Curs introductiv (1)

Chestiuni organizatorice

• 60% curs + 40% seminar

• Examen:
• Scris
• Strategie recomandată: învățatul
• Bibliografia obligatorie:
• Suportul de curs (slide-urile)
• Dumitru Miron, Comerț internațional, Editura ASE, București, 2003
• Dumitru Miron & Valentin Cojanu (coordonatori), Comerț internațional (Vol. I: Specializarea
țărilor și sistemul comercial multilateral), Editura ASE, București, 2013

Structura tematică a cursului

1. Bazele acțiunii umane și teorema fundamentală a schimbului

1. Bazele acțiunii umane: raritate, proprietate, schimb
2. Teorema fundamentală a schimbului
2. Teoriile clasice/”vechi” ale comerțului internațional
1. Doctrina economiei universale
2. Mercantilismul
3. Teoria avantajului absolut
4. Teoria avantajului comparativ sau legea ricardiană a asocierii
5. Modelul Heckscher-Ohlin-Samuelson (HOS)
3. Teoriile moderne/”noi” ale comerțului internațional
1. Teoria avantajului competitiv (Michael Porter)
2. Teoria ciclului de viață al produsului (Raymond Vernon)
3. Teoria similarității între țări (Steffan Linder)
4. Teoria rivalității strategice globale (Paul Krugman, Kevin Lancaster)
4. Instituționalizarea comerțului internațional
• Organizația Mondială a Comerțului (OMC)
5. Comerț și dezvoltare
• Conferința Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNCTAD – United Nations Conference on
Trade and Development)

Printre presupozițiile cursului nu se află următoarele:

• ”Totul este relativ!”

• Variantă: ”Nu există adevăr absolut!”
• Variantă: ”Toată lumea are dreptate!”
• ”Cu teoria stăm bine, practica ne omoară!”
• ”Viața e complicată și are multe aspecte!”
• Variantă: ”Problema-i mai complexă!”
• ”Adevărul e întotdeauna la mijloc!”
• Variantă: ”Problema-i mai nuanțată!”
• Variantă:”Trebuie să fim neutri!”
Cum era lumea pre-modernă/pre-industrială/pre-comercială?

• (Fernand Braudel, Civilization and Capitalism: 15th-18th Century, 3 vols.)

• Sărăcia: regulă/normă sau excepție/accident?
• Până la revoluția industrială (sf. sec. XVIII – încep. sec. XIX) sărăcia e mai degrabă norma,
situația obișnuită
• Prosperitatea și civilizația ca bunuri câștigate (care pot fi și pierdute)
Populația

• ”By the present day standards (…), the towns the historian discovers in his journeys back into the pre-
nineteenth-century times are small, and the armies miniature” (op. cit., p. 51)
• Populația lumii:
• 2012: peste 7 miliarde
• 1980: cca. 4 miliarde
• 1800: cca. 800 milioane
• 1300: cca. 330 milioane
Orașele

• Köln, cel mai mare oraș german în sec XV (1401-1500) – cca 20.000 locuitori
• (mai puțin ca Fălticeni azi: peste 24.000)
• Istanbul, sec. XVI – cca 400.000 locuitori
• Considerat monstruos de mare
• Aprovizionat cu:
• Vite (Balcani)
• Orez, fasole, porumb/bob (Egipt)
• Lemn (zona Mării Negre)
• Boi, cămile, cai (Asia Mică)
• Sclavi (de peste tot; piața de sclavi era în centrul orașului)
Armatele
• Armate mici:
• Sec. XVI: între 10 000-20 000 de oameni
• Bătălia de la Marstoon Moor (2.07.1644) din războiul civil englez între „regaliști” și
„parlamentari”
• Cca 15 000 vs. 27 000 (ar încăpea pe un vas modern de croazieră)
• Cam cât la meciul Steaua – Copenhaga din 4.10.2012
• Lumea pre-industrială/pre-modernă era o lume la scară mică

Lumea cca. 1500

• (Gordon W. Hewes; citat de Braudel)
• Total de 76 de civilizații
• 1-27: popoare primitive; culegători și pescari
• 28-44: nomazi și crescători de vite
• 45-63: popoare cu agricultură rudimentară (țărani cu sape)
• 64-76: așa-zise civilizații – populație mai densă, animale domestice, utilizarea plugului, a
tracțiunii animale (căruța), orașe/urbanizare
 • Obs. : inclusiv Aztecii, Incașii, Mayașii (care nu cunoșteau roata) sau finlandezii (nu
tocmai fruntea spațiului european)
Animalele sălbatice
• Europa – patria lupilor (de la Gibraltar la Urali)
• În 1420 și 1438 haite de lupi intră-n Paris prin spărturile fortificațiilor sau porți nepăzite;
atacă oameni
• 1640 – haite atacă orașul Besançon (au mâncat copii)
• 1765 – existau așa mulți lupi încât apar povești cu super-monștri
• Vânătoarea era treabă civică serioasă, costisitoare (utilitate publică)
• Englezii eradicaseră în sec XV lupul; francezii își pun ulterior serios problema cel puțin o
dată să invadeze insulele aruncând suficienți lupi pe insulă încât să-i distrugă
Foametea
• ”Famine recurred so insistently for centuries on end that it became incorporated into man’s
biological regime and built into his daily life. Death and penury were continual, and familiar even in
Europe, despite its priviledged position. A few overfed rich do not alter the rule. Cereal yields were
poor; two consecutive bad harvests spelt disaster.” (Braudel, op. cit. p. 73).
• Franța: - țara privilegiată a erei preindustriale
• Perioade de foamete generală: 10 în sec X; 26 în sec. XI; 2 în sec. XII; 4 în sec XIV; 7 în sec. XV;
13 în sec. XVI; 11 în sec. XVII; 16 în sec. XVIII.
• Nenumărate episoade de foamete locală
• Germania la fel (vezi Marea Foamete 1315-1321; originea poveștilor gen Hänsel și Gretel)
• Florența (regiune bogată)
• Între 1371-1791: 111 ani de foamete și numai 16 de recolte bogate; oricum contau semnificativ și
pe grâu din comerț
• Problema cerșetoriei (apariția unor adevărate armate de cerșetori)
• Finlanda: foamete gravă în 1696-1697 (cea mai dură din Europa sub aspectul pierderilor de vieți
omenești – între ¼ și 1/3 din populația Finlandei a pierit)
• În Asia problemele sunt mult mai grave
Bolile
• Tovarăși de drum ai foametei și alimentației precare, între altele
• Multe feluri de boli (unele nu se știe nici azi ce erau de fapt):
• Ciuma (boala sărăciei)
• Braudel: „No disease today, however great its ravages, gives rise to comparable acts of
folly or collective dramas”(p. 87)
• Varicela
• Tifos exantematic
• Variante de gripă
• Boala engleză (a „transpirației”; debuta în zona Londrei)
• Holera
• Scarlatina
• Tusea convulsivă („măgărească”)
• Dizenteria
• Febra tifoidă
• Tuberculoza
• Sifilisul (boala franceză)
 Curs 2

1. Bazele acțiunii umane

2. Teorema fundamentală a schimbului

1. Bazele acțiunii umane:acţiune umană, raritate şi proprietate

• Acţiune umană, scopuri, mijloace

• Acţiunea umană este comportament conştient care presupune utilizarea de mijloace rare pentru
atingerea scopurilor propuse
• Acțiune umană versus comportament inconștient
• Raritate
• Raritate economică (“sfera mijloacelor este mai restrânsă decât sfera scopurilor”; J.G. Hulsmann)
• Raritate tehnologică/fizică (există un volum limitat dintr-o anumită resursă în univers)
• Obs: cele două sunt diferite: există resurse rare în sens fizic care nu sunt rare în sens
economic (nu servesc nici unei nevoi; mai precis cererea efectivă pentru ele este nulă)
• Nevoi versus cerere
• Nevoile sunt virtual nelimitate; cererea efectivă este întotdeauna limitată (Ex: aş nevoie de
elicopter pt. a ajunge mai repede la curs; cererea mea pentru elicoptere este totuşi nulă)

Acţiune umană, raritate şi proprietate (2)

• Problema economică
• Alocarea resurselor rare (economisirea lor) cu utilizări alternative către cele mai
urgente/importante nevoi (Lionel Robbins)
• Problema tehnologică
• Alocarea unor resurse în vederea realizării unui optim tehnologic
• Problema ecologică
• Alocarea resurselor astfel încât mediul să nu se degradeze
• Problema psihologică
• Cum se formează nevoile? Cum se aleg scopurile? (economia consideră aceste lucruri ca date şi
porneşte de la ele; începe acolo unde psihologia se termină)
• Obs.: cele 4 probleme sunt diferite

Acţiune umană, raritate şi proprietate (3)

• Acţiunea umană presupune controlul exclusiv al resurselor, deci presupune proprietatea
• Căile de dobândire a proprietăţii
• Economice
• Proprietatea asupra resurselor corporale proprii
• Aproprierea originară (homesteading (John Locke); adică preluarea în proprietate a
resurselor nedeţinute de nimeni)
• Producţia
• Schimbul
• Transferurile unilaterale voluntare (cadouri, moşteniri, donaţii, sponsorizări)
• Politice
 • Taxarea/impozitarea
• Jaful

Teorema fundamentală a schimbului

• Daţi fiind:
• 2 indivizi (A şi B)
• Două bunuri economice (mărfuri fizice, servicii, bani – proprietăţi în general) – a
aparţinând lui A şi b aparţinând lui B
• Cu ierarhiile de preferinţă de aşa natură încât pentru A, b este mai important/valoros
decât a (b>a), iar pentru B, a este mai important/valoros decât b (a>b)
• Atunci:
• Schimbul are loc
• Schimbul este reciproc avantajos
• Două calificări
• Teorema nu descrie agresiunea, ci schimbul liber, voluntar
• Teorema nu ţine în caz de eroare naturală
• Dacă mi s-a defectat televizorul şi mă grăbesc să cumpăr repede o lampă (căci
presupun că această componentă s-a defectat), iar la revenirea acasă constat ca
am un TV cu tranzistori, schimbul anterior (bani contra lampă) nu mai pare
avantajos; ex-ante părea avantajos; ex-post este considerat o greşeală – cine-i de
vină (errare humanum est)
• Teorema reformulată sintetic: schimburile non-agresive şi non-eronate sunt întotdeauna
reciproc avantajoase
• Teorema implică o dublă inegalitate a schimbului şi nicidecum o echivalenţă a acestuia
• Teoria schimburilor echivalente
• Presupune o teorie obiectivă a valorii
• Implică faptul că se poate câştiga din schimburi numai ca urmare a exploatării
sau fraudei
• Piaţa devine o “junglă”/ joc cu sumă nulă (cineva poate câştiga numai dacă
altcineva pierde)
• Teoria “dublei inegalităţi” a schimbului
• Presupune o teorie subiectivă a valorii
• Poate explica schimbul reciproc avantajos
• Piaţa devine o arenă a cooperării sociale – joc cu sumă pozitivă în care toţi
participanţii pot câştiga
• Cine câştigă mai mult (A sau B)?
• D.p.d.v. Economic problema e irelevantă câtă vreme fiecare din părţile care se angajează
în schimb câştigă mai mult decât dacă nu ar face-o
• Apare problema imposibilităţii comparaţiilor interpersonale de utilitate
• Problema invidiei 1 (A versus B)
• Problema terţilor
• Sunt ei afectaţi?
• Proprietatea lor fizică rămâne intactă
• Nimeni nu poate deţine proprietatea asupra valorii proprietăţii sale
• Problema invidiei 2 (terţi versus A şi/sau B)
• Aplicaţii ale teoremei fundamentale
• Autohtoni şi străini
• Bogaţi şi săraci
• “Dezvoltaţi” şi “în dezvoltare”
• Cultural avansaţi versus cultural înapoiaţi
• Cel puternic şi cel slab
• Creştinul şi păgânul
• (Obs.: dacă se întrunesc condiţiile cerute de teoremă, schimburile între cei de mai sus rămân
reciproc avantajoase, în ciuda diferenţelor menţionate și a altor posibile aparențe)
 Curs 3

Doctrina economiei universale

• Atitudini antice față de comerț

• Doctrina economiei universale (propriu-zisă)
• Viziunea catolică timpurie, scolasticismul, protestantismul
• Filozofii dreptului natural
• (Douglas A. Irwin, Against the Tide. An Intellectual History of Free Trade, Princeton University
Press, 1996, cap. 1)
Atitudini antice față de comerț
• Atitudine ambivalentă, confuză față de comerț (aprobare/dezaprobare)
• Vizibilă, de pildă, în atitudinea față de mări:
• Favorabilă: (Plutarh) ”This element, therefore, when our life was savage and unsociable,
linked it together and made it complete, redressing defects by mutual assistance and
exchange and so bringing about cooperation and friendship… the sea brought the Greeks
the vine from India, from Greece transmitted the use of grain across the sea, from
Phoenicia imported letters as a memorial against forgetfulness, thus preventing the
greater part of mankind from being wineless, graineless, and unlettered.”
• Defavorabilă: (Horațiu) ”In vain has God in his wisdom planned to divide the land by the
seațs separations, if, for all that, ungodly ships are crossing the waters that he placed aut
of bounds.”
• Atitudinea (ambivalentă) față de comerțul propriu-zis
• Teoretizarea ambivalentă a schimbului
• Aristotel operează cu ambele versiuni de teorie a schimbului (echivalență și
dublă asimetrie)
• Identificarea incipientă a beneficiilor diviziunii muncii:
• Platon (Republica): ”The result [of such a division], then, is that more things are
produced, and better and more easily when one man performs one task according to his
nature, at the right moment, and at leisure from other occupations”; ” it is practically
impossible to establish the city in a region where it will not need imports”

Doctrina economiei universale (propriu-zisă)

• 4 elemente (Jacob Viner, The Role of Providence in the Social Order, Princeton University Press,
1976, 27-54):
• Credința stoic-cosmopolitană în fraternitatea universal umană (”toți suntem frați”)
• Sau o fi creștină?
• Descrie beneficiile pe care schimbul/comerțul le aduc umanității
• Resursele economice sunt distribuite inegal pe glob
• (anticipare a legii ricardiene a asocierii și a modelului Heckscher-Ohlin-Samuelson sau al
”înzestrării factoriale”)
• Problema egalității
• Atribuie situația (”fericită”) intervenției divine, care are în vedere prin promovarea comerțului
cooperarea/apropierea între oameni

• Seneca (cca. 4 î.Hr. – 65 d.Hr.):

 • observa că Providența a aranjat elementele naturale astfel încât ”the wind has made
communication possible between all peoples and has joined nations which are separate
geographically”
• Philon din Alexandria (cca. 15-10 î.Hr. – 54 d.Hr.):
• ”He [God] has made none of these particular things complete in itself, so that it should have no
need at all of other things. Thus, through the desire to obtain what it needs, it must perforce
approach that which can supply its needs, and this approach must be mutual and reciprocal. Thus,
through reciprocity and combination…God meant that they should come to fellowship and
concord and form a single harmony. And that a universal give and take should govern them, and
lead to the consummation of the whole world”
• Origen (cca. 185 – cca. 254):
• ”Lack of the necessities of life has also made things, which originate in other places, to be
transported to those men who do not posses by them the art of sailing and navigation; so that for
these reasons one might admire providence”
• Libanius (cca. 314 – cca. 394):
• ”God did not bestow all products upon all parts of the earth, but distributed His gifts over different
regions, to the end that men might cultivate a social relationship because one would have need of
the help of another. And so He called commerce into being, that all men might be able to have
common enjoyment of the fruits of earth, no matter where produced.”
• Exprimare ”canonică” a doctrinei economiei universale, citată adesea în secolele
următoare
• Sf. Vasile cel Mare (cca. 330 – 379):
• The sea ”becomes a patron of wealth to merchants, and it supplies the needs of life, providing for
the exportation of superfluous articles by the prosperous and granting to the needy the remedy for
their wants”.
• Problema surplusului: condiție suficientă, dar nu necesară pentru apariția schimbului.
• Sf. Ioan Hrisostom (”Gură de Aur”; cca. 347 - 407):
• Student al lui Libanius în tinerețe; consideră că marea leagă diferitele regiuni, preîntâmpinând
descurajarea relațiilor cordiale între oameni, și transformând pământul într-o singură casă locuită
de toți.

• Teodoret (”al Cirului”; cca. 393 – cca. 457)

• ”For the Creator, wishing to instill harmony into human beings, made them depend on one
another for various needs. For these reasons we make long voyages on sea, seek our needs
from others, and bring back cargoes of what we want; nor has providence allocated to each
section of the earth all the needs of mankind lest self-sufficiency should militate against
friendship. Accordingly the sea lies in the center of the earth, divided into countless bays like
the market place of a huge city, providing an abundance of every necessity, and receives
many sellers and buyers and brings them from one place to another and back again”.

Viziunea catolică timpurie, scolasticismul și protestantismul

• Fericitul Augustin (354 – 430):

• ”Let Christians amend themselves, let them not trade”; ”For they that are active traders… they
attain not the grace of God”
• Sf. Ambrozie al Milanului (339 – 397):
 • ”God did not make the sea to be sailed over, but for the sake of the beauty of the element. The sea
is tossed by storms; you ought, therefore, to fear it, not to use it… use it for purposes of food, not
for purposes of commerce”
• Se spune despre Ambrozie că aproape că nu pare să recunoască posibilitatea comerțului
cinstit
• Comerț cu prelucrare versus simpla intermediere
• Preocuparea pentru aspecte morale; comerțul deturnează excesiv atenția la chestiuni lumești
• Scolasticii (cca. 800-1500)
• Influențați puternic de Aristotel, au menținut suspiciunea antică în privința comerțului, devenind,
totuși, din ce în ce mai liberali
• Toma D’Aquino (1225 – 1274):
• Schimbă prezumția în favoarea comercianților
• În Summa Theologica acceptă ca activități ale comercianților utile pentru societate:
• Depozitarea bunurilor
• Importul bunurilor necesare
• Transportul bunurilor din regiuni unde sunt relativ abundente în altele unde sunt
relativ rare
• Câștigul pecuniar, ”though not implying, by its nature, anything virtuous or necessary,
does not, in itself, connote anything sinful or contrary to virtue”
• Comerțul ca activitate neutră (nu viciu, nu virtute)
• Preferă comerțul intern celui internațional (urmându-l pe Aristotel)
• Contactul cu străinii deteriorează viața cetății (anticipează ”argumentul cultural”
în favoarea protecționismului)
• Thomas din Chobham (1160 – 1233/1236?):
• ”commerce is to buy something cheaper for the purpose of selling it dearer. And this is
all right for laymen to do, even if they do not add any improvement of the goods which
they bought earlier and sell later. For otherwise there would have been great need in
many reagions, since merchants carry that which is plentiful in one place to another place
where the same thing is scarce.”
• Richard of Middletown (1249 – 1302):
• “According to the right dictates of nature all men ought to come to one another’s mutual assistance
in their contracts, inasmuch as they are living under one sovereign, which sovereign is God. Now
it is like this, that some parts of the world abound in some things of utility for human use, in which
other countries are lacking, and vice versa. For example, this part of the world abounds in corn and
is lacking in wine and another abounds in wine and is lacking in corn… and therefore the right
judgment of natural reason is that a country which abounds in one things suitable for human use
should come to the aid of another part of the earth which is lacking in this (thing), so that that
(country) which abounds in corn aids another country lacking in corn and also receives aid from
that one which abounds in wine… the transaction is made according to the right judgment of
reason, and the service rendered is as great as the one received and yet that transaction is
profitable, for a measurement of corn is the country which abounds in wine is worth more than a
cask of wine in that country”.
• John Calvin (1509 – 1564):
• (din nou ambivalenta fata de comert) “Navigation cannot, indeed, be condemned on its own
account; for by importing and exporting articles of merchandise, it is of great advantage to
mankind. Nor can any fault be found with this mode of intercourse between nations; for it is the
will of God that the whole human race should be joined together by mutual acts of kindness. But
as it most frequently happens that abundance leads to pride and cruelty, Isaiah reproves this kind
 of merchandise, which was the chief source of the wealth of the land. Besides, in that merchandise
which is carried on with distant and foreign nations, there is often a large amount of tricks and
dishonesty, and no limit set on the desire of gain.”
• Martin Luther (1483 – 1546):
• În favoarea comerțului intern (autarhia ca deziderat; la fel cu primii utopiști – Thomas
Morus, Tommaso Campanella; sau mai târziu J.G. Fichte)
• ”God has certainly given us, as he has to other countries, enough wool, flax, and everything
else necessary for the seemly and honorable dress of every class. We do not need to waste
fantastic sums for silk, velvet, gold ornaments, and foreign wares.”
• ”I do not see that many good customs have ever come to a land through commerce”

Filozofii dreptului natural

• Francisco de Vittoria (1492 – 1546):
• Teolog dominican, fondator al dreptului internațional; a apărat drepturile indienilor împotriva
invadatorilor spanioli
• Consideră că trebuie să existe dreptul de liber acces în zonele altora, cu condiția de a nu-i vătăma;
comerțul liber e un drept (chiar al națiunilor)
• Francisco Suarez (1548 – 1617):
• Consideră că schimbul internațional trebuie să fie liber (din perspectiva dreptului internațional –
jus gentium)
• Hugo Grotius (1583 – 1645):
• ”Under the law of nations, the following principle was established: that all men should be
privileged to trade freely with one another”
• Dreptul de a schimba liber + dreptul de a naviga liber pe mare
• Revigorează doctrina economiei universale: ”For God has not willed that nature shall supply every
region with all the necessities of life; and, furthermore, He has granted preeminence in different
areas to different nations”
• Samuel Pufendorf (1632 – 1694):
• După Libanius și Grotius revigorează doctrina economiei universale, dar o califică atât de mult,
încât deschide larg poarta protecționismului
• Statului îi revine rolul aplicării restricțiilor
• Distinge între necesități și bunuri de lux
• Emmerich de Vattel (1714 – 1767):
• ”When the rulers of a State wish to turn commerce into other channels without, however, forcibly
controlling it, they subject the articles which they intend to keep out of the country, to such import
duties as will discourage their consumption… Such a policy is perfectly wise and just…; for every
Nation may decide upon what conditions it will receive foreign goods, and may even refuse to
receive them at all”
• Christian Wolff (1679 – 1754):
• ”since no nation has the right to sell its goods to another nation without its consent, if any nation is
not willing that certain foreign goods be brought into its territory, it does no wrong to the nation
from which they came, consequently if the bringing in of foreign goods and their sale is
prohibited, there are no just complaints by foreigners concerning this prohibition”
• ! Schimbare de accent:
• Se admite rolul statului în reglementarea comerțului (înainte comerțul era, eventual, stigmatizat în
vederea abținerii voluntare)
• Se naște ideea de politică comercială
• Etapa tranzitorie către mercantilism
 Curs 4

Mercantilismul: aspecte generale

Structura temei
• Mercantilismul – aspectul economic al absolutismului
• Mercantilismul – teme principale
• Doctrina balanței comerciale
• Structura comerțului internațional și ocuparea
• Mercantilismul – ipostaze: Spania, Franța, Anglia
• Varia:
• confuzia bani=bogăție;
• problema bunurilor de lux
Referințe bibliografice
• Eli F. Heckscher, Mercantilism, George Allen & Unwin, London, 1934 [1931]
• Douglas A. Irwin, Against the Tide . An Intellectual History of Free Trade, Princeton University Press,
1996, cap. 2)
• Murray N. Rothbard, An Austrian Perspective on the History of Economic Thought (vol. I, ”Economic
Thought Before Adam Smith”), The Ludwig von Mises Institute, 2006, cap. 7-11.
• Michael A. Heilperin, Studies in Economic Nationalism, The Ludwig von Mises Institute, 2010, cap. IV.

Mercantilismul – aspectul economic al absolutismului

• ”Mercantilism is the name given by late nineteenth century historians to the politico-economic system
of the absolute state from approximately the sixteenth to the eighteenth centuries. Mercantilism has
been called by various historians or observers a system of Power or State-building (Eli Heckscher), a
system of systematic state privilege, particularly in restricting imports or subsidizing exports (Adam
Smith), or a faulty set of economic theories, including protectionism and the alleged necessity for
piling up bullion in a country. In fact, mercantilism was all these things; it was a comprehensive
system of state-building, state priviledge, and what might be called state-monopoly capitalism.”
(Rothbard)

Mercantilismul – aspectul economic al absolutismului

• Sistem de construire a statului / state-building (chiar, incipient, național)
• Sistem de privilegii monopoliste
• Prohibirea/taxarea importurilor și stimularea exporturilor
• Sistem de construire a statului / state-building
• Guvern mare (big government)
• cheltuieli guvernamentale (regale) mari
• taxe mari
• Inflație și deficite
• Mercantilismul ca echivalentul de sec. XVII-XVIII al politicii monetare moderne
• Politică externă belicoasă, militaristă, imperialistă
• Quick quiz: în ce stadiu se află UE, ca și construcție politică? Ce tip de politici
comerciale are?
• Sistem de privilegii monopoliste
• (echivalentul economic al fascismului de mai târziu)
 • Reglementări interne stufoase și sufocante
• Sistemul de bresle/ghilde
• Sensul tradițional al noțiunii de monopol: dreptul exclusiv, acordat sau vândut de
suveran și implementat cu forța la nevoie, de a produce sau a vinde un anumit produs sau
serviciu într-o anumită regiune (de ex.: Compania Indiilor de Est)
• Sensul inițial al sintagmei free trade: libera intrare în branșă
• Prohibirea/taxarea importurilor și stimularea exporturilor
• Nu atât obiectiv izolat, cât parte integrantă a sistemului de construcție a puterii statale și a
celui al privilegiilor monopoliste
•
Mercantilismul – teme principale
1. Doctrina balanței comerciale
2. Structura comerțului internațional și ocuparea

Curs 5

Mercantilismul: doctrina balanței comerciale

1. Doctrina balanței comerciale

• Necesitatea consolidării trezoreriei suveranilor (cu precădere monarhi absoluți, în special în
perspectiva plăților către armatele de mercenari) duce la considerarea intrărilor de metale prețioase
(aur, argint) în țară ca lucru în sine benefic
• Viziunea naivă (puțin credibilă): fascinația metalelor prețioase, care erau considerate
simbol al averii, sau avere în sine
• Viziunea mai probabilă: metalele prețioase erau banii/moneda vremii; teza mercantilistă
poate fi reformulată în sensul necesității menținerii unei mase monetare cât mai mari la
intern, acest lucru fiind premisă a prosperității (în principal a monarhului, în subsidiar a
regatului în întregimea sa)
• Intrările de metale prețioase (”bani”) echivalează cu surplusul/excedentul comercial (importurile <
exporturile), de urmărit la nivelul politicii comerciale prin:
• Taxarea/prohibirea importurilor
• Stimularea/subvenționarea exporturilor
• Politica comercială ca substitut/avatar/proxy al politicii monetare
• Menținerea unei mase monetare mari la intern ca premisă a prosperității = keynesism
avant la lettre
• Ulterior doctrina pierde accentul pus pe metale prețioase, reținând doar caracterul presupus benefic
al excedentului sau echilibrului comercial (și implicit nocivitatea deficitului comercial)
• D. Hume: cantitatea de bani în sine este irelevantă pentru prosperitatea unei națiuni
• Se face trecerea la preocuparea pentru structura comerțului

1. Doctrina balanței comerciale: probleme

 • Dusă la extrem, implică faptul că e bine (benefic) să vinzi și e rău (nebenefic) să cumperi
• Este deficitul o datorie?
• Nu neapărat (poate fi finanțat din economii anterioare sau cadouri/donații)
• Dacă da, e neapărat problematic?
• Nu neapărat: îndatorarea are logica ei economică (nu orice datorie e
rea/pernicioasă)
• Ignoră legătura indisolubilă între exporturi și importuri (pot crește și scădea numai laolaltă,
dincolo de termenul foarte scurt)
• În fond, schimbul internațional are caracter de barter
• Producția (factorii de producție), schimbul (banii) nu sunt scop în sine
• Consumul (prezent sau viitor) este scopul ultim al activității economice
• Exporturile n-au ca ultim scop decât potențarea importurilor
• (e vorba de aplicarea legii lui Say la comerțul internațional)
Excurs 1: legea lui Say („a piețelor”)
• Jean Baptiste Say (1767-1832)
• Varianta „populară” de expunere a legii lui Say:
• Oferta își creează propria cerere (“supply creates its own demand”)
• Propusă și vehiculată de John Maynard Keynes (1883-1946) (și, anterior, de Thomas Robert
Malthus (1766-1834))
• Variante mai corecte de redare a legii lui Say:
• Ca să poți cumpăra ceva, trebuie să oferi ceva în schimb
• Orice producție este întreprinsă în vederea unei cereri
• Pe piața liberă nu pot exista crize generale (ci doar sectoriale)
• Pe piața liberă nu există obstacole/bariere în calea atingerii ocupării depline
• Nu poate exista un deficit al cererii agregate
• Oferta este cerere (Supply is demand)
• Banii nu pot fi „prea puțini” (”too little liquidity”)
• Nu există deficit al cererii agregate; întreprinzătorii fac pur și simplu greșeli (David Ricardo)

Excurs 2: legătura importuri – exporturi (ilustrare)

• În contextul standardului aur (monedă marfă; gold standard)
• Condiții inițiale: țara A și „Străinătatea”; aurul e moneda națională și internațională
• Importurile cresc în A (intră bunuri, iese aur)  (1) în A aurul devine relativ mai rar (se apreciază;
PCB în A crește; prețurile bunurilor în aur scad); (2) în „Străinătate” aurul devine relativ mai
abundent (se depreciază; PCB în „Străinătate” scade; prețurile bunurilor în aur cresc)  (1)
tendință de frânare a importurilor de bunuri în A; (2) tendință a celor din „Străinătate” de a folosi
aurul (moneda) acolo unde are PCB mai mare, adică în A  exporturile A către „Străinătate”
cresc
• (viceversa cu exporturile crescute ale A; rezolvați ca exercițiu)
• Devierile de la echilibrul natural export-import pun ele însele în mișcare mecanisme de
(auto)corectare
• În contextul monedelor discreționare (fiat money) actuale
• Condiții inițiale: țara A și țara B; MA și MB monedele celor două state
• Importurile cresc în A (intră bunuri; MA „aleargă” după MB, adică MA se depreciază în raport cu
MB – asta pentru că cei din A nu pot cumpăra bunurile în B decât cu MB, deci trebuie să cumpere
MB cu MA pe piața forex/valutară)  cursul depreciat favorizează exporturile din A către B (cine
vinde marfă de 1MA afară capătă la intern mai mulți MB decât anterior)
 • Mai simplu spus: ce să facă cei din B cu banii din A (MA) încasați? Nu pot decât să cumpere, în
ultimă instanță ceva din A.
•
Doctrina balanței comerciale: probleme

• Non-echivalența între balanța comercială (la nivel de țară) și contul de profit și pierdere (la nivel de
firmă) (Fritz Machlup)
• Relevanța balanțelor scade cu cât crește dimensiunea țării avute în vedere
• De regulă cauza principală a deficitelor comerciale este politica monetară inflaționistă
• Teoria monetară a balanței comerciale
• Sistemul automat de reglare a balanței de plăți sub standardul aur
• Acțiune calculată în termeni monetari și balanță de plăți

Curs 6

• Mercantilismul: structura comerțului exterior

• Mercantilismul: ipostaze istorice

Mercantilismul – teme principale

• Structura comerțului internațional și ocuparea
• Doctrină care se dezvoltă în fazele ulterioare/mai mature ale mercantilismului
• Accentul se mută de pe problema excedent/deficit (”cât se exportă vs cât se importă”) pe structura
comerțului internațional (”ce se importă vs ce se exportă”)
• Este benefic exportul de produse manufacturate (grad înalt de prelucrare; încorporează
multă manoperă și presupune ocupare ridicată a forței de muncă)
• Este benefic importul de produse de bază (materii prime; grad redus de prelucrare;
încorporează puțină manoperă)
• Ipoteza implicită a numărului limitat de slujbe la nivel mondial
• Strategia de politică comercială se modifică în consecință:
• Bariere la importul de produse manufacturate și la exportul de materii prime
• Libertatea schimburilor la exportul de produse manufacturare și la importul de materii
prime
• Structura comerțului și criteriul profitabilității în termeni monetari

Mercantilismul – ipostaze: Spania

• Sec VI – creștere iluzorie (?) bazată pe influx de metale prețioase din Americi
• Sf. sec. XV, coroana spaniolă cartelizează promițătoarea industrie textilă din Castilia
• Peste 100 de legi; sectorul stagnează
• În industria mătăsii (Granada, sudul Spaniei):
• Limitarea consumului și utilizării interne
• După 1550, se interzic exporturile
• După 1561, creșteri semnificative de taxe și impozite în sector
• Agricultură:
• Favorizați crescătorii de vite în dauna fermierilor
 • Inversarea (intervenționistă) tendinței spre „îngrădire” (=delimitarea și precizarea
drepturilor de proprietate asupra pământului)
• Construirea de drumuri (în dauna fermelor)
• Contracararea creșterii prețurilor la grâne cu fixări de prețuri
• Exod dinspre ferme/țară către orașe și armată
• În sec XVII, foametea devine fenomen regulat în Castilia
• Fiscalitatea:
• Împovărătoare (3 falimente sub Filip al II-lea: 1557; 1575; 1596)
• Olanda, provincia coroanei spaniole care se eliberează de sub acest sistem, devine lider în secolul al XVII-
lea
Mercantilismul – ipostaze: Franța
• Franța:
• în sec. XVII este centrul autocrației absolutiste
• Cartelizarea (sub forma breslelor) începe în ultima parte a sec. XV
• Monarhul conferă privilegii (control și standarde de calitate) în schimbul taxelor
• Lyon prosperă în sec XVI tocmai pentru că primește „scutire” de la sistemul de
bresle
• Confuzie posibilă cu privire la termenul ”privilegiu”
• Libertate vs. Privilegiu monopolist
• În 1581 (sub Henric III) sistemul de bresle este reconfirmat și extins la întreaga Franță
(cu excepția Parisului și Lyonului)
• Rețea de restricții: standarde de calitate; privilegii de monopol
• Subvenționarea unor sectoare de lux (sticlă/porțelanuri și tapițerie)
• 1665: privilegii pentru un grup puternic de producători de broderii
• Taxe vamale la import; ulterior prohibire
• Licențe (privilegii monopoliste) de producție
• Interdicția producerii broderiilor la domiciliu + producția în
stabilimente „oficiale”
• Problema standardelor de calitate
• Războiul de țesut (permis doar în sub-sectorul mătăsii) interzis la presiunea
breslelor (1680)
• Jean-Baptiste Colbert (1619 - 1683):
• Sub el mercantilismul francez atinge punctul culminant („colbertism”= cea mai
hipertrofiată formă de mercantilism)
• Ministru de finanțe; de comerț; de externe
• Acordă monopoluri, subvenții, cartelizări
• Sistem extins de birocrați („intendenți”) necesar implementării controalele și
reglementările
• Sistem de inspecții; spioni și informatori
• 2 exemple extreme de întârziere a progresului:
• Nasturii
• Imprimeurile (calico)
Mercantilismul – ipostaze: Anglia – NU E SCRIS
Mercantilismul – varia
• Confuzia bani – avuție
• Problema bunurilor de lux
 Curs 7

Teoriile clasice ale comerțului internațional

• Precursorii lui Adam Smith

• Teoria clasică a comerțului internațional a lui Adam Smith
• Teoria avantajului comparativ (David Ricardo și ceilalți clasici)
Precursorii lui Adam Smith:
• Rudimente ale gândirii pro-liber schimb înainte de Smith
• Sensul originar al noțiunii de free trade (branșă liberă, nemonopolizată; branșă în care
intrarea este liberă)
• Roger Coke (1670): ”The Dutch we see import all, yet thrive upon trade, and the Irish
export eight times more than they import, yet grow poorer.”
• Schimbul internațional este în ultimă instanță de tip barter (Nicholas Barbon, 1690)(produse
contra produse); deci numai țări din care importăm vor importa de la noi
• Analogia cu comerțul intern: „a nation in world trade is like a city in a kingdom’s trade or a
family in a city’s trade”’(North, 1691)
• Interdependența dintre ramuri (Charles Davenant, 1696) (măsurile nu pot afecta strict
numai un sector)
• „Promovarea” unor sectoare echivalează cu penalizarea altora (Gervaise, 1720)
• Henry Martyn, Considerations upon the East India Trade, 1701 – poate fi considerat primul
tratat de teoria liberului schimb
• Diviziunea internațională a muncii
• Exemplu numeric prin care să ilustreze obținerea indirectă a produselor cu munca a mai
puțini oameni la intern
• Legătura liber schimb și ocupare (singura sustenabilă pe termen lung)
• Identificarea pericolului retalierii odată cu adoptarea măsurilor protecționiste
• În general prezentarea ideilor nu este sistematică
• Surse ale gândirii lui Smith în filozofia morală
• Fiziocrații francezi (Quesnay, Mirabeau)
• Iluminiștii scoțieni (în special Francis Hutcheson, profesorul lui Smith; Bolinbroke, Butler,
Shaftsbury)
• Ideea de ordine naturală
• Compatibilitatea între interesul personal și binele public (ideea de armonie posibilă a
intereselor)
Teoria clasică a comerțului internațional a lui Adam Smith
• An Inquiry into the Nature and Causes of the Wealth of Nations (1776)
• Abordare sistematică (fără contribuții particulare total noi și numaidecât răsunătoare)
• Sistemul libertății naturale, mâna invizibilă, procesul pieței
• Alocarea eficientă a resurselor rare
• Costul de oportunitate
• Diviziunea internațională a muncii
• Indiferența legată de structura comerțului internațional (spre deosebire de fiziocrați și mercantiliști)

Principiul avantajului absolut

 • Pe insula lui Crusoe care prinde bine peşti, vine Vineri, care ştie să culeagă fructe de pădure mai
bine decât o face Crusoe (şi nu prea se pricepe la prins peşti); dacă fiecare se specializează pe ceea ce
face mai bine, atât fiecare în parte, cât şi “comunitatea” (amândoi la un loc), o duce mai bine
(specializarea şi schimbul liber sunt rentabile)
• (vezi slide-ul următor)
• The eighteenth century rule: „the notion that imported goods could be acquired more
cheaply abroad because the absolute cost of production was lower than at home” (D.A.
Irwin)
• Principiul este subînțeles/implicit în afirmații de genul: „Romania/Polonia este grânarul
Europei”
• Problemă: ce se întâmplă când vine Vineri care se pricepe mai bine şi la pescuit şi la cules?

Avantajul absolut (Hülsmann)

 Curs 8

• Teoriile clasice ale comerțului internațional: avantajul comparativ

Principiul avantajului comparativ (sau “legea ricardiană a asocierii”)

• David Ricardo (On the Principles of Political Economy and Taxation, 1817)
• Principiul avantajului comparativ
• Vineri se pricepe mai bine decât Crusoe la ambele: prins peşti şi cântat
• Se pricepe mult mai bine la cântat decât la prins peşti
• Dacă fiecare se specializează acolo unde are avantajul (dezavantajul) relativ mai mare (mic),
fiecare în parte câştigă, şi “comunitatea” o dată cu ei (Vineri cântă; Crusoe prinde peşte).
• Specializarea şi schimbul liber sunt rentabile

Exemplul original al lui Ricardo

• Portugalia deține avantajele absolute atât la stofă cât și la vin

• Portugalia produce stofa cu 90/100=0,9 din costul Angliei
• Portugalia produce vinul cu 80/120=0,67 din costul Angliei
• Portugalia are avantajul absolut mai pronunțat la vin, deci are avantaj comparativ la vin
• Anglia are dezavantajul absolut mai puțin pronunțat la stofă, deci are avantaj comparativ la stofă
• Pentru orice „preț” mondial în intervalul (0,83; 1,125), schimbul internațional e avantajos (0,83=100/120 =
costul de oportunitate intern al Angliei; 1,125=90/80 = costul de oportunitate intern al Portugaliei)

Exemplul lui Mises

• 2 contribuții majore (care fac exemplul realist și operațional/direct aplicabil la realitatea

observabilă):
• Calcul în termeni monetari, nu valoare muncă
• Coborârea discuției de la nivel agregat (țară) la nivel micro (persoană - individualism
metodologic)
• Prezentă, en passant, și la Ricardo: ”Two men can both make shoes and hats, and one is
superior to the other in both employments; but in making hats, he can only exceed his
competitor by one-fifth or 20 per cent – and in making shoes he can excel him by one
 third or 33 per cent; - will it not be for the interest of both, that the superior man should
employ himself exclusively in making shoes, and the inferior man in making hats”
• Legea ricardiană capătă relevanță universală ca bază pentru orice tip de cooperare socială (internă,
externă, interpersonală, locală, regională, mondială etc.)

Implicaţii ale legii ricardiene a asocierii

• Cel puternic/priceput/eficient are motive economice (care nu țin de caritate) să coopereze cu cel
slab/nepriceput/ineficient
• Nu e întotdeauna profitabil să produci orice bun pentru care ai costurile absolute mai mici decât ale
celorlalți
• Problema costului de oportunitate
• Oricât de slab/nepriceput/ineficient ar fi cineva, tot are avantaje comparative (acolo unde este relativ
“cel mai puţin slab”)
• Piaţa şi comerţul nu sunt o junglă; concurenţa economică (oamenii sunt/pot fi parteneri) diferă de
competiţia biologică (animalele sunt, în sens mai strict, în concurenţă pentru hrană)
• Diversitatea/inegalitatea are consecinţe/implicaţii benefice
• Posibilitatea specializării parțiale
• Specializarea poate duce la simplificarea anumitor operațiuni, fapt care facilitează apoi
algoritmizarea și, în final, automatizarea
• Lucru care poate contracara dezavantajul monotoniei

Trăsăturile avantajului comparativ

• Are caracter dinamic

• Se poate modifica în timp (se modifică gusturile/preferinţele, tehnologia, oamenii, condiţiile
naturale)
• Are caracter antreprenorial
• nu se poate determina ştiinţific (şi, deci, nici din birou, nici din sala de clasă)
• Se determină pe baza calculelor economice (de profitabilitate) în termeni monetari
• Trebuie judecat la nivelul de detaliere relevant
• Problema comerţului intraprodus/intraindustrial
•
Caracterul antreprenorial al avantajului comparativ – continuare

• Judecăţile antreprenoriale
• 3 tipuri de judecăţi:
• Teoretice: valabile indiferent de loc, timp şi persoane
• Istorice: se referă la circumstanţe particulare de loc, timp şi persoane din trecut
• Antreprenoriale: se referă la circumstanţe particulare de loc şi timp din viitor.
• Judecăţile antreprenoriale nu sunt ştiinţifice (nu pot fi livrate simultan cu testul validităţii
lor)
• Economist versus businessman
• Economistul: explică fenomenele economice și funcționarea sistemului economic/pieței
în general
• Omul de afaceri: face profit (face judecăți antreprenoriale corecte)
 Curs 9

• Teoriile clasice ale comerțului internațional: modelul Heckscher-Ohlin-Samuelson (HOS)

Teoria/modelul Heckscher-Ohlin-Samuelson (HOS)

• Încearcă să explice mai în detaliu bazele/fundamentele/cauzele avantajului comparativ

• 2 țări, 2 factori de producție, 2 produse
• 2 coordonate principale de discuție:
• Înzestrarea relativă cu factori de producție a celor două țări (sau abundența relativă a factorilor de
producție pe țări)
• Intensivitatea relativă în factori de producție a celor două produse
• Explicația/predicția modelului:
• Țara relativ abundentă într-un anumit factor de producție, se va specializa pe produsul relativ
intensiv în același factor de producție
• Este mai mult o judecată antreprenorială, decât una teoretică:
• ”By such general observations the cause of interregional trade is, however, by no means
adequately analysed. The immediate cause of trade is always that goods can be bought cheaper
from outside in terms of money than they can be produced at home, and vice versa. It remains,
therefore, to be shown why, as a result of the varying equipment of industrial agents, some goods
can be more cheaply produced in one region than in another. In other words, the real problem is to
demonstrate what lies behind such inequality in prices, or, more precisely, to show in what way
diferences in equipment come to be expressed in differences in money costs and prices.” (Bertil
Ohlin, Interregional and International Trade, Cambridge, Harvard University Press, 1952[1933],
p.12-13)
•
Teoriile „moderne” ale comerțului internațional

• Teoria ciclului de viață al produsului (Raymond Vernon)

• Teoria similarității între țări (Steffan Linder)
• Teoria rivalității strategice globale (Brander, Spencer, Krugman, Helpman)
• Teoria avantajului competitiv (Michael Porter)
• Au premiza implicită sau explicită că nu se bazează avantajul comparativ

Teoria ciclului de viață al produsului

• Raymond A. Vernon
• 1966, Inernational Investment and International Trade in the Product Cycle (The Quarterly
Journal of Economics)
• Caută să explice pattern-urile aparent anormale – din perspectiva avantajelor comparative – din comerțul
internațional (exporturile și importurile succesive ale aceluiași tip de produs)
• Ciclul de viață al produsului
• Produs nou (producție în țara de origine; inovație; export experimental)
• Produs matur (producție în țara de origine; consolidare tehnologică; export consacrat)
• Produs standardizat (producție în străinătate; standardizare; import)
• Aplicații în marketing (problema „prelungirii ciclului de viață al produsului”)
 • Probleme:
• Slăbiciunea teoretică a analogiilor biologice în general folosite în economie
• „anomaliile” care se vor explicate prin CVP sunt inteligibile dacă reținem caracterul dinamic al
avantajului comparativ

Teoria similarității între țări

• Steffan B. Linder
• 1961, An Essay on Trade and Transformation
• Caută să explice pattern-urile aparent anormale – din perspectiva avantajelor comparative – din
comerțul internațional (exporturile și importurile simultane ale aceluiași tip de produs)
• „Similaritatea” între țări (venit/locuitor; gusturile consumatorilor; înzestrarea cu resurse etc.)
• Comerțul „intra-industrial” și „intra-produs”
• Probleme: anomaliile dispar dacă fluxurile comerciale se judecă la nivelul de detaliere relevant
(„marginalist”)

Teoria rivalității strategice globale

• Pornește de la una din două premize înrudite:

• Economii de scară
• Concurență oligopolistică
• Obs.: există posibilitatea profitabilității într-un anumit sector (de ex.: producția de
aeronave) numai pentru un număr limitat („mic”) de firme
• Comerțul apare și se dezvoltă în constrângerile impuse de cele două fenomene (și, implicit, nu de
avantajele comparative!)
• Se pune problema existenței (și creării, la nivel de politică comercială) „campionilor naționali” –
firme naționale suficient de puternice încât să reziste competiției internaționale
• Aparent temei pentru politici protecționiste (taxe vamale de import; subvenții) în vederea
creării „campionilor”
• Probleme:
• Compatibilitatea teoretică și practică între economiile de scară și concurența
imperfectă/oligopolistică și avantajul comparativ
• La nivelul politicii comerciale aferente: problemele analizei cost-beneficiu; problema
alegerii campionilor (winner picking); hazardul moral/haosul motivațional

Avantajul competitiv

• Michael E. Porter (The Competitive Advantage of Nations, 1990)

• “Diamantul lui Porter”:
• Determinanţii factoriali
• Determinanţii cererii
• Industriile din amonte şi aval
• Strategiile de firmă, structura pieţei şi rivalităţile strategice dintre firme
 • Politicile guvernamentale
• Şansa
• Firmele trebuie să se specializeze acolo unde “diamantul e mai tare” (indică o poziţie mai favorabilă)
• Până la urmă viziunea e micro sau macro? (ambiguitate)
• Slăbiciune: este un argument de tipul: “dacă ai de toate, atunci îţi merge bine” (aproape tautologic)
Avantaje – observație
• Criteriul sintetic în care trebuie să se regăsească, până la urmă, oricare dintre avantajele discutate
(absolut, comparativ, competitiv) este acela al profitabilităţii în termeni monetari (altfel e greu să ne
dăm seama de ce ar mai fi oportun să le numim “avantaje”)

Curs 10

Organizația Mondială a Comerțului:

Vehicul al liberalizării comerciale sau al intervenționismului internațional (interguvernamental)?

Structura discuției
• OMC – prezentare generală
• De la GATT la OMC sau logica/dinamica intervenționismului internațional/interguvernamental
• OMC – aspecte specifice
OMC – prezentare generală
• Organizație interguvernamentală, fondată la 1 ianuarie 1995, ca urmare a Rundei Uruguay (1986-
1994; desfășurată în cadrul GATT – General Agreement on Tariffs and Trade, vezi mai jos)
• Peste 150 de țări
• Membri „surprinzători”/recenți: Cuba (1995; membru fondator); China (2001); Moldova (2001);
Cambogia (2004); Arabia Saudită (2005); Vietnam (2007); Ucraina (2008); Federația Rusă (2013)
• Non-membri „interesanți”: Iran, Irak, Libia, Belarus – au statut de observatori și în 5 ani trebuie să
inițieze procedura de accesiune/acceptare ca membru (și Vaticanul e observator, dar nu se pune
problema să devină membru)
• Romania – membru fondator (1995)
• Buget 2011 – 196 mil franci elvețieni (cca 160 mil Euro; bugetul României pe 2012 e de cca 46 mld
Euro)
• Personalul Secretariatului (Geneva, Elveția) – cca 640
• Director General – Pascal Lamy

Funcțiile OMC
• Administrarea acordurilor din cadrul OMC
• Forum de negocieri în probleme comerciale
• Reglementarea diferendelor
• Monitorizarea politicilor comerciale naționale ale țărilor membre
• Asistență tehnică și training pentru țările în dezvoltare
• Cooperarea cu alte organizații internaționale

OMC ca „sistem comercial multilateral (SCM)”

 • Multilateral vs. global, mondial, plurilateral, bilateral, unilateral
• Principiile SCM
• Nediscriminarea
• Liberalizarea
• Predictibilitatea/Previzibilitatea
• Competiția corectă
• Încurajarea dezvoltării și reformei economice

Principiul nediscriminării
• Cel mai important principiu OMC (constituie substanța articolului 1 al GATT)
• Are 2 componente:
• Clauza națiunii celei mai favorizate (ro CNCMF/en MFN)
• Își are originea în acordurile bilaterale de comerț
• Ex: țara X are ca parteneri comerciali (cu acord comercial sau nu) țările Y, Z, K
față de care practică nivele medii ale taxelor vamale la import de, respectiv,
10%, 15% și 20%; încheierea unui acord bilateral cu o altă țară Q în care i se
acordă acesteia MFN, implică acordarea nivelului mediu al taxelor vamale de
10%.
• Denumirea era proprie în cadru bilateral (chiar se acorda un tratament echivalent
cu cel acordat „celui mai favorizat” partener)
• În OMC MFN se acordă pe cale multilaterală TUTUROR membrilor; denumirea
devine improprie, deoarece tratamentul este unul normal, generalizat, nu
preferențial (de aici și propuneri de schimbare a denumirii în RCN - „Relații
comerciale normale”)
• De aici și ideea de NEDISCRIMINARE
• Are efect „la frontieră”
• Clauza tratamentului național (ro CTN/ en NT)
• Bunurile importate și cele locale trebuie tratate egal, nediscriminatoriu
• Are efect după trecerea frontierei (pe teritoriul național, mai puțin frontiera)
• Adică impunerea de taxe vamale la import (care afectează mărfurile importate,
dar nu și pe cele de pe piața internă) nu se consideră a fi încălcare a NT
• Discuție: e bună nediscriminarea? Cu ce tip de politică comercială este ea compatibilă (mai protecționistă,
mai liber-schimbistă)?
• Quick quiz: între 2 parteneri comerciali posibili, A, cu tarif vamal discriminatoriu (t.v.i. între 2%
și 10%) și B, cu tarif vamal nediscriminatoriu cu nivel mediu (unic pt. toți partenerii) al t.v.i. de
50%, care-i preferabil?
Principiul liberalizării
• Nu este primul (și nici cel mai important)!
• Gradualism
• Negocieri
• Vizează reducerea barierelor din calea schimburilor comerciale (tarifare și netarifare (prohibiri,
contingente, formalități excesive, politici de curs de schimb etc.))
• De-a lungul a 8 runde de negocieri sub GATT (a 9-a e în desfășurare în noul regim OMC) s-au
obținut succese apreciate ca notabile (până la jumătatea anilor 90 taxele vamale la importurile
bunurilor industriale ale țărilor dezvoltate scăzuseră la mai puțin de 4%)
Predictibilitatea/Previzibilitatea
 • Consolidarea
• Promisiunea/angajamentul de a nu ridica o anumită barieră comercială (ex: taxă vamală) peste un
anumit nivel
• Pot apărea 2 valori diferite: ale TV aplicate efectiv (mai mici) și ale TV consolidate (mai
mari), ultimele fiind plafonul primelor.
• „Tarificarea”
• Convertirea barierelor netarifare în echivalentul lor tarifar
• Se consideră că taxele vamale sunt mai transparente decât barierele netarifare deoarece
costul lor poate fi ușor integrat în calculele antreprenoriale (pe când cel al barierelor
netarifare e complicat de evaluat)
• Transparența propriu-zisă a procedurilor vamale (publicitate prin notificare în cadrul OMC)
• Mecanismul de Supraveghere a Politicilor Comerciale
• Discuție: cât de bună e predictibilitatea ca atare?
Predictibilitatea/Previzibilitatea
• Mecanismul de Supraveghere a Politicilor Comerciale (The Trade Policy Review Mechanism - TPRM)
• Dezvoltat, codificat și negociat în cadrul rundei de negocieri Uruguay (1986-1994)
• Acoperă celei 3 mari domenii: comerț cu bunuri, servicii și proprietate intelectuală
• Succesiunea raportărilor:
• Cei mai importanți 4 membri (ca pondere in comerțul internațional: în prezent
SUA, UE, China, Japonia) raportează la fiecare 2 ani
• Următorii 16 membri raportează la fiecare 4 ani
• Ceilalți raportează la fiecare 6 ani
• Se admit perioade mai lungi pentru țările membre cel mai puțin dezvoltate
• Rapoartele sunt alcătuite de Organismul de Supraveghere a Politicilor Comerciale (Trade
Policy review Body - TPRB) unei declarații a statelor membre și a unui raport elaborat de
economiștii din secretariatul OMC, divisia supraveghere a politicilor comerciale.

Principiul competiției corecte

• Nu al competiției libere! (discuție)

• Competiție liberă vs. Competiție corectă (free trade vs. fair trade)
• Probleme care se consideră că pot vicia concurența: dumpingul, subvențiile, achizițiile publice,
mediul ambiant, protecția consumatorului, proprietatea intelectuală etc.
• în aceste cazuri, instrumentul OMC sunt tocmai barierele comerciale (cu caracter de
retaliere/răspuns)
 Curs 11

Încurajarea dezvoltării și a reformei economice

• Asistență și concesii pentru țările în dezvoltare (mai mult de ¾ din membrii OMC)
• Perioade de tranziție (mai lungi) în implementarea acordurilor
• Asistență tehnică (în cazuri de tipul proprietății intelectuale - TRIPS)
• Acces preferențial pe piață al mărfurilor din aceste zone
• „Paradox”/contradicție (?): deși OMC propune caracterul benefic al participării la un comerț
mondial „mai deschis”, trece la capitolul „ajutor” pentru ț.c.d. tocmai opusul acestor practici
(gradualism, amânare, menținerea barierelor).
Observații
• OMC este forum interguvernamental (nu privat)
• Firmele și agenții economici nu participă ca atare în mod direct la negocieri și discuții
• În esență, activitatea OMC este politică
• Deși vorbim de „negocieri”, chiar „comerciale”, nu e vorba de negocieri de afaceri
• Apare problema reprezentării
• Se vor ține reprezentanții (politicienii) de interesele reale ale celor reprezentați
(comercianții)?
• OMC (și GATT) trebuie analizat(e) prin prisma conceptului de „competiție politică” (diferit
de cel de competiție economică/comercială)
•
De la GATT la OMC sau logica/dinamica intervenționismului internațional/interguvernamental
• Intervenționismul intern (național)
• Acel sistem economic mixt în care o parte din deciziile alocative sunt luate de întreprinzătorii
privați (proprietari), iar altele de către autoritățile publice (non-proprietari)
• Problema principală: instabilitatea
• Orice intervenție guvernamentală în economie are consecințe neanticipate contrare
obiectivelor inițiale și pune decidentul recurent în situație de a opta pentru intervenții
suplimentare („de corecție”) sau pentru renunțarea la intervenția prealabilă
• Intervenționismul internațional
• Forma de acțiune (inter)guvernamentală care încearcă viabilizarea intervențiilor interne prin
exportarea lor (sau omogenizarea lor) la nivel regional sau global

De la GATT la OMC sau logica/dinamica intervenționismului internațional/interguvernamental

• Evoluții specifice în cadrul sistemului prin trecerea de la GATT la OMC
• De la un acord relativ flexibil la o organizație internațională structurată
• De la negocieri a la carte la principiul angajamentului unic
• De la sistem vag la sistem mai structurat și mai „automat” de reglementare/soluționare a
diferendelor
• De la comerț cu bunuri în principal, la comerț cu bunuri (GATT) + comerț cu servicii
(GATS) + drepturi de proprietate intelectuală (TRIPS)
• De la border protectionism către beyond border protectionism
• De la participare necostisitoare, la angajamente costisitoare

Reglementarea diferendelor
• Pilon central al sistemului comercial multilateral
• Acordul se intitulează: Understanding on Rules and Procedures Governing the Settlement of Disputes
(Runda Uruguay)
• Principii de funcționare:
• Echitate
• Rapiditate
• Eficiență
• Acceptabilitate reciprocă
• Diferendele apar când:
• O anumită țară adoptă măsuri de pol. com. care se consideră de către alte țări că încalcă
reglementările OMC
• Neîndeplinirea obligațiilor asumate în cadrul OMC
• Terții interesați pot participa direct
• În cadrul GATT, reglementarea diferendelor:
• Nu avea termene fixe
• Deciziile erau ușor de blocat (se adoptau doar cu consens; consens ≠ unanimitate)
• Diferendele puteau fi tărăgănate pentru multă vreme
• În OMC:
• Durata de reglementare a unui diferend gravitează între 1 an și 15 luni
• Deciziile se consideră adoptate automat dacă nu sunt blocate cu consens
• Procesul efectiv de reglementare a diferendelor
• 2 etape:
• Etapa consultărilor (până la 60 zile; consultările rămân o opțiune pe tot parcursul
derulării procesului)
• Etapa panelului (până la 45 zile pentru numirea panelului + 6 luni pentru ca acesta să
ajungă la o decizie)
• După ce e adus la cunoștința părților, raportul panelului poate fi adoptat în limita unui an
de la inițierea acțiunii
• Dacă părțile fac apel, atunci se poate ajunge până la cele cca 15 luni

• Panelurile:
• Mici „tribunale”;
• Membrii sunt aleși de părți sau de directorul general (atunci când părțile nu se înțeleg)
• 3-5 membri
• Aleși dintr-o listă permanentă de experți și profesioniști proveniți din țările membre
• Servesc în acest rol individual, și nu ca reprezentanți ai vreunui guvern („nu pot primi instrucțiuni
de la nici un guvern„)
• Deznodământul:
• Forma convențională de penalizare a încălcărilor conduitei comerciale multilaterale = sancțiunile
comerciale (bariere)
• Trebuie să fie aplicate, în principiu, sectorului în dispută pentru ca neînțelegerile să nu
escaladeze