ECUATII DIFERENTIALE SI CU DERIVATE

PARTIALE
Ecuatii diferentiale de ordinul I

Universitatea Tehnica Cluj-Napoca, Romania

1
Ecuatii diferentiale de ordinul I
1) Ecuatii cu variabile separabile

Forma generala
y 0 = g(x)h(y ) (1)
unde g : I → R, h : J → R functii continue pe intervalele I, J ∈ R si h(y ) 6= 0.
Fondatorii teoriei Isaac Newton (1642-1727) - matematician si fizician englez
si Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-1716) - matematician si filozof german.

2) Ecuatia liniara de ordinul I

Forma generala:
y 0 + p(x)y = q(x) (2)
unde p, q : I → R sunt continue pe intervalul I ⊆ R.
Solutia generala a ecuatiei liniare neomogene
- I. Obtinuta in 1743 de matematicianul elvetian Leonhard Euler (1707-1783).
- II. Metoda variatiei constantelor - Propusa de matematicianul francez
Joseph Lagrange in 1774.
2
3) Ecuatii omogene Euler
Forma generala: y 
y0 = h , h ∈ C(I) (3)
x
y (x)
Substitutia: t(x) = , deci y 0 (x) = xt 0 (x) + t(x), inlocuim in ecuatia (3) si
x
obtinem ecuatia cu variabile separabile:

xt 0 (x) + t(x) = h(t),

in care inlocuim
dt
t 0 (x) = ,
dx
si avem
dt
x = h(t) − t.
dx
Presupunand h(t) − t 6= 0, prin integrare
Z Z
dt dx
=
h(t) − t x
obtinem
F (t) = ln |x| + C, C ∈ R.
3
La final inlocuim t si luam c = ln C, C ∈ R+
Solutia generala a ecuatiei (3) este:
y 
F = ln C|x|.
x
√
Exemplu. y 0 (2 xy − x) + y = 0
Scriem ecuatia in forma generala
y
y0 = √ ⇔
x − 2 xy
y 1
⇔ y0 = · r .
x y
1−2
x
y
Substitutia este t = , t = t(x) si inlocuind t in ecuatia initiala, avem
x

4
 1

t 0x + t = t · √ 
 √
1−2 t
 dt 2t t
⇒ x = √
dt  dx 1−2 t
t0 =


dx
Ultima ecuatie e cu variabile separabile si se obtine:

1
− √ − ln |t| − ln |x| = C | ·(−1)
t
Revenind la substitutia initiala, avem solutia generala in forma:
r
x
+ ln |y | = C, C ∈ R.
y

5
4) Ecuatii reductibile la ecuatii omogene
 
α1 x + β1 y + γ1
y0 = f (4)
α2 x + β2 y + γ2
unde y = y(x), f functie continua si αi , βi , γi ∈ R, i = 1, 2.
Se disting trei cazuri:
a) Daca γ1 = γ2 = 0 avem ecuatie Euler.
b) Daca  
 α1 β1 
∆=   6= 0
α2 β2 
se face schimbarea:
x = u + x0
y = v + y0
unde (x0 , y0 ) e solutie a sistemului

α1 x + β1 y + γ1 = 0
α2 x + β2 y + γ2 = 0
si obtinem o ecuatie Euler in v = v (u).
c) Daca ∆ = 0, consideram z = α1 x + β1 y , z = z(x) si (4) se reduce la o
ecuatie cu variabile separabile in necunoscuta z.
5) Ecuatii Bernoulli

Jakob Bernoulli (1654-1705) - matematician elvetian

y 0 + p(x)y = q(x)y α , α ∈ R \ {0, 1} (5)
p, q ∈ C(I).
Se imparte ecuatia cu y α
y0
+ p(x)y 1−α = q(x)
yα
Se considera schimbarea
z(x) = y 1−α ⇒ z 0 = (1 − α)y −α y 0
deci:

1
z 0 + p(x)z = q(x)
1−α
z 0 + (1 − α)p(x)z = (1 − α)q(x)
ecuatie liniara neomogena in z = z(x), iar solutia este
y = z 1/(1−α) .
7
6) Ecuatii Riccati

Jacopo Francisco Riccati (1676-1754)- matematician venetian

y 0 = p(x)y 2 + q(x)y + r (x), (6)

p, q, r ∈ C(I).
Pentru rezolvarea ecuatiei e necesara o solutie particulara y1 = y1 (x) si una
din substitutiile:
a) y = y1 + z
sau
1
b) y = y1 + .
z
Substitutia a) reduce ecuatia Riccati la o ecuatie Bernoulli;
b) da o ecuatie liniara sau chiar o ecuatie cu variabile separabile in
necunoscuta z = z(x)

8
Exemplu:
2 1
3y 0 + y 2 +2
= 0, y1 =
x x
Folosim substitutia b), deci
1 1
y= +
x z
se obtine o ecuatie diferentiala liniara
2 z 1
z0 − · = , z = z(x)
3 x 3
cu solutia
z = Cx 2/3 + x
apoi  
1 1
y= 1+ .
x Cx −1/3 + 1

9
Ecuatii cu parametru
Ecuatii Lagrange

y = f (x, y 0 ), f ∈ C 1 (D), D ⊆ R2 (7)

Ecuatia in necunoscuta y = y(x), se rezolva cu ajutorul unui parametru p si

notand
y0 = p
in (7) avem
y = f (x, p).
Diferentiem ecuatia si obtinem
∂f ∂f
dy = dx + dp
∂x ∂p
si inlocuind dy = pdx
 
∂f ∂f
⇒ p− dx = dp ⇔
∂x ∂p

10
Scriem ultima expresie astfel:

∂f
dx ∂p
=
dp ∂f
p−
∂x
dx
ecuatie in x = x(p) cu x 0 = .
dp
Daca ultima ecuatie e integrabila, se obtine solutia in forma parametrica:

x = g(p, C), C ∈ R
y = f (g, p)

11
Ecuatii Clairaut

y = xy 0 + h(y 0 ) (8)
Substitutia este y 0 = p si ecuatia devine y = xp + h(p), diferentiind avem:

dy = pdx + [x + h0 (p)]dp

⇒
dy = pdx
[x + h0 (p)]dp = 0.
Din ultima ecuatie se obtine o solutie singulara:

x = −h0 (p)


y = −ph0 (p) + h(p)

si solutia generala:

p = C, C ∈ R
y = Cx + h(C).

12