Sinteze, Cls IX - XI - Notiuni Teoretice Si Aplicatii (Matematica) PDF

Identităţi
Ecuaţii
Progresii
Polinoame
Combinatorică
Algebra
1 Identităţi
2 Ecuaţii
Ecuaţia de gradul I
Ecuaţia de gradul II
3 Progresii
Progresii aritmetice
Progresii geometrice
4 Polinoame
5 Combinatorică
Algebra
Identităţi
Ecuaţii
Progresii
Polinoame
Combinatorică
Identităţi
1. (a + b)(a − b) = a2 − b2
2. (a ± b)2 = a2 ± 2ab + b2
3. a3 − b3 = (a − b)(a2 + ab + b2 )
4. a3 + b3 = (a − b)(a2 − ab + b2 )
5. an − bn = (a − b)(an−1 + an−2 b + · · · + abn−2 + bn−1 )
6. (x + y + z)2 = x 2 + y 2 + z62 + 2xy + 2yz + 2xz
Algebra
Identităţi
Ecuaţii
Progresii
Polinoame
Combinatorică
Exerciţii
I. Scrieţi ca sumă sau diferenţă de pătrate perfecte
1. x 2 + 2x + 5 2. x 2 + x + 3 3. x 2 + 4x + 3
4. x 2 + 6x + 9 5. x 2 − x + y 2 + 3y
6. x 2 + 4y 2 + z 2 + 2xz + 4yz
II. Arătaţi că ab + ac + bc ≤ a2 + b2 + c 2
1
III. Arătaţi că x 2 + ≥ 2, ∀x 6= 0
x2
IV. Scrieţi sub formă de produse
1. x 4 + y 4 2. x 4 − y 4 3. x 2n − y 2n
Algebra
Identităţi
Ecuaţii
Progresii
Polinoame
Combinatorică
Forma generală
ax = b
1. Dacă a 6= 0 soluţia este
b
x=
a
2. Dacă a = b = 0 ecuaţia este nedeterminată; orice număr

real este soluţie.
3. Dacă a = 0, b 6= 0 ecuaţia este imposibilă
Algebra
Identităţi
Ecuaţii
Progresii
Polinoame
Combinatorică
Discutaţi şi rezolvaţi ecuaţiile
1. 4x + 8 = 0 2. (a + b)x = a2 − b2 3. mx = 6
Algebra
Identităţi
Ecuaţii
Progresii
Polinoame
Combinatorică
Forma generală
a x 2 + bx + c = 0, a, b, c ∈ R, a 6= 0.
Discriminatul
∆ = b2 − 4ac
Forma canonică
b 2

2 ∆
a x + bx + c = a x + − 2
2a 4a
Algebra
Identităţi
Ecuaţii
Progresii
Polinoame
Combinatorică
Forma generală
a x 2 + bx + c = 0, a, b, c ∈ R, a 6= 0.
Discriminatul
∆ = b2 − 4ac
Forma canonică
b 2

2 ∆
a x + bx + c = a x + − 2
2a 4a
Algebra
Identităţi
Ecuaţii
Progresii
Polinoame
Combinatorică
Dacă ∆ > 0 ecuaţia are două rădăcini distincte

√
−b ± ∆
x1,2 =
2a
Dacă ∆ = 0 ecuaţia are rădăcină unică
−b
x1 = x2 =
2a
Dacă ∆ < 0, ecuaţia are două rădăcini care nu aparţin lui R.

√
−b ± i −∆
x1,2 =
2a
Algebra
Identităţi
Ecuaţii
Progresii
Polinoame
Combinatorică

√
−b ± ∆
x1,2 =
2a
−b
x1 = x2 =
2a

√
−b ± i −∆
x1,2 =
2a
Algebra
Identităţi
Ecuaţii
Progresii
Polinoame
Combinatorică

√
−b ± ∆
x1,2 =
2a
−b
x1 = x2 =
2a

√
−b ± i −∆
x1,2 =
2a
Algebra
Identităţi
Ecuaţii
Progresii
Polinoame
Combinatorică
Forma generală este
an , n ∈ N, n ≥ 1, an = an−1 + r , n ≥ 2
Termenul an (general) este
an = a1 + (n − 1)r .
Suma unei progresii este

a1 + an
a1 + a2 + · · · + an = n .
2
Algebra
Identităţi
Ecuaţii
Progresii
Polinoame
Combinatorică
Exerciţii
1. Arătaţi că an este o progresie aritmetică dacă şi numai dacă

an−1 + an+1 an−k + an+k
an = = , ∀n ≥ 1, k ≥ n + 1
2 2
2. Ştiind că an este o progresie calculaţi
1 1 1
S1 = + + ···
a1 a2 a2 a3 an−1 an
1 1 1
S2 = √ √ +√ √ + ··· √ √
a1 + a2 a2 + a3 an−1 + an
3. Calculaţi 1 + 2 + 3 + · · · n şi 12 + 22 + · · · n2
Algebra
Identităţi
Ecuaţii
Progresii
Polinoame
Combinatorică
4. Analizaţi dacă an = 7n − 12 este o progresie şi calculaţi

suma primilor n termeni.
5. Fie un o progresie aritmetică. Studiaţi monotonia şirului

vn = −3un + 2
6. Definim an astfel:
a1 = 1, a2 = 4, ak +1 = 2ak − ak −1 + 2, k ≥ 2. Să se determine
expresia lui an .
Algebra
Identităţi
Ecuaţii
Progresii
Polinoame
Combinatorică
bn , n ∈ N, n ≥ 1, bn = bn−1 · q, n ≥ 2
Termenul an (general) este
bn = b1 · q n−1 .
Suma unei progresii este

qn − 1

b1 q 6= 1

b1 + b2 + · · · + bn = q−1 .
nb1 q=1

Algebra
Identităţi
Ecuaţii
Progresii
Polinoame
Combinatorică
1. Arătaţi că bn este o progresie geometrică dacă şi numai

dacă bn2 = bn−1 · bn+1 = bn−k · bn++ , ∀n ≥ 1, k ≥ n + 1
2. Calculaţi sumele
1 1
1 + + · · · n−1
2 2
1 − 3 + 32 − · · · + (−3)n−1
1 1 1
1 + 2 + 3( )2 · · · n( n−1 )n−1
2 2 2
3. Calculaţi 0, (8), 0, (9), , 72(3)
Algebra
Identităţi
Ecuaţii
Progresii
Polinoame
Combinatorică
4. Definim şirul b0 = 1, bn − bn−1 = 2 · 3n−1 Determinaţi

expresia lui bn şi suma primilor n termeni.
5. Definim şirul b0 = 1, bn − bn−1 = 2 · 3−n+1 Determinaţi

expresia lui bn şi limita .
Algebra
Identităţi
Ecuaţii
Progresii
Polinoame
Combinatorică
Polinoame
Polinom de grad n cu coeficienţi reali, f ∈ R[X ]
f = a0 + a1 X + a2 X 2 + · · · + an X n , an 6= 0, grad f = n
Polinoamele f = a0 + a1 X + a2 X 2 + · · · + an X n şi
g = b0 + b1 X + b2 X 2 + · · · + bn X n sunt egale dacă şi numai
dacă ai = bi , ∀i = 1, n
Suma polinoamelor f şi g este polinomul

f + g = (a0 + b0 ) + (a1 + b1 )X + · · · + (an + bn )X n
Produsul polinoamelor f şi g este polinomul f · g =
a0 b0 + (a0 b1 + a1 b0 )X + (a0 b2 + a1 b1 + a2 b0 )X 2 + · · · an bn X 2n
Algebra
Identităţi
Ecuaţii
Progresii
Polinoame
Combinatorică
Teorema împărţirii cu rest
Dacă f , g ∈ R[X ], g =
6 0 există şi sunt unice două polinoame
q, r ∈ R[X ] cu grad r < grad g astfel ca
f =q·g+r
Teorema
(Teorema lui Bezout) Restul împărţirii unui polinom la x − a
este r = f (a).
Algebra
Identităţi
Ecuaţii
Progresii
Polinoame
Combinatorică
1. Determinaţi câtul şi restul obţinut prin împărţirea polinomului

6X 5 − 17X 3 − X 2 + 3 la 3X 2 − 6X + 2
2. Determinaţi restul obţinut prin împărţirea polinomului

3X 5 − 2X 3 + 3X 2 − 5 la X − 2
3. Determinaţi polinomul
f = mX 3 + X 2 + nX + p, m, n, p ∈ R, m 6= 0 ştiind că împărţit la
X − 1 şi X + 2 dă resturile 4 şi -5 şi f să fie divizibil prin X + 1.
Algebra
Identităţi
Ecuaţii
Progresii
Polinoame
Combinatorică
4. Arătaţi că polinomul X n+1 − X n−2 − 3X + 3 este divizibil cu

(X − 1)2
Algebra
Identităţi
Ecuaţii
Progresii
Polinoame
Combinatorică
Descompunerea unui polinom în factori
Teorema
Orice polinom cu coeficienţi reali poate fi scris ca un produs de
polinoame de gradul I sau II cu coeficienţi reali ireductibili.
Descompuneţi în factori polinoamele

1. 2X 2 + 2X − 4
2. X 3 − 1
3. X 3 + 1
4. X 4 + X 2 + 1.
Algebra
Identităţi
Ecuaţii
Progresii
Polinoame
Combinatorică
Teorema

1. 2X 2 + 2X − 4
2. X 3 − 1
3. X 3 + 1
4. X 4 + X 2 + 1.
Algebra
Identităţi
Ecuaţii
Progresii
Polinoame
Combinatorică
Teorema

1. 2X 2 + 2X − 4
2. X 3 − 1
3. X 3 + 1
4. X 4 + X 2 + 1.
Algebra
Identităţi
Ecuaţii
Progresii
Polinoame
Combinatorică
Polinoame cu coeficienţi întregi
Teorema
p
Fie f = a0 + a1 X + a2 X 2 + · · · + an X n ∈ ZX . Dacă (p, q
q
prime între ele) este o rădăcină atunci
p/a0 q/an
Algebra
Identităţi
Ecuaţii
Progresii
Polinoame
Combinatorică
1. 12X 4 − 16X 3 + X 2 + 4X − 1
2. X 3 + 2X 2 + 3X + 2
3. X 3 + 3X 2 − 4
4. (1 + X )7 − X 7 − 1
Algebra
Identităţi
Ecuaţii
Progresii
Polinoame
Combinatorică
Aranjamente n câte k ≤ n Akn = n(n − 1) · · · (n − k + 1)
Permutări Pn = n! = 1 · 2 · · · n
Akn
Combinări n câte k Cnk = .
(Pn
Arătaţi că
n!
1. Cnk =
k !(n − k )!
2. Cnk = Cnn−k
n!
3. Akn =
(n − k )!
Algebra
Identităţi
Ecuaţii
Progresii
Polinoame
Combinatorică
Aranjamente n câte k ≤ n Akn = n(n − 1) · · · (n − k + 1)
Permutări Pn = n! = 1 · 2 · · · n
Akn
Combinări n câte k Cnk = .
(Pn
Arătaţi că
n!
1. Cnk =
k !(n − k )!
2. Cnk = Cnn−k
n!
3. Akn =
(n − k )!
Algebra
Identităţi
Ecuaţii
Progresii
Polinoame
Combinatorică
Calculaţi
1. Cn1 + 2Cn2 + · · · + nCnn

2. Cn0 + Cn1 + · · · + Cnn
Formula binomului lui Newton
(a + b)n = Cn0 an + Cn1 an−1 b + · · · Cnk an−k bk + · · · + Cnn bn .
Algebra
Identităţi
Ecuaţii
Progresii
Polinoame
Combinatorică
Calculaţi
1. Cn1 + 2Cn2 + · · · + nCnn

2. Cn0 + Cn1 + · · · + Cnn
Formula binomului lui Newton
(a + b)n = Cn0 an + Cn1 an−1 b + · · · Cnk an−k bk + · · · + Cnn bn .
Algebra
Determinanţi
Matrice
Sisteme liniare
Algebra liniară
1 Determinanţi
2 Matrice
Operaţii cu matrice
Rangul unei matrice
3 Sisteme liniare
Sisteme liniare neomogene
Sisteme liniare omogene
Algebra liniară
Determinanţi
Matrice
Sisteme liniare
Determinanţi
Determinant de ordin 2

a11 a12
= a11 a22 − a12 a21
a21 a22
Determinant de ordin 3

a11 a12 a13

a21 a22 a23 =

a31 a32 a33
= a11 a22 a33 +a13 a21 a32 +a12 a23 a31 −a13 a22 a31 −a11 a23 a32 −a12 a21 a33 .
Algebra liniară
Determinanţi
Matrice
Sisteme liniare
Calculaţi determinanţii.

2 3 cos θ sin θ
1.
2.
− sin θ cos θ

0 1

2
0 −1 a b b

3. 3 1 2 4. b a b

−1 −2 1 b b a
Algebra liniară
Determinanţi
Matrice
Sisteme liniare
Determinant Vandermonde

1
1 ··· 1

x1 x 2 ··· xn Y
∆n = x12 x22 xn2

··· =
(ai − aj ).
··· ··· ··· ··· i,j=1,n,j<i

x n−1 x n−1 ··· xnn−1
1 2
Algebra liniară
Determinanţi
Matrice
Rangul unei matrice
Sisteme liniare
Forma generală a unei matrice cu elemente reale cu m linii şi n

coloane
 
a11 a12 ··· a1n
 a21 a22 ··· a2n 
A=
 ···
 = (aij ), i = 1, m j = 1, n.
··· ··· ··· 
a2m1 am2 ··· amn
Notăm mulţimea matricelor cu Mmn (R)
Algebra liniară
Determinanţi
Matrice
Rangul unei matrice
Sisteme liniare
Forma generală a unei matrice cu elemente reale cu m linii şi n

coloane
 
a11 a12 ··· a1n
 a21 a22 ··· a2n 
A=
 ···
 = (aij ), i = 1, m j = 1, n.
··· ··· ··· 
a2m1 am2 ··· amn
Notăm mulţimea matricelor cu Mmn (R)
Algebra liniară
Determinanţi
Matrice
Rangul unei matrice
Sisteme liniare
Suma de matice.
Dacă A = (aij ), B = (bij ) ∈ Mmn (R), i = 1, m j = 1, n suma
este o matrice tot din Mmn (R) de forma
C = (aij + bij ), i = 1, m j = 1, n
Înmulţirea cu scalar
Dacă A = (aij ), i = 1, m j = 1, n este o matrice şi α ∈ R,
matricea α · A este de forma
α · A = (αaij ), i = 1, m j = 1, n.
Algebra liniară
Determinanţi
Matrice
Rangul unei matrice
Sisteme liniare
Suma de matice.
Dacă A = (aij ), B = (bij ) ∈ Mmn (R), i = 1, m j = 1, n suma
este o matrice tot din Mmn (R) de forma
C = (aij + bij ), i = 1, m j = 1, n
Înmulţirea cu scalar
Dacă A = (aij ), i = 1, m j = 1, n este o matrice şi α ∈ R,
matricea α · A este de forma
α · A = (αaij ), i = 1, m j = 1, n.
Algebra liniară
Determinanţi
Matrice
Rangul unei matrice
Sisteme liniare
Produsul a două matrice

Dacă A ∈ Mmn (R), B ∈ Mnp (R) atunci produsul este matricea
C = (cij ), i = 1, m, j = 1, p unde
n
X
cij = aik bkj .
k =1
Algebra liniară
Determinanţi
Matrice
Rangul unei matrice
Sisteme liniare
Exerciţii
arele matrice:
Efectuaţi sumele şi produsele permise între urmo
   
2 0 −1 1 1
A= 3 1 2  B =  0 1  C = (2, 3, 1)
−1 −2 1 1 2
   
2 0 −1
3 1 2
D= 1  E = 1 2  F = )
−1 −2 1
−1 −2 1
Algebra liniară
Determinanţi
Matrice
Rangul unei matrice
Sisteme liniare
Rangul unei matrice
Definiţia
Numim rangul matricei A ∈ Mmn ordinul celui mai mare minor
nenul care se poate forma cu elementele matricei.
Aflaţi rangul
 matricelor

2 0 −1
2 0 −1
1. A =  3 1 2  2. B =
4 0 −2
5 1 1
 
2 0 2 1
2 0
3. C = 4. D =  −3 1 1 0 
3 1
−1 1 3 1
Algebra liniară
Determinanţi
Matrice
Rangul unei matrice
Sisteme liniare
Rangul unei matrice
Definiţia
Aflaţi rangul
 matricelor

2 0 −1
2 0 −1
1. A =  3 1 2  2. B =
4 0 −2
5 1 1
 
2 0 2 1
2 0
3. C = 4. D =  −3 1 1 0 
3 1
−1 1 3 1
Algebra liniară
Determinanţi
Matrice
Rangul unei matrice
Sisteme liniare
Rangul unei matrice
Definiţia
Aflaţi rangul
 matricelor

2 0 −1
2 0 −1
1. A =  3 1 2  2. B =
4 0 −2
5 1 1
 
2 0 2 1
2 0
3. C = 4. D =  −3 1 1 0 
3 1
−1 1 3 1
Algebra liniară
Determinanţi
Matrice
Sisteme liniare


 a11 x1 + a12 x2 + · · · + a1n xn = b1

a21 x1 + a22 x2 + · · · + a2n xn = b2


 ············
am1 x1 + am2 x2 + · · · + amn xn = bm

Cu notaţiile
     
a11 a12 ··· a1n x1 b1
 a21 a22 ··· a2n 
  x2   b2 
A=
 ··· , X =  B= 
··· ··· ···   ···   ··· 
a2m1 am2 ··· amn xn bm
Sistemul se scrie
AX = B.
Algebra liniară
Determinanţi
Matrice
Sisteme liniare


 a11 x1 + a12 x2 + · · · + a1n xn = b1

a21 x1 + a22 x2 + · · · + a2n xn = b2


 ············
am1 x1 + am2 x2 + · · · + amn xn = bm

Cu notaţiile
     
a11 a12 ··· a1n x1 b1
 a21 a22 ··· a2n 
  x2   b2 
A=
 ··· , X =  B= 
··· ··· ···   ···   ··· 
a2m1 am2 ··· amn xn bm
Sistemul se scrie
AX = B.
Algebra liniară
Determinanţi
Matrice
Sisteme liniare
Matricea  
a11 a12 ··· a1n b1
 a21 a22 ··· a2n b2 
A=
 ···

··· ··· ··· 
a2m1 am2 ··· amn bm
se numeşte matrice extinsă.
Teorema
(Teorema Kronecker -Capelli) Sistemul este compatibil dacă şi
numai dacă rangul matricei coincide cu rangul matricei lărgite.
Deci compatibilitatea este echivalentă cu
rang A = rang A
Algebra liniară
Determinanţi
Matrice
Sisteme liniare
Consecinţe
1. Sistemul este compatibil unic determinat dacă şi numai

dacă rangul matricei coincide cu rangul matricei lărgite şi cu
numărul de necunoscute, adică
rang A = rang A = n
2. Dacă rang A = rang A < n sistemul este compatibil

nedeterminat.
Algebra liniară
Determinanţi
Matrice
Sisteme liniare
Consecinţe
1. Sistemul este compatibil unic determinat dacă şi numai

dacă rangul matricei coincide cu rangul matricei lărgite şi cu
numărul de necunoscute, adică
rang A = rang A = n
2. Dacă rang A = rang A < n sistemul este compatibil

nedeterminat.
Algebra liniară
Determinanţi
Matrice
Sisteme liniare
Presupunem că matricea A are rangul r şi fie ∆ un minor de

ordin r .
Definiţia
Numim determinant caracteristic, un determinant obţinut prin
bordarea lui ∆ cu coloana termenilor liberi şi cu una dintre
liniile rămase.
Teorema
(Teorema lui Rouche) Sistemul este compatibil dacă şi numai
dacă rangul matricei coincide cu rangul matricei lărgite.
Algebra liniară
Determinanţi
Matrice
Sisteme liniare

ordin r .
Definiţia
liniile rămase.
Teorema
Algebra liniară
Determinanţi
Matrice
Sisteme liniare

ordin r .
Definiţia
liniile rămase.
Teorema
Algebra liniară
Determinanţi
Matrice
Sisteme liniare
Regula lui Cramer
Dacă m = n şi sistemul rang A = rang A = n necunoscutele se

pot determina cu formulele
∆i
xi =
∆
unde ∆ este determinantul sistemului, iar ∆i determinantul
obţinut prin înlocuirea coloanei i cu coloana termenilor liberi.
Rezolvaţi
 prin metoda Cramer.
 x1 + x 2 − x3 = 1
−x1 + 2x2 + x3 = 2
x1 + x2 + 2x3 = 1

Algebra liniară
Determinanţi
Matrice
Sisteme liniare
Regula lui Cramer
Dacă m = n şi sistemul rang A = rang A = n necunoscutele se

pot determina cu formulele
∆i
xi =
∆
unde ∆ este determinantul sistemului, iar ∆i determinantul
obţinut prin înlocuirea coloanei i cu coloana termenilor liberi.
Rezolvaţi
 prin metoda Cramer.
 x1 + x 2 − x3 = 1
−x1 + 2x2 + x3 = 2
x1 + x2 + 2x3 = 1

Algebra liniară
Determinanţi
Matrice
Sisteme liniare
Dacă bi = 0, i = 1, n sistemul se numeşte omogen. Deci forma

generală este


 a11 x1 + a12 x2 + · · · + a1n xn = 0
a21 x1 + a22 x2 + · · · + a2n xn = 0


 ············
am1 x1 + am2 x2 + · · · + amn xn = 0

Un sistem omogen este totdeauna compatibil.
Algebra liniară
Determinanţi
Matrice
Sisteme liniare
Dacă bi = 0, i = 1, n sistemul se numeşte omogen. Deci forma

generală este


 a11 x1 + a12 x2 + · · · + a1n xn = 0
a21 x1 + a22 x2 + · · · + a2n xn = 0


 ············
am1 x1 + am2 x2 + · · · + amn xn = 0

Un sistem omogen este totdeauna compatibil.
Algebra liniară
Determinanţi
Matrice
Sisteme liniare
Consecinţe
1. Sistemul omogen este compatibil unic determinat dacă şi
numai dacă rangul matricei coincide cu numărul de
necunoscute, adică
rang A = n
2. Dacă rang A < n sistemul este compatibil nedeterminat.
3. Dacă m = n obţinem:
i. Sistemul este compatibil unic determinat dacă şi numai dacă
det(A) 6= 0
ii. Sistemul este compatibil nedeterminat dacă şi numai dacă
det(A) = 0
Algebra liniară
Determinanţi
Matrice
Sisteme liniare
Consecinţe
rang A = n
det(A) 6= 0
det(A) = 0
Algebra liniară
Determinanţi
Matrice
Sisteme liniare
Consecinţe
rang A = n
det(A) 6= 0
det(A) = 0
Algebra liniară
Determinanţi
Matrice
Sisteme liniare
Exerciţii
Studiaţi compatibilitatea şi rezolvaţi dacă este cazul.

x1 + x2 = 2 2x1 + 2x2 = 2
1. 2.
−x1 + 2x2 = −1 −x1 − x2 = −1
 
 2x1 + x2 − x3 = 2  x1 + 2x2 − x3 = −2
3. −x1 + 2x2 + 3x3 = −1 4. −2x1 + x2 + 2x3 = 1
x1 + 3x2 + 2x3 = 1 −x1 + 3x2 + x3 = 1
 
Algebra liniară
Determinanţi
Matrice
Sisteme liniare
Rezolvaţi
 
 2x1 + x2 − x3 = 0  x1 + 2x2 − x3 + x4 = 0
5. −x1 + 2x2 + 3x3 = 0 6. −2x1 + x2 + 2x3 = 0
x1 + 3x2 + 2x3 = 0 −x1 + 3x2 + x3 − x4 = 0
 
Determinaţi λ ∈ R astfel ca sistemul să fie unic determinat


 x1 + x2 − x3 = 0
7. 2x1 + 2x2 + 3x3 = 0
x1 − x2 + λx3 = 0

Determinaţi
 λ ∈ R astfel ca sistemul să fie nedeterminat
 1x + 2x 2 − x3 = 0
8. 2x1 + x2 + λx3 = 0
x1 − x2 − x3 = 0

Algebra liniară
Determinanţi
Matrice
Sisteme liniare
Discutaţi după valorile parametrului

 
 x1 + x2 − x3 = 1  x1 + 2x2 − x3 = 1
9. x1 + 2x2 + λx3 = 2 10. 2x1 + x2 + x3 = 2
−x1 − x2 − 2x3 = 0 x1 − x2 − x3 = λ
 

 λx1 + x2 + x3 = 1
11. x + λx2 + x3 = λ
 1
x1 + x2 + λx3 = λ2
Algebra liniară
Definiţa derivatei
Derivate laterale
Funcţii derivabile pe un interval
Aplicaţii
Derivabilitate
1 Definiţa derivatei
Tabelul derivatelor
Reguli de derivare
Derivarea funcţiilor compuse
Derivarea funcţiei inverse
2 Derivate laterale
Puncte unghiulare. Puncte de întoarcere
3 Funcţii derivabile pe un interval
Teorema lui Fermat
Teorema lui Rolle
Teorema lui Lagrange
4 Aplicaţii
Derivabilitate
Definiţa derivatei Tabelul derivatelor
Derivate laterale Reguli de derivare
Funcţii derivabile pe un interval Derivarea funcţiilor compuse
Aplicaţii Derivarea funcţiei inverse
Definiţia derivatei
Fie f : D → R, D ⊂ R şi x0 ∈ D.
Definiţia
Spunem că f este derivabilă în x0 , dacă există şi este finită
limita
f (x) − f (x0 )
lim = f 0 (x0 ).
x→x0 x − x0
Numărul f 0 (x0 ) se numeşte derivata funcţiei în x0 .
Interpretare. Derivata într-un punct de abscisă x0 reprezintă

panta tangentei la graficul funcţiei în acel punct.
Derivabilitate
Fie f : D → R, D ⊂ R şi x0 ∈ D.
Definiţia
limita
f (x) − f (x0 )
lim = f 0 (x0 ).
x→x0 x − x0

Derivabilitate
Fie f : D → R, D ⊂ R şi x0 ∈ D.
Definiţia
limita
f (x) − f (x0 )
lim = f 0 (x0 ).
x→x0 x − x0

Derivabilitate
Exerciţii
Calculaţi derivatele în punctele specificate
1. f (x) = 2x + 3, x0 = 2
p
2. f (x) = x 2 + 8, x0 = 1
3. Determinaţi ecuaţia tangentei la graficul funcţiei

f (x) = x 3 − 1 în x0 = 1.
4. Aflaţi punctele de pe graficul funcţie f (x) = x 3 − 3x + 2 în

care tangenta este paralelă cu dreapta y = 3x.
Derivabilitate
Tabelul derivatelor
f f0
1 c∈R 0, R
2 n
x , x ∈ R, n ≥ 1, nx n−1 , x ∈ R
3 x r , r ∈ R, x ∈ (0, ∞), rx r −1 , x ∈ (0, ∞)
√ 1
4 x, x ∈ [0, +∞) √ , x ∈ (0, +∞)
2 x
1
5 ln x, x ∈ (0, +∞) , x ∈ (0, +∞)
x
6 ex , x ∈R x
e , x ∈R
7 ax , x ∈ R, a > 1, a 6= 1 ax ln a, x ∈ R
Derivabilitate
8 cos x, x ∈ R − sin x, x ∈ R
9 sin x, x ∈ R cos x, x ∈ R
1
10 tg x, x ∈ I ⊂ Dtg , x ∈ I ⊂ Dtg
cos2 x
1
11 ctg x, x ∈ I ⊂ Dctg − 2 , x ∈ I ⊂ Dctg
sin x
1
12 arcsin x, x ∈ [−1, 1] √ , x ∈ (−1, 1)
1 − x2
1
13 arccos x, x ∈ [−1, 1] −√ , x ∈ (−1, 1)
1 − x2
1
14 arctg x, x ∈R , x ∈R
1 + x2
1
15 arcctg x, x ∈R − , x ∈R
1 + x2
Dtg = R \ {(2k + 1) π2 }, k ∈ Z
Dctg = R \ {k π}, k ∈ Z
Derivabilitate
Reguli de derivare
1. (f + g)0 = f 0 + g 0
2. (c · f )0 = c · f 0
3. (f · g)0 = f 0 · g + f · g 0
0
f f 0 · g − f · g0
4. =
g g2
Derivabilitate
Exerciţii
Calculaţi derivatele următoarelor funcţii
1. x 3 + 3x − 1 2. sin x + cos x 3. x cos x
√ √ x2
4. x ln x 5. x 2 + x− 3
x 6.
x +2
√
x 1
7. 8. 3 arctg x + ex + 3x 9.
x2 +2 x
√
x +1 x x ln x
10. 11. 12.
x −5 x +1 2 − cos x
13. x x 12. x sin x
Derivabilitate
Formula lui Leibniz
Dacă f , g sunt funcţii derivabile de n ori are loc
(fg)(n) = f (n) g + Cn1 f (n−1) g 0 + Cn2 f (n−2) g 00 + · · · + Cnn−1 f 0 g (n−1) + fg (n) .
Calculaţi
1. (x 2 sin x)(20)
2. (x 2 e3x )(10)
Derivabilitate
Formula lui Leibniz
Dacă f , g sunt funcţii derivabile de n ori are loc
(fg)(n) = f (n) g + Cn1 f (n−1) g 0 + Cn2 f (n−2) g 00 + · · · + Cnn−1 f 0 g (n−1) + fg (n) .
Calculaţi
1. (x 2 sin x)(20)
2. (x 2 e3x )(10)
Derivabilitate
Derivarea funcţiilor compuse
Fie I, J ⊂ R două intervale. Fie funcţiile
f : I → J, g : J → R
Teorema
Dacă f este derivabilă în x0 şi g derivabilă în f (x0 ), atunci g ◦ f
este derivabilă în x0 şi are loc
(g ◦ f )0 = (g 0 (f (x0 ))f 0 (x0 ).
Derivabilitate
Exerciţii
Calculaţi derivatele următoarelor funcţii

p
1. sin x 2 2. sin2 x 3. sin2 x + 1
3 x2 + 1
4. ln(x 4 + x 2 + 1) 5. ex 6. arctg
1 − x2
r
x
7. 8. 3 arctg (ln x) 9. ln4 (x 2 + 1)
x2 + 2
Derivabilitate
Derivarea funcţiei inverse
Fie f : I → J, unde I, J ⊂ R sunt intervale.

Teorema
Dacă f este bijectivă , derivabilă în x0 ∈ I şi f 0 (x0 ) 6= 0, atunci
f −1 este derivabilă în y0 = f (x0 ) şi are loc
1
(f −1 )0 (y0 ) = .
f 0 (x0 )
Derivabilitate
Exemplu. Calculaţi derivata inversei funcţiei f (x) = x 5 + x 3 + 1

în y0 = 3.
Observăm că f este inversabilă. f 0 (x) = 5x 4 + 3x 2 > 0. Avem
1
f (1) = 3 şi f 0 (1) = 8. Deci (f −1 )0 (3) = .
8
Fie f : (0, +∞) → R, f (x) = (1 + x) ln x. Calculaţi (f −1 )0 (0).
Derivabilitate

în y0 = 3.
1
f (1) = 3 şi f 0 (1) = 8. Deci (f −1 )0 (3) = .
8
Derivabilitate

în y0 = 3.
1
f (1) = 3 şi f 0 (1) = 8. Deci (f −1 )0 (3) = .
8
Derivabilitate
Derivate laterale
Aplicaţii
Derivate laterale
Calculaţi derivatele laterale şi analizaţi derivabilitatea în
punctele specificate.
1. |x − 1| 2. |x 3 |
ex − 1 x < 0

3. în x0 = 0
ln(1 + x) x ≥ 0

sin x x <0
4. în x0 = 0.
x x ≥0
5. Găsiţi domeniul de definiţie, de continuitate şi derivabilitate

x 2 + |x 2 + x − 2|
pentru funcţia f (x) = .
x + |x + 1|
Derivabilitate
Derivate laterale
Aplicaţii
Definiţia
x0 se numeşte punct unghiular pentru funcţia f dacă există
derivatele laterale fs0 (x0 ), fd0 (x0 ) şi cel puţin una este finită.
Definiţia
x0 se numeşte punct de întoarcere pentru funcţia f continuă în
x0 dacă :
fs0 (x0 ) = −∞, fd0 (x0 ) = +∞

sau
fs0 (x0 ) = +∞, fd0 (x0 ) = −∞
Derivabilitate
Derivate laterale
Aplicaţii
Definiţia
Definiţia
x0 dacă :
fs0 (x0 ) = −∞, fd0 (x0 ) = +∞

sau
fs0 (x0 ) = +∞, fd0 (x0 ) = −∞
Derivabilitate
Derivate laterale
Aplicaţii
Definiţia
Definiţia
x0 dacă :
fs0 (x0 ) = −∞, fd0 (x0 ) = +∞

sau
fs0 (x0 ) = +∞, fd0 (x0 ) = −∞
Derivabilitate
Derivate laterale
Aplicaţii
Exerciţii
Determinaţi punctele unghiulare şi de întoarcere pentru funcţiile

următoare
√
1. f (x) = √x x ≥ 0
− x x <0
p
2. f (x) = |x 2 − 1|
3. f (x) = max(x, x 3 )
4. f (x) = |x 2 − 9|.
Derivabilitate
Teorema lui Fermat
Derivate laterale
Teorema lui Rolle
Aplicaţii
Teorema lui Fermat
Teorema
Fie f : I → R, I este un interval al mulţimii R, iar f este
derivabilă pe I. Fie x0 un punct interior intervalului, care este
punct de extrem. Atunci f 0 (x0 ) = 0
Observaţii.
Deci punctele de extrem din interiorul unui interval se află
printre rădacinile derivatei.
O functie poate avea punct de extrem , a cărui abscisă nu este
o rădăcină a derivatei.
Derivabilitate
Teorema lui Fermat
Derivate laterale
Teorema lui Rolle
Aplicaţii
Teorema lui Fermat
Teorema
Observaţii.
Derivabilitate
Teorema lui Fermat
Derivate laterale
Teorema lui Rolle
Aplicaţii
Teorema lui Fermat
Teorema
Observaţii.
Derivabilitate
Teorema lui Fermat
Derivate laterale
Teorema lui Rolle
Aplicaţii
Teorema lui Fermat
Teorema
Observaţii.
Derivabilitate
Teorema lui Fermat
Derivate laterale
Teorema lui Rolle
Aplicaţii
Exerciţii
Stabiliţi punctele de extrem pentru funcţiile

1. f : R → R, f (x) = 2x 3 − 6x 2 − 18x + 7
x 2 − 2x + 2
2. f : R \ {1} → R, f (x) =
x −1
ln x
3. f : (0, +∞) \ { e1 } → R, f (x) =
1 + ln x
4. f : R → R, f (x) = |x 2 − 1|
5. f : [0, 4] → R, f (x) = x 2 + x + 1
Derivabilitate
Teorema lui Fermat
Derivate laterale
Teorema lui Rolle
Aplicaţii
Derivabilitate
Teorema lui Fermat
Derivate laterale
Teorema lui Rolle
Aplicaţii
Teorema lui Rolle
Teorema
Fie f : [a, b] → R, cu proprietăţile:
- f este continuă pe [a, b]
- f este derivabilă pe (a, b)
- f (a) = f (b).
Atunci există c ∈ (a, b) astfel ca f 0 (c) = 0.
Derivabilitate
Teorema lui Fermat
Derivate laterale
Teorema lui Rolle
Aplicaţii
Şirul lui Rolle
1. Arătaţi că ecuaţia 6x 5 + 4x 3 − 2x − 1 = 0 are cel puţin o

rădăcină în intervalul (0, 1).
2. Determinaţi numărul rădacinilor reale ale ecuaţiei

3x 4 − 8x 3 − 6x 2 + 24x − 10 = 0
3. Discutaţi numărul de rădăcini reale ale ecuaţiei

x 4 − 4x 3 − 2x 2 + 12x + a = 0, a ∈ R.
Derivabilitate
Teorema lui Fermat
Derivate laterale
Teorema lui Rolle
Aplicaţii
Teorema
Fie f : [a, b] → R, cu proprietăţile:
- f este continuă pe [a, b]
- f este derivabilă pe (a, b)
Atunci există c ∈ (a, b) astfel ca
f (b) − f (a) = (b − a)f 0 (c).
Derivabilitate
Teorema lui Fermat
Derivate laterale
Teorema lui Rolle
Aplicaţii
Egalităţi
Arătaţi că
√
1. arcsin 1 − x 2 + arccos x = π, x ∈ [−1, 0]

2x −π x ≤ −1
2. 2arctg x + arcsin =
1 + x2 π x ≥1
Derivabilitate
Teorema lui Fermat
Derivate laterale
Teorema lui Rolle
Aplicaţii
Monotonia funcţiilor
Studiaţi monotonia funcţiilor
1. f : R → R, f (x) = x 4 − 8x 2
√
2. f : R → R, f (x) = x 2 − 3x + 5
3. f : (0, +∞) → R, f (x) = (x + 1) ln x.
Derivabilitate
Teorema lui Fermat
Derivate laterale
Teorema lui Rolle
Aplicaţii
Inegalităţi
Arătaţi următoarele inegalităţi:

x
1. ≥ ln x, x > 0. Deduceţi că π e < eπ
e
x x2
2. − ≤ arctg x
1 + x2 2
3. ln x ≤ x − 1, x > 0
4. ex ≥ x + 1.
Derivabilitate
Derivate laterale
Aplicaţii
ă f : (a, b) → R arederivată în x0 ∈ (a, b) să se calculeze

1. Dac
1
lim n f (x0 + ) − f (x0 )
n→∞
n
1 1
lim n f (x0 + ) − f (x0 − )
n→∞ n n
2. Dacă f este derivabilă în punctul x0 , arătaţi că

1 2 k
lim n f (x0 + ) + f (x0 + ) + · · · + f (x0 + ) − kf (x0 ) =
n→∞ n n n
k (k + 1) 00
f (x0 ).
2
Derivabilitate
Derivate laterale
Aplicaţii
3. Arătaţi că derivata determinantului d = |fij (x)| este

f11 (x)
··· f1n (x)

Xn ··· ··· ···
0
d0 = fjn0 (x)

f (x)
j1 ··· .

j−1 · · · ··· ···

f (x)
n1 ··· fnn (x)
Derivabilitate
Derivate laterale
Aplicaţii
4. Fie ai , i = 1, n numere reale distincte două câte două. Fie
f : R → R, f (x) = (x − a1 )(x − a2 ) · · · (x − an ).
Fie
n
X 1
g : R \ {ai , i = 1, n} → R, g(x) = .
x − ai
i=1
Arătaţi că
a. g este indefinit derivabilă şi g 0 (x) < 0, ∀x 6= ai
f 0 (x)
b. g(x) = şi f (x)f 00 (x) < (f 0 (x))2 , x 6= ai .
f (x)
5. Pentru funcţia f (x) = x 4 + x 3 + x 2 + x + 1 se cere
4
X 1
S= unde xk sunt rădăcinile ecuaţiei f (x) = 0.
xk − 2
k =1
Derivabilitate
Derivate laterale
Aplicaţii
4. Fie ai , i = 1, n numere reale distincte două câte două. Fie
f : R → R, f (x) = (x − a1 )(x − a2 ) · · · (x − an ).
Fie
n
X 1
g : R \ {ai , i = 1, n} → R, g(x) = .
x − ai
i=1
Arătaţi că
a. g este indefinit derivabilă şi g 0 (x) < 0, ∀x 6= ai
f 0 (x)
b. g(x) = şi f (x)f 00 (x) < (f 0 (x))2 , x 6= ai .
f (x)
5. Pentru funcţia f (x) = x 4 + x 3 + x 2 + x + 1 se cere
4
X 1
S= unde xk sunt rădăcinile ecuaţiei f (x) = 0.
xk − 2
k =1
Derivabilitate
Derivate laterale
Aplicaţii
6. Se dă funcţia
f : R → R, f (x) = 1 + 2x + 3x 2 + · · · + nx n−1 , n ∈ N∗ . Să se
calculeze f 0 (1).
7. Determinaţi rădăcinile ecuaţiei 3x + 4x = 2x + 5x .
8. Aplicând teorema lui Lagrange funcţiei f (x) = ln x pe

[n, n + 1] arătaţi că şirul cu termenul
1 1
an = 1 + + · · · + − ln n
2 n
este convergent şi are limita în (0, 1).
Derivabilitate
Derivate laterale
Aplicaţii
9. Dacă a, b > 0 şi ax + bx ≥ 2, ∀x ∈ R, arătaţi că ab = 1.
10. Numerele reale a0 , a1 , · · · , an verifică

a0 a1
+ + · · · + an = 0.
n+1 n
Să se arate că funcţia polinomială
f : R → R, f (x) = a0 x n + a1 x n−1 + · · · + an are cel puţin o
rădăcină în (0, 1).
Derivabilitate
Derivate laterale
Aplicaţii
Derivabilitate
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia de gradul I
Funcţia de gradul II
Funcţia putere
Funcţia raţională
Funcţia exponenţială
Funcţia logaritmică
Funcţia modul
Analiză
1 Mulţimi de numere
2 Funcţii
3 Funcţia de gradul I
4 Funcţia de gradul II
5 Funcţia putere
6 Funcţia raţională
7 Funcţia exponenţială
8 Funcţia logaritmică
9 Funcţia modul
Funcţii elementare
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Mulţimi de numere
N = {0, 1, 2, · · · , n, · · · } mulţimea numerelor naturale.

Z = {· · · , −3, −2, −1, 0, 1, 2, · · · , n, · · · } mulţimea numerelor
întregi

p
Q= | p, q ∈ Z, q 6= 0, (p, q) = 1 mulţimea numerelor
q
raţionale
R mulţimea numerelor reale.
Are loc
N ⊂ Z ⊂ Q ⊂ R.
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Mulţimi de numere

întregi

p
q
raţionale
Are loc
N ⊂ Z ⊂ Q ⊂ R.
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Mulţimi de numere

întregi

p
q
raţionale
Are loc
N ⊂ Z ⊂ Q ⊂ R.
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Mulţimi de numere

întregi

p
q
raţionale
Are loc
N ⊂ Z ⊂ Q ⊂ R.
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Mulţimi de numere

întregi

p
q
raţionale
Are loc
N ⊂ Z ⊂ Q ⊂ R.
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Funcţie reală de variabilă reală
Definiţia
Fie A, B ⊂ R; numim funcţie o coresponednţă f : A → B cu
proprietatea că ∀x ∈ A, ∃y ∈ B, unic, astfel ca f (x) = y .
Graficul unei funcţii este mulţimea
G = {(x, y )| x ∈ A, y = f (x)}
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Definiţia
G = {(x, y )| x ∈ A, y = f (x)}
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Definiţia
G = {(x, y )| x ∈ A, y = f (x)}
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Funcţii monotone
Definiţia
Funcţia f : A → B se numeşte monoton crescătoare dacă
∀x1 , x2 ∈ A, x1 < x2 ⇒ f (x1 ) ≤ f (x2 ); f se numeşte monoton
strict crescătoare dacă ∀x1 , x2 ∈ A, x1 < x2 ⇒ f (x1 ) < f (x2 )
Definiţia
Funcţia f : A → B se numeşte monoton descrescătoare dacă
∀x1 , x2 ∈ A, x1 < x2 ⇒ f (x1 ) ≥ f (x2 ); f se numeşte monoton
strict descrescătoare dacă ∀x1 , x2 ∈ A, x1 < x2 ⇒ f (x1 ) > f (x2 )
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Funcţii monotone
Definiţia
Definiţia
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Funcţii monotone
Definiţia
Definiţia
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Funcţii injective, surjective, bijective
Definiţia
Funcţia f : A → B se numeşte injectivă dacaă
∀x1 , x2 ∈ A, x1 6= x2 ⇒ f (x1 ) 6= f (x2 ); f se numeşte surjectivă
dacă ∀y ∈ B, ∃x ∈ A astfel ca f (x) = y .
Definiţia
Funcţia f : A → B se numeşte bijectivă dacă este injectivă şi
surjectivă.
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Definiţia
Definiţia
surjectivă.
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Definiţia
Definiţia
surjectivă.
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Interpretare grafică
f este injectivă dacă orice paralelă la axa 0x taie graficul în cel

mult un punct.
f este surjectivă dacă orice paralelă la axa 0x taie graficul în

cel puţin un punct.
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Interpretare grafică
f este injectivă dacă orice paralelă la axa 0x taie graficul în cel

mult un punct.
f este surjectivă dacă orice paralelă la axa 0x taie graficul în

cel puţin un punct.
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Funcţie inversabilă
Definiţia
Funcţia f : A → B se numeşte inversabilă dacă există
g : B → A astfel ca g ◦ f = 1A şi g ◦ f = 1B
Teorema
Funcţia f este inversabilă dacă şi numai dacă f este bijectivă.
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Definiţia
Teorema
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Definiţia
Teorema
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Funcţii convexe
Definiţia
Funcţia f : A → B se numeşte convexă dacă
∀x1 , x2 ∈ A, ∀t1 , t2 ≥ 0 cu t1 + t2 = 1, are loc
f (t1 x1 + t2 x2 ) ≤ t1 f (x1 ) + t2 f (x2 ).
O funcţie este convexă dacă şi numai dacă graficul între două
puncte ale garficului este situat sub coarda determinată de cele
două puncte.
O funcţie este convexă dacă şi numai dacă graficul este situat
deasupra oricărei tangente duse într-un punct al graficului.
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Funcţii convexe
Definiţia
f (t1 x1 + t2 x2 ) ≤ t1 f (x1 ) + t2 f (x2 ).
două puncte.
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Funcţii convexe
Definiţia
f (t1 x1 + t2 x2 ) ≤ t1 f (x1 ) + t2 f (x2 ).
două puncte.
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Funcţii convexe
Definiţia
f (t1 x1 + t2 x2 ) ≤ t1 f (x1 ) + t2 f (x2 ).
două puncte.
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Funcţii concave
Definiţia
Funcţia f : A → B se numeşte concavă dacă
f (t1 x1 + t2 x2 ) ≥ t1 f (x1 ) + t2 f (x2 ).
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
f : R → R, f (x) = a x + b, a, b ∈ R, a 6= 0.
Dacă a > 0 funcţia este monoton crescătoare.
Dacă a < 0 funcţia este monoton descrescătoare.
Graficul funcţie este o dreaptă.
y −b
Funcţia este inversabilă şi inversa este g(y ) = .
a
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
f : R → R, f (x) = a x + b, a, b ∈ R, a 6= 0.
y −b
a
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
f : R → R, f (x) = a x + b, a, b ∈ R, a 6= 0.
y −b
a
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
f : R → R, f (x) = a x + b, a, b ∈ R, a 6= 0.
y −b
a
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
f : R → R, f (x) = a x + b, a, b ∈ R, a 6= 0.
y −b
a
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
f : R → R, f (x) = a x 2 + bx + c, a, b, c ∈ R, a 6= 0.
Graficul este o parabolă.
b ∆
‘ f are vârful V (− , − )
2a 4a
Dacă a > 0, f are punct de minim în V , este monoton
b
descresătoare pe (−∞, − 2a ) şi monoton crescătoare pe
b
(− 2a , +∞).
Dacă a < 0, f are punct de maxim în V , este monoton

b
cresătoare pe (−∞, − 2a ) şi monoton descrescătoare pe
b
(− 2a , +∞).
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
b ∆
2a 4a
b
b
(− 2a , +∞).

b
b
(− 2a , +∞).
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
b ∆
2a 4a
b
b
(− 2a , +∞).

b
b
(− 2a , +∞).
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
b ∆
2a 4a
b
b
(− 2a , +∞).

b
b
(− 2a , +∞).
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
b ∆
2a 4a
b
b
(− 2a , +∞).

b
b
(− 2a , +∞).
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
I. Stabiliţi monotonia, semnul şi vârful următoarelor parabole
1. f (x) = −2x 2 + x + 1 2. f (x) = x 2 − 6x + 5

3. f (x) = x 2 + 4x + 4 4. f (x) = x 2 + x + 1
5. f (x) = −2x 2 + 7x − 5 6. f (x) = |x 2 − 5x|
II. Reprezentaţi grafic funcţiile
1. f (x) = x + 1 2. f (x) = 3x + 6 3. f (x) = −x + 2
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
III. 
Reprezentaţi grafic funcţiile
 −x + 2 x < −2
1. x 2 x ∈ [−2, 2]
x +2 x >2

2. f (x) = max(x, x 2 ) 3. f (x) = min(x, x 2 )

4. f (x) = |x 2 − 4x + 3|
IV. rezolvaţi inecuaţiile

x +1
1. x 2 + 5x + 4 ≤ 0 2. ≤2
x −1
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Funcţia putere
Funcţia putere cu exponent natural
f : R → R, f (x) = x n n ∈ N.
Funcţia radical
Dacă n este număr par
√ 1
f : [0, +∞) → R, f (x) = n x = x n n ∈ N
Dacă n este număr √

impar
f : R → R, f (x) = n x n ∈ N
Funcţia putere cu exponent real

f : [0, +∞) → R, f (x) = x r r ∈ R
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Funcţia putere
f : R → R, f (x) = x n n ∈ N.
Funcţia radical
√ 1
f : [0, +∞) → R, f (x) = n x = x n n ∈ N

impar
f : R → R, f (x) = n x n ∈ N

f : [0, +∞) → R, f (x) = x r r ∈ R
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Funcţia putere
f : R → R, f (x) = x n n ∈ N.
Funcţia radical
√ 1
f : [0, +∞) → R, f (x) = n x = x n n ∈ N

impar
f : R → R, f (x) = n x n ∈ N

f : [0, +∞) → R, f (x) = x r r ∈ R
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Funcţia putere
f : R → R, f (x) = x n n ∈ N.
Funcţia radical
√ 1
f : [0, +∞) → R, f (x) = n x = x n n ∈ N

impar
f : R → R, f (x) = n x n ∈ N

f : [0, +∞) → R, f (x) = x r r ∈ R
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Exerciţii
Stabiliţi domeniul de existenţă pentru funcţiile f : A → R

√
1. f (x) = x 2 − 4x + 3
√3
2. f (x) = x + 1
√
3. f (x) = −4x + 8
p
2. f (x) = x 2 + 4x + 9
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Proprietăţile puterilor
Pentru m, n ∈ N au loc
an = a · · · a
an = 1
1
a−n = n , a 6= 0
a
m √
a n = n am , a > 0
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
an = a · · · a
an = 1
1
a−n = n , a 6= 0
a
m √
a n = n am , a > 0
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
an = a · · · a
an = 1
1
a−n = n , a 6= 0
a
m √
a n = n am , a > 0
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
an = a · · · a
an = 1
1
a−n = n , a 6= 0
a
m √
a n = n am , a > 0
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Pentru a, b > 0, r ∈ R au loc

ax · ay = ax+y
(ab)x = ax bx
(ax )y = axy
ax
= ax−y
ay
a x ax
= x.
b b
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul

ax · ay = ax+y
(ab)x = ax bx
(ax )y = axy
ax
= ax−y
ay
a x ax
= x.
b b
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul

ax · ay = ax+y
(ab)x = ax bx
(ax )y = axy
ax
= ax−y
ay
a x ax
= x.
b b
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul

ax · ay = ax+y
(ab)x = ax bx
(ax )y = axy
ax
= ax−y
ay
a x ax
= x.
b b
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul

ax · ay = ax+y
(ab)x = ax bx
(ax )y = axy
ax
= ax−y
ay
a x ax
= x.
b b
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Exerciţii
Aduceţi la o formă mai simplă:

√ √
1. ( x − 1)( x + 1)
√ √
3 √
2. ( 3 x + 1)( x 2 − 3 x + 1)
1 1 1
3. (a 4 − 1)(a 4 + 1)(a 2 + 1)
√ √
x y +y x
3. √ √ .
x+ y
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Funcţia polinomială definită pentr a0 , · · · an ∈ R, an 6= 0

f : R → R, f (x) = an x n + an−1 x n−1 + · · · + a1 x + a0 ,
P(x)
f : A → R, f (x) =
Q(x)
unde P, Q sunt polinoame, iar A = {R \ {x ∈ R|Q(x) = 0}.
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Funcţia polinomială definită pentr a0 , · · · an ∈ R, an 6= 0

f : R → R, f (x) = an x n + an−1 x n−1 + · · · + a1 x + a0 ,
P(x)
f : A → R, f (x) =
Q(x)
unde P, Q sunt polinoame, iar A = {R \ {x ∈ R|Q(x) = 0}.
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Exemple
Reprezentaţi grafic funcţiile pe domeniile de definiţie
1
1. f (x) =
x
1
2. f (x) =
x −1
x +2
3. f (x) =
x −1
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Funcţia exponenţială este definită

f : R → (0, +∞) f (x) = ax , a > 0, a 6= 1
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Funcţia exponenţială este definită

f : R → (0, +∞) f (x) = ax , a > 0, a 6= 1
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Exerciţii
1. Rezolvaţi ecuaţiile (3x − 1)(3x + 1) = 0 2x+1 3x−1 = 5

4x − 92x + 8 = 0 √ √
25−x + 5−x+1 − 50 = 0 34 x − 432 x + 3 = 0
2. Rezolvaţi inecuaţiile
2−3x x−2
4x 2 8
2 < 32 ≤ 22x − 62x + 8 > 0.
3 27
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Definiţia
Numim logaritmul numărului x, x > 0 în baza a, a > 0, a 6= 1
numărul notat y cu proprietatea ay = x. Notăm y = loga x
Deci y = loga x dacă şi numai dacă ay = x

Funcţia logaritmică este definită
f : (0, ∞) → R, f (x) = loga x
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Definiţia

f : (0, ∞) → R, f (x) = loga x
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Definiţia

f : (0, ∞) → R, f (x) = loga x
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Definiţia

f : (0, ∞) → R, f (x) = loga x
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Proprietăţile logaritmilor
loga 1 = 0 loga a = 1
loga xy = loga x + loga y , x, y > 0
loga xα
= α loga x, α ∈ R
x
loga = loga x − loga y
y
1
loga = − loga x
x
logb x
loga x =
logb a
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
loga xα
x
y
1
loga = − loga x
x
logb x
loga x =
logb a
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
loga xα
x
y
1
loga = − loga x
x
logb x
loga x =
logb a
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
loga xα
x
y
1
loga = − loga x
x
logb x
loga x =
logb a
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
loga xα
x
y
1
loga = − loga x
x
logb x
loga x =
logb a
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
loga xα
x
y
1
loga = − loga x
x
logb x
loga x =
logb a
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Exerciţii
√ √
1. Calculaţi loga x + loga x 3 − 2 loga x
2. Determinaţi x din egalitatea 2 log7 x = 2 − 3 log7 x.
3. Rezolvaţi ecuaţiile (log5 x)2 − 5 log5 x + 4 = 0

log3 (x − 2) + log3 x = log3 8
x −2 3x − 7
log2 = 1 + log2
x −1 3x − 1
4. Rezolvaţi inecuaţiile log2 (2x − 1) > 0 log 1 (2x − 1) > 0.

3
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Determinaţi domeniile de existenţă pentru următoarele funcţii
1. ln(x 2 + x + 1)
2. log2 (x 2 − 1)
3. log 1 (x 2 − 1)
2
2x + 1
4. lg
3−x
p
5. log2 (3x − 2), log2 log 1 (x + 3), log 1 log2 (x + 3).
2 2
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Funcţia modul
Funcţia modul este definit

ă
 x x >0
f : R → R, f (x) = |x| = 0 x =0
−x x <0

Propietăţi ale modulului:

|x + y | ≤ |x| + |y |
| − x| = |x|
|x| ≤ a ⇔ −a ≤ x ≤ a
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Funcţia modul

ă
 x x >0
f : R → R, f (x) = |x| = 0 x =0
−x x <0


|x + y | ≤ |x| + |y |
| − x| = |x|
|x| ≤ a ⇔ −a ≤ x ≤ a
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Funcţia modul

ă
 x x >0
f : R → R, f (x) = |x| = 0 x =0
−x x <0


|x + y | ≤ |x| + |y |
| − x| = |x|
|x| ≤ a ⇔ −a ≤ x ≤ a
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Funcţia modul

ă
 x x >0
f : R → R, f (x) = |x| = 0 x =0
−x x <0


|x + y | ≤ |x| + |y |
| − x| = |x|
|x| ≤ a ⇔ −a ≤ x ≤ a
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Exerciţii
Explicitaţi următoarele module
1. |x 2 − 3x + 2|
2. |x − 1|
3. |x 2 + 2x + 2|
Mulţimi de numere
Funcţii
Funcţia putere
Funcţia modul
Rezolvaţi următoarele inegalităţi
1. |x + 5| ≤ 1
2. |x 2 − 3x + 1| ≤ 1

2x − 1
3.
≤2
x2
4. |x 2 + 1| ≥ 2
Dreapta în plan
Cercul
Geometrie analitică
1 Dreapta în plan
Distanţa euclidiană
Moduri de a determina o dreaptă
2 Cercul
Dreapta în plan Distanţa euclidiană
Cercul Moduri de a determina o dreaptă
Distanţa euclidiană dintre punctele Mi (xi , yi ), i = 1, 2 este

q
|M1 M2 | = (y2 − y1 )2 + (x2 − x1 )2 .
Coordonatele mijlocului unui segmentului M1 M2 sunt

x1 + x2 y1 + y2
x= y= .
2 2
Distanţa euclidiană dintre punctele Mi (xi , yi ), i = 1, 2 este

q
|M1 M2 | = (y2 − y1 )2 + (x2 − x1 )2 .
Coordonatele mijlocului unui segmentului M1 M2 sunt

x1 + x2 y1 + y2
x= y= .
2 2
Dreapta în plan
Fie ϕ unghiul format de dreapta şi axa ox. Panta dreptei este
π
m = tg ϕ, ϕ ∈ [0, π) \ { }
2
Dreapta prin punctul M0 (x0 , y0 ) şi de panta dată m
y − y0 = m(x − x0 ).
Ecuaţia cartezian explicită
y = mx + n.
Ecuaţia prin două puncte Mi (xi , yi ), i = 1, 2

y − y1 x − x1
= .
y2 − y1 x2 − x1
Dreapta în plan
π
m = tg ϕ, ϕ ∈ [0, π) \ { }
2
y − y0 = m(x − x0 ).
y = mx + n.

y − y1 x − x1
= .
y2 − y1 x2 − x1
Dreapta în plan
π
m = tg ϕ, ϕ ∈ [0, π) \ { }
2
y − y0 = m(x − x0 ).
y = mx + n.

y − y1 x − x1
= .
y2 − y1 x2 − x1
Dreapta în plan
π
m = tg ϕ, ϕ ∈ [0, π) \ { }
2
y − y0 = m(x − x0 ).
y = mx + n.

y − y1 x − x1
= .
y2 − y1 x2 − x1
Ecuaţia generală
ax + by + c = 0.
Două drepte de pante m1 , m2 sunt paralele dacă
m1 = m2 .
Două drepte de pante m1 , m2 sunt perpendiculare dacă
m1 m2 = −1.
Distanţa de la punctul M0 (x0 , y0 ) la dreapta ax + by + c = 0
este
|ax0 + by0 + c|
d(M0 , d) = √ .
a2 + b 2
ax + by + c = 0.
m1 = m2 .
m1 m2 = −1.
este
|ax0 + by0 + c|
d(M0 , d) = √ .
a2 + b 2
ax + by + c = 0.
m1 = m2 .
m1 m2 = −1.
este
|ax0 + by0 + c|
d(M0 , d) = √ .
a2 + b 2
ax + by + c = 0.
m1 = m2 .
m1 m2 = −1.
este
|ax0 + by0 + c|
d(M0 , d) = √ .
a2 + b 2
Exerciţii
1. Reprezentaţi grafic dreptele: (d1 ) : y = x, (d2 ) : y = −x

(d3 ) : y = −4, (d4 ) : x = 3
(d5 ) : y = x + 2, (d6 ) : 2x + 3y − 6 = 0
2. Se dă dreapta (d) : 2x − 3y − 3 = 0. Arătaţi că:

- Punctul A(3, 1) aparţine dreptei.
- Punctul B(2, 3) nu aparţine dreptei.
- Găsiţi ordonata punctului C de pe dreaptă care are abscisa -1.
3. Determinaţi panta dreptei care trece prin A(−2, 3), B(1, 5) şi
ecuaţia dreptei. Găsiţi coordonatele simetricului lui A faţă de
axe şi faţă de punctul B.
4. Triunghiul ABC are laturile de ecuaţii

4x + 3y − 5 = 0, x − 3y + 10 = 0, x − 2 = 0. Determinaţi
coordonatele lui A,B şi C, lungimile laturilor, ecuaţiile înălţimilor
şi ale medianelor.
5. Determinaţi mulţimea{(x, y ) ∈ R2 |2x − 3y − 4 ≤ 0}.
6. Determinaţi ecuaţia mediatoarei segmentului AB, unde

A(2, 4), B(4, −2).
7. Aflaţi ecuaţiile laturilor triunghiului A(1, 0), B(1, 2), O(0, 0),
ecuaţia dreptei prin O paralelă cu AB şi lungimile înălţimilor.
Dreapta în plan
Cercul
Cercul
Cercul de centru C(a, b) şi rază dată r
(x − x0 )2 + (y − y0 )2 = r 2 .
x 2 + y 2 + 2Ax + 2By + C = 0, A2 + B 2 − C > 0.
Raza cercului de mai sus este

p
r = A2 + B 2 − C.
Dreapta în plan
Cercul
Cercul
(x − x0 )2 + (y − y0 )2 = r 2 .
x 2 + y 2 + 2Ax + 2By + C = 0, A2 + B 2 − C > 0.

p
r = A2 + B 2 − C.
Dreapta în plan
Cercul
Cercul
(x − x0 )2 + (y − y0 )2 = r 2 .
x 2 + y 2 + 2Ax + 2By + C = 0, A2 + B 2 − C > 0.

p
r = A2 + B 2 − C.
Dreapta în plan
Cercul
1. Reprezentaţi grafic cercurile, precizând centrul şi raza:

x 2 + y 2 = 4, x 2 + y 2 − 4x = 0
x 2 + y 2 + 2y = 0 x 2 + y 2 + x + 3y = 0.
2 Găsiţi ecuaţia cercului de diametru A(1, 5), B(3, −3).
3. Găsiţi ecuaţia cercului de centru C(−3, 4) şi care este

tangent la dreapta 2x − y − 5 = 0
4. Determinaţi coordonatele punctelor de intersecţie dintre

cercul x 2 + y 2 = 2 şi dreapta 2x − y + 1 = 0.
5. Reprezentaţi domeniul
{(x, y ) ∈ R2 | x 2 + y 2 ≤ 2, 2x − y + 1 ≥ 0}.
Limite de şiruri
Limite de funcţii
Funcţii continue
Limite şi continuitate

1 Limite de şiruri
Nedeterminarea ∞ − ∞
Nedeterminarea 1∞
Nedeterminarea 0 · ∞
2 Limite de funcţii
Definiţia limitei într-un punct de acumulare
Limitele funcţiilor elementare
Limite laterale
Limite fundamentale
Nedeterminări
Asimptotele funcţiilor
3 Funcţii continue
Proprietatea Darboux
Limite de şiruri Nedeterminarea ∞ − ∞
Limite de funcţii Nedeterminarea 1∞
Funcţii continue Nedeterminarea 0 · ∞
Definiţia limitei unui şir
Definiţia
Şirul (an ), n ∈ N este convergent la a ∈ R dacă ∀ε > 0, ∃nε
astfel că pentru orice n ≥ nε are loc
|an − a | < ε.
Notăm lim an = a.
n→∞
a se numeşte limita şirului.

Definiţia
|an − a | < ε.
Notăm lim an = a.
n→∞

Definiţia
|an − a | < ε.
Notăm lim an = a.
n→∞

Definiţia
|an − a | < ε.
Notăm lim an = a.
n→∞

Exerciţii
Calculaţi următoarele limite
1
1. lim 2. lim an , |a| < 1
n→∞ n n→∞
3n + 1 √ √
3. lim 4. lim ( n + 1 − n)
n→∞ 5n − 3 n→∞
n+1 sin n
5. lim 6. lim
3
n→∞ 2n + 2 n→∞ 2n
an + b n n(1 + 2 + · · · + n)
7. n+1 n+1
8. 2
a +b 1 + 22 + · · · + n2
n
a −1 a2n − 1
9. , a 6
= −1 10. , a ∈ R.
a2n + 1 a2n + 1

Nedeterminarea ∞ − ∞
Calculaţi √ √
1. limn→∞ (√n2 + 1 −√ n2 − 1)
2. limn→∞ ( 3 n + 1 − 3 n − 1)

Numărul e
Numărul e este prin definiţie limita şirului mărginit şi cresător
1 n

lim 1 + =e
n→∞ n
Calculaţi
2n−3
n
1. lim
n→∞ n − 1
2 1
n +n n
2. lim
n→∞ n2 + 1

Numărul e
Numărul e este prin definiţie limita şirului mărginit şi cresător
1 n

lim 1 + =e
n→∞ n
Calculaţi
2n−3
n
1. lim
n→∞ n − 1
2 1
n +n n
2. lim
n→∞ n2 + 1

Nedeterminarea 0 · ∞
Calculaţi
n2 1
lim sin( )
n→∞ n + 1 n

Limite de şiruri
Limite laterale
Limite de funcţii
Limite fundamentale
Funcţii continue
Nedeterminări
Limita unei funcţii într-un punct de acumulare

Definiţia
Numărul real a se numeşte punct de acumulare pentru
mulţimea A ⊂ R, dacă există şirul xn ∈ A, xn 6= a astfel ca
xn → a, daca n → ∞.
Fie f : A → R.
Definiţia
Spunem că f are limita l ∈ R în punctul de acumulare a, dacă
∀ε > 0, ∃δε astfel ca dacă |x − a| < δε rezultă |f (x) − l| < ε.
Notăm
lim f (x) = l
x→a
Limite de şiruri
Limite laterale
Limite de funcţii
Limite fundamentale
Funcţii continue
Nedeterminări

Definiţia
Fie f : A → R.
Definiţia
Notăm
lim f (x) = l
x→a
Limite de şiruri
Limite laterale
Limite de funcţii
Limite fundamentale
Funcţii continue
Nedeterminări

Definiţia
Fie f : A → R.
Definiţia
Notăm
lim f (x) = l
x→a
Limite de şiruri
Limite laterale
Limite de funcţii
Limite fundamentale
Funcţii continue
Nedeterminări

Definiţia
Fie f : A → R.
Definiţia
Notăm
lim f (x) = l
x→a
Limite de şiruri
Limite laterale
Limite de funcţii
Limite fundamentale
Funcţii continue
Nedeterminări

Definiţia
Fie f : A → R.
Definiţia
Notăm
lim f (x) = l
x→a
Limite de şiruri
Limite laterale
Limite de funcţii
Limite fundamentale
Funcţii continue
Nedeterminări

Definiţia
Fie f : A → R.
Definiţia
Notăm
lim f (x) = l
x→a
Limite de şiruri
Limite laterale
Limite de funcţii
Limite fundamentale
Funcţii continue
Nedeterminări
Exerciţii
1. limπ 3 cos 2x 2. lim (sin x + cos x)

x→ 2 x→π
3. limπ tg x 4. lim ctg x
x→ 4 x→0
5. lim (3x 2 − x + 3) 6. lim (−3x 3 + 4x)
x→2 x→∞
7. lim (x 2 + 3x − 1) 8. lim (x 5 + 4x)
x→−∞ x→−∞
x2 − 1 +2 x4
9. lim 2
10. lim
x→1 x − 3x + 2 x→∞ −3x + 1
x 2 + 2x − 1 x +2
11. lim +
12. lim
x→∞ −3x 2 x→−∞ x −1

Limite de şiruri
Limite laterale
Limite de funcţii
Limite fundamentale
Funcţii continue
Nedeterminări
Exerciţii
√ √
12. lim x + 2 13. lim 3 x − 5
x→2 x→−3
√4
p3
14. lim 3x 15. lim x2 + 2
x→∞ p x→∞
3
√
5
16. lim 3x 2 − x + 3 17. lim x + 2
x→−∞ x→∞
18. lim 2x 19. lim 3x+1
x→3 x→−∞
1
20. lim 4x 21. lim ( )x
x→−∞ x→∞ 2
1
22. lim ( )x 23. lim ln x
x→−∞ 2 x→∞
24. lim lg x 25. lim log2 (x + 5)
x→0 x→3

Limite de şiruri
Limite laterale
Limite de funcţii
Limite fundamentale
Funcţii continue
Nedeterminări
Exerciţii
26. lim log 1 x27. lim log 1 (x+2) x

x→0 2 x→∞ 2
π
28. lim tg x 29. limπ , x < tg x
x→π x→ 2 2
30. lim arcsin x 31. lim arccos x
x→1/2 x→1/2
32. lim arctg x 33. lim arctg x
x→∞ x→−∞
34. lim arctg x 35. lim arcctg x
x→−1 x→1
36. lim arcctg x 37. lim arcctg x
x→−∞ x→∞

Limite de şiruri
Limite laterale
Limite de funcţii
Limite fundamentale
Funcţii continue
Nedeterminări
Limite laterale
1
Analizaţi existenţa limitei funcţiei în x = −1.
x +1
Calculaţi limitele laterale

| sin x|
1. f (x) = în x = 0
x
1
2. f (x) = 1
în x = 0
1 + ex

Limite de şiruri
Limite laterale
Limite de funcţii
Limite fundamentale
Funcţii continue
Nedeterminări
Limite fundamentale
sin x
lim =1
x→0 x
sin(x − 1)
1. lim
x→1 x 2 − 1
tg x
2. lim
x→0 x
arcsin x
3. lim
x→0 x
arctg x
4. lim
x→0 x

Limite de şiruri
Limite laterale
Limite de funcţii
Limite fundamentale
Funcţii continue
Nedeterminări
Limite fundamentale
sin x
lim =1
x→0 x
sin(x − 1)
1. lim
x→1 x 2 − 1
tg x
2. lim
x→0 x
arcsin x
3. lim
x→0 x
arctg x
4. lim
x→0 x

Limite de şiruri
Limite laterale
Limite de funcţii
Limite fundamentale
Funcţii continue
Nedeterminări
1 x

lim 1 + =e
x→∞ x
ln(1 + x)
lim =1
x→0 x
ax − 1
lim = ln a
x→0 x

Limite de şiruri
Limite laterale
Limite de funcţii
Limite fundamentale
Funcţii continue
Nedeterminări
1 x

lim 1 + =e
x→∞ x
ln(1 + x)
lim =1
x→0 x
ax − 1
lim = ln a
x→0 x

Limite de şiruri
Limite laterale
Limite de funcţii
Limite fundamentale
Funcţii continue
Nedeterminări
1 x

lim 1 + =e
x→∞ x
ln(1 + x)
lim =1
x→0 x
ax − 1
lim = ln a
x→0 x

Limite de şiruri
Limite laterale
Limite de funcţii
Limite fundamentale
Funcţii continue
Nedeterminări
Exerciţii
Calculaţi
ln(1 + sin x)
1. lim
x→0 ln(1 + sin 2x)
e3x − 1
2. lim
x→0 5x

Limite de şiruri
Limite laterale
Limite de funcţii
Limite fundamentale
Funcţii continue
Nedeterminări
∞
Cazul ∞
Calculaţi limitele
x
1. lim √
x→∞ 2
x +1
x
2. lim √
x→−∞ x2 +1

Limite de şiruri
Limite laterale
Limite de funcţii
Limite fundamentale
Funcţii continue
Nedeterminări
Cazul ∞ − ∞

1 1
1. lim − 3
x→1 x − 1 x −1
p
2. lim (x − x 2 − 1)
x→∞
p
3. lim (x + x 2 − 1)
x→−∞

Limite de şiruri
Limite laterale
Limite de funcţii
Limite fundamentale
Funcţii continue
Nedeterminări
0
Cazul 0
e2x − 1
1. lim
x→0 x
1 − cos x
2. lim
x→0 x2
x2 − 1
3. lim
x→1 x 2 + x − 2
√3
1+x −1
4. lim
x→0 x
x n − an
5. lim
x→a x − a
Limite de şiruri
Limite laterale
Limite de funcţii
Limite fundamentale
Funcţii continue
Nedeterminări
Cazul 1∞
x1
1 + 4x + x 2

1. lim
x→0 x +1
√ 1
2. lim (1 + tg 2 x) 2x .
x→0

Limite de şiruri
Limite laterale
Limite de funcţii
Limite fundamentale
Funcţii continue
Nedeterminări
Asimptote orizontale
x +1
Exemplu: Funcţia f (x) = are ca asimptotă orizontală la
x2 + 1
±∞ dreapta y = 0.
Determinaţi asimptotele orizontale

2
1. f (x) = e−x
√ √
2. f (x) = x −1− x +1
x2 − 1
3. f (x) =
x2 + 1

Limite de şiruri
Limite laterale
Limite de funcţii
Limite fundamentale
Funcţii continue
Nedeterminări
Asimptote orizontale
x +1
Exemplu: Funcţia f (x) = are ca asimptotă orizontală la
x2 + 1
±∞ dreapta y = 0.
Determinaţi asimptotele orizontale

2
1. f (x) = e−x
√ √
2. f (x) = x −1− x +1
x2 − 1
3. f (x) =
x2 + 1

Limite de şiruri
Limite laterale
Limite de funcţii
Limite fundamentale
Funcţii continue
Nedeterminări
Asimptote verticale
x +2
Exemplu: Funcţia f (x) = are ca asimptote vertitale
x2 − 1
dreptele x = ±1.
Determinaţi asimptotele verticale

x +1
1. f (x) =
x −1
2. f (x) = ln(x + 1), x > −1
3. f (x) = tg x, x ∈ (− π2 , π2 )

Limite de şiruri
Limite laterale
Limite de funcţii
Limite fundamentale
Funcţii continue
Nedeterminări
Asimptote verticale
x +2
Exemplu: Funcţia f (x) = are ca asimptote vertitale
x2 − 1
dreptele x = ±1.
Determinaţi asimptotele verticale

x +1
1. f (x) =
x −1
2. f (x) = ln(x + 1), x > −1
3. f (x) = tg x, x ∈ (− π2 , π2 )

Limite de şiruri
Limite laterale
Limite de funcţii
Limite fundamentale
Funcţii continue
Nedeterminări
Asimptote oblice
x2
Exemplu: Funcţia f (x) = are ca asimptotă oblică dreapta
x +3
y = x − 3.
Determinaţi asimptotele oblice

x3
f (x) = 2
x +1

Limite de şiruri
Limite laterale
Limite de funcţii
Limite fundamentale
Funcţii continue
Nedeterminări
Asimptote oblice
x2
Exemplu: Funcţia f (x) = are ca asimptotă oblică dreapta
x +3
y = x − 3.
Determinaţi asimptotele oblice

x3
f (x) = 2
x +1

Limite de şiruri
Limite laterale
Limite de funcţii
Limite fundamentale
Funcţii continue
Nedeterminări
Exerciţii
Determinaţi asimptotele funcţiilor

p
1. f (x) = x 2 − x − x
p
2. f (x) = x2 − x + x

Limite de şiruri
Limite de funcţii Proprietatea Darboux
Funcţii continue

Limite de şiruri
Funcţii continue
Definiţie
Definiţia
Funcţia f : A → R se numeşte continuă în x0 ∈ A dacă f are
limită în x0 egală cu f (x0 ).
Aceasta înseamnă
lim f (x) = f (x0 ).

x→x0

Limite de şiruri
Funcţii continue
Definiţie
Definiţia
Aceasta înseamnă
lim f (x) = f (x0 ).

x→x0

Limite de şiruri
Funcţii continue
Definiţie
Definiţia
Aceasta înseamnă
lim f (x) = f (x0 ).

x→x0

Limite de şiruri
Funcţii continue
Exerciţii
Studiaţi continuitatea funcţiilor
1. f (x) = |x − 1|
2. f (x) = x + |x|

x x <0
3. f (x) =
2x + 1 c ≥ 0
4. Determinaţi
2 a ∈ R astfel ca funcţia
x +a x ≤2
f (x) =
ax + 1 c ≥ x > 2
să fie continuă.
Limite de şiruri
Funcţii continue
Mărginirea funcţiilor continue
Teorema lui Weierstrass

Teorema
Orice funcţie continuă pe un interval închis şi mărginit îşi atinge
marginile.
Exemplu. Funcţia f : [0, 3] → R, f (x) = 3x − x 2 are

m = f (0) = 0 şi M = f (3/2) = 9/4. Deci
0 ≤ f (x) ≤ 9/4, ∀x ∈ [0, 3].

Limite de şiruri
Funcţii continue

Teorema
marginile.

m = f (0) = 0 şi M = f (3/2) = 9/4. Deci
0 ≤ f (x) ≤ 9/4, ∀x ∈ [0, 3].

Limite de şiruri
Funcţii continue

Teorema
marginile.

m = f (0) = 0 şi M = f (3/2) = 9/4. Deci
0 ≤ f (x) ≤ 9/4, ∀x ∈ [0, 3].

Limite de şiruri
Funcţii continue
Teorema
O funcţie continuă pe un interval I ⊂ R are proprietatea
∀x1 , x2 ∈ I, x1 < x2 şi ∀α între f (x1 ) şi f (x2 ) există c ∈ (x1 , x2 )
astfel ca f (c) = α.
Proprietatea din enunţ se numeşte proprietatea lui Darboux.

Exemplu. Funcţia f (x) = x 4 + 3x + 1 se anulează cel puţin o
dată pe intervalul [−1, 0].

Limite de şiruri
Funcţii continue
Teorema


Limite de şiruri
Funcţii continue
Teorema


Limite de şiruri
Funcţii continue
Teorema


Limite de şiruri
Funcţii continue
Semnul funcţiilor
Determinaţi semnul funcţiilor
1. f (x) = sin x + cos x, x ∈ [0, 2π]
ex − e−x
2. Sinus hiperbolic sh x = , x ∈R
x
ex + e−x
3. Cosinus hiperbolic ch x = , x ∈R
x

Cercul trigonometric
Formule trigonometrice
Funcţii trigonometrice inverse
Ecuaţii trigonometrice
Trigonometrie
1 Cercul trigonometric
Funcţiile trigonometrice în triunghi dreptunghic
Funcţiile trigonometrice în cercul trigonometric
2 Formule trigonometrice
Funcţiile trigonometrice pentru sumă şi diferenţă
Transformarea sumelor în produse
3 Funcţii trigonometrice inverse
4 Ecuaţii trigonometrice
Trigonometrie
Formule trigonometrice Funcţiile trigonometrice în triunghi dreptunghic
Funcţii trigonometrice inverse Funcţiile trigonometrice în cercul trigonometric
Definiţia funcţiilor trigonometrice într-un triunghi dreptunghic

cateta opusa
sin t = ipotenuza
cateta alaturata
cos t = ipotenuza
cateta opusa
tg t = cateta alaturata
cateta alaturata
ctg t = cateta opusa
Trigonometrie

cateta opusa
sin t = ipotenuza
cateta alaturata
cos t = ipotenuza
cateta opusa
cateta alaturata
Trigonometrie

cateta opusa
sin t = ipotenuza
cateta alaturata
cos t = ipotenuza
cateta opusa
cateta alaturata
Trigonometrie

cateta opusa
sin t = ipotenuza
cateta alaturata
cos t = ipotenuza
cateta opusa
cateta alaturata
Trigonometrie
Definiţia
sin : R → R sin t mărimea proiecţiei razei vectoare pe axa
ordonată
cos : R → R cos t mărimea proiecţiei razei vectoare pe axa

absciselor
sin t
tg : R \ { π2 + k π, k ∈ Z} → R tg t =
cos t
cos t
ctg : R \ {k π, k ∈ Z} → R ctg t =
sin t
Trigonometrie
Definiţia
ordonată

absciselor
sin t
tg : R \ { π2 + k π, k ∈ Z} → R tg t =
cos t
cos t
ctg : R \ {k π, k ∈ Z} → R ctg t =
sin t
Trigonometrie
Definiţia
ordonată

absciselor
sin t
tg : R \ { π2 + k π, k ∈ Z} → R tg t =
cos t
cos t
ctg : R \ {k π, k ∈ Z} → R ctg t =
sin t
Trigonometrie
Definiţia
ordonată

absciselor
sin t
tg : R \ { π2 + k π, k ∈ Z} → R tg t =
cos t
cos t
ctg : R \ {k π, k ∈ Z} → R ctg t =
sin t
Trigonometrie
Definiţia
ordonată

absciselor
sin t
tg : R \ { π2 + k π, k ∈ Z} → R tg t =
cos t
cos t
ctg : R \ {k π, k ∈ Z} → R ctg t =
sin t
Trigonometrie
Proprietăţi
Au loc următoarele proprietăţi imediate

1 −1 ≤ sin t ≤ 1, −1 ≤ cos t ≤ 1
2 sin2 t + cos2 t = 1
3 sin(t + 2k π) = sin t, cos(t + 2k π) = cos t, k ∈Z
4 sin(−t) = − sin t, cos(−t) = cos t
Deduceţi perioadele funcţiilor tangentă şi cotangentă.
Studiaţi paritatea şi imparitatea funcţiilor tangentă şi

cotangentă.
Trigonometrie
Proprietăţi

1 −1 ≤ sin t ≤ 1, −1 ≤ cos t ≤ 1
2 sin2 t + cos2 t = 1

cotangentă.
Trigonometrie
Proprietăţi

1 −1 ≤ sin t ≤ 1, −1 ≤ cos t ≤ 1
2 sin2 t + cos2 t = 1

cotangentă.
Trigonometrie
Proprietăţi

1 −1 ≤ sin t ≤ 1, −1 ≤ cos t ≤ 1
2 sin2 t + cos2 t = 1

cotangentă.
Trigonometrie
Proprietăţi

1 −1 ≤ sin t ≤ 1, −1 ≤ cos t ≤ 1
2 sin2 t + cos2 t = 1

cotangentă.
Trigonometrie
Proprietăţi

1 −1 ≤ sin t ≤ 1, −1 ≤ cos t ≤ 1
2 sin2 t + cos2 t = 1

cotangentă.
Trigonometrie
Proprietăţi

1 −1 ≤ sin t ≤ 1, −1 ≤ cos t ≤ 1
2 sin2 t + cos2 t = 1

cotangentă.
Trigonometrie
Exprimarea funcţiilor trigonometrice în funcţie de

celelalte
sin2 t cos2 t tg 2 t ctg 2 t

tg 2
t
sin2 t 1 − cos2 t 1+tg 2 t
1
1+ctg 2 t
ctg 2 t
cos2 t 1 − sin2 t 1
1+tg 2 t 1+ctg 2 t
sin2 t 1−cos2 t 1
tg 2 t 1−cos2 t cos2 t ctg 2 t
1−sin2 t cos2 t 1
ctg 2 t cos2 t 1−cos2 t tg 2 t
Trigonometrie
Valori particulare
3π
t 0 π6 π
4
√
π
3
√
π
2 π 2 2π
sin t 0 1√
2 √2
2
2
3
1 0 −1 0
cos t 1 √23 2
2 1
2 0 −1 0 1
√
tg t 0 33 1 3 | 0 | 0
√ √
3
ctg t | 3 1 3 0 | 0 |
Trigonometrie
Formule trigonometrice Funcţiile trigonometrice pentru sumă şi diferenţă
Funcţii trigonometrice inverse Transformarea sumelor în produse
1 cos(a − b) = cos a cos b + sin a sin b

2 cos(a + b) = cos a cos b − sin a sin b
3 sin(a + b) = sin a cos b + sin b cos a
4 sin(a − b) = sin a cos b − sin b cos a
Consecinţe
1 sin( π2 − t) = cos t
2 cos( π2 − t) = sin t
3 sin 2t = 2 sin t cos t
4 cos 2t = cos2 x − sin2 t = 1 − 2 sin2 t = 2 cos2 t − 1
Trigonometrie

Consecinţe
Trigonometrie

Consecinţe
Trigonometrie

Consecinţe
Trigonometrie

Consecinţe
Trigonometrie

Consecinţe
Trigonometrie

Consecinţe
Trigonometrie

Consecinţe
Trigonometrie

Consecinţe
Trigonometrie
Aplicaţii
Reducerea la primul cadran

Calculaţi
1. cos(π − x) 2. sin(π + x) 3. cos(2π − x)
4. sin 62π
7 5. cos 31π
3 6. cos 81π
Deduceţi
q
1 | cos t| = 1+cos
2
2t
q
2 | sin t| = 1−cos
2
2t
tg a+tg b
3 tg(a + b) = 1−tg a tg b
2tg a
4 tg 2a = 1−tg 2 a
Trigonometrie
Aplicaţii

Calculaţi
4. sin 62π
7 5. cos 31π
3 6. cos 81π
Deduceţi
q
1 | cos t| = 1+cos
2
2t
q
2 | sin t| = 1−cos
2
2t
tg a+tg b
2tg a
4 tg 2a = 1−tg 2 a
Trigonometrie
Aplicaţii

Calculaţi
4. sin 62π
7 5. cos 31π
3 6. cos 81π
Deduceţi
q
1 | cos t| = 1+cos
2
2t
q
2 | sin t| = 1−cos
2
2t
tg a+tg b
2tg a
4 tg 2a = 1−tg 2 a
Trigonometrie
Aplicaţii

Calculaţi
4. sin 62π
7 5. cos 31π
3 6. cos 81π
Deduceţi
q
1 | cos t| = 1+cos
2
2t
q
2 | sin t| = 1−cos
2
2t
tg a+tg b
2tg a
4 tg 2a = 1−tg 2 a
Trigonometrie
Aplicaţii

Calculaţi
4. sin 62π
7 5. cos 31π
3 6. cos 81π
Deduceţi
q
1 | cos t| = 1+cos
2
2t
q
2 | sin t| = 1−cos
2
2t
tg a+tg b
2tg a
4 tg 2a = 1−tg 2 a
Trigonometrie
1 sin(a + b) + sin(a − b) = 2 sin a cos b

2 sin(a + b) − sin(a − b) = 2 cos a sin b
3 cos(a + b) + cos(a − b) = 2 cos a cos b
4 cos(a + b) − cos(a − b) = −2 sin a sin b
1 sin p + sin q = 2 sin p+q p−q

2 cos 2
2 sin p − sin q = 2 sin p−q p+q
2 cos 2
3 cos p + cos q = 2 cos p+q p−q
2 cos 2
4 cos p − cos q = −2 sin p−q p+q
2 sin 2
Trigonometrie


2 cos 2
2 cos 2
2 cos 2
2 sin 2
Trigonometrie


2 cos 2
2 cos 2
2 cos 2
2 sin 2
Trigonometrie


2 cos 2
2 cos 2
2 cos 2
2 sin 2
Trigonometrie


2 cos 2
2 cos 2
2 cos 2
2 sin 2
Trigonometrie


2 cos 2
2 cos 2
2 cos 2
2 sin 2
Trigonometrie


2 cos 2
2 cos 2
2 cos 2
2 sin 2
Trigonometrie


2 cos 2
2 cos 2
2 cos 2
2 sin 2
Trigonometrie


2 cos 2
2 cos 2
2 cos 2
2 sin 2
Trigonometrie
Funcţiile sinus şi cosinus exprimate cu tangenta

unghiului pe jumatate
t
1 − tg 2 2
cos t =
1+ tg 2 2t
t
2tg 2
sin t =
1+ tg 2 2t
Trigonometrie
Funcţiile sinus şi cosinus exprimate cu tangenta

unghiului pe jumatate
t
1 − tg 2 2
cos t =
1+ tg 2 2t
t
2tg 2
sin t =
1+ tg 2 2t
Trigonometrie
Exerciţii
Calculaţi
1. sin 3x, 2. cos 3x
3. sin x + sin 2x + sin 3x 4. cos 2x + cos 4x + cos 6x
Exprimaţi cu funcţiile trigonometrice ale multiplilor de arc

1. sin4 x 2. cos4 x
Calculaţi sumele
1. sin x + sin 2x + · · · + sin nx
2. cos x + cos 2x + · · · + cos nx
Trigonometrie
Arcsinus şi arcosinus
Arcsinus este definit

π π
arcsin : [−1, 1] → [− , ]
2 2
π π
arcsin x = y , x ∈ [−1, 1], y ∈ [− , ] dacă sin y = x
2 2
Arccosinus este definit prin

arccos : [−1, 1] → [0, π]
arccos x = y , x ∈ [−1, 1], y ∈ [0, π] dacă cos y = x
Trigonometrie
Arcsinus şi arcosinus
Arcsinus este definit

π π
arcsin : [−1, 1] → [− , ]
2 2
π π
arcsin x = y , x ∈ [−1, 1], y ∈ [− , ] dacă sin y = x
2 2
Arccosinus este definit prin

arccos : [−1, 1] → [0, π]
arccos x = y , x ∈ [−1, 1], y ∈ [0, π] dacă cos y = x
Trigonometrie
Arctangenta şi arccotangenta
Arctangenta este definită

π π
arctg : R → (− , )
2 2
π π
arctg x = y , x ∈ R, y ∈ (− , ) dacă tg y = x
2 2
Arccotangenta este definit prin

arcctg : R → (0, π)
arcctg x = y , x ∈ R, y ∈ (0, π) dacă ctg y = x
Trigonometrie
Arctangenta şi arccotangenta
Arctangenta este definită

π π
arctg : R → (− , )
2 2
π π
arctg x = y , x ∈ R, y ∈ (− , ) dacă tg y = x
2 2
Arccotangenta este definit prin

arcctg : R → (0, π)
arcctg x = y , x ∈ R, y ∈ (0, π) dacă ctg y = x
Trigonometrie
Exerciţii
Calculaţi √
1. arcsin 23 2. arccos(− 12 )
3. cos(arcsin 21 ) 4. sin(arccos 13
5
)
π
6. Arătaţi că arcsin a + arccos a = 2
7. Dacă x 6= 0 atunci are loc arctg x 2 + arcctg x12 = π

2
2x
8. Arătaţi că dacă x ≥ 1 atunci 2arctg x + arcsin 1+x 2 = π
Trigonometrie
1. sin x = a, |a| ≤ 1 are soluţia

{(−1)k arcsin a + k π, k ∈ Z}
2. cos x = a, |a| ≤ 1 are soluţia

{± arccos a + 2k π, k ∈ Z}
3. tg x = a, a ∈ R are soluţia
{arctg a + k π, k ∈ Z}
4. ctg x = a, a ∈ R are soluţia

{arcctg a + k π, k ∈ Z}
Trigonometrie



Trigonometrie



Trigonometrie



Trigonometrie



Trigonometrie



Trigonometrie



Trigonometrie



Trigonometrie
Exemple
Rezolvaţi ecuaţiile
1. sin x = − 21 2. cos x = 1
2
3. sin 2x = sin x 4. sin x − cos x = 0
5. tg 2x = 1 6. 2 sin x − cos2 x + 2 = 0.
Trigonometrie

Sinteze, Cls IX - XI - Notiuni Teoretice Si Aplicatii (Matematica) PDF

Cargado por

Información del documento

Título original

Derechos de autor

Formatos disponibles

Compartir este documento

Compartir o incrustar documentos

Opciones para compartir

¿Le pareció útil este documento?

¿Este contenido es inapropiado?

Copyright:

Formatos disponibles

Sinteze, Cls IX - XI - Notiuni Teoretice Si Aplicatii (Matematica) PDF

Cargado por

Copyright:

Formatos disponibles

Identităţi

5. an − bn = (a − b)(an−1 + an−2 b + · · · + abn−2 + bn−1 )

6. (x + y + z)2 = x 2 + y 2 + z62 + 2xy + 2yz + 2xz

II. Arătaţi că ab + ac + bc ≤ a2 + b2 + c 2

1. Dacă a 6= 0 soluţia este

2. Dacă a = b = 0 ecuaţia este nedeterminată; orice număr

3. Dacă a = 0, b 6= 0 ecuaţia este imposibilă

Discutaţi şi rezolvaţi ecuaţiile

Dacă ∆ > 0 ecuaţia are două rădăcini distincte

Dacă ∆ = 0 ecuaţia are rădăcină unică

Dacă ∆ < 0, ecuaţia are două rădăcini care nu aparţin lui R.

Dacă ∆ > 0 ecuaţia are două rădăcini distincte

Dacă ∆ = 0 ecuaţia are rădăcină unică

Dacă ∆ < 0, ecuaţia are două rădăcini care nu aparţin lui R.

Dacă ∆ > 0 ecuaţia are două rădăcini distincte

Dacă ∆ = 0 ecuaţia are rădăcină unică

Dacă ∆ < 0, ecuaţia are două rădăcini care nu aparţin lui R.

Termenul an (general) este

Suma unei progresii este

1. Arătaţi că an este o progresie aritmetică dacă şi numai dacă

4. Analizaţi dacă an = 7n − 12 este o progresie şi calculaţi

5. Fie un o progresie aritmetică. Studiaţi monotonia şirului

Termenul an (general) este

Suma unei progresii este

1. Arătaţi că bn este o progresie geometrică dacă şi numai

4. Definim şirul b0 = 1, bn − bn−1 = 2 · 3n−1 Determinaţi

5. Definim şirul b0 = 1, bn − bn−1 = 2 · 3−n+1 Determinaţi

Suma polinoamelor f şi g este polinomul

Teorema împărţirii cu rest

1. Determinaţi câtul şi restul obţinut prin împărţirea polinomului

2. Determinaţi restul obţinut prin împărţirea polinomului

4. Arătaţi că polinomul X n+1 − X n−2 − 3X + 3 este divizibil cu

Descompunerea unui polinom în factori

Descompuneţi în factori polinoamele

Descompunerea unui polinom în factori

Descompuneţi în factori polinoamele

Descompunerea unui polinom în factori

Descompuneţi în factori polinoamele

Polinoame cu coeficienţi întregi

Descompuneţi în factori polinoamele

Aranjamente n câte k ≤ n Akn = n(n − 1) · · · (n − k + 1)

Aranjamente n câte k ≤ n Akn = n(n − 1) · · · (n − k + 1)

1. Cn1 + 2Cn2 + · · · + nCnn

Formula binomului lui Newton

(a + b)n = Cn0 an + Cn1 an−1 b + · · · Cnk an−k bk + · · · + Cnn bn .

1. Cn1 + 2Cn2 + · · · + nCnn

Formula binomului lui Newton

(a + b)n = Cn0 an + Cn1 an−1 b + · · · Cnk an−k bk + · · · + Cnn bn .

Forma generală a unei matrice cu elemente reale cu m linii şi n

Notăm mulţimea matricelor cu Mmn (R)

Forma generală a unei matrice cu elemente reale cu m linii şi n

Notăm mulţimea matricelor cu Mmn (R)

Produsul a două matrice

Rangul unei matrice

Rangul unei matrice

Rangul unei matrice

Sisteme liniare neomogene

Sisteme liniare neomogene

Deci compatibilitatea este echivalentă cu

1. Sistemul este compatibil unic determinat dacă şi numai

2. Dacă rang A = rang A < n sistemul este compatibil

1. Sistemul este compatibil unic determinat dacă şi numai

2. Dacă rang A = rang A < n sistemul este compatibil

ă f : (a, b) → R arederivată în x0 ∈ (a, b) să se calculeze