F T ra n sf o F T ra n sf o

PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
T O P O G R A F I E
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
Capitolul
C

C
w om w om
w

w
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

11
REPREZENTAREA
RELIEFULUI PE PLAN
Relieful terenului reprezintă totalitatea neregularităţilor pe verticală de
pe suprafaţa scoarţei terestre (fig.11.1).

Figura 11.1. Forme de relief

1- Vârf; 2 –Pâlnie; 3- Abrupt alpin; 4- Râpă stâncoasă; 5- Defileu; 6- Pisc; 7- Viroagă;
8- Con de dejecţie; 9- Talveg; 10 - Mamelon; 11- Platou; 12 - Meandru; 13- Şa;
14- Creastă; 15- Pinten; 16- Luncă; 17- Colină; 1 8- Găvan; 19 - Deal; 20- Movilă;
21- Măgură; 22- Insulă; 23- Mal râpos

287
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
T O P O G R A F I E
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

În general relieful este reprezentat prin curbe de nivel şi puncte cotate.

Pentru rupturi de teren, terase, râpe, ravene, alunecări de teren, prăpăstii se
folosesc diverse semne convenţionale şi inscripţii.
Culorile folosite pentru reprezentarea reliefului sunt: sepia pentru
curbele de nivel şi inscripţiile corespunzătoare lor şi negru pentru punctele
cotate.
La reprezentarea reliefului se folosesc mai multe metode dintre care
cele mai importante sunt: metoda profilurilor, metoda haşurilor, metoda
geometrica, metoda tentelor hipsometrice, metoda umbrelor, metoda
planurilor în relief; metoda perspectiva.

11.1. Metoda planurilor cotate

Metoda constă în raportarea planimetrică a punctelor şi înscrierea în

dreptul fiecărui punct a cotelor respective. Această metodă este precisă,
fidelă şi rapidă, însă nu este sugestivă şi nu oferă o vedere de ansamblu
asupra reliefului, iar înscrierea pe plan a unui număr mare de cote îl încarcă
cu multe cifre. Planul cotat reprezintă componenta de bază, pe care se aplică
celelalte metode de reprezentare a reliefului (fig. 11.2.).

Fig. 11.2. Metoda planului cotat

288
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
T O P O G R A F I E
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
11.2. Metoda curbelor de nivel
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

Metoda curbelor de nivel este cea mai utilizata metoda în cazul

hărţilor şi planurilor topografice. Curbele de nivel sunt linii sinuoase care
unesc pe un plan sau pe o hartă puncte de aceeaşi cotă, reprezentând
proiecţia orizontală a intersecţiei suprafeţei topografice cu plane orizontale.
Curbele de nivel se împart în trei grupe: principale, normale şi
secundare şi se reprezintă pe plan în funcţie de anumite criterii.
Curbele de nivel principale se stabilesc astfel :
- fiecare a cincia curbă normală se consideră principală pentru echidistantele
de 0,5 m, 1 m, 5 m, şi 10 m, valorile curbelor principale fiind de 2,5 m, 5 m,
7,5 m etc. În cazul echidistantei normale de 0,5 m ; 5 m ; 10 m, 15 m etc. .,
în cazul echidistantei de 1 m ; 25 m, 50 m ,75 m etc., în cazul echidistantei
de 5 m ; 50 m, 100 m, 150 m etc.
În cazul echidistanţei de 10 m:
- fiecare a patra curba normală se consideră principală, atunci când
echidistanţa curbelor de nivel normale este de 2,5 m, curbele de nivel
principale având, în acest caz, valorile de 10 m, 20 m, 30 m etc.
Echidistanţa curbelor de nivel normale trebuie aleasă în aşa fel încât
aceasta să poată reda formele de relief de bază ; ea se stabileşte conform
instrucţiunilor, în funcţie de relief, scară, etc.
Pe aceeaşi foaie de plan se va folosi o singură echidistanţă a curbelor
de nivel normale ; schimbarea echidistanţei se poate face numai pe o alta
foaie de plan.
La trasarea curbelor de nivel normale trebuie ca distanţa dintre două
curbe alăturate să nu fie mai mică de 0,2 mm; în cazul unor distante mai
mici de 0,2 mm, se pot întrerupe toate curbele normale pe porţiunea
respectivă, trasându-se numai curbele principale.
Movilele şi gropile se reprezintă prin semn convenţional numai atunci
când nu se pot reprezenta prin curbe de nivel şi au valoarea unor repere de
orientare. În interior sau lângă semnul convenţional se trece înălţimea
relativă, respectiv adâncimea, în negru, paralel cu cadrul, rotunjită astfel:
• la 0,1 m, pentru cele cuprinse între 0,5 – 3 m inclusiv;
• la 0,5 m, pentru cele cuprinse între 3,1 – 5 m inclusiv;
• la 1 m, pentru cele mai mari de 5 m.
Valorile adâncimilor gropilor vor purta semnul ( - ).
Movilele şi gropile a căror diferenţă de nivel faţă de terenul
înconjurător este sub 1m, nu se reprezintă.
289
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
T O P O G R A F I E
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
Distanţa constantă, măsurată pe verticală, dintre planele orizontale
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

care determină două curbe de nivel consecutive se numeşte echidistanţa

naturală. Valoarea echidistanţei se stabileşte în funcţie de scara planului, de
panta terenului şi de precizia de reprezentare a reliefului terenului. La
aplicarea lucrărilor de irigaţie sau desecare, care de regulă se execută pe
terenuri puţin accidentate, valorile echidistanţei sunt mici: 0,10, 0,20, 0,25,
0,50 m. Valoarea echidistanţei naturale în funcţie de scară şi accidentaţia
terenului sunt prezentate în tabelul 11.1.
Tabelul 11.1.
Valoarea echidistanţei naturale în funcţie de scară şi accidentaţia
terenului
Scara Teren şes sau Teren mijlociu Teren muntos
uşor ondulat
1:200 0,10 0,2 0,5
1:500 0,20 0,5 1
1:1000 0,50 1 2
1:2000 1,00 2 4
1:5000 2,00 5 10
1:5000 5 10 20
1:10000 5 10 20
1:25000 10 20 20
1:100000 20 20 40

Curbele de nivel se clasifică în: curbe normale, principale, ajutătoare şi

accidentale. Pentru a putea fi identificate cu uşurinţă, fiecare dintre aceste
curbe se reprezintă cu diferite tipuri şi grosimi de linii (fig. 11.3.).

Fig. 11.3. Curbe de nivel

290
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
T O P O G R A F I E
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
Curbele normale sunt cele mai numeroase pe plan sau hartă, sunt trasate
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

cu linii subţiri, continue, iar dacă pe plan distanţa grafică dintre două curbe
normale este mai mică decât 0,2 mm, se întrerup, iar pe porţiunea respectivă
se reprezintă numai curbele de nivel principale.
Curbele de nivel principale se trasează cu linie mai groasă, la un număr
de 4-5 curbe de nivel normale, în funcţie de echidistanţa naturală, având
valori de 20, 30... 100 m. Curbele de nivel ajutătoare se trasează cu o linie
subţire întreruptă, la jumătatea echidistanţei naturale a curbelor normale,
numai pe porţiunile în care curbele de nivel normale sunt rare, pentru o
redare cât mai fidelă a terenului.
Curbele de nivel accidentale sunt reprezentate tot cu linie subţire
întreruptă, având segmentele mai scurte decât curbele ajutătoare, în scopul
redării caracteristicilor de microrelief sau accidentale.
Pe harta şi planul policrom, curbele de nivel şi valorile acestora se scriu
şi se tipăresc în culoarea sepia (maro), iar cifrele se înscriu cu baza spre
vale, pe direcţiile sud şi sud-est ale planului.
Unde curbele de nivel sunt mai apropiate, terenul are panta mai mare,
iar când distanţa dintre curbe este mare, panta este mai mică.
Linia cea mai scurtă dintre două curbe de nivel, perpendiculară pe
acestea, se numeşte linie de cea mai mare pantă.

11.2.1. Trasarea curbelor de nivel

Curbele de nivel principale şi normale se trasează pe întreaga suprafaţă,

cu următoarele excepţii :
- nu se trasează deloc :
· pe suprafeţe acvatice ;
· pe locurile unde se reprezintă stânci, rupturi de teren, rambleuri,
debleuri, grohotişuri, locuri de săpături ;
- se reprezintă parţial :
· unde distanţa dintre curbele de nivel normale este sub 0,2 mm,
acestea se întrerup şi se trasează numai cele principale ;
· pe depozitele de steril, reprezentate la scară, se trasează numai
curbele de nivel principale ;
· pe terenurile cu alunecări, curbele se trasează cu întreruperi (inclusiv
cele principale).
Valorile curbelor de nivel se tipăresc în culoarea sepia şi se scriu
astfel :
291
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
T O P O G R A F I E
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
· pe un dm² de plan la scara 1 :5000 şi 1 :2000 se scriu 2-3 valori, iar
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

la scara 1 :1000 şi 1 :500 1-2 valori, dându-se prioritate curbelor de

nivel. În funcţie de configuraţia terenului, această densitate poate fi
redusă;
· baza cifrelor se orientează spre piciorul pantei, iar pe locul respectiv
curba se întrerupe, recomandându-se a se evita scrierea răsturnată;
· valoarea curbei trebuie să poată fi citită uşor din părţile de sud şi est
ale planului, pe cât este posibil.
Când echidistanţa curbelor de nivel normale are fracţiuni de metri
(exemplu: 0,5 m, 2,5 m) se recomandă ca toate valorile de pe curbele de
nivel să se scrie cu zecimale (de exemplu: 10,0 m, 10,5 m, 11,0 m).
Curbele de nivel ajutătoare au echidistanta egală cu jumătate din
echidistanţa curbelor de nivel normale şi se folosesc numai în locurile
pentru care echidistanţa curbelor de nivel normale este prea mare pentru a
reda corect relieful.
Curbele de nivel ajutătoare nu se trasează atunci când distanţa dintre
două curbe normale este mai mică de 3 mm sau când împart formal
intervalul dintre curbele de nivel normale în două părţi egale (cazul pantelor
uniforme).
Curbele de nivel ajutătoare de aceeaşi valoare, pe pante opuse, se
trasează obligatoriu.
Trasarea se face prin două metode:
a) metoda directă (filarea);
b) metoda indirectă, prin interpolare.
a) Filarea curbelor de nivel constă în observarea punctelor de aceeaşi
cotă în teren şi reprezentarea acestora pe plan (fig. 11.4.).

Fig. 11.4. Filarea curbelor de nivel

292
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
T O P O G R A F I E
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
b) Interpolarea numerică a curbelor de nivel constă în determinarea pe
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

plan sau hartă a poziţiei planimetrice a punctelor de cotă rotundă, conform

echidistanţei stabilite, din unirea cărora rezultă curbele de nivel.
Se consideră o porţiune de teren cu pantă uniformă, delimitată de
punctele A şi B de cote cunoscute şi diferite (ZA şi ZB), pe care trec curbele
de nivel cu cote rotunde ZP şi ZR (fig. 11.5.), aflate la distanţele orizontale
d1 şi d2 şi respectiv la diferenţele de nivel DZ1 şi DZ2 faţă de punctul A.
Ridicarea nivelitică s-a efectuat prin notarea caroiajului, punctele A şi B
sunt situate în colţurile unui carou, iar distanţa d este egală cu latura
caroului.

Fig. 11.5. Interpolarea numerică a curbelor de nivel

Pentru a interpola curbele de nivel care trec prin cele două puncte,
trebuie calculate distanţele orizontale AP' = d1 şi AR' = d2.
Se consideră triunghiurile AP'P, AR'R şi AB'B, care sunt asemenea,
putându-se scrie astfel rapoartele următoare:

AP' AR' AB'

= =
PP' RR' BB'
sau
d1 d d
= 2 =
Δz1 Δz 2 Δz AB
d
d1 = Δz AB x DZ1

d
d2 = Δz AB x DZ2

293
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
T O P O G R A F I E
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

unde:
- d = distanţa orizontală dintre punctele A şi B;
- DZ1, DZ2, DZAB = diferenţele de nivel dintre punctul A şi punctele
P, R, B.
DZ1 = ZP - ZA
DZ2 = ZR - ZA
DZAB = ZB – ZA

După determinarea distanţelor d1 şi d2, se transpun grafic pe plan, din

punctul A spre B, obţinându-se poziţiile punctelor de cotă rotundă P' şi R'.
În acelaşi mod se procedează şi pe celelalte laturi ale caroiajului, după
care se unesc punctele cu aceeaşi cotă, rezultând în final curbele de nivel. Pe
fiecare curbă de nivel se înscrie valoarea curbei, întrerupându-se linia pe
zona respectivă.

11.2.2. Reprezentarea formelor de relief prin curbe de nivel

Formele de relief se clasifică în două grupe:

a) forme de relief generale: şes, deal, munte;
b) forme de relief speciale: mamelon, căldare, bot de deal, vale, pinten, şa,
bazin hidrografic.
Pe planuri şi hărţi, acestea sunt redate prin curbe de nivel şi pot fi
identificate după alură, indicatorii de pantă şi valorile curbelor de nivel (fig.
11.6.)

294
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
T O P O G R A F I E
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

Fig. 11.6. Forme

de relief
1-platou,
2-râpă,
3- versant,
4- piciorul pantei,
5-gâtul şeii,
6-creastă,
7- vale,
8-originea văii,
9- depresiune,
10-şa,
11-schimbare de
pantă,
12- stâncă,
13- pisc,
14- linie de creastă,
15- talveg(firul văii),
16- ravenă,
17- pinten,
18- pinten,
19- căldare,
20- groapă,
21- pâlnie,
22- şes,
23-gura văii,
24- colină,
25- movilă,
26- alunecare de
teren,
27- mamelon

11.3. Metoda profilurilor

Profilul este o reprezentare grafică rezultată din intersecţia unui plan

vertical cu suprafaţa solului. Reprezentarea se realizează cu ajutorul
elementelor determinate în teren (distanţe, cote) sau după un plan cu curbe
de nivel şi se utilizează în următoarele situaţii: la proiectarea canalelor de
irigaţii şi desecări, a digurilor, la trasarea conductelor din sistemele de

295
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
T O P O G R A F I E
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
irigaţii, la proiectarea drumurilor, la reprezentarea în plan vertical a unui râu
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

sau a unei văi.

Există două categorii de profiluri:
a) longitudinale;
b) transversale.
Profilul longitudinal reprezintă relieful terenului după direcţia axei
lucrării sau după o direcţie longitudinală.
Profilul transversal reprezintă intersecţia unui plan vertical cu axa
longitudinală a unei văi, a unui canal, drum, şi se efectuează între două
puncte caracteristice situate de o parte şi de alta a axei longitudinale.

11.3.1. Întocmirea profilului longitudinal

Profilul longitudinal poate fi întocmit pe baza elementelor obţinute din

teren (distanţe orizontale şi cote) sau după planuri şi hărţi topografice, care
au relieful reprezentat prin curbe de nivel sau puncte cotate.
De regulă, lungimea lucrărilor este mare, de ordinul sutelor de metri sau
de câţiva kilometri, iar diferenţele de nivel dintre puncte de ordinul metrilor
sau chiar subunităţilor de metru. Este necesară alegerea a două scări, una
pentru lungimi, care este egală cu scara planului, şi una pentru înălţimi, de
10 - 100 de ori mai mare decât scara lungimilor (1 : 10; 1 : 20; 1 : 50; 1 :
100).
Acest lucru este necesar pentru a reda relieful cât mai evident.
Pe baza datelor obţinute din teren, se cere trasarea unui profil
longitudinal pe traseul 19 - 24. În acest caz, se folosesc punctele de cotă
cunoscută:

Z19 = 97,104 m;
Z20 = 98,433 m;
Z21 = 95,133 m;
Z22 = 96,538 m;
Z23 = 95,251 m;
Z24 = 94,121 m;

Distanţa dintre puncte este de 50 m. În figura 11.7. este prezentat modul

de întocmire a unui profil longitudinal.

296
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
T O P O G R A F I E
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

a
Scara 1:500 Echidistanţa = 1 m

b
Fig. 11.7. Profilul longitudinal
a — plan de situaţie; b — profil.

Pentru lungimi s-a adoptat scara 1 : 2000, iar pentru înălţimi scara 1 :
100.
Pe primul rând sunt raportate punctele 19, 20 ... 24, în funcţie de
distanţa dintre ele. Sub fiecare punct se înscriu valorile cotelor terenului,
precum şi distanţele parţiale şi cumulate, exprimate în metri.
Pe ordonată se înscriu valorile de cotă rotundă, începând cu cota 93,00
m şi finalizând cu cota 99,00, între acestea fiind cuprinse toate cotele
punctelor 19 ... 24.
În funcţie de aceste elemente se raportează punctele de pe teren,
rezultând profilul longitudinal al terenului respectiv.
Pe baza acestor date se poate calcula panta pe tronsoane, astfel:
Δz Δz19-20
I19-20 = = = 0,0265 = 2,65%;
D 0 D 0 19-20
297
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
T O P O G R A F I E
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

Δz 20-21 95,133 - 98,433

I20-21 = = = - 0,066 = - 6,6%;
D 0 20- 21 50

Dz 21-22 96,538 - 95,133

I21-22 = = = = 0,0281 = 2,81%;
D0 21-22 50
I22-23 = Δz 22-23 95,251 - 96,538 = - 0,0257 = - 2,57%;
=
D 0 22-23 50
Δz 23- 24 94,121 - 95,251
I23-24 = D 23 - 24 = 50 = - 0,0226 = - 2,26%
0

Profilul s-a întocmit pentru a trasa un canal cu panta impusă de 1,5%.

Pentru a determina cotele liniei ce materializează fundul canalului,
trebuie respectate următoarele:
- se stabileşte linia fundului canalului, în punctul amonte, la cota 98,00 m;
- cota punctului final 24 se determină cu relaţia:
Z24 = Z'19 - (D × I19-24) = 98,00 - (250 × 0,015) = 94,25 m;
- cotele punctelor intermediare Z'20, Z'21, Z'22, Z'23 se determină cu relaţiile
următoare:
Z'20 = Z'19 - (D19-20 × I19-20) = 98,00 - (50 × 0,015) = 97,25 m;
Z'21 = Z'20 - (D20-21 × I20-21) = 97,25 - (50 × 0,015) = 96,50 m;
Z'22 = Z'21 - (D21-22 × I21-22) = 96,50 - (50 × 0,015) = 95,75 m;
Z'23 = Z22 - (D22-23 × I22-23) = 95,75 - (50 × 0,015) = 95,00 m
Pe baza datelor rezultate se poate întocmi proiectul de execuţie, precum
şi trasarea canalului sau a altor lucrări de îmbunătăţiri funciare.

11.3.2. Întocmirea profilului transversal

Profilul transversal reprezintă relieful terenului pe o direcţie

perpendiculară faţă de axa longitudinală a lucrării(fig. 11.8.).

298
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
T O P O G R A F I E
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

PROFIL TRANSVERSAL
Scara: 1: 100

Fig. 11.8. Profil transversal al unui canal

Pentru reprezentarea unei văi, a unui râu, deal, baraj, în secţiune

transversală, se va alege un număr de puncte suficient de mare, pentru a se
obţine cât mai fidel forma versanţilor, taluzelor, punctele cele mai joase ale
talvegului sau punctele cele mai înalte situate pe coastele dealurilor.
De regulă, distanţele orizontale şi înălţimile se reduc la aceeaşi scară.
Pentru lucrările de îmbunătăţiri funciare se foloseşte scara 1 : 100.
Profilurile transversale se orientează în aşa fel încât să fie
perpendiculare pe axa longitudinală a canalului sau a firului văii. Profilurile
se prelungesc cu 3-5 m de o parte şi de alta a celor două maluri, în funcţie de
condiţiile de relief.
Ridicările nivelitice pentru secţiunile transversale ale unui pârâu sau
canal sau la intersecţia a două canale sau a două râuri trebuie să cuprindă şi
cote privind fundul văii, atât pentru reţeaua afluentă, cât şi pentru cea
confluentă.
Pentru fiecare ridicare nivelitică transversală se întocmesc schiţe, unde
vor fi menţionate punctele, cu poziţia şi numărul corespunzător.
Execuţia profilelor transversale se va efectua în următoarele puncte:
a) la capătul canalului (amonte);
b) la sfârşitul canalului (aval);
c) în amontele şi avalul lucrărilor de artă, la distanţe de 5-20 m;
d) în punctele de confluenţă cu alte canale,
e) în punctele de schimbare a direcţiei şi a secţiunii transversale a
canalelor.
Pentru lucrările de irigaţii, în punctele de priză se execută 1 - 3 profiluri
pe mal, la o distanţă de 50 m unul faţă de altul, efectuându-se cotări prin

299
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
T O P O G R A F I E
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
radieri la toate denivelările terenului, precum şi la luciul apei şi fundul
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

canalului.

11.4. Metoda haşurilor

Metoda haşurilor se bazează pe principiul iluminării verticale a

reliefului( fig.11.9.) Cu cât panta terenului este mai mare, cu atât este mai
puţină lumina pe care o primeşte, şi invers.

Fig. 11.9. Reprezentarea reliefului prin metoda haşurilor

Haşurile sunt linii normale la direcţia curbelor de nivel, fiind trasate

între două curbe de nivel consecutive. Distanţa dintre haşuri este egală cu
1/4 din lungimea lor, aceasta însemnând că, în condiţiile unei pante mari a
terenului, haşurile sunt mai apropiate, iar terenul apare mai întunecat.
În condiţiile unui teren cu panta sub 5°, haşurile nu se mai trasează,
pentru a nu se confunda cu unele linii planimetrice.
În cazul terenurilor cu panta peste 45°, haşurile devin prea scurte (sub 2
mm) şi prea dese, determinând o întunecarea planului. La aceste situaţii se
foloseşte semnul convenţional de râpă sau se trasează haşuri îngroşate şi la
0,5 mm distanţă între ele.

11.5. Metoda planurilor în relief

Planurile în relief dau reprezentarea în relief a accidentaţiei terenului,

constituind o redare a suprafeţei Pământului în trei dimensiuni (lungime,
lăţime şi înălţime).
Se execută după un plan (hartă) pe care relieful este reprezentat prin
curbe de nivel. Se utilizează un carton, furnir sau placaj a cărui grosime este
300
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
T O P O G R A F I E
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
egală cu echidistanţa curbelor de nivel redusă la scara de redactare a
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

planului de relief (fig. 11.10.).

Fig. 11.10. Metoda planurilor în relief

Se copiază conturul fiecărei curbe de nivel în parte, pe porţiuni separate

de carton, decupându-se apoi după conturul trasat. Pe fiecare carton decupat
se trasează şi curba de nivel următoare.
Cartoanele decupate se lipesc unul peste altul în ordinea crescătoare a
valorilor. Spaţiile libere dintre trepte se umplu cu un material adeziv
(plastilină, chit), iar după uscare se colorează cu vopsele în ulei, se trasează
cu tuşuri speciale elemente de planimetrie, conform atlasului de semne
convenţionale, şi se scriu principalele denumiri. La sfârşit, macheta se
vopseşte cu un lac incolor şi se fixează pe un postament, pe care se scrie
titlul, scara înălţimilor, legenda etc.

301
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
T O P O G R A F I E
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

11.6. Metoda tentelor hipsometrice

Reprezentarea reliefului necesită întocmirea planului cu curbe de nivel,

între care se aplică culori convenţionale, cu tonuri diferite pentru aceeaşi
culoare, închisă dacă cotele terenului sunt mai mari şi mai deschisă dacă
cotele sunt mai mici(fig.11.11.) Apele se colorează cu albastru, câmpia cu
verde, iar munţii cu sepia (maro).
În cadrul fiecărei culori se stabilesc nuanţe deschise pentru altitudini şi
adâncimi mici şi mai închise pentru altitudini şi adâncimi mai mari.

Fig. 11.11. Metoda hipsometrică

11.7. Panta terenului

Panta reprezintă, din punct de vedere matematic, tangenta

trigonometrică a unghiului format de o dreaptă oarecare din teren cu
orizontala sau cu planul orizontal, adică raportul dintre diferenţa de nivel
DZ şi distanţa orizontală d dintre două puncte şi se notează cu p sau I.
Relaţia de calcul este următoarea:
Dz
p = I = tga =
d
Exprimarea pantei se face în următoarele moduri:
a) în grade, prin valoarea unghiului de pantă a
(p = 10° 15'; p = 8g 35c 51cc);

302
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
T O P O G R A F I E
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
b) la unitate (p = 0,05, aceasta înseamnă că la distanţa orizontală de 1 m
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

corespund 0,05 m pe verticală);

c) la suta de unităţi (la suta de metri) sau procente (1,2% reprezintă
faptul că la distanţa de 100 m linia terenului urcă sau coboară cu 1,2 m);
d) la mia de unităţi ( p = 5‰, adică la o distanţă orizontală de 1000 m
linia terenului urcă sau coboară cu 5 m);
2
e) ca fracţie ordinară: p = (la distanţa orizontală de 30 m terenul
30
urcă sau coboară cu 2 m).

11.7.1. Calculul pantei

Panta poate avea un sens crescător (rampă) sau descrescător (pantă),

însă în lucrările de îmbunătăţiri funciare se foloseşte termenul de pantă (fig.
11.12.).

Fig. 11.12. Reprezentarea pantei unei linii

Din relaţia de determinare a pantei se poate determina al treilea termen

necunoscut astfel:
2
p=I=
30
DZAB = I × dAB
Dz AB
dAB =
I
Diferenţa de nivel DZAB şi distanţa orizontală d pot fi determinate în
teren prin măsurători sau pe planul întocmit la o anumită scară.

303
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
T O P O G R A F I E
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
Dacă sunt cunoscute distanţa orizontală şi diferenţa de nivel dintre cele
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

două puncte A şi B, poate fi determinată distanţa înclinată DîAB , care este

distanţa înclinată reală din teren dintre cele două puncte.
Exemplu:
Pe baza măsurătorilor din teren au rezultat următoarele elemente:
- cotele punctelor A şi B: ZA = 225,35 m; ZB = 240,25 m;
- distanţa orizontală dAB = 300 m.
Calculul pantei se face astfel:
z - z A 240,25 - 225,35 14,9
I AB = B = = = 0,0496 = 4,96%
d AB 300 300
Dacă erau cunoscute panta IAB şi distanţa dAB, diferenţa de nivel DZAB
se determină cu relaţia:
DZAB = IAB × dAB
DZAB = 0,04966 × 300 = 14,88 » 14,9 m.
Distanţa orizontală dAB se calculează astfel:
Dz 14,9
d AB = AB = = 300
I AB 0,0496
Pentru a calcula distanţa înclinată dintre A şi B se foloseşte relaţia:
Dî AB = d AB 2
+ Dz 2AB = 300 2 + 14,9 2 = 90.222,01 = 300,369
Din punct de vedere geomorfologic, panta corespunde suprafeţelor
topografice înclinate faţă de planul orizontal şi formează versanţii formelor
de relief. Pe aceste suprafeţe, în lucrările de organizare a teritoriului, de
combaterea eroziunii solului, de terasare, panta se calculează ca medie a
liniilor alese pe direcţia transversală.
Relaţia de calcul a pantei medii pentru un versant cu suprafaţa neuniformă
este următoarea:
0,1 ´ E ´ Lc
p med (%) =
S
unde:
· E = echidistanţa naturală între curbele de nivel, în m;
· Lc = lungimea curbelor de nivel, în km;
· S = suprafaţa versantului, în km2.
Exemplu:
E = 5 m; Lc = 7 km; S = 0,35 km2;

304
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
T O P O G R A F I E
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
0,1 ´ 5 ´ 7 3,5
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

p med = = = 10%
0,35 0,35

11.7.2. Transformarea gradelor în procente şi invers

În unele cazuri este necesară transformarea pantei din grade în procente

sau invers.
Exemplu:
a) Se dă o pantă de 5%; se cere echivalentul acesteia în grade.
5
p = tga = 5% = = 0,05
100
Cu ajutorul tabelelor cu valori naturale sau cu ajutorul calculatorului
electronic se determină unghiul corespunzător:
a = 3g 18c 05cc.
b) Se dă o pantă de 7g; se cere echivalentul acesteia în procente.
p% = tg 7g × 100 = 0,1104 × 100 = 11,4%
Linia de pantă are diferite forme: pantă dreaptă, pantă concavă, pantă
convexă sau în trepte.
Perpendiculara comună la două curbe de nivel se numeşte linia de cea
mai mare pantă.
Linia de cea mai mare pantă corespunde unghiului de cea mai mare
pantă, deci, la aceeaşi diferenţă de nivel într-un punct îi corespunde cea mai
mică distanţă pe plan (d) sau în teren (Do).
Problema liniei de cea mai mare pantă se analizează pe terenurile
abrupte, deoarece prezintă importanţă pentru lucrările de combatere a
eroziunii solului şi pentru tehnologiile de cultură pe diferite forme de relief.

11.8. Nivelarea şi modelarea terenurilor

Nivelarea constă în realizarea unei suprafeţe plane sau înclinate pe una

sau două direcţii rezultate din excavarea straturilor de sol din zonele ridicate
şi depozitarea acestora în zonele depresionare.
În funcţie de momentul de execuţie, nivelarea se clasifică în două
categorii: capitală sau iniţială şi de exploatare sau curentă.
Nivelarea capitală constă în nivelarea parcelelor de irigat în planuri
orizontale sau înclinate şi se execută concomitent cu amenajarea sistemului.

305
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
T O P O G R A F I E
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
Nivelarea de exploatare se execută anual sau la doi ani, pentru
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

înlăturarea denivelărilor ce rezultă ca urmare a exploatării agricole a

terenurilor.

11.8.1. Nivelarea în plan orizontal

Este aplicată în special în parcelele de orezării. La amenajările pentru

orezării se disting două etape: etapa de proiectare şi etapa de execuţie.
Pentru etapa de proiectare se trasează pe teren un caroiaj cu latura de
25-50 m, în funcţie de gradul de frământare a reliefului. Se utilizează
nivelmentul geometric de ordinul V, având toleranţa T = 0,030 L , unde L
reprezintă lungimea totală a drumuirii, în km.
Pe planul topografic redactat pe hârtie milimetrică se suprapune hârtie
de calc de lucru, iar după ce proiectantul înscrie pe aceasta cotele
caroiajului, reţeaua de repere şi detaliile planimetrice, trasează reţeaua de
canale principale şi apoi reţeaua de canale secundare şi parcelele de nivelat.
Trasarea reţelei secundare de alimentare şi evacuare se efectuează astfel
încât să rezulte parcele de formă dreptunghiulară. Amplasarea parcelelor se
face cu lungimea paralelă cu direcţia curbelor de nivel, pentru ca nivelarea
acestora să se realizeze cu volume reduse de terasament şi cu adâncimi mici
de săpătură. O dată cu amplasarea parcelelor se trasează reţeaua de canale
terţiare, pentru a se asigura alimentarea şi evacuarea fiecărei parcele în mod
independent.
Pentru circulaţia vehiculelor se trasează drumuri de exploatare, care se
vor amplasa lângă colectoarele secundare de evacuare.
După efectuarea dimensionării canalelor, digurilor de repartiţie şi a
drumurilor de exploatare, se determină volumele de terasamente respective.
După aceste operaţii, se determină cotele medii şi terasamentele
parcelelor. Cota medie se poate determina prin următoarele metode:
a) metoda cotei medii ponderate;
b) metoda cotei medii aritmetice;
c) metoda cotei medii ponderate la parcelele neregulate.
Metoda cotei medii ponderate se utilizează şi în situaţia în care cotele
punctelor caroiajului din parcelă s-au determinat la colţurile carourilor.
Dacă cotele punctelor caroiajului din parcelă au fost determinate la
centrul fiecărui carou, cea mai simplă metodă este cota medie aritmetică.
În cazul în care parcelele ce urmează a fi nivelate sunt neregulate ca
formă, se foloseşte metoda cotei medii ponderate.
306
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
T O P O G R A F I E
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

11.8.2. Metoda cotei medii ponderate

Cota medie ponderată se determină prin calcularea cotei medii a

fiecărui pătrat, în cazul în care cotele s-au calculat la colţurile carourilor, iar
apoi cota medie a parcelei respective, cu ajutorul cotelor medii parţiale. În
figura 11.13. se prezintă suprafaţa care se va nivela, folosind metoda cotei
medii ponderate.

Fig. 11.13. Suprafaţa de teren

Pentru aflarea cotei medii ponderate, cotele punctelor de la colţurile

parcelei se iau în calcul o dată, adică punctele au ponderea 1, cotele
punctelor de pe margine intră în calcul de două ori, au ponderea 2, iar cotele
punctelor interioare intră în calcul de patru ori, având ponderea 4 (tabelul
11.2.)

307
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
T O P O G R A F I E
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

Tabelul 11.2.
Calculul nivelării în plan orizontal

Nr. Cota Pon- Produsul Diferenţa (h) Aria Cubajul (m3)

punct punctului derea (Z x p) h = ZP-Z aferentă V=hxaxp
(Z) (P) A= a x p
+ - Vu+ V S-
1. 96,925 1 96,125 0,549 625 343,125
2. 96,385 2 192,77 0,009 1250 11,25
3. 97,130 2 194,26 0,754 1250 942,5
4. 94,471 2 188,942 1,905 1250 2381,25
5. 96,954 2 193,908 0,578 1250 722,5
6. 97,151 1 97,151 0,775 625 484,375
7. 95,415 2 190,83 0,961 1250 1201,25
8. 97,010 4 388,04 0,634 2500 1581,00
9. 95,933 4 383,732 0,443 2500 1107,50
10. 97,852 4 391,408 1,476 2500 3690,00
11. 96,831 4 387,324 0,455 2500 1137,50
12. 95,914 2 191,828 0,462 1250 577,50
13. 95,975 2 191,95 0,401 1250 501,25
14. 95,933 4 383,732 0,443 2500 1107,50
15. 96,910 4 387,64 0,534 2500 1335,00
16. 96,681 4 386,724 0,305 2500 762,50
17. 95,948 4 383,792 0,428 2500 1070,00
18. 94,840 2 189,68 1,536 1250 1920,00
19. 97,105 1 97,105 0,729 625 455,625
20. 98,433 2 196,866 2,057 1250 2571,25
21. 95,133 2 190,266 1,243 1250 1553,75
22. 96,538 2 193,076 0,162 1250 202,50
23. 95,251 2 190,502 1,125 1250 1406,25
24. 94,121 1 94,121 2,255 625 1409,375
Σ 60 5782,572

308
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
T O P O G R A F I E
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
Relaţia generală de calcul este următoarea:
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

Z mp =
å z colţ + 2å z margine + 4å z interior
N
unde:
• Zmp = cota medie ponderată;
• SZcolţ = suma cotelor din colţurile parcelei;
• SZmargine = suma cotelor de pe marginile parcelei;
• SZinterior = suma cotelor din interiorul parcelei;
• N = numărul carourilor.

Z mp =
å z × p = 5782,572 =96,376 m
nr.p 60
Aria aferentă unui punct al caroiajului cu ponderea 1 se calculează cu
relaţia:
A = S = 37.500 = 625 m2
åp 60
După calcularea cotei medii ponderate, numită şi cota roşie a
proiectului, aceasta se trasează pe planul cotat şi astfel rezultă suprafaţa de
teren care trebuie săpată, notată cu semnul (-), şi suprafaţa de umplut, notată
cu semnul (+).
După determinarea cotei medii ponderate, aceasta se trasează pe planul
cotat şi se stabileşte suprafaţa de teren care se va săpa, notându-se cu semnul
(-), şi suprafaţa de umplut, notată cu semnul (+) (fig. 11.14.).

Fig. 11.14. Trasarea cotei medii ponderate

309
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
T O P O G R A F I E
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
Pentru execuţia nivelării se pichetează fiecare parcelă în caroiaj cu
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

latura de 50 m, pornind de la marginile parcelei.

Se marchează în primul rând punctele de la marginea parcelei, iar cele
din interior se determină prin intersecţii de aliniamente, cu ajutorul
jaloanelor. După determinarea punctelor se staţionează cu nivela în parcelă,
în aşa fel încât să poată fi vizată stadia care transmite cota din parcela
respectivă pe reperul din parcela vecină.
Pentru efectuarea nivelării se deosebesc două metode:
a) metoda cu baterea picheţilor la cota medie definitivă;
b) metoda fâşiei de nivelare.
Metoda cu baterea picheţilor la cota medie definitivă este aplicată în
cazul în care mecanicii terasieri nu au experienţă la operaţiile de nivelare în
plan orizontal.
În carnetul de teren se desenează suprafaţa respectivă având toate
punctele numerotate.
Sub schiţă se întocmeşte un tabel cu 6 coloane, în cazul de faţă, în care
se înregistrează numerele şi citirile pe stadie la punctele caroiajului, în
funcţie de poziţia acestuia, la colţul, marginea sau în interiorul parcelei. Cu
nivela se staţionează într-un loc, pentru a putea nivela una sau mai multe
parcele. După efectuarea măsurătorilor, se fac calculele privind cota medie
ponderată, iar apoi se aşează stadia pe fiecare ţăruş, care se va ridica sau
coborî până în momentul când se obţine citirea corespunzătoare cotei medii
ponderate. La înălţimea corespunzătoare acestei cote se bate ţăruşul sau,
dacă este necesară săpătură, se face o groapă până la adâncimea
corespunzătoare cotei medii ponderate.
Nivelarea se face la toate punctele până la nivelul picheţilor.
Metoda fâşiei de nivelare constă în trasarea curbelor de nivel care
separă zonele de săpătură şi de umplutură. Zona de săpătură se notează cu
minus, iar cea de umplutură cu plus.
Fişa de nivelare se dă mecanicului terasier, pentru efectuarea nivelării.
După efectuarea unei nivelări aproximative, se execută din nou nivelmentul
în parcelă şi se întocmeşte o altă fişă pentru corectări.

11.8.3. Trasarea pe teren a curbelor de nivel

Trasarea curbelor de nivel cuprinde totalitatea operaţiilor efectuate

pentru redarea pe teren a unei curbe de nivel de cotă dată.

310
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
T O P O G R A F I E
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

Trasarea curbelor de nivel este utilizată la amplasarea teraselor, a

valurilor de pământ, a canalelor de coastă, la fixarea luciului apei din spatele
barajelor.
Operaţia se execută astfel: se consideră un reper de cotă cunoscută fixat
în partea superioară a versantului, faţă de care la o anumită distanţă se
efectuează citirea C1, care se va adăuga la cota punctului A, rezultând cota
planului de vizare Zpv.
Zpv = ZA = C1.
În funcţie de această cotă, se calculează citirea C2, care trebuie să se
găsească pe stadiile fixate mai jos decât reperul, pentru a trasa o curbă de
nivel de cotă rotundă, stabilind ca valoarea echidistanţei dintre curbe să fie
1 m.
Exemplu:
Se cere materializarea curbei de nivel de 222 m.
La o anumită distanţă faţă de reperul A de cotă cunoscută ZA = 222,85
m se fixează nivela şi se face citirea pe stadia aşezată deasupra punctului A,
C1 = 0,935 m.
Cota planului de vizare se determină astfel:
Zpv = 222,85 + 0,935 = 223,785 m.
Pentru a trasa curba de cotă 222 m, pe stadie trebuie să se citească
valoarea :
C1 = 223,785 - 222,000 = 1,785 m = 1785 mm.
Pentru curba de 221,00 m, valoarea citită pe stadie va fi:
C2 = 223,785 - 221,000 = 2,785 m = 2785 mm.

Ajutoarele se deplasează cu stadiile mai jos de reperul A, iar prin urcare

şi coborâre pe versant, în funcţie de indicaţiile operatorului, vor stabili
punctele când pe stadii se vor citi valorile 1785 şi 2785 mm. În punctele
respective se fixează ţăruşi, în jurul cărora se fac muşuroaie, iar pe ţăruşi se
scrie cota curbei de nivel (fig. 11.15.).

311
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
T O P O G R A F I E
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

Fig. 11.15. Trasarea pe teren a curbelor de nivel

11.8.4. Trasarea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare

Lucrările de îmbunătăţiri funciare se trasează pe planurile topografice şi

sunt reprezentate prin linii continui, drepte sau frânte, fiind redate detaliat
prin profiluri longitudinale şi transversale.
În profilul canalelor se reprezintă linia terenului, linia fund-canal, linia
coronament şi linia luciului apei. În profilurile transversale apare forma
trapezoidală, dimensiunile laturilor şi mărimea taluzurilor.
În cazul drumurilor este indicată lungimea, lăţimea şi panta, care nu
trebuie să fie mai mare de 10%.
La sistemele de irigaţii se stabilesc formele înalte ale terenului, pentru
execuţia canalelor de irigaţii, şi cele joase, pentru canalele de desecare.
Pentru executarea acestor lucrări trebuie cunoscute următoarele:
a) scara planului;
b) reţeaua de caroiaj;
c) punctele de sprijin, cu coordonate rectangulare şi cote cunoscute;
d) lungimea traseului;
e) valoarea unghiurilor şi a orientărilor orizontale şi valoarea
unghiurilor verticale.
Pe baza datelor înregistrate de pe plan (analitic sau grafic) se determină
următoarele elemente:
a) lungimea traseului lucrării;
b) unghiurile dintre aliniamente;
c) cotele punctelor aval şi amonte ale canalului, drumului sau digului;

312
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
T O P O G R A F I E
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
d) panta şi adâncimea de săpare sau înălţimea de umplere, extrase din
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

profilul longitudinal;
e) elementele geometrice ale secţiunii, extrase din profilurile
transversale.
Trasarea lucrărilor are două aspecte:
a) trasarea planimetrică;
b) trasarea nivelitică.
Exemplu:
Se cere trasarea în teren a unui canal pe următorul traseu: 1-C-D-7,
fiind legat de două puncte de coordonate şi cote cunoscute A şi B.
Din punct de vedere planimetric, se efectuează următoarele operaţii:
- se fixează pe teren punctele 1, C, D, pe baza coordonatelor rectangulare
(X, Y) sau a coordonatelor polare (do şi q), utilizând coordonatele punctelor
A şi B;
- cu ajutorul coordonatelor punctelor A şi 1, 1 şi C, C şi D, D şi 7, se
determină distanţele orizontale şi cele reale, precum şi orientările direcţiilor
respective;
- cu un tahimetru aşezat în punctul A se determină poziţia punctului 1, în
modul următor:
• se introduce la cercul orizontal valoarea zero în coincidenţă cu
direcţia nord, cu ajutorul busolei sau a declinatorului, şi se înregistrează
în aparat orientarea qA1, marcând un aliniament;
• se măsoară distanţa A-1, fixând pe teren punctul 1;
• faţă de aliniamentul 1-A, cu aparatul fixat în punctul 1, se trasează
aliniamentul 1-C, cu ajutorul unghiului a1;
• se determină distanţa 1-C, prin măsurare directă sau indirectă, şi se
marchează punctul C;
• se staţionează cu aparatul în punctul C şi, în funcţie de orientarea
qCD sau a unghiului a2, se determină aliniamentul C-D, materializând
punctul D, după măsurarea distanţei C-D;
• se fixează aparatul în punctul B şi se determină orientarea qB8, se
determină aliniamentul B-8 şi se măsoară distanţa B-8, rezultând astfel
punctul 8;
• din punctul 8 se determină orientarea q8D sau unghiul a4,
aliniamentul rezultat să cuprindă punctul D, iar distanţa D-8 trebuie să
fie egală cu distanţa 8-D (fig. 11.16.).

313
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
T O P O G R A F I E
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

Fig. 11.16. Trasarea pe teren a unui canal

După trasarea axei geometrice, se îndesesc punctele pe fiecare

aliniament la distanţa de 25-50 m, pentru a stabili cotele terenului, fundul
canalului, în funcţie de pantă. În condiţiile în care panta lucrării este I,
rezultă cotele punctelor cu ajutorul următoarelor relaţii:
Z1 = ZA1 - DZA-1;
Z2 = Z1 - DZ1-2;
Z3 = Z2 - DZ2-3;
Z4 = Z3 - DZ3-4;
Z5 = Z4 - DZ4-5;
Z6 = Z5 - DZ5-6;
Z7 = Z6 - DZ6-7;
Z8 = Z7 - DZA7-8.
Diferenţele de nivel (DZ) dintre puncte se determină astfel:
DZA-1 = DoA-1 ×I;
DZ1-2 = Do1-2 ×I;
DZ2-3 = Do2-3 ×I;
DZ3-4 = Do3-4 ×I;
DZ4-5 = Do4-5 ×I;
DZ5-6 = Do5-6 ×I;
DZ6-7 = Do6-7 ×I;
DZ7-8 = Do7-8 ×I.

314
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
T O P O G R A F I E
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

11.8.4.1. Trasarea liniei fund-canal cu tahimetrul

Se consideră traseul 1-N, pe care se va trasa linia fund-canal. Se fixează

tahimetrul în punctul 1, iar după operaţiile de centrare şi calare se determină
înălţimea aparatului (IA). La cercul vertical (eclimetru) se introduce
valoarea pantei I, care este cunoscută din profilul longitudinal, exprimată în
grade, minute şi secunde. Dacă panta are valoarea I = 5% = 0,005, rezultă că
arctg 0,005 = 0g 31c 83cc.
Se blochează luneta la valoarea acestui unghi, făcându-se citirile C2,
C3, C4, C5, Cn, pe stadiile fixate în punctele respective (2, 3, 4, 5, N), a
căror mărime trebuie să fie egală cu înălţimea aparatului (I A).
Dacă mărimea citirilor este diferită de înălţimea aparatului, stadia va
trebui să fie ridicată pe un ţăruş, care va reprezenta cota fundului canalului,
ori va trebui introdusă într-o groapă, care, de asemenea, va reprezenta cota
fundului canalului (fig. 11.17.).

Fig. 11.17. Trasarea liniei fund-canal cu ajutorul tahimetrului

Z = 100g + 0g 31c 83cc = = 100g 31c 83cc.

315
 F T ra n sf o F T ra n sf o
PD rm PD rm
Y Y
Y

Y
er

er
ABB

ABB
y

y
bu

bu
2.0

2.0
T O P O G R A F I E
to

to
re

re
he

he
k

k
lic

lic
C

C
w om w om
w

w
w. w.
A B B Y Y.c A B B Y Y.c

11.8.4.2. Determinarea profilului transversal al unei văi sau al unui curs

de apă

Profilul transversal se realizează în general prin nivelment geometric de

mijloc, iar în unele cazuri combinat cu radieri.
Se consideră profilul unei văi, prezentat în figura 11.18.
Se porneşte de la punctul 1 de cotă cunoscută, determinându-se cotele
celorlalte puncte prin stabilirea diferenţelor de nivel dintre puncte cu
ajutorul citirilor efectuate pe stadiile aşezate succesiv în punctele respective.
Calcularea cotelor punctelor se efectuează cu relaţiile următoare:

Z1 = cunoscut;
Z2 = Z1 + (C1 - C2);
Z3 = Z2 + (C3 - C4);
Z4 = Z3 + (C5 - C6);
Z5 = Z4 + (C7 - C8);
Z6 = Z5 + (C9 - C10);
Z7 = Z6 + (C11 - C12).

Fig. 11.18. Trasarea profilului transversal al unei văi

316