Alexandru Vlahuţă

(1858 - 1919)

Alexandru Vlahuță (n. 5 septembrie 1858, Pleșești, azi Alexandru Vlahuță — d. 19 noiembrie
1919, București) a fost un scriitor român, una dintre cele mai cunoscute cărți ale sale fiind România
Pitorească, despre care Dumitru Micu spune că este un „atlas geografic comentat, traversat de o caldă
iubire de țară”.

La 5 septembrie 1858 se naşte în satul Pleşeşti, judeţul Tutova, Alexandru Vlahuţă. Este cel de al
nouălea copil al familiei. Tatăl, Neculai Vlahuţă, este fiul unui ispravnic din Piatra şi proprietarul unei
mici moşii. Mama, Ecaterina, născută Petrescu, era originară din Transilvania, având ascendenţi în zona
Braşovului; dată la călugărie, este scoasă din mânăstire de Neculai Vlahuţă, cu care se căsătoreşte. La
bătrâneţe, Ecaterina se călugăreşte la Mânăstirea Agapia, sub numele de maica Elisaveta. Tot acolo se
retrage şi unica ei fiică, Eliza Străjescu, apoi Neculai Vlahuţă, ajuns la Mânăstirea Neamţ sub numele
Nectarie, împreună cu unul dintre fii, Mihail, călugărit şi el sub numele Mardarie. Sunt mutaţi, în cele din
urmă, împreună, la Agapia.
În anul 1867 este înscris la şcoala primară. Duce o viaţă grea ca fiu de ţăran venit la oraş. În 1871
se înscrie în clasa întâi a liceului din Bârlad, iar în 1875 promovează clasa a IV-a de liceu. Din clasa a V-a
va începe să scrie, îndrumat de profesorul său de limba română. În anul 1878 termină liceul din Bârlad.
Tot în 1878 se căsătoreşte cu Ida Pagano, fiica profesorului său de limba italiană.
Anul următor, în 1879 trece examenul de bacalaureat la Bucureşti. În octombrie aşteaptă la
Bucureşti rezultatul concursului pentru postul de institutor la Târgovişte. Se înscrie apoi la Facultatea de
drept, unde susţine trei examene din cele cinci necesare, în iunie 1881, respectiv, la 21 aprilie 1882 şi la 1
aprilie 1883. Nu continuă din cauza situaţiei sale materiale. În noiembrie se stabileste la Târgovişte.
La 22 ianuarie 1880 predă primele ore de limba latină şi de limba română la Gimnaziul Văcărescu
din Târgovişte. În aprilie publică primele poezii în revista "Convorbiri literare".
La 24 mai 1881 apare la Târgovişte ziarul "Armonia", în care autorul semnează cu iniţialele A. V.
două articole Banul şi Paralela. La 27 septembrie devine membru în comitetul de conducere al ziarului,
iar la 20 octombrie este numit profesor la şcoala divizionară de la Mânăstirea Dealului.
În 1882 trimite spre publicare în "Convorbiri" poezia Scrisoare către un bătrân. În acelaşi an
pleacă în Moldova şi ia parte la Congresul studenţilor, care a avut loc la Bacău, şi ţine conferinţa Schiţe
literare. La 10 noiembrie este destituit din postul de profesor la gimnaziu pentru atacurile împotriva
moravurilor societăţii civile de la Târgovişte. Pe 23 decembrie 1882 ziarul "Armonia" anunţă ca A.
Vlahuţă a îmbrăţişat avocatura.
Pe 5 ianuarie 1883 pledează în faţa Curţii cu juri din Târgovişte primul său proces. Pledează şi la
Galaţi. Publică articole şi schiţe în ziarul "Galaţi".
În 1884 se stabileşte la Bucureşti unde se întâlneşte cu Mihai Eminescu. În decembrie acelaşi an
se află la Iaşi, unde stă trei zile cu Eminescu. În aceeaşi perioadă colaboreaza la "România liberă" unde
este şi redactor.
 La 3 ianuarie 1885 divorţează de Ida Pagano, iar în luna martie ia parte la Congresul didactic de la
Iaşi. În noiembrie începe colaborarea la "Epoca" cu nuvela Vişan. Predă la azilul "Elena Doamna".
În aprilie 1886 ţine la Ateneu conferinţa Mişcarea literară. Călătoreşte la Constantinopol în cursul
aceluiaşi an. Publică primul volum de Nuvele.
La 25 ianuarie 1887 publică o scrisoare-apel pentru Mihai Eminescu, gândindu-se la un turneu de
conferinţe prin întreaga ţară. Volumul Nuvele este respins de la premiul "Eliade Rădulescu" al Academiei.
În decembrie editează primul volum de Poezii.
În acelaşi timp lucrează ca redactor la "Revista nouă", condusă de B. P. Hasdeu şi predă la Liceul
"Sf. Gheorghe" până în 1893.
Pe 14 martie 1888 se căsătoreşte cu Margareta Dona.
Prezintă volumul Poezii la premiul Academiei, dar volumul este resprins.
În acest timp este numit revizor şcolar pentru judeţele Prahova şi Buzău.
Pe 12 martie 1892 ţine la Ateneu conferinţa Curentul Eminescu. La finele acesteia citeşte poezia
Unde ne sunt visătorii?... Vede lumina tiparului volumul de proză Din goana vieţii. Apare a doua ediţie a
versurilor autorului, sub titlul Poezii. Începe corespondenţa cu Dumitru Kiriac, aflat pe atunci la Paris.
Pe 7 martie 1893 ţine la Ateneu conferinţa publică intitulată Onestitatea în artă. La 9 martie
Vlahuţă este propus membru corespondent al Academiei de către L. Vulcan în secţia literară. Este votat în
unanimitate. Pe 23 martie este considerat neales membru al Academiei, în urma unor discuţii legate de
scrisoarea autorului adresată lui D. Kiriac în care îşi exprimă „refuzul".
În perioada 1893–1896 editează revista "Vieaţa". Are loc şezătoarea pentru ajutorarea lui Dumitru
Kiriac. Vlahuţă citeşte cu acest prilej introducerea şi prima parte a poemului Iubire. În aceeaşi perioadă
lucrează la romanul Dan, pe care îl dă la tipar în luna noiembrie.
În ianuarie 1894 vede lumina tiparului volumul Poezii vechi şi nouă. În martie apare volumul Din
goana vieţii, ediţia a doua, iar în decembrie editează volumul Un an de luptă.
La 12 martie 1895 este director al revistei "Vieaţa". Editează volumul Icoane şterse (Nuvele şi
amintiri) şi îşi petrece vara la Mânăstirea Agapia. În octombrie vede lumina tiparului volumul de poezii
Iubire. Participă la seratele cercului "Amicii literaturii şi artei române", organizate de arhitectul Ion
Mincu.
Pe 28 ianuarie 1896 apare ultimul număr al revistei "Vieaţa". Pe 4 martie 1896 divorţează de
Margareta Dona. Publică în acelaşi an volumul de proză În vâltoare.
În anul 1897 scoate ediţia a doua a volumului de poezii Iubire în colecţia „Bildioteca pentru toţi"
şi prezintă volumul În vâltoare la Academie. Dar nu i se acordă premiul, deoarece refuzase titlul de
membru corespondent al Academiei. Colaborează la "Convorbiri literare", "România literară", "Revista
literară", "Revista nouă", "Epoca", "Galaţii", "Naţionalul", "Gazeta săteanului", "Lupta", "Lupta literară",
"Voinţa naţională", "Românul", "Universul", "Luceafărul", "Viaţa Românească".
În 1898 Vlahuţă adresează învăţătorilor din ţară un apel de a-i furniza informaţiile necesare în
vederea alcătuirii unei cărţi intitulate Geografia pitorească a României.
În anul 1899 editează volumul Clipe de linişte. Vede lumina tiparului volumul Poezii, ediţie
completă.
I se acordă premiul „Năsturel Herescu" al Academiei Romane pentru volumul Clipe de liniste în
anul 1900.
Anul următor, în 1901, împreună cu G. Coşbuc, lucrează la seria cărţilor de citire destinate pentru
şcolile primare. În octombrie publică fundamentala sa lucrare literară România pitorească. Pe 2
decembrie 1901 apare "Semănătorul", avându-i directori pe A. Vlahuţă şi G. Coşbuc. Este „referendar" la
Casa Şcoalelor, numit până la sfârşitul vieţii.
În 1902 vede lumina tiparului cea de-a doua ediţie a lucrării România pitorească. La 1 iulie 1902,
la Budapesta se editează revista "Luceafărul". Prezintă pentru premiul Academiei România pitorească.
Cartea este premiată. Se retrage de la conducerea "Semănătorului" şi continuă să lucreze la cărţile de
citire.
În 1904 editează volumul Poezii — 1880-1904.
În anul 1905 Alexandru Vlahuţă se căsătoreşte pentru a treia oară cu Alexandrina Ruxanda Gâlcă,
fiica unui proprietar agrar din Dragosloveni, Râmnicu Sărat. Prezintă Academiei pentru Marele Premiu
„Năsturel" volumul Poezii, dar la şedinta din 6 aprilie este respins.
 În 1906 călătoreşte în Ardeal, la Sibiu, pentru a fi naşul lui Octavian Goga. La Iaşi apare revista
"Viaţa românească", în primul număr al căreia Vlahuţă publică nuvela Datorii vechi.
În 1907 Vlahuţă publică în "Viaţa Romanească" poezia 1907. Ia parte la înmormântarea pictorului
Nicolae Grigorescu, la Câmpina.
În anul 1908 editeaza volumul Din durerile lumii, publică volumul Din trecutul nostru şi face o
călătorie la Paris, apoi în Italia. Se ocupă de dezvoltarea bibliotecilor din şcolile rurale.
În 1909 îi apare volumul Poezii — 1880-1908. Prezintă Din trecutul nostru la premiile Academiei.
Lucrarea este respinsă. Apare volumul File rupte.
În octombrie 1910 vede lumina tiparului volumul Pictorul N. I. Grigorescu. Pleacă din nou la
Paris.
În 1911 editează volumul La gura sobei. Anul următor, 1912 începe, cu poezia Noapte de iarnă,
colaborarea la "Flacăra". Vrea să se mute la ţară şi îşi vinde tablourile pictate de Grigorescu. Ia parte la
înmormântarea bunului său prieten Ion Luca Caragiale.
În 1913 Academia îi respinge premierea lucrării Pictorul N. I. Grigorescu, recomandată de Barbu
Delavrancea. Face o calatorie în Norvegia.
În 1914 editează volumul Dreptate. Pe 8 martie, revista "Flacăra" îi dedică un număr. În luna iunie
"Flacăra" publică actul I, scena VII, din piesa de teatru Ţepeş Vodă, de Alexandru Vlahuţă.
În 1915 publică volumul Poezii — 1880-1915.
Anul următor, 1916, se află în fruntea publicaţiei săptămânale "Scriitori români". Se refugiază din
cauza războiului la Iaşi, apoi la Bârlad. Îndură mari greutăţi materiale la Iaşi. Se îmbolnăveşte din cauza
condiţiilor vitrege ale acelor vremuri. Îi este distrusă casa de la Dragosloveni, în timpul războiului.
La 24 februarie 1918 pleacă pe front. Este destituit prin ordin din postul de referendar de la Casa
Şcoalelor. În luna decembrie este reintegrat la Casa Şcoalelor.
În 1919 i se decernează Marele Premiu al Academiei pentru volumul Poezii din 1915. Este bolnav
la Câmpina, dar în acelaşi timp conduce cotidianul "Dacia". La 1 octombrie apare primul număr al
revistei "Lamura", aflat sub direcţia lui Al. Vlahuţă.
La 19 noiembrie 1919 Vlahuţă moare la Bucureşti, în casa din strada Visarion, iar pe 21 noiembrie
este înmormântat la Cimitirul Bellu.
Pe 28 octombrie 1948 Alexandru Vlahuţă este ales membru de onoare post-mortem al Academiei
Române.

Opere:

Articole Nuvele
 Banul (1881)  Vişan (1885)
 Paralela (1881)  Datorii vechi (1906)
 Pictorul Nicolae Grigorescu (1910)

Piese de Teatru
Conferinţe  Ţepeş Vodă (1914)
 Schite literare ( nepastrata ) (1882)
 Miscarea literara (1887) Poeme
 Curentul Eminescu (1892)  1907 (1907)
 Onestitatea in arta ( 1893)  Iubire (1893)
Poezii
 Ţara de pripas  Mamei  Christos a înviat
 Vierme fudul  Luna şi noaptea  Carmacii
 Vechilor ateneişti  Lui Eminescu  Ce te uiţi cu ochii galeşi?
 Valuri  Linişte (amicului  Ce fericiţi am fi-mpreună!
 Un suflet larg să mă- Delavrancea) (1887)
nţeleagă  La vatra rece  Ah! Cântă-mi mereu
 Tu eşti poet  La statua lui Ioan Eliade  Ananghie (1894)
 Triumful aşteptării Rădulescu  Acrostih
 Tot alte vremi…  La icoană  A mele visuri … (1885)
 Tactica…  Iubire  Ce dor ... (1886)
 Supt legea tunului  Iulia Hasdeu  D-rei G. (februarie 1880)
 Slavit e versul  In zile grele  Dorul
 Sfanta munca  In amurg!  Eroilor martiri
 Unde ni sunt visătorii ?  Ieri, azi, mâine  Liga domnisoarelor romane
(1892)  Icoane şterse  Vanitas (1894)
 Si ma-ntrebi ... (1880)  Homo homini lupus  Inter arma (1906)
 Noapte de iarnă (1912) (februarie 1888)  In manastire
 Samanatorul  Fustă scurtă, ghete albe,  Vifor
 Scrisoare catra un batan buze roşii (1917)
 Unui dusman
 Raspuns la o cronica rimata  Eternul cântec  Par basme (1894)
 Păcatul  Dreptate  Pilde vechi (1895)
 Prima lectie  Dorul craiului Zaraf (1886 )  Intreaba-te
 Pentru ochii tăi răpit-ai…  Dorul (1880)  In fericire
(1880)  Dormi în pace  In intuneric (1895)
 Pe deal  Dor de duca (1880)  In iuliu (1895)
 Pe albumul d-rei… (1885)  Do ut des… (1894)  Pocainta
 Partea cea mai bună…  Din trecut (1884)  Melancolie (1886)
(1902)  Din prag  Nu-i de ajuns (1885)
 Omul  Delendum  Sa plec? (1880)
 Ochii stralucitori (1881)  Când n-am ce scrie  Treci zi, treci noapte ...
 Nunquam ridenti  Cuvântul (1902)
 Nehotărâre… (1895)  Cum curge vremea…  Vis de-o clipa (1895)
 Mă visasem într-un nor  Cu-a ta mînă… (1880)  In padure (1886)

Proză  Sunt zece ani. Ce curios îmi pare

 Din goana vietii -Amintiri despre  M-am regasit. Ce dor mi-era de mine
Eminescu (1889)  Lasati-ma singuratatii mele
 Din tot ce ne-a fost drag mai înainte
Romane  Dar tu t-ei fi mai aducand aminte?…
 Dan (1893)  Dar nu-ntelegi ca e cu neputinta
 România Pitorească (1901)  Cati ochi frumosi si visatori, poete
 Cat ne iubeam, si cum credeam odata
Sonete  Ce mult as vrea sa mai iubesc o data
 Vuind s-azvarl suvoaiele devale  A revenit frumoasa primavara
 Vrajit, tot sesul clocoteste-n soare

Volume
 Poezii (1887)
 Nuvele (1886)
 Din goana vietii (1892)
 Poezii vechi şi nouă (1894)
 Din goana vieţii (1894)
 Un an de luptă (1894)
 Icoane şterse (1895)
 Iubire (1895)
 În vâltoare (1896)
 Clipe de linişte (1899)
 Poezii . Ediţie specială (1899)
 Poezii 1880 – 1904 (1904)
 Din durerile lumii (1908)
 Din trecutul nostru (1908)
 Poezii 1880 – 1908 (1909)
 File rupte (1909)
 Pictorul N. I. Grigorescu (1910)
 La gura sobei (1911)
 Dreptate (1913)