Asistenții medicali și

munca în echipă –
condiție esențială
pentru asigurarea
calității îngrijirilor
AUTOR:
 Asistenții medicali sunt o forță în sistemul
îngrijirilor de sănătate, constituind grupul cel
mai larg din cadrul personalului de îngrijire.
Rolul lor trebuie înteles într-un context mult mai
larg, context care să țină seama de
organizarea instituțională și să se extindă până
la nivelul mediului social și politic. În orice
situație ei trebuie să fie capabili să-și susțină
obiectivele, profesia și credințele până la
capăt.
 În întreaga activitate, asistenta medicală acționează
ca membru activ al echipei de sănătate, acest fapt
presupunând:
 Colaborarea cu indivizi, familii, comunitați și alți lucrători
din sănătate în plainificarea, organizarea, conducerea și
evaluarea serviciilor de îngrijire, ca o componentă a
complexului de servicii de sănătate;
 Activitate ca lider al echipei de îngrijiri, care poate
include și alte asistente medicale și personal auxiliar, la
fel ca și pe cei care beneficiază de serviciile de sănătate;
 Delegarea unor activitați și sarcini de îngrijire, altui
personal de îngrijire și sprijinirea lor în activitate; trebuie
avut în vedere faptul că încredințarea atribuțiilor proprii
unor persoane lipsite de competență și lipsa controlului
personal, constituie greșeli deontologice, conform
Codului de etică și deontologie profesională al
asistentului medical și al moașei din România;
 Negocierea participării pacientului în implementarea
planului său de îngrijire;
 Colaborarea cu alții, în echipe multidisciplinare și
multidepartamentale în planificarea, asigurarea,
dezvoltarea, coordonarea și evaluarea serviciilor de
sănătate;
 Colaborarea cu alți profesioniști în interesul pacientului și
menținerea / stabilirea unor raporturi bune cu celelalte
profesii din domeniul sanitar, cu respectarea demnitații și
onoarei profesionale
 Implicarea activă în realizarea politicii și planificarea
programului, în stabilirea prioritaților și în dezvoltarea și
alocarea resurselor;
 Participarea în pregatirea rapoartelor pentru autoritați și
politicieni la nivel local, regional sau național și atunci
când este adecvat.
 Pentru a fi cu adevarat competitivă, în ansamblul
sistemului de sănătate, o echipă de îngrijiri trebuie să
lucreze pe bază de colaborare, de coordonare și nu pe
bază de subordonare, competiție. În cazul cooperării,
membrii își văd scopurile congruente ori acestea coincid,
lucrează împreună pentru a-și atinge obiectivele,
acțiunile fiecăruia fiind compatibile sau complementare
cu ale celorlalți. Când există competiție în interiorul
echipei, resursele nu se împart, iar eforturile părților
implicate nu sunt coordonate.
 Lângă patul bolnavului, structurile ierarhice și pozițiile
sociale se prăbușesc, medicii, asistentele medicale și
alte categorii de personal trebuie să acționeze ca un tot
unitar, acest tot numindu-se ECHIPĂ, în care pacientul
este punctul central.
 De ce este necesară munca în echipă sau care sunt
avantajele muncii în echipă?
 Continuitatea îngrijirilor acordate pacientului, monitorizarea
acestuia;
 Se asigură un management coerent al resurselor umane și
materiale;
 Asigurarea unor informații complete despre pacient;
 Valorificarea cunostințelor și potențialului profesional pentru fiecare
membru al echipei;
 Se îmbunatațește calitatea serviciilor de îngrijire, calitate definită
prin eficiență și eficacitate;
 Aplicarea unor standarde culturale, etice și profesionale acceptate și
potrivite;
 Favorizarea schimbului de idei despre îngrijirea pacientului,
recapitularea și evaluarea intervențiilor de îngrijire;
 Lansarea unor căi inovatoare de lucru și atingerea unor rezultate
mai bune;
 Se încurajează gândirea sistematică și critică;
 Posibilitatea de a dobândi noi cunostințe, de a crește nivelul
pregătirii profesionale.
 În cadrul echipei de îngrijire, asistenții medicali
ocupă o poziție hotărâtoare, deși de-a lungul
timpului, rolul și contribuția lor în îngrijirea
sănătații sunt frecvent puse sub semnul
întrebării.

 Pe de-o parte, aceste situații sunt generate de

lipsa de personal și de incapacitatea autorităților
din sănătate de a gasi soluții adecvate pentru
astfel de aspecte critice, în condițiile în care
există foarte mulți profesioniști în sănătate
(absolvenți de școli postliceale sanitare, facultăți
de asistenți medicali), dar accesul în sistem este
limitat de organigrame rigide ce nu acoperă
nevoile reale de forță de muncă.
 Pe de altă parte, există unele diferențe în privința
rolurilor și sarcinilor asistenților medicali, în funcție de
poziția lor în cadrul serviciilor de îngrijire, de influența
pe care o au în luarea deciziilor și de calitatea
contribuției lor la îngrijirile de sănătate, acest ultim
factor fiind direct proporțional cu nivelul de instruire de
care beneficiază fiecare.

 În consecință, ca membru al echipei de sănătate,

asistentul medical are responsabilitatea de a-și verifica
nevoile personale de educație continuă în
management, instruire, practică clinică și cercetare și
să-și ia măsuri pentru a-și satisface aceste necesități.
 Asistentul medical / moașa încearcă compensarea
lipsurilor structurii printr-un comportament îndreptat către
cooperare în interesul pacienților și al instituției, dar nu
poate suplini lipsurile esențiale sau de excepție ale
structurii administrative medicale, exercitarea profesiunii
în această situație neprejudiciind mandatul profesional

 Atunci când se cer schimbări majore care să

îmbunatațească imaginea și standardele profesiei de
asistent medical, această categorie profesională trebuie
să fie capabilă să le adopte fără să se producă conflicte
în cadrul sistemului de îngrijire, fără să se pericliteze
încrederea și relația specială care se stabilește cu
pacienții și fără să se submineze unitatea echipei.
 Asistentul medical / moașa, în concordanță cu
diferitele nivele de responsabilitate pe care le
îndeplinește, contribuie la orientarea politicilor și
dezvoltarea sistemului de sănătate care
garantează respectul drepturilor celor asistați,
utilizarea în mod egal a resurselor și valorizarea
rolului profesional.
 Acest fapt este posibil numai prin perfecționare
continuă în muncă și participarea la procesele
decizionale, respectiv integrarea asistentului
medical în echipele manageriale.
 Dezvoltarea asistenților medicali ca profesioniști
ai echipei de sănătate, trebuie înțeleasă în
direcția unei implicări majore care să le confere
maximum de performanță.