado, Hayamos sido invitados, Hayáis sido
invitados, Hayan sido invitados Pretérito imperfecto: Fuera o fuese invitado, Fueras o fueses invitado, Fuera o fuese
invitado, Fuéremos o fuésemos invitados, Fuerais o fueseis invitados, Fueran o fuesen invitados Pretérito
pluscuamperfecto: Hubiera o hubiese sido invitado, Hubieras o hubieses sido invitado, Hubiera o hubiese sido
invitado, Hubiéramos o hubiésemos sido invitados, Hubierais o hubieseis sido invitados, Hubieran o hubiesen sido
invitados Futuro: Fuere invitado, Fueres invitado, Fuere invitado, Fuéremos invitados, Fuereis invitados, Fueren
invitados Futuro perfecto: Hubiere sido invitado, Hubieres sido invitado, Hubiere sido invitado, Hubiéremos sido
invitados, Hubiereis sido invitados, Hubieren sido invitados
Modo imperativo
Sé tú invitado; Sea él invitado; Seamos nosotros invitados; Sed vosotros invitados; Sean ellos invitados Conjugarea
verbelor neregulate (Conjugación de los verbos irregulares) Un verb se consideră neregulat atunci când se produce o
schimbare de sunete în temă , în terminație sau în ambele: encontrar-encuentro, pedir-pido; estarestoy, decir-dije.
Modificările de ordin ortografic și nu fonetic nu se consideră neregularități propriuzise. Astfel de modificări
ortografice, la verbele regulate, le întâlnim, mai ales, la cele terminate în -car, -gar, -zar, -cer, -cir, -ger, -gir, -eer,
-oer, -guir, etc.: tocar – toqué, cargar – cargué, vencer - venzo, creer - creyó, comenzar – comencé. Un verb
neregulat la prezentul indicativ, persoanele de la singular și a III-a plural va avea aceeași neregularitate la prezentul
conjunctiv (în general, la aceleași persoane (unele excepții: pedir, seguir care au neregularități și la celelalte
persoane: pida; pidamos, pidáis; siga; sigamos, sigáis; la imperativ (pers. a II-a sing. și formele împrumutate de la
conjunctiv): pensar - pienso – piense- piensen, etc. Când un verb este neregulat numai la persoana I a prezentului
indicativ va fi neregulat la toate persoanele prezentului conjunctiv și la imperativ (la formele împrumutate de la
conjunctiv): conocer - conozco → conozca, conozcas, etc. Verbele compuse primesc. de regulă, neregularitățile
formelor simple de la care derivă: tener - tengo, mantener - mantengo. Un verb neregulat la perfectul simplu este
neregulat atât la la conjunctivul imperfect , la conjunctivul viitor: decir - dije → dijera – dijere, cât și la persoanele I
și a II-a plural ale prezentului conjunctivului, la participiul prezent (dacă verbul are un participiu prezent, care, de
cele mai multe ori are valoare de adjectiv sau de substantiv: servir – sirviente) și la gerunziu: dormir - durmió,
durmieron/ durmiera, durmiese/ durmiere/ durmamos, durmáis/durmiente/durmiendo. Un verb neregulat la viitorul
indicativ este neregulat și la prezentul condițional: salir - saldré → saldría. În limba spaniolă, există numai trei verbe
neregulate la imperfectul indicativului (ser - era ‚ ver - veía, ir - iba). Prezența accentului este considerată
neregularitate: estás, está, esté, estés, etc. Verbe neregulate la prezent, perfectul simplu și la viitor (Verbos
irregulares en presente, pretérito perfecto simple y futuro) Dar Presente de indicativo: Doy, das, da, damos, dais, dan
Pretérito perfecto simple: Di, diste, dio, dimos, disteis, dieron Pretérito imperfecto de subjuntivo: Diera sau diese,
dieras sau dieses, diera sau diese, diéramos sau diésemos, dierais sau dieseis, dieran sau diesen Futuro de subjuntivo:
Diere, dieres, diere, diéremos, diereis, dieren Decir Gerundio: Diciendo Participio: Dicho Presente de indicativo:
Digo, dices, dice, decimos, decís, dicen Pretérito perfecto simple: Dije, dijiste, dijo, dijimos, dijisteis, dijeron
Pretérito perfecto compuesto: He dicho, has dicho,…. Futuro de indicativo: Diré, dirás, dirá, diremos, diréis, dirán
Condicional: Diría, dirías, diría, diríamos, diríais, dirían Presente de subjuntivo: Diga, digas, diga, digamos, digáis,
digan Pretérito imperfecto de subjuntivo: Dijera sau dijese, dijeras sau dijeses, dijera sau dijese, dijéramos sau
dijésemos, dijerais sau dijeseis, dijeran sau dijesen Futuro de subjuntivo: Dijere, dijeres, dijere, dijéremos, dijereis,
dijeren Imperativo: Di, diga, digamos, digan Estar Presente de indicativo: Estoy, estás, está, …están Pretérito
perfecto simple: E stuve, estuviste, estuvo, estuvimos, estuvisteis, estuvieron Presente de subjuntivo: Esté, estés,
esté, …estén Pretérito impertecto de subjuntivo: Estuviera sau estuviese, estuvieras sau estuvieses, estuviera sau
estuviese, estuviéramos sau estuviésemos, estuvierais sau estuvieseis, estuvieran sau estuviesen Futuro de
subjuntivo: Estuviere, estuvieres, estuviere, estuviéremos, estuviereis, estuvieren Imperativo: está, esté,… estén
Hacer Participio: Hecho Presente de indicativo: Hago (haces, hace, hacemos, hacéis, hacen) Pretérito perfecto
simple: Hice, hiciste, hizo, hicimos, hicisteis, hicieron Pretérito perfecto compuesto: He hecho, has hecho, … Futuro
de indicativo:Haré, harás, hará, haremos, haréis, harán Condicional: Haría, harías, haría, haríamos, haríais, harían
Presente de subjuntivo: Haga, hagas, haga, hagamos, hagáis, hagan Pretérito imperfecto de subjuntivo: Hiciera sau
hiciese, hicieras sau hicieses, hiciera sau hiciese, hiciéramos sau hiciésemos, hicierais sau hicieseis, hicieran sau
hiciesen Futuro de subjuntivo: Hiciere, hicieres, hiciere, hiciéremos, hiciereis, hicieren Imperativo: Haz, haga,
hagamos, hagan Ir Gerundio: Yendo Participio: Ido Presente de indicativo: Voy, vas, va, vamos, vais, van Pretérito
imperfecto de indicativo: Iba, ibas, iba, íbamos, ibais, iban Pretérito perfecto simple: Fui, fuiste, fue, fuimos, fuisteis,
fueron Pretérito perfecto compuesto:He ido, has ido,….. Presente de subjuntivo:Vaya, vayas, vava, vayamos, vayáis,
vayan Pretérito imperfecto de subjuntivo: Fuera sau fuese, fueras sau fueses, fuera sau fuese, fuéramos sau fuésemos,
fuerais sau fueseis, fueran sau fuesen Futuro de subjuntivo: Fuere, fueres, fuere, fuéremos, fuereis, fueren
Imperativo: Ve, vaya, vayamos, id, vayan Poder Gerundio: Pudiendo Presente de indicativo: Puedo, puedes, puede,
…pueden Pretérito perfecto simple :Pude, pudiste, pudo, pudimos, pudisteis, pudieron Futuro de indicativo: Podré,
podrás, podrá, podremos, podréis, podrán Condicional: Podría, podrías, podría, podríamos, podríais, podrían
Presente de subjuntivo: Pueda, puedas, pueda, …puedan Pretérito impefecto de subjuntivo: Pudiera sau pudiese,
pudieras sau pudieses, pudiera sau pudiese, pudiéramos sau pudiésemos, pudierais sau pudieseis, pudieran sau
pudiesen Futuro de subjuntivo: Pudiere, pudieres, pudiere, pudiéremos, pudiereis, pudieren Imperativo: Puede,
pueda, …puedan Poner Participio: Puesto Presente de indicativo: Pongo (pones, pone, ponemos, ponéis, ponen)
Pretérito perfecto simple: Puse, pusiste, puso, pusimos, pusisteis, pusieron Pretérito perfecto compuesto: He puesto,
has puesto… Futuro de indicativo: Pondré, pondrás, pondrá, pondremos, pondréis, pondrán Condicional: Pondría,
pondrías, pondría, pondríamos, pondríais, pondrían Presente de subjuntivo: Ponga, pongas, ponga, pongamos,
pongáis, pongan Pretérito imperfecto de subjuntivo: Pusiera sau pusiese, pusieras sau pusieses, pusiera sau pusiese,
pusiéramos sau pusiésemos, pusierais sau pusieseis, pusieran sau pusiesen Futuro de subjuntivo: Pusiere, pusieres,
pusiere, pusiéremos, pusiereis, pusieren Imperativo: Pon, ponga, pongamos, poned, pongan Querer Presente de
indicativo: Quiero, quieres, quiere, … quieren Pretérito perfecto simple: Quise, quisiste, quiso, quisimos, quisisteis,
quisieron Futuro de indicativo: Querré, querrás, querrá, querremos, querréis, querrán Condicional: Querría, querrías,
querría, querríamos, querríais,querrían Presente de subjuntivo: Quiera, quieras, quiera, … quieran Pretérito
imperfecto de subjuntivo: Quisiera sau quisiese, quisieras sau quisieses, quisiera sau quisiese, quisiéramos sau
quisiésemos, quisierais sau quisieseis, quisieran sau quisiesen Futuro de subjuntivo: Quisiere, quisieres, quisiere,
quisiéremos, quisiereis, quisieren Imperativo: quiera, quieran Saber Presente de indicativo: Sé (sabes, sabe, sabemos,
sabéis, saben) Pretérito perfecto simple: Supe, supiste, supo, supimos, supisteis, supieron Futuro de indicativo:
Sabré, sabrás, sabrá, sabremos, sabréis, sabrán Condicional: Sabría, sabrías, sabría, sabríamos, sabríais, sabrían
Presente de subjuntivo: Sepa, sepas, sepa, sepamos, sepáis, sepan Pretérito imperfecto de subjuntivo: Supiera sau
supiese, supieras sau supieses, supiera sau supiese, supiéramos sau supiésemos, supierais sau supieseis, supieran sau
supiesen Futuro de subjuntivo: Supiere, supieres, supiere, supiéremos, supiereis, supieren Imperativo: Sepa,
sepamos, sabed, sepan Tener Presente de indicativo: Tengo, tienes, tiene, … tienen Pretérito perfecto simple: Tuve,
tuviste, tuvo, tuvimos, tuvisteis, tuvieron Futuro de indicativo: Tendré, tendrás, tendrá, tendremos, tendréis, tendrán
Condicional: Tendría, tendrías, tendría, tendríamos, tendríais,tendrían Presente de subjuntivo: tenga, tengas, tenga,
tengamos, tengáis, tengan Pretérito imperfecto de subjuntivo: Tuviera sau tuviese, tuvieras sau tuvieses, tuviera sau
tuviese, tuviéramos sau tuviésemos, tuvierais sau tuvieseis, tuvieran sau tuviesen Futuro de subjuntivo: Tuviere,
tuvieres, tuviere, tuviéremos, tuviereis, tuvieren Imperativo: Ten, tenga, tengamos, tened, tengan Venir Gerundio:
Viniendo Presente de indicativo: Vengo, vienes, viene, … vienen Pretérito perfecto simple: Vine, viniste, vino,
vinimos, vinisteis, vinieron Futuro de indicativo: Vendré, vendrás, vendrá, vendremos, vendréis, vendrán
Condicoinal: Vendría, vendrías, vendría, vendríamos, vendríais,vendrían Presente de subjuntivo: Venga, vengas,
venga, vengamos, vengáis, vengan Pretérito imperfecto de subjuntivo: Viniera sau viniese, vinieras sau vinieses,
viniera sau viniese, viniéramos sau viniésemos, vinierais sau vinieseis, vinieran sau viniesen Futuro de subjuntivo:
Viniere, vinieres, viniere, viniéremos, viniereis, vinieren Imperativo: Ven, venga, vengamos, venid, vengan
Întrebuințări ale verbului ser (Algunos usos del verbo ser)

1. Funcția sintactică principală a verbului ser este aceea de copulă. Leagă numele predicativ de subiect. Numele
predicativ poate fi exprimat printr-un substantiv, adjectiv, pronume, numeral, infinitiv, adverb, o propoziție etc.: Mi
tío es profesor. Soy de Bucarest. Pedro es alto. María es joven. Este libro es mío. Somos tres. Soy el primero de la
clase. Querer es poder. Tu amigo es así. Él es quien grita. Lo que te ruego es que no salgas tan pronto. Adjectivele
construite cu ser exprimă calități esențiale, primordia1e uneori indiferent de durata lor (adjective care denotă materia,
profesiunea, culoarea, dimensiunea, forma etc.): Eres/ moreno/ alto/ generoso/obrero Adjectivele următoare admit,
de obicei, construcția cu ser: feliz - infeliz; dichoso - desdichado; venturoso - desventurado; desgraciado, cierto,
indudable, notorio, evidente, posible - imposible; probable - improbable; preciso, necesario: Somos felices, dichosos
infelice desdichados, cierto, posible Es probable, necesario 2. Verbul ser împreună cu participiul altui verb formează
diateza pasivă: Mi padre fue festejado por sus amigos. 3. În unele contexte, verbul ser își pierde valoarea de
copulativ. Devine verb intranzitiv cu sensul de a exista, a se întâmpla, a servi, a avea loc, a conveni: La semana
próxima será la fiesta. Él no es para esto (...no sirve para...). Este cuadro no es para él (…no conviene para él). La
función fue en una sala (…tuvo lugar...). 4. Cu verbul ser se formează unele locuțiuni idiomatice; es verdad - este
adevărat; es lástima - este păcat; es lo mismo - este același lucru; es decir (esto es)- adică; sea o no sea - în orice caz;
sea que sea (fuere) - orice s-ar întâmpla etc. 5. Construcțiile ser de + infinitivo, ser menos au corespondent în limba
română formulele “a merita osteneala”, “a trebui” și “a nu fi mai prejos: “En él es de admirar lo jefe (La el merită
osteneala să fie admirate calitățile sale de șef). Tú me has ayudado mucho, y por eso no quiero ser menos (Tu m-ai
ajutat mult și de aceea nu vreau să fiu mai prejos). Întrebuințări ale verbului estar (Algunos usos del verbo estar) 1.
Estar, la fel cu ser, îndeplinește în majoritatea cazurilor funcția de verb copulativ: La leche está fría. El café está
dulce. El vaso está lleno de agua. La manzana está madura. Adjectivele calificative (sau participiale) atunci când se
construiesc cu verbu1 estar atribuie subiectului o calitate sau o stare valabilă pentru momentul indicat de acest verb.
Starea sau calitatea respectivă sunt gândite de vorbitor ca rezultatul unei schimbări, unei transformări sau al unui
proces și nu ca inerente sau caracteristice obiectului respectiv. A se compara: El café es amargo (Cafeaua este amară
- calitate inerentă). El café está dulce (Această cafea este dulce - calitate dobândită). Alte exemple: La sopa es buena
- La sopa está buena. Soy joven – Estoy joven (para mi edad). Același adjectiv poate exprima o calitate esențială sau
o stare, un aspect, după cum este construit cu ser sau cu estar: Esta hoja es verde (Această frunză este verde) - Esta
manzana está verde (Acest măr este verde, adică nu este copt). - Este hombre está loco (Acest om și-a pierdut
cumpătul sau o face pe nebunul). Este hombre es sordo (acest om este surd) - Este hombre está sordo (Acest om a
asurzit sau o face pe surdul). Este hombre es nervioso (Acest om este nervos) - Este hombre está nervioso (Acest om
este enervat). Unele adjective își schimbă sensul după cum sunt construite cu ser sau cu estar: estar bueno – a fi
sănătos ser bueno - a fi bun (la caracter) estar malo - a se simți rău, a fi bolnav ser malo - a fi rău (la caracter) estar
grave - a fi grav bolnav ser grave - a fi grav,auster,serios estar vivo - a trăi, a fi în viață ser vivo - a fi iute la minte,
inteligent estar listo - a fi pregătit, a fi gata ser listo - a fi inteligent, a fi ascuțit la minte estar fresco (în sens ironic) -a
fi într-o ser fresco (în sens figurat) - a fi cinic situație grea, a fi la strâmtoare Câteva adjective care se construiesc de
regulă, cu verbul estar și nu cu ser contento - descontento; satisfecho - insatisfecho; vacío, lleno, maduro, intacto,
roto. În unele secvențe, verbul estar este urmat de anumite prepoziții ca: a, de, para, por, etc.:. (Această carte costă o
sută de pesete). Estoy de viaje (Sunt în voiaj). Estoy para salir (Sunt gata de plecare) deci: estar para + infinitivo)
Estoy por mandarte a casa de tu abuelo (Sunt înclinat (dispus) să te trimit la bunicul tău). Este hombre está por ti
(Acest om te preferă pe tine). Estoy por tomar café con leche (Prefer cafea cu lapte). No estoy para bromas (Nu-mi
arde de glumă). El cuarto está por barrer (Camera este nemăturată, urmează să fie măturată). 2. Estar poate avea, în
unele contexte, valoare de verb predicativ și de verb auxiliar. Estar poate forma singur predicatul verbal atunci când
are înțelesul de a sta, a se afla, a se găsi, atât sub aspect local, cât și sub aspect temporal: Pedro está en la oficina. El
cuadro está en la pared. Estamos a veinte de octubre. Estamos en invierno. Ca auxiliar, estar cu participiul unui verb
formează o construcție pasivă: El proyecto estará realizado a fin de este mes (Proiectul este realizat la sfârșitul
acestei luni). La casa está construida (casa este deja construită). La ventana está abierta. La puerta está cerrada.
Formula estar+participio ne arată că acțiunea verbului la participiu este deja terminată în momentul indicat de timpul
la care se află auxiliarul estar. Prin aceasta diferă de construcția ser +participiu care ne semnalează că acțiunea
participiului are loc în momentul indicat de timpul la care se referă ser: La casa es construida (Casa este construită,
adică se construiește încă). Deci unei secvențe ca: La casa está construida îi corespunde: La casa ha sido construida.
La casa estaba construida - La casa había sido construida.
Perifraze verbale (Perífrasis verbales)

În limba spaniolă, perifrazele verbale sunt formate dintr-un verb auxiliar sau folosit ca auxiliar și un verb la un mod
nepersonal, nepredicativ, adică la infinitiv, gerunziu sau participiu. Ele sunt sintagme fixe care afectează toate
formele conjugării. Sunt folosite cu mare frecvență, întrucât exprimă diverse nuanțe semantice pe care verbul la
modul nepersonal care intră în componența lor nu le-ar putea reda. A se compara “escribo” (scriu) cu “tengo que
escribir” (trebuie să scriu). Între auxiliar și verbul la modul nepredicativ (numai infinitivul) se interpun, în unele
perifraze, prepozițiile a, de sau conjuncția que (mai rar). Formele verbului auxiliar ne indică persoana, timpul, modul
și numărul. În general, în perifrazele verbale, forma nepersonală a verbului nu poate fi substituită printr-o formă
echivalentă fără să afecteze sensul. Nu orice combinație de acest fel poate fi numită perifrază verbală. De exemplu
“Voy a trabajar” poate să însemneze, în funcție de context și de situația concretă, “merg să lucrez” sau “voi lucra”
(perifrază verbală). Putem deosebi mai multe grupuri de perifraze verbale, în funcție de criteriul pe care-1 adoptăm.
Astfel, dacă avem în vedere forma nepersonală a verbului, putem împărți aceste construcții în perifraze cu infinitivul,
perifraze cu gerunziul și perifraze cu participiul: Echó a reírse (A început să râdă). Sigue trabajando (Continuă să
lucreze) Llevo andados cinco kilómetros (Am parcurs cinci kilometri). Dacă le împărțim după modalitatea subiectivă
pe care o implică putem deosebi perifraze cu caracter obligativ, perifraze care exprimă o posibilitate, probabilitate,
perifraze cu caracter intențional etc.: Tengo que leer (trebuie să citesc). María debe ir de compras (Probabil că Maria
merge după cumparături -Maria o fi mergând după cumpărături). Carmen va a estudíar más (Carmen va studia mai
mult). Clasificarea perifrazelor verbale, ținând seama de modul nepersonal care ia parte la formarea lor, nu este pur
formală. Astfel perifrazele formate cu infinitivul dau acțiunii verbale o orientare spre viitor,față de timpul la care se
află verbul auxiliar, cele cu gerunziul exprimă o acțiune în desfășurare, iar cele cu participiul plasează acțiunea în
trecut și au sens perfectiv. Perifraze verbale formate cu Verbo auxiliar + infinitivo Sensul general al acestor perifraze
constă în aceea că acțiunea este îndreptată spre viitor. Cele mai multe perifraze de acest tip sunt formate dintr-un
verb de mișcare, ca auxiliar, urmat de prepozițiile a sau de și de infinitiv. Ir a + infinitivo semnifică o acțiune care
începe să se realizeze fie în intenția celui care vorbește, fie în realitatea obiectivă. Are un caracter incoativ: Hoy va a
llover (Astăzi va ploua). Voy a escribir una carta Această perifrază este folosită, de regulă, la prezentul indicativ și
conjunctiv și la imperfectul celor două moduri. Folosită, de exemplu, la viitor, verbul ir își recapătă sensul său
lexical: Iré a comer al restaurante (Voi merge să mănânc la restaurant). Echar a + infinitivo exprimă începutul unei
acțiuni: Echó a andar (A început să umble). Echó a reírse (A început să râdă). Cu aceeași valoare incoativă poate fi
folosită și sintagma ponerse a + infinitivo: Se puso a escribir (A început să scrie). Venir a + infinitivo exprimă o
acțiune care se termină cu aproximație: Siempre veníamos a ponernos de acuerdo. Cu timpurile perfective, acțiunea
este considerată realizată: Hemos venido a ponernos de acuerdo (Am căzut de acord). În acest ultim caz, putem
folosi în locul lui venir verbul llegar. Hemos llegado a ponernos de acuer Acabar de + infinitivo are sens perfectiv.
Exprimă o acțiune care s-a terminat recent (în raport cu timpul la care se află verbul auxiliar): Acabo de comer
(Tocmai am terminat de mâncat). Acabábamos de comer (Tocmai terminam de mâncat). Această perifrază se
folosește, în special, în propoziții afirmative. Forma negativă a acestei perifraze nu are, de multe ori sens negativ; No
acaba de trabajar (Nu termină de lucrat - lucrează mereu). Nu se recomandă să fie folosită cu verbul auxiliar la
timpul viitor decât numai atunci când prin acest viitor voim să exprimăm o acțiune probabilă în prezent: Pedro
acabará de Ilegar ahora mismo (Este probabil ca Petre să sosească chiar acum). Volver a + infinitivo exprimă
repetarea unei acțiuni. Deci are caracter iterativ: Vuelvo a leer esta novela (Recitesc acest roman). Un grup de
perifraze cu infinitivul exprimă ideea generală de obligație: Haber de + infinitivo exprimă o obligație atenuată,
uneori o intenție de a face ceva: He de estudiar (Trebuie să studiez. Am de gând să studiez...). Tener que + infinitivo
semnifică o obligație mai intensă, uneori impusă din afară: Tengo que escribir el deber de casa (Trebuie să scriu
tema pentru acasă). Haber que + infinitivul este o perifrază obligativă impersonală: Hay que trabajar (Trebuie să
lucrăm... să se lucreze). Perifraza verbală deber de + infinitivo denotă o presupunere, o bănuială în sens de
presupunere: Jorge debió de asistir a aquella fiesta (Gheorghe trebuie să fi fost la serbarea aceea). Perifraze verbale
formate cu Verbo auxiliar + gerundio Perifrazele formate cu gerunziul implică o acțiune în desfășurare, un proces de
durată, de repetare. Estar + gerundio arată că acțiunea este în curs de desíășurare în momentul indicat de timpul
verbului auxiliar: Estaba leyendo en su cuarto. În cazul verbelor cu valoarea momentană (abrir, cerrar, saltar etc.)
această perifrază exprimă repetarea acțiunii: el muchacho estaba saltando el arroyo (Băiatul sărea peste pârâu -
acțiune repetată). În același enunț, verbul estar poate fi subînțeles și deci nu e cazul să fie repetat, dacă a fost
exprimat mai înainte: Estaba el niño jugando en el patio y dando gritos (Copilul se juca în curte scoțând strigăte).
Ir + gerundio. Această perifrază o folosim pentru a sublinia caracterul progresiv al unei acțiuni sau pentru a exprima
succesiunea unor acțiuni identice. Pentru redarea acestor nuanțe, limba română poate folosi expresii ca: “încetul cu
încetul”, “în mod progresiv”, “unul după altul” etc.: Los árboles se van deshojando (Copacii se desfrunzesc - în mod
progresiv). El obrero iba llenando los sacos (Muncitorul umplea sacii - unul după altul). Andar + gerundio arată că
cel ce execută acțiunea se deplasează pentru a o realiza sau că o orientează spre obiecte diferite: Pedro andaba
buscando sus libros (Petre își căuta cărțile - ici și colo, într-o parte și în alta). Pedro andaba contando que... (Petre
povestea că - adică povestea la unul și la a1tul).
Venir + gerundio arată că acțiunea este progresivă. Spre deosebire de ir + gerundio, acțiunea exprimată de perifrază
venir + gerundio este orientată din trecut spre prezent, ne arată de când durează o acțiune: Desde hace muchos años
Pedro venía acariciando vanas esperanzas (De mulți ani Petre nutrea speranțe zadarnice). Perifraze verbale formate
cu Verbo auxiliar + participio Perifrazele verbale formate cu participiul au caracter perfectiv. Verbele care intră, ca
auxiliare, în aceste perifraze sunt tener, estar, ser, llevar și uneori, dejar, quedar, traer. Una din caracteristicile acestor
perifraze este că participiul se acordă în gen și număr cu complementul sau cu subiectul la care se referă. Construcția
tener + participio se poate folosi numai dacă verbul la participiu este tranzitiv sau folosit cu această accepțiune:
Tengo leídas muchas novelas (Am citit multe romane). Tengo comidas dos manzanas (Am mâncat două mere). Dar
n-ar fi corect un enunț ca acesta: *Tengo comido con gusto. Dejar + participio implică faptul că agentul este absent:
En su testamento dejó mandado que ... (În testamentul său a dispus ca...) Dejó arruinada a su familia (Și-a lăsat
familia ruinată). Quedar + participio se substituie verbului estar + participio pentru a exprima sub formă pasivă
nuanțele exprimate de tener + participio și dejar + participio. Queda arruinada su familia (Familia îi rămâne ruinată,
familia lui este ruinată). Llevar + participio ne arată ceea ce s-a realizat dintr-o acțiune începută și neterminată: Llevo
andados unos cinco kilómetros (Am parcurs deja cinci kilometri).
Sursa: Elena Balan Osiac - prof. doctor universitar
Sursele și contribuitorii articolelor 26
Sursele și contribuitorii articolelor

Gramatica limbii spaniole Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8141569 Contribuitori: Alex17nico, Andrei Stroe, Cristina P, Dumiac, Emily, Kerouac, KlaudiuMihaila, Laurap,
Mihai Andrei, Minisarm, Pocor, XXN, 32 modificări anonime
Licență
Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0
//creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/

Gramatica Limbii Spaniole PDF

Cargado por

Información del documento

Título original

Derechos de autor

Formatos disponibles

Compartir este documento

Compartir o incrustar documentos

Opciones para compartir

¿Le pareció útil este documento?

¿Este contenido es inapropiado?

Copyright:

Formatos disponibles

Gramatica Limbii Spaniole PDF

Cargado por

Copyright:

Formatos disponibles

Gramatica limbii spaniole 1

Gramatica limbii spaniole

1 uno/a primero (apocopado primer), fem. primera

3 tres tercero (tercer), fem. tercera

7 siete séptimo/a (rar, sétimo/a)

9 nueve noveno/a, nono/a (rar)

14 catorce decimocuarto/a; tb. mod. décimo cuarto, fem. décima cuarta

15 quince decimoquinto/a; tb. mod. décimo quinto, fem. décima quinta

16 dieciséis decimosexto/a; tb. mod. décimo sexto, fem. décima sexta

17 diecisiete decimoséptimo/a; tb. mod. décimo séptimo, fem. décima séptima

18 dieciocho decimooctavo/a; tb. mod. décimo octavo, fem. décima octava

21 veintiuno vigesimoprimer(o/a); tb. vigésimo primero, fem. vigésima primera

22 veintidós vigesimosegundo/a; tb. vigésimo segundo, fem. vigésima segunda

23 veintitrés vigesimotercer(o/a); tb. vigésimo tercer(o); fem. vigésima tercera

24 veinticuatro vigesimocuarto/a; tb. vigésimo cuarto, fem. vigésima cuarta

25 veinticinco vigesimoquinto/a; tb. vigésimo quinto, fem. vigésima quinta

26 veintiséis vigesimosexto/a; tb. vigésimo sexto, fem. vigésima sexta

27 veintisiete vigesimoséptimo/a; tb. vigésimo séptimo, fem. vigésima séptima

28 veintiocho vigesimoctavo/a; tb. vigésimo octavo, fem. vigésima octava

31 treinta y uno trigésimo/a primer(o/a)

32 treinta y dos trigésimo/a segundo/a

33 treinta y tres trigésimo/a tercer(o/a)

34 treinta y cuatro trigésimo/a cuarto/a

35 treinta y cinco trigésimo/a quinto/a

36 treinta y seis trigésimo/a sexto/a

37 treinta y siete trigésimo/a séptimo/a

38 treinta y ocho trigésimo/a octavo/a

39 treinta y nueve trigésimo/a noveno/a

41 cuarenta y uno cuadragésimo/a primer(o/a)

51 cincuenta y uno quincuagésimo/a primer(o/a)

100 cien o ciento centésimo/a

200 doscientos/as ducentésimo/a

300 trescientos/as tricentésimo/a

400 cuatrocientos/as cuadringentésimo/a

500 quinientos/as quingentésimo/a

600 seiscientos/as sexcentésimo/a

700 setecientos/as septingentésimo/a

800 ochocientos/as octingentésimo/a

900 novecientos/as noningentésimo/a

1000 mil o millar milésimo/a

2000 dos mil dosmilésimo/a

3000 tres mil tresmilésimo/a

10 000 diez mil diezmilésimo/a

100 000 cien mil cienmilésimo/a

1 000 000 un millón millonésimo/a

1 000 000 000 mil millones o milmillonésimo/a o millardésimo/a

1 000 000 000 000 un billón billonésimo/a

Pronumele (El pronombre)

Pronumele personale (Los pronombres personales)

Tabelul pronumelor personale (El cuadro de los pronombres personales)

Pronumele personale reflexive (Los pronombres personales reflejos)

Pronumele posesive (Los pronombros posesivos)

Pronumele demonstrative (Los pronombres demostrativos)

Pronumele relative (Los pronombres relativos)

Pronumele nehotărâte (Los pronombros indefinidos)

todos están aquí;

Modurile verbului (Los modos del verbo)

Tabel cu reguli de conjugare

Prezent Perfect simplu Imperfect Futuro simple Condițional simplu

‑o ‑o ‑o ‑é ‑í ‑í ‑aba ‑ía ‑ía ‑aré ‑eré ‑iré ‑aría ‑ería ‑iría

MOD SUBJONCTIV MOD IMPERATIV

Prezent Imperfect I Imperfect II Viitor simplu Imperativ pozitiv

‑e ‑a ‑a ‑ara ‑iera ‑iera ‑ase ‑iese ‑iese ‑are ‑iere ‑iere — — —