07 Origen (II)

ORIGEN
SCRIERI ALESE
(; " C
.PARINTI SCRIITORI IHSERICE$TI
APARE
DIN $1 sun INDRUMAREA
PREA pARINTB
U S
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE
Oigitally signed by Apologeticum
cn=Apologeticum, c=RO, o=Apologeticum, ou=Biblioteca teologica
digitala, email=apologeticum2003@yahoo.com
Reason: attest to the accuracy and integrity of this document
Location: Romania
Oate: 2005.08.1 15: 1 0:20 +03'00'
COMISIA DE EDITARE:
Ar'him. BARTOLOMEU V. Pr.
TEODOR BODOGAE, Pr. Prof. BRANI$TE, NICO-
LAri CHITESCU, Pr. Prof. G. COMAN, Prof.
Pr Prof. DUMITRU FECIORU, f\rof. IORGU
Prof. GRIGORIE MARCU, Pr. RAMU-
H.EANU, f\r. DUMITRU ST ADR1AN
POI'!2.SCU (seareLar).
ARINT1 $1 SCRIITORI B1SER1CE$T1
7

ORIGEN
( SCRIERI ALESE )
PARTEA DOUA ....

EXEGEZE LA NOUL TESTAMENT.
DESPRE RUGACIUNE. FILOCALIA
CARTE TIPARITA.cU BINECUVINTAREA
PREA FERJCITULUI PARINTE
IUSTIN
PATRIARHUL BISERICIJ ORTODOXE ROMANE
TRADUCERE PR. PROF. BODOGAE,
PR. PROF. NICOLAE NEAGA ZORICA LATCU
STUDIU lNTROOUCTlV
PR. PROF. TEODOR BODOGAE
EOITURA INSTITUTULUI BIBLIC MISIUNE
AL BISERICII ORTODOXE ROMANE
- 1982
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
LOC DE PREFATA
acest al doilea volum de opere ale lui Origen, prezentam, tra-
ducere, parte din lucrarile lui cu profiI neotestamentar anume: Co-
mentarii la Evangheliile dupa Matei dupa Ioan precum citeva din
Omiliile}) Ia EvangheIia dupa Luca, dupa care anexam intregime
tratatul Despre rugaciune FiIocalia, care cuprinde, dupa
cum se selectiuni din scrierile marelui invatat alexandrin Hicute de
Sfintii Vasile ceI Mare Grigorie Teologul. Repet'ind afirmatie facuta
de Origen (Filoc. 6, acest volum), ,care declara ca, a
chinat atitia zeci de adevarului, eI nu poate afir-
ma ca a patruns totuI ca ar toate, Ia feI am putea spune !7i
ca sintem departe de a fi putut prezenta tot ce-i esentiaI din opera
imensa a acestui mare comentator evIavios atit de febril stu-
diat adincit de cercetatorii cei mai ai ultimilor cincizeci de
Nadajduim ca, cum spunea eI Selectiuni Ps. 150),
cititorii vor ,pu1;e,adia par,cu.rgi:nd a,ce,ste fragm1ellJte, ca face el
parte orga sufleltelor alctive car,e intoneiaza armo-
ni,c J,au.de I,a 'aIdrers,a Ce'lui Atotputerni'c.
N-am mai socotit necesar sa reda.m aici, intr-o deosebita,
Iista bibliografica a de texte, a comentariilor spe-
ciale dedicate operei imense a lui Origen. Afara de lista selectiva
de la 'inceputul volumului int'ii, cititorul va putea af1a, credem, stu-
diile introductive notele de la fiecareia din cele cinci
scrieri cuprinse acest volum, datele mpi importante. Nu mai e ne-
voie, desigur, sa spunem ca au trecut 1740 de de cind Origen a scris
aceste opere ca miezul multiplelor probleme atinse de eI toate aceste
SCHII'.HI ,P.SH
cinci scrieri s-ar putea traduce prin sufletului dupa
cit mai deplina a adevarului cre$tin. Or, pentru aceasta, se cere
partea c1titoru:lUi de azi sa se apropie de adevar cu rabdia,r,eIa, cu ev1a-
via credinta cu care au fost e1e scrise. Nu este mai putin adevarat
ca nici redarea romilne$te a stilului nuantat a1 observatiilor Or1-
gen nu-i prea u$oara. Pe de alta parte, nu toate pasaje1e au inte1esul
a$teptat. Dar chi,ar$i ,a$a, fragmentare,comentarii1e lui Origen sintca1de,
sint profunde umane.
Pr. TEODOR BODOGAE
COMENTAR11
$10M1L11
LA ANGHELII
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
DIN COMENTARUL
LA EVANGHELIA DUPA.
STUDIU INTRODUCTIV
Dupa cum am prins din tradifia privitoare ceIe patru Evanghelii,
care slnt $i singureIe recunoscute Biserica Iui Dumnezeu clt6.
se aila sub cer, mai fost scrisa cea dupa cel care fusese
vame$, dupa aceea devenit apostol Iisus Hristos, $i
pe care redactat-o pentru credincio$ii proveniti din iudaism, com-
punlnd-o Iimba ebraica.
se Origen lntr-un fragment 1 din Comentarul Evan-
gheIia dupa fragment care Eusebiu de Ceza-
reea $i pe care-l reproducem ceIe ce urmeaza 2.
Este mare pierdere faptul ca, de multe alte lucrari
Origen, mare parte din Comentarul de la Matei nu s-a pastrat. Totu$i,
avem de 8 carti sau tomuri" grece$te, $i mai ex-
[insa, pastrata veche traducere Iatineasca $i, sf1r$it, serie de
fragmente grece$ti de cele din Filoc'alia - Catene.
luam rlnd.
F r m ,a i n c a r e s - ,a u a s t .a t. 1) Eusebiu de Cezareea
cizeaza, Istoria sa 3, ca Origen compus un Comentar
25 de tomuri. Fericitu1 Ieronim declara $i acest sens: Marturi-
sesc ca din Origen am citit, cu mul(i un comen-
25 de volume 4. de 26 sau chiar 36,care
variante manuscrise prefetei lui Ieronim traducerea omi-
Origen dupa Luca 5, trebuie sa gre$eala
Unor copi$ti, dupa cum observat lnsu$i Rufin 6 Apologia contra lui
Ieronim, numarul 25.
1. Migne, P.G., 13, 824.
2. sub
3. Eusebiu, Istorja bjsericeascd, 36, 2, ed, Schwartz, k!eine Ausgabe,
Auflage, Leipzig, 1932, 252.
4. Fericitu! Ieronim: Pro!ogus in Commentarjum ln MatlJueum, Migne, P.L. 26, 20.
5. Origenes, zu Lukas fn der Oberseizung des Hieronymus, hrg.
Rauer, corpul berlinez, 1930, 1.
6. Rufin, contra !uf Ieronim, 25-26.
10 ORIGEN, SCRIERI ALESE
avem grece,5te cal"fjle X-XVII care cuprind 7 tdlmacirea
textelor de capitolele 13, 36 plna 22, 33 anumc tomuJ 13,
36 - 14, 1"1; tOlTluJ 14, 15 - 15, 36; : 16, 1 - 17, 9; 17,
10 - 18, 18; XIV: 18, 19-29, 11 ; XV : 19, 12 - 20, 16; :20,
17 - 21, 23; XVII: 21, 23 - 22, 33.
2) Traducerca latineasca 8, supranumitd Commentariorum in
thaeum series, fost fdcutd, clt se de un ucenic Cassio-
dor, cu numele Bellator 9. Textul cupl"inde 145 de l"eferi-
tOQIe pasajele din Evanghelia dupd capitolele 16, 13-27, 63,
C'U alte cuvinte explicd jumdtate din lungin1ea primei Evan-
ghelii. V acestei traduceri fost apreciatd ch1p
deosebit de d1n apusu1 Europei 10.
jJentru partea unde coincid cele doud (gIeCeaSCa $1 lat1-
ncasca), adica de cartea se observd destul6. 1ndependentd
de aceea unii scriitor1 ca Harnack 11 $1 Za11n 12 au
cd lncd de origine fj ex1stat doud editJi redactate de OIi-
gen, vIeme ce al!ii, ca Klostermann 13, cred CQ existat s1ngurd
edit}e, dar cd cursu1 timpu1ui s-a sc1ndat doud variante
difeIite 14.
3) Fragmentele JJastrate, din care unele au mai fost 1mbogdfjte
LlJtimele decenii 15, oieJd unele 1mbundtdtiri 1nterpretarea textuJui.
D a t a r e d a c t a r i i este pusd de ce1 mai multj dintre cercetdtori
jntre ultime1e 1ucrdri Or1gen. pentru alte lucrdr1 se pleacd
aici de 10 Istoria Eusebiu, 16 CQ Origen scris Co-
mentarul la Matei vremea lu1 ArabuJ (244-249), c1nd
trecuse de 60 cle ani. $tiind ca lui Origen Ti loc
185, cd avca ca clatd compunerii lucrdrii an1i
de alta parte, se 17 cd tot perioada aceasta Origen
lucra $1 la eplstolei catre Romani Cei 12
7. Migne, P.G. 13, 835-1600; berlineza, 40, editata de Klostermann
Leipzig, 1935.
R. :Migne, P.G. 13, 993-1800; editia berlineza, 38, Leipzig, 1933.
9. Bardenhe\ver, Geschic11te cler aItkirch]jcher Il BaJld, Freiburg i. Br.,
1914, 131 ; 146.
10. Henri de Lubac, Histoire et Esprit, l'intelligence de l'Ecriture Ori-
gene, Paris, 1950, 40-42. Mai nou: Girod, La du Commcntaire SUI
Mattheiu, "Origeniana (Quademi de Vctera cl1listianorum, 12), Ba.ri, 1975, 125-138.
11. Ad. Harnack, Die Chronologie der altchristlic11en Band,
zig, 1904, 35.
12. Th. Zahn, Brucler und Vettern Jesu, Leipzig, 1900.
13. Origenes,
14. R. Girod, Origene, Commentaire sur ltfvangile selon Malthieu, tome
Paris, 1070, 19-20.
15. r;ragmente und Indices, 1941, 1955.
16. E'lsebiu, Istoria bisericeasca, 34; 36, 1, ecl. cit., 251-252.
17. Eusebit!, [storia bjscriceasca, 36, 2, 252.
LA EVANGHELIA DUPA
11
prooroci mici, acesta din ur111d pierdut c0111plet. ln K:x"i
autoru1 se de doud Comentarul la Romani,
recomandQ 18 ascu1tdtorilor sdi, ce 1nseamneazd cd acel
iusese anterior TJole111icii.
Se $tie, de altQ ca acea 1ucrare POle111ica fost 1egatCi de
cnul 248, clnd lntr-o perjoadd de TJace, "persecutij n-ou 111a1 fost de
mult 19, se exTJrima teama revenirii din TJricina "rascoa]ei care
jzbucI1it acum". ri1scoa1a aceasta de Duni1re din 1 248
fost de doua rascoaIe, una
alta ln Sjria 20. Tot se sTJune 21 cd: despre lnmormln-
vom vorbi moi lorg oIt loc $1 aceasta va $1 face
Commentariorum Series 22 caTJito1u1 143, ceea Ce dovede5te ca, daca
opera fusese scrisa anu1 248, atunci Comentarul la Matei
data din 249.
Are dreptate un cercetator 23 atunci clnd afirma cd
de tlrzie Comentarului la Matei fost de
ci1, trebu1nd sa rilspundd nenuD1i1rate10r atacur1 gnosticilor
care Ijsu8 plna zile1e de astdzj 24, autoru1 se cadea sd
prez1nte un fe1 de lui, un Origen "eritabil, pentru
care trebuit exTJerienta 1nde1ungatd lntreg1i vieti.
m r t a t a 1 u c r a r i i. Daca am sub11nia chiar $1 numaj
cd plnd $1 Ce1sus a citat din de 2 ma1 mu1t declt d1n Luca
$1 d1n sau daca, de pi1da, numa1 ln omi1iile Iosua refe-
dupa Mate1 au trecut de 76, clnd Ioan fost c1tat
doar de 39 de Luca de 30 de importanta Comcntarului tot 11
deTJlin evidentiatd. Se $tie ca lnainte de Origen lucruriJe erau $i
concludente ; lndeoscbi unilatlice]or doua Testo111ente
este cel mai bine susfjnutd tocmai acest Comentar, muJt
declt ce1 dc 25. ln orice caz, dupa Sf1ntuJ Pave1 nici un
apostol fost utilizat carc, relerindu-se frecventa
citatelor ln literatLzra cre$t1nd priInelor secole, cu buna dreptate 11
numeI;te UI1 exeget cvangheljstuJ prjn excelentd 26.
Migne, P.G., 11, 1258; 1613.
19. 15, Migne, P.G., 1 957.
20. Nautin, Orfgene, 316.
21. 69, Migne, P.G., 11,901.
22. Migne, ]'.G., 13, 1796-1797.
23. R. Girod, 10-13.
24. Referintele Ia R. Girod, cit., 11-12.
25. Nnmai ci'ir\ile avem 3 pasaje clare: 15; 14; 18.
26. Massaux, lnfJuence de de sur chre-
tiennc [renee, Louvain, 1950, 645.
12 ORIGEN, SCR1ERI ALESE
D e s t n a t a r i m e s a j u ve s t t 1 r. Comentlnd lnceputul
predicji de munte vdzlnd muJtimile, Iisus S-a suit munte, .. ,
Origen zice un moment dat: Se poate spune cd spre acest munte,
unde I$ezut Iisus, nu urcd numai cei sdnatol$i, ci $i cei suferinzi.
cd acest munte, unde $ezut 1isus, poate fj num1t mai curlnd
Biserica ce fusese ridicatd de CuvlntuJ cel dumnezeiesc lndltimi,
deasupra lumi1 1$1 a ce10r ce locuiesc. lntr-adevdr, a1ci [] vQzute
urclnd multim1 care ajunseserd sd sUlzeascd lnainte de se fi propo-
vdduit vestea cea bund, precum 1$1 alti1 care nu ma1 slnt stare
"adQ unde poate fj lumina cea adevdratd, sf1rl$it, schjopi lCare nu
mai umbld potr1vit cer1nlelor mintii $1 schilozi care nu mai slnt stare
faca bine1e. Pe tol1 care urcd 1a pieioarele Luil>, DomnuJ 11 v1ndecdl> 27.
Domnul se adreseazd tuturora cu dragoste, coboard coboard
Se uneascd cu Biserica, afirmd Origen adeseori 28. Condescendenta
Sa, potrivit iconomiei divine 29, am1nte$te tuturora cd: cuvlntuJ Evan-
gheliei nu-i atlt de u$or cum cred unii, c1 celor simp1i Jj ardtat
simp1u, pe clnd ce10r mai piitrunzdtori 11 descoperd comorile
de taind Cuvlntului divin 30. Capacitatea fiecdruia de cuprinde
adlncur11e acestei pedagogii divine 31 este una din 1dene ce1e mai des
lntrebuintate de Origen ln Comentarul sdu. Pe toti vrea sd-i urce,
sd-1 lnalte, pentru to/i se pune prob1ema progresului mora1 tdlmQ-
cirea c1t mai duhovn1ceascd mai profundd a mesajului
V om deci, traduse de interpretare ales
metaforicd $1 duhovn1ceascd textuJui general se poate
spune, cum face $1 G. Rauschen 32, cd lntreaga carte a $1
destuJe a1te pasaje slnt dest1nate celur simpli, general tuturor cre$-
Cdc1, ln fond, respec(jnd I$i 1stor1a dupd cum cer evenimentele
de,<;crise, tl1cuirea e chematd, zice e1
33
, caute sensuri mai adlnci, mai
Q.<;cunse.
S-ar ca muJtimi1e $i apostolii slnt numai aparent opu$i
Pentru Origen super10ritatea unora nu-i un privi1egiu, ci
misiune 34. Sdmlnta semdnata ln ogor de LogosuJ divin a fost $1
27. Comm. Math. 18; Migne, ,P.G., 13, 965.
28. Comm. XIV, 17.
29. Comm. XVII, 19.
30. 1 (tradus de acest volum).
31. a intituIat R. Girod capito!u! ceI mai Jnare 28-88) din studiul sau
asupra exegezei lui Origen la
32. G. Rauschen, und in den ersten sechs
der KirclJe, 1980, 52
33. 14 (tradus de aici).
34. Girod, cit., 71.
COMEI'.'TARUL EVANGHELIA DUPA
13
pentru Iumea La r'indul ei, criteriul om
este, dLzpa Orjgen, lui, Iui.
Din pasajele traduse de aici reiese adeseori ideea unui ln-
bisericesc ]uj lisus Hrjstos. Exp1iclnd cuvlntul Cjncize-
cimii, Origen proorocja loi1 S-Q lmp1init BiserjcjJe
ie$ite din piiglni, dupii venirea Mlntuitorului 35. Bjserjca e persecutatQ
spune cum fost $i pe vremea proorociJor 36. Nu
decj ca ce combate at1ti eretjcj $i necredincjo$i, ca unul care a
studierea Scripturii jdealul vietii lui, Origen nu totu$i
Scriptura nu [i cititii corect dec1t 37. De aceea, din-
('010 de inf]uentele lui poate $1 a Sf1ntului lustin IMi
losif Flav1u $1 unor scr1itor1 indicat1 de notele exp1ica-
tive, scr1sul Origen pagjni pline de de cdldurii, de poe-
zie, de strdlucire 38.
C r c u 1 a t a c a r 1 i. TextuI Comentarului S-Q
manuscrise independente unul de primul e MOInlaoensis gr1a,e,cus
191 din sec. dupd care Academ1a d1n Berlin editat $i Comentarul
Ia Ioa:n; doilea e 194-13-8-10 din sec. XIV, identic cu
cel dupii care s-a prjma 1668 de ep1scopul
1759 Charles Delarue 11 seria celor 4 volume de opere ale
Origen, cu care ocazie s-a folosit $1 un alt codjce, 43 (din
Venetia) dat1nd djn 1374, care era de copie lui Monacensis
graecu:s 191
C1nd s-a tipiirit textul traducerji latine, reproduse Migne sub
Vetus interpretatio sau Commentariorum Matthaeum series, s-a
dovedjt ca textul celor doua variante poate fi, pe aceastd cale,
cjabil 1mbunatatit.
lntre 1933-1955 au iost tipdrite Academia de $tijnte djn Berlin
at1t textul grec latina, clt $i serie de fragmente din
Catene.
Dintre traducerjJe limbi moderne, amintim cea tipa
ritd 1897 Ante-Nicene Christi,an Library de J. $1
franceza publicatd 1970 Sources chretiennes, Nr. 162
de Robert G1rod.
am doar c1teva d1n Comentar, parte,
jmpdr(irea paragrafe a$a cum le-am colectia
cea a J. Mjgne $j cea de R. Girod.
35. 18.
36. 18.
37. Despre rugdciune, 10 (tradusa de acest volum).
38. Prat, Origene, le theologien et l'exegete, Pari,s, 1007, 1'65.
DOUA FRAGMENTE DIN CARTEA 11

Dupa cun1 am din traditie, legatura cu cele patru Evanghe-
lii, care 5int singurele recunoscute Biserica lui DUffinezeu cita se
sub cer, mai intii a fost scrisa cea dupa Matei, cel care fusese ina-
inte a devenit ap05toI al lui Iisus Hristos, pe care a
redactat-o pentru credincio$ii dln iudaism, compunind-o
limba ebraica.
doua Evanghelie este cea dupa Marcu, care a compus-o dupa in-
drumairile pe care le-a dat P'etru, oa,re deia,ltfel 11 fiul sau
prima sa epistola unde zice: Biserica cea aIeasa din
Babilon Marcu, meu, 2.
treia este dupa Luca, cel care a fost laudat de Pavel3,
a fost cOlnpusa pentru dintre pagini.
Ultima tOia!te e EvIanghelia dupa Ioan.

Hristos Iisus, despre Care ne spune Scriptura ca chipul Iui Dum-
nezeu fiind, socotit rapire a fi intocmai cu Dumnezeu, ci S-a
de$ertat pe Sine, chip de luind, facindu-Se <lsemenea oameniIor
aflindu-Se ca om, S-a smerit pe Sine, ascultator facindu-Se
pina moarte inca moarte de cruce 5, ll-a avut parte nici de
tere feI cu cea pe care au avut-o cei care un timp nu existasera
care abia de un timp au inceput sa existe, cum S-a intimplat cu
oameni, care existase inainte anume avind
Piistrat de Eusebiu de Cezareea 25 (ed. Schwartz,
Leipzig, 193'2, 245-214&).
2. Pt. 5, 13.
3. Tim. 4, 11.
4. Piistrat Apologia pentru Origen (cap. 8) scrisii de Pamfil de Cezareea, Migne,
P.G. 17, 537.
5. Fi/. 2. 6-8.
... EVANGHELIA 15
de Dumnezeu,a venH 1ume)oa sa ia de rob. s'CfiIs
este ca, intrucit S-a nascut 1:rup, trupa ra1nas, a,dica S-a nascut
cea <:are a zis: iata roaba fie mie dupa cuvin,tul tau G.
Acesta e chipu1 robului, care este trup care asculta cuvintul
Sc1n. Pentru ca, daca unul singur se multiplica, rupindu-se
ce Dumnezeu cazind unitate. Dar cei multi, care urmeaza porun-
cile Dumnezeu, sint una. zice Apostolul: Ca sintem piine
trup. Un Dumnezeu Hristos, cH:dinta
botez. Iar alt 10c: Caci toti una sintem, Hristos Iisus.
Caci \!-am logodit pe pe toH singur barbat, ca sa
ya Hristos fecioara neprihanita. Caci cei ce sint pe placul
Dumnezeu sint una, 1ucru pecare il putem vedea rugaciunea
care a rostit-o I'.1intuitorul catre Tata1 pentru ucenicii Sai, cind zice :
.. parinte fa c'a, pre1cu,m cu Tine sintem una,
sa fie una Cind sfintii zic sint altora madulare, oare
insemneaza ,ca ei sint trup'/ pi1de1e Pastorul cu
zidirea turnului, c1adit fiind din multe pietre, pare a fi construit
dintr-o singura piatra, ce altceva a vrut sa inteleaga Scriptura daCd
nu acordul unitatea formata din mai multi '/
FRAGMENT DIN CARTEA 7

Sub ambele aspecte, de care am vorbit legatura cu ({fericiti fa-
catorii de pace, putem spune ca cuvintele este
.. nimic sucit fara rost 8, lucru limpede pentru oricine in-
trucit pentru facatorul de pace nimic este sucit fara rost", el
'\'ede intreaga Scriptura ({noian adinc de pace chiar
pasajele care par a contine contraziceri nepotriviri intre e1e.
Dar mai exista a1 treilea fel de facatori de pace, Ice1 c:are
ca, ceea ce altora li se pare contradictoriu, realitate
6. Lc. 1, 38.
7. Pastrat cap. VI, ed. Robinson, Cambri'dge, 1893, 49-50. Se
'\"ede ca, inainte de a ajunge la acest fragment, Origen fericirile. Tema tratata
acest fragment e armoni;a Vechiului cu Noul Testament, pe care n-o acceptau marcio-
yalentinienii.
8. Pi/de 8, 8.
9. Ps. 71, 6.
16
ORIGEN. SCRIERI ALESE
este a:;;a, Ci dimpotriva exista un acord potrivire intre texte, adica
intre Vechiul Testament Noul Testament, intre Lege Prooroci,
tre Evanghelie alta, intre Evanghe1ii textele apostolice,
sfir:;;it intre un text apostolic altul apostolic. Caci toate textele
Scripturii sint, dupa cum zice Eclesiastul: cuvintele celor intelepti sint
ca boldurile de imboldit dobitoacele ca cuie infipte ascutite
sint date de un Pastor 10, nici uncuvint din ele nu este de prisos.
schimb, este Pastorul oilor celor cuvintatoare, CuvintuI cel
dumnezeiesc a carui slava este ca nu-i de a,cord cu cei ce nu au urechi
de al.lzit, dar schimb este de acord cu adevarul.

Ca,c'i, str'UJne ale a:le orgii scot
un sunet propriu fiecarei corzi, dar care nu seamana cu sunetul altora,
iar unui om nemuzicaI necunoscator ale muzicii se va parea ca
prjn varietatea sunetelor s-ar primejdui frumusetea armoniei, tot a:;;a,
cei ce nu :;;tiu sa asculte armonia Dumnezeu din Sfintele Scripturi
socotesc ca ele s-ar contrazice intreolalta. zic ca sint nepotriviri
intre VechiuI Testament NouI Testament, intre Lege Prooroci, intre
cele pa1tru Ev1anghelii, pe ,de par1te, intre Apostoli pe de
alta parte, ba chiar intre Apostol Apostol. Daca insa avem de a face
cu un bun cunoscator ale muzicii lui Dumnezeu, care pe deasupra
mai e intelept fapte vorbe, acela face ca David, caci nu-
mele David se indeminaiic la degete. Fiind bun cunoscator
ale muzicii, acela va scoate sunete de muzica dumnezeiasca, intonind
data strunele Legii, alta data pe cele ale Evangheliilor, iar alta data pe ale
Proorocilor pe cit de potrivit se va arata acest lucru, lovind rind pe rind,
(lar armonie, cind strunele Apostoli1or, cindale Proorocilor,
armonie sint strunele apostolice cele evanghelice. Caci
treaga Scriptura este un singur instrument armonizat al lui
Dumnezeu, care emite diferite sunete singura melodie izbavitoare
pentrucei ce vor sa invete, melodi'e oare impiedi'ca toata
lucrarea duhuIui celui viclean, cum clntarea din harfa a David
Iacea sa inceteze lucrarea duhului viclean, care era Saul, il im-
blinzea. A:;;adar, vezi bine ca este de trei ori facator de pace cel ce ur-
meaza Scriptura care contempla pacea din ea da celor care cauta
dreptatea vor sa afle binele.
10. EcJ. 12. 11.
COMENTARUL LA EVANGHELIA
17
DIN CARTEA
PILDE DESPRE IMPARATIA DUMNEZEU
1. PILDA NEGHINELOR

Dupa aceea, lasind Iisus multimiIe, a venit casa, ucenicii
s-au apropiat de zicind: Iamure:;;te-ne noua pilda neghinei din
tarina 11.
Cin,d Il cau'ta m:u.ltimiile, Hsus nu mai sta /ClalSa 12 pen/tJ:1UCa :;;Iti<eca
rnultirniIe s'tauafara. Lucr,area pe care DornnuI f,a,ce din iubire fata
r!e oarneni se vede de acolo ca parase:;;te casa Se duce insu:;;i Ia
c:ei care pot sa se apropie de 13. Pe urma, dupa ce a vorbit destuI
rnultimilor, pilde, Ie Iasa intra oasa Sa, unde-L a:;;te,apta uce-
nicii, care nu ramasesera cu rnuItirnile. toti cei ce se doresc sa fie
mai aproape de Iisus, se muItumesc nurnai cu aceea ca-L asculta, ci
doresc sa :;;tie unde locuie:;;te, s-au dus - zice Evanghelia -
au vazu't 'Unde Iocui,a, ram,as Ia ziu,aaceea 14, b,a poate
fi ramas chiar muIte zile. A:;;a se poate inte1ege din ceIe spuse
Evanghelia dupa Ioan, unde zice : doua iara:;;i statea Ioan doi
din ucenicii Iui 15. mult, ca sa arate ca printre cei carora Ie-a in-
gaduit sa Ia sa-L vada unde Iocuie:;;te e un deosebit,
care deveni din apostolii Sai, evanghelia istorise:;;te mai de-
parte, zicind: UnuI din cei doi, care auzisera de Ia Ioan venisera
dupa Iisus, era Andrei, fr,atele 'Iui Simon Pe'tru 16.
A:;;adar, daca ne muItumim numai cu faptul ca ascultam
cuvintuI DomnuIui, cum au facut muItimile pe care Ie-a parasit atunci
11. 13, 36.
12. Potrivit unei traditii rabinice, pe care a mentinut-o, Origen cauta sa acorde
!iecarui cuvint bib1ic pe linga sensul lui literal unul ascuns, mai duhov-
nicesc. Expresia a ilItra casa ori a fi casa e folosita de el Convorbjrea
cu Herac]jd sens tainic (mistic), pentru ca, zice launtricul exteriorul sint
expresii care trebuie avec
texte, truduction et notes de Jean Scherer Sources Nr.
67, Paris, 1960, 86.
13. Una din ideile ce]e mai de5 Inti1nite 5crisul lui Origen este pogoramintul
condescendenta iconomia sau pedagogia divina, cum nu-
unul dintre comentatorH mali (Robert Girod) coborirea de intelegere a
Dumnezeu la om ca 5a-1 cheme la Intoarcere cf. Aubin, Le probleme
de conversjon, Paris, 1963, 156
14. In. 1, 38-39.
15. In. 1, 35.
16. vorba de ma.rturia data de Ioan despre MintuitoruI: Iata Mielu1 Dum-
1, 36). se vede'a mad pe ]arg, acest volum, Comentar Evanghelia
dupd snnIul 216.
2 - Origen, Scrieri alese
18
ORIGEN, SCRIERI ALESE
cind a intrat casa, ar trebui sa facem ceva mai mult decit au facut
multimile, adica sa ajungem un fel de casnici ai lui Iisus 17, asemanin-
du-ne ucenicilor Sai, pentru ca atunci cind intram casa cu
Sd ne invrednicim a ne apropia de sa-L rugam sa ne lamureasca
noua pilda neghinelor din tarina, sau oricare alta taina. Dar pentru ca
sa se priceapa mai limpede ce fel de inte1es are casa unde a
intrat Iisus, sa adunam la un loc 18 tot ce s-a vorbit Evanghelii des-
pre aceasta casa", ce anume s-a spus despre ea ce s-a ea,
pentru ca cele spuse despre ea ne vor da sa intelegem ca cine
se apropie de aceste citiri, acela nu va gasi textele evanghelice nu-
mai lucruri simple, cumcred unii, istorisite de dragul istorisirii, ci pen-
tru cei mai de rind 19, eleau fost istorisite intentionat 20 mai simplu, dar
pentru cei ce doresc sa le inteleaga mai adinc care intr-adevar sint
stare de ceva, pentru aceia Evanghe1ia ascunde adevaruri p1ine de
intelepciune vrednice de Cuvintul Domnului.
11
Dupa a'ceea raspunzind le-a zis: Cel oe se,amana cea
buna este Fiul Omului 21.
Cu toate ca despre aceste lucruri am vorbit mai pe larg paginile
premergMoare 22, vomada,uga, pe cH posibil, acum ,citev,a expli-
catii potrivite, chiar daca ele ar parea diferite fata de cele spuse ina-
inte. Caci trebuie sa atent daca intelege alt chip cele spuse
mai tnainte. Prin cuvintele: saminta cea buna sint imparatiein 23,
se poate intelege ca tot ce bun sufletul omenesc e semanat
17. Ef. 2,
18. Aceste sau adunari 1a un Ioc de care
alcl Origen slnt marturii foarte numeroase. Numai 1a ce1e 8 carti din Comen-
de cite s-au pastrat, sint citate 560 pasaje scripturistice (cf. editia
berlineza, fine) nu numai de 10curi paralele, de aluzii diferite sau de pasaje con-
trare, de tot felul de informatii stare sa explice Scriptura prin ea care
e cea mal sanatoasa metoda exegetica. se vedea Roventa, Interpretarea
dupd Origen.
19_ cunoscuta deoseblre Intre cei (01
sensul paulin al cuvlntului Cor. 2, 6 Fil. 3, 15 etc.) dar mai ales sensul inter-
pre1arii tipice a Iui Origen, pen1ru care cei ce au duhu! Iui Hristos
Hrlstos, pe Logosul divin (cum spune chiar Com. 6). Dar nu trebuie sil.
se cread1l ar mod simplist sectar doar doua categor11 (de slmpli
perfectl), cl chiar daca unii nu au acuitate sufleteasca mai deosebita, dorinta vietii
lui Intregi a fost 511 antreneze pe toti spre mai deplina.
20. hrana prea ar putea ucide (pe ce! prea pli1.-
ptnzl), Com. 25.
21. 13, 37.
22. Se $1ie din p!cate paglniIe s-au pierdut. Din context re-
lese, lns!, c1l relatase anterior despre parabola neghinei, pe ,care expIicase, iar
acum venea sa prezinte adlncire ttlculre nou!.
23. 13, 38.
COMENTARUL EVANGHELIA DUPA 19
de Cuvintul lui Dumnezeu, care era la inceput la Dumnezeu 24, acestea
fiind darurile produse de imparatia lui Dumnezeu, dupa cum fii ai
imparatiei sint toate invataturile sanatoase ale credintei. Dar, pe cind
dorm cei ce nu implinesc porunca Mi'l1tuiltorului, care a zis: prive-
ghiati rugati ca sa nu cadeti ispita 25, diavolul,care umbla rac-
nind 26, seamana numita neghina, adica invataturi rautacioase peste
cugetari ale firii peste semintele cele bune venite de la
Cuvintul Sfint 27. Potrivit celor spuse, prin tarina ar trebui sa intele-
gem lumea intreaga 28, nu numai Biserica Dumnezeu, caci toata
lumea a semanat Fiul Omului saminta buna, iar duhul rau (neghina),
prin care trebuie sa intelegem invataturile rauHicioase, care sint nu-
mite fiice ale celui rau 29 din pricina rautatii lor.
Dar, va trebui sa urmeze un atuncicind va
al lumii, cind ingerii Dumnezeu rinduiti acest scop vor
stringe aceste invataturi rele crescute suflete le vor da spre
micire foc mistuitor, sa fie arse. astfel, ingerii,
sJujitori ai Cuvintului, vor culege din sufletele oamenilor toate semin-
tele din imparatia lui Hristos toate gindurile urite, care duc la fara-
delegi, le vor nimici aruncindu-le vapaia focului celui misiuitor.
cei care vor da seama ca din pricina .somnului
lor s-au strins ei atltea seminte ale raului, vor izbucni plins ca
sli zicem se vor mistui minia lor. Caci acest lucru vor sa-l spuna
cuYintele dintilor 30, pentru ca Psalmi se spune ca
cu dintii asupra mea 31. Iar dreptii vor straluci cel putin
atit cit straluceau la inceput 32, dar atunci toti vor straIuci ca soarele
imparatia Tatalui 33. Caci se vede ca Mintuitorul fie ca dezvaluie
taina deosebita, fie ca explica intreaga aceasta pilda, fie ca subliniaza
24. 1, 2.
25. 26, 41 ; Lc. 22, 40.
26. 5, 8.
27. Prin (- invataturi ticaloas'e), par a fi vizate gindurile
spontane ale stoicilor (Aetius, Placita, IV, 11), dar credem ca Origen a fost departe
de a sustinut concupi5cenHa R. Girod, cjt., 146, nota 1.
28. Idee remaroabiIa a marelui alexandrin, care s'e angajeaza, Inaint'e de a
fost vorba de un slnod ecumenic, perspectiva mintulrii universale, cu toate ca unIl
vad aceasta Idee doar un vis Nemeshegyi, La paternite de Dieu chez Origene,
1960, 206).
29. 13, 38.
30. 13, 42. .$
31. Ps. 36, 12.
32. Adica pe cH fusesera de luminati starea paradisiacA, dar potrivit concep-
tiei lui Origen despre restabilirea tuturor (apocatastaza) toti buni rAi) vor fi
purificati. se vedea notele lui Huetius, in Mlgne, P.G. 14, 840. se sublinia cA
dintilor e sirnultana cu stralucirea drecptilor nu numai a lor),
cum vorbea Sflntul Iustin Apologla prlmd 12).
33. Mt. 13, 43.
20
ca dreptii vor stra1uci ca soare1e imparatia Tata1ui 10r, atrage
atentia: ce1 ce are urechi de auzit sa auda 34, pentru a 1e da de inte1es
ce10r vizati ca, prin fe1ul cum s-a formulat pi1da, cu toate ca s-a SpUS
limpede totce era de SpUS, incit ar putea-o inte1ege cei mai simpli,
cuvinte1e fo1osite aceasta pilda mai au nevoie de anumite
explicatii.

Intrucit am spus mai inainte ca dreptii stra1uci atunci ca
c;oare1e nu cu stra1ucire oarecare, cum a fost cazul altadata, ci ca
toti fi ca soare1e, va trebui sa explic ce anume mi se pare semni-
ficativ 1egaturacu acest pasaj. Se pare ca Danie1 a inte1es ca aici
e vorba de lumina 1umii 35, adica de cei de multimea drep-
1a marire deosebita, dupa cum zice acea proorocie: cei
inte1epti vor 1umina dinco1o ca stra1ucirea cerului cei care fi in-
drumat pe multi pe ca1ea dreptEitii fi ca ste1e1e vecii veci1or 36.
Apostolul credem ca tot 1a acest 1ucru S-a gindit cind a scris: alta
este stra1ucirea soarelui alta stra1ucirea 1unii alta stra1ucirea ste-
1e1or. Dupa cum stea de stea se stra1ucire, tot e 1a
invierea mortilor 37. Se vede ca Pave1 a ceva din
duh de proorocie ca Daniel.
Dar s-ar putea intreba cineva: pentru ce spun unii ca nu toti
dreptii se bucura de grad de stra1ucire, cita vreme Mintui-
torul spune dimpotriva ca toti stra1uci ca 1uminati de un singur
soare ? 38. Eu banuiesc ca aflindu-se inca 1a inceputul fericirii de care
au parte ct:!i ce se mintuiesc, atita vreme cH inca n-au fosIt deplin curatiti,
intre cei care mai au nevoie de curatire 39 intre cei mintuiti, indata se
observa deosebire de 1umina; schimb, cind, dupa cum am
subliniat, ingerii vor fi cules din intreaga imparatie a Hristos
toate sminteli1e cugete1e re1ecare duc 1a farade1egi 1e arunca
vapaia focului 40, atunci rau1 va fi nimi6t. timp ce vor avea loc
toate acestea, cei ce au primH cuge'te1e pe fiicele ace10r rautati
vor da seama ca au Atunci, fiind toti 1umina unui sin-
34. 13, 43.
35. De care va vorbi Domnul Iisusin predica de pe munte, 5, 14.
36. Dan. 12, 3.
37. Cor. 15, 41-42.
38. se nota ca atit la Dan. 12, 3 cit la Cor. 15, 41 se de stele
(la plural), pe cind aici soarele e la singular.
39. Din nou aluzie la apocatastaza, De prjncjpjjs, 6, 1.
40. 13, 41-42.
LA EVANGHELlA
21
gur soare, dreptii vor straluci ca soarele imparatia Tatalui 10r 41.
oare inaintea cui vor straluci daca nu inaintea celor mai mici, ,care vor
gusta din lumina 10r cum se 10cuitorii de acum ai
de lumina soarelui? Caci ei nu vor straluci doar pentru ca
face lor placere,ci, poate ca, dupa cum zice porunca: sa
striiluceasca lumina voastra inaintea oamenilor 42, pentru ca sa se
::;oata pune la mod intreit 43 ceea ce spusese inteleptul Solo-
mon. Tot lumina apostolilor Iui lisus va straluci inca de acum
inaintea oameniIor ; ba, va straluci poate mai mult dupa moartea lor
invierea, iar dupa inviere, pina ce toti 44 ajunge la sta-
barbatului 45, devenind toti un singur soare, toti
5trciluci ca soarele imparatia Tatalui lor 46.
2. PILDA COMORII

Asemenea este imparatia ceruriIor cu comoara ascunsa ta-
rinii, pe care afIindu-o un a tainuit-o 47.
Pildele de acum le-a spus (Mintuitorul) multimilor de afara;
pe aceasta altele doua care urmeaza (de fapt ele nu-s
_:ide, ci doar asemanari despre imparatia lui Dumnezeu) se :pare ca le-a
ucenicilor dupa ce a intrat casa. Dar, despre aceasta pilda des-
::--? urmatoarele doua, cititoruI Se cade sa se intrebe daca peste tot cele
:: :ua sint sau nu pilde '/ Daca despre cele dintii Scriptura nu a
.o::::at sa Ie numeasca pilde, despre celelaIte n-a mai facut la fel bine
= 'J;ocedat. Caci daca de doua ori a vorbit noroadelor pilde daca
ce a vorbit muItimilora facut-o pilde nu le
41. Unii vad aceasta imagine unitatea tuturor Hristos ceI euha-
de Lubac, Histojre et Esprit, de d'apres Origene,
?,:ris. 1950, 214.
42. Mt. 5, 16.
43. Expresia a scrie pe tablele inimii e
:::=::ii adeseori Scriptura la Il Cor. 3, 6, probabil ca loc paralel
: Pilde 3, 3. schimb, loc de table ale inimii, intiInim muHe variante
cit tiparite, largimea inimii expresie folosita
::teratura profana (Eschil, Pindar etc.) cit Biblie. Interesant ca numeralul
<de trei ori pentru Pilde 22, 20-21, pe care le citeaza Origen aici, nu-l intilnim
:'dt versiunea Septuagintei i textuI ebraic el Origen 11 attt
:= De principiis, IV, 2, 4 cit aici, ComentaruJ se vedea pe linga
lui R. Girod, observatiile din Migne, P.G. 13, 841-842.
44. a mintuirii universale, pe care am intiInit-o mai inainte.
45. 4, 13.
46. 13, 43.
47. 13, 44.
22
ORIGEN, SCR1ERI ALESE
nimic 48, odata intrind casa nu a mai vorbit multimilor, ci ucenicilor
care venisera pina aici sa-L caute. stind lucrurile, era firesc ca ceea
ce ii invata casa sa nu le vorbeasca pilde. Caci de fapt pilde vor-
bea celor de afara celor carora nu li s-a dat sa cunoasca tainele
paratiei 'cerurilor 49.
Dar, se va spune, daca nu-i vorba de pilde,atunci cum sa le numim 1
Cred ca este mai sa ne luam dupa graiul Scripturii sa zicem ca-s
Or, se ca asemanarea difera de parabola dupa cum
spune evanghelistul Marcu: "Cu ce sa asemanam imparatia Dum-
sau cu ce pilda 1 50. Se vede, de aici ca
e pilda sau parabola altceva e asemanarea. Mai spus, cred
Cd asemanarea este ceva general, iar pilda ceva specia1
51
Se mai poate
ca facind parte din gen de care tine parabola,
poate sa apara cind ca parabola, ca asemanare, intrucit poarta
nume generic comun. Tot s-au petrecut lucrurile alte
oazuri, dupa Cum au sesizilt cei cunosciHori 52 legatura cu formarea
multor ca ormi (sau impulsul) e genul care
mai multe feluri de actiuni, cum sint impuls
pri1ej (aformi), ca e sau speci-
fic forma a termenului generic pentru ca sa-l opu-
nem termenului aformi 112 bis.
v
Trebuie mai sa avem vedere ca, pe de parte, e vorba
de (ftarina)), pe de a;!ta, ca e.a e as,cunsa comoara, pentru
ca sa ,cum Se face ca dupa ce a aflat de comoara
de bucuria ei omul s-a dus tot ce avea ca sa
cumpere tarina. Trebuie sa aflam ce anume vinde omul
Dupa parerea mea, celor amintite, e Scriptura rasa-
48. 13, 34.
49. Mt. 4, 11 13, 11.
50. Mc. 4, 30.
51. S-a afirmat (R. Cadiou, jeunesse Hisioire de J'ecole
drie Gu du III-e siecle, Paris, 1935, 73) ca aici alte pasaje, Origen face
exercHii de retor. Se reslmt acest pasaj sublinierile 1ui Aristote1 (Retorica 20,
1393) despre parabo1a fabula. Despre genera1 specia1 a se vedea Topicele
lul Aristotel 5, 7.
Nu trebuie uila! ca expresia sau e fo1osila de Ori-
gen ca metafora spre a procesu1 de Induhovnicire a1
52. Termeni ca cei cunoscatori sau (01 sint adeseori fo-
losit! de Origen, f!e legaturli cu filosofia, fie cu retorica, fie cu filologia. Aceasta
e pasiunea unui savant ca el. se vedea R. G!rod, cit., 118 $.u.
52 bis. Ambele sint des folosite de stoici atit leglitura
cu parabolele, ctt $1 cu asemanarile. plus, grece$te ele au farmecul de a fi $1 un
joc de cuvinte deosebit.
DN LA EVANGHELIA DUPA
23
dita 53 cu tot felul de marturii scrise ale cartilor istorice, ale Legii, ale
proorocilor ale celorlalte 54. Caci, intr-adevar,
"ariate sint marturiile intregii Scripturi Sfinte - iar comoara as-
cunsa tarina sint gindurile taini,ce ingropate sub ceea ce se vede
care vine dinintelepciunea cea ascunsa 55, intru C,are sint
ascunse toate vistieriile intelepciunii ale 56. S-ar putea
spune totodata ca adevarata pe care a binecuvintat-o Domnu1
57
a cu toate bunatatile, e tocmai Hristosu1 Dumnezeu 58
ca vistieria ascunsa e cea des:pre care Sfintu1 PaveI ca
a fost ascunsa Hristos, Care sint toate vistieriile inte1epciunii
ale 59. fericirea cereasca imparatia cerurilor au
fost descrise ca intr-un tablou de catre Sfintele Scripturi care sint
e]e imparatie a cerurilof sau Hl"istos sau imparatu1 veacurilor,
tmparatie asemanata cu comoara ascunsa intr-o tarina..

Odata ajuns aici, trebui sa te intrebi da:ca. imparatia ceruri-
a fost asemanata oare numai cu comoara ascunsa intr-o tarina 60,
a M.sa,t impre.sia ,ca. e ,altceva decit ,comoara, ca ea
e asemanata. timp atit cu tarina, cit cu comoara ascunsa
ea, incit - potrivit a'cestei asemanari - imparatia cerurilor ar fi
timp tarina comoara ascunsa tarina Omul care intra.
tarina. (fie ca ne gindim 1a Scripturi, fie la Hristos cel real 1a cel
ascuns) afla ascunsa comoara fie Hristos, fie Scrip-
turi cautind sa inteleaga 61 pe Hristos, afla comoara (ascunsa)
Iar dupa ce a aflat-o, as,cunde, negindindu-se 1a primejdia ca fnvata.tu-
rile ascunSe a1e Scripturilor sau vistieriile ale
cuprinse Hristos pot cadea mina primilor veniti 62. Ascunztndu-o
se va duce sa faca rost de bani ca sa cumpere tarina, adica
53. Verbul a sadi, a rasadi e expr'esie SfInta
Scriptura. sens larg, Origen are vedere aici a.ctiuni privind lucrarea de condu
cere a lumii, a iconomiei
54. Adeseori Origen doua (Legea sau trel grupe (Isto-
rlce, Legea proorocii, ca aici) Sfi,ntei Scripturi, iar intrucit aici de
ale Intregil Scripturi credem ca le Include pe cele Noul
Testament.
55. Cor. 2, 1.
56. CoI. 2, 3.
51. Pac. 21, 27.
58. Lc. 9, 20.
59. CoI. 2, 3.
60. 13, 14.
61. dupa 5, 39.
62. probabi1 e aluzie la disciplina care obliga
pe primelor veacuri sa aslgure pastrarea tai.nelor credintei In fata celor ne
pregatiti.
24
pe care sa Ie improprieze, caci a primit de sus cuvinteIe dumnezeie$ti
care fusesera incredintate intii iudeilor 63. dupa ce ucenicul
Hristos a cumparat tarina, s-a luat de la iudei Dumne-
7.eu care, dupa alta pilda, e asemanata cu vie, a fost data unui
neam de oameni care vor da roada 10r 64, adica celui care prin cre-
dinta a cumparat tarina, dupa ce vindut toate averiIe 65 s-a lipsit
detot ce ci$tigase pina ,a;tunci, adica d,e raul l,a oare s,e facuse parta$.
Tot la acela$i rezultat ajunge daca prin tarina care e ascunsa
comoara intelegem pe Hristos, caci oei despre care au lasat toate au
mers dupa 66 se poa;te spune ca $i-au vindat averi1e pentru oa,
eliberindu-!se de ele renuntind - cu ajator de sus - 1a aIegere
norocoasa 67, sa cumpere, pe pret mare, Ia valoarea ei reaIa, tarina cu
(:omoara cea ascunsa.
3. PILDA MARGARITARULUI

Iara$i este asemenea imparatia cerurilor cu negutator care cauta
margaritare bune 68. Intr-adevar imparatia cerurilor a ajuns sa fie com-
parata cu ceva de mare pret, atunci cind multi negustori se ofera sa
dea pe ea oricit de mult cind iata din ace$tia, care umbIa dupa
margaritare rare, a gasit Ia moment dat margaritar de valoare
egaIacu tot ce laveaeIaoasa, iatunci n-a maista't 1a indoiaIa, ci in-
data a vindut tot ce avea l-a cumparat. Or pentru a InteIege aceasta
pilda e bine sa cercetam ce a constat vaIoarea acestui margaritar?
Sa bagam mai intii de seama ca se spune pilda aceasta ca negus-
torul vindut toate margaritarele sale, ci se spune ca de draguI de
a ajunge Ia margaritare bune, eI vindut numai celeIalte mar-
garitare pe care le avea, ci restul de avere numai ca s-ajunga sa-I
cumpere pe cel bun. Or, intrebind pe cei ce se pricep Ia vaIoarea pie-
trelor de pret 69 iata ce aflat de la ei : unele din aceste pietre provin
63. Rom. 3, 2.
64. 21, 41.
65. 19, 21.
66. 19, 27.
67. alt loc Cels. 33, corp berJinez 11, pag. 184) Origen spune ca
pentru a mintui nu-i de ajuns a renunta la ce-i pamintesc sa cautam Jiber
Dumnezeu, ci avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, fara de care nu putem realiza
nimic.
68. 13, 45.
69. Mai confuzie: Ca ceilalti antici, Origen n-a vrut sa descrie modul
cum se produc margaritarele sau perlele cunoscute azi ca pietre pretioase, care erau
de doua feluri: de uscat maritime. Pietrele acestea, fiind transparente de calitate
superioara, erau foarte cautate. Dintre cei priceputi acestor pietre
EVANGHELIA DUPA 25
de pe pamint, aIte1e din mare. Ce1e din pfimint nu se afla decit 1a
dieni sint bune pentru peceti, inele coliere. Cit despre margaritarul
din mare, cele mai pretioase s-au descoperit tot 1a indieni, dar ce1e mai
bune sint produse mai a1,es de Marea P,e locul doi urmeaza,
margaritare, cele 'c'ulese ooeanul veIcinata'te,a Bretaniei, iar
treilea rind 1a va10ri exact ega1e intre cele dintii cele din urma.,
sint ce1e din regiunea Bosforu1ui, de pe coaste1e Scitiei.
Din ce1e ce s-au spus despre margaritare1e indiene dedu'cem e1e
s-au form,at scoici care se aseamana conformatia cu
virtejuri de mare. Cunoscatorii povestesc ca aceste scoici p1utesc pe
va1uri grupuri, parca ar fi 1egate Iaolalta conduse de un capitan al
care de regula are culoare forma deosebita de cele1alte,
incit vine sa compari cu matca printre a1bine. Se mai re1ateaza
despre felul cum se culeg cele mai frumoase margaritare, adica cele
indiene: Iocalnicii incercuiesc cu navoade1e formind un mare
ccrc, incepind de Ia tarm scufundindu-se. nu urmaresc sa prinda
orice margaritar, ci numai pe ce1 mai mare, caci dupa ce s-a prins acesta
se spune ca prinderea intregii turme nu mai prezinta importanta, caci
toate ramin p1asa navodu1ui de parca ar fi fost Iegate de
deoarece ce1e1Ialte cad acum e1e mina.
S-a m,ai zis ca margarHare10r indiene se face incet, caci
animaIul respectiv trece diferite transformari pina ajunge Ia desa-
Totodata s-a mai spus ca scoica acestei vietati care se afla
ll1argaritarul se deschide cascindu-se primind ea roua cerului
odata ump1uta cu roua curata limpede, incepe sa 1uceasca din toate
partile, scotind feIul acesta un ou mare bine structurat. Dar daca
din intimpIare, din cauza unei furtuni, scoica a primit ea roua tu1bure
de calitate slaba, atunci margaritarul pe care-1 fabrica e palid pa-
tat. am mai descoperit daca chinurile facerii)} acestor scoici sint
surprinse de cHe un fulger, atunci scoica se stringe parca
de frica fatul preschimbindu-l intr-un lichid sfiriitor. Se intimp1a ca
aceste vietati nasc intr-o perioada cind au conformatie redusa, ca
cum 1e-ar veni inainte de termen oarecum fortat, ceea ce
nu 1e impiedica sa fie zvelte. Iata inca a margaritarului
indian : el are culoare a1ba, ca un argint curat, verde des-
chis are genere forma rotunda, are nuanta fina
(01 pe care putut studia Origen, pare a fi Aristotel
cu [storia animalelor, dar nu direct din ea, ci din lucrari de popularizare de genul lui
de Carystos Alex, de Myndos din sec. II i.Hr., dc unde au
trecut la Plutarh, la Elian la cel Biitrin (Istoria se vedea infor-
matii la R. Girod, cit., 119
26
foarte palid6 pentru piatra. Totodata are un aspect foarte p16cut, incit
frumusetea 1ui pare adevarat6 minune, cum zi:ce 8:cest autor specia-
list pietrografie 70. Se mai poate spune ca un m6rgaritar deosebit 1-ai
aceea ca-i perfect rotund, ca are cu10are foarte
a1b6, foarte stra1ucitoare marime din comun. Acestea sint
m6rgaritare1or indiene.
Margaritare1e pescuite apropierea Bretaniei se spune ca au nu-
anta aurie mata, lipsita de joc. Margaritarul din strimtoarea Bosforu1ui e
de culoare mai inchisa decit ce1 din Bretania, palida cu totu1 spa1a-
ciHi, dar altfel e pH\.cut are format mare. Margaritarul din Bosfor nu
se formeaza scoica ci intr-o pasta propriu-zisa aflata
scoic6. Astfel, m6rgaritarele de Bosfor plutesc regiuni mai statute

S-,a spu.s ca ar exista un a1 soi de margaritare pe
linga tarm'urile Acarnaniei, oare p1utes,c scoici, darele nu prea sint ca-
utate din pricina ca nu au formlat p1acU!t, iar C'uloarea ,e murd,ara de 1a
scoica, 1ucrocare nu m'ai poate fi indrepta1:. Mai sint tinutu-
rile Acarnaniei, dar e1,e sint de-a dreptu1 dispretuite de toti.

Semnifica!ia mdrgdritarelor
lat6 ce invatliminte am tras din cartile care vorbesc despre mar-
garitare. Eu sint de parere ca Mintuitorul ca exista mu1te fe1uri
de margaritare, unele frumoase, alte1e urite de felul de aceea a
zis: 1. asemenea este imparatia cerurilor cu un negustor care cauta
margaritare bune 71. 2. Caci tntr-adevar daca n-ar exista printre marga-
ritare uneIe urite, ll-ar fi vorbit de negustorul care cauta marga-
ritare bune. Se vede ca eIe trebuie cautate cuvinte1e feIurite a1e
Scripturii care vestesc adevarul $icare contin margaritare, iar scoicile,
sau a'cestor cuvinte, fiind umflate ca cum ar insarcinate
de roua cerului aducind pe lume, cu ajutorul Celui de sus, cuvintul
adevarului, trebuie sa fie prooroci. Acestea sint margaritarele
bune, pe care umb1a sa le adune negustorul de care a fost
vorba mai sus. Capitanul turme10r de margaritare, dupa a carui
descoperire se regasesc ce1ela1te, e margaritarul CIe mu1t pret,
Hristosu1 Domnului, Cuvintul mai pretios decit oricare alte cuvinte
alte invlitaturi ale Legii ale proorocilor, dupa descoperirea c6ruia se
70. se vedea R. Girod, clt 162-169 informatiile cu texte asem5n5toare
celor cltate de Orlgen dupA Pliniu, E1lan etc. Multe dln ele se pot vedea ,1 bogatele
referlnte din Mlgne, 13, 847-854.
71. 13, 45.
DIN COMENTARUL LA BVANGHELIA DUPA
27
poate ajunge Ia toate 're. Cuvlntul MintuitoruIui se adreseaza tutu-
ror uceniciIor tuturor ceIor ce pot face negustorie, care nurnai ca
urnbla dupa rnargaritare bune, ci Ie-au gasit dupa curn
spune Evanghelie: Nu aruncati rnargaritarele voastre inaintea
porcilor 73. Iar ca aceste cuvinte au fost adresate ucenicilor, deducern
dln inceputuI pasajului, care spune : Vazind mu}timile, Iisus S-a suit
rnunte, a ucenicii au venit Ia spunindu-Ie rnai departe:
Nu dati cele sfinte ciinilor, nici aruncati rnargaritarele inaintea
porcilor 74.
s-ar putea spune ca cel care are margaritare de mare
pret acela ucenicul MintuitoruIui, Care ne invata sa cautam mar-
garitare bune, iar din ceIe a caror culoare e intunecata, corcita -
curn sint Invataturile -, caci ele se produc partile
Rasaritului, ci partile Apusului sau spre pentru a
folosi detalii care explica diversitatea diferitelor margaritare din
fiecare loc parte. Poateca invataturi1e intinate ereziile deghizate 76
lucrari ale carnii sint eIe rnargaritare intunecoase zarnislite
apele statatoare de aceea lipsite de orice frurnusete.

buned!uc la de ,mare Ipret
Sa punem laolalta pa:sajele: care cauta margaritare bune 77
cautati veti afla 78, cine cauta afla '79. De ce credeti oare ca
S-a spus ICaut,ati)) cine Indraznind, ca e vorba
de margaritare de margaritarul pe care-I cumpara ceI ce
dut tot ce avea pentru care a preferat sa piarda totul, acela despre
care a spus Sfintul Pavel: pentru care m-am pagubit de toate pentru
ca sa dobindesc pe Hristos 80. Iar cind a zis toate a inteles ca sa
dobindesc pe Hristos, caci nurnai este margaritarul ceI de mare pret.
72. Despre aceste <<pletre galbene 1/1 despre margaritarul cel mare care
e lu! Dumnezeu frumos dascalul lui Origen, Clement AlexandrinuI.
cartea 11, 12 traducerea lui 1939, pag.
244-246.
73. 7, 6.
74. 5, 1; 7, 6.
75. punctelor cardinale e de Apusul nor-
dul sint simbolul se lucrarea lui Fr. Dolger: 801 Miinster
925, passim.
76. Se cunoa1/te decJ<arap'a de apartenenta fata de ortodoxie a lui Ori-
gen. Afara de mu1tele pasaje fnt!ln!te pfn! acum ($1 acest a se spe-
cial De principiis, introducerea.
77. 13, 45.
78. 7, 7.
79. 7, 8.
80. 3, 8.
28
Acesta e lumina care celor din intuneric 81 de care avea
nevoie luceafarul care rasaritul soarelui, pretios ca marirea
de care straIucea fata lui Moise 82 ca a altor prooroci, dupa parerea
mea, frumoasa. care ne da putinta sa vedem marirea lui
Hristos, despre Care Tatal aduce urmatoarea marturie; Acesta este
Fiul Meu cel iubit, intru Care bine am voit 83.
Dar, se spune mai departe'84, nici macar n-a fost slavit ceea ce era
slavit aceasta privinta, fata. de slava cea iata ca vom
ajunge cu vremea ca ceea ce a fost lipsit de slava cu atit mai virtos
ce e netreca.tor sa se bucure de slava 85, dupa cum ducem lipsa
acum de in parte pentru ca aceasta sa se desfiinteze
cind va veni ceea ce este desavir!?it 86.
chipul acesta tot sufletul care prima tinerete care
({se ridica. spre tot ce e 87 are nevoie de el a
nirii vremii 88, a unui pedagog, a epitrop sau ingrijitor 89, pentru
ca dupa toate acestea cel ce mai inainte nu se deosebea intru nimic de
rob, era stapin peste toate 90, sa. primeasca, odata eliberat din mina
pedagogului, a epitropului sau a ingrijitorului, mo!?tenirea pe potriva
margaritarului celui de mare pret a celui care vine des-
fiinteaza ceea ce era parte clipa care va fi stare sa urce la
inaltimea Hristos 91, desigur dupa. ce se va fi straduit
care - ca sa le zicem - sint intrecute doar de
terea lui Hristos.
Dar cei multi, care n-au inteles frumusetea numeroaselor margari-
tare ale Legii vechi, nici mac'ar in parte 92, a tuturor pro-
orocirilor, inchipuie ca, chiar da'ca nu inteleg nu pricep de-
vor putea afla singurul margaritar de mare pret sa contem-
ple inaltimea lui Hristos Iisus, fata de care tot ceea ce a
fost inainte de aceasta atit de inalta de chiar
daca prin firea ei spunem gunoi 93, se
81. Lc. 1, 79.
82. Cor. 3, 7.
83. 3, 1
84. Cor. 3, 10.
85. Il Cor. 3, 11.
86. Cor. 13, 10.
6, 1.
88: Ga1. 4, 4.
89. 4, 2.
90. 4, 1.
91. Fil. 3, 8.
92. Cor. 13, 9.
93. Fil. 3, 8.
DIN COMENTARUL LA EVANGHEUA DupA
29
aceasta forma, caci poate fi Iasemana'ta cu gunoiul, pe care vierul il pune
la radacina smochinului 94 ca sa-l faca sa rodeasca.

A:;;adar, pentru orice lucru este prielnica vreme pentru
orice indeletnicire de sub cer 95 vreme este sa stringi pietre -
adica - :;;idupa ce le-,a strins, ,acela la care se va afla sin-
gurul margaritar de mare pret se va duce, cind va crede de cuviinta, sa-:;;i
vinda tot ce are, ca sa-l cumpere. Caci dupa cum orice om, care vrea sa
se intelepteasca cunoa:;;terea adevarului, va trebui mai intii sa invete
sa cunoasca primeleei elemente 96, iar dupa aceea sa inainteze bine
cunoa:;;terea 10r, sa puna mult pret pe ele, fara sa ramina la
aceste elemente, pentru simplul motiv ca a:;;a le-a apucat, ci sa
inainteze spre ceea ce este marturisind
i:Jcestei pregatiri, caci de ea este nevoie intr-o prima etapa ce prive:;;te
pasajele din Lege,cit cele din prooroci, bine ca ele sint temeiu-
rile care duc la cunoa:;;terea desavir:;;ita a Evangheliei la intelegerea
deplina a faptelor a cuvintelor lui Iisus Hristos.
4. PILDA VODULUI

Cum trebuie pildele ?
Asemenea este iara:;;i imparatia cerurilor cu un navod aruncat
mare 98,
Dupa cum atunci cind e vorba de icoane statui, asemanarile nu
sint totale fata de originalele care le-au servit de model, ca de pilda
icoana pictata pe ceara aplicata pe lemn da un fel de asemanare pri-
vind suprafata culoarea fara sa prezinte adincituri sau afara,
numai singura infati:;;area 10r, schimb altfel de asemanare pre-
zinta de pilda statuie, unde se cauta mentinerea asemanarii la in-
doituri zbircituri, minus pe cea a culorilor sfir:;;it, daca-i vorba
de copie ceara, unde se cauta sa se pastreze una cealalta, adica
aceea:;;i culoare adincituri ie:;;ituri fara ca aceasta sa
94. Lc. 13, 7-8.
95. Ecl. 3, 1.
96. are nevoie, rnai intii, de alfa-
betului. a prirnelor stihii, ca EVI. 5, 12.
97. EVI. 6, 1.
98. 13, 47.
30
prezinte imaginea aceea ce e interiorul corpului 99, - sa te
la faptul cA inasemanarile din Evanghelie imparatia c'eruri-
lor comparata cu vreun obiect oarecare nu poate cuprinde toate
rile obiectului respectiv, Ci doar cHeva socotite necesare ilustrarii ade-
varului enuntat 100.
se face ca acest pasaj, unde se spune asemenea este impa-
ratia cerurilorcu un navod aruncat mare, lucrurile nu trebuie luate
intelesul pe care-l cred unii 101, care pretind a descoperi sub aceste CU-
vinte existenta unor caractere diferite de rai buni navod,
cH sacrezi ca din pricina ,acestui pescuit care aduna tot felul de
exista firi diferite anume, de parte, de oameni buni, iar de alta parte
de oameni rai, - cAci astfel de talmacire e contrazisa de toate Scrip-
turile care ne pun fata liberul arbitru al omului 102, osindind pe paca-
aprobind pe cei care umbla drept viata. Ar fi nedrept ca osinda
sa-i Insoteasca pe unii numai din pricina firii rele cu care s-au nascut,
SCiU lauda sa-i Insoteasca pe ceilalti din pricina firii bune cu care au
venit pe lume. Caci daca exista rai buni, cauza nu trebuie
pusa sufletele Ci faptul dau seama de Cuvintul
care spune: facut Dumnezeu animalele cele mari din ape toate
fiintele care ape, unde ele se prasesc dupa felul lor 103.
atunci, la inceput pe toate animalele cele mari apele le-au fa-
cut pe fiecare dupa felul lor 104, fara ca sufletul lor sa fi contribuit cu
ceva la acest lucru. Astazi, dimpotriva, numai de depinde sa
facem parte dintr-un SOi de buni sa fim vrednici sa intram
plasele de care textul, ori sa fim rai, pe care trebuie sa-i
arunce afara. Caci firea din e cauza raului, Ci libera noastra VO-
esteaceea care raul fara sa sileasca nimeni. Tot
nici firea noastra nu poate fi pricina dreptatii noastre ca cum ea n-ar
pute,a pacatui, Ci felul cum am primit cuvintulcel bun este te-
meiul care face pe cineva drept. intr-adevar, cind e vorba de soiuri
99. ceara se numeau
iar cei care scoteau ceara, Migne,
P.G. 13, 858.
100. Pe buna dreptate, observa Girod, cit., 178, ca aici Origen da dovada de
realism, infrIngind tendinta sa alegorizantii.
101. Aici sint viza1i Indeosebi din $coala lui Marclon $1 Valentin, care
vedeau contradictie primordiala nu numai intre VechiuJ Noul Testament, ci intre
oameni, neglnd arbitru al omului. Despre ei mai pe larg De pIincipiis,
5 etc.
102. Se ca Origen a fost, ca Sflntul Iustin $i Sfintul lrineu, mare apiirator
al facind din acest caz al t'emei pentru intreaga lui antropologie.
se vedea mai ales De prlnclpifs, 3,
103. Fac. 1, 20.
104. Pac. 21.
COMENTARUL LA EVANGHELIA 31
de de mare nu-i cu putinta sa spunem ca ele ar tre'ce dintr-un soi
de rai intr-unul de buni nici dintr-un soi de buni sa
se schimbe soiuri rele, iar cind e de oameni, toata
putem pe cei drepti pe cei nedrepti zbatindu-se sa se faca din
mai buni sau lasindu-se de buna sa alunece din dru-
mul binelui inspre rau 105.
lntoarcerea spre b1ne spre rau
Din pricina a:oea.sta, cind carte,a proorooului Iezechiel
e de intoar'cerea de la faradelegi spre implinirea poruncilor dum-
se spune: Daca cel rau se de la nelegiuirile sale
pe care le-a facut 106 mai departe, acela sa se intoarca din caile pier-
zaniei sa fie 107, despre cel care se lasa de buna sa. alu-
nece din calea binelui spre rele este scris: Dar dreptul daca se
abate de la dreptatea sa se purta cu nedreptate ... unul ca acesta va
dat mortii pentru pacatele sale, pe care le-a 108. cei
care scot din pilda navodului temei de a afirma ca. firea sufletului
purta la toate, pe cind Scriptura spune clar ca cel rau se intoarce
mod liber de la nelegiuirile pe care le-a facut cauta apoi sa impli-
neasca facind dreptate milostenie, sa ne spuna,
dar, care era firea lui atunci cind er,a rau 7 Desigur, ca nu una de lauda.
Dar daca atunci nu era de osindit. ce fire ne-ar spune mintea ca. i-'am da
atunci cind se intoarce de la toate nelegiuirile pe care le-a facut'l Caci
daca firea lui era rea inca de la inceput, cum a ajuns ea sa se poata
illdrepta 7 Iar daca de la inceput firea lui a fost buna, data fiind purtarea
ulterioara, cum a fost cu putinta ca acea fire buna de la inceput sa
se faca rea
incurcatura te afli legatura cu dreptul care se va
abate de la calea lui)) care se purta cu nedreptate va face toate
... )). Caci inainte de a se abate de pe calea drepHitii, pe cind
mai inca fapte bune, el n-avea fire rea. pentru ca astfel de
fire rea n-ar trai dreptate, bine ca un pom rau nu poate pro-
duce poame bune)) 109. adica pacatul sa produca. virtutea. schimb, daca
firea fi buna neschimbatoare, nu s-ar intor,s de pe cale>a binelui
105. se vedea aceasta privinta Omi1ia IV Ieremia tradusli de Origen,
Opere, aceasta colectie. La fel ContIQ Cels., 17 etC.
106. lez. 18, 21.
107. lez. 18, 23.
108. lez. 18, 24.
109. 7, 18.
32 ORIGEN. SCRIERI ALESE
unde multa vreme s-a purtat bine 1;ii sa vedem acum ocolind dreptatea
ca sa faca toate acele pe care le face oricare nelegiuit 110.

Acestea fiind zise, trebuie sa ne gindim ca imparatia lui Dumnezeu
e asemanata cu un navod aruncat mare, care aduna tot felul de
pe1;iti 111, tocmai ca sa arate diversitatea liberului arbitru la oameni, caci
ei se comporta foarte diferit unii de altii, a1;ia fel incit se implinesc
cuvintele care spun ca aduna (oameni) de tot feluI atit din cei ce tre-
buie laudati, cH 1;ii din cei care trebuie osindlti, dupa cum inclina spre
savir1;iirea de fapte bune spre faradelegi 112,
Ni1vodul e ScripturQ
lmparatia cerurilor mai e asemanata cu feluI diferit care se
impletesc navodurile, pentru ca Scripturile sint intretesute cu ginduri
diferite 1;ii deosebite, cu idei vechi Dupa cum prin1;ii navod
sint descoperiti data intr-un coIt al navoduIui, alta data altul, fiecare
jJe linga OClliuI pe unde a intrat, tot vei descoperi, legatura cu cei
navoadele Scripturilor, ca unii au fost de impletirea
profetica de pilda a lui Isaia intr-unuI sau intr-altuI din textele sale,
a Ieremia sau Daniel, pe cind altii s-au lasat cuceriti de cuvintele
altii de ale Evangheliei sfir1;iit, altii de scrierile apo.stoli-
113. Intr-adevar, la inceput, cind cineva e atras de Cuvint se pare
a fi, el da impresia ca-i atras numai de parte a navoduIui. Dar nu-i
ceva din comun sa ne inchipuim ca unii din sint
zonierii impletirii intregulul navod al Scripturilor ca fiind
din toate partile nu mai sa scape, ci, ca sa zicem ra-
min de acum robiti din toate partile ca 1;ii cum n-ar mai fi stare sa
mai scape. Acest navod a fost aruncat mare, adica viata oamenilor
lumii intregi framintata de valuri, izbiti de ele intr-o parte 1;ii alta,
plutind printre realitatile salcii ale vietii acesteia 114. Dar acest navod
nu era impletit complet inainte de venirea trup a MintuitoruIui Iisus,
110. lez. 18, 24.
111. 13, 47.
112. Dupa cum exprima cuvintul grec se Cere hotarirea de bunIivoie
a omului. cum afirrna Origen tratatul Despre rugdciune, 15, unde
spune ca "Durnnezeu nu vrea ca binele sa se cu necesitate. ci de
voie.
113. Despre puterea cuvintului cu care vechi prind sufletele
vorbea Origen XIV, 1 (a se vedea aceasta
colectie Origen. Opere, volurnul prirn).
114. Splendida irnagine a Bisericii ecurnenice acest atribut) luptele ei cu
loviturile vremii. irnagine adeseori prelucrata irnnele
01111 COMEKTARUL EVANGHELIA OUPA
33
Ca.ci ii lipsea impletirea laolalta a Legii a proorocilor, cum s-a spus :
Sa nu socotiti ca am venit sa stric Legea sau proorocii; n-am venit sa
stric, ci sa plinesc 115. Iar impletirea navodului a fost incheiata prin
Eyanghelii lui Hristos transmise apostolilor. Iata, dar,
de ce se aseamana imparatia cerurilor cU un navod aruncat mare
care prinde tot felul de 116.
Judecata din urmQ
Dar pe linga cele ce am spus, cuvintele care string tot felul de
mai pot insemna chemarea popoarelor de orice neam. lntre cei
care sint slujba navodului aruncat mare e Domnul navodu-
Iui Iisus Hristos apoi ingerii care linga sa-L slujeasca 117
care nu scot navodul din mare, tirindu-l departe de ea, pe tiirmul reali-
ta\ilor straine de viataaceasta, daca navodul adica daca n-a
intrat ochiurile lui numarul intreg al paginilor 118. Dar cind fi
intrat, atunci il trag departe de realitatile ducindu-l spre ceea
ce vrea sa insemneze tarmurile, acolo unde se pune la lucru toti
cei ce au tras de navod care, pe tarmul unde se
pune deoparte toti buni navod stringe
pe cind pe ceicare nu-s buni ii vor arunca afara. Acest afara
e cuptorul de foc, despre care talmacirea Scripturii spune: va fi
!a veacului : vor ingerii desparti pe cei rai din mij-
locul celor drepti arunca cuptorul cel de foc 119. Dealtfel tre-
buie sa observam ca deja prin pilda neghinelor cea de adineaori
ca ingerii primi misiunea de a sorta a muta pe cei
de linga cei buni, caci s-a spus adineaorica Fiul Omului va trimite pe
care vor stringe din imparatie toate smintelile pacatoase pe
cei ce au facut nelegiuiri ca sa-i arunce cuptorul cu foc, unde va
plins de Aici s-a spus ca ingerii care
desparti pe cei rai din mijlocul celor drepti vor arunca cup-
torul ceI cu foc.

Sfintii lngeri slnt mai
La acestea nu consimt cei ce spunca ingerii, oricit ar fi de sfinti,
sint mai mici decit oamenii mintuiti Hristos. Darcum am putea com-
115. 5, 17.
116. 13, 47.
117. 4, 11.
118. Rom. 11, 25.
119. 13, 49-50.
para pe cei aruncati de sfintii ingeri cu cei care-i arunca din
clipa care aceia sint acum sub ascultarea lor? Dealtfel
spunem, fara sa ignoram, ca unii ingeri carora li s-a incredintat astfel
de misiune nu toti) sint inferiori oameniloI mintuiti
Hristos, caci am citit textul ca spre aceste lucruri ingerii do-
resc sa privea.sca 120, dar nu spune ca toti ingerii ar dori-o. tot
mai citim ca judeca pe ingeri, dar nu-i scris ca pe toti
ingerii 121.
Dar exista $i djn cei rai prin$i navod
Dupa ce am vorbit despre navod despre cei ce se afla el, ori-
cine ar spuneca inainte de -, fara sa ca ingerii
sa saaleaga pe cei rai din mijlocul ceIor buni, navod nu s-ar
mai afla din cei rai de toate felurile, unii ca aceia dau dovada ca n-au
inteles Scripturile 'doresc lucru care nu poate fi cu putinta 122. Sa
nu ne mai miram, deci, daca, inainte de alegerea celor rai din mijlocul
ceIor buni de ingerii insaIcinati cu aceasta misiune, vedem pe cei
riH prezenti numaI mare adunaIile noastIe 123. DaI, s-ar putea sa
nu fie mai multi decit dreptii cei ce fi cel
de foc".
bine sa fjj prins navod
Dealtfel, pentru ca am zis la inceput 124 ca taImacirea paIabolelor
asenlanarilor nu e valabila chiar toate amanuntele 10I, ci numai la
citeva din ele, va trebui sa aratam, totodata, ca urma celor spuse
despre ceea ,ce viata lor, e nenorocire cind se
timpla sB. fie de navod, caci vor fi lipsiti de viata pe caIe
le-a dat-o firea, cind sint ori sint aruncatiafaIa, ceea ce
are drept urmare cB. pentru ei n-ar exista soarta mai grea decit
piarda viata de Dimpotriva, dupa talmacirea pildei, nenoro-
cirea e mai mare daca ramii mare nu intri navod ca sa fii
prins pus 1mpreuna cu cei buni 125. Tot cei rai
120. 1, 12.
121. Cor. 6, 3. se observa cele spuse de R. Girod cit., 190-191) despre
puterea oamenilor mai mare decit a ingerilor, mai ales legatura cu Cor., 6, 3. Altfel,
lui Orig,en despre ingeri e riestu1 de el comb,ate pe unH eret1ci.
122. Tot de e parerea (exprimata parabola neghinelor) ca,
Biserica istorica, n-ar mai exista oameni rai, ci doar numai cei buni. Se cunosc
ranile grele lasate de lapsi Biserica. Aici avem aluzie la fenornenu! de acest
soi, un fel de premergatori ai
123. reuniuni, un alt sinonim pentru
124. Mai SIlS, 11.
125. Explicatia da tot Origen x/v, 7 (tradusa tot colec-
noastra): cel prins n!vod moare pacatului viata Dumnezeu.
COMENTARUL LA EVANGHELIA 35
s!nt SCO!;ii !;ii aruncati la parte, dar cei rai, de care vorbe!;ite asemana-
rea, sint aruncati cuptorul cel de foc, pentru ca sa li se intimple !;ii
lor ceea ce a scris proorocul Iezechiel despre cuptor : a fost cuvintul
Domnului catre zicind: Omului, ,casa lui IST,ael s-a facut
zgura, sint plumb !;ii fier ... 126, sa !;ititi ca Eu, Domnul, am varsat
asupra voastra urgia Mean 127.
5. CONCLUZIl ASUPRA PILDELOR DESPRE lMPARAT1E

De ce Iisus ?
lnteles-ati toate acestea 1 - Zis-au Lui : Da, Doamne 128. Dupa in-
vatatura pe care ne-a lasat-o, ace'asta privinta, Sfintul Ioan, Evan-
ghelia sa 129, Hristos Iisus, ca Unul care ce este inima omului, nu
intreaba ca !;ii cum n-ar acest lucru,ci pentru ca a ales odata
pentru totodeauna firea omeneasca,se folose!;ite de ea tot ce ii este
propriu omului, inclusiv intrebare. Nu este de mirare, deci, ca
tuitorul face acest lucru, pentru ca !;ii Dumnezeu, Cel care poarta de
grija de toate obiceiurile oamenilor a!;ia cum poarta un parinte de fiul
sau 130, pune astfel de intrebari ca aceea cind zice: Adame, unde
'/ 131 sau Unde e Abel, fratele tau '/ 132. am forta textul daca am
sustine ca nu sub forma interogativa, ci afirmativa aspus : Inteles-ati
toate acestea '/ !;ii sa ca numai pentru a sprijini raspunsul
afirmativ ar fi zis ei : Da, Doamne. Dealtfel, ori intrebind, ori afirmind,
ya fi nevoie sa spui nu numai cutare sau cutare lucru, care-i ceva de-
monstrativ, sa spui doar mod general totul, ci sa spui toate
acelea.
Slnt ucenicii cCirturali ?
S-ar crede ca am face din ucenici carturari pentru imparatia
Dumnezeu. totU!;ii, impotriva acestei afirmatii, se v,a opuneceea
ce se spune Faptele Apostolilor: !;ii vazind ei indrazneala lui
Petru !;ii a lui Ioan, ca sint oameni fara carte !;ii simpli, se mirau !;ii
ca fuse.sera impreuna cu Iisus ]33. legatura cu problema
126. [ez. 22, 11.
127. Iez. 22, 22.
128. 13, 51.
129. [n. 2, 24-25.
130. Deut. 1, 31.
131. 3, 9.
132. 4, 7.
133. 4, 13.
aceasta s-ar putea pune, deci, intrebarea: daca apostolii au fost cartu-
rari, atunci de ce este scris Fapte ca oameni fara cultura
simpli ?, iar daca erau oameni fara cultura simpli, atunci cum se
face ca Mintuitorul ii cu titlu1 de carturari ? S-ar putea
raspunde 1a aceasta intrebare spunind ca nu toti apostolii, ci doar
cei numiti Fapte, adica Petru Ioan, ar fi oameni fara
cultura simpli, ca erau a1ti apostoli carora li se poate
aplica acest atribut pentru ca se potriveau, dupa cum spune
Scriptura, cu ce1e spuse aco1o despre orice carturar cu invatatura des-
pre impari:'ttia Dumnezeu 134, fine, ca poate fl numit caIturar
orice om educat texte10r Legii, chiar daca sint
fara cultura simpli. Caci daca sint litera Legii, este un
motiv destul de serios sa-i socotim, intr-un fel, carturari. Mai a1es pentru
faptul ca sint unii ignoranti care nu cunosc taImacirea alegorica 135 nu
pricep nimic din inte1esu1 duhovnicesc a1 Scripturilor,ci se incred doar
1itera ei, astfe1 de oameni se dau drept carturari.
Carluraru] $1 lmparat1a cerurilor
Apostrofari1e vai voua, carturari10r farisei10r fatarnici,
ar trebui sa 1e inte1egem ca adresindu-se tuturor ce10r care nu
nimic afara de buchea Legii. acest sens vei intreba
daca carturari ai Legii servesc de mode1 carturarului din
Evanghelie d,aca,dupa pilda invatatoruluide Lege, oare intelege
arata ca ceea ce e scris arealta insemnare 136, ce1 din Evanghelie
pastrind istoria bazata pe evenimente, sa urce fara ezitare 1a reali-
tatile fel incit sa dobindeasca nu ale
duhurilor rautatii, ci dincele opuse 10r, adica ale duhului
bine1ui. Dar intr-un inte1es mai simp1u, se poate ghici ca un carturar
cu invatatura despre impari:itia ceruri1or, odata din iudaism, aduna
invatatura bisericeasca a 1ui Iisus Hristos; 137 schimb, intr-un inte1es
134. 13, 52. Dincol0 de jocul de cuvinte care
greaca are farmecul ei, Origen da inca data dovada de sufletul deschis spre
cultura al din veacul atunci cind astfel de probleme. Desigur,
insa, ca el nu s-a gindit la partida atit de pentru Legea iudaica,
ci !a ceea ce limba inte!egem "literatJ, cum se spunea
veacu! trecut inte!ectualilor. privinta aceasta era idealul prim al
carui grec. Dar mai presus decit aceasta e! are vedere pe cei care au sau nu au
cugetul lui sint sau nu sint sensibili la induhovnicire.
135. alte expresii similare se
nesc toate scrierile !ui Origen, ca unul care era pasionat pentru allarea sensuri!ol'
mai adinci mai inaIte. Indicii editiei ber!ineze ofera bogate informatii acest sens.
se vedea indicele real.
136. 4, 24.
137. text ceea ce vrea sa spuna c1i Biserica avea
r1ispunderii unui magisteriu organizat vremea lui Origen.
Dr.'1 LA EVANGHELIA DUPA
37
mai adinc, dupa ce a invatat lucrurile elementare, cu ajutorul buchilor
el se va ridica pina la realitatile numite impa-
ratia cerurilor. intilnirea cu oricare cugetare mai inalta, daca-i con-
fruntata cu altele e pusa lumina, poate fi inteleasa ca a
incit cel ce a dobindit din astfeI de ne-
se afla deja numeroaselor ceruri, ca sa le zicem
Tot vei putea explica intr-un alt sens, mai inalt, cuvin-
te1e: "Pocaiti-va ca s-a apropiat imparatia cerurilor 138 ca porunca
data carturarilor, adica ceIor care se numai de litera goala, sa-!?i
schimbe felul de a intelege lucruriIe sa dobindeasca invatatura du-
hovniceasca transmisa de Iisus Hristos, Cuvintul viu, invatatura nu-
mita imparatia ceruriIor. Iata, dar, pentru ce atita vreme cit Iisus Hris-
t05 Cuvintul care era Dumnezeu care era de la inceput la Dumne-
zeu 139, nu vine sa Se intr-un suflet, imparatia cerurilor
nu se afla el schimb, cind cineva e gata sa poaHi primi pe Cu-
yintul, de aceIa s-a apropiat imparatia cerurilor.
Iar daca exista identitate de fapte sau chiar de cuvinte intre lm-
paratia cerurilor imparatia lui Dumnezeu, atunci e adevarat ca cei
carora li s-,a spus: imparatia lui Dumnezeu este launtrul vostru 140,
acelora li s-ar putea spune cuvintele cerurilor este
untrul vostru, indeosebi cind e vorba de convertire de Ia litera la
duh, caci cind se intoarce catre Dumnezeu, atunci se va ridica
,".'Hul 141 care este literelor, intrucit DomnuI este Duh. des-
pre adevaratul stapin al casei, eI e timp liber bogat.
bogat pentru ca, incepind de Ia sale literale, a fost lamurit
despre imparatia cerurilor zn tot cuvintul scos din Vechiul Testament
toata privitoare la noua a lui Hristos Iisus
inchizind aceasta bogatie vistieria sa, stringe cer invatatura
despre imparatia cerurilor, acolo unde molia nu maninca, unde hotii
nu sapa, nici nu fura. Este adevarat $i poate fi sigur Iegatura cu
expliccttia precedenta ca ceIui ce stringe comori ceruri nici molie
a patimilor nu poate sa-i primejduiasca bunurile ce-
re$ti. Am zis de molia patimilor)) pentru ca ma bazez pe ceIe afir-
mate cartea Pildelor, unde se spune: Ca atunci cind dezbraci haina
pe vreme friguroasa sau torni otet pe silitra, tot inriure!,'te cintarea
pentru inima intristata 142 de fapt otetul molia sint ca tristetea care
138. 4, 17. Porunca trebule inteleasi:i sens alegoric
139. Zn. 1, 2.
140. Lc. 17, 21.
141. cor. 3, 16.
142. Pilde 25, 20.
roade inima celui care pune comorile ceruri, printre bunurile
cele daca cineva stringe acolo bogatiile sale, caci
((unde este comoara ta acolo fi inima ta 143, inima este cea
care pune ceruri, caci despre in:ma se spune: de s-ar rindui
impotriva mea llU se inima lnea 144. Nici macar hotii,
de care atunci cind zice : toti citi au venit inainte
de Mine au fost furi tilhari 145, nu pot sparge zidurile ca sa rapeasca
ce a fost strins ceruri, ca sa nu mai vorbim de inima care se afla
aici care pentru motiv striga: impreuna cu ne-a sculat
impreuna ne-a intru cele Hristos Iisus 146, caci ce
ne pe cetatea noastra este ceruri 147.

Lucruri vechi i noi
Dar, intruclt orice carturar cu invatatura despre imparatia ceru-
rilor este asemenea unui gospodar care scoate din vistieria sa
vechi 148, e limpede, totodata, ca facind ceea ce se inversare
a frazei 149, orice om care nu scoate din vistieria sa vechi nu-i cu
adevarat un carturar cu invatatura despre imparatia cerurilor. Trebuie,
dar, sa incercam toate mijloacele sa stringem 150 inima, (luind
aminte la citit, la indemn la invattHura 151, cugetind la legea Dom-
nului, ziua noaptea 152, nu numai la poruncile ale Evangheliei 153,
ale scrieri10r aposto1ice ale AjJocalipsei, ci la porunci1e vechi, ale
Legii, care ,are umbra bunurilor viitoare 154 ale proorocilor, care au
propovaduit deplin acord cu le vom stringe, daca "vom citi
vom cunoa$te 155, pastrind amintirea acestor lecturi vom explica
lucruri oamenilor 156 la momentul oportun,
6,
Ps. 26, 5.
8.
Pentru convertit adevarului invierea, cum
spune Origen XXV, 6, tradusa acest volum.
147. 3, 20.
148. 13, 52.
149. original:
Strtngerea inima lnsemneaza reculegerea,
terea tuturor temeiurilor pentru converHre (mai nota 18).
1 Tjm. 4, 13.
Ps . 2.
Despre iIceste "porunci ale Evan,gheliei 34), un adevarat program
de re1nviere spirituala a omenirii, au scris frumoase pagini comentarul acestui
pa-saj de la Matei mai multi (Sfintul I'Oan Hri'sostom, Fericitul Au-
gustin, Sfintul Ciril AlexaIJIdrinul etc.). Cf. Migne, P.G. 871.
154. Evr. 10, 1.
Il Cor. 3, 2.
156. 1 Cor. 2,
COMENT<\RUL EVANGHELIA DUpA
39
dar nu lucruri ce laolalta n-au nici legatura, ci Iucruri care se pot com-
para care au oarecare asemanare, textul avind semnificatie
fie ca este vorbade idei, fie de porunci, pentru ca gura a doua
sau trei marturii, sau chiar mai multe, luate din Scriptura, sa stabilim
garantam tot cuvintul lui Dumnezeu Facind aceste cercetari, va
trebui sa umilim pe cei care, masura care pot, impart divinitatea 158
despart vechiul de nou, departlndu-se mare masura de asemanarea
cu gospodarul care scoate din vistieria sa vechi.
cu Iisus,
cu toate ca doua fiinte pecare le comparam nu sint la fel,
speta carturarul cu invatatura despre imparatia cerurilor, care se
compara cu stapinuI c,asei care scoate din vistierila sa vechi, ,cu
toate acestea omuI cu care-i comparat vrea sa-i semene sa actioneze
la fel. Sa nu fie oare acel stapin al casei Iisus ? Caci se spune
despre ca scoate din vistieria Lui, dupa necesitatiIe invataturii Sale,
lucruri adica adevaruri reinnoite fara incetare
omul cel dinlauntrual dreptilor, cel care se din
159, dar lucruri vechi, care au fost sapate litere, pe piatra 160,
inima de piatra a omului vechi 161, pentru ca, urma acestei apro-
pieri dintre litera punerea lumina a duhului, sa imbogateasca pe
carturarul cu invatatura despre imparatia cerurilor 162 sa-1 faca ase-
menea Lui, incit ucenicuI sa fie la felcu invatatorul 163, imitind mai
intii pe imitatorul lui Hri,stos 164 el, pe Hristos cum zice
SfintuI Pavel: sa-mi fiti mie urmatori dupa cum eu sint lui Hris-
tos 165. Cu toate acestea, intr-un inteles mai simplu, Iisus, stapinul casei,
poate scoate din vistieria Sa Iucruri compararea textelor
luate din Lege din prooroci 166, a caror confirmare aflam
157. Il Cor. 13, 1.
158. Expresia & ata! (impart divinitatea) vizeaza,
desigur, pe Marcion ideile lui dualiste. Origen apara insa ferm Scripturii.
159. Il Cor. 4, 16.
160. Cor. 3, 7.
161. 4, 2:2.
162. 13, 52.
163, 10, 25.
164. "Sfintii sint icoana icO'anei Dumnezeu s,pune Origen
4), cum sfi.ntu! Pave! cerea: sa-mi fiti mie urmatorI precum eu stnt !u!
Hristos. "carturaruI imparatiei e un imitator a! !ui Hristos, care e $1
icoana (Co1. 1, 15; 1, 3 etc.). Desigur, icoana unui pictor nu poate
reda fiinta mode!u!ui dupa care !ucreaza (cum spune Origen Com. 6, 52),
pe cind Logosul divin e chip real adevarat al Tatalui.
165. Cor. 11,
166. Apropierea sau compararea textelor din Vechiul cu cele din
NouI Testament a facut-o ce! mai bine evanghelistul MateI, care se adresa
acest sens evreilor.
40
Evanghelie, Iar, cit despre vechi trebuie sa ascultam de
legea duhovniceasca, potrivit careia se spune Levitic : Veti minca
roadele vechi din anii trecuti veti da la parte pe cele vechi pentru
a face loc celor 167; apoi Meu mijlocul
vostru 168.
De fapt, Euharistie 169, mincam din cele vechi : cuvintele
orocilor; cele vechiale celor vechi: Legea, iarcind cele ale
Evangheliei, cind traim duhul evanghelic, vom face sa dispara ve-
chimea slovei 170 fata noului Dumnezeu va
mijlocul nostru implinind proorocia Sa: locui ei umbla
mijlocullor 171,
II!SUS PATRIA SA

Parabo]e sau asernanari
Iar dupa ce lisusa aceste pilde, a trecut de acolo a ve-
nit patria Sa .. , 172,
Intrucitam spus, mai sus,ca atunci cind vorbea multimilor Hristos
se folosea de pilde, iar cind vorbea ucenicilor folosea asemanarile
intrucit toate observatiiIe pe care le-am facut legatura cu aceasta
problema cred ca nu se cade sa fie trecute cu vederea, trebuie sa re-
ca oarecarecontradictie tot mai poate exista cuvintele
cu care se designeaza ele, adica parabolele asemanarile, mai
ales legiHuracu citatul iar dupa ce Iisus a sfir$it aceste pilde,a tre-
('ut de acolo)). De aceea, ne intrebam: ar trebui oare sa inlaturam, ca
nepotrivi,te, toate aceste cuvinte, sau sa deosebim doua feluri de pilde :
unele adresindu-se multimilor, iar celelalte rezervate apostolilor, sau
chiar sa socotim termenele pilda asemanare ca omonime
chiar sa nu punem legaturacu aceasta tema pasajul iar dupa ce Iisus
a aceste pilde decit cu pildele care preceda asemanarile? Caci
din cauza cuvintelor voua va este dat sa tainele impara-
tiei lui Dumnezeu, iar celorlalti (le vorbesc doar) pilde 173, nu putem
spune ca s-ar fi referit la ucenici, caci ei sint oameni din afara, cum
167. Lev. 26, 10-11. De subliniat aici legea duhovniceasca.
168. Septuaginta are loc de cort legamintul.
169. original Se ca 1a Origen invataturii piinea euha-
ristica sint notiuni strins inrudite, uneori aproape sinonime.
170. Rorn. 7, 6.
171. Cor. 6, 16.
172. Mt. 53-54.
173. Lc. 8, 10.
COMENTARUL EVANGHELIA 41
sint cei carora s-a adresat Mintuitorul pilde. Urmeaza, dar, de aici ca
pasajul iar dupa ce Iisus a pilde, a trecut de acolo, ca
este legatura cu pasajele dinainte, ca expresiile asema-
nare ar fi omonime, sau ca sint doua feluri de pilde sau ca,
peste tot, ceea ce am numit asemanari nu sint pilde 174.
Iisus
Sa luam aminteca lisus se exprima pilde numaicind se afla
10curi straine, caci numai dupa ce a aceste pilde, a trecut de
acolo venind patria Sa, ii invata pe ei sinagoga 175. La rin-
dul sau, evanghelistul Marcu zice: a venit patria Sa, iar ucenicii
au mers dupa 176. cazul,deci, sa ne intrebam, Iegatura cu acest
text, daca el designeaza ca patrie a Sa Nazaretul Vitleemul ? Naza-
ret, pentru ca Nazarinean se va chema 177, Vitleem, pentru ca acolo
s-a nascut? Dar ne-am mai putea intreba daca nu cumva atunci cind
spus ca lisus s-a dus la Vitleem ori a venit Nazaret,
ceea ce ei il-au facut-o, caau pomenit doar de patria Sa, ca sa dea
inteles duhovnicesc acestui pasaj privitor la patria Sa, a,dica la Iu-
deea intreaga, unde a fost batjocorit, potrivit cuvintului: nu este
prooroc dispretuit decit patria sa 178. daca luam aminte ca lisus
Hristos este sminteala pentru iudei 179, unde pinaazi e prigonit 180,
S-a propovaduit intre neamuri a fost crezut lume 181, caci
vestirea cuvintelor Lui a ajuns pina la marginea lumii 182, se va ve-
dea ca patria Sa, Iisus nu era cinstit,ci va fi cinstit la neamuri, la
cei de fagaduintei 183. Ce fel de invataturi le
povaduia sinagogi, nu ne-au Iasat scris, spun
ca erau atlt de pline de maretie frumusete incit toti erau uimiti 184,
poate va fi fost mai mult decit au scris ei. Cu toate acestea, si-
nagoga invata pentru ca nu se despartise de ea nici il-a desfi-
intat-o.
174. Discutie otioasa, destu! de putin convingatoare.
175. 13. 53.
176. Mc. 6, 1.
177. 2, 23.
178. 13, 57.
179. Cor. 1, 23.
180. Fapte 9, 5.
181. Tim. 3, 16.
182. Ps. 18, 4; Rom. 10, 18; 1I Tes. 3, 1.
183. 2, 12.
184. 13, 54. Sublinierea lui Origen mereu !a apararea unitatii celor
doua Testamel1tc. Acest 1111(>;(>5 CHvinte!e: .'I1-am \'enit sa stric Lege3, ci ,a
implil1esc 5, 17).
42
ORJGEN, SCRIERI ALESE

PamjJja lisus
Mi,rarea iudeilor, de unde are aceasta '/n 185, arata
clar intelepciunea inalta deosebita a cuvinte10r lui Iisus, pentru care,
pe drept cuvint, s-a putut spune: "Iata aici e mai mult decit Solomon ! 186
minunile pe care le-a Iisus erau mai mari decit cele ale lui
I1ie ale 1ui Elisei, mai mari, chiar, decit cele de demult, ale lui Moisi
!;ii ale 1ui Isus Navi. Oamenii, care se mirau de e1e, marturiseau acest
lucru pentru ca ei nu ca se nascuse dintr-o fecioara !;ii n-ar fi cre-
zut acest 1ucru chiar daca li s-ar fi spus, ci banuiau ca e fiu1 1ui Iosif
teslarul, cum este scris: au nu este Acesta fiul teslarului 1 187.
trebau de dispret pentru tot ce parea a fi cea mai apropiata rudenie
a Lui: au nu se nume!?te mama Lui Maria fratii Iacob !;ii Iosif
Simon Iuda'/ surorile Lui nu sint toate 1a 1 188. 11 luau, deci,
drept fiullui Iosif al Mariei.
Cit despre fratii lui Hsus, unii pretind, sprijinindu-se pe evanghe-
lia zisa a lui Petru sau pe cartea Iacob 189, ca ei ar fi lui Iosif
nascuti cu prima lui sotie, pe care avusese inainte de a fi cu Maria.
Partizanii acestei pareri sa salveze credinta fecioria neintrerupta
a Mariei, nevrind sa accepte ca trupul ei vrednic de a fi slujba ce10r
proorocite 190, anume ca vorbele Duhul Sfint se va pogori peste tine
puterea Celui Preainalt te va umbri, ar ingadui impreunare barbateasca
dupa ce primise pe Duhul 'cel Sfint puterea Celui Preainalt umbrise
desus 191. dupa parerea mea, cred ca trebuie sa vedem Iisus
implinindu-se primul exemplar barbatesc de trai curatenie !;ii nevi-
185. 13, 54.
186. Mt. 12, 42.
187. 13, 55.
188. Mt. 13, 55-56.
189, Origen spune, mai multe locuri (cum am vazut fragmentul pastrat
de Eusebiu), ca Biserica nu decit patru Evanghelii canonice. Din
cele doua evanghelii apocrife mai cunoscuta este cea a lui lacob, supranumita
luJ care se afirma (cap. ca losif a avut copii din prima
lui casatorie, deci fratii Domnului ar fi veri, dupa trup, ai Domnului (ed. Tischen-
dorf, 18 Hennecke-Schneemelcher).
Din evanghelia atribuita lui Petru ne-a pastrat Eusebiu (IV, 12) un fragment
provenit din sursa docheta.
se lIarghel, Domnului, 1930. Despre parerile lui
Origen ln Jegatura cu apocrifele, J. Ruwet, Les Apoclyphes J'oeUVle d'OIigene, in
rev. Roma, 1944.
190. Lc. 1, 35.
191. Lc. 1,35.
COMENTARUL LA EVANGHELJA DUI'A
43
novatie, iar Maria pe ceI de feciorie intre femei 192. intr-adevar, ar
fi Iucru neIegiuit sa atribui altcuiva aceasta intiietate.
Iacob este ceI despre care a ZiS Pavel, epistoIa catre Galateni, ca
s-a dus sa-I viziteze : iar pe altul dintre apostoli n-am vazutdeclt numai
pe Iacob, fratele DomnuIui 193. A!?a de mare era faima care stra-
lucea Iacob prin sfintenia sa sinul poporenilol" 194, incit Iosif Flaviu,
ceI care a scris Antichitatile iudaice douazeci de carti, sa arate
pricina patimirilor pe care le indura poporul iudeu care Ia
darimarea tempIului, zicea ca toate acestea li s-au intimplat pentru ca,
minia Sa, Dumnezeu i-a pedepsit din suferintelol" la care l-au
supus pe Iacob, frateIe Iisus, care se nume!?te Hristos. ceea ce este
mai minunat e faptul ca chiar neadmitind ca Iisus este Hristos, totU!?i
acest a constituit mai mare a sfinteniei atit de deo-
sebite a Iacob. Tot el mai spune ca ca a aceste
suferinte din cauza lui Iacob 195.
Despre Iuda se !?tie ca a scris epistola care cuprinde decit ci-
teva versete, dar care e de cuvinte venite prin har ce-
resc. La inceput se spune: Iuda, slujitor al lisus Hristos frateIe
lui Iacob 196.
schimb, despre Iosif Simon eu nu am aflat de la nimeni nimic.
Iisus este
Cuvintele surori1e Lui au sint toate la '/ 19; cred ca
sa spuna cam a!?a : intelepciunea lor e a noastra, iar a lisus, ele
este nimic strain de lor greutati ca per-
soana lui Iisus. Se poateca prin cuvintele de mai sus sa se exprime
indoiala legatura cu fiinta Lui, care ll-ar fi l1umai ci dum-
nezeiasca, pentru ca, chiar daca ar fj, cum spuneau unii, fiu aI Iosif
al Mariei avind patru frati tot cam atitea surori, se asea-
mana cu nici una rudenii fara sa fi facut !?coala, sa fi avut
dascali, totU!?i a atins grad de intelepciune de putere foarte mare.
Caci loc: "Cum Acesta carte fara sa fi inva-
192. Origen a fost intre cei dintii scriitori care au aparat fecioria Maicii
Jl1ulte din scrierile sa!e Crouzel, Virginite mariage selon Origene, Paris-Bru-
ges, 1962, 84). se vedea tot acest vo]um Luca.
193. GaI. 1, 19.
194. Aceasta ciuda faptu1ui ca Epistola care-i poarta numele nu era ini?irata
intre cartile canonice (Eusebiu, 23, 25). Origen citeaza insa (dupa cum
am vazut alt loc) Omilia V II Iosua (a se vedea
195. R. Gi,rod, 113-115, socarate ca losif F1aviu ar fi facu,t confuzie intre
faima !ui Iacob i?i cea a lui Ioan Botezatorul, ce! ucis de Irod.
196. 1, 1.
197. 13, 56.
44
OR!GEN, SCRIER! ALESE
tat ? 198. Cam acest lucru sa spuna cele afirmate aici. Cu toate
acestea, cei ce vorbeau plini de atita indoiala de atita uimire,
fiind foarte departe de a crede, s-au smintit 199 1egatura cu per-
soana ca cum ochii ar fi fost sa nu-L cunoasca 200
de catre puterile asupra carora va birui princruce 201 timpul pati-
milor.

ProorocuJ alungat din patria SQ
Iar Iisus le-a zis : Nu este prooroc dispretuit decit patria 1ui 202.
Trebuie sa cercetam cH de raspindit este acest cuvint daca se
oricarui prooroc, ca cum fiecare din ei n-ar fi fost
decit patria 10r, iar ca fieoare dincei dispretuiti au de suferit
patria 10r sau, daca aceste cuvinte au fost spuse numai
legatura cu anumita persoana, atunci n-ar privi decit pe un sin-
gur prooroc. Or, daca aceste cuvinte nu se ap1ica decit unei singure
persoane, ce1e spuse mai inainte sint suficiente, pentru ca am aplicat
acest text 1a MintuitoIUl. Dar, daca referatul respectiv are caracter uni-
versal, atunci istorisirea prezinta intrucit nici Ilie n-a fost dis-
pretuit Tesba Galaadului 203, nici Elisei Abel-Mehola 204, nici Sa-
muil Ramataim (Tofim) 205 Ieremia Anatot 206.
aceste cuvinte ramin intIU totul adevarate au un inteles
mai inalt. Trebuie, intr-adevar, sa intelegem patria Iudeea 207,
rude1e poporul 1ui Israel, iar casa poate, trupu1
general, caci toti au fost dispretuiti Iudeea decatre Israel ce1 dupa
trup 208 pe timpul cind se aflau viata trupeasca, dupa cum
scrie Fapte1e Aposto1ilor, sub forma de cercetare, 1a adresa poporu-
lui: Pe care din prooroci nu 1-au prigonit parintii ? au ucis
pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept 209. lar, prima
epistola catre Tesa1oniceni, Sfintul Pave1 zice: fratilor, v-ati fa-
cut urmatori ai Bisericilor Dumnezeu, care sint Iudeea, intru Hris-
198. In. 7, 15.
199. Mt. 13, 57.
200. Lc. 24, 16.
201. CoI. 2, 15.
202. Mt. 13, 57.
203. Regi, 17, 1.
=04. Regi, 19, '16.
205. Regi 1, 1.
206. ler. 1, 1.
207. se vedea mai sus, 16.
208. Cor. 10, 18.
209. 7, 52.
DIN COMENTARVL LA EVANGHELIA DUPA
45
tos Iisus, pentru ca ati suferit de la cei de un neam cu
dupa cum ele de la Iudei, care pe Domnul lisus L-au omorit
ca :;;i pe prooroci pe ne-au prigonit :;;i sint neplacuti lui Dumnezeu
tuturor oamenilor sint potrivnici 210.
proorocul nu-i dispretuit printre neamuri, intr-adevar, fie
ca ele nu sa de el, fie ca recunoscindu-l primindu-l, il cin-
stesc. lucru se intimpla cu proorocii Bisericii. ei sint
dispretuiti. Au fost prigoniti mai intii de intelesul istorical
cuvintului, iar, al doilea rind, proorociile n-au aflat nici crezare
popor. Caci dacaar fi crezut Moisi prooroci, ar fi crezut
Hristos, Care a aratat ca este fir:esc ca ,cel ce crede Moisi prooroci
s6 creada Hristos 211, iar cine nu crede Hristos sa nu creada
nici Moisi. Dealtfel, cum s-a spus ca calcarea Legii
paco.tosul necinste:;;le pe Dumnezeu 212, tot a:;;a daca nu sa crezi
Cel propovaduit de prooroc, pe propovaduitor prin faptul
c'a nu dai crezare proorociilor lui.
Suferintele proorocilor
Dar, ne-ar fi de fol05 daca ne-am refugia ln istorie, unde vom
putea citi suferintele indurate de proorocul Ieremia sinul poporului
sau despre care s-a spus: Nu mai pomeni de nu mai
grai numele Domnului, iar m,a! depar,te: Doamne, toa!te zilele
sint batjocorit fiecare bate joc de mine 213. Iar cele ce l-au facut
sa sufere regele care domnea atunci 214 Israel sint descrise toate
cartea proorociei lui.
Dar despre Moisi e scris ca de mai multe oamenii din neamul
sau au venit sa-l ucida cu pietre nu era atitde pietroasa tara Iui, pe
cit erau cei care-l urmasera pustie, poporul, fata caruia nici
Yfoisi nu prea era cinstit.
La rindul sau, Isaia, a fost taiat douacu fierastraul de catre co-
nationalii sai, dupa cum 5pune istoria. Iar daca nu ne vine sa credem
acestei istorii, pentru ca se bazeaza pe un Isaia apocrif 215, sa credem
210. [ Tes. 2, 14-15.
211. Au Moisi prooroci,.. Lc. 16. 29 i 5, 46. se vedea mai departe.
Math. 22.
212. Rom. 2, 23.
213. [er. 20. 7 i 9. se vedea volumuI din operele lui Origen Colectia
de fata) 13 unde inca se citeaza pasajuI din Fapte 7. 52 (dealtfel
ca Com. 55 Hom. jn Luc.
214. Desigur e vorba de regele Ioachim. de la care a patimit multe. se vedea
Condamin, Le Iivre de Jeremie, Paris, 1936.
215. Ascension traduction de la version ethiopienne .... Paris
1909, 128. Faptul s-a petrecut vremea lui Manasse. cf. R. Girod. cit.,
225-226.
46
macar ceea ce scrie Epistola catre Evrei 216, unde se spune : Au fost
cu pietre, au fost 1a cazne, au fost tiiiati cu fierastraul. Intr-
adevar, cuvintele au fost tiiiati cu fierastra.ul se refera 1a proorocul
Isaia, dupa cum pasajul au murit cu sabia se la Zaha-
ria, care a fost ucis intre templu altar, cum ne-a invatat Mintuito-
l"ul sprijinind cu autoritatea Sa, pe cit cred, Scriptura care nu face
parte din carti1e recunos'cute de toti care, probabil, e apocrifa 217.
au fost dispretuiti patria 10r", intre iudei, cind au pribe-
git piei d,e oaie pi,eide ca.pra, 1ipsiti, 5'trim'torati, ran primiti 218
mai departe. Caci 'toti care voiesc sa traiasca cucernic Hristos
Iisus prigoniti 219. Fara indoiala ca Pavel ca pe un prooroc
nu-l cinste in patria lui proprie, el care a propovaduit Logo-
sul aproape toata lumea, dar nu l-a propovaduit Tars. Iar apostolii,
pentru motiv, au ocolit poporul Israelitean implinind porunca
1iintuitorulul: invatati toate neanlurile 220 veti fi Mie martori
Ierusalim toata Iudeea Samaria pina la marginile pamin-
tului 221. Desigur ca apostolii au implinit aceasta porunca Iudeea
Ierusalim, dar, pentru ca un prooroc nu-i cinstit patria lui
intrucit iudeii n-au vrut sa primeasca cuvintul, ei s-au intors catre
neamuri 222. Observa, daca poti pricepe, ca din pricina ce10r spuse
predica de la Rusalii Voi turna din Duhul Meu peste tot trupul
prooroci 223, s-au implinit toate dupa venirea Mintuitorului Bisericile
din paginism, atull'ci vei putea spune ca cei care erau mai inainte
in lume care, pentru ca au crezut ca de acum nu mai sint din
Jume 224, traind in patria lor, adica 1ume, care, dupa ce au primit
pe Duhul Sfint, au proorocit fara sa se bucure de cinste, au ajuns
dispretuiti. Iata de ce sint ei atit de fericiti, pentru ca au indurat
suferinte ca proorocii, dupa cum le-a spus MintuitoruI: pentru ca tot
au facut parintii cu proorocii 225.
216. Eyr. 11, 27.
217. Zaharia, cel ucis intre templu altar 23, 35), despre care se crede ca
se relateaza Cronici 24, 20-22, e confundat de Origen cu tatal lui Ioan Boteza-
torul (Migne, P.G., 13, lt,05). Sa fie la mijloc interpolare a unui copist ulterior, ori
sa fi citit Origen !?tirea Iacob (cap. care inca relateaza
faptu11
218. 1,1,37.
219. Il Tjm. 3, 12.
220. 28, 19.
221. Fapte 8.
222. 13, 46.
223. 2, 28.
224. 17, 11.
225. Lc. 6, 23.
COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA 47
Daca cineva acorda atentia cuvenita acestor cuvinte daca s-ar
intimpla ca, pentru ca clnstit cearta pe sa ajunga sa
fie urit sa se unelteasca impotriva lui, prigonit ponegrit
pentru dreptate, unul ca acesta nu nurnai nu va manifesta
tristete, ci se va bucura se va veseli 226, fiind convins ca
are mare plata ceruri, iar timp se face parte
din ceata caci aceiaau patimit chinuri.
cine vrea sa urmeze viata proorocilor cine a pufut sadi el din du-
hul acelora, acela va trebui sa indure dispretul lumii al
pe care-i tulbura viata lui cinstita dreapta.

Cred1nta $1 m1nunea
venit vremea sa lamurim ce se spune pasajul: n-a facut
acolo lninuni din priclna necredintei 227. Cuvintele acestea ne spun
minunile aveau mijlocul celui ce are se
va da va prisosi 228, timp ce printrecei minunile nu
numai nu se ci, dupa 'cum scrieevanghelistul Marcu, nici
macar nu le putea Sa fim numai atenti cunl n-a
putut sa faca ac010 nici minune Cu alte cuvinte, nu scrie ca n-a
vrut, ci ca n-a putut, pentru ca tinlpul minunii care se
intervine actiune de colaborare din credinta celui asupra ca-
ruia se minunea atunci necredinta impiedica aceasta 1u-
crare. spre ceicare au intrebat: De ce n-am putut sa
scoatem demonul ? Iata raspunsul : Pentru putina voastra 230,
iar Petru, carea inceput sa se scufunde, i-a zis putin credinciosule,
pentru ce te-ai indoit ? 231.
Dimpotriva, femeia cu curgere de singe 232, fara sa fi cerut cu gura
ei vindecarea, zis doar: De ma atinge macarde haina Lui, ma
226. 5, 12. Ideea aceasta intilnim - desigur intr-o expunere mai !arga -
lndemn martjrju, cap. Migne, P.G., 11,564-565.
227. 13, 58.
228. 25, 29.
229. Mc. 6, 5.
230. 17, 19-20.
231. 14, 31.
232. tndraznea!a acestei femei a se apropia de Domnul de a
pipai macar haine!e a ajuns pentru toti citi cauta cu simturile (vazut,
auiit, gustat, mirosit pipait) sa cunoasca sa traiasca experimental prezenta
ajutorul dumnezeiesc. s-a nascut invatatura despre cele cinci simturi, potrivit
careia care crede cu adevarat cauta sa simta, sa vada, sa auda mesajul
divin. Aproape intreaga literatura Fj]oca]jej, pe care publicam acest vo!um, atinge
mai mult sau mai putin aceasta teologie care va fi dezvoltata mai tirziu (plecind de
!a Origen), de un Diadoh al Foticei'i, de un Evagrie Ponticul, de Grigorie de Nyssa,
48 ORIGEN, SCRIERI ALESB
233, ca s-a pe loc. Iar Mintuitorul recu-
mod de cind zice: Cine s-a atins de
hainele Mele '1 caci am simtit putere care a din Mine 234. Dupa
cum, dar, cind e de trupuri, unele exercita atractie fireasca asu-
pra altora, cum este piatra magnetica asupra fierului, ceeace numim
nafta, asupra focului 235, s-ar putea ca credinta puterniLd sa
atraga minunea dumnezeiasca. De aceea s-a zis: daca avea cre-
dinta cH un graunte de veti zice munteIui acestuia : muta-te de
aici dincolo se va muta 236. Dar Matei Marcu se pare ca au
vrut sa arate mai clar superioritatea puterii 'care poate sa
actioneze intr-un mediu de necredin\a, fara ca pentru aceasta sa aiba
putere ca fa\a celorcare beneficiaza de minune, cind cel
dintii (Matei)a zis nu ca n-au facut minuni din cauza necredin\ein, Ci
ca acolo nu a facut multe minunin, timp ce Marcu a zis: nu a
putut face acolo nici minune, insa nu a ramas numai cu atita, ci a
adaugat ca miinile peste i-a vindecat)} 237,
pentru ca puterea care era biruia necredinta chiar astfel de
conditii.
Dupa parerea mea, chiar cind e vorba de bunuri materiale, munca
agricola nu poate fi suficienta la pregatirea recoltei daca nu conlucreaza
grauntele care se seamana, ceea ce e mai important este felul
care se fac pregatirile soluIui, dupa celui care duce
la indeplinire toate cum se cer, ca sa nu mai ca nici pamintul
care se lnsaminteaza nu ar fi de ajuns Iucrat daca mai
denta dumnezeiasca n-ar fi Hicut sa incolteasca sa creasca plantele
din pamint chiar atunci cind nici nu fusese Iucrat, ceea ce s-a intimpIat
insa numai singura data,atunci cind a spus : sa dea pamintul din sine
iarba cu saminta intr-insa dupa feIul asemanarea ei 238
,tot fara credinta nici facerii de minuni)} 239
arata roadele sale ba nici credinta, oricit de
marear fi ea, nu da rezultate daca nu ajutorul puterii dum-
Ceea ce este scris despre inteIepciune aplica la credinta
Maxim Marturisitorul, iar mai tirziu de fiecare din ei aducind puncte de
vedere specifice. se vedea Rahner, Le debul d'une doctrine des cinq sens spiri-
tuels chez Oligene, Revue d'ascetique et de mystique, 13 (1932).
233. Mc. 5, 28.
234. Lc. 8, 46.
235. Inca Pliniu cel Biitrin (1st. XXXVI, 25, 129) admira puterea de atractie
a asupra precum a naftei (sau asupra focului. Probabil
ca de Ia eI (sau din repertoare contemporane de popularizare) s-a informat Origen.
236. 17, 20.
237. Mc. 6, 5.
238. Fac. 1, 11.
239. 1 COI. 12, 10-11.
COMENTARUL EVANGHIZLJA DUPA
49
la diferitele virtuti, intorcind textul felul urmator: Caci chiar cind
ar fi cineva intre oamenilor, de-i va lipsi intelepciunea
cea de la Tine, va fi socotit ca nimica toata 240, sau s-o formulam
altfel: oricit ar fi de omul intelepciune, printre fiii
oamenilor, daca-i va lipsi intelepciunea care vine de la Tine, el tot va
[i socotit drept nimica toata)) 241, sau inca formulare: daca omul ar
fi dreptate alte virtuti, - daca-i lipsesc dreptatea
celelalte virtuti care de la Tine, el va fi socotit nimica toata.
inteleptul sa se mindreasca cu intelepciunen sa, nici cel
fjuternic cu taria sa 242, caci ceea ce este vrednic de lau,da estc
a] nostru, ci e un dar de la Dumnezeu 243 e cu intelepciunea
vine de Ia puterea care vine de Ia tot cu toate ce-
]e lalte virtuti.
C.
REiNVIA OARE
PERSOANA IISUS?

In vremea aceea a ,auzit tetrarhul Irod despre f.aima Iisu5 a zis
slujitorilor sai: Acesta este Ioan Botezatorul 244 Iucru este
la Marcu 6, 14 Luca 9, 7).
Ce inseamna afirmatia Irod a citorva iudei
Numero.ase erau, intre iudei, deosebirile de credinta: unele erau
de pilda cele marturisite de saduchei 245 Iegatura cu invierea
mortilor (care dupa parerea lor nlai invie), apoi legatura cu inge-
rjj, a caror existenta tagaduiau, dar mai cu seama talmaceau, chip
alegoric, numai acele Scripturi care le favorizau parerile despre carQ
sustineau ca contin nici adevar istoric altele erau juste, de pilda
invataturile profesate de farisei legatura cu invierea mortilor, caci
ei sustineau ca intr-adevar mortii vor invia.
Ceea ce vrem sa aratam aici, legatura cu aceasta problema, este
sa daca tot parere sustineau, legatura cu sufletul ome-
nesc, Irod precum unii din popor, despre Care ziceau : acest Ioan
240. Haru], credinta fapte]e bune sint factorii care contribuie la mintuirea omu-
lui. Origen dii fiecaruia din ei ponderea cuvenita, mai ales ca subliniaza mod deo-
sebit 1ibertatea se vedea De 1, etc.
241. 801. 9, 6.
242. 9, 22.
243. 2, 8 .
. 244. 14,' 1-2 ; Mc. 6, 14; Lc. 9, 7.
245. Despre saduchei se spune Faptele Apostolilor 23, 8 saducheii zic ca nu
este inviere, nici inger, nici duh (adica sufIet), iar fariseii marturisesc una alta.
Unii spun ca saducheii n-ar admite cartile biblice, decit Pentateuhul, ceea ce e, desigur,
exagerat. se vedea Migne, P.G., 13, 885 R. Girod, 236.
tezatorul), pe care nu demult il omorisem, sa fi inviat oare din morti
dupa ce s-a taiat capul, fi luat acum un nume nou, cel de Iisus,
sa aiba el puteri atit de mari cum se aratasera mai inainte lucra-
toare ? Cum ar putea fi cu putinta ca un om atit de cunoscut
de toata lumea vestit toata Iudeea, despre care se spunea ca este
teslarului Mariei, avind pe cutare pecutare de frati
de surori, sa nu fie decit carui tata fusese Zaharia,
mama Elisabeta, care nici ei nu fusesera necunoscuti popor
Se poateca oamenii de jos, care credeau despre 'ca el era cu
adevarat proorocul 246, ,care er,au atit de inci,t fariseii se
grozisera, caci ei lasau sa se ca ar spune care
ll-ar fi pe placul poporului, trebuind sa raspunda intrebarea : botezul
lui a fost din cer sau de oameni 247 probabil ca el fi
fos! lui Zaharia. Poate ca unii auzisera de aratareadin templu,
cind arhanghelul Gavriil se lui Zaharia. Cumar fi deci cu
putinta, fie ca ar fi fost vorba de Irod sau de unii oameni din popor, sa
se vehiculeze parerea ca Iisus nu ar fi doua persoane
deosebite, ar fi vorba numai de care ar fi inviat din morti dupa
ce s-a taiat capul, fi luat numele Iisus
Poate se spune ca gre:;;eala schimbarii numelui 248 ar fi fost cea
care a facut pe pe din popor sa creada ca cel care,
na:;;terea sa, fusese inainte s-a sculat din morti ar triH persoana
lui Iisus. Dar, astfel de gre:;;eala ll-are nici un temei sa fie crezuta, daca
ne gindim diferenta de :;;ase luni dintre na:;;terea lui cea a lui
Iisus. Parerea Irod se baza, mai curind, pe altceva: Minunile care
se faceau, inainte, de 249 ar fi trecut acum Iisus s-ar ex-
plica de ce poporuI ca, rea1itate, Iisus s-ar as-
cunde tot Botezatorul. s-ar putea formula urmatorul rationa-
ment: dupa cum cu duhul cu puterile lui Ilie 250 iar nu pentru per-
soana proprie s-a spus : acest omeste Ilie, cel ce sa vina 251 (caci
duhul puterea lui trecusera persoana lui tot credea Irod
246. Mc. 11, 32.
247. 21, 25.
248. text termeni de la care Fericitul leronim
impiirQtuJ Iustinian au acuzind pe Origen ca ar sustinut metempsihoza,
adica cTedinta trecerea succesiva a sufletelor prin reincarnari plante, animale
oameni, pentru a se Origen e departe de ceva, cum putem constata
prologul Comentaru1ui acest volum), Com. Rom. 1 Migne,
P.G., 14, 1015-1016; 9; Migne, P.G., 14, 1686-1687, apoi Contra Celsus IV, 17,
dar mai ales ComentaruI dupd unde revine adeseori combatind
pe Platon, pe Vasilide. pe unii iudei etc.
249. 14, 2.
250. Lc. 1, 17: sens de putere sau lucrare miraculoasa.
251. 11, 14.
DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA
51
ca puterile miraculoase, care lucrasera care se Hicusera pre-
zente la Botez invatatura lui - caci de fapt Ioan facut nici
minune 252 - s-au aratat acum prezente Iisus prin minunile Sale Ui-
mitoare. Se mai spune ca au formulat astfel de presupunere cei
care au SpUS ca lisus s-a aratat Ull llOU Ilie sau altul dintre proo-
rOCi 253, sau chiar ca Ull prooroc din cei vechi a inviat 254.
schimb, llU merita niCi atentie parereacelor care au SpUS ca
Iisus este prooroc ca unul din prOOrOCi 255. Tot a!?,a de gre!?it este CU-
vintul scris legatura cu lisus, fie ca ar fi fost pronuntat de Irod, fie
de altcineva. Dimpotriva, eu cred mai apropiata de adevar parerea ca
Ioan a venit 'CU duhul cu puterea lui Ilie, a!?a cum s-a SpUS de catre
Unii lega.tura cu CU Iisus.
Moartea celui din urma dintre prooroci
Dar, intrucitam invatat mai intii ca dupa ispitire Iisus auzind ca
a fost intemnitat, a plecat Galileea 256, iar al doilea rind, ca
Ioan, care pe atunci era fiind informat despre activitatea lui
Iisus, a trimis doi din ucenicii sai sa-L intrebe : Tu Cel ce vine,
sau sa a!?teptam pe altul '/ 257 sfir!?it, al treilea rind, ca Irod spu-
sese despre Iisus: Acesta este Ioan Botezatorul; el s-a sculat din
morti 258 cum, pe de alta parte, nu s-a dat nici indicatie prin care
sa cunoa!?tem felul care murise Ioan Botezatorul, Matei a fost dator
sa istoriseasca el, acum, ca Marcu, a carui istorisire e aproape ace-
ea!?i. Cit despre Luca, el a trecut sub ta.cere cea mai mare parte din
dmanuntele care privesc acest eveniment.

Iata cuvintele evanghelistului Matei: Caci Irod prinzind pe
I-a Iegat 1-,a pus temnita 259.
legaturacu ,acea'sta problema mi se pare ca, dupa cum toti proo-
rocii!?i Legea ,au proorocitpinaI,a 260, ca dupa el s-a sfi,rl!?it
harul profetic sinul Iudeilor, tot a!?a puterea celor care domnisera
peste popor care aveau drept chiar sa osindeasca la moarte, a durat
252. 10, 41.
253. 16, 14.
254. Lc. 9, 8.
255. Mc. 6, 15.
256. 4, 12.
257. 11, 3.
258. 12, 2.
259. Mt. 14, 3. original - l-a depus, l-a aruncat temnit1i, l-a pus la
urest.
260. 11, 13.
52 ORIGEN, SCRIErn
pina la Ioan dupa nedreapta ucidere a celui din urma dintre prooroci
de catre Irod, regelui s-a luat dreptul de a mai putea osindi la
rnoarte. Caci, daca lrod ll-ar fi fost lipsit de acest drept, nu Pilat ar fi
fost cel care ar fi pronuntat sentinta de moarte irnpotriva lui Iisus, ci
Irod impreuna cu arhiereii cu batrinii poporului ar fi putut da sin-
guri sentinta dupa judecata 261. Cred ca atunci s-a implinit cuvintul lui
Iacob catre Iuda: Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de cirrnuitor
din coapsele sale, pina ce va veni Impaciuitorul, Caruia se supune
popoarele 262. poate ca aceasta putere a fost luata de la Iudei atunci
ciThd dumnezeiascaa dat invatatura lui Iis'us
poporului sau pentru ca, chiar daca Iudeii s-ar fi opus, puterea lor sa
nu mearga pina acolo illcit sa dea mortii pe sub pretext ca
prevedea Legea.
A$adar, Irod prinzip.d pe Ioan, l-a legat l-a pus temnita 263
ducind la indeplinire un gest care insemna, pe masura puterii lui a
rautatii poporului, inlantuirea oprirea cuvintului proorocului, pe care
il oprea sa mai fie vestitor al adevarului, cum fusese inainte. Toate
acestea le Irod pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele sau,
caci Ioan ii zisese : Nu tise cuvine s-o ai de sotie>;-'264. Acest Filip era
tetrarh Itureei tinutului Trahonitidei 265. Or, unii socot ca Filip
murise nelasind decit fiica, iar Irod luase casatorie pe Irodiada,
sotia fratelui sau, intr-o vreme cind legea a'stfel de unire,
cazul cind nu exista de gen barbatesc. Dar, fiindca lipsesc orice
marturii legatura cu moartea lui Filip, sintemde parere ca gestul
lui Irod a insemnat faradelege mai mare mai potrivnica Legii, caci
el luat de sotie pe femeia unui frate aflat inca viata 266.

De ce fost omor1t ?
Investit cu libertatea de propovaduire profetica fara sa se fi lasat
ingrozit de faptul ca Irod era rege, Ioan ll-a vrut sa dea inapoi nici
261. 27, 1. se vdea comentarul din Migne, P,G., 13, 888-889 R. Girod,
cit., 244-245 legatura cu aceasta problema. Origen expune parerea sa,
legatura cu pierderea puterii de catre Irod, in Epistola cdtre Iuliu Airicanul, cf.
Migne, P.G., 13, 890.
262. Fac. 49, 10. Citatia prezinta deosebiri intre originalul ebraic Septuaginta.
Migne, P.G., 13, 891.
263. 14, 3.
264. 14, 3-4.
265. Lc. 3, 1. Informa1ie gre!1ita. Nu Filip era tetrah, ci un alt al lui Irod cel
Mare, cum zice Iosif Flaviu, Iud. XVIII, 5, 1 (citat dupa R. Girod, cit., 246).
266. Daca Filip mai era sau nu viata e greu de spus, zice insu!1i Origen. Ori-
cum, teologii acuza de crima pe Irod pentru calcarea legii. se vedea noteIe
din Migne (ibid.). R. Girod, ibid.
53
cind a fost amenintat cu moartea, neputind sa taca fata unei fara-
delegi atit de mari, ci, deplin convins ca numele lui Dumne-
zeu, a zis lui Irod: nu ti se cuvine sa tii pe femeia fratelui tau, de
aceea nu s-o de sotie 267. Atunci Irod prinzind pe Ioan, I-a
legat l-a pUS temnita, dar n-a indraznit sa opreasca cu totul CU-
vintul proorocesc 268, nici sa-I faca sa dispara din mijlocul poporului.
Dar femeia regelui Trahonitidei, care e intrupare a celei
rele s-a folosit de jocul unei fiice Care purta nume
cu ea 269, iar ei gratioase au incintat pe Irod, care iubea intor-
saturile ale trupului, incH din pricina ei s-a ajuns la
turarea din sinul poporului a aceluicap proorocesc.
aici poporului evreu par conformitate cu Legea
erau ca ale fiicei Irodiadei. Cu toate acestea dansul ei era
cu totul potrivnic dansului sfint, pe care putea refuza fara sa
auzi apoi mustrarea: V-am cintat din fluier jucat 270. dan-
seaza pentru a intr-o vreme cind peste ei in-
vatatura destrabalata pentru ca lor sa incinte astfel de in-
vatatura. Or, unul din 271, cercetind cartea Facerli
istorisirea privitoare la ziua lui Faraon, a ajuns la concluzia ca
numai cel pacatos face astfel de serbari, caci numai el astfel de
ale trupului. Ince indemnat de notita
acestui scriitor, am descoperit, cercetarile mele, nici drept care
fi serbat ziua Iar Irod e mai nedrept decit Faraon:
tr-adevar, daca din prilejul sarbatoririi zilei sale de Faraon a
dat pe marele pitar 272, Irod ucide pC Ioan, cu toate ca nu s-a
ridicat intre cei nascuti din femei nici unul mai mare decit Ioan Boteza-
torul 273, Mintuitorul despre el : ce-ati sa vedeti ?
sa vedeti un prooroc? Da, zic voua, mai mult decit un prooroc 274.
Cu toate acestea trebuie sa mu1iumim Dumnezeu caci, cu toata dispa-
ritia darului proorocesc din mijlocul poporului, un har mai inalt decit
toate cele ale proorocilor s-a raspindit peste popoare prin mijlocirea
Iisus, Mintuitorul nostru {(ajungind intre cei morti slobod 275. Pentru
267. 14, 4; Mc. 6, 18.
268. 1, 19.
269. 1os. F1aviu spune (Ant. Iud. XVIII, 5, 4) ca ea se numea Salomea.
270. Lc. " 32.
271. vorba de Filon din Alexandria (De ebrietate 209, 389 despre ale carui
tendinte moralizante am mai vorbit in a1t loc 1). Filon este cel dintii care
face apropierea intre Faraon Irod.
272. Fac. 40, 22.
273. 11, 11.
274. 11, 9.
275. Ps. 87, 4.
54
ca, a fost rastignit din slabiciune, prin puterea 1ui Dumnezeu este
inca viU 278.
Judeca ce fe1 de poporeste a'cesta care examineaza fe1ul mincaru-
curate necurate, dar schimb dispretuief;>te proorocia pe
tipsie drept hrana ! Iudeii mai au de acum pe capetenia tuturor pro-
orocilor 277, cfici ei sint impotriva vestirii fundamentale a oricarei pro-
orocii, care este Hristos Iisus. Iar taierea capului proorocului mai e
lejuita de :un juramint, pe care mai bine ar fi fost sa-1 fi jurIat fa1s decH
s8.-1 fi respectat. Intr-adevar, nu se poate compara de a face
un juramint uf;>uratic f;>ia calca acest juramint pe motiv de
cu gref;>ea1a de a ucide un prooroc pe motivul ca-ti juramintul !
Dealtfe1 nu-i singurul motiv al taierii capu1ui, ci pentru ca erau de
fata oaspeti care, desigur, preferau moartea proorocului decit rami-
nerea viata. Stind la masa ospatului ei se hraneau, totodata, din
acee.af;>i invatatura ticaloa,sa, care stapinef;>te peste iudei f;>i oare tresalta
de bucurie laserbarea naf;>terii ei. Poate ca, intr-o vei fo1osi acest
text impotriva celor care fac astfe1 de juramint pe care,
vor sa-1 respecte, e de faradelege, spunindu-le ca nici un ju-
ramint nu-i bine sa-1 tinem cum 1-a tinut Irod. Dar, sa bagi, totodata,
de seama ca Irod il da mortii pe Ioan nu 1a 1umina zilei, dupa jude-
cata curata, ci adincul unei temnite. Tot af;>a f;>i azi nu 1a 1umina zilei
poporul iudeu proorociile, ci face, pe cit posibil, taina,
iar necredinta Ior e dovedita. Caci, daca ar fi crezut Moise, ei ar fi
crezut lisus 278, f;>i daca ar fi crezut prooroci, ar fi urmat pe
Ce1 pe care aceia L-au proorocit. Dar, fiindca nu au vrut sa creada
inseamna ca nici ei nu sa creada, retezind, dupa intemnitare, cu-
vintu1 proorocesc f;>i nemaipastrind decit un cuvint mort, care nu mai
are nimic sanatos fara prihana 279, caci nu-1 mai inteleg 280.
schimb, avem pe Iisus Intreg, caci s-a implinit proorocia
care zicea despre : nu se va zdrobi nici un os 281.

Iisus fuge de
venind ucenicii 1ui Ioan sa-i inmorminteze s-au dus
sa d,ea de 1ui Hsus. Iisus S-a dus de a.co},o fntr-un loc singuratic282,
276. Cor. 13, 4.
277. origina1.
278, se vedea mai sus, 18.
279. Tj! 2, 8.
280. Semnificativ1i juxtapunere intre cuvintuI proorocesc" cre$tin si credin\a
moarta i'j ;udaismu1ui".
281. 19, 36.
282. 14, 12-13.
LA EVANGHELIA DUPA
1a neamuri, iar dupa disparitia proorocilor multimile Il insotira, venind
dupa pe jos, din cetati, depre,tutindeni. La multimilor 5-a
facut mila de ei a pe bolnavii lor 283,dupa care a h'ranit din
c1teva binecuvintate peceice-L urmasera.
Iar Iisus anzind S-a dus de aco10, cu corabia, 10c singuratic, fe-
rit 284. TextuI acesta ne invata ca trebuie, pe se poate, sa ne ferim
din ca1ea din toata poporu1ui 285, care din
pricina Logosului s-a indreptat impotriva noastra. Aceasta ar fi, mtr-
adevar, cea mai cuminte, iar atunci cind putem sta departe
de primejdii ar fi lucru necugetat fortat din partea noastra sa mergem
sa 1e cautam 286. Dealtfel, cine s-ar indoi ca sa se de astfe1 de
primejdii, cita vreme Iisus nu numai ca S-a retras urma ceIor
intlmplate Ioan, ci ne da noua aceasta invatatura: cind
urmaresc pe aceasta, fugiti cea1alta 287 '/ daca
nira vina noastra ne apare vreun necaz, trebuie sa-1 infruntam cu muIt
curaj incredere; cu toate acestea, daca este cu putinta sa-l ocolim,
air fi prea mare daca ll-am face-o. Dar intrucrt, urma celor
spuse, trebuie sa cercetam textuI intr-un inteles mai inalt, zicem ca
proorocia fiind prigonita nimicita la iudei, din cauza ca 1a ei erau
mare cinste cele legate de trupeasca ca sa raspliHeasca
gesticu1arile care, daca le judecam dupa adevar, sint lipsite de
farmec sint exagerate, cu toate ca dupa parerea capeteniilor
a lor ele ar fi fermecatoare placute, - Iisus se retrage
din tara care proorocia a fost prigonita osindita. s-a dus tn
10c singuratic, care era lipsit de temp1e a1e Dumnezeu, la neamuri,
pentru ca Cuvintul Dumnezeu, dupa ce s-a luat data domnia de
la oameni a fost data neamului care va face roadele ei 288,
se afla mij10cu1 acestor neamuri datorita sa fie mai multi fiii ...
celeI fara de barbat 289,aceea care nu avusese parte nici de invatatura
Legii a proorocilor, decit ai femeii care are barbat, adica Legea.
283. 14, 14.
284. 14, 13. Pe buna dreptate, retragerea de care textul
lui Origen aici muite aite locuri ale operelor lui) poate fi socotita ca
a monahale, Crouzel, Orjgene precurseur du monachjsme, Theologie et la
monastique, Paris, 1962.
285. Paple 12, 11.
286. Se ca Celsus acuza pe de (1, 65), dar, cu toate ca a scris
lndemn Origen ,recomanda prudenta evitarea masurilor hazardate, de
aceea nu-i de mirare ca ApoJogia despre fugd (trad. 81. Bezdechi, Cluj, 1925, 19
Sf. Atanasrie pare a se f,j inspirat d,irn 6!ceste rinduni.
28'7. 10, 23.
288. 21, 43.
289. 1s, 54, 1. Poate tot de dragul de a taImaci sens alegoric moral acest
pasaj, aItele de felul lui, s-a obi$nuit Origen sa asemene Biserica cu vaduvart
(ca 1, 1), pe cind sinagoga aseamana cu femeia care are barbat (- legea)
56
Dumnezeu-Cuvlntul printre neamuri
Dar, inainte, cind LogosuI era printre Iudei, nu se af1a aceIea$i
r:onditii ca intre neamuri. S-a mai spus ca intr-o corabie, adica trupul
Sau, s-a dus de acoIo loc singuratic dupa ce a auzit de uciderea
proorocului. Sosit acest Ioc, Iisus era in Ioc singuratic pentru ca
c:uvintul Sau retras, iar invatatura Sa cauta sa intilneasca obiceiurile
ideile primite printre aceste neamuri 290. Atunci multimile acelor
neamuri crezind ca (Dumnezeu)-Cuvintul a venit sa 10cuiasca pustia
10r, care era 10c singuratic, dupa cumam amintit mai inainte, au
venit dupa Iasindu-!?i cetatile lor proprii, fiecare parasindu-!?i tra-
ditii1e superstitioase a1e patriei lor 1egea 1ui Hristos. Dar
Il urmau jos, nu cu corabia, caci nu cu trupul, ci cu sufletul
lor gol !?i cu libera lor vointa, indemnati de Cuvintul, au pornit pe urm,a
chipului 1ui Dumnezeu 291. iata ca Iisus 1e iese intimpinare, caci
ei nu sint inca stare sa vina Ia pentru ca, amestecati cu cei din
afara, sa-i introduca in1auntru pe ei . sint numeroase mu1timile
din afara intimpinarea carora a Cuvintul lui Dumne-
zeu. Raspindind asupra 10r lumina saIa!?Iuirii Sa1e, ii vede !?i. cu
cit ii vede mai mult, cu atit ii par mai vrednici de mila, pentru ca
acum se afla mijIocul acestui feI de oameni, de care se poate
lega suferinta, sufera 292 acum din pricina iubirii SaIe de oameni, emotia
punind stapinire inima Lui, incit numai ca I-a fost mila, ci 1e-a
vindecat pe bolnavi 293 de diferite1e variate1e boli izvorite din
rautate.

Bolile sufletului
Daca vrea sa vezi de cite feluri sint bolile atunci te
sa seama 1a zgirciti, 1a ingimfati, 1a ca 1a cei robiti
290. La inrtrpretarea figuI1ata a lui s'lmbo1izeaza inal-
timiJe ale ale cind regiuni1e joase sint platitudinile
gustul pentru viata de placeri. se vedea volumu1 prim Clntarea Clntd-
apoi OmiJia Ieremia etc. tntr-un fe], interpreteaza Origen trecerea
la neamuri, acol0 locuri re1rase, mergind '<pe jos, nu corabie,
291. 1I Cor. 4, 4.
292. retine jocu1 de cuvinte (- sufera Cel nepatimitor).
Se ce insemna 1iteratura filocaJica virtutea Viller u.
Rahner, Aszese u. der V iiterzeit, Freiburq Br., 1939, 77 etc. W. Volker,
Das bei OrIgenes, 1931, 153.
293. 14, 14.
DIN COMENTARUL EVANGHELIA DUPA
57
de pofta femeiasca 294, pentru ca dupa ce i-a vazut pe oameni
tre L-a prins mila de ei i-a vindecat de boli. Cu toate acestea
nu trebuie sa credem ca orice pacat e boala, ci boala e numai aceea
care sufletul intreg e de patima. putem vedea cazul
care 5int stapiniti cu totul de pofta banului, care cauta nu-
mai sa pastreze sa adune ; tot cei ingimfati dornici de marire,
care stau cu gura cascata lauda multimii a celor simpli.
Tot sa despre celelalte boli de care am amintit altele
inca din categoria
Intrucit, explicind textul: a vindecat pe bolnavii lor, am spus
ca nu orice pacat e boaIa, 5e cuvinesa cautam Scriptura temeiuri
pentru deosebirre.
vinovati de mai multe pacate, Pavel scrie: De aceea, multi dintre
sint bolnavi multi au murit 295. ia seama ca
acest text conjunctia care amesteca pe unele cu alte
diferite pacate, numind pe unii pe altii bolnavi (ceea ce
insemneaza ca sint mai mult decit pecind altii
- deosebiti de ambele categorii de mai inainte - sint morti. Caci, cei
care, din pricina neputintei se lasa sa alunecespre oare-
care patima, fara sa fie cu totu1 robiti de un anumit pacat, cum sint cei
IJolnavi, aceia nu sufera decit de slabiciune.
schimb, cei care loc sa iubeasca pe Dumnezeu cu toata inim,a,
cu tot sufletul cu tot cugetul iubesc banul, marirea patimile
cu femei cu baieti desfrinati, aceia sint de un rau mai
nlare decit simpla slabiciune sint, intr-adevar, bo1navi. sint cu
totul morti cei care, atunci cind ar trebui sa fie atenti sa privegheze
nu sint ci urma lor adorm liberul
arbitru atipesc gindurile - slnt cei care visind,
pingarresc trupul, leapada stapinir'ea hulesrc maririle 296.
Intrucit dorm 1etargic, ramin mijlocul realitatilor, prada
vederilor viseaza parca cu ochii ferindu-se de ade-
varata stare de veghe 1asindu-se de visari Tot despre
e vorba intr-un loc din Cartea proorocu1ui Isaia: Dupa cum
ce1 fHimind viseaza ca maninca se tot cu stomacu1 gol dupa
cum ce1 insetat viseaza ca bea se istovit insetat, tot se
va intimpla cu multimea de popoare care merge sa atace Ierusali-
mul 297. Chiar daca ai socoti drept abatere explicarea noastra 1a diferen-
294. Pentru conceptia a lui Origen a se vedea mai ales Crouzel, Virgj-
et selon Origene, Paris-Bruges, 1962, 122.
295. Cor. 11, 30.
296. 8.
297. 18. 29, 8.
teIe dintre bolnavI morti. cum reiese ea din textuI
pauIin aI Epistolei catre Corinteni 298, pe care am citat-o, am Hicut
aceasta digresiune pentru ca am vrut sa ara.tam ce insemnatate duhov-
niceasca se poate da cuvinte10r a vindecat pe bolnavii lor.

Nu poli mlnca piine declt dupa ce te-ai vindecat
Mai departe cuvintul Evangheliei spune: Iar cind s-a facut seara,
ucenicii au venit la I-au zis: locul este pustiu vremea iata a
trecut deci, da drumuI muItimilor ca sa se duca sate, cumpere
mincare 299.
Sa bagam de seama., mai intii, ca avind de gind sa dea ucenicilor
binecuvfntarii 300, pentru ca sa le fmparta multimilor, a vin-
decat bolnavii lor 301, pentru ca odata sa se poata im-
din aceste piini ale binecuvintarii, ca.ci, cei care sint inca bo1navi
sint stare sa primeasca piinile binecuvintarii Iisus. Dar,
afara de aceasta, daca cineva, 10c sa asculte de cuvintuI : Sa se cerce-
teze fiecare pe sine sa manfnce din pHne 802, trece cu ve-
derea aceasta observatie s,e la intimplare din piinea
din potiruI DomnuIui, unul ca fie se
sau, ca sa zicem naucit de putereaacestei poatechiar muri.
DIN CARTEA
4. PRIMA lNMUL T1RE pIINILOR

Ucenicii vor ca Ijsus dea drumul multimjj
Iar cind s-a facut seara, ucenicii au venit la Domnul)),adica la sfir-
veacuIui, atunci cind se poate spune ca este ceasuI ce1 de pe
urma 303, de care se eplsto1a Sfintului Ioan. Neinte1egind
298. Aluzie 1a hran'a la l'aptele Cor. 5, 7), dar mai ales ta
"mintea lui Hristos (2, 16), tot atitea temeiuri Ia induhovnicire,
299, 14, 15.
300. Cor, 10, 16 termen special pentru
se vedea mai incolo : 14.
301. 14, 14.
302, Cor. 11, 29.
303, 1 n. 2, 1<9,
COMENTARUL EVANGHELIA DUPA
59
ce avea sa faca CuvintuI, ei I-au zis ca Iocul este pustiu, caci bagasera
dc seama ca Legea cuvintul sfint Ba inca mai
adauga : vremea iata a trecut 304, ca cum ar fi deja tilnpul
potrivit Legii proorocilor. Poate ca ei vorbeau pentru ca se refe-
reau, limbaj duhovnicesc, Ia Ioan ca a fost ucis, Ia Lege Ia prooroci,
care durasera Ia eI care acum inc'etasera. Vremea a trecut, spun
ei, pe aici nu gasim de mincare pentru ca nu-i vreme pentru
ea, care sa fi facut ca cei ce L-au urmat pustiu sa fie sub ascul-
tarea Legii a proorocilor. ucenicii continua: Da drumul multimi-
pentru ca daca nu mai cumpere de mincare ceHiti,
cumpere macar de sate, care erau Iocuri mai dispretuite.
Ucenicii vorbeau intrucit inchipuiau ca dupa incetarea
literaIa a Legii a proorociIor, multimile descoperi hrana excep-
tionaIa noua. despre Iisus, baga de seama ca raspunde u,ceni-
cilor aproape strigind intr-un grai limpede: Credeti ca daca
muItimea aceasta numeroasa, care are nevoie de hrana, se indeparteaza
de Mine, va gasi sate mai decit la Mine'{ intilnirile
cu mai multi, nu numai de la ci de la sate, afla ei mai
curind decit daca ramine linga Mine '( Iata, spun, ca pentru ceea
ce credeti ca le trebuie sa plece, pentru de Mine, despre
care credeti ca nu sint stare sa-i hranesc, tocmai de Mine au ei
treIbuinta, a,c'ea,sta impotriva a to,t ceea ce v-,ati CaIci, in-
trucit, invatatura Mea v-am dat puterea sa hrana duhov-
niceasca ceIor ce duc lipsa de ea, sa ca de acum voua se oade
sa dati mincare multimilor care insotesc. Doar av'eti, intrucit
ati primit-o de la Mine, puterea de a satura multimile daca v-ati fi dat
seama ati fi inteles ca Eu sint stare sa le satur mai bine, incit
, nu Mi-ati fi spus: da drumul multimilor ca sa se duca cumpere
mincare)).
11
Cele cinci $i doi
Fiindca Iisus daduse ucenicilor puterea de a satura pe altii, le-a
zis: Dati-Ie sa manince 305. La rindul ucenicii, fara sa taga-
duiasca puterea ce li s-'a dat de a altora piine, se simt
prea lip.siti sa hraneasca pe cei ce insotisera pe
Iisus, caci ei nu vadca, luind fiecare piine fiecare cuvint, Iisus le
304. 14, 15.
305. 14, 16.
60
face sa creasca atita cit voia, incit da din destul celor pe care vrea
sa-i hraneasca. Ceea ce obiecteaza ei este: Nu avem aici decit cinci
doi 306. S-a folosit numarul cinci pentru ca probabil
ascuns 307 ce1e cinci sint sim1urile a1e Scripturii,
care din pricina aceasta sint numar de cinci ca cumar fi cinci
simturi a1e om1llui 308, iar cit despre cei doi ei arata sa fie ce1e doua
inte1esuri, cel grait cel launtric 309, dupa cum tot de bine ar fi vorba
despre hrana gustata de simturi Scripturi, poate chiar de cuvintul
ajuns ei legatura Tatal Cu Fiul. De aceea a mincat din-
tr-un fript, dupa inviere 310, primind bucata din mina apostolilor
luind din ceea ce puteau anun1a parte din invatatura privitoare la
Tatal. Iata dar am putut descoperi legatura cu semnincatia ce10r
cinci doi dar poate ca cei ce ar putea ta1maci mai bine
decit mine cele cinci cei doi ajunge aceasta
explicare mai deplina mai potrivita 311,
Cu toate acestea trebuie sa notez ca apostolii Matei, Marcu Luca
spun ca aucinci doi fara sa specifice daca-i vorba de
plini de griu ori de Singur Ioan de de poate
caaceasta e pricina poentru ,care ,apostolii nU.spun ca au deja piini1e,
potrivit ,aoe!s,tUi evanghelist, spunca aici un baiat care are cinci
de doi mici 312. Or, cita vreme ucenicii adu-
sesera. Iisus celecinci cei doi ei nu crezusera. nici
e1e se inmultisera. nu putusera satura multime atH de mare de
oameni. Dar, dupa Mintuitorul le-a luat,a ridicat mai intii ochii
spre cer, fEicind parca. agerimea sa coboare de sus putere
care avea sa patrunda piinile destinati sa sature pe cei 5000 de
oameni, dupa care a binecuvintat cele cinci cei doi fa-
cindu-le sa sa se inmulteasca cuvint binecuvint,are, jlar
treilea rind 1e-a frint dindu-le ucenici10r, pentru
306. 14, 17.
307. enigmatica pasiune cunoscuta a Origen,
dupa cum se poate convinge din indicii ai editiei berlineze a operelor
lui Origen.
308. A1ta pasiune a ermineuticii lui Origen: simbolismul numerelor, a se
J. Danielou, Origene, Paris, 1948, 187.
309. Expresiile ... erau frecvente Ja stoici (Plutarh, etc.)
Cf. R. Girod, cjt., 270.
310. Lc. 24, 42.
311. Modest, ca de ceJe mai multe ori, Origen afirma ca unii mai capabiJi
explica mai depJin semnifica\ia a Se $tie ca in sec.
catacombe, cele doua a].imente erau simboJu'l Euhari,s,tiei, Marucchi, Elements
cheologje chreHenne: des Paris-Rome (1903), 156.
312. ln. 6, 9.
COMENTARUL EVA:'>1GHELIA OUPA
61
ca sa le dea multimilor. atunci piinile i-au saturat
fel incit au mincat cu totii, ba nici l'l-au sa manince toate
piinile care fusesera binecuvintate 313. Caci ceea ce ramasese, dupa ce
s-au saturat multimile, n-a fost numai ceea ce le-a fost pus la dispo-
ci ceea ce era mina apostolilor, care au ajuns sa stringa
Hirimiturile ramase pentru ca sa le puna pline cu resturi,
al caror numar era tot atit de mare cite erau neamurile lui Israel.
Doar e scris legaturacu Iosif Cartea Psalmilor miinile lui au
la 314, iar legatura cu ucenicii lui Iisus : au strins rama-
de farimituri douasprezece umplindu-le, dupa cite cred,
nu pe jumatate, la virf.
acum cred ca la veacului) cele douasprezece
pline de farimituri din piinea cea vie 315, pe care multimile nu
slnt stare sa le consume, ramin la indemina ucenicilor, spre a le pune
inaintea multimilor. Cei ce mincasera din cele cinci inainte de
a se fi umplut cele douasprezece cu resturi, aveau un numar
comun cu cifra cinci 316, caci ei au fost cei dintii care ajunsesera la
saturarea cea simtitoare de aceea eiau implinit numarul de cinci
mii, sau chiar oaspetii se bucurasera de aceasta mincare simtitoare pen-
tru ca ei primisera de la Cel inaltase privirea spre cer, Care
le-a binecuvintat care le-a frint; nu erau nici copii, nici
femei, ci numai barbati. Caci, cred ca exista deosebiri intre mincarurile
ce1esimtitoare, anume muHe au vedere pe cei ce au lepadat cele
ale copilului, vreme ce aItele, pe cei care sint inca prunci
Hristos.

Barbati, !ji femei
Iata ce vrut sa spun legatura cu cuvintele: Cei ce
mincasera erau ca la cinci mii de barbati, afara de femei de copii
pasaj care poate avea un inteles indoit: ori ca cei care au mincat er,au
barbati ca lacinci mii, acest caz nu vor fi fost printre participanti
un femeie, ori barbatii erau ei singuri cinci mii,
313. Ca de atitea ori, Origen afirma aici !ji puterea co-
a Harului, incit mul1imile ll-au ajuns sii miinince toate

314. Ps. 80, 5.
315. ln. 6, ;35.
316. alte piirti (HOIII. in Ill, 7) Origen sustine doctrina celor
cinci simturi
317. 14, 21.
62
iar femeile copiii vor fi fost pe deasupra. unii au inteles ceea
ce am zis primul caz, ca nici copiii nici femeile nu vor fi avut
acces 1a ceea ce crescuse se inmultise incepind de 1a cinci
de 1a doi Dar, s-ar putea obie'cta ca multi fusesera cei care mincasera
se din piinile binecuvintarii, pe masura vredniciei
d capacitatii lor 318, cei care se invrednicisera sa fie numarati dupa exem-
plul Israelitilor 1a Vlrsta de 20 de ani, cum spune Cartea Numerilor,
erau barbati; iar cei care nu era socotiti felul acesta sa fie
recenzati sa socoteas,ca ca rindUl 10r erau copiii femeile. Dar te
rog inte1egi chipa1egoric 319 cuvintul copil, pornind de 1,a cHatul
dln 3: n-am sa vorbes'cca unor fiinte
c,a unora unor prunci in Hris,tos 320, j,ar cuvintul femei
ca textu1: V-,am logodit unui singur barba't,ca ,sa infati:;;ez 1ui Hris-
tos, fecioara neprihanHa 321,combinat ceea ce e scris a1,t 10C:
Cind m-am fa'cut barDatam 1epadatoele alecopi1ului 322.

Locu1 oaspetilor de lnmu1tirea plinilor
Dar sa 1asam neexplicat citatul: poruncind sa se mul-
timea pe iarba luind cele cinci cei doi privind 1a cer,
a binecuvintat fringind, a dat ucenicilor piinile, iar ucenicii,
lnilor. au mincat toti :123. Ce pot insemna cuvintele a poruncit
tuturor acestor multimi sa se a:;;eze pe iarba ce invatatura vrednica
de porunca Iisusam putea scoate din acest pasaj Eu cred ca atunci
cind poruncit sa se pe iarba a putut afirma,
intelesul cuvintului lui Isaia: Tot trupul este ca iarba 324, ca trebuie
sa supunem trupul sa stapinim dorinta carnii 825 pentru felul
acesta sa se din piinile binecuvintate de lisus.
Exista, apoi, mai multe feluri de oameni dornici de hrana
de Iisus, caci nu toti au cautat sa guste din ace1ea:;;i invatatnri cred
318. conditia Ulni1J1d la primirea idee scumpa
Origen ca ideologiei isihaste de mai tirziu: aratindu-Ie lor marirea Ta pe cit li se
putea (troparul Schimbarii 1a fatIi).
319. original scrisul lui Origen, dupIi cum am
vazut alte locuri. se vedea studiile introductive indicele volumelor. se
vedea indicele Migne, P.G. 14 sub allegoria.
320. Cor. 3, 1.
321. Cor. 11,2.
322. 1 Cor. 13, 11.
323. 14, 19-20.
324. Rom. 8, 6.
325. 18. 40, 6.
LA EVANGHELIA DUPA
63
ca aceasta e pricina pentru oare a scris evanghelistul Marcu : Domnul
1e-a poruncit sa-i a$eze pe toti cete, cete, pe iarba verde. $ezut
cete, cete, clte suta cHe cincizeci 326, iar evanghelistul Luca zice :
"Iar Domnul a ZiS catre ucenicii Sai : A$ezati-i jos, cete de cite cinci-
zeci 327. Caci trebuia ca cei ce aveau sa-:;;i afle odihna mincarea data
de Iisus sa fie grupati ori de cHe suta, numar sfint rezer-
vat Dumnezeu 328 din pricina monadei, fie de cHe cincizeci, numar
care presupune iertare dupa taina anului Jubi1eu, care avea 10c tot 1a
cincizeci de a Cincizecimii. Iar dupa parerea mea, ce1e douaspre-
zece co:;;uri se aflau acolo dupa numarul ucenicilor, carora li se spusese :
veti :;;edea douasprezece tronuri, judecind cele douasprezece
semintii a1e lui Israel 329. tot a$,a s-,ar putea spune ca e taina ca
tronul celui care judeca semintia lui Ruben, sau ca tronulcelui ce judeca
semintia lui Iuda mai departe sa fie inace1a:;;i timp drept co:;; de
hrana a Ruben, a 1ui Simeon, a Levi. Dar descrierea nu ne in-
ga.duie, acum, sa ie$im din subiectul nostru ca sa urmarim ceea ce se
1eaga de ce1e douasprezece semintii, fiecare din ele chip deosebit,
sa spunem ce reprezinta fiecare semintie a Israel.

!i.'>us satura muJtimea lnainte de a-i da drumul
Ceea ce ne-a silit sa facem acest oco1 e pasajul citat mai inainte,
care se spune ca a despartit pe ucenici de multime silindu-i sa intre
corabie sa treaca inaintea pe tarmul cela1alt, se da drumul
rnuliimilor :330, caci multimile nu puteau pleca pe tarmul din fata, in-
trucH, din motive duhovnice$ti, oamenii ace$tia erau evrei, ceea ce
inseanlna. locuitori de alt ta.rim 331. Lucrul acesta fusese rezervat
ucenici10r 1ui lisus, care trebuiau sa treaca. tarnlul din fata, depa:;;ind
uceea ce s,e vede cee,a ce e trupesc, caci sill<t trecatori, sa ajunga
326. Mc. 6, 39-40.
327. Lc. 9, 14. . ,
328. legatura cu sfintenia unor numere incepind cu monada (prin care se
exprima unitatea din Treime) continuind cu decada, ecatontada 100) revine Origen
multe din scrierile sale, caci e1 cauta simbol toate. De
cjpjjs 6 (ed. Koetschau, 21), Com. Math. X1V, 5 (Migne, P.G., 13, 1195) etc. se
vedea Migne, P.G., 13, 918-919 etc.
329. 19, 28.
330. ,14, 22.
331. origina1 ceea ce dupa Origen
s-a iste ergo populus etiam Hebraeus dicitur. quia transiit de Aegypto ad
terram repromissioni:s, Migne, P.G., 13, 914. Desigur, e1 fo1osea exprimarea filologicd
pentru a afirma una duhovniceasca: depa:;;ind ceea ce se vede ceea ce-i trupesc ...
spre a ajunge 1a ceea ce-i netrecator, de pe cela1alt tarim.
cei dintii Ia ceea ce-i nevazut netrecator 332. pentru
nlultimi a fost destula binefacerea pe care primisera de Ia intrucit
ele fiind atit de numeroase, n-au putut fi trecute pe partea ceaIa1ta, ci
a trebuit sa fie slobozite de catre lisus. Aceasta slobozire, nimeni n-are
puterea s-o dea decit singur Hristos, intrucit nu este cu putinta sa fie
cineva slobozit pina nu a gustat din pfinile binecuvintate de Iisus,
dupa cum tot cu neputinta este ca cineva sa guste din aceIe fara
ca Iisus sa Ie fi poruncit s-o faca sa se pe iarba, ,cum am vazut
mai inainte. Dar nici n-ar ficu putinta ceva daca multimile n-ar fi
jnsotit pe lisus, cetatile, cind s-a retras in Ioc singuratic.
cu toate ca ucenicii 11 rugasera sa dea drumul multimilor, n-a facut-o
inainte de a-i satura din piinile binecuvintarii, insa le da drumul, dar
numai dupa ce a silit ucenicii sa intre corabie Ie-a dat drumul
atunci cind eIe se aflau jos, caci acest tinut era schimb s-a
urcat pe munte ca sa se roage.

V ia(a Cre$tina cu trecere pe mare
Daca vreunu1 din cei mai simpli vrea sa se multumeasca cu simpIa
istorlsire a trecerii Mintuitorului cucorabia pe mare, n-are decH s-o
faca 333. Dar daca se va intimpla sa fim vreodata de necazurl
sa aducem aminte ca Iisus ne-a silit sa urcam corabie
ca sa trecem, inaintea Lui, pe tarmul fata. Caci e cu ne-
putintil, pentru cine n-a invatat sa infrunte 10vituriIe vaIurilor aIe
vintuIui potrivnic, sa ajunga pina Ia tarmul din fata. Dar, dupa ne
vom vedea inconjurati de greutati numeroase obositi de
a putea naviga ou mijloace prea slab'e, sa uitam ca ne ,aflaI11 ca pe
corabie mijIocul marii, zguduiti de valurile care ar vrea sa ne vada
a!unecind de Ia dreapta credinta sau de la alte virtuti. De aceea, daca
vom vedea din vreo parte furtuna relelor dezIantuinclu-se fmpotriva
noastra, sa ne gindim atunci ca poate noua vintul ne este impo-
triva 334. Dar, daca vom sa trecem trei straji de aIe noptii
intunecate care staruie vremuri de incercari 335, nevoindu-ne cH
332. Cor. 4, 18.
333. Are dreptate R. Girod cit., 296) cind afirma ca Origen are multe pa-
gini unde interpretarea !u,j se !a sensul !itera! a! cuvinte!or. Cine vrea sa ra-
mina numai !a atita, n-are decit 5-0 faca !, spune e! aici. Dar cind continua, trecind
la adincire, graiul lui moralizant - atunci ctnd forteaza nota - este foarte
apropiat de om.
334. 14, 24.
335. Termenul ((tentationes) revine foarte des limbajul unui lup-
tator ca Origen, J. Danielou, Origene, 292
65
putem mai bine priveghind ca sa ocolim caderea de la credinta sau
de la alta virtnte, prima straja reprezentind 5'tapinirtorul intuneri-
cului" 336 al pacatului, cea de a doua fiul care se
ina!ta mai presus decit tot ce se Dumnezeu 337, iar cea de-a
treia duhul de vrajma:;;ie impotriva Duhului Sfint 338, atunci sa fim siguri
ca clipa cind va veni straja cea dea patra, cind noaptea va fi pe
sfir:;;ite pe aproape 339, va alaturi de Fiul Dum-
nezeu ca sa potoleasca marea, pa:;;ind pe valurile e1. $i.cind vom vedea
pe Dumnezeu-Cuvintul apropiindu-se, vom fi inca spaimintati cind
"Vom intelege clar ca este Mintuitorul, Care plercase surghiun printre
crezind ca vedem fantoma, vom striga cuprin:;;i de teama, dar
ne va vorbi indata: Indrazniti! Eu sint ; nu va temeti ! 340
La aceste cuvinte, de asigurare, poate se mai afla printre
vreun Petru insufletit de mai mare dragoste, drum spre ceea ce
este desavir:;;it, dar departe inca de a fi ajuns acolo, care cobori
din corabie, :;;tiindu-se scapat de primejdiile care-l zguduisera. de
bun inceput, dorinta de a intimpinarea Iisus, va
pe apa, dar credinta fiind inca plapinda, e1 stapinit inca
dp. ezitare cind vede puterea vintului, 11 va cuprinde groaza in-
cepe sa se scufunde. Totu:;;i, se va izbavi el din prime]Jie pentru ca
va striga cu glas tare catre Iisus: Doamne, scapa-ma! 341 abia va
fi sfir:;;it graiul strigatul : Doamne, scapa-ma! ca Dumnezeu-Cuvintul
intinde mina, venindu-i intr-ajutor apucindu-l clipa
care incepe sa se scufunde, fara a-l lnustra pentru putina lui
credinta pentru indoielile Dar sa iei aminteca Mintuitorul
va zice: necredinciosule, ci putin pentru ce te-ai
indoit 1 aceasta pentru ca avea oarecare credinta, dar a frint-Q
inteles opus e1.
dupa aceea, Iisus Petru vor urca din nou corabie, vintul
se va potoli, iar insotitorii, intelegind din ce primejdii au scapat, se
inchina nu numai zicind: Tu Dumnezeu 342, cum au
336. 6, 12.
337. Il Tes. 2, 4 .
. 338. Are dreptate comentatorul editiei Migne 13, 920-924) ca triada du-
hufJlor rele, de la cele trei straji, e vazuta de Origen aici alte ]ocuri) ca tot
atitia ai persoane]or Sfintei un tata, un fiu u'n duh al rautiitii, care
la Pave! se Antihrist.
339 Hom. 13, 12.
340. 14, 27.
341. 14, 30.
342. 8, 29.
66
zis cei doi indrd:citi, cu adevarat Tu Fiul lui Dumnczeu 343,
cum spusesera tocmai ucenicii urcati corabie, pentru ca eu nu
cred s-o fi spus dItii decit ucenicii.
DUMNiEZEUL EVANGHELIB
ALTUL DEC1T CEL AL LEGIL 1
este lipsit de interes sa cercetam textul folosit, chip
de cei ce pretind ca Dumnezeul Legii cu Cel al Iisus
Hristos din Evanghe1ie 344. spun ca Tatdl din cer al Iisus
Hristos luptatorul 345 celor care cred ca cinsti pe Dumnezeu
dupa Legea Moisi. Iisus a zisca fariseii, care cinsteau
Dumnezeu pe Creatorul al Legii 346, erau un rasad pe care
I-a sadit Tatal ceI din ceruri care, pentru acest motiv, va fi smuls
din radacina 347. ar mai putea adauga ca, daca ar fi Tatal Iisus
CeI care a condus care a inradacinat poporuI iudeu pe muntele
nirii sale, locul pe care l-a facut 348, Iisus n-ar fi zis despre
farisei ca orice rasad pe care I-a sadit Tatal, cel din ceruri, va fi
smuls din radacina.
La acestea raspundem ca toti cei care urma tilcuirii
a ceea ce este legatura cu Legea n-au fost rasad al TataIui ceresc
pentru ca orbit mintea prin aceea ca n-aucrezut adevar, au
dat ascultare rautatii, Iasindu-se inriuriti de cel care s-a facut stapini-
toruI acestei care s-a proclamat Dumnezeu dinaceasta
pricina e cum spune Sfintul Pavel : stapinitorul acestei 349.
Dar sa inchipui cumva ca Sfintul Pavel ar spune ca acela ar fi cu
adevarat Dumnezeul nostru : caci, dupa cum nu poate fi pintecele dum-
nezeul ceIor care din dragostea pentru placeri se inchina pintecelui
mult decit Dumnezeu, chiar daca SfintuI Pavel il dumne-
zeul 10[ 350, tot fara sa fie Dumnezeu, stapinitorul acestei
desprecare Mintuitorul zice acum stapinul acestei a fost
judecat 351, e numit dumnezeul celor care n-au primit duhul in-
fierii 352, care ar face din ei fii veacului de dincolo invierii
343. 14, 33-34.
344. Origen are in vedere aici pe gnostici, mai ales pe Marcion, despre care am
mai vorbit adesea. se vedea aici, mai sus, la 12.
345. 21, 40; In. 15, 1.
346. Demiurgu1.
347. 15, 13.
348. 15, 17.
349. Cor. 4, 4.
350. 3, 19.
351. In. 16, 11.
352. Rom. 8, 15.
61
din morti 353, ci au rilmas tot fii veacului de acum. Tot sint,
chiar daca am spune-o pe ocolite, lamuririle pe care le-am crezut de
trebuinta 1egatura cu cuvintele: ei sint orbi care sa calau-
zeasca pe orbi Caci, ce credeti, 1a cine s-a referit cu aceste cu-
vinte 1 Desigur ca farisei, pentru ca dumnezeul acestei Iumi a orbit
mintea 10r 355 pentru faptul ca sint Hira credinta, nevrind sa creada
Iisus Hristos, fapt care orbit fel, incit nu mai stra1ucea
oC'hii inimile lumina Evangheliei maririi de pe
fata 1ui Hristos 356. nu numai ca trebuie sa ne ferim a ne Iasa in-
drumati de oameni care, orbiti, dau seam,a ca nevoie
de cineva sa-i indrume pentru ca inca n-au ajuns sa poata zari cu ochii,
ci, mai aIes atunci cind e vorba de oameni care sa indrume pe
credinta cea sanatoasa, trebuie sa fim atenii cine p1ecam urechea
cintarind cu grija cuvintele 10r, de frica de a nu ne lasa dupa
pofta intunecata a unor orbi, care nu sint stare sa inteleaga teme-
iurile adevaratei credinte, incit sa nu ajungem orbi
prin neputinta noastra de a pricepe adevar:atul sens Scripturilor,
dmindoi, conducator condus, sa cadem groapa.
BISERKA SE SA
cind ii vezi adunarea a ceea ce numim mai Biserica,
aruncati parca spatele ultimilor ei, ca cum sta
la picioarele trupului Iisus catehumenii care apar fiecare cu
surzenjb lui, dar care cu vremea sint vindecati potrivit cuvintului lui
Iisus, atunci nu vei daca vei spune ca astfelde oameni, dupa ce
au urcat pe munte cu multimi1e Bisericii, acolo unde se afla Iisus, au
f05t picioarele Lui au f05t de atit de bine,
multimea din Biserica se mira de binefacerile care se faceau celor cu-
de mari nepu<l:inte, incit puteau spune mai inainte
erau umbla, surzii mutii graie:sc maririle lui Dumnezeu 358,
353. Lc. 20, 35.
354. 15, 14.
355. Il Cor. 4, 4.
356. Cor. 4, 6.
357. Dupa cum am vazut mai sus 19) unde este vorba de atingerea fizica
a LogosuIui, aici e vorba de trupuI Iui Iisus. Desigur IucruriIe trebuie intelese
chip de Lubac, Histoire Esprit, 214 Mereu tema a celor
cinci simiuri, prin care se percep realitatile DuhuIui.
358. Mt. 11, 5.
68
schimbarile acestea bine se intimplau numai trupuri, ci
cele cum spune proorocia Isaia, care zice: Atunci va
sari ca cerbul limpede va fi limba gingavilor 359.
sint intimplatoare cuvintele din acest text ca cerbul va sari,
ci vom zice ca este fara folos comparatia dintrecerb, animalul curat
al caror venin nu-l poate suporta, dintre cei care
au fost mai inainte care, datorita Iisus, salta acum ca
cerbii. Cuvintul se va implini masura care vedem cum vorbesc
surzii mutii, cum spune Scrlptura: limpede va fi limba gingavilor
sau Jnai bine acolo unde se scrie surzilor, de acum sa auziti,
orbilor, v'edeti ! 360. an ce vedea, acum, orbii cind dln
marimea frumusetea fapturilor sa bine socotindu-te, pe
Cel care le-a zidit 361 cind cele nevazute ale se vad de Ia face-
l'ea Iumii, intelegindu-se din fapturi 362, ceea ce vrea sa spuna ca
datorita lor ei vad inteleg, acum, totullimpede.
359. 11'. :{5, 6.
360. 1s. 42, 18.
361. lnt. So1. 13, 15.
362. Rom. 1, 20.
DIN OMILIILE
LA EVANGHELIA DupA LUCA
STUDIU INTRODUCT!V
Se $tie ca, pentru a 1amur1 publica a pr1me1or doua veacuri cum
ca cre$t1nismuJ nu-i sectd iudaicd, textuJ Evanghe1iei dupd a fost
citat mai des declt tuturor ce1or1alte trei un 10c 1. Tot a$a de cu-
noscut este $1 faptu1 cd, pentru a interpreta corect lnvdtdtura biblicd
despre Logosului lntrupat, pe care denaturau dochetii $1
tot fe1uJ de gnostici iudaizanti $i paglni, Evanghelia dupa Jucat
un din ce1e mai importante. Origen con$tient de aceste lucruri
$i, chiar daca nu s-au pastrat integra1 Comentariile 1a texte1e acestor
doi evanghe1i$ti, eI totu$i adevarul de rnai sus.
Nu $tirn sa fi scr1s vreun feI oarecare omi1ii sau comentarii specia1e
Evanghe1ia dupa Marcu. schirnb - 1ucru din ce1e interesante
- omi1ijJe $i fragrnente1e ce formasera opera de exegezQ Origen
Evanghe11a dupa Luca vor cea mai puternica inf1uenta rna-
relui dasca1 a1exandrin asupra spiritua1itdfji cre$tine, apu-
sene 2. Poate cd acest fapt se datore$te l1rnbii deoseb1t de literare
fer1c1tului Ieronim, forrnd care s-Q pastrat cea mai parte din
Iucrare. Aceasta opera foarte de t1rnpuriu Apus,
inf1uentlnd cugetarea marelui teo1og scoIastic Bernard de CIairvaux,
s-a rasplndit lnceplnd lnca din 1512. Acurn clteva
1941) s-au de.scoperit fragrnente grece$ti 3 din forrna originalQ
lucrar11 Or1gen $1 anurne din Omilia a XXXV-a, $1 de atunci lncoace,
$1 aItele.
t v u 1 !;> d e s t a t a r s c r e r i. rna1 rnulte locuri se
Origen catehurnenilor cu vorbe acestea : Cine v-a
1. Massaux, lnfluence de l'EvangiJe de Mathjeu sur litterature chre-
lrenee, Louvain, 1950, 616.
2. F. Fournier, Origene; Home}jes sur Luc, coH. Sources chrEH1enn'S,
87, Paris, 1962, 91.
3. Rauer, Origines griechische Pragmente und hieroni-
mjsche aberseIzung, Griechische christHche Schriftsteller 35 (Berlin, 1>941).
Lucrarea a aparut $1 editla a II-a 1959.
70
ORJGEN, SCRIERT ALESE
voi 1n Bisericd pentru Ce imboId 1ndemnat
ldsati case1e ca s6 venifj aceast6. adunare ? Cdci desigur, nu noi slntem
cei care am parcurs, una dupCi a1ta, strCizi1e cCitre caseIe voastre, c1
('eI Atotputernic, Care, prin Sa cea insuflat 1n inimile
voastre, pe care crede vrednice, aceastQ dorinta chiar sQ
dati seama de sau sCi vreti) de veni credintCi, ca unii care
slntefj lnceputurile vietii cre$tine$ti, c1nd primiti credinta
cu fricCi $i cu cutremur. V conjur, drept aceea, catehumenilor, sd pd$iti
fricQ urme1e Hristos 4. Sau 1n a1t Ioc: V conjur, catehu
meni1or, c1nd venifj Botez sCi nu apropiati nepreg6tJtj, ci sCi facet1
roade vredn1ce de pocCi1ntQ 5. vouCi, catehumeni catehumene, care
vreti sQ de Botez, v1 se adreseazd aceIea$i cuvinte care
adresat 10an Botezdtoru1 ce10r de lordan 6.
Din aceste chemCiri deduce u$or cd motivu1 redactdrii lor stCi 1n
legaturd cu pregCitirea cre$tini1or 1n vederea intrdrii 1n credintd, pentru
care primirea Botezului era condJtja I)i examenuI cel mai serios.
Desigur, 1nsCi, cd aceastd pregCitire nu 1n vedere numai pri.
mirea Botezu1ui. cum reie$i din ceIe trei omilii cltate. serie 1ntreagCi
de alte prob1eme slnt dezbdtute 1n celelalte omilii. 1n Omilia 6,
s1nt amintiti credincio$i, femei, bCirbati, copii, cu un cuvlnt, tot felu1
de membri Bisericii. se $tie, de pildd, din 1ucrarea intitu-
Traditia apostolica, cum cCi instruirea catehumeni10r dura cam 3 an1
$1 cd 1n acest scop se citau exemple moralizatoare din cCirtile Estera,
bit, Iudita mai ales din trntelepciunea lui Solomon 7. lncheierea
stagiu1ui catehumenatului se fdcea examinarea at1t moraICi, c1t $i inte-
1ectuald candidati1or. Se vede cd se $1
omilii Origen. Din clasice - e drept, din veacul
- Chiri1 de Ierusa1im, Ambrozie de Mi1an $i Niceta
de Remesiana, ca $i din a1te surse, $tim cCi pregdtirea catehumeniIor
lncheia cu primirea BotezulUi celorla1te Sfinte Taine, primire care
se fdcea chip festiv de regu1Ci
DupQ cum vom vedea mai departe, existd $i un motiv extern care
juit popularizarea - de astCidata 1n traducere - omiliilor
dupa Luca : 1n onul 388 troducerii operei lui Origen de cdtre
sf1ntu1 Ambrozie Milonu1ui, troducere cu care fericituJ Ieronim
declarat nemultumit, cum se spune 1n
4. OmjJja 8 (in acest volum).
5. 4 (in acest volum).
6. Omi/ia XXII, 6 (in acest volurn).
7. Hippolyte de Rome, Apostolique, Paris, 1946, 46.
EVANGHELIA DUPA LUCA
71
Despre timpul omjJjilor Luca istoricuJ Adol1
nack spunea sint cele vechi omilii din cite comentat
gen 8. Lucrurile nu lnsd tocmai atlt de sirnple. drept ln prolo-
guJ acestei lericituJ Ieronim un moment dat,
tru preveni unui corb de augur (sf1ntuJ Ambrozie,
care tradus pre1ucrat din din omiliile Evan-
ghelia dupd Luca), cd ln omilii1e sale Origen e ca un copil care se joacd
cu zaruri1e, cind in lucrdrile de de bdtrinete, se
maj serios 9, ceea ce dreptate putea da ternei
cercetdtorilor sd sustind Origen lnceput redactarea acestor orni-
lncd de clnd copi1 10. Eusebiu 11 dd sd
cd Origen avea ce1 putin 30 de clnd i S-Q lngdduit sd pre-
dice Frobabi1 Ieronim va vrut
tinerete1e 1ui, Origen jongla mai cu textele biblice 12, clnd mai
tiIZiu, cind va scrie mai compacte mai profunde
etc.) fost mult mai matur.
curlnd credem ca. s-ar cronologia omiliilor de
Luca, 1ulnd de bazd criterii. Se 13, din

din Isto-
ria lui Eusebiu 15, cd dupd p1ecarea lui Origen din A1exandria au fost
situatii clnd oamenii treceau cu numdr mare
nism, cdci Frovidenta fdcut ca sd creascd acum
dupd ce plnd atunci se toate mijloace1e pentru rdspln-
direa ]or. astfe] de epocd istoricii n-o afla declt timpuJ dom-
niei Filip Arabul 244-249). Origen afirmd 16 de acum
persecutii1e timpurilor lndepartate, dar cd din cauza unei
coale recente, mu1ti se tem ca vremuri1e grele putea reveni din nou.
Rdscoala despre care e vorba fost identiiicatd cu cea generaluJui
catianus, care lost proc1amat 1 aprilie 248, de legiunile de
Dundre cu toate cd lui fost c1teva 1uni, i-au
urmat alte1e, una Capadocia a1ta Emesa, 17. Deducem de
8. Ad. Harnack, Die ChronoJogie ... 2, 45.
9. ProJogus Origenis super ed. Rauer,
cit., 2.
10. Th. Zahn, Die Predigten des Origenes des
Neue Kirchliche Zits'chrift (1911), 255. Dealtfel aluz,ia de
s-ar referi mai mult la Ambrozie.
11. Eusebiu, 19, 16, ed. cit., 241.
12. HomeIles sur Luc . 79.
13. Nautin, Origene. son oeuvre. Paris, 1977, 61, 92.
14. 26, 177 (ed. berlineza).
15. 36, 1. 251-252.
16. 15, 214.
17. Besnier, de des Severes concfle de Njcee,
Paris, 1937, 154 (citat dupa Nautin, cit . 372).
aici cQ acestor vremi : anul 248. legdturo
cu lnmorm1ntarea M1ntuitorului, Origen spune (tot 18):
vom despre alte cdrfj, unde se VG potrivi mai bine, lucru
care-l face ComentaruJ 19, Ceea ce trebuie So mai re-
este lnsd faptul Cd, expJiclnd, dupd Matei, patimile Domnului,
gen citeazd general Marcu Luca, c1nd omjJjjJe
Luca, propriu-zis, slnt tratate numai pasaje specifice acestuia, pen-
tru Care dedicat lui Luca declt ,,5 tomuri, pe clnd 25
de tomuri. S-ar deduce deci cd cele trei lucrdri : Co-
mentarul la Matei Omiliile la Luca sd fi fost $i ultimele lucrdri
Origen, datlnd 20, cam ordinea care le-am amintit, din anu1249.
Desigur cd atunci va fj fost de lncheiere a ciclului, pentru cii
ComentaruJ 21 spunea : ln omiliile de Luca am com-
ele parabolele biblice $i am cercetat ce lnsemneaza prlnz
ce 1nsemneazd cind. Or, se $tie cd $i despre omiliile Luca trebui
spus, dacd nu ceva similar, mdcar ceva legat de predicile tinute de
gen Palestina.
u m a r u c u r s u m r a Lu c a. Fericitul
Ieronim tradus 39 omilii, dar sigur cd au fost mai
numeroase, dupii cum diferite alte citate fiicute at1t de Origen, clt
$i de sf1ntuJ Ambrozie, care, $i tradus latine$te, mai bine-zis
preIucrat lntr-un mod propriu. Din cele 39 de omilii primele 33 cu-
prind explicare, cuvlnt cu cuvlnt, pasajelor din Evanghelia dupd Luca,
de 1nceput capitoluJ 4, versetu1 27. inexplicabi1 lnsii
ca Origen sd fi omis, lntre omi1iiJe $i Bunavestirli
(Lc. 1, 32-38), asupra sf1ntuJ Ambrozie (care 11 urmeazd
acest loc destul de strict Origen) vorbe$te chiar larg 22.
sesc comentarii, lntre omiliiJe pentru pericopa Lc. 2, 3-7 $i
lntre $i pentru textuJ de Luca 2, 17-20. Sd se fj
vreme de 150 de 250-390) omjJjjJe respective
orl sd nu se compus ? Greu de crezut. Fericitul Ieronim nu spune.
schimb, sf1ntuJ Ambrozie e sigur cii S-Q inspirat dupd originaluJ gre-
cesc. SQ fj fost cumva $i acest originaJ diferit de textuJ tradus de feri-
Ieronlm, cum aratd unele studii 23, nu putem spune precls.
18. 69, 190.
19. series, 143, Migne, P.G., 13, 1797.
20. Nautin, cit., 376 411.
21. 2, Migne, G., 14,741.
22. Ambrosius, Expositio 14-18, Migne,
23. Rauer, Die Form der Homilien uncl Vor/age, Text-e
und Untersuchungen, Leipzig. 1932. 34--39.
73
Pe de altd parte, u1timele 6 omiJii (XXXIV abordeazd pro-
bleme din cele mai diferite, fjjnd Mrd legdturd cu cele d1naintea dar
cu lntreruperi lntre e1e. XXXIV comenteazd textul de
Lc. 10, 25-37; Omilia XXXV cel de Lc. 12, 58-59; OmiJia
XXXVI pe cel de Lc. 17,33 $1 20-21 ; Omi1ia XXXVII cel de Lc.
19, 29-40; Omilia XXXVIII textul Lc. 19, 41-45, Omilia
textele de Lc. 20, 27-40 $i 21-26. Cum sd se explice 1ipsurile?
Sd ales Origen jnsu$1 numa1 pasajele respective? sd folosit Ie-
ronim un alt original grecesc dupd care sd fi rezumat textul?
Greu de rdspuns. Insu$i Ieronim mdrturise$te cd Origen redactat
peste 1000 de omilii din cele care le-a tinut ca predici Cezareea
24. ln Apologia despre Origen, Pamfi1 afirmase cd Origen
predici aproape fiecare zi, iar tahigrafii lnregistrau ca sd trans-
mitd poster1td11i lnvdtdtura 10r 25. aJtd mdrturie este cea istoricu1ui
Socrate, care consemneazd tradifia Bisericii din A1exandria, conform
cdreia miercurea $i vinerea se cite$te din Scripturi, predicatorii le ex-
plicd $i se sdvlr$e$te tot ceea ce fjne de adunarea bisericeascd, inc1usiv
ce1ebrarea taine10r. Se pare cd astfel de zi1e, de fiecare datd Origen
predica 26. Dupd cum se cunoa$te din Didahia celor 12 Apostoli 27, din
Traditia Apostolica 28 $1 chiar din scrierile Origen 29, Bise-
rica cre$tind a cunoscut plnd 1a 200 obiceiu1 adundrilor duminicale,
dar de ja din sec. s-a introdus tradJtja de se tine s1ujbe ln fiecare
zj, desigur, cu exp1icarea cuvlntu1ui divin, miercurea $i vinerea sluj-
bele se lncheiau, ca $i Duminica, cu liturghia euharisticd. Mai mult, Du-
minica se tineau 3 omilii : utrenie, liturghie vecernie 30.
Revenind acum 1a omiliile Or1gen Evanghelia de Luca $1
cjnd med1e generald privind 1ungimea ce10r 39 omil11, af1dm cd, una cu
cuprinde cam 8 versete fiecare (primele 33 omilii da me-
dje de 6 versete, restul de 6 omjJii, clte 10 versete). or, ca sd ajunge
sd se citeascd $i se explice rlnd textul tuturor ce10r patru Evan-
24. Epistola 84, 8, Migne, P.L.
25. Migne, G. 17, 545.
26. Socrate, Istoria 22, Migne, P.G., 67, 636.
27. Cap. 14, "Parinti scriitori 1979, 31.
28. Cap. 65 colectia "Parinti scriitori 11. 1980,

29. Cap. 39, colectia "Sources Chretiennes, 11, Paris, 1946, 123. Aici
se subliniaza ca la adunarile de Duminica se tinea predica dupa biblice.
30. Hom. Gen. 3 ed. berlineza, 96, 15: "Daca zilnic la izvor. daca
scoateti apa fiecare atunci departe de a putea adapa altii, dar
\'eti patimi de setea cuvintului lui Dumnezeu. Omilia IV, 1 la Iosua (a se vedea
locul respectiv volumul prim din colectia noastra) se spune: "cind ai fost primit
numaruJ catehumenilor ai inceput sa asculti de poruncile Bisericii, ai straba-
Marea Ro;;ie, obligindu-te in fiecarc ca 1a asprimiJe din pustie, sa
Legi:e Domnului.
ghelii (care cuprind 3773 versete) trebui sci presupunem 471 de pre-
dici. ceea ce satisface 9 dacCi predicile s-ar fj
llumai Duminica, dacd S-Ql repartiza miercuri vineri (deci
156 predici am avea un rCistimp de 3 $tim cci omjJjile
gen Vechiu1 Testament slnt muJt mai 1ungi (c1te 14 capito1e una).
DupCi cum am observat din textele traduse volumu1 prim, reiese CQ
omilii1e Vechiu1 Testament se tineau fiecare zi clte una, astfe1 cci
1ntreg Vechiu1 Testament se termina 1ntr-un cic1u de 3 se
fost cazuJ :ji cu predicile Aposto1u1ui, adica scrieri1e pau-
1ine. schimb, exp1icCirile Evanghelii (:j1 a1c1 omiljjJe de Luca s1nt
dCitQtoare de ton scurtimea veneau r1nd de 3 pe
mlna, mai a1es saptam1ni1e postuJui 31. Daca 10curi1e din tomuri1e
2 de $i 29 de Matei, unde au fost citate omi1ii1e
de Luca, nu spun nimic privinta repartizCirii, 1ntruclt ambe1e scrjeri
dateazCi de sf1r$ituJ vietii 1ui Origen, schimb om11ia 11 de
l..uca 32 ne spune: 1mi amintesc cci am spus c1nd exp1icam cuvintele de
Cor. 1, 2, cd e mare deosebire 1ntre BisericCi $i cei care nu-
mele DomnuJui.
Din citatuJ acesta deducem cci omiJjjJe se fjneau pe cicluri.
orice caz, activitatea predicatorialQ Origen e impresionantCi.
Am spus-o $i volumuJ prim cci omiljjJe asupra Vechiului Testament
au fost tinute 1nainte de cele asupra Noului Testament. Editorul berlinez
lncercat sci caute 1egaturCi ce1e 142 fragmente grece:jti, care
1e-a publicat sf1r:jitul textuJui 33, :ji traducerile (respectiv adaptCirile)
sf1ntului Ambrozie $1 fer1citului 1eronim. Se ca el a 1nc1inat
recunoascCi multe din aceste fragmente paternitatea Origen 34.
editia din 1959 fost mai putin generos. Oricum, acol0 unde idei1e
.'?1 forma de exprimare acestor fragmente se 1ntllnesc at1t sf1ntuJ
Ambrozie, c1t :ji fericitu1 1eronim, paternitatea acestor fragmente e un
mijJoc sigur de control. grea e situa(ia fragmente10r grece:jti rCimase
netraduse nici de unuJ nici de altu1
35
Cercefarile uJterioare credem ca
vor putea aduce mai multe precizCiri 36.
r a d uc e r e a f e r i c i t u u i e r i m s-a fQcut dupa cum se
pare 37 1ntre anu1 388, c1nd fost redactata traducerea sf1ntului Ambrozie,
31. Ca]cu!ul acesta a fost facut de cit., 399
32. Editia berJineza a lui Rauer, 110.
33. Editia berJineza, 232-284.
34. R. Devreesse, Sur Origene. in Revue biblique, Paris, 1953, 145 citat dupa
Crouzel-Fournier-Perichon, Origene, Homelies sur S. Luc, 89.
35. Editia din "Sou'fces Ch.reHenne5 publi,ca in anexe textu! grec insotit
de traducerea franceza a 91 de fragmente, 464-547.
36. Homelien zu Lukas, ed. Rauer, Leipzig, 1930, 1.
37. Rauer, cit.,
OMILIILE LA EVANGHELIA DUPA LUCA 75
$i 392, anuJ clnd fericitul Ieronim ln$irc'1 ln epistolele sale lista operelor
Origen, inc1usiv omiJiile Luca. Dupc'1 cum reiese d1n lucrc'1-
fericituJ Ieronim iron1zeazc'1 stiluJ retoric destuJ de brutal
sf1ntu1 Ambroz1e $i ca sc'1 rc'1spundc'1 muncii copi1c'1re$t1 fc'1cute
de sflntuJ Ambrozie atunci clnd a tradus Origen acceptat fericitul
Icronim sc'1 traducc'1 pentru distinsele doamne d1n prot1pendada Romei,
Pau1a $i fiica Eustochla, aceste om1]ii). De aceea el luat ln derldere
$1 comp1]atia ExaimeronuJui, lmit1nd Origen, ca sc'1 re1asc'1 $1 mai
n1uJt cum cc'1utat sc'1 pc'1$eascc'1 urmele asile cel
38. Pentru polihistor care fost Ieronim, plna $i pen-
omjJjile lui Origen, care-l admira lncc'1, nu gaSe$te altc'1 caracte-
dec1t in verbis luderet, in sententiis dormitaret. Cum sa expli-
cQm contra sflntului Ambrozie ? sc'1 fj provenit ie$irile pc'1-
tima$e din invidia $i rc'1ceala d1ntre saloanele pioase Marcelei
ce]1nei 39 (aceasta din urmc'1 sorc'1 episcopu]ui din Mi1an) lntr-o vreme
clnd Ieronim clt Ambrozie (382-384) se aflau Roma. Ambi1
cautau sc'1 arate ln hainc'11atinc'1 frumuseti1e adlncii cugetc'1ri cre$tine gre-
ce$ti; dar clnd Ieronim mai $lefuit, Ambrozie un autodidact
improvizat, dar p]jn de temperament $1 de cc'11durc'1, lnclt pred1ca va
Cl$tiga $1 fericituJ Augustin. Oricum, dacc'1 s-ar face comparatie lntre
feluJ cum au lnteles amlndoi cugetarea Origen, desigur cc'1 aspr1mea
lui Ieronim cel putin excesivc'1, comentarul episcopuJui de Mi1an
nefiind numai un simplu plagiat dupc'1 Origen 40.
Dar Ieronim ? Chiar dacc'1 abundc'1 ln de exprimare, care nu
se puteau lnt1Jni ln textuJ 1ui Orjgen 41, totu$i stilul traducerii Ieronim
este clar, fidel $i viguros. Aceasta, chiar lmpotriva Qcuzelor care s-Qu
adus de rivalul sc'1u, presbiterul Rufin de Aqui1eia 42.
m r t a t a m i i 1 r d u a L u c a este deosebitc'1.
lnt1i pentru ca slnt singurele care s-au pc'1strat $1 care au circuJat ln
clteva zeci de variante, lnceplnd din secoluJ $i plnc'1 ln secoluJ
ln ha1na greacc'1, latinc'1
43

38. 84, 7.
39. Ch. Duchesne: Histoire de (Paris, 1911), 564-565.
40. Fournier, cit., 73.
41. De pilda, expresii1e ca verbul latra din omilia XVI, 4 sau formularea re-
torica din omilia (ed. Rauer 16 urm.) etc.
42. se vedea Fournier, cit., 85-87.
43. Rauer cit., XX-LHI) prezinta expunered privind traditii.l manu-
scrisa a operei. Cele mai bune mai multe manuscrise contin 39 omilii, dar exista
grupa de manuscrise care contin numai 316 de omilii. Rauer descrie 11 variante
de ma-:1uscrise, din care 6 sint mai import,ante. Ele sint codici miscelanei ori frag-
mente Catene.
constituie faptul ca, lnceplnd din sec.
au lectionarele Bisericii apusene, exercit1nd
influentd declt or1care a1te omi1ii lui Orjgen asupra
/og1e1 $1 cugetdrii cre$tine apusene. Omi1ii1e XIV, XXll, I$i
trateazd special despre rolul Botezului vjata cre$tind.
chip deosebit se resjmte aceste omilii evlavia cu care $t1a Origen sa
vorbeascd despre DomnuJ Hristos. Dar tot de muJt impresioneazd $i
descrierea luptei duhovn1ce$ti lmpotriva satanej $i, general, paca-
te10r (omiliile Despre frumusetea idea1u1ui de perfectiune
se vorbe$te VIII,
S-a spus, bund dreptate 44, cd, daca fdcut teologie adlnca,
sufletul acestui generos, care a fost Origen, ilustrat una din cele
populare cariere de dascal cre$tin, orice caz, dintre cele
Credem cd $1 omiJiile prezentam aici
ducere romaneascd convinge de acest adevdr.
d i t 1 e m 1 1 r. vreme omj}jjJe Origen au
fost singure1e EvU] Mediu tJrziu. lncd 1512, lacob scoate
doud edifji Paris, de atunci, at1t colecfja
Origen, clt OmjJjjJe Luca erau Ce1 mai
cles lntrebuintata fost edjfia Charles De Rue, apdruta Paris
care publicd urmd 1$1 fragmentele grecel$ti. TextuJ fost
reprodus Mjgne (Patrologia grae,ca, 1862), cdrora
S-QU adaugat 1901-1910 fragmentele grecel$ti. Cea mai editie
operelor fericitului este scoasa de Dominic V voI.
1 1769 ed. ll. Cea moderna veacuJui e cea
scoasa Ber1in, 1835, de C.H.E. Lommatsch, carei se
reproduce $1 mai criticd edifje, berlinezd (Origenes Werke,
neunter Band : Die Homilien Lukas der Obersetzung des Hierony-
mus und die griechischen Reste der Homilien und des Lukas - Kom-
mentars, edftie lngrijita de Dr. Rauer, Lejpzig, 1930, editia
1959.
1962, colectia Sources Chretiennes numaruJ 87, ulti-
ma traducerj1 :;;1 celej franceze, urmd avlnd
1$191 de fragmente grece$ti $i
traducerea noastrd 16 din cele 390miJii. luat de
baza edifja ber1ineza, cea J. Migne, precum $1 din Sour-
ces Chretiennes.
44. G. Bardy, predicateur populaire au lII-e siecle, t<Revue apologetique
45/1927, 513-526, 679--S98. Lucrarea a fost amplificata a H-a editie 1931
publicata colectia "Les moralistes chretiens.
PREFATA FERICITULUI IERONIM
I:\"CEPUTUL PROLOGULUI PREA CUVIOSULUI PRESBITER IERONIM
EVANGHELIEI DUPA LUCA
DE ORIGE.)\J
IERONIM CATRE PAULA $1 EUSTOCHIA
Mi-ati SpUS acum clteva zjJe ca V-QU Cd'zut ln mlna ni$te comentarii
Evanghe1ia dupa $1 dupa Luca: cea dintli e 1ips1ta de nerv $i
de sti1, ln doua se jong1eazd cu cuvintele ln timp ce ideile slnt somno-
lente. ln ciuda unor astfel de f1eacuri, totu$i mi-atI cerut sd vd traduc
din grece$te macar ce1e 39 omjJji de Luca, cum se af1a ln textu1
original scumpu1Ui nostru Adamantius (Origen). 1mi cereti un 1ucru
neplacut asemdndtor ch1nulu1 de a scrie cum 11 place altuia, nu
cum {i-ar p1dcea tie, dupd cum spunea Cicero 1. Cu acestea am sd
md apuc de 1ucru c1t mai cur1nd 1ntruc1t nu-mi cereti ceva care ln-
trece puteri1e me1e, mai a1es ca lntr-o vreme sf1nta noastrd prietend
Blesila 1mi ceruse $i nici mai mult, nici mai putin dec1t sd traduc
djn Origen 1n 1imba noastra 1atineascd ce1e 25 tomuri Matei, ce1e 5
de Luca $1 ce1e 32 de loan! Or, $titi bine cd astfe1 de 1ucrare
1ntrece at1t puterile me1e c1t $1 timpuJ ce-mi std dispozitie $i m1j1oa-
ce1e mele de 1ucru. lnsd cd trecerea care avefi ln mea $i
dorinta voastrd e mai puternica, pentru cd astfel mi-am lntrerupt stu-
dii1e priv1toare Antichitcltile ca sa dicta traducerea 1u-
crarii care mi-o cereti, lntruc1t socotiti cd v-ar de fo10s cu
CQ provine de altu1, iar nu de mine, $i mai ales ca aud $i despre
croncanitul unui corb de rdu augur, care-$i bate joc de co1orituJ penelor
tuturor celor1alte pasdri, de$i lui slnt cu totuJ lntunecate! Dealtfel,
drept rdspuns acestUia mdrturisesc cd ln omjJjjJe sale Origen
e ca un copil care jong1eazd cu zarurile, clnd ln opere1e sale de
maturitate $i de bdtrlnete e mai serios.
Daca voi gasi de bine, daca voi [i 1n stare daca Dumnezeu lmi va
ajuta sa traduc ln 1atine$te $i aceste ultime 1ucrar1, desigur dupa ce voi
termina 1ucrarea mea lntreruptd, atunci veti putea vedea, mai bine
prin voi, limba 1atind putea 1ua cuno$tinta, c1i de mari slnt bogd-
1. Probabil din scrierea Ad familiares 1, citat dupa Rauer, cit., 1.
tiile care nu 1e-a cunoscut plna acum fJi clt de mari slnt comorile
care lncepe de acum sa cunoasca. mu1t, am dispus ca peste
clteva zile sa vi se trimita fJi nifJte comentarii Matei, unul redactat
de l1arje, scrjitor foarte str6.lucit, doilea, de fericitLIJ martir
Victorin; e drept, deosebite unu1 de celalalt, dar amlndoua scrise sub
inspirafia Duhului Sf1nt. V da seama astfel clta pasiune puneau
fJi ai jn cunoafJterea Sfintei Scripturi.
PROLOGULUI
Inceputul omiliilor Origen, la Evanghelia dupa Luca, numar
de 39, traduse de Eusebiu Ieronim, omilii pe care Origen le tinea
duminicile de peste an.
!nceputul primei omi1ii.
,

DelainceputulEvangheliei
pina la cuvintele
am gasit $i eu cu cale,
prea puternice Teofil 2

sinul evreu au existat pe vremuri muIti barbati care
faceau proorocii. Dintre ace:?tia, unii erau prooroci mincino:?i, cum
era Anania, Azor 3. Altii, dimpotriva, erau prooroci adevarati.
exista popor dar de a deosebi duhurile 4 feI 'incH
mijlocirea acestor destoinici chivernisitori 5 erau primiti
rindul proorocilor, pe cind altii erau inlatur'ati.
2. Lc. 1, 1-4. De notat ca unele manuscrise indata dupa expresia Teofile
urmeaza cuvintele: dictae diebus dominicis, adica omi!ii rostite zilele
de Duminica. se vedea cele spuse studiul nostru introductiv, cf. Rauer,
cit., 3.
Icr. 28, 1--17. Trebuie subliniat ca sfintul Ambrozie incepe traducerea tot
felul acesta (Expositio Lucam, 1, 2, Migne L. 15).
3. 28, 1-17.
4. Darul de a deosebi COI. 12, 4) sau de a deo-
sebi binele de rau 5, 14) sint de Origen (OmjJ.
3, 8, la Omi!. 11, 2, la Iezechliel etc.).
5. Expresia = chivernisitori iscusiti este un agrafon pe
care nu-I intilnim Sfinta Scriptura, Resch, Ausscrkanonisc11c
Texte und Untersuchungen", Neue Folge XV, 3/4 (Leipzig, 1906, ed. 112),
schimb este foarte raspindita epoca post-apostolica (Constit. Apost. 36, 9 ed.
Funk, Freiburg i. 1902, 123) la Clement Alexandrinul (Stlom. 28, 177, 2
Migne, P.G. 8, 924), dar mai ales la Oiigen (Comm. Math. XVII, 31 Migne, P.G. 13, 1573
79
Tot au existat vremea Noului Testament, cind multi au
lncercat a scrie evanghelii, dar nu toti au fost primiti. ca nu
s-au scris numai patru evanghelii, ci un numar mult mai mare,
printre care au fost alese predate bisericilor cele patru pe care le
avem, dupa cum inceputul Evangheliei dupa Luca, a]
carui text spune : deoarece multi au incercat sa. alca.tuiasca isto-
risire ... . Cuvintele au incercat contin acuza tainica impotriva ace-
lora, care, fara harul Duhului Sfint, au indraznit sa alcatuiasca ei
evanghelii. Cit despre Matei, Marcu, Ioan Luca, ei nu numai ca au
incercat sa scrie, ci au scris Evangheliile, fiind de Duhul
Sfint 6.
multi au incercat sa alcatuiasca istorisire despre faptele
adeverite intre 7.
11
timp ce Biserica are folosinta) patru Evanghelii, ereticii 8 au
un numdr foarte mare, din care una se i.tituleaza Evanghelia dupa
egipteni 9, alta dupa cei 12 apostoli. Ba Vasilide 10 a avut
indrazneala sa Evanghelie sa-i deaca titlu numele sau propriu.
Astfel, multi "au indraznit sa scrie, dar numai patru Evanghelii au fost
recunoscute canonic. Din acestea din urma trebuie scoasa invatatura,
pe temeiul careia trebuie fixat crezul despre persoana Domnului
tuitorului nostru. Eu ca mai exista inca Evanghelie numita:
si alte ]ocuri), iar Ioan Ca5sian s-a popularizat literatura duhovniceasca a
Mediu. se vedea mai pe 1arg 1a Crouzel. Origene et connaissance mys-
tique, colectia Museum Lesseanum, Parrs-Bruge'5, 19<61.
6. unele variante grecesti pastrate catene, din veacul pasaju1 acesta e
formu1at modul urmiHor: Din Duh a 5cris mai Matei, dupa care
1a feI au facut-o Marcu Si Ioan, iar 1a urma si Luca Rauer, editia berlineza,
;J. nota). schimb cori1entarea Ior de cMre Origen s-a urmat alta cronoIogie,
dupa cum am putut constata studiu1 introductiv se vedea Nautin, Origene,
412).
7. Lc. 1, 1.
8. Pentru Origen, eretici sint mai ales aderentii fa]sei gnoze, VaIentin, Vasilide
grupul dar mai a1es Marcion Si Herac1eon, dupa cum se poate vedea mai ales
d.in textele comentarului 1a Ioan. se si Ia indice.
9. dupa egipteni, 5criere plina de trasaturi gnostice, nu poate fi
oai \'eche de sfirsHul secoI'Ului Puech, His/oire de Jjt/erarure grecque chrc-
tIenne. (Paris, 1928), Ea e dlferita de apocri,fe descoperite
la Nag-Hammadi, despre care s-a facut uItimii 20 de ani. se vedea
1a St. Papadopol: 1 Atena, 1977, 206-216, iar textu1 editia
Hennecke-Schneemelcher, Neutestamentliche Apokryphen,
1959. Din Evanghelia ce10r 12 Aposto1i s-au pastrat foarte putine fragmente. Unii
identifica cu Evanghelia ebionitilor.
10. Despre eI alti gnostici a se vedea W. Foerster, Die Gnosis, Zeugnisse der
1969.
dupa Toma, alta dupa Matei mai citim despre
altele, pentrua nu se crede ca sintem acelora care
inchipuie ca nou cunoscind acele texte. Dar, toate aces-
tea, nu primim decit ce accepta Biserica anume trebuie
recunoscute numai patru Evanghelii 11.
Iata ce s-ar putea spune despre felul cum incepe aceasta
cind zice: multi au incercat sa alcatuiasca istorisire despre faptele
deplin intre anume ca au fost ispititi au incercat 12 sa
alcatuiasca istorisire a unor intimplari pe care le consideram ca
absolut cu totul 13.

Atunci cind scrie, Luca simtamintele prin
istorisirea despre faptele deplin intre sau dupa
grec pe care limba latina nu-l poate. traduce prin-
tr-un singur dar faptele le-a cunoscut prin siguranta pe care
dau credinta ratiunea 14 nu se indoia deloc (de faptul) daca
lucrurile s-au intimplat intr-un fel sau altul decit a!?a cum s-au intim-
plat. Acest lucru se intimpla numai celor care au crezut cu toata taria
care de aceea s-au de ceea ce proorocul cere staruitor
prin Doamne, intru Tale 15. De aceea
zice Apostolul despre cei care au fost tari statornici : Sa fiti inra-
dacinati intemei,ati credinta 16. intr-adevar, pentru cel inrada-
cinat temeinic credinta, se pot ridica furtuni, poate sufla
cadea ploaia cu galeata, nimic nu-l clatina nu-l face sa se pra-
deoarece ca.sa a fost stinca 17, pe temelie tare.
11. Se ca prin mul1imea pe care le-a pastrat scrierile sale, Ori-
gen este unul din stilpii traditiei dadea seama ce este
cum se exprima cartea a III-a a opereillep\ 1 ed. berlineza,
195. Dupa cele spuse mai sus, inspiratia divina acum Bisericii for-
meaza criteriile unei evanghelii canonice, a dedus Eusebiu de Cezareea atunci
cind aminti - dupa ce cele patru evanghelii recunoscute - pe cele con-
testate 25, 6-7, ed. cit., 104).
12. Ca sa scoata mai mu1t evidenta caracterul inspirat al Evangheliilor ca-
nonice spre deosebire de cele care sint simple elucubratii Ori-
gen insista chip deosebit asupra verbului fata de care varianta din
catene drept explicare scena se
vedea Crouzel-Fournier-Perichon, Origene, HomeJies sur Luc, Anexe, 46"\,
13. Lc. 1.
14. Despre felul care Origen posibila omului, a se vedea
Crouzel, Origene et mystique, Paris-Bruges, 1961, sau Harl,
Origene et !onction du Verbe Parils, 1968, 86
15. Ps. 118, 28.
16. 3,17 CoI. 2, 7 1,23.
17. 7, 24--28. (,Piatra de aici e Hristos Cor. 10, 4), iar casa zidita pe piatra
e Biserica.
LA EVANGHELIA DUPA LUCA
81
Sa nu socotim ca la taria credintei am ajunge prin ochii
drept rod al al judecatii 18.
Sa Iasam pe sa creada ca se pot realiza semne
19 printr-o aruncare de privire omeneasca, iar credinciosul priceput
sigur va urma judecata mlntii, singura prin care va sa deosebeasca
apoi adevarul de minciuna.
Evanghelistul spune ce chip vede pIanul de lucru :

A$a cum ni le-au cei ce le-QU de lnceput $i au fost
slujitori ai Cuvlntului 20. cartea este scris: tot poporul
a auzit glasul Domnului 21. Para indoiala ca mai curind se poate auzi
glasul cuiva decit so3.-i vezi privirea, dar de aceea s-a scris ca sa
se arate ca a vedea glasul Dumnezeu insemneaza sa ai aIti ochi,
cu care pot privi cei ce sint vrednici sa vada. schimb, Evanghelie
nu glasul se vede, ci Cuvintul, realitate mai inalta declt glasul
22
De
aceea s-a zis acum aici: cum le-au lasat cei ce Ie-au vazut
de la inceput au fost slujitori ai Cuvintului. Apostolii vedeau cu
ochii pe Dumnezeu-Cuvintul aceasta nu pentruca vedeau trupul
Domnului Mintuitorulul, ci pentru ca intr-adevar ei vazusera pe
Cuvintul. urmare, daca a vedea pe Iisus dupa trup insemneaza a
fi vazut pe Cuvintul Iui Dumnezeu, acest caz Pilat, care a osindit
pe Iisus, a vazut pe Cuvintul, intocmai cum tradatorul Iu'da toti cei
care strigasera : ia-L de pe pamint 23, au vazut ei Cu-
\intul. DaJr d,e oric'e va pnteIa
pe Dumnezeu-Cuvintul ! vedea pe CuvintulIui Dumnezeu se
dupa inteIesul care Mintuitorul a zis Cel ce M-a vazut pe
fine a vazut pe Tatal care M-a trimis 24.
18. original va fi (adica mens et ratio), doua din elementele de
baza ale antropologiei lui Origen, care propriu-zis se resimte de trihotomismul platonic,
e elementu! divin din om, e partea superioara a
Iui cel cazut timp sediu al icoanei lui Dumnezeu om. fine
e puterea de participare a omului la Logosul divin. La Origen predomina credinta
factorul conducator om este acel simt divin sau care ne
ajutii sii percepem supranaturale. nu cu putem vedea
realitatile
19. 2, 212. Pentru Origen Semnele minuni!e sint cararteristice unei cre-
dinte nedepline. cf. Crouzel-Fournier-Perichon, Lc., 105.
20. Ie$. 20, 18.
21. Am regasiIt comm. ViI, 9, M:gne, P.G. 114, 2219 deo-
sebire intre glas cuvint cel dintii ca simbol al Vechiului Testament, al
:!oilea, al Noului. De fapt, originalul grecesc de la Ie:;;. 20, 18 scrie ca vedeau
,,1asul. .. . vorba de vedere directa contemplarea Cuvintului prin care vedem
De Hr'stos.
2'2. Cu ac:te prin coJIlJunitatea Cuvill1Itului cI'ede'm p,e Hrilstos.
23. Un nou agrafon. R.esich, Ausserkanonische ... 710.
24. In. 14, 9.
6 - Origen. alese

Tot astfel, cuvintul Lu,ca: cum cei cc
vdzut de lIJceput $1 fost slujitor1 CuvlIJtulu1 ne invata mod
ca rostul unei poate fi dar ne
invata totodata ca mai exista de alta natura, al carei scop
. este punerea aplicare a ce10r pe care le contine"_25. Astfel, scopul geo-
metriei este sa fie numai teoretica. Cu totul altceva este
al carei scop pretinde ceva practic, medicina, de pilda. acesta,
trebuie cunoscute metoda medicinei nu numai pentru a
ce este de facut, cum trebuie sa procedezi, adica, sa opera
p1aga, sa fixezi un regim potrivit precis, sa simti focul f'ebrei luind
pulsul, sa usuci ranile deschise prin tratament continuu, sa 1eca1mezi
sa le 26,
te multumi cu acestor tratamente fara sa 1e
aplica este fara de fo1os. Exista aseman.are intre
practica pe de parte, Cuvintului,
pe de alta parte. Bine scrie evanghelistul Luca: cum le-au 1asat
cei ce le-au vazut de la inceput a'U fost slujltori ai Cuvintului.
cuvintele cei ce le-au vazut, adi,ca prin martorii ocular-i, se arata cu-
teoretica, pe cind prin cuvintul slujitori intelegem infap-
tuirile 27.

zice mai departe evanghelistul: De aceea am gdsit $1 eu cu
cale, dupd ce am urmdrit de-amdIJuIJtuI, de lIJceput ... 28.
Luca staruie repeta ceea ce va scrie, nu ramine numai la ceea
ce s-a mai spus, s-a informat personal despre felul cum s-au inceput
toate. De aceea, pe buna dreptate, Apostolul il apreciaza cu urmatoarele
cuvinte : Luca a carui lauda, intru Evanghelie, este toate Bisericile,
De fapt, aco]o nu se indica nici un nume, dar se da sa se inteleaga ca se
adreseaza unui oarecare Teofil 29, Am gasit eu cu cale, prea puter-
nice Teofile, dupa ce am urmarit toate cu de-amanuntul de la inceput,
sa le scriu pe rind.
25. Comparind traducerea lcrtina a 1ui Ieronim cu originalul grecesc, vedem din
nou puse para1e1a a$a cum am mai intilnit a1te locuri. se
vedea indice1e Rauer 1a fragmente 238, 8; 251 1; 252
4 etc. Mai 1arg Lernaitre-Roques VHIer: Diction-
naire de spiritualite, Paris, 1953, col. 1769 $.U.
26. Imagini din medicina intiInim adeseori Opera 1ui Origen. se vedea
dice1e
27. Cele doua aspec'te se conditioneaza reciproc, cu toate ca grece$te
alt gen de W. Volker, .... 199 $.u.
28. Lc. 3.
29. II COI. 8, 118.
DIN EVANGHELIA DUP;;' LUCA
83
S-ar putea crede Luca a scris Evanghelia sa pentru anumita
persoana cu numele Teofil. Dar care ne ascultati vorbind,
daca sinteti cu adevarat iubitori de Dumnezeu (caci aceasta insemneaza
cuvintul Teofil), ei bine de asemenea Teofili
atunci insemneaza pentru s-a scris Evanghelia 30, Iar daca
este cineva Theofil, acela este totodata foarte bun foarte puter-
nic, cum spune modul 'cel m,ai limpede cuvintul grecesc
atunci nici iubitor de Dumnezeu e slab, precum este scris
despre poporul Israel la din ,caci fricIa peei cu-
prinsese 31; de aceea eu cuteza sa zic: omul care este
Teofil este puternic; el trage puterea vigoarea sa de la Dum-
nezeu din cuvintul Sau, el poate astfel adevarul cuvintelor
iIltru care a fost invatat, intelegind cuvintul Evangheliei Hristos, a
Caruia este slava puterea vecii vecilor. Amin 32,

erau amindoi drep1i inaintea lui Dumnezeu,
ulllblind fara prihana toate poruncile
rinduielile Domnului 33

Cei care vor sa lllvoce scuza a pacatelor lor afirma ca nimeni
fara pacat acestscop se refera la marturie aflatoare cartea
Nimeni este lipsit de pacat, chiar daca viata lui ar fi fost
de singura pe pamint, deoarece zilele sint numarate se
socoteala anilor lui 34. Insa din aceasta marturie ei scot numai intelesul
formal; din intelesul ei moral ll-au prins nimic. Acelora le raspun-
dem "a fi fara de pacat se poate intelege, Sfinta Scriptura,
doua feluri: sau a fi pacatuit niciodata sau "a fi incetat a mai
pacatui,
Daca ei afirma, deci, poate fi socotit fara de pacat decit acela
care ll-a pacatuit niciodata, cu aceasta sintem de acord, zicind ca
nimeni fara de pentru toti sintem oameni am paca-
30. Din felul alegorizant care se exprima Origen nu pare a fi sigur de exis-
tenta istorica a lui
31. Ps. 103, 37. Ambrozie, Lucam, 12, Migne, P.L. 15, 1618,
32. Pt. 4, 11.
33. Lc. 1, 6.
34. lov 14, 4-5. Citatul redactat in felul acesta nu se afla. textu1 Bibliei din
1975, jn schimb se sinodala din
tuit fie intr-o fie alta, chiar daca dupa aceea fi putut urma
calea virtutii.
Daca, insa,cuvintele fi fara de pacat}} sa afirme ca dupa ce
data cazut ficu neputinta sa urmam calea
tutii sa nu niciodata, astfel de parere e falsa 35.
adeva.rat ca se poate intimpla ca cineva care a inainte, acum,
dupa ce a incetat a pacatui, sa fie declarat de pac,at.

trebuie intelese cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos
legatura cu Biserica despre care spune ApostOlul: ca s-o
Biserica slavita, neavind pata 36, nu intelesul ca omul din Bise-
rica 37 n-ar fi avut niciodata pata, Ci intelesul ca de acum inainte
el nu avea nici zbircitura. ; nu intelesul ca nici zbirci-
tura a omului vechi nu-i brazda fata, Ci intelesul ca,de acum a
incetat de a mai purta astfel de semne ale pacatului. felul acesta tre-
buie sa intelegem cele ce urmeaza: ca ea (Biserica) sa fie sfinta
fara de prihana aceasta, nu fiindca inceput sufletul a fost fara
cle prihana., caci intr-adevar nu ne putem inc;hipui ca sa fi existat vreun
suflet care sa nu fi fost intinat de pacat, Ci pentru ca se considera curat
neatins de pacat sufletul a carui necuratie a incetat sa existe.
Toate acestea le aratam ca sa se inteleaga ca care a incetat
data sa pacatuiasca poate fi numit fara de pacat fara de
prihana., dupa. cum este scris foarte limpede despre Zaharia Elisaveta :
Erau amindoi drepti inaintea lui Dumnezeu, umblind fara prihana
toate poruncile rinduielile Domnului.

Sa acum mai de aproape laudele aduse lui Zaharia Elisa-
vetei, pe care sfintul Luca le istoria sa, nu numai pentru
i:I afla ca ei erau vrednici de lauda, ci pentru oarecum
lor sfinta, sa ajungem a fi vrednici de lauda. Luca
ar fi putut sa scrie simpluca amindoi erau drepti, tinind toate
poruncile, dar el a socotit folositor sa adauge: "Erau amindoi drepti
inaintea lui Dumnezeu, caci s-ar putea ca cineva sa fie drept inaintea
3-5. se vedea problema atinsa 1 volumul prim al
colectiei noastre.
36. 5, 27.
37. Ecclesiasticus vir (om al Bisericii, spre deosebire de eretici), iata imagine
importanta a cugetarii patristice, care a formulat-o mai ales Origen (ln XVI,
6 Migne, P.G. 13, 1841 Com. Rom. 1, Migne, 14, 927). Henri de Lubac,
tojre et Esprjt, de Paris, 1959, 209
EVANGHELIA LUCA
85
oamenilor, fara a fi inaintea lui Dumnezeu. Sa luam pilda: Un om
nu afla nici un temei sa vorbeasca rau despre mine 38, caci oricit a cer-
cetat toate privintele descoperit nimic cu ce sa ma invinuiasca,
dovada ca sint drept inaintea oamenilor daca toti oamenii au
parere despre mine, daca cercetind sa afle vreo pricina de critica ei nu
pot afla nimic decit ca toata suflarea ma lauda, insemneaza ca eu sint
drept inaintea celor mai multi dintre oameni. Or, realitate, judecata
nu-i sigura, nu au de unde daca nu cumva am pacatuit
cindva adincul inimii mele, daca nu cumva m-am uitat femeie,
poftind-o cu ea adulter inima mea 39.

Cind ma vad oameniica fac milostenie dupa puterile mele, nu au
de unde daca eu fac acest lucru ca sa impllnesc porunca a Dum-
nezeu sau ca sa caut lauda sau marirea oamenilor 4(}. Este insa foarte
greu sa drept inaintea Dumnezeu, nefii'cind binele pentru alta
pricina decit de dragul binelui de dragul de a cauta numai pe
Dumnezeu, ra:.splatitor faptelor bune. Cam ceva se fi
gindit Apostolul cind despre cei ((a caror lauda nu vine de
oameni, ci de la Dumnezeu 41. Ferice de cel care inaintea lui Dumne-
zeu este drept vre,dnic de lauda, caci zadar cauta oamenii
faca parere sigura, ei nu pot judeca ,cu toata limpezimea. de f,apt,
uneori ei ajung situatia sa laude pe cel care nu este vrednic de
laude sa defaimeze pe cel care nu secade, nicidecum sa fie defaimat.
Cind e vorba de lauda ori de osinda, numai Dumnezeu este un judeca-
tor drept.
v
De aceea, este firesc ca stihul nostru sa vorbim cu lauda de'spre
sfinti, spunind ca ((amindoi erau inaintea lui Dumnezeu.
Solomon ne trimite atitudineasemanatoare atunci cind spune
cartea Pildelor : Cauta binele inainte'a lui Dumnezeu a oamenilor 42.
Zaharia Elisaveta se invrednicesc alta lauda : umblind fara
prillana toate poruncile rinduielile oamenilor.
Cind judecatile noastre sint adevarate drepte, putem spune ca
umblam dupa rinduielile Domnului, iar cind una sau
38. Ambrozie, In Lucam 18-19, Migne, P.L. 1620-1621.
39. 5, 28.
40. 6, 20.
41. Rom. 2, 29.
42. Pilde 3, 4.
86
umblam dupa poruncile Sale. De aceea, dupa parerea noastra, sfintu1
Luca, vrind sa-i faca pe ei vredni1ci de lauda adauga:
Erau amindoidrepti, toate porunci1e rinduielile Domnu1ui)) 43.

Poate ca mi se va raspunde: daca aceasta lauda este
ce insemnare au cuvintele: fara prihana))? Ar fi fost destu1 sa se
spuna : umb1ind toate porunci1e rinduie1i1e Domnu1ui)), pentru ca
sa mai trebuiasca sa umble toate poruncile rinduielile Dum-
nezeu sa fie astfel fara prihana. Ca,ci cum ar putea fi banuit dc
om c'are umbla toate rinduielile porunci1e
44
Dum-
nezeu? La aceasta intrebare raspunde scurt: daca ceva ar
posibil, n-am fi cunoscut niciodata acest text, raportat intr-o alta .
pericopa: Cauta dreptate dreptate !. Daca n-ai putinta de a
imp1ini fapta dreapta dupa dreptate, ar fi de prisos sa se ceara a
urma dupa dreptate ceea ce este drept 45.

Jntr-adevar, cind spunem ca implinim porunca dumnezeiasca, dar
cugetul nostru ne minjim doar cu pata slavei ca sa cautam
doar sa placem oamenilor, sau cind la inceputurile faptelor noastre se
oricare alt motiv care place Dumnezeu, atunci zadar
spunem ca implinim porunca Dumnezeu, caci cazu1 acesta
imp1inim fara nici fara dreptate ceea ce e drept.
greu, deci, sa umbli Hira prihana toate poruncile rinduic-
lile Domnu1ui)), dupa toata marturia lauda Dumnezeu, cea intru
Iisus Hristos : aceasta lauda va fi aratata ziua judecatii d,e Cel inain-
tea Caruia toti trebuie sa ne inaintea judecatii lui Hristos
ca sa ia fiecare dupa cele ce a facut prin trup, ori bine ori rau)) 46. Caci,
intr-adevar, toti ne vom inaintea judecatii Dumnezeu 47,
pentru ,a primi ceea ce se cuvine Iisus Hristos, a Caruia este
slava puterea ve'cii vecilor, Amin)).
43, - justificationes - indreptari, rinduieli, orinduiri, intelesul
ce10r prevazute la Evr. 9, 1.
44. Origen dezvo1ta mai pe 1arg aceasta idee Comm. XVI11, 12, Migne, P.G.
14, 708. Tot sfintU1 Ambrozie, 1, 13, Migne, 15, 1621.
45. Textu1 grec e mai clar mi"ii succint formu1at: nici chiar binele nu-i cu
adevarat bine daca nu-i cu bunatate, adica cu intentie buna.
46. 1I Cor. 5, 10,
47. Rom. 14, 10.
O!d1l.lILE EVANGHELIA DUPA LUCA
- 43
La cuvintele:
aceste zile, scuIindu-se Maria,
s-a dus graba tinutul muntos
pina la
se vor implini cele spuse ei
de la Domnul 49

87
Cei mai buni cauta din cind cind pe cei mai putin buni pentru
ca sa le aduca venirea lor oarecare bucurie, coborit Iisus
Ia Ioan ca sa consfinteasca Botezul. Iar de cind Maria a auzit, dupa
vestea primita de la inger, mesajul ca ea trebuie sa nasca pe Mintuito-
'ca insaTcinata, ,ea ,s-a dus graba
tinutul muntos a intrat casa Elisavetei, Pe cind se af1a inca
insinul Fecioarei, Iisus S-a grabit sa sfinteasca pe Ioan Botezatoru1
50
,
Dar inainte de a sosi Maria de a fi salutat pe Elisaveta a saltat
pruncul pintecele mamei Sale, insa indata ce Maria a rostit cuvintul.
pe care Dumnezeu l-a sugerat din pintecele ei a saltat pruncul
de bucurie, de atunci Iisus a facut din Inaintemergatorul Sau un
prooroc 51,

Dupa a primit vestea de la inger, cea care s-a aratat cea mai
a fi maica Fiului lui Dumnezeu se cadea sa urce la munte
sa ramina acolo pe inaltime. De aceea este scris: In zilele acelea,
s-a sculat s-a dus tinutul muntos. Iar pentru ca era cu
bagare de seama staruitoare, Maria trebuia sa se zoreasca cu insu-
fletire plina de Duh Sfint, sa fiecondusa spr,e inaltimi 52, ocrotita
48. 1 4, 11.
49. Lc. 1, 39-45.
50. analizii amiinuntitii asupra acestei pericope ne-a dat Th. Zahn, Dje Predjgten
des Orjgenes EvangeIium des Neue Kirch1iche Zeitschrift, 1911,
258-267. Sfintul Ambrozie urmeazii mers a1 ideilor, 22. Trebuie
subliniat cii acestei intilniri are omu1, ci Dumnezeu. ne spune Origen
mai a1es Comm. VI, 30, Migne, P.G. 14, 285. De aceea intilnim la e1 atit de des
cuvintul pogorirea Dumnezeu om. se vedea 1a indicii editiei ber-
sub acest titlu. indice1e volumelor noastre sub coborire, sfin-
tire, chenozii".
51, Textul grec e mai expresiv aici : atunci a auzit tnaintemergiitorul. fiind minat
de Duhul Sfint, ed. berlinezii Rauer), 45.
52. spre iniiltimi, duhovnicesc petrecerea sfere
inaJte e una din ideile centra1e a1e cugetiirii pnevmato1ogice a 1ui Origen. fond ea
se confundii cu contemplarea Logosului. Ideea am intilnit-o omiliile 1a Ieremia
88
ORIGEN, SCRlERI ALESE
de puterea lui Dumnezeu, a Carui umbra a acoperit-o. Ea a venit,
intr-o cetatea Iuda, a intrat in casa Zaharia a salutat
pe Elisaveta. in vreme ce Elisaveta asculta salutarea Mariei, pruncul
care era in pintecele ei a saltat Elisaveta s-a umplut de Duh Sfint 53.

Fara indoiala ca, daca Elisaveta s-a umplut atunci de Duh Sfint,
acest lucru s-a facut din pricina pruncului Mariei. Dar nu mama este
intiia care s-a invrednicit de Duhul Sfint, ci Ioan; cind era inca inchis
pintecele mamei lui, el a fost cel care a primit pe Duhul Sfint, iar la
rindul ei Elisaveta, dupa sfintirea fiului ei, s-a umplut ea de Duhul
Sfint. Veti putea crede, daca ca ceva asemanator s-a petrecut
cu Mintuitorul. Se poate citi, dupa cum am gasit intr-un mare numar
de exemplare, ca fericita Fecioara a proorocit. Dar tot dupa
alte manuscrise, ca Elisaveta a fost aceea care inca a rostitprooro-
ciile ei 54. Maria se umpluse de Duhul Sfint din ceasul in care ea purta
intr-insa pe Mintuitorul. De cind a primit pe Duhul Sfint, urzitorul trupu-
Mintuitorului, din clipa in care Fiul lui Dumnezeu a inceput sa
prinda viata intr-insa, Maria s-a umplut ea de Duhul Sfint.

Pruncul salta pintecele Elisavetei, care s-a umplut de Duh Sfint
a strigat cu glas puterriic: Binecuvintata tu intre femei 55.
acest loc, pentru ca oamenii simpli sa nu fie eroare 56, tre-
buie sa combatem obiectiile ale ereticilor. De fapt, nu
cine s-a putut lasa dus de nebunie inclt sa afirme ca Maria ar fi
fost alungata de Mintuitorul pe motivul ca, dupa ce L-a nascut, ea s-ar
fi impreunat cu Iosif, cuvinte de care nici cel care le-a grait nu poate
da socoteala 57. Daca ereticii mai spun alta data astfel de lucruri,
vom regasi omilia 1 la Luca. Dar conscendere ad superiora
(De prjnc. 1, 1, ed. berlineza, 152) e metafora din cele mai des intrebuiniate de
el. se vedea W. Volker, 192 Lieske,
Theologje der LogosmysHk bej Orjgenes, 1938.
53. Lc. 1, 35.
54. Th. Zahn 745) R,auer cjt., 47) cred ca pasajul care
incepe cu se poate citi ... pina la a proorociile ar fi adause de fericitul
Ieronim, probabil pentru ca textul grec nu se Origen avea obiceiul
adeseori sa se refere la variante manuscrise, incit nu intelegem de ce i s-ar nega
asupra acestor afirmatIi. Cf. Crouzel, SUI Luc, 156-157.
55. Lc. 1, 42.
56. AIta preocupare a lui Origen: grija de cei simpli. se vedea
indicele volumelor
57. Origen nu da numele ereticului care susiinea astfel de blasfemie. Zahn
cit., 313) afirma ca n-ar putea fi vorba de Marcion, cu toate ca nu aduce nict
un argument acest sens. Tertullian invinula pe Maria nu pentru ca ar mai fi avut
DL"l OMILIILE LA EVANGHELIA DUPA LUCA
89
r.1spundeii-Ie cam Elisaveta era plin.1 de DuhuIcind a rostit cu-
vinteIe: /{Binecuvintat.1 tu intre femei". Or, de vreme ce Maria a
fost binecuvintat.1 de DuhuI Sfint, cum putea s.1 mai primeasc.1
tuitorul? Cit des]1re cei care afirma ca ea a incheiat casatorie dupa
sa fecioreInica, ei n-au cu ce face dovada, c.1ci copiii atribuiii
lui Iosif nu sint nascuti din Maria nici al Sfintei Scripturi nu
meniioneaza acest fapt 58.
v
Binecuvlntatd e$ti tu lntre feme1 $1 binecuvlntat este rodu1 plnte-
celui tdu. de unde mie aceasta, ca vind mine Maica Domnu1ui
meu ?" 59. A,ceste cuvinte: De unde mie aceasta 1" nu s1nt un semn de
ignorania ca Elisaveta cea plina de Duhul Sfint n-ar Maica
Domnului a venit la dinsa tocmai cu voia lui Dumnezeu. Caci iata
telesuI cuvinteIor: /{De unde mie aceasta, ca S.1 vin.1 la mine Maica
Domnului meu 1 Sint eu sfinta 1 Ce ce taina launtrica ma
fac vrednic.1 de aceast.1cinste : s.1 m.1 viziteze Maica DomnuIui 1
C.1ci iat.1, cum veni Ia urechile meIe gIasuI saIutarii taIe, pruncuI a
s.1ltat meu 60. SufletuI fericituIui Ioan era sfint: inc.1 de
pe cind se afla pintecele maicii sale inca inainte de a fi sosit
vremea ca S.1 vie eI pe lume, sufletuI lui Ioan ceea ce nu
intreguI IsraeI; de aceea /(a saltat eI inc.1 nu numai mod
ci a s.1ltat de bucurie}). Acest suflet a simtit ca M1ntuitorul a venit
C'hiar lnainte de a se fi nascut eI (Ioan) tocmIai ca S.1 sfinieas!c.1 pe
slujitoruI Sau.
Las.1 sa ma socoteasca nebun, pentru ca. eu cred cu
putere aceste taine! FapteIe inseIe adev.1ruI au aratat limpede C.1
eu nu am crezut intr-o nebunie, ci intelepciune, pentru ca ceea ce
socot ei a fi nebunie a'ceea este pentru mine prilej de mintuire.

Daca. DomnuIui ll-ar fi fost cu totulcereasca fericita,
dac.1 ea ll-ar avea nimic dumnezeiesc mai presus de firea omeneasca,
atullci nicidecum n-ar fi ajuns sa se raspindeasc.1 invatatura Sa peste
alti copii, ci pentru ca n-ar fi avut credinta cind s-a adus vestea cea buna.
fine, sec. se despre ereticii Helviciu Vigilantiu, care contestau pururea-
fecioria Maicii Domnului, afirmind ca ea ar fi avut motiv pentru care
fericitul leronim i-a combatut scris.
58. Cf. Harghel, Flafji DomnuJul, Bucure::;ti, 1930.
5(j. c. 1, 42-43.
60. Lc. 1, 44.
90
intreg pamintul
61
, daca pintecele Fecioarei Maria ar fi fost numai
un om, iar nu Fiul Dumnezeu, atunci 'cum ar fi putut fi
incepind de pe vremea Hristos zilele noastre, atltea feluri
de boli Sa fi fost oare nebuni toti cei
('are prin mila Dumnezeu avem intelegerea lui
Dumnezeu? Ca ne-a lipsit oare credinta dreptatea tocmai noua, celor
care prin darul Hristos am dobindit dreptatea urmamei? Dar
cine dintre rataciri, noicei care, prin
venirea Hristos, astazi nu mai indoiala ni'ci tulburare, ci
gasim pe drumuI lui Hristo\s, Care a zis: Eu sint calea 62?

Privind toate cele raportate despre vedem ca tot c'e s-a scris
despre persoana Lui este considerat sfint vrednic de lauda:
rea puterea Sa, patimile invierea Sa, nu numai cas-au
petrecut intr-un anumit timp, ci lucreaza inca azi 63, Chiar
pe catehumenilor, cine adunat Biserica pentru invatatura?
Ce imbold indemnat sa va lasati casele ca sa veniti la aceasta adu-
nare? Caci nu sintem cei care am parcurs, una dupa alta, strazile
catre casele voastre, Tatal cel Atotputernic, Care prin puterea Sa cea
nevazuta v-a insuflat inimile voastr'e, pecare 1e <CTedea vrednice,
aceasta dorinta de a veni 1a credinta, care cu voie sau fara voie,
ca unii ce sinteti la inceputurile vietii de aceea neincre-
zatori cu teama, primiti credinta mintuire cum s-ar zice, cu frica
cu cutremur 64,

Pe rog, deci, catehumenilor, sa nu ramineti nepasatori,
nici unul dintre sa se dea nici de frica nici de groaza,
ci sa ca}cati pe urmele lui Iisus, Care inaintea voa'stra, Caci
este cel care chemat spre mintuire care aduna Bise-
rica paminteas'ca deocamdata, dar Care, daca veti face fapte vrednice,
aduna "Bis>erica ce10r nascuti, care sint
ceruri" 65,
Fel'icit este acela aceea care au crezut ca se implini ceea ce
]i s-a spus din partea Mintuitoru1ui. acest inteles a zis Ma-
61, Argumentare istorica pentru dovedirea existentei lui Dumnezeu.
62. ln, 14, 6.
63. lntreaga ce]c: mai extinse ]ucraIfj a Origen se
bazeaza tocmai pe argumentul neIntrerupte a lucrarii lui Dumnezeu
viata lumii a oamenilor.
64. Despre catehumeni a se vedea cele spuse studiul introductiv.
65. 12, 23.
LA EVANGHELIA DupA LUCA
91
suflete al meu pe Domnul Iisus 66. Caci sufletul ei
pe Domnul, duhul ei pe Dumnezeu.
Ce inteles trebuie dat acestor cuvinte'l Daca Dumnezeu ne inga-
duie, cu prilejul celei mai apropiate intilniri dinaceasta biserica, cind
veni ve:se1i calsa pentru a ascul'tacuvintul Sau, ne
sili vom ceroeta vom vorbi despr-e Hristos Iisus Caruia Ii este
slava stapinirea vecii vecilor. Amin 67.
VIII-A
La cuvintele:
Mare!?te suflete al meu pe Domnul
la
facut-a tarie cu bratul Sau Domnul

inainte ca Ioan sa fi proorocit, a proorocit Elisaveta, iar inainte
de Domnului Mintuitorului nostru, a proorocit Maria. De
asemenea, dupa cnm pacatul a inceput prin femeii, dar el s-a
intins barbatului, tot mintuirea fa'cut intrarea
lnme prin mijlocirea femeilor pentru ca toate 10r, depa:;;ind
slabiciunea sexului 10r, sa urmeze viata purtarea sfintelor, mai ales
a acelol'a pe care Ie descrie EvangheIia acum. Sa cercetam, deci,
proorocia Fecioarei: sufletul meu pe Domnul, zice ea, s-a
bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mintuitorul meu 68, Doua principii,
('sufletnl dnhnl", dnc la indoita slava 69. Sufletnl mare:;;te pe
Domnnl, duhnl mare:;;te pe Dumnezeu, dar nu ca :;;icum slavirea
Domnului ar fi deosebita de cea a Dumnezeu, 'ci pentru ,ca Dumne-
zcu este Domn, Domnnl este Dumnezeu.

Se poate pnne intrebarea: Cum sufletul pe Domnnl Caci
intr-adevar daca la Domnnl se pOBte vorbi nici de nici de
5cadere, intruclt este CeI ce este, atunci OBre ce intelcs poate spune,
acum, Mari,a : sufletul meu pe Domnu! ... 'l Daca iau conside-
66. Lc. 1, 46. se vedea cele spuse in studiul introductiv despre citirile
dinainte de predica.
67. [ Pt. 4, 11.
68. Lc. 1, 46--51. se vedea Ambrozie, 28.
69. Omul nostru launtric consta din suflet duh. 1, 11 Facere, volu.
mul prim r.l colectiei noastre.
92
rare ca Domnul, Mintuitorul nostru, este chipul lui Dumnezeu cel ne-
vazut daca imi dau seama ca sufletul meua fost zidit dupa chipul
Celui ce l-a facut pe el 71, pentru ca sa fie chipalchipului 72, atunci
propriu-zis sufletul meu nu este intIU toate chipul lui Dumnezeu,ci el a
fost creat dupa asemanareacelui dintii chip. intelege lucrul acesta
modul urmator: dupa obiceiul aceloraal caror este sa piC-
teze imagini intrebuintezearta pentru a reproduce un model
unic,de pilda chipul unui rege 73, tot fiecare, ne schimbam
sufletul dupa chipul lui Hristos, reproducinddupa imagine mai
mult sau mai putin mare 74, cind palida sau spalacita,cind stralucitoare,
cind clara luminoasa, comparatie cu originalul. Cind, deci, face
sa. se mareasca chipul chipului, cu a1tecuvinte suf1etul meu, cind i]
mari faptele mele, cugetele voroele mele, ,atunci chipul
Dumnezeu se fi ma.rit el deodata cu el, Domnul, Carui
chip este suf1etul nostru, care fi e1 marit. Jntocmai cum
Domnul inacest cI1ip a1 Lui, careeste tot srntem
el scade

pre'cis, Domnul nici nu Se nici nu ci
daca loc de chipul Domnului imbracam alte chipuri:
loc de chipu1 Cuvintului, Intelepciunii, dreptatii tuturor celor-
lalte virtuti 75, luam chipul diavolului, incit despre s-ar putea
zice : pui de vipere 76. Da, imbracam chipul leului,al balau-
rului cind sintem cruzi, sau chipul tapului,
cind sintem prea de depravare 77. Imi aduc aminte ca am tilcuit
70, Col. 1, 15.
71. 1, 27.
72. Se cuprinde aceste citeva cuvinte intreaga conceptie antropologica a lui
Origen. Omu1 e chip al chipu1ui, zice eI VI, 63, ed. ber1ineza, 133.
se vedea mai pe larg vo]umele Crouzel, Thcologie de l'image de Dieu
chez Origene, Par,i,s, 1966, 157: ce ,d'etermina,m p-rin dupa ch,ip se
calizeaza suf1et, anume psyhJ, cind acesta a fost induhovnicit. Cind pacatuim
nu mai urmam chipul Domnului, ci al diavolului 189). se vedea vo!umul al
colectiei de fata Omilia despre Vom mai departe asupra
acestei prob]eme 5 la Laca.
73. se vedea Crouzel, Fournier-Peri,chon, Luc. 167, nota 1. Minunat va
adinci aceasta problema sfintul Grigorie de Nyssa, Ce insemneazd numele
de clefilin ? trad. Bodogae Mitropo1ia Banatului, 1963.
74. Sau, cum zice originalul grecesc, intiparim chipul lui Hristos imitind
pe Cel intii Nascut, Fiul lui Dumnezeu, ed. Rauer, 56.
75. se vedea tr'adU'oerea no&stra din Coaf'tea a acest
volum).
76. 23, 33.
77. Spre ilustrare a se vedea mai jos
OMILllLE LA EVANGHELIA DupA LUCA
93
intr-o aIiniatul din Deuteronom, unde este scris : Sa nu faceti in-
chipuiri aIe vreunui idol, care sa barbat sau femeie, sau in-
c:hipuirea vreunui dobitoc 78. Spuneam atunci de vreme ce Legea
trebuie intele,a,s,a. 79 fiecare sa bage seamace fac atunci
cind unii iau chip de barbat, altii, Cllip de femeie, ,al,tul luat infa-
de iar unaltul detiri,toare sau de sfir$it un
altul realiz,eaza alsema.nafeia cu Dumnezeu. Va inteIege tilcula,ces,tor
cuvifiite cine va citicele s,crise acolo.

Sufletul Mariei pe Domnul, iar duhul ei tre-
saltaapoi Dumnezeu. Intr-adevar, daca nu ne-am inaItat mai intii,
insemneaza ca nu putem tresalta. Pentru ca, zice ea, ,acautat spre
smerenia roabei SaIe. Dar unde esteaceasta smerenie pe care Domnul
a va.zut-o Ia Maria ? Ce avea, adica, din smerenie $i din \rautate m,aica
Mintuitorului, care a purtat pe FiulIui Dumnezeu pinteceIe Aceste
cuvinte : cautat spre S111erenia roabei SaIe sa spuna ,ca. Domnul
a indreptat privirea spre dreptatea roabei SaIe, a indreptat privirea
spre cumpatarea ei, a indreptat privirea spre puterea $i inteIepciunea
ei. Intr-adevar, este firesc ca Dumnezeu sa caute spre vir'tuti $i poate mi
se va spune : inteIeg bineca Dumnezeu prive$te spre dreptatea $i inte-
lepciunea roabei SaIe, dar nu inteIeg prea bine cum poate acorda atentie
smereniei 80 ei? Cel carecauta. lamurirea acestei va trebui
Sft bage de seama Sfinta Scriptura tocmai smerenia este considerata
ca una dintre virtuti.
V
Ca.ci intr-adevar Mintuitorul zice: Invatati-va de la Mine, sint
blind smerit cu inima gasi odihna sufletelor voastre 81. Daca
vrei sa numeIe acestei virtuti sa $tii cum numesc filosofii,
minte ca virtutea smereniei pe care considera ca atare Dumnezeu,
este aceea pe care inteIeptii numesc sau (adica
78. DeuI. 4, 16-17. Ieronim ne spune epistola 33, 4, ca Origen a compus 13
omilii la Deuteronom, dar din nu s-au piistrat decit citeva fragmente, Migne,
P.G., 12,805-818 P.G., 17,23-36.
79. Rom. 7, 14.
80. lumea antica, smerenia era prlvita ca slabiciune, nu ca virtute.
81. 11,29.
lipsa de ingimfare sau smerenie, modestie). Dar putem
printr-o perifraza: ea es'te starea ln care omul nu se ci se
pe sine se umfla de mindrie insemneaza, dupa sfin-
tul apostol, a cadea osinda diavolului, care desigur a inceput
umf1area de mindrie de ingimfare. Iata textul: ca nu cumv,a,trufin-
du-se, sacada osinda di,avolului 82.
cautatspre smereni,a Sale. Dumnezeu ,a cautat spre mine,
a zis Maria, pentru ca eu sint smerita caut dulceata virtutii.

Cd de md ferici neamuri1e. Daca inteIeg ex-
presia toate neamuri1e, atunci dupa cel mai simplu inteles, sint
Daca insa patrund mai adincacest verset, consider ca ar fi
prefer'abil a intregi (cu vorbele) : ca mi-a facut mie marire Cel Puter-
nic 83. Iar intrucit oricine se pe sine se va inalta 84, Dum-
nezeu a indreptat privirea spre smerenia fericitei Maria tocmai pentru
ca le-a putut spune : mi-a facut marire Cel Puternic sfint este numeIe
Lui. mi1a Lui, din neam neam 85. Nu numai peste una, doua, trei,
nici numai peste cinci neamuri se intinde mila Domnu1ui, ci veci
{(din neam neam. Pentru cei ce se tem de Domnu1
puterea bratului Sau. Cu toata slabiciunea ta, daca te apropii de Hri,stos
cu credinta, putea auzi fagaduinta Sa ca raspuns la credinta ta.

Care este, urmare, aceasta fagaduinta a Domnului Se face
puterea celor care zice Maria. Puterea taria sint un atribut
regal. De fapt cuvintul pecare il putem traduce cu putere, se
refera Ia cel care conduce sau la cel care detine toata puterea. Deci,
daca crezi Dumnezeu, iti din taria Sa, iti
da imparatia Sa, pentruca supus iImparatului imparatilor86 sa
lmparatia cerurilor)) 87, intru Iisus Hristos, Caruia Ii este slava
stapinirea v,ecii vecilor. Amin.
82. Tim. 3, 6.
83. Lc. 49.
84. Lc. 14, 11.
85. Lc. 50.
86. Apoc. 19, 10
87. Pt. 4, 11.
DIN EVANGHELIA DUPA LUCA

cuvintele:
S-a umplut de Duhul Sfint a proorocit
pina
vei merge inaintea fetei Domnului,
ca sa caile LUi 88

95
Plin de Duhul Sfint, Zahal"ia a facut doua proorocii destul de gene-
rale, una despre Hristos, alta despre Botezatorul. Aceasta reiese
limpede din cuvintele sale, caci el mai intii despre Mintuito-
l"ul ca despre persoana deja de fatEi, traind lume, dupa aceea despre
(Botezatorul). Zaharia s-a umplut de Duh Sfint a proorocit
zicind : Binecuvintat este Dumnezeul lui Israel, ca a cercetat $i a facut
rascumparare poporului Sau. acest timp, a ramas Maria impreuna
cu Elisaveta ca trei luni 89 dupa vestirea ingerului, pentru
tr-o putere negraita Mintuitorul, de acum prezent, sa pregateasca nu
numai precumam spus-o ultima dati:i,ci chiar Zaharia,
dupa cum ne-o arata Evanghelia de astazi.

De fapt acesta putin cHe putin decursul ceIor trel
luni,sub inriurirea Duhului Sfint, incit Hira s-o a fost indrumat de
Dumnezeu a fi:icut aceasta proorocie privltoare Hristos, Care a
cercetat a facut rascumparare poporului Sau ne-a ridicat corn
de mintuire casa David, pentruca din saminta lui David, dupa
trup" 90, S-a nascut Hristos.
Cu adevarat Se fiicu de n1intuire casa lui David", pen-
tru ca proorocul s-a facut e'coul acestui text: vie pe coasta ma-
noasa 91. Pe ce coasta? Pe Iisus Hristos, Acela care este descris
acum: a ridi'cat putere de mintuire casa lui David, robul Si:iu,
precuma grait prin gura sfintilor Sai prooroci".

,In Iegatura cu cuvintele ca sa .scape de vrajma$ii nO$tri, e
vorba despre intelesul trupesc, ci despre vrajma$i duhovni-
88. Lc. 67-76.
89. Lc. 56.
90. Rom. 3.
91. ls. 5, 1.
Domnul Iisus a venit ((ca un puternic razboi 92 ca sa nimiceasca
toti sa ne elibereze de cursele lor sa slobozeasca din
mina tuturor de toti cei care ne urasc pe
astfel (sa faca mila cu parintii
Eu cred ca 1a venlrea Domnului Mintuitor,atit Avraam, cit Isaac
Iacov s-au bucurat de mi1a 1ui Dumnezeu. Nu se poate crede ca acei
oameni, care au preva.zut aceasta care s-au bucurat de ea, sa nu fi
dobindit nimic din venirea Domnului 1a ziua Sale feciorelnice.
Ce sa mai zicem despre patriarhi? Asculta.tor fata de autoritatea Sfintei
Scripturi, imi lua indrazneala sa urc mai sus sa spun ca prezenta
Domnului Iisus fntruparea n-au adus bucurie num,ai pamintului,
ci cerului. Astfel sfintul Pave1 : Prin singele crucii Sale toate
sa le impace, fie cele de pe pamint, fie cele din ceruri 93. Daca, deci,
prezenta Domnului a fost folositoare pamintului cerului, de ce sa ne
fie teama a spune ca venirea Sa a fost folositoare patriarhilor 94, mai
ales ca sa se implinea.sca cuvintul: Sa faca mi1a cu parintii
aminte de 1egamintul Sau cel sfint, de juramintul cucare
S-a jurat catre Avraam, parintele nostru 95, oa fiind din mina
sa ne dea noua fara fri-ca sa-I slujim ... .

De obicei oamenii sint din mina 10r, dar nu fara
sa fi simtit frica 96. Dupa ce te-ai ingrozit intI-o situatie grea apoi
eliberat de frumos bine e1iberat, nu insa fara sa fi gustat
teama. Venirea Mintuitorului Iisus, fnSd, ne-a slobozit din lnina vraj-
fara frica. Dea1tfel, am cunoscut pe
nu i-am vazut atacfndu-ne, insa, fara a deodata, am fost
din cur.sele lor din 1aturile 10r. Intr-o c1ipita ne-a invrednicit
pe sa luam parte la sfintilor 97, fiind din mina vraj-
ma;;ilor fara a simti frica, pentru a sluji Dumnezeu sfintenie
;;1 dreptate, toate zilele vietii noastre 98.
92. Ps. 23, 8.
93. Col. 20.
94. Textul grecesc formuJeaza mai indraznet aceasta idee spunind: cercetarea
parintilor s-a facut prin venirea lui Hristos la coborirea pina la iad.
timp, un comentator bizantin din sec. XIV, Macarie Hrysokefalul, tine sa
sublinieze ca eliberarea noastra de teama s-a facut toate zilele vietii noastre,
adica pentru Migne, P.G., 13, 1821-1822.
95. Lc. 73 i 6, 17.
96. Lc. 1, 74.
97. CoJ. 1, 13.
98. Lc. 75.
DIN OMILIlLE LA EVANGHELIA DUPA LUCA
97

Iar tu, pruncule, prooroc Celui Prealnalt vei chemQ 99. Mli
intreb, oarede ce Zaharia ca cind ar vorbi despre Ioan,
ci se adreseaza chiar Ioan zicind : Iar tu, pruncule, tu vei fi numit
prooroc a1 Ce1ui Preainalt ... cele urmiHoare'/ Ar parea fara rost sa
te adresezi unuia care inte1ege, sa prunc c.are e incli
la sinul mamei. Cred ca am af1at motivul: Ioan a avut
minunata, el vine pe 1ume vestit de inger, a fost adus lume dupa
de trei a Mariei Elis.aveta, tot ceea oe s-a scris
privinta aceastIa constituie fapte din comun. Daca se pune 1a
indoiala ca inca de 1a s-ar fi putut intelege cuvintele parintelui
sau sa 5e prinda Isensul iar It'u, pr.uncule, prooroc ,a11 Gelui Preainalt
te vei chema, atunci va trebui luat inconsiderare ca f,aptele premerga-
toare sint inca mai minunate: Caci iata,cum veni la urechile mele
glasul salutarii ta1e, pruncul a saltat de bucurie pintecele meu.

da'ca, inca din pinte'cele mamei sa1e Ioan a ,a.uzi:t pe lis.us da,ca
1a glasul Iisus eIa saltat de buourie, de 'ce ,sa refuzi sa crezi ca dupa
sa el a putut auzi proorocia parintelui sau sa inteleaga
tele lui : Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preainalt te vei ,chema, caci
vei merge fetei Coasa '/ Cred, de,ci,
ca Zaharia s-a grabit sa se adreseze pruncului pentru ca el ca cu-
rind merge sa vietuiasca pustie eI nu se va mai bucura
de prezenta De fapt, pruncul a fost pustie pina ziua aratarii
catr,e Israel 100.

Moise inca a ramas pustie, insa numai dupa ce a din Egipt,
dupa patruzeIci deani impliniti, decurs de patruzeci de ani, el a
pazit incaturmele Ietro. dimpotriva, de 1a a petrecut
pustie, el a fost cel mare din cei nas'cuti din femeie 101,
s-a clovedH vrednic -mai' ridicata:-Despre'
proorocul: Iata eu trimit inaintea ta pe ingerul Meu 102. cu dreptate
a numi lngef pe acela care, trimis inaintea Domnului 103, a asIcultat
99. Lc. 1, 76.
100. Lc. 1, 80.
101. 1.1, 11.
102. ler;. 23,20.
103. nu se uite grecer;te insemneaza trimis, "vestitor.
98
OR1GEN, SCR1ERI ALESE
a inteles proorocia paTlnte]ui sau inca de sa. De acc'C'u,
care avem crec1lnta atitea minunDt"" credem cce-
masura inviere, dar credem de asemenea $i 1::1 proorociile care
trebuie sa se lmplineasca. privind imparatia cerurilor, fagaduinte pe care
inta.re$te Duhul Sfint fiecare zi. Toata este 'inca mai
,minunata, incit nici nu putem pricepe, dar vom intelege Hris-
t05 Iisus, Caruia Ii este slava stapinirea vecii vecilor. 104,
OMILIA
La cuvintele:
iar copilul se intarea cu duhul

aceasIa inscriere S-d fJ.cut mai intH
cind Quirinius cirmuia Si.ria 105

Dupa Sflnta ScriJJtura. cunoa$tem doua f(:::lUl'j de : crC$terea
tlupea5ca, unde vointa omeneasc5. intervine, cre$terea duhovni-
ceasca asigurata efortul O1nenesc 100. Cre$ter02a a doua, cea duhov-
niceasca, este cea pe care acum Copilul
cre$tea se intarea cu duhu1 107, Iar duhul din el mai raminea
vE'chea statura, ci cre$tea incetare, acela$i timp se dezvolta $i
sufletul, dar nu ci mintea :;;1 inte1egerea cre:;;teau ele ca
duhul
108
, Este tocmai ce el afirma: cre:;;tea cu duhul, ceea ce
a poruncit Dumnezeu: "Cre$teti inmultiti 109. Nu $tlu cum pot
explica acest fapt cei care inteleg mod trupesc dupa li-
tera. Sa admitem ca expresia va se refera. numar i:lstfccl,
daca e vorba de cre:;;tere numerica, atunci ar fi loc pentru inmultire,
Dar a continua fe1ul dcesta porunca clata cre$teti nu sta. pu-
teIea noastra.
104. 4, 11.
105. Lc. 80-82.
Se sinergista a Origen, de aceea el dedica lucra-
rea sa un capito! intreg libertiilii Cf. Comm. in
20, Migne, I'.G, 13, 1029. fel indice la
107, Lc, 80.
108. Fac. 22,
109. observa CrouzeJ 188-189 notu 2) ca acest pasaj sint
amintite toate e!emente!e de baza Origen, pentru care
e ca un proces dinamic de
OMILlILE EVANGHEL!A L1JCA

Care este, omul care n-ar dori sa adauge staturii sale macar
un cot 110, pentru a deveni mai mare '? Se vede ca toate poruncile pot
fi implinite, caci porunca imposibll de indeplinit n-are nici un 1nteles,
daca se sa desigur ca avem posibilitatea de
a implini aceasta porunca. Vreti sii trebuie inteleasa porunca
'? Ascultati ceea ce a facut Isaac despre care este scris:
s-a inaltat omul merg'1nd inainte mai mare se facea, pina ce s-a facut
mare foarte 111. indoiala, sa tintea spre tot mai mult, facea
plOgrese neincetate contemplarea unor realitati tot mai
depri11:zindu-se sa se rupa c1t mai mult de bogatiile lasin-
du-se rapH de comoara planurilor sale, pe se silea sa le pastreze
clt mai curate. Astfel, numai cel care a cultivat toate virtutile cimpul
sufletului sau, numai acela aceasta porunca:

De aceea s-a zis despre ca inca prunc mic fiind,
i11muliea. totu-,?i e un lucru foarte greu sa despre un prunc ca
crlip duhovnicesc pentru ca ceva este un lucru foarte rar
intre muritori. Dar, se inH1rea durlUl. Este
deosebire intre cre$te a se intari. Pirea omeneasca este slaba,
ca sCi devina mai tare ea are trebuinta de ajutor dumnezeiesc. Citim
111 Scriptura: trupul e neputincios 112. Ce trebnie sa ajntorul
ca sa se intarenscd. ? Fara nici caci duJ:lul este oS1r-
dU1tor, dar trupul, neputincios. Cel care vrea sa devina mai puternic nu
trebuie sa se blzuie decit pe duh, pentru a se intari. Multi se intaresc
lJ.umai trupul lor prinde puterl; insa. un al lui Dumne-
Zl:U 113 trebuie sa pnteri odatti ce este int8.rit, el va
strivi sub picioa.rele lui intelepciunea carnii. Caci pe masura ce se indu-
el supune trupul sub stapinirea duhului. Sa nu credem
cumva ca aceste cuvinte : $i se intarea cu duhul contin numai
simpla istorisire despre Ioan, istorie care nu ne prive!jite deloc; nu,
aceasta este istorie pusa noua ca model pentru ca intarindu-ne, din
punct de vedere duhovnicesc, intelesul pe care l-am aratat, sa rea-
lizam $i progrese !
110. 6, 27.
111. 26, 13. se vedea Origen, Gen. HOD1. 5, 111, edHia berlineza.
112. 26, 41.
113. ln\elesul de la Tim. 2, 3-5.
100
ORJGEN, SCRIERI ALESE

$i a fost pustie ziua aratarii lui catre Israel. Am aratat
ultima datacit de din comun a fost Ioan, caci clta
pruncul salta cu bucurie in pintecele m,amei 114 chiar inainte
de a se fi nascut, el a cunoscut deja pe Domnul. Amaratat, de asemenea,
minunea nu mai putin mica a sale,cind Zaharia ii adreseaza prun-
cului precum l-a auzit acesta: Iar tu, zice el, pruncule, pro-
al Celui PreainaIt te chema 115. Dupa astfel de zamislire
dupa astfel de era firesc 'ca Ioan sa nu sa fie crescut
de catre tatal sau de catre mama sa pina in ziua aratarii lui catre
Israel,ci s-a retras 116, fugind de zgomotul deas,aItarea multi-
nIilor de pacatele ca sa se duca in pustie, unde aerul e mai
proaspat, cerul mai deschis Dumnezeu mult mai aproape acolo, cita
nici taina Botezului 117 nu era inca descoperita, nici epoca
carii sosita, sa se indeletniceasca cu rugaciunea sa traiascacu inge-
rii 118, pentru ca sa cheme pe Domnul sa-L auda raspunzind: Iata-
Ma 119. Dupa cum alta data Moise striga Domnul ii raspundea 120,
cred ca tot Ioan a putut pustie Domnul ii fi raspuns.
V
Aceasta cugetare scoasa din Sfinta Scriptura imi aduce aminte de
un temei hotaritor anume: daca intre cei nascuti din femei, nimeni
este mai mare decit Ioan Botezatorul 121 daca Dumnezeu i-a ras-
puns lui Moise, atunci desigur ca a raspuns lui Ioancarea fost mult
mai mare decit Moise, ca unul care s-a hranit pu.stie a carui
a fost de un arhanghel, arhanghel care a pe cea a
Mintuitorului, al tata aajuns mut intruci,t nuacrezut
lui. Ioan se afla deci in pustie se hranea intr-un chip nou
nuit pentru om, precum ne Matei: hrana
114. Lc. 1, 44.
115. Lc. 1, 76.
116. retragerea in pustie, nu pare a avea la Origen intelesul de mediu
salvator, pe care-I va avea la monahii sec. IV. se vedea indicele la Filocalie.
el vedea deja aceasta retragere terapie sufleteasca (Filoc. 100, 12, ed. Ro-
binson acest volum, citat dupa 5).
117. se retine termenul sacramentum care
mai e pOluenit felul acesta omiliile XIV, 6 5. cf. Crouzel, Luc.
193.
118. Poate prefigurare a vietii descrise mai tirziu de sfintul Gri-
gorie de N:'ssa scrierile sale dedicate fecioriei.
119. l$. 3, 4.
120. I$. 19, 19.
121. Lc. 7, 28.
OMILlJLE LA EVANGHELIA DupA LUCA
101
era din lacuste miere salbatica 122. Intruclt Ioan a fost slujitorul
celei dintii veniri a Mintuitorului intrucit numai el a grait despre
iC'onomia intruparii Aceluia despre care proorociile praznuiau pe Cel
care S-a nascut dintr-o fecioara, Ioan n-a mai primH mierecare pro-
venea de la albine care era curatita prin purtarea de omului, .
cl miere salbatica 123. Citdespre zburatoarele care alcatuiau hrana sa,
acestea n-au fost vreo pasare maiastra, care se inaIta maret vazduh,
mica insecta care se ridicacu greu deasupra pamintului care mai
mult sare decit zboara. Ce putea spune mai mult foarte limpede :
Iacustele, vietatile mici curate, au fost hrana sa 124. InteIegeti, prea iu-
bitii mei frati, ca un nou fel de a se na;;te are parte de un nou m'od de a
se hrani.

Dupa acestea Scriptura continua: In zileIeacelea a porunca
de Ia Cezarul sa se inscrie toata lumea ... Aceasta inscriere s-a facut
pe cind Q'uirinius ocirmuia Siria 125. Ar putea fi intrebat evanghelistul :
ce rost are acestaliniatcare relateaza timp despre intiia
scriere a toata Iumea timpul imparatului Cezar August, apoi despre
calatoria Iosif, insotit de Maria, cea Iogodita cu el, care era insar-
cinata, mergind multimea aceea de lume, ca sa se inscrie el lista
de dare Ia venirea Iume a lui Iisu.s, inail1'te de a .se incheia insCTierea
Pentru cine Iucrurile mai de aproape, intimpIarile acestea sint
semnul unei taine : trebuia ca Hristos sa fie numarat acest recen-
samint al lumii, pentru ca voia sa fie inscris Ia un Ioc cu toti cei-
lalti, pentru ca sasfinteasca pe toti oamenii sa fie pomenit registre
impreuna cu toata lumea, pentru a oferi Iumii trai.rea comuniune cu
126. Iar dupa aceasta numaratoare Iisus voia sa numere impreuna cu
pe toti oamenii, inscriind cartea vietii 127 pe toti careau
crezut inscriindu-i ceruri 128, impreuna cu sflntii AceIuia, Caruia
Ii este slava slHipinirea vecilor. Amin 129.
122. 3, 4.
123. Diferenta intre cele doua soiuri de miere pare a avea la Origen intelesu1
Vechiul Testament Nou1 Testament.
124. Lacustele sint comestibile. Li se inlaturau picioarele aripHe se consumau
fierte sau fripte pe ]ar.
125. Lc. 2, 1-2.
126. Deci pentru cOlnfirmarea a realizarii ioonomiei divine.
127. Apoc. 20, 15.
128. Ic. 10, 20.
129. 4, 11.
102 ORIGEN, SCRlER!
XIV-A
cnvinteIe:
cind s-au L:ile ca sa-l taie imprejur})
la
pereche turturele doi de porumbei)) 130

Prin moartea Sa, Hristos a murit pacatului" 131, nu ar fi pa-
catuit, caci un pacat, nu s-a aflat gura
132, a murit pentru ca datorit5. mortii SaIe pentru pacate, care
eram morti sa nu mai vietuim niciodata pacat faradeIegi, caci
scris : daca am Innrit impreuna cu Hr:stos, credemca vom
impreuna cu 133. Or, daca aill murit impreuna cu zina
SaIe claca am inviat impreuna cu El inviel"ii Sale, tot astfel,
fiind taiati impl"ejur impreuni'i cu am fost curatiti printr-o curi'J.tjre
sarbatoreasca urma ti'iierii Lui impIejur. S5 cii din
pricina noastra S-a taiat Domnul ascultati ceea ce spune PaveI
chipul cel nlai linlpede : "Cacl intru toata
tatea Dumnezeirii sinteti deplini intru Care este cap a toata dom-
stapinirea. Jn ati fost imprejuI, taiere imprejur
nefa.cuta de mina, prin dezbracarea de pacatului, intru
ierea imprejur a lui Hristos. fiind impreuna cu prin Botez,
cu ati inviat princredinta. puterea lui Dumnezeu, CeI care L-a
invi,at pe din morti" 13' atit moartea invierea, cH taierea
Sa imprejur, s-au facut pentru oamenii.

zice Scriptura, cind s-au implinit opt zile ca sa-L taie imprejur,
I-au pus numeIe Iisus, cum a fost numit de illger, mai inainte de a se
zamisli pintece 135. Iisus, acest nume gIoIios inalt, cu totul vrednic
a primi toata cinstirea inchinarii a maririi, Qcest nume care este lllai
presus de orice nume", nu s-ar sa fie ponlenit prlmu1 10c de
catre oameni, nici sa fie intrcdus de ei Iurne, ci se cadoa sa so
tuiasca (aceasta) de catre putcre mult mai mai
130. Lc. 2, 21-24.
131. Rom. 6, 10.
132. 1 2, 22.
133. Rom. 6, 8.
134. Col. 2, 9-12.
135. Lc. 2, 21.
CMlL\lLE LA EVANGHELIA DurA
103
$ita 136. adaugu, ziclnd : I-,au P:J.S nume1e Iisu.s, cum a fost
de inger inainte de a se zamisli pintece 137.

spune: cind s-au imp1init zilele dupa. Legea
lui Moise, l-au adus Prunc la Ierusalim 138. Pomene$te de zi1e1e cu.-
rlitirii 10r. Cine sint ace$ti lor" ? Daca s-ar fi scris : din pricina
ei, adica cea a care nascuse, atunci nu s-ar fi ivit nici ne-
dumeriIe am fi zis cu oarecare care este dintre
oameni care avea tTebuinta Sd fie cura.tita 139, dupa na$tere. Insa. clta
s-a spus : zilele cura.tirii lor, poate este vorba de singura
persoana, de doua sau clliar de mai multe altele. vut-a, oare, Iisus
trebuinta ,sa. cura.tit a fost oare necurat sau intinat de vreo
hana. oarecare? S-ar putea sa. para. ca. eu vorbesc intr-un mod temerar,
insa sint sustinut de autoritatea Sfintei Scripturi. Vezi ceea ce este
scris Nimeni este curat, macar de fi viata pe
pamint 140. zis : Nimeni lipsit de pacat, ci nimeni este
curat. Pentru co este sinonima cu pacatul, pentru ca
S3 $titi ca insemneaza. un 1ucru altul, Isaia
spnne foarte clar cind zice : {(Cind Domnul fi spa1at necurlttia fiice10r
Sionn1ui fi $teTs faradelegile dln mijlocul prin duhul drepti:itii
al nimicirii 141.

Orice snflet intr-ul1 trup omenesc are necuratiile sale.
Trebuie sa ca Iisns a avut necuratiile Lui din Sa vointa
pentru ca a 1uat trup omenesc pentru mintuirea noastra.
Ascultati nnmai cn lnare ce spune proorocul Zaharia : era
Iisus imbri:icat murdare 142. Acestecuvinte sint indreptate
136. se poate sa te impresioneze evlavia cu care Origen despre
nume1e persoana Domnului Hristos. cind explica a]uziile facute de
proorocii Vechiului Testarnent legatura cu venirea Mintuitorului. se vedea
prim a1 opere1or Ol'igen traduse de OlniIiile 1a Iosua, dar ma! a1es
omilia la
137. I,c. 2, 21.
138. I,c. 2, 22.
139. Dcci Origen credinta intr-o conceperf' imacuJ.ata a Dom-
Nici chiar Omjl. I,evitic (corpul berlinez 6, 384-396), care se
,.redea ca s-ar afIa sprijin pentru imacu1ata concepere se altceva decit ca
Mana nascul din impreunare se vedea glosa editorului din Migne,
P.G., 13, 1833.
140. 14, 4 (dupa editia din 1914).
141. Is. 4, 4. Origen sustine ca a fost supus se vedea
comentarnl P.G, 13, 1
142. Zah. 3, 3. S-a discutat mult despre interpretarea hristologica. a acestui verset
unde e vorba de Iisus fiul losedec. S8 vedea Crouzel, 220-221.
impotriva acelora Ci:,are sustin ca trupul Domnului nostru ll-a fost trup
omenesc, ci el a fost alcatuit din elemente cere$ti duhovnice$ti 148.
Daca, insa, trupul sau a fostalcatuit din elemente Cere$ti $i. dupa parti-
zanii acestei afirmari gre$ite, din materie .astra1a de alta natura
mult mai mareata mai duhovniceasca, atunci ei trebuie sa ne raspunda
de oea putut fi intinat trup duhovnicesc ce fe1 tilcuiesc ei ceea
ce am SpUs mai inainte: lisus era imbracat haine 1 Or,
daca sint siliti sa accepte trup duhovnicesc inte1es de ve$mint
murdar, caci fagaduinta trebuie sa se implineasca intre alte1e aceas-
ta : se seamana trup intru stricaciune inviaza intru nestricaciune 144,
atunci trebuie sa concluda ca trebuie sa inviem murdari neocurati.
Judecata aceasta este nedreapta, clta vreme $tiu ca este scris : Se sea-
mana intru necinste, inviaza intru slava; seseamana slabiciune,
inviaza. intru putere; se seama.na trup firesc, inviaza trup duhovni-
cesc 145. trebuit, deci, ca Domnul Mintuitorul nostru, Care imbra-
case ve$minte murdare 1uase trup palnintesc sa ne ofere ceea ce,
dupa. lege obi'cei, curata necuratiile.

Profit de prilejul oare mi se da c'a sa tratez din ochestiun'e des-
pre care adesea se intreaba fratii nO$tri. .. (cum ca) copiii sint botezati 146
pentru iertarea pacatelor 147. Despre ce paoate este vorba 1 Cind au
putut ei pacatui 1 Cum s-ar putea retine astfe1 de motiv, socotit te-
meinic p'entru botezul copiilor, daca se admite tilcuirea pe care
am dat-o : Nimeni 'este cura't, macar de va vi!ata pe pamiI1Jt?
pentru ca necuratiile din na$tere sint $terse taina Botezu-
1ui, de aceea se boteaza copiii, caci (cum scrie la Scriptura), de se
va na$te cineva din apa din duh, va putea sa intre imparatia
Dumnezeu 148.

Zice evanghelistul: Cind s-au implinit zilele curatirii 10r. Impli-
nirea zile10r are ea insemnare duhovniceas'ca. Incepind de la na$-
tere sufletul, intr-,adevar, este 'curat, ba nici chiar ziua na$terii el
143. Marcion sustinea ca trupul lui Iisus era numai aparent, iar ucenicul sau
Apelle adrnitea un corp astral, din eter, dintr-o a 5-a esenta (<<g\JJinta e5'sentia), de care
vorbea Aristotel lucrarea sa, Despre
144. Cor. 15, 44.
145. Cor. 15, 42-44.
146. timpul lui Origen se ca se botezarea copiilor. afara
de acest loc a se vedea Com. Rom. V, 9, Migne, P.G., 14, 1047 etc.
147. 2, 38.
148. 3, 5.
105
poate fi socotit curat cU caci precunl este scris Lege :
Daca femeia prunc de parte necurata fi
zile treizeci de zile sa se curete de singele sau 149. deoarece
{(legea e duhovniceasca 150 umbra a bunurilor viitoare 151,
tem intelege ca adevarata noastracuratire are loc dupa timp oare-
care. Iata care e parerea mea: chiar dupa invierea mortilor tot
vom avea nevoie de taina ca sa spalam sa 'curatim. Nimeni,
urmare, nu putea fara prihana putea gasi nici
sufletcare sa fie ,curatat indata de orice cusur. Deodata cu
primita Botez se : precum iconomia intrupa-
Iisus a fost curatit printr-o jertfa, trebuie sa curatim
printr-o rnnoire duhovniceasca.

evanghelistuI continua : L-au adus pe Prunc Ierusalim, dupa
legea lui Moise, sa-L puna inaintea DomnuIui 15'2.
Unde sint ceicare nu recunosc pe Dumnezeul Legii care afirma
ca nu ci altul este Dumnezeul cel propovaduit de Hristos Evanghe-
lie ? 153. Or, Apostolul spune: Dumnezeua trimis pe Fiul Sau, nascut
din femei'e, nascut sub legen 154. Sa fim dar, sa credem ca bunul
Dumnezeu fi pus pe Fiul Sau sub ascultare de legea Creatorului
sub stapinirea unui unei puteri cucare nu S-ar fi in-
voit ? Ziceti mai curind ca a fost pus sub Lege {(ca sa rascumpere pe
cei de sub Legen 155, pentru supune unei alte legi, care a fost pome-
nita citirea textuIui: {(Luati aminte, poporul Meu, Iegea Mean 156,
apoi: L-au adus pe Prunc ca sa-L puna inaintea Domnului. ,ce
saj Sfintei Scripturi se afla invatatura pecare sustin? Desigur e
vorba despre acesta: Scris este, L,egea lui Moise: Sa-Mi
pe tot intiiul nascut 157, alt loc : De trei pe sa se
inaintea Domnului Dllmnezeu toti cei de parte barbateasca 158.
Copiii inchinati, fiindca erau intii nascuti, erau inaintea alta-
ruIui Domnului. {(Tot cel de parte barbateasca, zice Scriptura, care des-
149. 12, 2-4.
150. Rom.7, 14.
151. Ev!. 1.0, 1.
152. Lc. 2, 22.
153. Sint vizati desigur gnosticii marcioniti ceila1ti, care ca sint doi
Dumnezei: cel dupa Lege, al Vechiului Cel al Dumnezeu1 adevarat din Nou1
Testament.
154. 4, 4.
155. 4, 5.
156. Ps. 77, 1.
"' 157. leIj. 13, 3.
158. 34, 23.
SCRIERI ALE3E
cllide pintecele lnaicii saIe)). Acest stih lnteles duho"nicesc, cacl
altfel fi zis : Tot cel de parte barbateasca ie;;it din pintecele maIcii
sale, nu : care deschide pintecele mGlnei, cum a facut-o Domnul
Iisus; caci pentru orice femeie, nu e cea des-
chide pintecele ei, ci impreunarea cu barbatul ei.

Pentru Maica Domnului pIntecele s-a deschis mOIuentul zamislirii,
deci inainte de na;;terea lui 1:;9. Nici un barbat nu s-a apropiat de
acest pintec sfintit denln de cea mai mare cinste. Imi ingadui
besc despre aceasta tema deoarece se spune: Duhul Iui Dumnezeu se
pogori peste puterea Celui Preainalt te vCi ULnbrl" 160.
origlnea zamislirii; pruncul sa dezvoltat pintecele Mariei, care
fnsese deschis. aceasta se explica vorbele Mintuitornlui: Iar
eu sint nu om, ocara oamenilor ;;i deEiiUlarea 161.
pintecele ll1amei necurutia ;;i, invaluit cle l;l-
maic'ii sale, indura cu greu apasarea rlOroiului pa.mintesc. De
aceea se aseanlana el cu un vierme al paluintului : ((Eu sint vierme, zice
nu om". Faptura omeneascEl se na;;te, pe cale fireasca, din impIeu-
narea cu femeia, insa Eu nascut dintr-o astfeI de
dupa legea firii umane, Eu sint nascu-t ca un
nu-;;i originea intr-o saminta straina, ci chiar trupul unde se
dczvolta 162.
!J<:
Pentru ca orice 1ntii nascut de paIte ba.rbateasca fi inchinat
a fost adus Iisus la Ienlsalim, sa.-L jJuna inaintea Dom-
nului ca sa dea precum s-a zis Lege, perec11e de turturele
doi pui de 163. Vedem dar aducindn-se pereche de tur-
turele ;;i doi pui de porumbcl Mintuitoru1. Din partea mea, soco-
tesc ca sint placute acele pesari aduse jertfa pentru Domnnlui ;
daca admir asina Iui Valaam, inc1t considccr cu1me a fericirii, ca
a fost vrednica numai sa vada ingeIUl Domr:nJni, sa pnFJ.ta
descllide g'1r,1 pentru a se exprima omccnesc 164, tota;;a ci.nstesc
159. Ca sa combi1ta docheti MarcioJl, Tertu1Ji.an a sustinut ca
Domnului s-a petrecut ca a a1tor muritori (Adv. 3, 11).
160. Lc. 1, 35.
161. Ps. 21, 6.
162. Despre originea sau a !?erpilor intr-un corp au
diu (Me/amorfoze 15, 389-390), Plin'u ([sl. 10, (6) etc. cf. Crc;uzeJ, Luc.,
163. Lc. 2, 24.
164. Comparatia intre magarita lui Vala,alll (Num., 2::', 25 po.rumbei
aduce alllinte de superioIitatea Noului Testament fata de Testament, cu atit
nlai mult cu cH Duhul Sfint a luat chip dc p')Tumb.
Drx EVANGHELIA LUCA
107
inca mai mult respect aceste pasa.rc1e care au fost jertfite pe altar
pentru Domnul Mintuitorul nostru: pereche de turture1e sau doi
jJui dc porumbel.

Tilcuirea mea s-ar putea sa introduca oarecare noutate fara relatie
cu maretia subiectului. Insa dacil Mfntuitorului a fost
tate, pentru ca S-a nascut imperecherea dintre un barbat
Q femeic, ci numai dintr-o tot asemenea perechea de turturele
a celor doi pui de porumbe1 nu erau dintre aceia pe care fi vedem
("'1 ochii trupe$ti, (ci) infati$eaza pc Duhul Sfint, Care S-a pogorit
!:! chifJul unui porumbel)) 165 a venlt cleasupra
San Iordan. stau 1ucrnrile fji cu perechea de turtu-
: ,aces,te pasare1e din cele care zboara prin vaziull, ci sub
chipu! porn:rnbelu1ui aparea ceva dumnezeiesc de ma-
jestate mai presus de cugetarea omeneasca ; tot aveau sa se petrea-
Cd 1ucrnrile cn Cel care avca sa Se nasca $[ Sd
intreaga. fl curiitit, OCl1ii Domnului, cn jertfe
s:mp1e ca ceilalti oameni, ci deoarcce iconomia dUHlneZeiasca reinnoia
totul, se cuvenea Sft fie victllne dupa voia lui Dumnez,eu, celui
atotputernic, prin Hris'tos Iisus, "Caruia 1i este sl,ava $1
vecj; veci1or. Amin 166.
OMILIA
Asupra textnlui:
In al c.i.ncisprezecelea an a1 domniei CezarlIlui Tiberiu
la
drepte iaceti Lui 167

Pe cind proorocii se adresau decit iudeilor, numai regii
d:n Iuda erau 10r, de pilda : Vedenia Isaia, fiul
Amos, pe a vazut-o despre Iuda Ierusalim, vremea lui
Iotcm, Iezechia ... 168.
afara de regii Iudeii nu vad pe altul ment!onat timpul
lui Isaia. uniiprooroci citim numele rcgilor lui Israel, precum este
165. Lc. 3, 21-22.
166. Pt. 4, 11.
167. Lc. 3, 1-4.
168. Is. 1/ 1.
108
cazul pasajul urmator: vremea Ieroboam, fiul lui regele
lui Israel 169,
Dar cind este vorbade a se da vileag tainele Evangheliei 170
a Iaspindi, pe intreg ve'5tea ce,a buna, al carei inaintemerg'ator
a fost mai intii Ioan, pustie, pe vremeacind imparatia lui Tiberiu
sLapinea lumea al cincisprezecelea an al domniei lui Tiberiu, zice
Scriptura, a fost cuvintul Domnuluicatre Ioan 171. daca mintuirea
trebuia sa fie vestita toata lumea pagina, care credinta,
daca Israel a trebuit sa fie cu dat la parte, ar fi fost
destul sa spuna : al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu,
pe cind Pontiu Pilat era procuratorul Iudeii.

lnsa, fiindca multi trebuiau sa din Iudeea din
Galileea, trebuiau pomenite ,aceste imparatii: fiind tetr'arh al
Galileii - fratele sau, era tetrarh al Itureii al tinutului
nitidei, iar Lisanias era tetrarh al Abileniei - zilelearhiereilor
si Caiafa a fost cuvintul lui Dumnezeu catre Ioan, fiul Zaharia,
pustie 172. data Cuvintullui Dumnezeu s-a facut a:uzit lui leremia,
fiul lui HHchia, dintre preoti)) 173, pe vremea cutarui cutarui rege din
Iuda, acum a fostcuvintul lui Dumnezeu catre Ioan, fiul lui Zaharia.
Or, niciodata unastfel de cuvint nu s-a indreptat catIe proorocii din
pustie. Insa copiii femeii parasite au alergat la credin-
tei mai mare numar decit cei ai femeii cu barbat 174. Acesta este te-
pentru oarea fost cuvintul lui Dumnezeu catre Ioan, lui
Za.haria, pustie.

Sa nu uitam, timp, ca intelesul este mai bogat dacase til-
inteles dul10vnicesc pur simplu
175
, dupa litera,caci
cel care predica in pustie graiul zadar, pentru ca acolo
169. Amos 1, 1.
170. se cele spuse Comentarul la Ioan 1, 8 desprc transpunerea Evan-
ghelici sensibi.le Evanghelie duhovniceasca. De fapt, pentru Origen intreaga
Scriptura se preteaza la interpretare tainica.
171. Lc. 3, 2.
172. Lc. 3, 1.
173. ler. 1, 1.
174. Is. 54, 1 ; 4, 27.
175. Are dreptate Crouzel Luc. 292) sa constate ca aici textul grec e
mai semnificativ redactat: Niciodata un astfel de cuvint fost indreptat catre
vreunul din prooroci pustie, cum s-a facut acum sens mistic. Pustia e femeia
fara barbat, adica Biserica neamurilor, care va avea mai mulii decit cea cu bar-
bat, adica decit sinagoga iudeilor.
DL>; OMILl1LE LA EVANGHELJA DUpA LUCA
109
nimeni ca sa-lasculte vorbind. [naintemergatorul Hristos, gla-
sul celui ce striga pustie, predica pustiul sufletului lipsit de pace.
Astazi, ca odinioara, este faclie care arde Iumineaza 176, care
vine mai intli predica botezul pocaintei pentru iertare'a pacateIor.
Lumina ceaadevarata 177 vine indata ce faclia
Acela trebui<e sa aea:s'ca, iar eu sa 178.
Cuvintul lui Dumnezeu este vestit in pustie, adica toata impre-
jurimea Ce locuri trebuia sii strabata Botezatorul, daca
imprejurimea Iordanului 7 astfel toti cei care voiau sa se pocaiasca
erau de fata pentru a primicuratirea apei.
IV
Numele Iordan illiseamna coborire 179. Riul Dumnezeu, care
coboara cu puterea unui larg, este Domnul Mintuitorul nostru,
intru Care sintem botezati apa adevarului, apa mintnirii 180.
scopnl iertarii pacateIor predi,ca el Botez1l1 : veniti catehllmeniIor, fa-
ceti fapte de pocainta ca sa Boteznl pentru iertarea pacateIor.
Botezul
181
pentru iertarea pacatelor ceIuicare inceteaza a
pacatui. insa la baia Boteznlui unii impietriti pacat; pentru
exista iertare a pacatelor. Pentru acee,a eu atragatentia,
Iuati aminte, sa nu vaapropiati de Botez fara grija fara pregatire
amanuntita,ci aratati mai intii fapte vrednice de pocainta. Saaveti
vreme oarecare purtare cinstita, pastrati-va curati de orice intina-
ciune de orice pac'at. Iertarea pacateIor vise va darui cind veti
fj de a avea parerea de rau pentru pacatele ne
iarta noua pacateIe noastre, caci iertam tuturor celor oe
ne noua 182.
v
Pasajul din Vechiul Testament pe care l-am citat ,acum, II citim la
proorocul Isaia : Glasnl celui ce striga pustie : gatiti calea Domnului,
drepte faceti cararile Lui 183. Dumnezeu vrea sa gaseasca
176. ln. 5, 35.
177. ln, 1, 9.
178. In, 3, 30.
179. Aici Origen e influentat de din Alexandria. se vedea despre cobo-
rire pacsajele traduse din Com. In. Se cit de mult e tributar Origen
interpretarii morale moralizante a acestuia. se vedea J. Danielou, Origene, Paris,
1948, 179
180. Despre apelul la convertire a se vedea Hans Urs Balthasar, Origenes.
Geist und Feuer, Regensburg, 1939, 57.
181. Lc. 3, 8.
182. Lc. 11, 4.
183. ls. 40, 3.
110 OR1GEN, SCRlERI ALESE
ca1e pentIU a putea intra sufletele voastre 184 a ramine aco1o; prega-
titi-I caraIe, precum este scris: Drepte caIdTile G1asnl
c'c1ui co striga pustle. glas stIiga: "Gatiti calea. G1asnl incepe
ajunge urecl1i, dupa glas sau mai bine-zis deodata cu el, cu-
vintul auz. acest inte1es a propovadu:t pe Hristos. Sa
vedem, acum, ce anunta glasul despre Cuvint: "PregiHiti, zice glasul,
ca1ea Domnulni. Ce fel de ca1e trebuie sd pregatim Donlnului 1 Este
vorba despIe ca1e trupeasca 1 Cuvintul Domnului oare, strabate
atare ca1e 1 Sau trebnie pregatita DOlnnului cale launtrica rinduita,
inima noastIa, ca ni$te piste drepte 1egClte intre e1e? Aceasta este
calea pe care a intrat Cuvlntul Dumnezeu, Care se inima
Olneneasca, stare sa ocucereasca.

Mare este inima omului cuprinzatoare ! 185 Cita putere cuprinde
cind este curata! Vrei sa. cuno$ti marimea ;;1 Hirgimea ei 1 alll1nte
indrumarea dun,nezeiasca care invaia, caci este ceI care zice:
dat cea adevaratti despre cele ce slllt, ca sa $tiu intoc-
mirea 1umii lucrarea stihiilor. Inceputul sfir$itul mijlocul vremu-
l'ilor, intoarcerile anotimpurilor prefacerile vazduhului, cursurile
rinduiala stelelor, firea dobitoacelor $i apucaturile fiare10r, puterea
c!ufJUri.lor $i gindnrile oamenilor, felnritele ale p1antelor $i in-
su;;irilc radaciniloI 1[6. Vezi, a;;adar, ca este mlc5. inima Ollnlul caIe
imbriiti$e6.zQ atitea lucruri. Dal" sa intelegi aceasta marime mod
tIUpesc, ci s-o ca putere a stare sa p,jtrunda
noa$terea atitor atHor adevarnri.

Iar ca sa facenl pe toti oamenii de rind sa nldIetia
sa citeva pi1de luate din de Toate pe
care 1e-am stIabatut 187 1e pastIez amintlrcu. : caracteristicile 10r,
Ior, zidnrile, c1adirile, toate ucestea mi-an ramas inima. Dru-
mul pe care mi-a ramas intiparit imprimat in.
maTea pe carc anl navigat am incugetul meu lini$tit.
Prec:nn um spus, inima e mica. poate cuprindeatltea
atltea 1ucruri. daca este mica, pentru ca imbIati$caZa atltea lu-
184. Despre drumul Iui Iisus spre sufleteIe noastre a vorbit Origen adeseori.
Crouzel, ThCologic cle l'linage de Djeu cl1ez Orjgene, 2J9.
185, Homo Dei 6, 9, ed. berlineza., 290), iata. sentinta
adeseori inti]nita. in scrisul lui Origcn. Dcsigur ca aceasta ca,pacitate presupune in-
rudirea noastra. cu Dumnezeu. se vedea indicele de FilocaIia.
186. 50/. 17-20.
187. Se ca Origen a strabatut multe din intreg bazinul Mediteranei.
DIX O:'dILI!LE LA EVANGHELIA DUPli. LUCA
111
-----------------------
cruri. atunci se poate pregati. ea, calea spre Domnul, trasind
linie dreapt5, pentru ca CuvJ:ntul Dun:neZ.8n 132 sa pii-
pe ea. Gatiti drum purtare clnsUa prin fapte
bune, drepte faceti-I cararile, Cuv'intul Domnului sa umble
nestingherit sa dea tainelor a venirii Lui,
a AceiulJ, este slava stapinirea vecJIOl". 139.
OMILIA
La c1Jvintele:
Orice vale se va ... })
la
pietrele acestea
sa rid.ice AVraa!ll

Sa vedem acum ce s-a propovaduit la venirea lui Hristos. Pentru
a lHtre B.Hele, clespre rosi:ul precjicii plecam de ceea
ce este scris: Glasul ce strlga pnstie: calea Donlnului,
drepte faceti cararile Lui 101. Ceea ce urmeaza nUlllai Dom-
nu1, Mintuitorul llostru. Ca.ci este cel a umplut toata
lea, ci D0111nul, Mintuitorul nostrn. Sa ia considerare fiecare
el inainte de a avea credinta constata era fel de
vale adincii, prapastioasa, ducind spre adincuri. Insa Donlnul Iisus
a dnpa. aceeaa trimis pe nuhul Sfint locul Siiu;
fel atunci toata valea s-a umplut. a fost unlpluta. cu fajJte bune
CU Duhului Sfint. Dragostea nu lasa. sa. dilinuiasca. vale
daca stapiniti pacea, ra.bdarea bunatatea, numai veti inceta
de a fi vale, sa lnunte lui Dumnezeu 193,

Constatam ca. aceste cuvinte: Orice vale se va umpleI} se reali-
zeaza se atlt pentrn ncamuri, cit jJentr<l Israelul cel cazut
133. Imagine care evoca pasaju1 din Pilde 8, 22, adeseori citat controverse1e
teo1ogice din sec. IV: Domnu! m-a zidit 1a inceputu! lucrurilor Lui, unde lntelep-
ciunea Logosu1 sint persoana.
189. 4, 11.
190. Lc. 3, 5-8.
191. Lc. 3, 4.
192. text vicarius 511U5, adica DullUl era trimi5ul
193. D:nco10 de exprimarea metaforica, vede prin vai munti realitati
spirituaJe legcJte de urcu;,u! duhovnicesc sau de progresu! moral a1 uman,
care urca sau coboara pe scara vredniciilor. se vedea vo1umul priln omilii1e 1a
Ieremia, apoi indice1e 1ui Crouzel (Ltlc. 561).
din marirea lui : Orice munte orice deal se pleca. Acest popor era
odinioara un munte un deal, dar a fost doborit darimat. lnsa prin
caderea neamurilor le-Ia venit mintuirea ca Israel intarite rivna
fata de ele 194. Dealtfel, daca cineva munti aceste
dealuri doborite se pot vedea puterile care se por-
nisera impotriva oamenilor. pentru ca aceste vai sa poata fi
umplute, trebuiau inainte muntii dealurile, adica puterile

Dar sa vedem daca proorocia urmatoare, privind venirea lui Hristos,
s-a implinit. Se spune doar : cele strimbe se vor face drepte. Fiecare
din a fost strimb, numai de n-ar mai fi ramas venirea lui
Hristos care s-a implinit sufletele noastre a indreptat totce a fost
strimb. Dar tie ce-ti poate folosi faptul ca Hristosa venit trup, daca
venit sufletul tau ? Sa-L rugam ca sa se implineasca
venirea Lui, ca sa putem spune : Nu eu mai traiesc,ci Hristos
mine 195. Caci daca Hristos (numai) Pavel nu
mine,ce este pentru mine? Dar cita vreme a venit
pentru mine eu ma bucur intocmai ca Pavel, putea spune
tocmai ca Pavel: Nu m!ai traiesc, ci Hristos mine.

Sa privim alte lucruri care ves,tesc venirea lui Hri'stos. Nimeni
fost mai ,aspru priviti-va patimile de 'altadata, purtarea
ceIeIalte pacate ale voastre daca au incetat veti inteIege ca nimeni
fost mai rau ca ca sa vorbe:sc mai raspicat ca nimic fost mai
pur,tarea voastra a fost irudoieInica, cuvinteIe faptele voastre
au fost nesimtite. Dar a venit Domnul meu Iisus. a netezitasperitatile
voastre. ,a indrumat 'spre cai unice toate aceste necuviinte pentru a
croi un drum neted, bine pregatit foarte potrivit, pentru ,ca
Dumnezeu Tatal sa poata intra ca Hristos Domnul stator-
niceasca Sau sa zica : Tatal Meu cu Mine vom veni
la el vom face Ia el 196.
V
Urnleaza cuvinteIe: toata faptura vedea mintuirea
Dumnezeu 197. nu de mult erai doar trup sa nu spun
minune prea mare, cita vreme inca trup ajuns aCUln sa vezi
194. Rom. 11, 11.
195. Gal. 2, 20.
196. 14, 23.
197. Lc. 3, 6.
DIN EVANGHELIA DUPA LUCA
113
mintuirea lui Dumnezeu,In ce intelesul cuvintelor: toata
faptura, sensul ca nim:eni nu pier:d,e dreptul de a vedeta mintuirea
Dumnezeu, eu las la interpretarea acelora care oerceta tai-
nele sufletul Trebuie retinut ca Ioan mul-
timilor care veneau sa se boteze 198,
Daca vrea cineva sa se boteze, acela trebuia sa iasa 199, Cita vreme
ramine starea lui de la inceput, el este lipsit cu totul de starea
inecesara) pentru Ia .se ,apropia de Botez. Ca sa inteIlegeti ce vrea sa zica
prin cuvintele a sa se boteze trebuie sa atenti 1a marturia adusa
lui Avraam de cuvintele lui Dumnezeu : din tara ta)) 200,

Cuvintele urmatoare le adreseaza Ioan pe cale de a
nu celor care de}a e:a unii sa iasa curind,
derea curatirii prin Botez, caci daca ele ar fi niciodata nu le-ar
fi zis : Pui de vipera 201, Tot ceeace le spune spune voua cate-
humenilor, voua care sa va apropiati de Botez, Sa fiti
daca nu cumva ar fi putut sa spuna voua de vipera. Caci
daca oarecare ,asemanare cu viperele carecad sub simturile
noastre s,aucu ,cei nevazuti, ,artunci ,auziadresindu-vi-.se
voua cuvintele: pui de vipere daca nu indepartati din inimile
voastre raul veninul atunci urmatoare tot voua
se vor fi adresat: Cine v-a spus sa fugiti de minia ce v,a sa vie 7,

mare primejdie ame.ninta veacul nostru: lume:a intreaga va tre-
sa sufere minia lui Dumnezeu, Marirea fara a ceruri1or, intin-
derea pamintului, stralucirea soarelui noptile
cu luna, totul va fi rasturnat de minia lui Dumnezeu, Acestea
toate se vor intimpla din pricina pacatelor oamenilor 202, Altadata minia
lui Dumnezeu sc revarsa numai asupra pamintului, caci tot trupul se
abatuse de la calea sa pe pamint 203, daracum minia lui Dumnezeu se va
198. Lc. 3,
199. din t'a!I"a ta, Avraam (Fac. 1:2, 1), sa:u din farade-
legilor, este pentru Oroigen imaginea parasIiriIi piicatu1u,i a
am vazut ca a inteles Omj]ja 1, (tradusa de
volumul prim). se vedea J. Danielou, Sacramentum iuturi, Pari:s, 1950, 152 ur-

200. Fac. 12, 1.
201 Lc. 3,
202. Fata de scepticismul fata de ratacirile pagtne
Origen cere catehumenilor sa-:?i precizeze crezul, sa-:?i 5chimbe viata, 5a aduca
atmosfera de inalta moralitate. Aceasta e U!na din ideile de baza ale operei sale

203. Fac. 6, 12. de retinut sumbra care ameninta omenIrea caz
ca va accepta lumina Hristos
8 - Origen, alese
114
abate atit impotriva cerului, cH impotriva pamintului. Cerurile
trece, iar Tu vei ramine toti .se invechi ca haina 204.
Ginditi-va masurati miniacare va nimtci lume,a intreaga, ca sa
pedepseasca pe cei care trebuie sa aiba parte de osinda pe care me-
rita. faptele noastre, fiecare din adunat de
caci Epistola catre Romani se spune: Dupa ta dupa
inima ta nepocaita, aduni minie ziua miniei aara.tarii dreptei
judecati a lui Dumnezeu 205,

Urmeaza apoicuvintele acestea: Cine v-,a aratat sa fugiti de ml-
nia ce sa vina '/ Faceti, dar, roade vrednice de pocainta, catre
cei care de Botez, se indreapta cuvintele acestea: Faceti
roade vrednice de pocainta, Vreti cumva sa Clare sint
vrednice de pocainta '/ Milostenia, este un rod al Duhului, bucuri.a este
un rod al Duhului, oa pacea, indurarea, indelunga rabdare, bunatatea,
facerea de bine, infrinarea celelalte 206, Daca avem
toate aceste virtuti, atunci am facut roade vrednice de pocainta, Celor
care veneau sa afle pe Ioan C'B sa se boteze li se mai zicea : Sa nu in-
cepeti sa ziceti : avem tata pe Avraam, caci va spun ca Dumnezeu poate
din pietrele acestea sa ridice fii lui Avraam 207,
Ioan, celdin urma dintre prooroci, aici lepadarea celui
dintii chemarea neamurilor, caci iudeilor care se mindreau cu
Avraam li seadreseaza cu cuvintele : Nu incepeti a zi'ce
Avem tata. pe Avraam, despre neamuri cind spune : Eu
spun ca Dumnezeu poate din pietrele acestea sa ridice vraam.

Despre ce fel de pietre voia sa vorbeasca '/ Desigur nu despre pietre
materiale fara de viata, pe care le inchipuie oamenii nesimtitori
aspri, care, pentru ca s-au inchinat pietrelor lemnelor, au vazut impli-
nindu-se ceea ce se cinta psalmi cu privire la inchinatori : Ase-
menea Ior sa fie cei ce fac idoli toti cei ce se incred ei 208. Cei
care se incred idoli sint, intr-adevar, asemenea zeilor Ior, fara inte-
lepciune fara de minte, ei s-au schimbat parca piatra lemn. De-
geaba vazut ei atita frumu.sete creatie,atita rinduiala, atita
armonie ordine, atita frumusete lume, caci tot nu vor sa vada pe
Creator din fapturi; ei nu sa inteleaga ca rinduiala atit de desa-
204. Ps. 101, 21.
205. Rom. 2, 5.
206. 5, 22-23.
201. Lc. 3, 8.
208. Ps, 113, 16.
OMILIILE LA EVANGHELIA DUPA LUCA
115
este lucrarea providentei care totul, ei sint orbi nu
vad lumea decit cu ochi de animale fara judecata, cu ochi de dobi-
toace 209.

DU simt prezenta unei intelepciuni intr-o lume care se
vedea atit de clar indrumarea Intelepciunii. Iata interpretarea nQoastra
lacuvintele lui Dumnezeu poate pietrele acestea sa ridice
Avr,aam.
Sa rugam, dar, pe Dumnezeu,ca daca vreodataam fost de piatra sa
devenim fii ,ai lui Avraam, loculaltor fii lepadati,care prin gre-
lor au pierdut fagaduinta infierii. mai a'duce marturie le-
gatura cu pietrele, caci Cintarea din Cartea estescris : Ca pie-
trele vor incremeni, pina trece poporul tau, DQoamne, va trece
poporul tau acesta, pe care Tu 210. invocat Dumnezeu ca
paginii sa fie pentru un timp schimbati pietre, caci a'cesta este inteIe-
sul apriat aI cuvintului grecesc - ce trece
porul evreu. Fara indoiala ca, dupa trecerea evreilor, neamurile vor
inceta sa mai fie de piatra locul inimilor lor aspre, ele vor primi
fire cu ,adevarat umana intru Hristo:s, Caruia Ii este slav,a
$i stapinirea vecii vecilor. Amin 211.
XXIV-A
lacuvintele:
eu va botez cu apa
la
va va boteza cu Duh Sfint 212

Poporul a primit pe Ioan, ,care era mai mic decit Hristos, cugetind
el puteacumva sa fie Hristos. Insa, pe Celcare
a venit, mai mare de-cit Ioan,eI nu primit. Vreti sa ce '/ Aflati.
Se putea vedea botezul lui Ioan, insa botezullui Hristos era nevazut 213,
Caci eu, zicea Ioan, botez cu apa, d,ar vine Cel care este mai mare
decit mine, boteza cu Duh Sfint cu foc 214. Dar cind boteaza
209. se vedea Ambrozie, In Lucam 'JS, Migne, 15, 1-661. Desigur ca
primul rind sint vizati aici contra carora se adreseaza Origen
cu critici necrutatoare
210. 15, 16.
211. Pt. 4, 11.
212. Lc. 3, 16.
213. I'entru ca era de taina.
214. Papte 5.
Iisus cu Duh Sfint pe de ,alta parte, cind boteaza cu foc ? Oare
una clipa boteaza cu Duh Sfint cu foc sau doua
momente deosebite diferite? lar a zis el, veti fi botezati cu
Duhul Sfint, nu mult dupa aceste zile. Apostolii au fost botezati cu
Duh Sfint, dupa suirea Lui c'er 215, d,ar ca fi fost botezati cu foc
Scriptura nu

Dar dupa riul Iordan pe cei care veneau
sa se boteze, amenintind pe unii cu aceste cuvinte : Pui de napirci
ce primea pe cei marturiseau pacatele, tot
statea DomnuI linga un riu de foc, aproape de flacara vilviitoare 216.
fel, pe oricine din aceasta viata, sa
mearga Rai care are nevoie sa se curateas'ca 217, Domnul il bo-
tp.aza riul acesta il face sa ajunga Iocul dorintei saIe, pe cind pe
ceI care nu poarta pecetea botezurilor de inainte, nu-I boteza
baia focului. Caci trebuiesa intii botezat inapa Duh 218,
pentru sa ajunge riul de foc, sa faci dovada ca te-aicuratit
apa Duh pentru ca sa fii vrednic sa botezul focului
intru Hristos Iisus, Caruia este sIava vecii vecilor.
219.
XXVI-A
textuI
lopata e mina Lui,
ca sa cure1e aria
sa adune griul jitni1a Sa 220

Duh este Dumnezeu care se inchina trebuie sa se inchine
duh adevar 221. Dumnezeul nostru este un foc mistuitor 222.
215. Adica
216. 3, 24. Ca $i a1tii din vremea veche, Origen I$i inchipuia raiul inconjurat
de un fIuviu de foc, care se sufIetele. De$i Origen vorbe$te de 3 botezuri :
1) Iui cu 2) lui Hsus, cu Duh Sfint 3) cu foc, intru marire, totu$i. mai
curind credem ca este vorba de un singur botez, cele trei fiind mai curind 3 momente
ale lui.
217. Comentatorul editiei Migne (P.G. 13, 1864-1865) crede ca Origen ar da aici
un temei sigur pentru purgator. Desigur, gre$it. se vedea nota ante-
rioara.
218. ln, 3, 5.
219. I Pt. 4, 11.
220. Lc. 3, 17.
221. ln, 4, 24.
222. Deu!. 4, 24.
DIN OMILIILE LA EVANGHELIA DUpA LUCA
111
Lui Dumnezeu ii dam doua nume: duh foc duh pentru
drepti, foc pentru Dar ingerii sint numiti duh foc,
dupa cum citim: <{CeIce face pe ingerii Sai duhuri pe slugile SaIe
para de foc 223, Ingerii sint duh pentru toti sfintii, insa, pe cei care
merita sa fie chinuiti,ei ii supun focului acest inteIes
nul Mintuitorul nostru,cu toate ca este duh, a venit sa arunce foc
pe pamint 224, este duh, dupa cum spune Scriptura cindse vor
intoarce catre Domnul, vaIul se va ridica 225 alt Ioc Duh este
nezeu 226,
11
Pe de alta pa'rte, a venit sa arunce foc nu cer, ci pamint,
precum zicind: Foc am venit sa arunc pe pamint
cit vrea sa fieacum aprins 227, Caci daca tu te intorci Ia credinta
Domnul, Car,e este duh pentru tine, inse<amnaca pentru
n-a venit sa arunce foc pe pamint, Daca, lnsa, dimpotriva, tu refuzi
sa te intorci Ia daca tu te tii doar de pamint de roadele Iui 228,
atunci a venit sa arunce foc pe pamint, adica tine, Despre
nezeu Scriptura zice termeni asemanatori: Ca focs-a aprins din
pricina miniei Mele dar nu lacer,ci fundul Iocuintei mor-
tilor v,a arde nu numai cerul,ci pamintul roadele Iui 229,

Va intrebati: cu ce rost am amintit toate aceste<a Pentru ca bo-
tezulIui Iisus este el un botez in Duhul Sfint, dar foc, Imi aduc
aminte de ceam spus mai inainte 230 n-am pierdut din vedere tilcuire'a
data mai inainte,ci vreau doar sa maiadaug inca tilcuire, Daca tu
sfint, vei fi botezat intru Duhul Sfint daca tu pacatos, vei
aruncat foc, botez va fi pedeapsa foc pentru ne-
vrednici. Insa sfintii, care se intorc Ia Domnul cu toata credinta, vor
primi harul Duhului Sfint mintuirea, Cel care boteaza cu Duh Sfint
cu foc, ,cum se zice, are lopata mina Lui, ca sa curate aria sa
adune griul jitnita Sa, iar pIeava va arde cu foc nestins 231, vrea
sa descopar ce temei are Mintuitorul nostru sa mina Iopata
223. Ps. 103, 5; Evr. 1, 1.
224. Lc. 12, 49.
225. 1I Cor. 3, 16.
226. ln, 4, 24; Il Cor. 3, 11.
221. Lc. 12, 44.
228. Adica om legat doar de cele
229. Deut. 32, 22.
230. omilia XXIV, 1.
231. Lc. 3, 16.
prin ce vint va muta ple,ava de aici, cita vreme griul cade tot
loc, caci d,aca nu-i vint nu se poate alege griul din pleava.

Cred ca aici vintulindi'ca ispitele 232,care descopera din marea gra-
mada a ca unii sint pleava, iaraltii griu. Caci, cita vreme
sufletul vostru este lasat sa fie stapinit de vreo ispita, nu ispita este
ceacare se schimba griu, ci pentru ca erati din ple,ava, adica
fara credinta, ispita este cea carea descoperit firea voastra
cea ascunsa. Dimpotriva, cind infruntati curajos ispita, nu ea este cea
care rabdatori, ci ea va fi cea caredescopera ziua
cea mare virtutile rabdarii puterii,care de fapt existau dar
intr-un mod ascuns. Caci, zice Domnul, crezi tu ca strici judecata Mea,
Ma fa,ci pe Mine vinovat, ca sa te arat pe tine drept '? 233 apoi : Eu
te-am smerit te-am pedepsit ca sa inima ta ca Dumnezeul tau
te inv,ata 234. furtuna nu lasa sa stea picioarecasa zidita pe
nisip, dar ea lasa picioare una care-i zidita <'Pe stinca 235. Furtuna,
odata ce-i pornita, nu va putea rasturna casa zidita pe stinca, dar e'a
face sa se la pamint temelta indoielnica a casei zidite
nisip.

inainte de a incepe furtuna de a se dezlantui ploile sa
curga cita vreme totul ramine inca depunem toata
grija pentru temeliile cladirii, zidindcasa pe temelie tare deosebita,
car,e sint poruncile Dumnezeu, iar cind persecutia va bintui, cind na-
praznice calamitati se vor dezlantui impotriv'a 236, vom putea
arata ca zidirea noastra e intemeiata pe stlnca 237, adica pe Iisus Hris-
tos. Daca, insa, cinevase leapada de - Doamne - unul ca
acela bine ca lepad'area de Hristos nu se face evidenta tocmai
momentul ci poarta sine seminte de
mai vechi, ca ce era in elascunsacum s-a dat pe fata la
232. Puterea probatoare a biruirii ispitelor este iubirea: Domnul va ca
sa afle daca iubiti pe Domnul Dumnezeul vostru din toata inima voastra din tot
sufletul vostru. De aici, roluI pedagogic al ispitelor. Koch, Pronola und Paideusis,
Berlin.Leipzig, 1932.
233. 40, 8.
234. Deut. 8, 3-5.
235. 7, 24-25.
236. Se pare ca aceasta omilie va fi fost rostita cu putin inainte de persecutia
contra din anul 235, dezlantuita pe vremea !ui Maximi1ian Tracul, cure a
murit sfintul Ambrozie mare!e prieten a! lui Origen. acest sens a scris el
frumoasa !ucrare lndemn
237. Cor. 10, 4.
DfN OMJLllLE EVANGHELJA DUPA LUCA
119
m.ina. Sa rugam, dar, pe Domnul ca sa fim cladire tare pentru ca nici
furtuna sa n-o poata rasturna, fiind temeinicita pe piatra, adica pe
Domnul nostru Iisus Hristos, Caruia Iieste stapinirea
"ecilor. Amin 238.
XXVII-A

tnca alte multe indemnind

S-a coborit DuhuI Sfint peste 239

inseamna a anunta singur ci mai
multe. Acesta este inteIesul acestei pericope a Scripturii :
Inca alte multe indemnind, cea
buna 240. Cu alte alte
ruri, care ajuns sa fie scrise 241. Cit despre cele scrise, iata care
este insemnatatea lor. a pe Hristos, L-a aratatcu degetul, a
predicat botezul Sfintului Duh, a pe se pot mintui,
le-a impartit sfaturi cumsa se poarte intre oameni. a spus
cum trebuie curatataaria cum se pot taia pomii, fara sa mai
de cealalta a sa, cuprinsa
Dar afara de ceea ce este scris, el a mai alte
care sint scrise, dupacum se face din aceste : Inca
alte multe indemnind, poporului.
11
Dupa cum dupa Hristos a spus multe
alte lucruri, care nu sint cuprinse cartea aceasta 242, incit daca s-ar
fi scris cu de-amanuntul, cred ca lumea aceasta n-ar cuprinde carti1e
ce s-ar fi scris 243. Asemenea, ce pericopa noastra, caci
BoteziHorula unele prea inalte sa poata fi scrise, e de
inteles ca Luca a fost sa renunte amanun-
tita, multumindu-se doar sa mentioneze numai pe c'ele spuse sa zica :
clnca multe aItele indemnind, admiram
238. 1 Pt. 4, 11.
239. Lc. 3, 18-22.
240. Lc. 3, 18.
241. Ca multe a1te J.ocuri, face ai'Ci deosebire clara inltre Scriptura
$i Traditie ca izvoare ale invataturii cre$tine. ramine, dincoIo de unele formulari
unuI din puternicii sprijinitori ai traditiei cre$tine din primele veacuri.
242. 1n, 20, 30.
243. 1n. 21, 25.
pe Ioan, rntre altele, pentru urmatoarea marturisire : Intre cei nascuti
din femei, nimeni nu este mai mare decit Ioan Botezatorul 244 intr-
adevar, ca el merita sa fie ridicat la cinstirea virtutii, incit multi
din poporcredeau ca el era Hristos.

Dar lucruri marete : Irod Tetrarhul se bucura de putere
regala era stare a-l da mortiicind ar fi Dar el
fapta ne.dreapta potrivnica legii lui Moi.se pe sotia fratelui sa.u,
care avea fiica de la primul ei barbat. Fara sa se teama de el fara
sa tina seama de persoana lui, faraa-i pasa, precum spus, de pute-
rea regala, fara a se teme de moarte, ca.ci chiar fa.ra a fi
ca. od,ata. ind,irjit, regele el'a st'are sa. dea m.ortii, fa.ra. crutare, pe toti
cei Ioan a mustrat pe Irod cu indra.zncala proprie doar
proorocilor 245 casatoria incestuoasa.. aruncat in-
chisoare pentru indra.zneala, el nu s-a temut nici de moarte,
ni,ci de judecata cu nesigur, ,ci, preocupa.rile .sale, indreapta
gindurile la Hristos, pe Care Il vestise. Neputind merge ca sa.-L afle
persoana., el trimisese pe unii din ucenicii sai pentru a se informa: Tu
Cel ce sau sa pe altul 246.

Sa nu se uite ca Ioan propovaduia departe. Caci
altfel n-am intelege cum de avea chi.ar a'ce.s't loc ucenici, pentru
care pricina. vor fi ra.mas ei aci, doar pentru faptul ca., chiar temnita.
I()an lucr,areade invata.tor instruia, prin convorbiri,
despre Dumnezeu aceste imprejura.ri problema lui Iisus era la or-
dinea zilei, de aceBa Ioan a trimis citiva ucenici pentru ca sa intrebe pe
Iisus : Tu Cel ce vine, sau sa pe altul Ucenicii se intorc
informeaza pe invatatorul lor ca Mintuitorul indatorat sa-L anunte.
orbele Lui au fost pentru Ioan arma. pentru a infrunta lupta. a
murit cu sufletul eracu impa.cata cind is-a taiat capul,
incredintat, prin cuvintul Domnului,ca Cel care a crezut a fost intr-
adeva.r Fiul Dumnezeu. Aceasta a fost libertatea lui Ioan Boteza.torul
nebunia lui Irod, care, la numeroasele sale crime, a ,adaugat
intii intemnitarea taierea capu1ui lui Ioan.
244. Lc. 7, 28.
245. Indrazneala era vecina cu a mucenicilor. Cu ocazia
omoririi sfintului Ioan Botezatorul, Origen il impodobit cu indrazneaHi pro-
fetica (Com. 22, Migne, P.G., 13, 897).
246. 11, 3.
DIN OM1LI!LE LA EVANGHELIA DUPA LUCA
121

Cind Domnul a primit botezul, atunci s-au deschis cerurile, DuhuI
Sfint S-a coborit peste un glas venit din 'cer,ca un tunet, zise :
Tu Meu cel iubit, intru Tine binevoit 247.
Trebuiespus ca multumita Botezului Iui Iisus s-,a deschis cerul pen-
tru a mijloci i,ertarea paoa'telor - nu ,ale Celui ,care n-Ia nici
un pacat, nici S-a aflat gura 248, ciale Iumii intregi. Ce-
rurile s-au deschis Duhul Sfinta coborit pentru ca suindu-Se inal-
iime, sa robeasca robime sa dea daruri oamenilor 249, ne-a trimis pe
Duhulcare a venit peste de fapt, indata ce a inviat, le-a dat
rostind acestea: Luati Duh Sfint, carora veti ierta pacatele, le fi
iertate carora le veti tine, fi tinute 250. Duhul Sfint a coborit
asupra M'intuiltoruIlui ohip de porum.bel, pasar1ea dulce, chipul nevino-
vatiei ,al simplitatii. Astfel noua ne este rinduit a urma nevino-
vatia porumbeiIor. este Duhul Sfint, curat, inaltindu-Se
ceruri.

Iata de ce rostim aceasta rugaciune: Cine-mi da mie
ca de porumbel, ca sa zbor sa ma odihnesc? 251 adica: ({<:ine-mi
da miearipile Duhului Sfint? Iar aliniat, proorocie <:ontine
aceasta fagaduinta: Daca veti adormi mijlocul voastre,
aripile voastre argintate fi ca ale porumbitei spatele vostru
straluci ca aurul 252. Intr-adevar, daca vom adormi mijlocul
tenirilOrn Vechiului Noului Testament, primim argintii ca
ale porumbitei, adica Cuvintul lui Dumnezeu penele spatelui stra-
Iucitor ca aurul 253.
Cugetarea noastra astfel, plinirea cugetul Duhului
Sfint, nostru intelepciunea noastra afla implinirea venirea
Sa. nu graim nu cugetam nimic ce nu ne-a sugevat ci toata
sfintenia, cea a inimii cea a vorbelor a faptelor noastre, veni
de Duhul Sfint Hristos-Iisus Caruia Ii este slava stapinirea
vecii vecilor. Amin 254.
247. Lc. 3, 22.
248. Pt. 2, 22.
::49. ?s. 67, 19.
250. In. 21, 22-23.
251. Ps. 54, 6.
2.')2. Ps. 67, 14.
?53. Semnificatia simbolica a aurului pentru Logos, iar a argintului pentru legea
iudaica.
254. Pt. 4, 11.
122
ORIGEN, SCRlERI ALESE

Despre a doua ispitire a Mintuitorului 255

Atit Dumnezeu,cit 256, tind uruul ,altu:l sa
stapineasca. Insa anrtihrist sa domneasca pentru a ucide pe cei
stapiniti de el, pe cind Hristos ca sa-i mintuiasca. Peste fie-
care din daca e stapin Hristos Cuvintul
telepciunea Dreptatea Adevaru1
257
Daca insa iubim mai mult pla-
cerile decit pe Dumnezeu, asupra noastra va domni pacatul, despre care
Apostolul spune: Sa nu imparateasca paCiatul trupul vostru cel mu-
ritor 258. Doi regi se infrunta, cu pentrua domni: regele pacatului,
sau diavolul, peste regele dreptatii, sau Hristos, peste cei
drepti 259.
Diavolul ca Hristos venise ca sa-i rapeasca imparatia sa in-
ceapa a supune puterii Sale pe cei care au fost inainie sub
ascultarea celui rau; de aceea el I-a aratat intr-o clipa toate impara-
tiile lumii 260 pe oameniiacestei lumi. I-a mai aratat cum pe unii
ii imbuibarea, pe zgircenia, cum s-au lasat unii de
stralucirea maririi, altii sint robiti de ispitele frumusetii.
11
Insa nu trebuie sa se creada ca araiindu-I imparatiile lumii, diavo-
lul L-a facut pe Iisus sa vada imparatia de pilda, sau pe cea a
inzilor. Nu, el I-a aratat toate imparatiile lumii, adica imparatia lui,
pentru ca sa stapineasca lumea, pentru a-L face sa implineasca
sa sa inceapa astfel sa supuna ascultarii sale pe Hristos. Vrei sasta-
Ii zice, peste toate aceste fiinte I-a aratat marele numar de
oameni pe care-i tinea puterea sa.
Intr-adevar, daca vrem sa toate amanuntele mizeriei
nenorocirii no<!..stre, diavolul este stapin peste aproape intreaga lume.
255. Lc. 4, 5-8.
256. Despre anHh'rist, a;;a cum il desarie a se vedea 'Crouzel,
Iogie de ... , 189
257. C<i la Com. tomul prim (tradus de ace-st volum) Ilsus e-ste
intelepciune dreptate adevar.
258. Rom. 6, 12.
259. Origen este ceI dintii scriitori, care descrie razboiului
celui Botezul e inceputuI Iuptei ceIei se vedea Danielou,
Le combat spiritueI chez Origene, de spiritualite : Demon,
182-185.
260. Lc. 4, 5.
DIN OMILIILE LA EVANGHELIA DUPA LUCA
123
Mintuitorul chiar il de obicei, stapinul Iumii acesteia. Cind,
insa, diavoIul Ii spune Iisus : I,ata, toti oameni, puterii
meIe, eI i-a aratat (pe aceia) intr-o clipa, adica decursul actuaI aI
vremii, care raport cu este decit clipa.

Mintuitorul avea nevoie sa se arate mai pe larg aceste
Abia intors acela privirea spre spectacol, ca vede imparatia
pacatului pe toticei robiti de patimi, iar stapinul acestei lumi 261, care
e diavolul se se bucura, spre paguba caare attta
lume sub stapinirea sa. diavolul zice Domnului: De aceea ai ve-
nit ca sa lupti impotriva mea, pentru a cuceri de sub puterea me,a pe
toti cei care sint a'cum mei cauta acest lucru, incef1ca
sa te masori cu mine, nu, te lasa stapinit de acest te expune
greutatilor razboirii, singur lucru cer: inchina-Te inaintea mea
adora-ma toata ilnparatia mea va fi a Ta.
Para indoiala Domnul Mintuitorul nostrua venit pentrua fi im-
parat a supune toate popoareIe, pentru a sIuji dreptatii, adevarului
ceIorlalte virtuti, insa voia sa domneas,ca dupa drept,ate, fara pacat,
ca nici rau sa se fa,ca, consimte sa Se supuna diavolului, sa
fie incoronat de el, nici sadomneasca peste altii, supunindu-Se insu!?i
diavolului.

Deacee.a ii raspund'e : Scris este : Domnului Dumnez'eului tau sa
te inchini num,ai Lui, 262. A,ce,asta leSrte voi.a Me.a ca
toti oamenii sa fie slujitorii Mei pentru a se inchina Domnului Dumne-
zeu sa-I slujeasca Aceasta este rivna imparatiei Mele. insa,
vrei ca prin Mine sa inceapa pacatul, pe care tocmai am venit sa-1 stri'c,
vreme voies,c sa mintuie!sc pe toti oamenii ! Invata, diavoIe, ia
aminte : faceceeace am spus, ca oamenii numai Domnului Dum-
nezeu singur sa se inchine, ca toti oamenii sa fie SUPU$i puterii MeIe,
imparatia Mea. Iar sa ne bucuram a fi Sai sa-L rugam
pe Dumnezeu sa ne ajute sa imparateasca pacatul trupul nos-
tru 263, pentru ca numai Hristos sa stapineasca intru Caruia Ii este
slava stapinirea vecii vecilor. 264.
261. [n. 12, 31.
262. Deut. 6, 13.
263. Rom. 6, 12.
264. [ Pt. 4, 12.
124
XXXIV-A
La ,cuvinteIe:
Invatatorule, ce sa fac ca sa viata de veci 1
a la
du-te fa tu asemenea 26;;

Sint multe invataturi Lege, dar EvangheHe, Mintuitorul a
trodus, rezum'at, numai pe acelea a caror implinire duce la viata
nica 266. Laaceasta se refera intrebarea unui invatator de Lege, pusa
]ui Iisus : ce sa fac ca sa vi,ata de veci '/ (Caci
astazi tocmai din textul de la Luca s-acitit) 267. Iar Iisusa zis catreeI :
Ce este scris Lege '/ '/ Sa pe Domnul DumnezeuI
tau din toata inima ta din tot sufletul tau din toata puterea ta din
tot cugetul tau, iar pe aproapeIe, ca pe tine insuti 268.
Iar a zis : Drept ai raspuns ; fa vei trai 269 (viata
nica, fara indoiala). Aceasta a fost intrebarea invatatorului de lege
privind v:iata de veIci. A,cea.Jsia porUllIca a L,egii
ne invIata limpe,de sa. inbim pe Dumnezeu 27.In (,se zic'e) :
Asculta, Israel, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Sa
pe Domnul Dumnezeul tau, din toata inima urmatoarele, pe
aproapele, ca pe tine insuti 271. Iar Mintuitorul a dat marturie despre
aceasta zicind: In aceste doua porunci se cuprind toata Legea pro-
orocii 272.

Insa invatatorul de Lege, voind sa se indrepteze pe sine sa arate
ca nimeni 'este aproapele sau a zis: cine este ,aproapele meu '/
Domnul atunci parabolaal carui inceput este urmatorul: Un
om cobora de la Ierusalim la Ierihon, urmatoarele. invataca acest
265. Lc. 10, 25-37.
266. Aceasta este viata cea sa Te cunoasca pe Tine, singuru1 Dum-
nezeu adevarat Iisus Hristos, Care L-ai trirnis 17, 3').
267. lnca dovada ca paragrafele sau pericopele biblice se citeau pe rind
se explicau fata credincio!?ilor. se vedea studiu1 introductiv.
268. Deut. 6, 5.
269. Lev. 18, 5.
270. variantele rnanuscrisc C D ale tcxtului latin (arnindoua din secolul
edi(ia berlineza a completat formularea adaugind cuvintele haud dubium quin
sempiterna est vita (fara indoiala ca viata e ve!?nica). Se pare ca adaosu1 apartine
lui Ieronim, caci textul grecesc paralel lipse!?te.
271. 6, 4-5.
272. Mt. 22, 40. Acelea!?i explicari le da sfintul Ambrozie,
73--81 ; Migne, P.L. 15, 1805-1807.
125
om care cobora 273 n-<a fostaproapele nimanui, decit ala<celuia care
ar .sa pazeasca poruncile sa se pregateasca sa devina
oricui ar avea nevoie de ajutor. ceea ce se la pil-
dei : Care dintre trei ti se pare caa celui cazut in-
tre tilhari 1 Nici preotul, nici levitul n-au fost aproapele aceluia, ci,
dupa raspunsul invatEitorului de Lege : Cel care a facut mila cu
el, acela a fost aproapele sau, de aceea Mintuitorula zis : Mergi fa.
tu asemenea.

Un batrin oarecare 274 voind a interpreta pilda cu omulcare cobora
din Ierusalim spunea caacesta ar fl Adam, Ierusalimul raiul, Ierihonul
lumea, tilharii puterile preotul Legea, levitul proorocii, iar sa-
marineanul Hristos. Rani1e ar fi neascultarea, dobitocul trupul Hris-
tos, casa de oaspeti,adi<ca hanulcel deschis tuturor celor care vor sa
intre, imagineaza Biserica. plus, cei doi dinari reprezinta pe Tatal
pe Fiul, gazda pe mai marele Bisericii incredintat cu indrumarea, iar
samariteanului de a reveni ar imagina a doua venire a
tuitorului.

Aceasta interpretare, oricit de duhovniceasca de ispititoare ar
fi, ThU se poat'e aplioa la neCaTe om. Nu ori,c<e om a cobori<t de
buna voie din Ierusalim la Ierihon nu pentru acest motiv traiesc toti
oamenii care sint inca viata astazi, ci pentru ca Hristos a fost trimis
a venit la oile cele pierdute alecasei lui Israel 275.
Omul care coboara de la Ierusalim la Ierihon ajunge sa cada intre
tilhari, de buna seama pentru ca a voit sa coboare 276. Tilharii nu sint
altii decit aceiadespre care Mintuitorul spune : au venit ina-
inte de Mine sint furi tilhari 277. Omul nu cade mina hotilor, ci
ceaa tilharilor, muHe privinte mai ingrozitori decit hotii de rind,
pentru ca ei l-au jefuit l-au lasat plin de rani pe cel care .a coborit din
27'3'. Am mai intilnit ideea aceas'la a1te locuri, scrisu1 lui Origen.
prologul la (a se vedea volumul prim), apoi Com.
XVI, 9, Migne, P.G. 13, .1400-1401 etC. inteles simbolic prin coborirea la lerihon
interpretarea lui Origen vede alungarea lui Adam din rai.
274. Origen a rnaj amintit u'nel<e omilii la VecMul despre un
batrin oarecare, care ini\iat une]e talmaciri; se vcdea nota Crouzel,
cit., 402-403.
27'5. 15, 24.
276. Formulata felul acesta, fraza vrea sa sublinieze libertatea omener;;ti,
despre care Origen vorber;;te adeseori nu numai cartea a III-a a lucrarii De

277. 10, 8.
Ierusalim care a cazut miinile 10r. Vreti sa care sint ranile
sau plagilecu care a fost omul 1 Desigur pacatele faradelegile.

Itilharii, dupa ce l-au dezbracat l-au ranit, nu i-au IThai avut
grija goHciunea sa, ci, dupa ce l-au torturat inca data batai, l-au
parasit. Iata de ce spune Sfinta Scriptura: dupa ce l-au dezbracat
l-au ranit, au' plecat, lasindu-l aproape mort. Dar iata din intimplare
un preot cobora pecalea aceea Ull levit,care poate vor fi
facut bine altor persoane, dar nu celui ((care a coborit de la Ierusalim la
Ierihon.
Preotul, c'are dupa parerea mea, este chipul Legii, il vede elichiar
levitul, care, dupa mine r'eprezinta pe prooroci, il vede el. Amindoi
l-au vazut, dar amindoi au trecut I-au Iasat acol0. Providenta, insa, a
Hisat pe acest om, aproape mort grija CeIuicare a fost mai tare
decit Legea Proorocii, adica a Samarineanului, aI Carui nume in-
seamna ((ingrijitor. Acesta este Cel care nu va adormi ni,ci nu dor-
mita pazind pe Israel 278. Ca sa ajute pe omul ((aproape mort a pomit
la drum Samarineanul. n-a coborit ((din Ierusalim la Ierihon, ca preo-
tul, ci daca a coborlt, a coborit pentru a mintui pe ceI aproape mort
a veghea asupra lui.
Iudeii I-au zi.s : Tu samarinean ai demon 279. Dupa ce a taga-
duit ca are demon, Iisus n-a sa nege cum ca era samarinean, caci
ca este pazitor.

Apoi cinda venit laceI ((aproape mort I-a vazut scaldat sin-
geIe sau, s-a facut mila, s-a apropiat de el pentru a deveni aproapele
sau apropiindu-se legat ranile, turnind pe ele untdelemn
n-a spus ceea ce se la profetul : Nu este a pune leacuri, nici
untdelemn, nici legaturi 280.
Acesta este Sama,rine,anul, al,e Carui griji sint de mare
folos tuturor celor boInavi special au nevoie deajutorul aces-
tui Samarine,an, omul care, ((coborind din lerusalim, era cazut mii-
nile tilharilor, care l-au ranit l-au lasat aproape mort. Dar sa ca
pronia dumnezeiasca este ,cea oare a indrumat pe a:cest samarinean, care
a coborH anumesa poarte grija de omul ((cazut miinile tilharilor,
se scrie ca avea cu dinsul untdelemn Dupa parerea mea
aceste lucruri nu le avea Samarineanul cu numai pentru un singur
278. Ps. 120, 4.
279. 8, 48.
280. Is. 1, 6 (dupa traducerea sinodala din 1914).
DIN OM1LlILE LA EVANGHELIA DUPA LUCA
12'7
muritor, Ci pentru alti diferite chipuri, care de ,asemenea
aveau trebuinta de de untdelemn de

avea untdelemncaci Sfinta Scriptura spune: casa veseleasca
fata <:u untdelemn 281, fara indoiala fataceIui oare fusese Ie>cuit. Pentru
d domoli umflaturile, Ie ungecu untdeIemn cu amestecat cu
nu ce produs amar. va pe cel ranit pe dobitocul sau,
adica pe trupul sau propriu : a binevoilt sa ia a,supra Sa grija intregii
omeniri, vina omului 282. Acest 8am,arine.an poar,ta pac,atele noastre
pentru rabda dureri 283, poarta spate pe cel aproape mort
duce intr-un han, 'adica Bisericii, care cuprinde pe toti
oamenii, nu respinge aju'torul Sau nimanui, caci pe ,toti ii che.ama Hsus
zicind : Veniti la Mine toti cei impovarati Eu va odihni
pe 284.

dupa ce l-'a ,condus la ,adapost nu-l indata, ,ci raminecu
el toata vremea pentru a-i iamadui ranile, nu numai zi,ci peste
noapte, arll:tindu-i toata solicitudinea slujirii SaIe. Cind, diminea1a, se
pregatea de pIecare, el a Iuat suma din banii sai, ai sai personali, doi
dinari, bani buni, pe hangiu, care fara indoiala e ingerul
Bisericii, prescriindu-i sa vegheze cu grija sa asiste Ia tamaduire
pe acest om pe el l-a ingrijit pentru timp mai scurt. Cei doi
dinari dati ingerului ca pIata pentru a ingriji pe omul care s-a incre-
dintat inchipuie, mi se pare, ParinteIui a Fiului cu-
acestei taine : TataI elste Fiul Fiul este T,atal.
totod,a,ta, hangirului ca-i va pIati toa,te cher.tui'elile ne-
cesare tamaduirii ,ceIui aproape mort.

Acest pazitor al sufle.telor este, intr-adevar, mult mai apropiat de
oameni decit Lege,a Proorocii, aratlnd indurare fata decel care ,a ca-
zut miinile tilharilor. s-a aratata fiaproapeIe lui nu numai
vorbe, ci fapte. Putem, dar, zice Va rog sa-mi fiti mie ur-
matori, precum ei (sint), lui Hristos 285, ca sa urmam pe Hristos sa
avem mila de oamenii cazuti miinile tilharilor, sa mergem la ei, sa
281. Ps. 103, 15.
282. Assumptus homo, in OmjJja 4.
283. Is. 53, 41 8, 1'7.
284. 11, 28.
285. 1 Cor. 4, 16.
128
le lega.m ra.nile, sa turnam peste ele untde1emn sa-i pe
dobitocu1 (purta.torul) nostru sa purtam sarcina 10r, 1uind aminte ca
Fiul Dumnezeu Se indreapta numai catre de Lege, ci
catre toti, zicindu-ne : mergi fa tu asemenea. Da.ca 1ucram
chipul acesta vom dobindi viata Hristos Ii.sus, Caruia Ii este
slava vecii vecilor. Amin 286.
XXXVI-A
La cuvintele:
Cine va cauta sa scape viata sa
1a
lmparatia lui Dumnezeu este launtrul vostru 287

Cine va cauta scape sufletul il va pierde; iarcine il va pier-
de, acela il va dobindi. Martirii cauta scape sufletul Ior ; ei il
pierd pentru a-l mintui 288. Insa cei oare voiesc scape sufletul
fara sa.-I piarda,aceia pot sufletul trupul sa Ie piarda gheena 289.
Nu temeti (zice Domnul) de cei ce ucid trupul, iar sufletul pot sa-I
ucida; temeti-va, mai curind, de aceIa care poate sufletul trupul
sa Ie piarda gheena.
Sa spunem Iegatura aceasta probIema citeva cuvinte asupra
puterii duhului nostru. Omul firesc ceIe ale Duhului 290
prin urmare, eI poate fi mintuit. Se seamana trup firesc, inviazatrup
duhovnicesc 291. Deci, ceI oe se de Domnul este duh ,cu
292.
Or,da,ca cineva se de Domnul atunci din om fiTesc ce era,
prin_aceasta alipire, eI se schimba om duhovnicesc este singur
duh cu Domnul, ceea ce ne da sa inteIegem sa ne pierdem su-
fletul pentru a ne alipi de Domnul a ne schimba intr-un singur Duh
cu
11
Fiind Mintuitorul rntrebat de farisei cind va veni imparatia Dum-
nezeu, a raspuns: Imparatia Dumnezeu va veni chip vazut.
286. 1 Pt. 4, 11.
287. Lc. 17, 33, 20-21.
288. Idee reluata Com. XVl, 4, Migne, P.G. 13, 1572-1573
lndemn martiriu, cap. 34, Migne, P.G. 11, 608-609.
289. 10, 28.
290. 1 Cor. 2, 14.
291. 1 Cor. 15, 44.
292. Cor. 6, 17.
DIN OM!LIILE EVANGHELIA DUpA LUCA
129
nici vor zice : e aici sau ,o.colo. Ca,ci, i,o.ta, imparatio. Dumne-
zeu este vostru 293. Doar spune tuturor : 1m-
pariitio. ,este ,launtrul vostru, ,caci traiesc im-
paratio. paco.tului ei sint mij1ocu1 ei inimile noo.stre o.po.rtin ori
imparatiei 1,ui Dumnezeou, ori imparatiei pacatu1ui. Do.,ca sintem o.tenti 10.
faptele noo.stre, 10. vorbe1e noo.stre, so.u 10. cugetele noastre, inte1ege
do.ca este imparatio. Dumnezeu so.u imparatio. pacatelor. Cu-
noscind o.ceasta deosebire, Aposto1u1 da unoro.o.cest avertisment: Sa
paco.tul trupul vostru ce1 muritor 294.

Do.ca cinevo. imparatia Dumnezeu, o.cela fo.ce parte
dtn eo., pe cind daca imbatat de focul zgirceniei inseo.mna ca faci
parte din lumea zgirceniei. Cel drept o.re de stapin dreptatea, ce1 stapinit
de ca.uto.rea maririi este sub rivno. o.cestei celebrita.t1. Intristarea,
teama, iubirea, pofto., fieco.re din o.ceste po.timi il stapinesc pe ce1 care
le Dacd toateo.cestea cit de numeroase
sint diferitele feluri de impa.ratil, sa ne ridica.m sa-L rugam pe Dum-
nezeu sa ne scoata din imparatia pentru a ne putea stator-
nici impa.ra.tia Dumnezeu Cel o.totputernic, imparatia lntelepciunii,
a Pacii, Dreptatii,o. o.titor virtuti cuprinse unicu1 0.1 Dum-
nezeu, Caruia eoste slo.va puterea vecii vecilor. 295.
OMILIA
Despre ispitirea saducheilor
care credeau inviere 296

Este secta iudaica numita a so.ducheilor. tagaduiesc in-
vierea mortilor cred ,ca sufletul moo.re deodo.ta cu trupul ca dupa
moarte se plerd 297. pus Mintuitorului
293. Lc. 17, 20-21.
294. Rom. 6, 12.
295. Pt., 4, 11.
296. Lc. 20, 27-40 : 20, 21-26.
297. Origen a mai dezbatut aceasta problema in Com. XVII, 31-32, Migne,
G. 13, 1579-1585. Ca saducheii nu primeau Biblie decit Penta-
teuhuI. De aici, ratacirile doctrinale. trebuie observat ca aceasta
se dezbat doua probleme: a mor\i!or (cum reiese din combaterea saduchei-
lor) a banuIui de dajdie. Probabi! fi inversat textele, punind pe cea
(;ontra saducheilor inaintea celeila1te, pericopa banuIui de dajdie e
text inainte, anume, 1a Luca 20, 21-26, pe cind cea contra saducheilor e 1a Luca
20, 27-40.
9 - Origen, alese 11
130 ORJGEN, SCRIERI ALESE
trebare nascocind istoria femeiicare a ba.rbati. Dupa. moartea
primului, pentru ca sa.-i dea un ea s-a reca.sa.torit cu ,al doi-
lea. Dupa moartea acestuia ea s-a ca.sa.torit din nou cual treilea, apoi cu
al patrulea mai departe laal Intrebarea care se pune
este: La mortilor, care dintre cei pretinde-o de so-
tie Pentru ca sa. j,a in rLs Mintuitorului, saducheiiau pus
aceasta. intrebare intr-o cind pe ucenici despre
11
Mintuitorul le ra.spunde zi'cind: Va. ra.ta.citi Scripturile,
nici puterea lui Dumnezeu. Caci la nici nu se insoara., nici nu se
ma.rita, ci sint ca ingerii lui Dumnezeu ,cer 298. Cei care fi ca m-
gerii fi, desigur, ingeri. Caci trebuie Ca. lngerii nuse ca.satoresc.
Aici, unde este moarte, ca.sa.toriile copiii sint trebuinta, insa. dincolo,
unde nu ,sint ni,ci casa.toria, ThiCi copiii.
pune intrebare destul de spinoasa., oare nu e de e
despre cei care, studiul Sfintei Scripturi la Le-
gea Domnului cugeta ziua noapte.a 299. Unde este scris, spun a'ceia, ca.
nu se insoara., nici nu se ma.rita. Re1considerind, dupa memorie, atit
gindirea Ve'chiului Testament, cit pe cea a Noului Testament, nu-mi
aduc aminte sa se gaseasca un ,asemenea aliniat. Da'ca poate
nu-mi amintesc, m-ar putea mai bine informat, (caci) eu
primesc bucuros ceea ce nu dar dupa mea nu se ,afla
nici Vechiul nici Noul Testament.

Toata. saducheilor de acolo ca. ei nu inteleg spusele
proorocilor, ceea ce citesc la Is,aia: ... nu copii pentru moar-
te 300 Deuteronom: sa fie rodul pintecelui
ta.u 301. cred ca.aceasta se implini la fara. a intelege ca
aici este d,e proorociri la spirituale.
cel ales 302, care ca. toate mentionate
Lege n-au a se intelege chip trupesc, le interpreteaza. mod du-
zice efesenilor: He Dumnezeu Tata.l Dom-
nului nostru Iisus Hristos, Cel ce ne-'a pe cu toata bine-
303. Acestea fi toate
cind, la mortilor, ne de fericirea
298. 22, 29-30.
299. Ps. 1, 2.
300. Is. fi5, 23
301. Deut. 7, 13.
302. Fapte 9, 15.
303. 3.
OMILIILE LA EVANGHELIA LUCA
131
ve$nica. Aflind un text a:semanator psalmi, saducheii cad
gre$eala zicind: Fem,eia ta e ca vie roditoare, laturile casei tale,
fiil tai ca ni$te vHistare tinere de maslin, imprejurul mesei tale, pina la
aliniatul: Te va binecuvinta DomnuI din Sion vei vedea bunatati!e
IerusalimuIui 304. Cind Ierusalimul va fi cladit refa:cut starea lui
veche, atunci cel sfint va vedea bunurile pe oare le pomene$te Scriptura.

Cei care inteleg un Ieru,slalim duhovnicesc $tiu ca el este ceresc,
ca este cel de sus, care este mama noa'stra 305, vor vedea aceste bu-
nuri, despre care adesea am vorbit implinirea acestui pasaj al psalmu-
lui, pe care l-am pomenit: Femeia ta eca roditoare laturile
casei tale, fiii tai,ca ni$te vlastare tinerede maslin imprejuruI mesei
tale)). Saducheilor, frintura a poporului iudeu, care intelegeau totul
dupa trup, li se adreseaza tui toruI zicind: Va rataci ne$tiind
Scripturile, ni,ci puterea lui Dumnezeu 306.
La intrebarea care sa,ducheiiau pus-o Domnului, trebuiau spuse
aceste citeva cuvinte.
Pe de alta parte, intrucit se mai vorbe$te despre chipuI cezarului,
trebuie sa spunem ceva despre aceasta. Dupa unii, 'cuvintele Mintuito-
rului n-au decit un inteles literal pur simplu: Dati cezarului ce este
cezarului, cu alte cuvinte : pIatiti darile pe care Ie datorati. Dar este
cineva intre care sa aduca vreo obiectie impotriva achitarii darilor
datorate cezarului ? De acest pasaj are un inteles taini'c ascuns.
V
om sint doua chipuri: unul pe care l-a primit de la Dumnezeu,
precum s1?une Facerea: Dupa chipul dupa asemanarea lui Dumne-
zeu 307, altuI, chipul omului pamintesc, pe care l-a dobindit din pri-
cina neascultarii a pacatului sau, ,cind a fost alungat din rai, fiind is-
pitit de stapinitorului acestei lumi)) 308. Intocmai precum un
dinar poarta chipul imparatilor lumii, a$a cel care face lucrul stapini-
torului intunericului 309 poar,ta chipul acestui stapin. Iisus porunce$te,
aici, sa inapoiem acest chip smulgindu-l de fata noastra, pentru ca sa.
luam pe cel dupa care am fost creati, dupa asemanarea lui Dumnezeu.
304. Ps. li27, 3--5.
305. 4, 26.
306. 20, 29.
307. Fac. 1, 27. se vedea Com. Cint. Cint. al operelor lui Origen).
308. In, 12, 31.
309. 6, 12. Omul pamintesc e Iegat de trup de aceea e omuI pacatului, pe
ctnd omul ceresc este cel dupa chipuI lul Dumnezeu care nu se lasa stapinlt de
poftele carnii. se vedea Omilia Ie!iire volumuI prim).
se inteIcge sa dam cezarului ceIe ce sint aIe cezarului Iui
Dumnezeu ceIe ce sint ale lui Dumnezeu. Aratati-mi, zice, banul de
dajdie, sau dinarul", cum scrie Matei. Lufndu-l Iisus l-a fntrebat :
cui este chipul acesta inscriptia de pe e17 Raspuns-au ei: Ale ce-
zarului". Atunci a zis Ior : Dati, deci, cezarului ceIe ce sint ale cezarului
Dumnezeu cele ce sint ale lui Dumnezeu>I.
VI
inteles a Dupa cum am purtatchipul
celui pamintesc, sa purtam chipul Celui ceresC>I 310. Cind zice:
cezarului cele ce sintale cezarului", atunci spune : paraslti chipul omu-
lui lumesc, lepadati chipul pamintesc 311 pentru a lua asemanaJrea omu-
ceresc a da Dumnezeu cele ce sint ale lui Dumnezeu.
Dumnezeu ne pune intrebare. Ce ne intreaba 7 Cititi la Moise:
ce cere de la tine Domnul Dumnezeu?,,312. Dumnezeu ne pune
intrebare ne cere, pentru ca ar de ci pentru a-I
daceeace trebuie sa-I dam pentru mintuirea noastra. Pentruca sa fie
limpede pomeni piIda minelor saua talantilor 313. om a primit
singura mina a cu ea alte zece mine, de aceeaa inapoiat
aceasta suma stapinului care-i incredintase prima mina, locul careia
a primit acum una noua pe care schimb, Domnul cere
sa ia inapoi de la cel care primise fara sa aducacu ea nici
dobinda da celui altele: Luati de la el mina
dati-o celui are ze'ce mine. Tot stau lucrurile ,cu ceea
vom fi dat lui Dumnezeu ne fi dat inapoi, ba inca ne mai da pe
dcasupra ce inainte.
Doar se cere, J)umnezeu ne pretinde doarca sa aiba prilejul
sa ne daruiasca sa ne imparta daruri. Multumita Lui s-au inmultit
minele cei care sint dobindesc mai mult decit nadajduiau.
Sd ridicam sa rugam pe Dumnezeu sa ne
aduce darurile pe care apoi le inapoia locul bunurilor pa-
ne darui pe cele intru Hristos Domnul, Caruia
este slava stapinirea Amin" 314.
310. Cor. 15, 49.
311. La Origen chipul imparatului acestui veac e tot una cu chipul diavolului
(Oom. XVII, 25, G. 13, 1549-1552). se vedea mai pe larg, Crouzel,
TheoJogje de de Dieu chez Orjgene, 193
312. Deut. 10, 12.
313. Lc. 19, 11-27. Cu toate ca mai tirziu fericitul Ieronim il va acuza pe
Origen de pelagianism sau macar semipelagianism, pentru ca a. sustinut rolul
opera de mintuire, nu credem ca s-ar putea aduce aceasta acuza:.
314. 4, 11.
DIN COMENTARUL
LA EVANGHELIA DUPA.
STUDIU INTRODUCTIV
DacCi ln scrierj]e evangheli$tjj sinoptjci se distjng mal a1es prll1
re1atCiri simp1e, U$or accesibjJe ln schlmb sf1ntuI 10an pre-
zlnta. ln Evanghe1ia sa expunere precumpCinltor dogmatjcCi $i misticCi,
care era firesc sci se nevola unor interpretCiri mal adlnci $i mal
savante. ne expJjcam de ce talna ve$njcjei LogosuIui celui lntrupat
.<;.j funcfjel Lui reve1atoare 1 au iormat pentru Origen partea cea mai
pasionantii dlntre preocupCirl1e saIe lntregi. Poate ln chjpuJ ln care
descrle .51 e1
2
momentu1 clnd sf1ntuJ 10an ap1ecat fruntea pe
Iisus 3, ca un semn simbo1ic lubjrll deosebite ce purtau unu1
altuia, tot a$a a fCicut $1 Or1gen djn aceastCi 1uc[Qre un feI de cotiturCi,
de capodoperCi a sa1e, care lncontinuu revenit, fCirCi sci fj reu-
$it totu$i s-o termjne.
e t u 1. Comentarul la Evanghelia dupa Ioan face parte d1ntre
opere1e care ni s-au pCi8trat ln limba greacCi, lnsCi e departe de fj ln-
treg. Eu.sebiu 4 $tia CQ 1ucrarca fj IInuma1 22 de tomuri. lntr-un
08tfel de tom se cuprindcou cam 50-60 de pagini din formatul ac-
tuo1 corpuIui ber1inez. Fericitu1 1eronim afirma ln8Ci c1ar cci numCiru1
comentarijJor loaneice este de 32, fapt $1 de manuscr1-
sclor (cel mal vecl1i din sec. 5, cum fost luate ln
con.siderare de editoruI corpului berJjnez, Preu.schen 6, $i cum se re-
produce $1 ln Migne 7.
1. Marguerite Harl: Origene et ionction reve1atrice du Verbe il1c;arne, Paris.
1958.
2. Origen, Commentaria in Evange1ium Ioannis, 13, Migne, 14, 800.
3'. 13, 23.
4. Eusebiu, IsIoria bjsericeascQ VI, 24, 1 ed. Ed. Schwartz, Kleine Ausgabe, Vierte
Auflage, Leipzig, 1932, 242.
5. Ieronim, Prologus in Ome]jas Origenis super Lucam, editia berlineza,
Rauer), 1930, 1. Idem. Rufin, 2, 2.
6. Preuschen, Johanneskommentar, Origenes Werke 4, Ber1in, 1903, prefata

7. G. 14, 21--830.
ln tota1 s-au 8 tomuri $i jumiitate, anume VI,
(incomplet), $i afard de acestea s-au
mai mai multe fragmente ln Catene 8, precum $i clteva Pam-
(1n Apologia pentru Origen), EusebIu Istoria sa), Eustafje de
Antiohia doua fragmente din ciirtile $1 cincea Filocalie.
Din acestea reproducem c1teva $i volumu1 de
TomuJ se lntrerupe tiilmiicirea textu1ui din In, 13, 33,
se $tie sigur ca Origen dus lucrarea mai departe, lntruc1t Comen-
siiu Matei se 9 $i istoria ceIor 2 tl1hari cu care a fost
rustignit Hristos, despre care se relateaza In. 19.
D a t a s c r e r i i. Dupd cum re1ateaza Eusebiu 10, a1e
au fost ce1 mai adeseori luate 1egiitura cu da-
crono1ogice djn vIata lui Origen, prjmele lucrari care
lnceput sii redacteze marele alexandrin fost ComentaruJ Evanghe-
1ia dupQ djn care primele cincJ cdrti au fost compuse lncii lnainte
de pleca din Alexandria, care avut loc 231. Unii 11
merg cu glndul cd lnceput putea urca muJt mai devreme,
lntre 214-218. Preuschen credea 12 ca afjrmatia Origen din
tom, unde spune: trebui sa plrga muncii
n1ele, dupii ce m-am reintors tocmai plrga Sfinte10r Scrip-
?" 13 socotea Comentarul la Ioan) lnsemnat
lnde1ungatd Pa1estina, care dus lntre Am-
brozie. Prefata tomLz1 ne da explicatie: cu toate cd turtuna
iscatd A1exandria ca-mi std lmpotrivii, totU$i eu am dictat
higrafilor) textu1 1ucrdrii tomu1 V care, fiindcd Dom-
nu1 certase vlnturi1e va1uri1e, 1-am $i trimls. Tocmai clnd lncepusem
cartea cd am fost scos din pdmlntuJ EgiptuJui 14 (exco-
municat).
urma celor de mai sus, dupa cea mai recentd cronologie 111, de-
ducem cQ redactarea prime10r 5 tomuri s-a fQcut A1exandria lnainte
de 231, clnd intervenit ruptura definitivii episcopu1 Demetriu
Origen. De ((turtuna alexandrina se iscase, dar molcomit-o
Dumnezeu, ceea ce vrea sQ spunQ cQ dupQ izbucnirea tensiunii dintre
8. ber1ineza i.ngrijita de Preuschen a reconstituit (pa.g. 481-574)
tota! 140 fragmente.
9. Commentarium Mattheum ser. 133, Migne, G. 1781.
10. Eusebiu, Istorja 24, 1 editia citata, pag. 242.
11. Ad. Harnack: Die Chronologie del al/chlistl. Litelatul bis Eusebius, Le,ip-
zig, 1904, 41.
12. R. Cadiou: La jeunesse Paris, 1936, 88-89. se vedea Migne,
14, 13.
13. Preuschen, cH., pag. LXXIX.
14. Com. In. VI, 2 8.
15. Nautin, Origene. Sa vieet son oeuvre, Paris, 197'7, 367-8, 371.
EVANGHELIA DUPA
135
Demetriu Origen (din pricina angajarii ca predicator Palestina),
acesta din UIma nu sa se relntoarca Alexandria dupa cele
doud cdldtorii Palestina $1 Antiohia 16, dar urma soliei unor diaconi,
prin care Jost rechemat, s-Q re1ntors 1ntr-o vreme de noua acal-
mie", relu1nd lucru1. Continuarea lucrarii ceruta cu staruinta de ade-
contra-maistru sau de catre mecenatele sdu Am-
brozie, care 11 trimite un mesager iarna 231-232 (deci tocmai
rdstimpuJ clnd Origen Jusese chemat de lmparateasa IuJia Mammea,
Antiohia), cerlndu-i sd-$i lmplineasca obligatii1e contractuale, stabi-
Origen scrie JragmentuJ tomul V : se vede cd nu te
muJtume$ti cu slujba de contra-maistru allui Dumnezeu, ci-mi ceri, chiar
$i clnd slnt departe, sd-ti dedic timpul. .. 17.
timp, Origen pleaca lntr-o misiune Grecia, lntoarcere
este hirotonit de episcopii din PalesHna, ceea ce provoaca scandalul.
Redactarea tomuJui VI-lea al1ucrarii fusese lnceputa lncd
dria, dar deodata cu plecarea din Egipt, textuJ care apucase sa-l
dicteze tahigrafi10r mai putut fj gasit (<<nu $tiu de ce, zice Origen) 18.
lnsa Ambrozie ca 1$i da si1inta sa recupereze acest
lnceput tomului VI 19.
Se cunosc evenimente1e care au intervenit dupa excomunicarea
Origen de catre episcopuJ Demetriu. fost primit bine de episcopii
palestinieni, 1nc1t Cezareea Palestinei $i-a putut desJd$ura cu $i
mai mare Jolos activitateG. Raspunzlnd insistentului sdu bineJdcator Am-
brozie, care-i trimite $i mai muJti pentru continuarea lucrului,
Origen scrie aceea$i tomului VI: acum, clnd cu ajutoru1
lui Dumnezeu multele lmpotriva mea s-au mai
clnd suf1etuJ meu s-Q obi$nuit cu tot ceea ce mi s-ar putea lnt1mpla
pentru cauza CuvlntuJui ceresc, md simt hotar1t sd nu mai amln dictarea
restu1ui lucrdrjj. de mi-ar auzi Dumnezeu rugdciunea, ca sd
cheia aceastd lucrare $1 sQ n-o mai las sd se lntrerupd 1. $1 ma1 de-
: Cu mu1t zel am refdcut din nou doilea lnceput tomului VI,
nemaia$tept1nd sd vad dacd fj regasHd vechea schitCi dictata lnain-
te 20. CercetQtorii socotesc terminata redactarea tomuJui VI anul
235, datQ clnd se fj lncheiat $i Despre rugaciune 21.
tomul se vorbe$te lntr-un loc de rdsturnar1
ordinii pub1ice 22, evenimente care unii 23 pun legatura cu per-
16. Eusebiu, lstoria bisericeascd 19, 15-16, ed. cit., pag. 240-241.
17. V, 1, pastrat i,n "FilvcaIia, aces,t volum.
18. VI 2/1/ 11, reprodus acest volum.
19. Nautin: Oriqene, 368, 371.
20. VI, 2/1</, 8-10, 1'l.
21. De XV, 1, acest volum. cf. Nautin, Origene, 378.
22. Migne, G. 14, 748
23. Preuschen, Origenes Werke,
secufja Maximin Tracul, de care vorbe$te $i Euseb1u 24. Faptu1 acesta
dovede$te cci redactarea acestui tom s-Q fCicut dupCi anu1 238.
Or1cum, capodopera lu1" 25, cum nume$te Eug. de acest
C'omentar, fost asemCinata de Or1gen cu cCi1Citoria evrei10r pustie,
unde un st11p de foc 11 conducea continuu, drumu1 at1t por-
nire, c1t $1 oprire 26. AutoruI declarCi 1nsCi cci dupCi at1tea peripetii e
hotCir1t sci meargCi capCit, cu toatQ oboseala, numai de nu I-ar
opri moartea, dar $i acest caz continua calea acestei
ghelii, cer.
Origen a comentat 1ntreaga Evanghe1ie dupCi 1nainte de a fi
lnceput pe cea dupCi Matei, dupCi cum ne-a dat Eusebiu sCi 1nte1egem 27.
Or, Comentarul la Matei se $tie 28 c-Q fost redactat 1ntre 248-249 1ntr-o
vreme de prosperitate pentru cre$tinism. Fe1uJ cum se exprimCi despre
ComentaruJ Evanghe1ia dupCi [o::zn aorist, dovedeIjte CQ
e1 putea terminat preajma ani10r 247-248. Pentru aceasta data
deazCi episto1a scrisCi de Origen catre Fabian (236-250), atunci
cznd descrie modul care Ambrozie 11 exploata fCirCi pe te-
meiuJ rlvnei deosebite pentru Ijtiintele sacre : nu-mi pot 1ngCidui nici
sCi mCinlnc dec1t co1ection1nd texte, dupCi mlncare nu mQ pot nici
pIjmba, nici odihni! Chiar $i mCi absorb munca fiJologicCi $i co-
rectarea copiilor. Nu mCi pot odihni nici pentru cCi munca de
fiJosofie se pre1unge$te noaptea tlrziu, de c1nd se face ziuCi $i
nouCi-zece nu slnt liber, fiind re!inut de continue exp1i-
cCiri 29.
A$a s-a desfCi$urat decurs de c1teva zeci de aceasta profundd
lucrare a marelui lnvCitat din Alexandria, care, oriclt de mu1te pasaje
d1scutabi1e ar avea, este totu$i una din ce1e mai remarcabile IucrCir1 a1e
antichitCifj1 cre$t1ne.
t i v u 1 s ,c r i e r i i. lntr-unu1 d1n fragmentele acestu1 Comen-
tar, Origen spune : Sub pretextul $t11nte1, eterodocIj1i se revoltCi lmpo-
triva Sfinte1 B1seric1 a Dumnezeu, 1$1 lnmu1tesc cCirti1e Ior de expIi-
care, pretinz1nd cCi ei s1nt ce1 care exp1icCi cel ma1 corect porunci1e
gheIiiJor $1 aIe apostolilor. DacCi tCicem $1 nu punem fata dogma
$1 adevCirurile ei, se vor face staplni pe suflete1e lnfometate
dupQ hrana mlntuitoare $1 vor arunca oameniJor hrand strCiinCi str1cd-
24. Eusebiu, Istoria 23, ed. cit., 248.
25. Eugene de Faye: Origene. Sa vje, son oeuvre, sa pensee. 1, Paris,
1923, 73.
26. Migne, G., 14, 740.
27. Comm. XVI, 19, 1a Migne, G. 13, 1441.
28. Migne, G. 13, 1441. se vedea C. Cels. 26, 177.
29. Pastrata de Suidas Cedren. Textu1 ei traducere 1a Nautin, Orjgene, 58.
137
toare de suflet. Iata de ce socotesc necesar ca, cel ce crede ca poate
face sa biserice$ti, dar sa n-o falsifice cu nimic
biruind ace$ti oameni care se pretind 1nvatatori adevarati $i, d1nd
fata minciuni]e sa opuna sublimuJ credintei evanghelice ar-
monia ne1ntrecuta a dogmelor VechiuJui $i Noului Testament 30.
Am reprodus acest citat mai lung pentru a sublinia (1n cu
tlltimele cuvinte lui) ca ceea ce a 1ndemnat Origen sa scrie Q-
lucrare densa, p1ina de mu1te tnarturii scripturistice filosofice,
ln sprijinu1 1nvataturii despre Cuvlntul Dumnczeu Cel 1ntrupat, a
fost faptul ca, rascruce de vremi, traditii1e iudaismu1ui elenizant,
lui Fi10n din A1exandria de parte $i curente1e $coJj]or filosofice
de alta, cautau fiecare sa-$i afirme superiorilatea. !n planul de mlntuire
omului lumii, Origen cautat sa rcstabi1easca va10area cuvenita
care respingeau ln lntregjme sau denaturau
gnostici de fe1u11ui Va1entin $i Vasi1ide, dar a1es Marcion
cleon, citat adeseori de Origen ln acest Comentar. Heracleon scrisese
carte 1ntreaga sustinlnd ocontradictie ireductibild
lntre Dumnezeu1 Vechiului $i ou1ui Testament 31. mult, 1nsu$i bo-
gatu1 sau sprijinitor, Ambrozie, initiat $i a finantat cele mai mu1te
din scrierile Origen, fusese 1n tinerete adept sectei valentiniene. De
aici, silinta Origen at1t exegetic, clt $i cel apologetic-
dogmatic, de puritatea crezu1ui cre$tin.
!ntr-unu1 din pasajele care traducem aici, Origen spune : prin-
tre eretici, unii, cu toate ca pretind ucenici lui Hristos, l$i pIQsmu-
iesc alt Dumnezeu cu totu1 deosebit de Cel care creat lumea, de aceea
se silesc sa ,marturiile ,aduse Hristos de ,catre prooroci .soco
tind ca venirea Domnului ln 1ume fj fost firesc sa nu fj fost vestita
de prooroci, Fiul1ui Dumnezeu neav1nd nevoie de astfel de martori" 32.
!n fe1ul acesta actele din istoria m1ntuirii erau reduse simple sim-
boluri unei istor1i cere$ti. Din pliroma primordiala, unde trona, trans-
cendent, cel ve$nic, au emanat, zic ace$ti gnostici, serie de eoni
intermediari 1ntre cer $i din care unu1 (demiurgul) creat lumea
1/azuta, inclusiv om, dar $i materia $i rau1, carora Jj s-au infuzat ger-
meni spirHuali deosebiti, care vor ajunge sa domine 1n grade di-
30. Comm. in In, Migne, G. 14, 196.
31. privinta exegezei gnostice a Noului Testament existii literaturii impre-
Vom reveni mai pe larg asupra ei cind vom prezenta celelalte doua opere
ale lui Origen, Amintim aici indeosebi doua studii: C. Barth :
Die des' euen TesIamenIs in der Gnosis, Leipzig, 1911,
iar mai nou R. Gogler: Origenes, das nach Johannies, Ziirich, 1959,
ultima nu mi-a fost accesibilii), dar mai ales Premier deuxieme colloque
inlernalional des origeniennes, Bari, 1975, 1977.
32, Comm. in. ln, Il, 199 vol!um).
ferite, tendinte pur materiale (hi1ice), psihice spirituale sau pnevma-
tice ale oamenilor. decegnosticii credeau omul
fost lnceput lntuneric materie, totul>i poate ajunge cu vremea lu-
minos, lnduhovnicit 33.
cu s t r u c t u r i c u m e t d d e i n t e r r e-
t r e i n t e r n a 1 u c r a r i i trebuie spus ca, chiar dacd ele nu-s
total diferite de ale exegetice moderne (cum susfjnea acum
50 de ani Eug. de Faye/
34
, trebuie recunoscut cd peurma comba
terii Heracleon serie de influente ale exegezei gnostice se resimt
$1 Origen mai ales ce prive$te alegoilzarea, adeseori fortatd, a
multor pasaje, dar feluJ care cautd sa lnduhovniceascd Vechiul
Testament 35. lucrurile nu trebuie exagerate.
lntli trebuie recunoscut cQ, cum subJinia un teolog grec,
Origen a !ostaproape lntoate ,domenii1e studiilor teologice
rjntele teologiei 36. primul rlnd, el este lntemeietorul criticii
biblice faptul cd e cel dintli care a sd restabileasca textul
corect Scripturii nu numai lutrare a Hexaplei, ci tot
atltea glose observatii de text, pe care le lntllnim aproape
toate lucro.ri1e sale. C1teva exemple slnt
Comentarul so.u Matej XV, 14 sub]jniazo. faptul co., acol0 unde
apare discrepanfa 37 lntre textul ebraic greceasco., el re-
comandat sd se aduca cea mai fireasca 1mbuno.tatire, accept1nd, caz
de lndoiala, cea mai buno. traducere.
Despre cazuri1e variantelor dintre Matei Luca, lego.tura cu
textuJ rugo.ciunii nostru, pe care le Des-
pre rugaciune 38, putem so. ne facem pdrere asupra exceptionalei pre-
go.tiri exegetice Origen, citind tot acest volum pasajele respec-
tNe.
mult, Origen nu cauto. so. ascundo. bib1ice, ci dimpo-
triva, insisto. asupra 39. CititoruJ putut observa destule astfel de note
critice I>i lucro.ri1e primuJ nostru volum. Origen discuto. ade-
seori prob1eme de fiJologie, de astronomie, de medicino., de cronologie
(uneori de cu zi), alteori de geografie istoricQ. clasic paragrafuJ
24-1ea din tomul VI-lea, care Origen afirma: M-am convins
33. Comm. in In, 134-135.
34. 74.
35. J. Danielou, Origene, 190.
36. Geromichalis: Atena, 1951.
37. Migne, G., 1393. Era vorba de deosebirea dintre Marcu 10, 20 !$i Matei
19, 21.
38. se vedea mai a1es capito1ul dar cele subliniate de in stu,diu1
introductiv 1a respectiva lucrare.
39. Puech, Histoire, 381.
COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA
139
sumi cci nui vorba de Betania, ci de Betabara atunci clnd m-am dus sci
cercetez 10cului urmele pe unde au umblat Iisus, ucenicii $i pro-
orocjj" 40. Tot ln acel loc face deosebire, din punct de vedere geogra-
fic, lntre Gherasa, Gherghesa $i Gadara. !n a1t loc 41 el pune
ln pe evangheli$tii Matei, Marcu $i Luca ln legaturCi cu sem-
nele venirii doua Mlntuitorului.
drept, trebuie sa recunoa$tem, ca mu1te djn glosele nu erau
complete, adeseori erau $j eronate ; totu$i teologja lui Origen pleaca de
Biblie, despre care decIard cu cea mai simtita bunacredinta cd este
inspiratQ de Dumnezeu, Carui gIas $j iubire resimtit pretutinde-
prezente. Biblia pentru nu numai cartea care pdstreaza amin-
tjrea unor fapte jstorice, cj convingerea nestrCimutatd cd ea ascunde
lnvdtatura necesara mlntuirii noastre. aci trebuie sci facem remarcCi
fundamentala : oric1t de savantd este explicarea care Origen dd cu-
vintelor din Evanghelia - n-o nume$te el oare Evanghelia spiri-
tu1ui sau cea ve$nicd 42, Evanghelia prjn excelenta 43, tocmai pentru Cd
lncercase cele mai lndrCiznete formulari ale celor mai adlnci taine Cre$-
tine? - totU$i el tine mereu contactul $i CU cei simp1i, cum bine
observat cineva 44.
lnca ceva. $i plin de sensuri (pe care de multe
Ic cauta, dincoIo de clt spun cuvintele), comentarullui Origen este unul
din cele mai apropiate de om, din ceIe mai deschise spre jncertjtudj-
nile lui, din cele mai umanizante. cum se exprima el 1n tomu1
X-lea: Dupa cum printr-un om venit moartea, tot printr-un om ve-
nit mlntuirea, jzvoru1 vjefii noastre; acest om noi nu ne-am
putut face vrednicj de binefaceri1e Cuvlntului 45 $j daca fj ramas
cum fusese djn vecj, pe l1nga TatQJ $j fj luat asuprd-$j om,
cel djntli dintre oameni, pe cel mai vrednic dintre tot1, atunci mln-
"tuirea fi fost cu put1nta. 1n urma Lui vom ajunge $1 n01 sa ne
cem vrednici sa-L prjmim ln marirea Sa $i anum, fiecare ln felu1 sdu
$1 pe mCisura ln care vom face loc ln sufletuJ nostru 46.
Chjar lui Celsus repeta Origen adeseori ca lntruparea $i moar-
tea lui !isus pentru noi s-au dovedit uti1e $i necesare 47.
ln fond, Hrjstos nu S-a facut numQj lncepatura celor adormjti
Cor. 15, 20), ci lntregii fQpturj, cdci, cum spune Apostolul, Dumnezeu
40. Migne, G., 14, 269.
41. In Matthaeum Commentariorum series 36, Ia Migne, G., 13, 1649.
42. ln In., 7, 40 (in aces't
43. In In, 22-23 / in acest volum
44. Harl, cit., 354.
45. ln In, 6, 26, Migne, P.G., 14, 3,16.
46. Presimti un fel de argumentare existentialista.
47. C. CeIs 169/ Migne, G., 11,905
rlnduit jertfd de ispd$ire (Rom. 3, 25) pentru lntreaga fQpturd, care,
lnceplnd de atunci, de a$teapta izbdvirea 48. Nu trebuie sd mai re-
cd lnceputu1 acestei lnnoiri nu se dd ce10r ce nu lntreprind de
nimic, ci desdv1r$irea vietii se ajunge numai prin desdv1r$irea
virtuti10r noastre 49.
Pentru Origen, magisteriu1 cuv1ntuJui echiva1eazd cu prezen;d re-
a1d a Hristos 1n Bisericd, singura ln stare sd a1unge rdutatea din
50. e cuvlntuJ Scripturii, dar $1 Cuvlntu1 care dd v1atd B1se-
ric1i, lntruc1t ce1 care lnvdtatura Fiu1ui ace1a $i

de cdtre Tatd1 Jl, 1nfiere adusd 1amii de Fiu1 Tatd1ui.
Cu un cuvlnt, Origen S-Q socotit viata un slujitor cavlntu1ui
nu s-a glndit sd se de comunitatea
13isericii, dacd 1n exprimdri1e s1nt muJte pasaje discutabile. Iatd
clteva cazuri.
ln 1egdturd cu episoduJ de dupd nunta din Cana Ga1ileii, ande vor-
be$te despre cobor1rea Iisus a ucenicilor Capernaum (In. 2, 12),
unde L-au cdutat ucenicii $1 Lui, dar unde n-a rdmas declt
tind vreme", Origen scrie: Herac1eon afirmd cd nu degeaba s-a fo1osit
verbul coborlt prin aceste tinuturi de marginea 1umii, ci voia sd
indice ni$te materia1e cu care Iisus vrut sd aibd nimic
face, de aceea nici n-a predicat $i nici n-a fdcut nici minune aco10 /
Origen lncearcd sd-1 cdut1nd interpretare se
leagd de 1ucruri neesentiale. ((Trebuie cercetat de ce nu intrd $i nu
urcd aco10 Domnu1ui, ci ((coboard 52. Prin Iisas, zice
gen, trebuie ln1e1ese puteri inferioare aposto1i10r, de aceea n-au
fost vrednice sd chemate ci slnt fo10site 1ucruri mai de
jos. Cei numi{i Capernaum (= 10cuJ conso1drii) s1nt cei care na se
de petrecere mai 1isas adicd de
cu 1nvdtaturi mai lnaIte. Cu alte cavinte ((arcarea $i ((co-
borlrea trebuie lnte1ese spiritua1/ Origen nu se multame$te cu at1t.
Coborlrea e imagine fralii Domnu1ui care
lnsotesc Iisus lngerii. A8tfe1, dintr-o scend evangheJicd, face
una cereascd. Dacd Herac1eon ((cobor1rea ne ducea emanarea din
((P1iroma, Origen 10cuJ 11 joacd, tot ln sens gnostic, lntruparea 53.
48. 5, Migne, P.G., 14, 29.
49. Frugm. 7 / la 1, 12 /.
50. 10m. 59 (Migne, P.G., 14, 513-516).
51. tom. 17 (Migne, P.G. 14, 815);
52. 9 (Migne, P.G., 14, 324).
53. J. Danielou: Orjgene, 191-192.
LA EVANGHELIA
141
alte 10curi, ch1pu1 Mariei Magda1ena p1cioare1e M1ntuitoru1ui sim"
bo1izeazd cre$tini1 1ncep6.tori, c1nd cu1carea sflntu1ui piep-
tul Lui pre1nchipuie cei desdv1r$iti !
vindecarea fiu1ui sIujitoru1ui lmp6.r6.tesc din Capernaum
cleon vede iar6.$i degradare eonilor, lntre care vede $1 demiurg,
creatorul 1umii! La r1ndu1 Iuj, Origen vede acel slujitor un staplni-
tor veacului acestuia, dar care, atunci c1nd venit Iisus 1ntre ei,
1ntregi L-au primit mai bucuros declt muJti 54.
Aici sta $1 mareIUi 1nv6.tat cre$tin din AIexandria. Pentru
combate eretici credea c6. folosirea aIegoriei morale sau teologic-
lnistice e s1ngura 55. Eret1cii, cum am vdzut, reprezentau
Dumnezeu chip antropomorf 56, atr1buindu-I lnsu$1ri barbare,
ldturau citirea unor pasaje socotite scandaIoase, care niciodatd nu
cdutasera sd explice prin considerafji istorice, fire$ti. A$a se cd,
inf1uentat $i de gnostici, Ioc sa caute sa lnteleag6. ce voit sd spund
evanghelistu1, Origen p1eac6. de pr1nc1pii false. de st6.p1nit de
credinta inspiratia Scripturii lnc1t pretutindenea vede, dincolo de ade-
v6.ru1 firesc, natural, neapdrat $i unu1 ascuns, transcendental. 10c s6.
caute adev6.rata semnifica!ie cuvintelor evanghelice, caut6. sa
temeieze, baza texte10r lnc6.rcate de idei mist1ce, aIegor1i adese-
arbitrare. De aceea, oric1t6. evlavie $i or1c1t 1nteres teologic prez111tCi,
exegeza Iuipare stran1e cugetdrii caIcuIate omu1ui modern.
$} totu$i poate c6. intent1a Origen aceasta fost: sa fac6. s6.
nleditdm, sd 1mbog6.tim mereu suf1ete$te, sa c6.utam clt mai des ceea
ce numea 1nteIesuI duhovn1cesc. Nu trebuie sd mlncam carnea
crud6. m1eIuIui 57, spune 1ntr-un 10c. Cine iacarnea crudd Scrip-
turii ca s-o fiarb6. trebu1e sd a1ba gr1ja sd nu transforme textul ceva
ma1 mult sau ma1 pufjn apos $1 molatic, ci cu Duhul arzlnd $1 cu cuv1n-
teIe lniierb1ntate de Dumnezeu, cum spunea proorocului Ieremia 58
voi face cuvinteIe foc gura ta ; sd rumenim $i
nea MieIuIui, pentru ca sd putem spune $i Ca ucenic11 afIafj drum
spre Emaus : oare nu ardea inima c1nd vorbea cale $1 clnd
54. In. XlII, 59, Migne, P.G., 14, 516.
55. Puech, 383.
56. se vedea de pilda, in 21 (<<ca Du,mnezeu ar avea un corp ma-
'teri,al ori unU'l eteMt saru dincolo d,e esenta).
57. 18, Migne, 14, 336-337.
58. Ier. 5, 14.
ne tllcuia Scripturl1e? 59. Aceasta crede el ca trebuie sa fle pregatlrea
vederea urcarll spre [erusallmuJ lmparatlel: cu suflet $1 cu
lnt elegerea pi1trunzi1toare 60.
C u r j n s u 1 C m e n t r u 1 u j. Cu toate ci1, dupa cum am
amJntlt, Grlgen propus sa termlne expllcarea Evanghel1el dupa
totu$1 lucrarea se lnrerupe capltolul 13,33. en cele 8 tomurl $1 ju-
mi1tate, pastrate, repartlzarea textului evanghellc pe care comentat
cuvlnt cu cuvlnt este urmatoarea :
tomul dezbate doar un slngur verset: 1, 1 : La inceput
era Cuvintul. am tradus doar lntroducerea aceasta carte.
Tomul al doilea expl1ca urmi1toarele 6 versete: 1, 2-7, dln
care am tradus numal expllcarea versetulul dln 1,6.
Tomul al contlnui1 expllcarea versetelor din 1, 19-29,
dln care am tradus 2 fragmente, cel dint1i privind lntreruperea lucrQrii
$1 reluarea ei, dol1ea, expl1carea versetulul 23.
Dln tomul al cuprinde comentarea versetelor de
2, 12-25, am tradus expl1carea versetelor 21-22.
Tomul al treisprezecelea se refera 4, 13-44.
Tomul al nouasprezecelea (incomplet) trateaza despre textuJ de
8, 19-24.
Tomul al douazecilea trateaza textul de 8, 37-52.
Tomul al contlne comentaruJ 11, 39-57.
s11r$lt, tomul trelzecl$ldoilea contlne textul, comentat, lul
13, 2-33.
Am mai tradus totodata $1 cele doua fragmente din tomuriJe V
,
pastrate Filocalia.
Dupa cum se chlar dln traduse, Orl-
gen lasd spatiu crltlcll $1 polemlcii, fllnd cd lntregul sau Co-
mentar fost prilejuit de prlmejdla dlverslunll eretlce. Dar afara de
ereticl Orlgen are foarte des vedere $1 pe credlnclo$11 dln interlorul
Biserlcll, de cel mai slmpll plna cel mal desavlr$lti, clerlcl $1
lalci deopotrlvd, cu care vrea sd facd un program de lnvata-
mlnt biserlcesc, ortodox 61.
59. Lc., 24, 32.
60. ln. 16, Migne, P.G., 14, 348.
61. Harl, cit., 365-366.
COMENTARUL DUPA
143
Traducerea de fata textul din Berlin, clt
pe cel djn Mjgne. iolosit de cele
trei volume Sources chretiennes de Ceci1e
Nu mi-a fost accesibila traducerea lui R. Gogler, Zilrich-Koln, 1959.
Pentru iconomia lucrarii de fata am socotit necesar sa ma margjnesc
fragmentele amintite din Comentarul dupa loan.
Sper $i din ele cititorul va putea Sa-$i faca imagine clt de clt reala
despre scrisul lui Origen. !mi dau seama a$a cum un
tor, oriclt de mult starui scrisului Origen niciodata nu poti
Qvea pretentia de Q fi spus totul 62. Pe l1nga cele spuse volumul prjm
$1 cele care vor urma, sper totu$i sa fi liniile principale ale
gindirii acestui scriitor atlt de complex.
62. Harl, cit., 375.
DIN CARTEA
INTRODUCERE.
POPORUL DUMNEZEU

1. Cred ca, dupa cum poporul numit altadata 1 Dumne-
zeu se impartea 12 selnintii, 1a care se mai adauga 1eviti-
10r, care era superior celorlalte semintii (levitii fiind ei impartiti
ca sa slujeasica Dumnezeu mai multe grupari de preoti de
tot gindesc ca intreg poporul Hristos dupa omul cel
tainic a1 Inimii 2 intr-un chip neinte1es, celor 12 semintii
pentru ca este numit iudeu1 cel intru ascuns 3 pentru ca taierea lui
imprejur trebuie inte1easa duh. Mai limpede putem vedea acest
1ucru Apocalipsa lui Ioan, dar pentru cei ce au ureche agera au des-
tule de SiPUS ceilalti prooroci.
2. Iata Icum Ioan: Am vazut apoi alt inger, care se ri-
dica de la rasaritul soarelui avea pecetea Dumnezeu. Ingerul
a strigat cu glas puternic catre cei patru ingeri, carora li s-a dat sa. va-
tame pamintul marea, zicind: vatamati pamintul, nici marea, nici
copacii, ce vom pecetlui, pe frunte, pe robii Dumnezeului nos-
tru. am auzit numarul celor pecetluiti: suta patruzeci patru de
mii de din toate semintiile fiilor Israel. Din semintia lui
Iuda, douasprezece mii de din semintia Ruben, doua-
sprezece mii. .. 4.
3. dupa ce a numarat cele1alte semintii, una dupa alta,
afara de cea a Dan, continua cu alte informatii: m-am uitat
iata, Mielul statea pe muntele Sionului cu suta patruzeci
patru de mii, care aveau numele Lui numele TatalUi Lui, scrise pe
fruntile 10r. Atunci am auzit sunete din cer, ca vuiet de ape multe ca
l)ubuitul unui tunet puternic, iar glasul pe care l-am auzit ca glasul
celor 'ce cinta cu alautele 10r. cintau cintare noua, inaintea tronu-
1. Num. 27, 17.
2. 3. 4.
3. Rom. 2. 29.
4. Apoc. 7, 2-5.
DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA 1.(5
inaintea celor patru fiinte inaintea batrinilor; nimeni
putea sa invete cintarea, decit numai cei suta patruzeci patru de
mii, care fusesera ra.scumparati de pe pamint. sint care
s-au intinat cu femei, caci sint feciorelnici. sint care merg dupa
Miel oriunde Se va duce. au fost rascumparati dintre oameni,
pirga Dumnezeu Mielului. Iar gura Ior nu s-a aflat minciuna,
fiindca sint fara prihana 5.
4. Aceste cuvinte se refera Ia cei care au crezut Hristos care
fac parte din semintii, chiar daca dupa trulp nu s-ar parea ca. ar urca
la patriarhi faptul il putem dovedi dupa cum urmeaza: Nu
vatamati pamintul, nici marea, nici copacii, ce nu vom pecetlui pe
frunte pe robii Dumnezeului nostru. am auzit numarul celor pecetluiti :
suta patruze'ci patru de mii de pecetluiti din toate semintiile fiilor
lui Israel.
5. tuturor semintiilor lui Israel careau fost
cu pecetea pe frunte sint numar de suta ;patruzeci patru de mii.
Prin urmare, Ioan spune ca suta patruzeci patru de mii poarta
inca pe frunte pecetea cu numele Mielului cu numele Tatalui
pentru ca sint feciorelnici s-au spurcat cu femei.
6. Aceasta pecete pusa pe fruntear putea fi oare altceva nu-
mele Mielului acela al Tatalui pentru ca dupa cum am spus
primul nume se cuprinde pecetea, iar al doilea .pasaj se cuprind lite-
rele carecompun numele Mielului numele Tatalui ?
7. Dar daca, cum ,am aratat, fiii neamurilor sint
cu fecioarele daca cei care au crezut sint printre fiii lui
Israel dupa trup 6, incit ai crede ca se pot ridica la numarul de
suta patruzeci patru de mii, atunci e limpede ca cei care umplu acest
numar mare sint cei dintre pagini veniti la Hristos care s-au
tinat cu femei. De aceea, n-am fi departe de adevar daca am spune ca
cei feciorelnici din fiecare semintie sint pirga
7
(adusa Dumnezeu).
8. Intr-adevar, spune Scriptura: au fost rascurnparati
dintre oameni, Dumnezeu Mielului. Iar gura lor s-a
af]at minciuna, fiindca sint fara prihana.
trebuie trecut cu vederea ca acest pasaj legatura cu cele
suta patruzeci patru de mii de fecioare trebuie talmacit inteles du-
5. Apoc. 14, 1-5.
6. 1 Cor. 10, 18.
7. Acea,sta pirga fie inteles de cele dintii jertfe (ca la Rom. 11, 16) sau
ca Intiietate de pe primul loc (cf. Rom, 16, 5; Cor. 16, 15 sau chiar 1 Cor. 15, 20)
ca sau dar (Rom. 8, 23) am intilnit-o Iosua, 11, 1 anume, acol0
pe primul loc erau PU$i martirii.
hovnicesc. Dar deocamdata ar parea de prisos nepotrivit sa citam pe
proorocii care ne dau despre pagini1or.

9. Dar poate ca citind aceste cuvinte te vei intreba, frate Ambro-
8, omu1e al Dumnezeu 9, om Hristos 10 care te sa
om induhovnicit, om al pamintu1ui: ce importanta ar avea
aceste lucruri ? Caci cei ce fac parte din semintie 11 inchina
Dumnezeu, mijlocirea a preotilor, dijme zeciuieli, pen-
tru ca ei de'cit dijme pirga pe care le aduc lui Dumnezeu
mijlocirea arhiereu1ui.
10. Pentru care urmam invataturile aduse de Hristos, multimea
ce10r pierd cea mai mare parte a timpului cu treburi a1e vietii
paminte!;iti, vreme ce Dumnezeu nu-I raspund decit foarte arareori
cu vreo fapta buna, pot fi asemanati cu membrii acelor triburi care abia
daca vreo legatura cu preotii pe care nici treacat inte-
reseaza datoriile fata de Dumnezeu. De aceea ll-am gre$i daca am numi
preoti leviti numai pecei care devotament autentic s-au daruit cu
totu1 cuvintului dumnezeiesc singurei slujiri adevarate care poate fi
adusa lui Dumnezeu.
11. Cit despre cei mai dintre ei, care ocupa
locurile de frunte intre cei din neamul aceia fi adevarati arhie-
desigur dupa rinduia1a lui Me1chisedec 12, ci dupa a lui Aaron.
daca s-ar ridica cineva impotriva acestei pareri ar socoti ca nu s-ar
cuveni sa dam oameni atribut de arhiereu, intrucit multe 10curi
din Scriptura acest titlu de mare pret se da numai 1ui lisus, cum sta
scris : avem Arhiereu mare, Care a strabatut cerurile, pe Iisus, 1ui
Dumnezeu)) 13, aceluia va trebui sa-i raspundem ca Apostolul a facut
dposebire c1ara atunci cind a proorocit despre Hristos zicind: Tu
Preot veac, dupa rinduiala lui Melchisedec)) 14, fara sa se gindeasca
deloc 1a preotia Aaron. Imprumutind de 1a e1 aceasta precizare,
credem ca putem spune ca dupa rinduiala Aaron pot fi numiti
hierei dintre oameni, schimb dupa rinduiala lui Me1chisedec este
numai Hristosul Domnului.
8. Despre Ambrozie, lui Origen, am vorbit alte locuri. Nu trebuie
ultat ca tinerete Ambrozie acceptase erezia valentinienilor, care imparteau pe oa-
menj trei categorii : hllici, psihici $1 pnevmatici, ace$tia din urma, adica cei duhov-
nice$tj", fiind socotiti
9. Tlm. 6, 11.
10. CO!. 12, 2.
11. Adica credincio$ii de rind.
12. 7, 11.
13. 4, 14.
14. 5, 6 7, 11.
147
SCRIPTURA
12. Intrucit toat& stradania intreaga mea le-am inchinat de-
care e legata de Dumnezeu intrucit ,pe toate acestea doresc
sa Ie aduc Dumnezeu ca pe pirga necontenita - macar de nu
m-ar trada cugetul - ar putea fi oare cercetarile meIe decit stu-
dierea din c1ipa cind ne-am unul de
altul ? 15. Caci ar trebui spus ca e pirga intregii Sfinte
Scripturi.
13. atunci, ll-ar trebui oare sa pirga muncii mele dupa ce m-am
reintors 1a AIexandria, tocmai pirga Sfintei Scripturi ? Caci trebuie sa
ca pirga prime1e roade nu sint unul lucru: pirga se
aduce dupa ce ai recoltat, iar primeIe roade se dau inainte.
14. N-ar fi daca am spune ca, printre Scripturile transmise prin
traditie socotite ca de catre toate Bisericile Iui Dumnezeu
prime putea fi socotita Legea Iui Moisi, iar ca pirga
gl1elia. Caci dupa toate roadele aduse de proorocii care s-au preIungit
1a Domnul Hristos, iata ca acum s-a intrupat Insu$i cel
adevarai.

Valoarea deosebitd scrieri10r Noului Testament
15. Daca, insa, obiecta cineva ca nu aproba parerea noastra
Iegatura cu felul cum tilcuim pirga, pentru motivul ca dupa Evanghelii
mai urmeaza FapteIe Apostolilor epistolele lor ca acest caz
rl-ar mai ramine picioare lumina care am inteles pirga dupa
care Evanghelia fi pirga intregii Sfinte Scripturi, aceIuia trebui
sa-i raspundem ca, epistolele apostolilor, ,care S-6U pastrat, gasim
cugetarea unor barbati inteIepti Hristos luminati de dar ca,
pentru a fi crezuti, ei mai au nevoie de marturia Legii a prooro-
cilor. De aceea, oricit de intelepte de crezare ar fi aceste
scrieri aIe apostolilor, ele n-ar putea fi comparate cu Evanghelia,
unde se spune : iata ce zice Domnul cel Atotputernic ! 16.
15. Se face aici aluzie clara la "pactul pe care l-au incheiat Ambrozie cu Origen :
cel dinHi, sa-l sustina celalalt sa explice SfInta Scriptura intarind astfel
convingerile ale Ambrozie, pe care se ca Origen convertise de la
Dupa cum am afirmat studiul Ambrozie urmari pe Origen
cu strictete, cerindu-i "fara mila" sa-:;;i respecte S-a crezut ca la data cind
Origen scria aceste rinduri Ambrozie nu se afla Alexandria. Probabil, se face alu-
mai curind la scurta absenta a lui Origen din capitala Egiptului chemat de
!mparateasa Iulia Mammea Antiohia, cf. Nautin, Origene, 371), dar acum, dupa
tntoarcere, el a reluat studierea Evangheliei,
16. 11 Cor. 6, 18.
16. A:;;adar, ia la cuno:;;tinta ca, atunci cind sfintul Pavel zice : toata
Scriptura este insuflata de Dumnezeu de folos spre invatatura 17, el
cuprinde acolo propriile scrieri. A:;;adar, atunci cind scrie corin-
tenilor: ,celorlalti le graiesc eu, Domnul 18, sau a:;;a hota.ra.sc eu
toate Bisericile 19, .sau, sfir:;;it, suferinte1e care s-au fa.cut
Antiohia, Iconiu Listra 20, saualte citate similare,
avem oare impresia ca. toate acestea au autoritate apostolica,
dar totu:;;i nu de valoarea absoluta a cuvintelor care provin direct din
inspiratia dumnezeiasca '/
17. schimb, trebuie subliniat ca. Vechiul Testament Evan-
ghelie, pentru ca. el arata. pe Cel ce va sa vie, ci doar
mai inainte. Dimpotriva, intreg Tes'tament este Evanghelie, caci
numai ca el spunea la inceput iata Mielul Dumnezeu, Cel ce
dica pacatul 21, ci contine laude invi:.ti:ituri diferite ale Celui
prin care Evanghelia e Evanghelie.
18. Dealtfel, intrucit Dumnezeua apostoli, pro-
oroci ca pastori invati:Hori, daca lua conside-
rare care e sarcina evanghelist aceasta desigur ca
rind aceea de a pov'esti cum a vindecat Mintuitorul orb din
cum a inviat pe un mort punindu-l pe pilcioare, sau cum a sa-
cutare sau cutare ci adevarat evanghelist se recu-
dupa cuvintele de indemn pentru intarirea credintei ceea ce
ne-a lasat Iisus), atunci mai sta la Indoiala sa spunem ca
scrierile Apostolului sint felul tot evanghelie.
19. Daca prime:;;ti aceasta a doua explicare a mea vei spune
ca gre:;;esc daca intreg Testament ca pe evanghelie,
pentru pricina ca epistolele nupoarta acel titlu, trebuie sa raspund ca
in mai multe pasaje ale Scripturilorsint desemnate cu acel nume doua
sau mai multe obiecte, dar ca ,in inteles propriu avem de-a face numai
cu unul singur. Astfel, Mintuitorul a spus: sa numiti
intre invatatori 22, Apostolul declara ca destui Invatatori au
fost Biserica.
20. Desigur, ca invatatori sens strict, ,cum se spune Evan-
ghelii, incit daca lua.m ama.nuntele din epistole, ele pot fi conside-
rate ca evanghelie atunci cind le comparam cu istorisirea faptelor, pa-
17. Il Tim. 3, 16.
18. Cor. 7, 12.
19. Cor. 7, 17.
20. Tim. 3, 11.
21. 29.
22. 23, 8.
DIN COMBNTARUL LA EVANGHELIA DUPA
149
timirilor a cuvintelor lui lisus. Cu toate acestea, Eva.nghelia for-
meaza pirga a intregii Scripturi din tot ce facem le socotim drept
roada pirga a Scripturii.

Mdretia deosebitd Evangheliei dupd Ioan
21. Incit e vor:ba d,e mine, eu ,cred ca oele E'V1angbelii sint
ca stihiile de baza ale credintei Bisericii 23 - elemente din care s-a
format lumeaintreaga, impa10ata cu Hrisltos, dupa cum zice
sfintul Pavel: Dumnezeu era Hristos, impacind lumea cu Sine
24, din aceasta lume a ridicat Iisus pacatul, adica din lumea Bise-
ricii, caci de ea s-a vorbit cind s-a zis: iata Mielul lui Dumnezeu, Cel
ce ridica pacatul lumii 25 - de aceea cred ca roadele Evangheliei se
afla textul ei, pe care tu imi ceri sa-l talmacesc cit pot mai bine,
adica Evanghelia dupa Ioan, care, compar,atie cu altele unde se vor-
de spita neamurilor aici se incepe de dinainte de a fi existat
neam.
22. Intr-,adevar, ca unul care scria pentru iudeii care pe un
fiu al Avraam al David, Matei la inceput de neamul
Iisus Hristos, fiul David, fiul lui Avraam 26, iar Mar,cu,
bine ce scrie, zice: inceputul Evangheliei. schimb, scopul aces-
tora il aflam la evanghelistul Ioan acesta e Cuvintul lui Dumnezeu,
Cel care exista atunci cind a inceput sa se formeze lumea. Dar evan-
ghelistul Luca aduce completari celui care s-a aiplecat cu capul pe piep-
tul lui Iisus 27, rostind cele mai inaltatoare mai evlavioase cuvinte
despre Iisus. Dar nici unul dintre nu a pus lumina dum-
nezeirea Fiului intr-un chip atit de ca Ioan, care pune
gura lui Iisus cuvinte ca acestea: Eu sint lumina lumii 28, Eu sint
Calea, Adevarul Viata 29, Eu sint invierea 30, Eu sint 31, Eu
23. Imagine luata din cosmogonia antica. Origen face adeseori uz de misttca
nume!or. La temelia ce!or 46 de pentru constructia templuIui (ln, 2, 19; 20, 21) el
vede ce!or patru e!emente ln. 38, 262), iar la invierea lui Lazar, dupa
patru zile, la fel (fragm. '19). Citat dupa C. Blanc, Origene, Commentaire sur S. Jean,
(Paris, 1966), 39'1.
24. 11 Cor. 5, 19.
25. 1n. 1, 29.
26. Mt. 1, 1.
2'1. 1n. 13, 25. tomul cap. 20 21, Migne, P.G. 14, '19'1-801, Origen
folos1 ana!ogia dintre aceasta aplecare a capului !ui Ioan pe pieptul Mintuitorului, cu
a FiuIui din sInu! Tatalui, care a preferat sa se reverse pe sinul lu1 Iisus, dectt
s! se odihneasca (Cf. C. Blanc, cit., '10).
28. ln. 8, 12.
29. 1n. 14, 8.
30. 1n. 11, 25.
31. 111. 10, 9.
150
sint pastoruI 32, iar dupa Apocalipsa Eu sint alfa omega, inceputuI
dintii ceI de pe urma 33.
23. De aceea sintem indatorati sa spunem ca din toate Scripturile,
Evangheliile sint pirga iar dintre Evanghelii, cea dupa Ioan for-
meaza pirga EvangheJiilor. La intelegerea ei nu ,poate ajunge insa decit
rel apleaca fruntea pe pieptul Iisus care pe
Maria .ca Maica a Lui. ca sB. fii un aI doilea Ioan trebuie sa ajungi sa
un astfel de om pe cit au ajuns sa creada ca este Iisus atunci cind
vorbea Ioan. Caci dupa cum cei ce judeca sanatos spun ca Maria n-a
avut alti fii decit pe Iisus 34, dupa cum a marturisit Iisus cind i-a
spus pe cruce: Iata fiul tau, dar n-a zis: Iata acesta e fiuI tau 35
sau cu a1te cuvinte: iata-L pe Iisus, pe Care L-ai nascut. Intr-adevar,
oricine a ajuns Ia nu mai eI, ci Hristos este ceI
ce eI 36, iar de aceea tocmai pentru ca Hristos este Cel ce
eI de aceea s-a spus Mariei: iata Fiul tau, adica pe
Hristos.
24. atunci mai este oare nevoie sa intrebam ce putere de in-
tPlegere ne-ar trebui ca sa Hilmacim grai cu vrednicie, cu-
vintul vistierii de Iut 37 citit de orice om dupa istorisirea
inregistrata de oricine apIeaca spre urechea trupului sau 38.
Pentru a talmaci corect aceasta Evanghelie ar trebui sa putem spune
toata Iegea: avem gindul Iui Hristos ca sa ceIe da-
ruite noua de Dumnezeu 39.
!ntreg Nou1 Testament e ca Evanghe1ie
25. Ca sa aratam ca intreg Noul Testament este Evanghelie ar
trebui sa pasajul din sfintUl Pavel, unde se spune: dupa Evan-
ghe1ia mea 40, pentru ca scrierile sfintului PaveI n-avem scriere
anumita care sa aiba titlul de Evanghelie, schimb tot ce a predicat
32. In. 10, 11.
33. Apoc. 22, 13.
34. a fecioriei Domnului. Expresia
(- Cei ce judeca sanatos) ne da sa intelegem ca stam fata unei lnvataturi recu-
Doscute de BisericII. se vedea mai pe larg cele spuse Luca acest
volum).
35. 19, 26.
36. 2, 20.
37. Cor. 4, 7.
38. Are dreptate C. B1anc cit., 72-73) cind atribuie lui Origen dezvo1-
tarea teoriei simturilor care va 1ua mai tirziu (Diadoh a1 Foticeii etc.)
popu1aritate mare bizantina. Viller-Rahner, Aszese und Mystik
der Freiburg Br., 1939, 223 etc.
39. Cor. 2, 16; 12.
40. Rom. 2, 16. Romani 10 Migne, P.G. 14, 984), Origen
ca propriu-zis nu a existat evanghelie dupa Pa,vel, cum susfinea ereticu1 Marcion.
151
a SpUS e1 formeaza adevarata Evanghelie. Caci ceea ce a pus el
scris ceea ce a propovaduit a vorbit e propriu-zis EvangheIie.
26. da'ca scrierile 1ui Pavel erau evanghelie, urmeaza ca scrie-
rile 1ui Petru erau tot evanghelie, intr-un cuvint, toate ce1e care vesteau
venirea Hristos, care pregateau prezenta Lui puneau 1a Indemina
sufletelor celor c'are voiau sa primc>asca Cuvintul 1ui Dumnezeu, Care
sta 1a bat.e, dorind sa intre suflete 41.
CE ESTE ANGHELIE ?

Semnificatia 42
27. sosit timpul sa cercetam ce insemneaza cuvintul Evanghe-
ghelie de ce poarta aceste carti un astfe1 de titlu 43. Se poate spune
ca EvangheIia e un discurs care contine vestirea unor 1ucruri care,
foloase1e pe care le aduc, formeaza mod un motiv de bucurie
pentru cei care afla de ele din clipa care 1i se anunta. Un astfe1 de
discurs e primul rind veste buna, daca ne gindim 1a cel caruia se
adreseaza. Tot mai putem spune ca Evanghelia e un discurs care
asigura, ce1uicare-1 prezenta unui bine. Or, mai pe scurt,
scriere vestind implinir>ea unui bine fagaduit.
28. Toate aceste definitii pe care le-am dat se potrivesc 1a cartile
numite EvangheIii. Fiecare EvangheIie e suma de vestiri folositoare
ce1ui ce crede care nu inte1ege fo10ase1e acestea. De aceea, e
firesc ca Evanghelia sa provoace bucurie prin aceea ca anunta venirea
printre oameni a Ce1ui mai intii nascut din toata faptura 44, Iisus Hris-
tos, mintuirea 10r. limpede, totodata,' pentru oricecredincios ca,
sens restrins, fiecare Ev'angheliee scriere care
lui Dumnezeu Fiul Sau cel de bunatate care a venit
lume pentru toti cei care sa-L primeasca.
29. Nu trebuie, dar, sa indoim ca prin aceste carti se
fcricirea cea poate ca de aceea a 1uat cuvintu1 sfintul Ioan
Botezatoru1 numele intregului popor, atunci cind a trimis sa intrebe
pe Iisus: Tu Ce1 ce sau sa pe altul 45. Caci Hris-
41. Apoc. 3, 20.
42. tom. 31 (Migne, P.G. 14, 456) Origen de
care intra sufIetul deschis pentru ca sa Se odihneasc1i.
43. se vedea Vigouroux, de Bjb/e, suppl. Paris,
1934, 1273-1297 R. Kittel, Theo/. Worterbuch zum Test., 1935),
719-733.
44. CoI. 1. 15.
45. 11, 3.
152
tos era bineIe de intreg poporuI pe care-L pro-
incI,ttoti, pinachi,ar oamenii de rind, pus,esera
dupa cum femeia samarineancaatunci cind zice: $tim
ca veni Mesia, care se cheama Hristos; cind va AceIa ne va
vesti noua toate 46.
30. Simon Cleoipa 47 vorbind intre ei caIe despre
toate cele ce se intimplasera Iisus au zis catre Hristos CeI inviat,
dar despre Care inca nu ca Se sculase din morti: Numai Tu
strain Ierusalim nu ceIe ce s-au intlmpIat eI zilele acestea
La care Iisus a intrebat: Care '/ iar ei .au raspuns: ceIe despre Iisus
Nazarineanul, Care era prooroc puternic fapta cuvint inainlea
lui Dumnezeu a intregului popor. Cum L-au osindit la moarte L-au
rastignit arhiereii mai marii nadajduiam ca este Cel
ce avea sii izbaveasca pe IsraeI 48.
31. Andrei, frateIe Iui Simon P-etru, propriul frate, pe
Simon, i-a spus eI : Am gasit pe Mesia, care se Hristos 49,
iar putin dupa aceea, aflind eI pe NatanaeI i-a zis: am aflat
Acela despre care au scris Moisi, Lege, proorocii, pe Iisus, fiul
Iosif din Nazaret 50.

V ech1uI Testament dev1ne $1 eI evanghelie
32. Poate ca ar putea gindi cineva ca trebuie sa ne impotrivim
mei definitii pentru motivul ca ea se cartilor care nu-s
titulate evanghelii. Intr-adevar, se spune ca Legea proorocii sint
discursuri care cuprind vestirea unor Iucruri care, foloasele pe care
lp- aduc, produc bucurie celor care afla de ele din clipoa care 1i se
anunta.
33. La aceasta se poate raspunde ca, inainte de venirea Hris-
tos, Legea proorocii cuprindeau vestirea ,care este obiectul evan-
gheliei propriu-zise, intruclt nu sosise inca Cel care trebuia sa Iamu-
reasca aceste taine. Deodata cu venirea lume cu realizarea
truparii, Mintuitorul a facut, din vestirea pe care a adus-o, Ev,anghelia
deplina.
46. In. 4, 25.
47. lnteresant este cii Origen peste tot de Simon Cleopa de cite ori
de drumul Emausului (C. Cels Il, 62-68; ler. Omil. pe cind
evanghelistul le dii numele Luca Cleopa.
48. Lc. 24, 12; 24, 18-21.
49. In. 1, 41.
50. In. 1, 45.
DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUrA
153
34. n-am daca am lua ca marturie pilda pe care a spus-o
Apostolul: aluat toata 51, caci. .. 52 ridicind
valul, care acoperea Legea proorocii 53, el arata 'caracterul dumne-
zeiesc al tuturor Scripturilor, dind sa inteleaga limpede celor care do-
resc sa ajunga invatacei intelepciunii Sale, care anume sint adeva-
rurile ce se ascundeau Legea lui Moisi, pe care parintii de demult
le cinsteau chip deosebit,cu toate ca ele erau numai inchipuire
umbra 54, oare e adevaratul inteles al lucrurilor descrise car-
tile istorice, care 1i s-au intimplat iudeilor, spre pilde, fiind scrise spre
povatuirea noastra, la care au ajuns veacurilof 55.
35. Caci nici un om care Hristos nu se mai inchina
lui Dumnezeu Ierusalim sau pe muntele samarinenilor, ci pentru ca
a invatat ca Dumnezeu este duh se inchina Lui chip spiritual
duh adevar 56, ca acuma nu va mai cinsti numai oglinda pe
Tatal facatorul tuturor 57.
36. inainte de a se fi compus Evanghelia, fapt 'C,are a avut
10c deodata cu petrecerea pe pamint a Iisus Hristos, nici una din
scrierile celor vechi nu erau evanghelii, caci fiind un legamint nou,
Evanghelia de vechimea slovei 58, factndsa straluoeasca
lumina noutatea pururea neimbatrinitoare a Duhului care
e proprie Noului Legamint, care, de altfel, era cuprinsa toate Scrip-
turi1e. Trebuia, dreptace,ea, ceea ce elia creator ceea oe
s-ar numi evanghelie Vechiul Legamint sa fie botezat chip
deosebit Evanghelie.

El1anghelja trupeasca Evanghelja duhovniceasca
37. Cu toate acestea, trebuie sa trecem cu vederea faptul ca,
chiar inainte de intruparea venirea Domnului pamint, a avut 10c
spirituala a lui Hristos pentru oamenii la oarecare
care nu mai erau de acum nevirstnici sub ascultarea
epitropilor a ingrijitorilor 59 pentru care s-a realizat
51. 5, 9.
52. Lacuna de 3-4 cuvinte (Migne, P.G. 14; 36).
53. CO!. 3, 15.
54. 8, 5.
55. 1 CO!. 10, 11.
56. 4, 24.
57. Formularea frazei vizea2a pe eretici, dupa cum am vazut in studiuI intro-
ductiv.
58. Rom. 7, 6.
59. 4, 2.
154
plinirea vremii 60; au fost patriarhii, Moisi <<omul Iui Dumne-
zeu proorocii, care toti au vazut de mai inainte marirea Iui Hristos.
38. intrucit inainte de venirea Sa trup Domnul a venit duh
pentru cei nici dupacea fostanuntata venirea,
ll-a sosit pentru cei cu mintea de copil, pentru ca aflindu-se tot
sub ascuItare,a epitropilor a ingrijitorilor, ei nu s-au invrednicit sa
guste plinirea vremii 61. Catre ei fusesera inaintemergatorii Iui
Iisus, adica mesajele potrivite sufletelor numite pe buna
dreptate caHiuze. Dar Fiul preamarit, Care era Dumnezeu Cu-
vintul, ajuns Ia ei, caci se ei sa fi primit prealabil
invatatura necesara unor oameni ai lui Dumnezeu, stare de a
primi ei dumnezeirea Lui.
39. trebuie ca dupa cum Legea Iui Moise cuprinde umbra
bunurilor descoperite de legea Duhului promulgata potri-
adevaruIui, tot Evanghelia, de care se crede ca poate fi in-
teleasa de primii veniti, ne umbra tainelor Iui
Hristos.
40. CeIor carora le sint lamurite toate cite se refera Ia Fiul lui
Dumnezeu, Evanghelia 62 (dupa cum dar care,
propriu-zis, tot de bine s-ar putea numi Evanghelia duhovniceasca)
limpede tainele descoperite de cuvintele realitatile pe
care le sugereaza lucrarile Sale 63.
Cre$tinism din afara $i ascuns
41. Intelegem ca dupa cum fi inchip vazut iudeu
tiHat imprejur 64, taiere imprejur vazuta sau printr-una care
este ascunsa, tot poti vorbi despre despre Botez. Pavel
Petru, mai taiati imprejur, chip vazut. au primit mai
tirziu de la vrednicii chip ascuns 65: prin purtarea
de grija a Iui Dumnezeu vederea mintuirii multora, ei au marturi-
sit nu numai cuvinte ca erau iudei dupa trup,ci au dovedit acest
60. Gal. 4, 4.
61. Se ca expresia <<plinirea vremii are uneori semnificatie eshatologica.
62. Apoc. 14, 16.
63. avut ocazie volumuI prirn s1.\ surprindem la Origen cele doua cate-
gorii de cei simpli cei aici, dar mai ales tomul
21 (Migne, P.G. 14, 432-433) viziunea Origen are vedere, mereu, cau-
tarea de fericire, de sesizabila doar prin trairea comuniunea
directa cu Dumnezeu.
64. Rom. 2, 28.
65. Rom. 2, 29.
D!N COMENTARUL EVANGHELIA DUPA
155
lucru prin fapte 66. Dar mai tirziu lucru il putem spune despre
10r.
42. Dupa cum nu i-a fostcu putinta lui Pavel sa aduca servicii
iudeilor dupa trup daca n-ar fi taiat imprejur pe Timotei 67 (atunci cind
a crezut necesar S-O faca) daca, cum era firesc, nu fi ras
capu1
68
, ca sa poata aduce jertfa lui Dumnezeu, daca, intr-un cuvint,
nu s-ar fi facut iudeu pentru ca sa-i pe ceilalti iudei 69, tot
a!;)a nu-i posibil ca cel ales pentru folosul unui mare numar de credin-
sa promoveze doar un pentru cei aflati tnca
la inceputurile unui vazut, facindu-i mai buni stare
sa urce pina la bunurile cele mai mari
43. De iaoeea e necesar sa timp, c're!;)tin $i cu duhul
cu trupu1. acolo unde trebuie sa Evanghelia dupa trup
sa le spui acestor oameni trupe!;)ti ca nu altcev,a decit pe Iisus
Hristos, pe Acesta rastignit 70, va trebui facut acest lucru. De aceea,
cind ii afli pe credincio$i ca sint luminati Duh aducind roade du-
hovnice$ti ca ni$te indragostiti de intelepciunea cereasca, atunci pe
ace$tia va trebui sa-i faci parta$i la taina Cuvintului, Care, dupa intrll-
pare, a ajuns sa cu noi, fiind, dupa cum spune Evanghelie, ca:
era la inceput la Dumnezeu.

ecesitatea unei talmaciri duhovnice$ti
44. Sintem de parere ca n-ar fi fara folos daca am spune acest lucru
cercetind mai de aproape cuvintul Evanghelie $i sa facem deosebirea
intre notiunile de Evanghelie sensibila $i intre Evanghelia intele-
gatoare sau duhovniceasca.
45. Dar acum se cere sa prefacem Evanghelia sensibila intr-una
duhovniceasca. Pentru ca la ce ne-ar folosi sa cercetam Evanghelia nu-
mai sub aspect sensibil daca n-am cautas-o adincim, transpunind-o
valori duhovnice$ti'? Nimic sau prea $i acest lucru l-ar face orice
prim venit care ar fi ajuns la convingerea ca-i intelege sensul, cuvint
de cuvin!.
66. Iac. 2, 18.
67. 16, 3.
68. 21, 24.
69. [ Cor. 9, 20.
70. [ Cor. 2, 2.
46. Dar intreaga noastra lupta duhovniceasca ne indeamna sa pa-
trundem adincimilecugetarii evanghelice sa cautam acolo ade-
varul despuiat de orice icoana a Iui 71.
C. CONTINUTUL ANGHELIEI: I1SUS
47. Daca inteIegem binece fel de bunuri sint ceIe anuntate de
<'vesteacea buna, atunci vom ghi'ci ca Iisus este Cel pecare L-au pro-
povaduit apostolii. Mai trebuie spus totodata ca eiau anuntat inca
veste buna, anume, invierea care e Iegata tot de persoana Iui lisus,
caci doar este Cel carea spus : Eu sint invierea 72 tot
saracilor ceea ce fusese fagaduit sfintilor 73, invitindu-i sa primeasca
aceste fagaduinte.
48. SfinteIe Scripturi stau marturie despre predica apostolilor
cea a Mintuitorului, dovada graiul psalmistului David, care s-ar
potrivi parca atit apostolilor cit Domnul va da cu-
vint cu putere multa celor ce-L vestesc pe Imparatul puterilor cel prea
iubit 74. tot David ne mai invata timp ca nu compunerea
cea aleasa a cuvintului sau felul pompos care ar fi rostit el nici
chiar eleganta greu a cuvintarii sint factorii
care pot convinge pe auditori, Ci Iucrarea puterii celei 75.
49. De aceea zice sfintul Pavel: nu 'cuvintulcelor
ce s-au semetit, ci puterea lor,caci imparatia Iui Dumnezeu nusta
cuvint, putere 76. Iar alt Cuvintul meu propovaduirea
mea nu stateau cuvintele convingatoare ale inteIepciunii
dovada Duhului a puterii 77.
50. Despre putere marturisesc Simon Cleopa 78: Oare
nu ardea inima noastracind vorbea pe caIe cind ne tilcuia
Scripturile ? 79. aceasta pentru Dumnezeu da ceIor ce-L vestesc
pe putere deosebita, cum apostolii ca aveau, dupa
cuvint al psalmistului: Domnul va da cuvint cu putere multa
71. Origen inaugureaza aici - ca 23) - drumul teologiei apo-
fatice, care nu este la indemina primului venit, ci numai a celor care au mintea
lui Hristos. Acesta este. singurul limbaj vrednic de Dumnezeu. se vedea la locul
respectiv, tot acest volum.
72. In. 11, 25.
73. 11, 5.
74. Ps. 67, 12-13.
75. inimH simplitatea graiului evanghelic sint adeseori subI1niate
de Origen, mai ales IV, pag. 41-42 pag. 52-55 etc.
76, '1 Cor. 4, 19.
77. Cor. 2, 4.
78. nou nume. mai sus nota 47.
79. Lc. 24, 32.
157
celor ce-L vestesc pe 80. Iar cind zice: Cit de frumoase sint pe
munti picioarele celor ,ce vestesc pacea !" proorocul Isaia indica
viitoarea frumusete putere lucratoare a predicii apostolilor, care toate
duc la Cel ce a zis: Eu sint Calea" 82, laudind picioarele celor care
inainteaza pe drumul duhovnioesc care este Hristos care intra pe
83, pinaajung Dumnezeu. Ace!?:ti vestHori cu picioare ves-
tesc a!?adar tot pe Hristos.

52. Sa nu ne mire faptul ca binele acesta exprimat plural (= bu-
natatile acestea) este fapt tot Iisus Hristos, caci daca ne dam seama
ce lucruri se raporta aceste nume cu care e cunoscut Dumnezeu,
intelege indata ca Iisus,cel vestit de apo.stolii cei cu picioare vesele,
e personificarea ,acela!?i timp a multor bunata\i.
53. Viata este una din aceste bunatati, caci Iisus a zis: Eu sint
Lumina lumii 84, care e lumina cea adevarata", lumina oa-
meniIor, e ea tot un astfel de bine; schimb, Fiul Dumnezeu
este toate aceste bunatati luate la un loc. Ca notiune, adevarul e un
bine anume care se deosebe!?te atit de viata, cH de lumina.
Vine apoi ca al patrulea bine : calea, care ne duce spre toate acestea.
Or, Mintuitorul nostru ne invata ca este toate aceste trei lucruri cind
zice : sint Calea, Adevarul Viata 85.
54. Dar cum sa fie bine faptul ca mortii scuturade pe ei
praful cel de oadavru invie primind acest dar de Mintuitorul, in-
truclt e invierea'/ Caci a zis : sint invierea 86. Dar u!?a prin
care ajungem lacea mai inalta fericire e tot bine deosebit acesta
e tot Hristos carea zis : sint u!?a 87.
55. ce sa zicem de intelepciunea Dumnezeu, pe care Dum-
nezeu a zidit-o ca inceput al cailor Lui spre lucrurile Lui '/ 88, ea s-a
bucurat Tatal aflindu-!?i placerea Sa sufleteas,ca chipu,l cel mai diferit,
cum numai cu ochii Duhului ,se poa,te vedea, care cheama la iubire
cereasca pe tot cel ce prive!?te spre dumnezeiasca frumusete.
dar intelepciunea Dumnezeu e dar pe care-l vestesc, cu tot
ceeace am amintit aici, apostolii cei cu picioare vesele.
80. Ps. 67, 12.
81. [s. 52, 7.
82. ln 14, 6.
83. In 10,
84. 8, 12.
85. In 14, 6.
86. In 11, 25.
87. In 10, 9.
88. 8, 22.
158 OInCE:-I. SCRIERI ALESE
56. Iarcaa opta bunatate trebuie sa socotim puterea lui Dum-
nezeu 89 care e tot Hristos.
57. Dar nu putem sa trecem cu vederea nici pe Cuvintul lui Dum-
nezeu care este dupa Tatal tuturor, caci nici acest bine nu-i mai mic
decit toate. Fericiti, ce aduna eiaceste bunuri care
le primesc din miinile apostolilor celor cu picioare vesele.
58. Cu toate acestea, daca cineva e ca un corintean, despre care
Pavel a crezut ca nu nimic decit de Hristos Acesta, rastignit 90,
acela se va alipi - dupa ce va fi ajuns sa-L cunoasca - de Cel care
S-a facut om pentru va ajunge inca de la inceput sa doreasca a
ajunge, prin daru1 lui Iisus cel intrupat, omal lui Dumnezeu, caci de
acum se potrivesc cuvintele: a murit pacatu1ui, odata pentru
totdeauna 91,
59. Dupa felu1 de vietuire a acestui Iisus (despre care se spune ca
ceea ce se se de dragu1 Iui Dumnezeu) urmeaza ca
oricine a ajuns sa se asemene va primi daru1 de a trai pentru
Dumnezeu. atunci cine se va indoi ca dreptatea sine, sfintirea sau
mintuirea sine n-ar fi bunatati supreme? Tot ceea ce predica pe
Iisus, pe il pentru ca de Ia Dumnezeu s-a facut pentru
dreptate, sfintire, mintuire 92.

60. Pornind de la aceste nenumarate citate care se refera la
ne va fi sa aratam ca iisus a devenit pentru un noian de buna-
tati vom spune ca formeaza bogiltiile pe care nici istorisire nu
Ie poate cuprinde, acelea care a binevoit Dumnezeu sa se
luiasca toata plinatatea Dumnezeirii 93.
61. Ce sa pomenim de cartile scrise? Nu degeaba spune Ioan
credca lumea aceasta n-ar cuprinde cartile ce s-ar fi scris (despre 94.
62. De aceea, e tot una sa ca apostolii vestesc pe Mintuitoru1
sau ca vestea cea buna, caci este Cel ce
aceste bunatati de la Tatal Sau ael bun, pentru ca apoi primind,
prin mijlocirea Iisus, bunatate sau aceste bunMati sa putem
vietui desfatindu-ne de ele.
89. Rom. 16.
90. COl. 2, 2.
91. Rom. 6, 10.
92. COl. 30.
93. Col. 19 2, 9.
94. In. 21, 25.
159
lisus lnsu$i S-a vestit, pe Sine
63. Apostolii ceicu picioare veseIe ucenicii Ior n-ar fi fost
stare sa propovaduiasca vestea cea buna daca nu Ie-ar fi vestit-o mai
inainte Iisus, cum zice proorocul Isaia: Eu sint cel ce :
lata-Ma! Cit de frumoase sint pe munti picioarele solului care da de
mintuirea, care zice Sionului: Dumnezeul tau este imparat! 95.
64. Dar care sint munti, peste care cel ce vorbe:;;te aici spune
alearga? Oare nu cei care nu-s intru nimic mai mici decit cei mai
mari mai inalti de pe pamint ?96 Slujitorii harnici ai Noului Legamint
trebuie sa se sileasca sa porunca: Urca-te pe munteIe inalt,cel
ce Ierusal1mului, ridica glasul tau cu putere, cel bine-
IerusalimUIUin 97.
65. Nu-i de mirare, dar, Iisus 1e bune celor
care vor sa anunte imbucuratoare pentru ca aveauace-
preocupari. Fiul lui Dumnezeu Se pe Sine celor care
pot sa-L inteleaga fa.ra mijlocitori. Dar cel care urca pe munti ca sa
ctllunte vestea cea buna dupa ce a fost instruit dG Tatal, Care
e bun Care face sa raSCira soareIe peste cei rai peste cei buni
trimite pIoaie peste cei drepti peste cei nedreptin 98, desigur ca nu
dispretuie:;;te pe cei saraci suflete:;;te.
66. Ci Ie anunta Ior vestea cea buna, dupa cum
atuncicind ia cartea Iui Isaia din ea: Duhul Dom-
nului este peste Mine, pentru care M-a uns sa binevestesc saraciloI. M-a
trimis sa vindec pe cei zdrobiti cu inima, sa propovaduiesc robilor dez-
robirea ceIor orbi vederean. inchizind carteaa dat-o slujitorului
zicind: Astazi s-a implinit Scriptura aceasta in urechile 99.

$i oamenilor slnt notate Evanghelia cea ve$nicd
67. Trebuie orice fapta buna savir:;;ita numele lui Iisus
e inscrisa Evanghelia cea cum a fost cazul cu femeia
pacatoasa, oare s-Ia pocait care, cu ajuItorullui Dumnezeu, s-a putut
departa de pacat turnind mir pe capul lui Iisus 100, incit toata casa s-a
umplut de mirosul mirului 101.
95. 1s. 52, 6-7.
96. Analogia muntii - sfinti sau chiar iniiltimea treimii e reluatii adeseori
de Origen alte scrieri. 3 (Migne, P.G., 14, 404), [eI. 12
aceasta lucrare volumul prim), hom. 10
97. ls. 40, 9.
98. 5, 45.
99. Lc. 4, 18-21.
100. Lc. 7, 37.
101. 12, 3.
68. De aceea din casa l-au simtit, de aceea s-a scris ca ori-
unde se va propovadui EvangheIia aceasta, toata lum.ea, se va spune
ce a facut ea, spre pomenirea ei 102. adevarat ca toate faptele bune
fata de ucenici sint insotite de fapte indreptate spre Iisus.
Caci vadindu-i pe cei care au primit binefa,ceri, le-a zis celor ce le-au
intrucit le-ati facut lor, mie mi-ati Hicut 103. De aceea orice
fapta buna folosul aproapelui nostru e notata Evanghelie
ca fiind scrisa pe tablele cerului 104 citita de toti cei vrednici
sa citeasca.
69. Dar, pe de alta parte, fata de Iisus fac ele
parte din Evanghelie ca sa fie date pe fata pentru cei ce le-au facut.
70. Aceste1a sint: trad,area Iuda, sltrigatele poporului celui fard
de legecar,e zioea: ja-L de pe pamint pe unul ca Acela 105 rastig-
106, batjocurile celor care-L .incoronau cu spini
alte fapte de felul acestora, care toate sint scrise aceste Evanghelii.
71. Trebuie, dar, sa scoatem concluziaca oricine se leapada de
ucenicii lui Iisus e socotit ca cind s-ar lepada de Iisus lui
Saul prigonitorul s-a spus: Eu sint Iisus, Cel pe Care tu-L prigo-
107.
72. Vreti sa care sint spiniicu care incununeaza pe Iisus
batjocura? Sint cei de griji, de bogatii, de placerile vietii, cei
care primesc cuvintullui Dumnezeu dar nu aduc roade 108.
73. De ,aceea trebuie sa fim 'cu grija, sa nu incununam
pe Iisus cu spinii pacatelor noastre, ca sa nu fim recunoscuti intIe
cei ce cauta sa descopere pe Iisus pretutindeni deosebi printre
fiintele spirituale sfinte, care vad cum e uns cu mir, cum e primit la
cina, cum e preamarit dimpotriva, cum e necinstit, batjocorit, batut.
74. Era, necesar sa aratam ca atit faptele noastIe bune cH
primesc locullor Evanghelie unele spre viata
altele spre ocara 109.
102. 26, 13.
103. 25, 40.
104. Imaginea tablele cerului se intHne$te Genezd (Migne,
12, 73 84) apoi trei lucrari apocrife: Iosif (a se vedea mai jos,
tomul 188-189, C. Blanc 155), Enoh (de 4 ori; 81, 2; 93, 2;
103, 2 106, 19) precum de doua ori celor 12 (Aser 7,
Levi 5). cf. C. Blanc, cit., 94-95.
105. 22, 22.
106. In. 19, 5.
107. 9, 4-5.
108. Lc. 8, 14.
109. 12, 2.
DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA oupA
161

Ingerii, Vechiul Testament $i Evanghelia
75. Daca sint oameni care au fost cinstiti cu chemarea de evan-
daca lisus anunta vestea cea buna fagaduinta buna
saraciIor, nu se poate duhurile din care Dumnezeu facut
crainici ca flacarile foc din care TataI facut slujitori 110, sa
fie lipsiti de cinstea de a fi vestitori de bine.
76. De aceea s-a ingerul pastorilor le-a zis
lumina care a stralucit jurul Ior : nu temeti! Iata va binevestesc
bucurie mare, care va fi pentru tot poporul, ca S-a nascut
tuitor cetatea lui David, Care este Hristos Domnul 111. atunci cind
oamenii nu inteleg inca Evangheliei, fapturile care le sint supe-
rioare care formeazaarmata cereasca a lui Dumnezeu spun forma
de lauda.: Marire intru cei de sus, Dumnezeu, pamint pace,
intre oameni bunavoire 112.
77. Dupa aceste cuvinte para.sesc pa.stori urcind spre
cer, lasindu-ne sa. ne gindim ce chip bucuria care Ie-a fost
cu prilejul Iui lisus Hristos este marire adusa lui Dumnezeu
inaItimea cerurilor, pentru ca cei care au fost rasturnati la
pulberea pa.mintului se intorc acum odihna lor 113 ca sa prea-
mareasca pe Dumnezeu prin Hristos pina Ia inaltul cerului.
78. Dar ingerii preama.resc pacea, care prin Hristos va
pe pamint. acest de bata.lie pecare a cazut din inaltul cerului, ca
sa fie nimicita de Iisus Hristos, steaua cea stralucitoare 114, care rasare
de dimineata zori.

79. afara deceeace v-am spus trebuie sa mai ca Evanghelia
este mai Evanghelia lui Iisus Hristos, capetenie a intregului trup al
ceIor rascumparati, cum incepe evanghelistul Marcu inceputul Evan-
110. EVI., 1, 71 Ps., 103, 5.
111. Lc., 2, 9-11.
112. Lc. 2, 14.
113. IPs., 114, 7.
114. [s., 14, 12. Prin Steaua de dimineata sau !uceaHiruI se Inte-
lege aic! muIte aIte !ocuri Lucifer, diavolu! cazut. Dar dupa aIt simbollsm biblic
Pt., 1, 9 Apoc. 2, 28) poate Mesia. a treia traditie spune ca aceasta stea ar
fi fost inaintea oricarei alte fapturi (Ps. 109, 3).
11 - Scrleri alese
162
gheliei 1ui Iisus Hris!tos 115, dar car1e e,
aposto1ilor, fapte pentru care zice dupa mea 116.
80. Dar inceputul - pentru ca marimea ei cuprinde un
inceput, urmare, calede mij10c un - acest inceput este
ori Vechiul Lega.mint aca.rui imagine este Ioan (Boteza.torul) ori - din
cauza impreuna.rii ce10r doua. Testamente - 1ucra.rii oarea
culminat Ioan.
81. Marcu zice : Inceputul Iisus
Hristos, fiul 1ui Dumnezeu precum este scris prooroci: iata Eu
trimit ingerul Meu inaintea fetei Ta1e, care pregati ca1ea Ta. Glasul
ce1ui ce striga pustie: Gatiti ca1ea Domnului, drepte faceti cara-
rile Lui 117,
82. Dar nu ma pot mira destul cum ajung ereticii sa atribuie cele
doua. Testamente 1a doi dumnezei deosebiti, cind textu1 acesta ii
da de goll Caci cum ar putea fi Ioan inceputul cred
ei, daca ar tine de alt dumnezeu, daca ar fi omul demiurgu1ui ca cum
n-ar fi spun ei, de noua dumnezeire 'i

83. Incredintarea data ingerilor de a duce buna nu-i nici
singura nici Hira importanta ea nu a fost numai atita cita Is-a in-
cheiClJt fata pastorilor. ci, la un inger zburind in
cer cu toate ne,amuri1e ca Tatal, Care-i bun, nu
cu totul pe cei cazuti care s-au intors de 1a fata Lui.
84. Ioan, fiul zice Apocalipsa: am
apoi alt inger, care zbura prin mijlocul cerului, sa bine-
ce10r ce 10cuiesc pe pamint 1a tot nea-
mul semintia limba poporul. striga cu glas puternic: Teme-
de Dumnezeu dati ca a ceasu1 judecatii Lui,
inchinati Ce1ui ce a facut cerul pamintul
apelor 118.
115. Mc., 1, 1.
116. Rom., 2, 16.
117. Mc., 1, 1-3.
118. Apoc., 14, 6-7.
DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA OUPA
163

Vechiu1 Testament Evanghelia
85. Intrucit, potrivit talmacirilor noastre, intreg Vechiul Testament
simbolizat prin numele lui Ioan formeaza inceputul Evangheliei, spre
a nu lasa aceasta ta.lmacire fara marturii ne vom referi la c1tatul dln
Faptele Apostolilor, care se de eunucul reginei dln
F1lip incepind de la textul din lsaia : ca un m1el care se aduce
spre junghiere ca oaie fara de glas inaintea celui ce tunde,
i-a dat sa. de ce e vorba aici, adica i-a binevestlt pe lisus
Domnul 119. Or, cum ar fi putut incepe sa pe I1SUS pro-
oroci daca Isaia n-ar f1 facut el parte din inceputul Evangnellei 1
86. Tot putem dovedi prinacest 1apt ceea ce am. spus mai inainte
anume ca intreaga Sfinta Scriptura este Evanghelle: daca a evan-
gheliza insemneaza vestirea unei daca toate evenimentele
care pregatesc venirea trup a lui Hristos vestesc tocmai pe Hristos,
Care se impline,sc toate aceste bunatati, dupa. cum. am aratat mai
inainte, atunci cuvintele tuturor (proorocilor) fac intr-un anumit fel
parte din Evanghelie.
87. intrucit ceeace numim Evanghe1ie sau veste buna a fost
vestit toata lumea, va trebui sa ca ea a 10st vestita nu
numai acest tinut geografic, ci, ca sa zicem pe intreaga
cerului a pamintului, a cerurilor a paminturilor.
CONCLUZIE
88. Dar la ce ne-ar mai servi sa ne mai lntindem cu vorba asupra
d ceea ce insemneaza cuvintul Evanghelie 1 Din clte am spus aici e
destul pentru ceicare nu sint atit de marginiti incit sa nu adune din
Scripturi pasajele inrudite, stare ,sa arate cit sintde bunurile
intruchipate lisus Hristos, cum reiese din Evanghelie; oamenii
ingerii ii sint slujitori, ba chiar lisus Hristos, capetenia pute-
rilor, tronurilor, incepatoriilor, domniilor tuturor spirituale,
car.ese pot numicu num.e, nu num.ai veacul de acum, ci
cel ce va sa vie, de ne vom opri aicicu cuvintele indrumatoare.
89. timpul, dar, sa rugam pe Dumnezeu sa reverse harul Sau prin
Iisus Hristos intru Duhul Sfint ca sa descoperim intelesul tainic, ascuns
ca comoara sub haina cuvintelor.
119. Papte, 8, 33-35.
164
DIN CARTEA
DESPRE ALOAREA MARTURISIRII
SFINTULUI BOTEZATORUL

Fost-a om trjmis de Dumnezeu, numele juj era !oan 120,
175. Daca. lua.m cuvintul trimis intr-un inteles mai precis, intrucit
orice trimis este rinduit sa plece intr-altul, ar trebui sa
cerceta.m despre Ioan de unde incotro a fost trimis.
[n inteIes istoric se limpede unde a fost trimis: la lui
Israel, care voiau sa-l asculte pe cind petrecea el pustia Iudeii, bote-
zind linga Iordan 121; inteles mai adinc, insa, eI a fost trimis lume
- iar intrucit prin lume intelegem fata pamintului locuita de oa-
meni - va trebui sa cfiutam explicarea mai de aproape a acestui de
unde (a venit el). Cercetind mai de aproape din cuvint cuvint ne
lamuri la el e situatie ca la Adam.
176. f>i anume: Domnul Dumnezeu l-a scos din gradina cea din
Eden, ca sa lucreze pamintul din care fusese luat 122, cu alte cuvinte
Ioan a fost trimis, fie din cer, fie din rai, fie din oricare alt
anume a fost trimis c,a sa marturiseasca despre Lumina.
177. Aceasta. HHma.cire ne ajuta sa. raspundem cu toata puterea la
criticile care i-ar fi putut fi aduse pentru sta scris la proorocul
Isaia : cine il trimite cine va merge la acest popor 7 La care
proorocul va putea raspunde: (Ilata-ma, trimite-ma Doamne 123.
178. Cel care se impotrive:;;te unui astfel de inteles mai adinc ar
putea spune ca Ioan nu vine dintr-un loc care s-ar deosebi intrucitva
de aceasta lume, dupa. cum Isaia abia atuncia fost trimis cind a
vazut pe Domnul :;;ezind pe un scaun mai inalt maret 124 cind i-a
zis: cu auzul veti auzi nu veti intelege 125, tot dupa. cum
inceput Iucrarea Isaia, a fost trimis sa boteze, tot pe tacute, Ioan
sa gateasca Domnului un popor ales 126 sa marturiseasca despre
Lumina 127.
120. ln., 6.
121. 2, 5, 6.
122. 3, 23.
123. Is., 6, 8.
124. 1s., 6, 1.
125. Is., 6, 9.
126. Lc., 17.
127. [n., 7.
DIN COMI!NTARUL LA I!VANGHELIA DUPA

179. Acestea ar fi ce s-ar putea aduce primei
noastre talmaciri. Iata acum raspunsul pe care l-am putea da spre a
avea tntelegere mai adtnca despre rostul venirii sftntului Ioan. A$a ne
spune textul acesta a venit spre marturie, ca sa marturiseascll
despre Lumina 128. Dar daca a venit, insemneaza a venit de undeva.
daca-i vine greu cuiva sa admita >acest lucru, atunci trebui sll
citeze cuvintele lui Ioan, pe care le-a spus - dupa cum arata
textul - atunci cind a vazut pe Duhul Sfint pogorindu-Se un
rumbel peste Mintuitorul. Caci intr-adevar spune el: Cel ce m-a
trimis sa botez cu apa Acela -a zis: Peste Care vei vedea Duhul
pogorindu-Se raminind peste Acesta este Cel ce boteaza cu Duh
Sfint cu foc 129. Dar ctnd a venit la ace'asta trimitere cInd I-a dat
aceste tndrumari La aceasta fntrebare credemca se poate rllspunde
corect numai daca admitem ca Cel care l-a sa boteze Acela e $1
Cel care a spus aceste cuvinte.

180. marturie mai Ioan a venit de pe alt tllrtm.
sa fmbrace un trup pentru a aduce marturie despre Lumina e
faptul el s-a umplut de Duh Sfint inca din pintecele maicii sale, a$a
cum a spus-o Arhanghe1u1 GavriiI cind a vestit 1ui Zaharia vestea cea
buna a lui, precum Mariei, vestea va veni lume Mtntui-
toru1 nostru printre oameni 130, fapt pe care-l repeta EIisaveta ctnd
spune cum a ajuns 1a urechile mele g1asul salutarii tale, pruncul a saltat
de bucurie ptntecele meu)) 131.
181. Daca-ti dai silinta sa nu faci un lucru nedrept, nlmlc la
tnttmplare sau numai pentru placerea proprie, trebui admitl ca
sufletuI 1ui e vechi dectt trupul Iui, ca el exista de fnainte
ca a fost trimis s'copul de a aduce marturie despre Dealtfel,
ll-ar trebui sa trecem prea peste cuvfntul Evanghellei, care se
spune despre ca e1 este Ilie, ce1 ce va sa 131.
182. Daca teoria genera1a despre suflet care spune sufletul nu-i
tmpra$tiat trup, ci ca e1 exista de tnainte, fiind Iegat de trup
de singe pentru temeiuri adincl, bine, daca sta picioare aceasta
teorie, atunci cuvinte1e trimis de Dumnezeu)), care au fost spuse despre
nu se vor parea exagerate. Caci, Intr-adevar, dupa sfintul Pavel
128. 1, 1.
129. 1, 33 i Mt., 3, 11.
130. Lc., 1, 15, 26.
131. Lc., 1, 44.
132. Mt., 11, 14.
cel mai mic dintre toti, adica omul nelegiuirii, fiul pierzarii 133
e trimis tot de Dumnezeu : aceea, Dumnezeu le trimite lucrarea
amagirii, ca sa dea ei crezamint minciunii ca sa cada sub osinda toti
cei ce n-au crezut adevarul, ci le-a placut nedreptatea 134.
183. Dar sa vedem daca n-am putea raspunde mai concret la aceasta
tntrebare : dupa cum despre orice om, pentru simplul motiv ca e zidit de
Dumnezeu, putem spune intelesul cel mai simplu ca e omuI Iui Dum-
nezeu, dar timp nu orice om e omal Dumnezeu, ci numai
cel care inchinat viata Iui Dumnezeu, cum au fiicut-o IIie cei
despre care se spune Sfintele Scripturi ca sint oamenii Dumne-
zeu, tot inteles mai general, orice om poate fi trimis de Dum-
nezeu, dar inteles mai deosebit, nimeni nu poate fi socotit trimis al
lui Dumnezeu daca n-a fost anume incredintat cu acest scop daca
chemat sa ajute astfel la lucrarea de mintuire a neamului omenesc.
184. n-am gasit nici marturie despre cineva sa fi fost trimis
de Dumnezeu, afara de cei sfinti : despre Isaia, de pilda, chipul
care am pomenit adineauri. Despre Ieremia, iata ce spune: La citi te
trimite, 1a toti vei merge 135, iar despre Iezechiel zice: am sa te
trimit la oameni neascultatori, care s-au razvratit impotriva Mea 136.
185. Se va vedea, ca va parea fara rost sa pomenim exemple
de intelesul de care vorbim aici, daca nu ne gindim sa so-
cotim trimis pecel carea fost ales pur simplu trimis dintr-un tinut
oarecare al acestei vieti spre altul anumit. nici aceste con-
ditii R-ar fi sa parasim discutia fara sa lamurim ca cu anumite sco-
puri numai sfinti ii trimite Dumnezeu general se admite ca
sint tot felul de aceasta viata ...
PROOROCIILE

199. Printre eretici, unii 137, cu toate ca se pretind ucenici ai lui
Hristos, plasmuiesc totU!;ii alt dumnezeu, deosebit de Cel care a creat
lumea, socotind ca venirea Domnului lume era firesc sa nu fi fost
vestita de prooroci de aceea ei se straduiesc sa inlature marturiile des-
pre Hristos aduse de prooroci spunind ca Dumnezeu nu are ne-
133. 11 Tes., 2, 3. __ " .... __ ......
134. Tes., 2, 11-12.
135. ler .. 1, 7.
136. lez., 2, 3. se vedea 1a Migne, G., 14, 167 nota 98 C. B1anc, cit., 1,
pag. corectarea a participiului Ioc de
137. Comentatoru1 editiei Migne noteaza aici - va1entinienii.
167
voie de martori, caci ne-a dat garantii destule pentru a crede
urmacuvinteIor mintuitoare pline de putere 138 pe care Ie-a propo-
vaduit, precum prin minunile care sint stare sa impresioneze pe
orice
200. spun : Daca credem Moise din pricina cuvinte10r pecare
Ie-a spus a minunilor pe ,care Ie-a Hira sa m,ai fie nevoie de
martori care sa-l vesteasca, daca toti proorocii au fost primiti de popor
ca ai Iui Dumnezeu, atunci cum n-ar putea Hristos
ceea ce vrea foIosuI neamului omenesc, mai mult decit au facut Moisi
maj bine decirt proorocii, fara ca sa mIai fie nevoie sa-L vesteasca
proorocii
201. Ereticii cred, deci,ca este fara rost sa spunem ca Hristos a fost
vestit de prooroci. Cei care s-ar interesa de ceva, spun ereticii, ar
fi ca oamenii care Ioc sa primeasca vestea dumnezeirii, cred
Hristos, s-ar intoarce din nou la Dumnezeu pe care-l
vestisera inainte Moisi proorocii.
202. Acestor eretici va trebui sa li se raspunda multe ne
pot indemna sa credem ceva, mai aIes ca unii nu se lasa de
orice dovada, ci cer altele pentru ca de multe ori Dumne-
zeu are temeiuri sa arate oamenilor pentru ca sa-i faca sa. creada. cum
tocmai Dumnezeu, CeI care-i peste toate fapturile, tocmai a ajuns
sa Se intrupeze.
203. Ceea ce este sigur e faptul ca se pot vedea oameni
mai datorita. cuvintelor proorocilor, sa admire pe Hristos, fiind impresio-
nati de glasul proorocilor de dinaintea Lui care au descris patria Lui de
10cuI unde va trai, puterea invataturilor Lui, minuni-
mai presus de fire moartea Lui trupeasca biruita de
viere.
204. apoi mai trebuie sa gindim inca 1a ceva: minunile care
au putut atrage la credinta, mai ales pe cei care au trlHt vremea
tuitorulul, dupa ce a trecut un timp mai indelungat mai pierdut din
puterea de convingere, fiind socotite de drept plasmuiri. schimb,
chiar mai mult decit minunilecareau avut vremea aceea, proo-
rocia, socotita ca petrecIndu-se timp cu minunea, are tot
de mare puterede convingere impiedicind pe cercetatori sa se lndo-
iasca de ea.
205. fara. tndoiaHica marturiile proorocilor nu vorbesc numai des-
pre venirea Hristos, nu ne invata numai ceva nimic alta, ci
dimpotriva, prin ea putem dobindi adinca aIe teoIogiei
138. 7, 29.
privitor la raporturile dintre Tatal ca dintre Tatal
tocmai datorita proorocilor celor pe care le-au vestit ei legatura
cu Dumnezeu, chiar daca aceste invataturi nu sint atit de lim-
pezi ca cele istorisite de apostoli, cind vorbesc de marirea lui
Hristos.
206. afara de aceasta, s-ar putea spune, cu oarecare indrazneala,
ca exista astazi astfelde martori lui Hristos, carora marturia pe
care aduc le facecinste fara sa existe ceva de inlaturat din acea
marturie pe care aduc Fiului lui Dumnezeu, fapt pecare toata lumea
e gata sa-l recunoasca celor carora li se spune martoriai lui Hristos
sens propriu.
207. Or, oa la multi din adevar,atii ucenici lui Hristos,
care au avutcinstea de a fi socotiti martori Lui, tot avem ce ad-
mira la care au cunoscut pe lisus Hristos au primit
daruI de a-L vesti, propovaduind nu numai oamenilor veniti dupa petre-
cerea Hristos pe pamint, ci celor din generatiile de dinainte, ce
anume se cuvine sa gindim despre lui Dumnezeu.
208. Doar e de la sine inteles ca azi, ca aItadata, cel ce nu cu-
pe FiuI nu nici pe Tata1
139
Aceasta a fost pricina pentru
care Avraam, parintele, a fost bucuros sa vada ziua aceea a lui Hristos
a vazut-o s-a bucurat 140. Cine pretinde ca nu trebuie sa aducem
marturii despre Hristos se vede ca vrea sa lipseasca inima proorocilor
de cea mai mare dintre multumiri 141. Dar, definitiv, ce vrednicie ar
mai avea proorocia din DuhuI Sfint daca i-ai rapi tocmai ves-
tirea iconomiei DomnuIui nostru (Iisus Hristos)
209. Dupa cum evlavia saniHoasa a celor care se apropie de Dum-
nezeu Cel peste toate se sprijina pe lucrarea MijlocitoruIui 142, a Arhi-
ereuIui celui ales 143, a Celui care ne-a mijlocit intrarea la Ta-
ta1
144
, potrivit adevaruIui, n-ar inainta decit daca merge
139. [ 2, 23.
140. 8, 56.
141. Una din de baza aIe Origen este unitatea Scripturii,
armonia dintre Vechiul Noul Testament, tema pe care eretlcii combateau. aici,
insistenta cu care a cautat Origen sa dovedeasca. divinitatea Logosului, dedicind un
volum intreg numai primului verset din dupd
142. Gal., 3, 19.
143. 26-28.
144. [ 2, 1. Pasai clasic privitor Ia doctrina Iui Origen despre divinitatea Per-
soaneIor treimice a relatiilor Lor. Asupra temei revine adeseori. Nici fa.ptura
nu se poate apropia de daca n-ar avea pe cineva care sa-i descopere drumul
Acesta e FiuI. zice el (tom. 1 Migne, G., 14, 536 i tom. 3, Migne, G.,
14, 548).
169
spre Tata.l fa.ra. sa. fi intrat pe U!?a. 145, tot a!?a evlavia celor de demult
era curata. !?i pla.cuta. Dumnezeu tocmai din pricina. ca. ei cuno!?-
teau pe Hristos prin credinta. a!?teptare. Pentru ca. am bagat de
seama. ca. insu!?i Dumnezeu se constituie ca martor, fa.cind insu!?i de-
claratii lega.tura. cu Hristos, chemind pe toti oamenii sa-I fie urma-
tori, ca tot atitia martori ai faptelor despre care le cere sa aduca mar-
turie. Ca.ci le zice: sinteti martorii Mei, zice Domnul Dumne-
zeu, sluga pe care am ales-o 148.
C. MARTlRII
210. depune marturie despre adevar aparindu-l cu-
vinte fapte sau orice alt chip, acela poate fi numit pe buna
dreptate martor. Dar chip special, dupa obiceiul fratilor, putem zice
mai mult : de hotarirea ce]or care s-au luptat ]a moarte
ca sa apere adevarul sau nevinovatia 147, de acum numim tn toata
terea cuvintului martor sau martir 148 numai pe ceicare varsarea
stngelui au fost tn stare sa. aduca. marturie pentru taina dreptei cre-
dinte 149, timp ce Mintuitorul nume!?te martor pe oricine aduce mar-
turie despre cele vestite de
211. Intr-adevar a!?a a grait Iisus catre apostoli atunci ctnd s-a tnal-
1at la cer: Imi veti fi Mie martori Ierusalim toata. Iudeea
Samaria la margiHile pamintului 150. Mai mult, a!?a cum leprosul
ce s-a curatit a adus dar cum cerea Legea Moise 151 aceeaca a
adus marturie fata de ceiIalti care n-au crezut Hristos, tot astfel, ca
sa dea marturie fata de ,cei avem gar1an1i m,artorii toti
sfintii ale caror fapte lumineaza inaintea oamenilor 152. se poarta
ca ni!?te oameni care au dobindit crucea Hristos dreptul de a
vorbi pe fata. depun astfel marturie despre lumina cea adevarata.
145. fn., 10, 9.
146. 1s., 43, 10.
147. edittJri / Migne, G. 14, 176 / au citit - barbatie, C.
Blanc, 351 nota 1 / - De fapt se intilnesc sub acceptiunea din
urma destule cazuri. Herma, Porunca 3, 2 i 16, 7 / trad. rom. 251
304 / etc.
148. se vedea Ehrhard, Die Kjrche der Miirtyrer, Freiburg i. Br., 1932. La feI
nota din Migne, G., 14, 176.
149. , 3, 16.
150 ! 1, 8.
8, 4.
15;,;. 5, 16.
D. CELE $ASE MARTURII ADUSE DE

212. Ioan a venit, de'ci, sa marturiseasca despre Lumina 153. Ca
sa depuna aceasta marturie, eI a grait zictnd : CeIcare vine dupa mine
a fost inaintea mea, pentru ca mai inainte de mine era. din plinatatea
LUi toti am Iuat har peste har. Pentru ca Legea Moise s-a dat,
haruI adevaruI au venit Iisus Hristos. Pe Dumnezeu nimeni
nu vazut vreodata ; FiuI ceI UnuI-Na,scut, Care este sinuI TataIui,
AceIa facut cunoscut 154.
213. Toate aceste cuvinte au fost puse in gura BotezatoruIui
cind acesta a marturisit despre Hristos, Iucru pe care nu-I inteIeg unii
care cred inceptnd de Ia cuvinteIe din plinatatea toti am
Iuat Ia AceIa facut cunoscut vorbi apostoIuI Ioan 155.
214. AIaturi de marturia preceaenta a BotezatoruIui, care tncepe cu
cuvinteIe CeI ce vine dupa mine a fost inaintea mea, care se ter-
mina cu vorbeIe AceIa facut cunoscut, acum a doua marturi-
sire facuta de Ioan : ceIorce fusesera de de Ievitii din
Ierus,alim, Ioan Ie.,a marturisit adevarnI nu I-a tagaduit, anume ca el
nici Hristos, nici Ilie, prooroc,ci doar gIasuI ceIui ce striga
pustie: Indreptati caIea DomnuIui, precum a zis Isaia 158.
215. Iata apoi aIta marturisire, facuta de Botezator Ie-
gatura cu tnvattndu-ne ca fiinta Sa, existind personal, e pretu-
tindenea lume 157, dar mlai ,aIes .sufIetel:ecele cugetatoare, atunci cind
zice: tn mijIocuI vostru se afla AceIa pe care nu-L Cel care
vine dupa mine, dar care mai inainte de mine a fost caruia eu nu stnt
vrednic sa-I dezIeg cureaua incaItaminteIor 158. Vezi, ca intrucIt
IauntruI fiecaruia din se ,afla inima inima mintea care con-
duce pe om 159, Iegatura ,cucuvintuI fiecare din ,se
153. 1, 7.
154. 1, 15-18.
155. VI, 2-3 Mlgne, G., 14, 201-212 $1 alte locuri Origen insista
pe larg asupra rataciri\ ereticilor care dispretuiau Vechiul Testament socotindu-l opera
unui Dumnezeu mai mic.
156. In., 1, 19-23.
157. Se pare ca afirmatia 1ui Origen despre Fiul ca realitate personala, indivlduala
este tntre ce1e dintti istoria Invataturii dogmatice J. L.
Prest!qe, Dieu dans pensee patr/stique, Paris, 1955, 158 Dar din pacate
are uneori, el, sensul de f!re, desigur context. A$a, tomul
192-193 Migne, G., 14, 784 etc. unde combate pe ereticii care nu admit nimlc
uman fiinta 1ui Hristos.
158. 1n., 1, 26-27.
159. Despre Principale cordis, notiune luata de stoicl
0&1'1
Diogene Laertios: doctrinele ff1ozo-
DIN COMENTARUL LA EVANGHEUA DUpA
171
poate intelege graiul acesta: in mijlocul vostru se afla Acela pe care
nu-L
216. iata acum, dupa primele trei, cea de-a patra marturisire a
lui Ioan despre Hristos, care dupa ce de patima pe care
va indura ca om : Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatele lu-
mii. Acesta este despre Care eu am zis : dupa mine vine barbat, Care a
fost inainte de mine, fiindca mai inainte de mine era. Eu nu-L dar
ca sa fie aratat lui Israel, de aceea am venit eu botezind cu apa 160.
217. Cea de a cincea marturisire s-a facut cu urmatoarele cuvinte:
Am vazu!t Duhu:lcoborindu-Se din ,cer, ca porumbel, a ram,as pe.ste
eu nu-L pe dar Cel Care m-a trimis sa botez cu apa, Acela
mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborindu-Se raminind peste
Acesta este Cel ce boteaza cu Duh Sfint. eu am vazut am martu-
risit Acesta este FiulIui Dumnezeu 161.
218. Ioan a adus a $,ase,a marturie despre Hristos, fiind de fata
inca doi apostoli, atunci cind L-a vazut pe Iisus trecind cind a zis
despre iata MieIul Iui Dumnezeu. urma acestei marturisiri, in-
trucitcei doi ucenici ai lui Ioan plecasera deja sa asculte predica lui
Iisus mergeau de acum dupa cind s-a tntors a vazut pe cei doi
ca-L urmeaza, Iisus s-a adresat intrebat: Ce cautati 162.
UCENICII LUI CAUTA
$1 HRISTOS

219. Poate ca simpla tntimplal'e faptul dupa cele $ase mar-
turisiri pe care Ie-a facut, inceteaza de a mai aduce a $aptea
marturie 163, Iisus este cel care intreaba: Ce cautati '/ 164, intrebare
care se potrive$te la oamenii care au tras folos din marturisirea lui Ioan
printr-un cuvint care veste$te ca Hristos este Invatatorul lumii $icare
liloI Zenon", trad. C. 1963, 367, 681) multe
din Iucrari1e sale, dupa cum am vazut volumu! precedent. Unii il p!asau singe/
Empedoc!e a!tii minte / Platon /, dar cei mai multi stoici il pun inima.
bajul intllnim confirmata mai a!es ultima semnificatie (PjJde 4, 4 i IeI., 31, 33
etc.).
160. [n . 29-31.
161. 1, 32-34.
162. 36-38.
163. Am intilnit alte !ocuri preferinta !ui Origen pentru simbolistica nume-
reIor. Afara de ceIe din voIumuI prim / Omilia 8 Clnt. Clnt. etc. / a se vedea
33 / G., 14, 380 - nUmaI XXVIlI, G., 14, 600: trei
ce! dintii dintre numere i tot aco!o despre semnificatia numere!or 2, 4 28.
F. Sagnard, La gnose et le temoignage de Salnt IIenee, Paris, 1947.
164. 38.
exprima dorinta de a vedea Fiului lui Dumnezeu intre oameni.
Caci ei il intreaba Rabi (care se Invatatorule) unde locu-
? intruclt cel ce cauta afla 165, ucenicilor Ioan care-I cauta
10cuinta Iisus le-oarata zicindu-le: veniti vedeti 166; veniti
ii cheama de buna seama la viata de fapte bune 167, vedeti le da
sa inteIeaga ca privirea sau contemplarea ca rod al imbunatatirii vietii
morale fi raspIata celor care doresc 168, ei fiind apropie-
rea lui
220. Acest a fost pregatit celor care cautaseralocuinta lui
Iisus, care au s-au bucurat sa mearga pe urmele [nvatatorului,
sa ramina cu Iisus petreaca viata impreuna cu cu Fiul lui
Dumnezeu.
Intrucit numarul 10 e considerat numar sfint 169 - nu-i mic numa.ru1
tainelor despre scrie ca. s-Iau intimp1at ceasulal zeoele
1
a - trebuie
sa ne gindim ca nu intimplator scrie Evanghelie ca ceasul a1 zece1ea
e cel al venirii linga Iisus a invataceilor lui Ioan unul din ei era Andrei,
fratele lui Simon Petru, oare, dupace s-a bucurat deanturajul lui Iisus,
$i-a gasit pe fratele Simon - poate ca inainte nu l-ar fi putut gasi -
spus ca a aflat pe Mesia, care se Hristos 170.
221. Intr-adevar, intrucit cine cauta dupa. ce acautat sa
vada unde locuia Iisus, dupa ce urmat s-a desfatat sala$ul lui,
Andrei a ramas pe linga Mintuitorul pe lla ce.asul a1 zecelea, 'caci afla-
se pe Fiul lui Dumnezeu, Cuvintul Intelepciunea lui, de aceea, fiin-
du-i de acum sufletul stapinit numai de Domnul, ucenicul a griHt: Am
gasit pe Mesia. Un astfel de cuvint poate fi spus de oricine a aflat pe
Cuvintullui Dumnezeu se lasa indrumat de dumnezeirea Lui.
222. Ca roada a petrecerii lui linga Domnul, ucenicul aduce tndata
la Hristos pe fratele sau, Simon, pecare I-a privit Iisus 171, sau, altfe1
spus, l-a cercetat luminat inima 172. Iar aceasta privire, decare
l-a invrednicit Iisus, Simon a fost umplut de atlta tarie incit s-a dat
alt nume, care-i traduce tocmai roada acestei intariri $i asigurari, incit a
fost numit Petru (cu credinta ca piatra) ...
165. Lc., 11, 10.
166. [n., 1, 39.
167 adica viata cea cele doua cai pe
care s-a dezvoltat spiritualitatea medievala.
168. Nu degeaba a inchlnat Origen carte intreaga liberului arbitru.
pentru a sublinia ca procesul de desi'ivir!jire omului este condi\ia esen\iala.
169. se vedea cele spuse la nota 163.
170. 1, 40-41.
171. ,1, 42.
172. 'tb luminarea indmii, cf. nota 159.
DIN CARTEA IV-A
(vezi acest volum Filocalia cap. 4)
DIN CARTEA V-A
(vezi acest volum Filocalia cap. 5)
DIN CARTEA VI-A

173
6. Ca sa vorbesc apararea mea, ti-am mai spus-o altadata, cu-
cernice Ambrozie : vrind, adica, dupa indemnul tau curat sa pen-
tru scrierile mele un turn al Evangheliei, m-am deoparte sa fac
socoteala cam cit m-ar costa daca fi stare sa termin,casa nu ma
fac de ris fata oamenilor, care vazindu-ma da seama dupa teme-
lia pe care am pus-o ca eu singur fi stare sa termin lucrarea 173.
7. tot facind socoteala m-am convins singur avea cuce
sa-mi pot terminaconstructia, schimb mi-am pierdut increderea
Dumnezeu, Cel ,care ne poate imbogati deplin tot cuvintul
toata 174 Care m-ar imbogtlti pe mine daca sitradui
sa rinduielile Lui sa fac progrese zidire, cu ajutorul
darurilor Lui, ajungind la ceeace ar de la cadere pe
cei care cauta sa l1rce spre Cuvintului. Intrucit numai la construc-
tiile lipsite de capriori exista primejdia de a putea cactea din pricina ca
au fost terminate, de aceea astfel de constructii poarta vina pentru
cei ce cad 175.
8. Cu toate ca furtuna iscata la Alexandria parea ca-mi sta impo-
triva, eu am dictat la al cincilea volum din lucrarea pe care
ti-am itrimis-o,caci lisus certas,e 176. Tocmai incepu-
sem la comentarul cartii a cind iata ca am fost scos din pa-
mintul Egiptului, dar m-a mintuit Dumnezeu, Cel care a purtat grija de
poporul Sau.
9. intrucit s-a pornit impotriva mea cu mare cru-
zime prin scrisorile sale cu adevarat potrivnice Evangheliei, ridicind
impotriva mea toate furtunile nelegiuirilor egiptene 177, Cuvintul m-a
sa ma impotrivesc sa veghez asupra simtamintelor
173. Lc., 14, 28. Despre Ambrozie a se vedea studiile introductive din volumuJ
prim cit cele din volumu1 prezent.
174. [ Cor., 1, 5.
175. Deut.. 22, 6.
176. 8, 26.
177. [er., 32, 21: Ca Nabucodonosor, Egiptul, respectiv Faraon sint pentru
simboluri ale rau1ui, ale asupririi (Omil. V 1 la in volumu1 prim).
mele 178 pentru ca gindurile rele sa nu aiba atita putere incit sa-mi isto-
veasca sufletul sa lnfluep.teze neplacut asupra continuaIii lucrarii
inainte ca sufletuI meu fi regasit Pe de alta parte, lipsa
tahigrafilor 179 mei ma impiedica sa-mi duc mai departe
lucrarea.
10. Daracum ,cind, Iajutorul lui Dumnezeu, muItele
nite impotriva mea 180 s-au mai domolit cind sufletul mi s-a mai
ele ma simt indemnat de CuvintuI Cel de sus sa rabd cu
resemnare uneltirile urzite impotriva mea, pot spune ca ma bucur de
deosebita, incit nu vreau sa mai amin dea dicta restuI lucrarii,
rugind pe BunuI Dumnezeu sa vina altaruI sufletuIui meu ca sa-I aud
glasuI de Invatator, pentruca felul acesta terminarea lucrarii de tal-
macire a Evangheliei (dupa Ioan) sa se poata realiza.
11. De mi-ar auzi Dumnezeu rugaciunea ca sa pot incheia aceas-
tl1 lucrare, fara sa se mai iveasca vreo piedica stare sa mai intrerupa!
Sa ca am scriscu mult zel acestal doilea inceput al cartii a
pentru ca textul pe care-l dictasem la Alexandria n-a fost adus
aici, nu de ce.
12. Pentru ca clipele de fata sa nu se scurga fara folos am crezut
potrivit sa incep indata lucrul, fara sa mai textul pe care l-am
dictat data, pentru ca nu-s sigur daca el va mai putea fi aflat
nadejdea ca l-ar afla) sa nu mai pierd vremea care-mi sta la dispozitie.
Cam atita, ca introducere. Acum sa trecem la text.
GLASUL LUI

94. Dupacum Cel care-i propriu-zis Fiul lui Dumnezeu nu este alt-
ceva decit CuvintuI Lui - caci la inceput era Cuvintul Cuvintul era
la Dumnezeu Dumnezeu era Cuvintul 181 - tot Ioan, el slu-
jitor al Cuvintului, nu e altceva decit un gla:s, ca sa folosim de
178. sa-mi pastrez cugetul.
179. Eusebiu ne spune / [sIoria, 28, 2 / ca Ambrozie a pus !a dispozitia !ui
Origen chartas sumptus / - hirtie, rechizite alte cheltuieli /, notarios - steno.
grafi. Dupa ce textu! era transcris urma corectarea apoi copierea de catre
Se crede ca !-au ajutat 7 notari 7 librari, intregul persona! de !ucru urcindu-se cam
Ia 20 persoane. La sinodu! din Bostra, din anul 244, la care a participat Origen se
(Eusebiu, [sIoria, 33, 3) ca s-au redactat procese verba!e. Mai tirziu sfintul
Vasi1e / ep. 333 /, Ieronim, Augustin altii au fo!osit ei tahigrafi.
180. text deci forma p!ura!1i. Pentru claritate
am pus exprimarea ]a singu!ar, astfe! de cazuri Origen adeseori
pluralu!.
181. [n., 1.
DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUpA 175
graiul Scripturii, caci Ioan se de glasul lui pentru a vesti
pe Cuvintul.
95. Caci intelegind cum. se cuvine sensul proorociei lui Isaia care
despre el, Ioan declara ca e glasul nu care striga pustie, ci
al celui ce striga. pustie, al celui 'care sta picioare striga.:
Daca inseteaza cineva sa vina la Mine sa bea 182 care mai
zice: calea Domnului, drepte faceti cara.rile Lui. Orice vale se
va umple orice munte orice deal se va pleca; caile cele strimte se
face drepte 183.
96. Dupa cum e scris Cartea Dumnezeu i-a zis lui Moise:
Iata Eu fac din tine un dumnezeu pentru Faraon, iar Aaron, fratele
tau, iti va fi prooroc 184, tot va trebui sa socotim cu totul asemenea
situatia lui Ioan fata. de Dumnezeu-Cuvintul cel din inceput :caci Ioan
era glasul Acelui Cuvint, glas sortit sa-L arate sa.-L descopere.
97. Deaceea, nu-i de mirare ,ca, zicind ingerului: Dupa ce cu-
aceasta Caci eu sint batrin femeia mea inaintata zilele
ei 185, Zaharia a ramas mut nepedepsit pentru alta necredinta.
toare la acel glas, dupa declaratia pe care i-a facut-o Gavriil: Iata, vei
fi mut nu vei putea sa ziua cind acestea, pentru
ca crezut cuvintele mele,care se vor implini la timpul lor 186.
Dar clipa care a cerut ta.blita, Zaharia a scris, spre mi-
rarea Ioan este nume1e 1ui ,atunci indata s-a deschis gura
limba vorbea, binecuvintind pe Dumnezeu 188.

98. Ta.lmacind ce chip trebuie sa intelegem ca Fiul lui Dumnezeu
e totodata. Cuvintul, am dat pe fata. gindurile care ne-au fost descope-
rite de Duhu1
189
; tot trebuie sa intelegem, asemanare, ca Ioan
venit spre marturie, om trimis de Dumnezeu, ca sa. marturiseasca despre
Lumina ca toti sa creada el 190, este singurul glas stare sa pas-
treze la adevarata vrednicie cuvintul cel proorocit.
99. Vom intelege foarte bine lucrurile daca ne aducem aminte de
ceea ce am ta.lma.cit lega.tura cu cuvintele ca toti sa creada. prin el,
182. In. 7, 37.
183. Lc., 3, 4-5 i Is., 40, 3-4.
184. le$., 7, 1.
185. Lc., 1, 18.
186. Lc., 20.
187. LC., 1, 63.
188. Lc., 1, 64.
189. intelesul psalmlstului David, Ps., 32, 6: CU cuvintul Domnului cerurile
s-au intarit cu duhul gurii Lui toata puterea 10r.
190. [n., 1, 6-7.
176 ORIGBN, SCR1ERI ALESE
atunci cind Ie-am spus Iegatura cu alte cuvinte: este AceIa despre
care s-a scris : Iata Eu trimit inaintea fetei TaIe pe ingerul Meu, care
pregati calea inaintea Ta) 191,
NEVOIA FELUL STRIGATULUI
Pe buna dreptate se spune, nu glasul este cel ce striga pustie,
Ci glasul celui ce striga pustie . .Intr-adevar aceIa este ce1 ce striga :
pregatiti ca1ea Domnului 192, caci e stare S-O spuna fara sa strige.
100. Dar e1 striga Ianseaza izbucniri a1e glasului pentru ca sa-1
auda cei care stau mai departe pentru ca cei mai tari de ureche
sa inteleaga insemnatatea vestirilor facute cu g1as tare 193. Cu. alte cu-
vinte, feIul acesta el vine ajutor ceIor care s-au departat de Dum-
nezeu sau care pierdut finetea glasului.
Tot pentru acest motiv sta Iisus intre evrei a strigat zicind:
Daca. inseteaza. cineva, sa. 1a Mine sa bea 194 tot pentru ace-
cauza marturisea Ioan despre Iisus striga 195, 1a urma tot
pentru acela$i scop a poruncit Dumnezeu 1ui Isaia sa. strige cu glasul :
Striga ! eu am intrebat : ce sa strig 196.
101. Dar daca glasul inimii celor care se roaga nu ajunge prea de-
parIte,cidoar illapropiere, oricit s-,ar rasti sa strige sa cheme, Dum.-
nezeu ii aude pe cei ce se roaga acest chip, ca unul care a
grait Moise: Ce strigi catre Mine7 197 intr-o vreme cind intr-adevar
el nu striga chip sensibil, cum spune Cartea pe clta. vreme
ruga.ciunea sa Moise striga din toata puterea, dar cu un glas pe care nu-
mai Dumnezeu intelegea. De aceea spunea David: Cu glasul meu
catre Domnul am strigat a cautat spre mine 198.
102. Glasul unuiacare striga pustie este de mareajutor unui su-
flet parasit de Dumnezeu de adevar - oarece sillguratate poate fi
mai rea decit aceea a unui suflet pa.rasit de Dumnezeu '1 - pentru ca sa
se simta. chemat sa indrepte caIea Domnului; caci din pricina mersului
sau intortochiat viata, un astfel de suflet are inca nevoie de invataturi.
191. 11, 10.
192. 1, 23.
193. Cum a cind a inviat pe Lazar, Origen, XXVIII, 5 Migne,
G., 14, 697.
194. .. 7, 37.
195. 1. 15.
196. Is., 40, 6.
197. Ie$., 14, 15. Sub Influenta lui J. DaniEHou, Origene, Paris, 1948, 179
urm. / Origen moralizeaza $1 sensibilizeaza lucrurile, vorbind cum vorbe$te aicI
despre rugaciunea inimii. se vedea $1 3 la Numeri volumu1 unde
se vorbe$te de rugaciunea buzelor cea a inimli.
198. Ps., 76, J.
COMENTARUL LA EVANGHELIA OUPA
177
Oricine nu ca1ca un drum intortochiat ca a1 merge pe drum
drept, pe cind cine umbHi pe alte drumuri duce sufletul 1a pierzanie.
De aceea un astfe1 de om e certat impreuna cu cei asemenea prin
vorbe ca acestea : de ce stIlnlbati caile dIepte a1e Domnului '/ 199.
C. CALEA DOMNULUI

103. Ca1ea Domnului fj indreptata doua felUIi: prin cuge-
tare neincetata a adevarului, ferindu-ne cu totul de minciuna, prin sa-
de fapte bune, fapte pe care se cuvine sa 1e socotim ca ar fi ce1e
mai potrivite pentru 200.
Ca sa inte1egem cu mai multa limpezime cuvintele: indreptati
Jea Domnului 201, s-ar cadea sa citam aceasta invatatura luata din cartea
Pildelor: nu te abate nici 1a dreapta, nici la stinga 202. Caci cine se
abate 1a parte sla,u 1a a1ta pierdu-t directia indepartindu-se de
drumul cel drept, inceteaza a mai fi invrednicit de privirea Dumne-
ze,u : ca drept este Domnul dreptatea a inbit fata spre cel drept
203.
104. ceea ce vede ti 1umineaza fata. De aceea ce1 spre care pri-
care intelege binefacerile privirii Lui zice : insemnatu-s-a peste
1umina fetei Ta1e, Doamne ! 204. Sa sta.m dar pe drumurile noastre,
dupa cum zi,ce Ieremia 205, sa privim sa ne indrumam pe caile
a1e Domnului, sa vedem care e drumul cel bun sa-l urmam, cum
stateau apostolii gata sa ceara patriarhilor proorocilor sa-i indrume
pe caile ce1e a1e Domnului: dupa ce au consultat scrierile 10r.
apostolii au recunoscut dat seama ca fond acest drum bun e
Iisu:s Hristos, Ce1 care a zis: Eu sint Ca1ea 206 au pornit-o pe ea.
105. Caci e bun drumul care duce pe omul bun, care s'coate din
vistieria cea buna a inimii sale ce1e bune sluga cea buna credin-
199. 3, 10.
200. Intr-adeviir se cere armonizare a actiunii a contemplarii, cum se ex-
prima aici Origen. W. Volker / Vollkommenheitsideal bei Origenes,
1931, 193 jcrede cii puterea de a nu ciidea din bine ar din contem-
plare. Pe de altii parte,pina datori faca datoria, zice Origen
tratatul Despre rugdciune / XXVII, 10 acest volum
201. 1, 23.
202. 4, 27.
203. Ps., 10, 7.
204. Ps., 4, 6.
205. IeT., 6, 16.
206. [n., 14, 6.
201. Lc. 6, 45.
12 - Origen, Scrieri alese 11
cioasa 208. Acest drum e ingust, cei mai multi oameni, mai aIes cei mai
grasuti 209, nu incap pe acest drum, dar exista un drum ucigator pentru
cei care-I iau cu de-a sila 210, caci nu zice silindu-se, CU de-a

106. Intr-adevar, pe un astfel de om drumul cel viu
adevarat daca descalta incaltamintea picioarelor vrea dea
seama ca intr-adevar locul pe care se afla pe care trece e loc sfint 211,
caci duce la Cel care e viata care a ZiS : Eu sint Viata 212.
107. Caci definitiv la Mintuitorul, la Care se toata buna-
tatea, aflam cele mai multe De aceea, pentru oricine se afla
inca pe drum nu atins tinta, insemneaza ca e Cale, pe cind pen-
tru cei care dus-o la moarte, este Viata 213. Cel ce pa-
pe acest drum inte1ege ca nu trebuie sa ia cu e1 nimic 214, caci dru-
mUl are din tot ce este neces,ar pentru vj,aia ; n-are nevoie
nici de toiag, caci nu putere asupr,a lui, dupa cum
are nevoie nici de incaltaminte 216, pentru ca aceasta cale e sfinta 216.

108. e cu putinta ca expresia eu sint glasul celui ce striga
pustie 217 sa aiba inte1es ca cuvinte1e : Eu sint cel despre
care s-a scris : glasul ceIui ce striga ... , caci Ioan striga glasul e cel
ce striga pustie : indreptati ca1ea Domnului.
D. TALMACIREA HERACLEON
1. Mlntuitoru1 e Cuvlntu1, e glasul, .proorocjj - un zgomot.
Vorbind despre Ioan despre prooroci Heracleon spune chip
batjocoritor: Cuvintul e Mintuitorul, sub glasul care rasuna pustie
trebuie sa intelegem pe Ioan, iar ceata proorocilor decit zgomot.
208. 25, 21.
209. text - mari trup sau bine hraniti, al caror Dumnezeu
este pintecele / Fil., 3, 19 /. Unul din codici are expresia ceea ce pare
mai indicat / Migne, G., 14, 231 / .
210. 11, 12.
211. 3, 5, pamint sfint.
212. 14, 6.
213. 14, 6.
214. Mc., 6, 8.
215. tncaltamintea era socotita simbol al mortalitatii. F. DoIger, Das SchuhaulS-
ziehen der altchristIichen Antike und Christentum / Miinster
W., 1936/, 109-115.
216. 3, 5.
217. 23.
COMENTARUL LA EVANGHELJA DupA
179
109. Iata ce trebui sa raspundem acestui eretic: daca trimbita
da un sunet nelamurit, cine se pregati de razboi '? 218. Iar da'ca ci-
neva, neavind dragoste, ar avea tuturor tainelor chiar
darul proorociilor, acela nu-i decit arama sunatoare chimval rasuna-
tor 219. bine, daca glasul proorocilor nu-i la urma urmei cu nimic
deosebit deal unui zgomot, atunci de ce ne trimite Mintuitorul la acest
g]as zicind: Cercetati Scripturile, ca socotiti ca ele aveti viata
Doar ac'elea sint cele care marturisesc despre Mine 220. Iar alt
loc: Daca ficrezut lui Moise, crezut Mine, caci despre
Mine a scris acela 221. Sau alt loc : Bine a proorocit despre Isaia
cind a zis : Poporul acesta se apropie de Mine cu gura Ma
(doar) cu buzele 222.
110. Intr-adevar, nu da'ca se poate admite cu mintea noastraca
Mintuitorul a laudat un sunet nici ca ar fi cu putinta sa te
de razboi impotriva unor puteri glasului Scripturii,
care ar fi nici mai mult mai putin decit trimbita - caci definitiv
la trimbita Scripturii ne trimite - daca nu-i decit sunet
al unui zgomot. Daca proorocii nu ar fi avut dragoste din pricina
acea.sta nu ar fi decit arama sunatoare chimval rasunator, atunci cum
ar fi cu putinta sa trimita Dumnezeu pecei carora vrea sa le faca bine
tocmai zgomot '?
111. Nu d,e ce He,r,a,cleon, fara ni,ci doviada, ca glasul
de Dumnezeu-Cuvintul devine simplu cuvint, ceea ce ar fi cam
una sa spui femeia se transforma barbat 223 ! Ca cum aravea
drept sa rinduiasca invataturi, sa fie 'Cfezut lumea sa mearga dupa el,
Her;acleon pretinde ca zgomotul s-ar putea transforma glas, atribuind
glasului care se transforma incuvint rolul de invatator, iar zgomotului
care se schimba glas, rol de slujitor. Daca Heracleon ar prezenta
macar mai mica posibilitate deadevar, ne-am da silinta sa-l respin-
gem ; dar cred ca-i destul numai sa dam pe fata ratacirea lui, ca sa nu
mai fie nevoie de nici combatere a lui.
COI. 14,
219. Cor. 13, 1.
220. 5, 39.
221. 5, 46.
222. 18. 29, 13 i . 15, 7.
223. Veche despre idealuI care depa$e$te sexuale.
grece$te e pe cind sint glasul con-natural
cu Logosul se tope!ite acest Logos devenind barbat. care cazuse
s-a coborit lumea se vedea C. Blanc, cit., 28--30.
2. Deosebirea d1ntre $1 lnfdt1$area
112. Cercetarea pe care am tot aminat-o acum se cade s-o fa-
cem de asta data, ca sa cum trebuie inte1ese 1ucrurile.
Dupa parere.a Heracleon, Mintuitorul spune ca Ioan e inace-
timp prooroc a1 doilea Ilie 224, el crede nici una nici cealalta.
Dupa parerea atunci cind Mintuitorul spune ca e prooroc al
doilea Ilie, ar fi de Ioan, ci de umbra a lui ; pe de a1ta parte,
atunci cind spune ca Ioan e cel mai mare dintre prooroci dintre
toti cei nascuti din femeie 225, el afirma. ca. aici e de Ioan
Cit despre Ioan, daca-l intrebi, el raspunde ceea ce e el iar
ara.tarea
113. Sa. comparam dar aceasta cercetare atit de interesanta, pe care
am facut-o cu cea mai mare grija legatura cu acest text, fara sa fi
lasat neexplicati nici unu1 din termeni, cudecl,ar,atiile lui Heracleon,
ca el nu are drept sa afirme orice-i place. Daca se poate iden-
tifica cu alt prooroc, dupa. lui exterioara, sau se poate
identifica glasul celui ce striga pustie cu glasul lui Ioan Hera-
cleon cauta explice, ba nici macar modalitdtea acestei
identificari. ln schimb, Heracleon, se 1eaga de elemlente externe: cam
ii era ce masura se deosebeau imbracamin-
tile celor doi prooroci ? Iar daca l-ai intreba despre imbracaminte cerin-
du-i sa raspunda daca era el imbracamintea desigur ca n-ar
fi raspuns : da.
114. deloc pe ce temei putem sustine ca haina Ioan s-ar
putea deduce din faptul ca Ioan din Ilie cel ce sa
226 din felul cum am talmacit, pe cit a fostcu putinta, cu-
cu duhul cu puterea Ilie 227, s-ar putea intelege sigur ca
acest duh allui Ilie s-a imbracat sufletullui Ioan.

3. Pr1cina cdder1i preot11or $1 levitilor
115. Vrind saarate pentru ce trimis pe preoti pe
sa intrebe pe Ioan (daca el este Mesia), n-am daca am spune ca
sarcina lor cadea datoria de a cerceta de a se informa despre ase-
menea problema pentru ca ei formau semintia care s-a dedicat acest
scop Dumnezeu, schimb pentru care Ioan fusese
224. 11, 13-14.
225. 11,11; Lc., '1,28
226. 11, 14.
22'1. Lc. 1, 1'1.
181
aIes din semintia Iui Levi e acceptat de HeracIeon fara sa-I mai veri-
fice, a!?a cum am aratat cercetarile anterioare 228, pentru ca el spusese
ca daca ar fi cunoscut pe Ioan or,iginea lui, atunci 'cum ar mai
fi putut intreba daca eI este Ilie 1 Aceea!?i observatie e vaIabiHi pentru
intrebarea : tu Proorocul 1 229.
credinta ca adaosul articulatiei nu insemneaza nimic deosebit,
HeracIeon zice : trimi!?ii l-au intrebat pe Ioan daca eI e un prooroc oare-
care, pentru ca ei ar dori sa !?tie din care categorie de oameni face parte.
4. [oan ar fj maj mu1t declt prooroc
116. DeaItfel numai Haracleon, dupa toti eterodoc!?ii
au admis, nepntinta lor de a rezolva pina cea mai u!?oara nesi-
gnranta, annme e mai mare decit Ilie decit toti proorocii
este scris: Intre cei nascuti din femeie, nimeni nu este mai
mare decit Ioan 230. schimb, ei nu vad ca expresia tntre' cei nascuti
din femeie unul nu-i mai mare decit Ioan poate sa fie adevarata
doua feluri : nu numai daca-i mai mare decit toti, ci daca macar unii
sint deopotriva cu eI ? caci e drept daca mnlti prooroci sint deopo-
triva de marica dupa darul ce le-a fost dat 231, ,atunci nimeni nu-i
mai mare decit el.
117. Dar Haracleon pretinde poate arata e mai mare decit
toti pentrn ca eI a fost proorocit de catre Isaia 232 ca, dupa parerea
Iui, Dumnezeu socotit vrednic de astfeI de cinste pe nici unul
dintre proorocii pe care i-a avut. Acest Iucru I-a spns HeracIeon cu un
adevarat dispret fata de Testamentul cel Vechi, fara sa fi bagat de seama
ca Ilie a fost proorocit fel. Caci intr-adevar Ilie a fost
proorocit de catre proorocul Maleahi felul urmator: Iata ca Eu
pe Ilie proorocul, tnainte de a veni ziua cea mare
toare, eI va fntoar'ce inima catre fiill 233.
118. Tot mai a treia carte a Imparatilor ca Iosia a
fost proorocit de ca.tre un prooroc venit din Iudeea tocmai pe ctnd Iero-
boam se de fata: JertfeInice, jertfeInice, a!?a zice Domnnl. ca
se na!?te casei lui David un fiu, numele Iui Iosiall
234
Unii spun ca
Samson ar fi fost proorocit de Iacob atunci cind a zis: Dan
228. In. 4, Migne, P.G., 14, 2,13.
229. 1, 21. Aici era miezul problemei: proorocul sau un prooroc? Heracleon
inclina pentru cea din urma.
230. Lc., 7, 28 i 11, 11.
231. Rom., 12, 6.
232. Is., 40, 3.
233. 3, 23.
234. Regi, 13, 1-2. .
judeca pe poporul sau ca pe din semintiile Israel 235,
ca intr-adevar Samson care era din semintia Dan a judecat pe Israel.
Ia,ta oeaveam de spus spre a combate indrazneala talmacitorului
care credea ca altul decit Ioan fost proorocit care a sus-
tinut aceasta parere bazindu-se pe explicarea inteIesului cuvintelor:
eu sint glasul celui ce striga in pustie.
DIN CARTEA ZECEA:
DESPRE TRUPULUI IISUS
TRUPUL IJSUS BISERICA,
MARIRII DUMNEZEU

263. Intrucit trupul Hristos e numit templul sau casa 236, s-ar
cadea sa cercetam daca acest lucru trebuie inteIes sensul cel
simpIu sau sa preferam a raporta fiecare din detaliile unui t'emplu Ia
ceea ce s-a spus pina acum despre trupul Iui Hristos 237, cum I-a
primit din Fecioara Maria, sau despre Biserica sub care inteIegem
trupul 238, intrucit pe ne llUllle$te apostolul Pavel madulare
aIe trupuIui Lui 239.
264. Unii :s,e vor feri, sa creada catoate eJ.ementele unui
templu s-ar putea raporta Ia trup, indiferent ce fel vad ei acest lucru,
de aceea cauta solutia cea mai simpla zicind ca templul e numit
intr-un fel intr-altul trup, pentfiU ,ca dupa cumtemplul se
de marirea Dumnezeu care sala$luia el tot a$a Cel mai intii
nascut decit toata faptura 241 fiind chipu1
242
marir,ea Dumne-
235. Fac., 49, 16.
236. Textu1 din Migne incepe pe cind cel stabilit
din C. Blanc cit., 542)
237. se vedea tom. 20, Migne, G., 14, 372, unde se spune: templul:;;i
trupul lui Iisus doua chipuri ale Bisericii 1 caci, zidita cu pietre facuta astfel
casa duhovnIceasca spre preo\ie sfinta Petru, 2, 5), ea a fost zidita pe temelia
apostolilor a proorocilor, piatra cea capul unghiului fiind Iisus Hristos
2, 20 / se deci templu.
238. Col., 1, 24.
239. 5, 30.
240. Regi, 8, 11.
241. Col., 1, 15.
242. text adica purtind chipul, atita cit poate reproduce
chipul De princ., 2, 6. se vedea Crouzel, de l'image de
Dieu chez Origene, Paris, 1956.
DIN COMENTARUL LA EVANGHELIA DUPA 183
zeu 243, trupul, adica Biserica, pe buna dreptate numele de
templu al Dumnezeu pentru ca intruchipeaza sine chipul dum-
nezeirii 244.
INCERCAREA DE RAPORTA
BISERICA
DETALIILE TEMPLULUI
265. Cit despre vazind cit e de greu sa explicam dupa Cartea
a III-a a lmparatilor toate amanuntele privitoare la templu, intrucit
ceva e mult prea sus pentru puterea noastra de intelegere, cu atlt
mai mult cu cit nu sta nici legatura prea strillsa cu tema rpe care
traHim, m-am gindit caaceasta probIema s-o Iasam pentru mai tirziu.
Cu toate acestea, fiind convins ca, astfeI de texte, se arata - cu
atit mai mult cu cit intrece puterea de intelegere omeneasca (fiindca
a gasit Dumnezeu de cuviinta) - caracteruI aI Scripturii,
pe care Dumnezeu il insufla care face cunoscuta inteIepciunea cea
tainica, ramasa ascunsa pe ,care nici din stapinitorii acestui
veac n-au cunoscut-o 245, iar pe de alta parte intelegind ca ne trebuie
un neasemuit duh de inteIepciune ca sa intelegem cum se cere
adevarurile unei rinduieIi atlt de ina1te, vom stradui, cit vom putea,
sa tiHmacim cit mai pe scurt inte1esuI temei decare preocupam,
caci am invatat de 1a aposto1ul Petru ca este trup casa
Dumnezeu zidita din pietre vii, casa duhovniceasca pentru preo-
tie sfinta 246, fel ,ca fiul lui David, care templul, estechipul
Hristos: cind razboaieIe au incetat cind stapinirea pacii e mai
adinca ridica templuI spre marirea Dumnezeu IerusalimuI cel
pamintesc 247, pentru ca de acum s1ujirea se mai intr-un
10c cum era cortul marturiei.
267. Ne vom stradui, sa raportam 1a Biserica fiecare din ele-
menteIe templului.
Cind toti vor fi de Hristos drept a1 picioa-
relor cind cel din urma moartea, Va fi nimicit 248, atunci
va stapini fara indoiaHi pacea cea mai deplina, atunci Hristos va fi
So10mon, ceea ce insenlneaza facator de pace atunci se va implini
243. genul 1, 3 / / fiind stralucirea slavei
chipuI fiinte! Dumnezeu.
244. Se ca Celsus acuza pe ca n-au statui. obiectiune la care Oriqen
raspunde ca purtam chipul zidit de Cuvintul lui Dumnezeu / C. Ce!s.,
17-18 /. un astfe! de crez: / cf. C. Blanc,
545 /.
245. [ COI., 2, 7-R.
246. Pt., 2, 5.
J[[ Rcqi, 5, 17-18.
248. [ Cor., 15, 25--26.
prooroci<t care zice despre ,Cu cci urau pacea, facator de pace
eram 249.
1. Pietrele cele vii.
268. [n ziua aceea fiecare din pietrele ce1e va fi piatra a tem-
p]u1ui dupa vrednicia vietii de aici de pe pamint: u:hul, 1a teme-
ca aposto1 260 sau ca prooroc, stare sa duca pe cei ce se
odihni pe el; altul, pe urma celui din temelii, dus de catre apostoli, dar
timp ducind, impreuna cu apostolii, pe cei mai slabi; altul va
fi piatra 1auntru1 temp1ului, aco10 unde se aflau arca, heruvimii
altarul tamiierii ; altul, piatra din capul unghiului ; altul,
afara. de incinta zidu1ui, ca 1evitii ,ca preotii, piatra de 1a altaru1
arderilor de tot.
2. Lucratorii.
269. Rinduirea fiecareia din aceste slujiri va fi incredintata sfintelor
puteri, ingerilor Dumnezeu 251, din care vor fi stapiniile, tro-
nurile, incepatoriile domniile 252, iar altii vor fi slujitorii 10r; sint
preinchipuiti prin cele 3300 de capetenii puse de catre Solomon 253,
70.000 de salahori 80.000 de oameni taietori de piatra munte 254,
care lucrarile pregateau pietrele 255 lemnele.
270. Trebuie sa mai bagam de seama ca pomeniti sint
inruditi cu numarul de iar salahorii de piatra, care
ciopleau sa potriveasca pietrele, erau apropiati de numarul opt, pe cind
capetenille de 3300 se apropiau de numarul ca mul-
tiplu a1lui 256.
3. Durata data.
Cu toate acestea muncile de pregatire a pietrelor, a a
potrivirii 1a zidire, operatie care dura trei ani, par a reprezenta toata
durata intervalului inrudit cu triada din 257.
249. Ps., 1 9, 7.
250. 2, 20.
251. Sint cunoscute descoperirile Herma despre construirea Bisericii. unde
conduceau lucrarea: Porunca 9. 7; 10. 5; 12. 1-2; 1, 7; 2, 5;
4, 1-2; Asemanarea lX. 3. se vedea locurile respective traducerea romAna
seria Piirinti scriitori ScrjerjJe apostoJjci,
1979.
252. Col., 6.
253. Regl, 5. 30.
254. Regl, 5, 29.
255. Regl, 5, 32.
256. va]OJre simboIic-mistica a numerelor despre care am mai pomenit
/ nota 163 etr. /.
257. Botezarea TataIut. Piului al Sfintului Duh tnsemneaza pen-
tru Origen moartea invierea noastra, Treime, mintuIre, de aceea numaruI
trei Botez semnificatie sfinta
LA EVANGHEL!A
185
271. Lucrul acesta se intimpla cind se va pacea 258,
adica la 430 de ani du.pa tainicele evenimente legate de din
Egipt 259, intim.plarile din Egi.pt avind ele loc 430 de dupa
intelegerii cu Avraam ca avem de-a face cu durata
de doua numere sabatice, de 770 de 261, care tine de vraam
inceperea templului, cind Hristos, imparatul nostru, a .poruncit ce10r
70.000 de salahori sa nu mai ia pentru temelia casei alta piatra,
decit pietrele ,cele mari de pret, care nu fusesera cio.plite din topor,
aveau sa fie cioplite de acum de cioplitori mai de
din lui Solomon, cum aflarn scris a carte a Regilor.
272. Datorita temeinicei paci care dura atunci, regele Tirulul,
Hiram, a ajutat el la zidirea tem.p1ului, chiar pe fiii
sai Hiierea pietrelor ce10r mari pentru templul ce1 sfint care au
fost a1 patrulea an ca temelie a Casei Domnu1ui.
casa a fost terminata intr-o octada de a luna a celui de
al optulea de temeliei 262.
X!L
4. Prima observa{ie: lntelesul literal e jmposibil.
273. Nu va fi deloc straniu daca, Lelor inchipuie ca Cartea
Facerii nu se relateaza nimic altceva decit simple istorioare, le vom
citeva rationamente care ii incuricd obligindu-i sa caute sensuri
care se potrivesrc numai cu probleme ale Duhului intr-un text care se
tine intr-adevar de 1ucruri
274. Sa credem intr-adevar ca fiii de regi inchinau
pietre10r ce10r mari de mare pret 263, astfe1 meserie nepo-
cu familii regale? Oare numarul salahorilor,
taietorilor de .piatra,alcapeteniilor precum druratra de pregatire
de a pietrelor 264 sa fi fost ele socotite intimplator ?
275. fi trebuit, ,acesta, ca sfinta c.asa, lui Dum-
nezeu vremnri dre pace, sa se faca fara ciocan, fara sapa fara nirci
258. Regi, 5, 4.
259. III Regi, 6, 1.
260. 12, 4.
261. cf. C. Blanc, cit., 550.
262. Regi, 6, 1. simbolistica cifrelor.
263. lJl Regl, 6, 1.
264. Cron., 2, 1.
186
ORIGEN. SCRTERI ALESE
unealta de fier pentru ca sa nu se auda nici un zgomot 265 templul
Dumnezeu.
276. Caci, inca data intreb pe robii literei, cum e cu putinta sa
Domnului casa din blocuri cioplite, cum au fost ele extrase,
neprelucrate de cei 80.000 de salahori, fara sa se auda launtru
timpul lucrarii nici un zgomot de ciooan nici d,e sapa ni,ci de alte
unelte de fier '/
277. cum pot fi cioplite aceste pietre atlt de fara zgomot incit
sa nu se simta nimic dincolo de zidul templului sa sa se
potriveasca exact la locul constructia templului '/
5. Scara.
278. Exista casa lui Dumnezeu scara spirala, fara intreruperi,
dupa cum este scris: intrarea la catul de jos al cladirii era pe partea
dreapta a templului. Pe scari spirala se suiau la catul din mijloc 266
de lacatul din mijloc, lacatul ,al trei1ea. c.a urca-
rea la templu sa se faca spirala, caci felul acesta, la urcare, spirala
imHa cercuJ cel maj regulat.
279. pentru ca clceasta cladire sa fie trainica a fost inche-
iata cu grinzi de cedru tot la de circa 5 coti 267, pentru ca
felu1 acesta sa lase impresia ca spre tarimurile simtirilor nu-
mite se afla undeva mai la inaltime, pentru ca astfel sa
se poata dobIndi intelegerea bunatatilor celor de sus.
6. Dabirul
280. Spatiu1 cu rpietrele cele mai alese pare a fi ceea ce se
dabir, unde se afIa arca aliantei Domnu1ui 268, care, daca pot spune
cuprindea scrisoarea Dumnezeu, adica tablele pe care le-a gra-
vat cu degetu1 Sau 269.
281. Toata cladirea a fost acoperita cu aur, dupa cum este scris:
Tot templull-a imbracat el cu aur, tot templul pina la capat 270.
265. Regi, 6, 7.
266. Regi, 6, 8.
267. Regi, 6, 10.
268. III Regi, 6, 16-17.
269. Ie$., 31, 18.
270. Regi, 4, 23.
DIN COMENTARUL EVANGHELlA DUpA
187
282. Cu toate acestea cei doi heruvimi se aflau dabir, ceea ce
nici poate fi tradus.
283. inteles mai larg unii il numesc naos, cu toate el e cu mult
de pret decit naosul. tot ce este strinsa legatura cu cHi-
direa este din aur, ,ca pilda a celei mai inalte, de care are
nevoie mintea noastra ca sa priceapa valorile 271 cele
284. Iar fiindca-i cu ,totul oprit sa intri inacel loc
s-a atirnat perdea fata lui, de a'ceea interioru1 acestei Sfinte a
Sfinte10r nu este accesibil niciodata celor mai multi dintre preoti
dintre leviti.
xu
'7. Solomon !Ji Hiram.
285. Merita oboseala sa de ce S-a spus ca calitate de rege
Solomon a fost c:elce ,a zidit templul oa un adevarat arhite'ct, el a
angajat - dupa ce a trimis sa-1 caute - pe Hiram din Tir, fiul unei
vaduve, din semintia Neftali, dar a1 carui tata se tragea din
Tir 272. Acesta era un intelept de arama plin de
ce1e mai diferite maiestrii ale aramei. a fost chemat de Solomon
s-au incredintaIt executarea tuturor lucrarilQor.
286. intreb daca nu cumva S01omon se poate intrev'edea cel
intii nascut de-cit toata faptur,a 273, iar Hiram, omul pe care l-a
ales care vazind unirea tuturor oamenilor - cuvintul Tir in-
semneaza ce1 care - era dupa fire din neamu1 nostru; de
toata iscusinta, intelegerea omeneasca, el a fost adus 1a
cel nascut decit toata fi:iptura a lucrat impreuna cu el 1a zidirea
temp1ului. Ca sa ingaduie intr-un fe1 mintuitor stralucirea luminii 1ui
Dumnezeu, eiau construit fereastra, de unde sa se poata vedea fara
sa fie zarit 274 sa afle - dar ce nevoie ar mai fi sa subliniez toate
amanunte1e'i - ca trupul lui Hristos, adica Bi,seriLa, are un temei de
a casa duhovniceasca templu al Dumnezeu.
271. se vedea acest volum Epistola ca.tre Grigorie, intelesul spiritual dat
de Origen obiectelor de aur de argint aduse de evrei din Egipt.
272. Regi, 7, 1-13.
273. Co/., 1, 15.
.1
274. Adica ferestre oblice, mai s>trimte la exteri.or mai largi la interior.
188
8. : nu totul poate fi explicat.
Dupa cum spus, intelepciunea cea de taina, ramasa
ascunsa 275 neinteleasa decit de cel care poate spune avem gin-
dul lui Hristos 276, ne este necesara pentru a talmaci fie-
care amanunt din graiul Scripturii anume, dupa vointa Celui care a
rinduit 277 ca trebuiau scrise toate.
287. Dealtfel, Oe vrem sa citim nu ne este dat fiecarui,asa
intelegem deplin. De aceea ne fi destul doar sa vedem cum
bea Iisus despre telnplul trupului Sau 278.
XLII
9. $1 rezidirea din nou templuJui.
288. Merita totodata sa ne dam silinta sa vedem intrucit e cu pu-
tinta ca ceea ce ni s-a istorisit despre templu sa se realizeze cindva
sau sa ne din abia impreuna-pe-
trecere duhovniceasca.
289. Orice zice, faptul ne impresiona foarte neplacut. Caci
daca am zice ca asemanare oarecare cu templul putea fi posibila
sau s-ar putea sa retraim, ascultatorii cu greu admite schim-
barea unor atlt de mari bunuri, intii pentru ca n-ar vrea ceva,
apoi, pentru ca parea absurd sa-ti inchipui ca astfel de rasturnare
a bunurilor ar fi posibiHi.
290. Dar daca, vrind sa pastrezi neschimbate pentru totdeauna bu-
nurile, cautam legatura dintre datele istorice, da impresia ca ac-
tionam ca eretici care nu seama de legatura dintre istorisirea
Scripturi10r de la inceput la
291. vrem sa vada lumea lucrurile felul unor femei ba-
trine sau unor evrei, anum'e ca fagaduintele istorisite de prooroci,
primul rind de Isaia, trebuie sa se implineasca Ierusalimul pamintesc :
daca., dupa robia da.rimarea templului sint anuntate fapte de
mare importanta legatura cu reinnoirea templului restaurarea
275. Cor., 2, 7.
276. Cor., 2, 16.
277. se vedea ,mai pe larg .,De princ.,. cartea cele cuprinse
acest volum.
278. .. 2, 21.
DDO COMENTARUL EVANGHELIA OUPA 189
poporului iudeu dupa robia babilonica 279, va trebui sa spunem ca templul
d existat ca poporul iudeu a f05t dU5 robie, dar ca el se va intoarce
din nou Iudeea Ierusalim ca Ierusalimul va fi refacutdin nou
pietre pretioase 280.
292. Nu insa daca este posibil ca de-a lungul vremurilor, care
se reintorc lucru sa se repete din nou inca mai rau.
293. Dar iata ce spune textul proorocului 15aia: Iata zidurile tale
impodobi cu pietre scumpe pune temelia ta pe safire.
face crestele zidurilor de rubin tale de cristal, iar imprej-
muirea din pietre nestemate. copiii ta.i fi ucenici ai Domnului,
se vor bucura de mare fericire. vei fi intemeiata pe dreptate 281.
294. Iar ceva mai departe, Dumnezeu spune Ierusalim:
"Marirea Libanului, chiparosul, ulmul 1a tine vor veni cu
toili laolalta ca sa impodobeasca cel sfint al Meu Eu slavi
locul unde se odihnesc picioarele Mele. feciorii asupritorilor tai vor
\"eni smeriti 1a tine se vor inchina picioarele ta1e toti cei ce te-au
urit pe tine te vor numi Cetatea Domnului, Sionul Sfintu1ui
Israe1. Din parasita defaimata ce erai, face din pe veci min-
dria veacurilor, bucurie din neam neam. Tu suge laptele neamu-
rilor vei minca regilor. Eu, Domnul, sint
tuitorul tau, ca. Cel puternic al Iacov este Rascumparatorul tau. ln
10c de vor aduce aur, 10c de fier, argint, 10c de lemn,
arama 10c de pietre, fier. pune judeca.tor al tau pacea sta-
pinitor peste tine dreptatea. nu se va mai auzi de si1nicie tara ta,
de de ruina, in hobarele tale. Zidurile tale 1e numi mintui-
rc portile tale, lauda. Nu mai avea soarele ca lumina in timpul zilei
stralucirea 1unii nu te va mai lumina Domnul va fi pentru tine
lumina Dumnezeul tau va fi slava ta. Soarele tau va mai
Clsfinti 1una nu va mai Domnul va fi pentru tine lumina
zilele intristarii tale se vor 282.
295. Tot lega.tura cu veacu1 viitor au fost adresate fiilor 1ui Israel
proorociile din timpul robiei babilonice, la care a venit Celcare a
279. Desigur templul, de care se sint figuri ale
Bisericii.
280. Oricum am se pot observa aici liniile fundanlentale ale iconomiei dum
de mintuire a lumii.
281. [s., 54, 11-14.
282. /5., 60, 13-20. ''::.
zis : Nu sint trimis decit catre oile cele pierdute ale casei lui Israel 283.
Or, daca iudeii, odata ajun$i robie, $tiau ca trebuie Sa-$i recapete bu-
nurile patrie atunci cind vor veni cind se vor refugia }a ei straini
din pricina lui Hristos, dupa cum este scris: Daca cineva va mai da
navala, (ea) nu mai este de la Mine cine se cu
tine va cadea lupta impotriva ta 284, atunci e limpede ca robii de
altadata se afla templu anume, atul1!ci cind ei se intoarce
din nou ca sa fie reeducati ,acum cind au devenit pretioase.
Jntr-adevar, Apocalipsa sfintului Ioan biruitorul prime$te fagactuinta
ca va fi stilp tempIul Dumnezeu afara nu va mai
296. Am spus toateace.ste,a ca sa intelegem, fie chiar J?i mai limitat,
ceIe ce se afla templu, casa lui Dumnezeu a Ieru:salimului, dar
despre acestea nu putem sa vorbim acum 286 de-amanuntul.
297. Cu toateacestea, problema cere un studiu foarte precis adin-
cit pe cH se poate din partea oamenilor, care se dau din
muncii grele de a citi proorociile de-a cauta inteIesul lor duhovnicesc.
Iata ce am avut de spus legaturacu tempIul trupului Sau 287.
C. CREDINTA PARTIALA
CREDINTA DESAvIR$ITA

298. Intrucit sintem nevoiti sa explicam cuvintele Cind S-a sculat
Iisus din morti, ucenicii $i-au adus aminte caaceasta spusese au
crezut Scripturii cuvintului pe care-l.spusese288, inteles duhovni-
cesc insemneaza ca dupa invierea Mintuitorului din morti, ucenicii au
inteles ca ceea ce spusese despre templu se referea la patima
invierea Sa, aducindu-$i aminte ca expresia in trei zile il ridi-
289 avea sa insemneze invief'ea se vede ca artunci crezult Scrip-
turii cuvintului pe care il spusese Iisus 290, caci mai inainte ei pri-
misera marturisirea de acrede Scriptura sau cuvintul pe care-l spu-
sese Iisus. Caci adevaratul inteIes al cuvintului credinta de dupa
283. 15, 24.
284. 15., 54, 15.
285. Apoc .. 3, 12.
286., EVl., 9, 5.
287. 2, 21.
288. 2, 22.
289. 2, 19.
290. 2, 22.
COMENTARUL EVANGHELIA DUpA 191
botez consta faptul ca oricine poate primi din toata inima obiectul
credintei sale.
299. Iar intrucit am vorbit deja despre invierea din morti a Mintui-
trebuie sa $tim, ce sensul ei duhovni,ces,c, ca invata-
ceii aduc aminte, cind au vazut-o implindu-se, despre Scriptura pe
care ei intelesesera bine atita vreme cit fusese viata - li se
parea ca vedeau ea oarecum revelatie a unor realitati a
umbra 291 li se parea a fi - dar acum cred ceea ce nu
crezusera inainte cuvintul lui Iisus, pe care nu-l intelesesera
d nu invia felul cum intelesese Cel ce le-o spusese.
300. Cacicum s-ar putea vorbi despre cineva care crede intr-adevar
Scriptura, insa Hira sa vada ea intelesul Duhului Sfint, pe care
Dumnezeu vrea sa-l credem inainte dea crede ceea ce spune slova'l
mai trebuie sa spunem ca ni'ci unul din cei care umbla dupa trup 292
nu crede realiHitile ale Legii, de elementele careia nici
habar n-are.
301. printr-o ta1macire a cuvintului adresat de
Domnul lui Toma la Evangheliei dupa Ioan : fericiti cei ce n-au
vazut au crezut 293, s-ar crede ca cei ce n-au vazut au crezut
ar fi mai decit cei ce au vazut au crezut. Dar nu-i cu putinta
ca cei care au crezut fara sa vada sa fie mai fericiti decit cei care au
crezut pentru ca au vazut.
302. De fapt, potrivit talmacirii 10r, ceicare au venit dupa apostoli
ar fi mai fericiti decit apostolii stare sa spuna: sint ochii
ca vad urechile voastre caaud 294 sau ca multi prooroci
au dorit sa vada cele ce n-au vazut sa auda cele
auziti n-au auzit 295.
303. Dar trebuie sa socoti pe cineva fericit cind acesta
fericire mai mica, dupa cum scrie : fericiti care au crezut n-au
vazut.
304. Insa cum s-ar putea socoti de Iisus mai fericiti cei care n-au
ajuns sa vada a.semenea realitati Dreptul Simeon e fericit pentru ca
poarta bratele sale mintuirea Dumnezeu spune privind-o:
291. 8, 5.
292. II Cor., 10, 2.
293. 20, 29.
294. Mt., 13, 16.
295. 13. 17.
Acum, pc robul Tau, Stapine, dupa cuv1ntul Tau, pace,
ca.ci va.zura. ochii 111(:1 milltuirea Ta 296. De aceea, ca Solomol1, trebuie
sa deschidem ocllii, ca sci-i saturam de pline cum sta scris :
ochii deschi$i, numai vei fi 1ndestulat de piine 297.
am vrut sa graiesc eu legatura cu textul ei aucrezut
Sc:riptura cuvintului pe care 11 spusese Iisus 298, pentruca, dupa
observatiile despre credintii, sa intelegem mai bineca cre-
dintei ne va fi data deodata cu invierea cea solemna din morti a trupului
deplin allui Hristos, care e Sfinta Sa Biserica.
305. Ceea ce s-a spus despre acum cunosc parte 299,
cred ca-i logic sa atribuim oricarui alt bine, din care desigur ca unul
este credinta.
306. Iata de ce cred acum parte, dar atunci cind va veni ceea
ce e pe deplin ce este parte se va des-
fiinta 300, caci credinta prin vedere este mult superioara celei pe care
numi - ca de acum - credinta doar prin oglinda,
ghicitura 301.
296. Lc., 2, 29-30.
297. Pilde, 20, 13.
298. [n., 2, 22.
299. COI., 13, 12.
300. [ COI., 13, 10.
301. [ COI., 13, 12.
DESPRE
RUGACIUNE
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
STUDIU INTRODUCTIV
Cu toate cd nici Eusebiu de Cezareea $i nici fericituJ Ieronim nu
pomenesc, cata10gu1 lui Origen, despre aceastd 1ucrare,
furmatia care ne-o dd mare.\e sdu admirator, Sf1ntu1 Pamfi1, cap1-
to1u1 8 Apo10gie1 sa1e este suf1cientd pentru socoti
re1e autentice marelui alexandrin, Migne, P.G. 17. Dar, de
aceastd mdrturie exterioard, criteriile 1nterne p1etate, aceea$i
modestie, ace1a$i sti1, \dar mai ales teo10gicecunoscute
$i din ce1e1a1te 1ui) slnt suverane, lnclt niciodatd autenticl-
1ucrdrii fost pusd discutie.
e t u 1 integra1 s-a pdstrat lntr-un singur codice grecesc, copiat
seco1uJ XIV, care se pdstreazd azi Cambr1dge (Codex Cantabrig.
8.10. sec. XIV), $1 lntr-unu1 par1s1an (Colbertinus 3607) d1n
secolu1 XV. multe 10curi e 1ncomp1etd. Se vede cd, chiar
or1g1na1, pasaje1e obscure nu 1ipseau. Probabi1 Origen ma1 avut
vreme sd rev1zuiascd textu1 1ucrdr1i. Sd fie cumva a1uz1a din ultima
irazd (<<$i altddatd,,) indicatie peremptorie ? orice caz, se cd
Origen nu refdcut $i comp1etat tratatu1 sdu Despre ruga.ciune. Prima
editie a vdzut 1um1na zilei Oxford 1686, se cd fost atlt
de de gre$e1i cum s-ar fi putut lnch1pui. Traducerea 1at1nd,
anexatd, lntuneca $1 mai mult textul, dupd cum mdrturiseau cunoscd-
torli timpului (Tillemont, Fabritius etc.). Totu$i, 1ucrarea S-Q bucurat de
atentie deosebitd. 1694, noud editie, tipdritd Base1, textu1
sensibil 1mbundtdtit, 1724, Londra, progresu1 mai
deplin, editorul W. Read1ng lngrijindu-se $1 de un serios aparat critic.
Colectia M1gne (P.G. vo1. 11, co1. 1632-1688) reproduce parte d1n
aceste note critice. Ca lntreaga Sa operd, Origen af1at lntre
1738-1759 prima editie patru volume, tipdritd Paris de Ch. et Ch.
V. de Rue sub tit1ul Origenis opera omnia. Aceasta a stat baza
editii10r lui C. Lommatsch 1847) $1 J. Migne, Patrologiae
Series Graeca, vo1. Paris, 1857.
Cea :mai criticd edit1e e cea lngrijitd 1899 de Koetschau
colectia Die gr1ech1schen christ1ichen Schriftstel1er der ersten drei
196 ORIGEN, SCRIERl ALES::
Jahrhunderte, editata de Academia de din Berlin (CorpuJ ber-
linez), care l-am avut noi lndemln6., desigur, l1ng6. editia
Migne.
Dintre traduceri1e ln limbi moderne 1ntJj, cea lui
Dr. Jos. Kohlhofer (Kempten, 1874) ap6.rut6. ln colect1a Bibliothek der
in deutscher Obersetzung, condus6. de Dr. Thalho-
fer. Traducerea contine $i bogate note explicative. ln limba ger-
mana aparut,ln 1926, ln seria colectie1 B1bl10thek der
chenviiter, $1 traducerea germana lu1 Koetschau.
ln l1mba franceza remarc6.m traducerea cunoscutului patrolog
Gustpve Bardy, Par1s, 1931, reeditata de ma1 multe ln 1932 reedi-
tlndu-se pentru Traducerea ln Bibliotheque patris-
tique de sp1r1tua11te $1 se d1stinge, lndeoseb1, pr1n clur1tate $i conc1z1e.
N-am avut lndemlna traducerile engleze G. Jay (London,
1954) $1 L. Oulton (Philadelph1e-London, 1954) :n1c1 .pe cea olandeza
a U. Meyboom (Leiden, 1926).
D a t a s c r e r nu-i indicatd precis nicaieri. Totu$i, s-a putut
stabili, mai ales de catre editorul ei Koetschau (Origeneswerke,
pag. LXXV $.u.), ca tost redactata ln juruJ anilOl 233-234.
lntli, chiar ln capitolul 3,3 lucrar1i, Origen c6. Excerptele la
Exod nu erau redactate clnd scr1a acest se $tie (Harnack,
Chronologie ... Leipzig, 1904, 38) ca Excerptele se redacta lna-
inte de anul 240. Pe de capitoluJ 28, 10 tratatuIui, se
exprima neaprobarea fata de decretul Papei Calixt (217-222) ln pro-
blema canonuJui disc1plinar. ln lucrarea de fata, ln cap. 23, 4, se
atirma cd autoruJ comentase lnainte cartea Facerii. am stabilit ln
primu] voJum ca Origen incepuse Comentarul la Facere lnca clnd
era Alexandr1a $1 ca continuat Cezareea, ceea ce lnsemna ca
acest lucru se petrecea lntre anii 228-230. Deci se
lucra lntre 232-234. ln capitolul 15, 1 tratatuIui Despre rugaciune
se afirma ca cre$tin1i adreseaza rugaciunea numai Iui Dumnezeu-TataI,
cum i6.cuse $i FiuJ lucru care-l ln Comentarul
la Evanghelia dupa Ioan 21), care fost redactat lntre anii 232-23<1.
De aceea, credem ca nu gre$im daca acceptam pentru tratatuI de fat6.
aceea$i data. Se ca, acest rastimp, Origen activitatea
lntre Cezareea Palestinei AIexandria. De fapt, primeIe 8 capitole
cartii Despre rugaciune fi fost scrise ln Cezareea, celelalte ln
xandr1a (Harnack, Chronologie, 51).
t v u 1 s c r e r reiese, ln pr1mul rlnd, din obiectiunile ne-
(epicurien1, stoici, sceptici) care sustineau ca rugaciunea
li lara rost clta vreme se are ln vedere mai lntlj determjnisml1l unj-
RUGACWNE
197
veIsal, 1n doi1ea I1nd, Dumnezeu, care di-
trebuintele fiecdruia din noi. De spun ei, rugdciunea fi
Origen subliniazd legdtura dintre omului $i spi-
ritul M1ntuitorului, care ample ceru1 $i pdm1ntul $i care, prin rugdciune,
face via/a lumii.
C u r s u celoI 33 de capHole e stIUCtUIat cu 10-
1nt11nitd. Dupd scartd introducere 1-2) urmeazd
teoreticd generald (cap. 3-17), privind necesitatea, $i condi-
tii1e unei bane rugdciuni, precum $i feIarile ei, iar continuare,
tarea speciald, se face temeinicd rugdciunii Tatal nostru,
cam e ea Sfintele Evanghelii, ales cea dupd Matei.
(cap. 31, 33), concluzie, se trateazd despre clteva aspecte
male rugdciunii : corporald care trebuie s-o avem rugd-
r.iune, locul unde se sdvlr$e$te, elementele diferite din care se compune
orlce rugdc1une.
D e st la ta r Ambrozie $1 au fost
lntre cei mai entuzia$ti sprijinitor1 ai activitdtii lui Origen, a$a
cum am subliniat 1n studiul introdactiv primului volum. Ambrozie
avea sotie (Marcela), $i surori. Se $tie cd, pentru dragostea
de Biserica cre$tind $i de 1nvdtdtarile ei, Ambrozie avea mare
$i asapra lui Origen pe care 1ndemnat sd ma1
multc scrieri, 1ntre aJtelc Despre rugaciune, Despre martiriu, dar $i Con-
tra lui Cels, Comentar la Evanghelia dupa Ioan, Epistola catre Iuliu
Africanul fost chiar corectatd de Ambrozie (Migne, G., 11, 85). Se
$tie cd Ambrozie hirotonit diacon. Nu-i sigur dacd marit ca
martir 1n persecu{ia lui Maximin Tracul, cum spane Easebiu 1n Istoria sa
(VI, 39). Nu-i de mirare, dec1, cd Origen 11 1ncarcd cu
etc.
S t r u c t u r a :;; m r t a t a s c r e r 1 1. Redactat 1ntr-o
formd $i cu un limba} popuIar, tratatu1
Despre rugaciune, scris de OrigeI1, este cea mai veche $i mai temeinicd
tdlmdclre de limbd cre$tine 1n genera1 $1 ragdciu-
ni1 domne$ti 1n special.
1nt1i, zice Origen, trebuie stabilit un adevdr fundamental: nu
exista contradic1ie Dumnezeu, care le $tie pe chiar
de cere noi ceva, $i rugdciunea care se cadc s-o
cem n01 cre$tinii, cd actul rugdciunii omuJ proce-
liber, iar Damnezeu, actuJ lnfierii, om $1-1 coordo-
Sale eterne. Rugdciunea parificd s1mtiri1e $1 cugetu1
omu1ui, 11 ajutd intimitatea lui Dumnezeu fami1iarizlndu-se
198 ORIGEN, SCRIERI
cu DuhuJ Lui. $1, aici, nu-i nici si1d din luJ Dumnezcu, nici
din omuluJ nu-i mic interesul, pentru cd fond adevdratul cre$-
(<<sf1ntul cum 11 nume$te Origen) nu cere doblndirea de bunuri ma-
teriale $i trecatoare, ci, dupa cum spune agrafonuJ, legat de ideea lui
6, 33, cereti lucrurj marj $i dumnezeje$lj.
Teologhisind cu eruditia unui savant, dar ln acela$i timp $i cu evla-
via unuJ ascet (Puech), Origen lndeosebi, trei idei mari: 1)
sQ rugdm pentru lucruri mari, 2) sa nu uitdm cd rugdciunea dom-
neascQ pentru prima omul intrd de fiu $i mO$tenitor
maririi ve$nice $1 3) piJda Hristos, marele lnsotit
de lngerji $j sfintii Bisericii, lnsuf1eti sd spre Gzsemdna-
Dumnezeu. De aceea S-Q spus, bund dreptate, cd
Origen Despre rugaciune descoperd, mai mult declt oricare altd scriere
sa, adlncimea cdldura simtdmintelor sale cre$tine$ti ln mQsurd
inc1t e semnificativ lntreaga glndire teologicd (J. Quasten).
Nu degeaba s-a exprimat despre un teolog de G. Kruger e
teolog alexandrin. patrolog de
mdrimea J. Mohler nu putea sd admire mai mult dec1t
cea mai bund lucrare a sa, mai ales pentru c(f gdsit ea,
cel mai bine ideea comuniunii sfinti1or.
d t r a 1 e. Folosind metoda de marii teologi
Koetschau $i G. Bardy, am lmpaltit $i textul capitole
ragrafe pentru urmari mai U$or diferitele probleme teologice
atinse acest tratat. Ne-am strdduit, totodatQ, sa ddm tit1uri c1t mai
capit01elor chiar dacd mai 1asd de
dor1t.
ln acela$1 timp, ne-Qm straduit sd clarifjcdm sd sub1iniem,
$i trimiteri1e de sf1r$it, problemele mai il11portante, 1ndiclnd,
c1t ne-a stat in put1ntd, datele necesare. Dacd unele locuri au mai
ramas pasaje neclare, nu trebuie sa se uite greutatea redarii autentice
cugetQrii Origen. Naddjduim ca atunci clnd vom publica traducerea
tratatului VOln aduce $i unele precizdri 1n plus pentru face
1nteleasd, c1t mai cu putintd posibi1, glndirea lui.
INTRODUCERE

OMENEASCA
$1 PUTEREA HARULUI
1. Intrucit puterea de intelegere a mintii slabiciunea muri-
toare ale omului nu sint stare sa priceapa lucrurile care stau deasu-
pra lui, pentru ca acestea sint mult mai marete intrec cu mult puterea
de judecata a omului, voia lui Dumnezeu acest lucru a ajuns cu
putinta lucrarea de multe feluri a darurilor, cum
s-a eaprintre oameni de catre Domnul Hristos, Chivernisitorul
acestor daruri de catre Duhul Sfint Cel impreuna-lucrator 1.
2. Daca firea omeneasca ll-a fost stare acea in-
telepciune, care au fost create toate ale lumii, caci - dupa cum
scrie David - toate intru intelepciune le-a facut Dumnezeu 2, acest lu-
cru a ajuns sa fie cu putinta Domnul nostru lisus Hristos, care S-a
iacut pentru intelepciune de la Dumnezeu dreptate sfintire
rascumparare 3. Cu adevarat, zice inteleptul Solomon, 'ce om ar putea
sa cunoasca sfatul Dumnezeu? Gindurile muritorilor sint
nice cugeHirile noastre sint cu Caci trupul cel putrezitor in-
greuiaza sufletul locuinta cea paminteasca impovareaza mintea cea
jJJina de grija. Cu greu ne dam seama de cele ce sint pe pamint, dar cele
ce sint ceruri cine le-ar putea patrunde 4. putea, oare, tagadui
cineva ,ca omului ii este cu neputinta sa cerceteze ce este cer
tocmai ac:est imposibil devine posibil harul dumnezeiesc cel co-
1. Se ca unul din capetele de acuza aduse lui Origen a fost pretinsul
subordinatianism, pe care l-ar fi propovaduit legatura cu relatiile dintre Tatal,
pe de parte, intre Fiul Duhul Sfint, pe de alta. Majoritatea teologilor ii sint
astazi favorabj)i, cum au fost Sfintul GrigorIe Taumaturgul Sfintul Vasile
cel Mare, 3, 2 aflrma (ca Sfintul Vasile) ca maretia vred-
nicia Duhului Sfint e, ca formula Botezului, egala cu a Ta1alu! a Fiului
caci nicaieri Scriptura nu pe Duhul Sfint creatura. Cam opinie
se afirma aici. Din pacate, exprimarea lu! Origen lasa mult de dorit
aceasta privinta. Vom reyeni pe larg cind vom comenta
2, 103, 25.
3. Cor. 1, 30.
4. lnt. S01. 9, 13-16.
Abia ce1 care a fost rapit pina 1a a1 treilea cer a putut spune
ce este cele trei ceruri, caci a 'auzit cuvinte de nespus, rpe care nu
se cuvine omu1ui sa 1e graiasca 5.
definitiv, cine poate spune ca i-ar fi cu putinta omu1ui ,sa cu-
noasca gindul Domnului Doar ceva pare a spune omu1 Hris-
tos ca vine nunlai de 1a Tata1
6
(atunci cind zice: De ,acum nu va mai
zic slugi, caci sluga nu ce face sHipinul sau, v-am numit pe
prieteni, pentru ca toate cite am ,auzit de 1a Tatal Meu le-am facut cu-
noscu,te 7). Nu le m,ai face cunoscuta vointa Domnului, cum ar fa-
ce-o unor slugi, ci vrea ca invatindu-i desrpre vointa Lui, sa nu mai fie
Domnu1 10r, ci prietenu1celora1caror Domn a fost, precum citim:
meni dintre oameni nu ce1e a1e omului, decit duhul omului, care
este intrinsu1 8. Daca nimeni nu pe ce1e ale Domnului, decit
Duhu1 1ui Dumnezeu, atunci omul nu poate pe cele ale
Dumnezeu. Baga de seama cum vine alceasta: nu am primit, dupa
cum e scris, duhu1 1umii, ci Duhul ce1 de 1a Dumnezeu, ca sa
cele daruite noua de Dumnezeu, pe 'care le graim, d,ar nu
te1e de inva1atura a1e inte1epciunii ci cuvinte de invafatura
a]e Duhului Sfint 9.

PENTRU cA NU NICI SA RUGAM CUM TREBUIE,
NECESAR, ZICE ORIGEN,
sA CEREM DOMNULUI SA CUM
$1 CE SA RUGAM
1. Va vefi intreba, poate, prea bunule prea vrednice Ambrozie 10
tu prea distinsa neobosita Tatiana 11, care, ai stralucit vred-
nicie vitejie ca Sara, ca ea a1ergi dupa gateli feme-
12, de ce, acum, cind doresc sa vorbim despre rugaciune, am tinut
ne aducem anlinte, acest capitol introductiv, ca ceea ce nu este
cu putinfa 1a om este cu putinta indurarea lui Dumnezeu
Cred ca unul din aspecte1e care iese mai mu1tin evidenta sIa-
biciunea noastra este aratarea clara, corecta cuviincioasa a felu-
5. II Cor. 12, 4.
6. 15, 15.
7. 15, 15. manuscrisu1 Cantabr. 8. 10 1ipsesc aici 3 rinduri, pe care
editorul ReaJing din 1'124 a cautat sa Ie compIeteze, facind referire la djn
Ioan 15, 15, pe care I-am a5ezat $i intre par..lnteze. Argumentarea poa1e
fi urmarita notele din Migne, P.G., 11. 1633.
8.1 Cor. 2,11.
9. 1 Cor. 2, 12-13.
10. Despre Ambrozie a se studiul lntroductiv.
11. Tatiana era din rudeIe apropiate ale lu! Ambrozie. Ea era
Migne, P.G., 11, Note, col. 1633-4.
12. Tatiana Iucra cu toata abnegatla pentru se nota nr.
din pagina 50 a traducerii germane a lui KohIhofer.
DESPRE RUGACIUNE
201
lui care trebuie fa,cuta rugaciunea, a pricinilor pentru care se cade sa
ne rugam, a felului care sa ne rugam, a cuvintelor pe care sa le spu-
nem rugaciune, a timpului celui mai potrivit pentru rugaciune a
multora de felul acestora ...
$tim ca, din pricina maretiei descoperirilor de care a avut parte,
Sfintul Pavel se temea sa nu-l socoteasca cineva mai presus de ceea
ce vede sau aude despre el 13, de ,aceea des,chis ca el nu
:;;tie 'cum sa se roage, lucru pe care-l recunoa:;;te alt loc, unde
: nu :;;,fim sa rugam, cum trebuie) 14.
Caci nu-i de ajunssa rugam, trebuie sa ne rugam cum se cu-
vine ce se cuvine. Pentru ca, chiar daca am putea preciza ce anume
se cuvine sa cerem, totu:;;i aceasta nu este de ajuns cH timp nu am do-
bindit intelegerea cum sa ne rugam. la ce ne-ar folosi daca am
:;;ti cum sa ne rugam, daca nu :;;tim ce sa cerem 1
2. Din cele douaconditii, cea dintii, adica ce anume sa cerem ru-
gaciune, prive:;;te continutul rugaciunii, cind cealalta, adica felul
care trebuie sa rugam, prive:;;te starea launtrica a celui ce se roaga.
Iata, de pilda, ce se recomanda sa cerem: Cereti lucruri mari, caci
ce]e marunte ]e veti primi pe deasupra 15 sau cereti cele cere:;;ti
atunci cele paminte:;;ti se vor adauga voua 16. Rugati-va pentru
cei care va prigonesc 17. Rugati pe Domnul seceri-
:;;ului, ca sa scoata lucratori la seceri:;;ul Sau 18. Sau: Rugati-va, ca
sa nu cadeti ispita 19. Rugati-va ca sa nu fie fuga voastra iarna,
nici simbata 20. La rugaciune nu faceti multa vorbarie 21 -
a:;;a mai departe.
Iata acum felul cum trebuie sa ne rugam: vreau, deci, ca bar
batii sa se roage tot 10cuI. ridicind miini sfinte, fara de minie fara
:;;ovaire. Asemenea femeile imbracaminte cuviincioasa, facindu-:;;i
lor podoaba din sfiala din cumintenie, nu din 'Par impletit din aur
sau din margaritare, sau din ve:;;minte de mult pret, precum se cuvine
13. Il COI. 12, 6-7. Textul avea a!ci noua lacuna de circa 3 rinduri, pe care
Reading cauta s-o completeze prin intercalarea Sfintul Pavel se temea ... , pe care
am incadrat-o paranteze.
14. Rom. 8, 26.
15. 6, 33. Expresia .Cereti Iucruri mari, cac! cele marunte se vor da pe
deasupra Ioc de cautati mai
... , pare a un agrafon foloslt probablI Evanghelia dupa Evrei (Migne,
P.G., 11. 1634), caci e citat nu numai de Origen mai multe 10curi, ci de CIement
Alexandrinul :;;1 de Eusebiu de Cezareea. se vedea Jacquier, Les sentences du
Seigneur extracanoniques, Revue bibIique, Paris, 1918, 124.
16. 6, 33.
17. 5, 44.
18. 9, 38.
19. Lc. 22, 40.
20. 24, 20.
21. 6. 7.
unor femei care se ftigaduiesc temerii de Dumnezeu, lor
doaba din fapte bune 22.
Iata ,alta invatatura despre fe1ul care se cade sa ne rugam:
Cind darul tau 1a altar aco10 iti aduci aminte ca frate1e
tau are ceva asupra ta, la.sa darul tau aco10, inaintea altarului, mergi,
impaca-tecu fratele tau apoi, venind, adu darul tau 23. Caci ce alt
dar mai pretios ar putea fi .adus 1ui Dumnezeu, de catre fiinta cugeta-
toare, decit rugaciunea plina de buna mirea.sma, dintr-o con-
lipsita de mirosu1 pacatului.
Iata alta indrumare despre fe1ul care trebuie sa ne rugam:
Barbati femei, sa nu lipsiti unul de altul, decit numai cu buna
invoiala 1a un timp, ca sa indeletniciti cu rugaciunea, iar dupa
a,ceea sa fiti impreuna, ca sa nu is'piteasca satana, din pricina
neinfrinarii voastre 24. Reiese, din cele de mai sus ca rugaciu-
nea nu-i pe drum bun daca 1ucrarea taine10r negraite ale casniciei nu
sint respectate cum se cuvine patima; caci buna inte1egere din-
tre soti in1atura dezordinea patimilor, poftele impiedica bu-
curia pagubitoare a Satanei.
Iata alt sfat despre felul care se cade sa ne rugam: Cind
stati de rugati, iertati orice ave1i impotriva cuiva 25, la care putem
adauga: Orice barbat ,care se roaga sau avind 'capul aco-
perit, capul sau. Iar orice femeie care Se roaga sau prooro-
cucapul neacoperit, capul 26.
3. Pavel toate acestea ar fi spune mai multe decit
acestea din Lege, din prooroci din comoara adinca a Evangheliei,
dicind pentru fie,c'are punct expli!catii amanuntite, dar din modestie
din motive de corectitudine, vazind cit de mare e de intelegere
justa cu privire la ce trebuie cum trebuie sa ne rugam, el constata:
nu sa ne rugam cum trebuie 27. se in1elege adaosul care
celui neputincios se inHHura neputin1a dar de sus, caci se spune
ca Duhu1 vine ajutorul slabiciunii noastre se roaga pentru
cu suspine negraite. Iar Cel ce cer'ceteaza inimile oare este do-
rinta Duhului, caci din dorinta Dumnezeu se roaga pentru Sfinti28.
22. Tim. 2, 8-10.
23. 5, 23-24.
24. Cor. 7, 5. se vedea observatia lui Reading, Migne, G., 11, 1634-1635.
Citind pe Sfintul Pavel la Cor. 7, 5 copistul codicelui de la Oxford
... CU post cu
25. Mc. 11, 25. a descifrat 'to pasajul
Cor. 7, 5.
26. Cor. 11, 4-5.
27. Rom. 8, 26.
28. Rom. 8, 26--27. afirmare a Duhului lucrarea de
apropiere de Dumnezeu a sufletului Lucrarea se face duh, ca cum
afirm1i alt loc despre viata Hristos (de ex. De principHs, 11, 3).
DESPRE RUGACIUNE 203
Intrucit Duhul este Cel care inimile celor fericiti care
striga: Parinte! 29, recunoscind intocmai ca gemetele scoase
aceasta lume fac pe pe vrednicl sa duca ju-
guri mai grele, incit pe linga Dunlnezeu suspine ne-
graite din bunatatea mi10stenia Lui staruie la Dumnezeu
chip neinteles. vazind intelepciunea Sa, vedem cum s-a lipit
de pamint sufletul nostru 30 ca s-a scilimbat sme-
reniei noastre 31, Duhul se indreapta spre Dumnezeu, nu cu suspin
nuit, ci ca sa zicem cu cuvinte sublime, pe care nu se cuvine omu-
sa le graiasca 32. mult. Nu-i de ajuns ca Duhul se indreapta ca-
tre Dumnezeu, ci continuu cereIea face tot mai starui-
toare, incit se potrivesc la cuvintele pe care le-a spus
despre ceiinvingatori: toate acestea sintem mai decit birui-
tori, prin Acela ne-a iubit 33.
4. se mai indreapta catre aceia care nu sint siguri ca bi-
dar care, nu fi iar la urma inving ei,
trivit textului: nu sa ne rugam cum se cuvine, dar Duhul se roaga
pentru cu suspinuri negraite 34, ceea ce s-ar traduce cam
Ma ruga cu duhul 35, dar ma ruga cu mintea; cinta lcu
duhul, dar cinta cu mintea 36.
Mintea noastra nu Se poate ruga daca nu se roaga inaintea ei du-
hul, caruia ii apartine. tot de putin poate el lauda mod deplin
J'asunator, melodic, tactic armonios pe Tatal intru Hristos, daca Du-
hul, care toate le cerceteaza, adincurile Dumnezeu 37,
incepe sa laude sa preamareasca adincurile intelepciunii !?i sa le pa-
trunda dupa puteriIe Lui.
Dupa parerea mea, chiar iclneva dintre ucenicii Iisus simtind cit
e de mare slabiciunea omeneasca, incit da seama nicI macar cum
trebuie facuta rugaciunea recunoscind Ia,cest lucru mai ales cind a
auzit din gura Mintuitorului, rugaciunea Sa catre Tatal, cuvinte atit
de pline de intelegere de sublime, dupa acestei rugaciuni,
29, 4, 6.
30. Ps. 118, 25.
31. 3, 21.
32. Il COl. 12, 4.
33. Rom. 8, 37.
34. Rom. 8, 26.
35. Desigur, cu Duhul Sftnt sau mai corect intru Duhul Sfint".
36. Cor. 14, 15.
37. Cor. 2, 10. apreciabiHi afirmarea rolului preponderent al Duhului Sfint
lucrarea de mintuire. Credem ca nu au rost afirmatiile editoru1ui (din Migne) pri-
vind necesitatea harului prevenitor. Limbajul Origen urmeaza aicI directia bise-
riceasca a cartilor de cult rasaritene.
204 ORIGEN, SCRJERI ALESE
fi zis catre Dinsul: Doamne, sa rugam, precum Ioan
i-a pe ucenicii sai 38.
Fe1u1 care a decurs aceasta intimp1are e descris de
Luca "Odata, fiind Iisus intr-un 10c rugindu-se, cind a incetat,
unul dintre ucenicii Sai I-a zis: "Doamne, invata-ne sa ne rugdlIl, cum
a pe ucenicii 1ui ... .
Sa nu fi :;;tiut cum sa se roage un om crescut deprinderile Legii,
care auzise atft de des glasul profetic care participase 1a adunarile
sinagogilor, ce pe Domnul rugindu-Se intr-un anumit
loc 1
Ar fi nefiresc sa se timp rugaciunea 1a temp1u
era un obicei Mai curind credem ca e1 fi dat seama ca
are de inte1egere mai profunda ce rugaciunea.
fond, ce putea sa despre rugaciune Ioan pe ucenicii sai, !cind au
1a e1 mu1ti din Ierusalim, din intreaga Iudee din imprejurimi,
pentru ca sa se boteze '/ 39 Intruclt Ioan era mai mult decit un profet 40,
Se pare ca e1 rugaciune lucruri, pe care probabil nu le impar-
ta:;;ea tuturor botezatilor, pe care 1e propovaduia discret nnmai ace10ra
care 1a botez ucenicii 1ui.
5. Astfe1 de rugaciuni ca a1e ]Ui Ioan -caci Duhul
e cel ce se roaga inim'a Sfintilor - cunoa:;;tem destule Sfinta Scriip-
tura e1e sint pline de negraite minunate.
este cartea intiia a H.egilor, rngaciunea Anei, numai
parte; caci partea de la sfir:;;itul rugaciunii ei, pe care rostea
inima ei inaintea Domnului, n-a mai ajuns sa fie scrisa. Dintre Psa1mi,
ce1 de a1 :;;asesprezecelea, purtind titlul: rugaciune a ca
a1 optzeci noualea Rugaciunea 1ui Moise, omul Dumnezeu, ca
cel de al suta unuIea cind se gasea infrico:;;are :;;i-a ruga
Sa inaintea Domnului: toate aceste ruga,cj,uni, fiind facute rostilte
duh, erau pline de intelepciunii
incit despre continutul 10r se poate spune: Cine este intelept, ca sa.
inte1eaga. aceasta ager ca s-o poata. pa.trunde 1 41.
38. Lc. 11, 1. Codicele din Cambridge prezinta aici noua lacuna de 2-3 rin-
duri. Ideea insa nu pare a se intrerupe. Migne, 0., 11, 421 nota 4.
39. 3, 5.
40. 11, 9, Unii au fn Ioc de
Claude Fleury altii. G., 11, 421nota 5. Origen pare sa indice aici exis-
tenta unui dublu invatamint al Mintuitorului, care s-ar fi continuat traditia de
mai tirziu a Bisericii. J. Lebreton, Les degres de d'apre8
Origene, Recherches de Science reIigieuse, 1922, 265 !I.u. dupa G. Bardy,
Origene, De priere, 26. se vedea Popescu, didascali cre:jtini,
1936.
411. 08. 14, 10.
DESPRE RUGACIUNE
205
6. lntrucit, insa, este at1t de greu sa tratezi despre rugaciune, incit
aici e nevoie de lumina TC1taIUi, de lnvatatura Cuvintului, Intliului Sau
Nascut, de colaborarea Duhului, a gindi a vorbi denlll, ma
ruga 'ca om lipsit de ajutor - caci nu ma cred stare sa rpatrund
rugaciunea Duhului - pentru ca inainte de a incepe sa vorbesc
pede despre rugaciune, sa mi se dea g1as hotarit plin de duh pentru
ca sa pot explica clar rugaciunile scrise Sfintele Evanghelii.
sa incepem mai lntii cu lamurirea cuvintului rugaciune}).

DESPRE RUGAClUNE GENERAL:
RUGA $1 FAGADUINTA
1. Dupa cite cuvintul care lnsea11111a a face fagaduinta
Domnului sau a se ruga, 3-a folosit atunci cind lacob, fugind din
calea miniei fratelui sau :Lsau, la sfatul lui Isaac al Rebecal, s-a dus
Mesopotamia. Locul suna a facut Iacob fagaduinta zicind :
De va fi DomnuI Dumnezeu cu mine ma ya povatui calea aceasta,
care merg eu asHizi, de-mi va da sa maninc haine sa ma im-
brac; de ma lntoarce sanatos casa tataIui meu, atunci Domnul
va fi Dumnezeul meu, iar 'piatra aceasta pe Icare am pus-o stilp va fi
pentru mine casa 1ui Dumnezeu; din toate cite imi vei da Tu mie, a
zecea parte da Tie})
2. Trebuie subliniat ca aici termenul de ruga sau fagaduinta
are alt sens decit ceI folosit pentru invocare}) anume
intelesul ca cine\a sa facd cutare sau cutare lucru ca-
zul care obtine ceva precis de la Dumnezeu. Cu toate a:cestea ter-
menul se intrebuinteaza mai ales sensul de "rugan , de ce-
rere, cum iI gasim exprimat cartea dupa plaga cu
tele, a doua succesiunea cronologicaa celor zece plagi. .. 43, unde Se
scrie: Atunci a chemat Faraon pe Moise pe Aaron a zis: Ru-
gati-va pentru mine Domnului sa departeze de la lnine de
la poporul meu lasa poporul sa jertfeasca Domnului 44.
Daca, insa, ii va veni greu cuiva sacreada ca vorba rugati-va
pusa gura lui Faraon ar avea pe linga sensul anterior (de fa-
gaduinta) 'Pe ceI cunoscut noua (adica de ruga), atunci pe linga
42. Fac. 28, 20-22.
43. text e lacuna. Termenii - rugaciune - nu
sint folositi Scriptura to1deauna sub aceste doua nuante De
ori. cum se text, ele sint sinonime. Origen subtilizeaza lucrurile, Cf.
G. Bardy, Origene, De priere, 29 nota.
44. le$. 8, 8.
pasajul citat va trebui adaugat ceea ce urmeaza, adica: Moise a
zis catre Faraon: Socote$te-mi insuti cind sa ma rog pentru tine, pen-
tru slugi1e tal,e pentru poporul tau, ca sa piara de la tine,
de la poporul tau din casele voastre sa ramina numai riu 45.
3. La a treia plaga observam ca nici Faraon nu mai recurge la
rugaciune, nici Moise nu se roaga. Dar, la unde e vorba de a
pa,tr,a plaga, F,a,raon a zis: Rugati-va d,ar Domnulni pentru mine! 46.
Iar Moise a raspuns: Iata, cum de la tine, ma ruga Dom-
nului Dumnezeu miine se indeparta de la Faraon, de la
slujitorii lui de la poporul lui 47. indata dupa aceea : Moise
de la Faraon s-a rugat lui Dumnezeu 48. Iar laa cincea a $aseaplaga
nici Faraon n-a cerut nici Moise s-a rugat, dar la a $aptea trimi-
tind Faraon a chemat pe Moise, pe Aaron a zis catre ei: acum vad
ca am pacatuit! Domnul este drept, iar eu poporul meu sintem
vati. Rugati-va Domnului pentru mine, sa inceteze tunetele, grindina
focul 49. ceva mai departe: Ie$ind Moise de la Faraon din ce-
miinile sale catre Domnul, au incetat tunctele 50.
De ce nu este s.cris s-a rugat Moise, cum era scris locu-
rile indicateanterior, ci: el intins miinile catre Domnul, aceasta
se va cerceta mai cu de-amanuntul alt loc. La a opta plaga zice Fa-
raon: Rugati-va Domnului, Dumnezeului vostru, sa abata de la mine
acest prapad. Moise, de la Faraon, s-a rugat lui Dumnezeu 51.
4. nu fara rost mi s-a parut folosirea amindoua intele-
surile a cuvintului rugaciune 52. Vom arata lucru
pentru cuvintul cartea Levitic citim: grait
Moise a zis: vorbe$te catre fiii lui Israel le s.pune :
de va fagactui cineva afieroseasca sufletul sau Domnului, pretuirea
ta sa fie pretul'pentru un barbat, de la douazeci la de ani,
sa fie de cincizeci de sicli de argint, dupa siclul sfint 53, iar cartea
Numeri: a grait Domnul lui Moise, zicind: Vorbe$te fiilor lui
45. Ie$. 8, 9. Forme-Ie diferite
sint toate prea pufin diferite pentru a Nici cind intil-
nim expresia intinde miinile catre Dumnezeu (le$. 9, 27-29)
I1U avem precizate intentiile de preamari,re, de cerere ori de lau'da, cum se va vedea
la tratatului.
46. le$. 8, 17.
47. le$. 8, 28.
48. Ie$. 8, 30.
49. Ie$. 9, 27.
50. Ie$. 9, 33.
51. Ie$. 10, 17-18. Aici avem deja precizat sensul de fagdduinta, cum arata
citatele de sub notele nr. 53-58 legatura cu votul sau fagaduinta
fie ca-i vorba de barbati, fie de femei.
52. Pac. 28, 20.
53. Lev. 27, 1.
DESPRE RUGACIUNE
207
Israel catre ei: daca barbat sau femeie va hotari sa dea fagadu-
de nazireu ca sa se afieroseasca nazireu Domnului, sa se
fereas,ca de de bautura ... 53 a (precum ce1eJ.altecu referire la
nazireat), cum s-a a.fierosit Domnului 54. mai departe,
zice: Aceasta este legea cea pentru cel care s-a afierosit,
ziua care a implinit zilele de nazireu 55. continua: dupa
aceea nazireul poatE'! sa bea Iata rinduiala cea pentru nazireu, care
a dat fagaduinta jertfa pe care trebuie S-O aduca Domnului, pe linga
aceea ce-i ingaduie mijloacele lui,) 56 dupa sa, pentru cele
legiuite pentIU nazireat ['7. catre cartii Numeri: a
grait Moise catre Icapeteniile semintiilor fiilor Israel le-a zis : Iata
ce Domnul: Omul cel care va face fagaduinta
sau va jura cu juramint, punind legatura asu'pra sufletului siiu, acela
sa calce cuvintul, ci sa impline-asca toate cite au din gura
vreo femeie daca va da fagaduinta Domnului va pune asupra sa
legamintul, casa parintelui sau, tineretea sa, va auzi tatal Higa-
duintele ei legamintul ce l-a pus asupra sufletului sau,
toate fagaduintele ei se vor tine ... 58.
Tot prescrie Legea alte norme 59 despre aceste lucruri. Ace-
importanta au cele scri,se cartea Pildelor: cursa) este
pentru om ca sa afieroseasca Domnului ceva graba dupa ce a fa-
ga,duit sa-i para rau 60. cartea Eclesiastului : Mai bine sa faga-
decit sa nu ceeace ai fagaduit 61 Faptele Apos-
tolilor: ceea ce spunem. avem :patru barbati, care au asupra
10r Higaduinta 62.

lNTELESUL CUVllNTULUI

1. mi s-a parut fara folos sa distingem, de la bun inceput, du-
bla insemnatate a cuvintului fagaduinta dupa uzul de vorbire
Scripturii. lucru il putem spune despre cel de invocare
53 a. Num. 6,
54. Num. 6,
55. Num. 6,
56. Num. 6,
57. Num. 6,
58. Num. 30, 2-5.
59. Alte prescripte sau cum este codicele de la Cam-
brklge, Migne, G., 11, 426, nota 18.
60. Textul prezinta lacune. cele doua rinduri care ideea poate fi re-
constituita prin indicarea citatului din Pilde, al carUi inceput e pus paranteza.
EcJ. 5, 4.
62. 21, 23.
208 ORIGEN, SCRIERI ALE.SE
sau de ruga Caci pe linga insemnatatea generala
ita, acest cuvint e intilnit cu insemnare mai rara, de Legaminl
63, cum e cazul istoria din intHa carte a Regilor, unde ci-
tim: Marele Preot Eli atunci pe scaun la Dom-
ea (Ana) s-a rugat Domnului cu sufletul intristat
a plins cu amar. a dat fagaduinta, zi,cind: Atotputernice Doamne,
Dumnezeule Savaot, de vei cauta la intristarea roabei Tale vei
aduce aminte de mine de vei uita pe roaba Ta, ci vei da roabei
Tale copil de parte barbateasca, il da Tie ... brici se va atinge
de capul 64.
2. Desigur aici s-ar putea insista asupra ambelor formule : a dat
f8.gaduinta s-a rugat Domnului" am rputea spune
ca a facut doua lucruri diferite, adica a invocat pe Dumnezeu
dar ca Q dat fagaduinta Dar tot vom
vedea ca invocarea intilnim cu inteles de rugaciune,
cum le intilnim Levitic Numeri 66. Caci vorbele: Il da Tie
brici se va atinge de capul sau 67 sint realitate rugaciune
vot pe care Ieftae il facusein urmatorii ter-
meni: a facu1t Jeft.ae Higaduinta Domnului a zis: De
da pe fiii Amon miinile mele, cind ma intoarce biruitor de
la fiii Amon, ,cine imi va din portile casei mele intimpinare
va fi al Domnului aduce ardere de tot" 68.

SCOPUL RuaACIUNII :
CONTRAZICE LUI DUMNEZEU 1
1. Daca, cum ati cerut (Ambrozie Tatiana), va trebui sa ana-
lizam temeiurile acelora care cred ca prin rugaciune se obtine
mic de aceea afirma ca rugaciunea e de prisos, vom ezita sa stu-
diem, pe cit ne sta putinta, aceasta obiectiune, luind ca punct de
plecare tocmai cuvintul intelesul simplu care
e luat. .. 69.
63. Sensul de sau fagaduinta e des intilnit Sfinta Scriptura, dar esentialul
ramine tot ideea de rugaciune.
64. Regi 1, 9-11.
65. Pentru rugaciune a se vedea observa\iiJe de mai sus.
66. Pentru fagaduinta.
67. Regi 1, 11.
68. Jud. 11, 30-31. se vedea observatiile Kohlhofer 63 nota) cu pri-
vire la nepotrivirea dintre nazireatului, facut de Ieftae, arderea de tot, care
se aducea pentru pacate.
69. Adica intelesul de rugaciune. Ambrozie Tatiana cerusera deosebi
combaterea obiectiuniIor aduse de adversarii necesitatii valorii ru-
DESPRE RUGACIUNE
209
Aceasta parere ratacita are atit de putini aderenti sint dintr-o
categorie atit de joasa, incit printre cei care admit purtare de
Iui Dumnezeu care cred abia daca exista unul care sa res-
pinga rugaciunea. Credem ca din acestora fac parte numai cei
care resping cu totuI credinta Dumnezeu, care tagaduiesc Iprezenta
Iume, sau care admit pe Dumnezeu numai ,cu numeIe, dar taga-
duiesc Providenta Lui.
Or, numai puterea diavoIului, singuruI care ar vrea sa puna seama
Domnului Hristos a invataturii Fiului Iui Dumnezeu idei atit de ra-
tacite, numai ea va fi putut sa indupIece pe unii sa creada ca nu tre-
huie sa ne rugam. fruntea unor astfeI de pareri stau numai cei care
neaga orice simtaminte viata, care nu vor sa nici de Botez, nici
de Euharistie sustin mod caIomnios ca nici Sfinta Scriptura ll-ar
recomanda astfeI de rugaciune, ci Ica ar recomanda altceva, cu totuI
deosebit.
2. Iata Clare ,a,r fi argnmenteIe aceIora care leapada rugaclunea,
adi,c'a aaceIor,a care Ichiar ,daca ,ei pe Dumruezeu ca stapinitor
al Iumii presupun oPronie (cu toate ca pentru moment nu ne propu-
nem sa cercetam ce argumente aduc diceia care Ieapada cu
pe Dumnezeu ori Pronia Lui) : Dumnezeu, zic ei, toate, chiar
inainte de a se fi produs eIe nimic nu se descopera ulterior din
ceea ce a devenit realitate, ca cind acestea I-ar fi fost necunoscute.
De ce ar mai fi nevoie sa ne rugam Iui Dumnezeu, zic ei, cita vreme
inainte de a ne ruga de ce avem trebuinta? Caci, cum citim
Scriptura, vostru de ce aveti trebuinta mai inainte ca sa
cereti de Ia 70. de inteles ca Tata urzitor a toata
care toate ceIe ce sint nimic nu din ceea ce
a facut 71, indruma soarta fiecaruia spre mintuire, chiar fara acesta
sa se roage pentru ea, asemenea unui tata care poarta grija de copiii
giiciunii. Intre adversari la loc de frunte trebuie epicureii, care nu admit
,nici Providentii. Dar tot aic:i trebuie .stoic'i, sustinatorii determi-
nismului universal. J. Lebreton, Hjslojre du dogme de Paris, 1928,
Dar se pare cii erau vi'zati unii care Orj'gen spune,
diferite lucriiri ale sale, cii nu se impaca cu interpretarea riguroasa a lui
Dumnezeu. se vedea la De Celsus. Reluind idee de la
Clement Alexandrinul Origen vizeaza filosofii din !,\coala lui Pro-
ucenici ai Cirenaicilor, care negau necesHatea rugaciunii, pentru motivu1 cii
i-ar fi inviitat Hristos. se vedea Migne, G., 11, 429, nota 27.
lnca Sfintul Irineu (Adv. mai tirziu istoricuJ Teodoret
compendium, 10) semnalau intre ereticii primelor veacuri pe unii care
condamnau repudiau reprezentarea chip vazut, prin tainelor, a ade-
viirurilor sustinind ca ceva (botez, ar riitiicire. Migne,
0., 11, 429-430, nota 28.
70. 6, 8.
71. 4, 6.
14 - Origen, Scrieri alesc
sal nevirstnici, sa rugamintea fie pentru ,ca
inca sa se roage, fie pentru ca, din lipsa de judecata, ei doresc tocmai
contrariul 1a ceea ce 1e este de trebuinta fo1ositor. Dar, uneori, chiar
cei mai virsta, sintem cu mult mai departe de Dumnezeu de-
citsint copiii de inima parinM10r
3. S-ar putea crede Dumnezeu numai oele viitoare,
ci le de mai inainte ca se nimiJc, decit ceea
ce a fost destinat sa aiba loc. Daca pe cineva care se roaga sa rasara
soare1e l-am socoti nebun din pricina ca e1 crede ca urma rugaciunii
sale se intimpla ceva, tot a!;'a de smintit ar fi omul care crede ca
djn pricina rugaciunii sa1e se ceea Ice ar fi avut loc chiar daca
eI nu s-ar fi rugat. tot a!;'a marginile nebuniei ace1a care,
pentru motivul ca a fost impiedicat ars de dogoarea de vara,
vine 1a ideea ca urma rugaciunii sa1e ar putea aduce soare1e inapoi,
ca intr-o a doua primavara, ca sa se bucure de aer proaspat.
bine, tot cei ce cred ca, rugaciunile in1atura primejdiile
inevitabile din viata omenirii sint mai nebuni decit toti.
4. Cita vreme pacato!;'ii s-au instrainat de Dumnezeu iruca de 1a
72 ce1 drept a fost a1es tot pe cind se afla pintecele
mamei; cita vr,eme unul ,ceHtlalt 73 nefiind inca nascuti, nefacind
ei ceva bun sau rau, ca sa ramina voia Dumnezeu cea dupa alegere,
nu dupa fapte, de 1a Ce1 care cheama fine, daca e scris ca cel
mai mare va sluji celui mai 74, - aturuci zadar ne rugam
pentru iertarea pacatelor noastre sau pentru duhul puterii, caci toate
se reduc spusa Toate 1e pot intru Hristos, Ce1 ce
ma imbraca cu putere 75. Caci, chiar daca sintem totu!;'i
fost de parte ale!;'i inca din pintecele mamei, daca sintem
mai inainte gatiti din pintece1e mamei, atunci avea parte de
soarta mai buna, chiar daca n-am 'cerut-o. Ce rugaciune va fi facut
Iacob, incit, inca inainte de a se fi nascut, proorocul sa declare despre
e1 ca va supune pe Esau ce1 mai mare sluji oelui mic)) 76 ?
ce gre!;'eala a savir!;'it Esau de a fost urgisit inca inainte de a
Se na!;'te? pentru ce spune Moise rugaciunea sa din psalmul o-pt-
zeci noua, Doamne, scapare te-ai facut noua mai inainte de ce s-au
facut muntii s-a zidit pamintul lumea ... 77 ?
72. Ps. 57, 3.
73.
74. Rom. 9, 11-12.
75. 4, 13.
76. 25, 23.
77. ps. 89, 1-2. noua lacuna de doua rinduri manuscrisul din Cambridge.
DESPRE RUGACIUNE
5. Se vede ca, despre toti care trebuiau sa fie mintuiti, este scris
Epistola catre Efeseni ca Tatal Domnului nostru Iisus Hristos ne-a
ales intru Hristos, inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti
prihana, mai inainte rinduindu-ne ina Sa iubire, sa ne infieze
Ijsus Hristos 78. Daca ar exista vreunul din cei care fusesera de
la intemeierea lumii, da, unul ca acela nu s-ar putea desprinde din
alegere, de aceea pentru el rugaciunea nu e neces,ara. Dar daca n-a fost
ales nici rinduit de mai inainte, unul ca acela zadar se va ruga
C'hiar daca s-ar ruga de de el tot nu fi ascuItat. Caci
pe cei pe care cunoscut mai inainte, mai inainte i-a hotarit sa
fie asemenea Fiului Sau. Iar pe cei pecare i-a hotarit mai
Inainte, i-a chemat, iar pe care i-a chemat, pe
indreptat, pe i-a marit 79.
Dar de ce se mai Iosia de ce-i sa da,ca.
rugaciunea sa va fi ascultata. sau nu, dupa ,ce cu multe generatii ina-
inte s-a vestit numele Lui de catre prooroci, iar faptele Lui n-au fost
numai prevazute, ci chiar prezise inaintea multor asculta.tori ? 80.
schimb, Iuda pentru ce se mai roaga. fel, incit rugaciunea lui s-a
prefacut pacat 81, ca.ci inca. de pe vremea lui David s-a vestit ca. se
face casa pustie sa nu aiba. cine sa. locuiasca.in ea slujirea
lui s-o altul 82 ? De fapt, nici nu se cadea ca Iuda sa se roage, pentru
ca. Dumnezeu e neschimba.tor, toate de mai inainte ramine cre-
dincios orinduielilor Sale, incit e neintemeiata. convingerea ca.,
l"ugaciuni, s-ar putea schimba hotaririle SaIe ca cum nu ar fi fost
Cel care le-a rinduit de mai inainte, ci ar ruga.ciunea fieca.ruia
parte ca sa schimbe lucrurile dupa. cum le-ar conveni oamenilor
sa le rinduiasca cum nu le prevazuse, ci dupa bunul plac.
6. Iata inciteva cuvintece mi-ai scris 82 a. Mai intii, ca da'ca. Dum-
nezeu de mai inainte cele ce veni da:ca. ele trebuie sa. se
implineasca, atunci rugaciunea ll-are nici un rost. rindul al doilea :
Daca toate se intimpla dupa Dumnezeu hota.ririle Sale sint
neschimbatoare nimic, din ceea ce nu poat,e fi schimbat,
78. 1, 4-5.
79. Rom. 8, 29-30. Ca alte parti (Comm. in 29), Origen citeaza
loc de se vedea notele
criHce ale ReaJding, Migne, G., 11, 1'639.
80. Cu 350 de ani inainte a fost prevazuta desfiintarea cu1tului de catre Iosia,
c:f. Regi 13, 1-3. Kohlhofer, c1t., 67, nota 4.
81. Ps. 108, 7.
82. Fapte 1, 20.
82 a. Din acest pasaj reiese clar ca Ambrozie Tatiana formulasera scris
unele nedumeriri legatura cu necesitatea folosul rugaciunii. Aici avem singurul
pasaj din scrisoarea pastrata de la Ambrozie
atunci rugaciunea e zadarnica. fi de fo1os, cred eu, pentru e1ucidarea
acestor dificultati, sa rezo1vam 'pe rind toate obiectiunile care se aduc
rugaciunii.

COMBATEREA CONCEPTIEI FATALISTE.
OMUL LIBER ACTIUNILE SALE
1. Dintre 1ucrurile cu care venim atingere, une1e se
care din exterior, cum sint ce1e neinsufletite care sint mentinute sta-
tornic datorita puterii de atractie, cind a1tele se pe temeiu1
firii al puterii de viata, chiar daca uneori e1e se de 1a sine
ci se 1eaga spre unitate simp1a putere de atractie.
De pilda, pietre1e scoase din cariere copacii taiati de 1a suprafata
pamintu1ui ramin mai departe aco1o unde-i mutam simpla
tere de neprutind fi de din af.ara 82 b. Tot
se petrec lucrurile cu ,anima1e1or a1e p1ante1or atunci
cind sint aduse la alt 10c de cineva, ca anima1e plante, ci ca
pietre copaci care pierdut puterea de Chiar daca
e1e se mai intrucit se afla toate soarta, toate putre-
zesc tind spre Spre deosebire de acestea, exista a1ta ca-
tegorie de fiinte ,care sint puse datorita imbo1du1ui
untric sau datorita sufletuIui E1e se de 1a sine, singure, dupa
cum spun cei care se exprima mai precis. Un a1 trei1ea mod de
e ce1 al anima1elor, care exercita spontana. Cit
fiinte10r rationa1e ea este, consider eu, singura
care cu adevarat libera.
Daca 1uam anima1e1or proprie, e1e mai fi consi-
derate ca anima1e, ci, se aseamana ,cu p1anta de simp1a
putere a naturii, cu piatra care e mutata de cineva din afara. Da,ca,
dimpotriva, fiinta urmeaza propria ca atare se pune
sine atunci ea trebuie sa fie fiinta cugetatoare.
2. cei care spun ca oamenii sintem stapini pe vointa
noastra spun absurditate. Mai pentru ca atunci s-ar tagadui ca
sintem fiinte vii, iar a1 doilea rind s-ar spune ca sintem fara ratiune,
mi.nati doar d,e p'u<tere din afara, singnra care ar ce,ea ce s-ar fi
cazut sa
82 b. pareri, legatura cu liberul arbitru, le mai intilnim alte
locuri la Origen. A$a De Prjncjpjjs 1, 2 $.u. Formularea cazurilor denota influ-
en\a stoica (de$i insu$i Platon, Fedru 245 4-6 se exprima mod similar). Des-
pre plante insufle\ite vorbe$te Aristotel (De 1). Cf. Notele critice, Migne,
G., 11, 1640. Puterea de coeziune de alrac\ie, singurele care leaga lumea fizica,
e des intilnita literatura stoica. s'e vedea Orjgenes, Vjer Bilcher von den Prjn-
zjpjen, hrg. Gorgemanns u. Karpp, Darmstadt, 1976, 465. Dealtfel, manuscrisul
din Cambridge ofera aici destule lacune.
DESPRE RUGACWNE
213
Or, daca luam aminte la simtamintele noastre, vom putea vedea
spune, fara nici ca singuri sintem cei ce voim, cei
ce mincam, cei ce ne plimbam, cei care afirmam aprobam singuri
anumite pareri care le respingem pe altele ca
cum nu este posibil sa faci pe un om sa aocepte anumite in-
"ataturi, chiar daca i-am aduce mii de argumente, tot e imposibil sa
convingi pe cineva, atunci cind e vorba despre faptele ca
nici una din ele nu stau puterea noastra. Intr-adevar, cine poate
C'rede ca puterea mintii noastre nu poate nimic Cine
indoindu-se de tot ce-i jurul lui Cine slujitorul
cind pe fata imaginea negativa a ? Cine mustra
fiul ,care indatorirea sa fata de parinti Sau cine nu
pe femeia adultera cind ea ceva ru-

Ne indatoreaza ne constringe adevarul sa ne simtim spre
lauda spre critica, chiar daca ar de parte sau dealta mie
de motive potrivnice. Caci exista, adinc sadita
sintem 1iberi datori sa exprimam la<llda sau osinda.
3. Daca, insa, se libera determinare, care de multe
vaie intre virtute viciu, intre implinirea indatoririi calcarea dato-
riei, ea trebuie recunoscuta, ca atare, fata lui Dumnezeu ,chiar ina-
de a fi pusa actiune, de la crearea de la intemeierea lu-
mii, toate orinduirile pe care Domnul le-a hotarit, urma preve-
derilor Sale, dar pe masura puterilor noastre, pe baza liberei noas-
tre alegeri, librerei noastre voint'e ma-
sura vredniciei noastre a!?a cum se va pre!?tiinta lui Dumne-
zeu, nefiind ea cauza ceIor ce se intimpIa, toate punindu-se
lucrare din propria noastra initiativa. Caci, chiar daca am admHe posi-
bilitatea Dumnezeu nu cele viitoare, nici atunci n-am putea
sa nu actionam sau sa nu vrem una sau alta. Doar ca, drept urmare a
tot ce sta puterea noastra se armonic spre
f()losuI farmecul lumii intregi.
4. acum, dupa ce Dumnezeu tot ce sta puterea noas-
ira, e firesc ca ceea ce a fost prevazut de sa fie rinduit pentru fie-
care, pe masura demnitatii Iui, sa tina seama de rugaciunile oameni-
de ginduri1e de credinta de vrerile rezoIvind toate dupa
cea mai b<llna rinduiaIa. De aceea va puteraspune: unul oare
se va ruga staruitor asculta tocmai pentru ca va ruga;
schimb, pe altul nu-l voi ascuIta, fie pentru ca nu-i vrednic sa fie ascul-
tat, fie pentru ca se roaga pentru ceva ce nu-i va folosi nici lui, dar
1214
nu s-ar potrivi nici cu Mine sa 1e implinesc. lncit, dupa cum
se va ruga fiecare milostivi Eu de el, sau nu.
Daca, insa, s-ar izbi cineva de faptu1 ca necesitatea ar cere sa nu
se tina seama de fapte, prevederea viitorului, Dumnezeu
nu poate atunci unuia ca acesta se poate raspunde: Dumne-
zeu din veci aceste 1ucruri, despre cutare sau cutare om ca
vrea neaparat statornic bine1e, insa va ajunge sa iubeasca de
mult raul, incit n-ar putea fi capabi1 de intoarcere spre mai bine. Pe
de alta parte va zice Domnul : implini cutare cutare dorinta celui
ce va ruga. face acest 1ucru pentru ca va ruga cu vred-
nicie fara incetare. schimb, dupa ce vedea ca se va fi rugat
destul, il rasplati chip prisositor, mai mult decit imi va fi cerut,
cu mult mai pre:su.s de,cit toate cite cerem sau pricepem 83, caci
se cuvine pentru sa-1 prin facerea de bine sa-i darui
mai mult decit ar cere. unuia ca acesta ii trimite un inger ca
slujitor 84, care, din clipa aceea, sa inceapa sa-i stea intr-ajutor la min-
tuire sa-i fie de fo1os tot timpul. Altuia ii trimite un inger mai
puternic, intrucit el va fi mai bun decit cel dintii. Pe un al trei1ea, dim-
potriva, cu toate ca la inceput se dedicase invataturilor inalte, dar s-a
intors a cazut pofte il lipsi de bunul pazni,c, pe care
dadusem, pentru ca deodata cu p1ecarea 1ui (se vede ca. a fost
vrednic) un duh alcelui rau va dobindi asupra lui mina tare va pro-
fita de ocazia de a-i intinde curse nepasarea cu-
tare sau cutare pacat, ceea ce va insemna ca e1 va fi pre-
gatit pacatului.
5. va vorbi Cel care toate de mai inainte: Amos va
pe care insa nu va u.rma pacatele tatalui sau, ci, pornind pe
calea care dnce la virtute, datorita sfetnicilor sai, va fi generos pios,
nimicind jertfe1niIcul ridioat chip de Ieroboam 85. $tiu, insa,
ca atunci cind Fiul Meu se va arata neamului omenesc, Iuda v,a fi 1a
inceput generos evlavios, dar mai tirziu se va intoarce va cadea
in ratacirile mod va indura, din pricina aceasta,
cutare cutare pedeapsa.
Poate ca tocmai aceasta. legata. de Iuda de alte taine,
este proprie Fiului lui Dumnezeu, care vede duh soarta rezer-
vata Iuda pacatele pe care le va el, astfel incit aceasta
83. 3, 20.
84. Evr. 1, 14.
85. Regi 23, 15. Sub sfetnici trebuie inteles aici ingerii. Se rolu1
mare jucat de ingeri lupta pentru mintuire, cum reiese din teologia Origen.
J. Orjgene, lParis, 1848,
DESPRE RUGACIUNE
215
incli inainte de a se fi nascut Iuda, Domnul a grait prin Da-
vid : Dumnezeule, lauda mea tine sub 86.
Tot cunoscind viitorul rolul pe care-I va juca sfintuI
PaveI istoria credintei Domnul va zice: mai inainte de a
crea Iumea de a intinde mina pentru inceputul crearii 1umii, il
aIege pe acest om incredinta inca de Ia acestorputeri,
care conIucreaza Ia opera de mintuire a oamenilor, il insemna chiar
din pintecele mamei Iui, ca,ci I-am aIes din pintece1e mamei sa1e 87,
ingaduica 1a inceput, tineretea sa, sa fie de rivna neIu-
minata sa urmareasca, sub valul temerii de Dumnezeu, pe aceia care
vor crede Unsul Meu, sa pazeasca acelora 88 care loveau
cu pietre pe robul Meu, martirul $tefan, ca dupa aceea, cind va fi tre-
cut pasiunea tinereasca, sa se converteas,ca mod iar sa
nu se Iaude inaintea Mea, ci sa zica: Eu nu sint vrednic sa ma nu-
mesc pentru ca am prigonit Biserica Iui Dumnezeu 89, atunci
intelege bunatatea Mea fata de toate tineretii Iui, cind cre-
dea ca persecutindu-Ma face un act de evIavie atunci va declara:
haruI Iui Dumnezeu sint ceea ce sint 90.
Iar parerea de rau de ceea ce a facut tinerete, impotriva Iui Hris-
tos, n va impiedi,c.a sa 5'e ingimfe cu inaItimea descoperirilor 91 pe
care Ie face.

DESPRE NECESITATEA RUGACIUNII.
RASPUNS OBIECTIUNILE FATALI$nLOR:
FOLOASELE RUGACIUNII
1. Despre obi,ceiuI de a ne ruga rasari tuI soarelui, iata ce ar tre.
bui spus: Soarele are e1 anumita libertate de intrucit, 1m
preunli cu luna, amindoi sIavesc pe Dumnezeu, caci se spune: Lauda-
soare luna! 92. mod vadit 1ucru se spune nu numai
despre Iuna, ci consecvent despre toate steIeIe, caci se zice : Laudati-L,
toate steleIe Iumina 93.
86. ps. 108, 1. Acest <<poate e unul din numeroasele pasaje in care
eXprimarea Origen despre deofiintimea Fiului a Duhului cu nu-i destul
de clar exprimata.
87. 1, 15.
88. 22, 20.
89. Cor. 15, 9.
90. Cor. 15, 10.
91. 1I Cor. 12, 7. Se ca Origen socotea soarele, luna stelele in rindul
insufletite ra!ionale, dotate cu oarecare libertate de ac!iune (De Principjjs
r. 1, 10 7, 4 etc. Vezi notele G., 11, 1642).
92. IPS. 148, 3.
93. Ps. 148, 3.
intrucit am zis mai inainte, cu referire la 1ibera autodeterminare
a fiecarui locuitor al pamintului, ca Dumnezeu a potrivit astfel de dis-
incit sa corespunda trebuintelor acelora, tot trebuie presu-
pus ca, pe linga libera a soarelui, a a stelelor, a
rlnduit ordinea neschimbabiIa sigura, statornica inteleapta a lumii,
privind mersul armonioasa a nniversului. daca nu ma
rog zadar 'pentru lucruri ,care depind de libera mea vointa, atunci
acst lucru trebuie facnt cu mult mai mult cazul liberei autodeter-
minari a stelelor, joaca hora pe cer pentru binele a toata lumea.
drept ca s-ar p'iltea spnne despre locuitorii pamintului ca diferitele
imagini care ies la snprafata, ca urm'are a anturajului, ademenesc nesta-
tornicia noastra spre rau, indemnindu-ne $a facem sa graim una
sau alta.
schimb, privinta creaturilor ,ce imagine poate inter-
veni sa faca sa se desprinda de cursul al lumii vreunul din
luminatorii cu un suflet atit de intarit de ratiune neatins de influ-
enta acestor imagini, mai ales ca au un corp eteric cu totul cura,t?

RUGACIUNE
PRETINDE TRANSPUNEREA NOASTRA
FAT DUMNEZEU
1. afara de acuzele de aici, poate n-ar fi nepotrivit sa
trebuintam alt exemplu pentru a indemna pe oameni sa se roage
lnca, sa se roage cu rivna. Dupa cum un tata nu poate av,ea copii daca
nu are sotie daca n-a intervenit intre ei a,ctul casatoriei, tot nu
se poate obtine ceva, daca nu te rogi intr-un anumit mod, cu anumita
credinta mai ales daca nu te transpni intr-o anumita stare sufleteasca
timpul rugaciunii.
Nu trebuie rostite multe vorbe, nu trebuie cerute lucruri neinsem-
nate nici sa ne rugam pentru lucruri sa venim la ru-
gaciune stare de minie de tulburare launtrica, dupa cum tot
nu trebuie sa fim rivnitori la rugaciune inainte de a ne fi curatit su-
caci nimeni din cei ,ce se roaga nu poate dobindi iertarea
pacatelor, daca nu iarta din inima fratelui sau care l-a suparat care
se roaga de iertare.
2, Cred, lnsa, ca daca rugaciunea se face cit mai cuviincios cit
mai bine cu putinta, atunci multe sint foloasele ei. cel dintii fo10s
este sa-ti creezi stare sufleteasca prielni,ca rugaciunii, gindindu-te ca
te afli fata Dumnezeu, ca cu Dinsul ca cu Cineva care
ne vede ne aude.
DESPRE RUGACIUNE
217
Dupa cum imaginile amintiIile unor obiecte cu care am avut de
lucru tu1bura gindurile ce10r care au avut de suferit de pe urma 10r,
tot atit de este sa ne gindim 1a Dumnezeu care credem
care ce1e mai tainice a1e sufletului nostru. De 1a vreme
sufletul se transpune intr-o astfe1 de dispozitie, inclt incepe sa se bu-
cure de prezenta Ce1ui care toate 1e observa presimte orice gind, ca
unul care cearca inimi1e cerceteaza ra.runchii fiecaruia 94.
Chiar daca am admite ca cine indreapta acest fel gindurile
spre rugaciune nu ar avea un alt fo10s d'ecit acesta, tot nu ar trebui sa
credem ca faptul a,cesta nu ar avea pentru sufletul 1ui nici impor-
lanta. De 1a cite pacate ne retine astfel de stare suf1eteasca, 1a cite
fapte bune nu indeamna astfe1 de aceasta din
experienta lor proprie, cei care s-au dedicat permanent rugaciunii.
Or, daca fie numai amintirile aduceri1e aminte, despre un om
renumit distins prin intelepciune, cheama sa-i urmam ca1ea punind
adeseori friu aIunecarii spre rau, cu cit mai mult fo10s aduce gindul Ia
Dumnezeu, parinteIe intregii aeaturi, daca impreunam acest gind cu
rugaciunea catre fiind ca stam fata Iui Dumnezeu, care
e prezent, ne aude vorbim cu ?

IERTAREA $1 STAREA NEPATIMIRE,
CONDITII FUNDAMENT RUGACIUNII
1. Ce1espuse adineauri 1e putem argumenta pe baza Sfintei
turi modu1 urmator : Ce1 ce se roaga se cade sa ridice miini sfinte 95,
ceea ce inseamna ca ierta tuturor 10r 96, aIungind din suf1et
patima minitei nepizmuind pe nimeni. Tot astfe;l, pentru Ica mintea sa
nu fie stapinita de ginduri straine, trebui ca timpul rugaciunii sa
uite tot ce nu este 1egatura cu rugaciunea. Ce ar putea fi mai fericit
decit acest lucru ? Tocmai despre aceasta ne invata Pavel Intiia epis-
tola catre Timotei, cu vorbe1e: Vreau, ca barbatii sa se roage
tot 10cul, ridicind cucernice, fara de minie fara de gilceava 97.
Cit despre femei, e1e trebuie sa fie, mai ales la rugaciune, cuviincioase
94. Ps. 7, 9. prezentei Dumnezeu rugaciune e unul din teme-
iurile esen!iale ale apropierii noastre de Dumnezeu. Nu degeaba Origen,
adeseori scrisul sau, ideea inaltarii inimii spre Dumnezeu
pa!e mentis)), acest principiu probabil stoic, care inima devine orga-
nul principa! de urcare a omului spre Domnul. se vedea, de pilda, indicele gre-
cesc la (sub voce), ed. Robinson, 272.
95. Tim. 2, 8.
96. 6, 14.
97. Tim. 2, 8. De fapt, numai acest caz se poate gindi omul ca s-ar putea
invrednici de iertare. 6, 14.
218
aHt cH dar, chip deosebit, trebuie sa
fie tematoare de Dumnezeu, alungind din inima orice gind nesta-
pinit orice apucaturi podoaba din sfiala
din cumintenie, iar nu din par impletit din aur, perle sau
minte de mult pret,ci dil} fapte bune, cum se cuvine unor femei
care se tagaduiesc tem'Nii ,de Dumnezeu 98. m.ai putea fi pusa la
indoiala fericirea unei femei care se de rugaciune cum
arata tinuta ? Caci tocmai acest lucru il Sipune Sfintul Pavel ace-
epi:s,tola: De ac'eea femei1e sa se poarte tinuta fa-
podoaba din sfiala din cumpatare, nu din par impletit
din aur, din margaritare sau din de mult pret, ci, precum
se cuvinte unor femei care se fagaduies,c temerii de Dumnezeu,
lor podoaba din fapte bune 99.
2. proorocul David a descris ca1itatile celui ce se roaga Dom-
nului cred ca n-ar fi fara folos daca am cita cuvintele lui pentru ca
sa iasa mai mult lumina marile avantaje, daca nu singurele: ti-
nuta sufleteasca. prega.tirea pentru ruga.ciune din partea aceluia care
s-a afierosit lui Dumnezeu. Anume, el spune: Catre Tine, Cel ce locu-
cer am ridicat ochii mei 100, Catre Tine, Doamne, am ridi-
cat sufletul meu 101.
Daca sufletului se inalta masura incit nu mai zabovesc
asupra celor nu se mai lasa impovarati de
atingind inaltime atit de mare, incit nici nu se mai uita la
lucrurile din lumea aceasta, cH;i pironesc gindul doar la Dumnezeu,
pe care-L asculta cu respect cu evlavie, atunci cum nu s-ar trage ina-
de la cele mai mari avantaje ochi care vad ca oglinda, cu
fata descoperita, stralucirea maretiei Domnului, prefacindu-se
chip din slava slava, ca de la Duhul Domnului ? 102 se
atunci dintr-o reva.rsare dumnezeiasca a harului, precum ne
Psalmistul cind zice : Insemnatu-s-a peste lumina fetei Tale, Doam-
! 103. inaltarea sufletului spre lumina Duhului inseamna. departare
de cele caci de la vreme nu numai ca urmeaza Duhului, ci
se intim cu Dumnezeu, dupa cum rezulta din Ca-
98. Tjm. 2, 9-10.
99. Tim. 2, 9-10,
100. Ps. 122, 1.
101. Ps. 24, 1.
102. Cor. 3, 18. Ideea spre cele inalte, de care a amintit prece-
denta care este imagine a inal\arii din slaya slava, e folosita
adeseori de Origen (Comm. tom. 28, 4 sau C. Cels. e redactata lacunar
manuscris. Migne, G., 11, 444 1643. Imaginea revine adeseori
103. Ps. 4, 6.
DESPRE RUGACIUNE Q19
tre Tine, (Doamne) ridic sufletul meu 104. Cum, dar, nu se va lepa.da
de ceea ce este sa. devina. unsuf1et induhovnicit
... ?
3. Daca. uitarea raului e culmea atunci, du'pa vorba
proorocului Ieremia, intr-insa se cuprinde intreaga Lege, cind spune:
Parintilor nu le-am dat anumita porunca, atunci cind
din Egipt, ci iata. porunca pe care le-am dat-o : 105 fiecare sa ierte din
inima aproapelui. Nimeni sa nu puna la cale faradelegi,
inima sa, Impotriva aproapelui sau 106. Sa iertam deci inainte de a ne
ruga, implinind porunca Mintuitorului, care spune: oind stati de
rugati, iertati orice aveti impotriva cuiva 107. ajungem sa sta-
mod vazut, cele sublime virtuti, daca indreptam spre
rugaciune modul acesta.

GIND RUGACIUNEA SE FACE CU MARE INCREDERE
PRONIA DUMNEZEIAscA, ATUNOl
INSU$I MARELE ARHIEREU HRISTOS
SE ROAGA PENTRU
1. Cele dinainte au fost ipoteza ca, chiar daca n-am fo-
losi nimic din rugaciune, avenl totu:;;i cel ci:;;tig daca cunoa:;;-
tem apHcam modul corect de a ruga. limpede, insa, ca cel ce se
roaga modul acesta, cit timp inca contempla rpe Cel care-l
asculta, acela deja aude cuvintul Primitorului: Iata-ma, sint aici 108,
daca, bineinteles, a indepartat inainte de rugaciune toate indoielile
vitoare la Providenta. Aceasta se din enuntarea: Daca tu
jndepartezi din mijlocul tau asuprirea, amenintarea cu mina cuvintul
de cirtire 109, caci, cine-i multumit cu ceea ce se inHmpla, acela a de-
venit, de pe acum, liber de asuprire nu ridica impotriva
lui Dumnezeu, care rinduie:;;te totul vederea mintuirii noastre, nici nu
mai murmura ascuns fara ca sa-l auda cineva. Cirtirea aceasta sea-
mana cu a slujitorilor celor rai care varsa necazul inchip vazut
104. Ps. 24, pasaj tipic pentru scrisul Origen, din care se poate des-
prinde conceptia trihotomista despre om (trup, suflet duh). Interesante expre-
siile in care sufletu! se desparte de cele
apropiindu-se de duh. de m,irere ca lf\1;i Origen este 'Plfima mare
culegere de teologie din care se vor inspira Sfintul Grigorie
de Nyssa, Evagrie Ponticul, Maxim
105. [er. 7, 22-Q3.
106. 7, 10.
107. Mc. 11, 25.
108. [5. 58, 9.
109. [5. 58, 9. Reading propune in IQc de cind e vorba de
auzirea glasului de sus, cum ar recomanda pasajul din Regi 8, 30. Migne,
G., 11, 1646.
220
impotriva poruncilor Domnului 10r, ci cirtesc doar fara sa ridice glasul,
fiind cu totul impotriva Providentei divine ca cum ar vrea
sa ascunda din fata Providentei a lui Dumnezeu, Cel peste toate, ne-
multumirile de care se pling, La aceasta cred ca se refera cartea
cind cu toate acestea, n-a pacatuit deloc impotriva
Dumnezeu cu buzele sale 110, caci s-a precizat inca inainte de a fi
fost pus la incercare: Intru toate acestea nu pacatui impotriva
Dumnezeu 111, Locul din cartea Deuteronom, care aceasta,
spune: sa nu intre inima ta gindul nelegiuit sa zici :
se apropie anul al 112,
2, Cine se roaga, deci, modul acesta, acela are de la inceput un
mare folos ajunge mai sa se uneasca cu Duhul Domnului, care
umpIe tot rotogolul pamintului, ca sa se impreuneze mod intim cu
Domnul care umpIe tot pamintul cerul, caci proorocul
clar: Oare nu umplu oernl pamintu11, zic'e Domnul 113,
Af,ara de prin ,curatire, de ,car,e ,a foslt vorba, v,a
participa prin rugaciunea sa la rugaciunea lui Dumnezeu, care
sta mijlocul acelora ,care nu-L cunosc 114, dar care nu lasa pe
meni fara ajutor care se roaga Tatalui impreuna cu cei pentru care
Dumnezeu este doar arhiereu pentru jertfele noas-
tre aparator inaintea se roaga cu cei care se roaga
staruie pentru cei care staruie, Insa nu se roaga ca pentru cas-
nici ai pentru aceia care nu se roaga necontenit numele Sau, nici
nu va reprezenta inaintea Dumnezeu pe cei care nu urmeaza indru-
marile Sale de a se ruga tot timpul, fara. sa se osteneas'ca, spune
doar, intr-o pilda, cum trebuie sa se rugaciunea sa nu se
leneveasca: Intr-o cetate era un judecator, care de Dumnezeu nu se
temea .. , 115,
Iar cele premergatoare s-a spus: a zis catre ei : dintre
avind un prieten se va duce la el miez de noapte va zice :
prietene, imprumuta-mi trei ca a venit din cale un prieten la mine
n-am sa-i pun inainte 116, indata dupa aceea: Va zic voua
chiar daca, sculindu-se, nu i-ar da pentru este prieten, dar pentru
indrazneala lui, sculindu-se, ii va da cit ii trebuie 117,
110. Iov ?, 10
111. 1, 22.
112. Deut. 15, 9.
113. Ier. 23, 24.
114. In. 1. 26.
115. Lc. 1, 6.
116. Lc. 11, 5-6.
117. Lc. 11, 8.
DESPRE RUGACIUNE
221
Cine, dintre cei care cred cuvintul al lui Iisus, n-ar
fi spre rugaciune neincetata, cita vreme zice: Cereti
se va da, cautati afla, bateti se va deschide 118. Bine-
voitorul Tata da vie ceIor ce cer de Tatal
119
, iar nu piatra,
care, dupa voia potrivnicilor, s-ar preface pentru Iisus uceni,cii
hrana, ceIor ce au primit Duhul infierii TataIui, darul Sau cel bun
il da Tatal aceIor care-L roaga, intrucit Iasa sa cada ploaie din
cer 120.

RUGAM SINGURI. $1 INGERII
$1 SFINTII SE ROAGA PENTRU
1. Dar nu numai marele preot Hristos se roaga impreuna cu cei
care se roaga dupa cum se cuvine, ci !i'i ingerii, care se bucura cer
pentru un pacatos care se mai mult decit pentru nouazeci
noua de drepti, carora nu le pocainta 121, se roaga chiar
sufletele sfintilor ceIor de curind adormiti.
Aceasta se parte, prin faptul ca Rafael aduce jertfa
de multumire Dumneezu pentru Sara. Dupa ce amindoi s-au
rugat atunci, zice Scriptura, a fost auzita rugaciunea amindurora de ma-
rire a Celui Preainalt Rafael a fost trimis sa-i tamaduiasca pe amin-
doi. RafaeI spune, cind descopera, cum el, ca inger, din in-
credintarea lui Dumnezeu, a facut servicii amindurora: cind te ru-
gai tu cu nora ta Sara, eu duceam pomenirea rugaciunilor voastre
inaintea Celui Sfint 122, indata dupa aceea: Eu sint Rafael, unul
din cei ingeri, care ridica rugaciunile sfintilor le inalta inaintea
slavei Celui Sfint 123.
Dupa cuvintele Rafael mult rugaciunea unita cu post,
cu milostenie cu dreptate 124.
Pe de alta parte rezulta ca, dupa relatarea din Cartile Macabeilor,
Ieremia s-a dovedit un om exceptional delnnitatea virstei prin
prestigiu, astfel incit intreaga Sa aratare a fost minunata din co-
mun, caci el extins drepturile saIe a predat lui Iuda (Macabeul)
118. Lc. 11, 9.
119. Rom. 8, 15: ... nu pare a se referi la trupul euharistic,
Mjgne, G., 11,448.
120. 4, 3 Lc. 11, 11.
121. Lc. 15, 7.
122. Tob. 12, 12.
123. Tob. 12, 15.
124. Tob. 12, 8.
sabie de aur. De aceea nu-i de mirare ca un alt sfint, raposat, a dat
marturie inaintea cu yorbele: ((Acesta este iubitorul de frati, pro-
orocul lui Dumnezeu Ieremia, care mult se roaga pentru popor pen-
tru sfinta cetate 125.
2. Daca, insa, acum aceasta inalta se arata celor vred-
ni,ci doar (Ica oglinda ghicitura 126, atunci ea se va descoperi
fata catre fata, de aceea este cu totul absurd sa nu ne referim la
alte virtuti, caci cele dobindite viata aceasta gasesc
Ior proprie abia dincolo.
Dupa cuvintul Iui Dumnezeu, cea mai aIeasa dintre virtuti este
iubirea aproapelui. De a:ceea trebuie sa amintim ca sfintii, care au pIe-
C'at din aceasta viata, sint su'periori celor ce mai 11!pta pepamint cu
mult mai mult decitcei ce traiesc slabiciuni care au fost
de ajutor Iupta ceIor slabi caci nu numai ai'ci pe pamint e valabil
cuvintul privitor la iubirea de frati: Daca un madular sufera, toate
madulareIe sufera impreuna daca un madular este cinstit, toate ma-
dulareIe se bucura impreuna ! 127
pentru iubirea ceIor care s-au din aceasta viata se cu-
vine sa zicem: Ceea ce ma impresoara toate ziIele este grija pen-
tru toate bisericile. Cine este slab eu sa nu fiu slab 7 Cine se smin-
eu sa nu ard 7 128. Oare nu declara Hristos ca fiecare
slab este sIab, ca masura este t'em-
nita, gol, strain, flamind, insetat 7 Caci cine dintre cei care citesc Evan-
ghelia nu ca Hristos pe toate, ceIe ce se intimpIa Ie
refera la le oa cind s-ar fi intimplat
Lui 7 129
3. Dar, daca ingerii DOll1nului au venit Ia Dinsul pentru a-I sluji 130,
nu trebuie sa presupunell1 ca ingerii L-au slujit pe Iisus numai scurt
timp, ladicaatlta vremecilt la intre oameni, slujindu-L,
iar nu fiind ca ceI ce la masa 131, ingeri vor sta atunci,
mod sigur, sIujba Iui Iisus, timp ce va uni pe fiii Israel va
125. Il Mac. 15, 14.
126. Cor. 13, 12. editia tiparita 1a 1686 s-a redat loc de
cum se af1a codice1e manuscris cum se ma.i bine cu citatu1 paulin.
se V'edea nota 95 diln Mignie, G., 1,1, 449.
127. Cor. 12, 26.
128. Il Cor. 11, 28-29.
129. 25, 35--36.
130. 4, 11. Desigur, slujirea nu trebuie inteleasa numai cita vreme
Domnul era stare de smerenie
131. Lc. 22, 27.
DESPRE RUGACJUNE 223
dori sa adune pe cei din sa mintuiasca pe cei care Se tem de
Dumnezeu chema; contribul mai mult decit Apostolii 1a
largirea Bisericii, pentru care se numesc ingeri condu-
catori de Biserici, cum vedem 1a Ioan, tainicele sale descoperiri? 132
Nu zadar ingerii Domnului sule coboara peste Fiul Omului 133,
pe care ii vad cei iluminati de lumina
4. Ingerii sint amintiti vremea rugaciunii de catre cei ce se
roaga chema ajutor, ducind astfe1 1a indep1inire, pe cit 1e sta
putinta, mintuirii
Pentru a ne exprima mai bine gindurile noastre, putem intrebuinta
aceasta 1egatura de idei urmatoarea comparatie: sa ne inchipuim
un medic dornic sa ajutorul celui bolnav, care s-a rugat sa-l
insanato:;;easca. Medicul boala, :;;tie ce are de va
da toat.1 silinta sa implineasca cererea bolnavului, mai ales cind se gin-
ca poate Dumnezeu a dat glnd bo1navului sa-1 cheme
1a patul 1ui. Sau sa ne inchi,pulm bogat, care are tot ce-i trebuie pe
]umea aceasta, dar care are buna incit asculta rugamintea
unui sarman, care ceruse intr-una Dumnezeu sa-1 mi1uiasca. De-
sigur ca bogatul nu va sta 1a indoia1a sa implineasca dorinta saracului
facindu-se astfe1 solul 1ui Dumnezeu, care a apropiat vremea ru-
gaciunii pe cei doi oameni, pe cel ce poate ajuta cu ce1 lipsit de ajutor,
iar fe1ul acesta Dumnezeu n-a 1asat pe bogata:;; mut 1a durerea sara-
cului.
5. S-ar putea crede ca astfe1 de cazuri sint rodul unei simp1e in-
timp1ari, dar Cel care a numarat toate fire1e de par a1e sfinti10r 134,
ce1a poate trimite chiar timpu1 rugaciunii pe cineva ac010, 1a saracu1
care se roaga de incredere, sa primeasca binefacere. Tot ne
putem inchipui ca uneori, calitatea de slujitori ai Dumnezeu,
intimpinarea ce1ui credincios aducindu-i sprijinul cererii 10r.
Dealtfe1, ingerul pazito.r 'a1 necaruia parte, chi,ar ,a11 oe1or mici din
sinu1 Bisericii, pururea vede fata Tata1ui 10r, care este ceruri 135, pu-
rurea contemp1eaza dumnezeirea Creatorului nostru, se roaga cu
ne ajuta, dupa puteri, spre implinirea ce10r pentru care ne rugam.
132. Apoc. 20; 2, 1; 2, 8; 2, 12; 2, 18; 3, 1; 3, 7; 3, 14. Fiecare slujitor
poartii numele slujirH pe care presteazii.
133. In. 1, 51 (ca pe scara lu'i l'acob, 28, 12).
134. 10, 30.
135. 18, 10: marturie clarii despre
credinta ingerul pazitor al fieciiruia. Se cii Origen adeseori despre
neamuri1or, J. Danielou, cit., 222-234.
224

RUGAClUNEA NEINCETATA
ESTE PRINClPALA ARMA DE LUPTA
IMPOTRIVA CELUI RAU
1. Dealtfel, eu cred ca cuvintele rugaciunilor sfintilor, mai ales daca
ele se rostesc -cu duhu1, dar cu mintea 136, sfnt pline de tarie ca
lumina, care de pe fata celui ce se roaga care iese de
pe buzele lui, ele cu puterea lui Dumnezeu ori'ce venin
clean trimis de puterile potrivnice cugetul celor care uita sa se roage
inca sa se roage, cum a spus Pavel, armonie cu dojenile lui
Iisus; Rugati-va neincetat ! 137. Din suf1etu1 credincio$ilor rugaciunea
ca sageata cu ajutorul al cugetului al credintei.
Ea la istovire la nimicire duhurile potrivnice Dum-
nezeu care ar vrea sa ne arunce mrejele pacatului.
2. tntrucit binelui implinirea poruncilor fac parte din
rugaciune, trebuie sa intelegem ca nu se poate sa nu impreunam ruga-
ciunea cu fapta buna fapta buna cu rugaciunea. Numai putem
socoti fmplinita porunca: neincetat ! 138, considerfnd intrea-
ga viata a ca neintrerupta mare rugaciune, din care ceea
ce numim mod rugaciune particica. Ea
trebuie sa se faca cel de trei pe dupa cum reiese din istoria
lui Daniel, care se ruga de trei vremea cind $tim ca-1
dea peIicol atit de mare 13g. rugaciunea lui Petru de 1a ora a
cind s-a urcat pe acoperi$ ca sa se roage 140 a vazut a,cel vas
gorindu-lse din cer, care a fost 1asat jos pe pamint de ce1e patru ca-
pete 141, marcheaza pe cea de a doua din cele trei rugaciuni din
despre care David: Dimineata vei auzi glasul meu, dimi-
neata sta Ta ma vei vedea 142, pe cind a treia, cea din
urma, se afla exprimata cuvintele: Ridicarea mele este
jeItfa de seara 143. Dar am fi fara de cuviinta daca am treoe timpul
tii faIa de IUgaciune, intrucit zice: <,La miezul m-am scu-
lat ca sa Te .laud pe Tine, judercatile dreptatii Tale 144, pre'cum
136, Cor. 14, 15.
137. [ Tes. 5, 17.
138. [ Tes. 5, 17. Dasca!u! !ui Origen, C1ement A!exandrinu!, de ruga-
ciunea continua a gnosticului (Strom. 1, 35).
139. Dan. 6, 11-12. Dupa textuI !ui De La Rue se da a se intelege ca cele
trei rugaciuni din ar trebui inte1ese prima la miezul noptii, a doua inainte de
masii, a treia seara. propun ceasul ceasu! ceasul P.G., 11, 1647.
140. 10, 9.
141. 10, 11.
142. Ps. 5, 3.
143. Ps. 140, 2.
144. Ps. 118, 62.
DESPRE RUGACIUNE
225
Pave1, cum se Fapte1e Apostolilor 145, s-a rugat la
deodata cu Sila, la miezul noptii, a laudat Dumnezeu, incH cei
din temnita

PRECUM FOST ASCULTATE RUGACIUNILE MINTUITORULUI
$1 DREPTILOR LEGII VECH1,
VOR FI ASCUJ...TATE RUGACIUNILE NOASTRE
1. Daca pina Iisus se roaga, se roaga zadar, caci
rugaciune a dobindit ceea ce a cerut, ca.ci fa.ra. rugaciune poate Ie-ar
fi obtinut, atunci cine dintre poate nesocoti ruga,ciunea Spune
doar evanghelistul Marcu: Iar a doua foarte de dimineata, sculin-
du-se a s-a dus intr-un 10c pustiu se ruga ac010 146 Luca :
Odata fiind Iisus intr-un 10c rugindu-se, cind a incetat, unul dintre
ucenicii Lui I-a spus: Doamne, invata-ne sa ne ruga.m ... 147. alt
10C: a petrecut noaptea rugaciune catre Dumnezeu 148. Ioan insa
descrie ruga'ciunea Sa ou vorbele: Astfel a vorbit Iisus ...
ochii spre cer a spus : Parinte, venit-a ceasul ! pe Fiul Tau,
ca sa. Te preama.reasca 149. la (evanghelist) gasim mi-
nuna,ta expresie a Domnului: Eu ca pnrurea 150,
insemnind pnrnrea fi ascultat cel care se roaga neincetat.
2. e nevoie oare sa cei care, urma rugaciunilor
au obtinut lncruri de mari de la Dumnezeu? Fiecare poate
culege din Sfinta Scriptura multe asemenea pilde. Ana a fost invredni-
cita sa nasca pe Samuil, care a putut fi a1aturi de Moise,
trucit cea stearpa s-a rugat plina de incredere catre Domnul
151
Ieze-
chia, care era lipsit de copii, cind a aflat de la Isaia ca muri,
s-a rugat a fost pe urma trecut intre neamurile dupa trup a1e
tuitorului 152. urma unei porunci a vicleanului Aman, poporul Israel
u.rma sa fie nimicit 153, insa a fost ascultata rugaciu.nea unita cu post
a Mardoheu a Esterei s-a adaugat, pe seama poporului, la
sarbatorile mozai'ce, mardoheica de bucurie 155.
145. 16, 25.
146. Mc. 1, 35.
147. Lc. 11, 1.
148. Lc. 6, 12.
149. 17, 1.
150. 11, 42.
151. Regi 1, 9.
15'2. IV Regi 20, 1.
153. Est. 3, 7.
154. Est. 4, 1.
155. Slirblitoarea Purim, a Sortilor.
15 - Or!gen, Scrieri alese
226
Dar Iudita a rinduit sfinta rugaclune a invins apoi cu aju-
torul lui Dumnezeu pe Olofern, astfel, singura femeie a ru-
evrei10r din partea casei lui Nabucodonosor 156. rugaciunea lui
Anania, Azaria Misail a fost ascultata de aceea au fost invredni-
citi sa obtina vint raCoIitor, care a potolit flacara focului. Chiar le-
i10r 157 din groapa babilonienilor li s-a inchis gUIa 158 urma ruga-
ciunilor Iui Daniel, iar din pinteceIe care I-a inghitit, nici
deznadajduit ca fi ascultat, din pintecele lui a dus la
indeplinire misiunea profeti,ca pe linga atunci
neindeplini t<1.
3. cite ar putea fiecare din daca aduce aminte
cu multumire de binefa'cerile Dumnezeu dori sa-I aduca lauda
pentru acestea ? Sufletele ramase mult timp pustiite, cind au simtit
pierd puterea ca li se intuneca judecata, urma rugaciunii lor
staruitoare, au fost insufletite de Duhul Sfint, care le-a adus pe buze
cuvinte mintuitoare, pline de invataturile adevarului. citi nu
au fost prin puterea rugaciunii, cu toate ca multe de potriv-
nici s-au ridicat impotriva noastra voiau sa ne abata de credinta
Dumnezeu? insa, am prins curaj, carute acestea pe
cai, iar rugindu-ne numele Domnului ne mari 159. nu
uitam cuvintul ca mincinos este calul spre scapare cu multimea pu-
terii lui nu te va izbavi 160. Dar pe capetenia cea mai mare a
carui cuvint ademeni,tor face pe
djn cei sa se sperie, cel care se increde puterea lui Dum-
nezeu va rapune cu caci cuvintul Iudita se
C'a de lauda. cit de mare e numarul celor incercari greu
de invins arzatoare decit oIice flacara, dar care n-au patimit
nimic de pe urma 10r, ci au trecut prin ele cu totul teferi, fara sa se fi
intinat nici un fel de mirosul ce1 rau pacatului ? Ce rost are sa. 1e
mai pomenim pe toate? Cite fiare salbatice n-au fost asmutite impo-
triva noastra, clte duhuri rele oameni inraiti n-,am imblinzit cu
rugaciunile noastre, incit nu putut apropia nici dintii de madu-
larele noastre, devenite madulare ale lui Hri5tos
4. Ca,ci, adese,a, pentru fiecare 5fint Domnul a f05t Celcare a snirimat
maselele leilor, incit au ramas fara putere, ca apa care se scurge. $tim,
apoi, ca unii care fugit de poruncile Dumnezeu fiind inghititi de
moarte, care mai inainte avea putere asupra 10r, dup<1 un timp au f05t
156. Jud. 13, 6.
157. Dan. 6, 23.
158. Ps. 19, 8.
159. Zirere
1:60. Ps. 32, l.7.
DESPRE RUGACIUNE
227
cainta dintr-o astfel de rautate, fiindca nu 'pier-
dut nadejdea ca mai pot fi salvati, acum erau pintecele
mortii, dupa cuvintul Saipturii, caci moartea i-a inghitit stapinea,
dar, din nou, Domnul a orice lacrima de pe fata lor 161.
4. Iata, dar, ce am crezut ca e.ste de folos sa spun dupa ce am
rat avantajele rugaciunii, pentruca pe cei ce doresc sa vietuiasca du-
Hristos sa-i sa se mai roage pentru lucruri
pieritoare ci sa-i indrum, pe cei ce vor citi aceasta lucrare,
spre lucruri pline de taina 162, de felul celor spuse mai inainte, caci, cum
am amintit, orice rugaciune care are drept obiect
tainice 163, e totdeauna de cel care nu se lupta dupa ale car-
dupa trup 164, ,ci omoara cu duhul faptele trupului 165, iar cei ce des-
copera cuvintele Scripturii un inteles mai inalt trec cu mult inaintea
celor care se pare ca primesc favoruri cerute de litera ei.
Treb.uie, dar, sa ne deprindem sa nu fim sterpi uscati, sa ascul-
tam legea cu urechi pentru ca sa incetam a
fi sterili sau sa fim auziti ca Ana ca Iezechia sa fim
izbaviti de duhurile viclene rele, care uneltesc impotriva noastra,
ca Mardoheu, Estera Iudita. Caci Egiptul este ca un cuptor de fier
ca un chip al tarimurilor de aceea, oIicine fuge de rauta-
tea vietii care nu s-a lasat infierbintat de dogoarea pacatului,
iar inima lui nu s-a incins de foc ca un cl1'ptor, acela sa se arate tot atlt
de multumitor fata de Dumnezeu, pe cit este cel care a avut parte
foc de roua racoIitoare. De asemenea cel ale carui rugaciuni au fost
ascultate sa zica: Sa nu dai sufletulcare s-a incredintat prada fia-
relor salbatice, care n-a auzit n-a suferit de aspidei
a vasiliscului 166, fiindca a peste ele cu putere de la Hristos a
calcat peste lei peste scorpii peste toata puterea 166 a,
fara sa fie deloc vatamat. Unul ca acela sa multumeasca mai mult decit
Daniel, fiindca a fost scutit de fiare mai mai periculoase.
161. [s. 25, 8.
162. text Origen are ceIe mistice. Se prediIectia Origen
tru cei mai se vedea studiuI introductiv generaI, dar mai ales
De Princjpiis.
163. interesant de subIiniat ca, dupa cit cunoa$tem, Origen este ceI dintii
care folose$te expresia tocmai in aceste pasaje (Migne,
11, 456 prin Hristos, prin scris, dar prin tainele
Bisericii.
164. 1I Cor. 10, 3.
165. Rom. 8, 13.
166. Ps. 73, 20; 90, 13. Puterile iadului, ale raului.
166 Lc. 10, 19.
Tot cel care ce fiara se ascunde sub cel care a pe
intelege ce inseamna chiar ceea ce a spus Blestemata sa
fie noaptea de catre cei care blesteama zilele, de catre cei ce
sa des,cinte Levi,rut,anul 167 da,ca, ,a ,ajuns pintec'ele
lui, unul ca acela sa se cai,asca sa se roage, la urma va
de iar daca a scapat urmeaza cu statornicie poruncile Dum-
nezeu, printr-o bunata,tea duhului, prilej de
pentru ninivitenii de astazi, daca, bineinteles, cauta sa inteleaga ne-
bunatate a lui Dumnezeu nu ,cauta sa opreasca intoarcerea ce-
lor ce se pocaiesc.
5. Marea taina, pe care ne spune Sfinta Scriptura ca a implinit-o
prin rugaciunea sa dreptul Samuil, poate de acum, chip du-
hovnicesc, oricare din cei ce s-au devotat cu adevarat Dumnezeu,
desigur, daca se fac ei vrednici sa fie ascultati. Caci s,cris este : Acum
sculati-va priviti lucrul cel mare, pe care il face Domnul inaintea
ochilor este acum oare griului? catre
Domnul va trimHetrasnet 168. apoi putin mIai de-
parte: a chemat Samuel pe Domnul a trimis Domnul tunete
ploaie ziua aceea 169. Caci fiecarui sfint ucenic adevarat al Iisus
se spune de catre Domnul : Ridicati ochii priviti holdele caci
sint albe, coapte bune pentru Cel ce secera plata
aduna roade pentru viata 170. acea a Domnul
face mare lucru inaintea acelora care asculta pe prooroci. Caci daca
cineva, daruit cu Duhul Sfint 1il, cheama pe Domnul, Dumnezeu trimite
din cer tunete ploaie, care a,dapa sufletul, tot cel cese gasea
inainte rautate acum e mare cinste inaintea lui Dumnezeu a
Mijlocitorului binefacerii lui Dumnezeu, pentru s-a aratat venerabi1
maret prin aceea a fost ascultat. Prin porunca imparateasca Ilie
deschide mai tirziu ceru1
172
, care a fost inchis trei ani luni pen-
tru cei nelegiuiti. acest lucru il poa:te oricare 173 din cei care
primesc prin rugaciune ploaia sufletului, de care erau atunci,
din cauza pacatelor.
167. 3, 8. de lucrarea Satanei, care, Origen,
la urma fi biruita de bunatatea Dumnezeu. se mai pe larg
De Principiis, apocatastaza.
168. Regi 12,
169. Regi 18.
170. 4, 35-36.
171. Se refera, probabil, la darul preotiei, caci la ceva trebuie sa se
gindit Origen cind de - detinatorul propriu-zis al magis-
teriului sacru.
172. II Regi, cap. 18 19.
173. Adica: preotul, care, potrivit Iui Origen, are pu,tere atit sii
fac1i s1i plou1i apa de secet1i, ci s1i prin puterea primitil de sus,
DESPRE RUGACIUNE

CELE PATRU FELURI DE RUGACIUNI.
SA RUGAM PENTRU BUNURI
DE MARE PRET CERE$TI
229
1. Dupa ce am aratat binefacerile de care se snntii de
pe urma ruga.ciuni10r vom inte1ege aceste indemnuri : Rugati-va
pentru 1ucruri mari $1 ce1e mici se ada.uga rugati-va. pentru
ce1e se ada.uga. Caci comparatie cu
bunuri1e ce1e adevarate bunurile au numai
valoare redusa simbolica. De aceea e natural sa ne stra.duim sa imitam
rugaciunile sfintilor. CuvintuI sfint sa ne faca sa tindem, realitate,
spre ceea ce ei indeplinisera numai ca imagine, adica spre ce1e
mari, care sint numai semna1ate cele paffi'inte$ti mici, ca cum
ar spune: care sa fiti oameni ai duhuIui, cereti ruga.ciunile
voastre ca sa obtineti 1ucruri cere$ti netrecatoare, pentru ca primin-
du-Ie ca atare, sa imparatia cerului sa bucurati de ceIe
mai mari bunuri. Iar ce1e mici, de care avett nevoie pentru
trebuintele ItrupuIui, 1e va da Tar\:aI de,a.supra, masura t[Jebuitoare.
2. fiindca. Aposto1uI fo1ose$te, cea dintii epistoHi catre Timo-
tei, patru numiri pentru patru 1ucruri care se apropie de aceasta expu-
nere despre rugaciune,va fi foIositor sa citam cuvintele sale sa ve-
dem daca din cei patru termeni ai rugaciunii putem inteIege bine pe
fiecare, inteIesul adevarat. spune a$a: <<Va indemn, inainte de
toate, sa faceti cereri, rugaciuni, mijIociri muItumiri pentru toti oa-
menii 174.
Dupa parerea mea rugaciunea de cerere este rugaciune starui-
toare 'Pentru a obtine ceea ce cuiva. Rugaciunea de Iauda este
cea facuta spre preamarirea Dumnezeu, pentru lucruri mai mari, cu
mai mare inaItare sufleteasca. Rugaciune de mijIocire este rugaciunea
catre Dumnezeu, pentru care are oarecum mai mare incredere.
Rugaciune de mu1tumire este marturisirea recuno$tintei pentru bunurile
primite de 1a Dumnezeu. Cu alte cuvinte, ceI ce multume$te este cople$it
de marimea binefacerii, aratindu-se bunatatea binefacatorului.
3. ExempIu pentru prima forma este VOIbirea ingerului Gavriil ca-
tre Zaharia, care se rugase pentru Ioan, graind: Nu te
harul de pacate, cum a invatat totdeauna Biserica Rasariteana. se
vedea ezitarile lui Kohlhofer, cit., 49.
174. Tim. 2, 1. Credem juste cele afirmate de G. Bardy (Origene, De priere,
72) ca cele patru feluri de rugaciuni grupate dupa criteriul paulin: cereri, rugd-
ciuni, mijloc!r! muJtumjrj prezinta sine aspecte fortate, artificiale.
230
teme, Zaharie, pentru ca ta a fosIt Elisabeta, so-
tia ta, va vei numi Ioan 175. cele scrise incartea
cu privire la faurirea viteIului d'e aur, modul urmator: Moise
a rugat pe Domnul a zis : Sa se aprinda, Doamne, minia Ta impo-
triva poporului Tau, pe care I-ai scosdin tara Egiptului cu putere m,are
cu bratul Tau cel inalt 176. a doua Iege: m-am rugat,
a doua oara, inaintea Domnului, ca intiia oara, patruzeci de ziIe
patruzeci de nopti, fara sa maninc fara sa beau apa, m-am rugat pen-
tru pacateIe voastre, cu care ati 177. cartea Hsterei:
Mardoheu a rugat pe Dumnezeu, pomenind toate Iucrurile Domnului,
zicind: Doamne, Doamne, Imparate ... Estera L-a
rugat pe Dumnezeul Israel: Doamne, Doamne, Imparate atotputer-
. 178
nlce ...
4. ExempIu pentru al doilea fel de rugaciune avem Ia DaniIel:
Azaria, stind mijIocul focului deschizind gura sa, s-a rugat:
Binecuvintat Doamne Dumnezeul parintilor .. )} 179.
bit (citim): m-am rugat cu durere, zicind: (Drept Doamne
toate fapteIe Tale sint drepte carari1e Tale sint mila adevar Tu
judecatorul lumii. .. 180.
Deoare'ce locul de la Daniel l-am insemnat cu sageata - semn cri-
tic - fiindca nu se textul ebraic, iar cartea Tobit tagadu-
iesc evreii ca nefiind colectie, aminti din cartea a Regilor Iocul
privitor Ia Ana: s-a rugat Domnului, cu sufletul intristat a
plins amarnic, zicind: Atotputernice Doamne, Dumnezeule Savaot, de
vei cauta IIa intristarea roabei tale vei aduce aminte de mine ... )} 181
Ia Avacum, rugaciunea proorocului Ava,cum cintata: ((Doamne, au-
zit-am de faima Ta m-am temut de punerile Tale lacale, Dumnezeule!
sa traiasca, cursul anilor, lucrarea Ta trecerea vremii fa-o sa
fie cunoscuta!}) 1S
2
Dinacest exemplu reiese foarte bine carac'terul de
preamarire adusa Dumnezeu decatre cel ce se roaga. Tot
cartea Iona: S-a rugat Iona din pinteceIe pe:;;teIuicatre Domnul
Dumnezeul zicind: Strigat-am catre Domnul strimtoarea mea
m-a auzit din pintecele iadului. Catre am strigat a Iuat aminte
175. Lc. 1, 13.
176. Ie$. 32, 11.
177. Deut. 9, 18.
178. Est. 4, 17.
179. Cintarea celor trei tineri, 1, 1-2.
180. Tob. 3, 1-2.
181. [ Reg. 1, 11.
182. 3, 1-2.
DESPRE RUGACIUNE
231
la glasul meu. m-ai aruncat adinc, sinul marii undele m-au
inconjurat, toate talazurile valurile Tale trecut peste mine ... 183.
5. Amintim ca al treilea fel de rugaciune se la Apostolul
Pavel, care, pe drept cuvint, ne punein seama noastra rugaciunea, insa
implorarea rugaciunii de mijlocire atribuie Sfintului Duh, facind-o ast-
fel mai puternica mai de incredere Celcaruia se adreseaza.
Caci, cum zice Apostolul, sa ne rugam cum trebuie, ci
Duhul se roaga pentru cu suspine negraite. Iar Cel ce cerce-
teaza inimile care este dorinta Duhului, caci, dupa Dumnezeu,
se roaga pentru ,sfinti 183 a. Caci Duhul este Cel ce implora
timp ce ne rugam. Implorare de mijlocire pare sa fie ce a
spus Iosua cu privire la oprirea soarelui la Ghibeon: In aceea
care a dat pe amorei miini1e Israel cind bMnt la Ghibeon
fost zdrobiii inaintea fetei fiilor Israel, a strigat Iosua catre Dom-
a zis inaintea israelitilor: Stai, soare, deasupra Ghibeonului
luna, deasupra vaii 184. cartea Judecatori-
lor citim ca a spus, implorind: Mori sufle'te al meu cu filis,te-
s-a sprijinit cu toata puterea s-a casa peste frun-
filistenilor pe.ste tot poporulce er,a 185. Chiar daca
este scris ca Iosua Samson implorat, mijlocind, ci numaica
vorbit, vorbirea lor pare sa fie implorare mijlocitoare aceasta
cred Se de rugaciune, daca intelegem numirile sensul lor
esential.
Ca exemplu de rugaciune de multumire este acea enuntare a Dom-
nului nostru: Te slavesc pe Tine, Parinte, Doamne al cerului al pa-
mintului,ca ascuns acestea de cei intelepti de cei priceputi le-ai
descoperit prunciIor. Da, Parinte, caci a fost inaintea Ta, bunavo-
Ta 186. Cind a zis: Te slavesc e tot ca cind ar fi zis: !tj
muJtumesc.
6. Rugaciunea, implorarea muJtumirea se pot indre'pta catre
sfinti, ba ultimele (implorarea multumirea) se adreseaza numai ca-
tre sfinti, ci chiar catre alti oameni, timp ce rugaciunea se poate
adresa numai catre sfinti, de pilda sfintuJui Pavel sau sfintuJui Petru, ca
sa ne ajute sa ne faca demni de puterea data lor de a ierta pacatele.
183. Iona 2, 2-4. primele 3 veacuri cartile Noului Testament se imparteau
2 categorii: evanghelii apostoI, iar la categoria acestora din urma epistolele
tului Pavel se designau chip nehotarit sub no\iunea Apostolul - epistolele
Sfintului Pavel i iar epistolele Petru Ioan erau trecute alaturi de Faptele Apos-
tolilor.
183 a. Rom. 8, 26--27.
184. 108. 10, 12.
185. Jud. 16, 30.
186. Lc. 10, 21.
Daca, fnsa, am vatamat cineva, chiarda,ca nu este sfint, atunci
este dat noua, daca ne-am dat seama de fata de
dinsul, sa-I rugam ca sa acorde iertarea pentru ceea ce i-am
Daca, insa, acestea sint de implinit fata de sfinti,cu cit mai mult
va trebui sa multumim Iui Hristos, care, dupa voia Tatalui, ne-a adus
atftea bInefaceri ?
Dar rugaciuni de mijIocire sa facem catre ca $tefan, cind a
zis : Doamne, Ie socoti Ior pacatul aoesta 187, imitin:d pe taItal
natecului, sa zi'cem: Doamne, meu 188, sau pe mine,
sau pe acesta, sau pe aceIa.
xv
RUGACIUNEA DEPLINA SE ADRESEAZA
NUMAI LUI DUMNEZEU-TATAL
1. Daca am inteIes bine ce este rugaciunea, - - aiunci
trebuie sa ca rugaciunea noastra nu se adreseaza nici unei fapturi,
nici chiar lui Hristos, ci numai Dumnezeu, Domnul Tatal tuturor,
Carui,a s-a rugat Mintuitorul, dupa cum am amlnti>t mai inainte,
Care invata sa rugam. Caci, auzind de cererea uceni-
cilor: Invata-ne sa rugam! , El i-a invatat sa se roage ci
TataIui, atunci cind a zis: Ta'tal nostru care ceruri. .. 189
lnai departe. Caci daca este deosebit de ca persoana, precum
amaratat ina1ta parie, atUIlJci tr,eIbHie sa ne ruIgam sau Ta-
taIui, sau unuia altuia, sau numai TataIui. Caci daca am invoca
rugaciune iar TataI L-am ocoli, oricine va marturisi ca
ceva ar fi absurd oricarei judecati sanatoase. Daca,
insa, ne-am adresa ruga catre amindoi, atunci este vadit ca rugaciu-
niJe ar trebui sa le adresam forma plurala: Dati-ne, acordati-ne
binefaceri, daruiti-ne, mintuiti-ne mai departe. Or, astfel
187. 7, 60.
188. 17, 15.
189. Lc. 11, 2. G. Bardy, Origene. De priere. 77-78: Origen insista asupra
ideii ca rugaciunea nu trebuie adresata decit Tatalui. Hristos fiind mijloci-
lorul nostru, prin ar trebui sa ne rugam Tatalui, dar personal nu se cade
5-0 facem. si'gur ca rugaciune'a liturgica din cele mai ve,chi e prezen-
tata de catre Fiul; dar nu-imai putin adevarat ca Biserica tot timpuJ
s-au rugat lui Hristos, lucru pe care l-a facut Origen deseori omiliile
sale. Scrupulul aici. de a nu adresa rugaciunea decit Tatalui, e exagerat, do-
vedind ceva steril sine primejdios, contra practicii genera!e. J. Lebreton.
Histofre du dogme de Trjnjle, 10m. Paris, 1928, 174-247. ca faptul
acesta miroase a subordinatianism, Kohlhofer, cjt., Mai ales Comm.
[oannes 21 (37) (cum vedea alt 10c). Origen a fost prea Pe de
alta parte, rugaciunea lui Iisus catre Tatal a fost totdeauna rugaciunea Marelui
hiereu. Mai pe larg la Nautin 117-119.
DESPRE RUGACIUNE

de Iucru este Hira sens nici n-ar putea arata cineva ca se afla Scrip-
tura sau ca ar fi spus de cineva. Ramine, deci, sa ne rugam numai Iui
Dumnezeu, TaHil tuturor, insa fara sa-L despartim de Arhiereul care a
fost instituit de catre Tatal cu juramint, dupa ,cuvintul: Juratu-s-a
Domnul nu-I va parea rau. Tu preot veac, dupa rinduiaIa Iui
190.
2. Tot cind sfintii aduc Dumnezeu rugaciuni de multumire,
ei Ie aduc prin Iisus Hristos. Dar, dupa cum cel care sa se roage
cum se cuvine nu se roaga AceIuia caruia se roaga, ci Ace-
Iuia pe care Domnul nostru Iisus Hristos ne-a invatat sa-L numim Tata,
tot astfel nu trebuie sa indreptam vreo rugaciune Tatal fara Fiul,
precum arata cind Iamurit: Adevarat, adevarat zic
voua: orice veti cere de Ia Tatal numeIe Meu va da. acum
n-ati cerut nimic numele Meu; cereti veti primi, ca bucuria voastra
sa fie deplina. Dar n-a zis: Rugati-va Mi'e ! nici rugati-va Ta-
taIui 191, ci, daca cereti ceva de Ia Tatal, va da numeIe Meu.
Caci ziua cind Iisus i-a invatatacestea, nimeni nu se ruga Ta-
taIui numeIe FiuIui pe buna dreptate, dupa cum spune :
"Pina acum n-ati cerut nimic numeIe Meu. Dar dreapta e spusa
aceasta: cereti veti primi, ca bucuria voastra sa fie deplina 192.
3. Daca, insa, cineva crede ca trebuie sa se roage Iui Hristos
aceIa nu inteIege sensul cuvintului a se inchina aduce ca do-
vada: ingerii Iui Dumnezeu sa inchinati Lui 193, caci e cu-
noscut ca vorba aceasta din Deuteronom se refera Ia Hristos, atunci tre-
buie sa raspundem ca Biserica, numita de profet Ierusalim, e adorata
de regi de printese impreuna cu ingrijitoarele, cum se zice ceIe ce
urmeaza: Iata ridica mina Mea catre neamuri catre popoare
steagul Meu. EIe vor aduce pe feciorii tai pe brate pe fiiceIe
tale pe umeri Ie vor purta. regii te vor printese te vor
adapa. Cu fata Ia pamint se vor inchina inaintea Ta vor linge pulbe-
reade pe pi,cioar:ele 'tale. Atunci Eu sin't Domnul 194.
Cum se impaca aceasta cu intelesul Celui care a zis: De ce nu-
bun? Nimeni nu este bun dectt unul 195. Ca
cum ar zice: Ce te rogi Mie? Numai Tatalui se cuvinea te ruga, Ia
care Eu ma rog, precum din Sfinta Scriptura. Caci nu trebuie sa
rugati AceIuia care a fost pus mare preot peste care a primit
190. 109, 4.
191. In. 16, 23-24.
192. 16, 24.
193. Deut. 32, 43.
194. Is. 49, 22-23.
195. 19, 17; Mc. 10, 18
234
de Ia TataI sa fie aparator; ci mijlocirea mareIui preot arparator,
care poate sa aiba indurare fata de slabiciunile voastre, pentru ca a fost
ispitit asemenea voua intru toate, dar cu ajutorul harului acordat de
Tatal a trecut prin ispite fara de pacat. $titi, deci, ce mare darati
mit de Ia Tatal Meu, ca ati primit, Mine, duhul infie-
rii,incit numiti fii ai Iui Dumnezeu fratii Mei. Ati citit doara cu-
vintul Meu despre catre David : Spune-voi numele Tau
fratilor mei, mijlocul adunarii Te lauda 196. fi 10-
gic ca cei care s-au invrednicit sa aiba unul Tata sa se roage
de un frate. Doar ca rugaciunea trebuie indreptata numai TaHilui, dar
cu Mine

SA CEREM RUGACIUNE BUNURI TRECATOARE,
CI
1. Sa ascultam, dar, pe Iisus care spune sa rugam Iui Dum-
nezeu mijlocirea Fiului, toti Ia feI cuvintele nedeosebin-
du-ne unii de altii ce felul rugaciunii 197. Caci daca unii ne
IUgam Tatalui, iar altii Fiului, oare nu inseamna ca ne-am dezbinat?
destul de mare cei care, din fara sa cer-
ceteze sa examineze lucrurile, se roaga Fiului, fie impreuna cu Tatal,
fie Tatal.
Rugaciunea noastra se adreseaza, general lui Du.mnezeu;
sa proslavim pe Tatal, pe Tatal sa-L preamarim, cererile sa le adresam
Domnului intocmai ca unui Stapin, muHumirile sa le aducem lui Dum-
nezeu Tatalui Domnului, nu este Domnul unui .rob. Caci Tatal
poate fi ,considerat ca Domn al Fiului Domn al celor ce au devenit
fii prin Dupa cum es,te un Dumnezeu al mortilor, ci al vii1or 198,
nu este un Domn al robilor de rind, ci al acelora care la inceput au
fost sloboziti de frica, fiind nevirstnici, darcare, dupa aceea, s-au anga-
jat cu drag intr-o slujire mai de multumire decit cea din frica.
Caci suflete, pentru cine citi ele, exista trasaturi vizibile de
slujitori ai Dumnezeu de fii ai
196. Ps. 21, 24.
197. Cor. 1. 10. Pornind de la dezbinarea existenta Corint, pe vremea Sfin-
tuIui Pavel, din care desigur existau semne destule pe vremea lui Origen (do-
vada multele "Chemari pentru pacificari), el atinge aici tema unitatii unifor-
mizarii cultului. Rugaciunea comun, cu cintare mai ales omofona, fi una
din esentiale ale cultului ales cind ,mi:?carile eretice incepu-
sera sa devina amenintatoare. De aceea sec. Sfintul Vasile atrage atentia
asupru acestui lucru. se vedea de exemplu epistolele 207, 210. Iar privinta omo-
genitatii slujbelor, Sfintul Grigorie TaumaturguI Origen sint martori de mare pres-
tigiu. '
193. 22, 32. Deci obiectul rugaciunilor al cererilor cre:?tine trebuie sa
fie lucruri mari, divine, iar nu lucruri treci1toare. 6, 33.
DBSPRE RUGACIUNE
235
2. Deci, cine cere de la Dumnezeu lucruri mici .insem-
neaza nu asculta de porunca Lui, care spune ca de Ia se cade sa
cerem numai lucruri mari, pentru ca Lui nu-I place sa dea lu-
cruri trecatoare de mica insemnatate. Iar daca face cineva aluzie la
bunurile li s-au dat sfintilor urma rugaciunilor lor
dupa cuvintele Evangheliei, care Invata ca cele mi'ci
se vor adauga noua, atunci iata ce trebuie sa raspunda: cind cineva
ne un obiect, nu putem spune caace1a ne-a daruit um-
bra obiectului, caci nu propus sa dea doua 1ucruri, un obiect
umbra lui, ci a dat numai obiectul,caci intentia care da este sa dea un
obiect. Concluzia este ca primim deodata cu daruirea obiectului
umbra lui. Tot daca vom primi cu gind mai inalt ceea ce ne-a fost
daruit mai de pret de Dumnezeu, atunci vom zice ca bunurile cele fi-
a1e darurilor mari nu sint decit ,cele tru-
care li s-'au dat tuturor sfintilor, spre fo1os 199 sau dupa masura cre-
dintei, sau precum Ce1 care da, iar hotarirea inte-
leapta, chiar daca nu sintem stare sa aratam pentru fiecare
pricina rostul adevarat pentru care au fost daruite.
3. realitate sufletul Anei a fost cel care a rodit atunci cind a
fost vindecata stirpiciunea trupului ei, ,care a zamislit pe Samuil 200.
e mai im'Portant ca Ezechia a procreat copii, copii de
origine dumnezeiasca, decit ca a avut din semintia trupeasca.
Estera Mardoheu neamullor au fost scutiti primul rind de une1-
tirile duhurilor necurate, deci de Aman de cei care unelteau :impotriva
lor 201. Iudita a nimi6t, mai puterea capeteniei, care voia, m'ai
sa-i corupa ei sufletul, decit pe ce1 al 1ui Olofern. cine nu ar
marturisi ca binecuvintarea duhovniceasca, fagaduita asupra tuturor
sfinti10r de catre Isaac 1ui Iacob, cu vorbe1e: Sa-ti harazeasca Dum-
nezeu din roua cerului 202 fost Anania ortacilor
lui mai mare masura decit roua cea trupeas.ca, ce a zadarnicit flacara
lui Nabucodonosor'l mai mult a fost astupata gura leilor nevazuti
decit a celor vazuti, care n-au putut sa faca nimic impotriva sufletului
proorocului Daniel, desprecare <:1m <:Ifla,t, din Scriptura,toti citi
citim. cinea scapat, mod asemanator, din pintece1e chitului, ce1
imblinzit de Mintuitorul nostru Iisus, care sta sa inghita pe oricine s-a
Indepartat de Dumnezeu, ca Iona, care, sfint fiind, s-a din
Duhul Sfint'l 203
199. Cor. 12, 7.
200. Regi 1. 20.
201. Est. 6, 3.
202. Fac. 27, 28.
203. 2, 11. Ca in putine alte ale sale, Origen ne prezinta in tratatul
Despre rugdciune dovada ca a folosi scara larga sensul literal ca abia

BUNURILE S,INT CU DE PRET
DEG1T CELE
1. S-ar putea zice ca din citi oameni poarta trupuri pe pamint, um-
bra trupurilor lor nu-i la toti lucru pe care-l confirma cei
care studiaza cadranele solare, unde tot variaza raportul umbre-
lor fata de corpul luminator. Este clar ca lucru se intimpla la
lucrurile la unele ceasuri de soare nu exista umbra anu-
mite momente, la altele, arunca umbre scurte, iar la altele, umbra mai
lunga raport cu altele. Nu este, deci, mare lucru daca dup5. hotarirea
Celui ce lucruri esentiale dupa oarecari rinduieli
de nespus ascunse, potrivit cu cei care primesc cu momentele
care li se da, mirare, zic, daca la unii umbra este mai mica, iar la
altii mai mare.
Precum, deci, pe cel care cauta razele soarelui, umbra corpurilor,
fie ca este sau nici nu-l bucura, nici nu-l intristeaza, el avind
ceea ce ii este mai necesar, daca este luminat, fie ca este lipsit de
umbra sau are mai mnlta sau mai putina, tot cind avem cele spiri-
tuale sintem luminati de Dumnezeu sa obtinem
ratelor bunuri, atunci ne vom sinchisi de putinatatea unor lucruri
atJt de neinsemnate, cum este umbra. Caci toate cele materiale sau
oricare ar fi ele, au numai rostul unei umbre trecatoare fara
consistenta pot fiasemanate nici privinta cu darurile mintui-
toare sfinte de la Dumnezeu, Stapinul a toate. Caci ce fel de ase-
manare poate fi intre bogatia trupeasca intre bogatia deplina tot
cuvintul toata cuiva)) ? 204. Caci cine, de nu cumva este
din minte, ar putea compara sanatatea carnii a oaselorcu
minte sanatoasa, cu un suflet tare cuget bine rinduit? Toate a-
cestea, daca sint potrivite dupa cuvintul Dumnezeu, fac suferintele
ca zgirietura fara insemnatate sau chiar mai putin decit
zgirietura.
2. Cine a inteles frumusetea miresei pe care mirele, Cuvintul lui
Dumnezeu, 205, a,dica a sufletului care intr-o frumu-
unde era cazul, trecea la cel alegoric. Propriu-zis el catehiza pentru aceasta folosea
primul rind sensul literal. schimb, dornic sii induhovniceascii pe
cit mai mult, trebuie spus cii puiine lucriiri a tratat probleme at!t de subtile ca
aceastii lucrare. Poate aceasta constii valoarea ei. Chiar faptele pe care
le evoca aici, Origen nu se numai la aspectul lor istoric, ci trece la profunda
lor semnifica\ie spirituala.
204. Cor. 1, 5. Ceasurile de soare sau gnomoanele urcii sec. V i.d.Hr.,
pe vremea lui Anaximandru sau Anaximene. Cererile cerute intr-o rugiiciune
ne sint ca umbra aratata de ceasuri, relative trecatoare. De aceea trebuie sii
cerem lucruri netrecatoare.
205. In. 3, 29.
DESPRE RUGACIUNE
2:)7
sete supracereasca supra'parninteasca, acela Se sfii sa pretuiasca
cu nume fIUmu,setea tIUpeasca a unei femei, a copil sau
a barbat, caci deplina cuprind'e carnea, aceasta fi-
ind intregime stricacioasa. Caci orice trup este ca iarba stra-
lucirea cum se arata numita frumusete a femeilor a prunci-
10r, se aseamana, dupa cuvintul proorocului, cu floare, cind spune:
Omul nascut din femeie este ca floarea, el se
ca umbra el fuge e fara durata. Iarba se usuca floarea cade, dar
cuvintul Dumnezeu ramine veci 206.
ceea ce, de obicei, la oameni se vredni,cie, cine
mai numi daca a cunoscut vrednicia fiilor Dumnezeu mintea,
care pune imparatia Hristos mai presus de cea a stapinitorilor pa-
dispretui orice stapinire trecatoare, ca nefiind vrednica
de pomenit cind duhul omenesc, pe cit caprinde el, cit este trup,
fi privit dupa putinta ceata ingerilor a arhistrategilor, cetele in-
arhanghelii tronurile domniile puterile va fi
inteles ca putea dobindi asemenea cinstire ca aceia, - atunci
cum sa aprecieze, comparativ, chiar mai s1abe decit umbra
crurile admirate de cei fara inte1egere, ca pe cele mai neinsemnate
nedemne de luat seama ? chiar daca s-ar da toate acestea,
le-ar lua seama ca sa piarda adevaratele demnitati stapinirile
Sa ne rugam, deci, pentru cele mai insemnate, ,cele mai
mari pentru cele Iar umbrele care insotesc pe cele de cape-
tenie sa le lasam seama lui Dumnezeu, care de ce avem trebu-
inta, pentru trupul menit pieirii, - mai inainte ca saceremde }a

EXPLI,CAREA RUGACIUNII
NOSTRU". CELE DOUA VARIANTE
(DUPA $1 LUCA)
1. ceam vorbit indeajuns, pe masura harului dat de Dumne-
zeu, prin Hristos, Unsul Sau, despre problema rugaciunii general,
cru pe care-1 putea constata cei ce citi aceasta carte, sa luam
considerare acum rugaciunea pe care ne-a 1asat-o Domnul, straduindu-ne
sa aratam 208 cit de este puterea ei.
2. Inainte de toate trebuie s13. observ13.m c13. cei mai multi considera
ca Matei Luca avea vedere forma a rugaciunii, dupa
206. 14, 2 Is. 40, 6-8.
207. 6, 8.
208. Se adreseaza prietenului sau Ambrozie Tatianei.
care trebuie sa ne rugam. Textul reprodus de evanghelistul Matei este
urmatorul : Tatal nostru, Care ceruri, sfinteasca-se numele Tau;
vie imparatia Ta faca-se voia Ta, precum cer pe pamint.
Piinea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi ne iarta noua
noastre, precum iertam nu ne duce pe
ispita, ci ne de cel rau 209.
La Luca textul suna Tata, sfinteasca-se numele Tau. Vie im-
paratia Ta. Piinea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua fiecare
zi. ne iarta noua pacatele noastre, caci iertam tuturor celor
ce ne noua. nu ne duce pe is'pita)) 210.
3 . .AceIora care sustin atare parere, trebuie sa le raspundem ca,
chiar daca cuvinteIe au oarecare asemanare intre eIe, inalte privinte se
deosebesc, precum va din cercetarea noastra. al doilea rind,
trebuie spus ca nu este cu putinta ca rugaciune sa fi fost spusa
pe munte: unde s-a suit vazfnd invataceii Sai
au venit Ia gura li invata)) 211. Caci Ia Matei ruga-
ciunea e transcrisa Iegatura cu vestirea fericirilor a poruncilor res-
pective, pe cind Ia Luca se subliniaza ca odata, fiind Iisus intr-un Ioc
rugindu-se, cind a incetat, unul dintre u,cenicii Lui I-a zis:
invata-ne sa rugam, cum a invatat Ioan pe ucenicii Iui. Caci
cum sa admitem ca .cuvintear fi fost spuse expunere con-
tinua, fara sa Se fi ivit prealabil vreo 'intrebare sau lnacar Ia ce-
rerea unui ucenic ? Dar poate ca cineva va spune ca rugaciuniIeau ace-
sens ca ar fi fost rostite ca una data expunere ICon-
tinua, alta data catre ucenic Ia rugamintea lui, probabil fiindca acesta
nu fusese de fata prima oara, cind a rostit cele redate de Matei, sau
fiindca mai tinea minte cele spuse mai demult. Oare n-ar fi mai bine
sa le considere ca rugaciuni diferite, dar care erau unele parti co-
mune? Daca sa cautam Ia Marcu, daca cumva se reda aici
rugaciune ,cu sens, vom vedea ca vom afla nici urma de
ceva.
209. 6, 9-10.
210. Lc. 11, 2-4. Origen crede ca cei doi evangheli$ti reIateaza fapte diferite,
Iegate de momente De aceea Origen are vedere, Rugaciunii
textul de Ia Matei cum a fost el receptat capitolul al lnvdtdturii
celor doisprezece se vedea aceasta colectie Scrierj]e
editie ingrijita de Pr. D. Fecioru, 1979, 29. se vedea ceIe spuse
de Kohlhofer, cit., 122, nota 4. La fel notele criHce din Migne, G., 11,
1652-1653.
211. 5, 1-2 ;Lc. 11, 1.
DESPRE RUGACIUNE

ADRESAREA NOSTRU"
PRESUPUNE MEDIT ARE, IAR IMPRA$TIERE
239
1. Dar fiindca, precum am spus ce1e de mai sus, C'e1 care se
roaga trebuie sa aiba., mai intii, oarecare, pregatire dispo-
zitie sufleteasca specia1a, abia dupa aceea sa se roage, sa ce
spun pe care 1e-a rostit Mintuitorul nostru inainte de ruga-
ciune, cum e redata ea 1a Matei: Cind rugati, sa nu fiti ca
fatarnicii carora 1e p1ace, prin sinagoga princolturile ulite10r, stind
picioare, sa se roage, ca sa se arate oameni10r. Amin graiesc
iau rasp1ata lor. Tu insa, cind te rogi, intra camara ta inchi-
zind roaga-te Tata.Iui tau, Care este ascuns, Tata.I tau, Care
ascuns, raspunde tie. Iar cind rugati, nu faceti multa
ca paginii, care cred ca 10r fi ascultati. Deci nu
asemanati 10r, caci Tata1 de ce trebuinta, mai ina-
inte ca sa cereti de 1a deci sa rugati 212.
2. Se pare ca Mintuitorul nostru S-a ridicat adeseori pof-
tei dupa marire care e, boa1a pagubitoare. Aceasta
a facut-o aici, osindind orice Hitarnicie rugaciunii. Caci e
mare sa <:auti sa te fata oamenilor cu
sau cu darnicia. Sa nu uitam niciodata Cum puteti sa
credeti cind primiti unii de 1a a1tii, care de 1a uni-
cul Dumnezeu nu cautati 213.
Trebuie sa fugim de orice marire care vine de 1a oameni, chiar
daca se par<e ca ea este adusa pentru frumos, sa cautam sin-
gura marire data de singuru1 care cu
pe ce1 de marire intr-un fe1 cu mult mai mult decit
cia 1ui. Caci, chiar ceea ce este considerat frumos demn de 1auda
se intuneca atunci cind le facem ca sa fim 1audati de oameni, ca sa
aratam oamenilor, de aceea pentru nu primim nici ras-
p1ata de 1a Dumnezeu. Caci daca e adevarat fie,care cuvint al 1ui Iisus,
atunci acest lucru se poate spune cu ma.i mare cind este in-
sotit de 1ui juramint. Iata ce zice despre cei care
bine aproape1ui numai pentru ca sa fie laudati de oameni, sau despre
cei care se roaga sinagogi 1a colturile de strada, numai ca sa fie
vazuti de oameni: Amin graiesc iau rasplata lor 214. Caci
precum bogatul de 1a Luca 215 primit de acum
ppntru ('8. le-a primit ll-a mai putut sa le primeasca dupa de acum,
212. 6, 6-8.
213. ln. 5, 44.
214. Mt. 6, 5.
215. Lc. 16, 25.
cel icare ra.spla,ta sacind cuiva, .s,au pentru
rugaciuni, fiindca n-a semanat duh, ci trup 216 - va secera pieire,
nu va culege viata de veci. Dupa trup ramine ceI care face milostenie
silI1lagogi pe ulite, pentru c:a .sa fie Iaudat de oameni, trimbitind
inaintea sa, precum ceIcaruia ii face pIacere sa se roage stind
sinagogi Ia colturile ulitelor, pentru ca, aratindu-se oamenilor, sa fie
considerat oa unul cu frica lui Dumnezeu cucernic inaintea celor care
I-au vazut.
2. Oriclne pe drHlnul intins larg care duce la pieire, care
D-are nimic drept neted, ci este intregime intortochi,at cu coI-
- dreapta fiind ,in foarte multe Iocuri intrerupta - ,aceluia
nu-i sa se roage decit la coIturile ulitelor din pofta dupa ma-
dupa placere, se dore:;;te nu numai intr-o ulita, mai multe,
care cei muritori, pentru ca au pierdut dumnezeirea, proslavesc
feri'ces,c pe cei care par sa fie cu,cernici pe ulite. Multi sint cei care,
la rugaciune, dau sa se inteleaga ca iubesc mai mult placerile
decit pe Dumnezeu care se roaga, mijlocul ospetelor,
piete publice. Caci toti care duc viata de desfatari Iubesc drumul
Iarg s-au abatut de la drumuI ingust strimt aI Iui Iisus Hristos, care
nuare cea mai neinsemnata intorsatura indoitura pe la colturi.

ALTA CONDITIE RucAcrUNII: INTERIORIZAREA
1. Daca este vreo deosebire intre Biserica sinagoga (caci adeva-
rata Biserica nu are nici pata sau zbircitura, altceva de acest
fel, e sfinta fara de prihana 217, intr-insa nu intra fiu de femeie
desfrinata, nici famenul, scopitul 218 sau idumeu,
afara de cei nascuti dintr-o a treia generatie, care putea, cu ane-
voie, sa se potriveasca pentru Biserica 219,cum este scris: amo-
nitul nici moabitul daca a trecut aI neam nu s-a impli-
nit vremea; cH despre sinagoga, ea fusese zidita de suta:;;, care
inaItase inainte de intruparea lui Iisus, cind inca nu se daduse
marturie despre ca avea atita credinta, cum mai ,aflat Fiul
Dumnezeu IsrIael), ei bine, se roaga CiU placere sinagoga
sta prea departe de colturile strazilor. acela:;;i timp, cu sfintul
se intimpla la fel, eI se roaga dintr-o placere teatraIa, face din
216. Gal. 6, 8.
217. 5, 27.
218. Deut. 23, 1.
Deut. 23, 3. Desigur, Origen are vedereaici nu sinagoga iudaica, ci, vor-
bind alegoric, lucruri mult mai largi, mai inalte.
DESPRE 241
iubire sjnagogi, cr biserI'ci, coltul pietelor, ci
dreptatea drumului ingust str1mt, ca sa fie vazut de oameni,
ci doar de Domnul Dumnezeu. este omul, care se intr-una
la anul placut Domnului venirea Iisus) 220, urmind porunca
data: De trei pe sa se cei de parte barbateasca
inaintea Domnului 221.
2. Trebuie bine seallla cuvintul: s& se Caci
mic din ceea Ce se araHi numai rpe dln afara este frumos, ci este
numai ceva parut, real, ratacind doar imaginatia
mind ilnagine adevarata exacta. cei care repre-
zlnta unele actiuni nu sint cum vorbesc nicI ceea ce dupa
rolul pe care l-au luat, - tot a$a cei care se impodobesc cu apa-
renta yirtutii nu sint drepti, ci sint doar actori dreptatii, jucind ei
propriul teatru, sinagogi pe la colturi de strada. Cine
insa actor, se dezbraca de oIice podoaba 'externa $icauta sa
fie multumit cu sine acest teatru neasemanat mai mare decit oricare
acela intra camara sa 222, unde ada.postit, pe linga bo-
adunate, vistieria intelepciunii a 223 a
fara face ginduri de ceea e afar11., 1nchide orice
trare pentru simturi sa se chipul mintea
se Tatalui, Caruia nu-I scarpa astf'el de nici nu-I
se intr-insul Unul-Nascut Fiul
Sau : caci Eu TataI la dinsul vom face 1a el 224.
Si este limpede ca daca ne vom astfel, ne vom numai
Dumnezeului celui ci $i Tatalui, ci este
de fata retragerea noastra, prive$te ea, imbogate$te cele din ,ca-
mara, daca bineinteles ii inchidem u$a.

ClND RUGAM, SA SPUNEM VORBE MULTE
1. cind ne sa graim 1ucruri zadarnice, ci sa
cele vorbim cind nusinte111 atenti
la sau 1a cuvintele rostite rugaciunii, in$iram
1ucruri, vorbe sau ginduIi pieritoare, meschine de
220. Lc. 4, 19. Probabil e vizat anul jubiliar 25, 39-41) ca model ve-
nirii lui Hristos 1a plinirea vremii".
221. Deut. 16, 16.
222. 6, 6.
223. Col. 2, 3.
224. 14, 23.
16 - Origen. Scrieri alese
ine de curatenia 1ui Dumnezeu. Cine rugaciune tot fe1ul de
lucruri zadarnice, acela este intr-o stare mai ['ea decit acei prieteni ai
sinagogilor 225, mai sus amintiti, care cauta mai mult colturile de strada
nu pastreaza nici urma de virtute, nici macar Dupa
spusele Evangheliei, numai pagfnii graiesc lucruri de nimlc, neavind nici
cea mai simp1a idee de 1ucrurile mari intreaga rugaciune
cind-o numai vederiea ,ce10r ex,t1erioa,re. F1ecarul eca
pagin, care nu se decit 1a lucruri de joc, sa se gindeasca
1a Ce1 care ceruri peste inaltimilecerului.
2. Vorbaria multa fara rost sfnt defecte asemanatoare,
caci in lumea materiaIa sau trupeasca. nu exista nlmic unitar, ci tot
ceea ce se crede unitar este farimitat, imbucatatit impartit mai
multe parti, unitatea. Unitar este numai bine1e, pe cind
rau1 e multiplu. Unul est'e doar adevarul, pecind mlnciunile sint mul-
tip1e, una este dreptatea adevarata, contrafacerile numeroase, una este
intelepciunea lui Dumnezeu, pe cind inteleptii stapinii acestui veac
sint dar pieritori 226. Unul este cuvintul lui Dumnezeu, dar
multe sint cuvlnte1e straine de Dumnezeu. De aceea bine s-a spus ca:
('lllll!timea cuvintelor nu de pacatuire 227, dar nici poate
fi ascultata rugaciunea celuI ce vorbe multe 228. Rugaciunile noas-
tre nu trebuIe, sa se asemene lungi ale pagi-
pe care le savir$esc cum se spune 1a Psa1mi, dupa
228 a. $tie doar Dumnezeul ce10r sfinti, Tata fiind, ce trebuinte
au fiii Sai, caci doar dupa ceva se un tata. Daca cineva
insa nu pe Dumnezeu, ace1a nu 1ucruri1e dumne-
$1 propriile sa1e trebuinte, caci e1 crede ca de 1ucruri pieri-
toare are nevoie. Cine insa a ,cunoscut astfe1 de trebuinte mai inalte
pe care 1e-a contemp1at la Dumnezeu, acela 1e va ob-
tine de 1a Tata.l, care le va da chiar inainte de a 1e fi cerut.
Dupa am explicat probleme1e Introductive despre rugaciunea dupa
evanghelistul Matei 229, sa vedem acum ce ne spune rugaciunea
225. text este: sinagO'ga. vO'rba despre care nu pO'ti des-
.prinde nici se pO'ate traduce cu a flecari sau a cuvinte
fara sens. la aceasta sca,dere face aluzie Origen cind spune ca nu te alegi ,cu
nici lnvatatura 'din mecanica O'nO'matO'peica a unO'r Tugaciuni.
226. Cor. 2, 6.
227. 10, 19.
228. 6, 7.
228 a. Ps. 57, 4. Psalmistul aseamana pe ceI fatarnic cu vipera
veninul ucigatO'r.
229. 6, 5-8.
DESPRE

INTELESUL SENS DE INFIERE - CUVINTELOR
TATAL NOSTRU, CARE CERURI"
243
1. Tatal nostru care ceruri. S-ar cadea sa cercetam
numitul Testament Vechi, sa vedem daca gasim acolo rugaciune
care sa fie Tata. acum, cercetat
tot ce putut, aflat ceva. Cu aceasta ca
Vechiul Testament n-ar fi fost numit Tata, sau ca cei care
erau considerati ca au credinta Dumnezeu n-ar fi fost fii
Dumnezeu, ci doar ca n:lgaciune gasit acea
predicata de de a-L numi pe Tata.
Ca este Tata, iar cei care S-dU apropiat de
Jui sint numiti fii, se poate vedea din multe texte, de pilda
Pe Cel ce te-a nascut uitat ti-ai adus
te de Cel ce te-a zidit 230. Au este TataI tau,
CeI ce te-a zidit, te-a facut te-a intemeiat ? 231. Sau: Neam ticalos
sint ei copii care nu este 232. tot citim Ia
Isaia: Hranit-am fii i-am crescut, dar ei s-au razvratit impotIiva
Mea 233, iar la Malealli: Fiul pe Tatdl sau sluga se teme
de Stapinul sau daca Eu sint Parinte, estecinstea ce trebuie
sa-Mi dati? daca sint este teama de ? 234
2. Dar Dumnezeu e numit Tata, iar cei prin cuvintul
credintei sint fii, Ia vechi aflam afirmata sta-
tornic neschimbator calitatea de fii. Chiar Iocurile pe care le-am ci-
tat prezinta pe fii ca pe robi, dupa cum zice ApostoIuI:
Cita vreme este copil, se cu de rob,
este sta.pin pe toate, eI este sub epitropi ingrijitori Ia
vremea 1"lnduita de Tatal sau 235. Ia1" vrelnea 1"induita este venirea
Domnului nostru Iisus Hristos, cind ceIo1" care p1"imesc infierea, pre-
cum ne invata PaveI ceIe urmatoare, li se spune: Pentru ca n-ati
primit un duh al robiei, spre temere, ci ati primit DuhuI infierii,
230. DeuI. 32, 18. genial, Origen scoate evidenta noutatea rugaciunii
tocmai pentru motivul ca are la baza credinta filiatia cre$tina, lucru care,
spune el, nu a putut fi intilnit nicaieri Vechiul Testament. Sau, cum spune Origen
ComentaruI Ia Ioan 1, 1 : Exista psalmi, prooroci chiar cartiJe lui
Moisi, mii de rugaciuni, dar nicaieri nu afIa pe cineva rugindu-se spunindu-I
lui Dumnezeu: Taiii, poate pentru ca nu-L Tatal, cinsteau doar ca
Dumnezeu Domn, intr-una CeI ce DuhuI infierii nu numai
peste ci peste cei care dupa parusie au crezut prin Dumnezeu. Citat dupa
G. Bardy, .99.
231. Deut. 32, 6.
232. DeuI. 32, 20.
233. [s. 1, 2.
234. Mt. 1, 6.
235. GaI. 4, 1-2.
244
prin ca.re strigam: Avva! Parinte 236, Sau Evanghelia dupa
ce10r care L-au primit, care cred nume1e Lui, 1e-a dat putere ca
sa se faca fii ai Dumnezeu 237, Sau, din epistola soborniceasca a lui
invatamcu privire la cei nascuti din Dumnezeu urma infierii
10r, ca oricine e nascut din Dumnez'eu nu pacat, pentru ca
este nascut din Dumnezeu 238,
3. Daca ne gindim bine, insa, ce inseamna cuvintele Cind va ru-
gati, ziceti 1'ata, cum este scris Luca, atunci ne temem ca daca
nu sintem fii adevarati numim pe Dumnezeu Tata, pe linga alte
pacate ale noastre facem vinovati de lipsa de evlavie, Iata ce
vrea sa spun. Pavel confirma Epistola intiiacatr'e Connteni:
lneni, graind Duhul lui Dumnezeu, nu zice: anatema fie Iisus! Tot
nu poate sa zica : Domn este Iisus, decit Duhul Sfintn 2S9.
Cuvintele Duhul Sfint Duhul Dumnezeu inseamna lu-
cru. Dar a : Domnul Iisus Duhul Siint nu estc clliar lilnpede,
fiindca acest cuvint este intrebuintat de multime de fatarnici de
mai eretici uneori de demoni de rputerea acestui nume.
deci, nu cuteza sa sustina ca toti au numit pe Dom-
nul Iisus intru Duhul Sfint. De aceea nici n-ar sa spuna Domnul
Iisu.s, caci numai aceia spun DOlnnul Iisus care din suflet spun cuvin-
tul lui Dumnezeu nu nUlnesc pe Domn afara de Daca
sint toti cei ce-L numesc Domnul Iisus, atunci insemneaza ca toti pa-
hulesc faradelegile lor pe Cuvintul cel dumnezeiesc
faptele lor striga Anatema Iisus, 1a fel stau lucrurile
cu cel ce zice: Domnul Iisus)) , ca cu cel ce are contrara
acestuia care spune blestemat sa fie Iisus. trebuie intelese cu-
vintele cel nascut din Dumnezeu nu fiindca acesta este
1a saminta lui Dumnezeu nu 240, Numai ca
acela prin fapte despre nostru care ce-
ruri 241. Duhul impreuna cu duhul ca e
fiu 1ui Dumnezeu daca e fiu, este cu Hris-
tos 242, Dar pentru ca ei sa nu spuna nnmai pe jumatate: Tatal nos-
tru, caci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se
spre mintuire 243, e nevoie de fapte.
236. 4, 4-6.
237. 1, 12.
238. In. 3, 5.
239. Cor. 12, 3.
240. ln. 3. 9.
241. 6, 9.
242. Rom. 8, 16-17.
243. Rom. 10, 10.
DESPRE RUGACIUNE
245
4. Orice fapta, deci cuvintul gindul, indrumate de CuvintuI ceI
UnuI-Nascut, dupa modelul Lui imaginea lui Dumnezeu Cel
nevazut se dupa asemanarea Creatorului, Care face sa ra-
sara soare]e peste cei rai peste cei buni trimite pIoaie peste cei
drepti peste cei nedrepti 24r.. Caci ei se chipul Cuvintului
ceresc, iar Acesta este icoana lui Dumnezeu. Daca. cei sfinti sint chipul
icoanei, adica al icoanei care este Fiul, ei exprima infierea, facin-
du-se asemenea nu numai cu trupul preamarit al lui Hristos, ci cu
ceI care este inca. trup. felul acesta sfintii devin asemenea cu
Domnul trupul ma.ririi, schimbati fiind innoirea duhului. Iar daca.
zic fapta vointa Tata.l nostru care ceruri,
atunci este limpede ca cel ce - precum zice Ioan Epis-
tola sa soborniceasca. - este de la diavolul ,fiindca de la inceput diavo-
lul precum saminta lui Dumnezeu ramine ceI nascut
din Dumnezeu este, pentru cel zidit dupa CuvintuI Unul-Nascut, cauza
ca. nu poate pacatui, tot astfel oricine este saminta dia-
volului, care,atlta vreme cH ramine suflet, nu-l lasa pe ceI ce poarta
sa faca. binele. Insa. deoarece Fiul lui Dumnezeu a venit ca sa strice
lucrurile diavolului 245, este cu putinta. ca cuvintului
lui Dumnezeu uneltirile diavolului S11 ninlicite, iar S11-
mrnta cea rea patrunsa. sa. fie stirpita sa devenim fii ai
lui Dumnezeu.
5. Sa nu se creada, deci, ca n-am invatat altceva decit sa rostim
cuvinte 1ntr-o anumiHi clipa a rugaciunii,ci daca intelegem bine ceea
ce am spus inainte cu privire la rugaciunea incetare 246, atunci 1n-
treaga viata sa fie rugaciune fara. intrerupere, care s-o
confirmam purtare cind spunelll: Tatal nostru care ce-
ruri, caci ceta.tenia noastra. sa mai punem pe pamint, ci ce-
ruri 247, unde s1nt tronurile lui Dumnezeu, intarirea lui Dumnezeu
toti ceicare poarta chipul Cuvintului ceresc 248 care modul
acesta au devenit cere$ti.

DIN CERURI"
TREBUIE INTELES LOCAL ANTROPOMORFIC
1. Cind se zice ca. TataI sfintilor este ceruri, nu trebuie
\eles ca Dumnezeu ar fi marginit la forma trupeasca ca.ar locui
244. 5, 45.
245. In. 3, 8.
246. Tes. 5, 17.
247. 3, 20.
248. Cor. 15, 49.
forma aceasta ceruri, caci daca ar fi marginit intr-un 10c, atunci
urma ca Dumnezeu e mai mic decit care-L incap. trebuie,
dimpotriva, sa credem ca de puterea de nespus a dumnezeirii
toate celelalte sint marginite.In general, toate textele, care dupa pare-
celor Silllpli afirma, sens verbal, ca. Dumnezeu se in-
singur loc, trebuie intelesIe intr-un mod corespunzator conceptii-
inalte spiritua1e despre Dumnezeu, precum sint cele din Evanghe-
dupa Ioan, unde citim: inainte de praznicul
Iisus ca a venit ceasul ca sa treaca din 1umea aceasta Tata1,
iubind pe Sai cei din lume, iubit 249. ceva
departe: Iisus ca Tatal I-a dat toate ca de la
Dumnezeu a venit Dumnezeu se intoarce 250. .apoi: auzit
ca spus : duc veni Daca iubiti, v-ati bu-
cura ca duc 1a Tatal 251. dupa putine cuvinte spune De
acum duc la Cel ce M-a trimis nimeni dintre nu intreaba :
lTnde Te duci 252. Daca trebui intelese aceste cuvintein sens 10cal,
atunci este vadit ca tot trebui inte1ese cuvintele urmatoare :
cineva, cuvintul Meu Tatal Meu
veni la el face la el 253.
2. Dar acestea nu trebuie intelese literal, sensul unei treceri
spatiale a Tata1ui a Fiului spre cel Ce cuvintul Iisus, tal-
macindu-le sens 10ca1. Ci Cuvintul Dumnezeu care S-a cobor1t
S-a smerit demnitate atita vreme clt a petre.cut intre oameni,
trece acum, din 1umea aceasta, 1a Tata1 pentru ca sa-L contem-
pJam acol0 stare cum a din starea smereniei
a intrat din nou Sa, acol0 unde luindu-l ca in-
drumator, sa prisosim toate sa ne de orice neputinte. Sa
se deci, Cuvintul Dumnezeu la Cel oe trimis, sa lase
lumea sa mearga Tatal. De aceea textul de sfir:;;itul Evanghe-
dupa : (,Nu te atinge de Mine, caci inca M-am suit la Tatal
Meu trebui sa-l intelegem tot sens tainic, suirea Fiului Tatal
trebuind inteleasa chip demn de Dumnezeu, cu talmacire
induhovnicita, ca pe care devreme duhu1 decit
trupu1.
3. lamurit aceste lucruri 1egatura cu cuvintele : Tatal nostru
care e:;;ti ceruri 254 ca sa combatem parerea nepotrivita
249. In. 13, 1.
250. In. 13, 3.
251. In. 14, 28.
252. In. 16, 5.
253. In. 14, 23.
254. In. 20, 17. daca se afla intr-un loc, insemneaza numaidecit ca-i
"trupesc. Kohlhofer, cit., 139. Migne, 11, 1661. astfel de ingustime de
DESPRE RUGACIUNE
fac despre Dumnezeu cei care cred ca traie!?te numai ceruri,
sa nu Iasam pe cineva sa creada ca Dumnezeu s-ar gasi marginit
tr-un spatiu fizic, ceea cear insemna ca are trup !?i ca anl putea sa
spunem despre ceIe mai neserioase Invataturi: ca-i divizibil, mate-
rial !?i supus stricaciunii, a!?a cum orice trup este divizibil!?i mate-
rial !?i supu.sstriIcaciunii. Sau sa ne spuna aceia ca pareri
despre Dumnezeu, clar cum ar fi posibil ca Dumnezeu sa aiba
alta fire decit una materiaIa ? Intrucit, insa, !?i inainte de venirea tru-
peasca a lui Hristos, multe scrieri sa sustina ca Dumnezeu se
intr-un spatiu fizic, de aceea nu mi s-ar parea nepotrivit sa citez ci-
teva din aceIe texte pentru a indeparta orice indoiala de cei care
ingustimea marginesc pe Dumnezeu, Cel a toate cuprinzator, intr-un
spatiu mic ingust. Sa Iuam, mai cuvintul din cartea Facerii : Iar
cindau auzH Domnului, Care umbla racoarea se-
rii, Adam femeia Iui s-au ascuns de la fata Domnului Dumnezeu
tre pomii raiului 255. Sa intrebam, deci, pe cei care nu sa patrunda
comori1e Scripturii nu bat de la inceput 1a u!?a ei, daca
stare sa infati!?eze rpe Domnul Dumnezeu care umple cerul
pamintul
256
, cum pot ei 'inchipui marginit doar corporal, care
ca tron pamintul ca picioarelor, daca poate fi
Domnul privit 'intr-un Ioc a!?a de mic comparatie cu 'intreg cerul
pamintul ca chiar raiul, pe care imagineaza fizic, nu este um-
plut de Dumnezeu, ci intrece cu atita marime, incit umbIa lntr-lnsul,
plimbindu-se aude zgomotul meIsului picioarelor lui 1
Este mai absurd sa sustii ca, temindu-se de Dumnezeu pentru
pacatul 10r, Adam Eva s-au ascuns din fata lui Dumnezeu intre pomii
raiului. nu se spune numai ca ei ar fi vrut pur simrplu sa se ascunda,
ci ca ei s-au ascuns. Caci altfel, zic ei, dece ar fi intrebat Dumnezeu
pe Adan1 : ({Unde e!?ti 1.
4. Despre toate acestea am discutat mai pe larg comentariile fa-
cute la cartea Facerii. Acum, pentru ca sa nu trecem cu totul sub tacere
prob1ema atit de insemnata, va fi de ajuns daca vom aminti cuvintel<e:
Iocui ei umb1a mijlocul poporului Meu 257, spuse de
Dumnezeu Deuteronom. De unde se vede ca precum este petrecerea
vederi e desigur un antropomorfism simplist pericu1os, pe care
Origen il combate adeseori.
255. Fac. 3, 8. Despre ComentaruI cartea Facerii se ca s-a pierdut. Cu
toate ca a lucrat la el mai mu1ti ani, Origen n-a reu$it sa ajunga decit la primele
cinci capitole a]e cartii (C. CeIs 6, 49). lntre singlIrele fragmente pastrate sint celc
doua din Filoca]ja, pe care le publicam aici. Bardenhewer, cit., 140.
256. ler. 3, 23-24.
257. In felul acesta nu se intilne$te Deuteronom citatia respectiva. Ea e
schimb Cor. 6, 16. Locuri paralele fi: Lev. 26, 12 $i IC$. 37, 27, dar
citate liber. Nu mai trebuie sa spunem ca sub influenta lui Filon, Clement Alexan-
DomnuIui intre sfinti, cam este cea din rai de aceea e firesc
ca orice pacatos sa se ascunda de Dumnezeu, sa fuga de privirile Lui
sa se fereasca sa dea fata cu trebuie intelese cuvintele:
"$i s-a dus Cain de fata Dumnezeu a Iocuit tara Nod, ra-
sarit de Eden 258,
Precum, deci, Dumnezcu intre sfinti, tot
cer, fie ca se inteIege, prin aceasta, orice sfint, care poa,rta chipul
omuIui ceresc 259 sau Hristos, care toti cei mintuiti sint ca
ni$te Iuminatori ca ni$te steIe aIe cerului sau ca sfintii care petrec
cer, cum spun cuvinteIe: Catre Tine, CeI ce cer, am ri-
dicat ochii mei 2GO, Sau cum spune Ecclesiastul: Nu te grabi sa des-
chizi gura ta inaintea lui Dumnezeu, caci Dumnezeu este cer, iar tu
pe pamint jOS 261,cuvinte care vor sa arate deosebirea intre cei care
sint trupuI smereniei intre ceI care se intre ingerii cei ri-
dicati cu ajutorul Cuvintului puterilor sfinte, sau chiar de catre Hris-
tos insu$i. nu este nepotrivit ca sa fie propriu-zis tronul TataIui,
care, chip mai a1egoric, se cer, Biseri'ca Lui sa fie numita
pamint picioare10r Sale.
Am infati$at, aici, citeva cuvinte din Vechiul Testament, care par
sa a$eze pe Dumnezeu intr-un loc sjJatial, pentru a-I convinge pe citi-
tor, cu toate mijloacele, dupa puterea ce ne este data, sa inteleaga Sfinta
Scriptura intr-un lllOd mai inalt mai duhovnicesc, acolo unde pare sa
invete ca Dumnezeu s-ar intr-un singur 10c. aceasta a trebuit s-o
spunem ca sa desIu$im mai bine cuvintele: "TataI nostru care
cer, pentru a deosebi oarecum esenta Dumnezeu de cea a fapturilor,
care, de$i nu sint de aceea$i fiinta, se imjJarta$esc totU$i de ocinste
dumnezeia,sca, de putere ca sa zicem de adevarata revarsare a
dumnezeirii.

SFINTEASCA-SE NUMELE
CE ESTE NUME? CE ESTE NUMELE DUMNEZEU?
CE ESTE "SFINTIREA" ?
1. CuvinteIe "Sfinteasca-se numeIe Tau arata ca nu s-a im-
plinit cererea, ca cel carea dobindit-o se roaga ca ea sa-i ramina
sa nu se Este clar, dupa Iectur,a deaici, ca numeIe
drinuJ a a1tora, Origen a negat unui paradis terestru, reduc'ind totul 1<1
stare pnradisiaca de originara.
258. Fac. 4, 16.
259. Cor. 15, 49. Pasaj corupt in manuscrisul din Cambridge. Dupa cele afir-
mate aici cerul" poate fi Hristos, al DomnuJui ingerilor. Kohlhofer,
cit., 142.
260. ,Ps. 122, 1.
261. EcI. 5,
n-ar fi sffnt tocmai de aceea Matei Luca ne cer sa. spunem: "Sfin-
teasca-se numele Tau. Dar se va zice : cum ar putea cere cineva sa se
sfinteasca numeIe lui Dumnezeu ca cum n-ar fi sfintit? Sa ne gin-
dim ce este numele Tatalui ce inseamna ca Sd fie sfintit?
2. Numele este indicarea fundamentala a proprietatii individuale a
celui ce este numit. De pilda, exista calitate proprie Apostolului Pa-
vel, e alta tipica sufletului lui, virtutea careia sufletul e a;;a cum este,
proprie mintii lui, care poate intelege anumite lucruri ;;1, sfir:;;it,
calitate tipica trupului sau, urma careia a fost sau a;;a.
lnsu;;irea specifica a acestor calitati, care nu se intilnesc ca.ci
altul care sa nu se deosebeasca de Pavel nu se intre oameni,
se arata numele de {{Pavel 2Gl a.
Dar intrucit la oameni proprii se pot schilnba, atunci,
Lrivit Scripturii, pe buna dreptate se schimba numele. Dupa ce
s,chimbat feIul de a Avram a prllllit numele Avraam dupa schimba-
rea ceIui a lui Simon, a fost numit Petru, iar dupa schimbarea proprie-
tatii lui Saul, care prigonea pe Iisus, acesta a fost numit Pavel. La Dum-
nezeu, insa, Care este neschimbator ramine iar nu-
mele este oarecum unul aceIa;;i, intilnim Cartea Ie:;;irii un singur
nume: Eu sint Cel ce sint 262, sau cam ceva. Deoarece, privitor la
Dumnezeu, toti presupunem cite ceva ori de cite ne gindim la Din-
sul, dar nu toti la cee.a ce este intr-adevar (caci putini, daca putem
spune mai putini, intre acei inteleg sfintenia Sa toate),
de aceea, pe buna dreptate, se ca ideea care ne-o
facem despre Dumnezeu e cuviincioasa daca vedem sfintenia Crea-
torului, a Purta.torului de grija, a Celui ce judeca, a CeIui Ce alege sau
sau respinge, dupa merite
fiecare dupa. cum se cuvine.
3. Caci prin acestea prin alte note asemanatoare se exprima,ca
sa zic a:;;a, insu;;irile deosebite ale lui Dumnezeu, acesteacred ca
seamna, dupa numele lui Dumnezeu. aceea se spune
Cartea Sa nu numele Domnului Dumnezeului tau de-
263, iar Deuteronom : Ca pIoaia sa curga invatatura Mea gra-
iurile Mele sa se coboare, ca roua pe verdeata, Coa ploaia repedepe
iarba. Iar PsaImi: Pomeni-vor numeIe Tau tot nea-
261 a. aici se afirma conceptia trihotomica a lui Origen.
262. [e!i. 3, 14. Dupa parerea Origen numele apar(in lucrurilor traduc
insu,?irile 10r. Indemn marijrju, cap. 46, Migne, IP.o., 11, 625-29.
ataca aici probIeme de teoIogie apofaHca, desi'gur inca nu de c1ar conce-
pute ca la Pseudo Dionisie Areopagitul, dar universa1ia re se resimte deja la
el. Pe larg nota 54 Migne, G., 11, 626-27.
263. le$. 20, 7.
250
muln 264. Caci cine pune legatura conceptul de Dumnezeu cu lucruri
nepotrivite, acela numele lui Dumnezeu iar cine are pu-
tere sa rosteasca cuvinte, care, ca ploaia sint stare sa aduca rod
sufletele ascultatorilor, care spune vorbe care mingiie ca roua, care
asupra auditorilor, prlntr-o zidire temeinica, picurii binefaca-
ai cuvintelor stropii de a'pa trebuitori incoltirii, acela
mari d,aruri numele Lui. Gindindu-se, sinea sa, ca are nevoie de
Dnmnezeu, care sa-i Implineasca cererea, cheama ajutor pe
Acela de la care cu adevarat toate darurile. toticare pricep aceste
lucruri mai curind adnc aminte de lui Dumnezeu decit
Je-ar putea explica, chiar daca ar crede ca au auzit de la vre-un
ce constau tainele religiei.
4. Precum cel care se roaga trebuie sa tina seama de cele spuse
aici (de a avea idee corecta despre Dnmnezeu) sa se roage ca sa
se sfinteasca numele lui Dumnezeu, tot se spune psalmi: Sa
ina!tam numele precUln Tatal, ca sa 'cu
totii uniti cuget intelegere 26", sa inaltam
adevarata inalta a proprietatilor Dumnezeu. Tocmai
ftceasta inseamna a inalta numele lui Dumnezeu. Caci, ceI ce a avut
parte de revarsarea dumnezeirii, scapind cu ajntorul Dnmnezeu
biruind incit s-au mai ,putut bucura de caderea
lui, a,cela inalta puterea Dumnezeu, de care a fost pre-
cllm se arata psalmul ,al douazeci prin cuvintele: ((Inal-
ta-Te-voi, Doamne, m-ai ridicat n-ai veselit mei im-
potriva mea 266.
inalta pe Dumnezeu, inchinindu-I casa, cele dinlauntru
Lui, precum spune insemnarea psalm: Psalmul de lauda
sfintirea casei David.
5. mai este ceva de spus despre cuvintele: "Sfinteasca-se
mele Tau despre cele spuse forma de porunca, anumeca inter-
pretii intrebuinteaza adeseori forme imperative loc de optative, ca
psallnii: Mute sa fie buzele cele "iclene, care graiesc impotriva
dreptuIui faradelege 267, Ioc sa zica: "de ar {(Sa smulga
camatarul toata averea sa nu aibCi sprijinitor268, ca psalmul 108
despre Iuda, unde intreg psalmul este rugaciune cu privire la Iuda,
264. Deut. 32, 2-3.
265. COI. 1, 10.
266. Ps. 29, 1.
267. Ps. 18. Sub interpreti Origen intelege pe cei 70 de traducatori gre-
ai Sfintei Scripturi. vorba deci de Septuaginta. Am vazut volumuJ prim
al operelor exegetice ale Origen ca el face deosebire intre textuJ ebraic al Ve-
chiului Testament traducerea lui
268. Ps. 108, 10-11.
DESPRE RUGACIUNE
251
ca sa aiba f,'i e1 parte de astfe1 de 10vituri. Dar Tati'an (Sirianul) 269, ne-
intel,egind sa fie, ,care insemneaza totdeauna dorinta,ci
uneori f,'i porunca, a facut ceIe mai uf,'uratice afirmatii despre Dumne-
zeu, spunind ca expresia sa fie Iumina 270 ar fi exprimat mai degraba
dorinta, decit porunca, pentruca atunci DUllll1ezeu s-ar fi aflat,
spunea 'e1 cu neruf,'inare, intuneric! Ar trebui sa-l intrebam: atunci
cum ta1macim expresiile: Sa dea pamintul din sine verdeata 271, sa
seadune ,apele de cer la loc 272, sa mi'f,'uneapele de vietati 273
f,'i sa scoata fiinte ? 274
Oa.re de aceea doref,'te ca sa se adune apeIe de sub cer la
Ioc, numai pentru ca sa poata sta pe taria Ior? Sau pentru ca sa se
foloseasca de ceIe ce rasar din pamint, exprima dorinta: pamintul
sa rodeasca tot af,'a, ce fel de trebuinta. asemanatoare cu cea a
lipsei de IUlnina eIa la vietatile de apa, de vazduh f,'i de pe uscat, pentru
ca sa f,'i-O dOIeasca f,'i pe aceasta Dar chiaI daca (dupa Tatian) este
absurd ca Dumnezeu sa doreasca. acestea, def,'i sint expuse termeni
imperativi, de ce sa se Iucru f,'i despre enuntarea: Sa.
fie lumina !)}, caci e facuta sens de dorinta, ci de 'porunca !
Am tinut sa spun acest Iucru fiindca., ruga.ciunea fiind redactata
termeni inlperativi, am vrut sa amintC'sc inteIpretarile false ale Ta-
tian, din pricina celor pe care i-a indus eroare f,'i careau primit
gref,'ita, fapt pe care l-am verificat f,'i eu odinioara.

VIEIMP
EXPRIM.A DORINTA DE VEDEA DUMNEZEU
NOASTRE
1. Vie impdrdtia Daca, dupacuvintul Domnului f,'i al
torului, imparatia Dumnezeu vine pe va.zute f,'i nici vor zice:
iat-o aici sau acolo, caci imparatia Dumnezeu este inHiuntrul nos-
tru 275 foarte aproape este cuvintul, gura noastra f,'i inima
noastra, atunci e cIar ca cel ce se roaga sa vie imparatia Dumnezeu,
buna dreptate se roaga ca imparatia Dumnezeu sa prinda rada-
cina intr-insul, sa aduca roade f,'i sa se desavirf,'easca. orice sfint
269. Tatian Sirianul, apo]oget cre$tin din sec. ne-a lasat intre altele
Djscurs cdtre greci. Citatul de mai sus apartine acestei lucrari, ci alteia. se $tie
daca Ta!ian a sfir$tt ca om a1 Bisericii sau nu, altfel ne putem explica
afirmatiei Origen. cf. G. Bardy. cit., 115.
270. 1, 3.
271. Fac. 1, 11.
272. 1, 9.
273. Fac. 20.
274. 1, 24.
275. Lc. 17, 20-21 Deut. 30, 14.
care e stapinit de Dumnezeu care asculta de legile duhovni-
Domnul ca intr-ocetate bine orinduita. de
fata Hristos loc cu Tatal sufletul dupii
cuvintul, pe care l-am amintit: Vom veni el vom face
el 276.
cred ca prin imparatia Dumnezeu se intelege starea fericita
a suflet condus de ratiune indrumat de sfaturi intelepte, cu alte
cuvinte, lui Dumnezeu inseaInna cuvintele mintuitoare 277
adresate ascultdtorilor, precum faptele bune izvorite din dreptate 278.
ln scl1imb, orice pacatos este chinuit de stapinitorul acestui veac, ciici
toti sint robii acestui veac rau, daca se lasa grija Celui
care s-a dat pe Sine pentru pacatele noastre, ca sa ne scoata din acest
veac viclean, sa ne scoata dupa Dumnezeu a Tatalui nos-
tru 219, dupa cuvintele scrise Epistola ciHre Galateni.
cei ce se lasa mnnciti de stapinitorul acestui veacprin pacatuire
voita, aceia stau sub puterea pacatului, de aceea ne Sfintul
P,avel sa nu lasam ca pacatul sa aiba stapinirea.supra noastra, por1:ln-
cindu-ne aceste cuvinte: Sa imparateascii pacatul trnpul vostru
cel muritor, sa supuneti poftelor ! 280
2. Dar ar putea zice cineva cu privire la aceste doua cereri: Sfin-
teasca-se numele Tau Vie imparatia Ta: daca cel care se roaga,
se roaga ca sa fie ascuItat daca intr-adevar e atunci este limpede
ca va fi sfintit pentru cineva numele Dumnezeu ca pentru acela
Dumnezeu. Iar daca stau lucrurile, cum se
va mai ruga pentru ceea ce are, ca cind l-ar avea, zicind: Sfin-
teasca-se numele Tau Vie il11!paratia Ta? Iar daca este atunci
uneori esIte potrivit sa se zica: Sfinteasca-se numele Tau - Vie
Ta. acestea se poate raspunde ca, precum cel care se
roaga sa obtina cuno:;it1nta intelepciune, se ruga totdeauna cum
se cuvine pentru acestea,caci are tot mai muIte temeiuri de a cere in-
telepciune cuno;;tinta, trup el numai parte 281
ceea ce poate patrunde, iar ce'ea ce este care inlocui cu-
276. 14, 23.
277. In. 1, 1. Din nou gasim necesar sa subliniem termenu1 de origine stoica

- cred ca pot spune ca ilnpara\ia lui Dumnezeu e starea fericita a ra\iunii
dominante. Desigur, nu e aici de ra\iune ca putere ci sens de cu-
get, de minte buna, incalzita de credin\a de dragoste. Poate ca -ul
acesta inima are rol mai mare decit orice caz astfel de con-
cep\ie e net spirituala, existentialista chiar.
278. Cor. 1, 20.
279. 1, 4.
280. Rom. 6, 12.
281. Cor. 13, 9.
partiala se va arata abia atunci cind mintea va fi pusa fata
fata, fo.ra. perceptia simturilor, cu cele tot nu-i este
posibil nlmanui sa sfinteasca mod numele lui Dum-
nezeu sa guste Lui, daca nu va dobindi
prin intele'pciune chiar celelalte viIt1.lti. Pe calca
inaintam numai daca ne indrepta.m atentia spre cele ce
stau inaintea noastra. uita.m de cele ce sint urma noastIa. 232. Abia
atunci inainHim necontenit cind vom ajunge la imparatia Dumnezeu
cind se imp1ini cuvintele Apostolului, ca Hristos dupa ce va fi
supus pe toti preda domnia Dumnezeu Tatal pentru
ca Dumnezeu sa. fie totul toate 283. De aceea rugindu-ne neincetat
cu inima tot mai induhovnIcita Cuvint, sa spunem catre Tatal
din ceruri: Sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta
3. Despre imparatia Dumnezeu trebuie inteles aceea ca, pre-
cum nu este infratire intre dreptate faradelege, lumina nu are nici
ea cu intunericul 11iCi Hristos nu se cu Veliar 284,
tot nu poate dainui imparatia lui Dumnezeu stapinirea pacatului.
Daca deci, ca Dumnezeu sa sta.pineasca intre atunci nicide-
cum sa stapineasca pacatul trupul nostru muritor 285 nici sa
nu asculta.m de poruncile lui, care indeamna sufletul nostru spre fap-
tele carnii spre lucrari potIivnice lui Dumnezeu, ci sa omorim madu-
larele noastre, ,ale omului pamintesc 286, culegind roadele duhului,
tru ca Domnul sa umble ca intr-un rai duhovnicesc sa dom-
neasca singur peste cu Hristos Sau, Care de-a
dreapta Acelei puteri de Care voim sa ne
Care va locui pinace toti din vor ajunge
picioarelor Lui, iar orice domnie, sta.pinire putere va fi indepa.rtata
de la Caci acestea Se intlmpla fiecare din ca cel din
urma moartea, sa fie biruita pentru ca despre sa spuna
Hristos: Unde-ti este, moarte, biIUinta ta? Unde-ti este, iadule, bol-
dul tau 287,
De pe acum, deci, sa se imbIace sfintenie ceea ce este stricacios
nestricaciunea feciorie curatenie, iar ce este
lnuritoI sa se imbrace, dupa biruinta mortii, nemurirea Tatalui,
astfel, aflindu-ne sub stapinirea lui DUlnnezeu, Sd ne inca
de pe acum de binefacerile ale invierii.
282. 3, 14.
283. Cor. 15, 28.
284. II Cor. 6, 14-15.
285. Rom. 6, 12.
286. Col. 3, 5.
287. COI. 15, 53 i 15, 55.

"FACA-SE SE REFERA PERSONAL,
LA MEMBRII BISERlCII FIlNTELE CERE$TI
1. Dupa ce a spus cuvintele: Ta, evanghelistul
Luca a lasat la parte cuvinte1e referitoare la voia Tata1ui, trecind di-
rect la cererea urmatoare: Piinea noastra Cea spre filnta, da-ne-o
noua fiecarIe Sa studiem cuvintele referitoare la voia Tatalui,
despre 'care se gasesc numai EvangheHa dupa Maitei :?istau
strinsa legatura cu cele dinaintea 10r.
Cind rug8m, fiind inca pe pamint, ca cer
voia Dumnezeu de toate fiintele cere:?ti, atunci sa ne rugam ca
de pamint, sa implinim, ca voia lui Dumnezeu, ceea se
va intimpla daca nu facem nimic impotriva Lui. Iar daca,
cum se face cer voia lui Dumnezeu, va fi indeplinita de pe pa-
mint, atunci ne vom asemana fiintelor fiindca 'Pur-
tam chipul cel ceresc atunci vom imparatia cerurilor, iar
cei care veni dupa pamint, cere sa asemene'a noua,
care vom fi ceruri.
2. Du,pa Matei anl putea intelege cuvintele: cer
pe pamint, sens mai larg, anume ca ceea ce se sa
spunem rugaciune ar fi cam Sfinteasca-se nume1e Tau, pre-
cum cer pamint, vie imparatia Ta, precum cer
pam.int"f faca-se voia Ta, pre'cum cer pamint. Nu-
mele lui Dumnezeu a fost sfintit de cei din ceruri, 1a ei a venit imparatia
lui Dumnezeu tot ei sint cei care implinesc laolalta voia lui Dumne-
zeu. timp, pe pam1nt, tot ce este nedep1in, dar
putem aici daca ne arata demni s5. fim ascultati de
Dumnezeu toate acestea.
3. Iar, chip specia1, cu privire 1a: Faca-se voia Ta, precum
cer pe pamint ne putem intreba: CUln se voia lui
Dumnezeu intr-un cer, care se afla duhuri ale rautatii, pentru care
s-a imbatat sabia lui Dumnezeu)) ? 289. Daca rugam sa se faca voia
lui Dumnezeu pamint, cum se fa,ce ea cer, sa nu cerem cumva
fara socotea1a sa ranllna pamint puterile potrivnice, care din
cer, fiindca multi s-au nicut rai pamint din cauza caderii duhurilor
rautatii, care s1nt ceruri! Cine intelege cerul chip figurat
spune ca el este Hristos, iar pamintul Biserica - caci care tron ar fi
288. Lc. 11, 3.
289. Ef. 6, 12; [s. 34, 5. Reiese, din cele spuse aicl, ca duhuri rele lupta
regiunile adica deasupra pamintului, dupa cum sustine Origen alte
locuri (De 9 etc.).
DESPRE RUGACIUNE
255
atit de vrednic de Tatal ca care al picioarelor Lui
ca Biserica? ---;- acela va rezolva problema, spunind ca fiecare din
membrii Bisericii tIebuie sa se roage de buna TataIui, sa impli-
neasca voia TataIui cum a Hristos, Care a venit sa faca
voia TataluiSau a implinit-o cu pIisosinta. daca ne aIipim de
Hristos, ne facem un duh cu indeplinind astfel voia incit sa fie
implinita pe pa.m.int ca ceruri. Ca.ci cel ce se de Domnul
.- zice Sfintul Pavel - este un duh cu 290. ca. nu va fi nein-
dIeptatita aceasta explicatie cine va chibzui mai cu atentie.
4. Iar daca cineva va fi dealta paIere, atunci sa se duca la sflI-
acestei EvangheIii (de Ia Matei), acolo unde, dupa Dom-
nul va zice catre cei unsprezece ucenici: Datu-Mi-s-a toata puteIea,
j'n ceI pe pamint Avind puteIe peste ceIe din cer, va spune
a primit-o peste ceIe de pamint, fiinteIe din fiind ceIe dintii
luminate de catIe CuvintuI. iaI Ia pliniIea vremii, UIma puteIii
Fiului lui Dumnezeu, imita cei de pe pamint oIdinea
pentIU caIe a pIimit deplina
IUgaciune Hristos oarecum, sa-i ia pe ucenicii pe
caIe i-a dIept colabol1atoIi pe linga Tatal, ca asemenea
fiinteIor supuse Adeva.rului Cuvintului, fiinie]e
indreptate cu puterea pe care au primit-o cer 'pe pamint sa fie in-
drumate spre un feIicit, eoeea ce sta puterea Lui. Cine intelege
ca cer vedem pe MintuitoruI. iar pamint, Biserica, spunind ca
Cel Intii Na.scut din toata faptura este cerul, care Tata.l se
ca un tron, acela va intelege ca omul pe care l-a imbracat, inlpodo-
bit cu puterea smereniei a ascultarii Ia moarte, zice dupa inviere:
{(Datu-Mi-s-a toata. puteIea, pIecum cer pe panlint 292. Olnul
luat de Mintuitorul a primit puterea peste cele care sint
numai Celui Unul-Nascut, pentru ca sa.-L faca la dumnezeirea
Sa ca sa se faca una cu 293.

5. mai ramine sa rezolvam cea de a doua problema, anume,
c'um se voia lui Dumnezeu cer, cita vreme cer duhu-
rile lupta impotriva fiintelor de pe pamint? Iata CU1n raspun-
dem aici. Dupa CUln pa.minteanul are patrLa 'in cer, nu din pricina
locului unde se ci, pe t9meiul simtamintelor sale alese,
comori ceruri avind inima cer, purtind cu alte cuvinte chipul
290. Cor. 6, 17.
291. 28, 18.
292. 23, 18.
293. despre uniunea ipostatica - au'tq, Migne, P.G., 11,

nnei adevarate fiinte nu mai apartine pamintului lumii de
jos, ci apartine cerului unei 1umi mai bune, celei tot
duhurile rautatii care petrec ceruri, dar patria pe pamint,
unde 1npta uneltiri impotriva oamenilor, aduna comori pe paluint
poarta chipul 'Po.mintescului, care frunte a Hipturilor Dum-
nezeu, a ajuns sa fie batjocorit de ingeri, deci sint
nu locuiesc ceruri din pricina simtirii lor rele. Cind, se spune :
Faca-se Ta, precum cer pe pamint, trebuie sa ne gindim
ca nu sint cer aceia care din ingimfare au cazut deodata cu ace1a,
care ca un fulger a cazut din cer 294.
6. Poate ca zicind Mintuitorul nostIU ca trebuie sa ne rugam ca
Tatalui Sd se implineasca pe pamint, cum se
cer, nicidecum nu se porunce$te ca rugaciunile sa se faca pentrucei
care petrec cu simtirile printre paminteni, pentru ca sa fie asemenea
acelora care petrec cu sufletul cer, ci rugaciunea se cu
scopul ca toate cele de pe pamint, adica cele mai rele inrudite cu
ce1e sa devina asemanatoare ce10r mai bune, care ceta-
tenia 295 ceruIi, facindu-se astfe1 cere$ti. Pacatosul este tot pamint,
orjllnde s-ar afla; e1 pocai tot piimint se face, pe cind
ce1 ce Dumnezell nu nesocote$te 1egile duhovni-
ce$ti mintllitoare, ace1a este cer. Cit timp sintem inca 'pamint din
pacatului, sa ne rllgam ca lui Dllmnezell sa coboare
noastra spre indreptare, a$a cum s-a intlll1p1at cu cei care devenit
cer inaintea noastra sint cer. Iar daca ochii Dumnezeu
sintem ca pamint, ci de acum, deja ca cer,atunci sa ne rllgam ca
precum e cer, a$a sa fie pe pamint, adica cei rai sa se imp1i-
neasca Dumnezeu, pentrll ca Sd-i faca, sd spun cer, ca sd
mai ramina pamint, ci toate sa devina cer. Caci, daca, potrivit acestei
interpretari, vointa 1ui Dumnezell se face cer ca pamint,
pamintul Iamine 'pamint, spune mai 1iimurit cu
exemp1ll, ci precum s-,a Dllmnczell cei cllmpa-
tati, atllnci cei necumpdtati se face cllmpatati. Precum s-a impli-
Dumnezell cei drepti, ca 1a cei atunci cei ne-
drepti fi drepti. Daca, deci, precllm Dumnezeu s-a facut
cer se face pe pamint, atunci toti vom fi cer, ciici carnea care nu
este de fo1os singele inrlldit Cll dinsa pot sa mO$teneasca impara-
294. [OV 40, 19; [ Cor. 15, 49; Lc. 10, 18.
295. F jJjp. 3, 20.
DESPRE' RUGAeIUNE
257
tia Dumnezeu, nici stricaciunea nu nestricaciunea 296.
Insa, se va putea spune ca ar putea sa obtina, daca se indrepta
de la carne, de la pamint, de la lult de la singe inspre firea cereasca.

PRIN CEA ZILELE
TREBUIE SA lNTELEGEM (CA lNGERI) ALES
SUFLETULUI CARE S-O CEREM CONTINUU
1. Piinea cea de toate zilele da-ne-o noua. astazi)) sau cum
spune Luca: Piinea noastracea de toate zilele da-ne-o noua fie-
care 298.
Deoarece unii cred ca aici se spune sa ne rugam pentru piinea
cea trupeasca, de aceea este potrivit sa indreptam cele ce urmeaza
aceasta parere sa. adevarul privire la piinea
spre Trebuie sa-i intrebam: Cum ne poate porunci ceva
Cel ce ne-a cerut sa ne rugam pentru lucruri mari atlt timp
citpiinea, care se da pentru trup, nu este un lucru ceresc nici ru-
ga.ciunea pentru aceasta nu este rugaciune mare, cind fi
uitat, ceea ce ne-a invatat alta data, urmind caacum sa aducem lui
Dumnezeu rugaciune pentru lucruri fara insemnatate
2. Dar, urmind Invatiitorului care ne invata cu privire la
piine, vom arata acest lucru mai pe larg. Evanghelia dupa Ioan,
zice catre cei careau venit Ia Capernaum ca sa-L caute: Amin, amin
zic voua: cautati pentru ca ati vazut minunile, pentru ca
minoat din v-aH saturat 299. Caci ,cine maninca din plinile bine-
cuvintate de Iisus se satura din ele, acela mai cauHi decit sa
inteleaga pe Fiul lui Dumnezeu se spre De aceea
porunca potrivita cind spune: Lucrati nu pentru mincarea cea ,pieri-
296. COI. 15, 20.
297. 6, 11.
298. Lc. 11, 3. TermenuI (- spre fiinta) e intilnit numai de doua ori
Sfinta Scriptura anume la Matei 6, 11 la Luca 11, 3, deci locurile unde e
vorba de rugaciunea Tatal nostru. Dupa cum Origen facut un titlu de glorie,
popularizind acel agrafon (- cereti lucruri mari. probabil
gatura cu Matei 6, 33), tot face aici subliniere epocala, atunci cind da sa
se inteleaga ca piinea pentru care ne rugam este cea care asigura fiintarea noastra
deplina, atit pentru suflet cH pentru trup. Desigur ca aici trebuie implicata
Euharistia, potrivit expresiei ioaneice (6, 53-55). teologi, nlai ales protestanti,
deduc originea de la - merg spre, urmez,
cum e expresia ziua urmatoare. cazuI acesta s-ar sublinia aspectul
eshatologic aI cererii. sensul ca sa cerem hra,na necesara pe fiecare a doua
ceea ce suna cam pamintesc. s-a incetatenit cea de toate zilele.
Oirgen s-a gindit la lucruri mai mari; tr:louaLoI: de la + - spre
fiinta, spre fiintare. Traducerea e destuI de greoaie. Feri-
Ieronim a tradus cu supranaturala, ceea ce e fortat.
299. In. 6, 26.
17 - Origen, Scrieri alest.
toare, Ci pentru mincarea ce ramine spre viata pe care
da voua Omului
cind cei ce-L ascu1tau L-au intrebat au zis: Ce sa f"acem
ca sa lucrarile lui Dumnezeu ? 301, Iisus le-a raspuns le-a
zis: Aceasta este lucrarea Dumnezeu, ca sa credeti Acela pe
care trimis 302. Dumnezeu a trimis pe Cuvintul Sau ta-
maduitn, precum este scris ps,almi 303, adica pe cei bolnavi. cei
care cred acest cuvint lucrarile Dumnezeu, care sint
hrana ce ramine spre cea 304. Meu, zice
va da piinea cea adevarata 305 din cer, caci lui Dumnezeu
este aceea care coboara din cer da viata lumii. Adevarata piine este
aceea care pe omul adevarat, cel zidit dupa chipul Dumne-
zeu 305 a, crescin,du-l fa.cindu-l asemenea cu Creatorul. Ce este oare mai
potrivit pentru hrana sufletului decit Cuvintul? Sau ce poate fi mai
de pret, pentru minte intelegatoare, decit intelepciunea lui Dumne-
zeu? ce poate fi mai de dorit pentru fiinta cugetatoare decit ade-
varul
3. Daca, insa, s-ar opune cineva zicind ca Hristos nu ne-ar fi in-
vatat sa ne rugam pentru piinea cea de toate zilele, intrucit aceasta a.r
fj ceva deosebit de fiinta atunci sa asculte cum se
Evanghelia dupa Ioan data ca ceva deos'ebit de Dinsul, alta dataca
cind piinea fi Nu Moise diat piinea cea din cer,
ci Tatal Meu va da din cer piinea cea adevarata 306. data, insa,
ii cereau: Da-ne noua piinea aceasta totdeauna 307. ca
despre Sine: sint vietii; cine vine la Mine nu flaminzi
cine crede Mine nu inseta niciodata 308. putin dupa aceea :
Eu sint Piinea cea vie, s-a pogorit din cer. Cine va minc'a din
aceasta va fi veci. Iar piinea pe care Eu da pentru
viata lumii este trupul Meu 309.
4. pentru ca orice hrana e numita Scriptura piine, cum se vede
din cele scrise de Moise: Patruzeci de zile patruzeci de nopti ll-a
300. ln. 6, 27.
301. ln. 6, 28.
302. In. 6, 29.
303. Ps. 106, 20.
304. ln. 6, 27.
305. 6, 32-3.
305 a. Fiind zidit dupa chipul lui Dumnezeu, omul tinde la asemanarea cu
Iata teza din cele mai des sustinute de Origen. C. Cels IV, 83, 85; Comm.
212; De Prjncjpjjs 6, 1.
306. ln. 6, 32.
307. 6, 34.
308. 6, 35.
309. 6, 51.
DESPRE RUGACIUNE
259
mincat piine, nici apa baut 310, tot cuvintul oare inseamna
hrana este diferit variat, fiindca toti pot fi hraniti cu invatatu-
rile aspTe De ,aceea, voindsa ,ar,ate hrana
intaritoare, pe potriva ceIor mai zice: "Plinea pe care
pentru Iumii este trupul Meu 311, iar dupa aceea: Daca
nu millca tru1pul Fiului Omului nu veti bea singeIe Lui, nu veti
avea Cel ce maninca trupul Meu bea singeIe Meu are
11 cea de caci trupul Meu
este adevarata mincare singeIe Meu ,adevarata bautura. Cel ce ma-
ninca trupul Meu bea singeIe Meu ramine intru Mine Eu intru
Precum trimis pe Mine Tatal cel viu Eu viez pentru Tatal (tot
cel oe maninca pe Mine trai prin Mine 311 a.
Aceasta este hIana adevaIata, trupul Iui Hristos, care fiind Cu-
vint, S-a facut trup, dupa cum este sCIis: Cuvintul trup S-a facut 312.
Indata ce-L mincam, S-a intru cind se imparta-
atunci se cuvintul: am vazut slava Lui 313.
ceasta este plinea care s-a pogorit din cer, nu precum au mincat parin-
(mana) au murit. Cel ce maninca aceasta va trai in
veci 314.
5. Iar Pavel, vorbind cu corintenii cei nevirstnLci, care se compor-
tau chirp copilaresc, "Cu lapte v-am hranit, nu bucate, caci
inca puteati minca, pentru ca sinteti inca 315, epis-
tola catre Evrei: aveti nevoie de lapte, nu de hrana virtoasa,
pentru ca oricine se cu Iapte este nepriceput ,cuvintul in-
dreptarii, de vIeme ce este prunc. tare este pentru cei desavir-
care au simturile invatate sa deosebeasca bi-
nele raul 316. cred ca enuntarea: Unul crede ca maninca de
toate, cel slab insa maninca legume 317, nu este facuta de dinsul cu
privire I,a hr>ana trupe,a'$,ca,ci privire la cuvintele Dumnezeu, care
310. Deut. 9, 9-10.
311. In. 6, 51.
311 a. 6, 53-57.
312. In. 1, 14.
313. 1, 14: se vedea ca sIava Domnului e un har deosebit. Intre puti-
nele cazuri din VechiuI Testament, cind s-a spus ca au vazut slava DomnuIui, e
cazuI din Ie$. 40, 34 dupa terminarea Cortului Marturiei. Ceva acest gen, desigur
mai ma,ref, trebuie inteles aici, unde e vorba de Sfinta Euharistie.
314. 6, 58.
315. Cor. 3, 2. scrisul lui Origen intilnim adeseori cel putin doua clase de
pe de parte de toate zilele, sau cei mai simpli, iar pe de
aIta parte gnosticii, sau cei care nu se multumesc numai cu ce spune
Legea, ci cauta mai mu1t", urca mai sus. Laptele hrana virtoasa sint cele mai
simboluri ale celor doua grupe.
316. EVT. 5, 12-14.
317. Rom. 14, 2.
260
nutresc sufletul. Caci omul credincios .c;;i desavir.c;;it poate sa patrunda
toate, cum arata cuvinte1e : Unul crede ca manincade toate, pe cind
ce1 mai slab .c;;i mai putin desavir.c;;it se multume.c;;te cu invataturi mai
sim'p1e, mai gre1e, care intaresc prea mult. pe el il au
vedere cuvinte1e : Iar ce1 maninca 1egume 318,
6, Cred ca .c;;i afirmIatia Solomon din Cartea Pi1delor ne invata
ca e mai de 1auda .c;;i mai vrednic ce1 care patrunde invataturile ce1e
luai intaritoare .c;;i mai inalte din cauza ca nu-l ajuta mintea (desigur
fara sa cugete totu.c;;i lucruri gre.c;;ite) decit cel cu minte mai priceputa
.c;;i mIai subti1a .c;;i care .c;;tie sa minuiasca lucrurile cu mai mare dibacie,
dar care patrunde sensul pacii .c;;i al armoniei univers. Iar proverbul
suna a.c;;a: Mai mult face mincare de verdeturi .c;;i a1aturi dragoste,
decit bou ingra.c;;at .c;;i aliHuri ura 319.
De a'ceea ,am primit adese,a, cu mai mnHa bucurie, gnstare simp1a .c;;i
modesta,cind am fost ospatati de oameni care puteau sa ne ofere
mai mnlt, decH inalte care se ridica impotriva cunoa.c;;terii
lui Dumnezeu, propovaduind cu ispititoare incapatfnare invatatura stra-
de cea data de TataI Domnului Iisus Hristos, care ne-a dat
Legea .c;;i profetii. Pentru ca, deci, nici sa ne imbo1navim cu sufletu1 din
!ipsa de hfiana .c;;i nici sa murim pentru Dumnezeu de foamea cuvintulni
Domnului, sa cerem de la Tata1 plinea ,cea vie, adica cea spre fiinla ,
cum rugaciunea.
7. Acum trebuie sa inte1egem ce insemneaza cuvintul s'pre fiinta
.c;;i de toate zilele. Mai trebuie .c;;tiut ca epio.u,siOS, sau
ceea ce-i necesar spre fiinta noastra de toate zi1ele, nu este intrebuintat
de nici grec invatat .c;;i nici n-a fost folosit de limba oamenilor simpli,
ci pare sa fie inventat d,e evangheli.c;;ti. anume, Matei .c;;i Luca au fost
de aceea.c;;i parere .c;;i l-au intrebuintat fara vreo deosebire de nuanta.
asemanatoare au facut .c;;i alte cazuri traducatorii ,carti1or
ebraice. Caci oare grec a intrebuintat cindvIa cuvintul : - eno-
tizou - sau acoutistiti - 10c de eis ota
dexai -, viriti urechi,.c;;i fa-te caauzi! Un cuvint asemanator cu
- epiousion - se afla scris 1a Moise, ca fiind spus de Dum-
nezeu: imi veti fi popor a1es: - laos periousi-
os - 320. cit.c;;i credca deriva d!e la cuvintul
usia (substanta). Cel dintii ,arata piinea se sub-
318, Rom. 14, 2.
319. pjJde 15, 17. le intilnim la 33, 1 34; 34, 16
37, 13, apoi la 1, 2; iar Origen le comenteaza .in OmjJja 7 Ieremja,
dupa. cum am vazut volumul prim.
320. Ie$. 19, 5.
DESPRB RUGACIUNE 001
stanta noastra, iar celalalt inseamna poporul viu, legat de fiinta dum-
nezeiasca, care participa la Ea.
8. Usia propriu-zisa se refera la lucrurile necorporale (adica la
suflete), care au existenta invariabila nu sint supuse nici unei
teri sau scaderi. Caci proprietatile principale ale corpuri1or, la care au
loc respectiv impuiinare, sint tocmai nestatornicia ne-
voia oadaos care sa le sprijine sa le mentina. daca II seadauga,
intr-un ,anumilt momen1t, cev,a plus fata de ,ce S-d pi'erdut, ,are loc
augmentare, iar incaz invers - imputinare. Poate ca unele nici
primesc adaos sint,' ca sa zic continua Cei care
cred ca esenta lucrurilor necorporale e lucru secundar, iar cea a cor-
purilor e lu'Cfu principal - dau urmatoarele determinari : Substania este
materia sau esenta prima a tot ce exista, materia corpurilor din care
deriva corpurile - materia corpurilor individuale, sau primul existent
nediferentiat, aare exista inainte de lucrurile reale, sau cea care pri-
toate schimbarile prefacerile, iar pentru sine este, duopa legeoa
proprie, inv1ariabil, sau care la orice schimbare sau prefacere.
Dupa filosofi din urma, substanta este fara caIitate lip-
sita de forma, ea exista potrivit propriei sale ratiuni, nu are nici
marime determinata, insa pentru orice calitate drept substrat
intr-un loc pregatit pentru aceasta. numesc aceste acte
actiuni Ior le apartin starile. Deci ei spun ca substanta
nu ia parte la nici una din ele, niciod'ata ea nu-i complet inse-
parabila de una din ele, ,ci e stare sa primeasca toate influentele cau-
zei care actioneaza transforma. Forta din ea e libera de orice
determinare este cauza tuturor ,proprietatilor alcatuirilor
jurul sau. spun ei, eoa este cu totul schimbatoare divizibila
orice usie se pote uni cu oricare alta,formind singura unitate.
9. Din cele spuse ai'ci legatura cu <cpiinea cea spre fiinta
despre poporul ales am retinut doua diferite
fnsemnari ale usiei. Inainte aratasem ca plinea, pe care trebuie s-o
C'erem, e de ordin duhovnicesc. aceasta inseamna sa concepem
nea ca fiind inrudita cu substanta, pentru ca cum piinea corporala,
cind este introdusa corpul celui nutrit, se preface substanta aces-
tuva, to.t poiinea ,ce,a care ooboara din ,cer, primita de minte
suflet, putere celui c'are ,cautii hrana ea, fiind <cpiinea
spre fiinta pentru care rugam. tot astfel, Iprecum dupa felu1 nu-
tritiei, d,aca este virtoasa potrivita pentru atleti sau este de felul
laptelui legumelor, cel care se puteri diferite,
este firesc ca cuvintul lui Dumnezeu, care se dii copiilor sub forma
de lapte, ca legume pentru cei slabi, sub forma de carne pentru
alergatori, fiecare din cei nutriti sa sau dupa felul cum
s-au dedicat cuvintului.
drept ,ca sint alimente care sint considera:te ca da.una.toare, a1-
te1e produc boli a1tele pot fi consumate. Toate trebuie inte1ese
prin analogie aplicate in mod cores'punza.tor.
10. Piinea cea de toate zilele sau cea spre fiintiJ,
atit fiintei noastre rationaIe cH substantei aduce sufletului
sanatate, bunastare putere, dar propria-i nemurire
ce1ui ce se ea 320 a, pen,tru ca Cuvintul 1ui Dumnezeu este
nemuritor.
Aceasta piine de toate zilele mi se pare ca a 'fost numita de Scrip-
tura pomul vietii cine intinde mina spre el Y,a 1ua din el tra.i
veci. cu a treia numire acest pom este numit, de ca.tre Solomon,
inte1epciune;a 1ui Dumnezeu, atunci cind zice Pom vietii este
pentru cei ce stapinesc inte1epciunea, iar cei ce se sprijina 'pe ea, ca
pe Domnu1, sint fericiti 321. fiindca ingerii sint hraniti inte-
1ui Dumnezeu, lpentru ca iau puteri ca poata indeplini
misiunea ,contemplarea adevarului intelepciunii, se spune
psa1mi ca ingerii se hra.nesc, oamenii lui Dumnezeu,
evrei, comunica cu ingerii devin oarecum comesenii 10r, dupa cum
este scris: Piine ingereasca ,a mincat onlu1 322. Desigur, mintea noas-
tra poate fi atH de neputincioasa incit sa ne faca sa credem cain-
gerii prim1esc un soi de piine tru'peasca, cum ,a fost ceacazuta din cer
pentru evreii din Egipt, din care s-au s-au hranit
toata vremea la01a1ta atit evreii ingerii duhurile slujitoare a1e
1ui Dumnezeu.
11. Dar, intrucit discutam despre piinea cea spre fiinta, despre
mul vietii, desrpre intelepciunea Dumnezeu despre hrana comuna
a a ingerilor, n-ar fi sa atragem atentia asupra ce-
lor trei barbati din Cartea Facerii, careau fost de Avraam
au fost ospatati din pHimada a trei masuri de faina coapta sub spuza.
Acestea nu trebuie intelese 1iteral, numai figur>ativ, caci sfintii se
pot uneori de hrana slpirituala rationa1a numai ca
menii, ,ci ca puterile fie spre fo1osul 10r, fie spre a
arata cu ce fe1 de hrana au izbutit sa se hraneasca. De astfe1 de ma-
nifestare se bucura se hranesc ingerii sint mai sa co1a-
boreze toate chipurile sa ajute de-a rindul, sa inteleaga
320 a. Cele doua conceptii deosebite, legatura cu substanta despre care
Origen aici, sint cea a lui Platon a stoicilor. se notele critic'e,
Migne, G., 11, 1671.
321. 3, 18.
322. Ps. 77, 29.
DESPRE RUGACIUNE
cruri mai multe mai mari de 1a ce1 1uminat prea1abil de
Caci este de mirare ca un sa hraneasca pe ingeri,
caci ca sta linga bate ca sa intre la cei
ce-I deschid sa din bl1cate cu ce1 ce I-a deschis, iar dupa
aceea imparti din ale Sale aceluia care L-a mai
inainte, dupa ,puterea sa, pe Dumneezu.
12. Ce1 care din piinea spre fiinta inima se
face fiu a1 Dumnezeu. schimb, ce1 ce se dintr-un
altoeva decit une:tiopi,an dul10ViliC'elS'C, prefacute,l
viclenie ca, chiar daca sa fie botezat, va fi
dojenit de Cuvintu1 de vipere, cine v-a aratat ca
veti scapa de minia ce va sa vie 'l 323. Despre trupul mincat
de etiopieni, ,scrie a'cestea: Tu >Bi sfarimartcapul
strivit capu1 ba1aurului 1-ai dat pe e1 pustiu1ui spre min-
care 824.
Da,ca este ab,surd ca Dumnezeu existaca duh, dar
duh exista incit fiecare din ei hrani pe unul sau
altul dintre de ce ne-am teme s& admitem ca fiecare din
fi nutrit de puterile c'ele bune ca de cele rele de
toate ? Astfel, cind Petru a sa intre 1egatura cu
cu cei adunati 1a Cezareea a vrut sa cuvintul
Dumnezeu a zarit din cer vas
de ce1e patru oapete, oare se aflau cu
cioare, ce1e tlritoare cele salbatice de pe pamint. cind s-a
runcit sa se scoa1e, sa jertfeasca sa manince, e1 a refuzat, mai intii,
a zis: "Tu Doamne, ca nim.ic spurcat sau necurat il-a intrat
gur,a mea 325, iar dupa ac'eea s-a poruncit sa nu numea,sca 'pe nici
om murdar sau necurat, caci ceea ce este curatit de Dumnezeu
este ingaduit a fi declarat de Petru necurat. Caci zice ca.rtre: Ceea
ce Dumnezeu a ,curatit, tu sa spu.rcat 326,
dupa 1egea mincarea cur'ata necurata a fost
dupa numirile mai anima1e, ia.r diferitele
a1e fiintelor invata ca une1e mincari ne sint iar
323. 3, 7; IPs. 73, 14.
324. Ps. 73, 15.
325. 10, 14 11, 8.
326. Deut. 14, 3. buna dreptate se poate intreba cititorul de ce
Origen acest lung capitol atitea imagini notiuni fiIosofice despre piinea cea
substantiala, schimb nu clar despre Euharistie, se ca realis-
mul euharistic nu-i era necunoscut. Poate ca aici arunca umbra apasatoare inter-
pretarea alegorica. Pentru cu care Hristos
adevarati e mai aIes adevarul care ilumineaza sufletul. De aceea predomina Ia eI
caracterul duhovnicesc a! pe care cerem "Tata! nostru. De aceea nu-i
u$or de urmarit mersul cugetarii lui. se vedea G. Bardy, Origene. 142.
alte1e, dimpotriva, ce Dumnezeu 1e-a curatat pe toate dobitoace1e
facindu-1e potrivite pentru hrana,
13. stind 1ucrurile, exista mare deosebire intre alimente, to-
fata de toate ce1e1alte exista singura piine spre fiinta pe care
trebuie s-o cerem pentru ca sa fim gasiti vrednici de ea sa fim hra-
de Cuvintul Dumnezeu, care era de inceput 1a Dumnezeu
sa fim indumnezeiti.
S-ar putea cineva sa spuna ,ca - epiousion - deriva de
la - epeinai - care insemneaza a se grabi, a veni,a urm18
ar insemnaca ne sa ne rugam pentru piinea care ne este
necesara veacu1ui viitor, pe care Dumnezeu sa ne-o darui,asca mIai ina-
int,e, prin prevedere, de pe acum, astazi primind pentru se'colul pre-
zent, miine pentru ce1 ce are sa Dar, dupa parerea mea, e
buna prima interpretare, de aceea ne vom asupra cuvintu1ui
astazi, care este adaos 1a Matei sau cea de toate zile1e, precum e
scris Luca. bine, Scriptura se adeseori, sa
fie numit un seco1 intreg vorba astazi, cum zice textul :
Acesta este tata1 moabiti10r ziua de astazi 327 acesta este
tata1 amoniti1or astazi 328 s-a raspindit acest obiIcei l'a evrei
ziua de azi. Sau psa1mi: Astazi de veti auzi glasul sa
nu inimile voastre 329. Iar cartea Iosua ideea a-
ceasta este exprimata limpede modul urmator: Sa nu indepartati
de Domnul zile1e de astazi 330.
Daca, 1'nsa, expresia dstazi desemneaza tot timpul prezent,atunci
este seco1ul trecut. presupunem ca se spune psa1mi
Pavel, Episto1a catre Evrei. psa1mi sle spune fe1ul urmator :
mie de ani inaintea ochilor sintca ziua de ieri, care a trecut 331.
Acesta este ace1 faimos mi1eniu, care se aseamana zilei de ieri se
"
de de astazi. Iar Aposto1 este scris : Iisus Hristos -
azi veci - este 332. nu este dIe10c de mirare ca
pentru Dumnezeu un seco1 se ca durata unei singure zile,
ba, am putea spune, chiar mai putin.
14. trebuie sa cercetam daca ce se spune despre serba-
ri1e adunarile prescrise pentru anumite zile, 1uni ani, sIe refera 1a
veacuri. Caci daca legea are umbra a ce10r viitoare, atunci multe
327. 19, 37.
328. 19, 18.
329. Ps. 94, 8.
330. Textul nu-i clar.
331. Ps. 89, 4.
332. EVl. 13, 8.
DESPRE RUGACIUNE
265
sabate trebuie sa fie umbra mu1tor zile luni 333, sa se iveasca. la
anumite intervale de timp, intilnirii nu carei luni
cu un oarecare soare. Doar daca luna intiia 334 ziua a zecea pina
la a 14-a sarbatoareaazimilor din ziua a 14-a pina la a douazeci
una 335 au umbra celor viitoare - cine este de intelept placut
lui Dumnezeu sa vada din nou multe luni, pe cea dintii ziua a zecea
din aceasta cele urmatoare ?
ce sa s:pun despre sarbatoarea celor $apte saptamini despre
luna a $aptea, la a carei luna noua este ziua trimbitelor 336, iar ziua
a zecea, ziua expierii, cunoscute numai lui .Dumnezeu singur, care le-a
rinduit? cine a patruns intr-atlta spiritul lui Hristos, ca sa inteleaga
cei $apte (anii sabatului), pentru eliberarea robilor evrei a ier-
tarii d,atoriilor a lasarii pamintului sfint nelucrat? Iar mai presus de
sarbatoarea de este an jubileu despre care
meni stare faca nici cea mai simpla idee car1e sint legile
cele adevarate care trebuie duse la indeplinire. Ace.asta sta
puterea nimanui, afara de acela care a vazut hotarirea Tatalui cu
vire la orinduirea pentru toate veacurile, dupa judecatile Sale de ne-
patruns dupa caile Sale necercetate nepatrunse
15. Adesea am fost nedumeriti cind am comparat doua texte ale
Apostolului ne-am intrebat cum sa intelegem implinirea veacurilor
cind ca Iisus s-a ivit numai data spre :pacatelor: daca
dnpa aceasta sa urmeze inca multe alte veacuri sau Iar locu-
riIe acelea sint urmatoarele, Epistola catre Evrei: Acum, la
tul veacurilor, s-a aratat data spre pacatelor, jertfa
Sa 338 Epistola catre Efeseni: Ca sa se arate veacurile viitoare
covir$itoarea bogatie a harului Sau, bunatatea ce a avut catre
intru Hristos Iisus 339.
333. Evr. 10, Prima de luna noua este sarbatoare, impreunata cu jertfe
sunet de
334. Luna intiia corespunde - aproximativ cu martie.
335. Siirbatoarea zile.
336. nou evreiesc era anuntat prin sunet de trimbita.
337. Rom. 11, 33. Dupa cum V, 1 Numeri, Origen lasa
aici sa se intrevada greutatea de a iden:tHica - fie chiar alegoric -
catii!e iudaice. Desigur, pentru ca ele erau legate de timp, pentru ca ex-
primau doar simbolic se vedea cele spuse De Principiis,
1I, 3, 5. Daca insista asupra lor, Origen lasa sa se intrevada intre alte]e cre-
dintele gnosticilor valentinieni, care vedeau eonii Ior anumita viziune periodica
a istoriei mintuirii.
338. 9, 26.
339. 2, 7. Se ca, pe de p.arte, idr pe de
alta, bunatatea harului dumnezeiesc, au cei doi factori pe care Or.igen nu i-a
impaca chip ortodox, negind iadu1ui feluJ acesta afirmind posi-
bllitatea restaurarii tuturor. Vom reveni.
266
gindindu-ma Ia aceste Iucruri, cred ca precum implinirea anului
se face luna cea din urma, dupa care vine inceputul altei Iuni, tot
poate mai multe secole implinesc oarecum anul secolelor, iar de-
'este veacul prezent, dupacare urma citeva veacuri, al
caror inceput este cel viitor, iar cele viitoare Dumnezeu va arata bo-
gEitia harului sau din bunatate. Dar despre cel mai pacatos, care a rostit
blasfemii im'potriva Duhului Sfint este stapinit de pacat intreg se-
colul prezent cel ce vine, de la inceput pina l,a - nu
ce va trebui sa spun.
16. Cine a vazut acestea a patruns cu mintea saptamina de
secole, ca sa contemplez1e un fel de sabat sfint luna de secole,
pentru ca sa va,da sarbatorile anului cind totce e de parte barba-
teasca trebuie sa se inainiea Domnului Dumnezeu 340 anii
corespunzatori acestor secole, pentru ca sa inteleaga anul al
cel sfint cei ai secolelor (anii jubiliari), pentru ca sa
preamareasca AceIa care a dat astfel de orinduiri, cum poate sa se
mai preocu1pe de cea mai mica parte a unui ceas din ziua unui atare se-
col sa nu faca totul, pentru ca de aici sa devina
demn sa pIimeasca substantiala (necesara de toate zilele)in
ziua de astazi 341 sa primeasca zilnic ? 342.
17. Din cele spuse mai inainte se vade:;;te ce inseamna cuvintul
spre fiinta sau de fiecare Caci oel ce se roaga lui Dumnezeu
seamna ca faceacest lucru din veci veci, nuca cindar fa-
ce-o numai astazi, ci pentru fiecaIe acela este stare sa
primeasca de la Cel ce poate cu mult mai presus decit toate cite
cerem sau pricepem 343, sau, ca sa ma exprim iperbolic, peste cele
ce ochiul ll-a vazut n-aauzit la inima omului nu s-a
suit 344.
Daca am cerceta dupa evanghelistul Luca 345 inteIesul cuvintului
noastra, fiindca nu se s'pune: da-ne noua astazi piinea cea spre fi-
inta, ci <cpiinea noastra ceade toate zilele da-ne-o noua astazi, ar tre-
bui sa ne dam seama ce sens este a noastra piinea aceasta. Or,
Apostolul ne invata ca fie viata, fie moartea, fie cele viitoare, toate
sint ale Sfintilor 346, inclt nu e nevoie acum sa mai vorbim despre
aceasta problema.
340. Deut. 16, 16.
341. 6, 11.
342. Lc. 11, 3.
343. 3, 20.
344. Cor. 2, 9.
345. dupa Matei.
346. Cor. 3, 22. Textul manuscrisului d.in Cambridge e at!t de corupt acest
de capitol incit sensul cu greu a putut fi restabilit.
DESPRE

CERIND lERTAREA PACATELOR, sA
CA SlNTEM OATORNIC1" TREBUIE SA lERT
PUTEREA PREOTULUI IERTA pACATELE

1. $i ne iartd noud gre$elile noastre, precum $i noi am iertat da-
tornicilor nO$tri 347. Saucum spune iarta noua gref?elile
noastre, precum iertam 348. Cu privire la da-
torii zice Apostolul: Dati tuturor cele ce sinteti datori,celui cu
darea, dare, celui cu vama, vama, celui cu cinstea, cinste. Nimanui cu
nimic sa fiti datori, decit iubirea unuia fata de altul 349. Sintem,
deci, datori avem unele indatoriri, numial sa dam altora, sa
conversam pri'etene!;)te cu ei sa implinim anumite fapte bune. Ba sin-
tem d,atori sa manifestam dispozitie sufleteasca binevoitoare unii
fata de altii.fmplinind a,ceste datorii, raspundem la ceea ce este
lUncit de legea dumnezeiasca, pentru ca daca nu le facem, dispretuind
ratiunea sanatoasa, raminem datori.
2. Lucruriasemanatoare trebuie sa luam considerare la da-
toriile fata de frati fata de cei renascuti Hristos d,eodata cu
precum fata de cei care sint de mama sau de acela!;)i tata.
avem datorii fata de concetateni, datorie comuna f,ata
de toti oamenii, una deosebita fata de straini, Blta fata decei care
VJrsta parinteasca alta fata de unii pe care se cuvine cinsti ca
fii sau frati. Acela, deci, care n-a implinit datoriile fata de frati, ra-
mine dator pentru ce facut. Tot daca nuacordam oamenilor
ceea ce li Se cuvine din duh de iubire f?i de intelepciune, atunci dato-
noastra ramine f?i mai mare. Dar fata de avem datoria
sa intrebuintam trupul sufletul jertfindu-le de dragul pHicerilor.
Sintem datori, desigur, sa ,avem grija de suflet, dind atentie age-
rimii mintii, cuvintele sa fie fara ghimpi, ziditoare f?i nicidecum ,fa-
Ioase. Caci, daca duoem la indeplinire datoriile fata de
atunci c:hemarea noastra devine mai grea.
3. presus de toate, intrucit sintem faptura plazmuirea
lui Dumnezeu, ii sintem datori pastra deosebita afectiune, sa-L
iubim din toata inima, din toata puterea f?i din tot cugetul 350. Caci,
daca pe acestea nu le indeplinim cum se cuvine, devenim datornici
Dumnezeu, pacatuind fata de Domnul. cine plati locul nos-
tru'/ Oici daca om fata de om, se rugapoate altii pentru
6, 2.
348. Lc. 11,4.
349. Rom. 13,
350. Mc. 12, 30.
268
el Dumnezeu, dar cind fata de Domnul, atunci cine va
mijloci pentru dinsul ?, preoum spune oartea inrtiiaa regilor 351.
Or, sintem deja datornicii lui Hristos, care ne-a rascumpafiat cu sin-
gele Sa.u, precum fiecare rob este datornicul celui oare I-a cumparat cu
anumita suma de bani. fata. de Duhul Sfintavem datorie, pe care
impIinim, cind nu-L suparam Cel intru Care am fost p'ecetluiti,
pentru ziua rascumpararii 352, daca nu-L suparam, aducem roadele
cerute de 353, iar ne sta ajutor da sufletului nostru viata.
daca nu bine cine este ingerul pazitoral fiecaruia dintre
care fata Domnului ceruri, este cIar pentru
cine, daca ca aceluia ii sintem datornici. Daca am ajuns
lumii, a ingerilor a oamenilor, trebuie sa ca
precum actorul es1Je d,ator sa s'puna sau sa ,actioneze cutare sau ,cutare
Iucru fata spectatorilor, iar daca nu le-ar face este pedepsit, fiindca
bate joc de intreg teatrul, tot sintem datori intregii Iumi
tuturor ingerilor intreguIui neam omenesc cu ceea ce vom vrea
sa invatam de la intelepciune.
4. de aceste datorii mai generale, avem datorie speciala
fata de vaduva prezientata sub forma Bisericii, alta datorie fata de
diacon, fata de preot una deosebit de grea fata de episcop, intru,cit
aceasta din urma e reclamata ceruta de Mintuitorul intregii Biserici
care este pedepsita daca este neglijata.
Apostolul ne-a mai indicatinca indatorire comuna, cea dintre
barbat femeie, zicind: Barbatul sa-i dea femeii iubirea datorata,
asemenea femeia barbatului 354, adauga apoi: Sa nu lipsiti
unul de altul 355.
Dar ce nevoie este sa spun cite datorii mai avem, deoarece fi.e-
care cititor al acestei scrieri poate sa le achite, cind ne gindim ca,
caz ca nu le satisfacem, vom ramine obligati, iar daca Ie vom implini,
vom fi eliberati? Dealtfel nici nu-i cu putinta, cHa vreme sintem
viata, sa nu avem indatoriri atit noaptea cH ziua.
5. Cind are cineva datorii trebuie sa rasrpunda la eIe ori pozitiv
ori negativ. viata se poate intimpIa sa nu
Sint oameni din aceia care nu datoreaza nimanui nimic, aItii achita
351. Regj 2, 25.
352. 4, 20.
353. Mt. 3, 8.
354. Cor. 7, 3. tendin(a de a cauta sensuri cit mai adinci, Origen a fost
acuzat, legatura cu institu\ia Bisericii, ca a vazut mai ales latura duhovniceasca a
activita\ii ei. cum am aratat studiuI introductiv la volumuI prim,
Origen apreciaza adeseori roluI celor trei grade ierarhice, cum face aici.
355. Cor. 7, 5.
DESPRE RUGACIUNE
cea mai mare parte din datorii, iar pentru parte ramin inca debitori ;
sint din aceia ,care achita numai mica parte ramin cea mai
mare parte datori. s1nt din aceia care nu p1atesc nimic, ci
ram,in cu toate datori. Cine, insa,achita intregime, incH nu mai
datoreaza nimic, acela orinduit pentru un Iastimp treburile,
schimb va avea nevoie de refacere pentru efoItu1 facut inainte. Aceasta
reducere poate obtine, cu dIept, acela care s-a straduit de 1,a un anu-
mit timp sa se organizeze fe1 incH sa nu mai ramina dator ,CU
nimic din ceea ce-i cade sarcina. Astfel de actiuni impovaratoare
se intiparesc suflet constitule un zapis sau un contract impotriva
noastra, cum vom fi judecati, ca cum ne-am fi obligat toti
scris, prin semnatura plata acestor datorii, recunoscind ca
trebuie sa ne inaintea judecatii Hristos avind sa raspun-
dem fie.oare pentru cele ce-am facut viata trupeasca, bine sau rau.
cartea Pildelor se despre datorii : Nu fi dintre aceia oare
dau mina, care Se pun pentru datorii.Daca nu cu ce plati,
pentru ce te ca sa ti se patul de sub tine f 356
6. Iar daca avem indatoriri fata de atitia, desigur ca fata
de sint destui indatorati. ne sint indatorati ca oameni,
ca cetateni, altii ca parinti, altii ca fii,altii ca soti sau ca prieteni fata
de prieteni.
Daca, deci, din marea multime a celor indatorati fata de unii
51nt mai deIasatori achitarea celor ce se cuvin, sa ne aratam
1ngaduitori, uitind de nedreptatile prezente aducindu-ne schimb
aminte ca am fost cindva datori, uitind adeseori ca am fost datori
nu numai fata de oameni, ci fata de Dumnezeu.
Aducindu-ne, dar, aminte de cele care nu le-'am implinit
eram datori s-o faoem, dar de la care ne-am sustras cu trecerea timrpului,
cind ar fi trebuit sa facem Icutare sau cutare lucru fata de aproapele, sa
fim ingaduitori fata de datornicii care nu achitat datoria fata de
lndeosebi sa nu uitam cu ce am pacatuit fata de Dumnezelre, vor-
bind cu despre Ea, fie din adevarului, fie din
nemultumirea greutatile ce ne-au venit. Iar daca nu voim sa fim mai
ingaduitori fata de datornicii atunci vom pati ceea ce s-a in-
timplat celui care ll-a j1ertat suta de dinari celui ,ce slujise impreuna
C11 dinsul. Potrivit pildei evanghelice, dupa se iertase inainte toata
datoria, stapinul lui a poruncit sa-l lege sa-i cearainapoi tot ce-i
iertase inainte, zicindu-i: Sluga vicleana, toata datoria aceea ti-am
iertat-o fiindC'a m-ai rugat; nu se cadea oare ca tu sa ai mila de
cel impreuna sluga cu tlne, precum eu ,am avut mila de tine f Arun-
356. PiJde 22, 2&-27.
270 . ORIGEN, SCRIERI ALESE
cati-l inchisoare, pinace va toata datoria 357. Domnul ada-
uga. la acestea : Tot Tatal Meu cel ceresc va f,ace voua, daca
nu veti ierta - fiecare fratelui sau - din inimile voastre 358.
7. Pe cei care spun ca le pare rau de rautatile pe care le-au
cut, trebuie sa-i iertam, chiar daca lor se repeta alta data,
caci zice : Daca fratele tau ti-ar de ori intr-o de
ori se intoarce catre tine zioind : ma cai,esc, iarta-l 359.
Fata de aceia care nu se pocaiesc, nu trebuie sa fim cei aspri,
ci ei, care sint mai fata de ei caci: Cine leapada mustrarea
sufletul sau, iar cel ce ia aminte la dojana in-
telepciune 360.
Dar, cazul acesta, trebuie cautat orice chip sa li se poarte
grija, chiar daca ei s-au departat atit de mu1t incit nlai dau s'eama
ce fac petrec intr-o betie mai periculoasa decit ,cea de cea a
rautatii din orbire.
8. Atunci cind Luca zice: ne iarta noua noastre 361
(deoarece noastre se ivesc clnd nu platim ceea ce datoram),
spune lucru ca Matei, cu toate ca nu pare sa lase loc ,celui
care sa ierte numai acelor datornici care se caiesc, amintind ca
Mintuitorul ne-ar fi poruncit sa adaugam rugaciune: caci
iertam celor ce ne 362.
Oricum, toti avem puterea sa iertam comisa fata de
dupa cum se spune intr-un loc: precum iertam
tri 363, iar alt loc: caci iertam oricarui datornic al nostru.
Cine se lasa inspirat de Iisus, cumau facut Apostolii, care
dupa roadele lor pot fi cunoscuti ca au primit pe Sfintul Duh, induhov-
nicindu-se, acela asculta de suflarea Duhului intocmai ca fiu al lui
Dumnezeu, conducindu-se toate dupa ratiune cu intelerpciune. Unul
ca acela iarta ceea ce Dumnezeu le iarta retine pacatele de neier-
357. 18, 32-35.
358. 18, 35.
359. Lc. 17, 4.
360. IPjlde 15, 32. Acest capitol (XXVIII, 8-10) a fost foarte pozitiv apreciat de
catre istoricii teoIogiei pentru motivul ca avem consfintita traditia privitoare
la taina pocaintei. S-au scris tratate speciaIe in Iegatura cu aceasta probIema se
vedea Ior Ia J. Quasten, [nitialion aux Peres de Paris, 1958,
105). Nu-i a desprinde corect aceste probIeme. Dupa parerea Iui, unele pacate
se iarta prin preotului, dar sint alte pacate pe care eI Ie de
neiertat, macar un timp atunci printr-o solemna s-ar putea sa fie iertate.
interesant, insa, de ca puterea de-a ierta nu-i nelimitata atunci cind con-
ditia morala a slujitorului Bisericii nu-i Se protestul impo-
triva decretului peniten1iaI aI papii Calixt. Cf. Galtier, Les jncurables
gene, Ronla, 1929, 209.
361. Lc. 11, 4.
362. Lc. 11, 4.
363. 6, 12.
DESPRE
271
tat, slujind, ca profetii care nu enuntau gindurile hotari-
rile Dumnezeu, cere lui Dumnezeu, C,are singur are
tere sa ierte.
9. Iata dupa Evanghe1ia de care sint cuvintele, care
s-a dat apostolilor puterea de iertare a pacatel0r: Luati duh sfint, ca-
veti ierta pacatele, iertate fi carora le veti tine, fi ti-
nute 364.
Daca cineva aceste cuvinte fara ceIcetare mai amanun-
tita, s-ar putea obiecta Apostolilor ca nu tuturor s-ar fi iertat pacatele,
ca sa fie toti, ci ca fi tinut pacatele unora, ca din
cauza ele sa fie tinute Dumnezeu. Legea ne da un exemplu util,
pentru a intelege ieItarea pacatelor se din partea Dum-
nezeu oameni. Preotilor li se interzice, lege, sa aduca
pentru unele pacate, pentIU ca sa li se pacatele acelora pentIU
care s-ar aduc'e jertfa. Chiar preotul care are puterea sa aduca jertfe
pentru unele faIa unele abateri 365, nu vaaduce arderea
de tot pentru adulter sau ucidere voita, sau pentru alta mai
grea, sau jertfa de pentru pacat. aposto1ii r;;i preotii,
care sint aposto1i1or, ca unii caIe au 'primit aliHuIi de marele
preot indrumarea dumnezeiasca, r;;tiu, fiind luminati de Duhul Sfint, pen-
tru ce fel de pacate trebuie aduse jertfe, cind r;;i ce chip, dupa cum
tot cunosc r;;i pentru nu sint de adus. De aceea preotul r;;tie
sai Ofni Finees duc de pacate r;;i neputindu-le nici-
decum ajutor pentru iertarea pacatelor, marturiser;;te zicind a-
cestea: De grer;;i omul fata de om, atunci se Iuga pentIU el
lui Dumnezeu de va pacatui cineva fata de Domnul, atunci cine
mijloci pentru el ? 366
1 Nu r;;tiu cum unii ir;;i aroga ceea ce depar;;er;;te demnitatea preo-
teasca, laudindu-se, fara sa cunoasca temeinic preoteasca,
sint stare sa ierte idolatria, adulterul r;;i desfriul, r;;i cum rugaciu-
nea facuta pentru cei care au indraznit astfel de fapte ar inser;;i
aceste pacate de moarte. Se vede ca ei nu citesc cuvint'ele: Este pacat
de moarte, nu sa se Ioage pentru ar;;a pacat 367.
Nu trebuie trecut cu vedeIea nici eIoicul care, aducind jertfe
pentru fiii sai, zice: Se poate ca feciorii mei sa fi pacatuit sa fj
cugetat pacat impotIiva Dumnezeu 368, caci pentru paca-
tele de care nu era sigur ca au ajuns buze, el tot aducea jertfe.
364. Lc. 11, 4.
365. Lev. 4, 2.
366. Reg 2, 25.
367. 5, 16.
368. 1, 5.

DUCEREA ISPITA NU TREBUIE INTELEASA
CA FERIRE DE ISPITE, CI CA ASISTENTA PUTERE
DE BIRUI RAuL DUpA CE S01RBIT DE
1. $i nu ne duce pe noi ln ispitd, ci ne izbdve$te de cel rdu 309. Se
ca vorbele Ci ne de cel rau sint omise de Luca 370.
Daca Mintuitorul nu ne sa cerem lucruri imposibile, a-
tunci se pare util sa cercetam ce sens ni se sa ne ru-
gam ca sa nu cadem iSipita, cHa vreme toata viata oamenilor pe pa-
mint este ispita. Caci, cita vreme sintem pe pamint, stapiniti de carne,
care lupta impotriva du.hului ,a carei pornire este impotriva Iui Dum-
nezeu, fiindca nu este stare sa se supuna Iegii Iui Dumnezeu 371, sintem
mereu ispit'ei.
2. Ca intreaga viata omeneasca, de pe pamint, este ispita, acea.sta
de la din nrmatoarele Oare nn vi,aia oameni-
Ior pe pamint incercare? 372, lucru se 'arata psalmul
cuvinteIe: 'In tine fi scutit de ispita 373, Dar
Pavel Ie scrie corintenilor ca Dumnezeu nu ne sa ci
sa nu ispite peste puterea noastra: Nu cuprins is-
pita care sa fi fost peste puterea omeneasca. Credincioseste Dumnezeu,
Care nu ingadui sa mult decit puteti, ci odata cu is-
pita va aduce scaparea de ea, sa puteti rabda 374.
Fie ca avem de luptat impotriva carnii, care e cuprinsa de pofte
e duhului, sau impotriva sufletului oricarei carni 375, care
are nume ca trupul care locuie:;;te este putere,a condu-
catoare a omului, inima (a:;;a-i pentru cei care trec prin incer-
cari fie ca sintem atleti inaintati mai care
nu dam lupta impotriva singelui a trupului sintem su-
pu:;;i la incercari pentru ca pe acestea Ie-am biruit, tre-
bui sa luptam impotriva domniilor, a stapiniilor, a stapinitorilor
ncricului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii, - caci sintem
adapost de inc'ercari.
3, cazul acesta de ce ne porunce:;;te Mintuitorul sa ne rugam ca
sa cadem ispita, daca Dumnezeu este Cel oare ne pune, oarecum,
pe toti incercare
369. 6, 13.
370. Lc. 11, 4.
371. 5, 17.
372. 7, 1.
373. Ps. 17, 28-29 (citatie
374. [ Cor. 10, 13.
375. Lev. 17, 11 .... (Migne P.G. 11, 532 vrea sa
spuna cam ceea ce spune cuvintul din inima ies gindurHe rele ... 15, 19) .
DESPRE RUGACIUNE
213
Ca.ci (zice Iudita 376 numai catre de atunci,
ci catre toti ,cititorii cartii) cite a ta.cut Dumnezeu cu Avraam de cite
ori l-a incercat pe Isaac i cite a intimpinat Iacob Mesopotamia Si-
riei, cind oile Laban, ale fratelui mamei sale. Caci precum
i-a ispitit pe aceia c'a sa incerce inima tot ne incearca pe
Domnul, dar spre razbunare, ci mai degraba pe cei care se
ating de David de toti dreptii cuvinteIe: Multe
sint necazurile dreptilor 377, iar Apostolul, Faptele Apostolilor:
multe suferinte trebui'e sa trecem ca sa intram imparatia Dum-
nezeu 378,
4. Dar, daca intelegem ceea ce scapa multimii, de ce, adica, ne
rugam sa ajungem ispita, atunci trebuie sa spunem ca apostolli
ll-au fost ascultati rugaciunile ei care ,au suferit nespus de multe
intreaga viata,in osteneli mai mult, inchisori mai mult,
batai peste masura, Ia moarte adeseori 379. Iar Sfintul PaveI, indeosebi,
a primit de la evrei de cinci ori patruzeci de lovituri de bici, fara una,
de trei ori a fost batut cu vergi, data a fost batut cu pietre, de trei
ori a suferit naufragiu, noapte a largul marii 380,
om apasat toate chipuriIe, ajuns strimtorare, urmarit aruncat
]a pamint 381, precum ceasul de acum fla.minzim
insetam, sintem goi sintem sintem pribegi, ocariti fiind, bi-
necuvintam, prigoniti fiind, rabdam, huliti fiind, mingiiem 382.
Iar daca. apostolii ll-au fost ascu1tati rugaciunile 10r, cum poate
nadajdui cinevadin ceicare !sint mai jos decit ei, cafU'gindu-lse, vor ga.,si
ascultare la Dumnezeu ?
5. Iar de.spre ceea ce e,ste psalmul al douazeci cincilea: Cer-
ceteaza-ma, Doamne, ma cearca, aprinde rarunchii inima mea 31:\3,
care n-ar fi atent Ia sensul MintuitoruIui, ar putea crede
ca este nepotrivire cu ceea ce ne-a invatat DomnuI despre rugaciune.
Dar cind a crezut ca oamenii ar fi la adapost de in,cercari a
('aror masura au chiar? care e momentul care sa fii fara
grija, incit sa nu lupti ca sa nu pacat? Daca e cineva sarac, sa
se apuce d'e furat sa defaime apoi numele Dumnezeu. Daca va
3i76. lud. 8, 26.
377. ps. 33, 18.
378. Fapte 14, 22.
379. II Cor. 11, 28.
380. II Cor. 11, 24-25.
381. Cor. 1,
382. 1 Cor. 4, 11-13.
383. Ps. 25, 2.
18 - Origen, alese
fibogat, sa se ingimfIe,caci bogatiasa poate sa devina mincinos
trufia lui poate sa zica : cine ma vede f 3S4.
Nici Sfintul Pavel, oricit este el de bogat 10t cuvintul toata
nu este ferutde pericolul de ridicindu-se deasu-
pra altora, pentru care fapt simte nevoia unui bold al satanei, care sa-l
loveasca pes:te obraz sa nu se trufeasca 385.
daca cineva crede ca el este deasupra rautati1or,
sa citeasca ceea ce se spune despre Iezechia cartea a doua a Cronici1or,
unde se afirma precis ca el a cazut tocmai urma ingimfarii lui 386.
6. Iar daca cinev'a ar dispretui saracia, socotind ca din pricina ei
el nu ar putea fi pus la incercare r(lucru asupra caruia n-am insistat mai
mult), sa ca sta pinda ca sa doboare
pe cer!;>etor pe cel sarac, indeosebi, fiindca, dupa spusa lui, cer!;ie-
torul nu suporta amenintarea.
De ce sa mai arat citi au fost osinditi ca bogatul cel nemilostiv
din Evanghelie din cauza bogatiei materiale, pe care n-au intrebuintat-o
cum se cuvine? 387. citi din cei careau suporItaJt saracia cru
maislugaIrnic 1llIai rficl1veni
1
t 'sfinti
n-au pierdut nadejdea rasplatilor cere!;>ti? Dar nici cei care stau la mij-
loc, intre amindoua, adica intre sa.racie nu sint feriti cu to-
tul de pacat, cu toata invatatura moderata.
7. Oare e destul sa fii sanatos viguros ca sa poti crede
ca la adapost de orice incercare numai fiindca e!;>ti sanatos
guros? Oare din cui se strica templul Dumnezeu, daca
din a ce10r robu!;>ti ? Desigur, nimeni nu indrazni sa
L)e,asca deschis despre aceste lucruri, fiindca ele sint 1a indemina tutu-
ror. Oare oco1e!;>te vreun bolnav prilejurile de a strica templul lui Dum-
nezeu" 388 cit :timp numai acest lucrn se ginde!;>te, mintea
numai cu lucruri necurate f Iar despre cite aItele il mai tulbura, pe Hnga
acestea, daca inima cu toata sirguinta, ,ce sa mai spun?
Caci s-a dovedit ca multi din cei cople!;>iti de nevoi, nefiind stare sa
suporte bolile cu curaj, erau mai curind bolnavi suflete!;>te decit tru-
pe!;>te. multi, cautind sa scape de mizerie ru!;>inindu-se sa poarte
numele Hristos cu demnitate, s-au prabu!;>it ve!;>nica.
8. Unul crede ca avea lini!;>te daca nu mai este pus la incercari
da,ca ajunge la vaza mare inaintea oamenilor. Dar cita asprime
nu cuprlnde cuvintul Scripturii Adevar sipun, ei primesc rasplata
384. PiIde 30, 9 i Cor. 1, 5.
385. IJ COl. 12, '1.
366. Clon. 12, 25.
38'1. Lc. 16, 22.
388. COl. 3, 1'1.
de 1a oameni)) 389, caci S-a fagaduit acelora CaIe se mindresc cu
faima ochii multimii ca cu un maIe bine. nu este plin de
dojana cuvintu1: Cum puteti sa credeti cind primiti slava unul de
altul, slava care vine de 1a Dumnezeu nu cautati? 390
Dar 1a ce sa mai iH!;iir caderea trufie acelor care sint de
a precum injosirea laudaroasa fata. de superiorii
oameni, de neam slab ra.u cIescuti,a CaIOI josnicie 1ndepa.rteaza
de Dumnezeu pe cei ce nu nici ce-i prietenie CaIe
simuleaza virtutea cea de pret dintre oameni, iubirea?
9. Se vede, a$adar, din cele spuse Plna acum, ca toata omu-
pe pamint este un lant de ispitiri. De aceea se cade sa ne IUgam
sa cadem ispita. Aceast1a, de'sigur, nu inte1e,sul sa fim
]a incercari la ispitiri - lucru care este cu neputinti1, atita vreme
c:it sintem pamint - ca si1 nu ne Iasam cind sintem ispi-
titi. Dupa parerea mea c'el care cedeaza ispitei e biIuit, pentru ca se
lasa prins latul ei. lntre astfe1 de 1aturi a intrat Mintuitorul de
dragul ce10r care se lasasera ademeniti inainte, ii 'privea gratii,
cum se zice Cintarea Cintarilor 391, spunind celor ele ca-
zuti ispita care vede pe mireasa Sa: Scoala-te, draga mea,
frumoasa mea, ]Jorumbita mea!)) 392. mai adi1uga ceva, ca sa arat
ca orice timp este timp de incercare pentru oameni : nici chiar cel care
cugeta noapte ]a legea Dumnezeu se sa indepli-
neasca cuvintul: Gura celui drept intelepciune 393, nici
acela nu este scutit de ispita.
10. Sa m,ai vorbim oare de cei care dedicindu-se studiului Scrip-
turilor au inte1es ce1e fagaduitein Lege profeti,
a1unecind invataturi nelegiuite sau credinte
ridico1e, vreme ce mult mai nu merita nici macar
ca neglijeaza ScriptuIa cazut rata-
ciri ? nenorocire au cazut cind aU citit scrierile apos-
ev,anghelice p1asmuit, pIOs'tia 10r, un ,a1t ,a1t
Tata decit le propovaduisera .sfintii f,jicum er:a realitate 333 a. Caci cine
nu are conceptie adevarata despre Dumnezeu despre Hristosul Sau,
aC'ela s-a de Dumnezeu de Unul-Nascut, Sau, iar pe
Tatal pe Fiul, cum I-a scornit nebunia lui, nu-I mai
389. 6, 2.
390. In. 5, 44.
391. Cint. 2, 9.
392. Clnt. 2, 10.
393. IPilde 10, 31.
393 a. Se pare ca. aici sint prirnu! rind, rnarcionitii. croisera.
un Durnnezeu cu totnl strain decit al Kohlhofer, cit., 210.
276
dupa cuviinta. Acest lucru s-a intimplat cu multi din pricina ca
ll-au inteles taina ascunsa lectura cartilor sfinte s-au inarmat
destul pentru lupta care-i
11. Trebuie, dar, ,sa ne rugam nu sa fncercare, caci
ceva nu-i cu putinta, ci sa fim ispita, ,cum Ii se
timpla celor se lasa de ea. Deci, fiindca
afara de rugaciune se cere: sa cadem ispita, concluzia lim-
pede, dupa cele spuse, este trebuie sa cerem Dumnezeu-Tatal:
ne duce ispita 394. De aceea e cazul sa cefcCetam sa vedem
lLl ce lllteles putea Dumnezeu duce ispita pe cel ce se roaga sau
pe cel a carui rugaciune as'c'ulta. orice caz, e sa se creada
ca atunci cind cineva cade ispita e biruit de ea, Dumnezeu fi
C'el care l-ar duce acolo, predindu-l anume ca sa fie invins. di-
ficultate intilnim talmacirea cuvintelor : Rugati-va ca sa ajun-
geti ispitan 395. Caci daca este rau ca sa te ispitit (lucru pe care
tocmai cerem sa nu se intimple), atunci cum sa nu fie absurd sa
gindim ca bunul Dumnezeu, care poate aduce roade rele, l-ar arunca
pe cineva cele rele
12. bine sa ne amintim aici de ceea ce spune Sfintul Pavel
Epistola catre Romani: Zicind sint intelepti, ei au ajuns nebuni.
au schimbat slava Dumnez'eu, Ce1ui nestricacios, intru asemanarea
chipului omului celui stricacios al pasarilor al celor cu patru
cioare al tirltoarelor. De aceea Dumnezeu i-a dat prada. necuratiei,
dU!pa poftele inimilor ca pingareasca trupurile intre 396.
dupa aceea : Pentru aceea Dumnezeu dat patimi de 0-
ca.ra, caci la ei femeile au scl1imbat fireasca rinduiala cu cea 'impo-
triva firii, asemenea barbatii, 1asind rlnduiala cea dupa fire a partii
s-au aprins pofta unii pentru .. 397. dwpa pu-
tine rinduri precum ll-au incercat sa aiba pe Dumnezeu
Dumnezeu las,at mintea fara judecata sa faca
ce1e ce nu se cuvine 398.
394. 6, 13.
395. Lc. 22, 40.
396. Rom. 1, 22-24.
397. Rom. 1,26-27.
398. Rom. 1, 28. Despre marcioniti a se vedea Ad. Harnack,
gelium vom Iremden Gott, Leipzig, 1921.
Rucure$ti, 1975, 136--138. Origen insista asupra caracterului primejdios al inva-
taturii marcionite. Desigur ca a pus legatura cu expunerea sa credinta despre
liberul arbHru a1 omului, despre care vorbi mai pe !arg alt 10c (De Principjjs
1). Dar indeosebi parerea despre Dumnezeu bun a1tul ra.u va format pentru
tema predilecta pentru ca. Ambrozie, prietenul lui, fusese
tinerete aderent al marcionitilor.
DESPRE RUGAcrUNE 277
Am fost nevoiti sa citam intregi pasajeIe acestea pentru cei care
impart doua divinitatea, trebuie sa intrebam pe cei ce cred ca unuI
este Bunul Parinte a1 Domnului nostru (Iisus Hristos) cu totul altuI
Dumnezeul Legii. Oare Dumnezeul ce1 Bun este Ce1 ce duce ispita.
cel a carui rugaciune asculta daca Tata.l DOlnnului (Iisus
Hristos) ({da necura.tiei dupa pofte1e inimilor 10r pe cei ce
inainte ({ca pingareasca trupurile intre ei 1 daca, cum
zic, uitInd ca fi jndecata pedepsire, ii da oare puterea unor
patimi de ocara intr-o ({minte fara judecata sa faca ceeace nu se
cuvine, 'parca fi fost dati de Dumnezeu necuratiei, dupa pofteIe
inimilor odata cazuti patimiIe necuratiei, fost dati aici
tocmai de Dumnezeu'? odata cazuti ({intr-o minte fara de judecata,
n-ar fi cazut daca n-ar fi fost ({dati necuratiei de catre Dumnezeu,
care fi osindit acest sens ?
13. bine ca a,ceste ginduri fi tulburat mult pe oa-
meni de aceea ei au pIasmuit un Dumnezeu deosebit de creatoruI ce-
ruIui pamintului, fiindca gasind multe texte de acest Lege
profeti, ei dec1
i
ara ca ceI care rosteaastfeI de cuvinte putea fi
bun. insa, chiar din cauza nedumeririlor ce Ie-au ridicat ei cu
vire Ia: nu ne duce pe ispita, pentru care am citat textele
amintite ale AJPostoIului, trebuie sa chibzuim, daca gasim solutia
de luat seama, pentruaceIe nepotriviri.
Eu sint de parere ca Dumnezeu este CeI ce indruma fiecare suflet
cugetator, tinind seama de lui fiecare suflet are li-
bertatea de alegere ca se Iidica din proprie initiativa bine
1a cu1mea bineIui, se coboara diferite feIuri de neglijenta
Ia cutare sau cutare grad de decadere.
!ntrucit, 1nsa, vindecare rapida prea scurta face pe unii sa
subaprecieze bolile incare cazusera, socotindu-Ie foarte u$or de tratat,
incit curind dupa vindecare ei cad din nou e1e, pe buna dreptate
actiona Dumnezeu fata de ei, facindu-se ca uita cum cre$te
rautatea care se intinde acolo incit pare de nevindecat. fe-
Iul acesta, dupa ce au staruit rautati, oamenii ajunge sa se
satuIe de paoatul pe care-I indragisera, scirbindu-se d,e eI simtindn-i
uri ,ceea ce poftisNa inainte se putea insana-
din nou, pretuind mai mult sanatatea sufleteasca,
vindecare. se rugaualtadata oamenii de diferite neamuri, care
amestecat cu israeIitii care se tlnguiau impreunacu Iui Israel,
zicind: Cine ne yla da noua carnea pecare minoam Egipt? Caci
ne adU'cem aminte de pe care-I mincam Egipt fara sa-I fi
cumparat, de castraveti de pepeni, de ceapa, de praz de usturoi.
278
Acum, insa, vi,ata noastra nlml!c mai est1e ochilor
nUIThai mana 399. !,arceva mai depaTte ,se spune: Moise,
insa, auzeacum fiecaredin familiile ,sale la sau 4()(1.
putin dupa aceea catre MoiSle: Spune-i
porului : sa va curatiti pentru ziua de miine avea carne, caci ati
plins inaintea zicind: Cine ne Va hrani carne 1 Ca
era bine Egipt va da Domnu1 sa mfncati veti minca carne.
$1 minca numai numai doua sau Ci11Ci 11ic1 11umai
:zece sau douazeci de zile, ci 1una Intreaga veti minca va va da
pe nas veti scirbi de ea, pentru ca n-ati avut incredere Domnul,
C,are este intre v-ati p1ins inaintea zicind: De ce am
din Egipt 401.
14. Sa vedem, dar, daca am fo10sitor aceasta istorisire pen-
tru rezo1varea nedumeririi ridicate de cuvinte1e: duce is-
pita 402, de vorbele aposto1ului 403.
Strainii dintre incepusera poftele cu ei
Israe1 plingeau toti impreuna. 1impede: cita vreme a-
veau ce poftisera, se puteau scirbi nici puteau sa mai silnta
durerea. Dar Dumneze'u, Care e bun iubHor de oamenl, dindu-1e ce
doreau, n-a vrut sa dea chip ca sa mai persiste ei dorinta.
De aceea Scriptura sa ma.nince numai caci suflet le-ar
fi ramas mai departe aprinsa inflacarata vechea pofta, daca fi pri-
nlit carne numai pentru putina vreme. Dar nici numai pentru doua zile
1e-a dat ceea ce au poftit, ca sa 1e provoace scirba, s-a multu-
mit numai sa ci (pentru cine putea sa inte1eaga) parea
clliar ca-i ameninta ca veti minca numai cinci zile nici inca
at1tea niciinca de doua ori peatita, ci veti minca 1una intreaga
carne, va da nas, ca sa scirbiti de came imbo1navin-
du-va d:e de pe urma carnii care credeti atLt de buna, sa
piara -pofta respingatoare 404. scoate din
vi.ata, fara sa mai aveti pofta ac'easta stare va putea
curati de pofta aducindu-vaaminte prin cHe suferinte v-ati scapat de
ea, sa sa mai cadeti intr-insa. Sau daca acest 1ucru s-Iar mai
timp1a, va fi dupa lungi rastimpuri, cind veti mai aduce aminte
ce indurat pentru lacomia voastra. Daca, insa, aveti grija de
399. Num. 11, 4-6.
400. Num. 11, 10.
401. Num. 11, 18-20.
402. 6, 13.
403. Rom., 1. 23.
404. Num., 11, 19-20.
DESPRE 279
ascultati cuvintul oare elibereaza de orice patima, veti
cadea nenorocire.
daca veti dori sa reveniti lume, veti pofti sa
5e pentru a doua oara ceea ce doriti, dar, apoi, veti
uri ceea ce ati dorit veti 1ntoarce spre frumusetea hrana ce-
reasca, pe care le-ati nesocotit, nazuind spre rautati.
15. $i, i!ata, :pati cei ca:re au Dumnez,e,u,
celui ne'stricacios, intru ,asemanarea omuluicelui stricacios
a] 'pasarilor al celor cu patru picioare al tiritoarelor. De aceea
Dumnezeu i-a dat necuratiei, dupa poftele ca pinga-
reasca trupurile pentru ca au dat trup neinsufletit fara sim-
tire nume1e Ce1ui care da tuturor fiintelor rationale numai simtire,
ci simtire rationala, iar unora dintre ei chiar simtire intelegere de-
deplina.
pe buna dreptate sint parasiti astfel de oameni de catre Dum-
nezeu, Cel care a fost parasit de fapt rpentru care, l:a rindul
ei fi ((dati patimi de ocara 40S, primind cu aceasta rasplat'a
pentru ratacirea la care s-au ded'at. .. Caci mai mare pedeapsa ii ajunge
pentru ratacirea cind sint dati rprada acelor ((patimi de ocara, de-
daca ar fi curatiti intr-un foc intelegator aruncati temnita
fi platit toate datoriile, la ultimul ban 406. Caci, cind
sint dati patimilor de ocara, se de patimi ci
de cele timpind pe carne, ca cum acesta n-ar mai
avea nici suflet, nici minte, ci fiind intregime num.ai carne. foc,
insa, temnita primesc rasplata pentru ratacire, ci doar bine-
facere curatirea de rautatea pacatelor. se mintuiesc prietenii
placerilor de necuratiile de singele de care fusesera intinati, fara sa
se poata gindi cum putea scapa de pierzania ((Va srpala Domnul
necuratenia fiicelor Sionului va curati singele din mijlocullor du-
hul dreptatii duhul nimicirii 407. Caci vine ca focul topitorului
ca nalbitorului}), spalind curatind pe cei care au nevoie de
astfel de le
i
acuri, pentru ca au gasit de bine sa cunoasca pe Dum-
nezeu. daca Se face de buna voie robii acestor placeri, atunci
uri g.indul caci Dumnezeu sa-i omului binele
siHi, ci de buna fiindca trait rprea mult rautate, unii
de-abia dat seama de uriciunea ei se 1ntorc de la ea oa de 1a
fantoma a binelui.
405. Idei din Rom., 26
406. 5, 26.
407. Is., 4, 4.
280
16. Intreaba-te, oare pentru aceea ,a Dumnezeu inima
Faraon, pentru ca apoi sa poata zice ce a spus inainte de a fi in-
virtof,)at: Domnul este drept, dar eu f,)i poporul meu sintem vinovati? 408.
Se vede ca ea trebui,e invirtof,)ata mai mult sa indure mai multe,
pentru ca d,aca fi incetat prea repede cu ar dispretui-o
ca un rau Jllerita sa se invirtof,)eze mai mult. Daca, deci, nu
zadar se intinde latul pentru pasari, cum se spune cartea Pildelor 409,
ci Dumnezeu ne duce dIept lat, dupa cel cea spus : Bagatu-ne-ai
cursa 410, daca fara Tatalui nici cea mai mica din zburatoare,
vrabia, nu cade cUIsa (caci cea care cade cursa cade fiindca nu s-a
putut folosi bine de puterea care s-au dat, pentruca sa se
ina}time), atunci sa ne rugam ca sa nu savir$lm nimic rau pentru care
am merita sa fim ispita, judecata dreapta a Dumnezeu.
Caci ceea ce se intimpla oIicui din cei lasati de Dumnezeu, dupa poftele
inimi10r spre necuratie 411 oricui s-a Iasat prada patimilor, se vede
ca aceia n-au avut pe Dumnezeu con$tiinta, raminind mintea fara
jndecata facind cele ce nu se cuvine 4]2.
17. Despre folosul ispitelor ispunem urmatoare'le: calHatile pe c,are
le-a primit sufletul nu le cunosc nici altii, nici chiar ci numai
Dumnezeu. Luam schimb de ele cind sintem 1a incer-
cari aceasta cu scopul ca sa nu ignoram, ci pentru ca ce ne cu-
sa ne vedem din proprie sa multumim pentru
binele care se arata ispitire. Ca de aceea ca sa se va-
deasca ce sintem pentru ca sa se cunoasca inimii noas-
tre, lucru dovedit de ceea ce spune Domnul cartile Deutero-
nom, care suna astfel: Crezi tu ca mi-am facut de lucru cu tine alt
scop, decit sa te ca drept? 413. Iar Deuteronom este scris
astfel: Te-a smerit, te-a pedepsit cu foamea te-a hranit cu mana 414,
te-a condus pustiu, unde sint $erpi care mU$ca scorpioni
locuri fara de apa, ca sa cunoasca ce ,se ascunde inima ta 415.
18. Daca voim sa ne amintim din istorie, trebuie sa ca cre-
dulitatea cugetarea a Evei nu s-au aratat de abia atunci cind,
nCflscultind de Dumnezeu a ascultat de ci a fost dovedita mai
408. 9, 27.
409. 1, 17.
410. Ps., 65, 10. Intocmit ca pasarile care nu s-au folosit bine de instinctul pe
care l-au primit de Dumnezeu, ci cazut Jat (- puterea ceJui rau), tot
cadem noi g.reutatea ispiteJor daca nu ne ferim cu grija de rele.
411. Rom., 1, 24.
412. Rom., 1, 21.
413. Textul nu se doar ideea.
414. Deut., 8, 3.
415. Deut., 8, 15.
DESPRE RUGACIUNE
281
apropiindu-se de ea fiind'ca d,e.scoperise deodata cu sla-
biciunea ei istetimea ei 416. nar nici Cain rautatea ll-a inceput sa
se manifeste cind ucis fratele, caci inca mai inainte Dumnezeu cel
cunoscator al inimilor nu spre Cain spre jertfele 1ui ci
rautatea a iveala cind l-a ucis pe Abel. Iar daca Noe ll-ar fi
baut din care l-a plantat nu s-ar fi imbatat nu s-ar fi
dezvelit, nu s-ar fi dat fata indrazne,ala Ham impietatea fata de
nici stima fratilor fata de cel care procreat 418. uneltirea
Esau 419 impotriv,a Iacob pare sa fi avut de pretext rapirea bine-
cuvintarii. Insa, inainte de aceasta, ea avea radacini sufletul sau pen-
tru un des,frinat un nelegiuit. fecioriei lui Iosif 420, care
era astfel pregMilt ,ca sa nu fie ,cuprins de nici pofta, ll-am fi
daca nu s-ar fi indragostit de dinsul stapina sa.
19. Iata de ce trebuie ca vremurile care despart deodata cele doua
feluri de ispitiri sa privim viitorul fata sa ne pregatim sa infrun-
tam to1: ce s-ar putea inttmpla, pentru ca orice s-ar intimpla, sa nu fim
dovediti ca nepregatiti, ci sa ne aratam ca sintem inarmati cu cea mai
mare acuratete. Iar ceea ce ne va lipsi din cauza slabiciunii
dupa ce vom fi facut totul ce depinde de Dumnezeu,
Care pentru cei ce-L iubesc toa,te le lncreaza spre bine 420 a, celor
care-i mai dinainte cum se vor purta.

MINTlTIREA CEL RAu TREBUIE CERUTA
DupA RABDARII
1. se pare insa ca evanghelistul Luca, prin cuvintele: Nu ne
duce pe ispita, a cu,prins sensul : ne de cel rau.
este probabil ca ucenicului, care era m,ai avansat, Domnu1 vorbit mai
rezuma,tiv, multimii, are trebuinta de invatat'llra mai
vorbit mai 1arg. Dar Dumnezeu ne de ce1 rau, nu ratunci
cind ajutoare1e nu ni se opun prin nici un ci
cind il infruntam, Impotrivindu-ne ispitelor.
416. Fac., 3, 1. De sla.biciune 1a Eva, inainte de cadere, nu poate fi vorba.
417. Fac., 4, 5. Ce1e dona cazuri (Eva Oain) nu sint identice. La Cain se ve-
dean deja urma.rile Koh1hofer, cit., 221.
418. 9, 20.
419. 27, 1. 12, 16 Esan poate fi taxata. cnrvie san
desfrinare)}, decit sens de di'spret a1 ce10r sfinte, vinderea dreptului de intii
nascnt.
420. 39, 7.
420 Expresia luata sens larg, de colaborare,
ci de ajntorare din inbire.
intelegem cuvintele: Multe sint necazurile dreptilor, dar din
toate ii scapa 421. Caci Dumnezeu de necazuri, sensul
le-ar opri sa peste cu toate ca Pavel zice: In toate chi-
puriIe patin1im necaz 422, Ci datorita faptului ca atunci cind sintem apa-
sati, nu sintelll striviti datorita ajutorului dumnezeiesc. Ter-
menul de a fi neoaz lnseamna, dupa intelesul ebraic, ceva ce se
intimpH'i fara voia noastra, iar termenul strivit se aplica atunci cind
cineva, voie praprie, lasainvinsde cede1aza, rapu:s.
De aceea bine zice PaveI: in toate patimind necaz, dar nefiind
striviti 423. inteles cred ca il are cuvintul din psaImi: Pe
cind eram necaz m-ai desfabat 424, caci vioiciunea voia buna
noastra, de pe urma ajutorului prezentei Cuvintului lui
J)umnezeu, care ne incurajeaza ne mintuie!;>te pe vreme de restri!;>te,
este intr-adevar desfatare.
2. Tot trebuie sa inteIegem lucrurile cind sintem mintuiti de
cel rau. Dumnezeu l-a mintuit 'Pe prin aceea ca i-ar .fi dat dia-
volului putere sa-l puna tot felul de incercari, pentru ca in toate
necazurile prin care a trecut el n-a pacatuit fata DomnuIui, ci s-a
dovedit drept. Caci spunea diavolul: Oare degeaba Se teme de
Dumnezeu? N-ai facut Tu gard jurul jurul casei lui
jurul a tot ce este al lui, toate partile ai binecuvintat lucrul mii-
nilor lui turme1e 1ui au ump1ut pamintul? Dar intinde mina
atinge-te de tot ce este a1 lui, sa vedem daca te va blestema
fata 425.
Or, se !;>tie a ramas de pentru il defaimase pe
oare, de!;>i a indurat aceste necazuri, nu a clrtit impotriva Dum-
llezeu, cum ,spusese ci, chiar dupa ,ce ,afost dat pe milla
a continuat sa laude mai departe pe Dumnezeu, mus-
trind pe femeia sa,care zioea : b1e'steama pe Dumnezeu mori !}) 426,
dojenind-o cu cuvinteIe : cum ar vorbi una din femeile nebune.
Ce Daca am primit de la Dumnezeu cele bune vom primi oare
pe ceIe rele ?
Diavo1ul a acuzat a doua oara pe zi,cind catre : Co-
joc pentru cojoc ! ca tot ce are da pentru viata sa. Dar ia intinde-
mina atinge-Te de osul de carnea Iui! Sa vedem d,aca te va
hlestema fata ! 427. Insa, invins de eroul virtutii, diavoIul e dovedit
421. Ps., 33, 18.
422. Il Cor., 4, 8.
423. Il Cor., 4, 8.
424. Ps. 4, 1.
425. Iov, 9-11.
426. 2, 9.
427. 2, 4-5.
DESPRE RUGACIUNE
283
nlincinos, caci a suferit cele mai grozave chinuri, a ramas ne-
clintit ll-a pacatuit intru nimic cu buzele inaintea lui Dumnezeu. Doua
Ju;pte a sustinut a invingator, a treia incepe, caci
trebuia sa fie pastrata lupta intreita pe seama Mintuitorului, precum
pste scris cele trei Evanghelii, Mintuitorul intrupat ca om invingind
in trei lupte pe cel potrivnic.
3. Dupa ce am cercetat amanuntit aceste lucruri le-am cumpanit,
ca sa putem cere cu intelegere lui Dumnezeu sa nu cadem ispita, ci
sa fim de cel rau, acum credem ca ne vom invrednici sa fim
Rscultati de Sa-I cerem dar, daca sintem ispita, sa nu fim
dati mortii, daca sintem de sagetile aprinse ale diavo-
]uIui, sa nu lua.m foc. de ele toti cei ale caror inimi,
dupa cum spune unul din cei 12 prooroci, ard ca vapaia focului 428. Nu
sint insa cei care, datorita pavazei credintei, sa stinga sage-
tile aprinse ale diavoluIui,caciintr-adevar au ei riuri de care
c'urg pentru viata de veci care nu lasa sa prinda putere sagetile
celui rau, ci le cu revarsarea cugetarilor dumneze-
mintuitoare, care se intiparesc sufletul celui induhovnicit
contemplarea adevarului.
X)QX'I
RECOMANDARI FORMALE: TINUTA FIZICA
TIMPUL RUGACIUNII LOCUL SA
ALES BISERICA, UNDE SE REALIZEAZA ASTFEL
COMUNIUNEA SFINTILOR)
1. Dupa acestea se pare ca nu e nepotrivit, pentru a incheia cu
problema rugaciunii, sa tratam mai amanuntit despre dispozitia su-
fIctcasca tinuta pe care trebuie s-o avem cind ne rugam, despre locul
unde trebuie sa ne rugam, despre diIectia care trebuie sa privim
(intrucit imprejurarile despre timpul potrivit ales pentru ru-
gaciune, pIecum despre alte multe probleme asemanatoaIe.
Cit dispozitia, .se refera l,a iar tinuta, ,trup.
Spune doar Pavel, precum am aratat lllai sus, descriind dispozitia, ca
trebuie sa ne rugam fara minie fara ceaIta, iar pentru tinuta, sa
dicam miinl cuviincioase 429, ceea ce se pare sa fie luat din psalmi unde
pste (scris) : ridicarea miinilor mele, jertfa de seara 430.
428. Os., 7, 6. Un adevarat cuptor incins este sufIetuI cazut prada Ori-
gen se exprima mod existentia1ist. va face Sfintul Ioan HrisostomuI:
pociiinta - topitoarea chinuriIor (Cuvintari despre pocaintd). .
429. [ Tjm., 2, 8.
430. Ps. 141, 2.
284 ORIGEN, SCRIERI ALESI!
tot legatura cu locul: Vreau ca barbatii sa se roage
tot locul 431, iar cu privire orientarea privirii, se spune cartea
tclepciunii Solomon: Sa se inteleaga ca trebuie sa minecam
sa-Ti multumim mai inainte de rasaritul soarelui sa privim spre inal-
tarea Soarelui luminii 432.
2. Cred ca cine sa vina IUgaciune, daca se reculege putin
sc atunci fi mai cu grija mai concentrat pe toata du-
rata rugacinnii. Daca am alungat orice ispitire orice tulburare a gin-
durilor, daca ne-amadus aminte dupa cit e posibil de maretia momen-
tului care se apropie, daca sintem ca e lucru nesinJtit sa ne
apropiem de Dumnezeu cu 1ene, cu nepasare oarecum cu dispret,
daca am indepartat toate preocuparile straine, ei bine, numai sa ve-
nim la rugaciune, intinzind oarecum sufletul inaintea miinilor ridi-
c:ind spre Dumnezeu cugetul inainte de a ne ridica de jos, sa inaltam
inima, fata Stapinului a toate, fara sa mai pastram nici
amintire a ce10r care ne-au cum vrem ca nici Dum-
nezeu sa aminteasca de cite am pacatuit impotriva a altora
din cei rnai apropiati, sau de cite mai sintem ca 1e-am facut
iIll!potriva bunului simt.
trebuie sa ne indoim ca din nenumarate1e pozitii ale trupului
nostru rugaciune, cu intinderea miinilor [idicarea ochilor este
de preferat inainte de toate, caci trupul aduce astfe1 imaginea
lorcare se potrivesc mai bine sufletului rugaciune. Zicem acest 1ucru
daca exista alte imprejurari care le-ar infirma.
Caci, anumite imprejurari, este cuvenit sa ne rugam
de pilda din cauza unei boli de picioare, care fi trecuta cu ve-
derea, sau chiar zacind din cauza febre sau a altor slabiciuni de
acest fel. Alteori, din cauza imprejurarilor, cind, de exemplu, navigam
sau afacerile ingaduie sa retragem sa facem rugaciunea cuve-
nita, atunci ne putem fara sa daln de inteles ca facem aceasta.
3. Atunci cind vrem sa ne invinovatim de propriile pacate inaintea
lui Dumnezeu trebuie sa plecam genunchii sa ne rugam pentru a ne
izbavi de ele pentru iertarea 10r. Aceasta atitudine e simbolul omu-
lui care se se supune, cum S!pune Sfintul Pavel: Pentru
431. Tjm., 2, 8.
432. Int. 801. 16, 28. Mana trebuia culeasa inainte de rasaritul soarelui. a
ramas iudaica obiceiul de a face rugaciuni inainte de a se face ziua, iar
in viata se continua aceasta traditie utrenie.
legatura cu ridicarea sii nu uitam ca aveau acest obicei
(Aristotel, De mundo 6), iar despre Tertulian scria pe la 197
lucru (Apolog. c. 30), desigur ca un simbol al Iidicarii sufletului spre Dumnezeu.
DESPRE
285
aceea imi p1ec genunchii inaintea Tata1ui Domnului nostru Iisus Hris-
tos, de 1a care trage numele orice neam cer pe pamint 433.
P1ecarea duhovniceasca a genunchilor e numita a!;)a pentru ca toate
se p1eaca inaintea 1ui Dumnezeu, nume1e 1ui Iisus, orice exista se
supune Lui. Aposto1ul 'Pare sa arate acest 1ucru cuvinte1e: Ca
nume1e 1ui Iisus tot genunchiu1 sa se p1ece, a1 ce10r cere!;)ti a1 ce10r
paminte:;;ti al ce10r de dedesubt 434.
Nu trebuie sa presupunem ca trupul fiinte10r cere!;)ti ar fi astfel
alcatuit ca sa aiba genunchi, caci au dovedit cei care s-au ocupat
temeinic de aceastra ca trupurile 10r sint forma de sfera, iar cine nu
voie!;)te sa admita aceasta, ace1a, daca nu se impotrive!;)te cu neru!;)inare
ratiunii, va admite ca fiecaTe madular are scopul 1ui, pentru ca sa
nu fi facut ceva zadarnic Dumnezeu, dind gre!;) din doua parti:
ca madulare1e trupului au fost date fara rost fiintelor cere!;)ti,
orice caz nu pentru a-!;)i implini un anumit scop, d,aca spune ca
testinele matu1 rect implinesc functiunile 10r 'pina 1a fiinte1e cere!;)ti.
La nebunie deplina ajungi daca gind,e!;)ti ca 1a fiinte1e cere!;)ti numai for-
me1e din afara sint asemanatoare cu ale omului (ca la statui), insa nu
ce1e interioare. Acestea am vrut sa 1e spun legatura cu versetul pa-
ulin in nume1e 1ui Iisus tot genunchiul sa se p1ece, a1 ce10r cere!;)ti
a1 ce10r paminte!;)ti a1 ce10r de dedesubt)} 435. 1ucru asemanator este
scris 1a profetul: Inaintea Mea tot genunchiul sa va p1eca 436.
4. Cit despre 10c, trebuie !;)tiut ca orice 10c este potrivit pentru ru-
gaciune, pentru cine se roaga cum se cuvine. orice zice Dom-
nul, Imi aduceti jertfe de tamiie)} 437 vreau ca barbatii sa se roage
tot locul 438. Pentru ca fiecare sa-!;)i savir!;)easca rugaciunea lini!;)te
fara sa fie tulburat, fiec'are poate avea un loc anumit ales pro-
pTia casa, daca este posibil, locul cel mai de frunte, ca sa zicem
aco1o sa ne rugam, facind pe linga cercetare genera1a
apreciere daca la 10cul rinduit 'pentru rugaciune nu S-a savir!;)it vreo
ne1egiuire nu s-a facut ceva impotriva judecatii sanatoase. Caci daca
a facut aceasta, e1 s-a adus, oarecum, nu numai pe sine, ci 10cul ruga-
433. 3, 11-15.
<134. Fijip. 2, 10. Se ca Platon, Aristotel stoicii credeau ca lUlnea
tele au forme sferice. Intre fiin\ele Apostolul a numarat designr pe
geri pe sfintii din cer. Origen s-a numai la corpuriJe scrisoarea
catre patriarhul Mina, imparatul Iustinian a acuzat pe Origen ca el ar fi atribuit forma
sferica trupurilor sfin\ilor dupa inviere. Or, Origen n-a vorbit aici decit de corpuri
nu
435. Fijip. 2, 10.
436. 18., 45, 23.
437. 1, 11.
438. 2, 8.
286 ORIGEN, SCRIEnI ALESE
sale intr-o astfe1 de stare, incit privirea Dumnezeu se in-
toarce de acol0.
Cercetind insa, mai departe, prob1ema 10cului, trebuie sa spun des-
pre el ceva ce ar parea poate grav, dar 1a examinare mai
amanuntita, poate e fara insemnatate.
vorba deci, d'aca-i cuviincios corect sa te adresezi Dumne-
zeu intr-o incapere oare are 10c lucrarea carnii, cea interzisa,
cea autorizata de cuvintul Apostolului dupa ingaduinta, dupa
porunca 439.
Pentru ca daca este cu putinta sa stam 1a rugaciune mod
cuvenit, daca cineva se deda la ea decit dupa ingaduinta, iar
dupa porunca, rpentru timp, atunci trebuie de chibzuit cu privire
1<1 10c, daca este potrivit.
5. Ca loc de rugaciune e folositor sa fie ales acela care
se aduna unde puterile sint de fata la aduna-
riJe unde e de fata puterea Domnului Mintu-
itorului nostru pe linga aceasta duhul sfintilor, cred ca al
celor mai de demult adormiti, precunl desigur,al acelora care mai
sint inca viata, este de aratat Ce fel. Despre ingeri,
iata ce trebuie spus. Daca ingerul Domnului va strajui imprejurul ce-
10r ce se tem de va izbavi pe ei daca Iacob ade-
varul numai de dinsul, ci de toti care sint devota1i lui Dumne-
zeu, zicind: Ingerul care m-a izbavit pe mine de tot raul 4<10, atunci
e probabil ca timp ce se aduna mai multi, cu rinduia1a, spre marirea
Hristos, ingerul pazitor al fiecaruia sa umb1e jurul celor ce se
tem de Dumnezeu, fiindalaturi de omul incredin1at spre paza indru-
mare fe1 incit 1a adunarea ce10r sfin1i "a fi indoita adunare :
una a oamenilor a ingeriIor. daca Rafae1a spus ca ducea
menirea rugaciunii atit pentru Tobit, cit pentru Sara, care a devenit
nor,a lui prin casMori,a cu Tobie 441, ce sa m,ai spunem cInd nlai mul1i
seaduna cu gind, cu parere fac singur trup
Hristos 442
Despre puterea Domnului, lucratoare BiseIica, Pavel spune:
adunindu-va duhul llleu, cu puterea Domnului Hristos 4.13, ceea
4319. Cor., 7, 6. Textul arnbe10r rnanuscrise are expresia ceea ce vrea
sa spuna ca nu-i indicata rugacitlnea intr-un 10c care are 10c contart conjugal.
440. ]Js., 33, 7 i fac., 48, 16.
441. Tob., 12, 12.
442. Rom., 12, 5.
443. Ccr. 5, 4. Forrna idea1a de adunare 1a rugaciunea este cea din
Biserica, despre care Origen spune ca: "puterea Dornnului e ]ucratoare prin Bise-
rica. intre afirrnatiiJe cele privitoare la prezenta Biserica deodata cu cre$-
- a Mintuitorului, a ingerilor sfintilor ca a celor rarnin intre cele
DESPRE RUGAClUNE 287
ce inseamna ca puterea Domnului nu este numai 1a efeseni, ci !;ii 1a
corinteni. daca, Ipe cind era inca imbracat trup, Pavel credea ca
poate sa lucreze cu duhul Corint, atuncl nu trebuie pierduta na-
dejdea ca cei fericiti, dupa ceau din trupuri1e 10r, se grabesc,
cu duhul, 1aadunarile Bisericii, mai degraba declt unul care este inca
trup. De aceea nu trebuie sa se atribuie 'Prea putina insemnatate ru-
gaciuniloI din aceste biserici, fiindca e1e cuprind ceva exceptional pen-
tru cel care vine acolo modcuviincios.
6. Precum, insa, puterea lui Iisus duhu1 lui Pavel al celor 'ase-
menea lui, ca ingerii care inconjoara pe fiecare din cei sfinti, se aduna
Se apropie de cei care se intrunesc dupa cuviinta, tot daca
neva nu s-a invrednicit sa aiba un inger sfint, trebuie sa fie cu grija
ca sa nu cada lnina unui slujitor a1 diavo1u1uI UIma pacate10r
a faractelegilorsale. Caci astfe1 de om (chiar ,daca sint putini
ca dfnsul) nu va scapa multa vreme de buna paza a ingerilor, care slu-
jesc vointei dumnezeie!;iti cirmuirea Biserlcii oare aduc la
tinta mu]t!mea gre!;ieliIor unui astfel de om. Iar daca astfel de
devin tot mai numero!;ii, asemanindu-se gruparilor omene!;iti dedicate pre-
ocuparilor trupe!;iti, atunci Dumnezeu nu mai veghea asupra 10r. Des-
pre aceasta ne vorbe!;ite rproorocul Islaia, care spune: Cind ridicati
miinile voastre catre Mine, Eu imi intofc ochii aiurea cind inmul-
titi rugaciunile voastre, nu 1e ascult 444.
Caci, locul mai sus amintitei duble - de oameni sfinti
!;ii ingeri fericiti - se poate din nou dubla intrunire de oameni
nelegiuiti !;ii de ingeri rai, iar despre intrunirea de acest fel ingerii sfinti
oamenii cucernicI ar putea spune: Nu ma a!;iez in adunarea celor
ce viclenesc cu ca1catorii de 1ege nu intra. Urit-am adunarea ce-
]or vicleni cu cei nu 445.
7. De aceea cred ca care !?i-au inmultit pacatele Ierusalim
intreaga Iudee au ajuns sub stapinirea fiindca popoarele
care au parasit legea au fost e1e parasite de Dumnezeu !?i de ingerii
pazitori de sfintii care le-ar fi putut mintui. chipul acesta aclunari
intregi cad, adeseori, sub greutatea pentru ca S8 li se !;ii
ceea ce li se pare ca au, uscindu-se !;ii ei ca !;ii smochinul lJlestemat
smuls dln radacina, fiindca nu dat rod lisus pierzind !;ii puti-
nul din rputerea datatoare de vlata a credintei.
mai plenare afirmari ale Bisericii istorice harice. Oamenii au clte un inger bun
unul zice Origen. scopul acesta Origen cHeaza scrierea Herma, PdstoruJ.
Pe larg despre rolul ingerilor trateaza Origen multe alte scrieri, indeosebi De
Prjncjpjjs 2, 4 etc.
444. 1s., 1, 15.
445. Ps., 25, 2-5.
288
Acestea mi s-au parut necesare sa le spun legatura cu locul
pentru rugaciune, aratind ca locul cel mai potrivit pentru rugaciune
este acela unde se aduna sfintii, Biserica.

DESPRE ORIENTAREA SPRE RASARIT
1. Despre directia care trebuie sa privim cind rugam
avea de spus declt cuvinte. Intruclt exista patru puncte cardinale :
miazanoapte, miazazi, apus rasarit, cine nu indata ca
rasaritul ne arata ceea ce trebuie sa ca intr-acoIo trebuie sa
ne indreptam, semn ca sufletul spre rasaritul adevaratei lu-
mini ? 445 a
Daca, insa, cineva rprefera sa faca rugaciunea inspre deschiza-
tura indiferent ce parte fi orienbate spunind ca
\'jnd spre cer e mai atragator decit sa spre ziduri, daca din
intimplare deschizatura nu este inspre rasarit, atunci tr'ebuie raspuns
ca oamenii sint liberi orienteze casele cum intr-o directie sau
alta, insaca rasaritul este, din fire, de preferat celorlalte directii. Iar
daca cineva sa se roage cimp deschis, de ce se ruga,
dupaaceasta argumentare, mai curind inspre rasarit decit spre apus?
Iar daca lllod rational este de preferat rasaritul, de sa f,acem
pretutindeni la fel ? Dar despre aceasta

DESPRE PARTILE UNEIRUGACLUNI
1. Cred ca dupa ce mai vorbi despre rpartile rugaciunii, pot sa
inchei tratatul. Dupa cum mi se pare, se pot deosebi patru pe
care le-am aflat Scriptura dupa fiecare din acestea se
poate alcatui rugaciune completa. Iata sint aceste parti.
La inceput, ca introducere rugaciune, trebuie sa seexprime
preamarire a lui Dumnezeu Hristos, Care se im-
preuna intru Dullul Sfint, Care e Iaudat deopotriva. Dupa aceea,
lrebuie sa aduca fiecare lllultumiri comune pentru binefacerile care
vesc pe toti oamenii pentru acelea pe caI1e le-a primit fiecare de la
445 a. Despre orientarea spre rasarit (Zah., 3, 8 j Lc., 1, 78) vorbesc muIti apo-
logeti (Tertulian, ApoJog., 61 Const. Apost., IJ, 57 j C1em. Alex., Strom., 7, 43
etc.). Origen in alte scrieri ale sale. in OmiJ. Num. 5, 1. Spre
rasarit se vor altarele.
DESPRE RUGACIUNE
289
Dumnezeu. Dupa multumire trebuie sa ne rugam cu cainta, recunoscin-
du-ne vinovati fata lui Dumnezeu de propriile noastre pacate ce-
rind, mai intii, de pornirea care duce la pacat sa ce-
rem iertare pentru din trecut. Dupa marturisire, a1 patru1ea
punct cred ca este sa cerem bunuri mari atit particulare cit
atit Ipentru mai de cit pentru prieteni. La
rugaciunea trebuie sa se incheie cu preamarire adusa 1ui Dum-
nezeu, Hristos, Duhul Sfint.
2. Precum am spus mai inainte, aceste patru 1e-am aflat im-
ici co10 Scripturi. Preamarirea gasim psa1mul 103:
<,Doamne, Dumnezeule, maritu-Te-ai foarte! lntru stralucire mare
podoaba Te-ai imbracat: Ce1 ce Te imbraci cu lumina ca cu haina;
Ce1 ai intins cerul ca un cort; Ce1 ceacoperi cu ape 446 ce1e mai de
deasupra a1e lui; Ce1 ce pui norii suirea Ta; Ce1 ce umbli pesteari-
pile vinturilor 447; Ce1 ce faci pe ingerii duhuri pe slugile Ta1e
para de foc ; Cel ce ai intemeiat ,pamintul intarirea lui nu se va
veacul veiacului. Adincul ca haina este imbracamintea lui,
peste munti sta ape. De cercetarea Ta fugi, de glasul Tau se
448.
C,ea mai mare parte aacestor psa1micuprind preamarire ,a Ta-
talui. Oricine poate culeaga mai multe exemple !?i sa vada cit de
des e dezvoltata Scriptura preamarirea lui Dumnezeu.
3. lar ca exemplu pentru multumire, putem folosi textul din Cartea
a dou'a a Regilor, unde, dupa fagaduintele facute de Natan, David ra-
mine uimit de darurile Dumnezeu, multumind pentru ele cu urma-
toarele cuvinte: Cine sint eu, Doamne Dumnezeul meu, ce este casa
mea de m-ai marit ? ... ai mai vestit inca de viitorul casei robului
Tau ! Este oare ace.sta, lucru omenes,c, Doamne, Dumnezeul meu ? $ice
mai poate sa- spuna David ? Tu pe robul Doamne, Dumnezeule.
Pentru cuvintul Tau dulpa inima Ta faci aceasta, descoperind toata
maretia aceasta robuIui Tau, ca sa Te mareasca pe Tine, Doamne, Sta-
meu 449.
4. Iar ca exemplu pentru vinovatiei: Imputitu-s-au
au putrezit ranile mele de la fata nebuniei mele. Chinuitu-m-am
m-am girbovit, toata ziua mihnindu-ma umblam 450.
446. 1, 7.
447. Ps., 103, 4.
448. Ps.. 103, 1-8.
449. Regj 7, 18-22,
450. Ps., 37, 5-6.
19 - Orlgen, Scrierl alese
290 ORIGEN, SCRIERl ALESE
Iar ca exemplu pentru cereri avem psalmul 27: Sa nu tragi cu
cei sufletul meu cucei ce lucreaza nedreptate sa nu dai
pierza.rii 451.
Consideramca este potrivit, dupa ce am 1nCeput cu rpreamarire, sa
incheiem de asemenea tot CU de preamarire, c1nHnd prea-
lllfirind Tatiil a toata lumea 'prin Iisus Hristos, Duhul .Sfint, Caruia
Se cuvine marire
XXXIV
CONCLUZII
cit mi-a stat putere, fratilor prea prietenilor prea
iubiti credinta, Ambrozie Tatiana 452, am cercetat problema ruga-
cjunii, 1ndeosebi a rugaciunii cuprinse Evanghelii, cum avem
mai ales ]a Matei 453. Daca veti tinde mereu spre cele dinainte veti
de cele ce s1nt urma, daca veti ruga pentru mine, na-
dajduiesc sa pot legatura cU toate aceste probleme, ade-
varuri cugetari mai adinci mai pe care le va
da DUlnnezeu sa pot eXJPune alta data despre rugaciune cu mai
mult avint, mai multa ina1tare pi'itrundere.
Deocamdata. insa, primiti aceasta carte de ingaduinta.
451.Ps., 2'1, 3.
452. Frati Hristos.
453. vorba dcspre rugaciunca Tatal nostru.
FILOCALIA
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
STUDIU INTRODUCTIV
dupil muncil migilloasil de 50 de sil pub1ice, baza
11 variante manuscrise, criticil Fi1ocaliei, Arm. Robinson
afirma, pe bunil dreptate, cil 1ucrare de compilatie facuta de
Sfintii Vasile ce1 Mare 1)1 Grigorie Te010gul din operele 1ui Origen s-a
dovedj[ cu at1t mai fo10sitoare cu clt, urma nimicirij integra-
1e 1ucrdr110r marelui scriitor a1exandrin, foarte putine slnt scrierile
care s-au pastrat original (1ntre ele 1)1 tratatul Despre rugaciune
care-l publicdm acest volum, precum <51 tratatul Contra Celsus,
acesta d1n urmd pdstrat lntr-un singur manuscris datlnd din secolu1
$1 afJat azl Blblloteca din Vatican). De aceea, colectia fl10calicd
de cei doi mari pdrinti capadocieni s-a dovedit
troducere pentru studierea te010gie1 Origen. Multe din cele mai bune
ale lui slnt prezentate aici, fiind 27 de capitole
diferite. plus, avem ea aprecierea doi din cei mai seriol)1 1ntelec-
tuali veacu1ui, care S-Q fdcut imediat dupil moartea scriitorului.
e t u 1. Dupd cum reiese din stud1u1 introduct1v 1)1 din aparatul
critic edifiei Robjnson, Filocalia circulat mult, istoria manu-
scriselor ne duce concluzii din celemaiinteresante.atlt ce pri-
reactia patristicd fatd de problema origenistd, clt mai ales ce
prive$te importanta except1ona1i1 pe care decursu1 timpului
cugetarea pnevmatologicd Origen lntregii literaturi crel'J-
tine. Evlavia patosul cu adevdrat cre$tine$ti, cu care urmiirit el cele
ma1 variate prob1eme de doctrind teologicd, dar mai ales de tdlmiicire
biblicd $i de zidjre sufleteascd, se pot constata $i din capitolele Filoca-
Origen. Nu e 10cu1 s-o spunem
Cele mai mu1te din temele de teologie asceticd $i contemplativil
dln epoca clasicii patristicil 1$i aflii formulare (chiar dacd une-
ori merge muche de cutit) scrisuIlui Origen.
Dintre manuscrise1e de baza ale lui Robinson, primul 10c 11
Venetus gr. 47 dat1nd din sec. fost ln proprietatea marelui
umanist care a fostmitropo1itul Visarion Niceii, viitorul cardinal
(t 1475). Spre deosebire de variante, acest manuscris e singuru1 care
prezintd continuitate de lnceput p1nd sf1r$it, clnd ce1elalte au
lhtreruperi, mutilari sau plusuri. margini, acest manuscris aTe g1ose,
a]es la paginile controversate. astfel de noUtd interesantd aduce
lumina $1 asupra altui punct. capitoluI 18 paglna 25 dupa edifja
Robinson), unde se afirma cd unele pasaje dln Sflnta Scrjptura nu
fj jnterpretateln sens litercl, fiind vorba de 'combinatie
nlonstrUOQs6. din $i cerb) despre care Origcn spune c6., de$i din-
tre anjmalele curate recomandate de Molse (Deut. 14, 5) este un
ma1 inexistent, copistuI sd noteze pe margine: am
dati1 un venind din Tracia spre Cezaruluj Bardas.
Se $tie cjne fost acest mare demnitar bizantin, care atotputernic
lntre anii 862--866 Bizant. ProloguI cuprinzlnd ca Fi1o-
calia fost de Sfintii Vasile $i Grigorie, precum $1 scr1soarea
acestuia din urma catre Teodor de dar mQj ales titluri1e sau cu-
capitoJelor $1 ci1, dup6. ce ie$it djn mlna sfintilor
V asile $1 Grjgorie, Fi1ocalia fost interpoJata cu pasaje discutabi1e
djn punct de vedere doctrinar, dau drept editorului s6. afirme ca aceasta
lucrare Origen crade mult cunoscuti1, acam,
fost copiat6. djn lntruclt ei lnvechit ( ..
doilea codice laat de baza de c6.tre editor c Patmiacus graecus
270, care provine din sec. De$i c muti1at, cu pre8cartari ca
lipsuri, pe ci11n pa8ajele din tratatt11 Impotriva
Celsus, care 1c reproduc am1ncloa6. se observa cam
accJa$i de stil $i de exprcsjj, conchjde c6., de$i din dou6.
mi1ii deosebite, cele doua manuscrise acela$i caprins $1 asigarti ast-
Filocaliei. Poate deosebire dintre e1e,
de 1ipsari, care-s mai mult de ordin $i - este
CQ 270 ]a adresa lui Origen, de$i toata
1ucrarea se resimte dabId de teze
Am amintit c6. lucrarea Impotrlva lui Celsus S-Q p6.strat lntr-un
manuscris gr. 386 din sec. 111 care se observ6.
prjmei carti) ca fost copiat6. din Origen. Redactia Vat.
gr. 386 fost copiati11n 1340 de Paris Sappl. 616 de c6.tre Luca Monahul
Andronic Pa1eologu1, dapa aceast6. copie s-aa
reprodas, secolele XIV-XVl, serie lntreag6. de a1te
Comparlnd pasajele comane care atlt Filocalia c1t Impo-
triva Celsus, deducem ci1 Vasile ceI .Mare Grigorie
veau de ce-$i face dc acuratete doctrinal6., lntruclt
aceste pasaje comane se dezbat probleme generale privind saperiori-
tatea concepfjei cre$tine de filosofice $1 religioase
FILOCALIA
tice I'ji, mod specia1, inspirafja Sfjntei Scripturi I'}i lnvdtatura despre
1ibertatea vointei omenel'}ti. Ce1 pl1fjn capito1u1 din Filocalie,
textuJ acesteja e mai putin corect declt cel din Combaterea Celsus.
EditoruJ avut vedere I'}i clteva fragmente pdstrate Catene,
dintre cea mai valoroasd ne-o po.streazo. Monac. gr. 412,
djn secoluJ cuprinzlnd texte din Romani. Dupo. cita-
tii1e editoruJ conchide co. prototipuJ catenelor folosite aici
urcd p1nd 1n sec. dar e 1ndependent de ce10r douQ var1ante de bazQ
Fi1ocaliei.
ce pr1vel'}te texte1e po.strate traducerile lui Rufin, unde se I'}tie
cd s-au om1s1uni intentionate spre a salva ortodox1a 1u1 Origen,
uneori traducerea fiind mai muJt (except1nd pasaje1e din
De Principiis cartea IV, unde omisiunile slnt mai reduse), pasajele din
omi1ii sau din comentarii cu1ese ln Filocalie de-a dreptuJ prescurta-
te pentru un anumjt spafju, rezumate chjar, fiind reduse uneori
jumdtate fata de texte1e respective comentate traducerea 1ui
Rufin. se prez1ntCi 1ucrur11e cu extrasele privjnd comentarjj texte
d1n Levitic, Iosua, Clntd:rj]or, Romani I'}i Corinten1, care
lntl1nim a1ci.
situafje deosebitCi prezinta extrase1e din Eusebiu de Cezareea
capito1uJ 1ntituJat Despre materie, cd nu-i lnceput 1'}1
nic1 nu-1 cauzo. relelor. mare din acest capitol re-
produce un 1ung pasaj din Dialogul despre inviere Sf1ntu1ui Metodiu
din Olimp, care doi vorbitori se contrazic untrl pe altul, un val(enti-
$1 un ort(odox). Istoria sa (V, 27), Eusebiu vorbel'}te despre un
Max1m care d1scuta despre materie 1'}1 despre ro.u1u1. Cr1-
tica de azi adm1te cd Eusebiu va fj confundat acest Maxim cu Meto-
dju, cdrui apdruse anu1 270, lnc1t, dupd 40 de con-
1u1 fj exp11cabild. S-Q ma1 pdstrat $i un a1t fragment
Adamant1us text pag. 225, precum se $t1e, un pseudon1m pentru
Or1gen), fragment pdstrat traducere Rufin. PasajuJ existCi $1
traducere slavd. De aceea editoruJ afjrmd cd nu vede mot1ve pentru
care sd nu admitd origina1itatea sh01iilor eusebiene $1 1ncadrarea
co1ectia Filoca]jei.
Acela$1 lucru I'}i ce prive$te extrasuJ clementin djn capitolul
(pag. 210-212 1n origina1) care pare fj fost citat de Origen din
Clement Romanul. traducerea Ruf1n se
ln cartea
C u r n s u Antologia de scrieri origeniste Filocaliei este,
genuJ 1ucrare unicd. lnt11nim aic1 cele mai var1ate $1 rdzlete pasaje
din comentariile savante ori din omjJjile redactate sti1 mai simplu
marelui exeget alexandrin. Astfe1, din Comentarii1e 13 Cartea
Facerii (lucrare cu totul) se aic1 3 fragmente, din
care ce1 dintli (cap. XIV, Robinson paginile 67-70) atrage
asupra datoriei de cunoal$te forme1e gramatica1e legi1e de
cugetare pentru putea interpreta corect texte1e biblice. doi-
$1 (cap. origina1 pag. 187-198, 202-210) con-
combatere credinte10r de$arte cu astre1e
sau ste1e1e care aduc noroc.
Din omilile Cartea Ie!?irii S-Q aic1 un 1ung pasaj (cap.
XXVII, originaJ paginile 241-255), care se combate credinta
destin $i se resping ob1ectiuni1e ce10r care nu pot ln1e1ege lnvlrto-
inimii precum nici rostuI suferintei omului drept. De
pasajuI respectiv se lncadreazd grupu1 ce10r de critica
aderen(i1or filosofiei ep1cure1ce, care tdgddu1au ex1sten1a Ji-
bertdti v01nte1 omene$t1, precum ,$1 ro1u1 Providentei dumnezeie$ti
via/a 1umii.
Din omi1iJe Cartea Iosua cap1tolul pag. 62-64)
calia retine a1ci un minunat pasaj pr1vitor actiunea reconfortantd $i
ziditoare de suflet care aduce simpla recitare cuvinte10r bib1ice,
chiar $i atunci clnd sensul nu este de lnceput lnteles de-an-
tregul.
Din comentarii1e Cartea Psalmilor (despre care avem informafji
cd Origen scr1s lucrare 46 cdrti, d1n care ab1a s-au pdstrat frag-
mente Catene), comp1Iatorii Filocaliei au ales patru pasaje
d1ferite, cu psalmii 1, 4 $1 50 capitolele $1 XXVl),
dezbdtlnd mai ales prob1eme de bjb11cd, dar ldmur1nd
acela$1 t1mp $i bine1ui moral, care nu sta $i
stare, ci ma1 ales $i jertfd.
Semnjfjcat1ve pasaje au fost alese din om11iile Ieremia, Osea $1
Clntarea Clntdrilor, toate 1nexistente, nici traducere
1atind. Une1e d1n abordeazd prob1eme de filo1ogie (ln cap.
Fragmentul din Ieremia pune lnaintea cre$tinului
mode1u1 unui botanist sau farmacist care $tie adune p1ante
de 1eac pentru combaterea boli, Origen fost un mare
nlOra11st $1 teo1og contempIativ, 1eacurile diferite adunate d1n B1b1ie
au scopu1 de lecui bolile sufIete$ti.
10c de cinste se situeazd pasaje1e din NouI Testament (Matei,
FapteIe Apostoli1or), dar mai ales pasajele mai 1ungi d1n Comenta-
ru1 Romani, capito1e1e IV, V, VI, $i XXV. Dintre proble-
FILOCALIA
297
mele tratate aici slnt: ales rolul vointei omene$ti ln de
mlntuire, predestinafjei, precum $i temele preferate
Origen, cele trei interpretCiri (dupd literd, dupd suflet $i dupd duh), ca
$i categorii1e de credincio$i care corespund acestor clase.
Desigur cd ln de prim lndrumdtor ln $tiintele bi-
blice, dintre opere1e Origen nu puteau fi uitate ln aceastd antologie
din cele mai extinse lucrdri lui, Despre principii $i Contra
Celsus. Din cea dintli fost selectate doud capitole apreciabile
1 $i IV, 1-3) privind inspiratia Sfintei Scripturi $i feluJ cum trebuie
citita $i tQJmacitd (aici ln capitoluJ precum $1 despre libertatea
voii omene$ti, iar din doua, raspuns obiecfjuniJe filosofi1or pagln1
adresa cred1ntei cre$tine, pe care vedeau infer10ara $coli1or filoso-
fice iar pe credinc10$ii Bisericii socoteau apartinlnd c1ase10r
celor mai de jos, lnsa$1 persoana Hr1stos $i Lui fiind apre-
ciate de ei ca pline de contradictii $i p1agiate. de toate acestea, 10-
10sind datele Sfintei Scripturi, c1t $i mdrturii1e luate din P1aton, din Aris-
totel $1 din cugetdtor1 vech1, Or1gen reu$e$te sa puna ln 1umina
superioritatea indiscutabild doctr1nei $i mora11tdtii cre$tine.
Cdci, cum spune ln scrisoarea adresatCi unui fost elcv sdu,
Grigorie, scrisoare care includem ln aceastd colectie (capitolul
un cre$tin adevdrat trebuie scoatd tot folosul pos1bil din disci-
pline1e culturii dar presus de toate trebuie sa cu1tive
cunoa$terea temeinicd Sfinte10r Scripturi, ca sa lnte1eagd bine
pe acestea trebuie sd caute de
ln \acest duh ,rugdciunii modestieitrebuie ,socotiteca 1010-
sitoare ziditoare de suf1et toate cele 27 de pasaje Fi1ocaliei, in-
clus1v d1alogul despre materie $i despre originea rdulu1 (cap. XXIV),
care, de$i nu-i lui Origen, fQcut parte de lnceput din Filo-
calie, cum aratat sus.
m r t a t a Fi10ca1iei este deosebitCi. Mai lnt1i, ea e dintre pu-
tine1e 1ucrari Origen pastrate integral ln grecc$te. Sub acest
port, textuJ cste unuJ din mijloacele cele Inai sigure pentru studierea
fe1u1ui de a1e scriitor a1exandrin. Chiar
$i pentru verificarea ln ce cei doi traducdtori - Rufjn $i Iero-
nim - au rdmas f1de1i originalulUi grec, tot Filocalia ofera cadruJ de
1ucru necesar, clnd e vorba de pasaje1e din De principiis $i
Contra Celsus, CUIn vom vedea 10curile respective.
$i pentru studiu1 bibljc ln special, textuJ Fi10caliei este de Inare
f010s. Nu numai pentru cd ne-a pastrat ln origjna1 exegeze fragInente
bjb1ice, care nu avem din a1t loc, ci pentru cd serie lntreagC1 de
expresii, de citate biblice, de vaiiante sau nuan!e deosebite (ca sd nu
de exact1tatea acestor cHate) aduc, spune
ru] operei, un 110U pC11tru studiul bibJic.
D a t a pasajelor pare ti de 358-359,
cl11d sfi11tii Vasi1e $i Grigorie au petrecut 111 A11esi, IrisuJui,
executl11d excerptele respective, care Sf111tul Grigorie va
1a Cezareea
tlrziu, anul 383, Sf111tul Grigorie 11 Teodor,
episcopuJ de copieze colectia de sub de
carte reiese din epistola sa cu 11r. CXV cupri11sd
prologul
u b i c a r e a 111 tipar S-Q pentru datd Paris 1618,
mG11uscrisd destuJ de defectuoasd (Paris. gr. 458 di11
sec. XVI). fost reprodusa de W. Spc11cer Cambridge
1658. 111 veacuJ cadruJ primei edJtji integrale a lui
Origen, Ch. de Rue pubJjca din dupa care 1846, Berli11,
Cl1. Lommatsch pubJica icrd$i. Edifja nun1aj
1893, Robinson, clupd care am $1 traducerea.
FILOCALIA ORIGEN
Prezenta cartecontine alegere de intrebari de raspunsuri
strinse 1 din diferite carti ale Origen, cum a fost ea alcatuita de
inteleptii cele sfinte Vasile Grigorie se spuneca a fost trimisa
forma de carte de catre cel de al doilea dintre ace:;;tia, adica de catre
Grigorie Teologul, lui Teodor, pe atunci episcop dupa cum
arata epistola adresata aceluia 2 cu urmatorul text :
Adevaratii siirbatoare sint scrierile, ceea ce este nlai deose-
bit e ca prin rivna iei inainte, facindu-ne sa anticipam maretia
bucuriile acestei sarbatori. toate acestea, datorita
tale. La rlndul nostru, dam tot ce avem mai bun, adica ruga-
ciunile noastre. Iar ca sa care sa-ti aduca aminte de iata
ti-am trimis carte 3, Fjlocalia Origen, culegere folositoare celor
cese ocupade scrierile sfinte. Aceasta sa s-o
sa dai dovada ca de fo]os, alergind la ajutorul ei cu rivna cu duh.
PREFATA
Cartea de fata cuprinde cole,ctie alcatuita din intrebari bi-
blice din raspun,suri dupa diferite carti scrise de Origen. Unii spun
ca atit impartirea orinduirea capHole, cit tit1urile fiecareia din
ele ar fi opera inteleptilor cele Vasile Grigorie.
1. - strtng, adun. TermenuI e des folosit atit la Platon (Theet. 157 b.
Protag. 322 b. etc.), cit NouI Te.staIncnt, Luca 24, 33. Origen era
folosit a designa sau adunarea bi'sericeasca (Migne, G., 11, 1005
etc.). limbajU! SfintuIui Grigori'e de Nazianz 1nti1nim adeseori atit cit
sens de co!ectie, florilegiu sau anto!ogie (Migne, G. 36, 561 etc.).
2. Grigorie de Nazianz, Epislo]a CXV, Migne, G. 37, 212. cred ca
aceasta. episto!ii ar fi fost scrisd pe la 3.82 (Migne, G. 37, 2112 nola),
a!tii Nautin Origene, Hornelies sur Jerernie, 1. Paris, 1976, 58) se fixeazd
asupra anuIui 383.
3. sau (de la verbul indoi) ne duce cu gindu1 la
istoria veche a ruloului respectiv a vo!um sau carticicd, care se
tratatele sau inte!es de carte sau vo!um apare atit !a Sfintu!
Grigorie de Nazianz (Migne, P.G. 36, 722), cit la Evagrie Scolasticu1 (Migne, 86,
2681). La fel Isidor Pe!usiotul (P.G. 77, 184 C). veacul cind e redactat pro-
loguI Filocaliei, termenuI e inlocuit tot mai muJt cu - carte.
formade carte lea a fost trimisa de cel de al doilea dintre adica de
Grigorie Teologul, lui Teodor, vrednicul de pomenire episcop din acea
vreme dupa cum s-a spus prefata acestei carti, dupa
care, fiind ea prea invechita 4, am Hicut, la cerere, noua transcriere.
De unde reiese aceasta Desigur, din epistola dumnezeiesc
barbat scrisa lui Teodor trimisa impreuna cu volumul amintit. [ntrucit
insa pede parte,ca epistola aceasta este intr-adevar trimisa de
amintitul mare teolog, dar, pe de alta parte, afHim aceasta colectie
invataturi care se abat de la dreaptacredinta, pe buna dreptate
ne-am gindit ca, urmind cuvintul adevarului, sa ne conformam pre-
zenta lucrare intru totul 'celor spuse prefata sa subliniem aici
5 ascunse, dar de sesizat, ale aparatorilor lui Origen.
Nu ne mai indoim azi nici ca aceasta lucrare apartine acestui
scriitor (lui Origen), cu atit mai mult cu cit ea e citata aidoma toate
scrierile epistolele lui ca nimeni nu se de acest lucru 6.
Dar chiar daca marturisim acest lucru, acceptam consecinta alt-
ceva, anume ca aceste extrase din operele lui Origen au fost strinse
de dascali cu mare intelepciune ale teologiei ca, de fapt, multe din
citatele ziditoare de suflet trebuincioase pecare le aici le
regasim, continuare, repetate litera spiritul marelui Teolog (Gri-
gorie). Caci, intr-adevar,cei doi parinti (Vasile Grigorie) cu
de albina au strins ce a fost mai frumos din diferite spre fabricarea
unui fagurecurat, din care imparati oameni de rind gusta se indul-
cesc, dupa cum spune scriitorul de pilde Solomon 7, folosindu-o ca foarte
indicata spre sanatate. toate cele alese de acei sfinti parinti
cre'dem ca nu nici legatura cuamaraciunea ereziei, lucru despre
care toata multimea capitolelor strinse aici, care, de
aJtfel, se combate mai ales ceea ce e potrivnic strain de
parintilor insuflati de Dumnezeu.
Caci intr-o vreme cind Vasile Grigorie, ace$ti neobositi luptatori
pentru dreapta credinta, se ridicasera la lupta impotriva oricui calom-
ca fapturi, pe lui Dumnezeu pe Duhul Sfint, sa nu spunem
oareca acestora ajuns sa formezeadevarate comori
4. - deja ferfenitata, desigur urma indelun-
gatei folosiri. Din acest motiv s-a simtit unei transcrieri.
5. = blestematie, rautate, termen de nuanta
folosit cu Inteles de abatere.
6. Da,ca 5fintuI Vasile (Despre DuhuI Si1nt 29, 73) 5fintuI Atanasie (Despre
ceea 27, 1-2) au intelegere pentru sau 1ui Origen, socotin-
du-Ie sensuI unor teologumene de schimb 5fintuI Grigorie de Nazianz adese-
ori cauta sa-I apere scrierile sale. Cf. 51. Papadopol, Patlologia (Atena, 1977),

7. 6, 8.
FILOCALIA
301
folositoare invatatilor cre!?tini? Oare nu s-a concentrat intreaga Ior
Iupta impotriva defaimarilor Iui Arie, aIe lui Eunomie a ceIor din ju-
rul Ior'? Oare ll-au denuntat ei dupa cuviinta absurditatea invataturii
elinilor despre despre restabilirea
altele asemenea acestora ? Dar dece sa mai lungim vorba ? Caci nu
ne-ar ajunge vremea cita ne-ar trebui sa descriem Iuptele dusede
ei pentru apararea dreptei credinte. Aproape toata viata !?i-au cheltuit-o,
dovedind deopotriva cinstire preamarire a persoanelor Treimii ceIei
cu adevarat fara de inceput, deofiinta, sfinta impreuna-stapinitoare,
spreadaparea cu invataturi drepte de viata datatoarea oilor din
turma Iui Hristos, folosind impotriva ceIor acela!?i grai sfint
rivna pentru adevar.
Edrept gasim lucruri cu totul ciudate: serie nenuma-
rata de contradictii alte nepotriviri sint rasfirate printre temele
nuite alecartii acesteia 8. De pilda, capitolul XXII-Iea, indata dupa
citim titlul, ne apare fata ceva fals 9 apocrif. Dardaca vrem S8
pastram colectie toate cHe au aIes sfinti parinti, atunci trebuie
sa ne impacam cu cei care ne-ar parea mai putin Observam
numai ce lucru ciudat: daca am trece pe cei ce erau model de sin-
ceritate, i-am declara stricatori drepteicredinte. Dar sa nu fie a!?a
ceva! Caci cine s-ar incumeta, chiar dintrecei mai invatati, S8 judece
care au fost motivele pe baza carora acei luptatori dreptei credinte
au strins colectiile facute de ei, pe 1inga griu, neghina? S8 ac-
ceptam dar cu draga inimaca a fost griu multe dinscrierile ere-
ticilor, de aceea,cum spune Sfintul Ciril de Alexandria 10, nu tre-
buie S8 ne ferim de tot ce sustin ereticii sa Iepadam cu totul scrierile
10r, caci multe din cele pe care Ie marturisesc ei Ie marturisim
Nu cumva VasiIe Grigorie vor fi strins, ei, neghina impreuna
cu griu ? Se poate crede a!?a ceva ? Se vedeca unii dincei care au de.
naturatcaile Domnului intorc pe dos, mai mult decH secade, necu-
viintele credintelor elenisticeale lui Origen, dupa asemanarea dia-
volului 11, revoItindu-se impotriva dascalului lor amestecind griu
neghina, a!?a cum s-a intimplat inainte cu tarina Domnului 12. Caci
8. - absurditate, contradictie, termen adeseori !ntrebuintat !nca de
Platon (GorgiQs 521. d. Fedr. 230 C).
9. Probabil ca sub fals" apocrH se intelege ai'ci teza aparata de Celsus
legatura cu respectarii traditiilor uzantelor legate de cuItele politeiste
la care desigur ca nu puteau subscrie. Fa1sitatea 1a care pare a se referi auto-
rul prologului pare a afirma\ia 1ui Origen ca egipteniin timpuI
sta\ionarii !n Egipt. se mai jos, !n capitoluI 1.
10. Alexandrinul, Epistola 44, Migne, 77, 225.
11. [s. 14, 12-15.
12. 13, 24-43.
nostru este griul aIe noastre sinlcite s-or afla aici, invataturile
dreptei credinte, din care propovaduitorii cei insuflati de Dumnezeu
propria prea inteIeapta lor puterea de vintu-
rare critica, data. de sus, curati griuI de neghina, jit-
nitele cele bune ale Bisericii, neghina dindu-o focului nestins-
chiar daca Origen.
Dupa toate acestea, vom spune ca se cade sa primim ca autentica
lnarturia epistolei Sfintului Grigorie sa. nu ne indoimca redactarea
colectiei s-a facut de catrecei doi sfinti parinti, legindu-ne de lumina
ortodoxiei care e mai stralucitoare decit soarele. Restul trebuie in-
teles felul ara.lat foarte limpede mai inainte, anume ca din cei
molipsiti de lui Origen le-au pus 1aolalta cu episto1a Sfintului
Grigorie, intercalind cu indrazneala, aceasta colectie, unele
pasaje necorecte, cu invataturi mai putin curate, ca cum pentru
mii veniti ceva parea mai simp1u. De aceea, dupa cum spune
undeva Sfintul Vasile 13 ca otrava trebuie luata amestecata. cu miere
pentru ca ceva sa nuse intimple, sa sara raul ochii primilor
ne-am straduit sa ara.ta.m lucrurile cu claritate. Ca.utJnd, dar, intele-
sul textelor capitolelor din colectie, cum sint ele redactate exa-
minind dupa. putinta autenticitatea 10r, am fruntea celor
tentice apocrife aceste note: eretice sau b1amabile, infierindu-le
ca atare pe fiecare locul potrivit 14.

DESPRE lNSPlRATIA SFINTEI SCRIPTURI CUM TREBULE
1 CARE PRICINA NECLARlT TIl
ABSURDITATII, RESPECTIV IRATIONALITATIl UNOR 15
(Din partea a IV-a a operei Despre a lui Origen
din a1tele)
1. examinarea unor problemeatrtdeimportante,
nlultumim ,d,oar cu notiuni ,cu evidenta

13. VasiIe cel Mare, Cuvlnt cdtre 2, traducere de Pr. D. Fecioru,
polia 01teniei, nr. 19'79, 334.
14. se vedea studiul introducHv. editia Robinson li'pses,c ace'5te semnc.
15. Dupa cum se !/tie, tit1ul acestei prime carti din capitolul al Filocaliei e
formulat mai larg decit cel din cartea al cartii Despre prjncjpjj, de unde a fost
luat. felul care se pastreaza dateaza dinainte de secolul
dupa cum se poate vedea din lui Fotie cod 8 (Migne. P.G. 103, 52-3
notele 158, 112). cum reie'5e ace'5t titlu, Origen dezbate ai'ci 3 problemc: 1) Ca
Sfinta Scriptura e inspirata de Dumnezeu, 2) ca pentru talmacirea ei corecta trebuie
ayute vedere, dupa cazuri, trei sensuri: lHeral, moral spiritu1al, 3) exp!icarea
exemplificare aplicare a pasajelor gren de talmacit sau care s-ar parea a
contine contradic\ii. Daca raportam toata problcmatica acestei ermineutici
1a veacurilor III-IV, cind mn1te curente filosofice con-
fr\lDtau via\a Bisericii cugetarii atunci in\elegem mai deplin importanta
operei de Origen popularizate de Sfinii,i Vasile cel Mare Grigorie
Teologul.
FILOCALIA
303
10r 16 care ne ,caId sub ochi, Ici ,la marturiainvcderata a ce10r spuse adau-
gaill $idovezi1e ,din pecare, Idupacredint,a noastra, 1e SQocotim
17, atitcele ale Veichiu1ui,c'lt a1e Noului Testament. Iar
intruciIt, P'e Ide alta parte, incercam sa intarim Icre<dinta Icu marturii ra-
tiona1e 18 Intruclt pinaacum n-a,m discutatdesprIecaraIcterul divjn a1
trata,fie mai despre ,acest 1ucru,expunind
totodalta m,otivele care indeamnasa socotim :sfinte. Dar inainte de
a Icita cuvinte1e ,din aIceste texte$i dincorrtinutu1 10r, trebuie sa discutam
MoiIse $ide;spre Iisns Hristos - cel dint.li, legiuitorul eVJ:1eiIor, a1
doilea, dascalul invataturii -, care cre$tinii il considera aducatoru1
mintuirii 19.
Cu toate ca intre e1eni intre barbari s-au aratat multi legiuitori,
multi dascali au propovaduit care fEigaduiau adevarul, to-
tU$i n-am gasit nici un 1egiuitorcaresa fi fost stare sa trezeasca
sinul altor popoare rivna pentru primirea 1ui 20. cu
toate ca ei fagaduiau sa pIedea adevarul cu toata aparatura unei de-
monstratii logice, totU$i nici unul n-a Ieu$it sa sacleascaadevarul recu-
noscut de ei mintea diferite10r popoare, sau nlacar a unei mai maIi
multimi din sinul unui singur popor. Cu toate acestea, 1egiuitorii u$or
ar fi putut face sa fie apreciate toata 1umea 1egile pe care 1e socoteau
ei drepte invi:itEitorii ar fi propovaduit bucuros pretutindeni 1ume
ceea ce li se parea a fi adevarat. Dar, intrucit il-au fost stare sa-i
faca pe oamenii de diferite limbi de diferite nectmuri sa 1e respecte
1egile sa invataturile ei nici macar nu $i-au dat silinta
sa astfe1 de opera, caci $i-au dat seama ca n-are rost sa
16. = notiunile generale, expresie luata din cugetarea stoica
a vremii, e intilnita adeseori scrisul lui Origen, cum ne putem convinge urmarind
indice]e rea] a] editiei berlineze. No(iunHe acestea sint 1uate din viata de toate
zi1e]e se formuleaza bun simt, prin judecata experienta. ]ucru
se poate spune despre evidenta lucrurilor expresie des fo1osita in
dialogurile p1atonice.
17. Despre caracterul dumnezeiesc a1 marturiilor scripturistice despre supe-
rioritatea fata de dovezile se exprima Origen adeseori. }-\:ia
ch1ar 1a inceputul cartii Despre princjpii, 3, 1, acest volum in capilto]u1
etc.
18. Trebuie subliniat cu toata puterea ca oriclt de mult s-a vorbit despre
pneymatologica a]egorizanta a cugetiirii Origen, nu se poate nega
faptu1 ca e] a fo]osit a recomandat din fo1osirea marturii]or rationale, desigur
al doilea rind dupa cele biblice.
19. Dupa cum s-a putut observa din lucrarHe exegetice 1a VechiuI Testament,
a aparat in scrierHe sa]e unitatea mesajuIui bazat atit pe scric-
rile Vechiului, cit ale Noului Testament, a combate rata'cirea gnostici1or
marcioniti care rleni1turau 1ucruriJe. se re1ine aici expresia
in sens de invatatnra despre lllintuiIe spre deosebire de opinia pla'toni'ca.
20. Vom vedea mai in amanunte cind vom publica tratatul Celsus
ce l,arg de prob]eme Maca Origen pentru a resta)JHi adevaru1 cre$tin fata
denigrarilor denaturarilor timp, trebuie recunoscuta 1ui Origen
tinuta de 1arg umanism fata de produse1e culturule a1e
treprinda lucrare pe care socoteau imposibil de realizat. schimb,
intreaga Grecie tinuturile barbare din intreaga lume se afla
nenumarate de oameni care parasit traditiile parintilor
pe zeii la care se inchinasera atunci, primind cu legile lui
Moise urmind invataturilor Iisus Hristos, cu toate cacei care au
trecut la Legea Moise sint uriti de cei ce se inchina la idoli; cit
desprecei ce primesc Invatatura Iisus Hristos, afara de ura, ii
primejdia pedepsei cu moartea 21.
2. Daca lua considerare ca foarte putini cu toate
ca ceicare au marturisitca sint fost persecutati, iar unii
au fost pentru aceasta, pe cind altii pierdut avuturile,
cuvintul se 22, dascalii lui nu erau prea nu-
pentru ca el sa se propovaduiasca toata lumea 23, incit
greci barbari, intelepti neintelepti 24 se adaugara, cu ajutorul lui
Iisus, la credinta atunci nu sta la indoiala sa spunem ca aceas-
ta lucrare e mult declt omenea.sca, intruclt 25 Iisus a fagaduit cu
toata autoritatea convingerea ca invatatura Lui se raspindi tO't mai
tare 26. Drept aceea, pot fi luate ca proorocie cuvintele Sale cind spune :
la dregatori la regi veti fi pentru Mine, spre marturie
paginilor 27 : Multi zice ziua aceea : Doamne, Doamne, au
nu numele Tau am mincat am baut oare nu numele Tau am
scos demoni'/ Atunci le zice : Departati-va de la Mine cei ce lucrati
faradelegea, niciodata nu v-am cunoscut pe 28. Poate ca s-ar putea
acceptaca numai de aceea a spus Iisus aceste vorbe pentru ca nu pu-
teau fi dovedite ca adevar,ate. Dar 'cind lucrurile spuse cu atlta autori-
tate s-au a devenit limpede ca intr-adevar Dumnezeu s-a facut
om a dat oamenilor invatatura mintuirii.
3. Ce sa mai zicem de faptul ca Hristos a fost proorocit sensul
ca nu se sceptrul lui Iuda cirmuitor din coapsele sale
21. Nu mai revenim la cele afirmate 38, asupra
caruia a insistoat V. Parvan .. , 74) legatura cu riispindirea
mului. Pe la 249 Origen va declara ca nu exista care sa nu se afle comunitati
(C. Cels. !Il, 9-10). or;ce caz, ca unul care calatori,se foarte multe parti
ale Imperiului Roman, Origen a fost impresionat de rapiditatea cu care s-a raspindit
crestinismul. Vom reveni mai pe larg tratatul Celsus. se retine ex-
presia
22. Credem ca aici Origen face aluzie la urmele grelei persecutii din timpul lui
Deciu (249-251). se vedea 1, ed.
1975, 86-87.
23. 24, 14.
24. Rom. 1, 24.
25. Idee pe care repeta adeseori Origen, C. Cels, 31 etc.
26. 24, 35.
27. 10, 18.
28. 7, 22 i Lc. 13, 26-27.

305
ce veni Cel vizat 29 - adica imparatia - cind se realiza
tarea neamurilor Din istorie din ce'eace se vede reiese limpede
cli din vremurile lui Iisus azi) s-au mai ivit alti regiai iudei-
Ior i toate rinduielile decare ei erau atit de mindri (mi1 gtn-
desc la cele legate de templu, cum erau jertfele de la altar, prescrip-
tiile rituale care trebuiau implinite, imbracamintea arhiereu1ui), toate
desfiintate. Caci s-a implinit atunci proorocia care zicea: Zile
farli de numar lui Israel ramine fara rege, fara capetenie,
jertfa, fara altar, fara preotie, fara Serafimi 30.
servim de vorbele acestea impotriva celorcare incearca S8
teze intelesul cuvintelor :spuse de Iacob catre Iuda cartea Fa'cerii
spunindca stapinitorul, care-i din neamul Iuda,conduce inca
sai niciodata se ce veni Hristosul
pe care l-au inchipuit. Din clipa care fiii Israel sint fari1 rege 31,
fi1ra capetenie, fara jertfa, fara altar, fara preoti, fara Serafimi in-
trucit de la nimic,lrea templu1ui mai exista nici jertfa, nici altar
nici preotie, din clipa aceea a incetat orice sceptru din Iuda orice
stlipinitor din, coapsele Iar intrucit spune ca va lipsi
sceptru din Iuda, nici stapinitor din coapsele pinace veni Impa-
ciuitorul, e limpede 'caa venit Cel caruia ise supune popoarele,
neamurilor, ceea ce reiese din multimea popoarelor pi1gtne
care venit, Iisus Hristos, lacredinta Dumnezeu.
4. cintecul Deuteronomului se 32 alegerea unor
neamuri fara care va ave'a loc din pri,cina mu1tor pacate ale
poporu1ui premergator (evreiesc), lucrare C'are se poate referi la
meni altul decit la Iisus. Caci se zice acolo: Ei (evreii) M-au intaritat
la gelozie cei ce sint Dumnezeu aprins minia Mea
idolii intarita printr-un care e popor, le
aprinde minia printr-un fara pricepere 33. Foarte se poate
recunoa!?te, cechip se despre evrei, care intliri-
tat minia Dumnezeu, facindu-L gelos ceicare sint Dum-
nezeu, aprinzind minia asupra Lui idolii pentru care Dom-
29. Fac. 419, 10. De,spre interpretarea mes16,nica a acestui cu toata diferenta
ce exista intre textul ebrailc Septnaginta, inca Tadt (HjsIorjae V. 13). Su,e-
(Vespasian 4) apol t011 5crlitorli incepind cu SfintuI Iustin MartiruI
(Apologia 32 Dlalog cu c. 52, trad. rom. 118-1l9). se vedea Simo-
netti : principi dj Origene, Torino, 1968, 486-487.
30. Osea 3, 4.
31. Episto!a catre Iuliu Africanul (Migne, P.G. 11. 84) Origen spune ca. etnarhul
sau evreilor recunoscut oarecum de romane avea rangul
unUl rege.
32. Deut. 32, 21. Iustin, Dialog ... , cap. 119, trad. rom. 260-261.
33. Deut. 3(2, 21.
20 - alese n
nul ii va intarita prin ceva care nu-i popor, printr-un popor fara
pricepere, pe care Dumnezeu l-a ales deodata cu venirea lume a
Hristos Iisus a ucenicilor Sai. Caci vedemchemarea noastra, ca nu
nlulti sint intelepti dupa trup, nu multi sint puternici, nu sini de
bun neam ici Dumnezeu pe cele nebune ale lumii ca sa ru-
pe cei intelepti Dumnezeu ales pecele slabeale ca
sa le pe cele tari Dumnezeu ales pe cele de neam jos
ale pe cele nebagate seama, ca sa strice pe cele ce sint 34
prin aceasta (vrea sa spuna) sa nu se laude {(Israel cel dupa trup 35, cum
ii Apostolul pe evrei.
5. $i-apoi ce-ar trebui sa spunem despre cele proorocite lega-
tura cu Hristos Psalmi, dincare cintare are titlul: Ce1 iu-
bit a1 meu '/ Limba mea, se zice acolo, este trestie de scriitor mai impo-
dobit mai frumos decit oamenilor ... Revarsatu-s-a har pe buzele
Tale 36. Iar ca marturie pentru harul revarsat 37 pe buzele Lui sta faptul
ca, timpul propovaduirii Sale a fost scurt - abia un an citeva
38 -, lumea intreaga s-a ump1ut de invatatura de religia inte-
meiata de Caci a rasarit zilele dreptatea multimea pacii 39,
care ramine - care mai e numita nimicire a lumii -,
Domnul va domni de 1a mare pina 1a alta de 1a riu 1a margi-
nile 1umii. casei 1ui David s-a dat semn: Fecioaraadicaa luat
pintece va fiu va fi nume1e lui Emanue1 40, care se t11-
Cu este Dumnezeu. semnul s-a implinit,cum spune
mai departe prooroc : cu este Dumnezeu, intelegeti neamuri
plecati. caI"e sinteti puternici plecati-va 41. intr-adevar,
biruiti sintem de frumusetea cuvintu1ui Sau, cei nascuti
dintre neamuri.
Pina locul I-a fost dre Miheea:
tu, Betleeme, pamintul Iuda, mic, intre mii1e Iuda, din
tine va Stapinitor peste Israel 42. S-au cele 70 de sap-
34. Cor. 1, 26-28.
35. Cor. 10, 18.
36. Ps. 44, 2-3.
37. se vede,a aceasta colectie, Origen, Opere V. Testament.
Omil. : 1. 12 in legatura cu harul revarsat.
38. alte locuri ser. 40 C. Cels 12), Origen zice ca Mintuitorul
a propovaduN cam 3 ani. Djferenta acestor durate j.ndjca!e de Origen pare a fi fost
influ1entaHi de potrivire cu oa.lcu'lallegorilc. Se p,e de a1ta pra.rte,
(Irineu, Adv. 3, 5) ca reduceau 1 dura!a
Domnului Hristos.
39. Ps. 71, 7-8.
40. [s. 7, 14 1, 23. se vedea Iustin, Dialog 6.6 trad. 153-154.
41. 1s. 8, 8-9.
42. Mih. 5, 1.
FILOCALIA
307
tamini (de a venit Hristos, cum a vorbit Daniil 43. dupa
cuvintul din Cartea 44 a venit Cel care a biruit fiara cea mare, iar
adevaratilor Sai ucenici le-a dat puterea sa calce peste peste
scorpii peste toata puterea nimic nu-i va vatama 45.
Sa examineze oricine apostolilor peste tot pamintul,
cum trimis Iisus scopul vestirii Evangheliei, trebui sa
admita ca indrazneala lor a fost mai pre.sus de puterea omeneasca, por-
nind numai din porunca lui Dumnezeu 46. Daca vom tine seama de fap-
tul ca oameni care auzeau cuvintecu totul au dat ascul-
tare acestor oameni 47, fiind biruiti dorinta lor de a face rau de
putere divina care-i (pe apostoli), atunci nu mai indoim ca
au !;ii minuni,caci aici !;ii Dumnezeu marturise!;ite semne
minuni !;ii multe feluri de puteri 48.
6. Demonstrind pe scurtdivinitatea lui Iisus !;ii stringind
referitoare persoana Lui, demonstram acela!;ii timp ca Scripturile
care vorbesc despre sint insuflate de Dumnezeu 49, atit cele
care vestesc venirea Lui lume, cH celecare contin invatatura Lui
au fost alcatuitecu toata forta !;ii de aceea au biruit pe
cei dintre neamuri. trebui sa spunem abia cind a venit
Iisus a stralucit caracterul dumnezeiesc din cuvintele profeti>ce, precum
!;ii Invatatura pilduitoare din Legea Moise 50. Caci dovezi cIare despre
inspiratia cartilorsfinte inainte de venirea lui Hristos cu greu se
aduce. Jn schimb, prin venirea Lui lume, Iisus a aratat ceIor ce ar fi
putut banui atuncica Legea proorocii n-ar fi de origine dum-
nezeiasca, cum ca ele au fost implinite prin puterea harului ce-
43. Dan. 9. 24.
4'4. 3, 8.
45. Lc. 10, 19.
46. se vedea mai sus nota 17.
47. Se din alte scrieri a,le lui Origen (C. CeIs VI'I, 53 412 etc.) cu
cit dispret era primit uneori mesaju'l lume. schimb, muH mai numeroase
sint pasajele care arata ca ctuda banuielHor denigrarHor, multimile erau de-a
dreptul cucerite de noua credinta cre$tina. Sint acest volum destule astfe! de
referiri.
48. FapIe, 5, 12 2, 4.
49. Inspiratia sau insuf1area divina sensul !ui Il Tim. 3, 16 e
afirmata argumentata de Origen mu1te opere a!e sa!e (Despre principii, pre-
fata C. Ce/s V, 60, dar mai ales acest pasaj). !nspiratia car\i:or biblice este pentru
el piatra de temelie care se Bisericii cu lucrarea ei mintuitoare,
Puterea divina care lucre-aza aici orice ca]cule, orice a$teptari ale vietij
omene$ti.
50. adevarat ca e cam neclara conceptia lui Origen despre inspiratia
Scrilpturi atunci cind se exprima ca aici, facind neta intre luminarea h<Hica
a ;,criitorilor Vechiului Testament cea adusa de Hristos. Dar interpretari spirl-
tuale lnai ales cind are vedere temeiurile tipice profetice ale mesajului me-
sianic "e clarifica. se vedea V, 1 la Numeri volumul
Comentar 46.
resc, Dar cinea studiat serios atent cuvintele proorocilor a sesizat
inca de la prima citire impresia unei influente dumnezeie:?ti, acela se
poate convinge prin experienta proprie ca :?i cuvinte1e care
dupa credinta noastra provin e1e de 1a Dumnezeu, sint lucrari
scrise de oameni. lumina cuprinsa Legea 1ui Moise, acoperita pina
atunci cu un val 51 prime:?te lamurirea deodata Cu venirea Mintui-
torului,cind Hvalul s-a ridicat}), iar {( bunurile care contin um,bra lite-
relor au fost recunoscute tr:eptat ! 52
7, fi prea mult sa reunim aici toate proorociile vechi asupra tu-
turor evenimentelor ce aveau sa se intimple, pentru ca sa dispara orice
indoiala referitoare la caracterul divin al acestor fapte, a$a ,cum ni-l
redau cuvintele dumnezeie:?ti sa le atribui astfe1 cu toata inima lui
Dumnezeu. Nu trebuie sa ne miram daca cititorul lipsit de oarecare
pregatire :?tiintifica are impresia cA fiecare text se afla fata unei
cugeHiri mai mult declt omene:?ti. Caci daca intre lucrarile Providen-
tei, pe care le intilnim totu:?i toata lumea, unele ne ajuta sA inte-
legem foarte limpede mA:sura care 1e putem,cu drept cuvint, socoti
opere ale Providentei, alte1e, s:chimb, sint atit de ascunse incit par
sA ne dea chiar prilej de a nu mai crede Dumnezeu, Cel care indruma
totul cu intelepciune putere negraita, Caci lucrurile paminte$ti nu
dovedi atit de metodic prezenta Providentei 53, cum se observA
ea la soare, 1a luna sau la stele, dupa cum nici destine1e omene:?ti
nu-s lucrurile atit de simple ca instinctele organismele anima-
lelor, pentru ca ceicare cerceteaza cauzele scopurile instinctelor, re-
prezentarilor, specificului natura1 structurii corporale, le gases:c la
animale a fi mult mai conc1udente. Dar intrucit, la cei care nu au cu-
noscut-o, Providenta nu pierde nimic din valoare pe motivul ca inca
cunosc, tot a:?a de putin pierde divinitatea Scripturii, pe care
strabate Intregime, pentru motivul ca slabiciunea noastra nu-i
stare sa se apropie de fiecare cuvint la acea stralucire ascunsa a
fiecarei invataturi, careadeseori se cuprinde intr-o expresie obi:?nuita
u:?or de dispretuit. Caci avem comoara vase de lutca sa se in-
vedereze ca puterea covir:?itoare este de la Dumnezeu, nu de la 54.
Intr-adevar, daca oamenii s-ar fi convins pe cai obi:?nuite de demons'tra-
51 11 3, 15.
52. Evr. 1.
53. Despre roluJ Providentei, care Iucreaza intre vorbe$te Origen
locuri. tntre altele pasaje ale Unul din firele rO$ii ale intregii
lu! cugetari este modul care prezinta parca genul teologiei crizei "functia
revel/lt()are a Cuvintulul celul intrupat, cum s-a exprlmat Marg. Harl (Origene et
function du Verbe ParIs, 1958, concluzH).
54. 11 Cor. 4, 7. multe pasaje ale prezentului volum aflam exprimata. parerea
ca. dosul fleca.rei expresil se afla un sens ascuns. se vedeaIndlcele.
FILOCALIA
309
rea ce10r aflate carti, pe buna dreptate s-ar crede ca credinta noas-
tra e bazata pe inte1epciunea oamenilor, nu pe puterea lui Dumne-
zeu 55. Acum insa a devenit limpede faia oricui inalta privirea ca
cuvintu1 propovaduirea au patruns nu cuvinte
convingatoareale intelepciunii ci adeverirea Duhului a
puterii 56.
Intrucit, a!;iadar, putere cereasca sauchiar supracereasca ne 1m-
pingecu tarie sa ne inchinam numai numai Ziditorului nostru, atunci
sa ne straduim parasind inceputurile cuvintului despre Hris-
tos 57,adica lucrurile elementare, sa ne ridi,cam spre ceea ce este de-
savir!;iit pentru ca sa se vesteasca noua intelepciunea cea propova-
duita ce10r inte1epti 58. Ca'ci numai ce1 ce are inte1epciune poate pro-
povadui 1a cei desigur - aIta decit intelepciunea acestui
veac, a stapinitorilor acestui veac,care sint pieritori 59. Invatatura
aceea e adinc intiparita potrivit cu descoperirea tainei ce1ei
ascunse din timpuri ve!;inice, iar acum aratata Scripturile prooro-
cilor, dupa porunca ve!;inicu1ui Dumnezeu cunoscuta 1a toate nea-
murile spre ascultareacredintei Unuia inte1eptului Dumnezeu, Iisus
Hristos, a Caruia este slava vecii vecilor, Amin 60.
8. Dupa ceam vorbit pe scurt despre inspiratia Sfintelor Scripturi,
se cuvine sa cercetam acum felul chipul cum trebuie ea citita
teleasa, pentruca foarte multe raHiciri au provenit din faptul ca marea
multime n-a urmat drumul potrivitcaruia trebuie sa fie cercetate Sfin-
tele Scripturi 61.
Pe de parte,cei 1a inima nepriceputi dintre iudei
n-au crezut MintuitoruI nostru pentru ca, incalitatea ,de taiati
imprejur, au crezut de bine sa se tina de buchea Legii proo-
rociilor care li s-au vestit, intrucit ei vazut ca chip real Domnu1
55. Cor. 2, 5.
56. Cor. 2, 4.
57. Evr. 6, 1.
58. Cunoscuta teza a lui Origen despre categoria celor simpli sau incep1Hori
a ce]or Inle}ept!" sau progres,ati apare multe pasaje ale vo]umu]ui de fata
(Com. Mat. 4; Com. In. 1[, 3). se vedea indice]e rea] a1 ambe]or noastre vo1ume.
59. Cor. 2, 6. Asupra dintre lntelepciunea lui Dumnezeu" :;;1 inte-
lepciunea lumeasca revlne Orlgen adeseorI pasajele FllocalIeJ. se vedea Indi-
cele. Dea1tfe1 C. Ce/s. 13 etc.
60. Rom. 16, 25--27. Cu alie cuviinte intelepciunea divIna a Scri'pturilor se
identlfica alci - ca multe aIte locurl - cu Logosul dlvin.
61. Principiile ermineutlce ale Iui Origen se reduc la citeva puncte principale.
Mai intil el socoate ca cea mai mare ermineutica sta faptul ca se vede
pretutindeni numai sens IiteraI. cind reaJitate - zice el - sensul este mai
important. Din cele trel sensuri posibl1e (dupa trup. dupa suflet dupa duh) Origen
prezlnt3 mal multe cltllte blblice, mal 1I1es din Sfintul Pavel pentru a exemplifica teza
IuI. se vedea lImba studiul lui Rovent6, lnterpretarea Scripturii dupd
Origen, 1929.
a celor sIobozire 62 ca a zidit cetate care pentru
era adevarata cetatea Dumnezeu 63, ,apoica frint carele
din Efraim caii din Ierusalim 64, ca s-a hranit cu lapte cu miere
pina vremea cind a ajuns sa sa alunge sa aleaga binele 65.
pentru ca iudeii mai credeaucaar fi fost cuadevarat vorba de
cu patru pic:oare atunci cfnd li se proorocea despre lupul care
Iocui Iaolalta cu mielul leopardul se cu1ca linga caprioara,
viteIUl puiul de leu minca impreuna un ii
juninca se du'ce la pascut impreuna cu ursoaica, puii se sa-
la loc, leul ca boul minca paie 66 - pentru
ca vazut ca toateacestea se leaga de venirea Aceluia care, dupa
credinta noastra, e Hristos - nu numaica nu au dat Domnului Iisus
nici ascultare, la urma L-au rastignit, pe motiv ca s-ar dat
pe nedrept altceva decit Hristos.
Pe de alta parte,cind auajuns ereticii 67 sa citeasca texte ca aces-
tea: s-a aprins focul miniei Mele 68, alt loc: Eu sint Dum-
nezeu zeIos, care pedepsesc pe copii pentru pacatele parintilor ce
urasc pe Mine, pina la al treilea patrulea neam 611, sau a1t 10c :
Imi pare rauca am uns pe Sau1 rege 70; mai departe: Eu sint un
Dumnezeu care pacea, darcare ii lasa cale 71,
sau alt 10C: Se intimpIa oare vreo nenorocire cetate fa.ra ca
Domnul sa fi pricinuit? 72, nenorocirea de la Domnul s-a
coborit la portile Ierusalimului 73, fine: un duh rau ,de la Dum-
nezeu a cazut asupra Saul 74, pre'cum nenumarate alte locuri, unde,
daca indraznit sa se indoiasca de originea dumnezeiasca a Scrip-
turi1or, s-au gindit ca eIe provin de la demiurgul pe care-l
steau iudeii; pentru ca demiurgul nu-i nici nici bun, ei
62. Is. 61, 1.
63. Ps. 4, 5.
64. Zah. 9, 10.
65. 1s. 7, 15.
66. 1s. 11. 6--7. Impotriva j,nterpretarii prea li1erale a evrei10r 5e exprima Origen
muIte locuri. se vedea mai ales omi1iile la Ieremia.
67. Dintre eretici Origen combate aici mai ales pe valentinieni, care
vede'au incompatj.bilitatea di,ntre buniHatea Dumnezeului iubirii din Noul Testament
dintre Dumnezeul creatiei, Demiurgul, care se razbuna, e rau aspru. lmpotriva
Origen nu vede altii sciipare ciiutind sa alegorizez'e
prea antropomorfe invooate de gnostici. Aici se d,au serie intreagii de
astf,el de
68. ler. 15, 14.
69. le$. 20, 5.
70. Regi ,15, 11.
71. 1s. 45, 7.
72. Amos 3, 6.
73. Mih. 1, 112.
74. Regi 18, 10.
FILOCALIA
311
au inteles ca de acuma venit Mintuitorul a propovaduit despre un
Dumnezeu care, potrivit invataturii lor, nu-i cu de-
miurgul oricum asupra erau de pareri diferite. Deoarece s-au des-
partit acum de Dumnezeul creatiei, care realitate este Dumnezeul
cel nenascut 75, ereticii s-aucufundat inchipuirile lor ,au plasmuit
serie de procedee mitice, potrivit carora cele vazute sint create, pe
cfnd cele nevazute, cum este sufletul, sint numai chipuri ale 10r. Dim-
potriva, cei mai simpli dintre ei, care se lauda ca.apartin Bisericii, nu
cunosc alt I)umrJ1iezeu decH pe Creatorul lumii (Cleeace, ,d'ealtfel, ,e a,de-
varat), dar despre fac diferite reprezentarica despre cel mai
crud mai nedrept dintre oameni.
9. Pricinile parerilor asupra neIegiuirilor sau cuvinteIor
jositoare despre Dumnezeu ll-ar putea fi, toate cazurile al-
teIe decit aceea ca Scriptura nu e inteleasa. e conce-
puta numai dupa litera goala. De aceea va trebuisa searateceIor cu
asemenea convingeri ca Sfintele Carti nu sint simple scrieri ci
din inspiratia DuhuIui Sfint,dupa voia TaHilui Celui peste toate,
mijlocirea Iisus Hristos, au ajuns la ca sa ne arate dru-
mul cel drept. Pentru aceea trebuie sa urmam dreptarul Bisericii
a Iisus Hristos, care se intemeiaza pe sU'ccesiunea apostolilor.
Mai credem - cei ce tinem de aceasta invatatura, cei
mai simpli - ca mai sint alte lucrari tainice, au temeiul tot
Sfintele Scripturi, darcare anUlne sint acestea, cei simpli 76
nlarturisesc ca, le Cind, de pilda, cineva se tulbura ca Lot a
avut legaturi cu fiicele sale 77, ca A;vraam a avut doua sotii
simultane 78, apoi ca douasurori au fost casatorite amindouacu Iacob
cadoua fete i-au nascutcopii 79, atunci desigur ca va zice ca acestea
taine care le intelegem.
Dar cind despre zidirea cortuIui marturiei atunci ajungi
la convingerea ca cele scrise au inteles simbolic atunci te
intru cit se refera fiecare amanunt la Cortul ? Cit despre convin-
gerea generala despre semnificatia simbolica a CortuIui, se
75. Confuzia de facut intre (nenascut) (necreat),
precum intre expresiile respective lQPsHe de alfa priv,ativum" a dat
1a ra!stalmaciri sotare, de aceea au fost scf1iitori care au afirmat ca Origen ar fi fost
unul din arianismu1ui. Or se ca el a sustinut totdeauna filiatia
Fiului dion Tatal. Gnosticii spuneau ca numai Dumnezeul suprem (cel bun) poate fi
pe cind Demiurgul e creat, un Dumnezeu de grad inferior.
76. grupa celor simpli sau
7'7. Fac. 19, 30.
78. 116; 29, 21.
79. 30.
80. [e:j.25.
nimeni, doarca lncercind sa aplicam intr-un mod vrednic de Scriptura.
descrierea 1a anumita semnificatie, a1 ca.rui simbo1 e Cortul, deocam-
data destui. Orice istorisiri care para vorbi despre casatorie,
despre copiilor despre ra.zboi, ca multime din cele ce
sint acceptate ca date istorice, au e1e valoare simbolica.. Dar care
anume poate fi (aceasta) semnifi'catie, nu se dau amanunte clare la
fiecare caz parte, din pricinaca situatia nu-i destul de bine descrisa,
iar, pe de alta parte, Scriptura se prea graba de catrecineva
care nu e destu1 de instruit peste tot, omului ii e extrem de greu s8
afle chiar lucruri destul de simple.
10. Ce sa mai zicem de proorocii1e care, dupa cum sint
pline de enigme de cuvinte intunecate '/ 81 Iar cind V8nim 1a Evan-
ghelii, poticnim de expresii cum este gindul 1ui Rristos, acel har
care s-a dat ce1ui ce a zis: insa avem gindul lui Hristos, ca sa.
cunoa:;;tem ce1e daruite noua de Dumnezeu 82, pe care 1e graim, dar
nu cuvinte de invatatura a1e intelepciunii ci cuvinte
invi!.tate de 1a Duhul Sfint. cine oare cele descoperite lui
Ioan fara sa fie impresionat de taine1e negraite, ascunse acol0, pe care
le observa pina :;;i cel care nu pricepe mult din taina scrisului? Cui
din cei care prea :;;tiu sa examineze atent textele araparea limpezi
eplsto1e1e apostoli10r, dat fiind ca aici s-a deschis, multe
privinte, ca spartura, drum de acces destul de ingust?
Daca a:;;a stau lucrurile daca foarte multi sint cei ce cad
gre:;;eli, atunci nu-i fara primejdie sa Iamurim ca la citit inte1egem
de ce fel de chei ale cunoa:;;terii avem 83 nevoie, despre care Mintui-
toru1 ziceca 1e avusesera carturarii Legii. Unii sa recunoasca
faptuI ca adevarul ar fi existat inainte de venirea Hristos. Dar
atunci trebuie sa explice cum a putut spune Iisus Hristos ca
cheilecunoa:;;terii s-ar afla 1a cei care, dupa afirmatia n-au
carte care sa contina taine1e negraite ale cunoa:;;terii,
cum spune insu:;;i textul: Vai voua, invatatorilor de Lege! Ca ati
luat cheia cuno:;;tintei; in:;;iva n-ati intrat, iar pe cei voiau sa
intre i-ati impiedicat 84.
11. lata care ,credem ca e drumuI cel drept care ne ajuta 1a
cunoa:;;terea Scripturii 1a intelegerea sensu1ui ei, drum pecare-l de-
ducem din ins'e:;;i cuvinte1e Scripturii. Pildele Solomon aflam ur-
81. Pi1de 1. 6.
82. COI. 2, 16; 12.
83. se vedea cele spuse de Orlgen cu la psalmul 1. acest
(la capitolul Il).
84. Lc. 11, 52.
F1LOCALIA
313
matoarea indrumare legatura cu scrierea invataturilor :
Sa le scrii de trei ori sfatul tau ta, ca sa ras-
punde cuvintul adevarului celor care te intreaba 85. de trei ori
trebuie sa-ti scrii suflet intelesul Sfintelor Scripturi: primul
rind, omul simplu trebuie sa fie zidit din carnea (sau litera) Scripturii,
al doilea rind, cel 'ce e cu ceva mai inaintat sa fie educat din sufle-
tul ei, pe cind, al treilea rind, cei 86 sa fieeducati dupa
cele cu care se aseamana de care Apostolul: intre cei
propovaduim intelepciunea, dar nu intelepciunea acestui
veac, nici a ,stapinitorilor acestui veac, care sint pieritori, ci propo-
vaduim intelepciunea lui Dumnezeu taina, pe cea ascunsa, pe care
Dumnezeu mai inainte de veci a rinduit-o spre marirea noastra 87,
caci cei 'se zidesc din legea cea duhovniceas'ca, de.spre
care ca are umbra bunurilor viitoare 88. Caci cum omul e
format din trup, suflet duh, Scriptura, pe care, planul Sau,
a dat-o Dumnezeu pentru mintuirea oamenilor.
Acesta-i temeiul prin care intelegem cele spuse cartea
dispretuita de unii Pastorul, unde Herma 89 porunca sa
faci doua copii)), iar mai departe vei trimite una lui Clement alta
Graptei ... Grapta sfatui pe vaduve pe orfani, iar tu sa
presbiterilor din fruntea Bisericii. Grapta, care pe vaduve
pe orfani e simbolul intelesuIui literal,sfatuind pecei care sint cu
sufletele decopil, adica pe cei care nusint inca destul de dezvoltati
sacunoasca Dumnezeu un parinte. de aceea sint numi\i orfani;
timp, Grapta pe cele care nu mai traiesc cu sotul
lor legiuit, ci sint acum Ilvaduve, pentru ca n-au fost socotite vrednice
de Ilmirele ceresc 90. Cit despre Clement, despre care ne textul
cartii, el trimite, cum se spune acolo, solia la din afara, ceea
ce am putea talmaci afara de trup, adica sufletelor aflate stra-
turile cele mai adinci. Dar nu prin slove, prin cuvinte un ade-
varat ucenic al DuhuIui, trebuie sa Invete ea pe presbiterii Bisericii
Dumnezeu, acum cind au incaruntit pe urma
85. Pilde 22, 20.
86. Loc clasic de prezentare a celor trei de dupa concePtia
trihotomista a Origen. din adopta aceasta intreHa viziune.
87. Cor. 2, 6-7.
88. Rom. 7, 14; Evr. 10, 1.
89. Herma, Pdstorul. viziunea 4, 3 colectia Parinti
1979, 233. Se pare ca avem aici afirmata doctrina despre tailld
pocaintei. -
90. Pentru prim,a oara Origen vede mlreasa" nu numai "Biserica", ci su-
fletuI se vedea la C. Clntdrilor. GMrpte insemneaza cea scnSa,
deci Scriptura. 25, 1 Despre interpretarile literala tipologica ale Origen
a se vedea J. Danielou,.Origene, 1948, 30
12. Deoarece insa exista !jii astfel de texte care, dupa cum vom
vedea, nu se preteaza nicicum la talmacire literala sau corporala, vom
fi sa mai mult ca pentru suflet!jii pentru duh.
Poate ca acesta e pentru care, dupa cum se spune
dupa Ioan, puse pentru curatirea iudeilor luau cite doua sau
trei 91. chip prin acest s-ar putea intelege cei
pe care Apostolul ii nUme!;i'te "Iudeii cei aSClill!jii 92,ca ei adi,ca sint CU-
ratiti prin Saipturii, din care unii i,au doua ceea ce s-ar
jJutea talmaci sens sufletesc spiritual, iar altii cite trei vedre,
intru'cit unele pasaje au, afara de ultimele doua sensuri, pe cel
trupesc, pe cH e el stare sa edifice. Numarul de !jiase
designeaza, pe buna dreptate, pe cei ce sint curatiti lumea aceasta,
lucru care s-a facut, ca crearea lumii, !jiase zile, care e un numar
93.
13. Despre folosul pe care-l scoatem din cea dintii interpretare (cea
literala) ne sta marturie marea multime a celor ce cred sincer !jii ne-
despre astfel de talmacire adresata parca sufletu-
lui intilnim la prima epistola catre Corinteni: Caci legea
es1te sa nu legi gura bou1ui aar,e treiera 94 diU1pa care,
ca sa lamureasca aceasta lege,continua: "Oare de boi se
Dumnezeu ? sau adevar pentru zice? Caci pentru s-a scris :
cel ce ara trebuie sa are cu nadejde cel ce treiera, cu nadejdea ca
va poar,te de roade 95. De fel foarlte multe din talmacirile
aflate uz, oarese potrivesc celor mai multi zidesc pe cei care nu
pot pricepe lucrurile mai inalte.
'In schimb, interpretarea duhovniceasca cultiva cei care pot do-
de ce soi sint lucrurile carora israelul cel dupa trup 96
li s-,a inchinat doar fiindca erau chip umbra, caci Legea e doar
umbra bunurilor 97, iar nu chipul lucrurilor. Ca s-o sjJu-
nem intr-un singur dupa porunca apostolica, trebuie sa cautam
91. 2, 6.
92. Rom. 2, 29. Termenul = e des folosit de Origen pentru
a exprima tilcuirea alegorica. se indicii berlineze, dar al Filocaliei
editate de Robinson 266).
93. Simboli5tica numer'elor denota inf1uen1a a opticii pitagore,rce. Adeseori
fnti1nim decursul acestui (cap. etc.), cum am la
la Iosua etc. se Th. Heath, History Greek Oxford,
1921, 74.
94. Deut. 25, 4. se retine expresia care la Origen denota
urcarea la interpretare mai inalta.
95. Cor. 9, 9. interpretau sens moral acest pasaj din Deuteronom
Cf. Simonetti, cit., 505.
96. Evr. 8, 5 i Rom. 8, 5.
97. 1.
FILOCALIA
315
inteIepciunea Iui Dumnezeu cea ascunsa, pe care Dumnezeu mai
inainte de veci a rinduit-o spre marirea noastra, pe care ni'Ci unul din
stapinitoriiacestui veac ll-a cunoscut-O 98. ApostoI. dupa
ce a amintit cfteva pasaje din cartile NumeriIor, continua :
Toate acestea li s-au intimpIat aceIora ca pilde au fost scrise spre
povatuirea voastra, Ia care au ajuns veacurilor 99, iarca sa
se intrevada sprece fel de realitati au fost folosite aceIe pilde, se
afirmaca beau din piatra duhovniceasca, ce avea sa vina,
piatra era Hristos 100. apoi, pomenind alta epistola de CortuJ
Marturiei, Apostolul zice: Ia seama, zice Domnul, sa faci toate dupa
chipul ce ti-a fost aratat munte 101. Dar epistola catre Galateni
atrage Apostolulatentia celor care sa citeasca Legea fara
S-O inteleaga anume jude'Ca el ca toti aceia inteleg ca cele
scrise vad nici pilda 102. Iata cum scrie : Spuneti-mi care
vreti sa fiti sub Lege, nu auziti Legea? Caci scris este ca: Avraam a
avut doi fii: unul din femeia roaba altul din femeia libera. Dar cel
din roaba s-a nascut dupa trup, iar cel din cea libera s-a nascut
fi1gaduinta. Unele Ca acestea au alta insemnare, caci aceste femei sint
doua testamente 103 departe.
De aceea trebuie sa Ia fiecare cuvint Apostolului. De
pllda, el scrie Voi, care vreti sa fiti sub Lege, llU scrie: care
sinteti sub Lege. tot : Nu Legea ?, unde, auzirea
trebuie inteleasa ca pricepere sau scrie epistola
c'atre Coloseni astfel: sa nu va judece pentru mincare sau
bautura sau cu privire vreo sarbatoare sau luna noua sau Ia simbete,
care sint umbra ceIor viitoare 104. Iar epistola catre Evrei, discutind
despre taierea imprejur, zice: (iudeii) care slujesc inchipuirii um-
brei oelor 105. De a,ceea e firesc ca asupra inteIesului alegori'C
celor cinci carti atribuite lui Moise n-au nici indoiala cei ce au
acceptat, odata pentru totdeauna, pe Apostolul (Pavel) ca pe un
inspirat de Dumnezeu. schimb, legatura Cu restul istoriei, ar vrea
s8 daca evenimentele istorice sint fapte cu semnificatie simbo-
lica. Pentru ca trebuie bagat de seama ca, epistola catre Romani,
98. Cor. 2, 7.
99. Cor. 10, 1'1.
100. Cor. 10, 4.
1{)11. Ie$. 25, 40 i Evr. 8, 5.
102. text termenul 4, 24, ceea ce se poate
traduce interpretare tipologica. Origenes, von den Prinzipien, hrg.
Gorgerna'nns u. Heinrich Karpp, Darmstadt, 1976, 717.
103. 4, 21.
104. Col. 2, 26.
105. Evr. 8, 5.
Pavel, cin.d a citat din cartea a treia a Regilor 106, undese spune mi-am
pus de-o parte mii de barbati, care plecat genunchiul
inaintea Baal, s-a raportat la cei pentru ca
numai neamurile trage foloase din venirea Hristos, ci
din Dumnezeu 107.
14. stind lucrurile, trebuie sa precizam care sint, dupa pare-
rea noastra, caracteristicile unei (corecte) interpretari a Scripturii. Mai
intii e necesar sa scoatem inevidenta scopul pe care il vizeaza spiritul
cind vointa Providentei divine lucrarea Cuvintului, care
era la inceput la Dumnezeu 108, lumineaza pe slujitorii adevarului,
prooroci apostoli, era primul rind legatura cu descoperirea
tainelor ascunse legate de soarta oamenilor - oameni intelegem
aici sufletele care se servesc de - pentru ca pe masura ce
descoperitorul cerceteaza se cufunda adincurHe sensului cu-
vintelor 109, sa se pe rind de toate invataturile sfatului
Sau. La invatatura despre suflete, care dobindi altfel desavir-
!?irea decit pe temeiul bogatului inteleptului adevar despre Dum.ne-
zeu, a fost statornicita, mod necesar, ca premisa fireasca, invata-
tura despre Dumnezeu despre cel) Unul Nascut al Sau, anume
dece natura e ce fel este al Dumnezeu care sint cau-
zele coboririi Sale la luarea trup omenesc cum a luat intru
totul chip de om 110. ce consta lucrarea pentru cine cind
a avut loc mai fost necesar sa ne lamurim sa fie cuprinse cu-
vintele invataturi despre cei inruditi cu ca despre
alte puteri cugetatoare 111, atit despre cele cazute din starea de fericire,
despre cauzele caderii la fel despre deosebirea dintre suflete
de unde provin aceste deosebiri. ce-i Tumea (sau cosmosul)
de ce s-a format De unde provine rautatea pe pamint, care-i atit de
mare atit de latita Daca ea e numai pe pamint ori alt loc 112
106. 1lI Regl 119, 18.
107. Rom. 11,4.
108. In. 1, 2.
109. Cor. 2, 10.
110. pIanul de m!ntuire a a omului premerge primuI rlnd
tura despre Dumnezeu sine despre Fiul Sau ceI Unul Nascut. Deci teoIogia
!na!ntea antropoIogI'eI. "Sf,atul ceI din veac al mintuirii este deci prima dogma
bina, Acest sfat pleaca din intelepciunea cea a Dum-
nezeului Celni pers'Oame (Rom. 11, 33). Cf. c11., 723.
1111. Chi'ar d'aca a vorbit uneori voaIat despre persoana Fiului Iui Dumnezeu,
Origen a afirm,at Lui din Tatal Intrupare<J. Lui din Fecioara.
112. !:xpresld -cc!e]alte fapturi inrudite cu Logosul divin a sttrnit,
dupa cum se multe patimi controversa origenista. se vedea mai pe I<J.rg
lucrarea princlpii.
FILOCALIA
317
15. Intrucit acestea altele de felul lor erau adevaru-
rile pe care le propunea Duhul ce lumina sufletele sfintilor Sai
slujitori adevarului, iata ca a fixat un al doilea scop, de astadata
pentru cei care puteau lua oboseala sa inteleaga (tainele). a
gasit, adica, de bine sa ascunda invatatura despre problemele amintite
astfel de expresii, care, privite din exterior, au forma unor istorisiri
cu fraze privind crearea 1ucrurilor vazute, a omului, precum inmu1-
tirea prin succesive, incepind de 1a primul 1a multi-
(deazi). La fel a facut cu ajutorul altor istorii, care vO'rbesc despre
faptele dreptilor, dar uneori despre gre$elile de ei, caci
erau oameni, despre nelegiuiri, despre desfriuri lacomii ale celor
de lege Hira Dumnezeu. ceea ce ce este straniu, istoria
despre razboaie, despre invingatori celor care se O'cupa de
descriere,a 10r amanuntita li se rezerva destule puncte nec1are.
1ucru rar: prin legiuiri scrise,cind au fost
redactate, 1egile adevaru1ui ajung sa fie proorocite, toate aces-
tea cu puterecare provine, intr-adevar, de 1a Dumnezeu. Caci a fO'st
intentia Duhului ca valul celor - gindesc faptele
trupe!;>ti din Scriptura - sa se arate multe locuri ca folositor,
ajungind sa indrepteze pe cei pe masura ce dadeau seama.
16. Dar cind s-a dovedit cu claritate, folosul legisla-
tiei coerenta strtnsa e1eganta a povestirii istorice, atunci n-am
crede ca Scriptura s-ar putea afla alt sens decit cel aflat in-
demina tuturor. De aceea Logosul divin a ingaduit sa se intercaleze,
atft Lege cit lucrarile istorice, unele cazuri de smin-
teala sau de poticnire 113. Caci n-ar trebui sa ne Hisam cu totul rapiti
de frumusetea senina a textului prin aceasta, fie pentru ca nu aflam
nimic vrednic de Dumnezeu sa cadem de credinta cre!;>tina, fie,
caz ca nu ne eliberam de litera, sa nu acceptam dumnezeiesc
pasaje1e respective. Caci trebuie sa inca un lucru, anume
ca scopul principal propus de Logos era sa faca cunoscutacorespon-
denta cu spirituaHi intre ceea ce s-a intimplat ceea ce e
curs de realizare, iar acolo unde Logosul a gasit evenimente istorice
Cdre se refereau 1a aceste taine,acolo le-a intrebuintat astfel, dar a
ascuns de multime sensu1 10r adinc; schimb, acolo unde expunerea
lucrurilor nu se potrivea cu
113.Asupra cazurilor de "sminteala poticnire
expreiie luatd de la Sfintul Pavel (Rom. 9, 33 i 14, 13) Origen adeseori. se
vedea volumul omi1iile la Ieremi'a (din care apar aici
3 a.poi Despre principii 8 precum alte
anumitor fapte, pentru motivul ca era vorba de taine prea adinci, acolo
Scriptura intercala expunere unele fapte ireale care, parte, nici
nu se puteau intimpla, sau care, chiar daca ar fi fost posibile, totU!?i nu
s-au intimplat Uneori s-a intercalat doar cite expresie care tru-
pe!?te (sau fizic) nu era adevarata, alteori mai multe. Ceva corespunza-
tor trebuie vazut legislatie, undeadeseori aflam ceva de folos
potrivit cu timpul care s-a dat legea respectiva dar citeodata nu-i
poti gasi nici un sens util. alte texte se ordona ca lege (de dragul
celor comise celor destoinice de a le cerceta) unele lucruri de-a
dreptul imposibile, pentru ca apoi sa se dedice uneicercetari deosebit
de amanuntite a textului sa se ajunga la concluzia inteleapta ca
astfel de exprimari trebuie cautata interpretare vrednica de
Dumnezeu 115.
Dar Duhul Sfint a actionat a!,'a nu numai la cartile de dlnainte de
venirea Hristos, ci s-acomportat fel legatura cu Evan-
gheliile cu scrierile apostolilor. Nici acestea nu contin doar relatari
istori'ce fara oareoare adaose, care sens ,trupesc ni,ci ma:car n-au avut
10c, ni,ci ni,ci pre,ceptele pe care le contin nu se disting
peste tot printr-un stil de inte1es.
17. Care om cuminte va crede ca s-au facut seara dlmineata
ziua intiia, a doua a treia 116 fara soare, fara luna fara stele (des-
pre care se !,'tie c-au fost create mai tirziu) ? cum sa fi fost chiar pri-
ma fara cer? Cine poate fi atit de naiv sa-!,'i inchipuie pe Dumnezeu
chip de Offi, de 1aran care a sadit gradina Eden, spre rasarit 117
ca a facut sa rasara, chip vazut sensibil, un pom al vietii,
fel incit atunci cind ar fi gustat cu dintii din roada lui sa
primeasca viata dimpotriva, s-ar fi din bine rau cel
care ar fi luat ar fi gustat din pomul respectiv? Chiardaca se vor-
be!,'te ca Dumnezeu umbla prin rai, racoarea serii ca Adam
&-a ascuns printre pomi 118, nu cred ca se mai cineva ca aici
se istorisesc simbolic unele taine prin intermediul unui faptaparent,
114. Vorbind despre unitatea dintre Vechiul Noul Testament Origen
adeseori expresia armonie simfonie
Origen aici chiar termenul a imbinat cele
cu cele istorice. se vedea afar& de indici sub acest nume, mai ales cele spuse
capitolul acest volum.
115. Interpretarea vrednic& de Dumnezeu aelo'! e un alt prin-
des lntilnit ermineutica Origen. merge mult mai departe decit ceea ce
sint Iocurile paralele.
116. Fuc. 1, 5. Se ca condamnarea lui Origen din anii 543 553 s-a
imputat (Mansi Conc. colJ. 53'3) faptul cii sii i,nterpreteze
seno; litera! referatu! despre ci s-a exprimat pre'a
117. Fac. 2, 8.
118. Fac 3, 8.
FILOCALIA
319
dar care realitate 10c. Dar atunci cind Cain s-a dus de
la fata Dumnezeu 119, e 1impede pentru cei stare sa intE?leaga ca
aici cititorul e indemnat sacerceteze ce anume insemneaza fata
Dumnezeu departarea de Dumnezeu.
Dar, ce ar fi sa spunem mai multe, cind orice
om norma1 poate compara nenumarate astfe1 de pilde re1atate ca
tfmplindu-se, dar care rea1itate nu au 10c ? Caci
sint pline de astfel de istorii, de pilda cind duce pe Iisus pe
un munte foarte inalt ca sa-I arate toate Imparatiile 1umii
10r 120. Caci cine, afara de cei ce de iistoriicu totul super-
fi6a1, n-dr respinge pe cei ce cred ca cu un ochi de carne, caruia ii tre-
buie anumita altitudine spre a putea pe cei ce stau jos, sa
poata imparatiile indienilor partilor, sau chipul
care sint pfieamariti regii de catre ? de multe alte
exemple ar mai putea afla inca cititorul atent pentru ca
sa priceapa ca, impreuna cu fapte intimplate, dupa sensul literal, au fost
interca1ate altele care realitate n-au 10c.
18. Daca trecem acum 1a Legea Moise, aici intilnim multe 1e-
giuiri care, atunci cind e de respectarea literala, contin lu-
CIuri nerationale, altele chiar imposibile. Irationa1a e interdictia de a
se consuma carnea de 121, caci nici chiar cele mai gre1e cazuri
de foamete nu a ajuns nimeni sa fie sa manince Iratio-
nala e interdictia ca orice parte barbateasca netaiata imprejur
ziua a opta sa se stirpeasca din popor, pentru ca, daca s-ar fi cerut
ca 1egea sa se aplice dupa litera ei, ar fi trebuit sa fie co-
piilor sau cei linga care au fost ei crescuti. Caci Scriptura spune litera1 :
Cel de parte barbateasca netaiat imprejur care nu se taia imprejur,
ziua a opta, sufletul acela se stirpi din poporul sau 122. Dar chiar
cind sa 1ucruri imposibile poruncite prin 1ege, trebuie
sa bagam de seama ca tapul, pe care Moise 1-a poruncit sa-l
jertfim ca animal curat 123, e unul din animalele care nu exista. Tot
nici despre zgriptor, pe care Legea ne interzice sa-1 mlncam, nu s-a
auzit sa fi cazut puterea omului. Dar nici des amintita odihna de
Simbata nu se poate respecta dupa litera Legii care a zis: Trebuie
sa ramineti fiecare case1e nimeni sa nu iasa de la 10cul
119. Fac. 4, 16.
120. 4. 8.
121. Lev. 11, 13.
122. Fac. 17, 14.
123. 14, 5. s'e studiul Desi'gur ca. sub se
va fi inteles nu tapuI. ci un animal ireaI, cum declara Aristotel Ist. anim. Pauly-
Wissowa, Realencyklopedie ... , sub tragelafos.
sau ziua a 124, aceasta pentru ca fiinta nu poate
intreaga sa ramina pe locul ei.
De aceea nici iudeii nici cei care nu vreau sa recunoasca nimic
aHceva decit ceea ce spune litera nu cauta vreun temei sa afle,
de pilda, rezolvarea cazurilor cu tapuI, cu zgriptoruI sau cu vulturul,
iar IegMuracu aHele palavrages,c inchipuie ,dr,ept mar-
turii traditii ca despre sabat, zicind, de pilda, ca acea
nu te mai mult de 2000 de pe cind cum sint de pilda
Dositei Samarineanu1
125
, resping astfel de interpretare cred ca
simbata trebuie sa ramii care te-a prins incepe-
rea acelei zile. Dar sa nu duceti sarcini de odihna 126 pune
situatii imposibile, intrucit asupra acestui punct invatatii iudeilor au
cazut intr-o vorbarie fara spunind ca sarcina e incaltaminte
oarecare, dar nu de orice feI, sa zicem sandala care sint batute cuie,
dar nu una fara cuie, ca sarcina ar fi numai a,ceea pe care
duci pe un umar, iar nu amindoi.
19, Daca venim acum la Evanghelie, ca sa cercetam teme de acest
soi, ce poate fi mai ira1ional decit sa zici: nimeni sa nu saIutati pe
drum 127, porunca d,e care mai simpIi aduc aminte
ca le-a dat-o Mintuitorul apostolilor 'i Dar intoarcerea celuilalt obraz
cind te-a palmuit peste obrazul drept 128 este foarte putin vrednica de
crezare, intrucit, de reguIa astfeI de cazuri (daca nu avem de a face
cu anumite defecte de la natura), lovitura s-ar executa cu mina dreapta
peste obr,azul sting, de imposibila e situatia cu scoaterea
ochiului drept cind acesta te-ar sminti 129, caci, chiar daca am accepta
ca sminteala ne-ar veni pe urma vederii, cum am putea pune
numai pe ochiul drept, din moment ce vederea se face cu amindoi
ochii 'i cine oare dupa ce s-a convins de pacat pentru ca {(s-a uitat
la femeie, poftind-o 130 poate atribui pe buna drept,ate numai
ochiului drept, incit sa-l scoata ? Ca,ci Apostolul a stabilit cind a zis :
fost cineva chemat, fiind taiat imprejur 'i Sa nu se ascunda 131,
intii fiecare poate vedea cu ca Apostolul aici fara a
se referi la intrebarea pusa; caci cum n-ar putea trezi aparenta c-ar
124. Ielj. 16, 29.
125. Dup1i cum spune mai multe locuri (a se vedea, de pilda, Contra lul
Celsus 57) Dositei din Samaria se d1idea pe sine drept Mesia Fiu al lui
Dumnezeu.
126. ler. 17, 21.
127. Lc. 10, 4.
128. 5, 39.
129. 5, 28.
130. 5, 29.
131. 1 Gor. 7, 18.
FILOCALJA
321
fi spus-o fara motiv, din moment ce atinge privind casatoria
fecioria? doilea rind,cine ar putea nedreptate celui
care, daca ar fi posibil, s-ar lasa sa para netaiat imprejur pentru mo-
tivul generala vede taierea imprejur un act rU!;iinos?
20. Toate acestea le-am spus sa dovedim puterea dum-
nezeias'ca pe care ne-o daruiesc Sfintele Scripturi nu scopul
de-a primi numai ceea ce ne ofera textul cuvintelor, pentru ca, daca
referim totul numai l,a text, gasim uneori nu neadevaruri,
Jucruri fara sens irealizabile ; doilea rind, pentru ca cu totul alte
semnificatii se intretes faptele intimplate real legile socotite
utile dupa semnificatia lor literala. Desigur, insa, nimeni nu trebuie sa
banuiasca cumca afirmam sens absolut un fapt istoric
amintit Scriptura n-ar fi avut loc pentru motivul ca unele, intr-ade-
var, n-au ajuns sa se reallzeze lege n-ar trebui sa fie ob-
servata dupa litera ei pentru ca, luate dupa litera lor 132, unele legi sint
nerationale sau imposibile, referintele despre Mintuitorul nu cores-
pundadevarului daca le luam sens literal realitati palpabile,
pe unele nu le putem du,ce nicicum indeplinire. De aceea trebuie
spu.s ca unelecazuri adevarul povestirii istorice ne apare cu totul
clar inaintea ochilor, de pilda ca Avraam, Isaac Iacob au fost
gropati dubHi Hebron, fiecare alaturi de sotia lui 133,
Sjchemul a fost repartizat lui Iosif 134, apoi Ierusalimul e metropola
Iudeii, unde Solomon a ridicat un templu lui Dumnezeu,
inca multealtele. Caci faptele realizate dupa sens literal sint cu mult
mai numeroase decit cele tesute cu semnificatie spirituala.
cine putea nega ca ceea ce spune porunca: pe tatal tau
pe mama ta sa-ti fie bine 135, talmacire mai adinca,
e utila se cere urmata, mai ales ca Apostolul Pavel a folosit-o 136
cu semnifi.catia literala? Dar ce sa mai zicem desprecuvintele (,sa
nu uciZi 137, sa nu desfrinezi, sa nu furi, sa nu marturie min-
cinoasa? Evanghelie mai sint notate porunci, fata de care nici nu
se pune intrebarea daca trebuie sa le implinim literal sau nu. De pilda:
('Oricine se minie pe fratele sau 138 etc. sau ({Eu insa va spun voua:
132. text expresie des intrebuintata de Origen pentru a
S1u,b pUierea simturnor.
133. Fac. 23, 3 i 9, 19 i 25, 9 i 40, 29 i 50, 13.
134. Fac. 48,
135. Ie$. 20, 12, dupa care urmeaza iara:;;i termenu) - talmacire mai
mai ilnaIta.
136. Ei. 6, 2.
137. In. 20, 13
138 5, 22.
21 - alese
sa nu jurati nicidecum 139. scrisul Apostolului (Pavel) trebuie de
multe ori urmat tot sens literal: Dojeniti pe cei fara de rinduiala,
mingiiati pe cei slabi suflet, sprijiniti pe cei fiti indelung
rabdatori fata de toti 140, aceasta chiar ochii celui
mai sirguincios, se pot adeveri fiecare din acerste cuvinte: adincul in-
telepciunii Dumnezeu 141, fara ca porunca formulata sens litera]
piarda ceva din adincimea sa.
21. Desigur ca cititorul atent se poate afla uneori incurcatura,
pentru ca, fara stradanie apreciabila, poate decide daca un fapt
care pare istoric sa se fi petrecut dupa sensul literal sau da'ca
intelesul literal al unei legi trebuie observat sau nu. De aceea, cititorul
tl'ebuie sa se tina aproape de sfatul Mintuitorului, care suna Cer-
cetati Scripturile 142 sa examineze cu grija unde e adevarat ceea
ce relateaza textul de unde incepe irealul dupa puteri, sa dea de
urma acestui ireal, urmarindu-i sensul pretutindeni unde ex-
presii asemanatoare Scriptura. lntrucit insa, dupacum acest lucru
ii va deveni limpede cititorului, e posibila conexiunea diferitelor
parti dupa sensul literal, dar, dimpotriva., nu numai ca e posibila ci e
reala conexiunea dupa sensul ideii principale, care e adeva.rata, de
aceea mod necesar va trebui sa. ne straduim sa urmarim sensul in-
tregului, adica pe cel spiritual. :In acest scop, trebuie legate, mod
discret, semnificatia lucrurilor ce par imposibile dupa litera., de fapte
care sint imposibile dar sint veridice dupa litera. interpretate ale-
goric, impreuna cu cele care dupa litera sint inca verificate. Pentru
ca, fata de intreaga Scriptura, sintemde parere caeaare un sens
ritual pentru orice pa.saj, dar sens literal avem orice pasaj 143,
intrucit multe puncte se 'ca sensuI literal duce laabsurdi-
Iata de ce trebuie sa fim cu mare atentie cind vrem sa Citilll cu
evlavie Sfintele Scripturi ca pe scrieri ale ca.ror
aiterii de interpretare imi par a ficele ce urmeaza.
22. Scripturile declara ca Dumnezeu ales un popor pe pamint,
ca.ruia se dau mai multe nume. totalitatea sa, acest popor este nu-
mit cind Israil, cind Ia'cob. Cind, apoi, s-au pe vremea lui Iero-
bOdm, fiul lui Nabot, atunci cele zecesemin1ii care s-au numit dupa nu-
139. 5, 34.
140. Tes. 5, 14.
141. Rom. 11. 33; Cor. 2, 10.
142. 5, 39. Pina aici au fost exemple de tilcuire literalii; de acum
urmeaza cazuri de exegeza spirituala.
143. Pentru orice pasaj biblic exista un sens spiritual, dar un sens literal nu
avem pentru orice pasaj, i<lee centraHi. a ermi'neuticii alegorizante pnevma-
tice ale lui Origen.
FILOCALIA
323
mele lui au primit numele de (poporul lui) Israil, pe cind celelalte doua
care au f05t conduse de David, s-au numit
(poporullui) Iuda, iar intreaga tara locuita de poporul caruia fost data
de Dumnezeu, se Iudeea 144. Capitala e Ierusalim,
multor ale caror numesint multe locuri,
iar Cartea Iosua,fiul sint reunite toate 10c 145. aceasta
privinta, vrind sa ne duca spre ina!Hi, Apostolul zice
undeva: pe Israel dupa trup 146, vrind sa sublinieze ca exista
un Israe1 dupa duh. alt loc spune: Nu copiii trupului sintcopii
Dumnezeu 147, caci, nu toti cei din Israe1 sint israe1iti. de-
parte nu ce1 ce se arata pe dinafara e iudeu, nici cel aratat pe dinafara,
trup,este taiere imprejur; ci exista iudeu intru ascuns, iar
taiere imprejur este aceea a duh, litera. Dar daca
cineva e iudeu intru ascuns 148, trebuie sa retinem 'ca, dupa
cum exista neam de iudei in trup, tot exista de
ludei intruascuns atunci cind sufletul are, din anumite temeiuri
nespuse, ,aceasta origine nobila. Dar exista multe proorocii facute
ilnpotriva intrucit, dupa inte1esul literal, sint prea de jos fara alti-
tudinea vrednicia unei proorocii De aceea trebuie
oare sa fie interpretate simbolic '? daca sensibila sint facute
fagaduinte inteligibile, aceasta insemneaza ca sint nici cei
carora le sint adresate fagaduintele.
23. pentru ca sa pierdem vremea vorbind despre iudeuI
ce1 intru as,cuns despre omul cel launtric 149 dintre israeliteni, mai
a1esca cele spuse le credem de ajuns pentru cine nu-ichiar de to,t
sa ne intoarcem problema noastra sa spunem ca
Iacob e tata1 a doisprezece patriarhi, popoare1or,
tia, rindul 10r, israeliti1or, care s-au succedat din neam.
ca israelitii originea capii popoare1or,
patriarhi patriarhii Iacob cei dinainte de el. Dar, cazuI
acesta, in duh", caror prototip 150 fost cei
se trag din semintii, semintii1e oare din neamuri
neamurile nu se trag oare dintr-unul singur, care, orice caz n-are
144. Potrivit concePtiei sale despre topografia cereasca despre preexistenta,
Origen schiteaza aici (ca alte lucrari ale sale) punctele principale ale viziunii
sale asupra realitatilor de dinainte de cimpul istoric de dupa el.
145. 13, 21.
146. Cor. 10, 18.
147. Rom. 9, 8.
148. Rom. 2, 28.
149. Rom. 7, 22.
150. se observa tipologia text intre ordinea lumeasca-isto-
rica cea netrupeasca.
trupeasca, Ci una mai inalta? Caci eI se tr.age din Isaac, iar
acesta provine din Avraam la urma toti provin din Adam, care,
dupa cum spune ApostoIul, este Hristos. Caci fiecare origine a neamu-
rilor, care stau mai jos decit Dumnezeu CeI peste toate, luat
inceputul de Ia Hristos este, dupa Dumnezeu Tatal a toate,
timp parinte aI tuturor sufletelor, cum Adam e parinte al
tuturor oamenilor. daca Eva a fost ridioata de Pavel la a fi
simbol al Bisericii 151, iar Cain e nascut din Eva din ei trag in-
ceputul toti oamenii, din om om, e de mirare ca ei sint chipul
Bisericii, dat fiindca, chip duhovnicesc, toate sufletele provin din
B:serica.
24. daca ceeaceam spus despre Israel, despre semintia neamul
lor ne impresioneaza, atunci intelegem ceea ce a spus Mintuitorul: nu
sint trimis decit numaicatre oile cele pierdute ale casei Israe] 152,
ca 153 cei saraciti de minte - care sint numiti dupa
siiracia mintii, ebion insemnind la evrei sarac - ca sintem
de parere ca Hristos ar fi venit primul rind la cei
Caci copiii trupului sintcopii ai Dumnezeu 154. Mai departe,
Apostolul invata fel despre Ierusalim: cea libera e Ieru-
salimul cel de SUs, care este mama noastra 155. alta epistola:
v-ati apropiatde muntele Sionului de cetatea Dumnezeului ceIui
de Ierusalimul ceIceresc de zeci de mii de ingeri de adunarea
celor intii nascuti, care sint ceruri 156. Daca Israel se afla
impaI'atia sufletelor, iar Ierusalimul e ceresc, atunci urmeaza
ca ora$ele Israel au drept metropola Ierusalimul cel ceresc tot
lucru e valabil pentru intreaga Iudeea. Cind auzim vorbindu-se
cuvintele Pavel vestind intelepciunea, e ca L-am auzi vor-
bind pe Hristos 157, de aceea trebuie intelesca Scripturile vestesc des-
151. Din paralela pau}ina Adam-Hr'stos cugetarea Origen duce lucrurile mai
c!eparte facind din Eva prototip al Bisericii. La finea lucrul era de
p1Jb'j.ca, incit un i'storic b'sericesc ca Socrate afirma 7 M:gne, G.
67, 392) ca Origen expus teza sa indeosebi tomul la Cartea Facerii (pierdut).
152. 15, 24.
153. Despre ebioniti, secta ereHca provenHa indeosebi rindurHe
tinilor de oriellitare rigoris'ta, inca TertuHan 10, 8; 33, 5). Origen
C. Cels 1. Aici el ironizeaza provenienta lor de la saracia
care siiracie pe care el extinde domeniul mintii !
154. Rom. 9, 8.
155. Gal. 4, 26.
156. Evr. 12, 22-23.
157. Cor. 13, 3. Origen avea un adevarat cult pentru pe care-I numea
simplu "Apostolul. Desigur, interpretarile alegorizante i-au apropiat cel mai mult.
De aceea nu-i de mirare ca alte locuri (Despre principji, IV, 4, 2 etc.) se exprima
despre eI ca aici. se vedea Henri de Lubac, Hjstoire et Esprit, Paris,
1950, 19
FILOCALIA
325
pre Ierusalimul ce1 ceresc despre intreg tinutul care cuprinde
Tarii Sfinte. Poate Mintuitorul ne urca 1a ace1e da
celor care s-au distins prin buna cllivernisire a ta1anti1or 10r, stapi-
nirea peste zece sau peste 158.
25. Daca proorociile privitoare 1a Iudeea 1a Ierusalim, la Israel,
la Iuda 1a Iacob, 1e-am interpretat mai presus declt in-
te1esul lor trupesc, ne aduc aminte de aceste taine, atunci e firesc
proorociile asupra Egiptu1ui egipteni1or, asupra Babilonului a
babilonenilor, asupra Tirului Sidonului, ca din Tir
din Sidon, precum asupra altor popoare, nu se refer8 numai la
locuitori din Egipt, din Babilon, din Tir sau din Sidon ;
pentru intr-adevar, daca exista israeliteni dupaduh, atunci trebuie
s8 existe egipteni babiloneni dupa duh. Caci nici un caz nu
poa.te fispus despre faraoni, r1egii Egiptulni,ceeace se scrie cartea
lui Iezechie1 despre un care a stapinit sau va stapini peste Egipt 159.
Acest 1ucru il poate baga de seama orice cititor atent. Tot astfel nu
poate fi spus despre un care trebuia sa stapineasca peste Tir. Intr-
adevar, din cele spuse multe locuri de Isaia legatura cu Nabu-
codonosor, cum s-ar putea ele aplic,a la acest Omul Nabucodo-
nosor n-acazut dincer, n-a fost stea stralucitoare, fecior al di-
minetii 160. Tot de putin se pot intelege de un cumintecele
spuse cartea lui Iezechiel despre cazul egiptenilor, cei din vecina-
tatea Etioplei, ale caror trupuri sint innegrite de soare, cind Egiptul
urma sa fie pustiit patruzeci de ani, picior de nu va trece
prin el 161 cind atit de mult va fi incercat de razboaie, incit toata
tara singele va ,ajunge la genunchi 162.
apoi altele :
26. Da'cacelor ce mor pe pamint de moarte fireasca li se
fiind socotiti vrednici, urma faptelor aici, sa petreaca in-
tr-un 10C numit i1ad, unde exis,ta diferite tot mor, ca sa
cei ce coboara acest iad care incepe deaici 163, din aceasta
Iume, fiind judecati, dupa vrednicie, ca au ajuns diferite, mai
bune sau mai rele, raspinditi pe tot pamintul, la un parinte sau la altul.
Intr-adevar, un israelit poatecadea intre sciti, pe cind un egiptean
158. Lc. 19, 17.
159. Iez. 26-29.
160. 15. 14. 12.
161. lez. 29, 11. Omul Nabucodonosor e echivalent cugetarea lui Origen cu
diavolul. se vedea indicele
162. Aici se textul atit cit Despre prjncjpjj, probabil
fiind vorba de idee controversata a preexistentei.
163. Alta sensul aproximativ.
526
poate cobori Iudeea. Dar Mintuitorul a venit pentru oile pierdute
aIe casei lui Israel 164. Iar multi din Israel n-au uTmat
taturii Lui, au fost chemati dintre pagini.
27. Dupa parerea noastra, problema e 'ascunsa expuneri istorice.
Caci asemenea este fmparatia cerurilor cu comoara ascunsa
tarina, pe care, gasindu-o un a ascuns-o !;ii de bucuria ei se duce
vinde tot ce are cumpara tarina aceea 165. Sa ne gindim ca poate
intreaga tarina, care e plina de tot felul de pIante, e tocmai ceea ce
vedem ca ne sta la fndemfna Scriptura, pe cfnd ceea ce zace ea
pe care nu-l vad toti, ci e fngropat -ca sa zic - sub plantele
vazute sint vistieriile ascunse ale invataturii aIe 166,
caresint numite, prin Duhul Sfint, de Isaia intunecate, nevazute
ascunse. vistierii, ca sa poata fi aflate, au nevoie de ajutorul
Dumnezeu, singurul care poate zdrobi portile ceIe de arama !;ii
poate zdrobi zavoarele cele de fier. Atunci se putea descoperi tot
CD se afla descris la Cartea Facerii despreadevaratele variatele genuri
!;ii neamuri de suflete care se afla aproape de Israel sau departe de eI
care simbolizeaza coborirea ceIor de suflete Egipt 167
ca sa sporeasca numarul ca nisipul marii". Dar pentru ca nu
toti Ior sint Iumina a Iumii 168, intrucit nu toti sint
IsraeI
169
, se inmultesc din cei !;ii aItii multi ca steIeIe cerului
:;;ica nisipul marii 170.
XXXJIX-a
IEREMIA 171
28. Precum toate darurile Iui Dumnezeu sint neasemanat mari
decit persoana muritoare, Cuvintul InteIepciunii e mai presus
decit toate ceIe trecatoare. Acest cuvint s-a zamislit de Ia Dumnezeu,
Cel ce a purtat grija ca toate acestea sa fie scrise !;ii au luat fiinta cu
vrerea TataIui, Cuvintului, intr-un suflet curatit desavfr!;iit, cu toata
164. 15, 24.
165. 13, 44.
166. Col. 2, 3; ls. 14, 2.
Deut. 10, 22.
168. 5, 14.
169. Rom. 9, 6.
1 Pac. 22, 11, 12.
1 se vedea volumuI Omiliile la Ieremia. Tot a se ca textuI
din cap. al acestui volum e luat tot din omi1i'a 39 la Ieremia. lor pare a fi fost
redactat uIterior veacului IV.
FILOCALIA
327
neputintei inteIege InteIepciunea. Daca. ar
obiecta cineva ca nu pricepe InteIepciunea cea nespusa a Iui
Dumnezeu a Cuvintului, care fiind Dumnezeu era ince-
put Ia Dumnezeu 172, nu ar admite ca aceste cuvinte trebuie cautate
aflate Iegatura cu Cuvintul Iui Dumnezeu cu Intelepciunea cea
de la unulca acela chip necesar va cadea basme, vorbarii
goale inchipuiri, virindu-se singur primejdia necredintei. Pen-
tru ca. trebuie sa ne aducem alninte de porunca lui Solomon din car-
tea Ecle.siastului, privitoare Ia aceste invataturi, care suna Nu
te grabi sa des,chizi gura ta inima ta sa nu se priceapa sa scoata
vorba inaintea lui Dumnezeu: ca Dumnezeu este ceruri, iar tu pe
pamint, pentru aceasta sa fie cuvintele tale putine 173.
Deci se cuvine sa credem ca Sfinta Scriptura nuare nici virguHi
Iipsita de InteIepciunea Iui Dumnezeu. Caci CeI ce mi-a poruncit mie,
omuIui, mi-a zis: nimeni sa nu se goI inaintea Mea 174,
Acela cu atit mai putin nu va zice vreo vorba goaIa. Din plinatatea
haruIui Lui 175 proorocii, de este CeI care insufla toate
cuvinteIe ceIor ce graiesc din plinatatea Sa: atit Ia prooroci, cit
Lege, EvangheIie Apostoli 176, toatecuvintele sint din plina-
tatea Dumnezeu. De aceea eIe insufla ceIor ce au ochi ca sa vada
lucrurile plinatiitii, celor ceau urechi ca sa auda cuvintele plinatatii,
ceIorce .,au simtul177 de a mirosi buna Daca, dar, vreodata,
citind Scriptura, te de vreo idee care este pricina de smin-
teaIa piatra de poticnire, vinovat tu. Deci sa nu
caci pietrele de poticnire pricinile de sminteala 178, toate, au un
teles. IIn felul acesta se ce s-a spus: Credinciosul nu va fi
de 179. Crede numai vei gasi mult folos sfint sub piatra
de poticnire.
172. 1, 2.
173. Ecl. 5, 1.
174. [el? 34, 20.
175. [n. 16.
176. Legea, proorocii. E"angheliile Apostolii. cu alte intre'aga Sfinta
Scriptura, a carei unitate organica apara Origen indeosebi impotriva marcionitilor
a altor gnosHci, dar a fHosofi profani, cum a fost Celsus, despre care
vorbi. alt loc.
177. original organ de perceput sensul celor spuse de Ioan
1.
178. Rom. 9, 33 [ 2, 7 1s. 8, 14.
179. Rom. 9, 33 ls. 28, 16.
2
COMENTARIILE PSALMUL 50.
ADAUGAIN PARTE $1 lNCEPUTUL ISTORI'EI URIE,
DESPRINZ!NDU-I $1 lNTELESUL ALEGORIC
29. Chiar daca unora li se pare fortat sa interpretezi alegoric 180
istorie, indulcind asperitatile, este limpede ca zadar s-ar spune
d$a ceva: lucrurile trebuie intelese contextul ca nu cumva
cercind cineva sa tilcuiasca Iucrurile literaI, sa ajunga Ia conc1uzii
inacceptabiIe Iegatura cu ba.rbatuI ucis cu dovedita nevinovatie,
atunci cind (David) n-a vrut sa intre casa sa sa se odihneasca,
timp ce poporul era tabara se Iupta. Dar nu cum pot crede
cei ce nu vor sa inteIeaga acest text mod aIegoric, cum ca acest
cuvint, >oaTe ,a fasit insens propriu, prezin,ta nif;>te fapte
ca cum ar porni de Ia Duhul virtutea acestor fapte, David
este acuzat nu numai de desfrinare, ci de neomenie, fiindca a indraz-
nit sa faca cu Urie un 1ucru strain chiar de moravurile unui om de
rind.
Eu insa zice ca, precum judecatiIe Iui Dumnezeu sint mari de
nespus
181
, tot par ele sa fie pri,eina de ratacire sufleteIe
needucate. La fe1 Scripturile s1nt mari pline de cugetari nespuse
tainice greu de patruns. Adesea s1nt foarte greu de tilcuit devin
pricina de rataeire pentru suflete1e needucate, care sint de alta credinta.
oameni acuza pe Dumnezeu, tara sa stea pe ginduri graba,
pe baza ScripturiIor, pe eare ni'ci nu 1e inte1eg. De aceea ei 'cad atit de
jos, incit fauresc un alt dumnezeu. Cel lnai sigur este sa acceptam
explicatia limpede pe care ne-o da cuv1ntul inteIepciunii ceIei ascunse
tainice a Iui Dumnezeu, pe care nici unul din ,cirmuitorii ve,acului
acestuia n-au cunoscut-o 182, cu descoperirea tainei celei tre-
c'ute sub tacere din timpuri iar acum data pe fata prin arata-
rea Domnului nostru Iisus Hristos 183, prin apostoli prin cuvinte pro-
fE'tiee de Cuvintul oare Ia inceput era 1a Dumnezeu 184.
180. Despre se poate vedea numai in FiIocalia, la indice.
181. Jn(. 801. 17, 1.
182. Cor. 2, 7-8.
183. Rom. 16, 25.
184. Tim. 1, 20 1, 2.
FILOCALIA
3
DIN LEVITIC 15,
INDATA DUPA
329
30. Neintelegind deosebirea dintre iudaismul sensibil cel inteli-
gibil, adica dintre iudaismul exterior cel intruascuns 185, unii dintre
cei fara credinta ereticii cei mai lipsiti de evlavie fa'c numaidecit deo-
sebirea intre iud,aism intre Dumnezeul carea dat aceste Scripturi
toata Legea, alt dumnezeu, afara de Dumnezeul care a
dat Legea deci altuldecit Cel ce a facut cerul pamintul.
Realitate<a insa nu sta ci Cel cea dat Legea, Acela a dat Evan-
gheHa 186 Celcare a creat cele vazute a facut pe cele nevazute. Cele
vazute cele nevazute sint atit de inrudite intre ele atit de strins
legate, incit cele nevazute ale lui Dumnezeu se vad de la facerea lumii,
intelegindu-se din fapturi 187. Este inrudire tntre cele vazute ale Legii
si ale Proorocilor, intre cele nevazute sau inteligibile ale Legii Pro-
orocilor. Deoarece pe dinafara Scriptura este alcatuita, zicind, din-
tr-un corp 'cazut, iar pe dinlauntru dln suflet intelegator
precum din lumea duhului care este inchipuire,a umbra celorce-
188. bine, cinstind pe Cel ce adat Scripturii un trup, suflet
un duh - trup pentru cei dinainte de suflet pentru duh
pentru cei ce vor viata care vor ajunge la lucrurile
adevarate ale Legii - vom da de acum tilcuirea acestui pa-
saj nu dupa litera,ci dupa suflet. Iar daca vom fi stare, ne vom inalta
la duh, potrivit cuvintului despre jertfe, care a fostcitit mai
inain te 189.

CA SFINTA SCRI,PTURA INCUIATA $1 PECETLUITA
(Din volumul inchinat Psa]mului 1)
1. Cuvintele sfinte spun ca Sfintele Scripturi se incuie se pecet-
luiesc anume cu cheia David 190 cu pe'cetea despre care se spune
185. Rom. 2, 28: sensi,bH iudaism inteligibil, adica exterior aSCUJlS,
istoric tipologic, doua feluri de exprimare pentru a pune lumina interpretarea
literala cea spirituala.
186. Acela care a dat Legea, Acela a dat Evanghelia; se simte imediat for-
mularea antignostica.
187. Rom. 20.
188. Evr. 8, 5.
189. SaU pericopa. Se ca lucrarea lui catehetica Origen
punea sa se citeasca pericopa, iar dupa citire urma explicarea. Din nou sint pomenite
la un loc cele trei interpretari:
190. Apoc. 3, 7. Are dreptate Nautin (Origene, sa et son oeuvre, 261-29:'.)
sa spuna ca Orlgen a dedicat Psaltirii mai mu1te lucrari. Cele de aici sint doar frag-
mente. se vedea Migne, P.G., 12.
330
punerea pe'cetii e inchinare adusa Dumnezeu 191, ceea ce
vrea sa spunaca puterea pecetii care se aplica vine de la Cel ce a rin-
duit-o. Despre incuierea ne invata ,deschis Sfintul
Ioan atunci cind scrie Apocalipsa: iar ingerului Bisericii din Filadel-
fia scrie-i : a'cestea zice Cel Sfint, Cel Adevarat, Cel ce are cheia lui Da-
vid, Cel ce deschide nimeni llU inchide, Cel ce inchide nimeni llU -va
deschide: faptele tale; iata,am lasat inaintea ta deschisa,
pe care nimeni llU poate sa inchida 192. ,ceva maideparte: am
vazut apoi, mina dreapta a Celui ce pe tron, carte scrisa in-
Jauntru pe dos, pecetluita 'cu peceti. am vazut inger pu-
terni,c, care striga cu glas mare: Cine este sa deschida cartea
desfaca pecetile ei ? Dar nimeni din cer, nici de pe pamint, nici de
sub pamint ll-a fost stare sa deschida cartea, nici sa se uite ea.
plingeam cu amarca nimeni ll-a fost gasit vrednic sa deschida car-
tea, nicI sa se uite ea. unul dintre batrini mi-a zis: nu plinge !
Ca iata a biruit leul din semintia lui Iuda, radacina lui David, ca sa
deschidacartea cele peceti ale ei 193.
2. Iata proorocul Isaia cum a vorbit despre ceva, dar numai
despre Orice descoperire este pentru ca graiurile
dintr-o carte pecetluita. Daca le dai cuiva care carte vei zice :
deailci ! ,iti va raspunde: Nu pot citi, cacie pecetluita. Iar
daca vei da cartea cuiva care nu carte, zicindu-i : , a'cela
iti va raspunde : carte 194. cred ca acest lucru trebuie inteles
nu numai legatura cu cele spuse Apocalipsa Sfintului Ioan ori
proorocia lui Isaia, cicu intreaga Sfinta Scriptura atunci cind avem
vedere chip sincer posibilitatea noastra foarte modesta de a intelege
deplin cuvintele tainice exprimarile figurate sau neclaritatile dealt
soi. Oricine va vrea sa invete aduca aminte de ceea ce a spus
Mintuitorul despre carturaIi despre farisei, care, aveau mina
cheile, nu erau stare sa poata urma lui Hristos: Vai voua,
invatatorilor de lege ! Ca ati luat mina cheia dar nici
n-ati intrat nici pe cei ce voiau sa intre nu i-ati lasat 195. inca ceva.
1'91. citatul nu se acest fel Ia locul
indicat, Ie$jre 28, 32, ci acolo e vorba doar de deschizatura a meilului, una din hai-
neIe arhiereului. feIul cum a fost redactat textul se Epifanie, Haeres.
LXIV M1gne, G. 64, 5-7, care, dupa cum se a fost unul din cei mai pasionati
Probabil ca expresia de mai sus se va fi introdus u1terior, credem, din
IllOtivul interpretarili exagerat aIegorizante a Iui Origen. aIe carui cheie ')
nu Ie vedea cu ochi buni EpifaniIe.
192. Apoc. 3, 7
193. Apoc. 5, 1-5.
194. Is. 29, 11.
195. Lc. 11, 52 Mt. 23. 14. Editorul noteaza apoi: habet Epiphanius.
FILOCALIA
331
3. Dorind dar sa incepem talma'cirea psalmilor,sa luamdrept pi1da
minunata pe care ne-a pastrat-o un evreu legatura cu in-
treaga Sfinta S'criptura. Spunea acolo ca, din pricina nelamuririi ei,
tl'eaga Sfinta Scriptura e orinduitaca ocasa camerele careia nu poti
ajunge pina nu deschizi pe cea principala. Linga fiecare cqmerase afla
cheie, dar nu era ,cea potrivita, ,ci cheile tuturorcamerelor erau im-
pra:;;tiate nu cuce cheie vei putea sa deschizi fiecare camera
munca destul de grea sa-ti gase:;;ti cheia potrivitacu caresa poti
de'schide. Tot a:;;a trebuie inteles ca pentru Scripturile care nu-s clare,
nu dinalta parte vom putea af1a mijloacele de a le lamuri decit tot de
la cheia de explicare printre toate celelalte carti. Cred, dar,
ca Apostolul spre aceasta cale ne indruma atunci cind arata cum sa
intelegem cuvintele dumnezeie:;;ti, zicind: pecare le graim, dar nu
cuvinte invatateale intelepciunii omene:;;ti, ci cuvinte invatate
ale Duhului Sfint, lamurind lucruri duhovnice:;;ti oamenilor duhov-
nice:;;ti 196.
aceea, comparlnd simplu fiecare din cele fericiri cu
cele spuse general, : 197
4. Daca cuvintele Domnului 'sint cuvinte curate, argint lamurit
pamin1t, curatat de :;;apte ori 198, dict'at exact pu.s la in-
cercare pina la amanunt de Duhul Sfint prin slujitorii Cu:vintului 399,
atunci oare numai la sa nu se aplice regula dupa care intelepciunea
Dumnezeu se extinde pina la redactarea literala a Scripturii celei
de Dumnezeu insuflate '/ 200 Caci doar acest scop a spus Mintuitorul
cuvintele: iotasau cirta din Lege nu pina ce se vor im-
plini toateacestea 201. Pentru ca dupa cum la facerea lumii maiestria
s-a vadit nu numai cer, soare, luna stele,
prin felul care au fost zidite toate aceste corpuri, ci lucru
se vede pe pamint, cind ne gindim la materia aleasa, din fost
facute toate, nu mai aiba temei de trufie nici unul din trupurile
celor mai mici vietuitoare fata de Cel ce le-a creat, cu atit mai mult
su'fletele exils1tente ele, anumecu specifice fiecaruia, intru-
cit pina incele necuvinHitoare a fost sadit ceva mintuitor. tot
nici din cele sadite pe pamint, caci aici fiecare de la Ziditorul
196. Cor. 2, 13. Interesanta !?tirea despre cheia colectiva de care-i vorbise
evreul respectiv.
197. Probabil anterioara Origen sensul cuvintelor
barbatul. .. (Ps. 1, 1).
198. Ps. 11, 6.
199. Lc. 1, 7.
200. Din nou afirmata inspiratia a Sfintei Scripturi.
201. Mt. 5, 18.
ei radacini frunze fructe, dupa soi dupa caliHiti. tot
chip primim prin mijlocirea literelor re-
varsarea Duhului Sfint, intelepciune supraomeneasca rinduita pentru
tot atitea daruri ale purHirii de grija celei sfinte, iar ace:stea sint
cuvintele mintuitoare sadite, ca sa zicem fiecare litera ca tot
atitea temeiuri posibile ale intelepciunii.
5. Intr-adeva.r trebuie sa fim ca, cum a din mina
Creatorului, lumea este identica cu cea descrisa de Sfintele Scripturi,
temeiurile pe care le intilnim cei ce cauta explice facerea
lumii le gasim Sfintele Scripturi. Exista, desigur, opera crea-
tlunii citeva lucruri greu de inteles chiar cu neputinta de explioat,
dar pentru aceasta nu trebuie acuzat Creatorul a toate pe motivul, sa
zicem, ca nu aflam pricina pentrucare au fost aduse pe lume vasilis-
cul 202 sau alte fiare ucigatoare. Caci e necuviincios de-a dreptul de
neinteles pentru cine are cit de mica 'compasiune fata de neputinta
neamului omenesc pentru cine cauta sa afle cu toata limpezimea mo-
tivele aces,tei exceptionale maiestrii ,a Dumnezeu sa afirmi ca a.sHel
de lucruri contradictorii I-au fostcunoscute lui Dumnezeu, mai
ziu (d,dca vam fi 'socotiti vrednici) ,sa ,alstfel de
iata, le-am ,aaoeptat cu toata evlarviaca permise.
timp trebuie sa intelegem ,ca Sfintele Scripturi se afla
multe adevaruricu anevoie de exprimat. De aceea cei care de
parte au pretinsca lumea e despartita de Creatorul ei, iar pe de alta
parte, au spus ca tot ce s-a plasmuit pe lume s-a facut dupa mode-
lul Dumnezeu, unii ca aceia au rezolvat obiectiunile de care
am aceasta proprie s-a privinta
indraznelii nesabuite de cal-e am amintit pe motiv ca ele s-a gasit re-
zolvarea nedumeririlor. Caci daca fi persistat strimtorarea, ar fi per-
sistat nesigurantacelor care felul acesta se vedeau departati de
Dumnezeu. cu cit fi fost maicuviincios sa se ramina credinta
intr-un Dumnezeu purtator de grija, potrivit careia toate fapturile
au originea c.reatoare, .schimb nimi,c mai nelegiuit
mai lipsit de cuviintadecit Sd propovaduiasca despre un astfel de Dum-
nezeu fapturile 203.
202_ Ps. 90, 1 reptila otravitoare.
203. Desigur tema aici va fi stat cu interpretarea eronata a
gnosticilor marc,ioni!i, care credeau Cd Jumea cu suferin(ele j'mpe,rIec(iuJ1.j!e
are drept autor demiurgul Vechiului Testament. De aici problema originii
si a din din via(a omu1ui acestor
rataciti
FILOCALIA

CART1LE 1NSUFLATE OUMNEZEU
SINT oouAZECI $1 NUMAR ?
(din tom la psalmul 1)
333
1. Pentru ca capitolul care am vorbit despre Numeri, fiecare
numar are valoarea sa, de care Facatorul tuturor se atit la
formarea universului general, cit a partilor specia1
2
()4, atunci
trebuie sa fim atenti sa urmarim Scriptura, pas cu pas, problema nu-
merelor general a fiecaruia parte. Trebuie sa se ca 22 si:nt
cartile din Vechiul cum le-au transmis iudeii. Este
de inteles ca numar il subiectele pe care le tra-
teazacele 22de carti. Caci precum cele 22 de subieote par a fi abece-
darul divine,alecaror elemente urm!eaza
sa se intipareasca om, astfel cele 22 de carti insuflate de Dum-
nezeu sint unabecedar al intelepciunii Dumnezeu introducere
fiintelor.

OESPRE GRE$EL1 205
$1 OESPRE GRA1UL S1MPLU
SF1NTE1 SCR1PTUR1
tomul la Evangh'elia dupii Ioan,
a patra lilii de la inceput)
Cel care face distinctie intre cuvinte, intre sensul lor realitatea
la care se refera, acela se tulbura daca vreo
de cuvinte Scriptura, caci se convinge, dupa ce va cerceta singur,
ca realitatile la care se refera cuvintele rostul lor firesc aceasta
deosebi pentru ca sfintii autori marturisesc ca cuvintul <<pro-
povaduirea lor nuconstau imbinarii cuvinte convin-
204. Valoarea simbolicii a numerelor e adeseori reluatii de Origen. Numiirul lite-
relor din alfabetul grecesc a lost socotit sfint de evrei pentru ca prin ciirtile Scripturii
ne-a venit intelepciunea lui Oumnezeu, zice Origen. Se !?tie ca el merge atit de de-
parte admiratia fata de cuvintul biblic, incit socotea ca el "n-a venit prin om, ci de
Ia Ouhul Sfint prin vointa Tatalui prin FiuIui (Despre principii, 1V, 2, 2).
Oe aceea Origen a fost cel dintii scriitor bisericesc care a spus despre ca e
insu.f]ata sau inspiratii de Oumnezeu inspiratio).
205. violarea regulelor de sintaxii, mai ales de acord. Am tradus
astfel de piirute cu stingacii.
gatoare ale unei intelepciuni dovada Duhului a pu-
terii 206.
Apoi, vorbind despre astfel de ale evanghelistu1ui, autorul
astfel :
2, Intrucit apostolii nu fac parte din categoria 'celor care dau
seama de domeniile care mai scapa care nu sint destul
de atenti, marturisesc ei ca chiar daca sint neiscusiti cuvint,
nu sint insa 207. acest lucru s-ar putea spune nu numai
despre Pavel, despre ceilalti apostoli. ce ma iata cum
talmacesc cuvintele: avem aceasta comoara vase de Iut, ca sa se
invedereze ca este a Dumnezeu nu de la
208, ceea ce vrea sa ne aduca anlinte de vistieria ascunsa a
terii a intelepciunii, de care se inalt loc, precum de
vasele de lut, care sint limbajul simplu al Scripturii, pe care grecii sint
inclinati sa-l dispretuiasca, dar care arata putereacea nemarginita a lui
Dumnezeu. Caci tainele adevarului forta celor spuse au avut putere
sa nu se lase stingherite de simplitatea limbajului, ci sa ajunga la mar-
ginile lumii sa supuna Cuvintului Hristos nu numai pe cele ne-
bune ale lumii, ci pe cele intelepte 209. Caci vedem, 'cind vorbim de
chemare, nu doarca nimeni nu este intelept dupa trup, ci ca nu sint
multi dupa trup. Cind propovaduia Evanghelia, Pavel se sim-
tea dator sa vesteascacuvintul nu numai barbarilor, ,ci 210,
nu numai celor neintelegatori gata saaprobe orice,ci celor inte-
lepti. Caci a fost invr'ednicit de Dumnezeu sa fie slujitor al Noului
Testament 211, folosindu-se de dovada a Duhului a Puterii 212,
pentru ca adeziunea oamenilor sa nu fie lucrare a inte-
lepciunii cia puterii lui Dumnezeu. Caci daca Scriptura ax
avea puterea farmeculexprimarii, pecare le admira grecii, ar putea
banui cineva ca nu adevarul a pus stapinire pe oa-
menilor, ci ar banui ca i-a convertit acordul gr,amatical 'corect,care sare
ochi, iar frumusetea expresiei a furat sufletul ascultatorilor,
lindu-i.
206. COI. 2, 4.
207. Cor. 4, 7.
208. Col. 2, 3.
209. Cor. 1, 26.
210. Rom. 1, 24.
Cor. 3, 6.
212. II Cor. 2, 4.
FILOCALIA

CE ESTE MULTA VORBIRE CE SINT CARTILE CELE MULTE?
SCRIPTURA CEA DE DUMNEZEU
INSUFLATA ESTE SINGURA CARTE 213
(Din tomul al V-Iea la Evanghelia dupa Ioan, la inceput)
335
1. [ntruclt tu nu te multume:;;ti siHi asumi fata de mine aceasta lu-
crare de contra-maes1rn al lui Dumnezeu, ci pretinzi ca chiar a'cum
cind lipsesc (din Alexandria) 214 sa inchincea mai mare parte a timpului
tie muncii care s-a incredintat, a:;; putea sa ma feresc de aceasta
oboseala sa primejdia care cad cei ce se apuca - prin
lui Dumnezeu - sa scrie lucrari de teologie. Ca sa ma apar, a:;;
putea spune, bazindu-ma pe Sfinta Scriptura, ca renunt eu la compu-
nerea de carti multe. Caci Solomon zice Eclesiast: Fiul meu, sa
fii cu luare aminte : scrisul de carti este fara sfir:;;it, iar invatatura multa
este osteneala pentru trup 215. Caci daca expresia: multe carti ar
avea inteles tainic inca nelamurit, a:;; fi calcat fati:;; porunca m-a:;;
fj ferit sa scriu multe carti.
ziclnd cum, din interpretarea cltorva cuvinte ale Evangheliei,
i-au :
2. Doua sint intele,surile frazei: Fiule, fere:;;te-te de a scrie carti
multe. Unul este : nu trebuie carti multe, altul, ca tre-
buie compunem, sau sascriemca.rti multe. Daca nu admitem primul
inteles, tot cazul trebuie sa-l admitem pe al doilea. schimb,
daca il admitem pe doilea, trebuie neaparat sa-l admitem pe cel
dintii. Din ambele interpretari, cred ca ceea. ce 1rebuie sa invatam mai
cu deosebire esteca nu trebuie sa compunem carti multe. Deocamdata
a:;; fi putut sa-ti trimit dreptaparare acest cuvint, aducind ca marturie
faptul ca nici sfintii s-au ingrijit sa scrie carti multe de aceea sa
ince>tez eu, de aici inainte, sa dictez texlte a:;;,a cum ne-,am intele,s,
terzicindu-mi de acum sa ti le trimit. Dar deoarece trebuie sa cercetam
Scriptura cu con:;;tiinciozitate, ferindu-nede a lua de bun sensul care
ne place, tinind seama de simpla in:;;iruire acuvintelor, sa nu pre-
spre propria mea aparare,argumentele de mai sus, caci te-ai servi
213. redactat ulterior, titlul acesta rezuma admirabil convingerea lui Origen
despre unitatea Sfintei Scripturi: 1)
214. - lipsind (din Alexandria). vorba de iarna anului 231-232,
cind Origen era plecat Antiohia, chemat de imparateasa Iulia Mammea Nautin,
Origene, sa vie et son oeuvre, Paris, 1977, 140).
215. EcI. 12, 12.
336 ORIGEN, SCRIEtn ALESE
de ele impotriva mea daca a:;; calca invoiala noastra 216. mai intii,
fiindca se pareca istoriaeste de acord cu textul citat intrucit nici
unul dintre sfinti nu :;;i-a exprimat gindul compozitii multe multe
carti, sa vorbim acum despre acest subiect, anume ca mi s-ar putea
repro:;;a ca am scris atit de multe carti comparatie cu Moisi, celatit
de m,are,dar care ll-a 'decitcinci carti.
[Din Istoria bisericeascQ 217 lui Eusebie 25,7-10.

Dar nici cel care a fost invrednicit sa fie slujitor al Noului Testa-
ment, nu al literei, ci al duhului 218, Pavel, care de la Ierusalim din
tinuturile de primprejur a propovaduirea Evangheliei
Iliria 219, n-aajuns sa scrie tuturor Bisericilor carea invatat. Mai
mult, Bisericilor carora le-a scris, nu le-a trilnis uneori decit citeva
rinduri. Petru, pe care a fost zidita Biserica, pecare nici portile iadului
nu vor putea birui 220, ll-a lasat decit singura epistola recunoscuta
de toti, poate pe oa doua, de:;;i lucrul nu-i sigur 221. ce sa mai zicenI
de cel care s-a aplecat cu capul pieptul lui Iisus, Ioan, care lasat
nici el decit singura Evanghelie, cu toateca recuno:;;tea ca ar fi atitea
lllcruri de istorisit incit toata lumea ll-ar incapea (cartilece s-ar
scris) 222 care a mai scris Apocalipsa, dupa ce a primit porunca
sa treaca sub tacere sa nu puna scris cuvintele celor :;;apte tunete ?
Ela mai lasat:;;i oepi.s:tola de aJbiaciteva rinduri, poate ,a doutd
a treia,dar nu toti le cred ca autentice; dealtfel, toate lao1alta nu au
mai mult de 100 de r1ndu.ri 223.]
216. In rolul de contra-maestru, Ambrozie, ucenicul prietenul Iui Origen,
mecenatul care i-a comandat ceIe mai multe Iucrari (intre care Comentarul
Incheiase fel de tirg (sa explice cartile sfinte sa compuna tratate de aparare a
atacate de filosofi gnostici intre care se numarase tinerete
Ambrozie care sens pIatea tahigrafii stenografii.
2,17. Am arma,t a1tora (Origene, Commentaire sur S. Jean, par Nautin,
Paris, 11966, 376-377), pub1icind aici fragmentul acesta din Istoria bisericeascd a
Eusebiu 25, 7-10 pentru a fi mai de InteIes mersul ideilor intre fragmentul
dinainte cel care urmeaza.
218. Il Cor. 3, 6.
219. Rom. 15, 19.
220. 16, 18.
221. Dupa cum se (Nautin, 376-377) parerea Origen a fost
corectata de cei mai multi din sai, incIt ambeIor ale Sfintului Petru
li s-a recunoscut autenticitatea.
222. 21, 25.
223. Despre Origen cele doua din urma din epistolele Ioan a se vedea
formatiile la Nautin, cit., 377-378.
FILOCALIA
337
enumerlnd prooIOci $i apos.toli, care au scris fiecare,
maj mult sau putin, adauga :
3. dupa acestea, ma apuca ameteaIa gindul ca, ascul-
tind de tine, n-am ascultat de Dumnezeu n-am uImat pe sfinti. Dar,
aparindu-ma pe mine, nlacar de nu Iasa din pricina iubirii
prea mari pe care port fiindca sa te supar cu nimic, iata
ce feI am gasit de bine sa ma apar cazuI de fata. acest scop citez
ceIe spuse de EcIesiast: Fiule, sa scrii carti multe 224. Caci
iata alt Ioc ce spun PildeIe SoI01110n: Multimea cuvinteIor
nu de pacatuire, ceI tine buzeIe Iui este un om inte-
lept 225. intreb daca nu cU111va multa vorbire insemneaza cuvinte
multe, chiar daca spune cineva cuvlnte sfinte de mintuire Daca
stau Iucruri1e, atunci oricine care Iasa. sa-i scape multe cuvinte de
fo10s, tot vorba multQ face, de unde urmeaza ca nici SoIOluon
nu a evitat pacatul acesta, caci el a spus trei mii de pilde, iaI cinta-
rile 1ui au fost cinci mii, vorbind despre copaci, de cedrul din Liban
isopul de pe ziduri despre animaIe, despre pasari, despre
tiritoare despre 226. Daratunci va zice cineVcl: cunl putea
implini invatatura scopu1 fara ceea ce, mod simpIu, este considerat
vorba multa Caci SoIomon zice ceIor
rataciti: V-am rostlt destule cuvinte tot nu ati 1uat aminte
Pave1 se pare ca pre1ungit cuvintul invatatura incepind dln zori
de pina miezul noptii, cind tinarul Eutihie, fiind prins de somn
cazind jos, a tulburat pe ascultatori crezindu-I mort 228.
4. DaIchiar daca este adevarat ca 11lulta vorbire omul nu-i
scutit de pacat daca e tot de adevarat ca SoIomon ll-a pacatuit
cind a sais multe despre subiecteIe suszise nici Pavel pacatuit
cind preIungit vorbirea 1a miezul atunci va trebui sa
cercetam ce insemneaza de fapt multa vorbarie, dupa aceea vom
trece chestiunea: sa nu scrii carti multe. lntr-adevar, tot Cuvintul
Dumnezeu,care inceput era Dumnezeu, nu insemneaza vorba
multa, intrucit nu sint mai multe cuvinte, caci Cuvintul lui Dumnezeu
este unul singur, cuprinzind doar mai multe idei, dintre care fiecare
este parte a cuvintului intreg. Cit despre oricare alte despre
care se spune ca contine un de expunere, oricare fi el, chiar
daca este vorba de adevar - chiar daca s-ar parea c5. spui ciudat
224. Ecl. 12, 12.
225. pj]de 10, 19.
226. Regi 4, 32-33.
227. Pilde 1, 24.
228. FapIe 20, 7-10.
338 ORIGE:-<, SCRIERI
- nici unul din ele nu ci fiecare sint mai multe 229.
Caci nici unul din celelalte nu este unitate, niciacord, nici
unime. Din pricina diferentierii a contrazicerii dintre ele, unimea piere
au ramas numai numere, poatechiar numere incit PU-
tem zice ca orice care spune lucruri straine de cinstirea adusa
lui Dumnezeu face pe cind cel ce spune chiar daca
despre toate ideile posibile, inclt sa nu lase de parte nici
idee, spune mereu un singur Se ca sfintii fac
caci tot ce spun ei are drept tinta pe cel Unul (Nascut).
dar, daca multa se apreciaza mai ales dupa opiniile exprimate,
iar nu 1n cantitatea de ale expunerii, atunci tu daca se
poate spune fel despre toate cartile sfinte ca s1nt singura
carte, pe cind, despre cele profane ca s1nt mai multe, neu-
nitare.
5. Dar fiindca trebuie sa probamacest lucru marturii din dum-
nezeiasca Scriptura, sa fii atent daca putea sa-ti prezint acest ade-
var cu toata precizia, ca la nu s-a scris despre Hristos
numai 1ntr-o singura carte, daca am lua acest cuvint carte sensul
al cuvintului. Caci despre Hristos s-a scris nu numai Penta-
teuh, ci despreEl este vorba fiecare din Prooroci Psalmi,
1ntr-un dupa cum zice Mintuitorul toata Scriptura,
cum ne da sa intelegem atunci cind zice: Scripturile, caci
socotiti ca ele dar tocmai acelea sint care mar-
turisesc despre Mine 2;)0. Deci daca Hristos trimite la Scrip-
turi, pentru ca ele sint cele care marturisesc despre insemneaza ca
nu ne trimite numai la singura carte, excluzind pe ce1elalte, ci la
toate cartile, care despre vestiri pe care cartea Psalmilor le
Capul Cartii, cum este scris: ln capul cartii scris este des-
pre 231. cel ce vrea sa tilcuiasca, cuvint de cuvint, cele
scrise capul cartii unuia sau altuia din cuprinse
Scriptura, unul caacela e dator sa ne spuna din ce motive prefera
numai oanumita carte, iar pe celelalte nu. Caci pentru ca cineva sa
poata sustinedespr,e la care se referaartrebui sa spuna
cum s-ascris Carte,a Psalmilor: ln oapul ,acestei carti
este scris despre Mine. realitate insa zice ca toate cartile
meaza un singur cap, un singur capitol mare, din pricina recapitularii
a venit la Caci, definitiv, ce este vazuta
229. idee sustine tratatul Despre (21, 2), acest
230. In. 5, 39.
231. Ps. 39, 11.

339
de Ioan 232, care era scrisa pe fata pe dos, dar pe care nimeni
putea S-O citeasca sa-i rupa pecetile, decit numai leul din semintia
lui Iuda, odrasla din radacina lui David 233, care avea cheia lui David,
singurul care a deschis-o, dar pe care nimeni va inchide, singurul
care a inchis-o nimeni n-o va mai deschide 234? Intreaga Sfinta Scrip-
tura este ilustrata aceasta carte. dinlauntru ScripturH
seamna intelesul ei mai simplu, iar dosuI ei, intelesul mai duhovni-
cesc mai greu de aflat.
6. Pe linga acestea, daca vrem sa dovedim ca textele sfinte for-
meaza singura carte, pe cind ceIe cu subiecte profane sint multe
carti, trebuie sa observam ca cei exista decit s'ingura
carte, din care fi cei ce se dovedi nedemni de aceasta
carte, precum este scris: Vor fi din cartea celor 235, pe cind
pentru cei judecatii se de mai multe carti, caci
Daniil zice: Judecatorul s-a cartile au fost deschise 236.
Despre faptul ca una singura este oartea lui Dumnezeu, aduce marturie
Moise cind zice: De vrei sa ierti poporului pacatul, iarta-I; iar de
pe mine din cartea Ta, care m-ai scris 237.
Tot inteleg citatul din Isaia, pentru ca nu-i obicei la acest
prooroc sa aiba cartea sa cuvinte pecetluite, care sa poata fi ci-
tite nici de ceI care carte nici de cel care ,dar care n-o
poateciti pentru ca e pecetluita Lucrul acesta este adevarat pentru
intreaga Scriptura. trebuit sa. (Dumnezeu) Cuvintul care s-o des-
chida s-o inchida, cum scrie Scriptura: HCaci va deschide
ffieni nu va inchide 239 dupa ce va fi deschis nimeni nu va mai
putea face observatie filtii dc situatia clara pe care a Iasat-o.
De aceea zice proorocuI ca va deschide nimeni nu va inchide.
aproape la felcred ca trebuie talmacit alt loc din Sfinta Scrip-
tura, anume locul din proorocul Iezechiel. care sint scrise cuvintele :
pe parte pe alta erau scrise plingere, tinguire jale 240,
ca toata Scriptura e plina de vaietele nemintuiti,de cintarile de
bucurieale celor mintuiti de bocetul ceIor care sint nici
nici pierduti. Dar Ioan Evanghelistul. cind a oapat al su-
care era scris pe fata pe dos, a inchipuit Scriptura intreaga,
232. Apoc. 5, 1-3.
233. Apoc. 5, 5.
234. Apoc. 3, 7.
235. Ps. 68, 32.
236. 7, 10.
237. [e$. 32, 32.
238. [s. 29, 11-12.
239. [s. 22, 22.
240. lez. 2, 10.
340 ORIGEN. SCR':RI AI,ESE
CilIe e la inceput foarte dulce cind mesteci, dar care devine lliai
241 pentru tuturor celor careajung s-o cunoasca. ca
sa dovedesc acest lucru, sa adaug un cuvint al Apostolului, pe
caIe ucenicii Marcion nu l-au inteles din caruia ei nu cin-
stesc Evangheliile. Caci legindu-se de faptul ca Apostolul Pavel zice :
Hristos Iisus dupa Evanghelia mea nu dupa Evangheliile
mele, aceia sustin ca Apostolul zice la singular, Evanghelia mea,
pentru ca nu sint mai multe Evanghelii! nu inteleg Cd, pre-
cum Unul este cel despre care au scris mai Tnu!ti tot
una este Evanghelia compusa de mai cii, de:;;i e scrisa de patru
Iealitate e singuIa Evanghelie.
7. daca acestea ne-au putut convinge ce anume insemneaza
singura carte ce sint cele multe, acum grija mea cea mare este sa
nu ma fac vinovat de calcarea poruncii, nu de a nu scrie mai multe
carti,ci de a fi cu grija ideile exprimate ele. Caci daca expune
ceva neadevarat, fie numai intr-una din scrierile mele, ar fi,ca cum
fl scris multe carti.
Dar acum, cind cei de alte credinte, sub pretextul ar-
gunlentelor, se ridica impotriva SIintei Biserici a Hristos compun
il'atate alcatuite din mai multe carti, care fagaduiesc explicare - zic
ei - corecta a cuvintelor evanghelice daca an1 tacea
nu le-am opune invataturile adevarate sanatoase, ereticii vor pune
mina pe sufletele dornice, care, lipsa de hrana mintuitoare, se vor
grabi sa alerge spre bucate oprite, necurate pierzatoare. De aceea,
CIed ca e de mal"e trebuinta ca, daca cineva poate sa apel"e cuvintul lui
Dumnezeu fara sa-l falsifice sa. mustre pe cei ce poseda falsa cuno-
sa se prega.teasca pentru combaterea plasmuirilor pu-
nindu-le fata. fata. sublimul mesajului evangh-elic, care se intemeiaza
pe armonia invi:itiituri clin anIbele testamente, atit ale Vechiu-
lui Testament ,cH TestaInent Nou. Adu-ti ,aminte ca.
nici chiar tu insuti, din cauza ca nu aveai un sfetnic care sa. te indru-
meze bine, ca unul care aveai mare dragoste pentru Iisus, nu ai putut
fi multumit cu credinta iIationala neluminata a ereticilor 243, te
intr-o vreme unor invataturi de care te-ai despa.rtit, ju-
decindu-le dupa. cuviinta, caci ti-ai dat seama de pe care fa-

241. Apoc. 10, 10.
242. Rom. 2, 16. Marcion nu se mu1tumea ca respingea cartile Vechiului Testa-
ment ca fiind opera Demiurgului riiu riizbuniitor, ci din Noul Testament nu admi-
tea decit singurii Evanghelie, dupii Pavel (Rom. 2, 16).
243. Vechi adept al gnosticilor valentinieni, Ambrozie a f05t la urma
de predica lui Origen, cum reiese din acest pasaj.
FILOCAL!A
341
1ata, dar, ce am crezut de bine sa spun spre a ma apara de cei care
lll-ar putea acuza legatura cu vorbirea cu scrisul meu. Oare
aceasta e atitudinea unuia care se teme ca stare sa aiba de la
Dumnezeu cerute unui vrednic slujitor a1 Noului Testfilnent,
designr a1 1iterei, ci a1 dul1ului ? 214 tocmai de aceea am :mai
indraznit mai departe sa mai dictez la scIierea cartilor 245.

lNTREAGA SFINTA SCRIPTURA ESTE
INSTRUMENT PERFECT ACORDAT
AL LUI DUMNEZEU
(Din al doilea tom la Evanghelia dupa Matei
lGgatura cu fericiti facatorii de pace)
1. Sub toate aspectele care am vorbit despre fericiti facatorii
de pace ... }) putem spune ca cuvintele es'te nimic
sucit fEira rost 247, 1ucru limpede pentru oricine judeca. deoarece
pentIu Hicatorul de pace nimic este sucit rost, de aceea
vede intreaga Scriptura (,noian adinc de pace}) 248, chiar pasajele
care par a contine contraziceri nepotriviri intre ele.
Dar mai exista a1 treilea fel de facatori de pace, cel care do-
ca ceea ce altora li se pare contradictoriu, realitate este
ci dimpotriva acord potrivire rntre texte, adica intre Ve-
chiu1 Testament Noul Testament. intre Lege Prooroci, intre Evan-
ghelie alta, intre Evanghelii texte1e apostolice intre
text apostoEc altul tot apostolic. Caci, cum se spune Ec1esiast,
toate textele Scripturii sint cuvinte ale inteleptilor care sint ca
boldurile de 1mboldit dobitoacele ... ca cuie infipte ascutite
sint date de un Pastor 249 nici un cuvint din ele este de prisos.
Dar Cuvintul este un Pastor al cuvintatoare, a caror slava este
ca nu sint de acord cu cei ce au urechi de auzit 250, dar schimb
sint de acord cu adevarul.
2. Caci, precum diferitele strune ale Psaltirii ale chitarei scot
cite sunet propriu, dur care, evident, nu seamana cu sunetul altor
244. [[ Cor. 3, 6.
245. Despre numaru] stenografilor tahigrafilor folositi de am vorbit
studiul introductiv al volumului prim.
246. 5, 9.
247. Pjlde 8, 8.
248. Ps. 71, 7.
249. EcJ. 12, 11.
250. Lc. 8, 8.
ORlGEN, SCRIERI ALESE
strune, iar unui nemuzical necunoscator a1e muzicii se
parea ca prin varietatea sunete10r s-ar primejdui frumusetea armoniei,
tot cei ce nu sa asculte armonia lui Dumnezeu din Sfintele
socotesc ca e1e s-ar contrazice intre e1e. sint nepo-
triviri intre Vechiul Testament Noul Testament, intre Lege pro-
oroci, intre ce1e patru Evanghelii intre fiecare Evanghelie
special, bachiar intre apostol apostol. Daca insa avem de a face
cu un bun cunoscator ale muzicii Dumnezeu, care pe
mai e intelept fapte vorbe, acela face David, caci nu-
mele David se indeminatic 1a degete fiind bun cunoscatOl"
ale adica va scoate sunete de muzica dumnezei.asca, intonind,
pe rind, data strunele Legii, alta data pe ce1e ale Evangheliilor, iar a1ta
data pe ale proorocilor, pe cit se parea de potrivit, lovind de fiecare
data, dar armonie, cind strunele ApostolilOl", cind pe ale Proorocilor,
precum tot armonie slnt strunele apostolice cu cele evanghelice.
Caci lntreaga Scriptura este un singur instrument armonizat
lui Dumnezeu, care emite diferite sunete singura me1odie, izba-
vitoare pentru cei ce vor sa invete, nlelodie care impiedica
toata lucrarea duhu1ui ce1ui viclean, cum cintarea din harpa a lui
David facea sa inceteze lucrarea duhului viclean, care era Saul 251
il imbli'Ilzea. bine ca este de trei ori facator de pace cel ce
urmeaza Scriptura (contempla) pacea din ea da celor ce
cauta dreptatea vor sa afle binele.

DESPRE PERSOANELOR DIN SFINT SCRLPTURA
(Din volumul ce1 mic 1a Cintarea Cintarilor
pe care l-a scris tinerete)
Pe cel ce nu intelege caracterul persoanelor Scripturii, celor care
vorbesc celor despre care se textul biblic pune mare
nedumerire daca ca.uta sa cine anume e persoana care
ce a spus, cui s-a adresat persoana respectiva cind a incetat
de a mai vorbi'/ Este de observat adesea ce scop i-a vorbit, pre-
cum ce anume zice altul catre acea persoana '? insa despre
ce este vorba, de multe ori pune cuvintele seama altei persoane,
persoana care este De aceea trebuie schimbate uneori
amindouii, vorbitorul obiectul vorbirii. Sau dacii trebuie amin-
251. [ Regi 16, 14. Am vazut mai sus ca nume1e insemneaza cel tndemt-
natic la degete.

343
doua mentinute, nu apare destul de clar ceea ce mentinem 252. De ce
sa mai cautam exemple pentru fiecare din aceste cazuri, cind cartile
proorocilor sint pline deastfel de deosebiri'/ Aceasta este cauza,
intImpIatoare, ca cercetatorul da seama de obscuritatea acestor
cazuri. Scriptura mai are obiceiul sa sara de la un subiect la altul
ccest lucru il fac mai cu seama proorocii, incit produc obscuritate
incurcatura.
2
OMILIA IV-A FAPTELE APOSTOLILOR:
[Trebuia sd se lmpJjneascd Scriptura, care Q prezis-o DuhuJ
Sf1nt despre Iuda, prin gura lui DQvid,,]
Psalmul care se scrie despre Iuda zice n-ar vorbi Duhul
Sfint. 1impede fnsa ca acele cuvinte sint ale Mfntuitorului, care zice :
Dumnezeule, lauda mea tine sub tacere, ca gura gura
vicleanuluideasupra mea s-au deschis celelalte care urmeaza,
la: dregatoria lui sa altul 253. Deci, daca cel ce ar zice aceste
cuvinte este Mintuitorul, cum de spune Petru: Trebuia sa se impli-
neasca Scriptura aceasta pe care Duhul Sfint, gura lui David, a
spus-o dinainte despre Iuda ? 254 Poate ca lucrul pe care il aflam de aici
este astfel: Duhul Sfint joaca rolul altor persoane scrierile prooro-
cilor, iar cind Duhul Sfint personifica pe Dumnezeu, cel care
vorbe:;;te nu este Dumnezeu, ci Duhul Sfint insu:;;i Cel care vorbe:;;te
numele Dumnezeu (-Tatal). Cind preinchipuie pe Hristos, nu
Hristos, ci Duhul Sfint vorbe:;;te persoana Hristos. A$adar, cind
Duhul Sfint personifica pe prooroc sau pe cutare sau cutare popor
sau orice altceva, ne-ar putea personifica vreodata, cel care ia rolul
acestora, pe ca sa :;;tim ca este Duhul Sfint ?

Nu trebuie sd ne apucdm sd lndreptdm lipsa de Qcorduri ale
5i acele cuvinte care pot lipsi din lntelesu1 Scripturij. Aceste
252. Ca un temeinic cunoscator al mijloacelor de exprimare biblice Origen
elimina nici unul din aspE'ctele care deosebesc nuanta de alta, dupa cum cere ermi-

253. Ps. 108, 1, 7.
254. Fapte 1, 16.
344 ORIGHN. SCRfERI ALESE
cuvjnte pot sa slujeasca mult 10 lnte1egerea glndjrii djn Scriptura, pen-
tru cei ce pot sa lnteleaga.
(Din explicarile la proorociJ Osea)
1. Deoarece adeseori solecismele sau de limbaj ale Scrip-
turii, cite sint text, produc confuzie ceIui ce dii de ele, incit el
mai intelege adevaIatul sens al cuvintelor, nici legatura dintre ele.
nici cum trebuiau ele sa fie scrise, unii interpreti indrazneaIa
de a indrepta textul, modificindu-l privinta cuvintelor.
chiar atunci cind ele pareau a fi fost scrise consecvent. cazul acesta
sintem nevoiti. daca dam peste cevaasemanator cu Iectiunea
citat, sa vedem intelesul real al citatului respectiv. s-a spus
plural: Plins-au s-au rugat de Mine 255, iara$i tot pIural este
urmatoarea : In casa ceIor care M-au pe Mine. Restul
i1 adauga singular, zicind : acolo a grait catre el.
Cel ce considera ca numai cuvintul e gre$it, scrie riin, fie ca scrie
sfir$itul frazei pIural, fie ca va transpune inceputnl frazei Ia sin-
Ca daca. cineva cite,;;te: "Plins-au s-au rugat de Mine,
vedea ca mijlocul frazei urmeaza tot pIural, celor care
M-au aflat pe Mine, afirma ca sfir:;;itul frazei este tot Ia plural:
Acolo a grait catre ei, deci catre cei care au plins s-au rugat
casa ceIor care au aflat pe Dumnezeu. Dar din observarea unor fraze
asenlanatoare dovedi ca fraza aceasta este construita consecvent.
2. ,Yn Cartea Facerii. cind Dumnezen da Adam porlll1ca. zice
Din toti pomii din rai poti sa maninci, dar din pomul cuno$tintei
bineIui raului sa. mincati. ciici, ziua care veii minca
dln el, veti muri negre,;;it 236. DU111neZeU a inceput aici prin a zice
singular: Din toti pomii din rai sa manlnci, dar adauga Ia pIural: iar
din pOJlllll bineIni raului sa nu mlncafj, caci ZiUd aceea
veti muri Caci atunci cind da porunca prin Dumnezen
sa mai pastreze Iui Adam, da porunCd singular zicind :
din toti pomii raiului sa maninci. Cei ce umbIa dupa Iui Dumne-
zeu se tem de poruncile Lui, oricit ar fi ei de multi, prin faptul ca cei
multi sint de singura parere, toti sint una. De aceea cind Dumnezeu
da porunca privitoare la un bine, zice la singular: sa manince.
Cind insa Dumnezeu da porunca, dar $tie dinainte ca ea va fi ciHcata
255. Os. 12, 4.
256. 2, 16.
FILOCALIA
345
de oameni, atunci intrebuinteaza singularul, ci zice Ia pIural: Sa
mincati, caci ziua care veti minca veti muri
3. Tot a:;;a citatul din Osea. timp oamenii pling se roaga
catre Dumnezeu, se zice despre ei Ia plural: Pl1ns-au s-au rugat de
Dupa ce insa au aflat Dumnezeu, se mai spune Ia plural :
Acolo a grait catre ei, ci la singular: Acolo a grait cu Caci
acum sin.t ca cum ar fi unul cei carora graie:;;te Dumnezeu oare
asculta cuvintul Sau. Pentru ca daca unul singur se multi-
plica, se de Dumnezeu cade din unitate, cind cei multi,care
urmeaza poruncilor Dumnezeu, sint una. A:;;a zice Apostolul: Ca
sintem trup 257. iara:;;i: Un Dumnezeu, Un Hristos,
credinta botez 258. Iar alt loc: Ci:lci toti una sintem
Hristos Iisus 259. Caci v-am logodit singur barbat, ca
sa Hristos fecioara neprihanita)) 260. Cum ca cei ce sint
placul Dumnezeu sint una, putem vedea din rugaciunea care
rostit-o Mintuitorul catre Tatal pentru ucenicii Sai, cind a zis: Pa-
rinte Sfinte, toti sa fie una, precum una sintem, tot
a:;;a ace:;;tia sa fie una 261. Cind Sfintii zic ca sint unul
altora madulare, oare .insemneaza ca toti sint trup? 262 Si
pilda cu Pastorul 263 cu cladirea turnului,care, cladit fiind din multe
pietre, pare a fi cladit dintr-o singura piatra, ce alta a vrut sa inte-
leaga Scriptura decit acordul unitatea formata din mai multi ?
a fost rinduit pentru Evanghelia Dumnezeu, fiindca avea
din fire ceva exceptional sau vreo pregatire superioara altora, care
aveau a5tfel de calitati, ci a f05t rinduit din pricina faptelor care
Dumnezeu :;;tia dinainte ca le va face care :;;tim ca Ie-a realizat
prin pregatirea alegerea sa apostolica. este timpul potrivit sa ex-
plicam acum mai departe cuvintul din psalmul amintit, caci ar fi aba-
tere de la subiect. De aceea el va fi explicat la rindul sau, cu ajutorul
Dumnezeu,cind vom tilcui acel psalm. Sa fie insa de ajuns chiar
prea mult despre cuvintul : a fost rinduit ...
257. Cor. 10, 17.
258. 4, 5.
259. Rom. 12, 5.
260. Cor. 11, 2.
261. ln. 17, 11.
262. Rom. 12, 5.
263. Herma, Pds/oruJ, vedeniJ a 1II-a, traducere ,,-:a, Bucure:?ti, 1979.
235.

DE CE INTREBUINTAT DUMNEZEIASCA SCRIPTURA
ACELEA$I CUVINTE ACELA$I PASAJ,
DAR CU INTELESURI DIFERITE?
(Din al IX-lea tom la Epistola catre Romani,
comentar 1 a c u v n t e e :
{(Ce deci 1 Legea este pacat 1" 264 )
1. Dupa cum cuvintu1 lege nu se refera 1a unsingu.r lucru, ,tot
Sfint,a Scriptura intelesurile cuvintului lege sint multe. Caci,
potrivit intelesu1ui fiecarui 10c al Scripturii, trebuie sa consideram,
stabilind cu grija, atit ce insemneaza cuvintul lege, cH ce trebuie
sa se inteleaga prin acest cuvint, dar despre mai multealte numiri.
Caci Scriptura sint cuvinte care produc confuzii cititorilor,
care cred ca, precum un lucru are numai un singur nume, tot la un
moment dat intelesuI numelui, oricare ar fi el, este unul singur. Dar
deoarececuvinltu1 lege 'seaplirca la singur lucru, ci la multe,
aceste multe avind nevoie de explicatii, le expune pe toate cele
ce prezinta oarecari greutati.
Cuyintul lege nlulte intelesuri. cind citim
inepistola catre Galateni: {(Caci toti citi sint din faptele Legii, sint sub
blestem, caci scris este: blestemat este oricine staruie intru toate
cele scrise cartea Legii, ca sa le facan 265. limpede dar e
vorba de Legea cea dupa litera a lui Moise, care, pe de-o parte, prevedea
ce anume trebuie iar, pe de alta, interzicea unor ac-
ce erau sub lege. inteles il are cuvintul, carte,
locul: Legea a fost adaugata pentru calcarile de lege, era sa
Caruia s-a dat fagaduinta, a fost ingeri.
mina Mijlocitor 266. urmatoarele cuvinte, tot in-
teles il ga.sim: Astfel ca Legea ne-a fost calauza spre Hristos, pentru
ca sa ne indreptam credinta; iar daca a venit credinta, nu mai sin-
tem sub calauza, caci toti sinteti Dumnezeu credinta lisus
Hristos 267.
Tot sub cuvintul lege e redata istoria descrisa cartile sale de
Moise, dupa cum reiese din aceea!?i epistola, din cuvintele : Spuneti-mi
care vreti sa fiti sub Lege, nuauziti Legea? Caci este scris ca
Avraam a avut doi fii, din femeia roaba altul din femeia libera.
264. Rom. 7, 7.
265. 3, 10 27, 26,
266. 3, 19.
267. 3, 24-25,
FILOCALIA
347
Dar cel din roaba s-a nascut dupa trup, iar cel din cea libera s-a nascut
Higaduinta 268.
2. ca Psalmii au fost lege, dupa cum reiese din cuvin-
tele: Ca sa se plineasca cuvintul cel scris Legea M-au urit
pe nedrept 269. Dar proorocia lui Isaia este numita lege de Apostolul
care zice: In Lege este scris : grai acestui alte limbi
buzele altora, !;ii nici nu asculta de Mine, zice Domnul 270.
Dar am mai aflat din tilcuirea lui Akyla alte cuvinte care au
inteles. Se lege acceptiunea mai tainica mai dum-
nezeiasca a legii, Cd citatul: ca Legea e duhovniceasca 271. Pe
linga toate acestea, tot lege se nume!;ite !;ii cea sadita sufletul omului
dupa legea universala a bunului simt, precum nume!;ite Scriptura cuvin-
tul inscris care ne indeamna sa facem ce trebuie !;ii ne
sa facenl ce nu trebuie. Aceasta se arata din cuvintele: "Caci daca pa-
ginii, care nu au lege, din fire fac ale legii, neavind lege,
sint loru!;ii lege, ceea ce arata fapta legii scrisa inimile mar-
turia con!;itiintei 10r 272. Caci legea scrisa inimile care face pe
pagini sa savir!;ieasca din fire ale legii, nu este alta decit cea inscrisa
inima noastra, dupa conceptia curenta, !;ii imbunatatita mereu
faptul ca zilnic a fost completata. inteles 11 are cuvintul lege
citatul : Pacatul nu se cind nu este lege 273. Precum
urmatorul : Pacatul nu l-am cunoscut decit lege 274.
Dar inainte de a se fi dat Legea Moise, lui Cain celor care
au suferit din pricina potopului li s-au socotit faptele rele ca pacate,
bachiar sodomiteni1or altor zeci de mii de oameni. Multi au cunoscut
pacatul inainte de Legea lui Moise sa nu te miri ca au fost intrebuin-
tate, 10c, intelesuri diferiteale cuvintului lege.
obicei de a intrebuinta omonimia il gasim cu privire la
alte cuvinte, alte locuri din Scriptura, precum: "Nu ziceti ca mai
sint patru luni !;ii vine seceri!;iul ? Iata zic voua : Ridicati ochii
holdele ca sint albe pentru 275. De doua este numit
prima data se refera la seceri!;iul material, a doua oara la
cel spiritual. Ceva asemanator aflam cu privire la tamaduirea orbului
268. 4, 21-22.
269. ln. 15, 25 i Ps. 34. 18.
270. Cor. 14, 21.
271. Rom. 7, 14.
272. Rom. 2, 14.
273. Rom. 5, '13.
274. Rom. 7, 7.
275. [n. 4, 35.
cind Domnul zice: Spre judecata venit lumea
aceasta, ca cei care vad sa vada cei care vad sa fie orbi 276.
3. Deci acum, afara de lege s-a aratat dreptatea Dumne-
zeu, fiind marturisita de Lege de prooroci 277. zice celor ce
zabovesc sa admita intelesul duhlu al legii, ca inteles il are
CUVilltul lege Acum afara de lege s-a ariHat dreptatea Dum-
nezeu, fiind marturisita de Lege de prooroci. Daca drep-
tatea Dumnezeu se afara de Lege, atunci Legea e
H1arturie. Daca insa e marturisita de Lege, atunci este vadita afara
de Lege. Deci, dreptatea Dumnezeu cea propovaduita de Iisus Hristos
e certificata nicidecum de legea firii, caci aceasta este mult
decit dreptatea Dumnezeu. Jn schimb, Legea Moisi -
Jitera, ci duhul ei - proorocii cei asemanatori duhul Legii, ratiu-
lor dumnezeiasca, pot sta marturie dreptatii lui Dumnezeu. De aceea
Scripturi trebuie sa observe cu toata grija
Scripturile intrebuinteaza intotdeauna cuvinte pentru ace-
lucruri. Ele fac a$a, cllld prin omonime, cind prin cuvinte figurate.
Acest lucru se mai intimpla pentru concizie, care cere ca intr-un
context sa se foloseasca cuvJnt altfel decit alte contexte. Daca
tine bine seama de acest obiceic al Scripturii, scapa de multe
de interpretari eronate.
Trebuie, dar, sa bagaln de seama se
aplica intotdeauna la notiune, ci daia la cel trupesc,
iar alta data este intrebuintat cu sensul de: intelege. general
trebuie sa se ca exisia sensascuns notiunile nu
sint spuse chip lamuritde care era de
care era apostolii Hristos. multe locuri textul este confuz ex-
primat se acorda partile inire ele. Proorocii s-au exprimat chip
tainic, ca sa afle cei descoperirile cele sublime facute
10r, astfel sa fie osindite sufletele lor. multe locuri, aceasta este
pentru care Scriptura intreaga pare a nu avea nici redactare
cautata nici stringenta logica. precum SfJus mai inainte,
seama scrierile profetice apostolice ordine
ales epistolele apostolice - intre ele cea catre Romani -
cuvfntul lege se aplica la locuri diferite diferit numite. incit se
pare ca scrierea cartii catre Romani, s-a tinut de scopul pe
care propusese.
276. ln. 9, 39.
2ft. Rom. 3, 21.
FILOCALIA

DESPRE CUVINTELE SCRIPTURII
CARE PAR CONTINE PIETRE DE POTICNIRE
PRICINI DE SMINTEALA
(Din omilia 39 la Ieremia
la cuvintele:
Nu a putut Domnul sa mai suiere de iata rautiitii voastre
349
1. Daca vreodata, citind Sfinta Scriptura, te poticne:'?ti de vreo idee
care fond e buna, dar care devellit platra de poticnire pricina
de smintea1a 279, sa pui numai pe tine. Caci nu trebuie sa pierzi
din vedere ca acea piatra de poticnlre acea pricina de au
inte1es mai adinc, tocmai ca sa se plineasca ce s-a zis: tot ce1 ce
crede nu se 280. Crede mai intii gasi mult fo10s sfint
sub ceea ce socoteai ca este smintea1ii. Caci daca primit porunca sa
nu mai spunem vorba - fiindca vom da seama de ea ziua
judecatii vom raspunde - oricit ne-am mindri sa facem 1ucrator
cei ce vorbim, sau cei ce asculta, orice cuvint ie:,(!
din gura noastra, ce trebuie sa gindim despre prooroci decit ca fiecare
cuvint rostit de gura 10r era 1ucrator'{ nu-i de mirare ca orice cuvint
din 10r rode!;lte pe potriva cuvintu1ui 281. ce ma s1nt
de parere ca. pinii ultima litera. minunatii, scrisa ln cuvintul lui Dum-
nezeu, lucreazii 282. nu-i nici iota, nici cirta. din Scripturii, care
sa nu-:,?i dea roade sufletul celor ce !;Itiu sa se foloseascii de puterea
acestor slove.
Ciici dupa cum orice plantii care actioneaza, fie asupra sanatatii
fie alt fel, cu toate ca nu tuturor persoanelor 1e este dat sa
ce fiecare planta, ci doar ce10r ce dobindit cu-
noa!;lterea 10r, adicii care le studiaza ca si:i vada cind tre-
buie 1uate unde trebuie aplicate pe trup ce fel trebuie preparate,
pentru ca sa aduca fo10s celor ce au nevoie de medicamente din plante,
tot a!;la sfintul este un feI de l}otilnist duhovnicesc care alege d:n
scrierile sfinte fiecare iota fiecare stihie care-i cade mina, ci:iutind
ea puterea literei ce caci Scripturi nimic nu este
de prisos.
Iar dacii vrei sii alta pildii despre acest lucru, apoi afli:i cii
fiecare madular al trupu1ui nostru a fost creat de Dumnezeu
278. Ier. 44, 22.
279. Rom. 9, 33.
280. Is. 28, 16.
281. 12, 36.
282. Afirmare clara a inspiratiei verbale.
pentru lucrare oarecare, insa tuturor le este dat sa care este
puterea intrebuintarea fiecaruia djn madulare. Intr-adevar, numai
aceia dintre medici care se ocupa cu anatomia pot sa spuna, acest
feI. despre fiecare parte cit de mica, spre ce fo1osintaa fost creata de
Pronie. Presupune, deci, ca Scriptura este totalitatea plante10r sau
este trup comp1et a1 Cuvintului. Daca nici botanist Scrip-
turii, nici anatomist cuvintelor sa fii convins macar de
faptul ca nici din ce1e scrise este de prisos, iar cind afli ratiunea
celor scrise, de vina mai curind tu decit Sfinta Scriptura. Sa ser-
veasca aceste cuvinte drept introducere genera1a, putind fi de fo10s
pentru intreaga Scriptura, ca sa se indemne cei ce doresc sa fie atenti
citirea ei sa lase sa treaca nici litera necercetata neexplicata.
TREBUIE sA cAUTAM HRANA
PAGINILE SCRIPTURII CELEI DE DUMNEZEU INSUFLATE
$1 SA FERIM DE SPUSELE lNFUMURA $1 TULBURATOARE
DEPAIMARILOR
DIN OOMORILE TUTUROR CARTILOR SFINTE,
SA SMINTIM, CUM CEI
(din al XX-lea tom la Iezechiel)
1. Iar despre oile Mele, zice Domnul Dumnezeu:
face judecata intre oaie oaie, intre berbec tap. Oare este
de-ajuns ca cea buna, iar ce ramine ca1cati picioa-
rele voastre beti apa curata, pe cea care ramine tulburati cu
picioarele voastre, ca oile Mele sint nevoite sa se llraneasca cu ceea
ce este ca1cat de picioare1e voastre sa bea ceea ce este tu1burat de
picioare1e voastre 1 283.
Dupa ce aseamana intre ele cu berbecii caprele cu oile, zicind
ca este un obicei a1 Scripturii sa scoata intelesul cuvenit din compa-
rarea lor, autorul adauga :
Sa cercetam pe cit ne este cu putinta ce inte1es tainic seascunde
aici. Toata cea buna, cred eu, toata apa cea limpede inchi-
puie totalitatea Scripturilor Sfinte. deoarece uniiadmit ca anu-
mite cuvinte a1e Scripturii sint ziditoare, iar de a1te1e se feresc ca
283, 1 ez, 34, 17-19,
FILOCAL/A
351
cum ll-ar fi aduca.toare de mintuire, ci s-ar asema.na cu cei care, dupa
ce au pa.scut cea frumoasa. locurile pecare le-au ales
dupa. ce ba.ut apacea limpede, acolo unde au socotit-o mai buna., ei
('alcd. [estul tulbura. apa ra.masa., 10r 1i se asea-
ma.na, pe de parte, cei ce admit Testament schimb
leapada. pe cel Vechi, iar, pe de parte, ceice sustin ca. din Vechiul
Testament unele cuvinte sint inspirate de putere dumnezeiasca.
inalta, iar altele numai de putere Pastorul dec1ara. insa
jntre oile sa1e proprii pe cei care se trufesc, ci ma.ninca unde
ca.1cat cu picioare1e care nu se simt umiliti sa bea apa tul-
hurata de picioare1e oilor celor rele sau poate de picioarele tapilor
a1e oi10r, care n-au socotit de demnitatea 10r sa se numere intre oile
din partea dreapta.
2. care cerem prin ruga sa fim a1e Pastorului, sa.
ne ferim niciodata sa ace1e cuvinte din Scriptura, care par a
fi dispretuite numai pentru ca au fost picioare de aceia, care
nici nu pot, dar nici nu vor sa foloseasca intreaga. Dar, chiar
daca ar fi sub picioarele 10r putina tulburata, fiindca ei amesteca
incurcaturi urite cuvintul cel curat a1 Scripturii, oile Pas-
toru1ui, nu ferim sa bem tu1burata de picioarele acelora, dln prici-
na tu1burarii pe care ei adus-o Cuvintului. sa veghezi foarte atent,
caci Scriptura se adreseaza nu numai ce10r ce au tu1burat apa, ci
ce10r ce mincat cea ca1cata picioare, ca cum
ar fi cei buni: $1 oile Me1e sint nevoite sa pasca iarba ca1cata
picioare1e voastre sa bea tulburata de picioare1e voastre)} 284. Dar
niciodata sa ca1cam picioare proorocilof sa nu
tulburam Legii. Fiindca unii privinta evanghe-
lice, a apei incit, dintre cuvinte1e Evangheliei, pe une1e
pasc ca pe buna, pe alte1e 1e ca1ca picioare. Dintre cu-
vinte1e sau 1e dezaproba pe toate, sau pe une1e 1e admit, iar
pe alte1e 1e 1eapada. Dar sa ne hra.nim din toate cuvinte1e evanghe-
lice sa nu ca.1cam picioare nici unul, sa bem din toate cuvinte1e
sa pazim, intrucit depinde de curata, iar necre-
dinta destul de tulburata, sa nu tulburam nicicum pe cei ce
nu sa inteleaga bine cuvintele.
28,1. lez. 34, 19. Se are vedere gnosticismul marcionit.
352

sA SE DESCURAJEZE CEL CE CITI
SFINTELE SCRIPTURI
O1\iGEN. SCRII:Rr ALESE
lNTELEGE OBSCURIT AFLATE
SUB FORMA DE ENIGME $1 PARABOLE
omilia a XX-a la Iosua)
1. Astfel de lecturi sint de cel mai 111are folos pentru cel ce poate
intelege adevarata parte de l1npa.rtita. de Isus fiilor
lui Israel pentru cel ce-i stare sa. urce tara sfinta, tara ade-
varata $1 cu adeva.rat buna care, la simjJla pomenire a nUlnelor, e
stare sa infati$eze cele ce se prin acele locuri. Dar pentru
ca e greu sa af1i pe cineva care sa traga un astfel de folos, vom imbar-
ba.ta pe cititori sa nu se descurajeze la auzitul celor Iata, (l[a-
ta motivul, pentru ce adica sii piarda cugetul la acestor
lucruri.
Dupa cum cintarile magice au e1e anumita putere 1auntrica
cel vrajit cade sub povara 10r, chiar daca nu le intelcge, caci e VOI]X) de
un fel de vraji a caror pronuntare aduce trupului sufletu1ui ori
fluente rele, bune, tot crede-llla, nu exista cintec magic lllai
puternic decit simp1a a nume10r din Sfinta Scriptura. Exista
intr-adeva.r, forte deosebite, dintre care cele bune se alimen-
teaza din aceste cintilIi oarecunl magice, caci sint inrudite intre ele
chiar daca nu le fntelegem, ele pun stapfnire pe sensul cuvintelor, filcfnd
sa creasca puterea 10r, incit sa devina cu la
viata. Ca exista astfel de puteri nebiruite, inc6. nUlneroase 285,
ne-o arata. aceste cuvinte a1e Psalmilor : BinecuvinteclzQ, suflete al llleu,
pe DOlllnul toate cele dinlauntrul lneu, numele cel Sfint (i 1 Lui
Exista a$adar, lllultime de puteri au pus stapinire pe sufletele
pe trupurile noastre $;, daca ele sint sfinte, atunci citirea Sfintelor
Scripturi le este de mare ajutor $i le dd putere, chial" daca fntelegerea
noastra nu-i lucratoare, dupa. cum scrie despIe cel ce liHlbi,
duhuI meu se roaga, dar mintea mea este neroditoare 287.
Intelege, ca daca se intimpla ca mintea sa nu fie roditoare,
atunci puterile lucratoare din sufletul nostru, puterea de intelegere
285. se vedea volumu! prim omilia 20, 1 traducerea latina desigur mult
amplificata. Ideea e
286. Ps. 103, 1.
287. Cor. 14. 14.
P!LOCALIA
353
tot ce este afla Sfintele Scripturi aceste liste de nume
anumita hrana duhovnice.asca, hrana care face sa creasca puterea
lucratoare din
Dar dupa cum puterile binelui sint, subjugate, intrajuto-
rate intarite de aceste nume din Scripturi, tot puterile raului din
sint parca atrase biruite de cintecele odata
vinse, se domolesc.
2. Daca cineva din a vazut vreodata cum sint adormite prin
cintare viperele sau alte siHbaticiuni veninoase, n-are decit sa aceasta
pilda. din Scriptura.: cind din fara s-o priceapa., cititoru1 se
descurajeaza. pierde cumpatul. Sa creada numai ca. viperele fia-
rele veninoase care se afla el pierd puterea fate. 1eacurilor aduse
de doctori, adica fata inteleptului Moise, a inte1eptului Isus
a sfintilor prooroci.
sa pierdem nadejdea cind auzim Scripturile pe care
le intelegem, ci sa ne fie dupa credinta noastra 288, pentru ca
credem ca toata Scriptura este folositoare 289, intrucit ea este insu-
flata de Dumnezeu. intr-adevar, fata de aceste Scripturi trebui sa
spunem una, ori alta din acestea doua: ca sint insuflate de
Dumnezeu, pentru ca ne sint folosHoare - cum presupune cel ne-
credincios - ca, credincios cum admiti ca, fiind insuflate,
ele sint folositoare sufletelor.
trebuie bine ca ceea ce ne este de folos ne adese-
tara s-o simtim. se recom,anda adeseori sa luam vreun aliment
ca sa ascuta vederea. cind il luam, desigur ca nu simtim imediat
ca ochiul nostru s-ar simti mai bine, dar dupa sau doua, cind ali-
mentul care urma sa intareasca vederea a fost asimilat, simtim acum
pe piele proprie ca. vederea noastra s-a imbunatatit. rezultat
l-am putea constata cu ajutorul altor alimente 1a multe alte madulare
ale trupu1ui.
Sa. crezi, despre Sfinta Scriptura ca-ti sufletu-
lui, chiar daca mintea cules din Scripturi toate roade1e dupa singura
lectura! Caci aceasta citire farme,ca atrage puterile
din hranind pe cele bune nimicind pe cele re1e.
288. 9, 29.
289. Tim. 3, 16.
23 - Origen, Scrieri alese n
354 SCR1ERI ALESE

cIND $1 CE FEL DE INVATA1'URI FOLOSITOARE
SE 1-'01' SCOATE FILOSOFIE
PENTRU SFfNTELOR SCRIP1'URl?
scrisoare a lui Origen catre ucenicul sau Grigorie)
1. Multe salutari intru Domnul, prea distinsul meudomn prea
cucernicul meu fiu, Grigorie 2,0, din partea lui Origen.
Dupa cum bine numai sirguinta cultivarea unor in-
clinari deprinderi bune se poateomul intelepti, numai chipul acesta
poate fi cu putinta realizarea scop ultim propus de el
viaia. Din aceste bune inclinari putea ajunge un jurist
roman un filosof din secta celor mai celebri filosofi greci. Eu insa
prefera sa-ti inchizi intreaga putere a talentului cele ale
mului, inca s-o faci mod creator. !n acest scop dori .sa aduni
din toate domeniile care sa-ti fie de folos documentarea ta 291,
de pilda c'hiar din geometrie din astronomie, care se dovedi foIo-
sitoare la explicarea Sfintelor Scripturi, aceasta pentru ca, dupa cum
spun ucenicii filosofilor despre geometrie muzica, despre gramatica,
retorica astronomie ca sint auxiliarele filosofiei, tot sa zicem
ca filosofia ne este de fo105
2. Tocmai aceasta se da sa intelegem dupa cuvintul Domnului la
cartea sa se spuna fiilor lui Israel sa ceara fiecare de la veci-
nul sau de 1a prietenul sau vase de argint de aur haine, pentru
ca, pradind pe egipteni, iudeii saaiba din ce ridice altar de 111-
chinare Domnu1ui 2!;2. Caci din ce1e furate de fiii Israe1 de la egipteni
. 290. S-a crezu! vrem.ecd GJ'igor,le, CUI110scu.le' scrisiOria
Orj.gen, ar fi fos'l Grigorie vener'abHa .figuTa oare a fost ull)
lnare admirator al lui Origen caruia i-a adresat un entuziast Cuvlnt de
editat IIitre a1tele de Koetschau Freiburg i. Br. 1894, iar mai nou, 1969,
colectia Sour'ces chretiennes de Lrouzel. Recent, 1'. Nautin respinge
lui Grigorie Taumaturgul cu acest Grigorie caruia Origen adresat scrisoarea de
fata care studia dreptul De fapt, scrisoare se spune cii ora:;;ul unde
studia erau :;;co1i celebre atH pentru drept, cit '$coli de fi1osofie de diferite secte,
care numai Alexandria putea iar intrucit pune sii se lase amagit de
inclinari spre erezie idolatrie ca Ader Idumeul altiidata, reiese ca Grigorie era un
palestinian, caruia ii recomanda sa studieze fi1osofia, dar mai presus de toate Sfin-
te1e Scripturi ale cre$tinilor, care-l pot indruma
291. Cu alte Origen recomanda tineretului pregatire cit mai umanistii,
din toate domeniile dar ceea ce nu trebuie uitat e, ca sIHi fie
ctt ma! de folos documentatfa Multimea studii10r auxi1iare e de-a dreptu!
penlru a putea aprecia persohalitatea uria$a a celui mai mare scriitor cre:;;-
tin dinaintea capadocienilor, dar timp pentru recoman(larea edur;aIea
tineretului.
292. 1e!i. 11, 2 12, 35
FILOCALIA
355
au fost confectionate cele din Sfinta Sfintelor anume chivotul
cu acoperemintul apoi heruvimii, altarul tamiierii vasul de aur
care se pastra mana sau piinile ingerilor 293. toate acestea se pare
ca fost confectionate din cel mai curat egiptean. afara
de acestea, dinlauntrUl catapetesmei erau ele tot din aur,
la fel cele din fata catapetesmei, masa cea de aur pe care
piinile punerii inainte, intocmai ca peretele despartitor, de parte
de alta a Sfintei a Sfintei Sfintelor. Iar daca cel de al treilea al
din aIceste lucruri er,au de a'ur, desigur tot din ma-
terial s-au facut vasele. Dar din argint egiptean au fost confectio-
nate unele obiecte. Caci pe cind petreceau inca Egipt, fiii Israel
au dobindit aceea s-au perfectionat atH de mult cele necesare
cultului divin, se pare ca din haine egiptene procurat toate
cele de trebuinta pentru dupa cum spul1e Scriptura, adica perdelele
C'usute, impletite tesute cu intelepciune dnmnezeiasca, inlbracaminti
tot felUl de catapetesme la din afara dinlauntru altarului.
3. Dar ce-am folosi sa fara rost tot ce au preluat lui
Israel de la egipteni, obiecte care egiptenilor le-au mai fost de tre-
buinta, dar pe care, datorita harului Dumnezeu, le-au facut sa fie de
folos credintei Caci, intr-adevar, limpede ne arata Sfinta Scriptura
cite cazut Israel de pe urma ale egip-
tenilor,atunci cind ne-a lasat sa intelegem petrecerea impreuna
a insemnat lipirea evreilor de cele deodata ocolirea legii
Dumnezeu a slujirii ei acest Caci Ader Idumeul, a:tita vreme
s-a aflat pamintul Israel, gustase din piinile egiptenilor
confectionase idoli ; cind insa s-a invrajbit Solomon, s-a coborit
Egipt instrainindu-se de intelepciunea lui Dumnezeu, s-a inrudit cu
Faraon luind de sotie pe sora femeii nascindu-i-se fiu,
crescut intre Faraon. Pentru care pricina, chiar dupa ce s-a
intor.s din Egipt, a facut-o pentru a instraina poporul de la Dumnezeu,
sfatuindu-l sa-:?i faca vite1 de aur, zicindu-le: Iata, Israile, sint
dumnezeii tai, care te-au scos din Egipt 294.
Luind invatatura din intimplarea aceasta spune ca
rareori a tras cineva folos din Egiptu1ui venirnd de
acol0, mai adus aminte sa ridice templu Dumnezeu,
cel mai adesea s-a facut frate cu idumeul Ader. Ace:?tia sint cei care,
293. Pentru enumerarea tuturor amanuntelor a se vedea cartea le$jrjj de la cap.
16, 33-40, 33.
294. Ader !llumeul (salI Hadad, Regi 11, 14--22) este, ca leroboam, fiul cel
rau al lui Solomon, care s-a lasat corupt de placerile vietil 1/i ale idolatriei egiptene,
de care Origen vrea sa fereasca pe Grigorie. Regi, 12, 28.
356
plecind de la invataturile elinilor, au dat cugetari eretice,
parca vitei de aur Betel, cu toate ca acest nume vrea sa insemneze
casa lui Dumnezeu 295. mi se pare ca cuvintul acesta ne-ar da
sa intelegem ca plasmuirile mintii le iau drept scripturi care sa-
cuvintul lui Dumnezeu, intrucit chip simbolic sint
numite Betel! Ba, mai spun ca ar fi plasmult un al doilea dumnezeu
cetatea Dan 296. Iar despre tinuturile lui Dan se $tie ca sint cele din
urma anume cele mai apropiate de granitele celor necredincio$i, dupa
cum reiese din desaierile lasate de Isus Nav:, cum m-am convins
ca aproape de paginism sint toate plasmuirile adepti10r lui Ader.
4. domnul meu fiul meu, sa dai atentie primul rind
citirii Sfintelor Scripturi. Dar sa fii cu grija, caci la citirea celor sfinte
trebuie sa fim cu multa atentie, ca sa spunem sau sa gindim ceva
nesocotit despre ele. cu atentie la citirea celor sfinte, cu grija stator-
nica cu multa bunavointa de a binepHicea lui Dumnezeu, bate la
cele inchise 297 ele se vor deschide de catre Portarul despre care a
spu.s Ii.sus: a!cestuia port
1
arul ii v,a desIchide 298. dorul drurpa lelC-
tura sfinta, sa cauti cu bunacuviinta cu multa intelesul curat
al cuvintelor sfinte, care pentru multi oameni pare ascuns. Nu inceta
sa bati sa cauti, caci cel mai necesar lucru intelegerea lucru-
rilor sfinte este rugaciunea. Caci cu gindul la ea ne-a spus Mintuitorul
nu numai: Bateti se va deschide, ci cautati veti afla, dar
mai ales cereti se va da 299.
Iata dar de ce mi-am luat indrazneala sa-ti scriu din dragoste pa-
rinteasca. Daca indrazneala mea a fost buna sau rea, Dumnezeu va $ti
cel ce are parte de DuhuI lui Dumnezeu $i de Duhul Hristos. Sa
ai parte tu fara incetare sa te bucuri de aceasta participare, nu
numai ca sa spui ca ne-am facut parta$i ai Hristos 300, ci ca ne-am
facut parta$i lui Dumnezeu 301.
295. Regi 12, 29. Imitarea sau plasmuirea idolilor e vizata de Origen in
omilia XVI, 9 la Ieremia, de care am vorbit vo}umu} prim.
296. 108. 19, 40-48.
297. Despre Scriptura asemanata cu casa, ale carei camere erau toate inchise
a mai vorbit Origen pasajul cu explicarea psalmuIui 1 acest volum, capito

298. 10, 3.
299. 7, 7.
300. Evr. 3, 14.
301. }a viata este idee adeseori subliniata de Origen
scrisul s1\u. se vedea indicele.
FILOCALIA
XIV
PENTRU CEI CE VOR SA FATA ADEVAR
INTERPRET AREA SCRIPTURII,
SlNT CEA MARE NECESlTATE INTERPRETARILE LOGICE,
CARE TREBUIE ARMONIZATE CU CA SE
SA SPUNEM FARA CERCETARE AMANUNTITA
CUM TREBUIE sA INTELESE
tomu:l al treHea la cartea FacerH) 302
357
1. a facut Dumnezeu pe cei doi luminatori mari, luminatorul cel
mai mare pentru cirmuirea zilei luminatorul cel mai mic pentru cirmui-
rea noptii, stelele. le-a pus Dumnezeu pe taria cerului, ca sa lumi-
neze pamintul sa cirmuiasca ziua noaptea 303.
Trebuie sa cercetam daca este lucru expresia cir-
muirea zilei cu: sa cirmuiasca ziua paralela spre cirmuirea noptii
cu: sa cirmuiasca noaptea, - cum se intelege Caci
Akyla 304, pastrind dintre expresii, a pus introducerea sa
spre stapinire loc de spre cirmuire, iar loc de a cirmui a pus
a stapini. Dar zic cei ce trebuie sa cerceteze prezicerile ca citatele
care se impreuna substantivele atributele, lucruri1e sint preexistente
numirilor substantivelor, iar atributele s-au doar pe masura ce
au aparut numele lucrurilor 305. zic ca numele era atribut iau
ca pilda numele intelepciune despre care spun e a celui
ce Dar, timp, intelepciunea raportata lanoi
e de la verbul fj cumpatat. afirma intii a preexistat
intelepciunea, iar apoi, din faptul gindirii, s-a ajuns la verbul glndi.
Acestea le mentinem a!? putea arata unora facem acest
lucru impotriva intentiei Scripturii, caci Dumnezeu, Cel ce a facut lumi-
natorii, l-a pus pe cel mare spre cirmuirea zilei, iar pe cel mic spre
cirmuirea i-a pus pe taria cerului, nu la inceputul zilei al
Doptii, ci ca sa cirmuias,ca ziua noaptea. Iar faptul ca Scriptura da
intiietate substantivelor, ordinea conform cu legile gramaticale ale
textului, numai dupa aceea aplica atributele, m-a facut sa inteleg ca
acest lucru nu este totdeauna pentru cel care este cu luare aminte
302. ultirna "Hsta a operelQr lui Origen (Origene, vie oeuvre,
Paris, 1977, 245) a uitat sa in.!/ire acest fragment din lucrarea 13 volume
Genesim.
303. 1. 16.
304. Unul d!n editorii textului biblic, a caru! versiune a avut-o Origen vedere
la compararea textu1ui critic al Septuagintei.
305. Se resimte aici controversata problema a intiietatii universaliilor ante rem.
sau "post rern.
358
la text. mai cu Sedma Akyla, care are ambitia sa tilcuiasca magistral,
ll-a facut altceva decit a tradus substantivele atributele lor.
2. Sa ca, a$a stind lucrurile, pe care le admitem cu greu, sa
prezentam chesHune morala, precum se !;ii cuvine, vorbind fie despre
Dumnezeu, fie despre natura, pe care sa indicam fara amanunte sa
limpezim astfel citatul dupa 10gica 306. N-ar fi oare drept sl1 ascultam
cuvintele cu sensul lor propriu !;ii abia dupa aceea sl1 stabilim inte-
lesul lor tainic? Dar iata unde este piedica cea mare: necunoa!;iterea
logicii. Pentru ca nu scoatem din text omonimele, echivocurile, catahre-
zele, intelesul propriu !;ii explicatii1e. Astfel, din necunoa$terea omoni-
mului substantivului lume, unii au ajuns sa gindeasca despre Fl1catorul
lucruri de hula. nu inteleg la ce se refera citatul : toata lumea
zace sub puterea celui rau 307. Ca Ioan zice acestea aici cu referire
]a cele Dar unii, crezind ca cuvintul lume,
sens propriu, insemneaza totalitatea celor din cer de pe pamint, ajung
sa exprime ni$te idei foarte cutezatoare lipsite de evlavie Cu privire
la Dumnezeu. pot nicj,decum saarate ce chip luna, stelele
soarele,care se intr-o ordine atit de minutioasa, zac cel rau.
Sau daca ii facem s.a ajunga la cuvintul: ({Iata Mielul Dumnezeu,
Care ridica pacatele 308, inteleg ca expresia lume ar insemna
C6, de jos sus, ar fi de pacate, ca adicl1 pe pamint sint nu-
mai pacate. Cei cu intentii bune dau seama cum trebuie intelese
aceste cuvinte, dar cei gilcevitori le rasta1macesc staruind
judecata lor cea rea, din pricina ca. cunosc omonimia.
daca s-a mai zis: {(Dumnezeu era Hristos, impactnd lumea cu Sine
309, niciodata vor putea aplica acest citat 1a lumea intreaga,
adica 1a totalitatea lucrurilor aflatoare cosmos, mai cu seama
, vor putea sa demonstreze ipoteze1e 10r. Caci ei sintde parere ca acest
cuvint trebuie cercetat considerat ca omonim. din toata nesigu-
ranta interpretarilor rautacioase, din toata explicarea fortata a momen-
telor a altor nenumarate lucruri, putem lua multe exemple de incapa-
tinare interpretarile 10r.
306. vrea sa spuna ca Origen reconlanda folosirea dr-
gumentelor de ordin rationaI ermineutica sa. Se vede ca era cu
aristoteIic8, de unde a Inat pasajele despre rolul sinonimelor, omonimelor, echivocur.-
10r, catahrezelor. Harl, 305
307. 5, li9.
308. In. 1, 29.
309. Il Cor. 5, 19.
PILOCALJA
359
Am facut aceasta digresiune ca sa arat ca, dupa parerea mea, cei
ce nu sa adevaratul inte1es a1 Scrip-
turi trebuie neaparat sa inteleaga 1ucrurile conform logicii
acum, am vrut sa explicam deosebirea dintre cuvintele: la
1nceputuJ noptii spre cirmuirea zilej

IMPOTRIVA FILOSOFILOR PAGINI CARE BATJOCORESC GRAIUL SIMPLU
AL SFINTELOR SCRIPTURI, SPUNIND, DE PARTE,
cA CHIAR $1 PASAJELE FRUMOASE DIN
FOST FORMULATE DE lAR, DE PARTE,
CA $1 MINTUITORUL FOST UR1T TRUP.
$1 CARE PRIC1NA DEOSEBIRILOR
SUB CARE INFATI$AT DOMNUL
(Din caxti1e V1 tmpotriva lul Celsus, cel ce a scris impotriva
1. aceasta a $asea carte, pe care incep, prea cucernice Ambrozie,
mi se ceresa resping acuzatiile indreptate de Celsus im.potriva
tinilor, iar nu imprum.uturile din filosofie, dupa cum ar crede cineva.
Intr-adevar, Celsus citeaza m.u1te pasaje mai ales din Platon, compa-
rfndu-le cu pasaje din Sfintele Scripturi, in stare sa impresioneze
jJe un cu1t, sustinind ca toate acestea au fost mai bine formulatede
catre eleni, aceasta sa mai fie vorba de am.enintare sau
vreo fagaduinta din partea lui Dumnezeu a lui Dumnezeu 310,
La aceasta raspund ca e de datoria slujitorilor adevarului saajute un
numar ctt mai mare de oameni pe cit cu putinta, sa atraga la ei,
iubire, pe toti oamenii, atH din cei culti, cit din cei fara carte, inca
nu numai eleni ci barbari, caci e mare fericire sa poti intoarce (de
1a rau) pe cei mai salbatici pe cei mai simpli. e lim-
pede ca trebuie sa avem grija. sli ne exprimam intr-un grai pe intelesuI
tuturor stare sa. se faca. auzit de toti. Dimpotriva, daca am alunga,
ca pe sc1avi, pe cei fa.ra. carte, care nu stnt stare sa guste p1li-
cerea unui grai oratoric e1eganta compozitiilor, nepurtind decit
de ascultatori pasionati de literatura de insemna sa re-
ducem ceea ce e folosul tuturor semenilor 1a un domeniu cu totu1
strtmt !;ii netnsemnat.
2. Am facut aceste sublinieri ca sliapar, impotriva acuzelor lui
Ce1sus a a1tora, simplitatea graiului Sfintei Scripturi, care pare tn-
310. Vom vorbi despre citatiiIe din Platon atunci cind vom prezenta 'Iucrarea
/ui Celsus. Deocamdala alci, Fllocalie, Platon este cltat de 7 or! (a se vedea
editia Rob!nson, 263). . ._.
360 ORIGEN, SCRIERI
tunec,ata. compar'atie cu s'tra.lucirea compozitiei liteflare 311.
Iisus apostolii Sa.i propus mod de a propova.dui care
cuprinde nu numai adeva.ruri, dar care are puterea de a atrage mintile
multimilor, incit odata convertiti instruiti, ei s-au ridi'cat, fiecare
dupa. puterile 1a adeva.ruri ascunse sub expresii,care numai apa-
renta. sint simp1e. chiar daca. ar trebui Sa. spun Ca. sti1ul e1egant
rafinat a1 P1aton a1 imitatorilor Sa.i s-a ara.tat util - atit cit a
fost - numai unui numa.r restrins de cititori, cei care au Inva.tat
scris intr-un grai mai simplu, mai pra'ctic mai popular s-au ara.-
tat utili unui numa.r de oameni CU mult mai mare. De aceea nu prea
vedem opere1e 1ui Platon decit miinile ce10r pe care-i socotim
va.tati. pe cind Epictet e admirat pina. de oamenii din multime, dornici
Sa. ga.seasca. la e1 influenta. binenl,ca.toare, pentru ca. simt ca. invilti'iturile
ii fac mai buni.
Spunind acestea nu invinuim pe Platon,ca.ci cei mai multi dintre
oameni au scos multe inva.ta.turi folositoare din operele lui, ci vreau sa
demonstrez mai mult ceea ce a spus Pavel: Cuvintul meu propo-
va.duirea mea nu sta.teau cuvinte convinga.toare a1e intelepciunii
ci dovada Duhului a puterii, pentru ca credinta voastra
sa. fie tntelepciunea oamenilor, ci puterea Dumnezeu 312.
3. CuvlntuI dumnezeiesc are puterea 1ui de convingere, mai
sublima decit cea a elenilor cu toata. dialectica ei. aceasta demonstra-
tie dumnezeiasca Apostolul dovada. a Duhului a
a Duhului prin proorociile capabile sa rodeascacredinta. cititor, mai
ales cind e vorba de persoana Hristos ; iar a puterii, prin neintrecu-
te1e minuni ce-i puteau dovedi existenta prin a'ceasta ratiune, intre
multe altele, adica inca sint urme1e ei cei orinduiesc
viata dupa cerintele acestui
4. Mai declara LogosuI divin simpla pronuntare a unui cuvint,
oricit de adevarat ar fi el vredni,c de crezare, nu-i destul ca sa. atinga
sufletul omenesc da'ca nu se putere data de Dumnezeu celui
care har care cuvintele sale, adevarat dar
al ]ui Dumnezeu, celor al ca.ror cuvint are putere. Tocmai
acest lucru il spunea proorocul psalmul 67 : Domnul da celor ce
vestesc cuvint cu putere multa 314. Presupunind ca, unele puncte,
311. Una di!!l acuzatii'le de s'eama adu!>e de Celsus $i de a]ti detractori ai
nismului frunte cu Iulian ApostatuI a fost aceea ca limbajul Inclusiv
al Bibli'ei, este prea simplu, prea neme$te$ugit. De aceea din fr-agmentele Filo-
cal,iei abordeaza tocmai aceasta problema.
312. Cor. 2, 4-5.
313. Cor. 2, 4.
314. Ps. 67, 12.

361
invi'itiiturile ar fi identice intre eleni intre cei care propovaduiesc
Evanghelia noastra, ele nu au putere de a atrage sufletele
a le indemna sa vietuiasca dupa ele. Iata de ce ucenicii lui Iisus, oricit
de putin cunoscatori ai filosofiei au fost ei, au strabatut multe
tinuturi ale lumii, influentind, dupa cuviinta, pe toti cei care-i a,scultau,
spre buna placerea Logosului, iar masura care libertatea ii indemna
sa primeasca virtutea, ei progresau tot mai mult ea.
5. Sa se lnfati$eze, dar, bdrbafj $1 cei lntelep(i inaintea celor
care pot sa-i inteleaga! Mai ales ca Platon, fiul lui Ariston, una din
scrisorile lui, trateaza despre natura Binelui Suprem declara ca acesta
e cu totul inexprimabil, ca se produce spontan, urma unui lung con-
tact, din suflet ca flacara vie
As'cultind aceste cuvinte ale lui Celsus, te convingi de frumusetea
caci Cel ce le-a facut aceasta descoperire e Dumnezeu tot este
Cel care i-a invatat pe toti tot ce-i bine. afirmam ca cei
ce au concepu't adevarul despre Dumnezeu, fara sa puna aplicare reli-
gia acestui adevar, sufera pedepsele Iata ce cuvinte se
exprima Pavel despre aceasta problema : Minia lui Dumnezeu se desco-
pera din cer peste toata faradelegea peste toata nedreptatea oameni-
care adevarul lui Dumnezeu robia nedreptatii. Pentru ca ceea
ce este cunoscut despre Dumnezeu este vadit intre ei: caci Dumnezeu
le-a vadit 10r. Cele nevazute ale Lui se vad de la facerea lumii, intele-
gindu-se din fapturi, adica Lui putere dumnezeire, ca ei
sa fie fara cuvint de aparare. Pentru ca, cunoscind pe Dumnezeu, nu L-au
s]avit ca pe Dumnezeu, nici I-au multumit, ci s-au ratacit gindu.
rile lor inima lor cea neintelegatoare s-a intunecat. Zicind ca sint in-
telepti, au ajuns nebuni. au schimbat slava lui Dumnezeu celui ne-
stricacios intru asemanarea chipului omului celui stricacios al pasa-
al celor cu patru picioare al tiritoarelo!l)
Dupa cum ne spune Sfinta Scriptura, ei tin adevarul robie cre
zindca Binele Suprem este inefabil adauga: se produce spontan,
urma unui lung contact, din suflet ca flacara vie, iar dupa
aceea se pe sine
6. Dar cei care au scris atit de frumos despre Binele Suprem din
Pireu sa se inchine Artemidei ca unei zeitati sa vada serbarea populara
celebraia de cei de jos 317. Dupa ce au filosofat modul acesta despre
suflet dupa ceau descris cu de-amanuntul starea viitoare a sufletului
care a vietuit virtuos, ei trec de la aceste idei sublime, pe care Dumne-
315. Platon, Epist. 341 c-d (citat Robinson).
316. Rom. 1, 18-23.
'3 7. Platon, Repub1ica 327
362
ORIGEN, SCRIERI ALESn
zeu li le-a descoperit, prin a gfndi la lucruri mlirunte josnice,
cum e, de pilda, sacrificarea unui cinstea Asc1epios
318
. S-au
gtndit ei lucrarile cele nevazute a1e Dumnezeu vor for-
mula ei idei legatura cu crearea 1umii a 1ucrurilor vazute, de
unde se fi ridicatapoi 1a re.alitati1e spirituale, vazind, Hira no-
blete, ve-5nica Lui putere dumnezeire, dar rpierdut bunul silnt
urma cugetarilor Ior iar inima ratacita se
zictnd atunci cinde vorba sa aduca cinstireacuvenita
Dumnezeu. se poate vedea Ia oameni mindri de intelepciunea
de teologia cum se inchina chip oarecare de om muritor,
ca sl!. cinsteasca, zic ei, aceasta divinitate coborind uneori tmpreu'na cu
egiptenii ptna la pasari, 1a anima1e cu patru picioare sau 1a cele tiritoare.
Dacadespre ai impresia ca s-ar fi ridicat deasupra acestor lucruri,
iti da seama curind ca au s'chimbat adevlirul lui Dumnezeu
pe minciunli, s-au inchinat <,au slujit fapturii locul Facatorului 319.
Drept aceea, tntruc1t inteleptii tnvatatii Eladei s-au In::;;elat in cinsti-
rea zeilor, Dumnezeu a ales pe cele nebune ale ca sa
pe cei intelepti ; Dumnezeu a ales pe cele slabe ale lumii,ca sa 1e
pe cele tari; Dumnezeu alespe cele de neam de jos ale lumii,
pe cele nebagate seama, ca sa strice pe cele ce stntn
320
aceasta,
desigur, ca nici un trup sa nu se laude DumnezeUn.
I)ar Moise ce1 proorocii dupa eI,
Suprem este cu totul intrucit Dumnezeu des-
copera doar celor ce sint vrednici de gata sa-L primeasca, ei au
scri$ ca s-a aratat, Iui Avraani, lui Is,aac lui Iacob.
Dar ce ce stare, ce mod caruid dintre S-Q mai
aratat 11ata problema pe care' au lasat-o s-o rezolve cei ce pot sa
a.rate ca sint celor s-a aratat Doriuiul Dumne-
zeu, pe care nu L-au plltutvedea cu ochii ci doar cu
curata; caci, dupa cum Iisus, fericiti cei saraci inima
aceia vor vedea pe Dumnezeu 32i.
7. C1tdespre spusa indata ca flacara, apare
lumina suflet}), acest lucru LogosuI l-a cel dintli, dupa cum zice
proorocul: lamuriti-va pe din lumina 322, iar
care a trait pe linga zice rindu-i; Ceea <::e
era viata Cuvint viata era lumina oamenilor, lumina
318. Platon, Faedon 118 a.
319. Rom. 1, 25.
320. [ Cor. 1, 27-28.
321. 5, 8.
322. 05. 10, 12.

363
cea adevarata, care lumineaza pe tot omu1 323, adevarata
te1egatoare care e lumii. Caci a stralucit inimile noas-
tre ca sa striHuceasca sIavei Dumnezeu pe fata lui
Hristos 324. De aceea prooroc foarte vechi, cu mu1te generatii
inainte de Cirus, pe care I-a precedat cu 14 generatii, a putut zice pro-
fetiile saIe: "Domnu1 este Iuminarea mea mintuitoru1 meu; de cinP.
ma teme f 325; Faclie picioare1or me1e este 1egea Ta lumina
carariIor mele Insemnatu-s-a peste fetei Ta1e, Doam-
ne Intru Ta vom vedea lumina 328. Spre aceasta lumin/i
indeamna Logosul cartea Isaia: Lumineaza-te, Iumineaza-te,
Ierusalime, c/i ta, slava Domnului peste tine a str/i1u-
cit 329. ace1a!;>i scriitor proorocea venirea Iisus, Ce1 ce intoarce
poporul de 1a Inchinarea 1a idoli, 1a statui la demoni: care
locuia intru intuneric va vedea mare care locuiti um-
bra mortii, lumin/i str/i1uci peste 330.
dar, ce deosebire este tntre cuvintul ingrijit al P1aton
fn cu Binele Suprem fntre cuvintele proorocilor care vorbesc
de fericitilor. S/i uiti ca virtutea trimbitat/i de Platon
ajutat nici un chip vre-o religie curata a celor I-au citit, ba
macar pe el, oricit de patrunz/itoare a fost conceptia despre Bine1e
Suprem, vreme ce graiu1 a1 Scripturi
a umplut de iubire dumnezeiasc/i pe cei fac din ele inde1etnicirea
cititorilor ce10r adevarati. aceasta pentru ca 1a ei aceast/i e
hr/inita de ceea ce se uneIepHde untuldelemn care tntretine
cande1eIor celor cinci fecioare intelepte.
8. Siiauzim aicum ce vrea sa spuna Celsus departe, atunci cind
zice: aveti poruncadupa care se ingaduie sa te razbuni
pe ce1 ce te-a cineva palma peste obraz, ziceti
intoarce-i pe cela1alt. Acest frumos sfat este foarte vechi,
l-att reinviat dOaJr inlr-o formam,a.i grosolana. Platon 'de mult
pe Socrate sa-i spuna Criton: Nedreptatea trebuie
nici chip. La care Criton raspunde el: Nu, cu nici chip. So-
crate continua': Atunci trebuie sa admitem ca daca cineva a fost ne-
dreptatit, nu se cuvine el sa raspunda printr-o nedreptate, cum
323. 1, 4
324. 5, 14.
325. Ps. 26, 1.
326. Ps. 118, 105.
327. Ps. 4, 6.
328. Ps. 35, 9.
329. Is. 60,
330. Is. 60, 2; 4, 16.
ORIGEN, SCRlERl ALESE
cred cei multi, de vreme ce nedreptatea nu trebuie cu nici
un chip. La care confirma Criton : se pare 331.
de aceste lucruri de toatecele pe care le prezinta drept
convingere gener
1
ala, deoarece el nu poa,te fagaduiadevarul nu-l poate
ascunde, Celsus afirma ca grecii ar fi invatat lucruri ca
La ,toa:te spwse irnrvatatura e
folositoare continutul ei sanatos, atunci unadin doua: fie
fi fost exprimata de greci prin Platon sau prin gura a1tui intelept grec,
fie ca aflam la iudei prin Moise sau prin alti prooroci, poate la
cuvintarile rostite de Iisus sau explicarile unuia din apos-
tolii Lui. Dar pentru aceasta nu trebuie criticat sau respins ceea ce se
invata 1a evrei ori la pe motivul ca aceste lucruri au fost pro-
povaduite de catre greci, cu atit mai putin cu cit se poate dovedi ca
evreilor sint mai vechi de<cit s'crierile grecilor 332. nici nu
trebuie sa inchipuim ca sentinta pe care inti1nim imbracata
haina eleganta a limbii ar fi mai de pret decit una asemana-
toare, pe care au exprimat-o evreii sau mod simplu mai
Dealtfel, primul fel de scriere venerabila a evreilor, de
care s-au folosit proorocii care s-au transmis cartile sfinte, nu-i
nici el cu totul lipsit de frumus9te minunata compozitie, tipice
ebraice.
9. Iar daca se ceresa dovedim ca invataturi au fost mai
frumos exprimatede proorocii iudei sau sfintele carti ale
atunci, oricit s-ar parea ca-i de necrezut, sintem pregatiti s-o facem.
Ca sa confirmam acest lucru, putem lua ca exemplu felul mincarilor
al pregatirii 10r. Sa luam de pilda mincare sanatoasa, cu putere nutri-
tiva deosebita sa dea tarie, dar e pregatita intr-un anumit
fel incarcata cu garnituri dulci deHcioase, incit nu se cu
gustul oamenilor simpli, cum sint taranii sau muncitorii saracii, care
nu-s cu astfel de gusturi plac numai
imbuibatilor. acum sa presupunem ca nici acea mincare nu-i chiar
atit de bine pregatita,cum ar fi cei dornici de mincaruri
speciale, ci doar cum s-au saracul de la sateanul de
la tara ori general m1ajoritatea oamenilor. Daca s-ar presupune, mai
departe, ca mincarea pregatita intr-un anumit fel e numai pe pla'cul
gastronomilor, pe cind de ceilalti nu fi mincata,
pentru ca 10r li se pregatea alt fel, anume pentru a le asigur1a mai
multa vigoare tarie, acest caz despre ce fel de mincaruri vom crede
331. Platon, Criton 49 b., trad. de C. Noica 1974), 69.
332. Teza apologeti1or indeosebi lui Origen.
F1LOCALIA
365
ca sint mai indicate mai fo10sitoare bine1ui ce1e care sint
rezervate doar invatatilor sau cele care se dovede's,c mai potrivite mare-
pub1ic ? Dar sa mai presupunem ca mincarea ar fi la fel de sa.na-
toasa de hranitoare, fie ca ar fi fost pregatita intr-un fel, fie cela-
bine, e 1impede ca lumina zi1ei ca iubirea de oameni grija pen-
tru binele comun sint mai bine servite de un doctor care sa dea
sa pastreze sanatatea multora decit de unul care e inclinat sa faca
acest lucru numai pentru citiva
10. Iar daca ,am inteles bine pilda aceasta, atunci trebuie S-.o apli-
cam pe tarimul hranirii spirituale a fiintelor cugetatoare. cazul acesta,
va rugam sa fiti atenti daca nu cumva Platon ceilalti barbati intelepti
grecilor se aseamana prin frumoasele lor sentinte cu Iacei doctori care
acorda atentie numai straturilor superioareale societatii, dispretuind pe
omul de rind. Jn timp, proorocii evreilor ucenicii lui Iisus se
feresc de frumoasele stralucitoa:rele intorsaturi de fraze afirmatii
sau, cum se exprima Scriptur,a, de inte1epciunea omeneasca sau de
intelepciunea cea dupa trup 333, care are inclinare spre limba cit mai
intunecata, silinta ca, pe cit se poate, hrana sa fie
folosul cit mai multor suflete. aceasta privinta, apos-
tolii potrivesc limbajul felu1 de exprimare puterii de inte1egere a
omului de rind se feresc de expresiile straine acestuia, pentru ca nu
cumva, prin a acestor expresii, sa provoace
cere inc1inare de a pleca urechea la invataturile 10r.
raminind tot la exemp1ul de mai sus, daca hrana duhovniceasca
se sa virtutile rabdarii ale blindetii incei care
gusta, atunci cum n-am prefer,a mai curind acest liinbaj care prin aceste
virtuti progresu1 mu1tilateral 10cu1 ce1ui care nu face mai
rabdatori mai blinzi decit doar pe citiva daca peste tot
tem ca ar face atita ? Daca Platon ar dori sa Invataturi
bune fo10sitoare unor oamenicare cunosc numai limbile egipteana
siriaca, atunci el ar trebui sa invete mai intii limbile 10r, caci numai cind
va fi stare sa barbarizeze mai bine, cum se exprima grecii, va pu-
tea cultiva pe oameni, iar nu vorbindu-le limba sa materna,
ctici atunci s-ar lipsi de posibilitatea de a Invata pe egipteni pe sirieni
ceva ziditor. Tot astfel ,a gasit de bine Dumnezeiasca Fire, care nu
poarta grija numai de cei ce au primit educatie cultura greceasca, ci
de ceila1ti oameni aflati simplitatea omului de rind, pentru ca,
felul acesta, prin utilizareia unui mod de exprimare cunoscut 10r, sa tre-
zeasca atentia celor mai putin cultivati, iar, odata
333. COl. 2, 5 COl. 12.
---
gati primiti (de Dumnezeu), se va ei dorinta de a face
cu adeva.ruri mai adlnci ascunse Sflnta Scriptura.. Ca.ci
e de inte1es, pentru oricine ea, ca multe din cele re1atate
aco1o au un inte1es mai adinc decit poate parea la inceput, dar acest
inte1es vor surprinde numai cei care vor inchina cuvintului sfint
studiere atenta. intelesul Ior vaaparea cu atit mai limpede cu mai
mare va fi rivna silinta de a se preocupa de el.
11. Reiese din ceIe observate pina aici de Ce1sus, ca prin
mai simpIe a1e Iisus: Cui te peste obrazul drept,
intoarce-i pe celalalt, iar celui ce sa se judece cu tine siHi
ia haina, 1asa-i 334, a dat astfe1 de porunca, indiferent de
fe1ul care a formulat-o, pentru viata omeneasca ea s-a dove-
dit mai 1ucratoare mai binecuvintata decit ceea ce spune P1aton
Kriton-ul sau. Caci pe acesta nu-1 pot intelege nu numai oamenii de
rind, dar nici macar cei ce s-au bucurat inainte de pregatire
deosebita inainte dea incepe studiu1 filosofiei, care Ia greci este mare
cinste. DealtfeI, vom baga de seama ca porunca potrivit careia se cere
sa. indura.m cu rabdare nedreptatea nu se pierde nu se
urma faptului e formulata cuvinte simp1e, incit de aici se
vede ca ce1e spuse de Ce1sus au fost doar birfe1i. Dar pentru ceva
credem ca am vorbit destul.
$1 d1n nou si1 revenim cartea si1 resp1ngem atacuI Iui
Celsus despre cd Iisus fost urlt fi1pturd, cum zjce
lnsu$i ln :
12. Intruclt Duhul Sfint era trupul Lui, s-ar fi cazut ca
cel putin sa fi intrecut pe toti cellaIti prln statura prin frumusete, prin
forta ori prin glas, sau macar prin puterea de convingere a graiului.
Pentru ca era cu neputinta ca un trup cu multmai dumnezeiesc decit
ce1elalte trupuri sa nu 1e nici un chip. Or, faptura tru-
peasca (a Iui Iisus) nu numai ca nuse ridica cu nimic deasupra alteia,
c,i se spune chiar era mica, urita, groso1ana.
Avem din nou impresia, aici, atunci cind vrea sa ponegreasca.
(lnvatatura lui) Iisus, Ce1sus recurge 1a citate din Scriptura ca cum eI
(Celsus) s-ar fi aratat ca crede e1e; aco1o, insa, unde s-a vazut
,tocmai Scripturile contrazic pe acuzator, eI ne da sa inte1egem
nu le
Or, dupa parerea generaIa, chiar daca Scripturile spun despre Iisus
era urit 1a chip, nu spun ca ar fi fost grosoIan, cum afirma
334. Lc. 6, 29; 5, 40.

367
Celsus, dupa cum nici n-avem vreun indiciu ca ar fi f05t mic de statura.
Iata cum se exprima proorocul Isaia atunci cind ca nu .veni
intr-o placuta nici de frumusete suprafireasca: va
crede ce.ea ce am auzit bratul Domnuluicuise va descoperi ? Cres-
cut-a .inaintea noastra. odrasIa. ca radacina inpamint uscat; nu
avea nici chip, nici frumusete ca sa ne uitam. Ia nici ca
S6 ne fie drag. Dispretuit era cel din urma aintre oameni 335. Se vede
ca Celsusaauzit deaceste cuvinte, pentru Ie-a crezut favorabile
acuzarii. schimb, el ll-a dat atentie altor cuvinte, ceIor din psaImul
44 modului care sint rostite acolo: Incinge-Te cu sabia Ta, peste
coapsa Ta, Puternice, cu frumusetea Ta cu stralucirea Ta. lncordea-
za- arcul, 336.
13. Sa zicem ll-a citit proorocia sau ca a citit-o, dar a fost derutat
de cei care interpreteaza ca cnm psalmistul fi rostit
aici proorocie la adresa Iisus Hristos. Dar ce-ar spune de
citat folosit tocmai Evanghelie, unde Iisus, dupa ce a urcat
intr-un munte inalt, deosebi, S-a schimba.t la fata inaintea ucenici-
337 chi:p intr-un timpcinId 's-,au ara.tat
Moise Ilie 338. vorbind despre pIecarea Lui din Iume cum ayea
sa se implineasca ea Ierusalim ? Zica, dar, unul prooroci vazUJtu-
L-am ll-avea nici chip, nici frumusete 339, Celsus intelege ca
aceasta proorocie se refera la Iisus. Cu toate acestea, eI ramine orbcind
c vorba de tl:i.IllJacirea ei vede ca, cu multe sute de inainte
de tocmai sub care va Iisus a fost tema unei
e puternica dovada ca acest Ii.sus, cu toate ca nu era
prea frumos laaratare, este Fiul lui Dumnezeu 340. Iar despre
alta care vorbea despre farmecul frumusetea Lui,Celsus llLl
vrea sa admita ca ea se refera Ia Iisus Hristos. Daca s-ar putea repro-
duce limpede din Evanghelie ca nici chip, nici frumusete, dis-
pretuit era ceI din urma dintre oameni, ai inteIege ca spusele lui
Celsus nu sint luate din profeti, din Dar intrucit nici Evall-
gheliile, nici aposto1ii nu afirma lisus n-avea chip, nici frumu-
sete, iata-l silit sa admita pe fata proorocia s-a realizat
335. [s. 53, 1-3.
336. Ps. 44, 4-5.
337. 17,
338. Lc. 9, 30.
339. [s. 53, 2.
340. se vedea G. Sotiriu : '1'(1, Atena, 1914
(Iisus) Hristos, fapt care nu mai ingaduie nici alta acuza impotriva lui
Iisus 341.
14. Dar sa revenim din la afirmatie a lntrucit Duhul
Sfint era trupul Lui, s-ar fi cazut cel putin sa fi intrecut pe
toti ceilalti prin statura sau prin glas, ori macar prin puterea de convin-
gere a graiului Sau. Cum se face ca nu vede el ca superioritatea
Sale era pe masura capacitatii lor dea-L intelege ca tocmai de aceea
se aratase sub care ingaduie fiecaruia sa se poata apropia
de de mirare, ca materia, care prin firea sa e supusa
schimbarii, stricarii transformarii, cum vrea Creatorul, stare
sa primeasca calitate ii confera Cel ce a plasmuit-o, odata e sta-
rea de care s-a spus ca n-avea nici chip, nici frumusete, iar altadata
e atlt de mareata,de izbitoare de lnclntiHoare incH, privind straluci-
toarea ei frumusete, sa faca pe cei trei apostoIi care insotisera pe Iisus
sa ou fetele la pamint 342. 1>ar CelsUis va zioe ca poate acestea-s
plasmuiri care nu sedeosebesc deloc de inchipuiri, intocmai ca cele-
lalte istorisiri ale minunilor lui Iisus 343.
15. Jlmpotriva celor afirmate de Celsus trebui.e spus ca orice istori-
sire, chiar daca ar fi reala,daca ai vrea s-o prezinti ca ea intr-a-
devar ar fi avut loc, acest scop sa-i dai reprezentare cH mai plau-
zibila, e lucru din cele mai grele anumite cazuri de-a dreptul
cu neputinta. Sa zicem, de pilda, ca s-ar spune ca razboiul troian n-a
loc pentru simplul ca se tese un episod care nu poate fi
crezut, anume ca un oarecare Ahille e zeitei marii, Tetis, al muri-
torului Peleu, timp ce Sarpedon ar fi fiul Zeus, Askalafos lal-
menos ai Ares, Enea al Afroditei. Cum s-ar putea realitatea
tuturor acestor lucruri, data fiind mai ales incurcatura care ne pune
nascocirea care se cum, cu parerea recunoscuta,
ftproape generaHi, ca razboiul din Troia dintre eleni troieni va fi exis-
tat cuadevarat 344 Sa mai presupunem ca n-am crede aventurile
Oedip, ale locastei ale fiilor lor Eteocle Polinice, pentru caa intrat
povestire sfinxul, corcitura intre tinara fecioara un Ieu. Cum
sa le verifici realitatea
Orice cHitor chibzuit al iistorii, oare vrea sa se de
a cadea va deosebi, pe de parte, ceea ce merita aprobarea
341. lisus este cel prezis de prooroci. Prea putin importa traditia celor
doua forme (urit, frumos), C. Cels 48 i 64.
342. 17, 6.
343. C. Cels, 27.
344 ... Cei vechi n-au pus niciodata la lndoiala existenta razboiuluI troian. Enci-
clopedia civilizatiei 1966, 559. Sa fie Origen lntre cei dintii care
neaga acest lucru
FILOCALIA
369
tB.lmacindu-le chi]) uIegoric cilutind sa surprinda scopul celor
care faurit astfel de inchipuiri, iar, pe de alta parte, va refuza sa
creada existenta altoru. care au fost scrise doar din complezenta
tru Aceste preliminare, legatura cu Iisus, pe
care relateaza Evanghelia, sint facute ca sa chemam pe cei cu su-
flet treaz credinta simpIa nesocotita, ci cu tinta de a dovedi ca
cititorii trebuie sa judece lucrurile chip saniHos abia dupa cerce-
tare adinca sa se apropie oarecum de intentia celor ce le-au scris, ca sa
inteleaga ce scop a fost prezentat lucru.
16. Celsus spunea ca apostolii lui Hristos sint oameni declasati, re-
crutati dintre cei mai nemernici pescari.
invinuire raspunde eu ca, dorul de a con1.-
bate Celsus iti face impresia ca odata de bun ce spune
Scriptura, interpretind-o dupa lui, data nu mai crede nici-
cum Evanghelii, pentru simplul motiv de a divinitatea lim-
pede afirmata ele. Or, s-ar fi cazut ca, dupa ce a vazut cita dragoste
au fata de adevar, chiar atunci cind istorisesc lucruri mai
putin placute, sa dea crezare atunci cind istorisesc fapte dumne-

17. Pentru ca, da.ca apostolii n-ar fost sinceri ci - cum crede
Celsus - ar scris doar scornituri, atunci ei n-ar mai fi istorisit nici
despre lepadarea Petru 345, nici despre smintirea 346
ucenlci lui Iisus. Iar cazul acesta, daca s-au petrecut luc-'furile,
cine ar putea sa aduca vreo vina Evangheliei f Cu toate ca aparenta
astfel de fapte fi trebuit sa fie trecute cu vederea, intrucit evanghe-
aveau de gind sa invete pe cei ce citi Evangheliile sa dispre-
1uiasca moartea ca sa marturiseasca cind au vazut
ca puterea cuvintului Evangheliei cu mult pe oameni,
istorisit fapte de felul acestora, ca, de buna seama, ele nici
tulbura pe cititori nici nu da prilej de lepadare.
18. Dar cuvintul are inteles mai tainic, anume ca diferitele
chipuri care se arata Iisus trebuie puse legatura cu Logosului
clumnezeiesc, adica intr-un feI s-a aratat multimilor cu totul a1tfel
celor ce sint stare sa-L urmeze pe muntele inalt, de care am vorbit.
Caci pentru cei ce se inca poalele care se simt inca pre-
gatiti sa-l urce, Cuvintul n-are nici chip, nici frumusete, caci pentru
ei chipul care li s-a aratat era de prea mare cinste, ci cu mult mai
prejos decit L-ar fi putut arata graiurile omene$ti, pe care unii nu-
345. 26, 34.
346. 26, 31.
24 - alese
370 ORIGEN, SCRIERl ALESE
fii oamenilor. Caci pe buna dreptate s-ar putea spune ca dis-
cursurile filosofilor, care sint ele fii ai oamenilor, par 111Ult
impodobite declt Cuvintul lui Dumnezeu, care a fost propovaduit
cuvint care, intr-un fel, pare chiar nebunie a propova-
duirii 347. din pricina acestei nebunii aparente a propovaduirii, cei
ce se opresc contemplarea Ior numai Ia atita, zic : ne-am uitat Ia
l1U avea nici chip, nici frumusete. ceIor care II urmeaza
care au putere sa-L Insoteasca chiar pe muntele cel
deosebi, li se arata intr-un chip mai dumnezeiesc. Ca Petru aItadata,
ace:;;tia vad aceasta aratare Biserica zidita de Logosul dumnezeiesc,
lucrare atit de inchegata incit nici portile iadului nu vor putea
birui 348 aceasta pentru ca a fost inaltata de Cuvintul dil1
349 pentru ca sa vesteasca toate Iaudele Domnului por-
tile fiicei Sionului. Iar daca. exista din aceia datoreaza.
unor cuvinte spuse cu glas puternic, se ca nu duc nevoie
nici de tunet duhovnicesc 350.
19. Privite de jos, hainele Sale sint altele, nu albe ca lumina.
De te vei sui insa pe muntele cel inalt, vei vedea lumina vedea
hainele SaIe straIucind. HaineIe Cuvintului sint cuvinteIe Scripturii,
aceste cuvinte sint gindirilor dupa. cum
CuvintuI pare jos, dar dupa ce se inaIta. se schimba. la fata. se face
fata Lui ca soarele, tot se schimba. Sa. Cind
le de jos, eIe nu sint aIbe, nu sint stralucitoare. Daca insa te sui
Ja indltime, vei vedea frumusetea lumina haineIor fata Iui
CeIui sLhimbat la fata. Vezi, nu cumva aflam Evanghelii ceva asema-
nator despre Mintuitorul Caci istorisirea feIului cum s-a na.scut, cum
ci urcat neamu1 Lui pina. Ia Avraam s-a za.mislit din sa.minta
lui David tocmai Cartea neamului lui Iisus Hristos 351. Dar
ceIe dumnezeie$ti mai mari Iucruri despre Dinsul pe care
le-a propova.duit, Ie marturise$te Evanghelistul atunci cind
zice : Socotesc ca nici Iumea intreaga ll-ar fi incaput cartile ce s-a:
fi scris 352. faptu1 ca. ll-ar incapea ca.rtile toata Iumea nu trebui,:-
inteles cu referire la numa.ru1 mare al scrierilor, dupa. cum zic unii, Ci
la insemnatatea faptelor. Maretia acestor fapte, nu numai ca nu poate f
scrisa, ci nu poate fi nici propova.duita. vreo limba omeneasca., nic.
nu poate fi talmacita vorbirl graiuri De aceea Pa\,t?;
347. Cor. 21.
348. 16, 18.
349. Ps. 9, 13.
350. Mc. 3, 17.
351. 2.
352. 21, 25.
FILOCALIA
371
cind ajunge sa invete ce1e iese afara din 1umea noastrA
paminteasca e rapit 1a al treilea cer 353, ca de aco10 sa poata
auzi ace1e cuvinte nespuse. Caci aici pe pamint el a propovaduit tocmai
cele ce i-au fost spuse aco10, a1 treilea cer, despre care crede ca sint
Cuvintul lui Dumnezeu, a1 Cuvintului celui intrupat, care, intrucit e
Dumnezeu, era 1a Dumnezeu 854, dar se ca pe
Sine 355.
Caci dupa ce s-a intrupat, vedem pe pamint Cuvintul lui Dum-
nezeu purtind trup omenesc. Prin Sfinta Scriptura, Cuvintul se face
356, ca sa se sa1af;)luiasca intre iar odata ce ne vom fi 1asat
capul pe pieptul Cuvtntului 357 intrupat, vom putea merge dupa
cind se urca pe muntele cel inalt vom putea zice ca am vazut
slava Lui 358. Ba chiar nu numai cei ce s-au culcat pe pieptul
Lui care L-au urmat cind s-a suit pe muntele ce1 inalt, vor zice : Am
vazut slava Lui, dar nu vor putea spune niciodata cuvintele :
Slava, ca a unuia nascut din Tatal, de har de adevar. Caci acest
cuvint se numai 1ui Ioan ce10r asemenea lui.
Cei care, potrivit cu alta tilcuire mai inalta, vor fi stare sa ur-
meze 1ui Iisus, Ce1ui ce s-a suit pe munte schimbat infati-
paminteasca, unii ca aceia vor ei schimbare la
fata cu fiecare cuvint al Scripturii. Dar pe cit se arata de simplu 1a vorba
atunci cind se adreseaza multimilor, pe atit e de ridicat de schimbat 1a
fata Iisus inaintea ce10r citiva ucenici care-L pot urma spre ina1timi
care sint foarte putini, carora se arata ca ratiunea cea mai inalta
mai ce contine cuvinte1e Intelepciunii ce1ei ascunse
taina, dar pe care Dumnezeu a rinduit-o mai inainte de veci, spre slava
dreptilor Sai 33U. Dar de unde sa. inte1eaga Ce1sus Cuvintu1ui
dumnezeiesc, atunci cind cerceteaza invataturile fara. dragoste
de adevar, ca diferite1e chipuri care s-a aratat Iisus au singura
? Eu insa zic ca fiecare din cele doua etape ale virstei avut
ei : una cu care a lucrat mai inainte de patima Sa, iar alta cu care
a lucrat dupa invierea Sa din morti.
353. 11 Cor. 12, 2 $.u.
354. ln. 1, 2.
355. Fil. 2, 7.
356. ln. 1, 14.
357. In. 13, 25.
358. 17, 1.
359. [ Cor. 2, 7.
372

DESPRE CEI CE ATACA
CA SlNT DEZBINARI
(Din cartea Contra lui Celsus, 12)
ORIGEN, SCRIERI AL!JSE
1. Dupa aceea, drept cauza impotriva doctrinei noastre, Celsus iC-
ivirea dezbinarilor zicind: Abia se propaga
masa, ca curind se dezbina din nou se divizeaza, fiecare dorind
aiba grupul sau. continua: abia daca s-au despartit de mul-
time din nou se cearta intre ei. Intr-un cuvint, incomun nu au decit
numele, macar dear fi ace1a! Poate singura daca-i lllai tine
sa fie impreuna, pentru rest fiecare e separat.
La aceasta vom raspunde ca nu exista sector de activitate, oricit de
serios de folosltor vietii s-ar dovedi el, care sa llU existe diferite
secte. Oric1t or fi medicina de fo1ositoare de necesara neamului ome-
nesc, mult s-a discutat e,a despre modul de vindecare a trupurilor ; de
aceea - dupa parerea tuturor - problemele medicinei gasim la
greci numeroase sau eresuri. ce ma cred ca
1ucru il aflam intre barbari, maiales la cei care s-au dedicat medici-
nei. Dar filosofia, care adevarul lucrurilor
cite exista, intrucit ne recomanda cum sa tra.im incearca sa invete
care anume lucruri sint folositoare neamului omenesc, ea spiritele
se impart asupra multor probleme, de aceea filosofie s-au ivit
sumedenie de secte, dintre care unele mai vestite, altele m,ai obscure.
Dar iudaismul a dat prilej ereziilor, din pricina interpretarii
diferite a scrierilor lui Moise a cuvintelor proorocilor. La rindul sau,
s-a revelat oamenilor ca ceva neintrecut nu numai
ochiiadunaturilor de sclavi - cum crede Celsus - ci multora din
tre invatatorii greci de aceea a fost cu neputinta sa nu se iveasca
orice caz, nudin pricina poftei de dezbinare de rivalitate,
pentru ca multi din invatati dat silinta sa inte1eaga taine1e
Datorita acestui fapt, intruc1t cuvinte1e au ajuns sa fie
interpretate diferit,cuvlnte pe care, dealtfel, 1e socoteau dUlnneze-
s-au nascut secte1e, carora li s-au dat numele acelora a caror
admiratie pentru originea doctrinei nu i-a impiedicat sa fie atitati in-
tr-un fel sau altul, din motive plauzibile, spre vederi divergente. Dar nici
dc medicina nu sa fuga cineva pe motivul ca sint mai multe
medicale, nici filosofia nu poate fi urita pentru motivul ca, dorind ceva
mai bun, ascunzi ura pentru celelalte filosofice. tot
FILOCALIA
373
la iudei nimeni nu trebuie sa fie osindit pentru parerile diferite cuprinse
cartile lui Moise cele ale proorocilor.
2. Daca stau lucrurile celelalte sectoare, de ce fi oare-
cum cu sectele dintre Despre ele se pare ca a
vorbit Pavel atunci a spus: Caci trebuie sa fie intre
eresuri, ca .sa se intre cei 360. Caci dupa cum
incercat medicina estecel versat diferite medicale
care pe cele multe, pe cea mai buna,
dupacum fHosofie procedeaza corect cel care declara prefe-
rintele pentru Ull sistem bun ce llU s-a adincit cele mai multe
din ele, tot zice ca cel mai intelept este acela care exa-
nlineaza CU grija atit eresurile iudeilor, cit pe ale Dar ori-
cine invatatura din pricina ca el sint
secte, acela aI trebui sa osindeasca invatatura lui Socrate, din a carui
au derivat multe orientari, dintre care unele foarte putin asema-
natoare cu celel,alite. TQit ar trebui blam,ate invataturile lui Platon,
pricina ca Aristotel a incetat sa mai cerceteze lui, ca sa des-
chida alta cum SPUS-O inainte. Dealtfel, se pare ca
Celsus a ajuns sacunoasca unele secte, care ll-au cu comun
macar numele lui Iisus. Poate sa-i fi venit la urechi 361 despre eresurile
numite ale ofienilor (sau ofitilor) caianitilor sau daca mai fi fost
vreuna din cele care s-au indepartat total de invatiHura lui Iisus. Dar
din toate acestea nu se poate aduce nici invinuire invataturii
3. Sa admitem ca unii dintre tagaduiesc ca
e cu al iudeilor. Acesta un motiv de fJ. pe
cei ce dovedesc, tocmai prin Scripturi, ca exista unul acela$i
Dumnezeu atit pentru evrei cH pentu pagini. Pavel spune limpede,
ca unul care a trecut el de la iudaism la Multumesc
Dumnezeu, pe oare slujes,c ca stramo$ii mei - intr-un cuget
curat 362.
Sa admitem, totodata, ca ar exista a treia oategorie, cei pe
care unii ii numesc psihici, altii pnevmatici. se pare ca e vorba de
ucenicii lui Valentin. Ce concluzie se poate scoate de aici contra noastra,
care apartinem Bisericii care osindim pe cei inchipuie ca une-
le firi omene!;>ti sint facute sa se mintuiasca, iar altele sa fie date pier-
zaniei Sa mai admitem vreme ca unii spun gnostici, cam
cum se fudulesc epicureii spunind ca sint filosofi. Or, nici cei
care tagaduiesc Providenta nu pot fi cuadevarat filosofi, cei care
360. Cor. 11, 19
361. - a rasunat jurul nostru.
362. 11 Tim. 1, 3.
374
baSnH' straine, criticate de ucenicii lui Iisus, nu pot fi socotiti

4. zice Celsus: "Ace:;;ti oameni se defaima unul pe altul de
toate blestematiile spuse nespuse, fiind fata de incer-
oar,e de impacare insufletiti de ura cea mai cumplita. raspuns
plna aCUlll acestei calomnii: chiar medicina filosofie se gasesc
curente care se critica una pe Cu toate acestea, ca unii
care urmam cuvintul lui Iisus traim dupa poruncile Lui ginduri !li
jn fapte, HocariN fi.ind, bineCiuvintam, prigonHi fiind, rabdam, huliti fiind,
mingiiem" 36:1. Departe de a vorbi intre bJe.s,t,em,atii imipo:triva ce'Ior
care au alte pareri decit cele pe care le-am primit face t.ot
ne sta putcre ca sa-i schimbam pe oameni 1a viata buna, le-
gindu-i numai de Creatorul Iumii facind totul cu ginduJ 1a judecata
viitoare. Iar daca cei ce cred altfel nu sint de acest lucru,
respectam cuvintul care fixeaza atitudinea fata de ei: de omul eretic
dupa intiia a doua mustrarc, departeaza-te 364, ca unul ca acesta
s-a abatut a cazut pacat, fiind singur de sine osindit. Tot cei
care au inteles sentintele: facatorii de pace, cei
b1inzi 365, caci unii ca nu pe cei care falsifica adevarurile

lMPOTRIV AGELORA DINTRE FILOSOFI
CARE SUSTIN CA ESTE NICI DEOSEBIRE
INTRE NUME DUMNEZEU CELP,ESTE GRECILOR,
NUMIT ZEUS, $1 $1 ZEULUI SUPREM AL INDIENILOR,
PRECUM $1 AL EGIPTENILOR
(Din cartea catre Celsus)
1. Celsus decl,ara mai departe: paznici caprelor ai
au crezut intr-un singur Dumnezeu, pe care-I numesc Cel preainalt
sau Adonai s,au UIdnios sau Savaot sau oricare a1,t nume de pe lumIe care
le place, dar despre care nu nimic mai mult decit numele 366.
Jar mai departe continua a:;;a : N-are nici importanta faptul ca-i numit
Dumnezeu Cel peste toate sau Zeus, cum zic gre'cii, sau "un zeu
363. CO[. 4, 12.
364. 3, 10.
365. 5, 9.
366. se vedea lui Borret 1" aceSt pasaj (Origene, (;eiS
tome Paris, 1967, 135).
FILOCALIA
315
care, cum ii spun indienii, sau un zeu oarecare, cum ii spun
egiptenii.
La acestea trebuie sa raspundem ca problema se leaga de originea
adinca misterioasa a numelor 367. Sint, adica, numele, dupa cum
crede Aristotel, ceva conventional, ori, dupa paIerea stoicilor, sint ele
izvorite din natura primele numai imitind obiectele care stau origi-
nea numeloI, pareIe dupa anumite principii de etilnolo-
gie Ori, daca nu (potrivit invataturii Epicur, deosebita de a stoici-
lor) numele exista mod firesc, cei dintii oameni inventind nu-
miri dupa asemanarea cu obiectele Daca am putea stabili problema
aceasta natura numelor a'ctive, dincare unele sint uz inteleptii
Egiptului, invatatii dintre magii Persiei, a brahmanilor ori a
dintre filosofii Indiei, a1?a mai departe pentru fiecare popor ; daca am
fi stare zic, sa dovedim ca ceea ce se magie nu e, dupa cum
cred adeptii Epicur Aristotel, practica cu totul fara temei, ci
dupacum dovedesc oamenii pricepatori aceasta indeletnicire, un sis-
tem inchegat, al'e carui principii se cunosc foarte putin, vom zice atunci
ca numele de Savaot, Adonai 'celelalte, transmisede evreicu multa
veneratie, ne sint date dupa misterioasa divina, atribuita Cre-
atorului lumii. Din pricina aceasta, numele respective fac efect cind
sint rostite intr-o speciala, care le intocmai cum
aIte nume limba egipteana adresa anumitor demoni, au efect
lntr-un anumit domeniu, sau altele, dialectul persan, adresate altor
forte, tot fiecare popor. tot s-arafla ca numele demonilor
paminteni care au puterea lor anumite regiuni sint pronuntate in-
tr-un anumit fel, se cu dialectul locului poporu-
lui. cel care are acest sector intelegere mai deplina, fie
mai restrinsa, da silinta sa potriveasca, pe cH posibil mai exact.
fiecare nume respectiva, pentru ca sa inlature primejduirea
celor ce aplica gre1?it numele lui Dumnezeu materiei neinsufletite sau
care leaga invocarea Binelui, a Cauzei prime, a virtutii ori a frumusetii
de bogatia oarba, de mentinerea echilibrului dintre carne, singe sau os,
a sanatatii sau ce s-ar numi nobletea de
2. Poate ca nici nu exista primejdie mai mica coborirea numelui
lui Dumnezeu Binelui ceeace nu trebuie decit sa schimbi nu-
mele dupa un principiu misterios sa aplici numele a ceea ce-i
rau ceea ce-i bine de ceea ce-i bine ceea ce-i rau. las
parte faptul ca numele lui Zeus ne aduce aminte imediat de fiul lui Cro-
361. IegiHura cu originea numelor Origen s-a exprimat adeseori (!ndemn
martlrfu, 48; C. CeIs, V, 45-46 etc.). se pronunta pentrn solutie teista. 1a
indemina, acest volum Despre 24, 2.
nos Rheii, de sotul zeitei Hera, de frate1e 1ui Poseidon, de tata1
Atenei zeitei Artemida, de seducatorul fiicei sa1e Persefona 368,
dupa cum numele de evoca pe Letei a1 lui Zeus, pe fratele
Artemidei pe varuI lui Hermes ce1e1alte fictiuni a1e inte1ep-
tilor lui Celsus, autori ai acestor doctrine antice teo10gi ai Greciei.
Ce distinctie arbitrara e aceea sa dai ca nume propriu peace1a de
Zeus, iar nu pe cel de Cronos ca tata pe Rhea ca mama!
observatii se pot aplica celorla1ti zei. Dar aceasta critica nu
atinge deloc pece1e care, pentru oarecare ratiune misterioasa, dau lui
Dumnezeu numele de Sabaot, de Adonai sau un altul.
Daca ar putea cineva formeze idee a,supra semnificatiei
a numelor, al" putea spune multe cu numirile
adresate ingerilor lui Dumnezeu : Unu1 are nume1e Mihail, altul Gavriil,
un a1 Rafail, dupa functiuni1e care leau toata 1umea, de a
implini voia 1ui Dumnezeu Ce1 peste toate. filosofie a
nume10r are ceva de spus numele 1ui Iisus : s-a vazut deja ca numele
ui scoate multe duhuri necurate din suflete trupuri promovea.
za virtutea cei din oare au fost a1ungati demonii.
La problema numelor mai trebuieadaugat ceea ce relateaza spe-
cazurile de incantatii : pronuntarea 10r intr-o limba apropiata
insemneaza implinirea a ceea ce incantatia promite, cllld traducerea
10r a1ta Iimba duce 1a pierderea puterii a efectu1ui 10r. E1e nu de-
semneaza numai insu:;;irile lucrurilor respective, pe cele ale intona-
cu carc au fost facute. a:;;a vom intelege, prin consideratii de
acest feI. faptu1 ca cre:;;tinii se straduiesc la moarte sa se fereasca
de a da Dumnezeu nume1e lui Zeus sau a1 altui zeu de al oricarui
marturisind simplu Dumnezeu, cu sau fara vreun alt atribuit
Jinga : Creator 1umii, a1cerului a1 pamintului, Carea trimis nea-
mului omenesc cutare sau cutare inte1epti sau prooroci ca, chiar
cind e fo10sit inca un atribuit linga efectu1 Lui miraculos cre:;;te
mai mult.
Ar mai bine sa mai spunem alte 1ucruri legatura nume1e,
impotriva celor care cred ca ar trebui sa fim indiferenti fata de intre-
buintarea 10r. Daca-i adevarat ca e admirat de P1aton pentru afirmatia
sa din dialoguI Respectu1 meu, numele zeilor e
adlnc 369, atunci cind inter10cutorul Iui Socrate placerea drept
zeu, cu cH mai bucuros vom aproba evlavia care nu dau Cre-
lumii nici unul din nume1e fo1osite mitologie 1
368. se vedea legatura cu demascarea imoralitatii zeilor homerici intTe
a1tele Atenagora, aceasta colectie).
309. Platon, Fileb 12 b. (citflt dupa RobiInson, 92).
FILOCALIA
377
ln tomul cincilea despre nume1ol.
3. intrucit Celsus ca e indiferent sa pe Zeus cu
atributul de Ce1 pl'ea inalt, Zen, de de Savaot, de
Amon, cum fa,c egiptenii, sau P,apeos, cum fac sciiii, sa mi se mai
ingaduie citeva cuvinte 1egatura cu prob1elna, aclucindu-i
aminte cititoru1ui de ce1e spuse inainte 370. Repet, dar, ca
nume10r se reduce definitiile conventionale a1e celor care le dau,
cUlll ar crede Aristotel. Caci limbile aflate intre oameni
inceputul de 1a oameni, dupa cum ne putem convinge cind analizam tex-
tul cin,te,ceJ,or popula.re compus,e de alnonimi limbi
lJarte fe1ul pronuntarii 10r. Am spus mai inainte ca nume1e care
putere deosebita intr-o anumita limba pierd puterea ei de expresivi-
tate de sonoritate atunci cind 1e traducenl inalta limba 371. spune
lJl'actica zilnica, anume cine primit de nume
greaca, ace1uia mai da exlJresivitate cind 11 traduci
linlbile egiptean.1, latina fapt dovedit or1 de cite ori incerca
s.1-1 rechemi cu vechiul nume. Dar nici dac.1 tradnce nu-
me1e unui latin, tot putea pretinde sa aiba puterede expre-
sivitate de inceput.
4. Daca stau lucrurile cu numele comune, atunci ce sa zicem de
nume1e atribuite, intr-un fe1 sau altul, diviniHitii? De pilda, exista
traducere a nume1ui Avraam, insemnare a nume1ui
Isaac un sens 1egat de nume1e Iacob. Dar daca intr-o invocatie
sau intr-un juramint pe Dumnezeul Avraam, Dumnezeul
Isaac Dumnezeul Iacob, atunci formula face efectul, fie prin
formularea acestor nume, fie puterea 10r. Caci dracii se
biruie sint 1a simp1a pomenire a acestor nume. Dar daca zici :
Dumnezeul tat.1lui a1es din ecou" 372, Dumnezeul risului, Dumnezeu1
dubl.1rii, spui cu nimic mai mult decit mai un nume lipsit
de putere. n-,ar mai multa putere nici da:ca traduce
sau a1t.1 limba nume1e Israel; schimb, pastrIndu-l pe acesta
punindu-l legatur.1cu ceea ce oamenii se poate rea-
efectul fag.1duit invocarilol' facute limba respectiva.
cru s-ar putea spune despre numele Sabaot,adeseori intrebuintat
mularile de rugaciuni. Traducindu-1 prin cuvintele Dumnezeul Puteri-
10r, Dumnezeul Cel Atotputernic - pentru ca traduciHorii ii dau
diferite insemnari - efectul va fi nul, timpce ctaca-i lJastrezi sonori-
370. C. Cels 24-25,
371. C. Cels, 25.
',',72. F1:on, De 64 (cit,at dupa Borret, Origene. COjJtre Celse, Paris,
1969, 131-133).
378
ORIGEN, SCRIERI ALESB
tatea tipica vei obtine rezultatul dorit, a!;)a spun cunoscatorii. Ace-
lucru, despre Adonai. Dar daca intraducerea greaca nici Sabaot
nici Adonai n-au nici un efect genul celor semnificate de numele
atuncicum fi ele lipsite de eficacitate de putere cind crezi
ca e indiferent daca-i invoci sub numele de Zeus cel pre,ainalt, Zen,
AdonaisauSavaot !
5. Dupa ce ajuns sa cunoasca astfel de taine altele de felullor,
Moise proorocii au oprit sa se mai pomeneasca numele altor dum-
373 de catre gnrile sa se roage numai Dumnezeului
celui peste toate nici aduca aminte de intr-o inima deprinsa
d se feri de orice a gindurilor vorbelor. Acesta-i motivul
care sintem stare sa rabdam mai bucuros orlcite nedreptati
decit sa recunoa:;;tem pe Zeus ca Dumnezeu. Ci sintem de parere ca
nu-i idlen:tilc cu Sab,aot, ci ca, d,ep,af1te de a fi divini,tate, e,l nu-i decit
un demoll ii plaIce sa fie numH diar reaH1Jate e vrajma:;; al
omulUi Dumllezeului celui adevara't, chiar d,aca egiptenii
sa inchinam Amon, amenintindu-ne ca altfel vom fi pedepsiti,
declaramca mai bine vom muri decit sa socotim pe Amon ca Dumnezeu,
caci se :;;tiecfi la egipteni el era doar un nume obi:;;nuit practicile de-
monice. N-au decit sa creada scitii ca Papeos e dumnezeul lor
suprem ; insa nu vom numi pe Dumnezeul nostru cu numele de Pa-
peos, care se vede ca-i el tot numele UllUi demon stapin peste de:;;er-
turi, peste neamurile limba schimb, nu gre:;;im daca vestim
numele Dumnezeului celui Atotputernic limbile Iscita, egipteana
alta.
6. Tot a:;;a vom refuza sa numim pe Dumnezeul nostru cu numele
zeului soarelui, al lunii, Artemis. Ci aratind cinstire cnrata
Creatoruluia toate preamarind frumusetea Hipturilor Lui, injo-
sim nici numele Lui, nici al lucrurilor dumnezeie:;;ti, acceptind spusa lui
Platon din opera sa Flleb 374, care nu vrea sa socoata ca placerea ar
putea fi numita zeu: Cinstea mea, Protarh, pentru numele zeilor este
adinca, deci tot a:;;a inlindem cinstirea adusa lui Dumnezeu:;;i
fapturilor minunate acol0 iniciit refuzam, chiar daca s-iar spune
sub forma alegoriei, orice basme de acest fel care s-ar putea corupe
tineretul.
373. 23, 13 Ps. 15, 4.
374. Platon, 12 b (citata mai sus, nota 369).
FILOCALIA
XVLII
IMPOTRIVA DINTRE FILOSOFII GREOI
CARE DECLARA CA TOTUL,
ACuzIND CA PROMOVEAZA NEPREV AZUTUL
ATUNCI CIND PREFERA "NEBUNIA" LOCUL INTELEPCIUNII
cA. NICI FILOSOF SAU CULT NAU FOST
TEMEINIC DE IISUS, CI RAMAS DOAR PESCARI
VAME$I DE CEA JOASA CLASA. PRO$TI NESIMTITI,
BARBArr. COPII CARE SE PLECAU
INTRU PREDICII
(Di:n tomrnile ale cartii Contra lui Celsus.)
379
1. Dupa aceea CeIsus indeamna sa primim nici
declt daca-i JlndrumatQ de ratiune '$i de judecata, 1ntruclt ,gre$eala e greu
de ocolit daca aprobi lnvatatura chip necontrolat. ii aseamana
cu cei ce cred, [ara judecata, preotii servitori Cjbela
$i ghicitorii de profesie, lnchinatorii lui Mithra $1 lui
oricare din unor zei/ei Hecate. Caci dupQ
cum printre ticalo$i prinde ignoranta, cei U,>ol de 1n
pe care-i conduce dupa cum place, z1ce cd stau lu-
$1 cre$t1ni. mai spun unii ca nevrlnd nici sa dea, nici sa
ceara socoteald despre ce cred 375, cre$tinij au obiceI sd spund : nu
cerceta, cl crede, cdci credinta va m1ntuj. se mai spune ca le place
sa repete: lntelepciunea este veacul acesta nebunie, pe clnd ne-
bunia este fericire.
La acestea trebuie raspuns: daca ar fi cu putinta ca toti oamenii
paraseasca preocuparile vietii sa dedice atunci
nici un om n-ar trebui sa mai urmeze a1ta cale decitaceasta. Caci, sa
nu spun cuvint de lauda, se afla incre!;>tinism destule cercetari
privitoare la destule explicari ale enigmelor profetice, ale para-
bolelor evanghelice ale multor altor fapte cu insemna
tate simbolica. Dar daca din pricina ca sint prea multi cei care, minati
de obligatiile vietii, sau din slabiciunile sint stare
inchine existenta numai cugetarii filosofice, intreb: pentru a veni
ajutorul multimilor, ce alta metoda mai potrivita s-ar putea gasi decit
cea lasata popoarelor de catre Iisus? intreb, legatura
cu multimea care au scapat din valurile ale
radelegilor care se baHicisera inainte: ce-ar fi fost mai bine pentru
sa la schimbare a felului de vietuire, chiar daca n-'du
375. S-a crezut ca ar fi existat un grup printre gnostici care refuzau Sd recu-
noasca uzul ratiunii in viata Clement Alexandrinul. 9, 41.
380 ORIGEN, SCRIERT ALESE
apucat sa fundamenteze cu toata logi:ca ratiunii, sprijin
prin mijlocirca credintei pedepsirea respectiv rasplati-
rea faptelor bune, ori sa amine convertirea lor numai princredinta
cind ar sosi momentul sa verifice totul pe temeiuri rationale'/ Daca ll-ar
avut ajutorul simplu al credintei, e limpedeca, afara de citiva
un om n-ar fi putut ajunge la viata imbunatatiHi, fi ramas
decadenta extrema 376.
pe llnga alte marturii, maiales ,ale ajutorului dumnezeiesc,
dragostea de oameni a Cuvintului dumnezeiesc este aceea care trebuie
luata considerare. Caci omul credincios nlciodata va crede fara
ajutorul Dumnezeu ar veni vreun doctor de trupuri, carea insanato-
pe multi sa petreaca prin printre popoare, aceasta
tocmai fUndca binefacere nu vine peste oameni decit daca
cste mijlocita de Dumnezeu. Dar daca Cel cea purtat grijEide trupurile
multimilor le-a redat sanatatea nu vindeca fara ajutorul lui Dumne-
zeu, atunci cu mai mult nu va fi adevarata lucrarea Celui ce a tama-
a schimbat a sufletele atitor multimi, aducindu-le snb
ascultarea lui Dumnezeu Cel peste toate, invatindu-le modeleze
faptele dupa voia Lui sa se fereascade tot ceea ce e impotriva
Lui aceasta la cele mai mlci vorbe, fapte chiar ginduri '?
2. Dealtfel, la observatii indreptate impotriva credintei
trebuie sa raspundem socotim pe aceasta de mare folos
multimilor ii invatam sa creada, chiar daca au putut fi cu totul
rational, pe cei ce nu lasa totul deoparte sa unneze fUI1-
damentarea teoretica a invataturii; dar, de fapt, cei care ne acuza
sint situatie, chiar daca marturisesc. Caci din cei care s-au
indreptat spre filosofie s-au lansat cu fiinta lor spre una din
filosofice, fie mod intimplator, fie pentru ca au crezut apro-
pierea de un anumit filosof e mai oare cum s-ar fi putut hotari
cineva la care anume curent filosofic sa se l-ar fi crezut
pe unul superior celorlalte'? Caci alegerea unui dascal din $coala stoicA.
platonica, peripatetica, epicureica sau de orice alta orientare nu se fau-
imediat dupa ce ajuns sa audiezi invataturile tuturor acestor filosofi
ale diferitelor lor dupa ce ai cunoscut condamnarea unora
376. Meditind asupra consideratiilor lui Origen legatura cu valoarea
a credin\ei, vrind-nevrind merg gindurile la cugetarile lui Pa5cal: fi parisiil.
daca a!;i fi avut credinta. Dar mai bine ar trebui S,pus ca ai avea
imediat dupa ce vei parasit placerile. De aceea tu trebuie sa incepi cel dint!i. 'e!.
Brunschwigg, 444). orice caz credinta simpla de care Origen aici esa
() putere prin c'are, ca episto1a lui Diognet (cap. \'11
trad. rom. 342), prezen;a Dumnezeu lume. P,asajU:l acesta
unele din cele mai frumoase pagini ale scrisului lui Origen.
PlLOCALIA
381
argumentarea altora, ci pe temeiul unel incllnari de care nu-ti
dai seama, ferindu-te poate de a marturisi ca vii sa practici, de pilda,
sto!cismul dupa ce ai parasit pe celelalte, ca vrei sa pla-
tonismul de ciuda ca alte curente s-au putut gindi sa-1 egaleze, sa
preferi peripatetica pentru marele sau suf1u umanist pentru
lnarea lui generozitate cu care ea sa preamareasca valorile umane
mai mult decit pe altele 377. timp, tulburati de atacul
cipal impotriva Providentei, pe motivu1ca mina se aflaatit grija
fata de cei rai cit fata de cei buni, uniiaccepta tagaduirea
hoHirita a Providentei aleg Epicur a Ce1sus.
3. Or, daca, cum spune argumentul, trebuie sa credem spu-
sele intemeietori1or de ,o;;coala elena sau barbara, de ce nu mai bine
Dumnezeul Ce1 peste toate care ne invata ca numai trebuie sa ne
inchinam, lasind la parte restul,care, ca nu exista, daca exista,
e vrednic sa se aduca doar cinste, dar nici un caz inchinare sau
respect? Despre aceste lucruri, ce1care are nu numai credinta, ci
ve,o;;te sauanalizeaza prob1eme1e cu ratiunea, va prezenta e1
argumente1e care-i minte de care s-a convins dupa cercetare
amanuntita. Cum sa nu fim dar mai indreptatiti sa credem mai mult
Dumnezeu decit argumentele rationa1e, cind, toate faptele ome-
se bazeaza mai mu1t pe credinia ? Cine ar pleca calatorie pe
mare, cine ar lua vreo hotarire de casatorie sau de de prunci,
fine, cine ar arunca saminta brazdele pamintului daca n-ar crede
ca lucrurile bine, cu toate ca s-ar putea intimpla
chiar se intimpla?
ou toate aioestea, tocmai oredinta intr-un rezu1tat ferici,t pe
potriva dorinte1or este cea care da oamenilor curajul intreprinderii de
a din nesiguranta din pericol. Daca. nadejdea credinta intr-un
viitor mai fericit sint stare sa lnentina viata imprejurarile
cele mai critice, atuIlci cum n-ar fi ele cu atit mai mult acceptate ratio-
nal de cel care, mai presus decit marea pe care decit ogorul
pe care-l seamana, decit femeia pe care ia casatorie, mai pre-
sus decit alte Dumnezeu-Tatal care a
creat toate Ce1 oare, cu neasemuita daruire de Sine cu maretia
unui suflet dumnezeiesc, a avut curajul sa propovaduiasca aceasta inva-
tatura la toti pamintului, cu pretul celor mai mari
377. Oricit de umanist este, aristotelismul e mult inferior cind
cauta. sa defineasca fericirea numai de bunuri exterioare Njcomanjcd
13). Impotriva ingustimii acestui orizont Origen s-a exprimat adeseori pasajele
din "Filocalie, intre a1tele cel privind Com. ps. 4, care va vorba capi-
tolul
printr-o moarte izbavitoare, socotita ca nelegiuita, pe care le-a 1n-
durat pentru mintuirea oamenilor, invatfnd pe cei care s-au lasat con-
de la inceput sa se puna slujba acestei invataturi sa indraz-
neasca, ciuda tuturor primejdiilor a amenintarii permanente de a
omoriti, sa strabata intreg pamintul ca sa vesteasca mintuirea
oamenilor
4. Dar sa ne spuna acest acuzator al credintei cu ce argu-
mente inHiritoare a fost silit sa accepte ca au fost multe nimiciri
foc, multe inecari prin potop de ape ca, cele din urma,au fost cata-
clismele inundatiei de pe vremea lui Deucalion a aprinderii cu foc
din vremea lui Faeton ? Iar daca ne pune inainte tema dialogurilor lui
Platon, vom raspunde ca nici noua nu ne e greu sa spunem ca
sufletul curat credincios al lui Moise, care se ridicase mai presus decit
toata faptura ajunsese sa se uneasca cu Facatorul lumii intregi,
luia un duh dumnezeiesc, care a prezentat lumii adevarul despre Dum-
nezeu cu mult mai limpede decit Platon declt ceilalti greci
sau barbari. daca ne cere sa formulam temeiuri pentru aceasta cre-
dinta, sa ne prezinte el cel dintii parte din formularile lui lipsite de
clovezi vom dovedi ca afirmatiilc noastre sint intemeiat('.
5. Ca documenteze mitul nimicirilor foc prin apa,
Celsus n-are decitsa se inspire de la egipteni, pe care el ii
oameni de inalta intelepciune, intelepciune ale carei dovezi sint do-
bitoacele necuvintatoare carora li se inchina argumentele care dove-
desc ca cinstirea adusa acestor animale sfinte e logica plina de taine
de mistere! Iata, dar, ca laudindu-se cu invatatura despre
male, egiptenii au ajuns sa prezinte temeiuri teologice, facindu-se astfel
intelepti nevoie mare! Dar chiar cindar admite Legea legiuito-
rul iudeilor, chiar daca ar ca exista un singur Dumnezeu,
Creator al lumii intregi, ochii lui Celsus semenilor ai mai
tina trecere decit cobori divinitatea nu numai rindul vietuitoarelor
cugetatoare muritoare, ci a celor necugetatoare, ceea ce intrece
basmele metempsihozei legatura cu sufletul, care cade din inaltul ce-
rului coboara pina la dobitoacele lipsite de inca numai
cele domestice, ci pina fiarele cele mai salbatice. daca vad
pe egipteni mitologizind, spun ca ei filosofeaza cu ajutorul enigmelor
misterelor schilnb, daca Moise scrie istorii adevarate pentru
popor intreg, lasind drept istorisiri, legi fnvataturi, se crede
ca acestea ar fi fabule goale, lipsite de orice inteles mai inalt ! Iata dar
care este parerea lui Celsus a epicurei10r ,
FILOCALIA
383
6. Celsus mai declara textual: Dacd cre$tinii sd rdspundd
lntrebdri1e mele (nu cd eu sd md documentez, pentru cd eu
cunosc totul, ci pentru cd md adresez tuturor mod egal), bine ar face !
Dar - cum fac adeseori - vrea sd md primeascd spunlnd:
nu cerceta, ci crede mai lntli [" - atunci voi fi nevoit sd expun esenta
care proieseazd $1 din care provine

La aceasta culme a trebui sa raspundem : daca ar
fi citit vreodata cu adevarat pe proorocii despre care cei mai multi m,ar-
turisesc ca sint plini de enigme de expresii neintelese, daca ar fi stu-
diat parabolele evanghelice, ca cealalta parte a Scripturii, Legea,car-
tile istorice aIe evreilor sau cuvintarileapostolilor, ori daca ar fi vrut
sa adinceasca, printr-o lectura pasionata, intelesul acestor cuvinte,
atunci n-ar mai fi avut atita indrazneala sa declare ca cunosc tot. Nici
eu, care mi-am inchinat cercetarii acestor spu-
ne cunosc totul, pentru iubesc adevarul. Dintre
unul ll-ar zice : cunosc toate problemele filosofiei lui Epicur, nici
indrazni sa spuna ca tot pIatonismul, mai ales cind ne gindim
cH de multe diferente sint pina intre cei care au scris despre ele.
Cine ar putea fi, dar, atit de indraznet incH sa spuna ca cunosc
totu1 din stoicism ori dinaristotelism '? Macar daca ar fi spus asemenea
vorbe oameni din popor, care dau seama de ignoranta De
aceea sa nu secreada ca cunosc totul ca au avut ca dascali astfel
de oameni! Purtarea 1ui Celsus ne aduce aminte de aceea a unuia care
a petrecut prin Egipt, unde inte1eptii dau fel de fel de explicari filoso-
fice traditiilor pe care 1e cred de origine divina, timp ce multimea care
doar din auzite clteva mituri, a vaIoare doctrinara ig-
nora, se peste masura cu ace1e filosofii. bine, omul care a
petrecut acolo doar printre oameniide jos, cum ar putea crede ca cu-
totul din Invatatura egiptenilor, de vreme ce ascultat pe
unul din preotii tarii nici primit una din invataturile
secrete ale egiptenilor'/ Or, ceea ce am vorbit despre inteleptii pro-
fanii egiptenilor s-ar putea aplica la acolo exista initieri
interpretate rational de invatatii lor, dar care sint pra'cticate de
forme vazute, muIt mai superficia1. La fel s-ar putea spune despre
sirieni, despre indieni, ca despre toti care au mituri carti sacre.
7. Intrucit insa Celsus se leaga de expresia fo10sita adeseori la
intelepciunea ar fi un rau aceasta, pe cind nebunia ar fi
fericire 378, trebuie raspuns ca rea1itate eI defaima invatatura noas-
318. se vedea mai sus, acest capitol 1.
384
tra pentru ca n-a citit corect textul de 1a Pavel, caIe spune; (Iaca se
pare cuiva intre ca este intelept veacul acesta, sa se faca nebun,
ca sa fie intelept, caci intelepciunea lumii acesteia este nebunie inaintea
lui Dumnezeu 379. Dar Apostolul nu spune simplu: intelepciunea e ne-
bunie inaintea Dumnezeu, ci intelepciunea aces1tei lumi nu orice
intelepciune! Nici n-a zis : ((daca se pare cuiva ca es,te inte-
lept, sa se faca nebun, ci sa se faca nebun acest veac ca sa fie
te]ept. A:;;adar, intelegem intelepciune a acestui veac orice
fi1osofie pljna de credinte fata de ceea ce sustin Scripturile. DiH
nu spunem ca nebunia este fericire sau un bine general, ci doar
atunci cind te faci nebun pentru acest veac 380. Aceasta e ca cum am
spune-o despre un adept a1 p1atonismului pentru ca crede nemurirea
sufletului, dar sustine metempsihoza 381, pentru care se face de
ochii stoicilor care batjocoresc aderarea la credinta 10r, sau a peripa-
teticilor, care aduc osanale lui Platon, ori a epicureilor, care
denunta cu glas mare superstitia ce10r ce admit Providenta divina
situeaza pe Dumnezeu deasupra universului intreg !
Sa mai adaugam aceea ca, dupa cum cere Scriptura, e mai bine
sa accepti gindire intelepciune decit prIntr-o cre-
dinta simpla, dar ca anumite imprejurari Logosul pe
aceasta din urma, pentru ca sa nu la:;;i pe oameni cu totul descumpaniti.
Caci, dupa cum marturise:;;te Pavel, un autentic ucenic a1 1ui Iisus de
vreme ce intru inte1epciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut in-
telepciune pe Dumnezeu,a binevoit Dumnezeu sa mintuiasca pe cei ce
cred nebunia propovaduirii 382. De unde rezulta cu toata evidenta
ca intelepciunea lui Dumnezeu se cade sa se faca cunoscut Dumnezeu.
intrucit nu s-a facut a:;;a, Dumnezeu a gasit de bine mai apoi sa min-
tuiasca pe credincio:;;i nu simplu nebunie, ci prin nebunia
De aici se face ca vestirea 1ui Iisus Hristos cel rastignit
e nebunie a cum a spus Pav,e1 a1,t 10c, dupa ce
luase cuno:;;tinta de ea: insa propovaduim pe Hristos cel rastignit,
pentru iudei sminteala, pentru pagini, nebunie. Dar pentru cei chemati,
iudei elini, pe Hristos, puterea lui Dumnezeu inte1epciunea 1ui
Dumnezeu 383.
379. Cor. 3, 18
380. Le est une sagesse? un faH. Tout le salut e,sl ce
fait: Le Fils de Dieu en croix. Premiere Corinthiens, Paris,
1938, 16.
381. Inca un loc clar care Origen COrnbi\te rneternpsihoza, de care a fost
osindit adeseori.
382. (;or. 1, 21.
383. Cor. 1, 23.
PILOCALIA
385
sfir$ituJ primului volum, ln cu acuza c6. un lnte-
lept lnv6.tat n-an fost de Hristos, urmatoare1e :
8. Din cite putem cerceta cinstit cu grija despre activitatea apos-
tolilor, reiese ca propovaduiau cu putere dumnezeiasca
astfel sa. aduca pe oameni DUlnnezeu. Nu aveau
nici darul de a vorbi frumos nu stapineau nici maiestria de a impo-
dobi pIcdica lor cu podoabe de grai ales diaIectic, ca grecll,
stare sa. farmece pe cei ce-i ascultau, caci ml se pal"e ca daca Iisus ar fi
aIes oameni cu multa invatatura inaintea oamenilor, stare sa prinda
sa exprime idei scumpe multimilor ca sa faca din ei
invataturii Sale, foarte repede ar fi ajuns sa fie ca predica dupa
metoda filosofilor dintr-o anumita iar vestirea evanghelica
fi pierdut, acest caz, tot farmecul dumnezeiesc. Inva.tiitura pre-
dica ar fi constat, acest caz, din discursuri de logica conv,ngatoare,
rostite intl"-un grai intr-o compozitie literara
acest caz, invatatura noastra s-ar sprijini - asemeni tuturor ce-
lorlalte doctrine filosofice din lume - nUlIlai pe intelepciunea oameni-
10r, nu pe puterea Dumnezeu 384. Dal" cind vezi pe pescari pe
ca n-au deprins nici maiestrie $coIara. speciala - a$a cum
descrie Evanghelia cum ii vede Cclsus, intr-adevtlr, Epsiti de orice
pregatire - sint incurajati nu numai sa apere credinta Hris-
tos fata de atacuri1e iudeilor, ci sa predice celorlalte popoare sa
Je C1$tige, atunci cum sa nu te intrebi : de unde ei at1ta putere de con-
vingere caci nlultimiIe aveau nevoie de cuvintari
cine ll-ar ca fagaduinta dupa Mine Eu face
pescari de oameni 385 a dus-o la indeplinire Iisus prin apostolii
Sai'1 Chiar Pavel dupa cum am spus-o lIlai inainte,
cu aceste cuvinte: "Cuv1ntul meu propovaduirea nu stateau
1n cuvinte conving5.toare aIe inteIejJciunii dUlnneZeie$ti, dovada
Duhului a puterii, pentru ca credinta noastra sa nu fie inte1epciu-
nea oamenilor, ci puterea DUlllnezeu 386. Caci dupa cum s-a spus
prin prooroci, atunci cind vestesc, prin lor de mai inainte,
propovaduirea Evangheliei, Mintuitorul va da cuv1ntul celor ce vestesc
cu putere multa, Imparatul puterilor poporului iubit 387 ca sa se impli-
neasca aceasta proorocie, caci repede alearga cuvintul Lui SBB. in-
tr-adevar, vedem ca 1n tot pamintul a ie$it vestirea Ior $i marginile
384. Cor. 2, 4.
385. 4, 19.
386. Cor. 2, 4-5.
387. Ps. 67, 12.
388. Ps. 147, 4.
25 - Origcn, Scrieri alese
366 SCRIERI ALESE
lumii cuvinte1e 10r 389, Iata de ce se umplu de putere cei ce asculta
Cuvintullui Dumnezeu ce1 vestit cu putere, marturisind-o prin hotarirea
10r, prin purtarea chiar prin 1upta 10r dusa adevar la
moarte.
drept ca exista insa oameni cu suflet g01, chiar daca ei martu-
risesc ca cred Dumnezeu prin Iisus Hristos, Ne1asindu-se de
puterea Dumnezeu, nu se 1eaga de cuvintul dumnezeiesc decit
de forma. Dar cu toate am pomenit adineauri un cuvint rostit de
tuitorul Evanghelie, sta 1a indoiala sa-l f010sesc aici, ca sa
subliniez deplina pre!1tiinta dumnezeiasca aratata de Mintuitorul 1e-
gatura cu vestirea Evangheliei puterea cuvintului ei, care ci:?tiga su-
fle,te1e chiar cind maiestria da'scalilor nu-i prea mare,
subjugindu-i cu putere dumnezeiasca. Caci zice Iisus : "Seceri:?ul e mult,
dar 1ucratorii sint putini. Rugati, deci, pe Domnul sa scoata
1ucratori Sau 390.
9. Intrucit Celsus a numit pe apostolii 1ui Iisus oameni rai com-
vame!1i pescari din mai ticalo:?i, raspunde la
aceasta, caci ii place uneori sa accepte ce spun Scripturile pentru
ca sa atace cre:?tinismul, iar alteori nu mai crede Evanghelii pentru
ca sa nu admita divinitatea anuntata toate Scripturile. Or, s-ar
fi cazut, dupa ce a vazut sinceritatea scriitorilor felul cum descrlu
aspecte1e mai putin avantajoase, sa le creada sub aspectul lor divin,
Scrie doar epistola soborniceasca a Barnaba 391, din care probabil
ca Ce1sus s-a informatca sa spuna apostolii Iisus erau oameni
rai foarte ca Iisus ales ucenicii Sai din oamenii peslf'
masura de pacato!1i. drept ca, potrivit Evangheliei dupa Luca, insu:?i
Petru a zis catre Iisus : de 1a mine, Doamne, ca sint om pacatos 392,
Mai mult, Pave1 dec1ara epistola Timotei, ca unul care a ajuns
mai la urma decit totiapostol a1 lui Iisus, ca e vrednic de crezare cu-
vintul ca lisus Hristos a venit 1ume sa mintuiasca pe cei pacato:?i, din-
tre care cel eu .. , 39:\ de ce sa para ciudat ca, pentru
a arata oameni1or ca are putere sa vindece sufletele, Mintuitorul a ales
oameni rai dar pe care i-a sa inainteze virtute atit de
muH, incit au ajuns sa fie dati pilda pentru cei pe care i-a adus 1a
Evanghelia 1ui Hristos "
389. Ps. 18, 5.
390. 19, 37-38.
391. Barnaba, V, 9 (traducere romaneasca, 1979, 119):
ales peste masu'ra de 9, 13).
392. Lc. 5, 8.
393. Tim. 1, 15.
FILOCALIA
387
10. Daca s-ar cuveni sa facem pentru viata an-
terioara convertirii 10r 1a atunci desigur ca ar trebui sa acu-
zam pe Fedon, de mare filosof a fost, pentru Socrate, dupa
cum istoria, 1-a scos dintr-un de pierzanie l-a an-
trenat sa studieze filosofia. Mai mult, viata desfrinata dusa de Polemon,
Xenocrate, ar fi cazul s-o punem pe seama filosofiei 394.
atunci cind la aceste doua cazllri ratiunea este cea care s-a aratat vred-
nica, indemnindu-i sa iasa din pacate atit de grele, care cazusera
printre greci nu mai altul afa1"a de Fedon de Polemon, care
sa fi trecut dintr-o viata de desfriu 1a una de practicare a filosofiei),
cazul 1ui Iisus nu numai cei doisprezece (ucenici) de demult, fara in-
cetare, numar tot mai mare, cei care au devenit astfel un cor de
inte1epti spun cu privire 1a viata 101" sufleteasca : pentru ca eram
altadata fara de minte, neascultatori, aInagiti, slujind pofte10r multor
feluri de desfMari, petrecind viata rau'tate pizmuire, uriti fiind
urindu-ne unul pe altul; iar cind bunatatea iubirea de oameni a Min-
nostru Dumnezeu s-au a1"atat, am ajuns ceea ce sintem prin
baia celei de a doua prin innoirea Duhului Sfint, pe care 1e-a
varsat din peste 395. Pentru ca Dumnezeu a trimis pe Cu-
vintul Sau i-a vindecat pe ei i-a izbavit din stricaciunile cum
ne-a invatat proorocul psalmii sai 396.
mai putea adauga inca caz : ca sa stapineasca patimile, dar
fara sa aiba pretentia ca expune un adevar de credinta, Hrisip 397
sa Arta de te vindeca de patimi, sa tamaduiasca,
trlvit indrumarilor unor anumite filosofice, pe cei ale caror suflete
cazusera zicind : daca pla,ce-re,a a d'evenit un scop,
atunci directia aceasta trebuie tratate patimile; daca sint trei feluri
de bunuri, tot pe aceasta ca1e trebuie sa scapam de patimi pe cei sta-
de ele. Dar cei ce acuza vad cHe patimi cite
valuri de rautati au fost stirpite mai ales cite naravuri salbatice au
fost imblinzite pe urma invatEiturii noastre Ar fi fost de datoria
celor ce propovaduiesc slujirea binelui comun arate
]or fata de aceasta Evanghelie, care a printr-o noua metoda, sa
scoata pe oameni din atltea pacate, confirmind, daca adevarul celor
spuse, ce1 utilitate& 10r pentru neamul omenesc.
394. Despre Fedon Polemon vezi Diog. Laertios. $j doctrinele
trad. C. 1963. 2, 9, 105 ; 4, 3, 16.
395. 3, 3-4. plastica formulare a argumentului moral in legatura cu divi-
nitatea
396. Ps. 106. 20.
39'1. Hrisip, .... VI!. 51. citat dupa Borret (Origene. Contre Celse.

388 ORIGEN, SCRIERI AU,Si'
11. pe apostoli sa nu chip temerar, Iisus le-a spus :
cind -va urmaresc pe cetatea aceasta, cealalta, daca
prigonesc acolo, atunci fugiti intr-a treian 398. Ie-a dat pilda sa
duca viata ordonata, purtind grija sa nu infrunte primejdiile cu prea
maIe momente nepotrivite fara Dar aici
Celsus desfiguIcazi1 calomniaza HIistos afirmind, gura unui
dlll scrisoarea sa : "Cu upostoljj Tdj, 'j'u fugi dintr-un loc ln
12. iata ce acuza mai aduce lui Iisus evreul lui Celsus: Dc ce
fost nevoie, atunci clnd inc6: prunc, SQ fugi ln Egjpt Ca SQ scapi
Qstfel de tdiere ? ceIelalte ...
Dar credem Iisus, Cel care a zis: Eu sint Calea, Adevarul
Viata 399 alte cuvinte de felul acesta, pe care le spune, pentru ca
se afla inca trup omenesc: cautati acum sa ucideti pe
Mine, Omul care v-am spus adevarul 400. Marturisesc ca fraza felul
dcesta va fi fost redactata: datorita purtarii Sale de grija, Mintuitorul
a binevoit sa Iume ca om trebuia sa nu se expuna chip ne-
potrivit primejdia mortii. Acesta a fost motivul pentrucare a fost
condus de paIintii Sai, indrumati de un inger al Iui Dumnezeu ...
401

13. Ce e ciudat aceea ca, odata intrat firea umana, Iisus a fost
ocrotit timpul respectiv, dupa rinduiala omeneasca, pentru ca sa oco-
Ieasca primejdiiIe, pentru ca acest Iucru n-ar fost posibil alt
chip, ci pentru ca se sa se recurga la cai Iinduieli
pentru ca sa se saIveze '/ a fost mult mai bine ca pruncul Iisus a ocolit
uneltirea Iui Irod, pIecind cu parintii Egipt ce-a murit cel ce
urmarea sufletul pruncului 402, incit Providenta, veghind asupra Iui Iisus,
n-a impiedicat deloc libeItatea Iui Irod de a dori sa ucida pruncul, ori
sa nu plaseze jurul Iui Iisus casca iadului 403, de care vorbesc poetii,
altceva de feIul acesta, sau sa nu-i urgiseasca cu foc, ca pe cei din
Sodoma, pe care cautau sa-L ol11oare. Un chip cu totul din
comun prea batator Ia ochi pentru saIvarea Lui ar fi fost piedica
caIea planului Sau de a invata ca om, marturisit inca de TataI ca Dum-
nezeu, caci, cum il vedeau oamenii, era ceva dumnezeiesc,
pentru ca, de fapt, era Fiul Iui Dumnezeu, Dumnezeu Logosul, puterea
398. 10, 25. Se pare ca citatul a fost cunoscut de Origen doua
una mai 1unga. cea1alta. mai scurta.. Se ca veacul va folosit adeseori de
Sfintul Atanasie ce! Mare, ales de fugd (traducere romaneasca, 51.
Bezdechi, C!uj, 1947, 79
399. 14, 6.
400. In. 8, 40.
401, Textul Filocaliei" se Intrerupe aici, spre a fi reluat peste citeva rinduri.
402. Justin Filozoful a raspuns in Dialogul sa.u 1a aceasta intrebare (Cap.
102 i 227).
403. Homer, I1iada, V, 845.
FJLOCAJ.IA
389
lui Dumnezeu intelepciunea lui Dumnezeu, Cel pe care-L numim
Hristos 401. Dar nu-i aCUln sa scriem despre firile din care
format Iisus cel intrupat, problema care ar forma, zicind, tema
fami1iara
14. spune ca acuza indreptata impotriva lui Iisus a ucenici10r
de istorie legata de lui Aristotel: ca urma
sa se adune un tribunal care sa-l invinuiasca de impietate din pricina
unor teze din filosofia sa, pe care atenienii le socoteeau primejdioase,
el s-a retras din Atena mutat Halkis, dupa ce s-a scuzat
fata de prietenii sai prin aceste cuvinte: Sa plecilm din Atena, ca sa
nu dam atenienilor prilej sa se incarce cu noua crima, ca aceea
asupra Socrate, ci sa-i ferim de a doua impietate impotriva
fiJ osofiei 405.
jard$j djn cartea Ill-a tratatului Contra Celsus
15. Celsus mai citeaza impotriva noastra citeva observatii facute
de unele persoane, care se numesc pe ei dar care au idei cu
totu1 contrare invataturii lui Hristos care nu pot fi numarati printre
cei prea inteligenti, ci printre cei mai Iata ce sustin ei : Nimeni
din cel care au lnvdtat carte $1 nlcj un lntelept sau om cumlnte sd nu
stea prjntre noj, cdcj astfel de lnsu$lrj slnt de noj pdcat; ln
schimb, cjne n-are carte, e ne$tiutor, ndt1ng $1 nebun, ace$tia sd vjnd cu
toatd lndrdzneala. Recunosclnd cd numal astfel de oamenj slnt vred-
njcl de Dumnezeu, aratd cd nu doresc $1 nu pot convinge sd vind
declt nerozi, cei de neam slab $1 imbeci11, sclavi,
fE'mej
acesitea ca, chiar daIca Iisus cum-
patare atunci cind zice : Oricine se uita femeie, poftind-o, a savir-
adulter inim,a luj" 406, ar vedea, intre altii, pe
ca traiesc desfriu, desigur ca acela ar avea drept sa-i dis-
pretuiasca pentru viata lor Hristos, dar ar
proceda foarte nerational daca adusa acelor oameni ar
a5upra invataturii Domnu1ui. Tot daca s-ar constata ca invatatura
mai mult decit aItele, ar trebui sa
fie infruntati cei care, pentru apara 10r, se leaga nu de
unele acuze ca cele scri.erile lui Celsus, caci nici nu exista
astfel de acuze, nici chiar gura celor simpli ci de altele,
404. Cor. 1, 24.
405. Diog. Laertios, ... , 5, 1, 5.
406. 5, 28.
de foarte mica importanta, stare sa-i intoarca de la praticarea in-
telepciunii.
16. Ca Logosul divin ne vrea, sa fim intelepti. reiese atit din
scrierile vechi ale iudeilor, care mai sint inca uz la dar nu mai
din cele scrise dupa Hristos care toate sint recunoscute de
Biserici ca inspirate. Ca'ci scrie PsalmuI 50, rugaciunea indreptata
de David catre Dumnezeu: Cele nearatate cele ascunse ale inte-
lepciunii Tale mi-ai aratat mie 407, iar despre Solomon ca a cerut
intelepciune ca a primit-o. urmele intelepciunii se -pot recu-
scrieriIe pe care le-a lasat, scrieri cuprinzind putine cu-
vinte profunda intelepciune. putea afla ele atit elogii ale inte-
lepciunii, cit ind,emnuri spre traire inieleapta. Caci atlta era de inie-
lept SolOlnon incit regina din Saba, auzind de numele Solomon
de numele Domnului, a venit sa-l incerce prin intrebari enigmatice.
i-a vorbit spunindu-i tot ce era inima ei, iar Solomon i-a dat raspuns
la toate intrebarile. n-a ramas nici intrebare la care imparatul sa
nu-i fi dat raspuns. a vazut imparateasa din Saba toata intelepciunea
lui Solomon toate averile a zis ea catre imparat: adevarat
este ce am auzit eu tara mea de lucrurile tale de intelepciunea ta,
insa eu nucredeam vorbele pina ce n-am venit n-am vazut cu ochii
mei iata nici pe jumatate nu mi se spusese; ai intelepciune
mult mai mare decit am auzit eu 408. Ca:ci Se scrie de.spre el:
a dat Dumnezeu lui Solomon intelepciune pricepere foarte mare
multe ca nisipul marii. era intelepciunea lui Solomon
mai presus de intelepciunea tuturor celor vechi mai presus de toata
intelepciunea egiptenilor. era mai intelept dec1t oamenii 409,
celelalte.
Iata dar cum vrea Cuvintul sa existe intelepti printre credinciol?i.
incit, pentru ca sa puna la Incercari priceperea ascultatorilor, a for-
mulat unele adevaruri forma de ghicitori ascunse, altele ca parabole,
iar altele sub forma de probleme. Ca zice careva dintre prooroci, Osea,
la cartii sale: Osea, de ar fi cineva intelept ca sa
ceapa acestea, ager ca sa poata cuvintul cel adinc ! 410. Iar
Daniil cei robiti impreuna cu el atita s-au preocupat cu incare
se indeletniceau inteleptii de la curtea din Babilon, incit se aratasera
de zece ori mai isteti) decit toti Se mai cartea proorocu-
407. Ps. 50, 8.
408. Regi 10, 5-7.
409. Regi 4, 29.
410. Os. 14, 10.
411. 1, 20.
PILOCALIA
391
Iui Iezechiil, adresindu-se capeteniei Tirului care se tinea tare price-
put filozofie : Iata, tu iti inchipui ca mai inteIept decit Daniil
ca nu sint taine ascunse pentru tine 412.
17. Daca Ia cartiIe scrise dupa (inaItarea Iui) Iisus, vei gasi muI-
timile ascultind pildele ca unii care se aflau afara
erau vrednici numai de invataturi exoterice, vreme ce ucenicii
paI1ticipa deosebi la explioarea esoterica (mai adinca) a pi1deIor,
Caci ucenicilor Sai Ie lamurea (Iisus) toate deosebi 413, preferind mul-
timilor pe cei care erau dornici sa ascuIte mai de-aproape inteIepciunea.
Celor ce cred Ie ca le trimite intelepti carturari,
zicind: Iata trimit intelepti carturari dintre ei vor ucide414.
Iar PaveI. harismele daruite dc Dumnezeu, a pus la loc de
frunte cuvintul de inteIepciune, iar pe locul doilea, urmind dupa
el, cuvintul iar rindul al treilea, mai jos, credinta.
pentru ca punea cuvintul mai presus decit minuni1or,
za darurile tamaduirilor facerii de minuni 415 intr-un mai prejos
decit harismele cuvintului. Iar Faptele Apostolilor
despre bogata a lui Moise, informindu-se din scrie-
l"ile vechi, care ll-au putut ajunge multimile, caci zice : a fost
vatat Moise toata intelepciunea egiptenilor 416. De aceea, cind a
ajuns sa faca minUlli, ca parca nu le cu putere
data de la Dumnezeu, dupa invataturile agonisite de la egipteni,
care se specializase. Tocmai aceasta banuiala a minat pe rege sa cheme
inteleptii Egiptului pe pe vrajitori 417, care dat pe fata
neputinta Ior fata de intelepciunea Iui Moise, care intrecea toata inte-
lepciunea egiptenilor.
18. Se pare ca ceIe scrise Corintenilor aveau vedere pe grecf,
care se umflau cu inteIepciunea elineasca care adus pe unii
parerea ca invaiatura ll-ar vrea sa de cei inteIepti. Dar S8
auda cel care crede cevaca, vrind sa contrazica pe oamenii rai,
Logosul declara ca ei nu sint intelepti privinta ceIor care pot fi cu-
noscute, impotriva ceIor nevazute chiar a ceIor de ci stnt
inteIepti f,ata de cei ce se preocupa doe:cit de cele bazate pe simturi ca
intreaga Ior intelepciune se reduce la orizonturile lumii acesteia. Tot
astfeI, multimea invataturilor cite se cunosc e mare deosebire. UneIe
recunosc numai lumea materiei a simturilor. Chiar cind vorbesc de
412. lez. 28, 3.
413 . .Mc. 4, 1'1.
414 . 23, 34.
415. Cor. 12, 8-9.
416. Papte 7, 22.
417. Iel$. 7, 1.
fiinte mai inalte, 1e inteleg tot chip material. Dupa afara de
materie nu nimic. De a spiritelor neVdzutc sau fara
de corpuri nu vor sa Aceasta intelepciune Pavel ca
<intelepciune a 1umii)) , carc' fi nimic:ita dovedita ca nebuna. Ea e
numita pe scurt intelepciune a acestei lumi 418.
Dar exista alte invataturi, care indeparteaza sufletul de la poftele
spIe cele inaltindu-l spre fericirea cu Dumnezeu spre im-
partltirea cu propovaduiesc dispretuirea, ca vremelnice, a
tuturor celor sensibile vizibile, nevoindu-se spre cele nevazute 419
tintind spre ce1e ce nu se vad spun c:a aceasta este inte1epciunea lui
Dumnezeu, ca unul care adevarul, Pavel zice despIe inteleptii
greci Iegatu.ra cu une1e afiImIatii, dea:Itf.eJ juste, ale 10r: CuniOsIcind
pe Dumnezeu, ei nu L-au slavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit 420.
marturise:;;te lllai depaIte ca au cunoscut, intr-adevar, pe Dumne-
zeu, dar 1e mai spune ca acest lucru n-ar fi fost cu putinta fara ajutorul
lui Dumnezeu, adaugind : Caci Dumnezeu le-a vadit 10r, facind a1uzie,
cred, la cei ce se ridica de la cele vazute la cele llevazute: Cele ne-
vazute a]e se vad de la facerea lumii, intelegindu-se din faiJturi, adica
Lui putere dunlnezeire, ca sa fie fara c:uvint de aparare,
pentru ca, cunoscind pe Dumnezeu, nu L-au slavit ca pe Dumnezeu
nici nu I-au multumit 421.
19. Apostolul zice alt Ioc: chenIarea voastra, fratilor,
Cd nu multi sint intelepti dupa trup, nu multi sint puternici, nu multi sint
de neanl bun. Ci Dumnezeu ales pe cele nebune a1e lumii ca sa ru-
pe cei inte1epti; Dumnezeu ales pe cele de neam de jos a1e
Iumii, pe cele nebagate seama, ca sa strice pe cele ce sint, ca nici un
trup sa nu se laude inaintea lui Dumnezeu 422.
S-au ridicat, drept aceea, unii care sa creada ca nimeni dintre oa-
menii culti, dintre cei intelepti ori dintre cei cu judecata nu trec la cre-
dinta noastIa. Dar impotriva acestora vom putea spune ca nu s-a zis
nici un intelept dupa trup, ci nu multi sint intelepti dupa trup.
apoi e lim pede ca intIe c:onditiile cerute pentru episcopi, descriind ceea
ce trebuie sa fie un episcop, Pavel a fixat-o pe cea de dascal, cind
spune ca tIebuie sa fie destoinic sa indemne la invatatura cea sana-
sa mustre pe cei 423 pentru ca, prin intelepciIunea dil1
418. Cor. 2, 6.
419. Rom. 1, 21. Plastica rezumare a crezuluQ lui Orige!1. Desigur, nu genul
unei argumentarI cosmologice, ci sensuI unei de a
420. Rom. 1, 21.
421. Rom. 1, 19-21.
422. Cor. 1, 26-29.
423. 1, 9.
FILOCALIA
393
el, sa inchida gura graitorilor a celor
cum e preferat la episcopie omul casatorit singura data locul celui
casatorit de doua unul fara de prihana fata de cel prihanit, unul
treaz fata de unul care nu e, unul cuminte fata de unul care nu-i cu-
minte, unul cuYlincios fata de altul care nu-i deloc, tot cere de cel
pentru acest scaun ca sa fie destoinic sa invete pe sa
mustre pe cei potrivnici. Cum ar putea, dar, cu buna credinta, sa ne
atace Celsus spunind: nimeni din cej nic1 un
lnjelept sau un om cuminte sd nu lntre no1? Dimpotriva,
zicem ca oricine a invatat carte, orice intelept sau om cuminte este
binevenii. Sa vina, desigur, cel ce e fara incult, nesimtit,
prunc chiar! Caci daca vine, Logosul pe toti ii pe toti
ii face oameni vrednici de Dumnezeu.
20. Mincinoasa e acuza ca da,scalii ll-ar
vrea sa convinga decit oameni nerozi, de neam slab imbecili, sclavi,
femei copii. Logosul ii cheama pe toti, ca pe toti sa-i faca mai buni.
Dar ii chealna pe cei superiori altora,caci Hristos este Mintuitorul
tuturor oamenilor mai ales al celor fie ca ei sint dintre
inteligenti, fie din cei mai simpli. Hristos ne este jertfa de
(catre TaHil) pentru pacatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre,
ci pentru ale lumii intregi 425. de prisos, dar, sa vrei sa raspunzi
Celslls pentrn spusele Dealtfel, ce rdu este sd
cele maj bune lnvdtdturi, SQ fii lntelept $1 sd dovede$ti acest lucru?
aceasta piedicd spre Dumnezeu?
[] mai curlnd un ajutor $1 un l11ijloc maj pentru a ajunge
adevdr ?.
Desigur ca nu-i nici rau sa fii cu adevarat om invatat, pentru
ca invatatura este calea spre virtute. Cu toate acestea, ca sa numeri
printre cei invatati pe cei caIe propovaduiesc dogme ratacite,
aproba nici chiar invatatii greci. Nici inviltatura noastra
rautatii nu poate fi numitil intelepciune. Or, a rautatii"
propaga, ca sa. zic (:ei cu ratacite cei care se
cu sofisme. De aceea spune ca, la oameni. astfel de inva-
tatura e mai curind decit apoi, cine n-ar
ca e Ull bine sa te dedici invataturilor supCIioare? Dar ce anume vom
numi invataturi superioare daca nu cele adevarate care ne
deamna la virtute? Mai mult, daca-i sa prudent, atunci nu
mai putin sa te ca atare, cum zice Celsus. $i, d?parte de a
424. Tjm. 4, 10.
425. 1 ln. 2,1-2.
fi un obstacol calea lui Dumnezeu, cultura sirguinta
dupa invataturi mai bune, ca intelepciunea, sint un ajutor. Mai cu-
rind decit lui Celsus, noua se ca'de sa spunem, mai ales daca
aceasta combatem epicureismul.
21. Dar sa vedem ce spune mai departe Celsus: Iatd-i pietele
publice pe cei care-$i divulgd secretele $i care-$i fac de cap cu gdldgia
10r. Niciodatd e1 nu s-ar de adunare de oameni cuminti $i sd
lndrdzneascd sd sustind acol0 frumoasele mistere. sch1mb, cH
ce vdd grdmadd de strlnsurd de se reped
lntr-acol0 $1 lndatd se umf1d pene.
Iata ce chip calomniaza, asemanindu-ne cu cei di-
vulga secretele fac de cap pietele publice! Ce secrete
divulgam Sau ce altceva similar, care atunci cind adunam
citim din textele sfinte explicam, indemnind la fa\a
de Dumnezeul Cel peste toate Ia virtuti1e inrudite, ferindu-ne sa
dispretuim pe Dumnezeu sa fapta. contrara. 1
Chiar ar dori sa. poata aduna, pre,cum atitia ascuI-
tatori la lectiile ca sa-i indemne la virtute! au facut mai aIes
multi dintre filosofii cinici 426, care injghebau discutii publice cu toti
treca.torii. Credeti oare ca fac cind string jurul 10r
oameni pe care nimeni nu-i socoate culti, cind aduna string
auditorii de pe la colturi de strada de pe la de drumuri,
asemanindu-i cu cei care intretin cu nazdraveniile 10r, prin pietele pu-
blice, un public 'i Sint convins nici Celsus, vreunul din
aderentii sai, nu crede pasibili de pedeapsa de pecei care
facut datorie a iubirii de frate din luminarea multimilor celor

22. Iardaca nu-s vinovati, sa. vedem daca nu cumva
cheama mai mult (de'cit fi1osofii) multimi1e la cinstea cea desavir$ita.
Filosofii discursurile plina strada aleg auditorii,
numai daca vrea cineva, aula ramine picioare asculta. Cre$tinii,
schimb, scruteaza inainte, pe cit le sta putinta, ceIor
doresc sa fie rindul aderentilor 10r. ii pregatesc mod
individual chip deosebit abia atunci sint aceia primiti ca audi-
tori, dupa ce au dat destule marturii ca nutresc intentia de a duce
viata cinstita. formeaza un grup aparte de incepatori, care urmeaza
sa fie initiati care n-au primit simbolul curiitirii; apoi alt grup,
al celor care au dat cele mai bune marturii despre hotarirea lor de a
426. Nu e locul sa insistam aici asupra acuzatiilor multiple aduse invata.turii i?i
vietii crei?tinilor de catre filosofii pagini. se vedea Labriolle,
Etude sur du I-e Vl-e siecles, 6 ed., Paris, 1942.
FILOCALIA
395
nu vrea altceva decit ceea ce e ingaduit pentru Printre ei,
unii sint sa contro1eze viata purtarea ce10r care urmeaza sa
fie primiti comnnita1te 427, oprindu-i de legaturi cu oameni
de pacate ascunse, dar primind cu toata inima pe ceila1ti, pentru ca
fiecare sa-i faca mai buni.
Un procedeu similar dovede,sc ei fata de cei mai a1es
fata de cei cu viata desfrinata, pe care-i exc1ud din comunitate. Poate
ca Ce1sus ii aseamana pe cu ceicare intretin piete1e publice
poporu1de rind cu betiile scamatoriile 10r. Venerabila a pita-
gorei10r m:Orti pe cei care ca1cauinvatatura 10r ii tre,ceau
pe piatra de mormint ca apostati de 1a credinta 428. schimb,
ii depling ca pe defuncti, pentru ca sint ca pierduti morti
fata de Dumnezeu, pe cei ce s-au 1asat biruiti de viata de p1aceri sau
de alte pacate. Daca unul schimbare serioasa, dupa
tjmp lllai inde1ungat de,cit ce1 de 1a prima initiere, il primesc
din nou, ca cum ar fi inviat din morti, dar nu pun nici dre-
gatorie de conducere a Bisericii 1ui Dumnezeu pe cei care au cazut
dupa ce fusesera primiti
23. Oamenii cu care ne aseamana Celsus, care divulga secrete1e
10r tipa prin pietele publice, nu s-ar apropia niciodata, zice e1, de
adunarile oamenilor cu indrazneala de a divulga misterele lor
frumoase, dar daca vad tineri, gramada de sclavi, strinsura de im-
be,cili, s-:ar repezi intr-,acolo s-,ar umfla acolo pene. Celsll's nu face
decit sa ne insulte, cum fac femeile pe 1a raspintii, cu singurul scop
de a injura pe trecatori. Caci facem tot ce-i cu putinta ca aduna-
rile noa:sltre sa 1a !?edinte oameni serio!?i !?i. felul acesta,
avem indraznea1a sa public tainele noastre ce1e mai fru-
moase mai de vreme ce dispunem de auditori cuminti.
Tocmai ca tinem ascunse trecem sub tacere taine1e noastre ce1e mai
adinci, maiales cind vedem oameni mai simpli au nevoie
de invatatura, cum zicem cei hraniti cu lapten
scris ,este epistola lui Pavel a1 nostru ciHre corinteni, ai
caror greci inca indreptasera naravurile: Cu 1apte v-am hranit,
nu bucate, caci inca nu puteati (minca) inca acum nu puteti,
fiindca sinteti tot trupel?ti. Cita vreme inca mtre pizma
cearta dezbinari, nu sinteti oare trupe!?ti nu umblati dupa om 1n 429
427. Despre etapa de pregatire pentru primirea Origen ne ofer/i
muIte informatii. se vedea la indici Biserica, ei,
428. Idee amintita C. Cels 12; Clemoot Alex,andrinul, Stromaiele 5'1,
2-3. Desigur aici se face aluzie la problema ,,1'apsi-lor, pe Celsus exp]oate,aza.
429. Cor. 3, 2-3.
396 ORlGEN, SCRIERI ALESE
apostoJ. ca unele adevaruri formeaza hrana sufletu-
mai pe cind sufletele incepatorilor se aseamana cu laptele
copii1or, zice alt 10C: caci aveti nevoie de lapte, nu de hrana
vJItoasa. Pentru ca oricine se cu lapte este nepriceput cu-
vintul fndreptarii, de vIClne ce este prunr:. 1a1" hIana tare este pentru
cei care au simturile invatate sa deose-
beasca binele raul 430. daca sint valabile aceste adevaruri, se
va putea oare admite ca maretele adevaruri ale credintei noastre n-ar
fi propovaduite adunare de oameni inteligenti ca,
dimpotriva, invatatorii ar trada sfintele venerabilele noastre
taine daca ar vedea inaintea lor gramada dc de sclavi de
imbecili ar etala fata astfel de spectacole? Dimpotriva, pentru
oricine examina tinuIta Scripturilor noastre, e limpede ca, imparIta-
ura popuIatiei josnice fata de neamuI Celsus se ex-
fara control bazindu-se pe minciuni.
24. marturisim ca, tocmai contrar fata de CE:' spune Celsus,
vrem sa educam pe toti cuvintuI Dumnezeu fel incit sa
tinerilor indemnuri potrivite virstei sa aratam scla-
cum s-ar putea incuiba ei duhul libertatii sa fie astfel ei
inaltati lucrarea CuvintuIui. Propovaduitorii declara
destuI de apasat ca sint datori elinilor barbarilor invatatilor
neInvatatilor 431 timp, tagaduiesc ca trebuie sa tama-
duiasca sufletele celor pentru ca, pe cit e cu putinta, sa
dobindeasca mai buna intelegere, sa asculte de cuvintul lui
So10mon: cei simpli, lnvatati curatenia cei nebuni, intelep-
titi-va 432. Cine e sa intre la mine cine e,ste lipsit de
telepciune sa umble pe calea priceperii. Veniti mincati din piinea
mea beti din vinuI pe care eu l-am amestecat cu mirodenii, parasiti
neintelepciunea ca sa ramineti cu viata umblati pe calea cea dreapta
a priceperii 433.
aici a$ mai putea adauga un raspulls la atacuri1e Celsus : oare
filosofii invita pe tineri sa le ascuIte prelegerile '/ indeamna
oare pe tineri sa paraseasca viata destrabalata, indrumindu-i spre
bnnuri mai inalte '/ Ce-ar fi daca am filosofilor ca au in-
demnat pe sclavi sa urmeze virtutea, cum face Pitagora cind vorbe$te
de Zalmoxis, Zenon despre Perseu, mai ieri-alaltaieri, cei ce au
indrumat pe Epictet spre filosofie'/ Sau n-avem drept, gre-
430. 5, 12-14.
431. Rom. 1, 14.
432. pjlde 8, 5.
433. pj]de 9, 4-6.
FILOCALIA
397
cilor, sa Cllenlalll la filosofia noaslra tineri, sclavi, pe cei de
jos '/ Cind facem acest 1ucru, oare nu clin iubire fata de om 11 facem,
ca unii care vrem sa vindecam cu doctoria credintei orice fiinta cu-
getiHoare s-o familiariziJll1 cu Dunlnezeu Cel ce a creat toate ? 454.
25. Daca am zice ceva, ar urma ca din cauza multimii oameni-
lor simpll, care se 1asa de 1egi1e 10r, nici un om cu cap n-ar
asculta, de pilda, de Ull Solon, de un Licurg, de un Zalenkos sau
de alt legiuitor, mai ales daca om cu cap intelege pe omul
virtuos. Intr-adevar, aceste C'xenlple legiuitorii au implinit ce 1e-a
parut mai de folos, inconjurind popoarele lor cu disciplina cu 1egi
deosebite: tot Dumnezeu, legiferind Iisus pentru oamenii de
pretutindenea, indrumeaza pe oamenli lipsiti de cultura, masura
care e cu putinta, sa-i conduca spre mai bine. Dupa cum am spus-o
mai inainte, Dumnezeu bine acest lucru, cinda grait prin
Moisi : M-au intaritat 1a gelozie cei ce nu sint Dumnezeu au
aprins minia Mea idolii lor; ii intarita Eu pe printr-un
popor, 1e aprinde minia printr-un neam fara pricepere.
era gindirea Pavel, cum s-a spus mai sus : Dumnezeu ales pe
cele nebune ale lumii ca sa pe cei intelepti 435, numind inte-
sens mai general toti cei care progresul exterior al
telor nu i-a impiedicat sa se intunece politeismul ateu, pentru ca
zicind ca sint intelepti, au ajuns nebuni au schimbat slava lui Dum-
nezeu celui nestricacios intru asemanarea chipului omului celul stri-
ca'cios al pasarilor al celor cu pa;tru picioare al tiritoarelof" 4;,fi.
26. Ne mai acuza Ce1sus spunind ca predicatorii se adre-
seaza nunlai celor nepriceputi s-ar putea raspund,e : cine nu-
Strict vorbind, orice rau e un prost 4-'7. Daca nu-
pe cei rai,atunci, dorinta de a oameni fi-
losofie, cauta sa cei rai, sau pe cei Dar
s-ar putea sa fie din moment ce au filosofia;
uImare,au ramas cei rai; dar daca sint rai,atunci ei sint
astfel va trebui sa tu din pentru filosofie, de unde
urmeaza ca tu cauti din cei Dupa parerea mea, chiar daca
umblam dupa cei pe care ii nume!?ti facem ca medicul
434. Ca intr-o sinteza a intregii polemici avute cu rautatile Celsus, Origen
rezuma concepti,a sa ac,este vorbe: .<oare nu din iubire fata de ora facem toa!te
pentru ca sa vindecam prin doctoria credintei orice fiinta cugetatoare s-o familia-
rizalll cu ?. pe larg cind vom prezenta intreaga problematica cre:;;tina,
cum reiese ea din opera apologetica a lui Origel!.
435. Cor. 27. Origen se refera un pasaj anterior (C. CeJs 78).
436. Rom. 1, 22-23.
437. Tusc. 4, 54 (atat dupa Borret, 167).
398
care cauta pe bolnavi ca sa le aduca doctorii sa-i refaca.
Dar daca nume!?ti pro!?ti pe oamenii cu minte mai redusa mai nepu-
tincioasa, atunci raspunde ca chiar pe incerca, pe
cit imi sta putinta, sa-i fac mai buni, fara sa ma gindesc sa injghebez
comunitate numai din astfe1 de oameni. curind caut minti agere
patrunziHoare, pentru ca ac.:e$tia sint stare sa urmeze lamurirea
taine10r a semnificatiilor ascunse ale Legii, ale proorocilor ale
Evangheliilor 43&, pe care tu 1e-ai dispretuit pe motiv ca n-ar cuprinde
nimic de va10are din pricina ca n-ai cercetat intelesul pe care il cu-
prind ele n-ai 1ncercat sa intentia

CA CREDINTA DOMNUL NOSTRU(IISUS HRlSTOS)
N-ARE COMUN CU CREDINTA ABSURDA i
VREDN1CA DE LAUDA DE LA lNCEPUT S-A SPRIJINlT
GENERALE.
SE RASPUNDE CELOR CARE INTREABA
DE CE DUMNEZEU nsus CARE TRUP MURlTOR {
tom al cartii "Contra lui Celsus)
1. Credinta Antinoos sau 439 altul din cei ca el, care sint
cinstiti drept fie Egipt, fie Grecia, putea spune ca e cre-
dinta fara noroc, pe cind credinta Iisus se vede ca aduce noroc,
pe bun temei: e aducatoare de mai ales pentru oanlenii de jos,
dar e bine pentru numarul redus al celor invatati. Daca
spun acest lucru sens obi!?nuit, despre credinta care ferice$te pe
om, aceasta ma impiedica sa caut originea acestei credinte 1a Dum-
nezeu sa aflu de ce oamenii care pe lume nu primesc mod
egal aoelea$i daruri. Dealtfel, 5pu;ne ca icniar pentru cei
pe care-i cred cei mai intelepti, norocului da,toreaza ei cel mai adeseori
faptul ca au avut, de pilda, astfel de dascali ca au intilnit pe cei mai
buni, pe c1nd invatau contrare ca facut educatia 1n-
tre elite. Caci multi sint crescuti iritr-un astfel de mediu, care nu
le este dat sa nici macar imagine a adevaratelor bunuri, ci
ramin din prima copilarie pe linga oameni marunti, printre dascali
438. Din nou Legea, proorocii Evangheliile ca rezumat al Scripturii.
439. adolescentul de care se indragostise imparatul Adrian, dar care
a ajuns sa fie de apele Nilului, cu care ocazie s-a spus ca n-a murit, ci doar
cii apele l-au rapit facind din el un fel de zeu, a carui memorie a fost legiferata de
Imparat. Despre imoralitatea cultului sau - simbol al - vor-
Origen mai multe locuri (C. CeIs 36-37 i VIII, 9). Apologetii fac ei
adeseori amintire despre el, incepind de 1a SfintU'! Iustin Martiru1 (Apol. 29 etc.).
Desigur, to11 erau revoltati cind s-au putut face intre Hristos
astfel de imoraIitAti.
PILOCALIA
399
imorali sau alte imprejurari nenorocite, ceea ce impiedica sufletul
lor sa priveasca spre mai sus. De buna seama ca Providenta are te-
meiurile ei legatura cu aceste inegalitati, dar identificarea cu
greu pot face oamenii.
Iata ce am crezut de cuviinta sa raspund 1a cele de mai sus pentru
ca sa resping obiectiunile Celsus cind zice : At1t de mare e puterea
credintei, ln om, 1nc1t 11 indiierent cum ajuns
ln el. trebui, intr-adevar, sa subliniem ca diferenta de educatie ex-
plica deosebirile de credinta la oameni, din care unii sint, din acest punct
de vedere, mai altii, dimpotriva, mai nefericiti. De aici urmeaza
ca ceea ce se fericire sau noroc, pe de parte, sau nenoroc, pe
de alta, sa para ca,chiar pentru oamenii culti. acest lucru i-ar face mai
intelepti i-ar face sa creada mai invatatura.
2. Dar sa luam considerare urmatoarele cuvinte ale Celsus,
atunci cind spune ca odata intrata om, credinta pune stapi-
nire pe eI, legindu-l de Hristos. foarte adevara:t ca credintIa a
adus om un astfel de devotament. Dar nu de aceea se
credinta aceasta atit de vrednica de lauda, pentru ca credem Dumne-
zeu, Domnul Creatorul a toate, pentru ca ii sintem recunos'catori ca
ne-a condus la aceasHi credinta pentru ca marturisim ca fara ajutorul
Dumnezeu ea nimic n-ar fi inceput nimic n-ar fi dus la
mai credem sinceritatea care dedu-
cem din evlavia de care dau ei dovada scrierile
unde nu-i nici urma de faIsificare, de in;;elaciune, de plasmuire sau
de impostura. Sintem ca sufletele acestor oameni, de care nu
s-a legat nimic din deprinse la greci de sofistica artificiaIa,
vicle
I
ana subti1a, precum nici arta oraItori'ei, obi!;)nuita tribunale,
ll-ar fi fost stare sa faureasca istorii care sa convinga pe cineva sa
creada rinduiasca viata dupa aceasta credinta. mai gindesc,
totodata, ca Iisus anume a vrut sa se foloseasca de astfel de oameni ca
dascali ai invataturii, ca sa nu dea 10c la cine !;)tie ce sofisme ascunse 440,
ci sa sara celor capabi1i sa inteleaga cum ca sinceritatea de
tentie a sfintitilor scriitori, insotita, ca sa zicem a;;a, de mare simpli-
tate, au fa'cut mai muH tot po:topul de cuvinte maiestrit impreu-
nate, decit intorsaturile de fraze elegante, decit urmarea stricta a fraze-
a figurilor de stil. cum grecii.
3. Oare nu-i adevarat ca invatiiturile credintei noastre se afla
concordanta cu bunul simt, pe care I-au primit inca de la ca
acest fapt e stare sa schimbe pe cei care au bunavoinla sa ne asculte 1
440. C. Cels 62.
Caci chiar daca imoralitatea, sustinuta. de vasta cultura, a putut sadi
popor ideea ca statuile sint zei, ca obiectele de aur, de argint, de
sau de piatra s1nt vrednice sa fie adorate, bunul simt al
oamenilor 441 necere sa ne gindim ca Dumnezeu poo.te fi nicicum
lnaterie stricacioasa se poate a:duce inchinare, sub forn)e
gite de oameni, mo.terii neinsufletite, care ar fi reproduceri dupa
chipul lui ori simboluri ale De aceea trebuie sa tragenl concluzia
ca chipurile acestea sint ca aceste obiecte se pot
compara cu Creatorul, fiind foarte neinsemnate fata de Dumnezeul cel
peste toate, care a creat, sustine conduce intreaga lume. Sufletul cu-
getiHor, chiar daca ca e inrudit cu Dumnezeu, acum
respinge pe cei care se parusera acum ca ar fi zei, indreptindu-se
dragoste fireasca spre Creatorul sau cu dro.goste
pe Cel care cel dintii trimis o.ceste invataturi tuturor popoarelor
ucenicii pe care ales trimis putere insarcinare dumne-
zeiasca sa invatatura despre Dumnezeu despre impa-
Iatla
4. departe, Celsus revine pentru cita oara,
Ja vechea acuza impotriva lui Iisus: De ce credem cd e Dumnezeu,
c1td vreme constd din trup muritor $i cum putem face un act de cult din
aceasta?
de prisos sa mai raspundem Ia acest atac, pentru ca am facut-o
lllai pe Iarg inainte 442. sa acuzatorii ca Cel care cre-
dem cu convingere a existat de Ia inceput co. Dumnezeu ca 0.1 Iui
Dumnezeu, Cuvintul persoana, Inte1epciunea persoana Adevarul
persoana 443. Mai afirmam ca trupul Sau muritor sufletul omenesc
care se afla s-o.u ridicat la cea mai mare vrednicie, numai
impreunarea 10r, ci prin unirea 1egatura cu din
dumnezeirea schimbindu-se Dumnezeu. Iar daca cineva se smin-
din pricina are trup, acela aduca aminte de ceea ce
spun grecii despre materie 444, care, luata sine, este fara calitati, dar
despre care toti recunosc ca-i place Creatorului sa Se ilnbrace ea ca
ea adeseori vechile insu$iri ca sa primeasca altele mai alese
mai deosebite. Or, daca astfel de invatatura e sanatoasa, o.tunci de
441. Potrivit unei viziuni imprumutate de de Ia stoici. problema no-
tiunilor comune sau a bunuIui simt se ca intermediar intre inspiratia divina
!ii avintuI sufIetului drum spre se vedea C. Cels 4).
4 .. 2, C. Cels 69,
443. Indrazneata formulare a divinita\ii MintuitoruIui, persoana, cum reiese
din omiIia'S, 2 Ieremia se vedea volumul prim).
444. legatura cu pretuirea materiei misterul intruparii a se vedea Despre
principii 4 i Despre rugaciune 27, 8 acest volum). Desigur, problema nu-i fara
legatura Cll opinia despre eshatologie a Origen.
HLOCALIA
401
ce ar trebui sa mlfam ca, prin lucrarea Providentei, calitatile trup-
ale Iisus s-au schimbat altele eterice dumnezeie:;;ti ?
5. Fara sa dovedeasca de prea mare dialectician, Celsus
C'omparo trupu1 omenesc 1ui Iisus cu auru1, cu argintu1 cu piatra,
afirmlnd cd e1 e mai pieritor dec1t aceste elemente. La drept vorbind,
nu-i un lucru pieritor, mai pieritor decit altul tot pieritor, dupa cum nici
nepieritor nu-i mai nestricacios decit altul nestricacios. Dar admi-
tind ca trupul lui Iisus e mai stricacios decit alte elemente, eu nu-ti
ramine dator, spunindu-ti ca, daca-i posibil ca materia plauzibila de
orice calitate sa-:;;i schimbe calita1ile 445, de ce n-ar fi posibil ca trupul
lui Iisus fi schimbat calitatile sa fi ajuns ce trebuia ca sa se sa-
vazduh tinuturile d'e deasupra lui, dupa ce s-a eliberat
de semnele slabiciunilor numite de Celsus (<llecuratij" ? astfel
de n-ar fi trebuit s-o faca un filosof ca Celsus! Caci ceea ce-i
necurat adevaratul sens a1 cuvintului provine din rautate. Or, natura
trupului nu-i ceva rau sine, caci nu insemneaza ca daca ai un trup
pamintesc sa legat de rautate, izvorul principal a1 necuratiei 446.

lMPOTRIV CELOR CE SPUN CA PENTRU
CI PENTRU NECUVINTATOARE FOST CREATE
INTREAGA $1 iI\;TRUCIT DOBITOACELOR
NECUVINT ATOARE LIPSIT DE Tl:LBURARI DEcIT
$1 CA FIIND l'\TELEPTE DECIT ;--';01, AU $1 OARECARE
$1 CUNO$TINTA DESPRE LUCRURILE DIV1NE, CUNOSC
$1 CE V V1ITOR, IMPOTRIV LOR :
CONTRA METEMPS1HOZEI $1 GHIC1RII DUpA ZBORUL pASARILOR
PRECUM $1 IN$ELACIUNII CU ACEASTA GH1CIRE
(Din cartea IV, "Contra lui Celsus)
1. acuza lui Celsus continua: Totu$i, pentru ca sd nu discutdm
numai despre iudei, cdci nu aceasta vreau s-o spun, ci despre lntreaga
jire, cum am mai amintit 447, sd-H explic mai pe 1arg ce anume vreau
50 zic. La auzu1 acestor cuvinte, care cititor modest cu bun simt pen-
tru slabiciunea omeneasca n-ar fi tulburat de arogan1a de a se rafui cu
intreaga firea prin cu care s-a incumetat acest om sa-$i
445. exprimarea nu e cu totu1 clara (a se vedea In. 61), Origen
nu afirma coruptibiIitate de substanta a suf1etului respectiv a trupului lui Iisus.
se \'edea mai pe larg Borret, 99.
446. Corporeitatea nu-i nici rea, nici buna i numai da astfe! de ca!itate.
C. Cels IV, 52.
,;;; - Origen, Scrieri 21ese
402
intituleze cartea sa? Sa urmarim dar aoeasta discutie sa vedem cum
explica el intreaga natuTa.
2. Una din acuzele este aceea care ne multe
chipuri, de faptul ca noiam spus ca Dumnezeu pe toate le-a creat de
dragul omului 448. Or, descriind animaIele agerimea manifestarilor
10r, Celsus pretinde ca numai de dragul omului, ci de dl'agul ani-
malelor necuvintiHoare a creat toate. Am impresia ca Celsus se ex-
prima aici ca cei care, orbitide ura fata de dU$manii 10r, ii birfesc
tocmai pentru calitatile pentru care sint admirati de cei mai buni prie-
teni ai 10r. Caci, dupacumatunci cind ura pe oameni impie-
d.ica sa observe ca-i judeca prietenii aCouzele indreptate
impotriva tot Celsus, intunecimea mintii sale, n-a
observat ca ataca pe fiIosofii stoici, care fara dreptate inaintea
tuturor fiintelor necugetatoare pe om general, natura rationala,
primul rind pentru bine1e fiinte10r rationale. Deaceea fiintele cuge-
tatoare sint creaturi principale, care joaca rolul copii pe
lume, pe cita vremeanimalele necugetatoare neinsufletite sint doar
ca care inconjoara fatul pintecele mamei.
M,ai muH, dupa parerea mea, pe cind controlorii marfurilor
ai tirgurilor nu supravegheaza decit pe oameni, lasind ciinii cele-
lalte animaIe necuvintatoare sa se infrupte ele drum din ceea ce-i
de prisos, tot a$a face Providenta, urmind, desigur, ca ceIe necuvin-
tatoare sa se bucure de cite au fost create pentru oameni. De idceea, dupa
cum cel ce zicedespre controlorii tirgurilor caar purta grija
mai mult de oameni decit de ciini, deoarece aduna, tre-
cere, din ce gasesc de prisos la vinzatorI, cu atit mai mult Celsus cei
care cred ca eI se fac vinovati fata Dumnezeu, care poarta grija
de fiintele cugetatoare, cind declara : de ce ar fi fost createaceste lu-
cruri mai mult pentru hrana oamenilor, decit pentru cea a plantelor, a
arborilor, a ierburi1or, a spinilor e'tc. ?
3. Mai intii, el crede ca tunetele, fu1gerele $1 ploi1e nu [1 lu
lu1 Dumnezeu, lasind aceasta sa se intrevada ca e ucenic
al Epicur 449. al doilea rind, eI mai adauga : Chjar am admite
slnt ale Dumnezeu, totu$i - zice Celsus - nu slnt
448. apologeiii frunte cu Iustin (Apol. 10, 2 i 41, 1 i Epist. cdtre
Diognet 10, 2) afirma ca Dumnezeu a creat totul pentru om, in calitatea lui de chip al
Dumnezeu stapin al u[liversului. Stoicismul, finalitatea
musu1 providential al lumii, totU$i nu-i vede temeIiu'l favorul spirituale
a omului. De aceea facind cor cu stoicii Celsus obiecteaza ca omuI e cu mult mai sLab
de la natura decit mu1te anima'le, ca unele d1n acestea au serie de simturi
morale)) care acuHate pe om.
449. Se ca epicureii tagaduiau natura in consecinta originea
teista a fenomenelor meteorologice. Celsus facea uneori jocul 10r.
FILOCALIA
403
duse spre fi mult dec1t ier-
buri10r $i spini1or,
Ca un adevarat adeptal lui Epicur, Celsus accepta ca toate operele
create sint opere1e intimp1arii, iar nu a1e Providentei. Daca, intr-adevar,
aceste Iucruri nu sint facute mai mult foIosul nostru decit arborilor
ierbii spinilor, e limpede ca eIe nu din Providenta, care
poarta grija mai mult de decit de arbori. de iarba, de spini. Dar
oricare dinaceste constituie impietate ar fi nebunie
sa formuIezi astfe1 de pareri sa raspunzi unui om care ne critica pe
tocmai de impietate ! Poate deduce oricine dincele spuse 'cine-i
sit de pietate,
zice mai departe : putea oare spune cd cresc ln fo1osul
oameni1or (e vorba de plante, de arbori, de ierburi, de spini) ? De ce sd
pretinzi cd ele cresc mai mult pentru oameni declt pentru ce1e mai sd1-
batice djntre anima1ele ?
S-o spuna limpede Celsus: majoritatea celor ce cresc pe pamint
sint opera Providentei, ci doar un joc oarecare atomilor este ceIcare
C1 creat specii diferite, ca, gratie acestui joc, sint pe Iume atltea
soiuri de p1ante, de C1rbori, de ierburi ,as'emanatoare, dar ca nici forta
conducatoare nu le-a adus viata ca originea nu se
unei inte1igente mai presus de orice admiratie, oare
cinstim numai un singur Dumnezeu, care a creat toate acestea pentru
careaducem multumiri Creatorului ca 1e-a rinduit noua pentru
dupa cum animale1e 1e-a pus pregatind tuturor
un atit de marturisim: Ce1 ce rasari dobitoa,ce-
verdeata spre trebuinta oamenilor, ,ca sa scoata piine din pamint
vinul inima omului; ca sa veseIeasca fata cu untdelemn
piinea inima omului 450, Ce mirare poate fi ca a pregatit
lnana pina vi,etati1or celor mai salbatice? Caci despre aceste
vietilti au spus alti filosofi ca au fostcreate ca sa puna inceroare fiinta
cugetatoare a omului, cum spune undeva unul din inteIeptii : Nu
este pentru ce sa zici : ce esteaceasta ? Ca toate vremea 10r se dove-
desc de folos nu pot zice : ce este aceasta ? pentruce esteaceasta ?
caci toate sint facute cu un scop 451,
4, departe, Celsus ca Providenta ar fi facut rasadu-
l'i1e pamintului mai mult pentru decit pentru ce1e mai salbatice vie-
tuitoare, zicind : Noi, oamenii, ne asigurdm hrana abia cu mari oboseli
$i suferinte, pe clnd ele cresc toate semdnat, obose1i 452, nu
450, Ps. 103, 14-15.
451. Is. Sjr. 39, 21.
452. Homer, 109.
vede ca Dumnezeu, vrind mintea omului sa fie pusa la proba toate
privintele, pentru ca sa nu se leneveasca sa ramina ignoranta arte,
a creat pe om 1ipsit, a:;;a ca lipsa insa:;;i il constringe sa inventeze inde-
letnicirile, uneleca sa se hraneasca,altele sa se ocroteasca 453. Pentru
n-ar avea de gind sa studieze tainele divine, nici filosofia, ar
Ij mai bine daca ar ramine lipsiti, pentru ca sa-:;;i intrebuinteze inteli-
.genta la inventarea artelor, caci bel:;;ugul i-ar fi facut sa-!;>i nesocoteasca
cu totul inteligenta.
A!;>adar, lipsa de ceea ce-i necesar vietii, aceea a produs cultura
cimpului, viticultura, gradinaritul, tehnica constructiilor a fierului,
precum fabricarea uneltelor necesare ci:;;tigarii hranei. Lipsa de ada-
post a produs tesatoria, dupa ce materialu1 a fost daracit tors,
arta de a construi a!;>a s-a ridicat inteligenta la arta arhitecturii.
Lipsa celor necesare a facut sa se transporte prin navigatie prin cir-
muireacorabiilor produsele din unele locuri spre altele unde lipseau.
tot din astfel de pricini trebuie admirata Providenta, care a creat fiinta
rationala spre propriul ei folos, ori,cit de neajutorata ar parea ea cind
comparam cu animalele necugetatoare. Fiind lipsite de inclinari spre
arte, animalele acestea au hrana de-a gata, dar au ocrotire tot
.cte-a gata, fiind prevazute cu peri, cu pene, cu solzi, cu scoici.
5. obiecteaza Celsus asupra motivelor dece omu1 e
superioranimalelor deosebi, de ce tocmai pentru oameni sa fi fost
create animalele necugetatoare : La ca n01 slntem

ii1pturiJor ratiune, pentru cd prindem vlndtoare, pregdtindu-
ne din ospete, rdspundem: de ce sd nu fost fdcufj mai curlnd n01
folosul pentru cd vlneazd $i ne mdn1ncd? mult, noi
oamenii avem trebuintd de plase, de de ajutoruJ ma1 multor
men1 $1 c1in1 contra an1malelor pe vlndm, clnd dat
natura, de 1nceput, lndemlnd ca sd SUPUl1a cu U$Ur111ta pu-
ter11 1or.
Se vede, de aici, ce chip s-a dat inteligenta mare ajutor
arma mai puternica decit orice arma cu care se pare ca sint pre-
vazute oricare din fiarele salbatice. orice mai slabi la trup
decit mu1te animale cu mult mai mici decit unele din ele, prin inteli-
genta le intrecem pe cele mai salbatice prindem la vinatoare
453. Fata de tablou1 sumbru descris de Lucretiu atunci cind opune pe om supe
rioritatii feroce a animalelor (De rerum V, 205-234), Virgiliu stoicii pre
pe om perspectiva optimista facindul factor de progres prin munca lUl neo-
prin perfectionarea sa (<<Georgicele, Eneida). Raspunzind at,acurilor
.epicureice ale Celsus, Origen se apropie de stoici de crezu1 progresist al istoriei.
FILOCALIA
405
chiar elefanti 454. Pecele pe care natura le-a facut de im-
bJinzit, le domesticim prin blindete. Impotriva celor care nu pot
imblinzite sau care, odata domesticite, nu s-ar parea ca ne sint de vreun
fo1os, ne aparam, pentru siguranta noastra, prin aceea ca le tinem in-
chise, iar daca avem nevoie sa ne hranim din ele, le sacrificam ca pe
anima1e1e domestice. Creatorul le-a rinduit, pe toate folosul
animalului cugetator a inteligentei sale naturale. alte impre-
jurari ne folosim, de pilda, de ciini 1a paza oi1or oria vite1or, acaprelor
a case1or. La alte treburi se fo1osesc boii pentru 1ucrarea cimpului, la
alte imprejurari injugam alte animale pentru dusul poverilor. Se spune
ca rase1e de 1ei, de de pantere, de mistreti de alte anima1e de
acest gen ne-au fost date tot pentru a dezvolta curajul noi.
6. Ce1sus se adreseaza celor ce sint con:;;tienti ca sint mult su-
periori animalelor necugetatoare, zicind : La atirmatia voastrd cd Dum-
nezeu dat prindeti animaJele sd1batice :)i sd folosifj de
ele, noi observdm cd, probabi1, lnainte de existat ora:)e :)1 meser1i,
precum :)1 arme sau oamenii erau aceia care
de an1male, nu de oameni 455. Chiar daca
oamenii prind fiare fiare1e rapesc pe oameni, vezi ce mare deosebire
este intre biruinta inteligentei G.3upra fortei salbatice crude intre
apararea contra cruzimii fiarelor fara fo1osirea inteligentei. cind zice :
lnainte de a fi existat meserii ori 1egaturi se vede ca
Celsus uita ce a spus mai inainte : Lumea e necreata :)1 $1
numai lucrurile pdmlnte$ti slnt supuse potopuri1or 1ncendii1or, dar nicj
ele nu cad ln acela$1 t1mp ln aceste calamitdti. Dar atunci, intrucit nu
se poate vorbi de lume necreata nici sa-ti inchipui ca ea ar avea un
inceput, nu s-ar putea gasi nici un timp anumit care sa fi existat peste
tot meserii ! Sa ne inchipuim ca Celsus ar fi de parere cu
aceasta privinta, cu toate ca n-ar fi impacat macar cu e1 cu ce1e ce
le-a spus mai inainte. Jntrucit ar el sa dovedeasca cum ca la in-
ceput oamenii erau rapiti de animale devorati de e1e, pe cind fiarele
nu erau inca rapite de oameni? Pentruca daca lumea exista multumita
Providentei Dumnezeu toate, atunci era necesar ca mi,cile
scintei a ceea ce era neamu1 omenesc sa fi fost prezente la inceputul
existentei, puse sub paza fiintelor superioare sub forma unei legaturi
454. Se resimte influenta stoicismului aceasta afirmare a puterii cu care omul
intrebuinteaza folosul sau puterea simturile deosebite ale animalelor. se vedea
de piIda Cicero (De deorum 60, 151 etc.) citat dupa Borret, c1t., IV,
379.
455. Imagine asemanatoare celei invocate de Lucretiu c1t., V, 932; 967)
traducere romana de Naum, 1961, la paginile 302-303.
406 ORIGEN, SCRIERI ALEiE
sociale oarecare intre firea divina oameni. Este ceea ce poetul din
Askra a compus cind a spus :
Cdc1 erau pe atunc1 banchete adundri comune
lntre zei nemuritori [)i lntre oameni muritor1 456.
7. Doar cuvintullui Dumnezeu, transmis de Moise, ne prezinta
ceilaIti oameni ca ascultind glasul dumn:ezeiesc mesajele divine ca
avind citeodata impresia ca vad pe ingerii Dumnezeu venind sa-i cer-
ceteze. Se cadea, intr-adevar, ca 1a in<:eputul Iumii firea omeneasca sa
fieajutata mai mult, momentul <:ind, prin progresul Ior pe dru-
mul al altor virtuti, <:a inventarea artelor, oamenii
putut trai prin ei fara sa nevoie de ajutor de indruma-
Iea continua, manifestata chip tainic, a slujitorilor vointei dumneze-
Prin urmare, adevarat ca 1a inceput oamenii erau rapiti 1;ii
devorati de fiare, nici ca fiareIe ii prindeau oameni.
Tot de aici retinem alt cuvint, tot de eronat, al Celsus :
d1n punct de vedere, Dumnezeu supus pe fiarelon>. Dar
Dumnezeu supus pe oameni fiareIor; dimpotriva, a ingaduit ca
fiareIe sa fie prinse cu ajutorul inteligentei oamenilor a iscusintelor
descoperitecontra prin inteligenta. Caci fara ajutor dumnezeiesc
au inventat oamenii mijloace de asigurare impotriva fiarelor, ca sa le
stapineasca.
8. Daracest om vestit vede citi filosofi admit existenta Provi-
dentei spun ca ea face totul pentru fiinteIe cugetatoare, straduindu-se
din toate puteri1e sa rastoarne invataturi de folositoare spre a im-
paca aceste afirmatii cre1;itine C\1 ceIe ale filosofiei. nu vede ce pa-
guba ce piedica pentru credinta din aceea ca admitem ca
fata Iui Dumnezeu omul cu nimic mai multdecit furnica ori decit
aIbina. spune textual: Ch1ar sd fiintele
rationale pe mot1vu1 cd au clddit ora$e $1 cd au un reg1m politic cu dre
gdtorjj $1 guverne, aceasta nu dovede$te n1mic, cdci $1 furn1ci1e $i albi-
nele au a$a ceva 457. Cel putin albinele au reg1nd cu $1 cu ser-
vante, se bat, cl$tigd batalii, omoard pe ce1 lnv1n$i, au $i chiar
lntdr1turi, 1$1 lmpart $1 judecd cele lene$e, tot
cazuJ vlneaza $1 pedepsesc
Nici aici CeIsus vazut superioritatea actiunilor de
tiune reflexiune fata dece1e care dintr-o fire fiira ratiune din
simpla ei structura Astfel de acte pot fi explicate printr-o
456. Hesiod, fragm. 82 (216). Citat dupa Borret, IV, 383.
457. Virgiliu, Georgicele IV, 67-68, in traducere romana de G.
1927, 127. 't1!J:JliH .
PILOCALJA
407
ratiune prezenta cei ce le pentru simp1u1 motiv ca au.
Dar fiinta suprema, Fiul 1ui Dumnezeu, imparata tot ce exista, a creat
fire fara ratiune, care, chiar fara sa cngete, asista fiinte1e care nu s-au
invrednicit sa aiba ratiune.
Intre oameni s-au ridicat cu multe cu 1egi anu-
mit'e. Dar regimuri, dregatorii, cirmuiri printre oameni sint socotite fie,
sens strict, ca virtuoase dupa fiinta activitatea fie, intr-un sens
mai 1arg, vederea imitarii celor dintii pe cit mai fide1 posibil. Daca
aruncam privirea asupra ce10r dintii, aflam ca, intr-adevar, ei au dat
1egi bune, au organizat state, dregatorii, cirmuiri. Dar 1a fiinte1e tara
e cu neputinta sa aflam macar cevadin toate acestea, oricit ar
vrea Celsus sa aplice 1a furnici 1a a1bine expresii ra!iona1e f010-
site pentru orinduirile rationale cum sint regimurile, dregatorii-
Ie, cirmuiriIe. privinta aceasta trebuie sa apreciem mai mult decit
trebuie furnicile albine1e, caci ceea ce fac e1e fac cu reflectiune ;
schimb, sintem datori sa admiram firea divina, !ntinde 1a
anima1e1e ratiune un fe1 de imitare a fiinte10r cugetatoare, poate
C11 gindu1 de a ne face de pentru ca 1a vederea furnicilor sa de-
venim mai mai crutatoricu 1ucrurile care ne sint de f010s
1uind seama 1a a1bine, sa ascultam de stapinire, 1uind
parte mod cuviincios 1a 1ucrarile f010sitoare sa1varii
9. Poate ca chiar felul cum se Iupta a1bine1e ne invata ca razboaie1e
dintre oameni - daca vreodata ar fi necesare - trebuie sa fie juste
ordonate. La a1bine nu sint nicicetati, schimb au faguri cu ca-
sute exagonale, pecare le fabrica chip original, pentru ca oamenii
au trebuinta de miere multe ocazii,ca 1eac pe madulare1e bolnave sau
ca hrana sanatoasa. Dar nu trebuie sa comparam procedee1ea1binelor
contra bondarilor cu judecatile facute impotriva celor
rai, nici cu pedepsele care li se dau. Dar, daca cum am zis, trebuie
oricum sa admiram natura, schimb trebuie sa admitem ca omul care
e capabil sa lumea intreaga sa aduca ceva ordine ea,
conlucrind cu Providenta, nu numai lucrari ale Providentei
Dumnezeu, ci ale prevederii umane.
10. Vorbind despre a1bine, sa coboare, pe c1t se poate, numai
intre ci intre toti ceila1ti oameni regimurile,
dregatoriile, cirmuirile, razboaiele de aparare a patriei, Celsus mai adau-
ga, continuare, un <<panegiric cinstea furnicilor. Scopul lui este sa
coboare griji1e pe care $i le iau oamenH pentru se prin
comparatie C\l furnicile, sa coboare pentru ca
cum n-ar exista nimic a$a de inalt ca prevederea irationaHi cu care le
crede dotate pe furnici. Dar pecare oameni din cei simpli care nu-s
stare sa patrunda natura tuturor acestor lucruri nu i-ar intoarce Celsus.
pe cit ar putea, spre ajutorarea furnicilor incarcate cu poveri sa im-
chinu1 cind Zlce; iurnicjJe iau una de a1ta poverile
atunci cind 1e vad obosite ?
.Intr-adevar, cel ce duce lipsa de cuvint, de invatatura rationala
nu pricepe nimic din toate acestea, va putea zice : intrucit nu intre-
cem cu nimic pe furnici, chiar cind ajutam pe cei obositi duca
sarcinile prea grele, de ce sa luam aceasta inutila? Furnicile,
vietuitoare fara [atiune, nu se pot supara daca le munca lor
cu oamenii. Dar oamenii, pe care face stare sa priceapa felul care
batjocorita prietenia lor cu risca sa fie jigniti suparati de
vorbele Celsus. pofta lui de a indeparta de pe cititorii
tratatului sau, el n-a vazut ca impiedica pe sa sufere im-
preuna cu cei care poarta cele mai grele sarcini. Daca ar fi fost un filosof
simtitor fata de binele comun, Ce]sus ar fi trebuit sa evite sa sustraga,
acela$i tilnp, credintele utile oamenilol"
masura posibilu1ui, sa sustina bunele invataturi comune
mu1ui celorlalti oameni.
Dar chiar daca furnicile ridica saci cu graunte puse CQ rezervQ
ca nu incolleasca, ci peste pentru nu trebuie sa
ne inchipuim ca pricina ar fi un plan rational facut de furnici, ci natura,
mama tuturor fiintelor, care a rinduit atit de bine chiar vietati1e
site de ratiune incit pe cea mai mica n-a lasat-o cu totu1 lipsita de
urmele acestei ratiuni care vine de la natura. Poate ca macar aici nu
vrea s-o spuna Ce]sus cuvinte acoperite - caci mu1te puncte se
pricepe sa platonizeze - ca toate sufletele sint de specie ca
cel al omu1ui nu intrece cu nimic pe al furnicilor pe al albinelor. As-
ta-i logica sistemu1ui care face sa coboare sufletul din bolta cerului nu
numai la trupul omenesc, ci chiar la alt corp.
subscrie insa aici, caci ei au inteles ca sufletu1 omenesc a fost facut
dupachipu11ui Dumnezeu vad clar imposibilitatea, pentru natura plas-
muita diurpa c'a e,a sa pi,arda toate Lui sa
se acopere cu altele, dupa chipu1 a nu ce, fiinte necu-
getatoare.
11. Si mai zice iara$i: furnicilor care mor, cele ramase vii 1e aleg
un alt 10c, fi pentru ele ca un mormlnt familial 458. La aceasta
trebuie spus ca cu cft lauda Celsus mai mu1t animalele fara ratiune, cu
atita el mult mai mu1t - vrind-nevrind - opera Logosu1ui
458. PIiniu, [st. 11,30, 110.
FILOCALIA
409'
ordonator al tuturor lucrurilor face sa rasara mult iscusinta
oameni1or stare sa coordoneze, prin ratiune, darurile superioare ale
naturii fiinteIor celor fara ratiune. Dar de ce sa le zicem: fiinie fara
ratiune ? CeIsus nu considera ca fiind fara ratiune fiintele care
generala declara fara ratiune. Cel putin pe furnici, eI nu le crede fara
Iatiune, eI care se fudule:;;te sa vorbeasca de natura universala care
snstine, c11iar prin titlul cartii sale, ca spune adevarul! Iata ce ter-
se exprima ca cum furnicile ar dialoga intre ele : $i tot in
natural, cind se lnt11nesc, ele stau de vorba lntre $i de aici vine
faptul nU-$i gre$esc drumul ; a$adar, existd plenitudine de
rafjune, nofjuni comune ale anumitor reaIitdfj universale, sunet specjfic,
evenimente, simtire semnalizatd.
realitate, conversatia dintre persoana alta se face
grai care exprima ceea ce se intentioneaza ceea ce istorisesc adeseori
evenimenteIe dar ca sa vrei sa atribui a:;;a ceva oare
Iucrul ceI de ris ?
12. Ce1sus nici nu ro:;;e:;;te macal" subliniind, pentru sai, schi-
monosirea doctrinei saIe: Dac-ar prjvi cineva din lnaltuJ ceruluj
pamlnt, ce deosebire putea gasi lntre activitQ1ile noastre $i furni-
cilor $i a1binelor? Dupa ipoteza sa,a din cerului acti-
vitatile de aIe oamenilor ale furnicilor insemna oare
sa-ti privirile numai asupra fapturii trupe:;;ti a oamenilor
a furnicilor, fara sa seama, de parte, de principiul condn-
ciltor rational pus de cuget, de alta parte, de prin-
r:ipiul conducator lipsit de ratiune pus mi:;;care chip
prin imbold datorita unei (a instinctu-
lui) ? Dar ar fi absurd ca, din inaltul cerului spre pamint, sa
sa-ti fixezi ochii de la a:;;a de distanta corjJurilor
oamenilor furnicilor sa preferi sa mai curind esenta princi-
piilor lor directoare izvorul rationaI nerationaI al imboIdurilor Ior.
limpede ca a privi numai izvoruI tuturor acestor
sa. vrei sa vezi superioritatea omului nu numai
furnicilor, ci Caci din inaltul
privirea peste de fi nu
\-edea alt principiu (daca mi-e permis s-o spun) decit al lipsei de ratiune.
fiintele rationa1e, dimpotriva, se vedea Logosul comun tuturor
oameniIor, fiintelor divine cere:;;ti poate suprem in-
sU$i. De aici expresia Scripturii despre faptura dupa chipul lui Dum-

nezeu, caci chipul Dumnezeului suprem este Logosul Sau sau Cu-

13. De aici, ca cum s-ar incapatina sa injoseasca mai mult nea-
mul oamenilor, asemuindu-l necugetatoare, Celsus
zbate sa scoata din unele trasaturi martllrii care ar superiori-
tate oarecare fiinteIe lipsite de ratiune, declarind ca chiar puterile
m.agiei s-ar gasi citeva din aceste fiinte fel ca oa-
menii ll-ar putea sa se flIleasca chip deosebit, nici sa pretinda ca detin
superioritatea asupra fiintelor necugetatoare.
Iata cum se exprima eI: se $1 cu puteri1e
giei, sa nu uite cd $erpji $i vuJturii multa $tiinta de-
c1t ei; cunosc muJte dln otravuri1or $1 bo1ilor,
$1 pletre, lntrebuinteaza sa-$i salveze
pruncii. Oamenll, daca se cred unor mari comoriII.
Mai int1i, nu de ce aa numele de magie cunoa.c;;terii contra otra-
vurilor naturale, pe care uneIe animale, fie ca le-au experimentat direct,
fie ca le percep chip firesc, caci de fapt, cuvintul magie are alt
teles. Cu toate acestea, calcind pe urmele Epicur, el vrea sa acuze
fara sa dea sa se inteleaga ca pricepe ceva din practicarea vrajitoriei ;
acceptind ca unii oameni, vrajitori sau nu, se lauda cu a-
cestor secrete, ar fi un motiv sa spunem ca au mai multa
decit oamenii aceas,ta privinta, pentru ca intrebuinteaza illarar 460
pentru a li se ageri vederea a se mai iute, fapt care pentru ei
este un dar natural, provenind nu din cugetare, ci din conformatia Ior
organica? chip firesc, oamenii n-ajung nicicum la felul dea actiona al
; singura experienta ratIunea sau uneori exercitarea rationa-
mentului $tiintific daca pot realiza a$a ceva. Tot a.c;;a, daca vulturii, ca
sa-.c;;i salveze puii lor cuib, le aduc acolo mama 461 pe care ga-
sesc, de ce sa tragi concluzia ca vulturii au .c;;tiinta, chiar .c;;tiinta
mai mare decft cea a oamenilor, care abia prin experienta .c;;i prin rationa-
ment au descoperit acest ajutor dat chip firesc VHltwrilor?
Dar sa zicem ca alte contra-otravuri ar fi cunoscutede animale.
Ce dovada avem ca aceasta cunoa.c;;tere a lor nu le vine de la natura, ci
ca ratiunea ar fi cea care le-ar descoperi-o? Caci daca ar fi a$a, atunci
ea n-ar descoperi numai acest leac singur la sau, sa zlcem, un al
doilea, al treilea, la vulturi, a$a mai departe la alte animale, ci tot-
459. Col. 1. 15. De retinut ultimele cuvinte: ln rationale se va vedea
Logosul comun tuturor oamenilor, fiintelor divine poate Dunlnezeu:lui
suprem insu$i".
460. Pliniu, 1st. 8, 99.
461. Pliniu, 1st. 10, 12 36 etc.
I,ILOCALIA
411
odata leacuri pentru oameni. realitate, fiecare animal, fiind inclinat
de 1a natura spre lntrebuintarea exclusiva a anumitor leacuri, e limpede
ca la ele nu intelepciunea sau ratiunea, ci structura specifica a firii
creata de Logos este cea care le face sa recurga la aceste leacuri pentru
sa1varea speciei
14. Iar daca vrea sa mai continui discutia cu Ce1sus, folosi
de cuvintul din Pilde1e Solomon, care suna: Patru sint animalele
cele mai mici de pe pamint care sint mai intelepte : furnicile, neam
fara putere, care agonisesc hrana ; dihorii,. neam slab,
cladesc stinci lor ; 1acustele, care rege ies toate
.stoluri ; care se poate prinde cu mina care patrunde pa1-
mele regilor)) 462. Cu toate acestea eu ma leg de intelesul ocolit al
cuvinte1or, ci dupa titlu cartea e intitulata Pi1de) eu le ca
pe enigme. obicei la autori sa imparta diferite clase, din
care sint pildele, fie ceea ce are inteles ocolit, fie ceea ce are
inte1es tainiIc. Iata de ce chiar e scris ca Mintuitorul
a zis : Acestea le-am spus pilde, dar vremea cind nu
mai grai pilde 463. furnicile sensibile
mai inalta decit a invatatilor, ci ce1e care sint desemnate sub forma Pil-
de1or. tot trebuie sa spunem de restul anima1e1or. Dar Ce1sus
de parere ca scrierile iudeilor a1e sint foarte simpliste
vu.1gare crede ca interpretare alegorica ar forta textu1 care l-au
pus aco1o scriitorii. Iata dovada ca ne-a ponegrit za,dar, de unde pu-
tem scoate combatere a argumentului sau despre vulturi
pe care ii socoate mai invatati dec1t pe oameni.
15. Dar Celsus sa arate mai pe 1arg ca neamul omenesc
despre divinitate sint deosebite de a1e celor1alte fiinte
muritoare, intruc1t une1e animale fara ratiune poseda
'ilespre Dumnezeu, vreme ce chiar lntre cei mai ageri la minte dintre
oamenii de pretutindeni, dintre elini sau barbari, exista atitea dezacor-
duri cind e vorba de Dnmnezeu.
Iata cum el: Dacd s-ar crede cd omu1 trebuie situat dea-
supra celorlalte fiinte motivu1 cd numai lnt11nim notiuni despre
Dumnezeu, atunci cei care slnt de aceastd pdrere sd atentJ cd chiar
I>i acest privilegiu 11 revend1ca 1,11 mu1te dintre anima1e. $1 nu tara
temei. lntr-adevar, ce 1ucru 1-a1 putea socoti mai dumneze1esc declt pre-
vederea 1,11 anuntarea vHtoru1ui ? Ei bine, tocmai acest 1ucru 11 1nVata
oamenii de a1te anima1e, ln special de pasari, $i toti cei care lnteleg
462. Pilde 30, 24-28.
463. In. 16. 25.
412
semnele pe care Ie dau ele slnt ghicitori. Deci daca pasari1e ce
vietuitoare care ghicesc viitorul 11 prevad printr-un dar de
Dumnezeu $i ni-I predau prin semne, reiese ca prin lnsa$i natura lor eIe
slnt cu mult mai aproape de Dumnezeu, cu mu1t mai $tiutoare $i mai
scumpe Dumnezeu. Unii oameni inteIigenti spun chiar ca lntre pdsari
existd conversatii, desigur muIt mai sfinte dec1t aIe noastre 464, ca Ie ex-
prima chjar prin c1teva cuvinte de ale lor ca avea CUnO$tinta de
ccea ce s-a vorbjt, Iucru pe care I-ar putea dovedi prin fapte, lntruc1t
anunta ca pasarile zis ca merg acolo sau dincolo, ca fac cutare
sau cutare 1ucru, dupa care ar aduce dovada ca [1 fost $i [] executat
ce au prevazut. mu1t, nici altd vietate nu pare mai credin
cjoasa juramlntului $1 mai ascultdtoare de divinitate dec1t elefantii, de
sigur pentru ca au oarecare cuno$tintd despre Dumnezeu 465.
Iata cum prezinta el lucrurile, dindu-le ca verificate serie de pro-
bJeme discutate de filosofii atit greci, cit barbari, care au descoperit
sau au invatat de la unii demoni secretele pasarilor ale altor animale,
care se zice ca unele puteri de ghicire au fost oameni-
10r. Intr-adevar, cel dintii lucru pe care trebuie sa-l este sa preci-
zam daca exista sau nu arta de a surprinde semnele general daca
se poate ghici ceva prin mij10cirea anima1e1or. doi1ea 1ucru asupra
caruia partizanii ghicitului prin pasari sint dezbinati, e temeiul de Ia
se p1e'aca Ia ghicit : unii accepta ca demoni sau zei ghici-
tori transmit anima1e1or impulsuri1e 10r, speta pasarilor, diferiteIe lor
zboruri sau diferite1e Ior pe cind cred ca sufletele Ior
sint indicate acest scop, ceea ce-i foarte putin
probabil.
16. Ilntrucit sa dovedeasca aici ca anima1eIe necugetatoare sint
divine inte1epte decit oamenii, Ce1sus ar fi trebuit sa arate
chip amanuntit dezvoltarea acestei arte divinatorii, prezentindu-
ne justificare c1ara a ei, adica sa fi combatut fara discutie
temeiuri1e ce10r care tagaduiesc existenta unei arte a ghicitului, sa
miceasca temeiurile ce10r care atribuie demonilor sau zeilor
[eve1atorii a1e anima1e1or, sa aduca dovezi ca sufletul vietui-
toare1or necugetatoare e divin. Daca fi aratat astfel competenta
sa filosofica aceste gre1e prob1eme, fi silit sa ma impotrivesc
sa1e. fi tagaduit din capul locului sacred ca anima1e1e
necugetatoare sint invatate decit oamenii, dupa cum fi dezvaIuit
minciuna ca ar trebui sa anima1e1or notiuni despre divi-
464. Filostrat, Apol. 4, 3 (citat dupa Borret, IV, 404).
465. Idee reluata alt loc (IV, 98).
fILOCALIA
C
'1.';'.,
413
nitate mai sfinte decit ale noastre, precum r:a ele intretin conversatii
sfinte intre ele.
schimb, el credinta Dumnezeul cel peste
toate vrea sa ne faca sa credem ca sufletele pasarilor au notiuni mai
divine mai clare decit cele ale oamenilor. Daca ceva ar fi ade-
varat, atunci pasarile au de la Dumnezeu notiuni cu mult mai clare decit
Celsus nici nu-i de mirare daca el atit de mult pe om.
apoi, daca-i urmarim gindirea, pasarile ar avea idei mai nobile mai
nu numai decit cre$tinii, sau decit iudeii care folosesc
Scripturi ca ci chiar decit teologii grecilor, caci
erau oa,me'ni! DlLpa soinTile de car,e ar ave'a dal'uIl d,e
a ghici fi inteles mai bine natura divinitatii decit Ferekide, Pitagora,
Socrate sau Platon! ar fi trebuit sa ne inscriem la pasa-
rilor, pentru ca, dupa conceptia lui Celsus, cum ele cu-
viitorului, tot sa elibereze pe oameni de indoielile asupra
divinitatii, notiunea clara care le-a fost data.
17. Dar, intre altele, ar trebui sa mai spun citeva cuvinte asupra
acestei probleme, pentru ca sa arat ca parerea sa ratacita e dovada de
nerecuno$tinta fata de Creatorul sau. Ca.ci, calitatea lui de om sau,
cum se spune Psalmi. omul cinste fiind, priceput 466, Celsus,
nefiind multumit daca-l punem rindul pasarilor al altor vieti:iti fara
minte, dar pe care le crede stare de a ghici s-a coborit mai
jos ca ele, pe cit i-a stat putinta, a injosit intreg neamul omenesc,
intrucit acesta are despre divinitate intelegere mai putin vrednica
mai putin ridicata chiar decit vietuitoarele fara ratiune.
Mai intii sa cautam, daca exista sau nu exista arta a ghi-
citului mijlocirea pasa.rilor sau a altor animale crezute ca potrivite
pentru acest scop. Caci motlvul, deopotriva de plauzibil pentru amin
doua posibilitatile, e important. Pe de parte, sintem sfatuiti sa nu cre-
dem ghicit, de teama de a nu ocoli cuvintele dumnezeie$ti a merge
sa intrebam pasarile. Pe de alta parte, se dovede$te, prin marturia clara
a multora, ca multi au fost salvati de la foarte mari primejdii pentru ca
au crezut aceste ghicitorii prin pasari. Dar sa acceptam pentru mo-
ment temei pentru ghicitului, pentru chiar acest caz,
se da pe fata celor care cred ea, cu toata aceasta acceptare, ca omul
are superioritate netagaduita asupra animalelor necugetatoare, chiar
daca ele sint indicate pentru ghicit, ca intre el ele nu se poate face
nici comparatie.
466. Ps. 48, 12 21.
Trebuie spus, ca chiar daca ar exista animale fire di-
vina stare sa prevada viitoru.l, anume stare sa mearga aco1o
incit sa fagduiasca pina primului venit ceea ce se va intimp1a, to-
nu e limpede ca ele cunosc mai dinainte destinul. Daca 1-ar cu-
ele s-ar feri sa zboare tocmai ac010 unde oamenii au intins im-
potriva lor laturi p1ase, unde 1e urmaresc ca sa 1e fie tinta
zbor sa 1e ocheasca cu sageti. tot e de sigur despre vulturi ca,
daca ar $ti mai dinainte atacul asupra pui1or, fie din partea
care urca spre ei ca sa-i omoare, fie din partea oamenilor care ii prind
sa se distreze, face cu.ib acolo undear fi expu$i atacului 10r.
general, niciodata nici unul din aceste a,nimale n-ar fi prins de
oameni, pentru ca ele sint mai intelepte mai divine decit oamenii.
18. Dar sa presupunem chiar ca pasarile duc lupte intre e1e $i ca -
dupa cum spune Celsus - pa.sarile ghicitori celelalte animale ne-
cugetatoare ar avea natura divina despre divinitate
putere de a prevedea viitoruI, ele l-ar prezice altora. Atunci nici pasa-
rica de care vorbea Homer nu fi cuib tocmai acolo unde ba-
laurul avea sa manince pe ea pe puii ei nici din
poezie nu s-ar fi lasat sa fie prins de vultur. Iata pasajul minunatului
Homer legatura cu cel dintii: Atunci mi s-a ariHat ingrozi-
toare viziune. Un balaur cu spatele aprins, grozav la vedere, chemat
la lumina chiar de Zeus din Olimp, de sub altar, s-a avintat spre
platan. Acolo odihneau cuib de vrabie deasuprape creanga
o1atininda se alipeau sub frunze opt, iar al noualea era la mama oare-l
clocea. Numai mama p1ingind zbura jur pina ce fiara
toar-ce de aripa prinse, dar dupa ce pe pui mincase pe soata
vrabiorului, iaca aparu semn de la Domnul care-l trimise: caci
stinca l-a schimbat ascunsului Cronos. stateam doar jur
ne miram de aparitie, c11a caruntete grozava intra jertfele 467.
Despre cel de al doilea se istoriSe$te alt loc: Caci pasare
aparu sa-i imbarbateze spre ziduri, ce zbura sus spre stlnga
armatei, puternic inro$it purtind pliscu-i inca sbatin-
du-se, dar fara sa fi uitat placerea luptei, caci vulturului care-l tinea ii
strapunge pieptul la g11, rasucind apoi capul jos; vulturul se invir-
te$te jos puternic chinuit de dureri cum cade mijloc la pamint
gramada rasunind puternic scapa bataia vintului. Ingroziti
vazura troienii jur $arpele agonie zacind praf ca semn al ingro-
zitorului scut al tatalui zeilor 468.
467. Homer, Iliada, 308-321.
468. Homer, lJiada 200-209.
FILOCALIA
415
vea vulturul darul ghicitului, pe cind (despre care 1a fe1 se
credea) sa nu-1 avut? Cum adica? daca-i de dovedit ca deosebi-
[ea dintre ei e intimp1atoare, atunci nu se poate trage conc1uzia ca nici
unul, nici ce1a1alt n-aveau ace1 dar? am mai putea gasi nenumarate
exemp1e de acest soi care ne-ar convinge ca vietuitoare1e n-au ele
insele un astfe1 de dar, ci, dupa cum spun atlt poetul Homer cH cei
mai multi dintre oameni :
Fost-a chemat la lumina chiar de Zeus din Olimp anume intr-un
sens figurat pe care f;ii il folose$te pentru u1iu, caci se spune:
uliul e sprintenul trimis allui 469.
19. Dupa une1e duhuri re1e, tiranii sau daca pot spune
facindu-se inaintea divinitatii ce1ei adevarate a ingerilor
cerului, rod pe pamint jurul corpurilor ingrof;iate necurate. Avind
ceva din puterea de a scruta viitorul fiind lipsite de trupuri pamin-
aceste duhuri au inclinare anumita spre aceste lucruri, vrind mai
ales sa abata neamul omenesc de 1a Dumnezeul ce1 adevarat. Se intro-
duc acest scop cele mai lacome mai crude anima1e altele-
mai viclene, indemnindu-le sa actiunile pe care 1e vor ei
cind 1e vor, indrepHnd mani,festarile ace,stor animale fie spre zbo-
ruri, spre de un fe1 sau altul, pentru ca, rapiti de puterea de
a ghici, familiara unor vietuitoare fara ratiune, oamenii sa inceteze de
a mai cauta pe Dumnezeu, care umple intreaga lumea, sa lnai cu1tive
ev1avia curata, ci sadecada prin cugetarile lor pina 1a pamint, pina 1a
pasari ba chiar pina 1a 1upi. Intr-adevar, oameni cu-
noscatori acest domeniu au bagat de seama ca prezicerile ce1e mai
eficace vinde 1a animale de acest soi, caci diavolii nu au asupra anima-
lelor mai blinde putere atit de ca cea pe care exercita ca sa
aceste anima1e pe baza unei inrudiri rautate, care la aceste ani-
male nu-i rautate propriu-zisa, ci doar una paruta.
20. Astfel, intre alte 1ucruri minunate pe care le aflu 1a Moise,
semna1a ca vrednica de admiratie despre diferitele firi
a1e vietuitoare1or drept urmare, a faptului ca a invatat de la Dumne-
zeu adevarul asupra lor asupra duhurilor inrudite cu fiecare animal
sau, pentru ca le-a aflat inaintarea lui intelepciune, e1 a
lista anima1e1or necurate pe toate ce1e pe care egiptenii ce1e1alte
popoare 1e socoteau cu daruri pentru ghicire, iar ca anima1e
curate, pe toate cele care nu sint de soi. Dupa Moi,se, sintt socoti,te
intre necurate 1upul, vulpea, vulturu1, ce1e inrudite
469. Homer, Odiseea XV, 526.
cu ele 470. in genera1, numai Lege, ci profeti se poate af1a
ca aceste anima1e sint date ca pilda pentru pacate1e ce1e mai urite
ca niciodata 1upul vu1pea sint pomenite intre cele curate. Se pare,
ca exista inrudire intre fiecare soi de duhuri intre fiecare
specie de animale. dupa cum printre oameni exista unii mai tari decit
indiferent de lnsu!?irea lor moraIa, acela!?i chip unele duhurl
pot fi mai tari decit altele. Unii folosesc anumite animale Ca sa in!?e}e
pe oameni dupa vointa celui pe care Scripturile il numesc stapinul
a.cesteia 471, iar altii fac ghicitorie cu ajutoIUl a1tor anilnale.
aco10 merge b1estematia duhuri1or, une1e fo1osesc nevastuici 1a
prezicerea viitorului! Dar judeca tu insuti, ce e mai bine sa spui: ca
Dumnezeul cel peste toate Sau indeamna pasarHe celelalte vie-
tuitoare sa ghiceasca, ca cei care 1e indeamna oamenii,
chiar daca sint de fata.) sint duhurI re1e sau, cum i-au
!1umit Scri'pturi1e noastre, "duhuri necurate ?
21. Daca, intr-adevar, ifsufletul pasari10r e divln pentru pre-
vestesc viitorul, cu cH mai mult nu vom zice atunci cind prevestirile
au fost primite de oameni, ca divin este sufletul car'e asculta. aceste
vestiri! Dupa. autorii divin era sufletul acelei sc1ave de 1a moara.,
care spune despre petitorii Penelopei (cum ne spune Homer) : "Ce ll-au
gustat a,ceasta ultima 1a masa 10r 1a !}) 472 Ea era divina.
tim'P ce marele Ulisse, prietenul Athenei, cum il Homer,
era divin el s-a bucurat cind a inteles prezicerea vestita de morarita.
rlupa. spusa poetului :
Mult s-a bucurat divinul Odiseu de aceasta. prezicere ! 473
Daca. pasarile au suflet simt pe Dumnezeu sau, cum zice
Ce]sus, pe zei, atunci desigur oamenii, cind facem
pentru ca e prezenta divinitate care da sufletului putere de pre-
zicere. Acest lucru e confirmat de multi oameni. De unde aceste cuvinte
lle poetului: "Dar a stranutat i-a facut mare urare cuvin-
te1e Penel0pei: "Nu vezi tu? meu a stra.nutat 1a toate cuvin-
ta1e 474.
22. Adevarata divinitate nu intrebuinteaza pentru
torului nici anima1e fara ratiune, orice fe1 de oameni, ci pe cele
mai sfinte mai curate dintre suflete1e omene$ti, pe c:are 1e inspira.
]e da dar de De aceea, 1ntre alte minunate cuvinte cUJprinse
Legea 1ui Moise, trebuie puse acestea: Sa vra.jiti, nlci sa.
470. Lev. 11.
471. In. 12, 31; II Cor. 4, 4.
472. Homer, 685; 116; 119.
473. Homer, 120.
474. Homer, XVII, 541.
IIILOCALIA
417
ghiciti 475. ina1t ]oc: Caci popoare}e acestea, pe care ]e
asculta de ghicitori de prevestitori, iar tie nu-ti ingaduie aceasta
Domnul Dumnezeul taU 476. imediat dupa aceea: Prooroc dintre
fratii tai va ridica Domnul Dumnezeul tau 477. vrind cindv'd sa-i in-
toarca printr-un ghicitor de ]a obiceiul ghicit111ui, pune sa vorbeasca
duhul prin gura Caci este vrajitorie Iacob, nici farmece
Israe1. vreme se va spune lui Iacob Israel cele ce vrea sa
neasca Dumnezeu 478.
Recunoscind deci acestora a altora, tinem sa cinstim
$) porunca aceasta, care are un inteles tainic: inima mai
mult decit orice 479 pentru ca nici unul din duhurile relesa nu intre
cugetul nostru pentru ca nici unul din duhurile potrivnice sa in-
ioarca dupa placul 1ui inchipuiri1e noastre. Ci ne rugam sa straIuceasca
inimile noastre slavei Dumnezeu 480, Duhul Dum-
nezeu care gindurile noastre, sugerindu-ne imagini vred-
nic'e de Dumnezeu caci citi sint minati de Duhul Dumnezeu sint fii
ai Dumnezeu 481.
23. Trebuie sa dar, ca prezicerea viitorului nu-i numai decit
lncru dumnezeiesc; sine aceasta prezicere este lucru indi-
ferent, de ea pot parte rai buni. Cunosc mai dinainte, datorita
i.scusintei lor medicii, chiar cind din au pur-
tare rea. Tot cirmacii corabiilor, fie ei cit de prevestesc
5emnele furia vinturilor schimbarile vremii, bazindu-se pe e:1Ope-
rienta lor pe observatie. Dar nu-mi inchipui ca ar fi vreun temei sa
socote5ti ca ele ar fi atHa vreme cH ei, din punct de
yedere moral, sint rai. mincinoasa, deci, afirmatia Celsus: ce am
putea declara mai dumnezeiesc decit prevederea prezicerea viitoru-
7 Tot e minciuna sa Zi'Ci ca multe animale s-ar resimti idei
<iespre Dumnezeu, caci nici vietuitoare din cele fara ratiune n-au nici
() idee despre Dumnezeu. minciuna, sa spui ca animalele fara
ratiune sint mai aproape de unirea cu Dumnezeu. realitate, printre
<:Jameni. cei care sint inca rai, daca ar fi culmea progresului,
ramin departe de unirea cu Dumnezeu. Numai adevaratii intelepti, adica
cei trdiesc credinta, numai ei sint cei mai aproape de
vnirea cu Dumnezeu. erau proorocii Moise, carora Scrip-
1ura le-a adus marturie pentru cea mai mare curatenie, cind a spus:
475, Lev. 26.
476. Deut, 18, 14.
477. Deut. 18, 15.
478. Num. 23, 23.
479. Pilde 4, 23.
480. [[ Cor. 4, 6.
481. Rom. 8, 14.
27 - alese
Numai Moise singur sa se apropie de Domnul, ceilalti sa nu se
a.propie 482.
Darce nesocotinta e sa fim acuzati tocmai de nelegiuire, spunin-
du-se llU numai ca animalele necugetatoare sint mai invatate decit fi-
rea omeneasca, Ci ca sint mai dragi lui Dumnezeu, Cel care llU
intoarce atentia de 1a om pentru care :;;arpele, vulpea, lupul, vulturul
sint mai scumpe inaintea lui Dumnezeu decit natura omeneasca!
urma, dupa afirmatia lui Celsus, ca, daca intr-adevar animalele sint
mai scumpe inaintea lui Dumnezeu decit oamenii, aceste animale platesc
mai mult fata lui Dumnezeu decit Socrate, PIaton, Pitagora, Ferekide
ceilalti fiIosofi, care preamarit inainte. s-ar putea face
urare: daca intr-adevar aceste animale sint mai scumpe inaintea
lui Dumnezeu decit oamenii, declt sa ajunga Celsus ceata
ceIor scumpi lui Dumnezeu, asemanindu-se celor pe care crede mai
scumpi lui Dumnezeu decit oamenii! sa nu creada ca ceea ce spun
e bIestem, nu urare! Caci cine n-ar dori sa se asemene intru totul
celor de care-i convins ca sint mai placuti lui Dumnezeu s-ajunga
el macar tot atit de pIacut Domnului ca ei ?
24.C,asa arate ca disou,tiiIedintre eIe, aleanilmaIelor necugetatoare,
sint mai nobile decit aIe noastre, Celsus nu pune istoria aceasta
seama primilor veniti, ci pe seama celor inteligenti 483. Dar cei inteli-
genti cu adevarat sint cei seriO$i, caci nimeni din cei nu e inteligent !
Jata cum se exprima eI: Unjj oameni inte1igenti spun chiar c6. lntre
conversatii, desigur mai sfinte declt noastre c6.
de ceea ce s-a vorbit, Iucru putea dovedi
prin /apte, lntruc1t anunt6. c6. /1 declarat merg acoIo sau
dincol0, c6. fac cutare sau lucru, dup6. care aduce dovad6.
(] /ost executat ceea ce au prev6.zut.
Iealitate, nici un om inteligent istorisit ceva nici un
intelept spus ca discutiile animalelor necugetatoare ar fi mai sfinte
declt conversatiile oamenilor. daca am examina concluziile ,care
a.junge Celsus, e clar ca, dupa el, conversatiile animalelor fara ratiune
ar fi mai sfinte decit discutiile venerabile ale Iui Ferekide Pitagora,
Socrate PIaton, aIe altor filosofi. Ceea ce, luat sine insu:;;i, nu e
numai greu de crezut, ci de-a absurd. Ca sa poti crede ca ar
exista persoane care din ciripiturile incurcate ale pasarilor ar dedu,ce
ca ele ar declaIa dinainte ca merg aco10 sau dincolo ca executa. cu-
tare sau cutare lucrare, a$ spune ca a:;;a ceva duhurile rele i1 arata
482. 24, 2.
483. Lactantiu, Div. inst. V, 7. (Citat dupa Borret, cit., 427).
FILOCALIA
419
oamenilor prin semne; scopul lor este sa pe om, sa-1 coboare
duhul d,e la cer de 1a Dumnezeu spre pamint chiar mai jos.
25. Nu ma pot dumiri cum a auzit CeIsus vorbindu-se despre jura-
mintuI eIefantilor, despre care ar ca sint cu mai multa
fata de Dumnezeu decit ca au despre Dumnezeu.
Cunosc eu numeroase minunate lucruri care se povestesc fi-
rea acestui animal despre blindeiea lui, dar nu-mi aduc deloc aminte
sa fi vorbit cineva despre juramintele eIefantilor 484, afara doar de ca-
zul cind Celsus ar fi denumit drept juramint firea lor blinda feIul
parca protocoIar de a se corruporta cu oamenii din clipa care ajung
sub ascultarea 10r, dar nici acest Iucru nu corespunde adevarului. Oricit
de rar s-ar intimpla, s-a re1atat despre elefanti despre blindetea
recunoscuta, ei devin uneori atlt de cruzi fata de oameni incit
au ucideri din aceasta pricina au fost osinditi sa fie
nemaifiind socotita utila.
ca sa arate ca berzele au nevinovatie mai copilareasca de-
cH oamenJi, Celsus cit'eaza ce despre acea,s!J:a palsar1e
199atura cu ce au puii fata de mame1e care 1e hra-
nesc, 485 dar nici ei nu fac acest lucru ca cum $i-ar da seama ca sint
datori s-o faca, ci numai dintr-un instinct firesc, probabil pentru ca
acest exerruplu necontrolat al 10r, animalele fara ratiune sa pe
oameni ,ce acestora fata de parintii 10r. Daca
si-ar fi dat seama cHa deosebire este intre a face acest 1ucru con-
trolul ratiunii intre a-l executa chip natural, instinctlv, mai
fi spus ca berze1e sint mai recunosca.toare mai decit
oamenii.
Ca cum s-aI fi simtit obligat sa arate 'evlaviaanimalelor necuge-
tatoare, Celsus m,ai ofera aceasta privinta inca un exempIu:
rea djn Arabia, Foenjx, care dupa ce a trait aco10 muJtj ani emigreaza
Egipt $i duce cu cadavruI parinte1ui ei, pe care-] lnve]e$te lntr-o
coroana de smirna ca lntr-un mormlnt $i apoi 11 10cul unde se
afla templul sOQrelui. adevarat ca se 486 dar chiar daca
fi adevarat, faptul poate fi explicat Cllip firesc. Bunatatea
Providentei reiese poate din deosebirea dintre animale, ca sa arate
(\amenilor varietatea structurala dintre fiintele din lumea aceasta,
clusiv 1a pasari. Ea a lasat aceasta pasare unica pentru ca sa se prea-
ma.reasca. prin ea nu animalul, ci Creatorul ei.
48-1. (1st. Nat. 8, 2-3) spune ca elefan\ii ar adora luna.
485. ArjstoteI. 1st. anjm. 10, 13. (Citat dupa Borret, cit., IV, 429).
486. Herodot, Istorii 1I, 73, trad. F. Vant, $tef, 1961, 164-165.
26. Din toate acestea, j'ata ce concluzie scoate Celsus: ((Nu pen-
tru om au fost create nici pentru pentru vultur sau pentru
de1fin, cI pentru ca aceasta 1ume sii se desfii$oare ca a 1uI
Dumnezeu comp1etii $1 desiivlr$Itii ln toate amiinunte1e De aceea,
1ucruri1e slnt ln a$a rlnduite, nu une1e pentru alte1e, $i nici
unele contr(l cI lntre e1e. De acest lntreg
Dumnezeu, nu-l nu se va lnriiutiiti.
Dumnezeu nu-l sine dupa un rastimp, nu se tulbura din
pricina nici din cauza maimute10r sau nu ame-
nintii nicicum aceste fiinte, din care $i-a prImit menIre 1a
locul
Sa raspundem pe scurt la acestea.
Cred ca am demonstrat prin cele de a,cum ca toate fost fa-
cute pentru om 'pentru toate fiintele cugetatoare. Caci, primul rind,
de dragul fiintei cugetatoare au fost create toate. Poate ,el spune, Cel-
St1S, ca nu pentru om, nici pentru leu nici pentru alt anim'al Ipe care-l
Vom zice de dragul leului, nici al vulturului,
nici al delfinului a facut Dumnezeu aceste lucruri, ci de dragul omului,
a acestui animal rational, cu s,copul ca lumea sa se ca
crare a lui Dumnezeu compleHi toate amanuntele ei.
La ac'este concluzii subscriem pentru ca sint frumoase. Dar
Dumnezeu poaIta grija numai de intreg, cum zice Celsus, afara
de intreg, mod deosebit, de fiecare fiinta parte. Niciodata Pro-
videnta nu parasi intregul. cazul cind parte a intregului se
urma pacatului fiintei rationale, Dumnezeu avea
5-0 curateasca s-o readuca dupa un timp 1a (unitatea) intregului. De-
sigur ca nu se tulbura nici din maimutelor ori a
schimb supune judecatii pe oamenii care ca1ca picioare
legile Le adreseaza amenintari :prin prooroci prin Mintuitorul,
care a petrecut pe pamint de dragul intregu1ui neam omenesc, pentru
ca cei care pleaca urechea 1a aceste avertismente sa se intoarca, iarcei
care nu asculta cuvintele de chemare primeasca pedepsele cuve-
nite Se cade ca, timp, Dumnezeu sa prevada, pentru binele
intregii lumi, Ull tratament indreptare foarte aspra celor carora se
cuvine 487.
487. Unele din cele mai frumoase pasaje scrise de Origen despre rolul Providen-
tei istoria mintuirii omului a universului.
FILOCALIA

DESPRS LIBERTATEA REZOLVAREA
TALMACIREA AFIRMATIILOR BIBLICE
CARE AR pAREA CA AR ANULA-O
cartea a III-a Despre principii)
421
1. IntruciJt propovaduirea bisericeasca 488 se cuprinde invatatura
despre dreapta judecata a Dumnezeu, care, din clipa care e accep-
tata, indeamna pe cei care asculta cred adevarul ei sa traiasca
cinstit sa se fereasca orice clipa de pacat, fiindca sta
puterea noastra sa fapte vrednice de lauda ori de mustrare, e
bine sa stam de vorba chip special, despre libertatea vointei,
pentru e vorba de problema din c'ele mai necesare. Dar, ca sainte-
legem ce este libertatea vointei (SdU liberul arbitru) e necesar mai intii
sa examinam notiunea ei, pentru ca, odata lamurit acest lucru, sa se
poata dovedi mai limpede obiectul cercetarii nQlastre 489.
Dintre lucrurile su!puse unele au ele insele cauza
rni$carii 490, dimpotriva, primesc mi$carea numai din exterior.
Frimesc mi$carea numai din exterior lucrurile care se pot transporta,
cum sint lemnele, pietrele intreaga lume materiala, care Se mentine
laoJ,a1ta Thum,ai prin consilStenta ei. Trebu.ie scoasa din discutia prezenta
de a defini drept descompunerea corpurilor,
pentru 'ca ea aduce folos problemei de care ne ocupam.
sine principiu de animalele pl'antele, cu cuvint toate
fiintele care sint mentinute laola1ta datorita sufletulMi sau 10r,
tre care unii metalele, iar aIfara de socot ca fo-
cul avea principiu de sine, precum izvoarele 491. Din-
tre cele care au !principiu de sine, despre unele se spune ca
Se prin sine, despre altele de la sine: fiintele dotate cu su-
flet se de la sine, cele li!psite de suflet, sine. Fiintele
insufletite se de la sine prin aceea ca se e1e imagine
care provoaca impuls. la unele animale formarea acestor repre-
4813. se cu!prindeau atit crediintei, cit temeiuI
care e Termenul e ponlenit adeseori de
Origen, C. Cels 7; Despre principii, prefata etc.
-39. fundamentarea doctrinei despre libertatea voimtei se resLmte influenta
p1atonismu1ui stoicismului.
490. Platon, Faedr. 245 Origen, Despre rugiiciune 6, 1 (in acest volum).
491. (pentru anorganice), (pentru p1ante), (pentru animale),
(pentru om), cam prezinta Origen (Despre rugiiciune, 6, 1-3) deosebirea
tre diferite1e categorii de 1ucruri fiinte din natura. Cit despre 10r, unele
se dezvolta din sine - pla'ntele altele de la sine - animalele
Ot despre om, ca fiinta cuge'tiitoare, el actioneaza sine" sau mai ales
Termenul este clasic la el pentru autodeterminare, liberu! arbitru.
iz\'oarele erau considerate ca avind energie proprie. De aici izvorul a1chi
lIliei medie\'ale. Tot focul.
422
zentari (sau acestor imagini) impu1su1 sau instinctu1 492 e provocat de
capacitatea de reprezentare care actioneaza sistematic planificat.
se paianjen reprezentare aproarpe automata a tesutului, iar
drept urmare apare instinctul de a tese, unde puterea de rerprezentare
a animalu1ui dUtce mod ordonat acolo, el lucreaza fara sa-i mai
trebuiasca din alta parte vreun ajutor. Tot e cazul cu albina
stare sa fabrice fagurele de miere.
2. Pe linga puterea de reprezentare, fiinta cugetatoare 'are rati-
une, caIe judeca aceste reprezentari respingind 493 pe unele accep-
tind pe altele, pentru ca fiinta insufletita sa fie condusa de ea
Pe de alta parte, intruclt natura ratiunii exista capacitatea de a ju
deca binele rau!, baza acestei capacitati judecam ,ce este bine
ce este rau alegind binele, respectiv evitind rau!, fiind vrednici de lauda
daca ne dedicam binelui sau fiind vrednici de mustrare daca
urmam calea opusa. trebuie sa uitam, cu toate acestea, ca partea co-
a pllterii leste prezenHi la animale, desigur intr-o
masura mai mica sau mai mare, de pilda, aceasta capacitate la
c1inii de vinatoare Ia caii de Iupta s-apropie, ca sa zicem de
tiunile rationale. adevarat apar anumite impu1suri externe care
depind de dar decizia de a actiona intr-un fel sau altul depinde
numai numai de ratiunea noastra care, urma premiselor exis-
tente ea, ne angajeaza, respectiv ne indeamna, fie spre actiuni bune
cuviincioase 494, fie spre altele contrare lor.
3. Iar daca zice ,cineva ca impu1sul din exterior este de natura
ar fi neputinta sa te tocmai din pricina felu1ui
cum se prezinta, acela sa bage de seama la p.ropriile afectiuni
simtiri, daca cumva Inima sau forta noastra conducatoare se hota-
spre anumita actiune de invoire, de aprobare ori de inclinare
tocmai din anumite motive 495. Caci spre a da exemplu, pentru
barbat oare 496 sa traiasca cumpatat sa seabtina de Ia
legaturi femeia ,care 11 vede 11 indeamna lega-
mintul e cauza aparenta suficienta pentru actionarea Impotriva pro-
punerii sale, caci el se ca. e desfrinat din clipa care
492. impuls, notiune stoica.
493. prilej, motiv; repulsie.
494. (- binele sau datoria) pen-
tru stoici, dar pentru cre:;;tini, caracterul, sensul celor spuse de Sfintul Pavel la
Rom. 1. 28.
495. se retine deosebi termenii si deosebi
-pentru a reda "invoirea, puterea conducatoare sau ratiunea dominanta luarea
deciziilor, desi adeseori acest nu tine la atit de mult de ratiune,
ffi.:Ji de inima. se de pilda, indicele grecesc de la FilocaH'a, etc.
496. = propus (Ursache).
FILOCALIA
423
consimte 1a toate aceste solicitari 1a momeli1e de p1aceri, 10c sa
fie bucuros ca se poate impotrivi asalturilor de calca fagaduinta.
Altu1 se comporta altfe1 daca aceea!?i situatie se rprezinta fata unul
barbat mai format maicalit: ispite1e indemnurile 1a p1aceri sint
prezente aici, dar ratiunea este mai matura invatatura mai veri-
ficata, fiind intarita de precepte care indeamna 1a bine care l-au adus
de acum sa fie stapin pe sine, incit respinge ispita se elibereaza de
pofte.
4. Daca se prezinta cu lucrurile, a pune pe ispitele
din afara a ne elibera de orice responsabilitate, dec1arind ca sintem
asemenea 1emne10r pietre10r care sint numai prin intIerventia
agentilor externi, nu-i nici un merit nici macar p1auzibil, caci
ar insemna sa desfiguram cu totul conceptul de libertate a vointei. Caci
daca 1-am intreba rpe cineva ce-i aceea libertatea vointei, el ar ras-
punde libertatea aceasta ar consta a nu fi silit de altcineva sau
de a1tceva de a actiona altfel decH mi-am propus. sIchimb, daca am
vrea sa punem numai pe constitutia firii, am pacatui contra evi-
dentei, pentru ca educatia ar putea influenta pina pe cei mai desfri-
mai agresivi oameni daca vor vrea sa asculte de sfaturi ii
putea chiar schimba, bine ca sfatu1 schimbarea bine pot
aduce mari schimbari omului).
Se intimp1a deseori ca cei mai desfrinati se fac mai buni decit cei
care inainte pareau ca sint liberi de patimi, cei mai bruta1i au ajuns cu
timpul atit de b1inzi lncit oameni care niciodata n-au fost bruta1i dau
acum impresia de comparatie cu unii din cei care au trait
totdeauna blindete. schimb, vedem ca care au fost din cei
mai mai au decazut din viata lor echilibrata
cuviincioasa, au ajuns prin incurcaturi1e vietii Ia purtari re1e 497, incit
traiesc numai faradelegi. adeseori desfriul incepe viata nesta-
pfnita 1a virsta mijlocie a vietii se lasa astfel fntr-o viata dezordonata,
acum cindtineretea e de mult trecuta cind tulburarile vietii sint
oarecum mai 1a e1e acasa. cercetare atenta ne arata ca impul-
surile exterioare nu le putem evita, nestind puterea noastra, dar sta
puterea noastra de a actiona intr-o directie sau alta, ,cum ne dic-
teaza ratiunea care decide examineaza cum trebuie sa raspundem
solicitarilor din afara.
5. Depinde, dar, de contributia noastra proprie ca sa ducem viaia
cinstita aceasta cere Dumnezeu de 1a nu ca ceva care vine
de 1a dar nici de 1a altcineva din afara sau, cum cred unii, din pre-
497. cam genul celor din Cor. 15, 33: rele strica obiceiu-
rile bune.
424
destinului 498, 'Ci decisiva hotarirea noastra proprie,
dupa cum proorocul Miheea, care zi:ce: aratat,
omule, ceea ce este bun cee<a ce Dumnezeu cere de Ia tine: dreptate,
iubire milostivire cu smerenie sa mergi inaintea Domnului Dumne-
zeului tau ! 499. Tot spune Moise: moarte ti-am puS eu
astazi inainte. AIege viata ca sa tu tai 500. Isaia :
De veti vrea de veti asculta, bunatatile pamintului veti minca,
iar de nu veti vrea nu veti asculta, atunci sabia minca,
jJentru ca gura Domnului 501. psaImi: De M-ar fi ascul-
tat poporul Meu, de umbIat Israel caile MeIe, i-ar fi SUpUS de
tot pe fi pUS mina Mea pe asupritorii Ior 502, de unde
inteIegem sa asculte de Dumnezeu sa mearga caile Lui.
Dar Iisus a ZiS Ia fel: Eu insa va spun voua: sa nu stati impo-
triva celui ra.iU. 503 ca oricine se minie pe fre:tele sau, vrednic fi
de osinda 504. Oricine se uita Ia femeie, poftindu-o, a adul-
ter cu ea inima Iui 505. tot cind da orice alte porunci,
de sine inteles ca depinde de sa poruncile ca pe buna
d,re.ptate ne faIaeiill de osinda daca De ai'ci
vintul aude aceste cuvinte aIe MeIe le asemii-
na-se-va barbatului credincios care a cladit casa lui pe stinca" :
"OIicine aude aceste cuvinte ale MeIe nu le ase-
manatu-s-a barbatului c'are cladit casa pe nisip 506. de-
parte. atunci Imparatul a zis celor de-a dreaptaSa: Veniti bine-
cuvintatii Parintelui Meu, caci flamind fost dat sa ;
insetat am fost Mi-ati dat sa beau, anuntind foarte limpede aceste
lucruri ca unor persoane a caror lauda depinde numai de ei, dupa cum,
dimpotriva, se adreseaza celorlalti ca unora vrednici de mustrare:
Duceti-va de la Mine, blestematilor, focul cel 507.
Sa vedem acum pe Pavel cum discuta cu oameni care
au vointa libera, pricinui fiecare pierzarea sau mintuirea. Iata
cum el: Sau tu bogatia bunatatii a inga-
duintei a indelungii Lui rabdari, ca bunatatea Dumnezeu
te indeamna la pocainta? Dar dupa ta dupa inima ta
aduni minie ziua miniei a aratarii dreptei judecati
498. fatum, destinul orb, ceea ce au fixat (Platon, 115 a).
499. Mjh. 6, 8.
500. Deut. 30, 19.
501. 1s. 1, 19.
502. Ps. 80, 12-13.
503. 5, 39.
504. 5, 22.
505. 5, 28.
506. 7, 24, 26.
507. 25, 41.
FILOCALIA
425
a lui Dumnezeu, care va da fiecarnia dupa fapteIe Iui: viata
ceIor care staruinta fapta buna cauta marire, cinste nestrica-
ciune, iar minie urgie iubitorilor de cearta, care nu se supun adeva-
rului, ci se supun nedreptatii, necaz strimtorare peste sufletul oricarui
om, care raul, al iudeului mai intii, cit dar marire.
cinste pace face bine]e: iudeului mai intii, cit elinului 508.
sint Scripturi locurile care confirma foarte clar
libertatea
6. Intrucit exista 1nsa uneIe locuri Vechiul Noul Testa-
ment care s-ar parea ca indeamna Ia conceptia opusa 509 ,anume ca n-ar
sta puterea noastra nici sa tinem poruncile sa illintuim nici
sa le calcam sa pierim, sa citam aici citeva marturii (din
sa le examinam (dupa regula credintei) ca sa vedem cum se poate-
rezolva dificultatea, pentru ca ,pe baza acestor exemple citate, exami-
nind chip comparativ toate aceste locuri care par ca ar tagadui
bertatea vointei, sa putem vedea cum trebuie ele rezolvate. Mai intii
istoria lui Faraon a zguduit pe multi feIul cum s-a proorocit,
Dumnezeu a fagaduit de mai illulte ori zicind:
inim-a lui Faraon 510. Or, daca inima acestuia e de Dumnezen
dinpricina acestei el nu mai este autorul pa-
catelor sale daca e atunci nici Faraon nu mai are libertatea vo-
intei. ar putea spune cineva ca, mod corespunzator, toti cei care
pier n-au libertatea -vointei deci, n-au pierit de voia 10r. Chiar daca
scrie la Iezechiel: "V scoate din trupul Ior inima cea de piatra Ie
da inima de carne ca sa urmeze poruncile MeIe legile Mele sa
le pazeasca 511, ne-am putea face impresia ca Dumnezeu a inter-
ca sa "urmeze poruncile sa pazeasca legile, intrucit a inIaturat
piedica dinainte, adica inima de piatra, temeiuri de imbunata-
tire prin inima de carne.
Dar sa vedem cunoscutul pasaj din Evanghelie cu raspunsul
tuitorului la intrebarea, de ce vorbe:;;te multimilor pi1de: "Ca uitin-
du-se cu ochii, sa nu vada auzind cu urechile sa nu inteIeaga, ca nu
508. Rom. 11, 4-9.
509. Dupa ce a fundamentat cu argumente rationale biblice libertatea
Origen cauta sa prezinte acum obiectiunile care s-au adus impotriva ei.
Acestea provin din partea gnosticilor, care au cautat sa atraga pe cei simpli dintre
crestini. prezentind numite-!e cazuri de s,canda!", din care, spune-au ei, s-ar trage
conc!uzia ca libertatea omului nu-i intreaga. Origen analizeaza pe rind
asupra carora e! mai revine multe pasaje din Pilocalie, dovaeHi ca problema pre-
destinajiei era acut discutata. se vedea deosebi pasajele din Com.
din Omjjjjle fa C. Clntdrilor etc., afara de capitolul la
).
510. 4, 21 ; 7, 3.
511. Iez. 11, 19-20.
-426 ORIGEN, SCRIERI ALESE
cumva sa se intoarca sa li se ierte pacatele 512. Mai departe, citatul
de Pavel: Deci, dar, nu este nimic de 1a cel ,care voieste, nici de 1a
ce1care alearga, ci de Dumnezeu 'care 513. 10c:
Dumnezeu este Cel care lucreaza CB sa ca sa savir-
514. a1t (,Deci, dar, Dumnezeu pe cine voie:;;te il
jar pe cine i1 veti zjce deci: de ce
carci vointei ci:n,e i-ia 51ta1 impotriva ? 515. Induplecarea
nu este de 1a ce1 care va cheama 516. Dar, omule, tu cine
care raspunzi impotriva 1ui Dumnezeu? Oare faptura zice celui care
a facut-o: de ce m-ai facut Sau nu are olarul putere peste lutul
lui, ca din framintatura sa faca un vas de cinste, iar altul de ne-
c'inste? 517. Chiar numai acest citat ajunge ca sa puna incurcatura pe
multi sa-i duca parerea ca omul n-ar avea voie libera, ci ca. Dum-
nezeu este Ce1 care pierde cine
incepem intii cu ceea ce s-a fagaduit Faraon, ca
Dumnezeu il ca sa. nu slobozeasca (din robie) poporu1 iu-
'<leu cu ocazia aceasta cercetam spusa Apostolului: Dumnezeu pe
cine il iar pe cine il 518. De aceste
cuvinte se folosesc citi"a rataciti 519, care a1tfel tagaduiau ca ar exista
1ibertate a vointei, caci ei admit ca unele naturi sint destinate pierzarij
sint incapabile de a se mintui, pe cind a1tele se mintuiesc neavind
capacitatea de a se pierde i 1egatura cu cazul ei afirma. ca
ar tine de naturile care sint destinate pieirii ca din !pricina aceasta
e el de catre Dumnezeu, care se de oamenii fn-
duhovniciti, pe cind pe cei ii invirto:;;eaza. Dar sa vedem ce
anume sa spuna oameni! vom intreba deci daca Faraon
avea sau nu avea fjre paminteasca? Daca raspunsul lor e afirmativ,
le spune ca cu fire paminteasca este orice ,caz neascul-
tator de Dumnezeu. Daca era neascultator, de ce ar fi fost nevoie
sa-i inima, inca nu numai data, ci de multe (cum
scrie Scriptura) Singurul motiv 'P'lauzibil ar fi ace1a ca a fost posibil
Faraon sa fi fost ascultator ar fi fa,cut-o aceasta sub
rea impresie a minunilor a semne1or, dar atunci el nu mai era din fiin-
512. Mc. 4, 12 ; Lc. 8, 10.
513. Rom.9, 16.
514. Fj}. 2, 13.
515. Rom. 9, 18-19.
516. 5, 8.
517. Rom. 9, 19-20.
518. Rom. 9, 18.
519. text (e vorba mai ales de gnosticii marcioniti valentinieni)
care ca de la natura unii dintre oameni sint sortiti pieirii altii
fara sa se poata ajuta cu nimic.
FlLOCALIA
427
tele 520 cazul acesta Dumnezeu avea trebuinta de eI
ca arate, spre eliberarea multimilor, puterea Sa fatil de neasculta-
rea pentru aceea Dumnezeu i-a inima. Acesta
ar fi ceI dintii argument impotriva spre combaterea parerii ca Fa-
raon, prin firea lui, ar fi fost sortit sa piara.
ce citatul din Sfintul Pavel, va trebui sa facem
observatie. Caci pe cine Dumnezeu Pe cei sortiti sa
piara Dar ce s-ar fi intimplat daca li s-ar fi impietrit inimile? Ar
fi fost mintuiti, ,cazul acesta se presupune ca ei n-au fost sortiti
de la natura sa piara Dar de nli1uit pe cine miluie$te Dumnezeu?
cumva pe cei sortiti mintuirii Dar ce masura au ei nevoie de a
doua indurare, din moment ce prima data spre aceasta s-au nascut,
ca sa fie mintuiti, pe temeiul firii trebuind sa fie chip obligator
sortiti fericirii Maicurind credem ca Dumnezeu se milostive$te de ei
pentru fara mila ei ar putea merge pierzanie, anume acel
sco!p ca sa aiba 10c ceea ce s-ar fi putut intimpla: pieire,a,
ca sa ajunga laca$urile celor mintuiti. am avut de spus contra
10r.
8. trebuie obiectat impotriva celor care cred ca inteIes cu-
a punindu-le urmatoarea intrebare: dupa parerea
10r, cum lucreaza Dumnezeu invirto$area inimii scop? Ca,ci
trebuie sa aiba oarecare idee despre Dumnezeu $i anume ca
e drept bun, iar da,ca vor sa $tie de a$a ceva, atunci pentru mo-
ment facem aceasta concesie ca num,ai este drept. Dar acest Ciaz
sa explice cum Iasa ei sa se intreva'da ca Cel bun drept invirto$eaza
pe buna dreptate inima dJceluia care din pricina merge spre
pierzanie cum ar putea fi Cel drept a neascultarii
celor care sint pedepsiti de din pricina invirto$arii inimii neascul-
tarii fata de Cum poate pe Faraon: De vei lasa pe
poporul Meu, iata, ucide pe toti nascutii pamintul Egip-
pe intiiul tau nascut521 ceea ce mai este notat Moisesub
forma de cuvint Dumnezeu catre Faraon? Cine crede ca Sfintele
Carti sint adevarate ca Dumnezeu este drept, acela trebuie sa se si-
Ieasca, daca-i priceput, sa raspunda intrebare: cum e posibil ca,
dupa atitea citate, sa fie inteles Dumnezeu ca fiinta cu totul dreapta?
ar declara cineva fara jena cu capul descoperit ca Crea-
torul e fiinta rea, contra aceluia e necesara alta argumentare. Dar
intruclt ei inteleg, dupa cum spun, ca drept, iar 11 socotim ace-
520. in text.
521. le$. 4, 23 i 9, 17 i 12, 12.
timp bun drept, sa vedem cum s-a putut totU$i ca bun
drept sa inima Faraon.
9. Prive$te, daca mijlocirea unei pi1de pe care Apostolul
a fo10sit-o episto1a catre Evrei putem face cunoscut cum de e posi-
bil ca printr-o singura actiune Dumnezeu pe unul il miluie$te, pe
altu1 11 522! nu pus insa gind sa-i imfjietreasca
pentru ca are buna intentie, care are drept urmare - din cauza te-
meiu1ui rautiitil, pe care buna intentie 11 intilne$te 1a om - ca rau-
tatea e1 se inrautate$te de aceea se spune ca Dumnezeu
impietre$te pe ce1 care se inraie$te rautatea 1ui. Tarina cind soarbe
ploaia ce se coboara adeseori asupra ei iarba fo1ositoare
ce10r pentru care a fost muncita, prime$te binecuvintarea de 1a Dum-
nezeu. Dar daca aduce spini ciulini, se face netrebnica b1estemul
ii 5ta aproape, iar la urma focul a$teapta ! 523. A$adar e vorba de
singura 1ucrare : p10aia.
Dupa aceasta singura lucrare a rode$te pamintul cultivat, cita
vreme pamintul ce1 mai parasit mai necultivat nu da decit spini. S-ar
pa.rea ca suna necuviincios, daca zice Ce1 ce face sa p10ua: Eu am
lasat pomii pe pamint, dar spinii. Dar cu toate ca acest cuvint e
necuviincios, totU$i e adevarat. Caci daca ll-ar fi fost nici ploaie,
nu s-ar fi facut nici roade nici spini, timp ce ea a venit 1a timp
cantitate necesara, crescut une1e elltele 524. Cum tarina, care
dupa ce a sorbit p10aia ce se coboara adeseori asupra ei, aduce spini
ciulini se face netrebnica blestemul ii sta aproape. A$adar
bunul s-a peste mai rau, dar temeiul rau1ui.
care consta din parasire din nelucrare 525, el a adus spinii ciulinii.
A$a sint, dar, semnele date de cu ploaia. schimb, p1a-
nurile sint ele ca tarina 1ucrata sau paraginita, care de 1a natura
sint tot una (<<tot tarina).
10. Daca soarele ar putea avea grai ar spune: eu topesc eu
usuc, cu toate ca topirea uscarea sint actiuni contrare, dupa pre-
.,upunerile noastre ll-ar spune ceva fa1s, 'intrucit cu singura putere
sc topesc fierbintea1a tortele pe de parte, dar pe de alta se usuca
noroiul. Tot a$a a facut lucrarea cea unica a 1ui Dumnezeu, care
pe de parte a adus 1a 1umina invirto$area inimii 1ui din pricina
iar pe de alta parte ascultarea egipteni1or, care erau ameste-
cati cu evreii care se mi$casera sa plece impreuna cu ei.
522. Rom. 9, 18.
523. Evr. 6, 7.
524. Virgiliu, Georgjcele 1, 94.
525. Prin

sa origlnea rau1u.i care sta cu
flILOCALJA
429
tr-adevar, indata s-a indulcit inima Faraon cind a zis: Nu duceti
departe, dupa trei zile sa intoarceti, iar pe femeile voastre sa le
Hisati aici 526 altele pe care le-a spus urma semnelor, drept in-
gactuire treptata. aceasta se evidentiaza ca semneIe au avut
anumita influenta asupra cn toate ca nu i-au putnt schimba cu
totul pIannrile. Dar nici reactiunea aceasta s-ar fi produs asupra
lui daca, cum cred cei mai n-ar fi actionat asupra cuvin-
tulIui Dumnezeu : inima Iui Faraon.
Nu-i fara rost sa se indulceasca feIul de exprimare al aces-
intentii. Adeseori se adreseaza bunii patroni slujitorilor ciJ;td
au devenit obraznici din pricina ca patronii au fost prea ,buni
prea ingaduitori cu ei: Eu te-am facut sa fii rau 1. Sau Eu sint
cauza ca ai atitea defecte 1. Intr-adevar, trebuie sa intelegem modul
de a vorbi sa fim atenti Ia sensul propriu ceIor exprimate sa nu
adncem invinuiri daca ll-am inteles bine intentia vorbitorului. orice
caz, Pavel a examinat bine probIema atunci cind se adreseaza pacato-
suIui: san tu bogatia bunatatii lui Dumnezeu a inga-
duintei a indeIungii rabdari, ca bunatatea Dumnezeu
te indeamna Ia pocainta Dar dupa ta dupa inima ta
nepocaita, aduni minie zina miniei a aratarii dreptei jude'cati
a Dumnezeu 527. Sa ne inchipuim dar ca ceIe adresate de Pavel
celui pacatos sint adresate lui Faraon se va vedea ca acest avertis-
ment se intru toate, pentru ca inimii
inima Iui nepocaita aduna minie, dar a carui incapatinare nu
s-ar fi dovedit atit de mare nu s-ar fi manifestat atit de evident daca
ll-ar fi venit peste el semnele minunilor daca ele nu s-ar fi aratat
numar atit de mare.
11. Dar daca aceste expuneri ar parea putin convingatoare sau
fortate, sa vedem la prooroci, ce spun cei care au cunoscut mai bine
viata bunatatea Iui Dumnezeu, mai ales ca Ia inceput au trait
cinstit mai tirziu au cazut pacate: Pentru ce, Doamne, ne-ai
lasat sa ratacim departe de caile TaIe ne-ai inimile noastre
ca sa nu ne temem de Tine Intoarce-te pentru robii pentru semin-
tiile TaIe, pentru ca sa macar cit de putin din
muntele Tau cel sfint 528. Tot Ia Ieremia: Doamne, Tu m-ai aprins
iata si11t infIacarat Tu mai tare decit mine ai birnH 529.
cind spune: Pentru ce ne-ai inimile noastre ca sa nu ne
526. 8, 23.
527. Rom. 11,4-5.
528. Is. 63, 17.
529. 1er. 20, 7. se vedea volumul prim cele spuse de Ieremia, Omi1ia
18. 15.
temem de Tine? 530 cind oam,enii spun cind se roaga. cu indu-
rare, atunci ceea ce s-a exprimat cuvintele amintite suna cam
felul urma.tor: De ce ne-ai crutat vrem'e atit de indelungata nu
ne-ai pentru pacatele noastre, ci ne-ai ingaduit pina s-au
ingra.madit pacatele pina. peste cap? Dumnezeu lasa. pe oameni de
multe nepedepsiti pentru ca morala a fiecaruia sa fie exa-
minata. pe baza liberei hotariri.
trebuie sa. se distinga cei buni urma punerii incer-
care, dar nici cei rai nu trebuie sa creada ca sint trecuti cu
nu numai de catre Dumnezeu, care toate mai inainte de a se
face 531, ci de catre fiintele cugeta.toare chiar de ei ca.ci,
fond, mai tirziu afla ei drumul mintuirii n-ar
aceasta binefacere daca. nu s-ar fi exprimat asupra sentinta.
de condamnare. Acest lucru e folositor fieca.ruia ca sa aprecieze cit
atribuie lui clt harului lui Dumnezeu. Cine n-a simtit sla.biciunea
proprie Harul Dumnezeu, acela va inchipui, clipa cind
binefacere fara. sa fi fost pus la incercari fa.ra. sa. se fi con-
damnat el pe sine ca. totul s-ar datora stra.daniilor proprii,
ceea ce realitate e mai mult dar harului ceresc. Aceasta. con-
vingere care duce la prezumtie la aroganta. va fi din cauza ca.derii 532.
Dupa pa.rerea noastra., a$a s-au petrecut lucrurile cazul diavolu-
lui, care, pe cind era inca fa.ra. cusur, atribuia personal toate pri-
vi1egiile stra.lucirii. Ca.ci oricine se inalta. pe sine se va smeri, iar cel
ce se pe sine se dar, aceea ca. cele
sint ascunse de cei intelepti priceputi pentru ca,
dupa cum spune Apostolul, nici un trup sa. nu se laude inaintea
Dumnezeu 534. Iar faptul ca. au fost descoperite celor care
dupa. vremea prunciei au ajuns la lucruri inalte, au ca.
nu sint ei de-a dreptul cauza ca. au ajuns fericirea suprema., ci acest
lucru se datore:;;te buna.tatii negra.ite a lui Dumnezeu.
12. Cine judeca acela ca. se lasa. seama judeca.tii
cind Dumnezeu se arata. indelung ra.bda.tor fata. de unii
atunci face acest lucru fa.ra. temei justificat, ci pentru
ca. le era folositor vederea nemuririi sufletului a nesfir:;;irii timpu-
530. 1s. 63, 17.
531. Sus. 42.
532. tncrederea prea mare contributia proprie la opera de mintuire consti-
tuie mindrie, pacatul luciferic. se la Numeri 12, 4 prim.
533. Lc. 14, 11.
534. 11, 25 1 Cor. 1, 29.
FILOCALlA
431:
lui daca nu sint ajutati repede la mintuire, ci cind sint pe incetul
spre ea, dupa ce au destule rele viata. Caci dupa cum me-
dicii, care putind tamadui pe cineva mai repede, dar, gindindu-se ca
corp otrava sta ascunsa multa vreme, pregatesc altceva
decit vindecarea fac acest lucru tocmai pentru ca sa
fie lnai sigura., ca.ci cred ca.-i mai bine sa. mentii pe cineva stare de
inflamare sau de boala., pentru ca sa fie mai eficace,
decit ca bolnavul sa para revine mai repede, dar mai tirziu sa
recidiveze vindecarea rapida sa se dovedeasca a fi fost doar tem-
tot astfel lucreaza Dumnezeu, care tainele 535
care prevede ce va fi viitor 536: indelunga Lui rabdare, lasa
curs liber Iucrurilor, ba prin influente externe elimina. chiar
raul ascuns, pentru ca omul sa se purifice, ca unul care primise
el, prin nepasare, sa.minta incit, daca vrea sa. revie Ia
lumina, trebui sa urasca rautatea, iar daca cadea mai mari
nenorocil"i, sa. fie stare, mai tirziu, dupa tratamentul de reconvales-
centa 537 dupa boaHi, recI$tige vigoarea sandtatii sale primordiale.
CCici DUlnnezeu nu indruma. sufletele numai perspectiva sa zicem. a
50 de ani de viata pa.minteasca., ci vederea celei fara de
sfIr.;>It, pentru ca a creat nestrica.cioasa. firea cea cugetatoare in-
cu sufletul cugeta.tor nu-i exclus nici el de la vindecare,
fiind 11la.rginit oarecum numai Ia viata de aici de pe pamint.
13. Dar sa. ne folosim aici de imagine evanghelica. Exista., cum
tarina. pietroasa. cu putin pamint roditor acela doar la su-
prafata daca. sa.minta cade acolo 538, repede va incolti, dar dupa. ce a
incoltit a rasarit soarele, ea se vesteje:;;te se usuca. Piatra aceasta
este ca sufletul omenesc, care se neingrijire
urma ra.uta.tii, se face ca piatra. Dar se $tie ca. Dumnezeu creat nici
un cu de piatra., ci omu1 ajunge aceasta. stare urma ra.u-
tatii sale. De aceea, daca. acuza. cineva pe taran ca. nu seamana. mai
devreme saminta pe teren pietros, ar putea sa.-I acuze cineva ca. pen-
tru ca. vede ca. alt loc pa.mintul pietros prime$te sa.minta incol-
te:;;te, taranul ar putea raspunde: terenul acesta il sema.na
tirziu, ba ii mai da inca. un preparat care sa. intirzie cre$terea se-
ma.na.turii, ca.ci pentru astfel de teren incetineaIa siguranta sint
mai bune decit daca semana prea repede superficial. ne
535. Lc. 16, 15.
536. Asemanarea cu tratamentul medica! e repetata de Origen adeseori !u-
crarile sa!e (Despre principii 1, 6. 3). Dar teilla revine ac!esea (de
ex. ; Despre rugdciune 29, 16 etc.).
537. se retine expresia cu 8, 7).
538. 13, 7.
432
.convinge ca taranu1 a vorbit bine a 1ucrat ca un om priceput.
bine, tot amina Mare1e Gradinar 539 a1 intregii firi binefacerea,
,pe care am fi crezut-o potrivita mai Inainte, pentru ca sa nu arate ca
.ar face ceva superficial.
Daca s-ar putea ca sa obiecteze cineva: de ce cad une1e din se-
minte intr-un astfel de suflet, care n-are decit putina tarina, a.semenea
semintei cazute pe pamint pietros ? Se poate da aici un raspuns, anu-
me ca pentru astfe1 de suflete care ar dori fericirea inainte de vreme,
dar care au batatorit drumul indicat pentru ea, a fost mai bine ca au
primit ce $i-aU dorit, pentru ca, invatindu-se sa-1 cunoasca astfel, sa
<:nate rabdare pentru ca d1.lpa timp inde1ungat sa se dedice cu fo1os
<:ulti v arii
Caci s-ar putea spune ca suflete1e noastre sint nenumarate ne-
:I.lumarate calitati1e 10r: toate mobilurile posibile, toate inclinarile,
impulsurile nazuintele. La toate acestea unul singur este cel mai
bun chivernisitor, care cunoa$te momentele oport1.lne $i roij1oacele
.caile potrivite pentr1.l indrumare pentru educare: Dumnezeu Tatal
a toate, care drumul pe care sa-l conduca pe Faraon
prin toate incercarile, servindu-se chiar de inec, dar nici acesta nu
insemneaza sfir$itul p1anurilor pe care le are legatura cu Faraon,
pentru ca inecul nu insemneaza deloc nimlClrea deplina: "Caci
lui Dumnezeu sintem c1.lvintele noastre toata intelep-
.ciunea $i $tiinta 1ucruri1or 540. aceasta ar putea fi destul ca aparare
fata de inimii Far.aon: inim<a 1ui s-a invirto$at pre-
cum a ce1uilalt citat: Dumnezeu pe cine voie$te il miluie$te pe
cine voie$te 11 impietre$te 542.
14. Sa examinam acum cele spuse de proorocu1 Iezechiel care
zice : scoate din trupul lor inima cea de piatra 1e da inima
de ca sa urroeze poruncile Me1e 1egile sa 1e pazeasca 543.
Pentru ca Dumnezeu, cind vrea, poate scoate inimile de piatra pune
altele cle carne, a$a fel ca omul sa tina poruncile sa asculte
de 1egile Lui, pentru ca nu sta puterea noastra sa ne eliberam de
rau. Intr-adevar, cind zice ca e scoasa din cineva inima de piatra, nu
Jnsemneaza altceva decit ca e eliberat de raul care impietre$te pe cel
pe care Dumnezeu. Iar faptul ca ii pune inima de carne ca sa ur-
roe7e poruncile Domnului sa pazeasca legile Lui, ce a1tceva insem-
539. Despre Mare]e Gradinar sub a carui ac(iune provideniia]a Origen p,e-
zinta pe Dumnezeu, a se vedea C. Ce1s IV, 69.
540. lnt. 801. 7, 16.
541. Iefj. 7, 14.
542. Rom. 9, 18.
543. Iez. 11, 19.
FILOCALIA
433
neaZd ca te faci iertator, ca nu te adevarului sa-
fapte bune '/ Daca Dumnezeu pe acestea 1e sa 1e
facem, e limpede ca nu sta puterea noastra sa ne eliberam de rau;
daca nu sintem cei care ne straduim sa ne punem inima de
carne, ci Dumnezeu este Cel ce face acest 1ucru, atunci nu va depinde
de sa traim chip virtuos, ci numai numai de harul dumnezeiesc
544

vorbi cel ce libertatea pe baza intelesului
litera1 a1 Scripturii. insa ii vom raspunde ca pasajuI respectiv tre-
buie inte1es chipul urmator: cine se afla incultura
da seama de lipsurile sa1e, fie urma unei avertizari, fie chiar
sine insu$i, ace1a se incredinteaza seama cuiva despre care crede
ca e stare sa-l duca spre invatatura spre virtute odata ce se
increde acest Invatator, ii fagaduie$te acestuia scoate din el
sadi in1auntru invatatura. Lucrul acesta nu trebuie in-
te1es ca, scopul educarii din nu i-ar pasa nimic ce-
care deja s-a pus pe lucru sa-l tamaduiasca
lucrurile stau a$a Invatatorul tocmai pe acela sa-l
faca mai bun, care exprimat el singur dorinta c-ar vrea ceva.
mod declara CuvintuI Dumnezeu ca din cei ce
se apropie de va scoate raul supranumit inima de piatra, de
sigur, insa, nu impotriva vointei numai dupa ce s-au hotarit
sa se dea pe mina doctorului. aflam ca fac cei pe care-i intilnim
Evanghelii, atunci cind la Mintuitorul sa-L roage de vindecare
care atunci S-dU cind se spune, de pilda, orbii
capata vederea 545 avem, pe de parte, stradani,a bolnavilor care se
C'U credinta ca sa fie vindecati, iar, pe de alta parte, actiunea
MintuitoruJui nostru care consta redarea luminii ochilor. chipul
acesta Cuvintul Domnu1ui sa aduca $tiinta cei ce
la cind inima impietrita, adica rautatea, e scoasa din ei ca sa
umble intru porunci1e sa legi1e Dumnezeu.
15. Dupa acestea e cazul sa vedem de pasajul din Evanghelie,
unde Mintuitorul a spus: de aceea 1e vorbesc oamenilor afara
pilde, ca uitindu-se cu ochii sa nu vada auzind cu urechile sa nu
inteleaga, ca nu cumva sa se intoarca sa li se ierte pacatele 546.
adversarul nostru va zice: daca oameni ar auzi lucruri
mai clare, s-arconverti cu siguranta, anume fel sa se
faca vrednici sa li se ierte pacatele; acum insa nu sta puterea lor
56 asculte invataturi mai clare, caci a$a ceva sta puterea celui
5.11. -::0 expresie stoica, Simonetti, prfncfpf ... , 387.
5.15. 11, 5.
5-16. Mc. 4, 11.
2i - Origen, Scrieri aIese
care nu 1e nimic mai c1ar, ca sa nu vada sa nu in-
teleaga. Nu sta, dar, puterea 10r, sa se mintuiasca! Or, daca
stau lucruri1e, atunci nu au nici libera, pe baza careia omul se
ori se Dar impotriva acestei obiectiuni ar fi
sa formulam parere convingatoare daca nu s-ar fi spus: ca
nu cumva sa se intoarca sa li se ierte pacatele 547, cu alte cuvinte
ca Mintuitorul n-ar dori-o pentru motivul ca,
neintcJegind taine1e mai adinci, Mintuitorul le vorbea numai pilde.
cum e formulata fraza ca nu cumva sa se intoarca sa li se
ierte pacatele 548, apararea adevarului e mai grea.
Aici va trebui sa observam mai intii ca acest pasaj e indreptat
irnpotriva care aleg din Vechiul Testament astfel de
pasaje care se manifesta, cum indraznesc ei sa spuna, cruzimea
Creatorului sau pofta Lui de razbunare de rasplatire a raului sau,
cum am vrea sa mai numim aceasta dispozitie a sufletului, cu singu-
rul scop de a nega bunatatea Creatorului 549. Totodata ei nu se mani-
festa fel mod consecvent nici fata de Noul Testament,
pentru ca lasa 1a parte pasaje asemanatoare cu ce1e pe care le soco-
tesc condamnabile Vechiul Testament. realitate, Mintuitorul
declara mod deschis pasajul citat din Evanghelie - cum admit
chiar ei - ca de aceea nu clar, pentru ca oamenii sa
nu se converteasca convertindu-se sa nu se invredniceasca de
iertarea pacatelor, sine, acest pasaj e tot atit de grav ca oricare
altele corespunzatoare din Vechiul Testament care formeaza obiect
,
de controversa. Daca urmaresc sa apere macar Evanghelia, ar trebui
s&-i intrebam daca nu comit cumva necuviinta atunci cind iau ati-
tudine diferita fata de greutati similare: fata de cele relatate de Noul
Testament nu se indigneaza deloc, ci cauta tocmai aici scuza;
dimpotriva, Vechiul Testament, 1a lucruri de fel, unde tre-
buia sa se aduca fel justificare ca Testamentul Nou,
se afirma ca acuzatori. Pe temeiul acestor argumente, privind ase-
manarile dintrecele doua Testamente, ii vom sili pe adversari
sa respecte toate scrierile sfinte ca scrieri ale unui singur Dumnezeu.
Dar e timpul sa raspundem, dupa puteri, la problema propusa.
16. Am spus, examinind cazul lui Faraon, cfi uneori vindecare
rapida nu se folosul celor vindecati, cazul cind din ras-
punderea proprie ar fi ajuns greutati din care ar fi fost eliberati prea
aceasta pentru au apreciat prea vindecarea raului,
547. 4, 12.
548. Mt.13, 3.
549. Cunoscuta interpretare gnostica, pe care am mai adesea.
FILQCALIA
435
iar, masuri de precautie ca ar putea din nou sa se imbo1na-
veasca., au cazut nenorocire veclle r lntr-adevar, Dumnezeu
Cel care cele ascunse care toate mai inainte de
a se face 550, amfna, bunatatea Sa, ajutorarea mai rapida a oameni-
lor mai bine-zis, ajutorarea Sa consta ne-ajutorare, pentru ca toc-
mai acest lucru este spre folosul 10r. Acum putem accepta ca, potrivit
presupunerilor noastre, e vorba aici ca daca ar fi ascultat mai bine
cele spuse de Mfntuitorul, oamenii de afara tot n-ar fi fost statornici
in convertirea lor ca de aceea a dat Domnul sentinta asupra 10r, ca ar
fi trebuit sa asculte mai bine adevarurile mai adinci, sa nu se intoarca
prea repede sa se vinde'ce, intru'cit cereau iertarea, incit au sub-
apreciat molipsirea de rele ca inofensiva de vindecat astfe1 au
decazut din nou inca mai repede.
Poate ca 1ucrurile stau altfel: ei pedepse pentru pacate
anterioare, pe care le-au comis contra virtutii, pentru motivul ca
se departau de ea inca n-au implinit termenul ce li s-a fixat pentru
ca au nesocotit purtarea de grija a lui Dumnezeu, fapt pentru care s-au
nmplut tot mai mult de rautatile semanate de au fost
cllemati pocainta mai statornica, fara primejdiade a fugi a
cadea ceea ce de mult se osinda filtii de sfin-
tenia Bine1ui dedarea cu totul bratele raului. Oamenii de
afara, care sint fara indoiala numiti ca sa se deosebeasca de oa-
menii dinlauntru, nu sint prea departe de oameni dinlauntru :
vreme ce asculta limpede c1ar,ceila1ti asculta mod
confuz, pentru ca li se numai pi1de, dar oricum tot as'culta.
sint insa altii care sint deosebiti de de afara
oamenii din Tir 551, de care, de$i se $tia dinainte ca de mult
s-ar fi stind sac atunci cind Mintuitorul s-ar
fi apropiat de tinuturile totu$i ei nu asculta nici ceea ce asculta
oamenii d'e af\ara, probabil din pri,cina ca se indepartasera de vredni-
cie chiar mai mult decit oamenii de afara. Intr-o alta vreme, dupa ce
le va fi mai decit celorlalti, care n-au primit cuvintul - care a
dat prilej Mintuitoru1ul sa primeasca pe cei din Tir - asculta
ei cuvintul 1ui Dumnezeu intr-o ocazie mai buna atunci se
pocai ei statornic.
dar, daca nu cumva aspiram chip deosebit 1a
pastrarea credintei a respectului fata de Dumnezeu fata de Unsul
Sau cind incercam tot chipul, fata de probleme1e de asemenea marime
gen, sa aparam multilaterala purtare de grija a 1ui Dumnezeu, pe
550. Sus. 42.
551. 11, 2.
436
care exercita folosul sufletuIui nemuritor! ne-ar putea pune in
trebarea cam cum a pus-o Iocuitorilor din Horazim Betsaida :
cu toate ca vedeti minunile auziti despre invataturile Dumnezeu,
nu va indreptati deIoc, vreme ce locuitorii din Tir s-ar fi
pocait daca s-ar fi facut Ia ei minunile care s-au facut la
Ne-am putea intreba atunci: de ce Mintuitorul a propovaduit
defavoarea Lui unor astfel de oameni, facind astfel pacatele Ior mai
grele? Impotriva ceIor spuse aici se poate raspunde ca Mintuitorul cu-
bine sufleteasca a aceIora care acuza Providenta spu-
nlnd ca ea e de vina ca ei nu au ajuns Ia credinta, pentru ca nu le-ar fi
ingaduit sa vada ceea ce le-a ingaduit altora sa vada ca nu le-ar fi
ingaduit sa auda ceea ce au auzit altii spre folosul lor. Pentru aceea
riposteaza ca astfel de justificare nu-i valabila concede ca ceea ce
pretind acuzatorii Providentei ca, chiar acum, dupa toate cele
pe care le promisesera, ei au ramas dovada ca nici
acum ei nu se bucura de binevoitoarea inriurire. Dar acuzatori
ar trebui sa inceteze astfel de sa se de ast
fel de metode sa invete ca Dumnezeu amina taraganeaza uneori
arata binefacerile fata de unii oameni prin aceea ca nu Ie ingaduie
'Sa vada sa auda astfel de lucruri, a caror vedere auzire ar fi facut
mai mari mai grele pacatele celor care, nici dupa unor
astfel de marimi de nu pot veni la credinta.
17. Sa examinam acum citatul nu este nici de la cel ce
nici de la cel ce alearga, ci de la Dumnezeu care 552. Vraj-
zic: daca este nici de la cel ce nici de la cel
ce alearga, Ci de la Dumnezeu care urmeaza ca mintuirea
depinde numai de libertatea voii noastre, ci de conditiile naturaJe
voite de Creator sau de alegerea Celui care se cind
Pe oameni trebuie sa-i intrebam: a dori binele e
lucru bun sau rau? alerga cu gindul sa te dupa bine e
lucru de laudat, ori de osindit ? Daca vor raspunde ca ceva e
lucru de osindit, vom raspunde, contradictie cu orice evidenta, pen
tIU ca chiar sfintii doresc se straduiesc spre acest scop,
ca prin aceasta fac nici rau. Daca, dimpotriva, ne raspund ca e
lucru bun sa binele sa alergi dupa el, atunci ii vom in
treba, cum ar fi stare sa doreasca binele fire destinata pierzarii?
Ca cum dintr-un pom rauar roade bune
553
, ca a dori
binele poate numai cel bun. al treilea rind, ei ar mai putea obiecta
dorirea binelui alegerea scop bun ar fi un Iucru indiferent,
552. Rom. 9. 16.
553. 7, 18. Formularea felul acesta are vedere pe marcioniti.
PILOCALIA
437
nici bun, nlCl rau. Dar la aceasta le raspundem : daca a dori binele
a te stradui scop bun ar fi ceva indiferent, atunci eventnalitatea
contrara, adica a dori raul a te stradui sa faci rau, ar ceva tot
diferent. Or, e limpede ca dorirea raului alergarea dupa rele nu poate
fi ceva indiferent, incit nu e deloc indiferent nici sa binele
sa te dupa el.
18. aparare poate fi adusa, cred, legatura cu citatul
nu este nici de la cel ce nici de la cel ce alearga, ci de la Dum-
nezeu care 554. Caci zice Solomon cartea Psalmilor, caci
a lui e cintarea treptelor, din care luam acest citat: De ll-ar zidi
Domnul casa, zadar s-ar osteni cei ce zidesc ; de n-ar pazi Domnul
cetatea, zadar ar priveghea cel ce 555. Dar cu acestea el
n-a vrut sa ne intoarca gindul de zidire nici n-a vrut sa ne invete
ca n-ar trebui sa priveghem ca sa pazim cetatea care se afla suflet,
ci prin aceasta vrea sa faca cunoscut ca ceea ce s-a cladit fara Dum-
nezeu ce nu s-a imparta!,'it de ocrotirea Lui, zadar s-a cladit
zadar a fost pazit. Pe buna dreptate am putea numi pe Dumnezeu domn
aJ zidirii daca i-am pune inscriptia pe Domnul a toate calitate de
comandant al pazei cetatii. Iar cind zicem: aceasta cladire opera
celui ce cHide!,'te, ci e lucrarea Dumnezeu nici e meritul
paznicului cetatii ca ea n-a patit nimic, ci a Dumnezeu Cel peste
toate care a aparat-o de atunci n-am mai spune nimic gre!,'it
am fi de parere ca, chiar daca ar fi patit ceva din partea
oamenilor, multumirea s-ar cuveni Dumnezeu Cel ce pe toate le
pline!,'te. Intruclt vointa omeneasca e suficienta pentru ajungerea
tintei nici aJ1egerea omUil,ui, chiar am compara-o ou a
atlet, spre dobindirea rasplatii chemari de sus, intru
Hristos Hsus 556 (caci numai ajutorarea lui Dumnezeu se poate
ajunge la implinire), atunci se poate spune pe buna dreptate ca lucru-
rile merg nici dupa cel care nici dupa cel care alearga,
ci dupa milostivirea lui Dumnezeu 557.
S-ar putea aduce inca exemplu. Tot legatura cu cladirea
s-ar mai putea spune ceea ce este scris: am sadit, a udat,
dar Dumnezeu a facut sa creasca. Astfel nici cel ce e ceva,
nici cel ce uda, ci numai Dumnezeu care face sa creasca 558. ll-ar
fi nici potrivit sa zicem ca ar fi meritul saditorului, ci ar trebui spus
ca aceasta a fost lucrarea Dumnezeu. Desigur, nici lucrarea de de-
554. Rom. 9, 16.
555. Ps. 126, 1.
556. 3, 14.
557. Rom. 9, 16.
558. 1 Cor. 3, 6-7.
savir!?ire a omulUi nu se savir$e$te daca nu contribuie omul la ea ;
dar incununarea ducem la sfir:;;it, ci Dumnezeu este Cel ce
contribuie cel mai mult 559.
ca sa convingem cu mai m.ulta claritate ca la acest lucru
s-a gindit Sfintul Pavel citatul amintit, sa mai luam un exemplu
din arta cirmuirii corabiilor. comparatie cu bataia vinturilor, cu li-
ni!?tea vremii, cu clipirea stelelor, care toate colaboreaza la siguranta
calatori1or, pentru reintoarcerea fericita port, oare cam ce parte de
contributie ii vom atribui cirmaciului? Adeseori, dintr-o sfia1a. cuceI-
nica, nici marinarii curaj sa spuna ca ei ar fi salvat corabi,a, ci
totul ii atribuie Dumnezeu, ca cum ei ll-ar fi ajutat cu nimic,
ci pentru ca ro1ul Providentei e nesfir!?it mai important declt destoini-
cia cirmaciului. De buna seama ca la mintuirea noastra contributia
Dumnezeu este incomparabil mai mare decit ceea ce se atribuie
hotaririi noastre libere 560. Aceasta e pricina pentru care s-a spus ca
depinde de vointa noastra de alergarea noastra, ci de milosti-
Dumnezeu. Caci daca trebui sa intelegemcuvintele nu
este nici de la ce1 ce voie!?te, nici de la cel ce alearga, ci de la Dum-
care miluie!?te 561 sensul pe care-l inteleg vrajma:;;ii no:;;tri,
atunci poruncile ar fi de prisos ar parea lucru fara sens ca insu:;;i
Pavel mustra pe unii pentru gre:;;elile 10r, pe a}tii ii lauda pentru
fapteIe bune, dindu-i ca pilda pentru muItime. zadar ne-am mai
dedica bineIui, zadar am mai alerga. de buna seama ca nu
rost fara scop da Pavel anumite sfaturi, certind pe unii laudindpe
dupa cum hU zadar ne inchinam viata promovarii binelui
desa:viIr:;;ire.
19. afara de aceasta, iata (ce mai spune Pavel) : Dumnezeu este
Cel ce 1ucreaza intr-u ca sa ca sa savir:;;iti 562. zic: daca
Dumnezeu este Cel care lucreaza ca sa vrem, ca sa savir:;;im,
atunci urmeaza ca orice rau am dori orice rau am savir:?i, amindoua
de la Dumnezeu, iar daca a:;;a stau lucrurile, atunci oamenii
mai sintem liberi. invers, daca dorim binele savir!?im fapte din cele
mai bune, din clipa care a a savir$i este opera lui Dumnezeu,
insemneaza ca nu cei care savir:;;im aceste lucruri de lauda, ci
numai parea ca am fi; realitate, Dumnezeueste Cel ce le-a
559. Foarte clar formu1ata teza sinergfsta (Despre 3, 3
C. Cels VII, 42).
560. opera de mintuire a omului rolul Providen1ei e important
decit al nOstru
t<p'
561, Rom. 9, 16.
562. Fjl. 2, 13.
fILOCALIA
439
daruit.Dar dupa aceasta socoteala urmeaza ca li-
bera. La toate acestea, insa, trebuie sa ca citatul din
spune ca a ar fi de la Dumnezeu nici ca a binele ar fi tot
Ia Dumnezeu, tot nici binelui sau a raului, ci se
numai de de general. Caci dupa cum de
Ia Dumnezeu fiinta insufletita fiinta de om, tot de Ia
general, cum spuneam, capacitatea de a
singuri. fiinta noastra ca fiinta capacitatea de a
cu alte de a ne maduIareIe, miinile picioarele. Dar, de
buna seama ca prin aceasta h-am putea zice ca de la Dumnezeu
indicatia speciala sa ne de pilda, ca sa batem, sa ucidem sau
sa jefuim strain, ci de la Dumnezeu am pri:rnit doar capacitatea ge-
neraIa de a ne urmind apoi ca sa intrebuintam aceasta
spre rau sau spre bine. Tot am primit de la Dumnezeu,
caIitate de fiinte capacitatea de a pe care ne-a
dat-o Creatorul acest scop, schimb sintem cei care intre-
buintam spre bine sau spre contrarul ei, tot astfel capa-
citatea de a le
20. departe, ceIor ce sustin ca nu ne-am impaI-
de libera pare a acea afirmatie a Apostolului, care
-aduce chiar sa obiectie zicind : deci, dar, Dumnezeu pe cine
11 iar pe cine il Imi zice, decl,
de ce mai doj'enl$ti ? Ca'cl l.Jui cine l-ia sta,t ? Da'r, omu-
le, tu cine care raspunzi impotriva lui Dumnezeu? Oare faptura
zice CeIui ce a facut-o : de ce m-ai facut ? sau nu are olarul putere
peste lutul lul, ca din framintatura sa faca un de cinste,. iaI
altul de necinste ? 563. Caci nimenI poate spune : daca dupa cum
.olarul face din framintatura uneIe de cinste pe altele de ne-
cinste, tot Dumnezeu a creat pe unii spre mintuire, iar pe altii spre
pierzanie acest lucru nu se intlmpla prin ca sa fim mintuiti
pierduti, caci se ca nu dispunem de libertatea Celui ce
citatul acest mod, ii putem obiecta: putem oare inchipui
Cd Apostolul se contrazice ? Cred ca nu nimeni sa
spuna. daca Apostolul nu ca cum s-ar contrazice, ce in-
teles are faptul - daca am urma acestui interpret - ca el acuza osin-
pe incestuosul din Corint pe cei care au pacatuit atunci cind
afirma s-au pocait de necuratia de desfrinarea de
tarea pe care le-au facut ? 564 Cum poate lauda el pe cei pe care-i lauda
563. Rom. 9, 18-21.
564. COI. 12, 21.
pentru ca s-au pocait, de pilda casa lui Onisifor, de care zice: DomnuJ
sa aiba mila de casa lui Onisifor, caci de multe ori m-a insufletit de
lanturile mele nu s-a rU$inat. Ci venind Roma, cu multii osirdie m-B
cautat m-a gasit. Daruiascii-i ca, la ziua cea mare, miHi sa ga-
seasca de la DomnuIn 565
Apostol nu poate pe de parte sa recomande ca vrednic de
osinda pe un pacatos sa aprobe ca vrednic de lauda pe altuI care s-a
purtat bine, iar pe de alta parte sii afirme, ca cum n-ar fi depins rea-
litate de CreatorUl e de cind un vas e de cinste, iar altul
e de necinste. Caci cum ar fi rational sa spuna : toti trebuie sa ne
inaintea judecatii lui Hristos, ca sa ia fiecare dupa cele ce a
facut prin trup, ori bine, ori raUn 566, daca cei care fac rele se poarta
pentru au fost creati vase de necinste, pe cind care traiesc cinstit
binele pe motivuI ca de la inceput au fost creati pentru aceas-
ta au devenit vase de cinste? Mai departe: Nu se contrazice inter-
pretarea ca CreatoruI ar fi de un vas e de cinste, iar altul de ne-
cinste, dupa cum reiese din cuvintele citate, cuvinte care fusesera spuse
alt loc: intr-o casa mare nu sint numai vase de aur de argint, ci
de lemn de lut unele sint spre cinste, iar altele spre necinste.
Deci de se va curati cineva pe sine de acestea, fi vas de cinste, sfintit,
dc buna trebuinta stapInuIui, potrivit pentru tot lucruI bun 1 567.
daca cel care s-a curatit devine un vas de cinste, pe cind
cel care a neglijat sa se supuna unei purificari ajunge vas de necinste,
atunci un caz nu putem deduce din acest citat ca pricina ar fi
Creatorul. Caci, virtutea Sale, CreatoruI nu face dintru
inceput pe unii vase de cinste sau pe vase de necinste, caci nicj
condamna nici nu indrepteaza de la inceput pe nimeni datorita
Sale, ci face vase de cinste doar pe cei care s-au cu-
ratit, iar vase de necinste pe cei care au neglijat sa se curateasca. De
aici urmeaza ca intre cauzele premergatoare care fac din unii vase de
cinste ori de necinste e chipUl de purtare al unuia ca om de cinste
SdU (,de necinste 568.
565. Il 11, 16.
566. 1I COl. 5, 10.
567. Il Tim. 2, 20-21 i se vedea idee 14, 2 la Numeri
lumua prim).
568. Ca lui Dumnezeu nu anuleaza. nici nu restringe Iibertatea
se poate vedea din a1te pasaje reproo1.llSe in de tn
tolele
FILOCALIA
441'
21. Dupa ce am admis odata ca exista cauze premergatoare ca va-
sele sa fie de cinste de necinste, fi oare nepotrivit sa revenim la
invatatura despre suflet sa ne gindim ca, aceasta privinta, au existat
cauze premergatoare ca Iacob a fost iubit, iar Esau urit inainte chiar ca
Iacob sa fi primit un corp inainte ca Esau sa fi ajuns pintecele Re-
becai '/ 569. acela!?i timp se vede foarte Iimpede, cind e vorba de ma-
terie pierzatoare, ca dupa cum olarul are un singur lut, din care olare$te-
ca din framintatura face eI vase de cinste de tot
are Dumnezeu singura substanta generala a sufletelor ca ele-
ment, ca exista singura framintatura pentru fiintele cugetatoare
anumite cauze premergatoare au contribuit ca uneleau ajuns de cinste
!;>i altele de necinste. Daca insa intilnim la Apostol un grai mustrator :
"d,ar omule, tu cine care raspunzi impotriva lui Dumnezeu? 570,
aceasta ne ca unul care poate vorbi sIobod catre Dumnezeu, pen-
tru ca e credincios a trait cinste, cu greu ajunge sa auda : cine-
tu, care raspunzi impotriva Dumnezeu ?. Un astfel de om a fost
Moise (despre care Scriptura relateaza) : Moise graia, idr Dumnezeu
ii raspundea 571 cum ii raspunde Dumnezeu lui Moise, raspunde
Sfintul cind cu Domnul. Dar cel care nu are acest drept de d
vorbi slobod, indiferent ca acela-i un ratacit sau pentru ca umbla dupa.
astfel de lucruri nu din de a cunoa!;>te, ci din pofta de cearta de
aceea intreaba : de ce ne invinovate!;>te? Cine poate sta impotriva
'/ 572 - acest om merita sa fie mustrat: omule, cine e$ti tu, care-
rilspunzi impotriva lui Dumnezeu '/.
22. schimb, celor care nu accepta decit firea se servesc de acest
pasaj, le vom vorbi a!;>a: daca acceptati ca dintr-o singura framintatura.
ceice se pierd cei ce mintuieslc ca
duti e acela!?i cu al celor mintuiti daca e bun Cel care creeaza nu nu-
mai pe cei induhovniciti, ci pe cei materiei (caci aceasta-i conse-
cinta comportarii lor), atun'ci e cu putinta ca merite premergatoare
unul sa devina "vas de cinste daca nu face ceea ce-i potrivit
corespunde unui vas de cinste, sa ajunga pentru alta vreme un vas de-
necilI1st.e. nar se poate contrariul, Icadin motive care
569. Aici avem unul din pasajele clare, care Origen sustine preexistenta su
fletelor. se vedea Despre 7, 4 i 3. Se ca Ieronim a fost
unu! din cei care au denU'Dtat invatatura a luiOrigen (Epist. 124, 8).
570. Rom. 9, 20.
571. Ie$. 19, 19.
572. Rom. 9, 19-20.
->442
dinainte de viata aceasta, sa devina aici un vas de necinste, dar dupa ce
se indreapta intr-o faptura noua, el va deveni un vas de cinste)) 573,
;<sfintit, de buna trebuinta stapinUlui, potrivit pentru tot lucrul bun".
daca cei are acum sint pentru ca vietnit intr-un mod ne-
demn de nobletea 10r, vor decadea din privilegiile neamului 10r, adica
se vor transforma din vase de cinste vase de necinste, dimpotriva,
multi din cei care acum sint egipteni idumei se apropie prin vietuire
de !ca prodn,c rO'ade bogat:e, Bi,serica Dom-
nului se vor mai numi egipteni idumei, ci vor fi israeliti. Astfel,
pe motivul ca au voit-o, progresind de la rau la bine, schimb,
cad de la bine la rau ; fine, altii ramin bine sau urca. din
mai bine, pe cind ramin rau sau devin mai rai pe masuId ce
raul se intinde tot mai mult.
23. Intr-un loc Apostolul considerare ceea ce sta puterea
Dumnezeu cind unul devine vas de cinste sau de necinste, ci ne
atribuie totul atunci cind zice: <,de se curati cineva pe sine, va
fi vas de cinste, sfintit, de buna trebninta stapinului, potrivit pentru tot
lucru1 bun 574. celala1t loc considerare ceea ce sta puterea
Iloastra, ci pare a atribui totu1 Dumnezeu atunci cind zice : Oare nu
are olarul putere peste lutul ca din framintatura sa faca
vas de cinste, iar altul de necinste ? 575.
cele zise amindoua. se contrazic pe
,altul, ci trebuie sa le armonizam, scotind dintr-una din cealalta
singura inva.tiltura cuprinza.toare. Nici noastra 1ibera. poate
lucra fara (pre);;tiinta Dumnezeu, dar nici Dumnezeu
poate si1i sa devenim mai buni, daca colaboram bine
Dar nici vointa noastra libera lipsita de Dumnezeu de ca-
pacitatea de a folosi cum se cuvine libertatea poate face oa cineva sa
fie vrednic de cinste sau de osinda; dar, mai putin, nici puterea
Dumnezeu de a dispune singura nu poate sa-l faca pe om vas de cinste
de necinste daca are, ca sa zicem a;;a, ca temei de pronuntare
a deciziei hota.rirea noastra morala, care inclina. fie spre rau, fie spre
bine.
573. Tim. 2, 21.
574. Tim. 2, 21.
575. Rom. 9, 21.
576. Ca mai inainte (Despre princ. 1, 15, 19) Origen !iintetizeaza: aici
mai pregnant doctrina sinergismului.
FILOCALIA

CARE-I lNTELESUL ASCUNS DEZBINARlI
LA FIINTEIJE CUGETATOARE LA
CUM FI DEDUSA DIN lMAGINEA ZIDIRII
TURNULUI BABEL AL AMESTECAR!I LIMBILOR?
CARE SE ATlNG ALTE ASPECTE IMPORTANTE
ALE ACESTEI DEZBINARI, CUM REIESE STRUCTURA UMANA
(Contra lui Celsus
443
1. Dar sa vedem pasajul urmator din cartea Celsus:
un aparte, stabj]indu-$i legi potrivite obiceiurjJor din
lnsiJ. $i pilstrlnd re1igie, care, orjcum
este pufjn acfjoneazil ca oameni, fie-
care djn cinste$te obiceiuri1e tradjfionale dupil cum le-a apucat.
aceasta nu numai pentru cil fjecilrui place Sil-$j ajbil legi dile-
rHe $i cil e datorie sa pilstrezi ce-ai crezut cil-i bun comun, c1 $1 pentru
probabi1 diferite1e pilrti 1umi1 $1 atr1buit de lnceput diferi-
telor puteri protectoare, cum $1-au lnjghebat $1 anumite s1steme de
cOlIducere. De atuncj, ceea s-a fQcut viata s-a exe-
cutat dupil vointa 1ui, a$a :inc1t fi fost ceva necuv1inc10s sil
gi1e stabi1ite de lnceput de fiecare popor.
Cu alte cuvinte, Celsus pretinde ca evreii, altadata Egipt 577,
au ajuns mai pe urma popor deosebit stabilit legi pe care Ie
respecta. Iar ca sa mai repetam spusele eI spune ca evreii
au ajuns 1ina practicile religioasedupa obiceiu1 ce10rlalte
poare cinstesc tradi1ii1e 10r 578. Mai mult, eI expune un temei
mai adinc care explica mentinerea acestor obiceiuri la evrei, insinuind
ca fiinte1e care au ajuns sa fie de la inoeput pu1teri proteotoar'e 'ale tarii
au cooperat 1egiuitorii fiecarui 1a popularizarea legilor
Se parea ca pamintul evreiesc, fie se
afla sub tutela unuia sau a mai multor indivizi abia prin colabora-
rea au fost stabi1ite legile Moise.
2. trebuie, spune el, sa respectam legile numai pentru s-a
incetatenit mintea diferitelor popoare obi'ceiul de fixa legi proprii
ca e datorie sa pastrezi c:eea ce s-a hotarH bun comun, ci pro-
babil pentru ca diferitele parti ale lumii au fost date seama, de la
inceput, unor forte tutelare repartizate ca atare Unor anumite forme
571. Idee reluata (C. Cels. 5).
578. Lege nescrilsa - se expr.i,ma Herodot, legea trttdi-
tjonalii Sau Obiectu!>, era viata evrei10r un factor de permanenta deOsebitii, cu
atit .mai mult cu cit ]a temeiul Legii lor evreii aveau nu numa,i traditiHe
factorul date de Dumnezeu. .
de conducere. ca cum uita de atacurile aduse iata
ca Celsus ii cuprinde pe aprobarea generala data tuturor ce10r
apara traditiile proprii : de atunci, ceea ce s-a facut cadrul fie-
carui popor, s-a facut pe dreptate daca a fost acceptat de popoarele res-
daca nu exprima fara pe cH depinde de
el, ca traind dupa 1egile 10r proprii, nu 1e ca1ca pentru ca
ar fi un act Caci spune: ar fi impietate sa calci legile
stabilite de la inceput fiecare tinut.
Drept raspuns, sa intreb pe Ce1sus sau pe adeptii sai: care
ar fi autorul care ar fi repartizat de la inceput diferite1e parti ale lumii
puterea anumitor forte tute1are anume tinutul iudeilor pe iudeii
ace1uia sau ace10ra carora 1e-au fost sortiti ? Nu Zeus, cum
ar spune Ce1sus, ar fi sortit poporul sau tara unuia .sau mai
multor puteri ar ca ce1 seama caruia a fost sortita Iudeea, acela
sa statorniceasca 1egile intre iudei ? acest 1ucru se fi
timplat fara lor? Orice s-ar raspunde, iata ce judecata incurcata !
daca diferitele tinuturi ale pamintului il-au fost sortite de singura
fiinta fortelor lor tutelare, insemneaza ca fiecare, de capul lor fara
ascuItarea unui conducator, 1uat cite parte din lume. Dar
e absurd, insemnind sa se tagaduiasca purtarea de grija a lui Dum-
nezeu Cel peste toate 579.
3. atunci sa explice cine : cum sint indrumate diferitele forte
carora li s-a sortit conducerea peste diferitele tinuturi
de pe pamint? Sa ne mai spuna cum de sa execute totul
chip just 1a fiecare daca aceast,a sta doar la diferitelor
forte tutelare ? Daci'i justete e respectata, de pildi'i, de sciti,
legatura cu uciderea parintilor, de care nu opresc nicI casatoria
mamelor cu nici a tatilor cu fetele lor? Dar ce rost sa stringem
exemple de la autorii care au tratat despre legi1e diferitelor popoare ca
sa contestam afirmatia ca Ia fiecare popor legiIe sint aplicate just ma-
sura care sint aprobate de puterile tutelare? 580. Sa ne spuna Celsus
579. De notat ca la repartizarea tinuturilor de pentru fiecare Origen
vede actionlnd - ca cazu! ocuparii Canaanului sub Isus - pe fngeri, iar
nu demoni ca fiinte tutelare, cum afirmau anticii, inclusiv Celsus.
580 Ca sa arate superioritatea morala a tnvataturii cre$tine bazate atit pe Legea
Vechiului Testament cit mai ales pe Domnului, Origen pune comparatie
obiceiurile de cruz.ime de nedreptati pagine, pe de-o
a1e iudeilor !licre!ltinilor, pe de alta. Ca piIde ale imoralitatiIor anHce aminte!lte
uciderea 1a sciti, incestul ]a per$i. sacrificarea strainilor 1a taurizi a
1a libieni. Desigur pentru cre$tini, care nu se puteau incadra prevederile unor
astfe1 de legi conflictul inevitabil. Ca sa dovedeasca absurditatea unei teze ca cea
sustinuta de Celsus, care acuza pe cre$tini pe aceasta tema, Origen demasca unele
obiceiuri absurde (interzicerea cepei Egipt, cum spune Plutarh, Moralia,
353 f. citat dUlpa Borret, V, 107).
FILOCALIA
445
de ce nu-i cuviincios sa calci legile pentru cel care accepta
sa se casatoreasca cu mama cu fiica, de ce, daca viata
spinzurare, ajungi la fericire, de ce, daca mori fiind ars foc,
obtii purificarea depIina '/ de ce nu-i cuviincios sa calci legile ce si-
lesc, de pilda, pe locuitorii din Taurida sa ofere pe straini ca victime
zeitei Artemida sau la anumite popoare din Libia sa sacrifici prunci zeu-

Daca ne-am lua dupa judecata lui Celsus, ar fi necuviincios pentru
evrei sa calce legile traditionale care interzic inchinarea la alt dumne-
zeu declt la Creatorul lumii. Dupa el. pietatea n-ar fi divina prin firea ei.
ci numai urma faptului ca a fost ea acceptata gindita dupa
e cuviincios sa te inchini la crocodil sa maninci animale socotite
sfinte la alte popoare, dupa cum la alte popoare e un act de pietate sa
venerezi vitelul ori tapul locul lui Dumnezeu. ca actiunea unuia
ar fi pietate dupa unele legi, dar ar fi impietate dupa altele, ceea ce e
culmea absurditatii.
4. Dar poate ca mi se va replica : pietatea consta pastrarea tradi-
orice caz, nici un pacat daca respecti traditia straini-
10r. Sau, chiar daca ar parea necuviincios ochii a1tora, n-ar fi pa-
cat sa cum cere propriile tale divinitati, pe de-o parte,
iar pe de alta parte sa sau sa pe acele popoare ale
caror legi sint diferite de ale tale. Dar vezi sa nu faci mai mare con-
fuzie privinta a pietatii a religiei, atunci cind nu le defi-
nici le sa caracterizezi ca oameni pe cei
care conformeaza viata dupa reIigia lor insa$i. Or, daca intr-adevar
religia, pietatea sint lucruri atit de relative ati-
tudine e cuviincioasa necuviincioasa dupa cum variaza conditiile
lcgile, atunci nu urmeaza oare ca tot ar varia cumpatarea sau
curajul, prudenta sau ori alte virtuti 1 Or, atunci nimic n-ar fi mai
absurd decit a$a ceva.
5. Pe temeiul acestor exemple, Celsus crede ca ar putea conchide
astfel : e necesar ca toti oamenii sa traiasca potrivit 10r, caci
atunci nu li se va nimic, pe cind care au parasit vechile
lor traditii nu formeaza un popor aparte, cum sint evreii, ar trebui
osinditi pentru ca inclina spre invatatura Iisus. Sa ne spuna, insa,
daca filosofii care invata sa nu fii superstitios sint ei datori sa para-
seasca incit sa manince mincaruri oprite tarile 10r, daca
astfel de purtare e potrivnica datoriei '/ Caci daca din pricina filosofiei
a lectiilor care opresc superstitia, li se da voie, ciuda traditiilor, sa
poata sa manince hrana interzisa inca de pe timpul de ce
ORIGEN, SCRIERI ALESK
atunci sa n-o poata face ? Logosul le interzice sa se opreasca
statui, la im9-gini sauchiar la creaturile Dumnezeu, ci sa caute
sus sufletul inaintea Creatorului, daca purtarea
este ca a unor filosofi, de ce sa nu fie fara scaderi ? Daca, pentru
salva teza, Celsus aderentii afirma ca filosofii trebuie sa
cinsteasca traditiile, atunci se face ei de ris, pentru ca, de
pi1da Egipt, se feri sa manince ceapa pentru ca sa respecte tradi-
tiile sau sa consume unele parti din corp, de pilda capul sau umerii ani-
m,alului, ca sa nu calce obi,ceiurile din .. , Tot stau l'ilcruri1e
cind ai fost indrumat de Logosul divin sa adori pe Dumnezeul Cel
peste toa:te da'ca din pri'cina traditiilol' jos, linga chipuri linga
statui d,aca refuzi sa te vointa 1uminata 1a
Cre'ator, te asemeni oamenilor care, cu toate bunurile filosofiei, s-ar
teme de ceea ce nu-i de temut socoti necuviincios sa consume
astfel de mincari.
6. daca am judeca 1ucrurile simp1u ramine 1a
ceea ce spun cei raspunsul dat citatiilor aduse de CeIsus ar
suficient. Dar intrucH cred ca une1e critice citi acest
trata1, ma grabesc sa prezint unele e1emente de gindire adinca
stare sa ne duca la contemplare mistica ascunsa Iegatura cu atri-
buirea de 1a inceput pe seama diferitelor puteri tute1are a fiecarui tinut
al universu1ui. ma silesc sa arat, pe cH posibil, ca invatiitura noastra
e lipsita de Iantul atitorabsurditati, caci mi se pare ca Celsus s-a
unora din ratiunile misterioase ale impaytirii tinuturilor pa-
Intr-un fel,chiar istoria greceasca ne poate fi de folos aici
atunci cind spune ca unii zeidin mitologie s-au luptat intre ei cind a
fost vorba de Atica ne lasa sa intelegem de la unii zei din
scrierile poetilor ca unele tinuturi le sint mult mai familiare deIcit alte1e.
Dar istoria barbara, mai alescea egipteana, face unele aluzii lega-
tura cu impartirea unora din nomele sau tinuturile Egiptului atunci
cind zice ca Atena, careia i-a fost sortit ora$u1 Sais, mai
Atica. Invatatii Egiptu1ui repeta mii de astfel de lucruri, dar nu
daca cuprind pe evrei tara acest partaj daca 1e sortesc sau
nu vreunei puteri. Cit despre marturiile nescripturistice, cred ca sint su-
ficiente cele spuse pina aici.
7. sustinem ca Moise, care pentru e proorocul1ui Dumnezeu
adevaraItu1 Sau sluji,tor, schiteaza felul urmator impartirea popoare1or
de pe pamint cartea Deuteronomu1ui: Cind Ce1 Preainalt a impartit
popoarelor, cinda impartit pe Adam, a statornicit
marginea neamurilor dupa numarul ingerilor lui Dumnezeu, caci partea
FILOCALIA
447
Domnului este poporul Iacob, Israel este partea lui de 5tH.
Despre impartirea neamurilor, Moise relateaza cartea Facerii
sub forma unei istorii: In vremea aceea era tot pamintul singura.
limba un singur grai la toti. Pur'cezind de la rasarit oamenii au gasit
tara Senaar un au descalecat acolo. putin mai departe :
Atunci s-a pogorit Domnul sa vada cetatea turnul pe care-l zideau
fiii oamenilor. a zis Domnul : iata, toti sint de un neam limba au
iata ce s-au apucat sa faca nu se de la ceea ce pus
gind sa faca. Hai,dem, dar, sa Ne coborim !;ii sa amestecam limbile
sa nu se mai inteleaga unul cu altul. i-a impra!;itiat Domnul de acolo
tot pamintul au incetat de a mai zidi cetatea !;ii turnul 58z.In cartea
numita lntelepciunea lui Solomon, vorbind despre intelepciune despre
cei care traiau pe timpul impartirii limbilor, cind a avut loc impartirea
popoarelor de pe pamint, se despre intelepciune: Cind
poarele amestecat nelegiuirile toate de-a valma, intelepciunea a
pe cel drept l-a pastrat Hira fata Il1i Dumnezeu I-a pazit
nebiruit, cind a fost sa-l doboare mila de copilul sau 583.
8. adinc tainic cuvintul ce se leaga de ceea ce se spune alt
loc: regelui se cuvine s-o pastrezi 584. Dar nu se cade sa incre-
dintezi urechilor profane invatatura despre intrarea sufletelor trupuri,.
care nu se datore!;ite metempsihozei, ca:ci nu se cuvine sa ,dam cele sfinte
ciinilor, nici sa aruncam porcilor margaritareIe 585. Caci ar fi nele-
giuire echivalenta cu tradarea sfintelor cuvinte ale intelepciunii lui
Dumnezeu, despre care se scrie atit de frumos: Intelepciunea nu pa-
trunde sufletul viclean !;ii nu trupul supus pacatului 586.
Pentru adevarurile ascunse sub forma unei istorii e suficient daca le
prezentam forma acestei istoriica sa ingaduim ceIor care pot sa traga
pentru ei intelesul cuvenit.
9. Sa ne inchipuim a!;iadar ca popoarele de pe pamint se folo-
sesc de limba dumnezeiasca ca, atHa vreme cit traiesc in-
telegere unele cu altele, doresc sa se folosea:sca mereu de limba
dumnezei,asca. Au ramas aSltfel fata Rasari,tului atHa vreme
cH duhul inimii Ior simte inca mingiierea Iuminii stralucirea Iuminii
Dar cind cugetele se instraineaza de lumina Rasariturilor;)
se indeparteaza de ea, atunci au dat peste cimpia din tara Senaar,
cuvintcare talmacire insemneaza scri!;inirea dintilor, pentru ca sa.
581. Deut. 32, 8-9.
582. Fac. 1-2,5-9.
583. lnt. So1. 10, 5.
584. Tobie 12, 7.
585. Mt. 7, 6.
586. lnt. So1. 4.
448
arate chip tainic ca proviziile de hrana; atunci s-au sa-
acolo s-au apucat sa adune caramizi, cautind sa uneasca cu
cerul printr-un turn ceea ce nu poate fi nicicum unit uneltind prin
mijlocirea materiei impotriva a ceea ce-i nematerial. au zis : Haideti
-sa facem caramizi sa le ardem cu foc ! 587. astfel
taresc ceea ce era doar lut, cautind sa transforme caIamida piatra
Jutul tencuiala chipul acesta sa ina}te cetate un turn, al carui
virf credeau ca-l vor ridica la cer, ridicindu-se prin mindria lor
impotriva lui Dumnezeu. Pe masura care se departasera
-cu totii de Rasa.rit pe masura ce foloseau cara.mida loc de piatra.,
iar smoala loc de var 588, ei s-au dat mai mult sau mai putin puterea
ingerilor celor ma.sura. incH la urma primit
pedeapsa indra.znelii. astfel ingeri insufla de acum fiecarui
por alta limba., condncindu-i cll1m tinuturi1e de la
marginile pamintului, pe unele locuri cu clima fierbinte, pe altele
locuri cu clima Inghetata, dar grele deopotriva de cultivat atH la unii,
cH la altii, la unii cu regiuni pline de fiare salbatice, la a1tii cu mai
,putine vietati.
10. dupa cum putem deduce din istorisirea care are
anumita doza de adevar istoric, dar mai are un inteles ascuns, tre-
sa intelegem unii au pastrat limba lor primordiala, pentru nu
'S-au departat de Rasarit, ramin legati de acest Rasarit lim-
ba lui, cum trebuie sa deducem numai aceia au partea
DamJllultUi poporului sau. nuffi'ele lui Iacob astfe1 partea
'de 589, caci numai ei s-,a'U plecat Stapinului ,care
mit, pe cind pe celelalte nu le-a primit decH spre a le pedepsi.
Sa bagam de seama., atH se poate cere de la oamenii, ca
lumea celor care au fost impartiti Domnului ca parte de alegere, s-au
la inceput mai care nu atrageau totala parasire
acelor ce le-au dar apoi mai numeroase inca nu chiar de ne-
iertat. Desigur, trebuie sa intelegem ca. aceasta stare a durat destul de
lunga. vreme ca pe atunci exista inca posibilitatea de indreptare ca
cind cind, intr-adevar, unii se indreptau. trebuie observat
ca comparatie cu pacatele oamenii fusesera lasati sta-
fortelor conducatoare ale altor regiuni. Loviti mai prin cazne
pedepse zicind de indreptare, s-au reintors tinuturile
,dar trebuie sa spunem ca pe urma ei au indurat asuprirea foarte aspra
a asirienilor mai a babilonienilor, cum ii numesc Scripturile. Dar
587. 11, 3.
588. 11, 4.
589. Deut. 32.
PILOCALIA
449
dupa aceea trebuie sa ca, ciuda pedepselor primite, ei
inmnltit mai mult pacatele de aceeaau fost ce-
lela1te parti ale Iumii de catre conducatorii altor popoare, care Ie-au co-
tropit tara. Caci conducatoruI Ior anume ii Iasa sa fie dezbinati de con-
duca.torii altor neamuri, pentru ca, Ia rinduI parca din razbunare per-
sonaIa, dupa ce a primit puterea de a smuIge dintre celeIalte neamuri pe
cei pe care era stare, s-o faca cu anumit scop, dindu-le legi rin-
duindu-Ie modul de vietuire pentru ca sa-i conduca spre scopuI 1a care
a condus pe aceia din cel dintii popor, care ll-au pacatuit.
Sa invete dar din aceasta istorie cei care sint in stare sa inte1eaga
cu cH sta mai presus decit alte puteri, CeI care a primit pe
cei care pacatuit de la inceput. a sa cheme oameni
din rinduI tuturor popoareIor, sa-i mintuie din mina ceIor care pnsesera
pe ei ca sa-i pedepseasca sa-i aduca sub legi 1a un fe1 de vie-
tuire care sa-i ajute uite de vechile Ior pacate. Dar, cum am spus,
aceasta istorie trebuie de inteIesuI ei ascuns, pentru
ca sa restabilim adevarurile faIsificate de cei care au zis ca diferiteIe
regiuni Iumii au fost sortite de 1a inceput unor forte protectoare,
care 1e-au incredintat conducatorilor 10r fe1u1 acesta fost
eIe conduse. De Ia ele a imprumutat Celsus cuvintele citate.
11. intruclt, prin pacateIe 10r, cei care s-au departat de Rasarltul
(cel de sus) fost incredintati duh rau puterea unor patil1li de
ocara, dupa pofteIe inimilor lor 590, pentru ca scirbiti de pacat sa-J
urasca, vrem sa subscriem la ceIe afirmate de Ce1sus, ca din pri-
cina puterilor protectoare, sortite diferiteIor tinuturi a1e Iumii, ceea ce
s-a intimpIat fiecare tinut e implinit pe buna dreptate. afara de
aceasta, vom face ceea ce Ia eIe nu-i pe pIacuI acestor forte. Caci
vedem ca e socotita drept pietate calcarea Iegilor stabilite de la inceput
uneIe regiuni din cauza Iegilor superioare pe care le-a
a:;;ezat Iisus, caci e Cel mai puternic ne poate scoate din acest
veac viclean 591 a stapinitorilor acestui veac, care sint pieri-
tori 592 dar timp ne-a oprit sa ne aruncam la picioareIe CeIui
care s-a dovedit s-a aratat mai curat mai puternic decit toti stapini-
torii, pe care Dumnezeu L-a vestit prin proorocii Sai cind a zis : Cere de
Ia Mine da neamurile Ta stapinirea Ta, margi-
5S0. Rom. 1. 28.
591. Ga/. 1. 4.
592. Cor. 2. 6.
29 - Origen. Scrieri alese
pamintului 593. e noastra, a ceIor care am venit
dintre neal11Uri 594 pentru ca am crezut Dumnezeu cel peste
toate, nostru.

DESPRE SOARTA SAU CE CHIP PUTEM MINTUI FAPTELOR
NOASTRE, DAR CARE DUMNEZEU
CE CHIP TREBUIE INTELES FAPTUL CA STELELE SINT CAUZA
EVENIMENTELOR CI NUMAI PREVESTESC ;
CU DE-AMANUNTUL, CI CHIAR
PREVESTIRILE STAU GRIJA PUTERILOR
DE PROVIN ACESTEA?
(Fragmenrt a! trei!ea comentar !a Facere
la cuvinte!e:
sa fie spre semne, ca sa deosebeasca zilele 595)
1. Trebuie sa sustinem cu toata taria ca luminoasele corpuri
au fost facute ca sa marcheze diferiteIe etape cronologice, fiindca nu
exista un alt soare, oalta Iuna alte stele. Nu numai multe din popoa-
rele se pe tema credintei fatalism 596, potrivit ca-
ruia ar fi legatura tainica intre mersul intlmplator al astrelor, pe de
parte, intre oamenilor la anumita data din zodiac, la
imprejurarile din viata popoarelor, a indivizilor, ba chiar a celor ne-
cuvintatoare, pe de alta parte. Dar unii din cei despre care merge
vorba ca au crezut Hristos sint de credinta ca faptele oameni-
lor ar fi determinate, zicind ca e cu neputinta ca lucrurile sa poata de-
altfel declt cum au hotarit astrele diferitele pozitii. Cei
raspindesc oastfel de invatatura duc la concluzia ca rolul vointei
este nici importanta, de aceea ar fi fara rost sa mai ti-
cont de lauda mustrarea cuiva, precum de faptele bune sau
Dar daca ar sta Iucrurile, atunci n-ar mai avea valoare nici
vatatura despre judecata Dumnezeu nici amenintarile celor paca-
care urmau sa fie pedepsiti de buna seama, nici rasplatirile faga-
duite celor buni, pe care urma sa-i daruiasca sa-i fericeasca cu buna-
tati. Ca,ci atunIci, pe bnna dIreptIate, nici una nici alta din toa,te nu
mai avea nici rost.
Daca cineva ar lua considerare urmarile acestei invataturi, atunci
da seama ca, daca aceasta doctrina credinta ar fi adevarata,
593. Ps. 2, 8.
594. Fac. 49, 10.
595. Fac. 1, 24.
596. Numai indice!e Filocaliei cuvintul soarta il intilnim de trei
(155, 14; 187, 17 189, 25).
FILOCALIA
451
atunci niCi venirea Hristos ll-ar mai fi fost posibiHi, dupa cum lllCl
de vreo purtare de grija prin Lege prooroci sau de vreo stradanie a
Apostolilor pentru intemeierea Bisericilor lui Dumnezeu prin Hristos nu
ar mai putea fi vorba. Nu cumva, dupa astfel de pareri indraznete, insu$i
Hristos se fi nascut sub imperiuI necesitatii, cu care se mi$ca astrele
tot a$a sa fi invatat, sa fi activat sa fi suferit toate, nu doar ca Dum-
nezeu Tatal tuturora I-ar fi daruit puteri extraordinare, ci pur simplu
pentru ca stelele le-ar fi daruit din consecintele acestor afirmatii
lipsite de credinta de evlavie este sa afirmam ca loc sa credem
Dumnezeu ar trebui sa ne lasam condu$i de puterea oarba a a$trilor 597,
Daca ne-am lasa COllVin$i de cele spuse de ei, atunci de ce oare fi
creat Dumnezeu astfel de lume care barbati toata firea sa sufere
ca femeile, de$i ei llU erau nicidecum vinovati de stricaciunea acelora,
iar ajungind ca ni$te animale salbatice, sa se faca prin puterile lor
ni$te Hcalo$i numai fiindca Dumnezeu a facut lumea a$a ca sa se dedea
la fapte crude neomenoase, la ucideri jafuri Ce va trebui sa mai
zicem despre cele ce se petrec intre oameni despre cite rautati se co-
mit chiar de catre cei mai de frunte dintre ei, mli de crime pe care le
dezleaga de orice vinovatie, prin aceste argumente foarte bune ale
timplarii, pentru care il fac pe Dumnezeu raspunzator vinovat de
toate faptele rele stricate 598.
2. Unii din ei, acuzind parca pe Dumnezeu, sustin ca binele e c.u
totuI strain de fiinta Lui, neavind nici legatura cu faptele amintite, pe
care le pun numai pe seama demiurgului. Dar nu pot demonstra ca ceea
ce vor sa sustina este drept adevarat. Caci, potrivit conceptiei lor, cum
s-ar mai putea sustine ca este drept un parinte care urze$te asemenea
rautati al doilea rind, trebuie sa cercetam ce anume spun despre ei
Oare toate sint supuse pozitiei astrelor sau exista oameni
beri, carora nu intervine nimic fara lor'/ Caci, daca ei afir-
ma ca sint SUPU$i a$trilor, e limpede ca a$trii sint cei care i-au facut sa
inteleaga acest lucru, ba urma acestei mi$cari generale va fi injosit
$i CreatoruI insu$i, lucru pe care nu-l admit din pricinaca $i-au plas-
muit un zeu mai mare chiar decit
597. vremea lui Origen evul mediu tirziu calculele astronomice de
venisera pasiune, cercurile celor mai culti. Numai limba greaca s-au
pastrat sute de volume de scrieri aceasta privinta, cum ne informeaza Hunger,
Caialogus codicum astrologorum graecorum. Cf. Hunger, Die hochsprQchliche-pro-
fane der Byzantiner, Mathematjk und Astronomje, 221-260,
chen, 1978.
598. Se simte ironia fina dosulacestor cuvinte. Nu trebuie uitat ca Alexan-
dria mantica pagina va inscrie pe la 400 epoca InfIoritoare prin activitatea
invatatei Hypatia a tatalui ei Theon. Hunger, cit., 227.
Daca insa obiecteaza ca cele privitoare la le-
gile Creatorului, iar pentru ca spusa 10r sa nu para tagada inadmisi-
blla, sa incercam sa tintim mai cu tarie, prezentind diferenta dintre
obiect oarecare, produs de soarta, intre un altul, liber de conditii din
afara. limpede pentru ,cei ce cunosc astfel de cazuri ca nu se poate cere
nici un raspuns. La cazurileamintite, zadarnice ar fi rugaciunile, oricit
de Iungi ar fi. Cacidaca destinul este cel care fenomenele
daca sint cauzeIe lor daca nu poate exista nimic fara amestecul
atunci nu mai are nici un rost sa rugam pe Dumnezeu sa ne da-
ruiasca ceva. ce rost ar avea sa mai lu.ngim vorba, aratind lipsa de
evIavie celui care indruma fara. nici un temei atltea lega-
tura cu soarta Pentru informare cred ca sint suficiente cele spuse.
3. Din ce parte sa incepem cercetarea citatului : a luminatori
ca sa fie spre semne, momentan dar imi veni minte. Cei
ce invata adevarul intr-o problema oarecare lucrurile chip
veridic, cum au fost ele realitate, caci le-au cunoscut, fiind mar-
tori oculari la ele ca care vazut cn ochii lor suferinta acti-
vitatea celor ce patimit au actionat, dupa cum le cunosc, ascul-
tind pe cei ce descriu nu cauzele acelor fenomene, ci decurgerea feno-
menuIui Sadam acum cuvintul ceIor ce pot sa scrie de pe urma
actiunilor 10r, istorisind ceIe ce au facut cite au suferit, dar precizind
neparticiparea Ia aceIe fapte aIe unora care ll-au avut atingere cu eIe.
Deci, daca cineva ia informatia de Ia un care avut lllmlC
comun cu evenimenteIor, atunci se una din urma-
toarele alternative: sau da seama ca. cel ce l-a informat nu este
nicidecum autorul aceIor fapte, oricite ar fi ele, despre care s-a spus
ca s-au intimpIat sau c'are ar urma sa aiba Ioc curind cazul acesta
crezind ca cel ce I-a informat ar fi actionat sau ca el va
acele fapte despre care s-a spus ca s-au intimplat sau ca vor avea loc.
acest caz e limpede ca el crede
De pilda., daca. cineva, citind profetia care arata. dinainte despre
tradarea lui Iuda, crede ca acea profetie este pricina faptului care
s-a implinit mai fiindca el din profetie a aflat ca se vor realiza
cele proorocite despre Iuda. Dar, daca se va crede ca nu-i de vina
profetia, pe antorul ei care, ultima instanta, este
Dumnezeu, care a inspirat proorocia. Dupa cum, dar,cuvintele care
prooroceau despre fapta Iui Iuda, cind Iecercetam bine, arata lim-
pede ca Dumnezeu este cauza tradarii Iui Iuda, ci cunoscind Dum-
nezeu mai dinainte ceea ce avea sa faca rautatea aceIuia, Dumnezeu I-a
lasat sa Iucreze, tot astfel, daca cineva se gindul ca Dum
FILOCALIA
453
nczeu este inainte vazator exprimat ratiunile prevederilor Lui,
acela intelegeca pricinile faptelor nu stau nici cel ce le
dinainte, nici cuvintele care exprima ratiunile acestei
teri (a lui Dumnezeu).
4. Clt despre faptul ca Dumnezeu cu mult dinainte tot ce
va fi, acest lucru II putem intelege ca pe axioma limpedea
Sale fara Sfintele Scripturi, chiar numai din ideea despre Dumnezeu.
Dar daca trebuie sa dovedim acest lucru din Scripturi, sint foarte
multe proorocii care II exemplifica. Despre Susanei, Dumnezeu,
care toate inainte de a fi ele, iata cdm se exprima gura
Susanei: Dumnezeule cel Cunosca.torul celor ascunse, care
toate mai ,inainte de ,a se fac'e, Tu ca min6uni :asupra
lllea 599. Mai limpede au fost descrise lega.tura cu un rege minunile
faptele care aveau sa se implineasca cu mult mai tirziu. Iata cum suna
proorocia din cartea a III-a a Regi10r : a Ieroboam sarba-
toare luna a opta ziua cincisprezece a lunii, Bethel, asemenea cu
sd,rbatoarea care era Iuda a adus jertfe pe jertfelnic. Tot a facut
la Bethel, ca sa aduca jertfe viteilor pe care-i facu.se 600. putin mai
jos, iata ce zice: iata un al lui Dumnezeu a venit dupa cuvintul
Domnului din Iuda la Bethel, timpul cind Ieroboam se afla la jertfel-
nic ca sa tamiieze. a grait cuvintul Domnului inaintea jertfelnicului
a zis : Jertfelnice, jertfelnice, zice Domnul, iata ca se casei
Iui David un fiu, numele lui Iosia va jertfi pe tine pe inaltimi-
Jor care acum tamiiaza. inaintea ta oase va arde tine. a
dat ziua aceea un semn zicind: iata semnul dupacare se va
c'a. Domnul a grait ,a,CeJstea: Jertfelnicul a,c'esta se va despioa
care este pe el se va 601. mai pe urma, Scriptura arata
ca jertfelnicul s-a despicat de pe el a fost -
dupa semnul pe care l-a dat omul lui Dumnezeu, cuvintul Domnului.
5. vremea Isaia, care a fost cu mult inainte de robia babi-
lonica, dupa care robie, Cyrus, regele a dat ajutor iudeilor la
cladirea templului, care s-a facut pe vremea lui Ezdra, s-au proorocit
despre Cyrus urmatoarele: zice Domnul Dumnezeu catre unsul
Meu Cyrus, pe care l-am luat de mina cea dreapta ca sa-l asculte
poarele zdrobi puterea regilor deschide inaintea lui
se vor inchide dinaintea merge inaintea
muntii ii preface zdrobi porti de arama zavoare de
fier fringe. da comori ascunse, iti deschide tainite ne-
599. Sus. 42.
600. 1II Regj 12, 32.
601. Regi 13, 1-3.
454
vazute, ca sa ca Eu sint Domnul Dumnezeu, Cel ce cheama nu-
mele $au Dumnezeul lui Israel. Pentru fiul Meu Iacov pentru alesul
Meu Israel te numi numele Meu te primi)} 602. Din cuvintele
acestea se vede limpe,de ca din pricina poporului, caruia Cyrus ii facuse
bine, Dumnezeu daruit care nu religia evreiasca, sa
domneasca peste multe popoare. Acestea le putem din isto-
ricii greci, care au scris intimplarile proorocite despre Cyrus.
Inca cartea Daniil, se arata Nabucodonosor, care pe
atunci era rege, domniile care aveau sa urmeze dupa el. se arata
prin figura : domnia babilonienilor este numita de aur, a de
argint, a macedonenilor de arama, a romanilor de fier. la
prooroc, evenimenteIe din timpul lui Darius al Iui AIexandru,
regele m,acedonenilor, al ceIor patru diadohi, de.ci din timpul Iui
ptolemeu care avea sa domneasca Egipt, care a fost poreclit Lagon,
s-au proorocit chipul urmator: iata, tap venea de Ia apus pe
deasupra fetei pamintului tapul avea un corn intre ochi. a venit
la berbecul cel cu doua coarne pe care l-am vazut stind fata riului
Ubal s-a napustit spre el cu toata taria puterii l-am vazut cum
s-a apropiat de berbec, s-a intaritat impotriva lui' a Iovit berbecul
i-a sfarimat cele doua coarne, iar berbecul nu avea putere sa se impo-
triveasca. I-a aruncat la pamint l-a caIcat picioare nu era cine
sa scoata pe berbec din puterea tapului. tapul a crescut foarte cind
a ajuns puternic, cornul sau cel mare s-a sfarimat am zarit patru coar-
ne crescind Iocul Ior spre ceIe patru vinturi aIe ceruIui. din unul
din eIe a corn mic, care a crescut afara din caIe catre miaza-zi
apus 603.
Ce sa mai zic despre proorociile cu privire la Hristos, ca locul
terii SaIe va fi Betleemul, ca Nazaret, ca va fugi Egipt, ca
face minuni ce chip va tradat de Iuda, celchemat Ia apos-
toIie 1 Desigur toate acestea sint semne aIe lui Dumnezeu.
Dar Mintuitorul zice : Cind veti vedea Ierusalimul inconjurat de
atunci sa ca s-a apropiat pustiirea lui 604. Caci a prezis sfir-
IerusaIimului, darimarea lui care avea sa fie mai pe urma.
6. Este timpul sa aratam ca nu intimpIator Dumnezeu lu-
cruriIe mai inainte, pentru ca sa spunem de ca au sa
fie semne deosebitoare. Trebuie sa intelegem ca stelele sint rinduite sa
se chip incit cele numite planete (mobile) sa se
fata celor fixe. Acestea devin semne de pentru fiecare intim-
602. 1s. 45, 1-3.
603. 8, 5
604. Lc. 21, 20.
FILOCALIA
455
p1are parte despre toate general, Acestea
urmeaza sa le cunoasca oamenii (caci omu1ui ii e dat sa cunoasca cu
mu1t mai mult decit ar fi posibil sa cunoasca din ste-
1e10r ce ar avea de facut sau de suferit viata), ci astrelor
urmeaza sa le cunoasca puterile care din mai multe motive tre-
buie sa le dupa cum vom arata mai departe. Emancipindu-se oame-
de poruncile date nevrind sa ia invatatura nici din caderea inge-
605, care ca1cat ei rinduia1a necum sa se inteleaga de
pe urma caderii neamului omenesc pacat, invata lucruri
despre stele, sustinind ca cei de la care primesc semne1e sint pricina
acelor evenimente, despre care ratiunea afirma decit ca stelele le
anunta. Despre aceste doua lucruri vom discuta indata pe scurt, cit vom
putea mai cu grija. Va fi vorba, de urmatoare1e patru probleme: 1.
Daca Dumnezeu din veac fapte1e fiecaruia, atunci mai poate
depinde de mintuirea ? 2. ModuI care trebuie inteles ro1uI steIeIor
viata oamenilor e ca ele nu sint de>terminante, ci cel mult semnifica-
tive ; 3. Omului nu-i este dat sa cunoasca amanunte astfel de lucruri,
a$a ceva e numai de resortuI puterilor mai mari decit el; 4. Iar al
patruIea rind vom cerceta de ce a facut Dumnezeu semnele, ca sa le cu-
noasca numai puterile
7. Acum sa vedem prima chestiune. dintre autorii greci, ob-
servind 1ucrurile cu multa chibzuinta, sustin ca tot ce se intimpla e supus
necesiti:itii 606 ca daca Dumnezeu cunoa$te dinainte toate, roluI vointei
omuIui opera sa de mintuire e inexistent. chipul acesta ei au in-
draznit sa sustina dogma peste masura de nelegiuita, la care au mai
adaugat, cum spun ei, tocmai ceea ce era mai de lauda 1a Dumnezeu,
adica anulind cu totul ro1ul motiv pentru care nu mai
de ce trebuie admirata virtutea de ce trebuie osindit pacatul.
sustin ca daca Dumnezeu din veac despre cutare om ca va fi nedrept
va nedreptatile cutare cutare, iar cunoa:;;terea Dumnezeu
este nemincinoasa, atunci omul aceIa va fi realitate nedrept
savir:;;i cu adevarat faradelegi, dupa cum era prevazut ca le va face.
nu va putea savir:;;i decit fapte rele, fiind predestinat sa poata
alte fapte decit cele pe care Dumnezeu din veac ca le va
face acel om. Iar daca omul poate sa faca altceva, atunci nimeni nu-l
poate mustra ca face imposibilul. cazul acesta invinovatim zadar-
605. Desigur se gtnde!ite la cele relatate de Isaia 14, 12.
606. - constring (citat Filoca1ie de mai multe ori, 195, 14,
198, 28, a se yedea Mjgne, 86), Origen cautii sii exprime conceptia a
ceIor ce cred predestinatie, destin. bunii dreptate se intreabii acest caz
de ce ar mai trebui amintitii virtutea condamnat piica'tul ?
456
nic pe cei nedrepti. Dupa cum, dar, omul e predestinat spre nedreptati
spre alte feluri de pacate, tot se intimpla la cei predestinati sa
faca numitele fapte bune. Acei cugetatori greci spun ca urmarea
faptului ca Dumnezeu viitorul este ca mrntuirea nu depinde de
8. Impotriva acestor ginditori trebuie sa splinem ca, atunci crnd
Dumnezeu a inceput sa zideasca Iumea, facut nimic fara cauza
strabate cu mintea fiecare eveniment viitor, vazind ca, daca a ac-
tionat intr-un anumit fel, atunci consecintele vor fi de feI. iar
daca le-ar alt fel, atunci raspIata fi alta, dupa cum
e temeiuI. se vor Iucrurile pina Ia pre-
vazind cu veacuri inainte toate cite vor avea loc, dar fara sa fie nici-
decum cauza a fenomeneIor pe care le cunoa$te. Dupa cum atunci cind
cineva vede alta persoana ca merge impIeticindu-se pe drum alunecos
daca, fara sa se intimpla ca persoana aceea sa alunece sa
cada, cel ce a vazut-o alunecind este vinovat de alunecarea aceea,
tot trebuie sa intelegem ca Dumnezeu care dinainte pe fie-
care cum se comporta, vede cauzele pentru care fi
intr-un fel sau altul, dinainte ca comite un pacat sau ca va
cutare fapta buna. Dar trebuie s11 spunem ca nu
Dumnezeu este pricina celor viitoare. Caci Dumnezeu nu are nici un
amestec cu pacatul, cind pacatul fi Este paradoxal, intr-a-
devar, sa spunem ca viitorul ar fi cauza felului care Dumnezeu il
prevede. Caci un fapt se intimpla nu fiindca Dumnezeu ci tocmai
fiindca urma sa se intimple il $tie Dumnezeu ca va fi.
Este nevoie aici de explicatie amanuntita. Caci daca cineva ar
tilcui cuvintele "Oricum, tot se intimpla, prin faptul ca trebuie nea-
sa se intimple cum soarta a hotarit-o, nu da dreptate.
sustinem ca IJ.U era neaparat nevoie ca Iuda sa se faca vinzator,
numai fiindca Dumnezeu dinainte ca Iuda fi vinzator. Caci
proorociile despre Iuda sint descrise mustrarile suspinurile care arata
rautatea lui fata Dar nu s-ar fi proorocit impotriva cu-
vinte de hula daca ar fi fost silit sa tradeze, chiar daca el ll-ar fi voit-o,
dupa cum, tot nici apostolii ll-ar fi fost facuti apostoli daca ar fi
fnst siliti la ceva. daca cumva tocmai acest lucru reiese
din cuvintele pe care le citam care suna nici sa aiba orfanii
miluItor, ca nu adus aminte sa faca mila a prigonit
pe cel sarman, pe cel sarac pe cel smerit cu inima, ca sa-l omoare.
a iubit blestemul lui, voit binecuvintarea se
departa de el 607. Daca cineva explica citatul cu oricum, tot fi,
607. Ps . . 108, 14.
FILOCALIA
457
zicind despre cutare lucru ca va fi, cu toate ca ar putea sa fie alt-
feI, vom admite ca acesta este adevarul. Caci nu se poate sa minta Dum-
nezeu. Dar s-ar putea ca Dumnezeu sa conceapa cele ce s-ar putea
intimpla, dar nu s-au intimplat, ca la lucruri care ar fi posibil sa se
intimpIe, nu.
9. Dar sa incercam sa fim mai cIari. Daca se admite, pe de parte.
ca Iuda e apostol Ia fel cu Petru, se accepta implicit ca Dumnezeu gin-
dea despre Iuda ca avea sa ramina Ia fel cu Petru. Daca, pe de aIta.
parte, a fost cu putinta ca Iuda sa devina tradator, atunci a fost cu pu-
tinta ca Dumnezeu sa gindeasca despre Iuda ca avea sa fie tradator.
Dumnezeu, cunoscind dinainte ambele alternative posibile, aceea
ca numai una dintre alternative se va putea realiza. a cunoscut di-
nainte realitatea, ca adica Iuda avea sa fie vinzator. Dar faptul despre
care Dumnezeu avea ar fi putut sa altul. daca ai spune
despre Dumnezeu ca ea ca omul cutare va
fupta cutare, tot a:?a am putea spune contrarul. Dintre cele doua
alternative, Dumnezeu pe care va alege omul. Caci precum nu este
posibil ca omul sa se teama de cineva, daca nu i-ar porunci Dumnezeu.
este important aceea:?i masura sa se accepte despre cinevaca poate
sa asculte de parere, caci izvorul groazei nu vine din faptul
ca om, ci din faptul ca poti sa te dar sa te pierzi 608.
Intrucit aceste doua facultati exista om, cel ce nu ia Ia
cuvinteIe educative va cadea sub puterea raului. schimb, cel ce cauta
cu adevarat binele vrea sa conformitate cu el, e stapinit de
tendinta spre mai bine. Daca cel dintii s-a aruncat numai pIaceri, de-
sigur ca el nu se zbate sa mai caute bineIe, pe cind ceIaIalt, fiind minat
de bunul simt de sfaturile bune, se zbate sa se convinga ce anume
ar fi mai bine. Cu alte cuvinte, unul alege placerea, nu doar ca ll-ar
putea s-o respinga, ci nici macar nu incearca sa se Iupte cu ea, pe cind
celalalt vazind clta uritenie se ascunde ea.
10. Cit despre faptul ca lui Dumnezeu nu determina eve-
nimentele legatura cu care e pusa, pe linga cele zise mai inainte.
vom mai adauga clteva. multe Iocuri din Scriptura Dumnezeu porun-
proorocilor sa predice pocainta, fara sa dea sa se inteIeaga dina-
inte ca ascultatorii se intoarce de Ia pacatele sau ramine
ele. Astfel, la Ieremia se spune : Poate asculta se pocai 609.
Dumnezeu nu zice acest lucru fiindca nu daca evreii se vor sau
608. se retine afirmatia: izvorul groazei nu vine din faptul ca om, ci din
faptul ca sa te dar sa te pierzi.
609. Ier. 26, 3.
nu, Ci exprima aceste cuvinte egalitatea ambelor posibilitati, pentru
ca nu cumva, 5a faca pe ascultatori sa se descu-
rajeze, prezentindu-le slova Sa ca pe ceva care vine chip fortat. Ca
cum intoarcerea de la pacate nu ar depins de ei, ci ca cum tocmai
divina ar fi pricina pacatelor.
daca unii, fara sa cunoasca binele pe care Dumnezeu 11
dinainte,ar fi fost stare sa se impotriveasca sa se lupte cu
rautatea pentru a trai virtute, acestora lui Dumnezeu le-ar
fi devenit pricina de izbavire. nu s-ar mai fi impotrivit cu tarie pa-
catelor, daca, oricum, ce s-a prezis tot s-ar fi intimplat. astfel, binele
prevazut de Dumnezeu le-ar fi fost piedica calea binelui.
Dumnezeu, ca un bun purtator de grija tuturor celor din lume, pe
bnna dreptate ne-a privat de darul de a putea cunoa$te viitorul. Caci
celor viitoare presupune formarea unor pareri proprii care
ne obliga sa luptam impotriva rautatii, fara sa cedam pacatului, caci alt-
fel am deveni foarte curind robii lui. Dar oriclta truda s-ar cere cuiva
unor fapte bune frumoase, i-ar vesti
ca, oricum, binele acela se implini. Dar spre realizarea binelui avem
nevoie de putere de deosebita incordare. Insa faptul ca dinainte
ca binele exista, acceptam orice nevointa vederea lui. Caci altfel.
avea interes sa facem nici bine, nici rau.
11. Fiindca am spus ca Dumnezeu ne-a orbit cu privire la viitor,
1rebuie sa cercetam daca putem intari acest sens cu verset din Car-
tea : Cine a facut pe mut sau surd - sau cu veder'e sau orb?
Oare Domnul Dumnezeu ? 610. Or, ca sa-l facut pe
vazator orb, trebuie neaparat sa-l fi Hicut vazator al celor prezente,
dar nevazator al celor viitoare. Dar ceea ce zice despre surd mut, nu
e ,timpul sa le tHcui,m aoum. drept ca motivrul celor muMe farpte de
ale noastre e independent de fapt pe care-l marturisim Daca
la cele independente de nu se intrunesc anumite conditii, atunci nici
anumite fapte, care depind de se vor implini. Dar se rea-
lizeaza unele fapte, care depind de dar a caror cauza este inde-
pendenta de voia noastra. Daca unele din faptele independente de
nu se realizeaza, atunci nu se vor nici anumite fapte care depind
de Iar daca facem fapta cu noastra, ca urmare a celor
timplate inainte fara noastra, ar fi cu putinta ca sa facem alte
fapte decit cele pe care le-am facut, ca urmare a celor intimplate
inainte. Daca cineva se intreaba ce procentaj reprezinta participarea
noastre fapte care au loc realmente la care mai ramine loc
610. Ielj. 4, 11.
FILOCALIA
459
de a nu Ie imita pe de-a-ntregul, aceIa se vede ca a uitat partea din Iume
care contine societatea omeneasca. cu aceasta cred ca am aratat des-
tul de amanuntit ca Iui Dumnezeu nu predestineaza nici
un fel fapteIor viitoare.
$i din nou despre aceea$i problema
(din cartea a II-a Contra lui Celsus)
12. Celsus crede ca ceea ce s-a prezis prin vreo se intlm-
pla din pricina ca a fost prezis. !'-r0i, insa, nu sintem de aceasta parere!,,J
ci spunem ca nu cel care prezice e cauza faptului care are sa se in-
timple din motivul ca a fost prezis, ci evenimentul viitor (care s-ar fi
intimplat sa fi fost prezis) este cel care ofera vazatorului pricina
de a-I prezice. mult, totul e viu proorocului : se poate
ca un lucru sa se intimple, dupa. cum tot sepoate ca el sa nu se
timpIe, dar una din doua se intimpIa. nu zicem ca prezi-
catorul anuleaza posibilitatea ca ceva sa se intimpIe sau nu, sau, cum
am zice cu alte cuvinte, cutare lucru trebuie neapa.rat intre orice im-
prejurari sa se intimpIe, pe cind altceva ll-ar fi cu putinta sa se intim-
pIe. Observatia aceasta se la orice proorocie care are
dere lucruri ce depind de chiar daca eIe se pot citi SfinteIe Scrip-
turi sau istoriile grecilor. Concluzia sau, cum se exprima 10-
gicienii, concluzia falsa nu ar fi deci deIoc falsa., dupa parerea lui Cel-
sus, cu toate ca falsitatea apare oricarui om care judeca.
Ca sa se inteleaga acest Iucru, cita din Scriptura proorociile
care privesc pe Iuda, sau cuvintele Mintuitorului nostru, cu care pre-
vestea tradarea acestuia, iar din istoricii greci raspunsul oracolului
dat lui Laios (socotind momentan ca pasajul ar fi autentic, intrucit, ori-
cum, el nu atinge problema noastra. psalmul 108, se pun gura
tuitorului urmatoarele cuvinte Iegatura cu Iuda: Dumnezeule, Iauda
mea tine sub tacere. Ca gura pacatosului gura vicIeanului asupra
mea s-au deschis 611. Daca vei cintari bine continutul psalmului, vei
afla ca el s-a prevestit tradarea Mintuitorului precum aceea ca
pricina acestei tradari e Iuda, care se face vrednic de bIestemeIe ros-
tite asupra din cauza rautatii Iui. sufera aceasta pedeapsa pentru
ca nu adus aminte sa faca mila a prigonit pe cel sarman sa-
rac. putut, aduce aminte sa faca mila sa nu prigo-
neasca pe cel pe care-I prigonea, dar, ar fi putut-o, departe de a
face, a tradat, ca. e vrednic de blestemele pe care Ie contine prooro-
cia indreptata. impotriva Iui.
611. Ps. 108, 1-2.
460
ORIGEN, SCRIERI Al.ESE
Jar dintre greci cita oracolul lui Laios modul de mai
jos, pe care cintaretul l-a rostit cuvinte asemanatoare. Iata ce-i
zice omul care prevestit viitorul: sa insamintezi, pe toti
zeii brazda roditoare. De vei face un copil, acesta te va omori toata
casa ta se va singe 612. de aici se vede limpede ca Laios
ar fi putut sa insaminteze in brazda roditoare caci prezicatorul
nu i-ar fi poruncit un lucru imposibil. Dar era posibil sa insaminteze.
Nici una, nici cealalta nu se impuneau mod silit. pentru ca nu s-a
ferit sa nu insaminteze in brazda roditoare, urmarea a fost ca, pentru
ca a insamintat, a suferit nenorocirile tragiceale lui Oedip, ale Iocastei
copiilor
13. argument e un sofism ca cel pe care-l adre-
sam ipoteza unui bolnav pe care-1 facem schimbe parerea
de a cauta medic pentru refacerea sanatatii. Iata formularea lui: daca
soarta vrea sa te chemi tu doctorul, nu-l chemi, te
vei vindeca. Dar daca soarta nu vrea sa te vindeci, ori chema doctor,
nu vei chema, nu te vei vindeca. Soarta, insa, este sa te vindeci
- sa nu te vindeci. zadar vei chema doctorul. Dar la acest argu-
ment ti se poate opune altul. Daca soarta-ti spune ca vei avea un copil,
atunci te apropii de anumita femeie, nu te apropii de ea, tu tot
vei procrea. Dar daca soarta nu-ti urma$, atunci te apro-
de femeie, nu te apropii, tu nu procrea. Soarta ta insa
era sa procreezi, nu. zadar te mai apropii de fe-
meie. Numai cH, acest exemplu, pentru ca nu-i nici mijloc nici
posibilitate sa procreezi fara sa te apropii de femeie, urmeaza ca nu
zadar te apropii de femeie. daca medicina e mij10cul de a
te vindeca, atunci va trebui sa recurgi la doctor e sa spui : e
zadar sa chem un doctor 613.
prezentat toate aceste argumente diR pricina prea inteleptului
Ce1sus care a zis: Daca a prezis aceste evenimente ca un Dumnezeu,
atunci ar fi trebuit neaparat ca prezicerea sa se fi intimplat. Daca
neaparat el intelege chip necesar, 1-am contrazice, pentru ca e
tot atit de probabil ca evenimentul sa nu se intimple. Dar daca
ar vrea sa spuna ca va avea loc, atunci nimic nu impiedica
sa fie adevarat, chiar daca-i posibil sa nu se intimple ; oricum, acest lu-
cru nu afecteaza rationamentul. Intr-adevar, din prezicerea exacta facuta
de Iisus 1egatura cu tradarea sau renegarea 1ui Iuda nu rezulta ca
612. Euripide, Fenicienele Cazu! a fost mult discutat de cer,cetatori. se
vedea note!e lui Borret la Orjgene, Contre Celse, tome (Paris, 1967), 340-341.
613. acest caz a provocat multe discutii. Cicero, De 12, 28, Leibnitz,
Teodiceca, prefata, citat dupa Borret, 342-343.
HLOCALIA
461
prezicerea a fost cauza purtarii lui pacatoase nelegiuite. I-a vazut
insa sttfle1:uI nelegiuit caci era 614
dupa ce a vazut ce e stare unde l-a dus Iacomia lipsa de
pe care trebula s-o arate fata de invatatorul sa.u, zice
intre altele : "Cel ce a intins cu Mine mina blid, acela va vinde 615.
Din tomul treilea Cartea Pacerii :
14. Dar va trebui sa aratam despre stele ca sint nicidecum
cauzele actiunilor ci ele pot fi cel rnult semnificative 616.
elar ca daca cineva ar socoti pozitia unei stele drept cauza a unor eveni-
mente aceIa va trebui sa indice motivuI acestui lucru. Or, nu
pozitia care se aflaazi un astru e cea care ar putea fi socotita pricina
a unor evenimente din trecut, fie eIe fapte din afara, fie fapte legate de
oampni, pentru ca orice cauza trebuie sa fie mai veche decH efectul
ei. Iar dupa invataturile celor care sustin influenta astrelor, se pare ca
astreIe se refera Ia fapte mai vechi Ior acutala.
Ei sustin ca inteleg, bunaoara, soarta dnpa felul cum inclina
spre vertical, deducind blnele sau raul numai generaI sau prezicindu-l
chiar amanunte dupa animalele din zodiac. Cred ca e de importanta
sa se pe care anume din steIe a intilnit-o orizontul dinspre rasarit,
<:are dinspre apus, care dinspre miazazi care dinspre miazanoapte.
dupa ce au stabilit astrele despre care cred ei ca sint semnificative, com-
configuratia viitoare a pruncului dupa clipa care s-a nascut.
ceIceteaza numai dupa clipa celui chestiune, ci
trecutul, adica despre ceIe dinainte de Iui, despre neamul
semintia despre tataI sau, oricum ar fi fost el, bogat sau sarac, intreg
la trup sau schilav, cu naravuri bune sau reIe, cu avere sau fara, avind
-cutare sau cutare fapta. La fel se orienteaza dupa unde e
cazul, dupa fratii mai mari.
15. Sa zicem ca legatura cu cunoa$terea prezentuIui se apro-
pie, intr-adevar, de ceva real, cu toate ca mai dovedi ca nici
614. 2, 25.
615. 26, 23.
616. Dupa cum noteaza Robinson !a aparatul cr:tic (pag. 202), pasaju! acesta se
partia! CU'!1oscuta !uaare a Eusebiu de Cezareea, evan-
{Je1ica Jiber V caput Migne, P.G. 21, 496-505, text care se acopera cu cel din
dar numai de la paginile 202-207, restul de 207-210 (cap. 19-21)
pastrindu-se numai aici, Filoca,1ia. a'Ilid irucheie pasajul lu.at d,iJn Or,igen
afirma 3cestea le-arn luat din acel bii,rb,a!". De fa,p!, ca,y,tea Eu,seb,iu are
inca reproduse serie de a1te pasaje din unii filosofi greci, mai ales Hrisip Ale-
xandru de Afrodisia, ale caror legatura cu influenta astrelor asupra vietii,
deci despre predes!inatie, le combate. ainteroalla! Eusebiu de la Origen acest
.pasaj care trateaza despre problema.
acestea nu sint preziceri adevarate. De aceea sa-l intrebam pe cei ce
sustin ca faptele oamenilor sint determinate de stele, cum se poate ca
pozitia actuala a astrului sa influenteze faptele din trecut ale cuiva?
Daca ceva este de neinchipuit, fiindca nu putem afla adevarul des-
pre clipa care au fost faptele mai vechi, - atunci este lim-
pede ca nu stelele cu anumite pe cer sint cele care au
cinuit evenimentele petrecute inainte ca stelele sa aiba pozitia respectiva.
Iar daca este cel ce poate admite adevarul despre stele presupune
despre viitor exact ce am spus despre trecut: el va declara adevarul,
ca stelele nu sint cauza a evenimentelor, ci numai indicatoare.
Daca zice cineva ca stelele nu cauzeaza trecutul, ci alte au fost
cauzele faptelor trecute, iar de acum a astrelor numai le
dica, atunci nici despre viitor nu s-ar putea deduce decit lucruri semni-
ficative legatura cu pozitia stelelor la cutaruia sau cutaruia.
Luati seama insa ce deosebire este intre a concepe ca lucru este
produs de stele intre a lua seama doar ceva ca semnificativ pentru
el. Neputind sa sesizeze aceasta deosebire, ei aproba pina la urma, cu
multa cumintenie, ca nici un eveniment omenesc nu este produs ci, cel
mult, prevestit de stele, cum am zis mai sus. Iar daca vede ca nici
trecutul nici viitorul sint determinate de astre, atunci omul va tre-
bui sa admita ca acest lucru il face numai ratiunea lui Dumnezeu
tr-un cuvint profetic. Caci daca, precum am aratat mai inainte, nu ne
tulbura faptul ca Dumnezeu mai inainte ce va face fiecare, tot ast-
fel nici semnele pe care le-a rinduit Dumnezeu ca sa prevesteasca cele
viitoare nu impiedica. libertatea noastra. ci, ca intr-ocarte care este
scris viitorul, contine cerul intreg prevestirea celor viitoare, parca
ar fi carte a Dumnezeu 617. Ca.ci, rugaciunea lui Iosif, s-ar
putea intelege cuvintul lui Iacov: Ca.ci citit pe intinderea cerului
cite se intimpla noua. 618. Poate citatul urmator :
Cerul se va stringe ca un sul de hirtie 619. limpede ca acele cuvinte,
care contin semne despre viitor, au fost lasate suspensie se vor
implini precum au fost spuse, la fel cum s-au implinit proorociile, a
realizare a fost cunoscuta rezultat. incit rolul stelelor e
cel mult sa indice dupa cuvintul care zice : pus stelele spre semne.
Iar Ieremia, adresindu-se parca noua facindu-ne sa ne temem de pre-
617. text: Cerul - carte a lui Dumnezeu ..
Robjn<;on noteaza drept referinta pentru acest text un comentar iudeu Test. Aser 7.
618. [5. 34, 4.
619. [5. 34, 4.
FILOCALIA
463,
vestiri poate banuind ca de aici incepe frica, zice: Nu
de semnul din cer 620.
16. Dar sa vedem a1 doilea argument 1a teza ca stele1e nu cauzeaza
ci, ce1 mult, indica evenimente1e.
P1ecind de 1a mai multe cazuri de ursire 1a am putea trage
conc1uzii pentru un caz sau altul. Fac ipoteza, admitind ca
10r se poate aplica 1a oameni. Sa 1uam cazul unui om care a fost prins.
jefuit de tilhari, care 1-au omorit. zic ca chiar daca ar avea
mai multi frati, se poate inca de 1a na:;;tere, dupa prevestirea
ste1elor, anume dupa semnele de 1a care fi ce1 care fi
omorit de tHhari. tot spun ca s-ar putea deduce, dupa fe1ul
rH, cine-i tata1 1ui, na:;;terea tata1ui 1ui, a mamei, a sotiei, a fiilor, a cas-
nicilor a prietenilor 1ui, ba chiar a 1ui. Dar cum sa fie
ca din atitea na:;;teri sa fie continuta pozitia ste1e1or numai
cutaruia sau cutaruia ? orice caz, nu este de crezut ca pozitia
astrelor 1a unui oarecare om poate fi cauza evenimente10r
toare prin care trece ace1 om, ci ce1 mu1t doar indicatoare. Caci este
de-a dreptul nebunesc sa afirmi ca fe1u1 cum s-a nascut fiecare sa con-
stituie pricina omoririi incit din cincizeci de na:;;teri diferite, una
sacontina prezicerea ca individul cutare sau cutare fi omorit de til-
IJari !
Nu :;;tiu, de pilda, cum ar putea sa se sustina 1a urma din
tia ste1e10r 1a iudeilor care aveau sa fie taiati imprejur 1a cea
de a opta citi fi mutilati schingiuiti, cazind de de rani,
avind nevoie toti deodata de medic, pentru ca sa revina 1a viata! Iar
ismae1itii din Arabia se taie imprejur 1a treisprezece dupa cum se
despre ei. despre unii din etiopieni se zice ju-
poaie pie1ea de pe oul genunchiului, iar amazoane1e taie amindoi
sinii. Cum determina ste1e1e mutilarile 1a aceste popoare? Cred ca
vom putea raspunde nimic 1a aceste chestiuni vom stabili ade-
varul.
Tot nu cum au a1unecat oamenii atlt de jos sa sustina ghici-
rea viitorului dupa zborul pasarilor sau dupa maruntaie1e anima1e10r
care, nici ele, nu contin cauza, ci sint ce1 mult indicii, dupa cum
nici din cititul astrelor nu se poate trage vreo concluzie asupra zi1e10r de
Caci, atit cit se poate - admitem ca se poate - vine
de aco10 de unde vine puterea cunoa:;;terii. CU111 am putea tre-
cutu1 dupa astre, dupa zborul pasarilor sau dupa maruntaie1e anima-
1elor jertfite sau dupa sucitul ste1el0r? Cred ca aceste argumente vor fi
620. ler. 10, 2.
deocamdata suficiente ca sa inlature credinta ca astrele sint cauza eve-
nimentelor
17. acum sa cercetam daca este adevarat ceea ce am admis, ca
nefiind potrivnice ratiunii, anume ca oamenii intelege ce sint
rile astrelor, dar semnele care se arata prin aceste Specia-
materie sustin ca pentru a cunoa$te viitorul dupa horoscop, tre-
buie sa nu numai sub ce selnn al zodiacului este cutare stea, ci
ce grad al lui ce minuta. Speciali$tii mai sustin ca acest lucru
trebuie stabilit pentru fiecare planeta, cercetind relatia ei cu stelele
.fixe. iara$i, zic ei, trebuie sa $tim nu numai care era inclinarea zodia-
cului fata de orizont, ci dac5. era de doua sau trei minute pe ora.
Deci ce fe1, - ora continind intr-un cuvint jUlllatate de zodie, -
,poate cineva sa calculeze un minut, daca nu are ca punct de plecare
orelor ? Dar dupa ce se despre cineva ca s-a nascut Ia
orele patru jU1natate, un sfert $apte, opt sau noua $aisprezecimi
Caci precizarea datelor depinde foarte mult nu
de unel intregi, c1 $1 a unei piirti infiIne dintr-o
ora. Clnd se nasc doi gemeni, distanta de timp dintre na$terea Ior este
coar de clipitd, dar cite alte schimbari nu survin lnai tirziu intre
actiuniIe lor diferite ? aceste schimbari intervin Hira nici lega-
tura cu steIelor a horoscopului din zodiac, care este 1a orizont.
Deosebirile nu sint percepute de cei ce pretind ca au observat ceasul
ud5terii, caci nimeni nu poate sustine ca intre na$terea celor doi gemeni
a tIecut a treizecea parte dintr-o ora sau cit mai fi trecut. Sa. le insa
iertata uitarea orei exacte a na$terii !
18. Se vorbe$te de un principiu potrivit caruia ciclul zodiacului
se mi$ca intocmai planetele, de 1a apus 1a rasarit, facind un cir-
cuit datd suta de $i ca, acest lung interval, celor
douasprezece semne a1e zodiacuIui se schimba. Dar unul este zodiacul
gindul omului altul cum apare eI pe cer. Cei ce cred stele zic
Cd influenteIe se nu din zodiacul cum apare el pe cer, ci din ce1
inteligibil, ceea ce nu este de conceput. Dar sa admitem ca ar fi adevarat
ca mai degraba se orienteaza dupa zodiacul inteligibil decit dupa cel
real, de pe cer. Dar ceea ce numesc temperament 1a cei intr-o
.anume configuratie a steIeIor, marturisesc ei nu le
mintuire fiindca s-a lntunecat astrul care, ca sa zic s-a dovedit mai
rau decit altul. Se va intuneca intr-o masura mai mica sau mai mare,
din pricina ca a rasarit altuI mai bun Iuminos. Iara$i trebuie spus
neputind fi vazuta aparitia astrului bun din pricina aparitiei altuia
rau, se prevestesc rele urma pozitiei astrului celui rau, care se
FILOCALIA
465
vede mai bine. De aceea socot ca onCIne cit de cH
astrelor poate pretinde ca taina 101", pentru ca aceasta
este nicidecum data oamenilor ci tot ce pot este sa sesizeze unele
indicii. Chiar daca cineva experienta aceasta va
face mai mult conjuncturi, fiindca cei ce cred ca este vreo siguranta 111
toate acestea cad chiar din pricina propriilor 10r scrieri care sustin
ca astrul este cauza produciHoare a evenimentelor. Tocmai pentru ca
aceste lucruri nu stau puterea omului, se exprima fata de fiica hal-
deilor care, ciuda tuturor, se lauda cu astrologia: Si'i iasa la iveaHi
sa te izbaveasca cei care masoara cerul iscodesc stelele, care
fiecare luna spun ceea ce se va intimpla 621. De aici aflam ca
toti pot sa acestea, oric:H de mult ar sa prev1este'a:s:ca
ce va aduce Domnul asupra fiecarui popor.
19. Acum tilcuit proorocia dupa sensul ei literal. Iar daca ei zic
ca Iacov a citit pe bolta cerului ce avea sa se intimple fiilor sai, oricit
ne-ar cineva, ca cele Scripturii,
afirmam ca omul poate intelege date de Iar daca des-
pre Iacov se spune ca a citit pe bolta cerului ceea ce va peste fiii
(lui), raspundem ca e posibil ca din zilele sa
aiba mai duh decit este fil'ea omeneasca sa fie
tele oculte, ca ci ca CUln zice Pave] : Am auzit
de nespus, pe care nu se cuvine omului sa graiasca G2Z. lntru-
cit schimbarile de vremilor, ciclurile de ani
pozitiile ei prevestesc limpec]c dupa
voia lui din descoperirea Duhului. Dealtfel, nici Iacov
nu era de rtnd, caci inca de la a apucat de calc1i pe fra-
tele sau. chiar cartea din care luat citatul, despre
ca este a primit din vechime
mele de Israel. Acest lucru il Uriil slujindu-i
Iacov trup de e1.
20. a:cestea sa cercetam sa demonstram
ca cerului sint ca semne, dar ca timp
au fost de cei de a soarta Aici
vrcm sa arataul cu ce scop le-a pus Dumnezeu ca pe cer. Mai
intii pot zice ca gindurile mintii celei marete a Dumnezeu imbrati-
cunoa$terea de:spre fieoa,re exils'ten.;t, l{l!cit ni,ci un
lucru, oricit de mic ar fi realitate sau virtualitate, scapa dum-
nezeirii Sale, iar slava Lui se intinde dincolo de orice SPiJtii
621. [s. 47, 13.
622. 1I COl. 12, 4.
30 - Origen, Scricri
ar fi de la numar, oricit de intinse, pe care le cuprinde nu-
mai singur Si.ne. Marirea Lui nici nu poate vadita intregime
cu dovezi, dar credem ea, fiindca este potrivita cu ratiunea nenascuta
mai presus de toata firea. Scopul slavei Lui este ca ea sa fie inteleasa
de cei mari, atit de oameni, cit de suf1etele sfinti1or, care s-au izbavit
de legaturile vremelnice anume ca cum Dumnezeu ar fi facut pe
bolta cereasca, rotatia cerurilor, litere desene, sa le citeasca
cei ce au fost instruiti aceasta arta mai fi instruiti despre pla-
nurile Dumnezeu.
Nu-i de mirare deci ca, pentru arata marirea, Dumnezeu savir-
unele fapte pentru ajutorarea Sai, dupa cum deducem din
Scriptura, cind s-a adresat lui Faraon: Fentru aceasta te-am ridicat ca
sa arat tine puterea Mea sa se vesteasca numele Meu tot pa-
lnintuJ" 623. Caci daca a fost crutat, ca sa se arate puterea lui
numele Lui sa fie vestit tot 624, intelege cit
de mare aratare a puterii lui Dumnezeu semnele Caci
toate din veac la lumii au fost scrise pe cer,
cartea cea vrednica a lui Dumnezeu.
al doilea rind, sint de parere ca semnele
puterilor de sus, care au seama purtarea de grija de cele
dintre care pe unele numai sa le la cuno:;;tinta, pe cind pealtele le duc
la Tot cartile noastre, unele adevaruri au fost scrise
numai ca sa le luam sint adevarurile despre facerea
lumii despre adevarurI au fost scrise pentru ca, dupa
.le-am cunoscut, sa le transpunem practica, precum sint cele despre
poruncile rindUIelile Dumnezeu. posibil 1iterele pe
care desigur ca ingerii puterile le descifra bine, sa
contina unele indicatii pe care le putea desprinde
sJujitorii lui Dumnezeu, pentru ca sa se bucure de unora
din ele, iar pe altele, primindu-le ca pe porunci, sa le implineasca.
21. Dar nu vom zicind ca cerul stelele au lega tura cu cele
scrise Lege. Daca pina puterile mai slaba.noage ale omului sint
stare sa implineasca ceva din ceea ce s-a prezis aratat pe cer, nu tre-
bui'e nea:parIa.t sa. credemca. cei ce infaptruiieslc asemenea le fac
numai pentru ca adus aminte de vrerile lui Dumnezeu. Ci, precum
cei nedrepti, fiindca ll-au aflat dinainte ca Dumnezeu estecel nedrep-
tatit de ei, nedreptatea din viclenia tot astfel puterile
trivnice, - deoarece Dumnezeu dinainte viclenia oamenilor
623. Rom. 9, 17.
624. Ielj. 9, 16.
FILOCALIA
467
a puterilor rauvoitoare - implinesc propria lor preferinta
noasa. sfintii ingeri, duhurile slujitoare care au fost trimise sa
slujeasca oamenilor, pare ca, intelegind poruncile ca dintr-o lege
scrisa a lui Dumnezeu, binele cu ce, cum
cit tl"ebuie sa faca 625. nu ar avea nici un rost ca ei, avind fire dum-
nezeiasca, sa vina sort. nu printr-o hotarire proprie, sa faca ceva
pentru 5a lucreze c:eva pentru Isaac sau sa mintuiasca de
primejdii Iacov sau sa se opreas(:a deseori asupra duhului cutarui sau
cutarui prooroc.
Deci, pentru ca sa nu faca. acestea intimp1arii, ei citesc car-
tea Dumnezeu. felul acesta ei fac ce trebuie, fac lucrul care
11 se cuvine sa-l faca. Insa, precum spus inainte, cele
de sau fata. de cite ilsupra puterile ce1e
din propria vointa le facem. Cind nesocotim, 111 schimb,
cind ascultam de ea facem fapte bine p1acute 1ui Dumnezeu. Dar sa nu
uitanI ca nu le putem daca nu ne ajuta ingerii cartile sfinte
slujitorii cei sfintiti.
$1 CLEMENT ROMANUL, UCENICUL APOSTOLULUI PETRU,
EXPRIMAT CONSIMTAMINTUL CHESTIUNEA DE FATA,
AFIRMIND CONVORBIREA CU pARINTELE DIN LAODlCEEA,
EXpuSA CALATORIILE SALE, CA DESCRIS CEVA
FOARTE FOLOSITOR SCOPUL ACESTOR CUVINTE,
CARE PAR FI DIN PATRULEA CAPITOL
DIN CARTEA FACERII 626
22. Parintele a zis: Iarta-ma, fiule, cuvintele tale de ieri m-au
facut sa fiu de acord cu tine, pentru ca sint adevarate. lnsa putina mea
credinta con:;;tiinta ma chinuie:;;te ca para de flacara cind dau
seama ca trebuie sa se implineasca toate cele prevestite de na:;;te-
rea mea.
care eu raspuns: Ginde:;;te-te, Parinte, ce soi de invatatura
este astrologia, asupra careia iti atrag atentia. Astrologic vorbind, se
525. Despre importania angheleo1ogiei opera 1ui Origen vom vorbi mai pe
larg lega'tura cu lucrarea Despre princ'ipii. se vedea Danie}ou, Orjgene, P,aris,
1948, 207 :? urm.
52G. Dupa cum reiese din acest titlu, fragmentu1 de fata a fost pus imediat dupa
pasajul din Comentarul 1a Facere legatura cu combaterea astrologiei. Aceea:?i idee
se pastreaza aici. Titlul fragmentulUi spune ca textul lui a fost Juat dupa Recunou$-
terjJe Clement Romanul, ucenicul apostolului Pet,ru, care :?i-a exprimat el con-
simtamintul pentru acelea:?i pareri impreuna cu un oarecare din Laodiceea.
Pasajul pare a fi fost citat de Origen insu:?i din operele lui Clement. S-ar putea ca
Origen fi facut numai extrase din opera lui CIement, care se pastreazii numai
traducerea latina a Rufin. Oricum, Sfintii Vasile Grigorie nu au exceptat-o de
a face parte din Filocalie. Tema e aceea:?i ca pasajul anterior. se vedea ob-
'iervatiile lui H.obinson (prag. Textul ll-a fost aflat intre omiliile Origen.
-----------------------------------------
cere spune-mi, intii de toate, ce necazuIi s-au intimplat
timpul cutare cutare, iar al doilea rind vrea st1 influen-
ta caror stele s-au intimplat acele rele ?
La acestea astrologii raspunde ca sub influenta lui Cronos
s'au a Ma:rte s,au a altuia dintr,e S-aU inra.utatit din
pricina ca la data aceea astrul respectiv fi fost privit printr-un pa-
trat sau prin diametrul lui sau ca s-au suprapus astrele sau au venit prea
aproape unul de altul, ca a fost la mijloc anumita. inclinare a astrului
sau mai eu citealte prostii. Pe linga. acestea, astrul norocos nu era
ln conjunctie cu cel rau, ori nu se putea zari, prea departe,
inca nu-i putea preciza pozitia, se afla eclipsti, ori se afla dosul
unei stele neluminoase. astfel, el tot invoca intr-una la pretexte, pen-
tru care credea ca are I,a indeminadovezi. Eu insa., dupaace.st argument,
inaintind demonstratie, sustine contrariul anume ca tocmai
"remea respectiva s-a intimplat ceva bun, cu toate ca. tu zici ca
se intimplase ceva Iau. Se vede ca totul depinde din al cui horoscop
este scoasa intimplarea. el tine inainte ca lucrurile sint
cum le-a prezis, ct1 tu te ; iar el, din nlultele gasi una,
doua, trei sau multe, care st1 fi fost favorabile din care zice ca
s-a intimplat acel bine, caci este imposibil ca la oamenilor sa
nu corespunda ora astIali:i la multi, din care unele astre sa stea
bine, altele sa stea rau.
Dar zodiacul are egale, diferite, avindaplicatii fara nu-
iar despre aplicatii poate sa zica. fiecare ce vrea. Ct1ci precum
visele cele nesigure citeodata nu vedem nici un inteles, dupa. ce s-au
realizat bine sau rau tragem concluzia Iespectiva care convine
mult, tot nu trebuie sa ne temem cit visele nu s-au implinit
pe fata, caci abia dupa realizare se mustra pe ei zicind ca. nu eve-
nimentul cutare sau cutare era sa aiba loc intr-adevar, dar nici nu
am cind.
Se sa cei :;;tiutori, pentru ca nici
ei nu precum spus ieri. nu pot sa precizeze nici care
anume e cauza, dupa cum nu pot spune nici ce dorim sa facem ce nu.
Cit despre cei instruiti taina aceasta, ca motivul acestor lu-
cruri ne este limpede: avind libertatea uneori ne Hisam
seama dorintelor sintem alteori, vrind sa stapinim dorinta,
sintem biruitori. Dar astrologii, necunoscind tocmai aceasta taina cre-
zind ca cunosc de la inceput toate intentiile, s-au riHacit, inventtnd anul
FILOCALIA 469
climatic, punind locul liberHitii vointei intimp1area oarba, cum
ti-am aratat adineauri. Iar tu, daca mai ceva de adaugat 1a acestea,
vorbe;;te.
tncuviintlnd, Parinte1e a zis : Nim.ic nu-i mai adevarat decit ceea
ce zis tu.

DESPRE MATERIE. ESTE FARA lNCEPUT,
DAR ESTE CAUZA RAuLUI
(Din "Praeparatio evangelica a lui Eusebiu Palestinianul, cuvintul IV) 627
1. Cred ca dai seama ca nu pot exista doua principii necreate.
Daca de aceea;;i parere, atunci sa socotim acest adevar drept pre-
misa a cuvfntu1ui nostru. Trebuie oricum sa afirmam unul din aceste
doua adevaruri: sau ca Dumnezeu este despartit de m.aterie, ori, daca
nu, nu se deosebe;;te de ea. Daca cineva ar vrea sa afirme ca materia
este ace1a;;i 1ucru cu Dum.nezeu, ar face dinea un principiu necreat. Or,
se ca fiecare din ce1e necreate va fi parte din Dum.nezeu fiind
deci parti unul altuia, nu pot exista doua. principii necreate, ci unul sin-
gur, a1ciHuit din diferite parti. Ca.ci nici pe om., de;;i are diferite parti,
nu-1 impartim mai multe fiinte, ci, precum cere ratiunea, zicem ca
om.ul a fost creat de Dum.nezeu ca fiinta care consta din mai multe
elemente. Tot a;;a, daca Dumnezeu n-ar fi de materie, atunci
n-ar exista decit un singur principiu necreat. Daca, insa., cineva aflrm.a
ca Dumnezeu este despartit de materie, atunci ar fi necesar sa se adm.ita
ceva m.ij1oc, fntre Dum.nezeu materie, fapt care ar arata ca e1e
stnt deosebite tntre ele. Caci nu e cu putinta sa deosebe;;ti un lucru de
altu1 daca. nu exista cei doi tntre care se face comparatia. A;;a stau lu-
crurile ctnd vorbim de doi cind vorbim. de mai mu1ti.
Daca am afirm.a ca exista doua principii necreate, atunci am putea
ajunge 1a ca.exista chiar trei. acest ar trebui ISa. tntrebam
dacii ele sint sau nu despartite int:re ele ori sint sau nu fie,care
unite cu principiul ce1 mai apropiat. Ca.ci daca cineva ar vrea sa sustina
cli. Sll1t unite, va primi pe care l-am. spus. Daca va zice iara;;i
627. se vedea pe larg studiul Introductiv al lui Robinson (pag. pro-
blema modului care 1'1 fost receptat acest fragment din opera Sfintului
Metodie de trecut prin filiera eusebiana. Tema fundamentala - expusa ca
un dialog - este esenta materiel problema originii raului din lume din om. Se
resimt el idei pIatonizante mai ale5 ce materiei. schimb,
se resimte - chiJ.r impotriva crezului lui Origen - subliniat faptul ca nu poate
preexista nimic afar.!!. de Dumnezeu. Structura se resimte - dincolo de
forma dialogului - de specificul discutHlor 50flstice.
ca sint despartite, mod necesar va evita realitatea despartirii. Daca,
insa, ar zice cineva ca exista al treilea mod de existenta a1 ce10r
necreate anume ca Dumnezeu este nici de materie, nici
contopit cu ea, ca parte dintr-un intreg, ca Dumnezeu se afla pretu-
tindeni, inclusiv aco1o unde exista materia, sau ca materia s-ar afla
pretutindeni unde exista DUlnnezeu, unul ca acela sa auda cele ce ur-
meaza. Daca zicem ca materia este loc de Dumnezeu, atunci trebuie
neaparat sa ca Dumnezeu este despartit marginit de ma-
terie. Dar atunci ar trebui c.:a Dumnezeu sa se comporte dezordonat
ca materia, sa se schimbe mereu incoace incolo, neputind ramine
neschimbat potrivit ci incontinuu minat de schimbarea mate-
riei. Ba ar mai trebui sa zicem aceea ca Dumnezeu este dintre princi-
piile rele. Ca.ci daca materia a fost odata netocmita ca Dumnezeu este
Cel care a organizat-o, alegindu-i proprietatile dupa voia Sa, atunci ar
trebui sa zicem aceea ca a fost timp care Dumnezeu s-ar f:
aflat intre cele neorganizate.
Pe buna dreptate intreba acum : oare Dumnezeu cuprinde materia
sau mai degraba este numai intr-o parte a ei ? Daca vrea cineva sa
afirme ca Dumnezeu se afIa numai intr-o parte a materiei, atunci afirma
ca EIeste cu mult mai mic decit materia. Iar daca Dumnezeu intre-
gime este numai parte a materlej, atunci despartit de mate-
rie. daca ar sustine cineva ca Dumnezeu este materie, cu toate ca
e diferit de ea, atunci cum mai putea zice apoi ca Dumnezeu a creat-o ?
Trebuie sa admita sau ca a fost restringere a Dumnezeu, timpul
careia a creat materia de care apoi s-a despartit, sau ca a creat
materia pe neavind Ioc unde sa se desparta de
lar de zice cineva ca materia este Dumnezeu, aceIa trebui,
de asemenea, sa cerceteze care din ei es'te cel care s-a nascut, separin-
du-se de cela1alt traind oarecum vazduh, separati despar-
titi, ca Dumnezeu sa poata fi mediu al fenomene1or care se
petrec Sau daca cumva materia este Dumnezeu, oarecum
intr-un singur 10c, cum se afla apa pamint
Daca am zice ca Dumnezeu exista ca cum s-ar cuprinde vazduh,
atunci trebuie sa afirmam ca este divizibil. Daca zicem ca este ca
apa pe pamint, iar materia era netocmita neorinduita, avind pe 1inga
asta defecte, atunci reiese ca Dumnezeu este de neorinduieli
de reIe, ceea ce mi se pare a fi numai necuviincios, ci de-a dreptul
gre:;;it. Se vede ca tu vrei sa existe materia numai ca sa faci pe
Dumnezeu creatorul reIeIor. Dar, vrind sa fugi de acest 1ucru, decIari
ca este stapinul rautati!or. Daca zici, a:;;adar, ca iti inchipui materia
necreata fiind alcatuita din lucruri create, atunci ti-a:;; putea spune
FILOCALIA
471
multe ca sa dovedesc ca nu se poate ca materia sa fie necreata. Dar
deoarece ai declarat ca existenta raului este cea care duce la astfel
de banuiaIa, atunci vadca trebuie sa purcedem la cercetare mai ama-
nuntita a acestei chestiuni. Caci, pe de parte, dupa ce ne-am lamurit
data care este problema pe care discutam, anume originea raului,
iar, pe de alta, ca este tot una sa-L faci pe Dumnezeu raspunzator de
relele de pe pamint, recunoscind desigur ca materia e mai prejos de
mi se pare ca astfel de banuiaHi trebuie inlaturata.
2. A:;;adar spune-mi, este oare materia aceasta netocmita coexistenta
cu Dumnezeu din ea sa fl creat fiinta lumii
- A:;;a cred.
- Dar daca materia nu avea proprietati pe cind lumea a
fost facuta de Dumnezeu inca cu diferite proprietati, atunci Creatorul
proprietatilor este Dumnezeu
- Da.
- Deoarece te-am auzit zicind mai lnainte ca este cu neputinta sa
se nasca ceva din nefiinta, raspunde-mi la intrebarea urmatoare: nu
se pare ca proprietati1e lumii s-au nascut din altele existente
- Se pare ca da.
- Sint aceste 1nsu:;;iri diferit decit esentele lucrurilor insele ?
- Desigur.
- Deci, daca Dumnezeu n-a creat proprietatile din alte proprietati
preexistente daca ele nu sint nici esentiale lucrurilor, trebuie sa
zicem ca Dumnezeu le-a facut din nefiinta. Dar atunci nu ti se pare de
prisos sa-mi spui ca-i cu neputinta sa ceva ce a fost facut
de Dumnezeu din nefiinta'l Dar sa nu mergem aceasta privinta mai
departe. Doar vremea noastra vedem oameni care realizeaza cite
ceva din nimic, cu toate ca astfel de cazuri de cele mai multe ori ei
nu fac altceva decit transforma cite un lu,cru din altul. sa luam de
pilda exemplul arhHectilor, caci ei cladesc din ce nu era
construiesc corabii din ce era corabie. Dar daca ar crede cineva
ca substanta din care s-au facut exista independent,
unul ca acela ar judecata sa. Caci nu substanta este cea care
sau corabii, ci despre substanta. Iar nu se
dintr-o preexistenta, ci se din ceva ce nu a preexistat.
se pare ca vrei sa-mi raspunzi ca artistul exercita arta pe care
are intr-o substanta preexistenta. Dar cred ca este bine sa adaug ca nici
la om substanta dintr-o arta preexistenta, caci lasata puterea
ei, ea nu-i capabiHl sa dea omului Sa dea nu poate decit
perceperea schimbarilor care se petrec substanta, caci omul ar putea
exista fara arhitectura, dar arhitectura n-ar exista daca n-ar fi existat
inainte omul. De aici, trebuie sli conchidem ca oamenii sint cei care au
creat artele din nimic.
acum, daca am ariHat ca sta lucrul la oarneni. cum nu s-ar fi
cuvenit ca Dumnezeu sa faca din nimic nu numai proprietatile lucrurilor
ci substantele insele? este clar ca se pot fac(' lucruri din
nefiinta. Aceasta a substantele.
3. Dar fiindca tu vrei sa cercetezi originea relelor, ajunge la
acest punct. Iata ce te informa pe scurt. Ce crezi, relele sint sub-
stante sau ale unor substante?
- se pare ca este sa le zicem ale unor substante.
- Dar materia era la inceput fara calitati Hira forma?
- am inteles.
- Atunci, daca relele sint ale unor substante, pe cita vreme
materia era fara intrucit tu ai declarat ca Dumnezeu este Cel
care a facut ar urma ca tot Dumnezeu a relele. Dar,
fiindca nu-L putem face pe Dumnezeu raspunzator de rele, se pare
ca e de prisos sa punem Iaolalta materia pe Dumnezeu. Daca mai ai
ceva de spus la acestea, ia cuvintul Daca insa cercetarea
noastra are dorul de a ne contrazice, a doua oara
mai indrazni sa discut ceva ; daca insa cercetam mai
djn prietenie spre folosul celol' din jurul nostru, atunci consimt bucu-
1"OS sa examinam mersul discutiilor.
Cred ca hotarirea mea iti este limpede, precum rivna mea ur-
marirea rationamentelor, caci vreau cu tot dinadinsul sa biruiasca
minciuna,ci vreau sa fie scos eVidenta adevaruI dupa cercetare
amanuntita. Se bine ca tn dispus la aceasta. De aceea
trebuie sa ne fie greu sa intrebuintam metoda care t-:rezi ca putem
afIa adevarul. Intrebuintind cea mai buna metoda, te vei folosi nu-
mai pe tine insuti, ci pe mine, cele pe care le se pare
ca reiese IiInpede ca relele sint elemente. Caci cum ar
putea ele exista afara snbstantelor.
4. Deci, fiindca zici ca relele sint substante, trebuie sa cercetam
ce fel de substante sint. se pare ca substanta este de natura
- se pare.
- Dar aceasta compozitie materiala exista sine, fara sa tre-
buiasca nici element cu ajutorul caruia sa inceapa sa existe
este.
Crezi ca relele sint actiuni ale cauze ?
se pare.
lucrarile l!;>i datoreaza inceputul numai cind a,pare agentnl sau
elementuI activ
FILOCALIA
473
- Da.
- daca nu este agent, I1U fi nici cine sa actioneze
- Nu fi.
- Deci, daca substanta estfc' de natura materiala aceasta nu are
nevoie de cauza ca sa inceapa sa existe, pe de alta parte, relele
sint actiuni ale unui agent, iar actiunile au ele nevoie de un agent ca
sa se produca, atunci relele nu sint substante. Daca relele ar fi substante,
iar om.orul este un rau, atunci omorul ar fi substanta. Dar omorul,
desigur, este actiune a cuiva, ceea ce inseamna ca omorul nu-i sub-
stanta. Daca agentii substante, atunci subscriu eu; uciga$ul
este el intrucit este om, e substanta. Insa omorul pe care-l
face nu este substanta, ci actiune a substantei. Numim om,
cind pentru ca ucide, cind bun, pentru ca face bine. aceste nu-
miri se impletesc cu substanta in urma evenimentelor la care este su-
pusa ea. Insa evenimentele forDleaza substanta Caci substanta
este nici ucidere, nici curvie, a1tul din relele de acest fel,
precum de la gramatica s-a format substantivu1 gramatic, de 1a retorjca
s-a format retor, de medjcjna, medjc, fara a fi substante medi-
cina, nici retorica, gramatic:a, ci definitia din acci-
dente1e intimplate substantei, tot gasit oamenii cu cale ca sa
fie numite lucrurile fara ca substanta sa fie cu e1e. Tot
substanta a primit numirea de rele, fara ca aceste rele sa fie
substanta..
Daca inventezi mintea ta altcineva care sa fie raspunzator
de rele1e din intructt lucreaza ei le dicteaza sa faca raul,
este acesta rau, agent Iaului. este numit rau, fiind
creatorul re1elor. Dar omul 1e face este raul, rele
stnt numai actiunile din actiunile numele se
zice rau. Daca l-am confunda pe ,cu actiunile omul face omo-
ruri curvii furturi cHe asemenea altele, el s-ar confunda cu fap-
te1e acestea rele. Iar daca faiptele re1e stnt omul iar dupa ce le-a
facut au fiinta proprie, clnd incetC'aza relele ar trebui sa inceteze
omul de a fi ran. Oamenii sfJnt ,aultorii re1elor, canza existentei a
exis:tentei 100r. Da,casnstii rel!ele sintactiuni ale omului, omu1 are rau-
tatea din faptele din elementele care-i alcatuiesc substanta. Raul
se rau dupa accidentele intimplate substantei, iar acestea
slnt substanta tot de 1a rau in sine, s-a numit omul rau, pre-
cum de la medicina primit nume1e nledicul. Iar daca omul rau exista
dupa fe1ul cum actioneaza el, iar actiunile sint inceputul existentei,
cltunci omul de inceput a fost rau actiunile de la inceput au
474
fost re1e. Daca ar sta 1ucrurile, atunci nLci omul, nici relele nu sint
fara inceput, omului se pare ca relele s-au nascut inaintea lui.
5. vorbit destul pentru un ucenic, prietene, caci 1a cele ce s-au
expTimIat mIai inaint,e mi s-a ca consimti. Int'r-.adeva'r, d,aca
materia ar fi lipsita de iar Dumnezeu ar fi creatorul
materiei ar fi rele, atunci urma ca Dumnezeu ar fi auto-
rele10r. Dar aceea mi se pare a fi minciuna sa spun ca materia nu
are propriietati, ca,ci nu 58 poate vorbi despre osubstanta ca ar fi lipsita
de proprietati, pentru ca nu aceea consta substanta, a nu avea pro-
prietati, fiindca materia numai poate fi descrisa, acesta fiind
caracterul proprietatilor materiei. Mie mi se pare materiei
provin din Caci ele decurg din materie, pentru ca Dum-
nezeu sa nu fie ras1punzator de rele, ci materia sa fie pricina tuturor
acestora.
Prietene, iti aprob rivna laud harnicia cu care Ia sleama,
insa, 1a toti savantii, ca au adus argumente complexe le-au cerce-
tat cu de-amanuntul. Daca cel ce a cercetat mai intii a tras concluzie
impotriva actiunii, dind prilej celui cu care vorbea sa traga conc1uzia
cum vrea, 1ucrul acesta incurca pe ascultator. Dacacevapoate fi spus
bine, sa spunem acum.
Se intimpla una din doua: sau ascultind un 1ucru foarte bun,
dar care nu tine de subiectul stabilit, vei avea mult fo10s, sau vei mus-
tra pe cel care nu spune ce a hotarit sa spuna. spus
adevarul cind afirmat ca materia din infinit are diferite. Daca
al' fi atunci anume a facut Dumnezeu? Daca raspundem ca Dum-
nezeu este facatorul substantei, intelegem ca a preexistat. Iar daca
zicem ca e creatorul al proprietatilor, am afirma ca acestea exista
de-sine-statatoare. Asadar, mi se pare de prisos sa spunem ca Dumne-
zeu este creatorul substantei, care exista, dar al proprietatilor, care
nu exista. ca sa nu se para ca fi pregatit mai dinainte argumen-
tarea, raspunde-mi 1a intrebare : ce mod spui tu Dumnezeu este
creator? Oare numai intrucit apreschimbat substantele ,ceea ce ele
nu erau, cu toate ca existau atunci, dar erau a1tfel decit au devenit
Sau a Iasat substante1e cum erau ele mai inainte,
dar a schimbat proprietatile 10r ?
6. Mie nu mi se pare ca s-a produ8 schimbare a substantelor.
Asta ll-ar fi avut r08t !
Eu zic ca s-a produs schimbare a ei, iar legatura cu
aceasta schimbare ca Dumnezeu este Creatorul. ca sa iau un
exemplu Ja intimplare, precum se casa din pietre, fara ca sa
putem zice pietrele nu mai pastra caIitatea lor de piatra din
FILOCALIA
475
clipa care sint zidite casa, ci doar ca acolo s-au transformat intr-o
casa Iprintr-o lucrare d'e compunere, adica schimbind doar modul de
folosire a proprletatilor anterioare ale pietrelor, tot pare ca,
pastrind mai departe substanta, Dumnezeu a schimbare a pro-
prietatilor prin urmare, Dumnezeu a creat lumea aceasta.
Deci, fiindca spui ca Dumnezeu a dat doar intrebuintare
acestor raspunde-mi scurt la intrebare: spune-mi daca tie
se pare ca relele sint proprietati ale substantelor ?
- mi se pare.
- fost la inceput aceste proprietati materie, sau au inceput
doar de Ia moment dat sa existe ?
- Marturisesc ca sint nenascute ca materia.
sustii ca Dumnezeu a facut schimbare de proprietati ?
- Ba da.
- Oare bine sau rau ?
- Mi se pare ,ca trebuie sa zic bine.
- Deci daca relele sint proprietati ale materiei, iar Dumnezeu a
schimbat proprieHitiIe ei mai bine, trebuie sa cautam originea rele-
Ior. Caci proprie-tatiIe n-au ral1las cum fost din fire. Dactl la inceput
proprietatile erau rele, dar mai pe unua, prin schimbarea de Ia Dum-
rJezeu, au devenit reIe, fac Dumnezeu "Vinovat de existenta rauIui.
Caci ar fi schimbat care nu erau reIe, alteIe rele. Oare
ti se pare ca Dumnezeu a schimbat luai bine pe rele numai
pe celelalte, care erau indiferente, le-a schimbat pentru buna rinduiaIa
a lumii?
- am eu de la
7. Cum zici ca a lB.sat proprietatile lucrurilor rele cum erau ?
Cum adica, ca unul Care a putut sa le suspende Dumnezeu n-a vrut
sau ll-a avut puterea s-o faca? Daca zice ca a putut, dar vrut-o,
atunci trebui sa-L declari raspunzator de proprietatile rele. Caci,
sa faca sa mai fie l"ele, le-a lasat cum el"au, mai cu
seama cind a inceput sa organizeze luatel"ia. Iar daca Dumnezeu
pasa de feI de materie, n-al" fi l"esponsabil a lasat-o sa ramina
cum era. Daca a creat parte din m,aterie, ol"ganizind-o, iar alta parte
a Iasat-o ar fi putut s-o schimbe pe aceea mai bine,
se pare ca poate fi fiicut raspunzator pentru ca. a Uisat ,parte a m'ate-
rieis,a ne sp.re c'eleila],te C'Me a
se pare ln,<;a ca, dupa ace,<;t rationament, partea de materie neorgani-
zata sufera cea mai mare nedreptate. Caci Dumnezeu a organizat
pal"te a materiei, relele care vor urma de aici. Daca cineva cer-
4'76 ORIGEN, SCRIERI ALESE
ceteaza amanun1it realitatea, zice ca este foarte greu ca materia S6. fi
suferit inainte stare de neorganizare. Caci nici inainte de a fi di-
versificata, materia nu avea nici macaI idee despre Il1u. Acum tnsa,
fiecare parte a materiei posibilitatea sa. simta ra.u1. te rog sa iei
E'xemp1u de 1a om. Caci, 'inainte de a fi 1uat chip de a fi devenit
fiinta vie, arta CIeatorului, a concepe rele1e impo-
triva firii. Dar dupa ce a fost fl1cut de Dumnezeu, lutnd contact
cu raul, a inceput sl1-1 simta. ceea ce zici ca Dumnezeu a Hicut spre
bine1e materiei, s-ar afla cl1 a fost fl1cnt spre raul ei.
Dacl1 zice ca Dumnezen nici sl1 suspende re1e1e, nici
Ra faca sa inceteze de tot, afirma ca Dumnezen este nepntincios.
Dar, designr, se poate ca Dnnlnezeu sa fie nepntincios, nici Ca sa
se 1ase stl1plnit de frica vrennei fiinte mai mari. Daca vei indrazni sa
afirmi ca Dumnezeu este neputincios, se pare ca iti
mintuirea. Daca vei zice ca a fost biruit de frica unei puteri mai
atunci ca relele sint mai mari decit Dumnezeu. Caci
e1e biruiesc impulsul dat de libera alegere a Dumnezeu.
se pare fara rost sa spui asta despre Dumnezeu. Pentru ce fi
ctJrind relele dumnezei, puHnd sa biruiasca, dupa cuvintul acesta, pe
Dumnezeu, daca Dumnezeu pe cel ce toate
8. Vreau sa te intreb pe scurt despre materie: era ea un corp
simp1u, sau compus? Caci felurimea faptelor create face sa
astfel de intrebare 1a acest subieci. Daca materia era simpHi de un
singur fel, iar lumea este compusa are exIstenta din diferite substante
amestecate, poti zice ca lumea este facuta din materie nici corpu-
rile compuse nu pot lua fiinta dintr-un singur simp1u. Caci numele
de corp compus insemneaza amestec de mai multe corpuri simple.
Daca vrea sa materia un corp compus, atunci,ai de-
c1ara-o a1catuita din multe corpuri simple. Iar daca materia fost
compusa din corpuri simple, acele corpuri simp1e avut cindva exis-
proprie din sinteza lor s-a creat materia. De aici se
materia este creata. Caci daca materia este iar corpurile
C'ompuse din corpuri simple, insemneaza ca a fost vreme ctnd
materia nu exista, adica mai inainte de a se combina corpurile simip1e_
Daca a fost vreme care materia ll-a existat, dar n-a fost nici vreme
care sa nu fi fost c:eva necreat, atunci materia este Iar
de aici inainte fi multe corpuri necreate. Daca Dumnezeu este necreat
FlLOCALIA
477
!;ii corpurile simple din care a fost compusa materia sint necreate, atunci
ce1e necreate nu vor fi nici unul, nici doua, ci mai multe. Nu e!;iti de
parere ca din ce1e ,ce sint, nimic nu se opune sie!;ii (nu intra contra-
dictie cu sine) 7
- Ba da.
- Dar apa este opusa focului ?
-- se pare opusa.
- Tot se opune intunericul luminii, frigu1 caldurii !;ii umezea1a
uscaciunii
- se pare ca a!;ia este.
- Prin urmare, daca nimic din cite exista nu este cu
sine, daI intIe e1e sint opuse une1e altora, e1e nu sint nici singura ma-
terie !;ii nici dintr-una !;ii aceea!;ii materie. Vreau sa te intreb un lucru
asemanator: se pare ca partile unui obiect nu se disting intre e1e?
- mi se pare.
- Dar focul !;ii apa ce1e1alte toate nu sint ale materiei 7
- Cred ca sint.
- Cum? Nu ti se pare ca apa focul, lUInina intunericul
!;ii tot ce1e1alte
- mi se pare.
- Deci, daca partile unui obiect nu se distrug reciproc, dar acestea
se distrug intre ele, atunci e1e nu sint une1e parti ale altora. Daca nu
sint unele altora, atunci nu sint parti ale unei singure materii,
ba chiar niIci nu sint materie. Nici un 1ucru din ce1e ce sint nu poate
sa se distruga, conform cu ratiunea contrastului. Caci nici un lucru nu
contrasteaza cu sine ci este un alt 1ucru cu care contrasteaza.
A1bul nu formeaza contrast cu a1bul, schimb cu negrul se afla
contIast. Tot a!;ia lumina nu contrasteaza cu ea insa!;ii, dar fata de in-
tuneric apare contrast. La fel !;ii toate cele1alte. Deci, daca oarecare
materie ar exista, ea n-ar contrasta cu ea insa!;ii. Dar deoarece contras-
te1e exista, se dovede!;ite inexistenia materiei.
Toate acestea ,sint lu,ate din cartea a VII-Ia a lui Eu.sebiu Palesti-
nianul evangelica, fiind, dupa cum se spune, a
Maxim, un scriitor nu fara insemnat'ate, intre cre!;itini. Cuvint de
cuvint a fost aflat acest text intr-un dialog a1 indIeptat im-
potriva !;ii a altoI eretici !;ii anume Eutropie, afirmind teza,
iar Megethios combatind-o.

DETERMINAREA DIN LUI DUMNEZEU
NU DESFIINTEAZA LIBERTATEA
(Din tomul exegetic Ia Epistola Romani,
la ,cuvintele
Rinduit pentru Evanghelia Dumnezeu)
1. treilea rind 628, sa consideram pasajul din epistola catre
Romani rinduit pentru vestirea Evangheliei Dumnezeu cit din
epistola catre Galateni, unde apostolul, 1a fel. zice despre sine: Iar
cinda binevoit Dumnezeu, ce1 ce m-a ales din pintece1e maicii 111e1e, sa
descopere pe Fiul Sa.u intru 630. De aceste citate sint cei
care nu inteleg cacele mai inainte rinduite din lui Dumnezeu
cauza illlplinirii obi'ectului prevestit. socotesc ca prin se
au vedere cei 11lintuiti inca de 1a creare firea 10r. Unii
iau cuvinte1e acestea ca argument impotriva noastra, folosindu-se de
din Psalmi: "Instraillatu-s-au din pintece)) 631.
acestea raspund cei ce iau consideraiie cuvintele urma-
toare. Caci citatul continua: Instrainatu-s-au din pintece, ra-
tacit-au, grait-au minciuni, minia lor este ca a Ne vom con-
vinge de acest lucru daca luam seama limpede ca care s-au
instrainat din pintecele maicii lor sint tocmai cei care ratacit au
cazut din ca1ea mintuirii din 10r vina.
Dar cum ratacit au gasit minciuna cei instrainati
chiar din pintecele mamei? Desigur, nu se putea dovedi ca indata
dupa au scos sunete articu1ate spunind minciuni.
Dar daca 1uam aminte cuvinte1e inainte de citatul din epis-
to1a pecare cerceta.m, vom putea, in1aturindexplicatiile ce10r mai
simpli, care privesc invinuirea de nedreptate adusa invataturii dum-
sa aparam dogma care reiese din faptul Cd Pavel rinduit
apostol inca din pintecele maicii sale a fost destinat pus de-o parte
pentru Evanghelia lui Dumnezeu. A$a Se inte1eg cuvintele: $tim
ca Dumnezeu toate 1e luaeaza spre binele ce10r iubesc pe Dumnezeu,
ce]or care sint el1elnati dupa Lui. Caci jJe jJe eare i-a ,eunoscut
m,ai inainte, mai inainte i-a 110tarit sa fie asemenea chipului Fiului
Sau, sa fie intii nascut intru multi frati. Iar pe cei pe care ho-
628. Se vede pasajul respectiv parte dintr-o lucrare mai mare, poate
chiar c!in explicarea unei pericope din cele care se cuprind aici Pilocalie,
toate se problema divine care nu contravine de vointa
a omului.
629. Rom. 1, 1.
630. GaI. 1, 15-16.
631. Ps. 57, 3-4.
FILOCALIA
479
tarit mai inainte, pe i-a chemat pe care i-a chemat, pe
tia i-a indreptat; iar pe care i-a indreptat, pe i-a milrit 6:J2.
2. Sa. lua.m seama la ordinea care sint ,cuvintele: Dum-
nezeu indrepteaza. dupa. ce mai cheama.; pe cei pe care nu i-a
CI1emat, nu-i indrepteaza.. Dar inainte de chemare
aceea cheama, ca.ci pe cei pe care nu i-a rinduit nu-i cheama.. Dar, nici
ma.car nu este inceputul chema.rii al indrepta.rii omului din partea lui
Dumnezeu, cu ori,cita. incredintare ar sustine aoest lucru cei ce intro-
duc aiciargumentul naturii, ci sau inainte este
cea care preceda. sau rinduirea. Ca.ci zice: Pe cei pe care
i-a cunoscut mai inainte, mai inainte i-a hota.rit sa. fie asemenea chi-
pului Fiului Sa.u 633. Deci, privind Dumnezeu cu mare grija. inainte spre
pornirea celor ceaveau sa. fie intelegind impulsul spre ,cucernicie al
unora din contemporanii cunoscindu-le dorinta de a se de-
dica cu totul vietii virtuoase, a ajuns sa.-i cunoasca., chipul
acesta, mai dinainte, bine ca. prezentul, dar prevede
cele viitoare. pe care i-a cunoscut mai dinainte ca. fi astfel, i-a
rinduit mai inainte sa. fie dupa. chipul Fiului Silu. avem nlai
intii pe lui Dumnezeu, chip al Dumnezeului celui nevilzut, iar chi-
pul acestuia este omul, care e numit chip al Fiului lui Dumnezeu.
credem ca. acest chip este sufletul omenesc, pe care l-a luat asupra Sa
Fiul lui Dumnezeu care, virtutea chipului Tatalui, a devenit
Cllip al lui Dumnezeu. cu acest chip, pe care-lcredem icoana
a dumnezeirii, a hota.rit sa. devina. cei pe i-a rinduit mai dinainte,
cunoscindu-i anticipat.
nu trebuie sa. credem ca. lui Dumnezeu este cauza
celor ce veni Ci, fiindca. lucrurile se intimpla din por-
nirile pe care le-a iPUS ele autorul lor, Dumnezeu, de aceea le
mai dinainte, pentru ca. Dumnezeu le pe toate mai inainte de
a fi ele 634. ca unul care toate mai inainte de producerea 10r,
pe unii oameni i-a cunoscut i-a rinduit dinainte sa fie formati dupa
Cllipul Fiului Sa.u, timp ce pe altii i-a va.zut dinainte ca. se instrilina
de Dumnezeu. Iar daca. se va impotrivl acestei concePtil, intre-
hind daca. ar posibil ca un lucru despre Icare Dumnezeu a cunoscut
mai inainte ca. va sa. nu se ra.spundem ca. ceva
credeln ca. e cu Dar daca. se poate sa. nu se intimple acest lucru
preva.zut de Dumnezeu, atunci nu este absolut neces,ar ca el sa. aiba. loc
sau nu. caz ca. se intimpla., acest lucru nu se intimpla mod abso-
lut necesar, ci ar fi putut sa. nu se intimple. Chestiunea despre posi-
632. Rom. 8, 28-29.
633. CoI. 1, 15.
634. Sus. 42.
480 ORIGEN, SCRIERI ALES[
bilitati este considerata ca indeminare (exercitiu) a logicii !;ii a con-
tempIatiei, iar pentru ca cel ce !;ii-a curatit ochiul sufletului sa poata
intelege, urmarind finetea argumentelor 63,\ unnatoarele: Cum,
clipa cind se petrece ceva, posibilitatilor lnultiple nu impiedica sa
se intimpIe un anumit eveniment evenilnentului c:ste nu-
mai una din dar nu era absolut necesar sa se acel
eveninlent. $tiind Dumnezeu mai dinainte ca lucTul va fi a!;ia, el se va
produce, nu din necesitate, ci putind la fel de bine sa nu se
Se va intimpIa intotdeauna, nu ca Dumnezeu ar fi conjunctura,
cica. a cunoscut mai dinainte acel lucru, ca va fi cu adevarat.
3. Dar sa nu creada nimeni ca trecem sub Hicere ceea ce !;ii-a rezer-
vat sie!;ii Domnul: dupa voia LUl, ca !;ii cum ar ni!;ite cuvinte su-
paratoare pentru Caci Pavel zice: $tim ca Dumnezeu toate Ie Iu-
creaza. spre bineIe celor ce iubesc pe Dumnezeu, ceIor care sint Ichemati
dupa. voia Lui 636. Insa. Iuati seama ca. insu!;ii Apostolul motiveaza. faptul
chema.rij dupa. voia Lui)), zicind: care i-a c11emat Domnul mai
inainte, i-a !;ii rinduit sa fie asemenea chipului Fjului Sau. ce Iucru
trebuie sa indrepta.teasca mai mult chemarea 101": oare faptul ca a!;ia
a Dumnezeu, sau faptul ca. ei il iubesc pe l)umnezeu'l Fara indo-
ca Apostolul infati!;ieaza drept cauza a chemarii libertatea
noastre, punind-o inaintea !;ii a lui DUlnnezeu, atunci
cind zice: $tim ca Dumnezeu toate le lucreaza spre })inele celor ce
iubesc pe Dumnezeu. Caci aceasta e ca !;ii cum Apostolul fi spus ca de
aceea le lucreaza. Dumnezeu toate spre bine, pentru ca cei ce iubesc pe
Dumnezeu sint vredniici de aceasta conlucrare 637.
Insa acum vom intreba pe cei ce ne contrazic: Sa admitem ipoteza
ca unele evenimente depind cle 1i intrebam, tocmai pentru ca taga-
duiesc liberul arbitru in a!;ia masura incit, la urma, dupa ipoteza
data, argumentul lor se va dovedi nesanatos. ca exista liberu1
arbitru, oare Dumnezeu, care da. impuls pentru ceIe ce vor fi, !;itie dina-
inte sau nu !;itie ceea ce vom face fiecare pe baza liberului arbitru, pe
care il avem? Da,ca zicem ca nu !;itie dinainte, atunci tagaduim ca ra-
lui Dumnezeu e mareata !;ii mai presus de toate. Daca admitem
ca le !;itie pe toate dinainte, ii intIebam iara!;ii daca lui Dum-
nezeu este cauza faptelor care face, dat fiind ca am admis
existenta liberu1ui arbitru? Sau J)oate ca Dumnezeu le cunoa!;ite pe
toate dinainte intruclt faptele acelta se vor intimpla, iar acest caz
635, text seric intreaqa de dlc unui logician : !lewpi2.

636. Rom. 8, 28.
637. De retinut expresia - conlucrare (a omului cu Harul divin) ('",["
e raspunsul liber al ornului la chernarea lui Durnnezeu.
FILOCALIA
4.81
nicidecum cauza 10r nu poate fi Sa, din moment ce fiecare
din avem liberul arbitru? Ba ar mai putea sa-mi ca, ne-
silit de nimeni, Creatorul n-a ales sa anumita. lu-
crare, ci alta pe care a
4. Cumpanind toate aceste judeca.ti altele asemanatoare 10r, pu-
tem mentine ceea ce s-a zis: Bine, sluga credincioasa, peste
putine ai fost credincioasa, peste multe te pune, intra intru bucuria
Domnului tau 638. tot vom gasi justificate cuvintele: Sluga
vicleana ... se cuvenea sa !pui banii mei la zarafi 639. Numai
pastreaza valabilitatea cele spuse pe bunct dreptate ce10r de-a
clreapta: Veniti, binecuvintatii TaHHui Meu, lmparatia cea
pregatita voua de la intemeierea lumii. Caci flamind am fost Mi-ati
dat sa maninc 640, celelalte. Iar ce10r de-a stinga li se va zice: Du-
de la Mine, blestematilor, focul cel care este pregatit
diavo1u1ui ingerilor lui, caci flamind am fost nu Mi-ati dat sa ma-
ninc. Abia felul acesta primesc intelesul adevarat cuvintele:
<,Pavel chemat rinduit pentru vestirea Evangheliei Dumnezeu 641,
ce1 ce m-a ales din pintecele maicii mele 642. S-ar parea ca ar con-
tine constringere atunci cind zice: Imi chinuicsc meu 11
supun robiei, ca nu cumvaaltora propovaduind, eu insumi sa ma fac ne-
trebnic 643 Caci vai mie daca nu binevesti 644.
Reiese limpede de aici ca daca Pavel nu fi chinuit robit tru-
pul, atunci ar fi vestit ori!cum Evanghelia, intr-un alt mod ar fi de-
vcnit rau. mai reiese ca daca ll-ar fi binevestit ar fi fost pasibil sa
fie vai de e1. De buna seama ca pentru toate aceste pricini l-a ales Dom-
nul inca din pintece1e maicii sale l-a rinduit spre vestirea Evangheliei
lui Dumnezeu, urma faptului ca Dumnezeu a vazut cauza hotaririi
Sale celei drepte, sensul ca Pavel avea chinuiasca ro-
beasca trupul de teama ca nu cumva, nepredicind altora, sa se fa,ca e1
mai rau, seama ca va fi vai de e1 caz ca nu va binevesti,
incit din teama fata de Dumnezeu ll-a vrut sa taca, ci sa bineves-
teasca. vom vedea ca Cel ce l-a rinduit pe Pavel spre Evanghelie din
pintecele maicii sale a ca acesta va fi ln osteneli mai mult,
inchisori mai mult, batai peste masura, la moarte adeseori, de
iudei de ,cinci va lua patruzeci de de bici fara una, de trei
638. Mt. 25, 21, 23.
639. 25, 26.
C:O. 25, 34-41.
641. Rom. 1.
642. 15.
643. Cor. 9, 27.
644. Cor. 9, 16.
31 - alese
li bJtut cu data batut cu pietre ba va suferi
cutare chinuri, ajungind sa se 1aude cu necazurile, insa ca
':suferinta aduce rabdare 546, deaceea rabda. Cunoscind deci mai di-
nainte toate acestea, Dumnezeu i-a socotit vrednicie dea fi rinduit pen-
tru Evang]1e1ia Sa inca de pe cind era pintece1e m,aicii sa1e.

CARE SINT CELE BUNE $1 CARE CELE RELE
$1 cA ACESTE NUMIRI SINT PUSE ANUME
$1 CU PRECADERE DUPA INVATATURA LUI HRISTOS,
DUPA PAREREA LUI ARISTOTEL
(Din comcntarul la Psalm 4,
d e s r e c u v i t e 1 Multi zic:
cine ne va drata noua cele bune 1 647)
1. Pentru oameni este de mare importanta sa se cunoasca ce con-
sta bine1e Ce consta raul. Unii sustin ca binele raul depind
de liberul arbitru a1 omului, ca sa zicem ci se marginesc sa spuna
ca fiinta bine1ui consta p1acere, a raului durere. Spre deosebire
de a1tii trag conc1uzia ca bine1e raul depind de liberu1 arbi-
tru a1 omului, socotind drept bine virtutile fapte1e conforme cu ele,
sub rdu inte1egind viciile faptele care decurg din ,ele.
cei din a treia categorie amesteca lucrurile sustin ca binele raul
depind atH de libera noastra a1egere, cit de necesitate. De buna seama
ca, de aparenta adevarului, cei mai multi dornici sa
se lamureasca problema aIputea zice pe buna dreptate:
Cine ne va arata noua cele bune ? 648.
Ca temeiul blnelui e legat de liberul nostru arbitru va marturisi
oricine da seama de puterea de judecata a omu1ui, intruclt numai
bine1e ar putea fi factorul de p'e urma caruia omul ar fi stare sa auda
sentinta : Bine, sluga buna credincioasd, peste putine fost credin-
C'ioasa, pest'e multe te pune, intra intru bucuria domnului tau 649.
Bun mai este ceea ce scoate omul cel bun din inima sa, cum zice Min-
tuitorul : Omul ce1 bun din vistieria cea buna a inimii sale scoate cele
bune 650. Intr-uncuvint, tot ce dintr-o intentie buna e bun,
dupa cum buna e poama buna rodita de un Ipom bun. sint: dra-
645. Cor. 11,23-24.
646, Rom. 5, 3
647. Ps. 4, 6.
648. Lc. 6, 46.
649. Mt. 25, 21.
650. Ie$. 15, 26.
FILOCALIA
483
gostea, pacea bucuria, marinimia curatia, bunatatea credinta,
blindetea infrinarea. Iar cele contrare acestora sint rele.
Dar chiar daca invatatur'a Hristos ne invata desprIe ceva ca e
bine sau rau, acest bine sau rau trebuie examinat raport cu deter-
minarea vointei noastre. aceasta, cu atit mult cu cit, dacaaccep-
tam ideea destinului, binele sau raul ar fi dintre lucrurile care nu de-
pind de vointa noastra, dupa cum demonstra din cercetarea care
urmeaza. Dar nici despre faptele care se confunda libertatea cu pre-
destinatia nu ,putem spune ca ar fi bune sau rele. Unii cred ca, dintre
virtuti, unele sint privitoare suflet, altele trup, altele viata din
jurul nostru. fel cred ei despre vicii. Dar privitoare la suflet nu
sint numai virtutea faptele bune, ci viciul faptele rele. Dintr'e
sanatatea, vigoarea, frumusetea, iar dintre
relele bolile, constitutia defectuoasa, uritenia. Dintre cele
afara omului sint: bogi'itia, bunul neam, slava. Iar printre rele numa-
ram : sara,cia, originea umila Hpsa de slava.
2. Unii sint de parere ca Scriptura ar spune ca atit clt
relele ar fi de trei feluri. admit ca virtutile viciile sint bunuri
rele care marturisim de,spre virtuti vicii ca le-am
cu voie libera, atit spre bine ,cit spre rau, aducind acest
sens citate, din care sa reiasa ca atit cele cit cele zise din
afara sint data bune, alta data rele. Iar despre virtuti vicii, ce sa
mai vorbim? Ca, pe de 'P'arte, trebuie sa a1egem cu precadere, dintre
mora1e, dreptatea, cumpatarea, intelepciunea, curajul fapte1e
corespunzatoare acestora, iar, de alta parte, sa ocolim contrarul 10r.
Caci nevoie de exemple din care sa se vada ca faptele
libertate pot fi socotite bune, cauta sa arate, prin citate
pe care 1e interpIeteaza literal, ca tot bunurl sint cele ex-
terioare.
Despreacest subiect este suficient sa adaug, de ce1e spuse
aici, citeva cuvinte din Isaia, Levitic Deuteronom, care sint sCIise
uneori ca fagaduinta pentru ceice pazesc tJoruncile, iar alteori ca
sau ca b1estem pentru cei ce 1e calca. De pilda, ca sa
dovedim din Cartea ca sanatatea este bine boala rau,
ajunge sa citam: De vei aminte poruncile de vei pazi le-
gile Lui, aduce asupra ta nicl una din bolile pe care 1e-a adus
asupra egiptenilor, caci sint Dumnezeu care te Yindeca 651. ace-
timp, urmatorulcitat din Deuteronom, spus impotriva
ne da sa intelegem ca ranile trupe1?ti bolile sint rau, iar sanatatea
vigoarea trupului sint bine. Fraza suna astfel: De te vei sili
651. Deut. 28. 58-60.
sa implinc:;;ii toate cuvintele legii acesteia care sint scrise cartea
aceasta nu te vei teme de acest nume slavit al Domnu-
lui Dumnezeului tau, atunci DOll1nul te va bate pe tine pe tai
cu pHigi nemaiauzite, cu plagi mari cu boli rele necur-
mate. va aduce asupra ta toate plagile cele rele ale Egiptului, de care
te-ai temut, ele se vor de tine. toata boala, toata plaga scrisa
toata cea nescrisa cartea Legii acesteia va aduce Domnul asupra
ta, vei fi stirpit 652. celor care au calcat poruncile li se
zice: trimite asupra voastra groaza, lingoarea, frigurile de care
se vor secatui ochii se istovi sufletul 65:3. Pe linga acestea,
Deuteronom ameninta Dumnezeu cei razvratiti impotriva religiei
cu urmarile de sus.
3. Cei ce ca, dupa cuvintul dumnezeiesc, cele din afara
omului sinl bunuri, se folosesc de urmatoarele cuvinte din Levitic: De
veti umbla dupa legile Mele de veti poruncile Mele le
veti da ploaie la timp pamintul vor da roa-
de1e 10r. treieratul vostru ajunge pina la culesul viilor, culesul viilor
ajunge 'plna semanat, veti minca piinea voastra cu multumire
triii pamintul vostru fara primejdie 654 celelalte. Se fo10-
scsc de urmatoarele cuvinte din Deuteronom: Daca tu, dupa ce vei
trece peste Iordan, pamintul ,pe care Domnul Dumnezeul tau ti-I
da, vei imp1ini cu bagare de seama toate poruncile Lui, pe care le dau
astazi, atunci Domnul Dumnezeul tau te pune presus de toate
popoarele pamintului daca vei asculta glasul Domnului Dumnezeului
tau, veniasupra ta toate binecuvintarile acestea se
asupra ta. sa fii cetate binecuvintat sa iarina.
Binecuvintat sa fie rodul pintece1ui tau, rodul pamintului tau, rodul do-
bitoacelor tale. Binecuvlntate sa fie hambarele camarile tale 655
celela1te.
Dimpotriva, celor fara evlavie li se spune astfel: Blestemat sa fii
tn cetate blestemat sa fi( tu tarina: Blestemate sa fie grinarele
camarile tale; blestemat sa fie rodul pintecelui tau rodul pamin-
tu1ui tau, rodul vacilor tale rodul oiIor tale 656. Si alte numeroase
dovezi aduc cei ce vad binele raul marginindu-se doar la cele
la cele dinafara. de trup. Se Ieaga pina de Evanghelie, spunind ca
Mintuitorul a in1aturat de la oameni orbirea trupeasca, surzenia toata
slabanogirea mactularelor 657, toata boala neputinta ca pe rele,
652. LeV.26, 16.
653. Deut. 32, 24.
6:14. Lev. 26, 3
655. Deut. 28, 1-5.
656. Deut. 28, 16-11.
657. Mt. 4, 23; 9, 35.
FILOCALIA
485
dind locul celor inlaturate sanatate vazului auzuIui orice feI de
saniHate vigoare. te fac sa-ti ie!;>i din fire, acuzindu-ne ca nu mar-
turisim ca anume ca a fi un indracit lunatic 668 este un rau,
iar contrarele ar fi un bine. !;>iapostolii, primind daruri de
de:cari lucrare cu putere, prin activitatea au facut bine oamenilor
i-au mintuit de re1e. Cpj ce sustin acestea trec cu argumentarea
veacu1 viitor, spunind ca durerea este un rau, pentru ca cei pacato!;>i
sint aruncati focul ve!;>nic. daca durIerea este rau, atunci place-
rea este un bine.
4. Din cele expuse, e limpede ca pot cei ce sint
stnre sa dezlegecele aratate mai sus, anume ca fi trei de bine
trei feluri de rau, caci ne-ar fi invatat cuvintu1 Scripturii.
aceasta cad nu numai cei ce cred adevarul nealterat,
dintre propovaduitorii inte1epciunii invatate de Hristos, care sint
de parere ca acestea ar fi fost CreatoruIui ca, dinco1o
de intelesul literal, amenintarile !;>i-ar mai avea nici sens. Impo-
triva tuturor ce10r careinte1eg astfe1 Scripturile, trebuie pusa intrebarea
daca pina proorocii, a1e caror pacate sint osindite, pazit 1egea
situatia aceasta a fost Ilie ce1 prea sarman, care n-avea nici ptine
de mincare care jJentru aceasta a fost trimis vaduva din Sarepta
Sidonului 659. Tot a fost Elisei 660, care a fost primit gazda pen-
tru scurta vreme Sunamita dupa ce s-a dat aco10 un pat
sfe!;>llic, a murit de boa1a oarecare. Isaia a umb1at gol descult 661
trei Ieremia a fost aruncat intr-o groapa cu mereu batjo-
corit pina ce a dorit sa locuiasca pustie 662. tot Botezato-
ce1 cRre a trait pustie minca nimic de acride de
miere salbatica 668 se incingea cu pie1e se imbraca cu par de ca-
mila. toti ace$tia marturisesc caau pazit cu stra$nicie Legea.
Ne intrebam: oare tocmai acelea 1e-au socotit ei a bunatati.
le-au fost date sa sufere viata 1 Neputind sa raspunda c1ar aceastli
fntrebare, se margini sa spuna ca au fost in$e1atoare fagaduin-
te1e date ce10r e1e trebuie socotite ca avind inte1es
mai daca sint siliti sa mearga interpretarea a1egorica,
osindi fie conceptia ca cei lipsiti de ev1avie sint amenintati de tru-
pe$ti cu alte rele socotite exterioare, fie fagaduindu-se sanatate tru-
peasca avere ce10r care urmeaza de aproape pe Dumnezeu.
658. 4, 24.
659. Regi 17,9.
660. Regi 4, 3; 13, 14.
661. 15. 20, 3.
662. 1eI. 38, 6; 9, 6.
663. 3, 4.
486
5. Cum sa para lucru strilniu pretuirea Ielelor
celor ce au parte de ele? Caci daca necazul fi un rau, atunci Aposto-
lul, laudindu-se cu necazurile sale, urnleaza ca realitate se lauda
cu relele 664. a,eest lueru ar fi prostie, pe cind Apostolul, desigur,
este Oare astfel de rele formeaza exercitiu pentru
snntul oare toate necaz, dar e strivit, e lipsit, dar nu
deznadajduit, doborit, dar ucis, socotit sarac 665, dar imbogatind pe
multi altii, banuit ca nu are nimic, dar stapinind toate. Caci a credincio-
sl1lui este lumea intreega cu averile ei, pe cind necredinciosul nu are
nici un al lui. alta consecinta pentru cei ce deduc dupa Scrip-
tura ar fi trei feluri de bine, sa .accepte desigur ca sint trei feluri de
rau. se spusa proorocilor legatura cu faptul ca
al1 parte mai ales de rele: Multe sint necazuri1e dreptilor 666,
PsalmistuI.
Iar pentru cei ce cIed ca suferinta e un rau, socotim potrivit sa
Inenim de multele intimplari ale lui Purtarea dupa cea suferit
noblete nenorocirile care-l napadeau, este aratata cuvintele:
Cr,ezi ca pentru aIl,tc'ev:a m-am purtat ou tine d,eicit sate vadesc
drept ? 667. Caci chiar daca dreptatea lui nu s-a vadit altfel decit
aceea ca a sl1portat tot felul de nenorociri, cum putem pretinde
ar fi rele motivele care vadesc dreptatea Caci s-ar oputea con-
chide, cazul ca nici diavolul cste un rau pentru cel sfint. Deci,
pentru diavolul nu era un rau. Fiindca Dumnezeu toate 1e lucreaza
spre bine ce10r ce iubesc pe Dumnezeu care sint chelnati sa 1ucreze
dupa voia Lui 668.
Pe linga toate acestea, afirmam, impotriva tuturor
cel drept va avea totU$i parte de binecuvintarile bunatatilor despre care
vorbe$te Scriptura. Caci multe suferinte ale sfilltilor, cind sint corect
cercetate, contrazic acest fel de interpretari. este mar'eprostie sa
credem ca sfintul fi un fel de camatar, care deschide banca de schim-
118t bani multor neaml1ri 669 care da imprumuturi dupa cetati care
negustore$te intrarile ie$irile banilor, facind lucruri neingaduite. Nici-
decum nu este a$a. Argintul sau nu l-a dat cu camata daruri impo-
triva ce10r nevinovati n-a luat 670 ce1 ce face acestea nu se va cHi-
664. Rom. 5, 3.
665. Cor. 4, 8-9; 6, 9.
666. Ps. 33, 18.
667. 11, 3.
668. Rom. 8, 28.
669. Deut. 15, 6.
670. Ps. 14, 5.
FILOCALIA
487
tina veac. $i dupa Iezechiel, dreptul da banii cu camata, ca sa ia
camata"
parere peste masura de a celor ne$tiutori sa crezi ca
febra vine din pricina pacatelor, cita vreme de cele mai multe ori 'cau-
zele acestei boli sint bine cunoscute. Aceasta febra vine fie din cauza
mediului inconjurator, fie din cauza apei saua hranei. daca sanata-
tea averea sint pacoste pentru cei drepti, atunci nici un nelegiuit
n-ar trebui sa fie nici sanatos, nici bogat. Ar trebui sa ,cautam sanatatea
sufletului bogatia sa fie pretul de rascumparare a sufletului, cum
zice Solomon: Bogatia omului sluje$te la rascumpararea sufletului
sau Dar sa ocolim saracia despre care este scris: Saracul nu se
teme nici chiar de amenintare. Trebuie sa primim ranile loviturile
bolile care drept urmare a rautatii a negrijii noastre. Caci
proorocul mustra pe cei ce sint de suferintele trupe$ti. zicind : Din
talpile picioarelor nu-i nici loc sanatos, totul este nu-
mai plagi, vinatai iani pline de puroi, necurata,te, nemuiate cu untde-
lemn ne1egate 673.
6. Acestea sint de ajuns pentru cei ce sint de tot neajutorati ca,
alegind din e1e cuvintele Scripturilor ce1e atragatoare, sa le aplice
telesul important al lucrarii Duhu1ui Sfint. Trebuie sa mai adaug la aces-
tea, spre ruinarea acelora care cred ca bunatatile sint harazite numai
sfintilor, iar relele numai pacato$ilor. Anume: motivul unei fapte este
de mai mica importanta decit urmarea ei. Astfel, inciziunile, cauteriza-
rile, bandai,e1e care se fac vederea sanatatii sint de mai mica impor-
tanta decit sanatatea insa$i 674. Oricit s-ar numi ele bune intre mijloa-
ce1e de asistenta medicala, trebuie retinut ca nu ele s'int binele suprem
doctoriei, ci e1e sint numai mijloa1ce. Iar binele suprem, spune
medicina, este sanatatea trupului. Tot a$a, chiar daca se cere sa tinem
poruncile pentru a dobindi anumite bunatati, suferintele ramin legate
de trup de ceea ce e jurul nostru. Inse$i faptele bune nu vor fi bu-
oiHati supreme, ci doar mijloace spre acele bunatati.
Va trebui dar sa facem deosebire intre bogatiape care oamenii
socotesc recomandata de Scriptura intre dreptate, evlavie
respe1ct a1te astfel de virtuti. Daca nu admitem aceasta, inseamna
ca nu importanta virtutii ca punem mai mult
pret pe cele materiale decit pe virtute. Este una din cele mai mari ab-
surdita1i ca adevarata bogatie sanatate sufleteasca ll-ar consta
671. lez. 18, 8.
672. FjJde R.
673. 13, 8.
674. ldee reluata adeseori fragmentele Filocaliei (cap. 12; XXllI,
16 i XXVII, 5), ceea ce face dovada cuIturii medicale deosebite a lui Origen.
practicarea virtutilor 675. astfel de inviitlituri ticaloase, Unii au
teles dupa Inviere 676, potrivit celor dintii vom putea sa
mincam anumite mincari sa bem anumite bauturi, ba unii zic
ca vom procrea. aceasta am ajunge sa fim una cu cei care sus-
scos invatatura din ce au avut paginii mai bun,
fiindca, straini de cTedinta Hristos avea invataturi cu
mnlt mai bune
7. La acestea 'Vom raspunde cH ceea ce am dedus din cercetarea
cuvintelor sfinte. Am ca ne p1a
I
ce sa zicem ca atit cI't raul
sint cind 1a libera alegere, cind nu. Nu numaram printre cele indepen-
dente de nici sanatatea, nici frumusetea, nici bunul neam, nici bu-
nume, nici bogatia, ci, 'Pe cH cu putinta, am incercat sa eliminam
pe scurt grija de ce1e Dar, definitiv, trebuie sa spu-
nom acum care 51nt independente de libera noastra vointa.
Este adevarat ca de nu va zidi Domnul casa, 1n s-ar osteni cei ce
zidesc de nu ar pazi DomnuI cetatea, zadar ar priveghea cel ce
677. Casa zjde$te oricine virtute, iar grija de
paza ceHitii arata cel Dar zadarnica este munca ziditorului
vegh.ea daca nu va veni DomnuI sa
deasca sa pazeasca. Da,ca binele n-ar depinde de vointa noastra libera,
atunci inseamna ca putere:a Dumnezeu este aceea care continua.
direa inceputa de zidar care impreuna cu cel ce nu poate
sa zidirea.
lucruri trebuie intelese despre paza cetatii. Dupa cum,
cazul unei lucrari agricole, binele ar consta dintr-un amestec de li-
bera alegere, care cuprinde agricultorului 678, dar de fac-
torul extern, care nu angajeaza vointa omului, atunci cind e vorba de
temperatura aerului sau de cantitatea de p10aie necesara, tot astfel, din
punct de vedere rational, binele ar fi un amestec de libera alegere a
omului de inspiratie a puterii divine asupra ce1ui care a ales binele.
la binelui este nevoie nu numai de libera noastra ale-
gere de bunavointa lui Dumnezeu, care este independenta de
de staruinta noastra virtute pentru realizare:a binelui. Poate sa cada
omul daca ar preamari peste masura binele daca
atribui numai ,cauza acestui bine, fara sa dea slava cuvenita
Celui care a contribuit cel mai mult 1a dobindirea pastrarea virtutii.
675. se spre deosebire de morala aristotelica, socotirea virtu1ii ca ce]
mai mare bine.
676. Din nou marturIsire a preexIstenteI sufletelor. se vedea cap.
3; 13.
677. Ps. 126, 1.
678. Zidire3 c,Jsei, paZlfec\ cetatii, gradinaritu!, toate trei imiIgini ule COla-
omului cu Dumnezeu.
FILOCALIA
489
Ceva asemanator zice !;ii Iezechie1 despre ce1 ce a umb1at fara pri-
!1ana toate caile 1ui, ce s-a incuibat e1 farade1egea 679. Ace-
la!;ii lucru credem ca-l aflam !;ii 1a Isaia care vorbe!;ite de luceafarul de
carea cazut ,cer 680, el, stea stralucitoare de altadata !;ii
care a fost pe nUl1lai cu privire la
e cineva desavir!;iit, dar ii cea de la Dumne-
7.eu, atunci va fi socotit ca imic, numai dacaar fi
vorba de oameni), ci cu privire 1a cete1e de fncepator!i sau ori-
care alta ceata care, masura ajutorului de sus, are caracter dumne-
zeiesc. Deci, vazind Apostolul ca, realiz'area binelui, gradul de
participare a 1iberei noastre alegeri este mu1t mai redus comparatie
cu puterea 1ui Dumnezeu 681, ca este de la ce1 ce
de 1a cel ce a1earga, ci de la care 682.
Nu ca cum Dumnezeu ne-ar milui fara sa vrem ftira sa straduim
ca vointa alegerea noastra este mult prea
comparatie cu mila de aceea trebuie sa mai mult
accentul pe mila lui Dumnezeu decit pe
8. De:;;i s-ar parea ca am intIecut masura, am facut a-
ceasta cu ca ea este necesara intelegerea citatului
multi : cine ne va arata noua cele bune 1 683. Caci, pe masura posibi-
litatilor, cuvintul acesta a aratat celor multi care va
noua cele bune 1, care sint cele bune evident care sint !;ii cele rele
aceasta ca, rugaciune, sa dobindim cele bune
sa scoatem pe cele rele din sufletele noastre. Dar fiindca vorbirea
noastra, a1ci luam intelesul propriu, aci cel este de mirare
ca vom afla citeodata numirea de bine rau aplicate la trup la ce1e
din jurul lui, potrivit celoI cu nesaniHoase. Astfel, citatul
din daca am primit de la Dumnezeu pe cele bune, nu primi oare
pe cele re1e 1 684. la Ieremia : re1e s-au pogorit de la Domnul asu-
pra portilor Ierusalimului 685.
Cu alte cuvinte, daca am primit cele bune du1ci, care au venit
la purtarea de grija a 1ui Dumnezeu, oare nu vom primi cu curaj
pe cele amare grele 1 loc de aceste cuvinte, Scriptura zice pe
scurt: Daca am primit din mina Domnului pe cele bune, nu primi
679. lez. 28, 15.
680. ls. 14, 12.
681. Ic!ee adeseori subJinidta FilocaliG:
'tij. Mult mai puternica este mila lui Dumnezeu dectt
noastra.
682. Rom. 9, 16.
683. Ps. 4, 6.
684. [ov 2, 10.
685. Mih. 1, 12; Ier. 17, 27.
490
oare pe cele rele 1 loc ca sa apara text: din purtarea de
se intfmpla aceste rele Ierusalimului, pentru 'ca locuitorii lui sa se
invete minte, textu1 spune scurt: Rele s-au pogorlt de la Domnu1 asu-
pra poytilor Ierusalimului. Cei ce inteleg realitatea sa nu rauta-
unele cuvinte sa inteleaga ca uneori numele cuvintele
s-au pus inteles conform cu realitatile, alteori sensul este
figurat. :Mintuitorul a vindecat unele boli ale trupu1ui, daruind oa-
menilor sanatate, vedere auz, trebuie sa cautam mai inva-
tatura pe care aceste vindecari ne-o dau. Caci cuvintul, relatarile
vindecarilor trupe$ti, ne invata sa vindecam patimile sufletului. Nu este
[ara rost, pe linga toatIe sa intelegem ca cele fagaduite s-au in-
timplat ca sa-i zguduie oarecum oanlenii de atunci, pentru ca, odata
de puterea doveditoare ziditoare de suflet a acestor cuvinte,
sa rU$ineze puterile facatoare de minuni sa le supuna Invatatorului
686

COMENTAR
la
DomnuI a inima Faraon el n-a vrut sa le dea drumul
(De la din Cintarea Cintarilor).
1. cartea Ie$irii intilnim de mai multe citatul: invirto$at
Domnul inima lui Faraon 687 Eu invirto$a inima lui Faraon 688.
Aceste cuvinte tu1bura aproape pe toti cei care dau de rpe
cei le admit, cit $i pe <care zic ca sint de acord cu ele. Celor
care le admit li se pare, linga multe alte lndreptatiri, ca citatu1
aJ' spune despre Dumnezeu ni$te lucruri nevrednice de Dumnezeu. Caci
este sub demnitatea de Dumnezeu sa faca inima ori$icui sa se invlrto-
$eze, pe cel invirto$at sa-l faca sa se mai mult
nesupunere fata de Celui care l-a invirto$at. zic ei, ce absurdi-
tate mai mare ti-ar trebui decit acee,a ca Dumnezeu sa faca pe om sa
nu se supuna Sale? e clar ca de cevaa fost vorba
cazul lui Faraon. limpede ca nu din lntimplarea intervenit dezacord
fntre aceste doua fapte: ca Faraon nu s-a supus poruncii ca Domnul
invirto$at inima.
Cei ca Dumnezeu nu-i decit Creator, gindesc ca milu-
ca printr-o tragere la sorti, rpe cine vrea tot pe
686. legatura cu ro!ul pedagogic a! socotita pret
a] penitentei, adeseori amintita de Qrigen Fi]ocalie, a se vedea de pilda cap.
10; XVI, 1; 7; XXVII, 4; 5; 13. adevarat ca, moralizind, Origen transpune
terapeutica domeniul suf]tuIui.
687. Ie$. 10, 27.
688. Ie$. '1, 3.
FILOCALIA
491
cine vrea 689, sa aiba pricina pentru ce anume unul e miluit,
iar altul de Ceilalti, cu idei mai sanatoase, sustin ca mul-
te alte intelesuri ale Scripturii IE-au ramas ascunse ca, inciuda
acestui fapt, nu s-au clintit din credinta sanatoasa. Iar dintre cu-
vintele ale Scripturii, acesta unul este bun. Iar cei ce sustin
ca Dumnezeu mai estre altceva decit Creator, il .pe Dumnezeu
drept, nu-l bun, fiind ei indemnati sa dreptatea
Dumnezeu de bunatatea Sa chip Yulgar lipsit de evlavie 690.
cred ca, orice ar fi ea, dreptatea este cineva fara bunatate buna.-
tatea este despartita de dreptate. Dupa propria conceptie, ei ZiC ca
lUi Dumnezeu i-a bineplacut sa inima lui Faraon S-O faca
nesupusa.
Caci daca Cel drept, care da fiecaruia ce merita a raspIatit pe
cei ce se fac mai buni sau mai rai 'cu raspIata pe care ca Ie
este pregatita, atunci cum sa fie drept cel care ar fi .priclnuitorul pacatu-
lui Faraon? Dumnezeu nu ar fi numai pricina, ci, dupa cum do-
vedesc ei, impreuna Iucrator a-I face pe Faraon cit mai nedrept
rau. nu pun inimii Iui faraon pe seama liberei aIegeri
a dreptului Dumnezeu. Nu cum, ce fel ar vrea ei sa tilcuiasca,
prezinta pe Dumnezeu cel drept ca cum l1-ar avea alt lucru decit sa
inima Faraon. Din pricina aceasta e trist Iucru ca din ci-
tatul de fat.a gasesc prilejul sa insinueze, pe de parte, CQ, iata,
Dumnezeu e drept, iar, pe dre alta, afirmind ca
Facatorul Iumii este rau, deoarece inimile oamenilor. Dar
nefiind stare nici sa dovedeascacum ca cuiva este un act
de dreptate, ei nu indraznesc nici sa sustina Facatorul un Iucru
atit de Iipsit de respect, ca adica fi rau. atunci recurg Ia alta caIe
de interpretare a citatului: Domnul a inima Faraon 691.
Renuntind la interpretarea literaIa a citatului, prefera sa ne dea pro-
priile cugetari despre dreptatea Iui Dumnezeu. Iar Ia martu-
risesc, cu indoiaHi, incurcatura rcare i-a lasat citatul acesta.
2. Deci chestiunea de fata aceste tilcuiri ii tuIbura pe unii, de-
oarece cei ce vad Iucrurile sens propriu spun ca s-a facut
spre pieire, cu alte cuvinte sustin ca se cu limpezime ceea ce
ei invata 'cu privire la cuvinteIe: Domnul inima Faraon.
Dar sa ne fie ingaduit sa intrebam: oare un om care a fost facut
spre pieire, n-ar .putea vreodata fapte bune, oricita impotrivire
689. Rom. 9, 18.
690. Desigur se au in vedere gnosticii valentinieni despre care ne-a
vorbit Origen adeseori scrierile sale

691. Ie$. 10, 27.
spre cele bune ,ar opune firea din el? intrebati, ce nevoie era
legatura cu pieirea Faraon de inimii cind se ca
avea fiu? Nu s-a int1mplat oare ca tocmai urmarea
d fost ca el sa mai dea drumul poporu1ui ? Caci daca Faraon fi
fost atunci poate tot ar fi dat drumul poporu1ui. Dar sa
pofteasca sa ne raspunda intrebarea: Ce-ar fi facut Faraon de ll-ar
fi fost inima? Daca el ar fi dat drumul poporu1ui fara sa
se fi inima, ar fi insemnat ca fire pierzatoare. Intrucit,
fnsa, el dat drumul poporului, s-a mai mult la inima;
dar desigurca nici daca inima i-ar fi fost el tot n-ar fi
eJiberat poporul. ce anume fi trebuit sa faca Dumnezeu impotriva
cugetului sau atunci cind inima? Dumnezeu ii spune
deschis care e vina lui: Pentru ca ascultat de iata iti
omori pe cei nascuti ai tai 692. Oare ce1 ce cauta toc-
mai pe unul virtos sa-1 Nu, caci e clar ca 'cel ce este odata
virtos, se mai numai cel ce este duios preface
Iar inimii este ceva de lauda, dupa Scrip-
tura, precum observam multe locuri. sa se spuna: oare
Faraon din bun ce era s-a Hicut rau sa mi se mai spuna daca,
tnvinuindu-l Dumnezeu pe Faraon, ii baga vina fara motiv, sau pe buna
dreptate? Daca-1 faramotiv, cum poate fi el intelept
drept? Iar daca invinuirea nu este zadarnica, atunci Faraon este
vat de ,pacatu1 neasculHirii. daca este vinovat, 1ui nu provine
din firea 1ui pieritoare, ci din rautatea 1ui fata de Dumnezeu. Desigur, maj
trebuie intrebat inca ceva, fiindca se abuzeaza de spusele Apostolului
legatura cu cele discutate aici. Zice Sflntul Pavel: Deci dar, Dum-
nezeu pe cine j'ar pe cine Imi
zice deci: de ce mai Caci vointei Lui cine i-a stat 1m-
potriva 693 Cine este ce1 ce Dupa ,cuvintu1
Aposto1ului. persoana Nu-i vorba
aici de doua persoane diferite. cazul acestacei miluiti de Hristos sint
miluiti de Acela care a inima lui Faraon zadarnic li s-ar
[auri a1t Dumnezeu declt acela care, dupa conceptia 10r, este un Dumne-
zeu bun, iar nu unul care sau care, dupa con-
ceptia 10r, prin faptulca nici nu mai poate fi Dumnezeu bun.
3. Toate acestea 1e-am cercetat anume mai amanuntit impotriva
celor care, fara nici cercetare, ingaduie sa rastalmace,asca sa
atace simplitateaalor Caci am inceput sa aratam ca nici ce1e
ce cred ei despre Dumnezeu, niIci invatatura lor despre natura nu s1nt
692. IeIj. 4, 23.
693. Rom. 9, 18-19.
FlLOCALIA
493
dc acord cu cuvintul verificat al Iecturii biblice. Iar ne-am convins
din multe izvoare, din Sfintele Scripturi, din lucrarea rinduiala faptu-
rilor celor masura de mari, ca exista un singur Dumnezeu, crea-
tor celoI vazute nevazute, al ceIor vremeInice unul
intru totul, Parinte al Domnului Mintuitorului nostru, Dum-
nezeu ,care e bun drept intelept 694. spre acea tinta sa condu-
cem interpretarea Scripturilor, ca sa aratam ca toate de la Dumne-
zeu cel bun, drept intelept, iar nu fiind rodul intimpIarii, cum se
gindesc cei ce au alunecat de pe calea dreptei judecati. chiar daca
cuvintele noastre nu pot exprima deplin toata bunatatea, dreptatea
inteIepciunea, raminem datornici lui Dumnezeu, Mintuitorul
nostru 695.
4. La fel gindim despre citatul: Domnul inima Iui
Faraon696. Cuvintul Dumnezeu este un medic sufletesc care se folo-
de metodele terapeutice cele mai diferite, potrivite cu felul bolna-
intotdeauna foarte oportune. Dlntre nletodele terapeutice, unele
aduc mai mari osteneli dureIi ceIor aflati tratament, altele sint
mai putin dureroase. tot dintre medicamente unul este
tat de bun, altul cunoscut de mai inainte, unulcu efect mai rapid, altul
mai lent. Felul tratamentului mai depinde de gradul caderii pacat,
anume daca omul s-a cufundat mai adinc pa.cate sau numai s-a atins
de ele, ca sa zic precum Scriptura cect de Dumnezeu
insuflata. despIe fiecare. mai mult amare, tratamentele prescrise
poporului cer osteneli mai lnari sau mai mici vederea intoarcerii sau
a indrepta.rii, a canonisirli mai sau mai grele, privatiuni mai
lungi sau mai scurte. Acest lucru se arata prin cuvintele: Nu pe-
depsi pe fetele voastre pentru ca. au fost ticaloase, nici pe nurorile
voastre ca s-au desfrinat, ca ele tnsele merg laolalta cu desfrinatele
aduc un loc cu tica.loasele, ce, satule, se vor intoarce de
acelea spre care tindeau vrind sa. le verse, nu vor mai putea, pen-
tru ca. prea mult s-au ilubuibat cu ele. Ele cadea durerile cele
Inari697. Ca.ci cu mare intirziere sa. se vindece femeilecare nu se
tem sa cada pentru a doua oara pa.cate, daca. intimpla.tor au
fost slobozite de relele care urmau pacatelor. Iar Facatorul Dumnezeu
dispozitia sufleteasca a fiecaruia mai precum i se cuvine
694. Marcionitil desfigurau at1t despre Dumnezeu, cit pe cea despre
firea omului. Aici avem minunata prezentare a Dumnezeului care e bun
drept timp.
695. genul celor spuse la Lc. 17, 10.
,696. le$. 10, 27.
697. 08. 4, 14.
Lui, sa dea tratamentul deplina de cauza, ce
cind trebuie sa faca pentru fiecare bolnav.
5. Dar precum unele boli dupa raul
adincul fiintei, medicul 11 scoatc iveala. prin medicamente
anU1ne 1a bo1ii, provocind chip artificia1
matii grave umfla.turi rele decit le avea bolnavul inainte de in-
ceperea tratanlentului, precum au obiceiul sa faca medicii cu cei
de vreun animal turbat sau de vreo boa1a asema.na.toare, tot cred
eu ca face Dumnezeu rautatea incuibata adincul sufletului.
Cum zice medicul: de calmare provoca inflamatie, for-
tind umf1aturi sa se produca. undeva abces grav. Cind
pe medic spunind bolnavul nu-i ba.ga vina., pentru ca
este un expert, 11 Jauda actionind realist, pe fata, vreme ce
altul il invinui se pricepe inale medicinii fiindca. provoa.ca
febIa abcese sa vindece. Tot a zis Dumnezeu: Eu
1ui Faraon, C')s. Cind aude astfel de cuvint,
considera. dumnezeiesc, vrednic de demnitatca Celui care a zis aceste
cuvinte, deducind din e1e bunatatea Dumnezeu. Ele ne in-
credinteaza cel bine despre mintuiroa poporului prin mijloace
paradoxale.
doilea rind, se convinge egiptenii cind vedea,
plini de uimire, ce1e intilnplate evrei10r. Ca.ci zice: impreuna
cu ei de oameni de felurite neamuri 699. greu de tilcuit,
poate mai adfnc mai spre fo10s s-a facut cuvfntul acesta
Faraon care ascundea otrava mai stapinea
pornirea, ci le dadea friu liber, dindu-le pe fata.. Poate ca. ele atra.geau
faptele, pentru toate clocotele rauta.tii din el ina.ltindu-se, sa. aiba un
copac mJadios care sa poarte rautatile lui FaIaon. Copacul avea sa
se usuce pe urma, cind Faraon cu aveau sa se cufunde
mare, sa piara. definitiv, cum ar putea crede cineva, ca cel
1epadat sa fie de pacate sa se c:oboare iad pace, nu in-
tr-o agonie sufleteasca ingrozitoare.
6. Dar s-ar parea de crezut pentru oricine ceva pre-
supune citatul este fortat ar fi avut vreun interes sa-i
fie inima sa se implineasca intr-insul toate cele scrise,
pina inecarea m,are. 1nsa poate putea cele din urma sa in-
tariUl increderea acest citat sa neincrederea. Multe sint
bataile 700, zice David, iar fiul sau ne invata ca. Dumnezeu
698. 7,10.
699. 12, 38.
700. Ps. 31, 11.
FILOCALIA
495
cearta pe fiul pe care-l zice David, proorocind despre
fa.gaduinta privitoare Hristos cei ce cred De parasi
fiii lui legea dupa rinduielile Mele nu de ne-
socO'ti dreptatile Mele poruncile Mele nu pazi, cerceta-voi cu
toiag faradelegile 10r cu batai pacatele 10r, mila Mea nu
lua de ei 702. Deci harul Domnului cerceteaza pe cel nelegiuit cu
toiagul, pe cel pacatos cu batai. Caci nici un pacatoscare nu cu-
bataia nu ajunge nicicum. sa invete sa se indrepte. Toc-
de aceea ameninta Dumnezeu, zicind ca, chiar daca pacatele
locuitorilor Iudeii fi nu pedepsi pe fiicele 10r ca
s-au nici pe nurorile 10r ca s-au desfrinat. 10c zice :
"Oriclt te-alll curatit, tu tot necurata vei fi, de acum inainte nu te
vei curati de murdaria cl,J.d nu-Mi poto1i Mea
asupra 703. Deci pacatuiesc cei pe care Dumnezeu nu-i .cearta, de
dceea face acest ca sa zic curind intepindu-i declt
mustrindu-i.
7. Trebuie sa observam ca la amenintarilor proorocului
impotriva poporului, este adaugat acel ca Eu sint
704. Dar amenintarile nu vizeaza numai pe israelitI, ci pc
egipteni pe celelalte popoare, poporului evreu.
Aceste cuvinte sint scrise cartea multor pasaje
care sint p1ine de amenintari. Caci zice : toti egiptenii ca
Eu sint Domnul 705. Ceea ce vrea sa insemneze ca de aceea au venit
asupra egiptenilor greutatile pedepsele, ca sa cunoasca ei pe
Domnul. Iar cartea Macabeilor aflam tot Rog pe cei ce vor
citi aceasta carte sa nu se ingrozeasca din cauzaacestor suferinte, ci
sa cugete ca aceste munci nu sint spre pieire, ci spre invatatura neamu-
nostru. Ca daca Domnul nu lasa multa vreme pe cei care lucreaza
faradelege, ci degraba ii arunca munci, este semn de mare binefacere.
Ca pe cind aHe neamuri cu indelunga rabdare Domnul
ce vor ajunge la plinirea pacatelor sa-i munceasca, asupra noas-
tra a socotit ca este bine ca ... certlndu-ne cu nevoi, sa nu para-
seasca pe poporul Sau 706.
Caci daca este semn de mare binefacere sa fii pedepsit pentru
pacate, atunci Faraon, fiind pedepsit cu certat
impreuna cu poporul sau, insemneaza ca nici el fost pedepsit
701. 3, 12.
702. Ps. 33, 30-31.
703. lez. 24, 13.
704. lez. 7, 27.
705. Ielj. 7, 5,
706. II Mac. 6, 12-15.
zadar !;ii nici spre raul Caci David, imitind oarecum pe Dumnezeu,
conform cu timpurlle care tra.ia, a poruncit lui SolOlllon sa-l pedep-
seasca pe Ioab pentru raul pe care-l facuse lui Abner, fiul lui Her. Sa-l
omoare pentru gre!;ielile lui. adauga David: Sa nu se coboare
caruntetea lui cu pace locuinta mortilor 707. Este limpede ca, dupa
cum mentioneaza textul ebraic, pedepsire avea sa se odihneasca
in pace, mai erau de f0105 durerea $i pedepsirea, pentru ca inca
aceasta viata il ameninta5e Dumnezeu cu plecare pe de piimint. Tot
a$a intelegern c!in Scripturi ca orice alnenintare, durere pe-
deapsa, care sint trimise de Ia Dumnezeu, nu nicicind spre paguba
celor care sufera, ci intotdeauna spre folosul 10r. $1 cu toate ca se
atribuie Dumnezeu pacate din cele mai grave cum sint minia
urgia, a$a C11m se spune despre ca are minie urgie, ca mustra $i
bate: Doamne, nu cu minia Ta sa ma mustri pe mine, nic1 cu urgia
Ta sa ma certi 708, totU!;ii cel ce se roaga a!;ia nu are nevoie sa ceara
mustIare prin minia lui Dumnezeu, nici certare prin urgia Lui, cu
toate ca s-ar fi cuvenit adevar sa fie mustrat cu minia lui Dumnezeu
!;ii certat cu urgia Sa.
8. Iar ca sa facem cuvintele acestea mai lesne de admis, ar fi bine
sa pomenim citeva cuvinte din Noul Testament, unde Dornnul zice :
Foc am venit sa arunc pe pamint !;ii cit a!;i vrea sa fie acum aprins 709.
bunului pumnezeu a zis a$a, nu fiindca focul pe care a venit sa-J
arunce pe pamint n-ar fi fost m intuitor nu ar apartinut celui care
mintuie$te pe oameni, ci a Hicut ca Petru care a ornorit cu cuvintul pe
Anania $i Safira, cei ce pacatuisera, mintind pe oameni, ci pe Dum-
nezeu 710, cliidind intentionat numai pe credinta dupa cele vazute
a crediI),cio!;iilor Hristos, ci a zidit chiar !;ii pe cei ce aveau sa moara.
Voi.a 5ii-i curateIasca print,r-o moa1rte napr,azni,ca !;ii sa-i dez1ege de trup
pe neprevazute, avind pentru aceasta putina indreptatire, caci juma-
tate din averile lor dadusera pentru nevoia ce10r lipsiti. Tot a!;ia
Pavel, cind a orbit pe proconsulul Sergius Paulus, prin cuvintul sau,
I-a intors durere la cinstirea Dumnezeu, ziClndu-i: tu cel
de toata viclenia toata fiule al diavolului, vraj-
a toata dreptatea, nu vei inceta de-a strimba caile Domnului
cele drepte '/ acum, vei fi orb, nevazind la
vreme 711. oare la care vreme s-a gindit daca la aceea cind,
707. /lJ Regi, 2, 6.
708. Ps. 37, 1.
709. [s. 12, 40.
710. Papte 5, 4.
711. Papte 13, 10-11.
FILOCALIA
497
chinuit din pricina pacatelor, avea sa se pocaiasca sa devina vred-
nic sa vada soarelein doua feluri, atit cu ochii ca sa fie pro-
povaduita puterea Dumnezeu, prin faptul ca recapatat el
vederea, cit caci prin credinta avea sa aiba parte de
evlavie cultul
Dar Dimas Hermogene, pe care Pavel dat pe mina satanei,
ca sa se invete sa nu mai huleasca 712, la fel au fost ei sa
intocmai ca cei mai inainte. pe incestuosul din
Corint care luase pe sotia tataIui sau I-a dat Apostolul mina sata-
713, spre pieirea trupului, pentru ca sa se mintuie duhul din el la
ziua Domnului. Nu este deci de mirare ca tocmai din bunatate a rin-
duit Dumnezeu cele pentru Faraon cel asupra sa
atltea pedepse spre vietii acestuia. Atita am crezut de cuviinta
sa spun despre cuvintele: Domnul inima lul Faraon 714.
Iar daca altcineva, respectul fata de Dumnezeu, afla
alte intelesuri mai potrivite, care sa nu excIuda evlavia sa aiba
maIturia Sfintei SCIipturi, atunci folositi mai bine tilcuirile acelea decit
pe ale mele.
9. Dar uneori sint cazuri cind trebuie intervenit pe 10c, pentru ca,
dupa cum cazuri de de animal turbat, cu riscul de a pro-
voca stari dureroase umflaturi, doctorii fac incizii pe portiunea res-
pectiva, pentru ca nu cumva raul sase intinda mai mult organismul
omului, tot intervine Dumnezeu cazuri de patimi ascunse
incuibate adincul inimii, actionind ca un doctor exterioara
a omului, aducindu-i chip vazut eficace vindecarea, chiar daca
aceasta veni ceva mai tirzlu. La acestea cred ca ne indruma citatul
din Deuteronom, care se spune: sa-ti aduci aminte de toata calea
pe care te-a povatuit Domnul Dumnezeul tau pustie de acum
patruzeci de ani, ca sa te smereasca, sa te incerce sa afle ce este
inima ta de sa ori nu poruncile Lui. Tl'-a smerit, te-a pe-
depsit cu foamea te-a hranit cu mana pe care tu nu
pe care nu nici parintii tai, ca sa-ti arate ca nu numai cu
piine omul, ci ca omul cu tot cuvintul ce iese din
gura Domnului 715. sa nu uiti ca Dumnezeu te love$te te
incearca numai ca sa cunoasca ce zace adincul inimii tale cum
sa reactionezi afara, dupa toate aceste certari. acest Iucru
I-a vestit lui Domnul furtunile pe care le-a
712. Tim. 1, 20.
713. Cor. 5, 5.
714. Ie$. 10. 27.
715. Deut. 8, 2.
32 - alese
498
trilnis, zicind: i::.U strici judecJ.ta Mea ;;1 Iaci pe Mille ca
sa te ari:iti pe tine drept? 716. n-a zis: sa te faci drept, ci sa te
arati drept. Caci daca erai inainte de incercari, atunci tot te-ai
arata cind ele peste tine.
$1 1ara$1, a1t loc, aceea$i din lnsemnarile cartea Ie$irii.
10. Zicea odata cineva dintre vrind sa incurajeze aceasta
cugetare, ca adeseori, buniHatea 10r, stapinii buni sa zica
slugilor care eu te-am stricat! eu te-am facut rau!, dind
prin aceasta sa se inteleaga ca bunatatea rabdarea lor s-a dovedit
prilej de mai mare rautate, ca cum ar spune careva din defi:iimatori
ca stapinul a marturisit ca eI a facut-o rea pe sluga respectiva. Tot
s-a facut din bunatatea lui Dumnezeu prilej de a lui Fa-
atunci cind s-a spus ca Dumnezeu inima. Dar eI fi
incurajat din cuvintul apostolic cind I-a inteIes (cum se cuvine) : sau
tu bogatia Lui a ingaduiniei indeIungii
Lui rabdari, ca bunatatea lui Durnnezeu te indeamna Ia
DaI dupa ta dupa inima ta nepocaita, iti aduni
minie Zlua miniei a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu, care
da fiecaruia dupa fapteIe Iui /17. apostol
epistola catre Romani: Daca Dumnezeu, voind arate minia sil
faca ounoscuta puterea Sa, a suferit ,CU mu1ta rabdare vasele miniei SaIe
gat1te spre pieire 718 ca din indelunga rabdarea lui Dumnezeu sa se aduca
sa se faca vase aIe miniei. Caci daca, temeiul indeIungii Lui rab-
dari, n-a pedepsit Dumnezeu pe ci miluit, tot adus
cumva, prin indeIunga Lui rabdare, sa fie vase ale miniei
prin aceasta, Ie-a inima. Iar cind nici urma atitor semne
minuni caIe s-au facut, Faraon tot nu s-a Iasat convins, ci s-a opus
cu mai mare cum sa nu-I osindeasca. sa. fie mai invir-
mai necredincios printr-o necredinta dovedite
prin savir:;;irea minunilor? Tot se spune Evanghelii: spre
judecata.am venit lumea aceasta 719. Caci Mintuitorul nu fixat
sa vina lume sa faca judecata, ci urma sa sa judece pe cei
ce D-au crezut Lui nici dupa atitea semne cite a facut. Pentru ca a
716. 40, 3 (dupa traducerea Sfintului Sinod din 1914 sensul corespunde tex-
tului citat de Origen, pe cind din 1975 el corespunde).
717. Rom. 2, 4-5.
718. Rom. 9, 22.
719. In. 9, 39.
FILOCALIA
499
fost spre caderea spre ridicarea multora 720, dar desigur nu
ca cum venirea Lui fi fost pricina caderii 10r.
11. altele. sint minunile care se fac cu cei care-L
mesc care cred dupa cum s-a intimplat cu cei amestecati cu
egiptenii, poporul peste care s-a pogorit mila DomnuIui. schimb,
celor care nu cred le Dumnezeu inimile, lucru care
pun inainte, chijJ aselnanaiOy, cele scrise Evanghelie, acolo
unde unora li se pare ca Mintuitorul pricina relelor: tie,
Horazime tie, Betsaido! caci daca Sidon s-ar fi facut
minunile care s-au facut 1a de mult s-ar fi jJocait, stind sac
cenu$a. Dar Tirului Sidonului mai Ie fi ziua judecatii de-
cH voua. tu, ... )} celelalte. Mintuitorul, ca unul ce cu-
noa:?te mai dinainte necredinta ceIor din Horazim, a celor din Betsaida
a ceIor din Capernaum ca mai Ie va fi ceIor din Sodoma decit
aceIora, la ziua judecatii, de ce oare a savir$it minunile acestea
Horazim Betsaida atunci cind a vazut ca ceIor din Tir ceIor
din Sidon 1e va fi mai u$or Ia ziua judecatii declt acestora ?
$1 apoi d1n nou altele :
12. Dar tu sa zici Faraon: a:?a zice Domnul, Israe1 este fiul
Meu, intii nascutul Meu. zic dar: Iasa pe poporul Meu sa se
inchine; iar de nu-I vei Ia.sa, iata iti ucide pe fiul tau cel
nascut 722. Trebuie spus ceIor ce zic ca acestea sint ale dreptului
Dumnezeu ca primesc prea U$uratic cuvinte1e privitoare Ia invir-
tO$area inimii 1ui Faraon. Dar cum poate fi numit drept cel ce invir-
inima regeIui ca sa nu dea drumul poporului care ame-
ninta ca, ca nu-l va elibera, ucide pe fiul Iui cel intii nascut?
ae'um marturisesc cu durere ca Dumnezeu este CeI ce I-a facut rau
pe Faraon. acum, din nou, din alte pricini se vor intoarce se
intrista ca nu se robesc literei, care intr-adevar nu poate salva drep-
tatea Creatorului, pentru ca din clipa care sint siliti
sa examineze aceste lucruri, vor trage concluzia ca. nu mai pot invinui
pe Creator, ci vor trebui sa spuna doar este bun. Trebuie avut
sa intelegem ceIe Ia care s-a gindit Domnul cind a spus:
Domnula inima Faraon 723 daca sint adevar ori
720, Lc. 2, 34.
721, Lc. 10. 13-15.
722. 4. 22-23.
723. [elj. 10, 27.
500 ORlGEN, SCRIERI ALESE
mlnciuna cele ce credem ca s-au spus de catre Moise cel insuflat de
Dumnezeu. Caci caz ca ceea ce a spus el e minciuna, atunci nu-s
adevarate nici spusele lui legatura cu poporul lui Dumnezeu in-
iar daca-i adevarat, atunci sa inteleaga ca de buna voia Sa a
facut cele ce scrie: iar de nu-l vei lasa ... $i alt loc cind
nu vei vrea sa te smere!;iti inaintea Mea ? 725 Ce oare? Pina cind nu
vei vrea sa te smere!;iti inaintea Mea? Pe fata se aduce lui
Faraon ca nu s-a rU!;iinat, dar nu ca n-a fost stare, ci ca n-a vrut.
Cum a spus mai inainte Moise inSU$i: {{sa cuno$ti ca a1 Domnului
este pamintul. Dar tu slujltorii tai nu temeti inca de Domnul
Dumnezeu .26. Ceea ce vrea sa spuna ca, 1a urma, tot se
teme. Iar cazulacesta se vor declara impacati cu
bunatatea lui Dumnezeu, dar nici despre firea omului nu mai
spune ca-i sortita pierzaniei.
Tot djn volumul Clntarjlor.
13. acest pasaj sa iei aminte la urmatoare1e: Soare1e, care
e alb stra1uce$te, pare a fi pricina ca une1e 1ucruri par negre. Pro-
priu-zis, nu soare1e sine insu!;ii este pricina lnnegririi, ci raport
cu lucrul innegrit. Tot nu Domnul este Ce1 ce a invirto$at cindva
inima Faraon, ci cauza acestei invirto$ari _este faptul ca. viata
evreilor era supusa 1a chinuri de catre Faraon muncilece1e gre1e
1a cara.nlida !;ii 1a olarie 727. Evreii nu munce6.U pe munti !;ii pe dea1uri,
ci pe loc $es. Faraon, devenind cu totul trupesc rautatea sa, a vrut
sa aiba vase frumoase de ceramica a pus evreii sa 1ucreze olarie.
Dar nu avea un inceput bun. Caci Faraon a fost uscat de
raze1e lui Dumnezeu care a cercetat pe Israi1, precum 1utul olarilor
se usca la soare. Caci astfel trebuie tilcuit acest pasaj un tradu-
cator bun a$a urmeaza sa transcrie intinLplarea dintr-o limba alta.
Asta e bine pentru cine intelege ca evreii nu gemeau nici din pri-
cina caramizii nici a olariei, ci din pricina muncilor. Strigatele lor
s-au inaltat la Dumnezeu nu pentru olarie, ci tot pentru munci. De
aceea a !;ii auzit Dumnezeu suspinele Dumnezeu n-ar fi ascultat
suspine1e evreilor daca ei ar fi strIgat doar din pricina confectionarii
caramizi10r !;ii a altor 1ucrari paminte!;iti, nu din aceea a chinuri10r 1a
care erau SUPU$i.
724. Ie$. 4, 23.
725. Ie$. 10, 3.
726. Ie$. 9, 29-30.
727. Ie$. 1, 14.
728. Ie$. 2, 23 urm.
INDICE SCRIPTURISTIC
501
INDICE
Facere:
1, 3: Rug. XXIV, 5: 251
1,5: Filoc. 17: 318
7: Rug. 2: 289
9: Rug. XXIV, 5: 252
11: Mat. 19: 48; Rug.
XXIV, 5: 252
16: Filoc. XIV, 1: 357
20: Mat. 11: 30; Rug
XXIV, 5: 252
21 : Mat. 11: 30
22 : Luc. 1: 98
24: Rug. XXIV, 5: 252;
Filoc. 1 : 450
27: Luca VIIl, 2 : 92
5: 131
2, 8: 17: 318
16: 2: 344
3, 1: Rug. 18: 281
8: Rug. 5: 2'47;
Filoc. 17: 318
9: Mat. 14: 35
23: Ioan 176:
3, 24: Lulca XXIV, 1: 116
4, 5: Rug. 18: 281
7: Mat. 14: 35
16: Rug. 6: 248;
Filoc. l, 17: 319
6, 12: Luca 7: 1'23
9, 20: Rug. 18: 231
11, 1, 2: Filoc. 7: 448
29: Filoc. 9: 350
1'2, 1: Luca 5: 113
17, 14: Filoc. 18: 319
19, 18: Rug. 13: 264
30: Filoc. 9: 311
37: Rug. 13: 264
38 : Rug. XXVII, 1:3 : 264
22, 17: Filoc. 27 : 326
23, 3: Filoc. 2,1 : 321
25, 9: Filoc. 21 : 321
23: Rug. V, 4: 210
26, 13: Luca 2: 99
27, 1 : Rug. 18: 281
27: Mat. 6: 23
28: Rug. XV, 44: 235
28, 12 : Rug. 3 : 223
28,20-2: Rug. 111, 1: 206
39, 7: Rug. 18: 281
40, 22: Mat. 22: 53
29: Filoc. l, 20: 321
48, 16: Rug. 5: 286
48, 22: FiJoc. 20:
49, 10: 20: 52;
Filoc. 3: 305; 111 :
450
1,6: Ioan 18: 182
50. 13: Filoc. 20: 321
:
1,14: Filoc. 12: 500
2, 23: Filoc. 12: 500
3, 4: Luca 4: 100
5: Ioan 106: 178; 107:
181
14: Rug. XXIV, 2: 249
4, 11: Filoc. 12 : 458
21 : Filoc. 6 : 425
23: Filoc. 8: 427;
12 : 499; 500
7, 1 : Ioan XXVIl, 96: 175
3: Filoc. 6: 4,26;
1: 4190
5 : 7 : 495
10: Filoc. 6: 494
11 : 17: 391
14: Filoc. 13: 43.2
8, 8: Rug. 2: 205; 206
17: Rug. 3: 206
28: Rug. 3: 206
23: F;loc. 10: 429
30: Rug. 3: 206
9, 16: Filoc. 20: 466
17: Filoc. 8: 427
27: Rug. VIII. 3: 206; 280
29: Filoc. XXVIl, 12: 500
313: Rug. VIII, 3: 206
10, 3 : Filoc. XXVII, 12: 500
17: Rug. 3: 206
27: XXVII, 1: 490
1: 491 4: 492;
8: 497 499
11, 2: 2: 354
7: 447
12, 4: Filoc. 8: 185
12: FiJoc. 8: 427
38: XXVIl, 5: 494
35: 2: 3'54
13, 3: Luca XIV, 7: 105
14, 15: Ioan XVIII, 101: 176
15, 16: Luca XXII, 10: 115
17: Mat. 14: 66
2'6: Filoc. XXVII, 1: 482
16, 29 : 18 : 3,20
19, 5: Rug. XXVIl, 7: 260
19: Luca 4: 100; Filoc.
21: 441
20, 5: Fi1oc. 1. 8 : 310
7 : Ruq. XXIV, 3 : 249
12 : Filoc. 20: 321
18 : Luca 4 : 80
23, 13: XVII, 5: 378
20 : Luca 7 : 97
24, 2: Fi1oc. 23: 418
25, : FiIoc. 1. 9: 314
40 : Fi1oc. 13: 315
31, 18: Ioan XL, 280: 186
32, 32 : Filoc. 6: 339
32, 11: Rug. 3: 230
34, 20: 28: 32'1
34, 23: Luca XIV, '1: 105
Levitic:
4, 2: Rug. 9: 271
11, : Filoc. 20: 416
13: Filoc. 18: 319
12, 2-4: Luca XIV, 6: 105
17, 11: Rug. 2: 272
18, 5: Luca XXXIV, 1: 124
19, 26: 20: 41'1
21J, 3: Filoc. XXVI, 3: 484
10-11 : Mat. 15: 40
27, 1 : Rug. 4: 206
Numeri:
6, 1 : Rug. 4: 207
1, 2 : Rug. 4: 207
13: Rug. 4: 207
21 : Rug. 4: 20'1
11, 4-6: Rug. XXIX, 13: 278
10 : Rug. 13: 278
16-20: Rug. 13: 2'18
1J-20: Rug. 14: 2'18
23, 25: Filoc. 22: 41'1
27,1'1: Ioan 1,1: 144
30: 2-5: Rug. 4: 207
Deuteronom
1,: 31: Mat. 14: 35
4, 16-1'1: Luca 3: 93
24: Luca XXVI, 1: 116
6, 4-5 : Luca XXXIV, 1 : 124
5: Luca XXXIV, 1: 124
13: Luca 4: 123
7, 13: Luca 3: 130
8, 2 : Filoc. 9: 4197
3: Rug. 1'1: 280
3-5: Luca XXVr. 5: 118
15: Rug. 1'1: 280
9, 9-10: Rug. XXVII, 4: 259
18 : Rug. XIV, 3 : 230
10, 12 : Luca XXXIX, 6: 132
22: 2'1: 326
14, 3: Rug. 12: 263
5: Filoc. 18: 319
15, 9: Rug. :2 : 220
15, 6: XXVI, 5: 486
16, 16: Rug. 2: 24;
16: 266
18, 14: Fi1oc. 22: 41'1
15: Filoc. 22: 41'1
22,6: IOi!ll 7: 173
23, 1 : Rug. 1 : 240
3: Rug. 1 : 240
25. 4 : Filoc. 1. 13: 314
27, 26: 1 : 346
28, 1-5: Filoc. XXV1. 3, 484
16: Filoc. 3: 484
502
58 : Filoc. XXVI, 2 : 483
30, 14: Rug. XXV, 1:
30, 19: Filoc. 5: 424
32, 211: Filoc. 1, 4: 305
2-3 : Rug. XXIV, 3 : 250
32: Filoc. 10: 448
6 : Rug. 1 : 243
Filoc. 7: 447
18: Rug. 1 ; 243
29 : Rug. 1 : J43
21 : F:loc. V, 4: 305
22: Luca XXVI, 2: 117
43 : Rug. XV, 3 : 233
32, 43: Rug. 3: 233
33, 24: Filoc. XXVI, 2: 48:1
Iosua
10, 12: Rug. XIV, 5: 231
13, 21 : Filoc. 22 : 323
19, 40-48: 3;
356
Judeci'Hori
8, 26: Rug. 3: 273
11, 30-31: Rug. IV, 2: 208
13, 6: Rug. 2: 22'6
16, 30: Rug. XIV, 5: 231
Regi
1, 1: Mat. 18: 44
9-10: Rug. IV, 1 : 208 i RIIg.
2: 225
111: Rug. IV, :7.: 208;
4: 230
20 : Rug. 3: 235
2, 25; Rug. XXVIII, 9: 268;
2li'1
12, 16: Rug. XIII, 5: 223
18: Rug. 5 i 2218
15, 11: Fitoc. 8: 310
16, 14: Filoc. 2: 342
19, 18: 8: 310; 316
Regi
7, 18-22, Rug. 3: 289
Regi
2, 6; Filoc. XXVII, 7: 496
4, 23: loa[J" 2181: 186
'29: Filoc. 16: 390
32-33: Filoc. V, 3: 337
5, 4: Ioa[J, xxxrx, 270: 185
17-18: [Ioan, 266:
183
29--3t2: Ioan, 269:
184
6. 1 : Ioan. 271 : 187
2: Ioan, 275: 186
8: Ioan. 278: 186
10: loan, 179: 186
16-17: Ioan, 285: 186
7, 1-13: Ioan, 285 :187
8, 11: Ioan, 264:
182
10, 5-7: 16:
390
12, 29: Filoc. 3: 356
32 : Fi1oc. 4: 453
13, 1-2: Ioan, : 18
1-3 : 111. 4: 453
17,1: Mat. 18: 44
17. 9: Fi1oc. 4: 485
18, 1'9: Rug. 317 (note)
19, 116: Mat. 18 : 44
23, 15: Rug. 20:
Regi
4, 3: Filoc. 4: 485
13, 14: Filoc. 4: 485
20, 1: Rug. 2: 225
23, 15: Rug. 5: 214
11 Cronici
31. 35 : Rug. 5; 274
Estera
3, 7: Rug. XIJI, 2: :!25
4, 1: Rug. 2: 225
17; Rug. xlV, 3 : 230
6, 3: Ruq. 3: 235

1. 5: Rug. 10: 271
9-11: Rug. 2: 282
22: Rug. 1 : 220
2, 4-5 : Rug. 2: 282
9: Rug. XJXX, 2: 282
10: Rug. 1: 220; Fi!oc,
8: 489
3, 7 : Rug. 4 : 228
8 : Filoc. 1, 5 : 307
7, 1: Rug. 2: 272
11, 3: FHoc. 5: 486
14, 2: Rug. 2: 237
4-5: Luca, : 83 j XV, 3:
103
40, 3: Fil-oc. XVII, 9: 498
8 : Luca, 4 : 118
19: Rug. 5: 256
Psalmi
1. 1: FHoc. 3: 331
2: Mat. 115: 30; Luca
2: 130
2, 8: Filoc. 450
4, 1 : Rug, 2: 282
4, 5: F,iloc. 8: 3:10
6 : Ioan 104:
Rug. 2: 2,12; Filoc. XV,
7: 363; XXVI. 1: 482;
X!XVH, 8: 489
5, 3: Rug. xrr, 2: 224
ORIGBN, SCRIBR1 ALESE
9: Rug. 1: 217
9, 13: Filoc. XV, 18: 370
10, 7: Ioan, 103: 177
11, 6: Filoc. 11, 4: 331
12, 4: Fi!oc. VHI, 1: 384
14, 6: Filoc, 15: 486
15, 4: FHoc. XVII, 6: 378
17, 28 : Rug. 2 : 272
18, 4: Mai. 16: 41
:, : Fi1oc, 8: 386
19, 8 : Rug. xnI, 3: 226
21, 2: Mat. XV: 3>8
21, G: Luca, XIV, 8; 106
24 : Rug. 3: 234
23, 8 : Luca 3: 96
24, 1 : Rug. 2 : 219
24, 1 : Rug. 2 : 218
25, 2: Rug. 5: m;
28R
26, 5: FHoc. 7: 363
Mat. 1'5: 38
27, 3: Rug. 1; 2QO
29, 1: Rug. XXIV, 4: 250
30, 18: Rug. XXIV, 5: 350
31, 11: Filoc. XXVII, 6: 494
32, 1'7: Rug, 3:
33, 7: Rug. 5: 286
18: Rug. 3: 273, 282
19: FiIoc. XXVI, 5: 48:6
28: Rug. 3: 273 i
1: 282
30: Fnoc. XXVII, 6: 49-5
34, 18: Fi1oc. 2: 347
35, 9: Filoc. XV, 7: 363
36, 12 ; Mat. 2:
37, 1: Fi1oc. XXVII, 7: 49r;
5: Rng. 4: 289
39.11: FHoc. V, 5: 338
44, 2-3: Elo,c, XV, 12: 306
2--8: FHoc. XV, 12: 367
48, 12: Filoc. 17: 413
50. 8: Fi!oc. xvnI, 1'6: 390
54, 6: Luca. 6: 121
57, 3: Rug. V, 4: 210
4 : Rug. 2 : 242
3-4: Filoc. XXV, 1-6 4:78
65, 10: Rug. 16: 280
67,1'2: Filoc. XV, 4: 360;
8: 38\5
12-13: Ioan, 48: 156;
157
14: Luca, 6: 121
19: Luca, XXVH, 5: 121
68, 3<2: Filoc. V, 6: 339
71,6: Mat. 15,1
71, 7-8 : Filoc. 1. 5: 306; VI,
1: 341
73, 15: Rug. 12: 263
20: Rug. 3: 271
76, 1 : Ioan, 101: 176
77, 1: Lt1ca, XIV, 7: 105
29: Rug. 10: 262
80. .'): Mat. 2: 51
IND1CE Sl'RIPTURJSTlC
12-1:3: Filoc. 5: 424
874, 4: Mat. 22: 13 i 53
89, 1-2: Rug. 4 ; 210
4; Rug. 13; 264
90, 1; Filoc. 5: 332
13 ; Rug. 3: 227
94, 8: Rug. 13;
1 01, 27: Luca. 7: 11.4
103, 1 : Filoc. 1; 352
4; Rug. 2; 289
5; Luca 1; 117
1-8 ; Rug. 2; 289
14-15; Luca 7; 127
Filoc. 3 : 403
25: Rug. 1 : 199
37 ; Luca 6 : 82
103, 20 : Rug. 2 ;
2581
Filoc. 10: 387
108, 1: Rug. 5: 215
1-2: Filoc. 12; 459
1-7; Filoc. 1; 343
7: Rug. 5: 211
10-11 : Rug. 5: 250
14; FiJoc, 8: 456
109, 4; Rug. 1: 233
113, 16: Luca, 9:
114, 7: Ioan, 77: 161
118, 25: Rug. 2: 203
28 : Luca, 1. 3: 80
62: Rug. 2: 224
105 : Filoc. 7 : 363
119, 7: Ioan, 267;
184
120, 4: Luca, 5: 126
122, 1: Rug. 4: 248
126, 1 : Fila,c. 18: 437;
7: 488
127, 3-5: Luca, XXIX, 3:
130
140, 2: Rug. 2: 224
141, 2: Rug. 1: 283
147, 14: Filoc. 8; 385
148, 3: Rug. 1: 215
Pilde
1, 6: Filoc. 10: 312
17: Rug. 16; 280
24 : Filoc. 3: 337
3, 4: Luca 5 ; 85
12: FiIoc. 495
18: Rug. 10: 262
23: Filoc. 22: 411
27: loan XeX, 103: 117
6, 8: pref.: 300
8, 5: Filoc. 24: 396
8: Mat. 1: 152; Filoc.
VI, 341
22: Ioan, 55: !.'i7
9, 4-6: Filoc, XVIII, 24;
396
10, Rug. 2: 242
Filoc. 3 : 337
31: Rug. 9; 372
13, 8: Filoc. 6; 487
15, 17: Rug. 6: 260
32: Rug. 7: 270
20, 13 : Ioan, XLIII, 304; 192
22, 20 ; Filoc, 11 : 313
26-27: Rug. 5: 269
25, 20; Mat. 14: 37
30, 9: Rug. XXIX, 5: 274
24-28: Filoc. 14 :
411
Eclesiast
3, 1 : Mat. 10: 29
5, 1: Rug. 4: 248
Filoc. 28 : 327
4 : Rug. 4 : 207
12, 11: Mat. 1: 17 i
Filoc. 1 : 341
12: Filoc. IV, 3; 335 i V, 1 :
337
Cintal'ea
2, '9: Rug. 9 : 275
Rug. 9: 275
Isaia
1, 1; Luca, 1; 107
2: Rug. XXVII, 1: 2'413
6: Luca, 6; 126
15: Rug. 6: 287
1, 19; Filoc. 5; 424
4, 4: Luca, 3: 103
Rug. 15: 279
5 : F:loc. 8: 310
5, 1 : Luca, 3 : 95
6, 1; Ioan, 178 ; 164
8; Ioan, 171: 164
9: Ioan, 177; 164
7, 15; Filoc, 8: 306
8, 8-9: FiIoc, 5: 306
1-14 : Filoc. 28: 321
11,6-7: Filoc. 8: 310
12, 40: XXVlI, 8: 496
14, 12: Ioan 78: 61 i
Filoc. 25; 325 i 326
XXVI, 7: 489
20, 3: Filoc. XXVI, 4: 485
22. 22: Filoc. V, 6: 339
25, 8: Rug. 3: 227
28, 16: 28: 321 i
349
29, 8: Mat. 24; 57
11 : 330 i V, 6: 339
13 : Ioan, 109: 179
14: 2: 330
34. 4: Filoc. 15: 462
34, 5: Rug. XXVl: 3: 254
35, 6: Mat. 8; 68
40, 3-4: Luca 5: 109
503
I'Oan, XVIl, 95: 175
117: 181
6: 62: XVIII, 100: 176
6-8 : Rug. XVIl, 2 : 237
7: 8: 310 i
5: 507
9: Ioan, 169: 159
42: 18 Mat. 68
45, 1-3: 5: 454
7: Filoc. 8: 310
23 : Rug. 3 : 235
47, 13: Filoc. 18; 465
40, 22-23: Rug. XV, 3: 233
52, 1: 51: 157 i
63: 159
53, 2; Filoc. XV, 12: 3'67
4; Luca, XXXIV, 7: 127
54, 1; Mat. 23: 56 i
Luca 3: 108
11-14; Ioan 295: 189
15: Ioan, 295; 190
58, 9; Rug. 1: 219
60, 1: XV, 1: 363
2 : Filoc. XV, 7: 363
13-20: loan, 295: 189
61, 1 ; Filoc. 8: 310
63, 1-3: Filoc. XV, 12:
310
17: Filoc. XXl, 16: 429
65, 23: Luca, 3:
130
Ieremia
1, 1 : Mat. 18: 44 i Luca
XXr. 2; 108
1: Ioan 184: 166
3, 23: Rug. 3: 247
6, 16: loan 104: 177
7, 22-23: Rug. 3: 219
9. 6: Filoc. XXVI, 4: 485
22: Mat. 19: 49
10, 2: 15: 463
15. 14: Filoc. 8: 310
17. 21: 18: 320
'/7: Fi1oc. XXVI, 8: 489
20, 7: Mat. 18: 45 i
Filoc. 11 : 429
23. 24: Rug. 2: 219 i 220
26, 3': Filoc. 10; 457
28, 1-17; Luca, 1. 1: 78
38. 6: Filoc. XXVl, 3: 485
44. 22; Filoc. 1: 348

Iezechiel
2, 3: Ioan, 184: 166
10: FiJoc. V, 6: 339
27: Filoc. XXVlI, 7: 495
11, 19-20: XXl, 6,
42.5; 432
18, 8: Filoc. XXVl, 5: 487
21 ; Mat. 11: 31
23: Mat. 11: 31
504
24: Mat. 11: 31, 32
22, 17: Mat. 13: 36
20: 13: 35
24, 13: XXVII, 6:
495
26-28: Fi1oc. 25: ;:J(25
28, 3: 16: 391
15: Filoc. XXVI, 7: 4!!9
29, 11: 25: 325
34, 17-19: 2:
3150 351
Daniel
1, 20: Fi1oc. 16: 390
6, 11-12: Rug. 224
23: Rug. 2: 226
7, 10: Filoc. V, 6: 3(39
8, 5: Filoc. 5: 454
9, 24: 5: 307
12, 2: 74: 160
3: Mat. 3: 20
CiIlJt. .trei
1, 1-2: Rug. 4: 230
Osea
3, 4: Filoc. 2: 305
4, 1'4: Filoc. XXVII, 4: 493
7, 6: Rug. 3: 283
10, 12: Fi]oc. XV, 7: 362
12, 4: Filoc. VIII, 1: 344
14, 10 : Rug. 5: 204
Filoc. 16: 390
Amos
1, 1: Luca, 1: 108
3, 6: Filoc. 8: 310
Miheea
1, 12: Filoc. 8: 489
5, 1: Filoc. 5: 306
6, 8: Filoc. 5: 424

2, 28: 18: 46
Iona
2, 2--4: Rug. XIV, 5: 231
Avacum
3, 1-2: Rug. 4: 230
Zaharia
3, 3: Luca, 3: 103
7, 10: Rug. 3: 219
9, 10: Filoc. 7: 310
Maleahl
1, 11: Rug. 4: 285
Tobit
3, 1-2: Rug. 4: 230
12, 7: Fi1oc. XXII, 8: 447
8: Rug. 1: 221
12: Rug. 1 : 221 i
5: 28'6
15: Rug. 1: 221
tntelepciunea lui Solomon
1, 4: Filoc. 7: 447
7. 16: Filoc. 19: 432
17-20: Luca 6: 110
6: Mat. 19: 49
13-16: Rug. 2:
10, 5: Fi1oc. 5: 447
13, 15: Mat. 18: 68
16, 28: Rug. 1 : 284
17, 1: Filoc. 29:
Intel. Sirah. Susana
39, 21 : Filoc. 3: 403
42: Filoc. 1 : 480 i 16:
435 1 4 : 453
2: 479
Macabei
6, 12: 7: 495
15, 14: Rug. 1 : 222
TESTAMENT
MateI
1, 1: Ioan IV, 22: 149
2: Filoc. 19 : 370 ;
16: 486
6: Rug. 1 : 243
11 : Rug. 4: 285
23: Filoc. 6: 306
2, 5-6: Ioan, 175:
164
23: Mat. 16: 41
3. 4: Luca, 5: 101
Fi1oc. 4: 485
5: Rug. 4: 204
7: Rug. XXVII, 12: 263
8: Rug. 3: 268
11: Ioan, 179: 16:>
17: 11: 28, 37
8: Filoc. 17: 319
11: 22 1 33 Rug. 2:
222
12: Mat. 20: 51 Filoc.
5: 434
16: Fi1oc. XV, 7: 363
17: 14: 37
4, 19: 8: 385;
XXVI, 2: 3
24: XXVI, 3:
5, 1: Mat. 9: 27
1-2: Rug. XVIll, 3: 238
8: XV, 6: 362
9: FHoc. VI, 1: 341 ;
4: 374
12: Mai. 18: 47
14: Mat. 3: 20; Filoc.
27 : 326, 2; XV, 7: 363
16: Mat. 3: 21 ; Ioan
XXXIV, 211: 169
17: Mal. 12: 33
18: Filoc. 4: 331
19: Filoc. 4: 331
22: Filoc. 20: 321 ;
5: 424
23-24: Fi1oc. Il, 2: 202
26: Rug. 55: 279
28: Mat. 19: 481; Luca
3: 85 ; Filoc. 1, 19:
390 ; XVIII, 15: 389 ;
5: 4Q4
29: Filoc. 4: 320
34: Filoc. 20: 322
39: Fi1oc. 19: 320;
5: 424
40: Filoc. XV, 11 : 360
44: Rug. 2: 201
4: 260 ; Ioan
45 : Mat. : 245 ; Rug.
65 :
6, 1: Mat. 16: 41
2: Rug. 1: 267 ;
8: 275
5: Rug. 2: 239
5-8: Rug. 2: 241; 242
6: Rug. 2: 241
6--8: Rug. 1: 242
Rug. 2: 201 ;
2: 242
8: Rug. V, 2: 209; 237
g: Rug. 3: 244
9-10: Rug. XVIII. 2: 238
11: Rug. XXVII, 1: 257
XXVII, 16: 266
12: Rug. XXVIII, 8: 270
13: Rug. 1: 272
11: 276 14: 278
14: Rug. 1: 217
20: Luca 4: 85
21 : Mat. 14: 38
27: Luca 2: 99
6, 33: Rug. 2: 201
7, 6: Mat. 9: 27 Filoc.
7: 447
7: Mat. 9: 27 Filoc.
4 : 366
8 : Mat. 9 : 27
18: Mat. 11: 31 ; Fi1oc.
XXl, 17: 436
22: Filoc. 2: 304
24: Luca XXIV,'4: 118 ;
Filoc. 5: 424
24-28: Filoc. 1. 3: 80;
XXVI, 4: 119
29: Ioan 199
INDOCB SCRIPTURISTIC
8, 4: Ioan, XXXIV, 211: 55 Mat. 17: 4Q
100
20: Mat. 6: 65
26: Ioan 8: 173
29: Mat. 13: 65
9, 29: Filoc. 2: 353
35: Filoc. XXVI, 3: 484
38: Rug. 2: 201
10, 18: Filoc. 2: 304
23: Mat. 23: 55
25: Ma:t. 15: 75; Filoc.
XVIII, 11 : 388
56 Mat. 16: 42; 43
57 Mat. 17: 41; 44; 44
58 Mat. 19: 47
14, 1-2: Mat. 20: 49;
50
3: Mat. 20--21: 51 52
4: Mat. 21: 52 .'J3
12: Mat. 23: 55
13: Mat. 23: 55
14: Mat. 25: 55; 56 58
15: Mat. 1: 58 59
16: Mat. 2: 59
28: Luca XXXVT, 1 :
30: Rug. 5: 223
128 17: Ma't. 2: 60
19-20: Mat. 3: 62
21: Mat. 3: 61 11, 2: Filoc. 16: 435
11,3: Mat. 20: 51; Luca
XXVII, 3: 120; Ioan VI,
29: 151
11, 5 : Mat. 22: (j7; Ioan
47: 156; Filoc.
14: 4G3
9: Mat. 22 : 53; Rug. 11.
5: 204
10: Ioan XVIII, 99: 176
11: Mat. 22: 53; Luca
7: 97; Ioan 112:
180; 181
12: Ioan, 105; 178
13: Mat. 20: 51;
112: 165
14: Mat. 20: 50; Ioan
181: 165;
114: 180
25: Mat. 20: 39; Filoc.
22: Mat. 5: 63
24: Mat. 6: 64
27: Mat. 6: 65
30: Mat. 6: 65
31: Mat. 19: 47
33-34: Mat. 6:
15, 7: Ioan 189: 179
13: Mat. 14: 66
14: Mat. 14: 67
Ioan XLI1. 295: 190 Fi-
loc. 24: 324; 26: 326
16, 14: Mat. 20: 51
18: Filoc. IV, 2: 336; XV,
18: 370
17, 1 : Filoc. XV, 19: ;)71
6: Filoc. XV, 14: 361; 368
15: Rug. XIV, 6: 2'32
20: Mat. 20: 47 48
11 : 430
28: Luca XXXIV, 7:
18, 10: Rug. 5: 223
127; 32-36: Rug. XXVIlI, 6:
XXXV1I, 1 : 128
29: Luca VIII, 5: 93
12, 2: Mat. 20: 51
36: Filoc. 1: 349
42: Mat. 17: 42
270
19, 17: Rug. XV, 3: 2:J3
21: Mat. 6: 24
27: Mat. 3: 24
28: Mat. 4: 63
13, 3: Filoc. 15:
7 : Filoc. XXt. 13: 431
43-J 37-38: Filoc. 8: 386
20, 29: Luca 4: 131
21, 25: Mat. 20:
40: Mat. 3: 66
11: 14: 23: Mat. 4: 22
16: Ioan 302: 191
17: Ioan 302: 1'91
24-43: Filoc. pref. 301
34: Ma t. 4: 22
36: Mat. 1: 17
37: Mat. 2: 18
38: Mat. 2: 18; 19
42: Mat. 4: 19; 20
43: Mat. 4: 19; 20; 21
44: Mat. 4: 21; 9; Fi-
Joc. 26: 326
45: Mat. 3: 24; 26; 27
47: Mat. 10: 29 3:2 ; 33
49-50: Mat. 12: 33
51: Mat. 13: 35
52: Mat. 14: 36; 39; 25
: Mat. 16: 40
41 42
41 : Mat. 2: 24
43: Mat. 23: 55
22. 29-30: Luca
2: 130'
32: Rug. XVI, 1: 23,4
23. 8: Ioan 19: 148
14: 3: 330
33: Luca VIII, 3: 92
34: Filoc. 16: 391
24, 14: Filoc. 2: 304
20: Rug. 2': 201
35: Filoc. r. 2: 304
25, 21 : Ioan 105: 178;
Filoc. XXIV, 4: 481-48'2
26: Filoc. XXV, 4; 481
29: Mat. 19: 47
35 Rug. 2: 222
40 Ioan 68: 160
505
41 Filoc. [;: 421; 481
26, 13: loan 68: 160;
Filoc. XXIlI, 13: 461
31: Filoc. XV, 17: 369
34: Filoc. XV, 17: 369
41 : Mat. 2: li9; Luca

27, 1 : Mat. 2: 512
28, 18: Rug. XXVl, 4: 255
19: Mat. 18: 46
Marcu
1. 1: XLII, 295: 162
36: Rug. 2: 225
3, 17: Filoc. XV, 18: 370
4. 11: Filoc. XVIH, 9: 39'1
XXI, 15: 433
12: Filoc. 6: 426
5, 28: Mat. 4: 48
30: Mat. 4: 2!2
6, 1: Mat. 19: 41
6, 5: Mat. 19: 47; 48
8: Ioan 107: 173
14: Mat. 20: 49
15: Mat. 20: 51
6, 18: Mat. 22 : 53
3CJ-40: Mat. 3: 63
10, 18: Rug. XV, 31: 233
11, 25: Rug. 2: 202
32: Mat. 20: 50
12, 30: Rug. 3: 267
Luca
1. 1: Lu,ca !. 1: 79; r. 2:
80
1-4 : Luca l, 1 : 78
3: Lu,ca 6: 82
6: Luca 1: 83
7-: 4: 331
8: Rug. 2: 221
13: Rug. XIV, 3: 230
15: Ioan 180: 165
17: Mat. 20: 50; Ioan
164; 114:
175; 20: XVII, 97: 175;
180
35: Mat. 17: 42; Luca
2: 88; XIV, 8: 106
38: Mat. 2: 15
39: Luca 1: 87
42-43: Luca 5: 88
44: Luoca 5: 89; 4:
100; Ioan 180: 165
46: Luca VII, 8: 91; VIII,
1 : 91
49: Lti'ca VIII, 6; 94
50: Luca 6: 94
:)6: Luca 1: 95
67: Luca 1 : 95
73: Luca 3: 96
506
74: Luca
75: Luca
76: Luca
4: 96 1(3 XXVII, 11: 499
4: 96 18 Rug. XXVI, 5: 256
100
5: 97 4: 19 Rug. 4: 227, 307
20 Luc'a 6: 101
79: MaIt.
80: Luca
9: 28 21 Rug. XIV, 5: 231
6: 97; 1: 25-27: Lucu XXXIV, 1:
98
80---82: Lu'ca 1: 98
2, 1-2: Luca 6: 101
9-11: 1Ooal1 76: 161
14: Ioan 76: 161
21 : Luca X1V, 1 : 102; XIV,
21: 10\3
22: Luca XIV, 3: 103 i XI'V,
7: 105
24: Luca XIV, 9: 106
29: 10al1 XLH, 304: 192
34: FHoc. 10: 499
3, 1 : Mat. 21: 52:; Luca
2: 80; 2: 108
1-4: Luca 1: 107
2: Luca 1: 108
4: Luca XXII, 1: 1.11; loan
XVII, 95:
5-8: Luca 1: 111
6: Luca 5: 112
7: Luca 5: 113
8: Luca 4: 109 ;
8: 114 i Filoc.
9 : 386
16: Luoa XXIV, 1: 117;
XXV, 3: 198
17: Luca XXV, 1: 1116
18: Luca 1: 119
18-22: Luca 1 : 169
2'1-22: Luca 10: 107
212: Luca XXVII, 5: 121
4. 5 : Luca 1: 122
5--8: Lnca 1: 122
1,8-21: Ioan 66: 1159
19: Rug. 1: 241
5. 8: FiIoc. 9: 386
6, 12: Rug. 1: 225
14: Mat. 19: 49
213: Mat. 18: 26
29: FiIoc. XV, 11 : 3'66
45: Ioan 105: 177
46: Fi1oc. XXVI, 1:
7, Luca 5: 100;
124
11. 1: Rug. 1: 225;
238
2: Rug. XV, 1: 232; 238
3: Ru.g. 1: 254;
257; 266
4: Luca 4: 109 Rug.
1: 267; 2: 270;
271 i 272
5----6: Rug. 2: 220
8: Rug. 2: 220
10: 10an XXXV1, 219: 172
52: Filoc r. 10: 312; 2:
330
12, 44: Luca, 2: 117
49: Luca 1: 117
13, 7-8: Mat. 9: 29
26-27: FiIoc. V, 2: 304
14. 11: Luca XVIII, 6: 94
Fi1Ooc. 11 : 430
28: 10al1 6: 173
15. 7: Rug. 1 : 221
16. 15: Fi1oc. 12: 431
2,2: Rug. 5 : 274
25: Rug. 2: 239
17, 4: Rug. XXVlII, 7: 270
10: Fnoc. XXVII, 2: 493
20-21: Luca XXXVI, 2:
129
21: Mat. 14: 37; LUCi1
XXXVI, 1: 128 ; Rug.
XXV, 1 :
19. 11-27: Luca
6: 132
17: Fnoc. 24: 325
20, 21-26: Luca
1: 129
27-40: Luca 1:
129
35: Mat. 14: 67
21, 20: Filoc. 5: 454
22. 27: Rug. 3: 222
40: Mat. 2: 19 i Rug.
2: 201;. 11: 276 XXVII, 2: 120: 181
IOian 11&:
32: Mat. 22: 53
37: loan 67: 159
8. 8: Filoc. 1: 341
10: Filoc. XXl, 6: 426
14: Ioan 72: 160
416: 19: 48
180 24, 12: Toan 30: 152
16: Mat. 17: 44
18-21 : 10an 30: 1'52
20: FHoc. 5: 454
312: 10a,n 50:
4Q: Mat. 2: 60
7: Mat. 20: 49
8: Mat. 20: 51
14: Mat. 3: 63
20: Mat. 6: 23
30: FiJoc. 13: 36'1
10, 4: Filoc. 19: 3'20
loan
1, 1: Mat. 17: 43; 10an
94: 174 i Rug.
XXV, 1: 252
2: Mat. 2: 19; 37;
loc. 1. 13: 3,16; 328; XV,
19: 371
3: Luca VI, 82:
4: Filoc. XV, 7: 363
6: Ioan 175: 164 i
175
7: 1oal1 179: 164;
XXXV, 212; 165; 170
9: Luca 3: 109
1, 12: Rug. 2: 244
14: Rug. XXVII, 14: 259;
XV, 19 : 371
15: 10an XXXV, 212 : 170;
VIII, 100: 176
16: Filoc. 28: 327
19: XXXV, 214: 170
21 : 115: 181
23: Ioan XVIII, 99: 176 i
103: 177; 178
26: Rug. 2: 220
26-27 : Ioan XXXV, 215: 170
29: 10an 17: 148 1V,
21: 149; XXXV, 216 i 171;
FiIoc. XIV, 2 : 358
33: 10an 165: XXXV,
217: 171
35 : Mat. 1 : 17
35-38: Ioan XXXV, 218:
171
38-39 : Mat. : 1 : 17
39: Ioan XXXV, 219: 171
41 : Ioan 30: 152; VI, 31:
152 XXXV, 220: 172
42: Ioan XXXV, 222: 172
1, 45: 10an VI, 30: 152
51 : Rug. 1. 3: 223
2, 6: Filoc. 12: 314
11: Rug. XVI, 3: 235
19'. 10an XLIIl, 298: 190
21: Ioan 287: 128 i
XLIl, 296: 190
22: Lnca X1V, 7: 105 i Ioan
XLrII, 298: 190;
299: 192
212-23: Luca 5: 121
24-25: Mat. 14:
25: FiIOoc. 13: 461
3, 5: Luca X1V, 5: 104;
XX1V, 2: 116
9 : Rug. XXII, 3: 244
29 : Rug. XVIl, 2 : 236
30 : Luca 3: 109
4, 24: Luca 1: 11'6 i
XXVT, 1: 111; 10an
35: 153
: Ioan 29 i 152
35: Rug. 5: 228 i
IX, '2: 347
35 . I.ttca 3: 10
39: .ioan 109: 119 i
FjJoc. V, 5 : 338
.14: Rug. 8: 239 j 275
46: 10an 109: 179
L,IDICE SCRIPTURISTlC
6,2-3: XXXV, 213: 170
Mat. 2: 60
6, 25 : Mat. 3 : 61
26 : Rug. XXVlI, 2 : 25'1
2'1 : Rug. XXVII, 2 : 258
28 : Rug. XXVII, 2 : 258
29 : Rug. XXVII, 2 : 258
32 : Rug. XXVH, 2 : 258
34 : Rug. XXVII, 3: 258
35: Rug. XXVII, 3: 258
51: Rug. XXVIl, 3: 258;
259
58 : Rug. XXVII, 4 : 259
7, 15: Mal. 17: 44
7,1'1: Mat. 28
37: Ioan XVII, 95: 1'15 ;
XVlII. 100: 176
12: IV, 22: 149;
53: 157
40: Filoc. XVIII, 12: 388
48: Luca XXxIV, 5: 126
56: Ioan XXXIV, 208: 168
9, 39: Filoc. 2: 348 ;
XXVII, 10: 498
10, 3: Filoc. 4: 356
8: Mat. 14: 3'8; Luca
XXXIV, 4: 125
9: IV, 22: 149; VIII,
51: 157; 54: 157 ;
XXXIV, 209: 169
11 : Ioan IV, 22: 150
: 20: 51
11, 25: Ioan, IV, 22: 149;
47: 156; 54: 157
42 : Rug. 1 : 225
12, 3 : Ioan 67 : 159
31: Luca 3: 123 ;
5: 131; Fi10c.
20: 416
13, 1: Rug. 1: 2416
3 : Rug. 1 : 246
25: Filoc. XV, 19: 371
14, 6: Luca VII, '1: 90 ;
Ioan VIII, 51 : 157, 53:
157; 105: 177 i
106: 17'1 178 i
Filoc.XVIIl, 12: 388
8 : IV, 22: 149
9 : Luoa 4: 81
23 : Luca 4: 112
14, 23: Rug. 1 : 246;
252
28: Rug. XXIl1, 1: 246
15, 1: 6b
115: Rug. 2: 200
25: Fi1oc. 2: 34,7
16, 5: Rug. 1: 246
Ma1t. 16: 66
23: Rug. XV, 2: 233
2J5: Filoc. 14: 411
17, 1: Rug. 1: 225
3 : Lu,ca XXX1V, 1: 124
11: Mal. 18; 46; Filoc.
:>:
19, 5: Ioan 70: 100
26: Ioa,n IV, 23: 150
36: Mat. 22: 54
20, 13: Filoc. 1, 20: 321
20, 17: Rug. XX!III, 1: 246
29: Ioan 301:
30: Luca XXVIJ, 2: 119
21, 25: Luca XXVI, 2: 119;
XXV, 5: 121;
61: 158; Filoc. IV, 336;
XV, 1'9: 310
I'apte
;, 5: Luca XxlV, 1: 115
8: 46; Ioan
XXXIV, 211: 169
16: Filoc. 2: 343
20: Rug. V, 6: 211
2. 22: Luca 3: 80
38: Luca XIV, 5: 104
3, 10: XVIH, 102: 1'77
4, 13: Mat. 14: 35
5, 4: Filoc. 8: 496
12: Filoc. V, 5: 307
7, 22: Filoc. 11: 391
7, 52: Mat. 18: 44
60: Rug. XIV, 5: 232
8. 33-35: 10an 163
71: 160
4-5: 16: 411;
15: Lnca (3: 1(30
10, 9: Rug. 2: 224
11: Rug. 2: 224
14: Rug. XXVII, 12: 263
11,8: Rug. 12: 263
12, 11 : 2Q: 55
13,10-11: Filoc. XXVH, 8:
496
46: Mat. 18: 46
14, 22: Rug. 3: 273
16. 3: Ioan 42:
25: Rug. 2: 225
20, 7-10: Filoc. V, 3: 337
22: Ioan 160
21, 23: Rng. 4: 201
24: Ioan 42: 155
25: Filoc. XV, 19: 370
22, 20: Rug. VI, 5: 215
Romani
1, 1: Filoc. XXV, 1: 478;
XX1V, 4: 481
3 ; Luca 2: 95; 10, 18 : 41
14: Filoc. XVHI, 24: 396
2. 16: Ioan IV, 25: 150;
56: 158; 79: 162
Fi1oc. XV, 5: 361;
18: 392
20: Mat. 18; 58 i Filoc,
30:
211 : Filoc, XVHI, 18: 392
50?
22-24: Rug. 12:

23: 18: 45; Rug.
14 : 2'18
214: Rug. 16: 280
22-25: Filoc. 19:
304 ;3314
25: Filoc. XV, 6: 362
216-27: Rug. XXJ.X, 12 :
2'16 279 Fi1oc. XV1[1,
2'5: 397
28: Rug. xxrx, 112: 276;
FiIoc. 4: 440
2, 4-5: FiJoc. XXVII, 9:
4i98
5: Luca 7: 114
14: Filoc. 2: 347
16: 7; 162; Filoc.
V, 6: 340
Mat. 18: 45
28: 1oan, 4'1: 164;
10c. 22: 3'23; 30: 368;
329
Luca Il, 5: 85;
1: 1414; 41: 154;
Filoc. 12: 3;14
3. 2: Mat, 6: 24
21 : Filoc. 3: 348
4, 2: Rug. XXVII, 5: 259
4, 5: Filoc. XXVII, 10: 498
5, 3 : Filoc. XXV, 4: 482;
XXVI, 5: 482; 486
13: FiJoc. 2: 347
6. 8 : Luca 1 : 102
10: Luca XIV, 1: 102; '6:
106; 58: 158
12: Luca 1 ;
4: 123; XXXVI, 2':
129; Rug. XXV, 252;
3: 253
7, 6: Mat. 15: 40
36: 153
7 : Filoc. 1 : 346 2: 346
14: Luca 3: 93; XIV,
6: 105; FHoc. 1'l : 313;
2,: 347
22: Filoc. 1, 23 : 3Q3
8, 5: Filoc. 13: 314
6: Mat. 3: 62
13: Rug. 4: 227
14: Fi1oc. 22: 417
15: Mat. 14: 66; Rug.
2: 2t2J1
16: Rug, (3: 244; Fi
loc. XXVI, 8: 4189
::6: Rng. 1 : 2()} ; 3: 202;
203
26--217: Rug. XIV, .5: 231
W-29: Filoc. XV, 479;
XXIV, 3 : 479 ; 480 ;
XXVI, 5: 4186
29-30: Rug. V, 5: 211
37: Rug. 11, 4: 203
500
g, 6: Filoc. 27: 326
8: Filoc. 22: 323; 24:
323;324
11-12: Rug. V, 4:
16: Filoc. 6: 426;
1'1: 436; 18:

20: 466
18: 9 : 426 ;
13: 428; 432
18-19 : Filoc. '1 : 426;
1: 4'92; XXVI[,
1: 492
19: Filoc. 21: 426;
439
Filoc. 6: 426;
441
21 : XXjI. 23: 441;
442
Filoc. XXVII, 10: 498
33: Filoc. 28: 3'2'1;
1: 349
10, 10 : Rug. 3: 244
18: Mat. 15: 24; loan
'1: 145
11, 4: Filoc. 13: 3116
4-5: Filoc. 10: 429
4-9: Filoc. 5: 425
11: Lu,ca 2: 112
26: Mat. 12: 33
33: Rug. 14: 265;
Filoc. 20: 3212
12, 5: Rug. 5: 286;
VIII, 3: 345
6: loarn 116: 181
13, '1-8: Rug. XXVIII, 1:
267
12: Ma'1. 6: 65
14, 2: Rug. XXVII, 5: 259;
260
10: Luca '1: 86
15, 19: Filoc. IV, 2: 336
16, 25-2'1: Filoc. '1: 309 i
328
Corinteni
1, 5: loan '1: 1'13 i Rug.
1: 236; 4:
274
10: Rug. XVI, 1: 234;
XXIV. 4: 250
20: Rug. XV, 1: 252
21 : XV, 18: 3'10; 384
23: Mat. 16: 41; Filoc.
XVIIl. '1 : 384
24: Filoc. IV, 2: 3'74 ;
13: 300
26-29 : Filoc. 4: 306; IV.
1 : 334; 19: 392
2'1: Filoc. 25: 39'1
2'1-28: Filoc. 6: 362;
19 : 430
30: Ioan 59: 161; Rug.
1 2: 199; XXV, 1 : 252
2, 2: 10an 43: 155;
58: 158
4: loan 49: 156; Fi-
10c. lV, 1: 334; XV, 3:
360; XVIII, 8: 38'5
5: Filoc. XV, 10: 309; 360;
365; 385
6: Rug. 2: 242; Filoc.
'1 : 309; XVIII, 18: 392;
11: 449
6--7: Joan 266:
183; XLI, 286: 188; Fi-
10c. 11: 313
7: Mat. 4: 23; Filoc.
13; 3,15; XV, 19: 328;
3'11
9 : Rug. XXVII, 17: 266
10: Rug. 4: 203; Filoc.
1, 14: 316; 322
11 : Rug. 3 : 200
12f--13: Rug. 2: 200
13: Ma1. 15: 38; Filoc.
3 : 331
14: Luca XXXVI, 1: 128
16: loan IV, 24: 150; XLI,
286: 188; Filoc. 10: 312
3, 1: Mat. 2: 62
2: Rug. 5: 259
6--7: Filoc. 18: 437
17: Rug. 6: 2'14
18: Filoc. XVIII, 7: 384
22: Rug. 1'1: 266
4. 11: Luca XXXV'I, 3: 129
11-12: Rug. 4: 2'13
12: Filoc. 4: 374
13: Luca XXXIV, 9: 12'1
19: Ioan 49: 156
5. 4: Rug. 5 : 286
5: Filoc. XXVII, 8: 497
6, 3: Mat. 13: 19
1'1: Luca XXXVI. 1: 128;
Rug. XXVI, 3: 255
'1, 3: Rug. XXVIII, 4: 268
'1, 5: Rug. 2: 202 ;
4 : 268
6: Rug. 4: 286
12: Ioan 1'6: 148
1'1: Ioan 3, 16: 148
18: Filoc. 19: 320
8, 18: Luca 6: 82
g, 9: Filoc. 13: 314
16: Filoc. XXV, 4: 4811
20: Ioan 42: 155
2'1: Filoc. XXV, 4: 481
10, 4: Luca 3: 85; XXV,
-'1: 11:8; Filoc. 13: 3115
11 : Ioan VI, 34: 153; Filoc.
13: 315
13 : Rug. 2: 2'12
16: Mat. 25: 58
1'1 : Filoc. VIII, 2: 345
18: Mat. 18: 44; Ioan
'1: 149; Filoc. V, 4: 306;
323
11,1: Mat. 15: 39
4-5: Rug. 2: 202
19: Filoc. XV. 2: 3'13
29: Mat. 25: 58
30: Mat. 24: 57
12. 3: Rug. XXIl, 3: 244
7: Rug. XVI, 2: 235
8-9: Filoc. XVIII, 391
10-11: Mat. 19: 48
26: Rug. 2: 222
13, 1: Ioan 109: 1'19
9: Mat. 28: Rug. XXV,
2: 252
10: Mat. 9: 28
10-12: Ioan XLIJ, 304-309:
192
11 : Mat. 4: 62
12: Rug. 2: 222
14,8: Ioan 109: 1'19
14: Filoc. 1: 352
15: Rug. 4: 203; 1 :
224
21 : Filoc. 2: 34'1
15. 9: Rug. VI, 5: 215
10: Rug. 5: 215
14: Luca XXXVI, 1 : 128
20: Rug. 6: 25'1
25-26: Ioan 267:
183
28: Rug. XXV, 2: 253
15, 41-42 : Mat. 3: 20
42-44: Luca XIV, 5: 104
44 : Luca XIV, 5: 104 ;
XXXVI, 1 : 128
49: Luca 6: 132;
Rug. 1 : 245;
4: 248 i 256
53: Rng. XXV, 3: 253
55: Rug. XXV, 3: 253
11 Corinteni
1. 8e--9: Rug. 3: 2'13
12 : 10: 365
2, 4: Filoc. IV, 2: 334
J. 2: Mat. 15: 38
6: Filoc. IV, 2: 336; 2:
341 ; V, '1 : 341
'1: Mat. 9: 28; 39
10: Mat. 9: 28
11 : Ma 9: 28
12: Filoc. XV, 10: 365
15: Ioan 3'3: 153; Filoc.
6: 308
16: Ma1. 14: 3'1; Luca
XXVI, 1: 11'1
17: Lu,ca XXVI. 1: 11'1
18: Rug. 2: 218
4, 4: Mat. 24: 56; 66;
6'1 ; Filoc. I'V, 2: 334;
lNDICE SCRIPTURISTIC
20: 416
6: Mat. 8: 67; Filoc.
22: 417
7: Ioan IV, 24: 150; Filoc.
7: 308; IV, 2: 334
8: Rug. 1: 282
8-9: Filoc. XXVI, 5: 486
16: Mat. 9: 39
18: Mat. 6: 64
5, 10: Luca 1I, 7: 86;
21: 440
19 : Ioan IV, 20: 149 Filoc.
XIV, 2: 358
6. 9: Filoc. XXV, 5: 486
14: Rug. XXV, 3: 25'3
16: Mat. 9: 40
18: Luca 12: 82; Ioan
16: 147
10, 2: Ioan 30: 191
3: Rug. 4: 227 .
11, 2: Mat. 2: 2
10c. 3: 345
23-24 : Filoc. XXIV, 4: 482
24-25: Rug. 4: 273
28-:9: Rug. 2: 222;
4: 273
12, 2: Ioan 9: 146;
loc. XV, 19: 371
4: Rug. 2: 200; Filoc.
3: 2.03; 19: 465
6-7: Rug 2: 201
7: Rug. 5: 215
5: 274
21 : Filoc. 20: 439
25: Rug. 5: 274
13, 1 : Mat. 15: 39
3: 24: 324
4: Mat. 22: 54
Galateni
1-2: Rug. 2: 259
4: Rug. XXV, 1: 252; Fi-
11: 449
15: Rug. 5: 215 Filoc.
XXV, 1: 478; XXV, 4:
481
19: Mat. 17: 43
2, 20: Luca 2: 112;
IV, 23: 150
3, 10 : 1 : 3.16
19: 209: 16Hr- Fi-
loc. 1: 346
24: Fi1oc. 1 : 346
4, 1: Mat. 9: 28
1-2: Rug. 2: 243
2: Mat. 9; 28; Ioan
37: 153
4: Mat. 28; Luca XIV,
7: 105 loan VH, 37: 154
4-6: Rug. 2: 244
5: Luca XIV, 7: 105
6: Rug. 3: 203
21 : 1r3: 315 1 :
347
24: Mat. 14: 36
216: Luca 3: 10<1
4: 131 Filoc.
24: 324
5, 8: Filoc. 6: 426
9: Ioan VI, 33: 153
17: Rug. 1 : 2r12
22-25: Luca 8: 114
6, 8: Rug. 2: 240
Eieseni
1, 3: Luca 3: 130
4-5: Rug. V, 5: 211
2, 7: Rug. XXVH, 15: 265
U: Mat. 20: 49
12: Mat. 17: 41
19: Mat. 1: 18
20: Ioan XXXIX, 268: 184
3, 11-15: Rug. 3:
285
17: Luca 3: 80
20: Rug. 1 : 2114
4, 5 : 2: 345
6: Rug. V, 2: 209
13: Mat. 4: 21
4, 20 : Rug. 30: 268
212: Mat. 15: 39
5, 27: Lu,ca 2: 84 i Rug.
1: 240
Ioan 2,613: 1.32
6, 2: Filoc. 20: 321
12: Mat. 6: 65 Luca
XXXVl, 5: 131 Rug
XXVl, 1: 254
Filipeni
2, 6-8: Mat. 2: 14
7: Filoc. 19: 371
10: Rug. 3: 303 4:
285
13: Filoc. 6: 438;
13: 490
3, 8 : Mat. 9: 27 28
14: Rug. XV, 2: 253 Filoc.
18: 426, 437
19: Mat. 66
20: Mat. 38 Rug. 5:
245 XXVI, 6: 256.
266
21: Rug. 3: 203
4, 13: Rug. V, 4: 210
Coloseni
6: Ioan 269: 184
13 : Luca 4: 96
15: Mat. 17: 44 i Luca
VIII, 2: 92 lV, 27:
151 264: 135
XLI, 286: 182 Filoc.
12: 410 XXV, 1: 478
19: Ioan 60: 158
20: Luca 3: 96
23: Luoa 3: 80
509
24: Ioan 263: 182
2, 3: Mat. 5: 23 i Rug
2: 241 Filoc. 27:
326
7 : Luca 3 : 80
9: LUica XIV, 1: 102 loa'H
60: 158
11 : Filoc. 2: 334
15: Mat. 18: 44
26: Filoc. 1. 13: 3'15'
3, 5: Rug. XXV, 3: 25(3
Tesaloniceni
2, 14-15 : Mat. 18: 45
5, 14: Filoc. 20: 322
17: Rug. 1: 234 XXII.
5: 245
Tesaloniceni
2, 3: Ioan 182: 166
.i: Mat. 6: 65
11 : Ioan 182: 186
3. 1 : Mat. 11 : 41
Tinlotei
1, 15: Filoc. 9: 386
20: FjJoc. XXVIl, 8: 497
2, 1 : Rug. IV, 2: 229
8 : Rug. 1: 217
1 : 283 4: 284;
285
8-10: Rug. 1,1, 2: 202
9-10: Rug. 1: 218
3, 6: Lu,ca 5: 94
16: Mat. 16: 41; Ioan
XXXIV, 210: 169
4, 10: Filoc. ::-0: 393
13: Mat. 15: 38
6, 11: Ioan 1.1, 9: 146
Il Timotei
1, 3: Filoc. 3: 3'73
16: Filoc. 20: 440
20: Filoc. 29: 328
2, 3-5: Luca 3: 99
20 : Filoc. 20 : 440 442
21 : Filoc. 22: 440 i 442
3, 11: Ioan 16: 148
12: Mat. 18: 46
16: Ioan 16: 148 i Filoc.
2: 353
4, 11: Mat. 2: 14
Tit
1, 9: Filoc. 19: 392
2, 8: Mat. 22: 54
3, 3-4: Filoc. 10:
387
10: Filoc. XVI, 2: 374
Evrei lacob
19: Mat. 1: 58
1, 7: Luca 1: 117; 2, 18: Ioan 41: 155
23: Ioan XXXIV, 208: 168
3, 5: Rug. 2: 244
Ioan 74; 161
14: Rug. VI, 4: 2114
3, 14: Filoc. 23: 356
4, 14: Ioan 11:
5, 6: Ioan 11: 146
: Rug. XXVH, 5:
259; Filoc. XVIII, 23 : 396
6, 1 : Mat. 10: 28; 29;
Fi1oc. 7: 309
7: Filo,c. 9: 4128
6, 17: Luca 4: 96
7, '11: Ioan 11: 146
26: Ioan XXXIV, 209: 168
8, 5: Ioan 34: 153 ;
299: 191;
13: 314; 315; 329
9, 5: XLII, 296: 190
10, 1 : Mat. 15: 38; Lllca
XIV, 6: 105; Rug. XXVI1,
14: 265; Filoc. 6: 308;
1(3: 308; 313; 314
Evrei
11,12: Filoc. 27: 326
27: Mat. 18: 46
37: Mat. 18: 46
12, 22: Filoc. 24: 324
23: Luca 8: 90
13, 8: Rug. XXVII, 13: 264
l'etru
1, 12: Mat. 12: 34
Mat. 12: 18
2, 5: Ioan 2'66: 183
8: Rug. 4: 245
9: Rug. 2: 214:4
5, Rug. XXVII1,1O: 271
5, 19: FHoc. XIV, 2: 358
7: Hloc. 28: 327 Juda
22: Luca XIV, 1: 10'2; 8: Mat. 24: 57
XXVH, 5: 121
3, 4: Ioan 1. 1: 144
4, 1: LUJca VI, 8: 94
),1 : Luca 6: 83; 7: 87;
7: 91; 94; 7:
98; 17: 101; XIV,
10: 107; 111;
XXIV, 2: 115; XXVI, 5:
119; XXVII, 6: 121 ;
XXXIV, 9: 129;
6: 1(312
12: Lu1ca 4: 123
5, 1): Ma!. 2: 19
Ma!. 2: 14
11 Petru
1,19: 22: 53
!oan
2, 1 : loafl, XXXIV, 209: 168
1-2: Filoc. 20: 3193
Apocalipsa
1,20: Rug. 3: 223
2, 8: Rug. 3: 223
12: Rug. 3: 223
3, 7 : Rug. 3 : 223 ; Filoc.
l!I. 1 : 330; 339
112: Ioan XLII, 295: 190
20: Ioan IV, 25: 151
5, 1-3: Filoc, V, 5: 3319
1-5: Filoc. Il, 1 : 33Q
5: Filoc, V, 5: 339
7, 2-5: Ioan 2: 144
10, 10: FHoc. V, 6: 340
14, 1-5: Ioan 1. 3: 145
6---.7: Ioan XIV, 84: 162
16: 39: 154
19, 16: Luca 7: 94
20, 15: Luca 6: 101
22,13: Ioan 1V, 23: 150
INDICEREAL $1 ONOM.AiSTIC

: Rug. 2: 205
Matei 18: 44
Luca XXr. 2: 108
M':ltei 7: 26
Acuze $j
dupd 9: 386
- ele pIe"ca. din UTa.: 2: 402
ar adunatura de
sclavi : XVI, 372-373
- se urasc intre ei: XVI, 3:
373c-374
- ca religia ll-ar fi cu nimic
superioara celei
indiene : XVII. 1 :
- ca ar promova neprevazutlll sau igno-
ranta : XVIIl, 1 : 379-380
- a'po:stol,ii fi oameni din cei
: 9: 38'6
- ca apostolii ar 11-13;
388-390
- ca ar uri cultura:
XVIII. 7: 38!3-384; 15 :
389-390; 18: 391-392
- ca ar recruta n'llmai oamenj
inculti: XVHI, 26: 397-398
- ca ar afirma ca toate le-a creat Dum
nezeu numai de dragul omului:
1-216: 402-420
-- contrad'iciii 1m acurze'Je
G: 405--406
- nu s-ar incadra legaliti1-
tea Ide foriele ,tutelare ale
1-2 :
4413--444
(a se vedea Celsus))).
Lnca XXXIV, 3: 125; Ioan
164: 164; Rug. 3: 247; Filoc.
17: 318; 23: 33'4; 2: 34.1
Adamatios: (Origen) Luca, prolog 76
Ader (idumeul) : Filoc. 3: 355
Filoc. XVIl, 1: 374, 2: 376; 3:
377; 4: 378
Afrodita : FiIoc, XV, 16: 368
19: 48
Ahaz : Luca 1 : 107
Ahile: Filoc, :xv, 15: 3'68
: Rug, XIV, 5 : 231
Akyla : Filoc. 2 : 347
aJbjne: 8-9: 406--407;
1 : 422
INDlCE REAL $1 ONOMASTIC
A1exandria: Ioan 113: 177; Filoc. pre-
fata 301 ; 1 : 335
Alexandru (cel : Filoc. 5: 454
amazoane : Filoc. 16: 4613
Ambrozie: Ioan Il, 9: 146; Rug. 1;
200; 1: 212; 1: 290
Aman: Rug. 2: 208 ; 2: 225;
Filoc. 3 : 377
Amos : Luca 1 :107
Luca 2: 108; Rug. Il, 5: 204;
1 : 208; 2: 225; 4: 230;
XVI, 3: 235
(prooroc mincinos): Luca 1: 7(3
: Mat. 19: 45
Andrei (apostolul) : Mat. 1: 17
curate !'ii necurate: Filoc.
19--24; 415--418
Antihrist : Luca 1 : 122
AnIiohja: loan 16: 148
Filoc. 17: 318-3101
: Mat. 4: 63
Apocalipsa: Mat. 15: 38; Ioan
295: 1190
apocrjf, apocrife : Filoc. prefata 301--302
Apostolul vezi
apostolj : Mat. 14: 36
lui [jsus: oameni declaratin
Filoc. 16: 369 au inielepciunea
pescari1or Filoc. 8: 385; via-
ta 10r mOIalii Filoc. 9:386
Arabia: Filoc. 25: 419; 16:
463
Ares: FHoc. 15 ; 368
argument, argumentare: Filoc. 2: 33;);
2--3: 380--381; 14: 411;
4: 453; 16: 463; 1 : 469
sprijinul mO;'alitiitii vie\ii
XVIII, 3--4: 33'1--383
argument s,au sofism:
13: 460-461
arhiereul Legii Vechi: Ioan 9: 146
,du'pii rinduiala I'ui Melchisedec
1isus Hristosn
Arie: Filoc. prefata, pag. 301
Arjston, tatiil PIaton: Filoc. .J :361
Arjstotel: Fi1oc, 2: 373 i 1:
375; :3: 377 i XVIII, 14: 389
artele : Filoc. 4: 404
Artemida (zeita): Filoc. 2; 376 ;
6 : 378 ; 3 : 445
asjrieni : Filoc. 7: 447
Askalafos: Filoc. XV, 15: 368
Asklepios : Filoc. 6: 362
Askra : Filoc. 6 : 406
aStrologje: FiIoc. 1: 450--451 i 6'
454; 22: 467
astronomie ,. Filoc. 1 : 354
Atena (ora$): Filoc.XVIII, 14: 389;
6: 446
(zeita) : Fi1oc. 2: 376;
14; 389; 21 ; 416
Atica : Filoc. 6 : 446
511
AVQCUlll: Rug. 4: 2:(3U
Luca 3: 96; 8; i
10: 115; Ioan 22; 149;
208: 1'68; 271: 185 i Filoc. 1,
9; 311; 13; 315; 20: 3'2'1; 23; 324;
6; 362-363; 1>9: 370;
4; 377; 2,1 ; 467
Azer: Luca 1, 1 : 78

: Filolc. 3 ; 315
Luca 9: 106
Mat. 1, 1 : 14; FHoc. 25: 3125 i
:390
babjlonienj : 10: 448; 5: 454
babjlonienj dupd duh: 25: 32;)
barbari (popoare Filoc. 2:
305-306; 1: 359; 10: 365 i
14: 459
FHoc. 3: 356; 4; 453
Betleem: Filoc. 5; 306 ; XXIlI, 5; 454
Filoc. 16: 436 i
11-12; 499
binele (fiinta originea Iui): Mat. 1:1 :
31 i 12 : 32; 14: 36; Filoc.
2: 451; 1: 482 i 7: 488
binele moral ; Filoc. 2 : 422
bineIe moral dorirea lui: Filoc. 17:
436
binele: ciiderea din el; Filoc. 22:
4411-442
binele comun : FHoc. 10: 408
Binele Suprem: Filoc. 1; 354;
5 : 361 ; 6 : 487
BineIe Suprem invocarea : XVIII,
1: 380
Bjserica, bjserici
- fiinta ei: Mat. 2; 17-19;
13: 33; 18 : 45; 3: 62
- unHatea ei ; Mat. 1--2: 19
- general : Luca 1, 1 : 79 i 1 : 83 i
2 : 84; 8: 90; 3: 125;
Ioan 14; 147; 16: 148; 18:
148; Filoc. prefata 302 i 1, 9: 311;
1: 350
- de rugiiciUille: Rug. 3:
2123; 1: 246; 7: 274;
5; 287
--cler (presbiteri, pastori inviitiitor,i,
ei): Mat. 18: 67; Ioan
lII, 18-19: 148; 268: 183 i
Filoc. 23 : 324; 1 : 330
Biserica (comuniunea sfintilor) : Ioan
263-264; 182; 304 :
192; Rug. 5: 215; 4: 223 i
3: 2313 3; 254; 5: 2086
- individuaIe; Mat. 25:
58
- prigonirea ei: Mat. TS: 46;
23: 54-55
- dezbiniirile din ea : Filoc. 1-2:
372-373
512
- iudei : Filoc. 26 : 325
- '11camuri: Filoc. 4: 30'5; 26,
325
- Filoc. 3'\0; J,
3 : 373 XVIlI, 25 : 3197
- se bazeaza pe succesiune apostolicil:
Fi!oc. 9: 311
- casa de oaspeti: Mat. 11: 67
Luca XXXIV, 7: 127
Luca prefala
Bosfor: Mat. 7: 25; 7 : 26
Botezu1
- a! lui Ioa,n: Mat. 20 : 79
- lui Luca 1: 87; 4:
100; XIV, 5-6: 104-105; XIV, 10:
3-4: 109-110; XXII, 5-8:
113-114; 1-2: 115-116;
XXVll, 5: 121; Ioan 178: 164
- Luca XIV, 5-6: 104-105
brahmani : Filoc. 1 : 375
7-8 : 24-26
C
Caiaia : Lu,ca 2: 108
: Fi!oc. 2 : 373
Cain: Rug. XXIll, 4: 248 18: 281;
Filoc. 17: 319; 23: 324; IX, 2:
Capernaum : Filoc. XXVII, 11 : 499
catehumeni: Mat. 18:
67; 4: 109-110;
22-23; 394-395
cdrturari de ca,rte): Mat. 14:
36; 15: 38
muJte: 1-3; 335-336; 6:
3G9-340
Celsus : Filoc. XV, 1 : 359 ; 2 : 359; 5 : 361;
8: 364; 12: 366; 13: 3'67; 14: 368;
16: 369; 17: 369; 1: 372; 2:
373; XVIl, 1: 3"15; 2: 376; 3:
XVIII, 1: 3'79; 2: 380; 5: 382; 9:
386 (lip.sit de buna credinta !); 12: 388;
15: 387; 20: 393; 21: 394; 23: 395;
24: 396; 26: 4: 400; 5: 401;
1: 401; 2: 402; 4: 403; 6: 405;
8: 406; 10: 407; 11: 408; 12: 409;
14: 411; 16: 412-413; 17: 413; 18:
414; 21: 417; 23: 417; 25: 419; 26:
420; 1: 443; 3: 445; 5: 446;
11 : 449
Cezar August : Luca 101
Cibela (zeita): Filoc. 1: 379
Cicero : Luca, proIog 77
CjrjI AIexandrjej : Filocalia, prefata
Cirus: XV, 7: 363; 5: 453
Clement RomanuI: FiLoc. 1, -1: 3(1.3;
22: 467
Conjuncfja steIeIor: Fi1oc. , 22: 4,67
Conlucrarea omuJui cu
FiIoc. XXIV. 3: 472
Conlemplare FiIoc. 6: 446
prefala,
301; 267; 326; 5: 332; VI, 1:
341; 1: 349-350; 9-11 :
428
Corb care (Sf. Arnbrozie) : Lc.
pro!og,
Corint : Mal. 10, 24: 57 ; 3: 62
CortuJ fl1drturiei: 9; 311; 13:
315 ; 2: 355.
cre$tind generaI) rodul ei:
Mal. 19: 47; 14: 57; 6: 64;
Filoc. 2 : 380 ; 3: 381-382
Credinta Lc. 3 : 95
Credinta Ioan 11: 146 i
299-300: 191; XLIII, 305; 192
Cre[)tere trupeascd duhovniceascd: Lc.
1-4: 98-100
general) : Mal. 5; 63
-- dintre iudei, "1: 145
- dintre pagini, Ioan r. "1 : 145
- de azi, Ioan 35-153; Luca 8.
6: 94; Luca, 2: 108
- mai simpli (<<rnu!timi1e,,): Filoc.
9: 311; 11,313
- cu inlelegere sensibila (<<psihici,,):
Filoc. 11 : 313; 3: 373
- ce desavir5iti Filoc
11: 313, 3 : 373
-se inrnuItesc mai tare: Filoc,
10: 381
- adunarile prornoveaza rnofU-
lita'tea : FiIoc. 23 : 395
- ne putern ruga nurnai cu rnintea
daca nu ajuta Duhul: Rl:g.
2: 199-200
- nurnai Tatal ruga
Rug. XV, 1, XVI. 3: 232-235
- bune rugaciuni :
a) transpunerea prezenta
nezeu : Rug. 1-2: 240-241
b) iertarea starea de nepMirnire'
Rug. 1-3 : 217-218
c) sa fie Rug. 1-2:
2-19-220 XIl, 1-2: 224
- sa rnacar de trei ori pe
Rug. 2: 224
- sa lucruri Rug.
XIV, 1: 229
- sa cadern rnuIta vorbire
!oghie): Rug. VIII, 1 : 216; XXl, 1-2:
241-242
- Par\ile forrnale ale rugaciunii:
iJ) indreptarea spre RaSdrit: Rug
1 : 288-289
b) de reguIa Rug.
5: 288
c) prin ridicarea rniii!1iIor: Rug. 1 :
221 ; 2 : 224 ; 2 : 283
d) lrupeaSCd: Rug. 1-3:

expEcarea TaIal nostru
c1upa varianteIe de Ia Matei Luca:
Rug. XVHI-XXX, 237-282
INDICE REAL $1 ONOMASTIC
- este calea cea mai sfinta
pentru Filoc. 4: 356
Rusalii (Cincizecilllea): Mat. 18: 46,
4: 63
(originea lui d,Jvina efec-
te!e lui viata sociala), FIiloc. 1. 2:
304; 6-7: 93; 8: 385 i
10: 387; 2: 399; 10:
407-4U8
Criton, Filoc. 8: 363; 11: 366
(cinstirea lu'i) FHoc. 3: 445
Cronos, Filoc. 2 : 376; 18: 414;
3: 445 i 3'2: 468
pri,n ratirune Ma,t.
6:23;24
c05mologica, Filoc. 5:
361
- logica sau rationa!a (incompleta):
Filoc. 7: 308-309 i ll, 3: 331; IV,
: 333; 1: 341 ; 5: 382
- suprafireas'ca (a lui
Dumnezeu) : Lc. 6: 90
- ea se princontemp!are
apLicare: Lc. 5: 82 Fi1oc. 7:
308 i 7: 383 i 20: 465--466
- contemplarea viitoruJui nu :sta
puterea noastra: 12: 459-460
Cuvlntu1 lu1 Durnnezeu (vezi I.isus Hris-
t05 fiul lui Dumnezeu Mintuitorul);
Cuvint'll! 5fint (cuvin,te, harisma
tuIui) : Filoc. 44: 337-338 i 7: 380 i
7 : 384-385
D
(semintie): Ioan 3: 144;
11&-181, FHoc. 3 : 356
Daniel : Mat. 3: 20 j Rug. 2: 224 j
4: 21J!7 j 4: 230 j Filoc.
5: 454 i 16: 390
dans : Mat. 22: 52-53
dar (Dar'Ul lu'i Du'm,nezeu): Rug. 1-2:
199
Darius : Filoc. 5:
Filoc. XVIH, 19: 31}2
datorii p/dcute: Rug. 2-7 :
267-269
David (cel la degete): Mat.
2: 61 i Lc. 2: 95 i loan 22:
149 i 48: 156 i 76: 166 i Rug.
2: 241 i 2: 224; 3:
288; Filoc. 2:2 : 323; 209: 367; 11, 1:
3'99; 5 : 338-339; 2 : 243;
19: 370; 16: 390
DemiurguI: Filoc. 2: 451-452
desdvlr!jirea: Ioan 12: 147; IV, 2'3:
150; 42: 155
deslin: F.iloc. 5: 424; 1:
450 1 : 400
defermjnjsm: Filoc. 3: 4Q:2
-- parut : Filoc. 6 : 425; 1 :
6: 455 j 10: 458
Deuca!ion : FiJoc. 4 : 382
33 - Origen. /ilese 11
513
dia1eclicd: Filoc. 3; J6U; 8:
i XIX, 5 ; 401
diuvolui; Md't. 2; ,1-9; Lc. 1-J;
1AG-I2J; Ioa,n 100; l{ug
11, 2.; 2; Fl10c. prelata
341; 2,); 3QJ5-32,6; 1; 37=> i
415-4b4 i 448
Filoc. 1: 380
DosiLei Filoc. 1, 3'1.0
DomnuI (Unul : 1,
1; 15; 3; 20-21 ; 5; 2!2; : 27; 6;
04; Lc. J->rolog, 76; 1, 4; 85-86 i 6:
ll, 2-4: i 5: 85 i 2: 87;
3 i VIll, 1; ; 9: 106; 1 :
111; XXVI, 1-2; 117-118; 5;
XXVH, 4; 1211 ; XXXIV, 1 : __ ,
J; 125 2; 144 i 4: 81; 149 i
11, 9; 150; 1[, 12: 111, 16; lj3; IV,
24 154 i Vll, 38; 154 i 52; lCI7,IX,
51; 158-162; i
304: 191; Rug. 1; Il, 1;
11, 2; 202; 1V, 2.; 208 i V, 2.: 209; 4:
225 i 4: 22cl; VlII, 1 ; 216;
1; 220 i Xlll, 2; 225 i 4; 242 5;
2 .. 3 XV, 1: 232 i 1: 230; XVH,
1; 251 i 2: 231; 3; 244;
3: 244; 1: 248; XXV,
1: 251 i 5: 256; 9:
265; 12: 280 i XXVIII, 9:
288; 4: 291 i 12: 295;
1: 300; 7; 287;
301 i 2: 304; 7: 308; 17:
318 i 23: 324 i 28: 367 i IV, 1: 373 i
1-2: 384-385; 5: 361;
XVI, 3: 416; 1; 380; 3:
403 i 23: 466; 7: 476 i 10: 479;
13: 422; 9:
- nuj au,torul rele]or: Filoc.
1: 380
Dumnezeu Mat. 3: 21; 4: 7 i
2: 60 i 50 i 15: 51 i Lc. 7:
90 i 4: 112; Ioan 3: 1044; 6 :
145; 205: 167 i Rug. 2: 199;
4: 204; 5: 211 ; 3 : 2185;
Fi1oc. 9: 3111 23: 3e4; 3:
381; 20: 41;6; 11: 458
Dumnezeu FiuJ (Unul nascut, Min1uitorul.
Mesia etc.): Mat. 18: 44;
23 : 40; 24: 41 ; 5: 65 i 6: 66;
Lc. 4: 81 ; 1: 95; 3: 96 i
1-2: 91 i 6: 93; 6: 104; !nscrie
rea Lui" - XXXIIV, 3: 125; 10an
11: 146; 65: 159 i 199:
166; 205: 168 i 211:
169 i XXXV, 212: 170 i 221:
172; Rug. 3: 203; 4: 209 i 5:
211 ; 5: 214; 1: 225 i 3:
226 i 2: 233; 2 : 2,39;
2 : 245 3 : 259 4: 258 i
5: 286 3; 303 i
1 : 307; 4: 308; Filoc.
300; 14: 355; (Chenoza Lui); 28:
326 i (<<Fiul lui XV, 13:
514
367 j 7: 400 j 8: 407 j
16: 413 j 2 ; 471
- Divinitatea FiulUl; Filoc. 19;
370 j 19, 4; 380; 7; 334
- Faptura Lui trupea.sca a lost urita
sau Irumoasa?; FHoc. 12: 360-
367
- Istoricitatea vietii Filoc.
15: 368-369
- De ce cinstesc pe Hristos
care a avut trup: Filoc. 4: 4UO
Dum1!ezeu Duhul Siint: Mat. 17: 42;
1(J: 46; Lc. prOlog, 78; 1: 84 j
34: 92 j 1-2: 95; 10;
1: 111; 1: 115; 3;
117; 5-6: 121-122; Ioan
66; 159; 89: 163; 179-
180: 165; 2U8: 168;
217: 171; 300: 191; Rug. ll, 3;
204; 6; 205; 2; 217; Xlll, 5: 228;
2: 248; 3: 25>9; 3;
285; 1: 307; Filoc. prefa\a;
30U; 1,9: 311; 23: 3241 357; Il4: :311 ;
2; 383; 2: 408 j 6: ::;.,0
Dumnezeu Cel lntreit: Rug. 1: 199;
FiJoc. prefata, 300

: Filoc. 24 : 324
Eden: Ioan 176: 164 j Rug. XXlil,
4: 248; Filoc. 1. 17: 3 8
educaIia credinta Filoc.
1 : 399-4UO
: Filoc. 8 : 310 j 10an 39 j 271 :
185
EgipI : Lc. 6; 83; 7; 97; Rug.
4; 227 j 2; 229; 13; 277;
Filoc. l, 25; 325; 2: 355; 3: 355;
5; 454; 2; 484
13: 500
egipleni dupd duh: 1: 349 j
5 ; 494
Elada : Filoc. 6 : 362
Rug. 1; 208; 9: 271
: Luca 2 : 84 j 3 : 84 j 5 ;
90 j 1 ; 91 j 3: 88 ; 4: 89 ;
1: 95 i 5: 97 j Rug. 3: 230
EIisei: Mat. 17; 42; Filoc. 4:
485
Enea: Filoc. 15: 368
Epiclei : Filoc. 2 : 360; 24: 396
Epicur (epicurei, epicureism): Filoc.
3; 373 j XVII, 1 ; 375; 7: 384;
20; 393; 3: 402; 13: 410
cpiscopi: Filoc. 19: 392
eretici san (Marcioniti, Valen-
tinieni); Mat. 9; 28 i 15; 34;
20: 49 6: 64 Ioan 199-
202; 166-167 Rug. 10-12:
275-2'95 Filoc. prefa\a, 300-302 i !,
8: 310; 30; 329 5; 332; 6:
oIHGEN, SCRIERl
330 i 1: 351 i 2; 31-):
15: 434
- ereticii care vedeau deosebire
tre DumnezeuJ Vechiului ai "'0'- ..
Testament: Filoc. 8-20: 316-320;
30: 329
Esau: Rug. 4: 210 i 18: 281
Filoc. 21 : 441
ESiera: H.ug. XllI, 2: 227; 3: 230
Eteocle : l'iloc. 15 : 368
Etiopia: Ioan 85: 163 i Filoc. 25:
325
Euharjslia: Mat. 15: 40; 1: 58
2: 59 3 : 47; Rug. 1 :
Eunomje (eretic); FiJoc. prelata, 340
Cezareei: Filoc. 2: 335;
22 ; 467-477
Eusebju (Ieronim) : Luca prolog, 78
Eustol1ium: Luca prefa(a, 77
Eutjhie : Filo,c. V, 3 : 377
Eutropje : Filoc. 8 : 535
Rug. 4: 247; 18; ;
Filoc. 23: 324
- Sinlbol al Bisericii ; FiJoc. 23 : 32-1
Evangl1elie generaI) : Mat. 1 : 2 i
15: 40; 25: 58 j 1; 43; 5: 51
Ioan 18: 148 23: 150
27-31: 151-152; 69: 160
76-77: 161 i 162-
163 Rug. Il, 3: 202 2: 221 i
1 : 241 ; 1: 245 XXVl, 2: ;
9: 271 j 6: 280; Filoc.
5: 307 16-17: 318-319 23: 366;
IV, 2: 374 V, 2: 375 i V, 6: 379-300
13: 367 17: 411 ; 9: 43::
XXIV, 1 ; 470; 4: 539
- sint patru (cele cano-
njce): Mat. 2; 16; Luca 1, 1: 79
2: 7'9
- cele necanonice sint multe :
- cea dupa egipteni, a celor 12
Aposlo1i, a lui Vasilide, cea dupa
Toma, dupa Matei, necanonica:
Luca 1. 1-2; 79
- cea dupa Matei: Mat. 2: 16
19: 47; 2: 60 Luca 1, 1: 79
- cea dupa Marcu; Mat. 1 : 14;
9 : 48 i 2: 60; 4 ; 63
-cea dupa Luca; Mat. 1 : 14;
2 ; 60
- cea dupa Ioan: Mat. 1, 1: 14;
1: 22; 2: 60; Rug. XXXVII1, 9:
271
evangheJj,5ti (sinceriIatea scrjerj]or
Filoc. 2: 405
: loan 17: 148
FiJoc_ 4: 305 24; 324 1 :
443; 13; 500 "Iudeea,
.iudei, IsraeJ).
epistola : Mat. 18: 46
Ezdra: Filoc. 5: 453
INDICE REAL SI ONOMASTIC
F
: FilOoc. 4: 382
Mat. 22: 53 XVlI, 90;
164; Rug. 3: 206; 16: 280;
Filoc. 25: 325 i 16: 434; XXlll,
20: 466 i 1; 4190; :2: 4&2, -1;
493 i 5: 4194; 7: 495 12 : 499 i 13: 500
farisei: M'at. 20: 49 14-15: 67
iarmecul stilistic frazei : Filuc. IV, 2 :
334 2:
Rug. 1: i 1; 21.);
Filoc. XXllI, 1 : 450
fecjorie, : LUCil 3 ; 96
F'edon: Filoc. XVI1I, 10: 387
Ferekide: Filoc. 16: 413 23;
418
lier : Mat. 19: 48
FilOoc. 1 : 330
FiIeb: Filoc. 2: 376 i G;
(tetrarhuJ): Mat. 21: 52 i Luca
2: 108
(diaconul): Ioan XV, 85: 163
: Filoc. prefa\a, 298
jjJozo1ia: Luca 3: 9'3
- folosul ei pentru Filoc,
1-2: 354
- filozofia cre!itina : Fi!oc. 5:
459
-- filozofii greci (preten \ia lor de a
CUJJOd!ite totul) : Fi!oc. 6 : 383
- filozofia greaca (folosu! ei): Filoc.
XV, 11: 3,66 i xVI, 1: 414 XVIlI,
1-2: 379-380
diferite (platonici, peripatetici, stoici,
cpicurei etc.): Filoc. XVI, :2-4:
373; XVlII, 2 : 429
fiIozofii cinici : Filoc. XVIII, 21 : 380
pitagoreiIor: Filoc. 22',
stoici: Filoc. 2: 402
Rug. 5: 231
DomnuJui: Mat. 17; 42 LUCi1
Vl'I, 4: 89 i IV, 23; 150
furniciIe: Filoc. 8-10: 406-407; 11 :
409
G
: Mat. 17: 43
Mat. 20-21 : 51; Luca
2: 1(}8
GavriiI: Mat. 20: 50; Ioan
180: 165 Rug. XIV, 4: 230; FiJoc.
XVII, 2: 376
geometrie : Filoc. 1 : 3'54
Ghibeon : Rug. XIV, 5 : 231
gnostici: FilOoc. XVI, 3 : 373
Filoc. 1 : 354 4:
453
: Filoc. 11 : 313
greci (eJini): Filoc. prefa\a, 294; XV, 1.
350; 8: 405; XVII, 4: 476; XVIII, 8:
385; 15: 411; 5: 456; 12:
459
515
Filoc. 1: 343; 2: 418;
1: 404
- e!eganta limbii; Filoc. prefata,
griu credjntd): FilQoc, prefata,
299
Grigorie (ucenic: a! lui Origen): Filoc.
1: 354
Grigorie TeoIoguJ: Filoc. prefa\a 300, 301,
302, 303

iIaldei : Filoc. 18: 465
Halkis: Filoc. 14: 389
harisma (deosebirea Luca
1 : 79
Dumnezeu: Filoc. XXI, 11 : 429 i
18: 437
Hebron : Filoc. 20 : 321
Hecate : Filoc. XVIlI, 1 : 379
(tatal Abner); Filoc. 7:
498
Hers (zei\a) : Filoc. 2 : 37'6
l1eracleon: Ioan 177-181;
112,......,115; 181-182
Herma (Pastorul) : Mat. 2: 15; Filoc.
11 : 313
Hermes: Filoc. 1. 11: 313; 2:
Hermogen: FilQoc. XXVII, 8: 496
Hesiod : FilOoc. 6: 496
HjJkjs (tatal Ieremia): Luca 2:
108
Hiram (din Tir): Ioan 272: 185;
XL1, 285-287: 187-188
Homer: Filoc. 18: 414; 21 : 416
Horazjn: Filoc. 16: 436 i
11-12: 499
[lOlOSCOP (zodiac): Filoc. 17-18:
464 ; 28 : 468
duvniceascd : Mat. 1: 59; Xl,
3: 61-62
Hrisio : Filoc. XVlII, 10: 387
Hri,,,tos Dumnezeu, Hr:stos,
Mintuitorul ).
Iacob (Patriarhul): Mat. 21 : 58; Luca
3: 96; Ioan 118: 181 i XL!,
294-189-; Rug. 1: 205; 18:
281; 5: 286; Filoc. 3; 305
9: 3;;0 20: 360; 22: 362; 23: 363;
XV, 6: 362; 21: 441;
7: 499; 10: 501 i 5:
507; 15: 507; 19: 520
lacob (fratele Domnului) : Mat. 17: 42;
18: 4'3
: Filoc. 1. 26, 325
Fi!oc. XV, 15 : 368
icoand: Mat. 11: 29; Rug. 4:
245
Luca 5: 101;
XIV, 5: 105; 10: 107
516
idol, idolatrie: Luca 3: 93; 9 :
115; Fi1oc. 4: 345; 6: 401-
402; 5: 382; 3: 400
idumei: Fi1oc. 3: 355; 22: 442
Ieitae: Rug. 2 : 200
1eremia: Mat. 12: 32; 18: 44; Luca
2: 108; Ioan 184: 166;
Rug. 3: 210 j ,1: 221 j Filoc.
28: 326; 11: 430 j XXlll, 15:
462; 4: 485 8: 489
1erihon: Luca: 2: j 3: 125
4: j 5: 126
1eroboam: Luca 1: 108 Rug. 5 :
214; Filoc. 22: 322; 4: 453
1eronim: Luca prolog 71
Ierusalim: Mat. 18: 46 j 42 Luca
3: 103 j 9: 106; 1: 101;
1: 1:2.4 j :2.: 1:2.5 j 4: 125;
5: 126; 6: 126 3: 131; 4;
131 ; loan 64: 159; 291 : 182;
296: 190 Rug. 1: 287
Filoc. 21 : 324 25: 3:2.5
- Ierusalimul ceresc: Filoc. 240:
325
duhovnicesc : Luca 3: 131;
183: 265
Ietro : Luca 7 : 97
1ezechia: Luca 1: 107; Rug. 4:
297; 3: 250 5: 291
Iezechiel: Mat. 31 13: 35
184: 166 Filoc. 25: 325
6: 339; 1: 350-351; 14:
433; 5: 486
Hristos: Luca 4: 81; 1: 87;
6: 90; 2: 92; 3: 96; 6: 97;
6: 101; 2: 102
Trupul avea oarecare neou-
: Luca 1: 11'1; 4: 10:
115; 2: 116 3: 1,
2: 122; 5: 126; 9: 128
5: 131; loan 1: 144; 3:
145; 9: 146; 14: 147 18:
148; 22: 149; 29: 132; VII,
37-38: 153-154; 57: 158-159
71-73: 160-161; 204:
167; 219----220; 171-172;
109: 179; XLIII, 304: 191; Rug. 4:
203; 5: 204; 5: 228; 2:
233; XVll, 2: 237; 3: 285;
loc. 2: 304; 3: 305 i 3: 370 i 5:
372 i 5: 378 i 7: 340 i 3: 360;
15: 389 i 1: 450--451
(a se vedea "numnezeu)
- divinitatea lui 11sus Hristos: Filoc.
1, 6: 3147
I1ie: Mat. 18: 44; 2(): 35 i
114: 180 i 214: 173;
181 : 169; Rug. 5: 228 i
4: 485
: Filoc. 2 : 336
India : FiIoc. 1 : 375
lndieni: Mat. 7: 25 i 6: 427
Inima : Mat. 14: 35
Jnterpretare :
1) istoricd, literald sau sensibild : Mat.
13: 34; 14: 35; 2: 60; Ioan
41 : 154 45: 155; 290 :
188; 300: 191 Rug. 2:
246
2) morald: Mat. 5: 22-23 j Ioan
179: 165
3) duhovniceascd (tainicd) : Mat. 8:
26 18: 29 1 : 43 14: 51;
loan 41: 154; 44-46 155
273-277: 186-187 286-
287: 188; 299: 191
4) tipologicd: 34: 153
37-38: 153-154 175-178:
164-165 ; 98: 178; 118:
184
primeazd de rafjune:
2 : 380; 7 : 428
invocarea numelor Iisus: FiJ,oc,
1 : 375; 5: 378; 2 : 380' 4: 382
Botezdtoru1: Mat. 1: 17 i 20:
49; 20: 35; 21: 51; 22: 37; 22: 38;
23: 39; 23: 40 Luca VIJ, 1 : 87 i
3 : 92 ; 5 : 93; 6: 93; VlH, 1 :
94; 1: 98; 6: 100 7: 100;
4: 102; Luca 5: 97 5: 100;
1: 107 i 2: 108 1:
111; 5: !13 1: 115
1: 119; 2: 120 i XXVll,
3 :120; 4: 120
- lui minunatd:
Luca 1--.6: 98-101 Ioan 29:
159 i 175: 164; 181: 165
212: 170; Rug. 3: '229
3: 238; Filoc. 4: 485
- cele mdrturii: Ioam
212-219 170-171 i
94: 114; XVlI, 91: 115; .
100-102: 176; 108: 1'78
- Iui: loan 112-114:
180-181
: Luca 1 : 108; Filoc. XXVlI, 7 :
496
10caata : Filoc. 15: 368
Rug. 4: 228; 4: 230;
3: 235
Iordan: Luoa 10: 109; XXl, 3: 109;
2: 116; Ioan 175: 164;
Filoc. 3 : 484
(rece) : Ioan 118: 181 : Rug.
5: 211; 5: i FiIoc. 4:
453
108if (liul Iui Iacob): Mat. 11: 43; Rug.
18: 287; Fi1oc. 1, 20: 321 i
15: 51'1
10si1 (logodnicuJ Mariei): 17: 42 ;
Luca 4 : 88 i 89; 5: 103 FHoc.
20 : 3121 ; XXI[L, 15: 4162
10sil nomnului): Mat. 4\3
10sil Plaviu: MaJt. 11: 43
INDJCE REAL ONOMASTIC
517
-_._-----_ .. _-- ---------------------
Iotam: Luca 1 : 107
: Luca 1 : 83; XIV, 3: 105; Rug.
1: 220; 4: 228; 2: 232;
17: 280; 2: 282; Filoc.
5 : 307 ; XXVI, 5: 486; 8: 489; XXVII,
9: 498
Irod: Mat. 21-22: 49-50; Luca
XXVII, 3: 120; 4: 121 ; Filoc. XVIII,
13: 388
lrodiada: Mat. 22: 53
lsaac: Lu,ca 3: 96; Rug. 1: 205;
2: 240; XV, 3: 250; 3:
290; Fi1oc. 20: 321 ; 23 : 363; 11, 1 :
369; XV, 6: 402-403; 4: 420;
5 : 473; 11 : 480
Isaia: Mat. 12: 32; 18: 96 i Luca
1 : 107; loan 63: 159 i XV, 85 :
163; 178: 164; 1184: 166;
XVII, 95: 175
Isaia: Ioan XXXV, 214: 170, XVIII, 100:
179: 17: 184; 291-294:
191 i Rug. 2: 225; 1: 2,58;
6: 306; Filoc. 25: 364;
2: 3169; V, 6: 379; XV, 7: 404; XV,
12: 367; XVII, 4: 420; 5: 507;
21 : 522; XXVI, 4 : 544; XXVI,
8: 548-549
Isafa apocri!: Mat. 18: 45; 24: 57;
1 : 47; 15: .')2
Filoc. 16: 463
Rug. 1---11, 272-276
Israel: Mat. 18: 44; 13:
35; 1 : 45; 2: 46; 3: 47;
Luca 6: 97; 4: 100; 6: 100;
4: 102; 1: 109; 4: 125;
175: 1'64; XXXV, 216: 174; 118:
Ioan 1, 1: 144; 1, 5: 145; 175:
164; XXXV, 2,16: 174; 118:
184; 194-2'95: Rug.
4: 266; 3: 222; '.!: 225;
XV, 1: 256 13: 296;
3: 344; 3: 345: 13: 354; 22: 3'22;
24: 363; 24: 364: 25: 364; 26: 365;
1: 392; 2: 395 j 3: 395;
3: 396; 22: 466; 22: 493;
7: 447: 20: 501; 5: 454;
XXVII, 13: 562
1n duh : FiJoc. 22: 322-3 (vezi
i'udei)
Isus Mat. 17: 42; Rug.
XIV, 5: 231; XVII, 13: 2'81; FiIoc.
1: 152; 3: 396
fstorfe: Mat. 19: 47; Filoc. 6:
498; 10: 501
fstorifIe 12: 459
Mat. 21 : 52 : Luca 2: 108
Mat. 20: 36; 4:
63; Ioan 2: 144; Rug. VI, 5: 214;
XXIV, 5: 266
regat: Luca 1: 107; Fi1oc.
3: 344-345 i 5: 341; 369;
V, 5: 378; 1 : 383; XVIII, 4: 506;
5: 507
DomnuJui: Matei 17: 43
Iuda Luca l, 4: 81 i 2 :
88; 1: 109; loan 10: 160 i
Rug. V, 5: 250; VI, 5: 229; XXIV,
5: 266; Filoc, 1: 343; 3:
452; 3: 506; 5: 6: 508; 8: 510; 9'
511; 12: 514
Iuda Macabeul: Rug. 1 : 221.
ludeea: Mat. 20: 50 18: 44; Luca
1: 108; XXXIV, 5: 126 i Ioan
175: 164; 211: 169;
XXl, 118: 181; Rug. 4 : 204; FiIoc.
22: 323; 25: 325; V, 5: 338
iudeu: Luca XXXIV, 5: 126 i Filoc. 12 :
314; 18: 320; 23: 322 i XVI, 2: 373;
XVIII; 16: 390 ;
- dupd trup : Filoc. 12: 3,14; 22: 323
- (dupQ duh): 12:
3014; 22: 324
lmpdrafja cerurfIor, Dumnezeu : Mat.
1: 17-20; 7-10; 4: 21-22;
17; 7 : 24-26
lngenunchere : Rug. 3: 284
(1n generaI): Mat. 12: 33;
34; Luca XXXIV, 2: 130; loan
1,2:144; 76:16; XIV, 83:162;
97: 175; 269-270 :
184-185; Ruq. 4: 223; Filoc.
24: 324; XXVI, 7: 489
- se roagd deodatd cu noi: Ruq. VI,
4: 214; 1-4: 236; KVII, 2-: 252
- buni: FiJoc. 14: 315; 21 :
452
- 6 : 455
- lngerff ln cete sint prezenti printre
credfncfo$f : Rug. 3, 285
- cum se lJTanesc: Rtlg. XXVI, 5--11:
259; XXVII, 11-12: 279.
oorbd: Filoc. 1: 402;
6 : 455
(ca't1tata de cre$tini): Filoc.
XVIII, 16: 3090
1ntelept, lntelepriu'1ea omeneasca sau
eqivteand: Filoc. IV, 2: 334, XVIII,
429; 16--18: 390--391
lntelepcfunea cdrnf1 (1umeasca): Luca
3: 99
- : Filoc.
8: 385; 18: 392
lnvatdtura bund e calea spre virtute :
Filoc. XVIII, 20: 393
- (ipoteze): FiJoc. XIV, 2: 359;
XXIV, 3: 480
lnvierea a noastra) :
Mat. 3'4: 57; Ioan 299: 191
- Lnca 3-4: 130
jurdmlnt : Mat. 22: 53
518
L
Laban : Rug. 3 : 273
12: 459
Laodicea : Filoc. 22 : 468
lapsi: Filoc. xvnl, 8: 385; XVIH, 15:
389; 2'2 : 395
: Luca prolog
lege general : 1--3 . 346-359
12 : 49&---496 . ,
Legea mozaicd (legea proorocii): Mat.
8: 2'6; 12: 32 14' 36
15: 38; 3: 62; XXXTV,
5: 126; 5: 126; 9: 127; Ioan 15:
147; Rug. 7: 274; Filoc. 13:
314; 18: 319-359; 30: 329; 1:
346; 3: 348; 2 : 392; 1 : 473;
6 : 307 ; 8: 319; 30: 329 VI; 1 : 341;
26: 398; 1, 453
naturald: 7' 3'18 :>.
351 ,. , ,- .
legea : Mat. 16: 40
Levi: Mat. 4: 63; Ioan XXI, 115: 181;
Rug. 4: 206, IV, 2 : 208; Filoc. 22:
322; XXV, 1: 469; 3 : 471 . 1:
4g2 "
Leviatan : Rug. 4 : 245
levitic, loan, 1 : 144; 9: 146 ;
XXV, 214 : 170; 115: 181 ;
268: 184
(libel'tatea
Mat., 11 : 31 ; 12: 32 j 24 : 57
Rug. 1-4: 210-214; XXV, 1 : 251;
XXVI, 1: 254 j XXIX, 7: 274 j Fi1oc.
XXl, 1-23: 421-444; 1: 450;
7 : 455--456
- notiu,nea ei: Fi1oc. 1: 4211-422
22: 468 '
Libia : Filoc. 3: 452
Licurg: Filoc. XVIH, 25: 397
singura Filoc. 9:
487
orig'i.nea Hmbilor: Fnoc. 9-10:
458
Luca XXl, 2 : 158
Logosul dumnezeiesc : 16 :
31-318; XV, 18: 364; XVIH, 7: 3:84;
24: 39:6 j 13: 410. Vez\ Iisus.
Hristos mintuitOi1"lll
: Filoc. 9 : 3'11
Luca prolog 82-83 ;
1. 1 : 79; 3: 8'1 ; 5: 82; 6: 3 :
84; 5 : 86; XXVII, 2: 119; XXXIV, 1 :
124; 10an IV, 22: 149; Rug. 1:
225; XVIII. 2: 23'8 j 2: 239;
3: 244 j XXIV, 1 : 249; XXVII. 7: 260;
17: 266; XXVlII 8: 270;
2,72; 1: 281; Fi1oc.
9: 386

Macabei: Fi1oc. 7: 495
macedoneni : FiIoc. 5: 454
ORIGRN, SCRmRI ALESI!
magia : Filoc. 13: 457-459
magnet : Mat. 19: 48
Maleahi : 10an XXI, 117: 181
(a.rta de a prezice viitorul) :
15-23: 411'----418 16'
4613 ' ,.
Marcion : Luca XIV, 4: 104; 7: 105;
V, 6: 339; 8: 456 (vezi
eretici )
Marcu Mat. 1, 1: 5;
4: 8; 1<6: 22; 19: 47; Luca
r. 1: 87; Ioan IV, 22: 149; 81:
162; Rug. 1 : 225: XVIII, 3; 238;
4 : 240
Rug. XlilI, 2: 225; 4: 227 j
XVI, 3: 235
ROljie: Mat. 7 : 25
(Maica Mat. 17: 4'2;
Luca 1: 87; 3: 88 (s-a nascut cu
pacat XIV, 7-8: 105-106
(pururea fecioria ei) Ioan IV, 23: 150;
180: 165; 263: 18'
(zeu) : Filoc. 22: 400
martfrj: Luca XXVII, 3: 1'20;
210-2111; 169-1170 (vezi
cutii)
Matej (apostolul): Luca prolog 77; 1:
84; Rug. XVIH, 3: 238; 2: 242;
XXVI, 1: 254; 4: 255; XXVIII, 8:
270; XXXIV, 1 : 290
(nu-i FHoc. XXIV, :
469-477 nu-i cauza rau1ui Fi1oc. XXIV,
1-8: 469-477
Filoc. XXIV, 8: 535, 477
rafjonale : Fi1oc. 1 : 302;
istoria : Filoc. 3 : 304
medic, medicJna: Luca 5: 82, Rug.
4: Filoc. )CV, 9-10: 365;
XVI, 1 : 372; XVITl, 26: 397; 23 :
417 j 12: 431; 13: 432
13: 460; XXVII, 4: 493
: Filoc. 8 : 447
Melchisedec: 11: 146; Rug. XV,
1 : 233; XXVI, 4: 256; XXVII, 13: 264
XXXIV, 1: 290
: FiIoc. 477: 403--406
: Rug. 1 : 205
metempsihozd: Fi1oc. XVII1, 5: 382; 7
384; 7 : 447
mierea : Fi1oc. 9; 407
Mihai1 Filoc. XVI1. 2: 376
Mihea,: Fi1oc. 5: 306; 5: 424
minele Lnca 6 :
131-132
minuni: Mat. 19: 47; 20: 50;
Fi1oc. 5: 306; XV, 15: 410. 13:
410
: Rug. 2 : 226
: Fi1oc. XVIII, 1 : 380
Fi1oc. 6: 446
mlncdri gustoase: Filoc. XV, 9: 363-365
FiJoc. XV, 10: 364-365
INDICE REAL 151 ONOMASTIC
MlntuitOluJ: (vezi Iisuls Hristos, Dum-
nezeu Fiul)
Moise: Mat. 9: 13 18: 45 22:
54; 13: 50; Luca 7: 97, XIV,
1: 102, XIV, 3: 103; 3: 120;
oIan Il, 14: 147 XXXIV, 211: 162;
200: 167; XVII, 96: 175;
XVlII, 101: 176; 109: 172; Ruq
5: 204; 2: 205; 3: 206; 4:
207; 3: 258; FiIoc. 1: 304;
6: 307 V, 2: 338; XVIII, 4: 382;
7: 406; xxr, 5: 424; 7.
447; 12: 500
Mat. 2: 16; Filoc. 1 : 354

: 22: 323
Rug. 2: 226; XV1,
3: 235; Fi1oc. 25: 325
nabucodonosor: Fi1oc. 1, 24:
325
Natan: Rug. 3: 289
Mat. 16: 41; Fi1oc.
5: 452
neCledinciO$H: Luca. 1, 3: 81 5: 89
Ioan XLI, 235: 187
neghina : 1 : 17
: Filoc. prefatB 300
niniviteni : Rug. XIlI, 2 : 226
Nod: Rug. 4: 248
Noe: Rug. 18: 281
no(iuni generale : FiIoc. 1 : 302
Testament: Luca 1, 1: 79; XXVII,
6: 121 2: 130; Filoc. 1:
302; IV, 2: 334 V, 3: 336; 7: 340;
1 : 341 ; 1 : 351 15: 434;
XXVII, 8: 496
numdrarea (simbo1ica ei): 3: 62
numele divine (rostullor $i originea lor):
Fi!oc. XVIl, 2: 419; 3: 420
numdr, numere (simbolismul lor) : Mat.
2: 60; 3: 42 ; 5: 44;
XXXV, 220: 172; 270-272:
184; Filoc. 1, 12: 314 1: 373; V,
4: 338
Nun: FiJoc. 1, 22: 323

Odi.seu: FiJoc. 21 : 416
Oedip: Filoc. XV, 15: 368, 12: 459
(eretici): Filoc. XVl, 2: 373
(munte) : Filoc. 18: 414
OJofeln: Rug. 2: 226; XVI, 3: 235
Omonimie : XV, 2 : 360
omul (are doua chipuri):
- Omul chip al Dumnezeu Mat.
23 : 56 Filoc. 2 : 402
omul chip al Fiului lui
Fi!oc. 5:
- e superior tuturor Filac.
126: 401-406; 2: 402 sus-
istoricii)
519
- induhovnicit: Nat. 24: 57; Rug.
XXVI, 4: 255; XXVII, 2: 258; Filoc.
XXI, 22: 416-417
inteligenta omuJui: Filoc. 4-10;
404--408; 16--18: 412-415
- omul tainic sau Jauntric al
cel intru ascuns Ioan 1 148;
9: 146; 43: 155 23: 323;
7: 426
- largimea inimi Luca 6-7:
110-111
- al bunuJui simt: 5: 332;
3 : 348; 3 : 400
- chjpnl omuJui pamjntesc sau trupesc
sau dinafara : 15: 24; Luca
5: 131; 9-10: 146;
43: 155; Rug. 1: 199-200;
XXVII, 2: 258; Filoc. XV, 18: 370 ;
16: 435
- omul !ji fericirea e crea-
tiei: 1-10: 401-408
- OInu1 simpJu (<<mu1timile -
noscatorii): Filoc. XV, 2: 360
2'4: 418
Omilii tinute duminic1! biserici: Luca
prefata 78 ; 8 : 90, VlII, 3: 93
F11oc. 19: 439
pub/icd: Filoc. 5: 332;
3: 381; 11: 409
: Filoc. 6: 405 i 8: 407
Origen: prolog 77; Filoc. prefata
299, 300, 301, 302; 1 : 354; XXIV,
8 : 477
Oseea : Filoc. 3 : 345
Luca 1: 107

Papeos : 3 : 377; 5: 378
Fi1oc. 17: 319
pallialhi: Ioal1 XVITI. 104: 177
Luca, prefata 77
ApostoJu]): 1: 16;
3: 20; 5: 23; Luca 1, 6: 82;
3: 130 Ioan 11: 146 i
16-19: 148; lV, 21: 149; 25-26:
151; Vl1, 41: 154; 182: 165;
Rug. 201; 5: 214; 1: 217;
2: 224; XIV, 5: 231; 2:
243; XXIV, 2: 249; XXV. 1: 259;
XXVI, 3: 253; XXVlI, 5: 259 8: 261;
4: 273-274; 1: 221;
5: 286; Fi1oc. 11: 312; 13:
313; VI1. 3: 345; 2: 347; XV1II,
25: 397; 9: 429; 485; XVII, 2: 492;
10: 498
pdcatu/, fjjnta, feluri1e lui: Mat. 24:
57-58; 6: 64; Rug. 1-10:
267-212
!/i urmariJe Luca
VIII, 1: 9; XIV, 1-6:
3: 123; 4: 125 (universaHta-
tea Filoc. 9 : 447
520
- lipsit de pacat (<<Mept): Luca 1I,
1-3: 83-85
FHoc. ,prefa\a 299
p6.so.ri (zboruJ lor): Filoc. 16: 413
Ma,t. 23 i 57 i 24: 58
PeJen : Filoc. XV, 15 :368
: Filoc. 21 : 416
: Filoc. V, 5 : 3'38
persecutii/e cre$tini}or: Filoc.
2: 304
: Filoc. XVII, 2 : 376
Persen : XVIH, 24 : 396
Persia. Luca 2: 122 i Filoc
1, 17: 319 j 1 : 375
Petru (Apostolul PetTu - Simon):
1: 14 i 14: 35 42 i 6:
64 i IV, 26: 15'1 j 41 : 154 i xxxvr,
220--222 : 172 i 266: 183 i Rug.
XIV, 6: 231 i XXIV, 2: 249 i
12: 263; 2: 2'72 302,
Piloc. V, 2: 336 j 1: 343;
22 : 468 i XXV1I, 8 : 496
: Mat. 52; Lnca 4: 86;
1 :
Pilde (parabole, general): Mat. 1:
17; 3: 20; 4: 21; 13: 34;
15: 38-39; Filoc. 17: 391
- neghinele : Mat. 4--21
- comoara din ogor: Mat.
- margaritaruI : Mat. i
29-39
- navodu! - Mat. 10, 15-18. se
vedea (<.s:a,marineanul mllostiv, mi-
nele saul
Pjreu : Piloc. XV, 6: 36'1
Fil()c. XVll'I, 24: 396 i 16:
461 ; 23: 41(3
PHnea cea spre iiintc! (euharistica): Rug.
1-16: 273-283
- aea de toate z:ilele: R.uq. XXv1I,
1-16: 273---,283
- cele binecuvintate de Iisus: Rug.
XV11, 2: 274,
, pirqa: Ioan 1. 7: 145; 8: 145 i 11
13-15: 147: IV, 23: 150
)()r): Filoc.
6 : 454--1455
planeIe medicaIe: Filoc, 349-350;
2: 353
Fi1()c. XV, 2: 3'60; 3: 360; :;:
361 ; 7 : 363; R : 364; 10: 365; 11 : 3,66
XV1I, 2: 376; XV1II, 4: 38'3; 7 1
413; 23: 4'18; 24: 419
greci: FiIoc. 6: 446
Filoc. XV1IT, 10: 38'7
: FiIoc, 368
FiJioc. XV1II, 25:
- n'1.l p()ate fi acceptat de
FH()c. 23: 444
pomul vietii: Ruq. 10: 162
porunca: Rug. XXIV, 5 : 250
Poseidon : FiIoc. XVII, 2: 37
puterea Mat. 1: 59 i Rug.
XXVIII, 6-7: 271-272, 6: 287
vechi: loan 1: 144; 1
9-11: 146-150; XXXV, 214: 170,
1:15: 181 ; 268: 184
sau Filoc.
7-22: i 3: 452 i 6-7:
454; 10: 457; XXIV, 1-4: 469
sufIeIel0r: Ioan 182:
165; prefata 301 XIV, 1 :
351f-368
nu Fi1oc. XXIV,
2: 469-4'70
primii cei
- (yezi cre:?tin.ii)
priimitii (,primele roade): Ioan
1;47
Filoc. 2: 376
divin6.: Mat. 19: 48; Luca
124
Rug. V, 1 : 209; Filoc. 7: 309-348 i
14: 355; 5: 372; 1: 397 i XVI.
3: 41fi 3: 452; 1: 399;
4: 400; 2-3: 402; 6
Prooroci. proorocie: Mat. 2: 16;
8: 26; 15: 38; 1,8: 44--45;
19: 48; 22: 52, 39-40; Luca
1; 91-92; 95; 5-7: 97-98;
5: 100 3: 112; 3:
120; 3: 130; Ioan 8: 145
18: 148; XV, 86: 163; XXXIV.
199: 166; Rug. 4: 214 i 2; 218;
Filoc. 3: 304; 5: 306; 6-7: 347;
10: 351 15: 3'56; 22: 363 i 28: 366;
3: 34'8; 1: 389-390; XV, 7:
404; 10: 406; 5: 421; 8: 429
23: 466 11 : 4180; 3 :
463; 5: 508; XXVI. 5: 487
prorocirj: Ioan 203-206: 167-
170; W7: 190
prooroci mincinosi: uuca 1: 78
Mat. 3: 20; Rug. 4:
250; 5: 266; XXVI1, 2: 258;
2: 272; Ruq. XXIV. 4: 25Q; 5: 251 ;
XXV1I, 2: 258
P8G}misIu}: Fi1'oc. 5: 306; V, 5: 336,
1-2: 352-300
1 :
Ptolemell : Filoc. 3 : 454
R
Rafael: Rug. 1: 221 5: 286
XVIT, 2: 376
Filoc. 17: 309
Ramataim : Mat. 18 : 44
: Luca 3: 80
- ratiunea instinct (deosebirea
tre ele) 12: 409
- ratiunea rolul ei cunoa$terea
viata spirit'lJala: Fil()c. :
379; 10: 4(3)1.
INDICE REAL ONOMASTIC
- raIiunea credin\a: Filoc.
1-2 : 379-380; 3: 381
rdul general): Ma,t. 11 : 30 i 12
31 i Rug. 3: 219 i 224 i
1: 272; 1-3: 281-283 i
3: 289 i Fi]oc. 14: 3>16-3>17;
22 : 441-442 i 2: 451-462;
1: 483
- raul provine din abuzul de Hberta-
te : Filoc. 5 : 401
- raul nu este substanta : Filoc. XXIIl.
4: 453
Rebeca: Rug. 1: 205; FHoc.
21 : 492
restaurarea FiJoc.
prefa1a 200
retorjca: Filoc. 1: 354; 4'.
4i53
Revelafja Filoc. 7: 308 i 30:
32.91
Reve/afja Filoc. 7: 308
Rhea : Filoc. 2 : 376
Ruben: Mat. 3: 761; 4: 63 i Ioan
2: 144
general): 1-4: 205--
206
S
- intelesu1 ei: Rug. 1: 205-208
- scopul Rug. 1:
- rugaciUJle'a: e",te atit de greu dc
vorbit despre ea, toate persoanelE'
Sfintei Treimi trebuie Sd ne ajute ca
sa putem savir$i cuviincios: Rug.
r. 6: 205
- necesHatea pot tagadui doar:
- ,c'e,i care admit Providen\a:
209'--'2116
- Domnul Hristos s-a rugat, I,a fel
ingerH sfintii: Rug. 2: 220
- felurHe rugac-iuni : Rug. 1-6:
229-232
Saba (regjna din-): Filoc. 16: 390
Filoc. 1 : 379
saduchej : Mat. 20: 49
Luca 1-3: 1,29-131
Sais : Filoc. 6 : 446
Samaria: Mat. 18: 46
Ioan 211 : 169
Samarianul Luca 3--9:
1125-128
Samson : Ioan 1-18: 181
Samuj]: Mat. 18: 44; Rug. 2:
225; 5: 228; 3: 235
Sara: Rug. 1: 200 5: 28'6
Sarepta : Filoc. XXVl, 4 : 485
Sarpedon : Filoc. 15: 368
SauI: Mat. 2: 16; Ioan 71: 160;
Rng. 2: 249; Fi1oc. 8: 3110;
2: 3142
Savaot: Rug. 1 : 208, 1:
374 i 2: 3'76; 3: 377
521
scjfij: Mat. 7: 25; Filoc_ 1. 17: 319
Scripturd, scriJpturi ,s.finte general):
Mat. 4: 21 i 5: 23 i 29-33 i
13: 34; 14: 35-36; 20: 50; 24: 57;
2: 60; 14: 66; Luca, VIII, 4: 93;
1: 98 i 5: 100 i 3: 103; 9:
106; 1: 117 i 118; 1: 1'l9;
5: 125 i 129; 3--4:
130-131
- 1. 8: 145; 12: 147;
50: 136--157; 183: 166 XLIII,
298: 191, XLIII, 304: 192
Rug. - 1 : 209; 2: 222; 4:
226 ; 3 : 233 ; 3 : 247 ;
14: 278; 2: 289
Fjloc. - 8: 309; 14: 315; 20: 320;
24 : 324; 28: 327; 30: 3'68; 2: 330,
1 V, 1: 333; 2: 335; 6: 339;
1 : 343; 1: 349 i XIl, 1: 352
XIII. 2: 355; 1: 357; xwn, 6:
386; 20: 416; XXl, 21: 422 ,
10-448; 454 i 5:
4192; 3: 493
carac'terul divin (inspiratia): Mat.
1 :
Ioan: 314: 15G' i 265: 183
Unitatea Scripturi : Luca
12,1-122; Ioan: 2: 1'44
sens literal <dupa trup): Luca
4: 109; XXXIX, 4: 125; 3--3:
130
sensu1 mora!: Luca 7: 113-11-1
sens duhOVlliicesc: Luca 2: 112;
3-4: 130
sens alegQiric: Luca 5: 1',10
special, dup1i Filocalie):
- limbajul e simplu, nesemnificativ:
2 : 334; 1, 1: 350;
XV, 2: 359; 8-9: 405-416; 2: 445
armonia sau nitatea Vechiului
!ui Testament: VI, 1-2: 341-342;
1-2: 351-352; 1<5 : 434
citirea deasa aduce putere magica,
dar intelegere a tainelor divine:
1-2: 352 j 4: 356; XVlII.
2,1 : 394
- e pecetluitacu cheia David 11.
1 : 329; 5 : 339
- e insipar1ta: 1-26: 303--325; 28 :
327 (insipar1ie verbala) 4: 33'1;
6: 339; 2: 394; XV, 19: 412 ;
XVIII, 16: 434 j 1: 490
-- cumtrebuie citit1i inteleasa:
8: 309; 3: 331.
- Scriptura se lamure$te ea
Sd$i: 3: 331; 1: 350-351
- f'eguli erm1neuHce : VlH. 11--3 :
3'44-385 ; 3: 347
- martu,r-ii scripturistice (Iocul'lile pa-
ralele): r. 1: 303; 7: 308; 5:
338; 4: 453
520
- 1ipsH de pacat Luca 11,
1-3: 83-85
Pdrinti F,Hoc. Iprefa 2199
pdsdri (zborul 10r): Filoc. 16: 413
pedera.stie: Mat. 23; 57; 24: 56
: Fi1oc. XV, 15:300
Penelopa : Fi1oc. 21 : 416
Pentateuh : Filoc. V, 5 :
Filoc.
2: 304
Persefona : FHoc. XVII, 2 : 31'76
Persen : Filoc. XVHI, 24: 396
Persia, per!1i: Luca 2: 122; FHoc
11: 319; Xv:m, 1 : 31'75
Petru (Apostolul Petru - Simon): Ma.t.
1: 14; 14: 35 111: 412; 6:
64 ; IV, 26: 1151 ; 411 : 1054; XXXVI,
220-222: 172; 266: 183; Rug.
XIV, 6: 231; XJGV, 2: 249; XXVN,
12: 263,; 2: 272 302;
FHoc. V, 2: 300; VII, 1: 343;
22 : 468; XXvIII, 8 : 496
: Mat. 20----21 : 52; Luca 4: 806;
1: 100
PjJde (parabole, general): Mat. 1:
17; 3: 20; 4: 21; 13: 3:4;
1'5: 38---39; F'Hoc. XVIII, 391
- neghi-neIe : Mat. 4-21
- comoara din ogo'l': Mat. 1-4!J5
- : Mat. 10---'15 ;
29---39
- - Mat. 10, (a se
vedea mHosNv, mi-
nele s,au! ta,1antii,,)
Filoc. XV, 6: 361
XV1I'I. 24: 396;
4'61 ;23: 4lG
cea spre (euharistica): Rug.
XVI1, 1-16: 273-283
de toate
1-16: 213--.283
- cele binecuvtntate de Iisus: Rug.
2:
p1rqa: Ioan 7: 145; 8: 145;
13-15: 1'41; IV, 23: 150
planefe (mi!1Carile Jor): FiIoc.
6:
medica/e: 1: 349-350;

Filoc. XV, 2: 360; 3: 360; .1:
361 ; 7: 3163; 8: 364; 10: 365; 11 : 366
2: 316; XVII:I, 4: 38'3; 7:
16: 413; 2\J: 418: 24: 419
poetll greci: Filoc. 6: 446
Polemon: Filoc. XVIII, 10: 38'1
: XV, 300
pol!teismul FiFoc. XVII:I, 25: 397
- poate fi aaceptat de
Filoc. 23: 4414
pomul vietif: Rug. XXVI'I, 10: 262
Rug. XXIV, 5: 250
Poseidon : XVH, 2 : 37
ORIGEN, SCRIERl ALESE
pu.terea Mai. 1 : 59; Rug.
XXVIII, 6--7: 271-272, 6: 2811
preot1 Legii vechi: 1: 11,
9-1:1 : i XXXV, 214: 170,
1:16: 181; 268: 184
sau
3,: 452; 6--7:
454; 10: 45rt; XxIV, 1-4: 400
sufletelor: Ioan 100:
165 i prefata 301; XI'V, 1:
351-3158
predestineazd: FilQc. XXIV,
2: 469-4110
primii cei Fi1oc. prefata
- (vezi
priimitii {,primele roade): Ioan
1141
Filoc. 2: 316
Providentd divind: Mat. 19: 48;
9: 1\14; 6---<6: f
Rug. : 209; Filoc. 7: 309-348;
14: 355; 5: 37'2; 1: 391; XVI,
3: 416 i 3: 452; 399;
4: 400 i 402; 6
proorocie: Ma1. 2: 16;
8: 26; 15: 38; 18: 4'4-45 i
109: 48 i 212: SQ., 39-40; Lu,ca VIII,
1: 9'1-92; 1: 95; 5-7: 97-98;
5: 100 i 3: i XXV'II, 3:
120 i 3: 100; loan 8:
18: 148 i XV, 86: 163'; XXXIV,
199: 166; Rug. 4: rx, 2: 2'18;
Fi1oc. 3: 304; 5: 306 i &-7: 347;
10: 351; 15: 366; 22: 363; 28: 366;
3: 1: 389-390; 1:
404; 10: 406; XVH, 5: 421; 8: 429
23: 466; 1<1 : 480; 3:
4'63; 5: 500 i 5: 487
2()3..-206: 167-
170; 297: 190
Luca 1: 18
psalmi: 3: 20; Rug. XXIV, 4:
250; 5: 266; XXVI1, 2: 258;
2: 212 i Rug. XXIV, 4: 250; 5: 261;
XXVII, 2: 258
Fi1oc. 5: 306; V, 5: 338;
352-300
: Mat. 1 : 1.6
Ptolemetl: Filoc. 3: 454
R
Rug. 1: 221 i 5: 286;
Filoc. 2 : 376
Filoc. 11: 309
: Mat. 18: 44
: Luca 3: 80
- ratiunea instinct (deosebirea tn-
ele) Filoc. 12: 409
- ratiurnea rolul ei cunoa$terea
viata spirima'11i: Filoc. XVIH, :
379 i 10: 431.
INDICE REAL ONOMASTIC
272: 185 285-287:
187-188 25: 325 XXVII,
499
Tobia: Rug. 1 : 221
Tobit: Rug. xrv, 4: 230 5: 28G
Toma (aposto1): Ioan 301: 191
Trahonitis: Mat. 2Q: 53 Lu'ca 2:
108
Filoc.
443-446
(razboiul troian): FHoc. XV, 15: 368

tapul (cultuJ adus lui) : Fi1oc.
tdranul Fi1oc. 3: 444
U
Ulise : Filoc. 21 : 416
(armonia din el): Rug. XXIV, 5 :
251
Uranios: Filoc. 1 : 374
Rug. 7-8 : 277
V
V arnava : Fi1oc. 9: 386
V V aIentinienii : Filoc. 3 : 373
V cel : Filoc. 299, 300, 301, 303
(eretic): Luca 2: 79
Rug. XXV, 3: 263
via\a e oa pe mare: Xl, 5 :
64--65
523
V ictorin (scriitor martir): Luca, pro1og
78
V jileem : 42
(adormirea lor): Rug. XXVIl,
12 : 2:63 Fi1oc. 2 : 353 : 394
V irtutea, (in genera1) e1e sint dar
de 1a Dumnezeu): Mat. 47 6 :
64 Luca 5: 93 8: 1'14
XXVI, 5: 118 3: 123; Rug.
XXVII, 8: 269 Fi1oc. XXVI, 1-2:
6: 487
vitelul (cultul adus Iuj): Fi1oc. 3:
4415
Lu,ca XXl, 2: 24Q
Filoc. V, 4 : 337
VuIturii: Filoc. 13: 410 17: 413
18: 414; 23: 417

Xenocrate : XVHl, 10 : 387

Zaharia (preotul): Luca 2: 84 3: 85;
1: 95 5: 97 XIV, 4: 103
2: 108 Rug. XIV, 3: 229
25 : 397
: Filoc. 24: 396
Zenon : Filoc. XVHI, 24 : 396
ZetlS: Filoc. XV, 15: XVII, 1 : 374 j
2: 375 j 5: 376 18: 2: 444
Zevedei: Ioan XIV, 84: 162
CUPRINSUL
loc de
DIN COMENTARIUL LA EVANGHELIA
Studju jntroductN
Doua fragmente din Cartea .
fJ'agment d,in Cartea a H-a
Cartea a X-a .
despre Dumnezeu
1. Pilda neghinelor
2. Pilda comorii
3. Pilda marga,ritaru]uj .
4. Pilda .
5. asupr,a pilde]or des.pre imparatie
ljsus Sa
C. relnviat persoana lui
Cartea a XI-a
4. Prima inmu1tire a pi[,nilor
Ou,mnezeu] Evangheliei e altu] decit ce] al Legii?
Biserica se vindecari
OMIBILE LA EVANGHELIA LUCA
5
9
14
15
17
17
17
21
24
29
35
49
49
58
58
66
67
Studiu jntroductiv 69
Frefata FerjcjluJui Ieronjm. Inceputul prologului prea cuv1iosului presbiter
Ieronim la omiliile Evangheliei dupa Luca explicate' de Origen 78
[eron,im Pau1a Eustochia . 78
OmHia
Oe J.a inceputul EvangheHei la cuvinte!e ... am gaslit eu caJ.ea ...
Omilia a B-a erau amindoi drepti ...
Omilia a VH-a la cuvintele: aceste zile ...
Omilia a VIII-a la cuvintele: suflete a! meu ...
Omilia a X-a ]a c1uvintele: S-a umpluIt de Ouhul Sfint. ..
OmHia a XI-a lacuvintele: Iar copilul ...
Omilia a XIV-a la cuvinteJ.e: cind s-au implinit opt zi1e ...
Omilia XXI-a asupro textului: Iru cinsprezecelea an ...
Omilia a XXH-a lo cuvinte]e: Orice va]e se va umple ...
78
83
87
91
95
98
102
107
111
CUPRINSUL
Omilia a XXLV-a la ouvintele: Eu va botez cu apa ... 115
Olnilia XXVI-a la textul: Lopata e mina Lui. .. 116
a XXVII-a la cuvintele: Inca multe indemnil1'd ... n9
Omilia a XXX-a Despre a doua ispitire a Mintuitorului 122
Omilia a XXXI!V-a la cuvintele: Invatatorule, ce sa fac sa ... 124
Omilia a XXXVI-a la cuvintele: Cine va cauta sa scape vi,ata sa ... 128
Omi1ia a XXXIX-a Despre ispitirea saducheiIor 1Q9
DIN aOMENT ARIUL ANGHELIA DUP
Studiu introductiv
Cartea
Introducere. PoporuJ lui Dumnezeu
Ce este
C. Conflnutul Ii.sus
Cartea a II-a
Despre mdrturiei Sjjntului Botezdtorul

C.
D. Cele $ase mdrIurii aduse de
Ucenicii cautd afld Iisus
Cartea a VI-a.
$i "Glasul lui .
ielul strigdtului
C. Calea DomnuJui
D. Tdlmdcirea Heracleon
Cartea a X-a
Despre Templul trupului Iisus
Tcupul lui Iisus $i Bisecica, loca$uri ale mdcicjj lui Dumnezeu
jncercarea de Bisericd templului
C. Ccedinta credinta desdvlr$itd
DESPRE
1313

144
151
156
1&4
164
166
!1
1
69
170
171
1173

176
1177
1'78
182
11'82
182
183
190
Studiu introductiv . 195
Intcoducece . .
Neputinta omeneas'ca puterea Harului 199
Pentru ca :;;tim nici sa ne rugam cum trebuie . 200
Despre rugaciune general: Ruga Fiigiiduinta 205
InteleSlUI cuvintului 207
Scopul rugaoiunii 208
Combaterea conceptiei fataliste. Omul e Iiber actiuniIe sale
Despre ruga.ciunii 215
Modul ideal de rruga'ciune pret.ind,e transpunerea noastra fata
Dumnezeu 216
starea de nepatimire, conditii fundame,ntale ale rugaciunii. 217
Cind rugaciunea se face 'cu mare incredere pronia dumnezeiasca,
atunci Marele Arhiereu Hristos se roaga pentru noi . 2'19
Nu rugam singuri. tngerii Sfin1ii se roaga pentru 2211
Rugaciunea neincetata este principala arma de lupta impotriva celui rau 2124
Precum au f05t ascultate ruga,ciunile Mintuitorului ale ,dreptilor Legii
Vechi, vor ascultate nnastre 225
Cele feluri de rugac1uni 229
Rngaciunea deplina se adreseaza nnmai Iui Dumnezeu-Tatal 232
Sa cerem ruga'ciune bnnuri trecatoar,e, ci 234
XVII Bunurile sint cu mult mai de pret decit ce!e 236
Explicarea rugacinnii Tatal nostru. Cele doua variante ale (dupa
Matei Luca) 237
Adresarea Tata! nostru" presupune meditare, iar nu 239
alta conditie a rugaciunii: interiorizarea 240
Cind ne rugam, sa nu spunem vorbe mu1te 241
tntelesul nou sens de infiere - al cuvinte!or Tatal nos'tru, Care
in ceruri 243
Tatal din ceruri nu trebuie inte!es !oca! antropOInorfic 245
Sfin\ea,sca-,se numele Tau. Ce este nume? Ce este numele
Dumnezeu? Ce este Sfintirea . 248
XXV Cuvintele imparatia Ta exprima dorin\a de a vedea pe Dnmnezeu
inimile noastre 2.')1
XXVI Faca-se voia T,a se refera !a personal, ]a membrii Bisericii
fine la 25.,1
Prin cea de toate zilele trebu,ie sa in\elegem (ca la ingeri) mai
ales piinea sufletului pe care 5-0 cerem 257
Cerind iertarea pacatelor, sa uitam ca sintem datornici"
trebuie sa iertam. Pnterea preotulu,j de a ierta pacatele 2QJ
Ducerea ispita" nu trebuie inteleasa ferir.e de is.pite, ci ca asis-
tenta puterede a birui rauI dupiice ne-am scirbit de e! . 272
Mintuirea de cel riin trebuie ceruta clupa pilda rabdarii lui 281
Recomandar,j formale: tInuta fizica tim.pul rugaciunii locul saVlf-
$irii ei (mai ales Biser.ica, unde se reaNzeaza astfel comuniunea 283
Despre orientarea spre rasarit 288
Despre piir\ile unei rugaciuni 288
Concluzii 290
FILOCALIA
Studiu introductiv 293
Origen 299

Despre inspira(ia SfintE>i Scriptnri cum trebn(e citita inieleasii?
Care e pricina neclarita\ii a abs'Urdita\ii, respectiv a ira\ionalitatii
unor texte . 302
CUPRINSUL
a XXXIX-a la Ieremia 326
2 comentariiIe 1a psalmuI 50. Ada-ugii parte inceputul istoriei
lui Urie, desprinzidu-i intelesul alegoric 328
3 omilia 1a Levitic 15, indatii dupii inceput . 329
Cii Sfinta Scriptura e incuiatii pecetluita 329
Oe ce cii,rtileinsufIate de Oumnezeu sint douazeci doua la numar 333
Oespre limba despre graiul simplu al Sfintei Scripturi 333
Ce este vorbire ce sint ciirtile cele Inulte? Toata Scriptura cea
de Oumnezeu insuf1a.ta este singurii carte 335
Intreaga Sflnta Scriptura este un instrument perfect acordat a1 l,ui
Oumnezeu . 341
1. Oespre persoanelor din Sfinta Scripturii. 342
2. Omilia a -a 1a Faptele Apostolilor 343
Nu trebuie sa apuciim sa indreptam lipsa de acorduri ale frazei
acele cruvinte care Iipsi din intelesul Hteral al Sc.ripturii 343
ce a intrebuintat dumnezeiasca Scriptura
pasaj, dar in\e]esuri diferHe? 3146
Oespre cuvinte1e, ca.re par R contine pietrc de poticni.re
pricini de sminteala . 349
Trebuie sa cautam hrana pe toate paginile ScripturH celei de Dum-
nezeu insfulate sa ne ferim de spusele infumurate tulbu.rMoare ale
defaimarilor eretice, din comorile tuturor ca,rtilor
sfinte, fara sa ne cum fac cei 350
Sa nu se descurajeze cel ce citi Sfintele Scripturi nu intelege
obscuritiJtjle aflate e!e sub fo.rmiide enigme parabole 352
Clnd ce fe! de InvatiituIi fo!ositoare se scoate din
pentru explicarea Sfintelor Scripturi? 354
Pentru cei ce nu sa gre$eascii fatii de adevar interpretarea
Scripturii, ,sint de cea mai mare necesitate interpretiiri1e !ogice, care
trebuie armonizate cu traditia, a$a cii nu se poate sii s'punem dinainte
farii cercetare Rlnanun\ita cum trebuie sa fie Intelese textele . 357
lmpotriva filosofilor care batjocoresc graiu! silnplu al Sfinte!or
Scripturi, spunind, pe de parte, cii chiar pasajele frumoase din
Biblie fost formu!ate de catre elini, pe de altii parte, cii
Mintuitoru! a fost urit !atrup 359
Oespre cei ce ataca motiv cii slnt dezbinari 3:r.2
Importanta ace]oM dintre filosofi care sustin cii nu es,te nici deose-
bire intre a da nume de Ournnezeu cel peste toate zeului grecilor,
numit Zeus, tot zeului suprem al indienilor, precum al
egiptennor 374
Impotriva acelora dintre filosofii greci ca'l'e declara cii totul,
acuzind cii promoveazii neprevazntul atunci cind prefera
nebunia locul intelepciunii motiv ca. nici un filosof sau om cult
ll-au fost mai temeinic de Iisus, ci au riimas doar pescari
de cea mai joasii c]asa, nesimtiti, biirbati. femei copii
care se plecau intru toate predicii Lui
528
ORIGEN, SCRIEl1.l ALESE
Ca credillta Domnul nostru Hristos) n-are ll'imic comun cu cre-
dJn\a ab5'urda i ea e de l-auda de 1a lnceput
s-a pe notiunile ceIe m,ai generaIe 398
Impot,riva celor ce spnnca nu pentru om,ci pentru fiinteIe necuvinta-
toare au fostc,reate lumea Intreaga oamenii, lntrucit voinia dobitoa-
ceIor necuvintatoare e mai decit a nOaJstra a oamemi!or
fiind mai inte1epte decit nOii, eIe an evIavie oarecare
despre Iucf<Urile divine, ba CUfi0SC ce va veni viitor 421
Despre libertatea yointei, rezolvarea talmacirea bib1ice,
care ar parea ca ar anula-o 42,1
Oare-i ascuns al dezbinarii la toate
toare 1a oameni, poate fi ea dedusa din imag,inea zidirii
turnruIui Babel al ames,tecarii limbilor 443
De,spre soarta, sau ce ne putem mi'ntui pe baza fapte10r noastre,
dar pe care Dumnezeu Ie de mai inainte. Ince chip trebuie
inteles faptul ca steIeIe nu smt cauza ci num,ai
J,e 450
Despre materie. Ea nu este fara inceput, dar l1'iCi nu este cauza rauJui 469
Determinarea din lui numnezen nu desfiinteaza libertatea
m
Care sint ceIe bu,ne care sint cele reIe ca aceste numiri sint puse
anume cu precadere dupa invatatura Iui nu dupa parerea
lui Aristotel 482
Comentar Ia cuvintele: Domnul a inima lu'i Faraon el
n-a sa le dea drumuI ... 490
Indice scripturistic 501
Indice real 510
Cuprins 524

Redactor: CORNELIU
Tehnoredactor: ALENTIN BOGOAN
Dat la cules 20. Bun de tipar
16j17XI00. Legat 1/1. Coli de tipar 33. Cd. 280
TIPOGRAFIA INSTITUTULUI BIBLIC ;;1 MISIUNE
AL BISERICII ORTOOOXE ROMANE

07 Origen (II)

Cargado por

Información del documento

Título original

Derechos de autor

Formatos disponibles

Compartir este documento

Compartir o incrustar documentos

Opciones para compartir

¿Le pareció útil este documento?

¿Este contenido es inapropiado?

Copyright:

Formatos disponibles

07 Origen (II)

Cargado por

Copyright:

Formatos disponibles

ORIGEN

También podría gustarte