Călin Gruia

(1915 - 1989)

Călin Gruia (n. 21 martie 1915, Trifești, județul Orhei, Basarabia, Imperiul Rus; d. 9 iulie
1989, București) este un scriitor român, autor al unor volume de poveşti pentru copii şi de versuri.
Între anii 1951 şi 1969 a fost redactor la emisiunile pentru copii ale Radioteleviziunii Române.

Călin Gruia (n. 21 martie 1915; d. 9 iulie 1989) este pseudonimul literar al lui Chiril Gurduz,
un scriitor român, poet și prozator, cunoscut mai ales prin volumele sale de povești pentru copii.
Este fiul Alexandrei (născută Galbură) şi al lui Vartolomeu Gurduz, ţărani. Urmează şcoala
primară în satul natal şi termină apoi Şcoala Normală din Orhei (1936). Un timp lucrează ca învăţător
în Tvardiţa, din judeţul Tighina, şi la Umbrăreşti.
A debutat în literatură cu versurile publicate în 1938 în revista Speranța, din Orhei, apoi a
publicat versuri și în reviste literare din Chișinău.
În 1942 i s-a publicat primul volum, placheta Litanii de seară.
Concentrat ca ofiţer în rezervă, este trimis pe frontul de Răsărit (1941-1944) şi cade prizonier
în 1944, rămânând în lagăr până în 1948. După eliberarea din prizonierat din 1948, s-a dedicat
literaturii pentru copii, publicând în 1952 prima sa culegere de povești, Nucul lui Toderiță.
A avut o intensă activitate publicistică la revistele pentru copii din România (Arici Pogonici,
Luminița, Cutezătorii) și a publicat numeroase cărți.
Fie că e vorba de prelucrări ale unor vechi motive populare de basm (Ciuboţelele ogarului,
Nuieluşa de alun, Izvorul fermecat, Domniţa de rouă etc.), fie că e vorba de întâmplări rememorate din
propria copilărie (Pânzele mamei) sau din primul şi al doilea război mondial (Onică, De-a visele...),
Gruia se dovedeşte un neobosit povestitor, sfătos şi fantezist, care a cultivat în scrierile sale frumosul şi
plasticul, oricare din poveştile sale, „clasice" de-acum, putând fi calificată drept poem în proză.

De altfel, către sfârşitul vieţii, în 1988, a revenit la preocuparea pentru propria poezie şi a
publicat un volum de versuri, Călătorii, cuprinzând poeme scrise între 1940 şi 1970.

A scris și un scenariu de film, inspirat din evenimentele Primului Război Mondial, după care a
fost realizat filmul Baladă pentru Măriuca (1969).
Între anii 1951 și 1969 a fost redactor la emisiunile pentru copii ale Radioteleviziunii Române.
 Opere literare:
• Litanii de seară, Bucureşti, 1942;
• Nucul lui Toderiţă, Bucureşti, 1952;
• Ciuboţelele ogaruIui,Bucureşti, 1954;
• Nuieluşa de alun, Bucureşti, 1954;
• Poveste mică pentru cei mici, Bucureşti, 1954;
• Povestea lăcrămioarelor, Bucureşti, 1955;
• Profesorul cel nou, Bucureşti, 1955;
• Izvorul fermecat, Bucureşti, 1956;
• Minunata-mpărăţie cu palate de hârtie, Bucureşti, 1957;
• La „Drumurile lumii", Bucureşti, 1959;
• Poiana lunii, Bucureşti, 1960;
• Onică, Bucureşti, 1962;
• Vineri la amiază..., Bucureşti, 1962;
• Drumul spune poveşti, Bucureşti, 1963;
• Di-Di-Ri, Bucureşti, 1964;
• Ograda, Bucureşti, 1965;
• De-a visele..., Bucureşti, 1965;
• Ospăţul, Bucureşti, 1966;
• Poveşti, Bucureşti, 1967;
• Jucăuşul, Bucureşti, 1967;
• Domniţa-de-Rouă, Bucureşti, 1969;
• Măriuca, Bucureşti, 1970;
• Vântură-lume, Bucureşti, 1971;
• Cu ochii ca iarba..., Bucureşti, 1972;
• Acolo, colinele ard, Bucureşti, 1974;
• Ramura de măr înflorit, Bucureşti, 1974;
• Peretele de lut, Bucureşti, 1975;
• Scrisori pentru fluturi şi pietre, Bucureşti, 1976;
• Prinţul de hârtie, Bucureşti, 1977;
• Moara lui Elisei, Iaşi, 1979;
• Prietena mea Cateluţa, Bucureşti, 1979;
• În norii ce vin şi se duc..., Bucureşti, 1980;
• La „Valsul dimineţii", Bucureşti, 1981;
• Poiana de argint, Bucureşti, 1982;
• Pânzele mamei, Bucureşti, 1984;
• Nălucile nopţii, Bucureşti, 1985;
• Pădurea Mărgăritei, Bucureşti, 1987;
• Călătorii, Bucureşti, 1988.