Está en la página 1de 217

1

TIBERIU DUMITRESCU
ALGEBRA 1
Bucuresti, 2006
2
Profesorului meu
NICOLAE RADU
3
PREFAT

A
Lucrarea se adreseaza student ilor din anul I de la facultat ile de matem-
atica si informatica din universitat i.

In cuprinsul ei sunt prezentate rezultate
de baza referitoare la mult imi, funct ii, relat ii de echivalent a, operat ii alge-
brice, monoizi, grupuri, inele, corpuri, inele de polinoame n una sau mai
multe nedeterminate, radacini ale polinoamelor, aritmetica lui Z si K[X],
polinoame simetrice, determinant i, spat ii vectoriale, sisteme de ecuat ii liniare,
si teoria formei canonice Jordan. Urmand exemplul cart ii [6] a lui Irving Ka-
plansky, materialul este prezentat ca un sir aproape nentrerupt de teoreme.
Numerotarea teoremelor e facuta n continuare fara a t ine seama de trecerea
dintr-un capitol n urmatorul. Denit iile si rezultatele sunt frecvent nsot ite
de exemple, aplicat ii sau comentarii. Fiecare capitol se termina cu o lista
de exercit ii de dicultate variabila. Solut iile complete ale acestor exercit ii se
gasesc la sfarsitul lucrarii. Tot la sfarsit se aa un index care faciliteaza
gasirea n text a not iunilor sau teoremelor importante.
Autorul
4
Cuprins
1 Mult imi si funct ii 9
1.1 Mult imi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.2 Funct ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.3 Familii de mult imi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.4 Relat ii de echivalent a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
1.5 Exercit ii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
2 Operat ii algebrice, monoizi. 27
2.1 Operat ii algebrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
2.2 Monoizi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
2.3 Exercit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
3 Grupuri 37
3.1 Exemple de grupuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
3.2 Morsme de grupuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
3.3 Subgrupuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
3.4 Subgrupul generat de o mult ime . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
3.5 Congruent e modulo un subgrup . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
3.6 Ordinul unui element ntr-un grup . . . . . . . . . . . . . . . . 45
3.7 Subgrupuri normale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
3.8 Grupul factor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
3.9 Grupuri ciclice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
3.10 Grupul permutarilor S
n
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
3.11 Ecuat ia claselor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
3.12 Exercit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
4 Inele 61
4.1 Inel, subinel, ideal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
5
6 CUPRINS
4.2 Morsme de inele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
4.3 Inel factor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
4.4 Corpuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
4.5 Inelul de polinoame A[X] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
4.6 R adacini ale polinoamelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78
4.7 Inelul de polinoame A[X
1
, ..., X
n
] . . . . . . . . . . . . . . . . 80
4.8 Exercit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
5 Aritmetica lui Z si K[X] 87
5.1 Teorema mp art irii cu rest . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
5.2 Numere prime, polinoame ireductibile . . . . . . . . . . . . . . 93
5.3 Complemente . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
5.4 Exercit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
6 Polinoame simetrice 101
6.1 Inelul polinoamelor simetrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
6.2 Teorema fundamental a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
6.3 Exercit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
7 Determinant i 109
7.1 Propriet at ile determinant ilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
7.2 Dezvolt ari ale determinant ilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
7.3 Aplicat ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
7.4 Exercit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
8 Spat ii vectoriale si sisteme liniare 123
8.1 Spat ii vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
8.2 Sisteme de ecuat ii liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
8.3 Rangul unei matrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
8.4 Exercit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
9 Forma canonica Jordan 143
9.1 Matricea unui endomorsm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
9.2 Forma diagonal-canonica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
9.3 Forma Jordan a unei matrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
9.4 Polinomul minimal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
9.5 Cazul K = C . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
9.6 Aplicat ii ale formei canonice Jordan. . . . . . . . . . . . . . . 165
CUPRINS 7
9.7 Exercit ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
10 Solut iile exercit iilor 175
8 CUPRINS
Capitolul 1
Mult imi si funct ii
Acest capitol are caracter introductiv. Se trec n revista conceptele de
mult ime, apartenent a, incluziune, operat ii cu mult imi, mult imea part ilor,
produs cartezian, funct ie, compunere, injectivitate, surjectivitate, echipoten-
t a, numarabilitate, familie de mult imi, relat ie de echivalent a, mult ime factor.
1.1 Mult imi
Prin mult ime nt elegem o colect ie de obiecte numite elementele mult imii.
Dac a x este un element al mult imii A, atunci spunem ca x apart ine lui A si
scriem x A; n caz contrar, spunem c a x nu apart ine lui A si scriem x , A.
De exemplu, 1 1, 2, 3 si 4 , 1, 2, 3, unde 1, 2, 3 este mult imea av and
elementele 1, 2 si 3.
Spunem ca doua mult imi A, B sunt egale dac a au aceleasi elemente, adic a
A = B (x A x B). Cel mai simplu mod de a descrie o mult ime este
specicand elementele sale. De exemplu, 1, 2 este mult imea cu elementele 1
si 2. Ordinea elementelor si repetit iile sunt irelevante. De exemplu, 1, 2 =
2, 1 = 1, 1, 1, 2. O mult ime se poate descrie si prin precizarea unei
propriet at i caracteristice a elementelor sale. De exemplu, 1, 2 = x
R[ x
2
3x + 2 = 0.
Fie A, B dou a mult imi. Spunem c a A este o submult ime a lui B sau ca A
este inclusa n B, daca orice element al lui A este si element al lui B. Notam
aceasta prin A B sau B A. Dac a, n plus, A ,= B, spunem ca A este o
submult ime proprie a lui B sau ca A este strict inclusa n B si notam A B
sau B A. Rezult a c a A = B A B si B A.
9
10 CAPITOLUL 1. MULT IMI SI FUNCT II
Se vede imediat c a egalitatea si incluziunea de mult imi sunt tranzitive,
adic a, dac a A, B, C sunt mult imi, atunci
(a) A B si B C implic a A C,
(b) A = B si B = C implic a A = C.
Avem urm atoarele exemple importante de mult imi. Mult imea numerelor
naturale N = 0, 1, 2, ..., mult imea numerelorntregi Z = ..., 2, 1, 0, 1, 2,
..., mult imea numerelor rat ionale Q, mult imea numerelor reale Rsi mult imea
numerelor complexe C. Au loc incluziunile
N Z Q R C.
N se poate introduce prin axiomele lui Peano, iar Z, Q, R si C se pot
obt ine prin anumite construct ii pornind de la N (vezi exercit iile 24, 25 si
26). Mult imea vida, , este mult imea care nu are nici un element. Putem
scrie
= x[ x ,= x.
Mult imea vid a este submult ime a oric arei mult imi. Fie A o mult ime. Not am
cu T(A) si numim mult imea part ilor lui A mult imea ale carei elemente sunt
submult imile lui A, adica
T(A) = B[ B A.
De exemplu, T() = si T(1) = , 1. Fie A, B dou a mult imi. Se
denesc urmatoarele operat ii:
A B = x[ x A sau x B (reuniunea lui A cu B)
A B = x[ x A si x B (intersect ia lui A cu B)
A B = x A[ x , B (diferent a dintre A si B).
De exemplu, 1, 21, 3 = 1, 2, 3, 1, 21, 3 = 1 si 1, 21, 3 =
2. Doua mult imi cu intersect ia vida se zic disjuncte. De exemplu, 1, 2
si 3, 4 sunt disjuncte. Cum se arata n teorema urm atoare, operat iile de
reuniune si intersect ie sunt comutative, asociative si ecare dintre ele este
distributiv a fat a de cealalta.
1.1. MULT IMI 11
Teorema 1 Fie A, B, C trei mult imi. Atunci
(a) A B A A B,
(b) A B = B A si A B = B A,
(c) (A B) C = A (B C) si (A B) C = A (B C),
(d) A (B C) = (A B) (A C), si
(e) A (B C) = (A B) (A C).
Demonstrat ie. L asam demonstrat ia cititorului. Pentru exemplicare,
prob am (e). Avem sirul de echivalent e: x A (B C) x A sau
x B C x A sau (x B si x C) (x A sau x B) si (x A
sau x C) x (A B) (A C).
Dac a A este o submult ime a mult imii X, atunci complementara lui A n
X este (
X
(A) = X A. De exemplu, (
X
(X) = si (
X
() = X. Cele dou a
egalit at i urmatoare poarta numele de formulele lui De Morgan.
Teorema 2 Fie X o mult ime si A, B X. Atunci
A B = A B si A B = A B
unde Y = (
X
(Y ).
Demonstrat ie. Avem: x A B x X si x , A B x X si
x , A si x , B x A si x B x A B. Cea de-a doua egalitate se
probeaz a analog.
Fie A, B dou a mult imi si a A, b B. Perechea ordonata (a, b) se
deneste prin
(a, b) := a, a, b.
Se vede usor c a dou a perechi (a, b) si (a

, b

) sunt egale daca si numai daca


a = a

si b = b

. Produsul cartezian AB al mult imilor A si B este mult imea


acestor perechi ordonate, adic a
A B = (a, b)[ a A, b B.
De exemplu, 1, 2 3, 4 = (1, 3), (1, 4), (2, 3), (2, 4). Rezult a c a
A B = A = sau B = .
12 CAPITOLUL 1. MULT IMI SI FUNCT II
1.2 Funct ii
Fie A si B dou a mult imi. O funct ie (sau aplicat ie) f de la A la B (notat ie
f : A B) este o submult ime a produsului cartezian AB cu proprietatea
pentru orice x A exist a si este unic b
x
B cu (x, b
x
) f.
Deci f asociaza ec arui element x A un unic element b
x
B pe care-l
vom nota cu f(x). Asadar, pentru a deni o funct ie f : A B trebuie
s a precizam mult imea A numit a domeniul de denit ie al lui f, mult imea
B numit a codomeniul sau domeniul valorilor lui f si asocierea a f(a).
Mult imea (a, f(a))[ a A = f se mai numeste si gracul lui f. Mult imea
tuturor funct iilor g : A B se noteaza cu B
A
.
De exemplu, f : 1, 2 1, 2, 3, f(n) = n + 1 este o funct ie cu gra-
cul (1, 2), (2, 3). Pe de alt a parte, g : 0, 1, 2 R, g(x) = y unde
y R si x
2
+ y
2
= 1, nu este funct ie, deoarece g(0) = 1, deci g(0)
nu este unic determinat, iar g(2) nu exista. Cu alte cuvinte, submult imea
(0, 1), (0, 1), (1, 0) a lui 0, 1, 2 R nu satisface condit ia din denit ia
funct iei.
Prin denit ie, dou a funct ii f : A B si g : C D sunt egale dac a
A = C, B = D si f(x) = g(x) pentru orice x A. Fie doua funct ii f : A B
si g : B C. Compunerea gf dintre g si f este funct ia gf : A C denit a
prin
(gf)(x) = g(f(x)) pentru x A.
De exemplu, dac a f, g : R R, f(x) = sin(x), g(x) = x
2
, atunci (gf)(x) =
sin
2
(x) iar (fg)(x) = sin(x
2
), deci fg ,= gf.

In cazul n care o funct ie
este denit a pe o mult ime nit a A = a
1
, ..., a
n
, se poate reprezenta sub
forma =
_
a
1
a
2
. . . a
n
(a
1
) (a
2
) . . . (a
n
)
_
. De exemplu, funct ia f : 1, 2
1, 2, 3, f(n) = n + 1 se poate reprezenta
_
1 2
2 3
_
.
Teorema 3 Fie funct iile f : A B, g : B C si h : C D. Atunci
h(gf) = (hg)f (i.e., compunerea funct iilor este asociativ a).
Demonstrat ie. Dac a x A, atunci (h(gf))(x) = h((gf)(x)) = h(g(f(x)))
= (hg)(f(x)) = ((hg)f)(x).
1.2. FUNCT II 13
O funct ie f : A B se numeste funct ie injectiva sau mai simplu inject ie,
dac a pentru orice x, y A cu x ,= y rezult a f(x) ,= f(y) (echivalent daca
pentru orice x, y A cu f(x) = f(y) rezult a x = y). O funct ie f : A B se
numeste funct ie surjectiva sau mai simplu surject ie, dac a pentru orice y B
exist a x A astfel ncat f(x) = y. O funct ie se numeste funct ie bijectiva sau
mai simplu biject ie, daca este simultan injectiva si surjectiva.
De exemplu, e funct iile f, g, h, k : Z Z date prin: f(m) = 2m, g(m) =
[m/2], h(m) = m + 1 si k(m) = m
2
. Atunci f este injectiv a si nesurjectiva,
g este surjectiva si neinjectiv a, h este bijectiva, iar k este neinjectiva si
nesurjectiv a.
Dac a A este o submult ime a lui B, atunci inject ia i : A B, data prin
i(x) = x, se numeste funct ia (aplicat ia) de incluziune a lui A n B. Biject ia
I
A
: A A, data prin I
A
(x) = x, se numeste funct ia (aplicat ia) identica
a mult imii A. Se veric a imediat ca pentru orice funct ie f : A B avem
I
B
f = f si fI
A
= f.
Dac a A, B sunt doua mult imi, atunci surject iile p
A
: A B A si
p
B
: AB B, date prin p
A
(x, y) = x si p
B
(x, y) = y, se numesc proiect iile
canonice ale produsului cartezian A B pe prima respectiv a doua compo-
nent a. O biject ie s : A A se mai numeste permutare a mult imii A. De
exemplu, =
_
a b c d
b c a d
_
este o permutare a mult imii a, b, c, d
Teorema 4 Fie funct iile f, f

: A B si g, g

: B C. Atunci au loc
urmatoarele implicat ii
(a) f, g inject ii gf inject ie,
(b) f, g surject ii gf surject ie,
(c) f, g biject ii gf biject ie,
(d) gf inject ie f inject ie,
(e) gf surject ie g surject ie,
(f) gf biject ie f inject ie si g surject ie,
(g) gf = gf

si g inject ie f = f

,
(h) gf = g

f si f surject ie g = g

.
Demonstrat ie. (a). Fie x, y A astfel nc at (gf)(x) = (gf)(y), adic a
g(f(x)) = g(f(y)). Cum g, f sunt inject ii, obt inem f(x) = f(y) si apoi
x = y. (b). Fie z C. Cum g, f sunt surject ii, exist a y B cu g(y) = z si
apoi exista x A cu f(x) = y. Obt inem (gf)(x) = g(y) = z.
(c) rezulta din (a) si (b).
14 CAPITOLUL 1. MULT IMI SI FUNCT II
(d). Fie x, y A cu f(x) = f(y). Aplic and pe g obt inem (gf)(x) =
(gf)(y) si cum gf este inject ie, rezulta x = y.
(e). Fie z C. Cum gf este surject ie, exist a x A cu (gf)(x) = z. Deci
y = f(x) B si g(y) = z. (f) rezulta din (d) si (e).
(g). Fie x A. Cum gf = gf

, rezult a g(f(x)) = g(f

(x)), deci f(x) =


f

(x) deoarece g este injectiva.


(h) Fie y B. Cum f este surject ie, exist a x A cu f(x) = y. Deoarece
gf = g

f, rezulta g(y) = (gf)(x) = (g

f)(x) = g

(y).
Fie funct iile f, g : N N date prin f(n) = n+1 si g(n) = max(n1, 0).
Atunci gf = I
N
dar f nu este surjectiva iar g nu este injectiva.
Teorema 5 Fie f : A B o funct ie. Atunci f este bijectiva daca si numai
daca exista o funct ie g : B A astfel ncat gf = I
A
si fg = I
B
. Daca
exista, funct ia g este unica; g se numeste inversa lui f si se noteaza cu f
1
.
Demonstrat ie. Implicat ia rezult a din punctul (f) al Teoremei 4. .
Fie y B. Cum f este surjectiv a, exist a y

A astfel ncat f(y

) = y.
Deoarece f este injectiv a, y

este unic determinat de y (deoarece f(y

) = y =
f(y

) implica y

= y

). Denim funct ia g : B A prin g(y) = y

. Pentru
orice y B, rezult a (fg)(y) = f(y

) = y; deci fg = I
B
. De asemenea, dac a
x A, atunci g(f(x)) = f(x)

= x; deci gf = I
A
. Unicitatea lui g rezult a
din punctele (g) si (h) ale teoremei 4.
De exemplu, inversa funct iei f : N N

dat a prin f(m) = m + 1


este f
1
: N

N dat a prin f
1
(m) = m 1. De asemenea, inversa
funct iei h : R R, h(x) = x
3
+ 5x, x R, este funct ia h
1
(y) =
3
_
y/2 +
_
y
2
/4 + 125/27 +
3
_
y/2
_
y
2
/4 + 125/27, y R.
Fie f : A B o funct ie. Daca X A, atunci submult imea lui B,
f(X) = f(x)[ x X se numeste imaginea (directa) a lui X prin f. f(A) se
noteaz a cu Im(f) si se numeste imaginea lui f. E clar c a f este surjectiva dac a
si numai daca Im(f) = B. De asemenea, dac a Y B, atunci submult imea
lui A, f
1
(Y ) = x A[ f(x) Y se numeste pre-imaginea sau imaginea
inversa a lui Y prin f.
De exemplu, pentru funct ia h : N Z, dat a prin h(n) = (1)
n
, avem
Im(h) = 1, 1, h(1, 3) = 1, h
1
(2) = si h
1
(1) = mult imea
numerelor naturale pare.
1.2. FUNCT II 15
Teorema 6 Fie f : A B o funct ie, X, W A si Y, Z B. Atunci
(a) X W f(X) f(W),
(b) Y Z f
1
(Y ) f
1
(Z),
(c) f(X W) = f(X) f(W),
(d) f(X W) f(X) f(W) (cu egalitate daca f este injectiva),
(e) f
1
(Y Z) = f
1
(Y ) f
1
(Z),
(f) f
1
(Y Z) = f
1
(Y ) f
1
(Z),
(g) f
1
(f(X)) X (cu egalitate daca f este injectiva),
(h) f(f
1
(Y )) Y (cu egalitate daca f este surjectiva).
Demonstrat ie. (a) si (b) sunt clare. (c). Incluziunea rezult a din (a).
Fie y f(X W). Atunci exist a x X W astfel nc at f(x) = y. Rezulta
x X sau x W, deci y f(X) sau y f(W).
(d). Prima parte e clara. Presupunem f injectiv a si e y f(X) f(W).
Exist a x X si w W astfel ncat f(x) = f(w) = y. Din injectivitatea lui
f rezult a x = w, deci y f(X W).
(e). Avem sirul de echivalent e: x f
1
(Y Z) f(x) Y Z
f(x) Y sau f(x) Z x f
1
(Y ) f
1
(Z).
(f). se probeaza asemanator cu (e).
(g). Dac a x X, atunci f(x) f(X), deci x f
1
(f(X)). Reciproc, e
w f
1
(f(X)). Atunci f(w) f(X), adica exista x X cu f(x) = f(w),
deci w = x X dac a f este injectiva.
(h). Relat ia f(f
1
(Y )) Y este evidenta. Presupunem c a f este surjec-
tiv a si e y Y . Atunci exista x A cu f(x) = y. Rezulta c a x f
1
(Y ),
deci y f(f
1
(Y )).
Teorema 7 Fie A o mult ime. Armat iile urmatoare sunt echivalente:
(a) A este nita,
(b) orice inject ie f : A A este biject ie,
(c) orice surject ie f : A A este biject ie.
Demonstrat ie. (a) (b) si (a) (c). Fie A = a
1
, ..., a
n
. Dac a
f este injectiv a, atunci f(a
1
), ..., f(a
n
) sunt elemente distincte din A, deci
f(a
1
), ..., f(a
n
) = A, adica f este surjectiva.
Dac a f este surjectiv a, atunci f(a
1
), ..., f(a
n
) = A deci f(a
1
), ..., f(a
n
)
sunt distincte, adica f este injectiva.
(b) (a) si (c) (a). Presupunem c a A este innita. Vom construi
funct iile f, g : A A, f injectiv a nesurjectiv a, g surjectiv a neinjectiv a. Fiind
16 CAPITOLUL 1. MULT IMI SI FUNCT II
innit a, A posed a o submult ime innit a B = a
1
, a
2
, ..., a
n
, .... Denim
funct iile f, g : A A prin
f(x) =
_
x dac a x A B
a
n+1
dac a x = a
n
g(x) =
_
x dac a x A B a
1

a
n1
dac a x = a
n
, n 2.
Deoarece a
1
, Im(f), g(a
1
) = g(a
2
) si gf = I
A
, rezulta c a f este injectiv a
dar nesurjectiva iar g este surjectiva dar neinjectiva.
Proprietatea anterioara ne permite sa denim mult imile nite ca ind
mult imile A cu proprietatea ca orice inject ie (surject ie) f : A A este
biject ie.
Teorema 8 Fie A, B mult imi nite cu m respectiv n elemente. Atunci
(a) numarul submult imilor lui B este 2
n
(b) numarul funct iilor de la A la B este n
m
(c) numarul permutarilor lui B este n!
(d) daca m n, numarul inject iilor de la A la B este n!/(n m)!
(e) daca m n, numarul surject iilor de la A la B este
n
m
C
1
n
(n 1)
m
+C
2
n
(n 2)
m
+ + (1)
n1
C
n1
n
.
Demonstrat ie. (a). Fie 0 k n. Submult imile lui B av and k elemente
sunt n num ar de C
k
n
. Deci B are C
0
n
+ C
1
n
+ + C
n
n
= (1 + 1)
n
= 2
n
submult imi. Pentru celelate armat ii, vezi exercit iul 12.
Spunem ca doua mult imi A, B sunt echipotente sau ca au acelasi cardinal
si not am A B sau [A[ = [B[, daca exist a o biject ie f : A B. E clar ca
dou a mult imi nite sunt echipotente dac a si numai dac a au acelasi numar de
elemente. Din acest motiv, pentru o mult ime nit a cu n elemente vom scrie
[A[ = n.
Pentru cazul mult imilor arbitrare, se poate proba usor c a relat ia de echi-
potent a posed a propriet at ile reexivitate(A A), simetrie (A B B
A) si tranzitivitate (A B si B C A C). O mult ime echipotent a
cu N se numeste mult ime numarabila. E clar c a A este mult ime numarabil a
dac a si numai daca elementele lui A se pot aseza ntr-un sir innit. Cum Z =
0, 1, 2, ..., Z este numarabil a. N N este de asemeanea num arabila,
deoarece avem biject ia
f : NN N, f(a, b) = 2
a
(2b + 1) 1.
1.3. FAMILII DE MULT IMI. 17

Intr-adev ar, orice num ar natural nenul se scrien mod unic ca produsul dintre
o putere a lui 2 si un num ar impar.
Teorema 9 (Cantor). Mult imea numerelor reale este nenumarabila.
Demonstrat ie. Presupunem c a R este num arabila. Atunci intervalul
(0, 1) este num arabil. Fie a
1
, ..., a
n
, ... o nsiruire a numerelor din (0, 1) si
e
a
n
= 0, a
n1
a
n2
a
nk

reprezentarea zecimala a lui a
n
. Pentru ecare n, e b
nn
o cifr a zecimal a
diferit a de 0, 9 si a
nn
. Atunci num arul cu reprezentarea zecimal a
0, b
n1
b
n2
b
nn

apart ine lui (0, 1) dar nu se gaseste n sirul a
1
, ..., a
n
, ..., contradict ie.
Fie A, B dou a mult imi. Spunem c a A are cardinal mai mic decat B si
not am [A[ [B[, dac a exista o inject ie f : A B. Daca n plus, A, B
nu sunt echipotente, not am [A[ < [B[. Au loc urm atoarele dou a rezultate
remarcabile.
Teorema 10 (Cantor). Pentru orice mult ime A, [A[ < [T(A)[.
Demonstrat ie. Inject ia i : A T(A), i(x) = x, ne arat a ca [A[
[T(A)[. Presupunem ca avem o biject ie f : A T(A). Se considera
mult imea B = a A[ a , f(a). Cum f este surjectiv a, exist a b A
cu f(b) = B. Daca b B, atunci b , f(b) = B, contradict ie; iar dac a b , B,
atunci b f(b) = B, din nou contradict ie.
Teorema 11 (Cantor-Schroder-Bernstein). Fie A, B doua mult imi. Daca
[A[ [B[ si [B[ [A[, atunci [A[ = [B[.
Demonstrat ie. Vezi exercit iul 9.
1.3 Familii de mult imi.
Fie M o mult ime nevida. Un sir (x
n
)
n1
de elemente ale lui M nseamn a, de
fapt, o funct ie f : N

M, f(n) = x
n
. Mai general, dac a I este o mult ime, o
18 CAPITOLUL 1. MULT IMI SI FUNCT II
familie de elemente (x
i
)
iI
din M indexata dupa mult imea I nseamn a funct ia
f : I M, f(i) = x
i
. I se numeste mult imea indicilor iar x
i
elementul de
indice i al familiei. Familia se zice nevida dac a I este nevida. De exemplu, o
matrice de tip mn de numere reale este o familie indexata dup a mult imea
1, ..., m 1, ..., n.
Fie (A
i
)
iI
o familie nevid a de mult imi (adic a, ecare A
i
este mult ime).
Operat iile de reuniune/intersect ie se pot deni pentru familii astfel
_
iI
A
i
= x[ exist a i
x
I cu x A
i
x

iI
A
i
= x[ x A
i
pentru orice i I.
De exemplu,
n
i=1
A
i
= A
1
A
n
,
0<x<1
(0, x] = (0, 1) si

i=1
(0, 1/n) =
. Proprietat ile reuniunii/intersect iei din cazul a dou a mult imi se extind
usor la cazul familiilor. De exemplu, o versiune generalizata a asociativit at ii
reuniunii este urmatoarea. Fie ((A
i
k
)
i
k
I
k
)
kK
o familie de familii mult imi.
Atunci
_
kK
(
_
i
k
I
k
A
i
k
) =
_
jI
A
j
unde I =
_
kK
I
k
.
O versiune generalizat a a distributivitat ii intersect iei fat a de reuniune este
urm atoarea. Fie (A
i
)
iI
si (B
j
)
jJ
familii de mult imi. Atunci
(
_
iI
A
i
) (
_
jJ
B
j
) =
_
(i,j)IJ
(A
i
B
j
).

Intr-adev ar, x (

iI
A
i
)(

jJ
B
j
) exist a I si J cu x A

(i,j)IJ
(A
i
B
j
).
Formulele lui De Morgan se exprim a astfel. Fie X o mult ime si e (A
i
)
iI
o familiei de submult imi ale lui X. Atunci
_
iI
A
i
=

iI
A
i

iI
A
i
=
_
iI
A
i
unde Y = (
X
(Y ).

Intr-adev ar, x

iI
A
i
x X si x ,

iI
A
i
x X
si x , A
i
pentru orice i I x

iI
A
i
.
1.4. RELAT II DE ECHIVALENT

A 19
Prin denit ie, produsul cartezian

iI
A
i
al unei familii nevide de mult imi
(A
i
)
iI
este

iI
A
i
:= (x
i
)
iI
[ x
i
A
i
pentru orice i I.
Dac a A, I sunt mult imi nevide, atunci A
I
este produsul cartezian al fami-
liei (A
i
)
iI
cu A
i
= A pentru orice i I. Deci A
I
este mult imea familiilor de
elemente din A indexate dup a I, altfel spus, mult imea funct iilor f : I A.
Dac a I = 1, ..., n, A
I
se noteaz a simplu cu A
n
.

In teoria axiomatic a a
mult imilor, se admite urmatoarea axiom a:
(Axioma alegerii.) Produsul cartezian al unei familii nevide de mult imi nev-
ide (A
i
)
iI
este nevid, adica exista o funct ie
f : I
_
iI
A
i
cu f(i) A
i
pentru orice i I.
1.4 Relat ii de echivalent a
Fie A o mult ime nevida. O relat ie pe mult imea A este o submult ime a
produsului cartezian A A. Daca (a, b) , vom spune c a a este n relat ia
cu b si vom folosi notat ia (mai comod a) a b. De exemplu, = (1, 2)
este o relat ie pe mult imea 1, 2 si 12. E clar ca pe o mult ime cu n elemente
sunt 2
n
2
relat ii.
O relat ie pe mult imea A se numeste relat ie de echivalent a dac a este
simultan:
reexiv a: a a pentru orice a A,
simetric a: a b implic a b a, si
tranzitiv a: a b si b c implic a a c.
Exemple de relat ii de echivalent a: relat ia de egalitate pe o mult ime
nevid a, relat ia de paralelism pe mult imea dreptelor din plan, relat iile de
asem anare/congruent a pe mult imea triunghiurilor din plan. Relat ia de ine-
galitate pe N nu este relat ie de echivalent a, neind simetric a. Dac a
f : A B este o funct ie, atunci relat ia
f
pe A denit a prin
x
f
y : f(x) = f(y)
20 CAPITOLUL 1. MULT IMI SI FUNCT II
este o relat ie de echivalent a ind reexiva: f(a) = f(a) pentru orice a A,
simetric a: f(a) = f(b) implica f(b) = f(a), si tranzitiv a: f(a) = f(b) si
f(b) = f(c) implica f(a) = f(c).
Numim
f
relat ia de echivalent a asociata lui f. De exemplu, pentru
funct ia : R C, (x) = cos(2x) + i sin(2x), relat ia x

y nseamn a
x y Z. Fie o relat ie de echivalent a pe mult imea A. Dac a a A,
mult imea
[a] := b A[ b a
se numeste clasa de echivalent a a elementului a. Mult imea claselor de echi-
valent a se numeste mult imea factor a lui A modulo si se noteaz a cu A/ .
Deci A/ = [a][ a A. Surject ia
p : A A/ , p(a) = [a]
se numeste surject ia canonica. Se vede c a
p
=. Pentru relat ia de egalitate
pe o mult ime nevid a B, clasele de echivalent a sunt submult imile lui B cu
c ate un singur element. O partit ie a unei mult imi nevide A este o familie
de submult imi nevide disjuncte dou a c ate dou a ale lui A a carei reuniune
este A. De exemplu, (2n, 2n + 1)
nZ
este o partit ie a lui Z n timp ce
(n, n + 1)
nZ
si (3n, 3n + 1)
nZ
nu sunt partit ii.
Teorema 12 Fie o relat ie de echivalent a pe mult imea A. Atunci
(a) a [a] pentru orice a A.
(b) Doua clase de echivalent a [a] si [b] sunt
_
egale daca a b
disjuncte daca a , b.

In particular, [a] = [b] daca si numai daca a b.


(c) Mult imea claselor de echivalent a este o partit ie a lui A.
Demonstrat ie. (a) rezulta din reexivitate lui . (b). Presupunem c a
exist a x [a] [b] si e y [a]. Cum este simetrica, rezulta ca y a,
a x si x b. Din tranzitivitatea obt inem y b, deci y [b]. Deci [a] [b]
si din simetrie obt inem [a] = [b]. Am demonstrat astfel si pe (c).
Fie A o mult ime nevid a. Unei partit ii / = (A
i
)
iI
a lui A, i putem
asocia relat ia pe A denit a prin x
A
y x, y se g asesc n acelasi A
i
. Se
arat a usor ca
A
este o relat ie de echivalent a ale c arei clase de echivalent a
sunt chiar submult imile A
i
. Reciproc, daca este o relat ie de echivalent a pe
mult imea A, atunci din teorema precedent a rezulta c a A/ este o partit ie a
lui A si
A/
= . Am stabilit astfel urm atorul rezultat.
1.4. RELAT II DE ECHIVALENT

A 21
Teorema 13 Fie A o mult ime nevida. Aplicat iile A/ si /
A
sunt
biject ii inverse una celeilalte ntre relat iile de echivalent a pe A si partit iile lui
A.
De exemplu, pe o mult imea 1, 2, 3 sunt cinci relat ii de echivalent a
deoarece 1, 2, 3 are cinci partit ii (vezi si exercit iul 16). Fie funct ia :
R C, (x) = cos(2x) +i sin(2x). Clasele de echivalent a ale relat iei

sunt submult imile lui R de forma x + k[ k Z cu 0 x < 1.



In fond, se
vede usor c a pentru o funct ie f : A B, clasele de echivalent a ale relat iei

f
sunt submult imile f
1
(b) cu b Im(f).
Fie o relat ie de echivalent a pe mult imea A. O submult ime S a lui A
se numeste sistem de reprezentant i pentru dac a S cont ine exact cate un
element din ecare clasa de echivalent a. Deci, S este sistem de reprezentant i
pentru dac a si numai dac a S veric a condit iile
(1) pentru orice a A exist a s
a
S cu a s
a
, si
(2) orice dou a elemente distincte ale lui S nu sunt n relat ia .
[0, 1) este un sistem de reprezentant i pentru relat ia

denit a anterior.
Pe mult imea numerelor complexe (identicat a cu planul complex), relat ia
z w [z[ = [w[ este o relat ie de echivalent a (este chiar relat ia asociat a
funct iei d : C R, d(z) = [z[). Clasele de echivalent a sunt cercurile de
cetru 0, iar [0, ) este un sistem de reprezentant i.
Fie n un num ar natural xat. Spunem ca dou a numere ntregi a, b sunt
congruente modulo n si scriem a b (n) daca n divide a b. Relat ia (n)
se numet e relat ia de congruent a modulo n pe Z. De exemplu, 7 5 (4) si
11 , 4 (6). De asemenea, a b (2) a si b au aceeasi paritate. Se vede
imediat c a relat ia de congruent a modulo 0 este chiar egalitatea si c a orice
dou a numere sunt congruente modulo 1. Asadar, ne putem restr ange in cele
ce urmeaza la cazul n 2.
Teorema 14 Relat ia de congruent a modulo n pe Z este o relat ie de echiva-
lent a cu clasele de echivalent a

0,

1,...,

n 1, unde
r = nq +r[ q Z.
Demonstrat ie. Fie a, b Z.

Imp art ind pe ecare cu rest la n, obt inem
a = nq + r, b = ns + t cu q, s Z si r, t 0, 1, ..., n 1. Atunci a b (n)
n[a b n[r t r = t, deoarece [r t[ n 1. Asadar
22 CAPITOLUL 1. MULT IMI SI FUNCT II
a b (n) a si b dau acelasi rest la mpart irea cu n.
Cu aceasta caracterizare se arat a usor ca relat ia de congruent a modulo n este
o relat ie de echivalent a si ca are clasele de echivalent a

0,

1,...,

n 1.

Intr-
adev ar, pentru 0 r n1, r = nq+r[ q Z sunt exact numerele ce dau
restul r la mpart irea cu n. Altfel spus, mult imea resturilor 0, 1, ..., n 1
este un sistem de reprezentant i.
Numim clasele de echivalent a ale relat iei de congruent a modulo n clasele
de resturi modulo n, iar mult imea lor o notam cu Z
n
. Deci
Z
n
=

0,

1, ...,

n 1.
r se mai scrie nZ + r, unde nZ este mult imea multiplilor lui n.
De exemplu, Z
2
=

0,

1 unde

0 (resp.

1) este mult imea numerelor ntregi
pare (resp. impare).
Cu ajutorul relat ilor de echivalent a se pot deni noi obiecte matematice.
De exemple, mult imea numerelor ntregi Z se poate construi plecand de la
N astfel. Pe N N consider am relat ia de echivalent a (a, b) (c, d) dac a
a + d = b + c. Dac a notam clasa de echivalent a a lui (a, b) cu a b, atunci
putem deni pe Z ca NN/ = a b[ a, b N (vezi exercit iul 24).
D am si un exemplu geometric. Fie dreptunghiul D = [0, 9] [0, 1]. Pe D
consider am relat iile de echivalent a , si denite prin
(0, y) (9, y) pentru orice y [0, 1],
(0, y) (9, y) si (x, 0) (x, 1) pentru orice (x, y) [0, 9] [0, 1],
(0, y) (9, 1 y) pentru orice y [0, 1].
Atunci mult imea factor D/ poate g andit a ca un cilindru, deoarece am
lipit laturile verticale ale lui D, D/ poate g andita ca un tor, deoarece
am lipit si laturile orizontale ale lui D, iar D/ poate gandit a ca o banda
M obius, deoarece am lipit laturile verticale ale lui D dup a o r asucire.
1.5 Exercit ii.
1. Fie M o mult ime, A, B M si e funct ia
f : T(M) T(A) T(B) denita prin f(X) = (X A, X B).
Ar atat i c a f este injectiva AB = M si c a f este surjectiva AB = .
1.5. EXERCIT II. 23
2. Fie f : A B o funct ie. Consider am funct iile f

: T(A) T(B),
f

: T(B) T(A), denite prin f

(X) = f(X) si f

(Y ) = f
1
(Y ). Aratat i
c a f este injectiv a (resp. surjectiv a) f

este surjectiv a (resp. f

injectiv a).
3. Ar atat i ca funct ia f : Z
2
R, f(x, y) = (x

2)
2
+ (y 1/3)
2
, este
injectiv a. Ca aplicat ie, ar atat i ca pentru orice numar natural n, exist a un
cerc cu centrul n punctul C = (

2, 1/3) care cont ine n interior exact n


puncte cu coordonatele numere ntregi.
4. G asit i imaginea funct iei f : Z
2
Z, f(x, y) = x
2
y
2
.
5. Scriet i elementele mult imii T(T(T())).
6. Fie (A
n
)
n1
un sir mult imi nevide nite si e f
n
: A
n+1
A
n
, n 1,
aplicat ii. Aratat i c a exist a un sir (a
n
)
n1
, a
n
A
n
, astfel nc at f
n
(a
n+1
) = a
n
pentru n 1.
7. Fie A o mult ime. Ar atat i c a nu exist a o inject ie f : T(A) A. (Indicat ie:
folosit i mult imea B = A f(C)[ f(C) C si elementul b = f(B).)
8. Fie f : B A o funct ie injectiv a, unde A este o submult ime a lui B.
Consider am mult imea C = f
n
(x)[ x B A, n 0, unde f
0
(x) := x
si f
n
= ff
n1
pentru n 1. Aratat i c a funct ia g : B A denit a prin
g(x) =
_
f(x) daca x C
x dac a x , C
este bijectiv a. Aplicat ie: calculat i g pentru
f : [0, 1] [0, 1), f(x) = x/2.
9 Folosit i exercit iul precedent pentru a ar ata c a dou a mult imi D, E sunt
echipotente dac a ntre ele exist a inject ii u : D E si v : E D (teorema
Cantor-Schroder-Bernstein).
10. Fie A, B, C trei mult imi nevide. Ar atat i ca (B C)
A
B
A
C
A
si
(C
B
)
A
C
AB
.
11. (Principiul includerii si excluderii.) Fie X o mult ime nit a nevida si
A
1
, ..., A
n
submult imi ale lui X. Aratat i c a:
[A
1
A
2
A
n
[ =
n

i=1
[A
i
[

i<j
[A
i
A
j
[ + + (1)
n+1
[A
1
A
n
[.
24 CAPITOLUL 1. MULT IMI SI FUNCT II
12. Fie a, b dou a numere naturale, A = 1, 2, ..., a si B = 1, 2, ..., b.
Probat i armat iile urm atoare.
(a) Numarul N al funct iilor de la A la B este b
a
.
(b) Dac a a b, numarul N
i
al inject iilor de la A la B este b!/(b a)!.

In
particular, num arul permutarilor unei mult imi cu n elemente este n!.
(c) Daca a b, num arul N
s
al surject iilor de la A la B este
b
a
C
1
b
(b 1)
a
+C
2
b
(b 2)
a
+ (1)
b1
C
b1
b
.
(d) Dac a a b, num arul N
r
al funct iilor strict crescatoare de la A la B
este C
a
b
.
(e) Numarul N
c
al funct iilor crescatoare de la A la B este C
a
a+b1
.
(Indicat ie. La (c), se numar a non-surject iile folosind ex. 11, iar (e) se poate
reduce la (d).)
13. Fie k, n 1. Aratat i c a numarul monoamelor X
i
1
1
X
i
2
2
X
i
n
n
de grad k
este C
n1
n+k1
.
14. Ar atat i c a num arul permut arilor de grad n f ara puncte xe este n!(1
1/1! + 1/2! 1/3! + + (1)
n
/n!). (Indicat ie. Folosit i ex. 11).
15. Pentru n 1, e (n) num arul ntregilor pozitivi n si primi cu n
(funct ia se numeste indicatorul lui Euler). Aratat i c a
(n) = n(1 1/p
1
)(1 1/p
2
) (1 1/p
s
)
unde p
1
, p
2
, ..., p
s
sunt factorii primi ai lui n.
16. Num arat i relat iile de echivalent a pe o mult ime cu n elemente.
17. Ar atat i c a relat ia de congruent a modulo n este relat ie de echivalent a
folosind denit ia.
18. Care dintre urmatoarele relat ii pe R este relat ie de echivalent a: (a) xy
dac a x y Z, (b) xy dac a [x y[ < 2, (c) xy dac a x +y Z ?
19. Fie 1 mult imea relat iilor pe 1, 2, 3. Consideram axiomele de: (1) re-
exivitate, (2) simetrie, (3) tranzitivitate, (4) antisimetrie. Calculat i imag-
inea funct iei urm atoare: g : 1 0, ..., 15, g() = a
1
+ 2a
2
+ 4a
3
+ 8a
4
unde a
i
= 1 (resp. a
i
= 0) dac a satisface (resp. nu satisface) axioma (i).
1.5. EXERCIT II. 25
20. Fie A o mult ime innita si F mult imea funct iilor g : A A. Pe F
denim relat ia f g mult imea D
fg
= a A[ f(a) ,= g(a) este nit a.
Ar atat i c a este o relat ie de echivalent a.
21. Pe mult imea C

(=planul complex far a 0) denim relat ia z w z,


w si 0 sunt coliniare. Aratat i c a este relat ie de echivalent a, determinat i
clasele de echivalent a si un un sistem de reprezentant i.
22. Pe mult imea C (=planul complex) denim relat ia z w z w R.
Ar atat i c a este relat ie de echivalent a, determinat i clasele de echivalent a si
un un sistem de reprezentant i.
23. Fie A o mult ime nevida. Pe mult imea H a funct iilor de la An A denim
relat ia f g exist a o biject ie u H astfel nc at fu = ug. Ar atat i ca
este relat ie de echivalent a.
24. (Construct ia lui Z.) Fie relat ia pe NN denit a prin (a, b) (c, d)
dac a a+d = b +c. Ar atat i c a este o relat ie de echivalent a si ca NN/
se identic a n mod natural cu Z.
25. (Construct ia lui Q.) Fie relat ia pe ZN

denit a prin (a, b) (c, d)


dac a ad = bc. Ar atat i ca este o relat ie de echivalent a si c a Z N

/ se
identic a n mod natural cu Q.
26. (Construct ia lui R.) Fie ( mult imea sirurilor Cauchy de numere rat ionale
(un sir (a
n
)
n1
se numeste sir Cauchy dac a pentru orice num ar natural k 1,
exist a un num ar natural N = N(k) 1 astfel nc at [a
n
a
m
[ < 1/k pentru
orice n, m N). Pe ( consider am relat ia denit a prin (a
n
)
n1
(b
n
)
n1
lim
n
(a
n
b
n
) = 0. Aratat i ca este o relat ie de echivalent a si ca (/
se identic a n mod natural cu R.
27. Pentru ce numere naturale n 2 este funct ia f : Z
n
C, f(

k) = i
k
bine-denit a ?
26 CAPITOLUL 1. MULT IMI SI FUNCT II
Capitolul 2
Operat ii algebrice, monoizi.

In acest capitol se introduce not iunea de operat ie algebric a, not iune funda-
mental a pentru nt elegerea tuturor capitolelor urmatoare. Sunt date apoi
c ateva proprietat i ale monoizilor.
2.1 Operat ii algebrice
Fie A o mult imea nevida. O operat ie algebrica binara pe mult imea A
(prescurtat, operat ie pe A) este o funct ie : AA A. Pentru comoditate,
vom scrie a b n loc de (a, b). Deci, operat ia asociaza ec arei perechi
(a, b) A A elementul a b A. De exemplu, x y = x, x y = x
2
+ y
2
sunt operat ii pe R.
Fie o operat ie pe mult imea A. Operat ia se zice asociativa dac a
a (b c) = (a b) c pentru orice a, b, c A.
Operat ia se zice comutativa dac a
a b = b a pentru orice a, b A.
Un element e A se numeste element neutru pentru operat ia dac a
a e = e a = a pentru orice a A.
Dac a exist a, elementul neutru este unic.

Intr-adev ar, daca e, f sunt elemente
neutre, atunci e = e f = f.
27
28 CAPITOLUL 2. OPERAT II ALGEBRICE, MONOIZI.
O submult ime nevid a H a lui A se numeste parte stabila (n raport cu )
dac a
x y H pentru orice x, y H.

In acest caz, se restr ange la o operat ie pe H numit a operat ia indusa. De


exemplu, pe mult imea N, operat ia de adunare este asociativa, comutativa si
are elementul neutru 0; n plus, N0, 1, 2, 4 este parte stabil a. Operat ia de
sc adere pe Z nu este nici asociativa nici comutativa si nu are element neutru,
e.g. 1 (1 1) = 1 ,= 1 = (1 1) 1, 2 1 = 1 ,= 1 = 1 2; n plus, 3Z
este parte stabil a.
Perechea M = (A, ) se numeste semigrup dac a A este o mult ime nevid a
si este operat ie asociativ a pe A. Un monoid este un semigrup cu element
neutru. A se numeste mult imea subiacenta a semigrupului/monoidului M.
Semigrupul (monoidul) M se zice comutativ dac a este operat ie comutativ a.
De exemplu, (N 1, +) este un semigrup comutativ. Pe o mult ime
C cu cel put in dou a elemente, operat ia a b = a, a, b C, deneste o
structur a de semigrup necomutativ care nu este monoid. Avem exemplele
de monoizi comutativi: (N, +), (Z, +), (Q, +), (R, +), (N, ), (Z, ), (Q, ),
(R, ), (T(B), ) si (T(B), ), unde B este o mult ime arbitrara.
Fie B o mult ime nevid a. Pe mult imea B
B
a tuturor funct iilor f : B
B, operat ia de compunere determin a o structur a de monoid.

Intr-adev ar,
compunerea funct iilor este asociativ a (cf. teoremei 3) si funct ia identica I
B
joac a rol de element neutru. Dac a B are cel put in dou a elemente, monoidul
B
B
este necomutativ, dup a cum putem vedea compunand dou a aplicat ii
constante diferite.
Fie M = (A, ) un monoid cu elementul neutru e. Un element a M se
numeste element inversabil sau simetrizabil dac a exist a a

M cu
a a

= a

a = e.
Dac a exist a, elementul a

este unic.

Intr-adev ar, daca n plus b A si
a b = b a = e, atunci
a

= a

e = a

(a b) = (a

a) b = e b = b.
Elementul a

se numeste inversul sau simetricul lui a. Notam cu U(M)


mult imea elementelor inversabile ale monoidului M numit a si mult imea uni-
tat ilor lui M. Cum e e = e, e U(M).
Un monoid se numeste grup dac a U(M) = M, adic a orice element al
s au este inversabil. De exemplu, monoizii (N, +) si (Z, ) nu sunt grupuri,
2.1. OPERAT II ALGEBRICE 29
deoarece U(N, +) = 0 si U(Z, ) = 1, 1. Pe de alt a parte, (Z, +) este
grup; l vom numi grupul Z subnt eleg and c a operat ia grupal a este adunarea.
Deosebim urmatoarele tipuri de notat ii. Notat ie generala, caz n care
operat ia este notata cu un semn de tipul , , , etc., elementul neutru este
notat cu e, I, etc., iar simetricul unui element a este notat de exemplu cu a

sau a.
Notat ie aditiva, cazn care operat ia este notat a cu semnul +si este numita
adunare, elementul neutru este notat cu 0 si este numit elementul nul, iar
simetricul unui element a este notat cu a si este numit opusul lui a.
Notat ie multiplicativa, caz n care operat ia este notat a cu semnul si este
numit a nmult ire, elementul neutru este notat cu 1 si este numit elementul
unitate, iar simetricul unui element a este notat cu a
1
si este numit inversul
lui a.

In cazul notat iei multiplicative, x y se noteaza mai simplu cu xy.
Pentru simplicarea scrierii, vom expune rezultatele teoretice referitoare
la semigrupuri, monoizi si grupuri n notat ie multiplicativ a. Concret, prin
expresia e monoidul M vom nt elege c a pe mult imea nevida M se con-
sider a operat ia asociativ a (a, b) ab cu elementul neutru 1 (sau 1
M
), iar
dac a a U(M), atunci inversul s au este a
1
. Pentru o mai buna ntelegere,
cititorul e sf atuit sa transcrie rezultatele n notat ie aditiva sau generala.
Fie M o mult imempreun a cu o operat ie neasociativ a notat a multiplicativ
si e a, b, c, d M. Pentru a preciza produsul abc putem pune parantezele
n doua moduri (ab)c sau a(bc). De asemenea, n produsul abcd putem pune
parantezele n cinci moduri: (ab)(cd), a(b(cd)), a((bc)d), ((ab)c)d, (a(bc))d
(vezi si ex. 30). Daca operat ia este asociativa, toate cele cinci produse
anterioare dau acelasi rezultat. De exemplu, ((ab)c)d = (ab)(cd) = a(b(cd)).
Are loc urm atorul rezultat numit teorema de asociativitate generalizata.
Teorema 15 Daca M este un semigrup si a
1
, ..., a
n
M, atunci valoarea
produsului a
1
a
n
nu depinde de modul n care s-au pus parantezele.
Demonstrat ie. Prob am armat ia prin induct ie dupa n. Cazurile n = 1
si n = 2 sunt evidente, iar cazul n = 3 rezulta din asociativitate. Fie n 4
si presupunem ca armat ia a fost probata pentru produsele de lungime < n;
deci pentru b
1
, ..., b
k
M si k < n, scrierea b
1
b
k
este neambigu a. Fie b
valoarea produsului a
1
a
n
calculat ntr-un mod oarecare. Rezult a c a exist a
i, 1 i < n, cu b = (a
1
a
i
)(a
i+1
a
n
). Dac a i < n 1, din ipoteza de
induct ie rezult a
b = (a
1
a
i
)((a
i+1
a
n1
)a
n
) =
30 CAPITOLUL 2. OPERAT II ALGEBRICE, MONOIZI.
= ((a
1
a
i
)(a
i+1
a
n1
))a
n
= (a
1
a
n1
)a
n
.
Deci b nu depinde de modul de calcul ales. Acelasi rezultat se obt ine si dac a
i = n 1.
Teorema precedenta ne permite s a folosim ntr-un semigrup (monoid)
scrierea a
1
a
2
a
n
.
Spunem c a dou a elemente a, b ale unui semigrup sunt permutabile dac a
ab = ba.
Teorema 16 Fie M un semigrup si a
1
, a
2
, ..., a
n
M elemente permutabile
doua cate doua. Atunci produsul a
1
a
2
a
n
nu depinde de ordinea factorilor.
Demonstrat ie. Fie b un produs al elementelor a
1
, a
2
, ..., a
n
ntr-o ordine
oarecare. Prin permut ari de elemente vecine, aducem a
1
pe primul loc, apoi
a
2
pe locul doi, s.a.m.d.
2.2 Monoizi
Teorema 17 Daca M este un monoid si a
1
, a
2
, ..., a
n
sunt elemente in-
versabile ale lui M, atunci produsul lor a
1
a
2
a
n
este element inversabil
si
(a
1
a
2
a
n
)
1
= a
1
n
a
1
2
a
1
1
.

In particular, U(M) este grup fat a de operat ia indusa.


Demonstrat ie. Avem
(a
1
a
2
a
n
)(a
1
n
a
1
2
a
1
1
) = (a
1
a
2
a
n1
)(a
n
a
1
n
)(a
1
n1
a
1
2
a
1
1
) =
= (a
1
a
2
a
n1
)(a
1
n1
a
1
2
a
1
1
) = ... = a
1
a
1
1
= 1.
Analog se arata c a (a
1
n
a
1
2
a
1
1
)(a
1
a
2
a
n
) = 1. Rezult a ca U(M) este
un monoid cu toate elementele inversabile, deci U(M) este grup.
Fie n 1. Pe mult imea Z
n
=

0,

1, ...,

n 1 a claselor de resturi modulo
n denim o operat ie de adunare si una denmult ire. Fie x, y Z
n
cu x, y Z.
Denim x + y =

x +y si x y = xy.
2.2. MONOIZI 31
Cele doua operat ii sunt bine-denite, adica nu depind de reprezentant ii
claselor.

Intr-adev ar, e x

, y

Z cu x =

x

si y =

y

. Atunci n divide x

x
si y

y. Deci n divide x

+ y

x y si x

xy = (x

x)y

+ x(y

y).
Rezult a c a

x + y =

x

+ y

si xy =

x

.
Se verica usor ca (Z
n
, +) si (Z
n
, ) sunt monoizi comutativi cu elementele
neutre

0 respectiv

1. Primul este chiar grup deoarece x + (

x) =

0 pentru
orice x Z
n
. Il vom numi grupul Z
n
subnt eleg and c a operat ia grupala este
adunarea.
Consider am acum monoidul (Z
n
, ). Atunci U(Z
n
) este x[ x Z, (x, n) =
1.

Intr-adev ar, e x Z. Atunci x U(Z
n
) y Z cu x y =

1
y, a Z cu xy +an = 1 (x, n) = 1.
Reamintim (vezi ex. 15) ca indicatorul lui Euler (n) al lui n este numarul
ntregilor pozitivi n si primi cu n. Din teorema 17 obt inem
Teorema 18 U(Z
n
, ) = x[ x Z, (x, n) = 1 este un grup abelian cu
(n) elemente.
De exemplu, U(Z
12
) =

1,

5,

7,

11.
Fie M un monoid, a M si n 1. Denim puterile lui a prin: a
0
= 1
M
,
a
n
= aa a (n factori). Dac a a este inversabil, putem extinde denit ia
precedent a punand a
n
= (a
1
)
n
, n 1.

In cazul notat iei aditive egalitat ile
precedente se scriu 0a = 0
M
, na = a + a + + a (n termeni), 0a = 0
M
si
(n)a = n(a).
Teorema 19 (Reguli de calcul ntr-un monoid). Fie M un monoid si a, b
M. (a) a
m
a
n
= a
m+n
pentru orice m, n 0 (resp. m, n ntregi, daca a este
inversabil).
(b) (a
m
)
n
= a
mn
pentru orice m, n 0 (resp. m, n ntregi, daca a este
inversabil).
(c) Daca ab = ba, atunci (ab)
n
= a
n
b
n
pentru orice m, n 0 (resp. m, n
ntregi, daca a, b sunt inversabile).
Demonstrat ie. Pentru m, n 0, armat iile sunt consecint e imediate ale
denit iei. Presupunem c a a, b sunt inversabile.
(a). Pentru k ntreg avem a
k
= a
k+1
a
1
= a
k+2
a
2
= = a
k+p
a
p
.
(b). Fie m 0 si n 0. Atunci (a
m
)
n
= ((a
m
)
1
)
n
= ((a
1
)
m
)
n
=
(a
1
)
mn
= a
mn
. Celelalte cazuri rezult a analog.
32 CAPITOLUL 2. OPERAT II ALGEBRICE, MONOIZI.
(c). Fie n 0. Atunci (ab)
n
= ((ab)
1
)
n
= (a
1
b
1
)
n
= (a
1
)
n
(b
1
)
n
= a
n
b
n
.
Fie A si B doi monoizi. O funct ie f : A B se numeste morsm de
monoizi dac a
_
f(xy) = f(x)f(y) pentru orice x, y A,
f(1
A
) = 1
B
.
Dac a A si B sunt monoizi, avem morsmele x 1
B
: A B numit
morsmul trivial si I
A
: A A, I
A
(x) = x, numit morsmul identic. n
2
n
: (N, +) (N, ), x [x[ : (Z, ) (N, ) si n 2n : (N, +) (N, +)
sunt exemple concrete de morsme de monoizi.
Un morsm de monoizi bijectiv se numeste izomorsm de monoizi. Mor-
smul identic este izomorsm. X B X : (T(B), ) (T(B), ), x
x : (Z , max) (Z , min) si x 2
x
: (R, +) ((0, ), )
sunt exemple concrete de izomorsme de monoizi.
Teorema 20 (a) Compunerea a doua morsme de monoizi este un morsm
de monoizi. (b) Inversul unui izomorsm de monoizi este tot un izomorsm.
Demonstrat ie. (a). Fie f : A B si g : B C morsme de monoizi.
Pentru orice x, y A avem
(gf)(xy) = g(f(xy)) = g(f(x)f(y)) = g(f(x))g(f(y)) = (gf)(x)(gf)(y).
De asemenea, (gf)(1
A
) = g(f(1
A
)) = g(1
B
) = 1
C
.
(b). Presupunem ca f : A B este un izomorsm de monoizi. Fie
x, y B si x

= f
1
(x), y

= f
1
(y). Atunci
f
1
(xy) = f
1
(f(x

)f(y

)) = f
1
(f(x

)) = x

= f
1
(x)f
1
(y).
De asemenea, din egalitatea f(1
A
) = 1
B
rezult a f
1
(1
B
) = 1
A
.
Teorema 21 Fie f : A B un morsm de monoizi si a A. Atunci
(a) f(a
n
) = f(a)
n
pentru orice n 1,
(b) daca a U(A), atunci f(a) U(B), f(a)
1
= f(a
1
) si f(a
n
) =
f(a)
n
pentru orice ntreg n.
2.2. MONOIZI 33
Demonstrat ie. Armat ia (a) rezult a din denit ia morsmului. (b). Pre-
supunem c a a U(A). Aplic and f sirului de egalit at i aa
1
= a
1
a = 1
A
se obt ine f(a)f(a
1
) = f(a
1
)f(a) = f(1
A
) = 1
B
, deci f(a) U(B) si
f(a)
1
= f(a
1
). Fie n 0. Atunci f(a
n
) = f((a
1
)
n
) = f(a
1
)
n
=
(f(a)
1
)
n
= f(a)
n
.
Spunem c a monoizii A si B sunt izomor, si scriem A B, dac a ntre ei
exist a un izomorsm. Doi monoizi izomor au aceleasi proprietat i monoidale,
de aceea nu vom face distint ie ntre ei. Din teorema 20, rezulta c a relat ia de
izomorsm ntre monoizi este reexiva, simetric a si tranzitiv a.
De exemplu, (1, 0, ) (0, , +) (1, 2, max). Pe de alt a parte,
(N, +) , (N

, ), deoarece dac a f : (N, +) (N, ) este un izomorsm, ar


rezulta ca toate numerele naturale nenule sunt puteri ale lui f(1).
Fie A o mult ime pe care o vom numi alfabet iar elementele sale litere. Vom
numi cuvant un sir nit a
1
a
2
a
n
de litere, incluz and aici si cuvantul vid
(cuv antul cu zero litere) notat cu .. Prin denit ie, doua cuvinte a
1
a
2
a
n
si
b
1
b
2
b
m
sunt egale dac a m = n si a
1
= b
1
,...,a
n
= b
n
, adica dac a au acelasi
num ar de litere si literele corespunzatoare sunt egale. Fie W(A) mult imea
cuvintelor cu litere din A. Atunci W(A) este monoid n raport cu operat ia
de concatenare
(a
1
a
2
a
n
)(b
1
b
2
b
m
) = a
1
a
2
a
n
b
1
b
2
b
m
.
numit monoidul liber generat de mult imea A. Elementul sau neutru este
cuv antul vid. De exemplu, daca B = b, atunci W(B) = ., b, bb, ..., b
n
, ....
Este clar c a W(B) este izomorf cu (N, +) prin izomorsmul n b
n
:
N W(B). Daca D = a, b, atunci monoidul W(D) = ., a, b, ab, ba,
abb, bab, aab, ... este necomutativ, deoarece ab ,= ba.
Mesajul teoremei urm atoare este c a morsmele de monoizi W(A) M
se pot deni pe litere. Demonstrat ia se face prin calcul.
Teorema 22 Fie A o mult ime, M un monoid si f : A M o funct ie.
Atunci funct ia
F : W(A) M, F(a
1
a
2
a
n
) = f(a
1
)f(a
2
) f(a
n
), a
1
, ..., a
n
A
este un morsm de monoizi.

In particular, exista un morsm surjectiv de
monoizi W(M) M.
34 CAPITOLUL 2. OPERAT II ALGEBRICE, MONOIZI.
2.3 Exercit ii
28. C ate operat ii se pot deni pe o mult ime cu n elemente si c ate dintre
acestea sunt comutative, respectiv cu element neutru ?
29. Fie S un semigrup nit. Aratat i ca exist a n > m 1 astfel ncat
x
n
= x
m
pentru orice x S.
30. Ar atat i ca num arul de moduri T
n
n care se pot pune parantezele ntr-un
produs neasociativ a
1
a
2
a
n
este T
n
= C
n1
2n2
/n (num arul lui Catalan).
31. Consider am urm atoarele operat ii algebrice pe N: (a) x y = x + 1, (b)
x y = x, (c) x y = xy + 1, (d) x y = 0, (e) x y = max(x, y). Precizat i
dac a ele sunt asociative, comutative, sau posed a element neutru.
32. Fie / mult imea operat iilor algebrice pe N. Consideram axiomele de: (1)
asociativitate, (2) comutativitate, (3) existent a elementului neutru. Calculat i
imaginea funct iei urm atoare: f : / 0, ..., 7, f() = a
1
+ 2a
2
+ 4a
3
unde
a
i
= 1 (resp. a
i
= 0) dac a satisface (resp. nu satisface) axioma (i).
(Indicat ie: folosit i ex. precedent).
33. Dat i exemple de operat ii algebrice care sa arate c a axiomele de asociativ-
itate, comutativitate si de existent a a elementului neutru sunt independente.
34. Ce proprietat i are operat ia x y = x + [y] pe R ?
35. Fie a, b, c Z, b ,= 0. Pe Z denim operat ia x y = axy +b(x +y) +c.
Ar atat i c a M
a,b,c
= (Z, ) este monoid b = b
2
ac si b [ c. Mai mult,
pentu a ,= 0, avem izomorsmele de monoizi M
a,b,c
M
a,1,0
K
a
unde K
a
este monoidul multiplicativ am+ 1[ m Z.
36. Ar atat i c a oricare doi dintre monoizii comutativi (N, +), (N, cmmmc),
(N, max) si (N , min) sunt neizomor.
37. Descriet i endomorsmele monoiziilor (N, +), (N, max) si morsmele
dintre ei.
38. G asit i un morsm injectiv de monoizi f : (N, max) (T(N), ).
39. Ar atat i c a monoizii multiplicativi M
2
(Z) si M
3
(Z) nu sunt izomor.
2.3. EXERCIT II 35
40. Fie M un monoid si , M. Extindem operat ia din M pe M

= M
prin x = x = pentru orice x M

. Aratat i ca M

este monoid cu
U(M) = U(M

). Dac a 1 a b, aratat i c a exist a un monoid cu b elemente


dintre care a sunt inversabile.
41. Numim atom al unui monoid M un element neinversabil a care nu
se poate scrie ca produsul a doua elemente neinversabile. G asit i atomii
monoidului (N
n
, +) si aratat i c a (N
m
, +) (N
n
, +) m = n.
42. Dat i exemplu de doi monoizi neizomor care au c ate doi atomi.
43. Fie S, T mult imi nite cu s respectiv t elemente. Aratat i ca monoizii
liberi W(S), W(T) sunt izomor dac a si numai dac a s = t.
44. Ar atat i c a n monoidul multiplicativ M
n
= nk + 1[ k N, n N,
n 3, exist a trei atomi distinct i p, q, r cu pq = r
2
. (Indicat ie: pentru
n ,= 5, 8, (2n 1)
2
si (n 1)(2n 1) sunt atomi).
45. Descriet i atomii monoizilor multiplicativi M
n
= nk +1[ k N pentru
n = 2, 3 si ar atat i c a monoizii nu sunt izomor.
36 CAPITOLUL 2. OPERAT II ALGEBRICE, MONOIZI.
Capitolul 3
Grupuri

In acest capitol se introduc not iunile de baza ale teoriei grupurilor: grup, mor-
sm de grupuri, subgrup, sistem de generatori, congruent e modulo un sub-
grup, grup factor, ordinul unui element ntr-un grup, grup ciclic, grup de per-
mut ari. Se demonstreaz a teoreme importante precum teorema lui Lagrange,
teorema fundamental a de izomorsm, teorema de structur a a grupurilor ci-
clice, teorema de descompunere a unei permutari n produs de cicluri dis-
juncte, ecuat ia claselor de elemente conjugate si teorema lui Cauchy.
3.1 Exemple de grupuri
Reamintim ca un grup este un monoid cu toate elementele inversabile. Asadar,
un grup este o mult ime inzestrat a cu o operat ie asociativ a care are element
neutru si astfel nc at orice element este inversabil. Un grup se zice grup
abelian sau comutativ dac a operat ia grupal a este comutativ a si se zice nit
dac a mult imea subiacenta este nit a (numarul de elemente se numeste or-
dinul grupului).
Mult imile numerice Z, Q, R si C sunt grupuri abeliene n raport cu
adunarea. De asemenea, Q

, R

si C

sunt grupuri abeliene n raport cu


nmult irea.
Pentru n 2, mult imea Z
n
=

0,

1, ...,

n 1 a claselor de resturi modulo
n este grup fat a de adunare iar U(Z
n
, ) = x[ x Z, (x, n) = 1 este grup
fat a de nmult ire (vezi teorema 18).
Conform teoremei 17, unit at ile unui monoid formeaza grup n raport
cu operat ia indus a. De exemplu, daca A este o mult ime, mult imea A
A
a
37
38 CAPITOLUL 3. GRUPURI
funct iilor de la A la A este monoid fat a de compunerea funct iilor. U(A
A
)
este grupul biject iilor A A, numit grupul permutarilor mult imii A, grup
notat cu S
A
. Dac a A = 1, ..., n, S
A
se noteaz a mai simplu S
n
si se numeste
grupul permutarilor de grad n.
Fie n 1 si a
1
, ..., a
k
numere distincte ntre 1 si n. Prin permutarea
ciclica (ciclul) (a
1
, ..., a
k
) se nt elege permutarea din S
n
denit a prin a
1

a
2
a
n
a
1
si x x pentru x ,= a
i
. Un ciclu de forma (ij)
se numeste transpozit ie. De exemplu, S
3
const a din permutarea identica I,
transpozit iile (12), (13), (23) si ciclurile (123), (132).
Dac a G, H sunt grupuri, produsul cartezian G H devine grup fat a
de operat ia de nmult ire pe componente (a, b)(a

, b

) := (aa

, bb

) pentru
a, a

G si b, b

H. Acest grup se numeste produsul direct al grupurilor G


si H. Asociativitatea se veric a imediat, unitatea lui GH este (1
G
, 1
H
) iar
(a, b)
1
= (a
1
, b
1
). Produsul direct G G se noteaz a mai simplu cu G
2
.
De exemplu, grupul multiplicativ 1
2
se numeste grupul lui Klein.
Construct ia produsului direct de grupuri se poate generaliza usor pentru
familii arbitrare de grupuri. De exemplu, Z
N
este grupul aditiv al sirurilor
de numere ntregi.
Se numeste izometrie a planului euclidian R
2
o funct ie f : R
2
R
2
care p astreaza distant ele, adica satisface egalitatea d(f(P), f(Q)) = d(P, Q)
pentru orice P, Q R
2
, unde
d((x
1
, x
2
), (y
1
, y
2
)) =
_
(x
1
y
1
)
2
+ (x
2
y
2
)
2
.
Se poate ar ata ca orice izometrie este bijectiv a si c a mult imea izometriilor
Izo(R
2
) este un grup fat a de compunere (vezi [3, pag. 213]). Orice izometrie
este o translat ie, rotat ie, simetrie (fat a de o dreapta) sau compunerea dintre
o translat ie si o simetrie; n plus, orice izometrie se poate obt ine compun and
cel mult trei simetrii (vezi [3, pag. 216]).
Fie acum o submult ime Y a lui R
2
. Izometriile f care invariaz a pe Y
n ansamblu, adic a f(Y ) = Y , formeaz a un subgrup al lui Izo(R
2
) notat cu
Sim(Y ) si numit grupul de simetrie al lui Y .

Intr-adev ar, e f, g Sim(Y ).
Atunci f(Y ) = Y si g(Y ) = Y , deci g
1
(Y ) = Y si rezult a ca (fg
1
)(Y ) = Y .
Fie R un dreptunghi care nu este p atrat. Atunci Sim(R) consta din
transformarea identic a, cele doua simetrii fat a de mediatoarele laturilor si
rotat ia de radiani n jurul punctului de intersect ia al diagonalelor.
Fie P un patrat. Sim(P) consta din transformarea identica, rotat iile
de /2, , 3/2 radiani n jurul centrului p atratului si cele patru simetrii
3.2. MORFISME DE GRUPURI 39
fat a de mediatoarele laturilor si diagonale. Grupul este neabelian deoarece,
de exemplu, simetriile fat a de diagonale nu comuta. El este numit grupul
diedral al patratului si este notat cu D
4
(vezi si ex. 56).
Mai general, grupul diedral D
n
se deneste ca grupul de simetrie al unui
poligon regulat cu n laturi. D
n
const a din rotat iile de 2k/n radiani, k =
0, 1, ..., n 1, n jurul centrului poligonului si cele n simetrii fat a de axele de
simetrie ale poligonului.
3.2 Morsme de grupuri
Fie G si H dou a grupuri. O funct ie f : G H se numeste morsm de
grupuri dac a
f(xy) = f(x)f(y) pentru orice x, y G.
Fie e = f(1
G
). Din 1
2
G
= 1
G
rezult a e
2
= e = e1
H
si, prin amplicare
la stanga cu e
1
, rezult a e = 1
H
. Rezulta ca f(1
G
) = 1
H
, deci f este si
morsm de monoizi. Un morsm de grupuri bijectiv se numeste izomorsm
de grupuri. Un automorsm este un izomorsm de la un grup n el nsusi.
Fie G, H grupuri si a G. Atunci aplicat ia x 1
H
: G H este
un morm numit morsmul trivial iar aplicat ia identic a I
A
: A A este
un automorsm numit (auto)morsmul identic. Mai general, aplicat ia x
axa
1
: G G, este un automorsm numit automorsmul interior denit
de a.
Ca exemple concrete, f : (Z, +) (Z, +), f(n) = 2n este morsm de
grupuri, iar g : (R, +) ((0, ), ), g(x) = 2
x
este izomorsm.
Teorema 23 (a) Compunerea a doua morsme de grupuri este un morsm
de grupuri. (b) Inversul unui izomorsm de grupuri este tot un izomorsm.
Demonstrat ie. Rezult a din armat iile corespunzatoare pentru morsmele
de monoizi (teorema 20).
Spunem ca grupurile G si H sunt izomorfe sau ca au acelasi tip, si scriem
G H, daca exist a un izomorsm de grupuri f : G H. De exem-
plu, (R, +) ((0, ), ). Dimpotriv a, (R, +) , (R

, ), deoarece dac a
f : (R

, ) (R, +) este un morsm, atunci 0 = f((1)


2
) = 2f(1), deci
f(1) = f(1) = 0.
40 CAPITOLUL 3. GRUPURI
Se vede ca daca f : G H este un izomorsm de grupuri, atunci orice
proprietate a grupal a a lui G se poate transporta prin f n H. De aceea, nu
vom face distinct ie ntre doua grupuri izomorfe. De exemplu, ecare dintre
grupurile izomorfe (1 1, ) si (Z
2
Z
2
, +) va numit grupul lui
Klein.
Din teorema anterioara, rezult a c a relat ia de izomorsmntre grupuri este
reexiv a, simetric a si tranzitiva.
O problem a important a n teoria grupurilor nite este descrierea tuturor
tipurilor de grupuri cu un num ar dat n de elemente. Se poate vedea usor
c a pentru 1 n 3 exista c ate un singur tip de grup. Fie grupurile cu 4
elemente Z
4
si K = (1
2
, ) (grupul lui Klein). Se poate vedea c a grupurile
nu sunt izomorfe deoarece pentru orice x K avem x
2
= (1, 1), dar 2

1 ,=

0.
Mai mult, orice grup cu 4 elemente este izomorf cu Z
4
sau cu K (vezi ex.
49). Deci sunt dou a tipuri de grupuri cu 4 elemente. Vom ar ata c a daca p
este numar prim, atunci exist a doar un tip de grup cu p elemente si anume
Z
p
(vezi corolarul 46).
3.3 Subgrupuri
Fie G un grup. O submult ime nevid a H a lui G se numeste subgrup , si not am
H G, daca H este o parte stabil a a lui Gnchis a la luarea inversului, adic a
pentru orice x, y H rezult a xy H si x
1
H. Rezult a atunci ca H
este grup fat a de operat ia indusa.

Intr-adev ar, asociativitatea se transmite
imediat la H, 1 H deoarece, daca y H, atunci y
1
H si 1 = yy
1
, si
orice element din H este inversabil. Printre subgrupurile lui G se g asesc 1
numit subgrupul trivial si G numit subgrupul impropriu.
Teorema 24 Fie G un grup. O submult ime nevida H a lui G este subgrup
daca si numai daca xy
1
H pentru orice x, y H
Demonstrat ie. Implicat ia direct a este imediata: dac a x, y H, atunci
y
1
H si deci xy
1
H. Reciproc, s a presupunem ca xy
1
H pentru
orice x, y H. Cum H este nevida, exista z H si rezult a c a 1 = zz
1
H.
Fie acum x, y H. Deducem c a y
1
= 1y
1
H, deci xy = x(y
1
)
1
H.
3.3. SUBGRUPURI 41
Dac a G este un grup, atunci Z(G) := a G[ ax = xa pentru orice x
G este un subgrup al lui G numit centrul lui G.

Intr-adev ar, e a, b Z(G)
si x G. Atunci ax = xa si bx = xb, deci abx = axb = xab si a
1
x = xa
1
,
asadar ab, a
1
H.
Dac a n 1, U
n
= z C[ z
n
= 1 este un subgrup al lui C

.

Intr-adev ar,
dac a x, y U
n
, atunci (xy
1
)
n
= x
n
(y
n
)
1
= 1, deci xy
1
U
n
.
Pentru ecare n N, not am cu nZ mult imea multiplilor ntregi ai lui n,
adic a nZ = nk[ k Z.
Teorema 25 Subgrupurile lui (Z, +) sunt submult imile nZ, n N.
Demonstrat ie. Faptul c a nZ este un subgrup al lui (Z, +) rezulta din
faptul ca diferent a a doi multipli de n este tot un multiplu de n. Reciproc, e
H un subgrup al lui (Z, +). Dac a H = 0, atunci H = 0Z. Presupunem ca
H ,= 0. Deoarece m H implic a m H, rezulta ca n H exist a numere
naturale nenule si e n cel mai mic dintre acestea. Ar at am ca H = nZ.
Incluziunea nZ H rezult a din faptul c a n H. Reciproc, e h H si e
h = nq + r, q, r Z, 0 r < n mpart irea lui cu rest a lui h la n. Cum
h, n H, rezult a ca r = h nq H, deci r = 0, altfel se contrazice alegerea
lui n. Deci h = nq nZ.
Teorema 26 Fie G un grup. Daca H, K sunt subgrupuri ale lui G, atunci
si H K este subgrup. Mai general, intersect ia unei familii de subgrupuri
este tot un subgrup.
Demonstrat ie. Dac a x, y H K, atunci x, y H si x, y K, deci
xy
1
H K. Armat ia general a se probeaza analog.
Teorema 27 Fie f : G G

un morsm de grupuri.
(a) Daca H este un subgrup al lui G, atunci f(H) este un subgrup al lui
G

numit imaginea direct a a lui H.


(b) Daca H

este un subgrup al lui G

, atunci f
1
(H

) este un subgrup al
lui G numit pre-imaginea sau imaginea invers a a lui H

.
(c) ker(f) := f
1
(1) este un subgrup al lui G

numit nucleul lui f si f


este injectiv ker(f) = 1.
Demonstrat ie. (a). Fie x, y H. Atunci f(x)f(y)
1
= f(x)f(y
1
) =
f(xy
1
) f(H). (b). Fie x, y f
1
(H

). Atunci f(x), f(y) H

si
f(xy
1
) = f(x)f(y
1
) = f(x)f(y)
1
H

. Deci xy
1
f
1
(H

). (c).
42 CAPITOLUL 3. GRUPURI
ker(f) este pre-imaginea subgrupului trivial al lui G

, deci este subgrup al


lui G cf. (b). E clar ca dac a f este injectiv atunci ker(f) = 1. Re-
ciproc, presupunem c a ker(f) = 1 si e x, y G cu f(x) = f(y). Atunci
1 = f(x)f(y)
1
= f(x)f(y
1
) = f(xy
1
), adica xy
1
ker(f) = 1, deci
x = y.
De exemplu, nucleul morsmului de grupuri f : Z
2
Z, f(x, y) = x y
este (x, x)[ x Z.
3.4 Subgrupul generat de o mult ime
Fie G un grup si A o submult ime a lui G. Subgrupul lui G generat de A este
prin denit ie
< A >:= a
1
1
a
1
2
a
1
n
[ a
1
, ..., a
n
A, n 0
altfel zis, mult imea tuturor produselor de elemente din A si inverse ale aces-
tora. Facem convent ia ca un produs vid s a nsemne 1. E clar c a A < A >.
Se observ a ca < >= 1 si < G >= G. Dac a a G, atunci < a >=
a
k
[ k Z. Un subgrup de aceasta forma e numit subgrup ciclic. Teorema
25 arma c a toate subgrupurile lui (Z, +) sunt ciclice.
Teorema 28 Fie G un grup si A o submult ime a sa. Atunci < A > este un
subgrup al lui G cont inut n orice subgrup al lui G care cont ine pe A (adica,
A H G implica < A > H).
Demonstrat ie. Din denit ia lui < A > rezult a c a < A > este parte
stabil a a lui G si c a 1 < A >. Fie x < A >. Atunci x = a
e
1
1
a
e
n
n
cu
a
1
, ..., a
n
A, e
1
, ..., e
n
1 si n 0. Atunci x
1
= a
e
n
n
a
e
1
1
< A >.
Fie H un subgrup al lui G ce cont ine pe A. Daca x
1
, ..., x
n
A, atunci
x
1
1
x
1
2
x
1
n
H, din denit ia subgrupului. Deci < A > H.
Corolarul 29 Fie G un grup si A o submult ime a lui G. Atunci subgrupul
generat de A este intersect ia tuturor subgrupurilor lui G care cont in pe A,
adica
< A >=

AHG
H.
3.4. SUBGRUPUL GENERAT DE O MULT IME 43
Expresia lui < A > din corolarul precedent poarte luata drept denit ie a
lui < A >.
Corolarul 30 Fie G un grup si a
1
, ..., a
n
G astfel ncat a
i
a
j
= a
j
a
i
pentru
orice i, j (e.g., daca G este abelian). Atunci
< a
1
, ..., a
n
>= a
k
1
1
a
k
n
n
[ k
1
, ..., k
n
Z.
De exemplu, dac a a, b (Z, +), atunci < a, b >= aZ + bZ.
Corolarul 31 Fie a, b, d, m numere naturale. Atunci
(a) aZ +bZ = dZ d = cmmdc(a, b).
(b) aZ bZ = mZ m = cmmmc(a, b).
Demonstrat ie. (a). Conform teoremei, exist a d N astfel nc at aZ+bZ =
dZ. Deci a, b dZ, adica d este divizor comun al lui a si b. Fie f un divizor
comun al lui a si b. Atunci a, b fZ, deci dZ = aZ+bZ fZ, si rezult a c a
f divide d. Armat ia (b) se probeaz a analog.
Spunem c a grupul G este generat de submult imea A, sau c a A este un
sistem de generatori pentru G, dac a G =< A >. Un grup se zice ciclic dac a
este generat de o submult ime cu un singur element. De exemplu, Z este ciclic.
Un grup ciclic este abelian.

Intr-adev ar, daca G =< a >, atunci elementele
lui G sunt de forma a
k
si a
k
a
l
= a
k+l
= a
l
a
k
.
Grupul permutarilor S
3
este generat de (12) si (13), deoarece (23) =
(12)(13)(12), (123) = (13)(12) si (132) = (12)(13). Cum S
3
nu este abelian,
el nu este ciclic. Grupul (Z
2
, +) este generat de (1, 0) si (0, 1) deoarece
(a, b) = a(1, 0) + b(0, 1). Pe de alt a parte, el nu este ciclic.

Intr-adev ar,
dac a Z
2
=< (c, d) >, atunci exist a m, n ntregi astfel nc at (1, 0) = m(c, d)
si (0, 1) = n(c, d). Rezult a c a c = d = 0, contradict ie.
Un grup G se zice nit generat dac a poate generat de o submult ime
nit a a sa. Evident ca un grup nit este nit generat. Grupul (Q, +) nu
este nit generat.

Intr-adev ar, sa presupunem c a Q =< a
1
/b
1
, ..., a
k
/b
k
> cu
a
i
, b
i
Z, b
i
> 0. Fie n = max(b
1
, ..., b
k
). Cum a
i
/b
i
< 1/n! >, rezult a c a
Q =< 1/n! >. Dar 1/(n + 1)! ,< 1/n! >, deoarece 1/(n + 1)! = a/n! cu a
ntreg implica a = 1/(n + 1), contradict ie.
44 CAPITOLUL 3. GRUPURI
3.5 Congruent e modulo un subgrup
Conform teoremei 25, subgrupurile lui (Z, +) sunt submult imile nZ cu n
num ar natural. Daca a, b Z, atunci a b(n) n [ a b a b nZ.
Aceast a observat ie permite extinderea not iunii de congruent a la grupuri
arbitrare. Fie G un grup si H un subgrup al lui G. Pe G denim urm atoarele
relat ii: x
s
y(H) x
1
y H numit a congruent a la stanga modulo H si
x
d
y(H) xy
1
H numit a congruent a la dreapta modulo H.
Teorema 32 Fie G un grup si H un subgrup al lui G. Atunci cele doua
congruent e modulo H sunt relat ii de echivalent a pe G. Clasele de echivalent a
ale congruent ei la stanga sunt submult imile lui G de forma xH = xh[ h
H cu x G, numite clase la st anga modulo H. Clasele de echivalent a ale
congruent ei la dreapta sunt submult imile lui G de forma Hx = hx[ h H
cu x G, numite clase la dreapta modulo H.
Demonstrat ie. Demonstr am armat iile doar pentru congruent a la st anga
modulo H, cele pentru congruent a la dreapta probandu-se analog. Fie x, y, z
G. Avem x
s
x(H) deoarece x
1
x = 1 H. Daca x
s
y(H), atunci
x
1
y H, deci y
1
x = (x
1
y)
1
H, adic a y
s
x(H). Presupunem
c a x
s
y(H) si y
s
z(H). Rezult a ca x
1
y H si y
1
z H. Deci
x
1
z = (x
1
y)(y
1
z) H, adica x
s
z(H). Am vericat asadar c a
s
(H)
este reexiv a, simetric a si tranzitiv a. Clasa de echivalent a a lui x const a din
toate elementele y cu x
s
y(H). Dar x
s
y(H) x
1
y H y xH.
Vom nota cu (G/H)
s
(resp. (G/H)
d
) mult imea claselor la st anga (resp.
la dreapta) modulo H. Cele dou a relat ii de congruent a coincid dac a si numai
dac a au aceleasi clase de echivalent a, adic a, dac a si numai dac a xH = Hx
pentru orice x G.

In acest caz se spune c a H este un subgrup normal al lui
G. Este clar c a toate subgrupurile unui grup abelian sunt normale. C and H
este subgrup normal, mult imea (G/H)
s
= (G/H)
d
se noteaz a mai simplu cu
G/H.
Teorema 33 Fie G un grup si H un subgrup al lui sau. Atunci mult imile
(G/H)
s
si (G/H)
d
sunt echipotente. Cardinalul comun al celor doua mult imi
se numeste indicele lui H n G si se noteaza cu [G : H].
Demonstrat ie. Fie f : G G, f(x) = x
1
. E clar ca ff = I
G
, deci
f este biject ie. Daca h H si a G, rezulta ca f(ah) = h
1
a
1
. Deci
3.6. ORDINUL UNUI ELEMENT

INTR-UN GRUP 45
f(aH) = Ha
1
pentru orice a G. Cum (G/H)
s
si (G/H)
d
sunt partit ii ale
lui G, rezulta c a aplicat ia aH Ha
1
: (G/H)
s
(G/H)
d
este bijectiv a.

In S
3
consider am subgrupul H = I, (12). Clasele la stanga modulo H
sunt 1 H = H, (13)H = (13), (123) si (23)H = (23), (132) n timp
ce clasele la dreapta modulo H sunt H 1 = H, H(13) = (13), (132) si
H(23) = (23), (123). Deci [S
3
: H] = 3 si cele doua congruent e modulo H
sunt diferite, adica H nu este subgrup normal al lui S
3
.
Fie n 1. Cum clasele de congruent a modulo n sunt

0, ...,

n 1,
deducem ca [Z : nZ] = n.
Pe de alt a parte [Q : Z] = .

Intr-adev ar, dac a Q/Z = x
1
+Z, ..., x
n
+
Z, atunci Q =< x
1
, ..., x
n
, 1 >, contradict ie.
Teorema 34 (Teorema lui Lagrange). Fie G un grup nit si H un subgrup
al lui sau. Atunci
[G[ = [H[[G : H].

In particular, [H[ divide [G[.


Demonstrat ie. Fie C
1
,...,C
s
clasele la stanga modulo H. Conform deni-
t iei, s = [G : H]. Fie a G. Aplicat ia x ax : H aH este o biject ie cu
inversa y a
1
y. Deci [C
i
[ = [H[ pentru i = 1, ..., s. Cum C
1
,...,C
s
este o
partit ie a lui G, rezulta
[G[ =
s

i=1
[C
i
[ =
s

i=1
[H[ = [H[[G : H].
3.6 Ordinul unui element ntr-un grup
Fie G un grup si x un element al lui G. Ordinul lui x se deneste prin
ord(x) =
_
dac a x
n
,= 1 pentru orice n 1
minn N

[ x
n
= 1 dac a exist a n 1 cu x
n
= 1.
E clar ca 1
G
are ordinul 1.

In grupul multiplicativ 1, i, avem
ord(i) = 4 deoarece i ,= 1, i
2
= 1, i
3
= i si i
4
= 1. De asemenea,
orice element nenul al grupului (Z, +) are ordinul innit.
46 CAPITOLUL 3. GRUPURI
Teorema 35 Fie G un grup si x un element al lui G de ordin nit = n.
Daca k Z, atunci x
k
= 1 daca si numai daca n divide k.
Demonstrat ie. Dac a n divide k, atunci k = nq cu q Z, deci x
k
=
(x
n
)
q
= 1, deoarece x
n
= 1. Reciproc, presupunem ca x
k
= 1. Fie k = nq+r,
q, r Z, 0 r < n mpart irea cu rest a lui k la n. Atunci 1 = x
k
= x
nq+r
=
(x
n
)
q
x
r
= x
r
, deci r = 0, cf. denit iei ordinului.

In grupul (C

, ), elementele de ordin nit sunt r ad acinile unitat ii, adic a


r adacinile ecuat iilor de forma z
n
= 1, n 1. Pentru n xat, ele se pot
reprezenta sub forma trigonometric a

k
= cos(2k/n) + i sin(2k/n), 0 k n 1.
Se vede ca ord(
1
) = n. Mai general, ord(
k
) = n/(k, n), unde d = (k, n) este
cmmdc al lui k si n.

Intr-adev ar,
s
k
= 1
sk
1
= 1 n [ sk n/d [ sk/d
n/d [ s, deoarece (n/d, k/d) = 1.
Teorema 36 Fie G un grup si x un element al lui G. Atunci ordinul lui x
este egal cu ordinul subgrupului generat de x.
Demonstrat ie. Presupunem ca ord(x) = . Atunci pentru orice numere
ntregi h < k, rezult a x
k
,= x
h
, altfel x
kh
= 1. Deci subgrupul < x >=
x
k
[ k Z este innit.
Presupunem acum c a ord(x) = n < . Fie k Z si e k = nq + r,
q, r Z, 0 r < n mpart irea cu rest a lui k la n. Atunci x
k
= x
nq+r
=
(x
n
)
q
x
r
= x
r
. Deci < x >= 1, x, ..., x
n1
. Mai mult, aceste elemente sunt
distincte deoarece din x
k
,= x
h
cu 0 h < k n 1, rezulta x
kh
= 1 cu
1 k h n 1, contradict ie, deoarece ord(x) = n.
Corolarul 37 Fie G un grup nit cu n elemente si x G. Atunci ord(x)
divide n si x
n
= 1.
Demonstrat ie. ord(x) = [ < x > [ divide G, cf. teoremei lui Lagrange.
Reamintim ca indicatorul lui Euler este funct ia : N

, (n) =
num arul ntregilor 1 k n primi cu n (vezi ex. 15). De exemplu, (12) =
[1, 5, 7, 11[ = 4. (n) este egal cu ordinul grupului multiplicativ U(Z
n
) =

b Z
n
[ (b, n) = 1. Aplic and corolarul precedent se obt ine
3.7. SUBGRUPURI NORMALE 47
Corolarul 38 (Teorema lui Euler). Fie a, n 1 numere naturale relativ
prime. Atunci
a
(n)
1 (mod n).

In cazul c and n este num ar prim se obt ine


Corolarul 39 (Mica teorem a a lui Fermat). Fie p un numar prim si a un
numar natural nedivizibil cu p. Atunci
a
p1
1 (mod p).
3.7 Subgrupuri normale
Fie G un grup si H un subgrup al lui G. Reamintim c a H se numeste subgrup
normal al lui G dac a xH = Hx pentru orice x G.
Teorema 40 Fie G un grup si H un subgrup al lui sau. Atunci H este un
subgrup normal al lui G daca si numai daca xhx
1
H pentru orice x G
si h H (adica, xHx
1
H pentru orice x G).
Demonstrat ie. . Fie x H. Cum H este normal, rezult a ca xH = Hx,
deci xHx
1
H. . Fie x H. Din ipoteza, rezult a ca xHx
1
H, deci
xH Hx. Refac and rat ionamentul pentru x
1
, se obt ine Hx xH, deci
xH = Hx.
H = I, (12) nu este subgrup normal al lui S
3
deoarece (13)(12)(13)
1
=
(23). K = I, (12)(34), (13)(24), (14)(23) este subgrup normal al lui S
4
deoarece
1
K pentru orice S
4
, de exemplu (12)(34)
1
=
((1)(2))((3)(4)) K.
Alte exemple de subgrupuri normale sunt date de rezultatul urmator.
Teorema 41 Fie G un grup. (a) Daca f : G G

este un morsm de
grupuri, atunci ker(f) este un subgrup normal al lui G.
(b) Orice subgrup al lui Z(G) este un subgrup normal al lui G.
(c) Orice subgrup de indice 2 este normal.
48 CAPITOLUL 3. GRUPURI
Demonstrat ie. (a). Fie x G si y ker(f). Atunci f(xyx
1
) =
f(x)f(y)f(x)
1
= f(x)f(x)
1
= 1, deci xyx
1
ker(f).
(b). Fie H un subgrup al lui Z(G), x H si y ker(f). Atunci
xyx
1
= xx
1
y = y H.
(c). Fie H un subgrup de indice 2 al lui G. Cum [G : H] = 2, atat clasele
la stanga modulo H c at si cele la dreapta sunt H si G H.
3.8 Grupul factor
Fie G un grup si H un subgrup normal al lui G. Dac a x G, not am
x = xH = Hx clasa lui x modulo H. Notam G/H = x[ x G. Pe G/H
introducem operat ia denita prin x y = xy pentru orice x, y G.
Operat ia este bine-denit a, adic a nu depinde de reprezentant ii claselor.

Intr-adev ar, e x

, y

G cu x =

x

si y =

y

. Atunci h = x
1
x

si
y
1
y

apart in lui H. Cum y

H = Hy

, exist a h

H cu hy

= y

. Deci
(xy)
1
(x

) = y
1
x
1
x

= y
1
hy

= y
1
y

H. Rezult a c a xy =

x

.
Teorema 42 Fie G un grup si H un subgrup normal al lui G. Atunci n
raport cu operat ia denita anterior G/H este grup numit grupul factor G
modulo H.

In plus, surject ia canonica : G G/H este morsm de
grupuri.
Demonstrat ie. Faptul c a G/H este grup rezult a din egalitat ile Fie x, y, z
G. Atunci ( x y) z = xy z = xyz = x yz = x( y z), proband astfel asociativi-
tatea. De asemenea, x

1 =

x1 = x =

1 x, deci

1 este element neutru. Apoi,
x

x
1
=

xx
1
=

1 =

x
1
x, deci orice element al lui G/H este inversabil.

In
ne, (x)(y) = x y = xy = (xy).
Fie n 1. Grupul factor Z/nZ este chiar grupul Z
n
denit dup a teorema
17.

In S
3
, A
3
= I, (123), (132) este un subgrup de indice 2, deci normal cf.
teoremei 41. Avem S
3
/A
3
=

I,

(12) cu

(12)
2
=

I.
Teorema 43 (Teorema fundamental a de izomorsm.) Fie u : G H un
morsm de grupuri. Atunci grupul factor G/ker(u) este izomorf cu Im(u).
Mai precis, avem izomorsmul de grupuri
u : G/ker(u) Im(u), u( x) = u(x), x G.
3.9. GRUPURI CICLICE 49
Demonstrat ie. Vericam mai ntai buna denire a lui u. Fie x, y G cu
x = y. Atunci exist a k ker(u) astfel ncat x = ky. Rezulta ca u(x) =
u(ky) = u(k)u(y) = u(y). Deci funct ia u este bine-denit a. Evident, u este
surjectiv a. Fie y, z G. Atunci
u( y z) = u( yz) = u(yz) = u(y)u(z) = u( y) u( z)
deci u este morsm de grupuri.

In ne, din x ker( u), rezult a 1 = u( x) =
u(x), deci x ker(u), adic a x =

1. Deci u este morsm injectiv, cf. teoremei
27.
Morsmul de grupuri f : (R, +) (C

, ), f(x) = cos(2x) +i sin(2x),


are imaginea U = z C[ [z[ = 1 (cercul unitate) si nucleul ker(f) = Z,
deci R/Z este izomorf cu U, cf. teoremei fundamentale de izomorsm.
3.9 Grupuri ciclice
Teorema 44 (Teorema de structura a grupurilor ciclice.) Orice grup ciclic
innit este izomorf cu Z si orice grup ciclic cu n elemente este izomorf cu
Z
n
.
Demonstrat ie. Fie G =< a > un grup ciclic. Consider am morsmul
surjectiv de grupuri f : Z G, f(k) = a
k
. Dac a G este innit, rezult a c a f
este izomorsm. Presupunem acum ca G are n elemente. Din teoremele 35 si
36 rezult a ca ker(f) = nZ, deci G este izomorf cu Z/nZ = Z
n
, cf. teoremei
fundamentale de izomorsm.
Corolarul 45 Orice subgrup sau grup factor al unui grup ciclic este de
asemenea grup ciclic.
Demonstrat ie. E clar c a un grup factor al unui grup ciclic este ciclic
(dac a G este generat de a, atunci G/H este generat de a). Conform teoremei
anterioare, este sucient sa demonstr am armat ia referitoare la subgrupuri
pentru grupurile Z si Z
n
.

In cazul Z se aplic a teorema 25. Consider am
cazul Z
n
. Fie : Z Z
n
morsmul canonic. Fie H este un subgrup al lui
Z
n
. Atunci
1
(H) este un subgrup al lui Z care-l cont ine pe ker() = nZ,
deci
1
(H) = kZ cu k divizor al lui n. Cum este surject ie, avem H =
(
1
(H)) = subgrupul generat de

k.
50 CAPITOLUL 3. GRUPURI
Corolarul 46 Fie p un numar prim. Atunci orice grup nit de ordin p este
ciclic, deci izomorf cu Z
p
.
Demonstrat ie. Fie G un grup de ordin p, e x G 1 si H =< x >.
Atunci [H[ > 1 si se divide cu p, deci G =< x >. Se aplica teorema 44.
3.10 Grupul permutarilor S
n
Fie A o mult ime nevida. Reamintim ca S
A
este grupul permut arilor mult imii
A, grup fat a de compunerea permutarilor. Daca A si B sunt dou a mult imi
echipotente, atunci grupurile S
A
si S
B
sunt izomorfe, cf. exercit iului 53.

In particular, grupul permut arilor unei mult imi nite cu n elemente este
izomorf cu grupul permutarilor mult imii 1, 2, ..., n, grup pe care l not am
cu S
n
si-l numim grupul permutarilor de grad n. Conform exercit iului 12 (b),
S
n
are n! elemente.
Fie n 1 si a
1
, ..., a
k
numere distincte ntre 1 si n. Reamintim c a ciclul
(a
1
, ..., a
k
) este permutarea din S
n
denit a prin a
1
a
2
a
n
a
1
si
x x pentru x ,= a
i
. Num arul k se numeste lungimea ciclului. Ciclurile de
lungime 1 se numesc cicluri triviale iar cele de lungime 2 transpozit ii.
Grupul S
n
este abelian dac a si numai dac a n 2, deoarece S
1
si S
2
sunt
grupuri abeliene, iar dac a n 3, atunci (12)(13) = (132) ,= (123) = (13)(12).
Teorema 47 (Cayley.) Orice grup cu n elemente este izomorf cu un subgrup
al grupului permutarilor S
n
.
Demonstrat ie. Fie G un grup cu n elemente. Deoarece S
n
este izomorf
cu S
G
, este sucient sa ar atam c a G este izomorf cu un subgrup al grupului
permut arilor S
G
. Pentru ecare g G, consider am aplicat ia t
g
: G G,
t
g
(x) = gx. Dac a g, h, x G, atunci (t
g
t
h
)(x) = ghx = t
gh
(x).

In particular,
t
g
este biject ie deoarece t
g
t
g
1 = I
G
. Aplicat ia T : G S
G
, T(g) = t
g
, este
un morsm injectiv de grupuri.

Intr-adev ar, T(g)T(h) = t
g
t
h
= t
gh
= T(gh)
si ker(T) = g[ t
g
= I
G
= 1. Deci G este izomorf cu subgrupul Im(T) al
lui S
G
.
Morsmul injectiv T se numeste scufundarea Cayley a lui Gn S
G
. Pen-
tru grupul lui Klein K = 1, a, b, c scufundarea Cayley este T(1) = I,
T(a) =
_
1 a b c
a 1 c b
_
, T(b) =
_
1 a b c
b c 1 a
_
, T(c) =
_
1 a b c
c b a 1
_
.
3.10. GRUPUL PERMUT

ARILOR S
N
51
Spunem ca doua permut ari si sunt disjuncte dac a pentru orice i
1, ..., n rezult a (i) = i sau (i) = i.

In particular, ciclurile (a
1
, ..., a
k
),
(b
1
, ..., b
l
) sunt disjuncte a
1
, ..., a
k
b
1
, ..., b
l
= .
Lema 48 Fie , S
n
permutari disjuncte. Atunci
(1) = .
(2) Daca = I, atunci = = I.
(3)
s
,
t
sunt disjuncte pentru orice s, t 1.
(4) Daca ()
p
= 1, atunci
p
=
p
= I.
Demonstrat ie. (1), (2). Putem presupune c a , ,= I. Fie i 1, ..., n.
Dac a (i) = (i) = i, atunci ()(i) = i = ()(i). Presupunem ca j =
(i) ,= i. Cum este inject ie, rezult a c a (j) ,= j. Deoarece , sunt
permut ari disjuncte, (i) = i si (j) = j. Deci ()(i) = (i) = j = (j) =
()(i). Rezult a si ca ,= I. Cazul (i) ,= i se trateaza analog. (3). Dac a

s
(i) ,= i, atunci (i) ,= i, deci (i) = i si
t
(i) = i. (4) rezult a din punctele
anterioare.
Teorema 49 Orice permutare S
n
se scrie ca produs de cicluri disjuncte,
scrierea ind unica pana la ordinea ciclurilor.
Demonstrat ie. Fie S
n
. Pe mult imea 1, ..., n consider am relat ia de
echivalent a x y dac a exista k ntreg cu
k
(x) = y. Clasele de echivalent a
a
11
, ..., a
1k
1
, a
21
, ..., a
2k
2
, ..., a
s1
, ..., a
sk
s
, numite si orbitele lui , for-
meaz a o partit ie a mult imii 1, ..., n. Daca x 1, ..., n si k este cel mai mic
ntreg 1 astfel ncat
k
(x) = x, atunci orbita lui x este x, (x), ...,
k1
(x)
(elemente distincte, altfel se contrazice minimalitatea lui k).
Rezult a c a, schimb and eventual notat ian interiorul ec arei orbite, putem
presupune c a a
i1
=
k
i
(a
ik
i
) si a
ij
= (a
ij1
) pentru 2 j k
i
si 1 i s.
Rezult a c a = (a
11
, ..., a
1k
1
) (a
s1
, ..., a
sk
s
).
Prob am acum unicitatea. Fie = (b
11
, ..., b
1p
1
) (b
t1
, ..., b
tp
t
) o alta
scriere a lui ca produs cicluri disjuncte. Rezult a c a b
11
, ..., b
1p
1
,...,b
t1
, ...,
b
tp
t
sunt orbitele lui , deci s = t. Conform lemei precedente ciclurile dis-
juncte comuta, deci putem presupune c a a
11
, ..., a
1k
1
= b
11
, ..., b
1p
1
,...,
a
s1
, ..., a
sk
s
= b
s1
, ..., b
sp
s
si c a a
11
= b
11
,...,a
s1
= b
s1
. Rezulta atunci ca
(a
11
, ..., a
1k
1
) = (b
11
, ..., b
1p
1
),..., (a
s1
, ..., a
sk
s
) = (b
s1
, ..., b
sp
s
).
De exemplu,
_
1 2 3 4 5 6 7 8 9
4 6 2 1 9 3 5 7 8
_
= (14)(263)(5987).
52 CAPITOLUL 3. GRUPURI
Teorema 50 Ordinul unei permutari S
n
este cel mai mic multiplu co-
mun al lungimii ciclurilor componente.
Demonstrat ie. Dac a este un ciclu de lungime k, = (a
1
, ..., a
k
),
atunci
k
,= I pentru p < k, deoarece
k
(a
1
) = a
k+1
, si
p
= I, deci
ordinul lui este k. Fie acum = (a
11
, ..., a
1k
1
) (a
s1
, ..., a
sk
s
) produs
de cicluri disjuncte. Fie p 1. Cum ciclurile disjuncte comuta, avem

p
= (a
11
, ..., a
1k
1
)
p
(a
s1
, ..., a
sk
s
)
p
. Conform lemei 48,
p
= I dac a si
numai daca (a
11
, ..., a
1k
1
)
p
= = (a
s1
, ..., a
sk
s
)
p
= I, deoarece permut arile
(a
11
, ..., a
1k
1
)
p
,...,(a
s1
, ..., a
sk
s
)
p
sunt disjuncte. Rezult a ca
p
= I dac a si nu-
mai dac a p se divide cu k
1
,...,k
s
. Deci ordinul lui este cel mai mic multiplu
comun al numerelor k
1
,...,k
s
.
De exemplu, ordinul permutarii (14)(263)(5987) este [2, 3, 4] = 12.
Teorema 51 Orice permutare S
n
se scrie ca produs de transpozit ii,
altfel spus, grupul S
n
este generat de mult imea transpozit iilor.
Demonstrat ie. Conform teoremei 49, este sucient s a observ am ca ci-
clurile se scriu ca produs de transpozit ii, de exemplu, (a
1
, a
2
, ..., a
k
) = (a
1
, a
2
)
(a
2
, a
3
) (a
k1
, a
k
) = (a
1
, a
k
)(a
1
, a
k1
) (a
1
, a
3
)(a
1
, a
2
).
Fie S
n
, unde n 2. Denim signatura lui prin
sgn() =

1i<jn
(j) (i)
j i
. (3.1)
O pereche (i, j), 1 i < j n cu (i) > (j) se numeste inversiune a lui .
Fie Inv() numarul inversiunilor lui .
Teorema 52 Daca S
n
, n 2, atunci sgn() = (1)
Inv()
1.
Demonstrat ie. Cum este biject ie, avem

1i<jn
((j)(i)) = (1)
Inv()

1i<jn
[(j)(i)[ = (1)
Inv()

1i<jn
(j i).
Deci
sgn() =

1i<jn
(j) (i)
j i
=

1i<jn
((j) (i))

1i<jn
(j i)
= (1)
Inv()
.
3.11. ECUAT IA CLASELOR 53

Permut arile cu signatura 1 se numesc permutari pare iar cele cu signatura


1 se numesc permutari impare. De exemplu, permutarea identic a este para
deoarece nu are inversiuni, n timp ce transpozit ia (12) este impar a deoarece
are o singur a inversiune si anume (1, 2).
Fie A
n
mult imea permut arilor pare din S
n
.
Teorema 53 Fie n 2. Aplicat ia sgn : S
n
1 este un morsm
surjectiv de grupuri.

In particular, A
n
este un subgrup normal al lui S
n
,
numit subgrupul altern de grad n, si S
n
/A
n
este izomorf cu 1, deci
[A
n
[ = n!/2.
Demonstrat ie. Fie , S
n
. Avem
sgn() =

1i<jn
()(j) ()(i)
(j) (i)

1i<jn
(j) (i)
j i
= sgn()sgn()
deoarece

1i<jn
((j)) ((i))
(j) (i)
= sgn().
Deci este un morsm surjectiv de grupuri, deoarece (12) = 1. Aplicand
teorema fundamentala de izomorsm obt inem S
n
/A
n
1, deci n! =
[S
n
[ = [A
n
[[S
n
/A
n
[ = 2[A
n
[.
Asadar, produsul a doua permut ari de aceeasi paritate este o permutare
par a iar produsul a doua permut ari de parit at i diferite este o permutare
impar a.
Transpozit iile sunt permut ari impare, deoarece pentru 1 i < j n
putem scrie (ij) = (1i)(2j)(12)(2j)(1i) si aplicand sgn avem sgn(ij) =
(sgn(1i))
2
(sgn(2j))
2
sgn(12) = 1.
Un ciclu de lungime k, (a
1
, a
2
, ..., a
k
) are signatura (1)
k1
, deoarece
(a
1
, a
2
, ..., a
k
) = (a
1
, a
2
)(a
2
, a
3
) (a
k1
, a
k
).
3.11 Ecuat ia claselor
Fie G un grup si x, y G. Spunem c a x, y sunt conjugate (notat ie x y),
dac a exist a a G astfel nc at x = aya
1
. Relat ia de conjugare este o relat ie
54 CAPITOLUL 3. GRUPURI
de echivalent a.

Intr-adev ar, e x, y, z, a, b G. Atunci x = 1 x 1
1
,
x = aya
1
implic a y = a
1
y(a
1
)
1
, si x = aya
1
si y = bzb
1
implic a
x = abz(ab)
1
.
Clasele de echivalent a se numesc clasele de conjugare ale lui G. Clasa de
conjugare a [x] lui x este axa
1
[ a G. O clas a de conjugare [x] const a
dintr-un singur element (numindu-se n acest caz triviala) daca si numai dac a
x = axa
1
pentru orice a G, adica x Z(G).
Fie G un grup nit si x G. E usor de v azut c a C(x) := a G[ ax =
xa este un subgrup al lui G numit centralizatorul lui x. Doua elemente
axa
1
si bxb
1
ale lui [x] sunt egale b
1
ax = xb
1
a b
1
a C(x) a, b
sunt congruente la stanga modulo C(x). Deci clasa de conjugare [x] a lui x
are exact [G : C(x)] elemente.
Cum clasele de conjugare constituie o partit ie a lui G, rezult a ca am
demonstrat
Teorema 54 (Ecuat ia claselor de elemente conjugate). Fie G un grup nit
si e x
1
,...,x
n
un sistem de reprezentant i pentru clasele de conjugare netriv-
iale. Atunci
[G[ = [Z(G)[ + [G : C(x
1
)] + [G : C(x
n
)].
Teorema 55 (Teorema lui Cauchy). Fie G un grup nit si p un numar
prim divizor al ordinului lui G. Atunci G cont ine un element de ordin p.
Demonstrat ie. Facem induct ie dupa [G[. Daca [G[ = p, atunci orice
element x G 1 are ordinul p, cf. teoremei 36. Analizam mai ntai cazul
c and G este abelian. Fie x G 1 si e H =< x >. Dac a ordinul n al
lui x se divide cu p, atunci x
n/p
este un element de ordin p. Presupunem ca
n nu se divide cu p, deci exist a a, b ntregi cu na + pb = 1. Din teoremei
lui Lagrange, ordinul grupului factor G/H se divide cu p si [G/H[ < [G[.
Conform induct iei, exista un element y G/H de ordinul p. Fie z = y
na
.
Dac a z = 1, atunci y
na
=

1, deci p = ordinul lui y divide na, contradict ie;
deci z ,= 1. Pe de alta parte z
p
= (y
p
)
na
= 1 deoarece y
p
H si [H[ = n.
Tratam acum cazul general. Dac a p divide [Z(G)[, atunci problema se
reduce la cazul anterior, deoarece Z(G) este grup abelian. Presupunem c a
p nu divide [Z(G)[. Din ecuat ia claselor grupului G, rezult a c a exista a
G Z(G) astfel nc at p nu divide [G : C(a)]. Din teoremei lui Lagrange
rezult a c a p divide [C(a)[.

In plus, [C(a)[ < [G[, deoarece a , Z(G). Se
aplic a induct ia.
3.12. EXERCIT II 55
3.12 Exercit ii
46. Ar atat i c a un grup Gn care x
2
= 1 pentru orice x G este abelian.
47.

Intocmit i tabla grupului lui Klein Z
2
Z
2
.
48.

Intocmit i tabla grupului permutarilor S
3
n funct ie de a = (123) si
b = (12).
49. Ar atat i c a un grup cu 4 elemente este izomorf cu Z
4
sau cu grupul lui
Klein Z
2
Z
2
. (Indicat ie: folosit i teorema lui Lagrange).
50. Fie G un grup si a, b G elemente de ordin nit m resp. n. Presupunem
c a ab = ba si c a (m, n) = 1. Ar atat i c a ab are ordinul mn.
51. Ar atat i c a un grup cu 6 elemente este izomorf cu Z
6
sau cu S
3
. (Indicat ie:
folosit i teorema lui Cauchy).
52. Ar atat i ca un grup cu 8 elemente este izomorf cu Z
8
, Z
2
Z
4
, Z
3
2
, D
4
(grupul diedral) sau Q (grupul cuaternionilor).
53. Ar atat i ca dac a A si B sunt dou a mult imi echipotente, atunci grupurile
de permutari S
A
si S
B
sunt izomorfe.
54. Pe mult imea (1, 1) consider am operat ia x y = (x + y)/(1 + xy).
Ar atat i ca ((1, 1), ) este un grup izomorf cu ((0, ), ).
55. Fie G semigrupul cu tabla de nmult ire
1 a b c d e f g
1 1 a b c d e f g
a a b c 1 e f g d
b b c 1 a f g d e
c c 1 a b g d e f
d d g f e 1 c b a
e e d g f a 1 c b
f f e d g b a 1 c
g g f e d c b a 1.
56 CAPITOLUL 3. GRUPURI
(a) Aratat i c a G este grup neabelian generat de a, d.
(b) Determinat i clasele de conjugare si centrul lui G.
(c) Determinat i ordinul elementelor lui G.
(d) Determinat i subgrupurile (normale) ale lui G.
(e) Aratat i c a G/ < b > este izomorf cu grupul lui Klein.
56. Ar atat i ca grupul G din exercit iul anterior este izomorf cu grupul diedral
D
4
.
57. Ar atat i ca grupul diedral D
3
este izomorf cu S
3
.
58. Ar atat i ca grupul diedral D
12
nu este izomorf cu S
4
.
59. Fie Q grupul de ordinul 8, Q = 1, i, j, k, cu nmult irea denita
prin ij = k, ji = k, jk = i, kj = i, ki = j, ik = j si i
2
= j
2
= k
2
= 1.
Determinat i subgrupurile lui Q si ar atat i c a toate sunt subgrupuri normale.
Q este numit grupul cuaternionilor.
60. Pe mult imea G = Z 1 consider am operat ia (x, a)(y, b) = (x +
ay, ab). Aratat i c a (G, ) este grup. G asit i doua elemente de ordin nit
u, v G cu uv de ordin innit.
61. Ar atat i ca singurul morsm de grupuri (Q, +) (Z, +) este cel nul.
62. Ar atat i c a grupurile (Z, +), (Q, +) si (Q

, ) sunt dou a c ate doua nei-


zomorfe.
63. Ar atat i ca orice subgrup nit generat al grupului (Q, +) este ciclic.
64. G asit i dou a grupuri neizomorfe G si H astfel nc at exist a morsme
injective G H si H G.
65. Ar atat i ca G = Z 1 este grup fat a de operat ia (a, b) (a

, b

) =
(a + a

, bb

). Este G grup ciclic ?


66. Fie (p
n
)
n
sirul numerelor prime. Aratat i c a pentru orice subgrup nenul
H al grupului (Q, +), exist a q Q

si un sir (s
n
)
n
cu elemente din N

astfel nc at qH este subgrupul generat de mult imea 1/p


k
n
n
[ k
n
< s
n
, n 1.
3.12. EXERCIT II 57
67. Fie p un num ar prim si e Z[1/p] subgrupul lui (Q, +) const and din toate
fract iile cu numitor putere de p. Consideram grupul factor Z
p
:= Z[1/p]/Z.
Ar atat i ca subgrupurile nenule si proprii ale lui Z
p
sunt ciclice de forma
<

1/p
n
>.

In plus, Z
p
/ <

1/p
n
> Z
p
.
68. Ar atat i c a u : (Z[i], ) (Z
5
Z
5
, ), u(a + bi) = (

a + 2b,

a 2b), este
morsm de monoizi. Calculat i u((2 i)
n
), n 1.
69. Consider am grupul factor G = (C

, )/Q

. (a) Calculat i ordinul ele-


mentelor

1 + i si

2 + i.
(b) Aratat i ca arctg(1/2)/ , Q

si ca subgrupul generat de

1 + i si

2 + i
nu este ciclic.
(c) Aratat i c a G nu este nit generat.
70. Ar atat i c a orice subgrup al lui (Z
2
, +) este generat de doua elemente.
71. Dat i un exemplu de grup G astfel nc at GG G.

In urm atoarele patru exercit ii, Z[[X]] (resp. Z[X]) desemneaz a grupul
aditiv al seriilor formale (resp. polinoamelor).
72. Descriet i morsmele de grupuri Z[X] Z.
73. Fie u : Z[[X]] Z un morsm de grupuri. Aratat i ca exist a N cu
u(X
n
) = 0 pentru n N.
74. Fie u : Z[[X]] Z un morsm de grupuri care se anuleaz a pe Z[X].
Ar atat i ca u = 0.
75. Pentru ecare i 0, e
i
: Z[[X]] Z morsmul de grupuri denit
prin
i
(

n
a
n
X
n
) = a
i
. Ar atat i ca orice morsm de grupuri u : Z[[X]] Z
este o combinat ie liniara cu coecient i ntregi de morsmele
i
.
76. Fie G grupul factor (Q, +)/Z. Aratat i c a:
(a) daca a, b N

sunt prime ntre ele, atunci ord(

a/b) = b,
(b) orice subgrup nit generat este ciclic nit,
(c) G nu este nit generat.
77. Determinat i morsmele ntre grupurile aditive Z
m
si Z
n
.
58 CAPITOLUL 3. GRUPURI
78. Ar atat i ca grupurile factor (R, +)/Z si (R, +)/ <

2,

3 > nu sunt
izomorfe.
79. Ar atat i c a grupul factor (Z
2
, +)/ < (2, 3) > este ciclic innit iar grupul
factor (Z
2
, +)/ < (2, 2) > nu este ciclic.
80. Fie G grupul aditiv al sirurilor de numere reale si H subgrupul lui G
format din sirurile cu un numar nit de termeni nenuli. Aratat i c a G/H nu
este izomorf cu G.
81. Ar atat i c a automorsmele unui grup formeaza grup fat a de compunere
si c a grupul automorsmelor grupului lui Klein este izomorf cu S
3
.
82. Fie G un grup si x G un element de ordin nit n. Aratat i ca pentru
orice k natural, ordinul lui x
k
este n/(n, k).
83. Scriet i subgrupurile lui Z
12
si calculat i grupurile factor ale lui Z
12
.
84. Ar atat i ca subgrupurile nite ale lui (C

, ) sunt ciclice.
85. Fie G subgrupul grupului permutarilor lui R generat de T si D, unde
T(x) = x + 1 si D(x) = 2x. Aratat i c a G poseda un subgrup care nu este
nit generat.
86. Ar atat i ca S
4
/H S
3
unde H = I, (12)(34), (13)(24), (14)(23).
87. Calculat i signatura si ordinul elementelor lui S
5
.
88. Determinat i morsmele de grupuri S
3
1, .
89. Calculat i elementele subgrupului D generat de (1234) si (13) n S
4
.
90. Calculat i elementele subgrupului H generat de (1234)(5678) si (1537)
(2846) n S
8
si ar atat i c a H este izomorf cu grupul cuaternionilor (vezi ex.
59).
91. Ar atat i c a S
n
este generat de (a) transpozit iile (12), (13), ...,(1n), (b)
transpozit iile (12), (23), ...,(n 1 n), (c) (12) si (12...n).
92. Ar atat i ca A
n
este generat de (a) ciclurile de lungime 3, (b) (123), (234),
...,(n 2 n 1 n).
3.12. EXERCIT II 59
93. Ar atat i ca S
5
este generat de orice transpozit ie si un ciclu de lungime 5.
94. Ar atat i c a A
4
nu poseda subgrupuri de indice 2.
95. Ar atat i c a A
5
nu posed a subgrupuri normale diferite de I si A
5
(un
grup cu aceast a proprietate se numeste grup simplu).
96. Fie k
1
, k
2
, ..., k
n
numere naturale cu 1k
1
+2k
2
+ +nk
n
= n. Spunem
c a o permutare S
n
are tipul (k
1
, k
2
, ..., k
n
) dac a n descompunerea lui
ca produs de cicluri disjuncte exista k
i
cicluri de lungime i, 1 i n.
Ar atat i c a dou a permut ari , S
n
sunt conjugate dac a si numai dac a au
acelasi tip. Numarat i permutarile de tip (k
1
, k
2
, ..., k
n
).
97. G asit i un subgrup H al lui S
6
izomorf cu S
3
astfel ncat orice permutare
diferit a de I din H nu are puncte xe.
98 Fie semidiscul din planul complex A = z C[ [z i[ 1, Re(z) 0
si e B = A iA A iA. Calculat i grupul de simetrie al lui B.
99. Fie G grupul rotat iilor spat iului euclidian care invariaza un tetraedru
regulat. Descriet i elementele lui G si ar atat i ca G este izomorf cu A
4
.
100. Fie Ggrupul rotat iilor spat iului euclidian care invariaz a un cub. Descriet i
elementele lui G si ar atat i ca G este izomorf cu S
4
.
101. Ar atat i c a grupul G al rotat iilor spat iului euclidian care invariaza un
dodecaedru regulat are ordinul 60 si este izomorf cu A
5
.
102. Fie G un grup. Aratat i c a dac a G/Z(G) este ciclic, atunci G este
abelian (adica [G/Z(G)[ = 1). Folosind acest rezultat, aratat i c a orice grup
cu p
2
elemente, p prim, este abelian.
60 CAPITOLUL 3. GRUPURI
Capitolul 4
Inele

In acest capitol se introduc not iunile de baza ale teoriei inelelor: inel, corp,
morsm de inele, subinel, ideal, sistem de generatori, caracteristica unui
inel, inel factor. Se prezinta construct ia inelelor de matrice, a inelelor de
polinoame si construct ia corpului cuaternionilor. Se demonstreaza teoreme
importante referitoare la aceste not iuni si construct ii.
4.1 Inel, subinel, ideal
Un inel este un triplet (A, +, ) format dintr-o mult ime nevid a A si dou a
operat ii pe A, prima notata cu + numita adunare, a doua notat a cu numit a
nmult ire, astfel nc at
(1) (A, +) este grup abelian
(2) (A, ) este monoid, si
(3) nmult irea este distributiv a fat a de adunare, adica a(b +c) = ab +ac
si (b +c)a = ba +ca pentru orice a, b, c A.
Elementul neutru al adun arii se noteaza cu 0 si se numeste elementul
nul. Opusul unui element a A (fat a de adunare) se noteaz a cu a. Ele-
mentul neutru al nmult irii se noteaz a cu 1 si se numeste elementul unitate.
Un element a A se zice inversabil dac a este inversabil fat a de nmult ire;
inversul s au se noteaza cu a
1
. Mult imea elementelor inversabile (nc a zisa
a unit at ilor) lui A se noteaza cu U(A). Inelul 0 se numeste inelul nul. Un
inel se numeste inel comutativ dac anmult irea este comutativ a. Un inel nenul
se numeste corp dac a orice element nenul este inversabil. Grupul (A, +) se
numeste grupul aditiv subiacent al lui A. Spunem ca inelul A are divizori ai
61
62 CAPITOLUL 4. INELE
lui zero dac a exista x, y ,= 0 cu xy = 0.
Z, Q, R, C sunt inele comutative fat a de operat iile uzuale de adunare si
nmult ire, ultimele trei ind chiar corpuri. E clar c a U(Z) = 1.
Z[i] = a + bi[ a, b Z este un inel comutativ numit inelul ntregilor
lui Gauss. U(Z[i]) = 1, i, deoarece dac a (a + bi)(c + di) = 1, atunci
1 = [(a + bi)(c +di)[
2
= (a
2
+b
2
)(c
2
+ d
2
), deci a +bi 1, i.
Fie R un inel si m, n 1. O matrice cu m linii si n coloane (sau matrice
de tip (m, n)) cu elemente din R este un tablou de forma
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
1n
a
21
a
22
a
2n
.
.
.
a
m1
a
m2
a
mn
_
_
_
_
_
_
unde toate elementele a
ij
sunt din R. Vom nota matricea precedent a cu
(a
ij
)
1im,1jn
sau mai simplu cu (a
ij
). a
11
, a
12
, ...,a
mn
se numesc elementele
matricei. Matricea poate gandita ca ind funct ia (i, j) a
ij
: 1, ..., m
1, ..., n R. Dac a m = n, matricea se numeste matrice patratica de
ordinul n. Vom nota cu M
m,n
(R) (resp. M
n
(R)) mult imea matricelor de
tip (m, n) (resp. p atratice de ordinul n) cu elemente din R. Dou a matrice
A = (a
ij
) si B = (b
ij
) sunt egale daca sunt de acelasi tip (m, n) si a
ij
= b
ij
pentru 1 i m, 1 j n. Asadar, A = B dac a si numai daca A si B
privite ca funct ii 1, ..., m 1, ..., n R sunt egale.
Pe mult imea M
m,n
(R) denim o operat ie de adunare indus a de adunarea
din R. Concret, dac a A = (a
ij
) si B = (b
ij
) sunt din M
m,n
(R), atunci A+B
este prin denit ie matricea (a
ij
+b
ij
). Se vede imediat c a (M
m,n
(R), +) este
un grup abelian.

Intr-adev ar, asociativitatea rezult a din egalit at ile [(a
ij
) +
(b
ij
)] + (c
ij
) = (a
ij
+ b
ij
+ c
ij
) = (a
ij
) + [(b
ij
) + (c
ij
)], elementul neutru este
matricea cu toate elementele nule numit a matricea nula si notata cu 0
mn
, iar
opus a matricei A = (a
ij
) este matricea A = (a
ij
).

Intre anumite matrice se deneste o operat ie denmult ire. Fie m, n, p 1.


Fie A = (a
ij
) M
m,n
(R) si B = (b
jk
) M
n,p
(R). Produsul AB este prin
denit ie matricea C = (c
ik
) M
m,p
(R) cu elementele c
ik
=

n
j=1
a
ij
b
jk
.
Asadar, produsul AB este denit doar dac a num arul coloanelor lui A este
egal cu numarul liniilor lui B, iar elementul c
ik
este suma produselor dintre
elementele liniei i din A cu elementele corespunz atoare de pe coloana k din
B. Din acest motiv, regula de nmult ire se mai numeste si linii pe coloane.
4.1. INEL, SUBINEL, IDEAL 63

Inmult irea matricelor este asociativ a, adic a dac a A = (a


ij
) M
m,n
(R),
B = (b
jk
) M
n,p
(R) si C = (c
kl
) M
p,q
(R), atunci (AB)C = A(BC).

Intr-adev ar, e AB = (d
ik
) si (AB)C = (e
il
). Atunci d
ik
=

n
j=1
a
ij
b
jk
si
e
il
=

p
k=1
d
ik
c
kl
. Deci e
il
=

p
k=1
(

n
j=1
a
ij
b
jk
)c
kl
=

p
k=1

n
j=1
a
ij
b
jk
c
kl
. Fie
A(BC) = (f
il
). Un calcul similar arat a c a f
il
= e
il
. Deci (AB)C = A(BC).

Inmult irea matricelor este distributiv a la st anga fat a de adunare, mai


precis, daca A = (a
ij
) M
m,n
(R), B = (b
jk
) M
n,p
(R) si C = (c
jk
)
M
n,p
(R), atunci A(B + C) = AB + AC.

Intr-adev ar, e A(B + C) = (d
ik
)
si AB + AC = (e
il
). Folosind distributivitatea nmult irii fat a de adunare n
inelul R, obt inem d
ik
=

n
j=1
a
ij
(b
jk
+ c
jk
) =

n
j=1
a
ij
b
jk
+

n
j=1
a
ij
c
jk
= e
ik
pentru 1 i m, 1 k p. Distributivitatea la dreapta se probeaz a
analog.
Fie n 1. Matricea patratic a de ordinul n
I
n
=
_
_
_
_
_
_
1 0 0
0 1 0
.
.
.
0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
se numeste matricea unitate de ordinul n. Daca A = (a
ij
) M
m,n
(R), atunci
AI
n
= A si I
m
A = A.

Intr-adev ar, e AI
n
= (b
ik
). Cum I
n
= (
ij
), unde

ij
este simbolul lui Kronecker, rezult a c a b
ik
=

n
j=1
a
ij

jk
= a
ik
. Cealalta
egalitate se probeaz a similar.
Teorema 56 Fie R un inel nenul si n 1. Fat a de operat iile de adunare si
nmult ire ale matricelor, M
n
(R) este un inel numit inelul matricelor patratice
de ordinul n cu elemente din R. Daca n 2, inelul M
n
(R) este necomutativ
si are divizori ai lui zero.
Demonstrat ie. Faptul ca M
n
(R) este un inel rezulta din propriet at ile
demonstrate anterior. Egalit at ile
_
1 0
0 0
__
0 1
0 0
_
=
_
0 1
0 0
_
,
_
0 1
0 0
__
1 0
0 0
_
=
_
0 0
0 0
_
arat a c a inelul M
2
(R) este necomutativ si are divizori ai lui zero. Cazul n 3
se probeaza analog.
64 CAPITOLUL 4. INELE
Unit at ile inelului M
n
(R) se numesc matrice inversabile. Conform teore-
mei 17, ele formeaz a grup fat a de nmult irea matricelor. Acest grup este
notat cu GL
n
(R) si este numit grupul general liniar de ordin n peste R.
Date doua inele B, C, produsul cartezian B C mpreun a cu operat iile
de adunare si nmult ire denite pe componente (adic a, (b
1
, c
1
) + (b
2
, c
2
) =
(b
1
+ b
2
, c
1
+ c
2
), (b
1
, c
1
)(b
2
, c
2
) = (b
1
b
2
, c
1
c
2
)) este un inel numit produsul
direct al inelelor B si C. Construct ia produsului direct de inele se poate
generaliza usor pentru familii arbitrare de inele. De exemplu, Z
N
este inelul
sirurilor de numere ntregi.
Teorema 57 (Reguli de calcul ntr-un inel.) Fie A un inel.
(1) a0 = 0a = 0 pentru orice a A.
(2) a(b) = (a)b = ab pentru orice a, b A.
(3) Daca n 1 si a
1
, ..., a
k
A astfel ncat a
i
a
j
= a
j
a
i
pentru orice i, j,
atunci
(a
1
+ +a
k
)
n
=

n
1
++n
k
=n
n!
n
1
!n
2
! n
k
!
a
n
1
1
a
n
2
2
a
n
k
k
.
Demonstrat ie. (1) Din 0 + 0 = 0 se obt ine a0 + a0 = a0, deci, adun and
a0, rezulta a0 = 0. (2) ab + a(b) = a(b b) = a0 = 0, deci a(b) = ab.
(3) T inem seama de distributivitate si de comutativitatea elementelor a
i
.
Evaluam produsul (a
1
+ + a
k
)
n
desf acand cele n paranteze si grup and
monoamele asemenea. Fie n
1
, ..., n
k
0 cu n
1
+ + n
k
= n. Pentru
a obt ine monomul a
n
1
1
a
n
2
2
a
n
k
k
lu am a
1
din n
1
paranteze, si acest lucru
se poate face n C
n
1
n
moduri, lu am a
2
din n
2
paranteze, n C
n
2
nn
1
moduri,
s.a.m.d. Deci monomul a
n
1
1
a
n
2
2
a
n
k
k
apare de t ori, unde
t = C
n
1
n
C
n
2
nn
1
C
n
k
nn
1
n
2
n
k1
=
n!
n
1
!n
2
! n
k
!
.
Pentru k = 2 se obt ine formula binomului lui Newton.
Fie A un inel. Un element a A se numeste divizor al lui zero dac a exista
x A, x ,= 0, astfel nc at ax = 0 sau xa = 0.

In orice inel nenul, 0 este
divizor al lui zero. Un element inversabil nu este divizor al lui zero, deoarece
ab = 1 si xa = 0 implic a 0 = xab = x.
4.1. INEL, SUBINEL, IDEAL 65
Un inel n care zero este singurul divizor al lui zero (adic a n care ab = 0
implic a a = 0 sau b = 0) se numeste inel integru. Un inel nenul comutativ
integru se numeste domeniu (de integritate). Corpurile sunt inele integre. Z
si Z[i] sunt domenii; Z Z nu este integru deoarece (1, 0)(0, 1) = (0, 0).
Teorema 58

Intr-un inel nit orice element este inversabil sau divizor al
lui zero.
Demonstrat ie. Fie a un non-divizor al lui zero al inelului nit A. Atunci
aplicat ia f : A A, f(x) = ax este injectiv a, deci surjectiv a, deoarece A
este nit. Deci exista b A cu ab = 1. Analog, exista c A cu ca = 1.
Rezult a c = cab = b.
Dac a n 2, atunci Z
n
este inel comutativ fat a de operat iile de adunare
si nmult ire denite dup a teorema 17.

Intr-adev ar, daca a, b, Z, atunci
a(

b + c) =

a(b +c) =

ab +ac = a

b + a c. Ii vom spune simplu inelul Z


n
.
Not am cu Z(Z
n
) mult imea divizorilor lui zero din Z
n
.
Corolarul 59 U(Z
n
) = x[ x Z, (x, n) = 1, Z(Z
n
) = x[ x Z, (x, n) ,=
1 si Z
n
este corp n este numar prim.
Demonstrat ie. Primele dou a egalit at i rezulta din teoremele 18 si 58.

In
consecint a, Z
n
este corp U(Z
n
, ) = Z
n

0 numerele neprime cu n se
divid cu n n este num ar prim.
Fie A un inel. O submult ime nevid a B a lui A se numeste subinel al lui
A dac a
(i) A este subgrup al grupului aditiv al lui A, adica x y A pentru
orice x, y A,
(ii) A este parte stabil a lui B n raport cu nmult irea, adic a xy A
pentru orice x, y A, si
(iii) 1 B.
Dac a B este subinel al lui A, atunci B este inel fat a de operat iile de adunare
si nmult ire induse de pe A. De exemplu, mult imea Z
(2)
a fract iilor a/b cu
a, b numere ntregi si b impar este un subinel al lui Q.
66 CAPITOLUL 4. INELE
Fie A un inel. O submult ime nevida I a lui A se numeste ideal stang
(resp. ideal drept) daca
(i) x y I pentru orice x, y I, si
(ii) ax I (resp. xa I) pentru orice x I si a A.
Un ideal st ang si drept se numeste ideal bilateral. 0 si A sunt ideale bilat-
erale numite idealul trivial respectiv idealul impropriu.
Dac a un ideal st ang sau drept I cont ine un element inversabil x, atunci
I = A, deoarece, daca a A, atunci a = xx
1
a I.
Teorema 60 Un inel nenul A este corp daca si numai daca idealele sale
stangi (resp. drepte) sunt 0 si A.
Demonstrat ie. Dac a A este corp, atunci orice ideal I nenul cont ine un
element inversabil, deci I = A. Reciproc, s a presupunem ca idealele stangi
ale lui A sunt 0 si A, si e x ,= 0. Rezult a c a Ax = A, deci exista y A
cu xy = 1. Repet and argumentul pentru y, exist a z A cu yz = 1. Rezult a
c a x = x(yz) = (xy)z = z. Deci x este inversabil. Varianta cu ideale drepte
se probeaza analog.

In cazul unui inelul comutativ orice idel st ang este ideal drept si reciproc,
motiv pentru care n acest caz vom spune simplu ideal.
Teorema 61 Fie A un inel. Atunci o intersect ie de subinele (resp. ide-
ale stangi, drepte, bilaterale) este tot un subinel (resp. ideal stang, drept,
bilateral).
Demonstrat ie. Facem demonstrat ia pentru o familie (I

de ideale drepte,
celelalte cazuri ind similare. Fie x, y

si a A. Atunci x, y I

pentru orice . Cum ecare I

este ideal drept, rezulta ca x y, xa I

pentru orice . Deci x y, xa

.
Teorema 62 Idealele lui Z sunt nZ cu n 0.
Demonstrat ie. Idealele sunt subgrupuri ale grupului aditiv, deci au forma
nZ cu n 0, cf. teoremei 25. Reciproc, ecare nZ este ideal, deoarece x nZ
si a Z implic a ax nZ.
4.2. MORFISME DE INELE 67

In inelul matricelor M
2
(Z), matricele cu linia a doua nula formeaz a un
ideal drept care nu e ideal stang.

Intr-adev ar, pentru orice a, b, c, d, e, f
Z,
_
a b
0 0
__
c d
e f
_
=
_
ac +be ad +bf
0 0
_
, dar
_
0 0
1 0
__
1 0
0 0
_
=
_
0 0
1 0
_
.
Pentru n 0 xat, matricele K M
2
(Z) cu toate elementele multipli de
n formeaz a un ideal bilateral al lui M
2
(Z). Mai mult, toate idealele bilaterale
ale lui M
2
(Z) au aceast a forma, cf. ex. 108.
Fie A un inel si X o submult ime a lui A. Mult imea
AX := a
1
x
1
+ +a
n
x
n
[ a
i
A, x
i
X, n 0
este un idealul st ang al lui A numit idealul stang generat de X.

Intr-adev ar,
e clar ca diferent a a dou a elemente din AX este tot n AX, iar dac a y =
a
1
x
1
+ +a
n
x
n
AX si b A, atunci by = ba
1
x
1
+ +ba
n
x
n
AX. Se
vede imediat c a X AX si c a AX I pentru orice ideal stang al lui A care
cont ine X.

In mod analog, se arat a ca XA := x


1
a
1
+ + x
n
a
n
[ a
i
A, x
i

X, n 0 este un idealul drept al lui A numit idealul drept generat de X si
c a AXA := a
1
x
1
b
1
+ +a
n
x
n
b
n
[ a
i
, b
i
A, x
i
X, n 0 este un idealul
bilateral al lui A numit idealul bilateral generat de X.
Presupunem c a A este inel comutativ. Atunci AX = XA = AXA
se numeste idealul generat de X. Vom nota idealul generat de o mult ime
x
i

iI
A cu (x
i
; i I) sau

iI
Ax
i
sau nc a

iI
x
i
A.
Dac a x A, atunci Ax = ax[ a A se numeste idealul principal generat
de x. Un ideal se zice nit generat dac a poate generat de o mult ime nit a.
Toate idealele lui Z sunt principale, cf. teoremei 62. Idealul (2, X)Z[X]
nu este principal, cf. ex. 116.

In inelul sirurilor de numere ntregi, sirurile cu
un numar nit de termeni nenuli formeaz a un ideal care nu este nit generat,
cf. ex. 118.
4.2 Morsme de inele
Fie A si B dou a inele. O funct ie f : A B se numeste morsm de inele
dac a f(x + y) = f(x) + f(y), f(xy) = f(x)f(y) pentru orice x, y A si
68 CAPITOLUL 4. INELE
f(1
A
) = 1
B
. Rezult a c a f este morsm de inele dac a si numai dac a f este
morsm de grupuri (A, +) (B, +) si morsm de monoizi (A, ) (B, ).
Un morsm de corpuri este un morsm de inele ntre doua corpuri. Un
morsm de inele (corpuri) bijectiv se numeste izomorsm de inele (corpuri)
si dac a n plus A = B, atunci se numeste automorsm.
Fie A un inel (corp). Aplicat ia identica I
A
: A A este un automorsm.
Exist a un singur morsm de inele f : Z A si anume cel dat de k k 1
A
.
Aplicat ia de incluziune Q R si cea de conjugare C C sunt morsme
de corpuri.
Nu exist a morsme de inele Q Z, deoarece singurul morsm de grupuri
(Q, +) (Z, +) este cel nul, cf. ex. 61.
Teorema 63 (a) Compunerea a doua morsme de inele este un morsm de
inele. (b) Inversul unui izomorsm de inele este tot un izomorsm de inele.
(c) Fie f : A B un morsm de inele. Daca a U(A), atunci f(a) U(B)
si f(a)
1
= f(a
1
).
Demonstrat ie. Se aplica teoremele 20 si 21.
Spunem ca inelele A si B sunt sunt izomorfe, si scriem A B, dac a exist a
exist a un izomorsm de inele f : A B. Se vede c a orice proprietate ce t ine
de structura de inel a lui A se poate transporta prin f n B. De aceea, nu
vom face distint ie ntre doua inele izomorfe. Din teorema anterioar a, rezult a
c a relat ia de izomorsm ntre inele este reexiva, simetric a si tranzitiv a.
Se poate arata (vezi ex. 112) c a inelele Z
4
, Z
2
Z
2
, Z
2
[X]/X
2
Z
2
[X]
si Z
2
[X]/(X
2
+ X +

1)Z
2
[X] sunt mutual neizomorfe si ca orice inel cu 4
elemente este izomorf cu unul dintre acestea. Se spune ca sunt 4 tipuri de
inele cu 4 elemente.
Fie f : A B un morsm injective de inele. Atunci f stabileste un
izomorsm ntre A si Im(f). Putem atunci sa g andim pe A ca subinel al lui
B prin identicarea ec arui a A cu f(a). De exemplu, putem identica
ecare num ar real a cu num arul complex a + 0i.
Teorema 64 Fie f : A B un morsm de inele.
(a) Daca C este un subinel al lui A, atunci f(C) este un subinel al lui
B.

In particular, Im(f) este un subinel al lui B.
(b) Daca J este un subinel (resp. ideal stang, drept, bilateral) al lui B,
atunci f
1
(J) este un subinel (resp. ideal stang, drept, bilateral) al lui A
numit pre-imaginea sau imaginea invers a a lui J.
4.2. MORFISME DE INELE 69
(c) ker(f) := f
1
(0) este un ideal bilateral al lui A numit nucleul lui f si
f este injectiv ker(f) = 0.
(d) Daca A este corp si B inel nenul, atunci f este injectiv.
(a). Din teorema 27, f(C) este un subgrup al lui (B, +). Fie x, y C.
Atunci f(x)f(y) = f(xy) f(C).

In plus, 1 = f(1) f(C).
(b). Presupunem c a J este un ideal stang al lui B. Din teorema 27,
f
1
(J) este un subgrup al lui (A, +). Fie a A si x f
1
(J). Atunci
f(x) J si f(ax) = f(a)f(x) J. Deci ax f
1
(J). Celelalte cazuri se
probeaz a analog.
(c). ker(f) este pre-imaginea idealului trivial al lui B, deci este ideal
bilateral al lui B, cf. (b). Se aplica teorema 27.
(d). A nu are decat idealele 0 si A, deoarece este corp. Cum f(1) =
1 ,= 0, rezult a ker(f) ,= A, deci ker(f) = 0, adica f este morsm injectiv.

Fie R un inel, m, n 1, b R si A = (a
ij
) M
m,n
(R). Prin denit ie,
produsul bA dintre b si matricea A este matricea (ba
ij
). Similar, produsul Ab
este matricea (a
ij
b). Inject ia b bI
n
: R M
n
(R) este un morsm de inele,
deoarece (a + b)I
n
= aI
n
+ bI
n
si (ab)I
n
= (aI
n
)(bI
n
), pentru orice a, b R.
Ca urmare, R se identic a cu subinelul rI
n
[ r R al lui M
n
(R).
Fie A un inel nenul. Caracteristica lui A este num arul natural denit
prin
car(A) =
_
ord(1) daca ord(1) <
0 dac a ord(1) = .
unde ord(1) este ordinul lui 1 n grupul aditiv al lui A.
Asadar, car(A) = 0 nsemna c a toate sumele de forma 1+1+ +1 sunt
nenule, iar car(A) = n > 0 nsemna ca n este cel mai mic num ar natural
nenul cu n1
A
= 0. E clar ca un subinel are aceeasi caracteristic a cu inelul.
Exemple: car(Z) = 0, car(Q) = 0, car(Z
n
) = n.
Fie A un inel. Daca car(A) = 0, atunci A cont ine o copie izomorfa a
inelului Z si anume subinelul P = k1
A
[ k Z, iar dac a car(A) = n > 0,
atunci A cont ine o copie a inelului Z
n
si anume subinelul P = k1[ 0 k
n 1.

In ambele cazuri P se numeste subinelul prim al lui A.
De exemplu, subinelul prim al inelului M
2
(Z) este
_
a 0
0 a
_
[ a Z.
70 CAPITOLUL 4. INELE
Deoarece un subinel al unui inel integru este tot inel integru, rezulta
c a subinelul prim al unui inel integru este izomorf cu Z sau cu Z
p
cu p
num ar prim. Cu alte cuvinte, caracteristica unui inel integru (n particular,
caracteristica unui corp) este zero sau un numar prim. Se observ a c a un
corp K de caracteristic a zero cont in o copie izomorf a a corpului Q si anume
a1/b1[ a, b Z, b ,= 0. Un corp nit are caracteristica numar prim.
Teorema 65 (Morsmul lui Frobenius.) Fie A un inel comutativ de ca-
racteristica p numar prim. Atunci funct ia F : A A, F(x) = x
p
este un
morsm de inele.
Demonstrat ie. Fie x, y A. F(xy) = (xy)
p
= x
p
y
p
= F(x)F(y).
Fie 1 k p 1. Atunci k! si (p k)! nu se divid cu p, deci num arul
C
k
p
= p!/k!(p k)! se divide cu p, deoarece num ar atorul p! se divide cu p.
Dac a z A si s este un multiplu de p, atunci sz = 0, deoarece car(A) = p.
Asadar F(x + y) = (x + y)
p
= X
p
+ C
1
p
x
p1
y + + C
p1
p
xy
p1
+ y
p
=
x
p
+y
p
= F(x) + F(y).
4.3 Inel factor
Fie A un inel si I un ideal bilateral al lui A. Cum I este subgrup (normal)
al grupului (A, +), putem considera grupul factor A/I. Elementele lui A/I
sunt de forma x = x + I cu x A. Pe A/I denim nmult irea x y = xy
pentru x, y A. Aceast a nmult ire e bine-denit a (adic a nu depinde de
reprezentant ii claselor).

Intr-adev ar, dac a x =

x

si y =

y

, atunci x

= x +i
si y

= y + j cu i, j I. Deci x

= xy + xj + iy + ij xy + I. Se
probeaz a usor c a fat a de aceast a nmult ire grupul A/I devine un inel numit
inelul factor A modulo I.

In plus funct ia : A A/I, (x) = x este un
morsm surjectiv de inele numit surject ia canonica. De exemplu, Z/nZ este
chiar inelul Z
n
.
Teorema 66 (Teorema fundamentala de izomorsm pentru inele.) Fie f :
A B un morsm de inele. Atunci aplicat ia
F : A/ker(f) B, F( x) = f(x), x A
este un izomorsm de inele. Deci A/ker(f) Im(f).
4.4. CORPURI 71
Demonstrat ie. Din teorema corespunz atoare de la grupuri (teorema 43)
se stie c a F este un izomorsm ntre grupurile aditive ale inelelor A/ker(f)
si Im(f). Dac a a, b A, atunci F(

ab) = f(ab) = f(a)f(b) = F( a)F(

b).

In
plus, F(

1) = f(1) = 1
B
. Deci F este izomorsm de inele.
Se verica usor c a f : Z[i] Z
2
, f(a + bi) =

a +b este un morsm
surjectiv de inele cu nucleul (1 + i)Z[i]. Deci Z[i]/(1 + i)Z[i] Z
2
.
Fie A un inel comutativ si I, J ideale ale lui A. Se verica usor c a I +J :=
i +j[ i I, j J este un ideal al lui A numit suma idealelor i si J.
Teorema 67 (Lema chineza a resturilor.) Fie A un inel comutativ si I, J
ideale ale lui A astfel ncat I + J = A. Atunci inelul factor A/(I J) este
izomorf cu A/I A/J.
Demonstrat ie. Fie p : A A/I si q : A A/J proiect iile canonice.
Se vede usor c a aplicat ia f : A A/I A/J, f(x) = (p(x), q(x)), este un
morsm de inele.
Avem ker(f) = x A[ p(x) = 0 si q(x) = 0 = I J.
Cum I + J = A, exista i I si j J cu i + j = 1. Rezult a ca
p(i) = 0, p(j) = 1, q(i) = 1 si q(j) = 0. Daca x, y A, atunci f(jx +
iy) = (p(jx), q(iy)) = (p(x), q(y)), deci f este surject ie. Se aplic a teorema
fundamental a de izomorsm.
Corolarul 68 Fie m, n 2 numere ntregi prime ntre ele. Atunci inelele
Z
mn
si Z
m
Z
n
sunt izomorfe.
Demonstrat ie. Se aplica teorema anterioar a si corolarul 31
4.4 Corpuri
Reamintim c a un corp este un inel cu 1 ,= 0 n care orice element nenul este
inversabil. Cum elementele inversabile sunt nondivizori ai lui zero, rezult a
c a un corp este inel integru.
Exemple de corpuri: Q, Q(i), Q(

2), R, C. Justicarea faptului ca


Q(

2) este corpse poate face n felul urm ator. E clar c a Q(

2) este subinel
72 CAPITOLUL 4. INELE
al lui R. Fie 0 ,= a +b

2 Q(

2). Atunci num arul rat ional c = a


2
2b
2
=
(a+b

2)(ab

2) este nenul. Atunci 1/(a+b

2) = a/c(b/c)

2 Q(

2).
Z[i]/(3) este corp cu 9 elemente.

Intr-adev ar, Z[i]/(3) =

a +bi[ 0
a, b 2. Se observ a ca dac a

a +bi ,=

0 atunci

a
2
+b
2
=

(a + bi)

(a bi) ,=
0. Se continu a ca n exemplul referitor la Q(

2).
Un corp nit este un corp cu un num ar nit de elemente. O celebr a
teorem a a lui Wedderburn arma ca orice corp nit este comutativ (vezi [5,
teorema X.2.5]).
Inelele: Z, Z(i), Q[X], R[[X]] sunt domenii nu sunt corpuri.

In general,
un inel de polinoame sau de serii formale nu este niciodata corp.
Un subcorp al unui inel L este un subinel care este corp n raport cu
operat iile induse. De exemplu, Q este subcorp al lui R si orice corp de
caracteristic a zero cont ine un subcorp izomorf cu Q.
Reamintim varianta matriceal a a contruct iei corpului C al numerelor
complexe pornind de la R. Fie
C =
_
a b
b a
_
[ a, b R.
Teorema 69 C este un corp comutativ n raport cu adunarea si nmult irea
matricelor.
Demonstrat ie. E clar c a matricea unitate se a a n C. C este parte
stabil a a lui M
2
(R) n raport cu adunarea si nmult irea:
_
a b
b a
_
+
_
c d
d c
_
=
_
a +c b + d
(b +d) a + c
_
si
_
a b
b a
__
c d
d c
_
=
_
ac bd ad +bc
(ad +bc) ac bd
_
=
_
c d
d c
__
a b
b a
_
.
Deci C este subinel comutativ al lui M
2
(R). Fie
_
a b
b a
_
o matrice
nenul a din C. Deci a
2
+ b
2
,= 0. Din egalitatea
_
a b
b a
__
a b
b a
_
=
_
a
2
+b
2
0
0 a
2
+ b
2
_
4.4. CORPURI 73
rezult a c a
_
a b
b a
_
1
= (a
2
+b
2
)
1
_
a b
b a
_
. Deci C este corp comuta-
tiv.
Morsmul injectiv de inele f : R C, f(a) =
_
a 0
0 a
_
ne permite s a
g andim pe R ca un subcorp al lui C prin identicarea ec arui a R cu f(a).
Not am
_
0 1
1 0
_
cu i. Rezult a c a i
2
=
_
1 0
0 1
_
= 1.
Dac a a, b R, atunci
_
a b
b a
_
=
_
a 0
0 a
_
+
_
b 0
0 b
__
0 1
1 0
_
= a +bi
si scrierea este unica. Rezult a c a (a + bi)(c + di) = (ac bd) + (ad + bc)i.
Obt inem urm atorea descriere a corpului numerelor complexe.
Teorema 70 Corpul numerelor complexe este C = a + bi[ a, b R,
scrierea sub forma a +bi ind unica, cu adunarea si nmult irea denite prin
(a+bi)+(c+di) = (a+c)+(b+d)i si (a+bi)(c+di) = (acbd)+(ad+bc)i.
Vom descrie un exemplu de corp necomutativ corpul cuaternionilor con-
struit pentru prima dat a de Hamilton n 1843. Fie
H =
_
a b

b a
_
[ a, b C.
Teorema 71 H este un corp necomutativ n raport cu adunarea si nmult irea
matricelor.
Demonstrat ie. E clar c a matricea unitate se aa n H. Se arata prin
calcul ca H este parte stabil a n raport cu adunarea si nmult irea. Pentru
nmult ire avem
_
a b

b a
__
c d

d c
_
=
_
ac b

d ad + b c
(ad +b c) ac b

d
_
.
Deci H este subinel al lui M
2
(C). Fie
_
a b

b a
_
o matrice nenula din H.
Deci [a[
2
+[b[
2
,= 0. Din egalit at ile
_
a b

b a
__
a b

b a
_
=
_
a b

b a
__
a b

b a
_
=
_
[a[
2
+[b[
2
0
0 [a[
2
+[b[
2
_
74 CAPITOLUL 4. INELE
rezult a c a
_
a b

b a
_
1
= ([a[
2
+[b[
2
)
1
_
a b

b a
_
.
Deci H este corp necomutativ (necomutativitatea rezulta din calculele de
mai jos).
Numim elementele lui H cuaternioni. Morsmul injectiv de corpuri f :
C H, f(a) =
_
a 0
0 a
_
ne permite s a gandim pe C ca un subcorp al
lui H prin identicarea ecarui a C cu f(a).

In particular, num arul real
a se identic a cu
_
a 0
0 a
_
iar i se identic a cu
_
i 0
0 i
_
. Consideram
si cuaternionii j =
_
0 1
1 0
_
si k =
_
0 i
i 0
_
. Prin calcul rezult a ca
ij = k, ji = k, jk = i, kj = i, ki = j si ik = j (se reamarca
analogia cu produsul vectorial al versorilor unui sistem de axe rectangular
tridimensional).

In plus, i
2
= j
2
= k
2
= 1. Fie a, b C si a = x + yi,
b = z +ui cu x, y, z, u reale. Atunci
_
a b

b a
_
=
_
x +yi z +ui
z +ui x yi
_
= x +yi +zj +uk
si scrierea este unic a. Obt inem urm atoarea descriere a corpului cuaternionilor
similar a numerelor complexe.
Teorema 72 Corpul cuaternionilor este
H = x +yi +zj +uk (scriere unica) [ x, y, z, u R
mpreuna cu relat iile ij = k, ji = k, jk = i, kj = i, ki = j, ik = j si
i
2
= j
2
= k
2
= 1.
Corolarul 73 Cuaternionii 1, i, j, k formeaza n raport cu nmult i-
rea un grup necomutativ numit grupul cuaternionilor.
Reamintim c a domeniu este un inel comutativ integru si nenul. Orice
corp este domeniu, dar exist a domenii care nu sunt corpuri, de exemplu Z
sau Q[X].
4.5. INELUL DE POLINOAME A[X] 75
Fie D un domeniu. Lui D i putem atasa n mod natural un corp care
l cont ine pe D ca subinel, numit corpul de fract ii al lui D. Construct ia
corpului de fract ii generalizeaz a construct ia numerelor rat ionale pornind de
la numerele ntregi.
Numim fract ie o pereche de elemente a, b D cu b ,= 0 scris a sub forma
a/b. Denim egalitatea fract iilor prin a/b = c/d ad = bc. Egalitatea
fract iilor este reexiva, simetrica si tranzitiv a.

Intr-adev ar, reexivitatea si
simetria sunt evidente. Daca a/b = c/d si c/d = e/f, atunci ad = bc si
cf = de, deci adf = bde, de unde af = be, deoarece D este domeniu si d ,= 0.
Deci a/b = e/f. Fie K = a/b[ a, b D, b ,= 0. Pe K denim adunarea si
nmult irea prin
a
b
+
c
d
=
ad +bc
bd
si
a
b
c
d
=
ac
bd
.
Aceste operat ii sunt corect denite, adic a nu depind de reprezentarea
fract iilor.

Intr-adev ar, sa presupunem c a a/b = a

/b

si c/d = c

/d

. Deducem
c a ab

= a

b si cd

= c

d, de unde rezulta ca (ad + bc)b

= (a

+ b

)bd si
acb

= a

bd. Se veric a usor c a, fat a de aceste operat ii, K este corp. K


poarta numele de corpul de fract ii al lui D si se noteaz a cu Q(D).
Morsmul injectiv de corpuri f : D K, f(a) = a/1 ne permite s a
g andim pe D ca subinel al lui K prin identicarea lui a cu a/1.
De exemplu, corpul de fract ii al lui Z este Q, iar corpul de fract ii al lui
Z[i] este Q(i).
4.5 Inelul de polinoame A[X]
Fie A un inel comutativ. Not am cu A
(N)
mult imea sirurilor (a
n
)
n0
cu el-
emente din A cu un num ar nit de termeni nenuli. Pe A
(N)
denim dou a
operat ii: adunarea
(a
n
)
n0
+ (b
n
)
n0
= (a
n
+b
n
)
n0
si nmult irea
(a
n
)
n0
(b
n
)
n0
= (c
n
)
n0
unde c
n
=

i+j=n
a
i
b
j
.
Teorema 74 Fat a de aceste doua operat ii, A
(N)
este un inel comutativ.
76 CAPITOLUL 4. INELE
Demonstrat ie. A
(N)
este parte stabil a fat a de adunare si nmult ire: dac a
a
n
= 0, b
n
= 0 pentru n N, atunci a
n
+ b
n
= 0 pentru n N si

i+j=n
a
i
b
j
= 0 pentru n 2N.
Se arat a usor c a (A
(N)
, +) este grup abelian cu elementul neutru sirul nul.

Inmult irea este asociativa deoarece


((a
n
)
n0
(b
n
)
n0
)(c
n
)
n0
= ((

i+j=n
a
i
b
j
)
n0
)(c
n
)
n0
=
= (

i+j+k=n
a
i
b
j
c
k
)
n0
= (a
n
)
n0
((b
n
)
n0
(c
n
)
n0
).
Sirul (1, 0, 0, ...) este elementul neutru al nmult irii. E clar din denit ie ca
nmult irea este comutativ a.

Inmult irea este distributiv a fat a de adunare
((a
n
)
n0
+ (b
n
)
n0
)(c
n
)
n0
= (a
n
+b
n
)
n0
(c
n
)
n0
=
= (

i+j=n
(a
i
+ b
i
)c
j
)
n0
= (

i+j=n
a
i
c
j
)
n0
+ (

i+j=n
b
i
c
j
)
n0
=
= (a
n
)
n0
(c
n
)
n0
+ (b
n
)
n0
(c
n
)
n0
.
Morsmul injectiv de inele : A A
(N)
, (a) = (a, 0, 0, ...) ne permite
s a g andim pe A ca un subinel al lui A
(N)
prin identicarea ec arui a A cu
(a).
Not am cu X sirul (0, 1, 0, ...) si l numim nedeterminata. Se vede prin
calcul ca X
n
= (0, 0, 0, ..., 0, 1, 0, ...), unde 1 este precedat de n zerouri. Avem
scrierea unica
(a
0
, a
1
, ..., a
n
, 0, ...) = a
0
+a
1
X + +a
n
X
n
.
Inelul A
(N)
se noteaz a cu A[X] si se numeste inelul polinoamelor ntr-o nede-
terminata cu coecient i n A.
Fie f = a
0
+ a
1
X + + a
n
X
n
. Termenii a
i
X
i
se numesc monoame,
iar a
0
, a
1
, ..., a
n
coecient ii polinomului. Numim gradul lui f (notat cu
grad(f)), cel mai mare num ar natural k cu a
k
,= 0. Gradul polinomului nul
se ia . Daca f = a
0
+a
1
X+ +a
n
X
n
are gradul n, atunci a
n
se numeste
coecientul dominant al lui f. Un polinom cu coecientul dominant egal cu
1 se numeste polinom unitar.
Teorema 75 Fie A un inel comutativ si f, g A[X] 0. Atunci
(a) grad(f +g) max(grad(f), grad(g)).
4.5. INELUL DE POLINOAME A[X] 77
(b) grad(fg) grad(f)+grad(g) cu egalitate daca si numai daca produsul
coecient ilor dominant i ai lui f si g este nenul.
(c) Daca f are coecientul dominant non-divizor al lui zero (e.g. daca A
este domeniu), atunci grad(fg) = grad(f) +grad(g) si f este non-divizor al
lui zero.
Demonstrat ie. (a) este evidenta. (b). Fie f = a
0
+ a
1
X + + a
n
X
n
si
g = b
0
+b
1
X + +b
m
X
m
cu a
n
, b
m
,= 0. Deci grad(f) = n si grad(g) = m.
Dac a k > m + n atunci

i+j=k
a
i
b
j
= 0 deoarece i + j = k implic a i > n
sau j > m. Deci grad(fg) grad(f) + grad(g). grad(fg) = m + n dac a si
numai dac a coecientul a
n
b
m
al lui X
m+n
este nenul. (c) rezulta din (b).
Corolarul 76 Fie A un domeniu. Atunci A[X] este domeniu si U(A[X]) =
U(A).
Demonstrat ie. Prima armat ie rezulta din punctul (c) al teoremei ante-
rioare. Fie f, g A[X] cu fg = 1. Din teorema precedent a, rezult a c a f, g
sunt polinoame constante (i.e. de grad zero).
Fie L un corp comutativ. Corpul de fract ii al inelului de polinoame L[X]
se numeste corpul fract iilor rat ionale peste L si se noteaz a cu L(X). O fract ie
rat ionala este un c at de dou a polinoame P/Q cu Q ,= 0.
Teorema 77 Fie u : A B un morsm de inele comutative si x B.
Atunci funct ia v : A[X] B,
v(a
0
+ a
1
X + + a
n
X
n
) = u(a
0
) + u(a
1
)x + +u(a
n
)x
n
este un morm de inele.
Demonstrat ie. Fie f =

m
i=0
a
i
X
i
si g =

n
j=0
b
j
X
j
, f, g A[X]. Avem
v(fg) = v(
m+n

k=0

i+j=k
a
i
b
j
)X
k
=
m+n

k=0

i+j=k
u(a
i
)u(b
j
))x
k
=
= (
m

i=0
u(a
i
)x
i
)(
n

j=0
u(b
j
)x
j
) = v(f)v(g).
Vericarea egalitat ii v(f +g) = v(f) + v(g) se face analog.
Fie A un subinel al inelului B si x B. Dac a f = a
0
+a
1
X+ +a
n
X
n

A[X] atunci f(x) = a


0
+ a
1
x + + a
n
x
n
se numeste valoarea lui f n x.
Funct ia

f : B B,

f(y) = f(y) se numeste funct ia polinomiala asociata lui
f. De exemplu, dac a g = X
2
+ X Z
2
[X], atunci g este funct ia nula.
78 CAPITOLUL 4. INELE
4.6 Radacini ale polinoamelor
Teorema 78 (Teorema mpart irii cu rest.) Fie A un inel comutativ si e
f, g A[X] astfel ncat g este polinom nenul cu coecientul dominant in-
versabil (e.g. g unitar). Atunci exista si sunt unice polinoamele q, r A[X]
astfel ncat
f = gq +r cu grad(r) < grad(g).
Polinoamele f, g, q, r se numesc dempart it, mpart itor, cat si repectiv rest,
iar egalitatea f = gq +r se numeste identitatea mpart irii.
Demonstrat ie. Fie r = f gq polinomul de grad cel mai mic ntre toate
polinoamele de forma f gw cu w D[X]. Dac a grad(f gq) grad(g),
atunci e X
n
monomul conduc ator al lui fgq si X
m
monomul conduc ator
al lui g. Atunci f gq
1
X
nm
g este un polinom de grad < grad(f gq),
contradict ie.
Prob am unicitatea lui q si r. Fie q

, r

D[X] astfel nc at f = gq

+r

si
grad(r

) < grad(g). Sc azand cele doua expresii ale lui f rezult a g(q q

) =
r

r si grad(r

r) < grad(g). Aplic am teorema 75. Cum g are coe-


cientul dominant inversabil, rezult a c a r

r = 0, altfel grad(r

r) =
grad(g(q q

)) grad(g). Asadar r

= r si din egalitatea g(q q

) = 0
rezult a q

= q, din nou pentru ca g are coecientul dominant inversabil.


Fie A un inel comutativ nenul, f A[X] si A. Spunem c a este
radacina a lui f dac a f()=0. De exemplu, X
2
1 R[X] are r ad acinile
1.
Corolarul 79 (teorema lui Bezout.) Fie A un inel comutativ, f A[X] si
A. Atunci restul mpart irii lui f la X este f().

In particular,
este radacina a lui f X divide f.
Demonstrat ie. Exist a q A[X] si r A cu f = (X )q + r. Fac and
X = obt inem r = f().
Corolarul 80 Fie D un domeniu, 0 ,= f D[X], D o radacina a lui f
si n 1. Atunci (X )
n
divide f si (X )
n+1
nu divide f f se scrie
f = (X )
n
g cu g D[X], g() ,= 0.
4.6. R

AD

ACINI ALE POLINOAMELOR 79


Demonstrat ie. Rezult a din teorema lui Bezout.
Dac a f satisface condit iile echivalente din corolarul precedent, spunem
c a este rad acin a a lui f cu ordinul de multiplicitate n. De exemplu, 2 este
r adacin a de ordin 3 (tripl a) a polinomului X
5
5X
4
+7X
3
2X
2
+4X 8.
Teorema 81 Fie D un domeniu, 0 ,= f D[X],
1
, ...,
s
D radacini
distincte ale lui f respectiv de ordin n
1
, ..., n
s
. Atunci f se poate scrie sub
forma
f = (X
1
)
n
1
(X
s
)
n
s
g
unde g D[X] si
1
, ...,
s
nu sunt radacini ale lui g.
Demonstrat ie. Armat ia e clara daca s = 1. Presupunem ca s 2.
Deoarece
1
este r adacin a a lui f de ordin n
1
, putem scrie f = (X
1
)
n
1
h
cu h D[X] si h(
1
) ,= 0. Deducem c a 0 = f(
2
) = (
2

1
)
n
1
h(
2
),
deci h(
2
) = 0. Scriem h = (X
2
)
k
p cu p D[X] si p(
2
) ,= 0. Deci
f = (X
1
)
n
1
(X
2
)
k
p si din corolarul precedent rezulta k = n
2
. Asadar,
f = (X
1
)
n
1
(X
2
)
n
2
p.

In continuare, se repet a argumentul precedent.
Vom num ara rad acinile unui polinom num ar and ecare r adacin a de at atea
ori c at este ordinul ei de multiplicitate. De exemplu, polinomul (X1)
3
(X
2) are 4 r adacini si anume 1, 1, 1, 2. Din teorema precedenta rezult a
Corolarul 82 Fie D un domeniu. Un polinom de grad n 1 din D[X] are
cel mult n radacini n D.
Ipoteza c a inelul D este integru este esent ial a, de exemplu, polinomul
(1, 0)X (Z Z)[X] are o innitate de r ad acini, (0, a), a Z.
Teorema 83 (Relat iile lui Viet`e.) Fie D un domeniu si f = a
0
+ a
1
X +
+ a
n
X
n
D[X] un polinom de grad n 1. Presupunem ca f are n
radacini
1
, ...,
n
D. Atunci
f = a
n
(X
1
) (X
n
).

In plus, n corpul de fract ii al lui D, au loc asa-numitele relat iile ale lui Viet`e
80 CAPITOLUL 4. INELE
_

1
+
2
+ +
n
= a
n1
/a
n

2
+
1

3
+ +
n1

n
= a
n2
/a
n
.........................................

2

n
= (1)
n
a
0
/a
n
.
Demonstrat ie. Din teorema 81, f = b(X
1
) (X
n
) cu b polinom
constant nenul. Identic and coecient ii dominant i, rezulta b = a
n
. Relat iile
lui Viet`e se obt in din identicarea celorlalt i coecient i.
Corolarul 84 (Teorema lui Wilson.) Daca p este un numar prim, atunci
(p 1)! 1 (mod p).
Demonstrat ie. Consider am corpul Z
p
. Grup s au multiplicativ Z

p
are
p 1 elemente, deci a
p1
=

1 pentru orice a Z

p
. Altfel spus, polinomul
X
p1

1 Z
p
[X] are rad acinile

1, ...,

p 1. Din ultima relat ie Viet`e rezulta
c a

(p 1)! =

1, deci (p 1)! 1 (mod p).


4.7 Inelul de polinoame A[X
1
, ..., X
n
]
Fie A un inel comutativ. Construct ia inelului de polinoame A[X] a fost
prezentat a anterior. Inelul de polinoame n n nedeterminate (variabile) cu
coecient i n A se deneste inductiv prin egalitatea
A[X
1
, ..., X
n
] = A[X
1
, ..., X
n1
][X
n
] pentru n 2.
De exemplu, A[X, Y ] = A[X][Y ]. Deci elementele lui A[X, Y ] sunt polinoame
n Y cu coecient i n A[X]. Elementele lui A[X
1
, ..., X
n
] se numesc polinoame
n nedeterminatele X
1
, ..., X
n
cu coecient i n A.
Polinoamele de forma M = aX
i
1
1
X
i
n
n
cu a A se numesc monoame.
a se numeste coecientul lui M, iar dac a a ,= 0, num arul i
1
+ i
n
se numeste
gradul lui M. Monoamele nenule M = aX
i
1
1
X
i
n
n
si N = bX
j
1
1
X
j
n
n
se
zic monoame asemenea dac a i
1
= j
1
,...,i
n
= j
n
. De exemplu, monoamele
unitare (i.e. cu coecientul 1) de gradul 3 n nedeterminatele X, Y sunt X
3
,
X
2
Y , XY
2
si Y
3
.
4.7. INELUL DE POLINOAME A[X
1
, ..., X
N
] 81
Teorema 85 Orice polinom din f A[X
1
, ..., X
n
] se scrie n mod unic ca
suma de monoame (mutual neasemenea). Aceasta scriere se numeste forma
canonica lui f.
Demonstrat ie. Proced am prin induct ie dup a n, cazul n = 1 ind cunos-
cut. Deoarece pasul inductiv se face n spiritul cazului n = 2, preferam,
din motive de claritate, s a prezent am doar acest caz. Renot am X
1
= X
si X
2
= Y . Fie f A[X, Y ]. Atunci f =

n
j=0
f
j
Y
j
cu f
j
=

m
i=0
a
ij
X
i
,
a
ij
A, pentru j = 0, ..., n. Rezulta c a
f =
n

j=0
(
m

i=0
a
ij
X
i
)Y
j
=
m

i=0
n

j=0
a
ij
X
i
Y
j
deci f se scrie ca suma de monoame. Pentru a proba unicitatea scrierii,
e f =

m
i=0

n
j=0
b
ij
X
i
Y
j
, b
ij
A, o alt a reprezentare a lui f ca sum a
de monoame. Din egalitatea de polinoame n Y ,

n
j=0
(

m
i=0
a
ij
X
i
)Y
j
=

n
j=0
(

m
i=0
b
ij
X
i
)Y
j
rezult a c a

m
i=0
a
ij
X
i
=

m
i=0
b
ij
X
i
pentru j = 0, ..., n,
deci a
ij
= b
ij
pentru orice i si j.
Folosind corolarul 76, se arat a inductiv ca daca A este domeniu (e.g.,
dac a A este corp), atunci A[X
1
, ..., X
n
] este domeniu pentru orice n.
Gradul unui polinom este maximul gradelor monoamelor sale. Gradul
polinomului nul se ia . Un polinom se numeste polinom omogen daca
toate monoamele sale au acelasi grad. Prin componenta omogena de grad
k, f
k
, a unui polinom f nt elegem suma monoamelor de grad k din f. De
exemplu, polinomul f = 1 + XY + Y Z + XZ + XY Z are gradul 3 si com-
ponentele omogene f
0
= 1, f
1
= 0, f
2
= XY + Y Z + XZ si f
3
= XY Z.
Propriet at ile gradului din cazul polinoamelor ntr-o nedeterminat a se extind
usor la polinoamele n mai multe nedeterminate.
Este clar c a produsul a dou a monoame de grad m respectiv n este mono-
mul nul sau un monom de grad m + n dup a cum produsul coecient ilor lor
este nul sau nenul. De asemenea, se vede usor c a produsul a doua polinoame
omogene de grad m respectiv n este polinomul nul sau un polinom omogen
de grad m+n.
Teorema 86 Fie A un inel comutativ, n 1 si f, g A[X
1
, ..., X
n
]. Atunci
82 CAPITOLUL 4. INELE
(a) grad(f +g) max(grad(f), grad(g)),
(b) grad(fg) grad(f) + grad(g) cu egalitate daca A este domeniu.
Demonstrat ie. (a) este evident a. (b). Putem presupune c a f si g sunt
nenule, altfel armat ia este banal a. Fie k = grad(f) si l = grad(g). Scriem
pe f si g ca sum a de componente omogene: f = f
0
+ f
1
+ f
k
si g =
g
0
+ g
1
+ g
l
cu f
k
, g
l
nenule. Atunci fg =

k
i=1

l
j=1
f
i
g
j
, unde ecare
termen nenul f
i
g
j
este un polinom omogen de grad i + j k + l. Deci
grad(fg) k + l. Dac a, n plus, A este domeniu, atunci f
k
g
l
este un poli-
nom omogen de grad k + l si grad(f
i
g
j
) < k + l pentru orice (i, j) ,= (k, l).
Deci grad(fg) = k + l.
Fie A B o extindere de inele si b
1
, ..., b
n
B elemente xate. Dac a
f A[X
1
, ..., X
n
], numim valoarea lui f n b
1
, ..., b
n
elementul f(b
1
, ..., b
n
)
B obt inut din f prin nlocuirea ec arei nedeterminate X
i
cu b
i
. Altfel zis,
dac a f =

a
i
1
...i
n
X
i
1
1
X
i
n
n
, atunci f(b
1
, ..., b
n
) =

a
i
1
...i
n
b
i
1
1
b
i
n
n
. De
exemplu, daca f = X
3
1
+ X
3
n
, atunci f(1, ..., n) = n
2
(n + 1)
2
/4.
Teorema 87 Cu notat iile anterioare, funct ia : A[X
1
, ..., X
n
] B, (f) =
f(b
1
, ..., b
n
), este un morsm de inele.
Demonstrat ie. Proced am prin induct ie dup a n, cazul n = 1 ind cunoscut
din teorem 77. Presupunem c a n 2 si e f, g A[X
1
, ..., X
n
]. Scriem
f, g ca polinoame n X
n
cu coecient i n A[X
1
, ..., X
n1
], f =

p
i=0
f
i
X
i
n
si
g =

p
j=0
g
j
X
j
n
. Atunci f + g =

p
i=0
(f
i
+ g
i
)X
i
n
si fg =

p
i,j=0
(f
i
g
j
)X
i+j
n
.
Folosind ipoteza de induct ie obt inem
(f +g)(b
1
, ..., b
n
) =
p

i=0
(f
i
+g
i
)(b
1
, ..., b
n1
)b
i
n
=
=
p

i=0
(f
i
(b
1
, ..., b
n1
) + g
i
(b
1
, ..., b
n1
))b
i
n
=
=
p

i=0
f
i
(b
1
, ..., b
n1
)b
i
n
+
p

i=0
g
i
(b
1
, ..., b
n1
)b
i
n
= f(b
1
, ..., b
n
) + g(b
1
, ..., b
n
).
De asemenea,
(fg)(b
1
, ..., b
n
) =
p

i,j=0
(f
i
g
j
)(b
1
, ..., b
n1
)b
i+j
n
=
4.8. EXERCIT II 83
=
p

i,j=0
(f
i
(b
1
, ..., b
n1
)g
i
(b
1
, ..., b
n1
))b
i+j
n
=
= (
p

i=0
f
i
(b
1
, ..., b
n1
)b
i
n
)(
p

j=0
g
j
(b
1
, ..., b
n1
)b
j
n
) = f(b
1
, ..., b
n
)g(b
1
, ..., b
n
).
4.8 Exercit ii
103. Fie K un corp. Aratat i ca grupul aditiv (K, +) nu este izomorf cu
grupul multiplicativ (K

, ).
104. Fie A un inel si a, b A. Ar atat i ca dac a 1 ab este inversabil, atunci
1 ba este inversabil.
105. Determinat i unit at ile inelului Z
(2)
= a/b[ a, b Z, b impar.
106. Fie S o mult ime de numere prime (eventual vida) si e Z
S
mult imea
fract iilor a/b cu a, b numere ntregi si b ,= 0 cu tot i factorii primi n S. Ar atat i
c a Z
S
este un subinel al lui Qsi c a orice subinel al lui Q este de aceast a form a.
107. Fie A o mult ime. Ar atat i ca inelele Z
A
2
si (T(A), , ) sunt izomorfe.
108. Ar atat i ca idealele bilaterale ale inelului M
2
(Z) sunt M
2
(nZ), n 0,
unde M
2
(nZ) este mult imea matricelor cu toate elementele multipli de n. In
plus, M
2
(Z)/M
2
(nZ) M
2
(Z
n
). Generalizare.
109. Fie A si B dou a inele comutative. Ar atat i ca idealele inelului produs
direct A B sunt de forma I J cu I ideal al lui A si J ideal al lui B. In
plus, (A B)/(I J) A/I B/J.
110. Fie A inelul al carui grup abelian este ZQ si are nmult irea denita
prin (a, x)(b, y) = (ab, ay + bx). Ar atat i ca idealele lui A sunt de forma
nZ Q, n N, sau 0 H cu H subgrup al lui Q.
111. Calculat i tablele adunarii/nmult irii pentru urmatoarele inele factor:
Z
2
[X] /(X
2
+X +

1), Z
2
[X]/(X
2
+ X), Z
2
[X]/(X
2
+

1) si Z
2
[X]/(X
2
).
84 CAPITOLUL 4. INELE
112. Ar atat i c a inelele Z
4
, Z
2
Z
2
, Z
2
[X]/X
2
Z
2
[X] si Z
2
[X]/(X
2
+ X +

1)Z
2
[X] sunt doua c ate dou a neizomorfe si ca orice inel cu 4 elemente este
izomorf cu unul dintre acestea.
113. Descriet i elementele inelului Z[i]/(3) si explicitat i endomorsmul lui
Frobenius.
114. Fie A un inel comutativ si e f A[X]. Aratat i c a:
(a) f este nilpotent dac a si numai daca f are tot i coecient ii nilpotent i
(un element x al unui inel se zice nilpotent dac a exista n cu x
n
= 0).
(b) f este inversabil dac a si numai daca f are termenul liber inversabil si
ceilalt i coecient i nilpotent i.
(c) f este divizor al lui zero dac a si numai dac a af = 0 pentru un a nenul
din A.
115. Listat i idealele inelului A = Z
2
[X]/(X
2
).
116. Ar atat i ca idealul I generat de 2 si X n Z[X] nu este principal.
117. Fie A un domeniu. Ar atat i c a idealul generat de X si Y n A[X, Y ] nu
este principal.
118. Fie A inelul sirurilor de numere reale. Ar atat i c a mult imea I a sirurilor
cu un num ar nit de termeni nenuli formeaza un ideal al lui A care nu este
nit generat.
119. Fie Z+XQ[X] subinelul lui Q[X] format din polinoamele f cu f(0)
Z. Aratat i c a idealul XQ[X] nu este nit generat.
120. Ar atat i ca inelul factor Z[i]/(1 + i)Z[i] este izomorf cu Z
2
.
121. Ar atat i c a au loc izomorsmele de inele Z[i]/(2 + i)Z[i] Z
5
si
Z[i]/5Z[i] Z
5
Z
5
.
122. Ar atat i ca inelul factor Z[X]/(X
2
X) este izomorf cu Z Z.
123. Ar atat i ca inelul factor Q[X]/(X
2
1) este izomorf cu QQ, dar c a
Z[X]/(X
2
1) nu este izomorf cu Z Z.
4.8. EXERCIT II 85
124. Ar atat i c a inelul factor Z[X]/(X
2
1) este izomorf cu A = (x, y)
Z
2
[ x y par.
125. Fie K un corp comutativ, a
1
, ..., a
n
K distincte si f = (X
a
1
) (X a
n
). Aratat i c a inelul factor K[X]/(f) este izomorf cu K
n
.
126. Ar atat i ca inelul factor Z[X]/(2) este izomorf cu Z
2
[X].
127. Ar atat i c a inelul factor Q[X, Y ]/(Y
2
X
3
) este izomorf cu subinelul
A al lui Q[T] format din polinoamele ce nu au monom de gradul 1.
128. Ar atat i c a inelul factor R[X, Y ]/(X
2
+ Y
2
) este izomorf cu subinelul
A al lui C[T] format din polinoamele f cu f(0) real.
129. Explicitat i corpul de fract ii al domeniului R[X, Y ]/(X
2
+Y
2
).
130. Ar atat i c a inelul factor R[X]/(X
2
+ bX + c) este izomorf cu R R,
R[X]/(X
2
) sau C dup a cum = b
2
4c este > 0, = 0, resp. < 0.
131. Decidet i daca inelele factor Z[X, Y ]/(X 1, Y 2), Q[X, Y ]/(X
2
+
1, Y
2
2) si R[X, Y ]/(X
2
+ 1, Y
2
+ 1) sunt domenii.
132. Fie A un inel comutativ si a A. Aratat i c a inelul factor A[X]/(Xa)
este izomorf cu A. Generalizare.
133. Ar atat i ca nu exista un morsm surjectiv de inele : Z[X, Y ] Q.
134. Determinat i mult imile A = Im(f)[ f morsm de inele Z[X] Q si
B = Im(f)[ f morsm de inele Z[X, Y ] Q.
135. Ar atat i ca inelele Z[X] si Z[X, Y ] nu sunt izomorfe.
136. Fie A un inel comutativ. Not am cu A
N
mult imea sirurilor (a
n
)
n0
cu
elemente din A. Pe A
N
denim doua operat ii: adunarea (a
n
)
n0
+(b
n
)
n0
=
(a
n
+ b
n
)
n0
si nmult irea (a
n
)
n0
(b
n
)
n0
= (c
n
)
n0
unde c
n
=

i+j=n
a
i
b
j
.
Ar atat i c a fat a de aceste dou a operat ii, A
N
este un inel comutativ si c a
orice element al s au se scrie unic sub forma

n=0
a
n
X
n
cu a
n
A, unde
X = (0, 1, 0, ...). Acest inel se noteaz a cu A[[X]] si se numeste inelul seriilor
formale cu coecient i n A.
137. Fie A un inel comutativ. Ar atat i c a unit at ile inelului A[[X]] sunt seriile
formale

n=0
a
n
X
n
cu a
0
inversabil n A.
138. Determinat i morsmele de inele Z[[X]] Z.
86 CAPITOLUL 4. INELE
Capitolul 5
Aritmetica lui Z si K[X]

In aceast capitol se studiaz a comparativ diferite proprietat i aritmetice ale


inelelor Z si K[X], K corp comutativ. Se expun mai nt ai rezultate referi-
toare la teorema mp art irii cu rest, cel mai mare divizor comun si cel mai mic
multiplu comun. Se dau apoi rezultatele fundamentale referitoare la descom-
punerea unui num ar ntreg/polinom n produs de numere prime/polinoame
ireductibile.

In acest capitol, prin corp nt elegem un corp comutativ.


5.1 Teorema mpart irii cu rest
Fie K un corp. Reamintim urmatorul rezultat stabilit anterior.
Teorema 88 (a) K[X] este domeniu de integritate.
(b) Pentru orice f, g K[X] 0, grad(f +g) max(grad(f), grad(g))
si grad(fg) = grad(f) + grad(g).
(c) Elementele inversabile ale inelului K[X] sunt polinoamele constante
nenule, altfel spus, U(K[X]) = K

.
At at n Z c at si n K[X] este valabila teorema mpart irii cu rest.
Teorema 89 (Teorema mp art irii cu rest pentru Z si K[X].) Fie D = Z
sau K[X]. Atunci pentru orice a, b D, b ,= 0, exista si sunt unice q, r D
astfel ncat
87
88 CAPITOLUL 5. ARITMETICA LUI Z SI K[X]
a = bq + r cu
_
0 r < [b[ daca D = Z
grad(r) < grad(b) daca D = K[X].
Numerele/polinoamele a, b, q, r se numesc dempart it, mpart itor, cat si repec-
tiv rest, iar egalitatea a = bq +r se numeste identitatea mpart irii.
Demonstrat ie. Cazul D = Z. Demonstr am mai nt ai existent a lui q si r.
Fie r = a bq cel mai mic numar ntreg 0 de forma a bx cu x Z. Daca
a bq [b[, atunci 0 a b(q + sgn(b)) < a bq, contradict ie. Prob am
unicitatea lui q si r. Fie q

, r

Z astfel nc at a = bq

+ r

si 0 r

< [b[.
Sc azand cele doua expresii ale lui a rezult a b(q q

) = r

r, deci r

r = 0
deoarece [r

r[ < [b[. Asadar r

= r si din egalitatea b(q q

) = 0 rezulta
q

= q deoarece b ,= 0. Cazul D = K[X] a fost demonstrat n teorema 78.


Exemple de mp art iri cu rest: n Z, 15 = 2 (8) + 1, n Q[X], X
3
+
X + 1 = (X
2
+X + 1)(X 1) + X + 2.
Din teorema 89 rezult a imediat
Corolarul 90 Fie K un corp si f K[X] un polinom de grad n 1. Atunci
elementele inelului factor K[X]/(f) se reprezinta unic sub forma a
0
+a
1
X+
+a
n1
X
n1
) +(f) cu a
0
, a
1
, ..., a
n1
K.

In particular, daca K este nit
cu q elemente, atunci K[X]/(f) are q
n
elemente.
Demonstrat ie. Fie g K[X]. Dac a g = qf+a
0
+a
1
X+ +a
n1
X
n1
este
mpart irea cu rest a lui g la f, atunci g+(f) = a
0
+a
1
X+ +a
n1
X
n1
+(f).

In plus, dac a a
0
+a
1
X+ +a
n1
X
n1
+(f) = b
0
+b
1
X+ +b
n1
X
n1
+(f)
cu a
i
, b
i
K, atunci f divide h = (a
0
b
0
) + (a
1
b
1
)X + + (a
n1

b
n1
)X
n1
, deci h = 0, deoarece grad(f) = n.
Fie D = Z sau K[X] si e a, b D. Spunem ca b divide a si not am b [ a
dac a exista c D cu a = bc. Se mai spune ca b este un divizor (factor) al lui
a sau c a a este multiplu de b. Daca b ,= 0, atunci b [ a restul mpart irii
lui a la b este zero.
Pentru orice a D, a [ 0 (deoarece 0 = a.0), a [ a si 1 [ a (deoarece
a = a.1).

In K[X], c [ f pentru orice c K

si f K[X], deoarece
f = c(c
1
f).
Elementele a, b D se zic asociate (n divizibilitate), daca a [ b si b [ a.
Divizibilitatea are urmatoarele propriet at i.
5.1. TEOREMA

IMP

ART IRII CU REST 89


Teorema 91 Fie D = Z sau K[X] si e a, b, c D. Atunci
(a) a [ b daca si numai daca aD bD.
(b) Daca a [ b si b [ c, atunci a [ c.
(c) Daca a [ b si a [ c, atunci a [ bb

+cc

pentru orice b

, c

D.
(d) Daca a [ b, atunci
_
[a[ [b[ daca D = Z
grad(a) grad(b) daca D = K[X].
(e) Elementele a, b sunt asociate daca si numai daca
_
a = b daca D = Z
a = db cu d K

daca D = K[X].
Deci a, b sunt asociate daca si numai daca exista u U(D) astfel ncat
a = ub.
Demonstrat ie.
(a). Avem sirul de echivalent e a [ b b aD aD bD.
(b). Cf. (a), aD bD cD, deci a [ c.
(c). Fie b

, c

D. Cum a [ b si a [ c, rezult a ca b, c aD, deci


bb

+ cc

aD, deoarece aD este ideal.


(d) este evidenta.
(e). Cazul D = Z e clar. Presupunem ca D = K[X]. Dac a f = dg cu
d K

, atunci g = d
1
f, deci f [ g si g [ f. Reciproc, sa presupunem c a
f [ g si g [ f. Deci exist a u, v K[X] cu g = fu si f = gv. Rezult a f = fuv.
Dac a f = 0, atunci g = fu = 0 si putem scrie f = 1g. Dac a f ,= 0, atunci
uv = 1, deci u, v K

.
Observat ia 92 Fie K L o extindere de corpuri si f, g K[X] 0.
Atunci f [ g n K[X] f [ g n L[X]. Aceasta rezult a din faptul ca
identitatea mpart irii lui g la f este aceeasi n K[X] si L[X].
Fie D = Z sau K[X] si e a, b, d, m D. Spunem d este un cel mai mare
divizor comun (cmmdc) al perechii a, b dac a d [ a, d [ b si d se divide cu orice
alt divizor comun al elementelor a, b.

In acest caz vom scrie d = (a, b). Dac a
(a, b) = 1, se zice ca a, b sunt relativ prime sau c a a este prim cu b. Dual,
spunem ca m este un cel mai mic multiplu comun (cmmmc) al perechii a, b
90 CAPITOLUL 5. ARITMETICA LUI Z SI K[X]
dac a a [ m, b [ m si m divide orice alt multiplu comun al elementelor a, b.

In acest caz vom scrie m = [a, b]. Evident, dac a a [ b, atunci (a, b) = a si
[a, b] = b. Vom ar ata c a n Z si K[X] orice pereche de elemente are cmmdc
si cmmmc.
Fie a, b, d, d

D astfel nc at at at d c at si d

joac a rol de cmmdc pentru


perechea a, b. Din denit ie rezulta ca d si d

sunt asociate. Din teorema 91


pct. (e), rezult a c a (a, b) este determinat pan a la semn n cazul D = Z, resp.
p ana la o multiplicare cu o constant a nenul a din K n cazul D = K[X].
Convenim s a alegem pe (a, b) 0 n primul caz, resp. un polinom unitar
sau zero n cel de-al doilea caz. Aceste alegeri se numesc alegerile canon-
ice. Considerat ii similare se pot face pentru cmmmc. De exemplu, n Z,
(18, 24) = 6; n Q[X], (2X 1, 3X
2
) = 1.

In Z si K[X] orice pereche de elemente are cmmdc si acesta se poate


calcula cu algoritmul lui Euclid.
Teorema 93 (Algoritmul lui Euclid.) Fie D egal cu Z sau K[X]. Urmatorul
algoritm furnizeaza cel mai mare divizor comun al unei perechi de elemente
a, b D.
input: a, b D
output: d = (a, b)
while b ,= 0 do
begin
se face mp art irea cu rest: a = bq +r cu q, r D (cf. Teoremei 89);
a := b; b := r;
end;
d := a;
Demonstrat ie. E sucient sa observam urmatoarele. Conform pct. (c)
din teorema 91, perechile (a = bq + r, b) si (b, r) au aceeasi divizori comuni,
deci acelasi cel mai mare divizor comun. Asadar putem nlocui perechea
(a, b) cu perechea (b, r). La ecare parcurgere a buclei while modulul lui b
dac a D = Z (resp. gradul lui b dac a D = K[X]) scade cu cel put in o unitate.
Deci algoritmul se termin a dup a un num ar nit de pasi cu o pereche de forma
(a, 0), care are cmmdc egal cu a.
5.1. TEOREMA

IMP

ART IRII CU REST 91


S a consider am exemplul D = Z, a = 18 si b = 24.

In timpul desfasur arii
algoritmului lui Euclid, variabilele a, b, r iau succesiv valorile: a = 18, 24, 18,
6, b = 24, 18, 6, 0, r = 18, 6, 0. Deci (18, 24) = 6.
Teorema 94 Fie D = Z sau K[X]. Atunci orice ideal al lui D este princi-
pal.
Demonstrat ie. Armat ia este clara n cazul idealului nul. Fie I un ideal
nenul si e g I 0, g de modul minim n cazul D = Z resp. g de grad
minim n cazul D = K[X]. Arat am c a I = gD. Incluziunea e clara.
Pentru a proba incluziunea , e f I. Conform teoremei de mp art ire cu
rest, exist a q, r D astfel ncat f = gq + r cu 0 r < [g[ n cazul D = Z,
respectiv grad(r) < grad(g) n cazul D = K[X]. Cum r = f gq I, r nu
poate dec at nul, altfel contrazicem alegerea lui g. Deci f = gq gD.
Conform pct. (e) din teorema 91, generatorul g al idealului nenul I este
determinat p ana la semn n cazul D = Z, resp. pan a la o multiplicare cu o
constant a nenula din K n cazul D = K[X].
Teorema 95 Fie D = Z sau K[X] si e a, b D. Atunci (a, b) si [a, b]
exista si au loc relat iile:
(a) aD + bD = (a, b)D,
(b) aD bD = [a, b]D, si
(c) elementele (a, b)[a, b] si ab sunt asociate.
Demonstrat ie. (a) Cf. Teoremei 94, exist a d D astfel nc at aD +bD =
dD. Atunci dD = aD +bD eD, deci e [ d.
(b). Cf. Teoremei 94, exista m D astfel nc at aDbD = mD. Deoarece
m aD bD, rezult a ca a [ m si b [ m. Fie n D un multiplu comun al lui
a si b. Rezult a c a n aD bD = mD, deci m [ n.
(c). Punem d = (a, b) si m = [a, b]. Dac a a = 0 sau b = 0, armat ia
e clara. Presupunem c a a, b sunt nenule, deci d, m sunt nenule. Elementul
ab/d D se divide cu a si b. Rezult a ca m [ (ab/d), deci dm divide ab.
Evident m [ ab, deci ab/m D.

In plus ab/m este un divizor comun al lui a
si b. Deci (ab/m) [ d, adica ab [ dm. Asadar ab si dm sunt asociate.
Teorema urm atoare cuprinde c ateva propriet at i ale celui mai mare divizor
comun.
92 CAPITOLUL 5. ARITMETICA LUI Z SI K[X]
Teorema 96 Fie D = Z sau K[X] si e a, b, c D 0.
(a) Daca d = (a, b), atunci exista a

, b

D astfel ncat d = aa

+bb

.
(b) a, b sunt relativ prime daca si numai daca exista a

, b

D astfel ncat
1 = aa

+ bb

.
(c) Daca d = (a, b), atunci a/d, b/d sunt relativ prime.
(d) (ac, bc) si (a, b)c sunt asociate.
(e) Daca a, b sunt prime cu c, atunci ab este prim cu c.
(f) Daca a [ bc si a este prim cu b, atunci a [ c.
Demonstrat ie. Armat ia (a) rezult a din pct. (a) al Teoremei 95, (b)
rezult a din (a), iar (c) rezulta din (a) si (b).
(d). Fie d = (a, b). Cf. Teoremei 95, aD+bD = dD. De aici rezulta usor
c a acD +bcD = cdD, deci cd = (ac, bc).
(e). Cum a, b sunt prime cu c, putem scrie 1 = au + cv, 1 = bu

+ cv

cu
u, u

, v, v

D.

Inmult ind aceste relat ii avem 1 = ab(uu

) + c(bu

v + auv

+
cvv

), deci ab este prim cu c, cf. (b).


(f). Din (d) rezult a ca (ac, bc) si c sunt asociate. Cum a [ ac si a [ bc,
deducem ca a [ c.
Fie D = Z sau K[X]. Denit ia cmmdc/cmmmc data naintea Teoremei
93, se poate extinde cu usurint a de la dou a elemente la un numar nit de
elemente din D. Fie a
1
, ..., a
n
, d D, n 2. Spunem d este un cmmdc al
elementelor a
1
, ..., a
n
dac a d [ a
i
pentru i = 1, ..., n si d se divide cu orice alt
divizor comun al elementelor a
1
, ..., a
n
.

In acest caz vom scrie d = (a
1
, ..., a
n
).
De asemenea, m este un cmmmc al elementelor a
1
, ..., a
n
dac a a
i
[ m
pentru i = 1, ..., n si m divide cu orice alt multiplu comun al elementelor
a
1
, ..., a
n
.

In acest caz vom scrie m = [a
1
, ..., a
n
].
Teorema 95 se poate extinde n modul urmator.
Teorema 97 Fie D = Z sau K[X] si e a
1
, ..., a
n
D cu n 2. Atunci
(a
1
, ..., a
n
) si [a
1
, ..., a
n
] exista si au loc egalitat ile:
(a) a
1
D + +a
n
D = (a
1
, ..., a
n
)D,
(b) a
1
D a
n
D = [a
1
, ..., a
n
]D, si
(c) (a
1
, ..., a
n
) = (a
1
, (a
2
, ..., a
n
)).
Demonstrat ie. Pentru (a) si (b) se adapteaz a demonstrat ia Teoremei 95.
Vom ilustra demonstrat ia lui (c) pe cazul n = 3. Fie a, b, c, d, e D astfel
nc at d = (b, c) si e = (a, d). Ar atam c a e = (a, b, c). Din relat iile e [ a, e [ d,
5.2. NUMERE PRIME, POLINOAME IREDUCTIBILE 93
d [ b si d [ c, rezulta c a e este un divizor comun al elementelor a, b, c. Acum
e f un divizor comun al elementelor a, b, c. Deducem c a f [ d si f [ a, deci
f [ e.
5.2 Numere prime, polinoame ireductibile
Un numar ntreg p ,= 0, 1 se numeste numar prim dac a p nu se poate scrie ca
produsul a dou a numere ntregi diferite de 1, alfel zis, daca p nu are dec at
divizorii 1, p. Un num ar ntreg diferit de 0, 1 si neprim se numeste
numar compus. De exemplu, 3, 7, 17 sunt numere prime n timp ce 21,
15, 60 sunt compuse.
Conceptul omolog n K[X] celui de num ar prim este cel de polinom ire-
ductibil. Un polinom neconstant (adica de grad 1) f K[X] se numeste
polinom ireductibil dac a f nu se poate scrie ca produs de doua polinoame
neconstante, alfel zis, daca f nu are decat divizorii a si af cu a K

. Un poli-
nom neconstant non-ireductibil se numeste polinom reductibil. De exemplu,
n Q[X], X este ireductibil, X
2
este reductibil iar problema (i)reductibilitat ii
lui 3 nu se poate pune.
Teorema 98

In K[X],
(a) polinoamele de gradul 1 sunt ireductibile,
(b) un polinom ireductibil de grad 2 nu are radacini n K, si
(c) un polinom de grad 2 sau 3 este ireductibil daca si numai daca nu are
radacini n K.
Demonstrat ie. (a) este evidenta. (b) si (c) rezult a din urm atoarele ob-
servat ii. Un polinom are un factor aX + b de gradul 1 dac a si numai daca
are radacina b/a K. Pe de alt a parte, un polinom de grad 2 sau 3 este
reductibil dac a si numai dac a are un factor de gradul 1.
De exemplu, X
2
2 este polinom ireductibil n Q[X] neavand r adacini
n Q, dar reductibil n R[X], X
2
2 = (X +

2)(X

2). Polinomul
(X
2
+1)(X
2
+2) este reductibil n Q[X] dar nu are r adacini n Q. Polinoamele
de grad 2 sau 3 ireductibile din Z
2
[X] sunt cele far a r adacini n Z
2
: X
2
+X+

1,
X
3
+ X +

1 si X
3
+ X
2
+

1. X
4
+ X +

1 este ireductibil n Z
2
[X] deoarece
nu are rad acini si nu este patratul lui X
2
+ X +

1.
94 CAPITOLUL 5. ARITMETICA LUI Z SI K[X]
Fie D = Z resp. K[X], p D un numar prim resp. polinom ireductibil
si a D. Din denit ii, rezulta ca p [ a sau (a, p) = 1.
Teorema 99 Fie D = Z sau K[X] si p D un element nenul si nein-
versabil. Atunci p este prim n cazul D = Z resp. ireductibil n cazul
D = K[X] daca si numai daca satisface condit ia:
a, b D si p [ ab p [ a sau p [ b.
Demonstrat ie. Presupunem c a p este prim n cazul D = Z resp. ire-
ductibil n cazul D = K[X].

In plus, presupunem c a p nu divide pe a. Cum
p este numar prim resp. polinom ireductibil, rezulta c a (p, a) = 1. Cf. teo-
remei 96, p [ b. Reciproc, s a presupunem ca p este num ar compus. Deci
p = ab cu a, b Z si 1 < [a[, [b[ < [p[. Atunci p [ ab dar p ,[ a si p ,[ b. De
asemenea, s a presupunem ca p K[X] este polinom reductibil. Deci p = ab
cu a, b K[X] si 0 < grad(a), grad(b) < grad(p). Atunci p [ ab dar p ,[ a si
p ,[ b.
Teorema 100 (Euclid)
(a) Orice numar ntreg diferit de 0, 1 se poate scrie ca produs de numere
prime.
(b) Orice polinom neconstant f K[X] se poate scrie ca produs de poli-
noame ireductibile.
Descompunerile de la (a) si (b) sunt unice (vezi Teorema 102).
Demonstrat ie. (a). Presupunem ca exist a ntregi diferit i de 0, 1 care nu
se pot scrie ca produs de numere prime. Fie N cel mai mic ntreg pozitiv cu
aceast a proprietate. Cum N nu este prim, putem scrie N = ab cu 1 < a, b <
N. Datorit a alegerii lui N, numerele a si b se pot scrie ca produs de numere
prime. Dar atunci si N = ab este produs de prime, contradict ie.
(b). Adaptam demonstrat ia de la (a). Presupunem ca exista polinome
neconstante care nu se pot scrie ca produs de polinoame ireductibile. Fie
H un astfel de polinom de grad minim. Cum H nu este ireductibil, putem
scrie H = fg cu f, g polinoame neconstante de grade strict mai mici dec at
gradul lui f. Datorit a alegerii lui H, polinoamele f si g se pot scrie ca produs
de polinoame ireductibile. Dar atunci si H = fg este produs de polinoame
ireductibile, contradict ie.
5.2. NUMERE PRIME, POLINOAME IREDUCTIBILE 95
Din teorema precedenta rezulta c a a, b Z sunt prime ntre ele daca si
numai dac a nu au un divizor prim comun. O armat ie similara are loc n
K[X].
Teorema 101 (Euclid)
(a) Mult imea numerelor naturale prime este innita.
(b) Mult imea polinoamelor unitare ireductibile din K[X] este innita.
Demonstrat ie. (a). Neg am. Fie p
1
, ..., p
n
mult imea numerelor naturale
prime. Consideram num arul N = p
1
p
n
+1. Atunci N nu se divide cu nici
un num ar prim p
i
, contradict ie.
(b). Dac a K este corp innit, putem folosi polinoamele ireductibile Xa
cu a K.

In cazul K corp nit se reitereaz a rat ionamentul de la (a).
Teorema 102 (a) Orice numar ntreg N diferit de 0, 1 se scrie n mod
unic sub forma N = p

1
1
p

s
s
unde p
1
,...,p
s
sunt numere prime pozitive
distincte si
1
,...,
s
1.
(b) Orice polinom neconstant F K[X] se scrie n mod unic sub forma
F = a

1
1

s
s
unde a K

,
1
,...,
s
sunt polinoame ireductibile unitare
distincte si
1
,...,
s
1.
Demonstrat ie.
(a) Existent a scrierii a fost demonstrat a n teorema 100. Prob am unic-
itatea. E clar c a semnul

este unic determinat ind semnul lui N. Fie


N = q

1
1
q

t
t
o alt a scriere a lui N cu q
1
,...,q
t
numere prime pozitive dis-
tincte si
1
,...,
s
1. Facem induct ie dup a M =
1
+
s
armat ia ind
evident a pentru M = 1. Presupunem M > 1. Cum p
s
[ N si N = q
1
q
t
,
din teorema 99 rezulta c a p
s
divide unul dintre prime numerele q
i
, s a zicem
pe q
t
. Deci p
s
= q
t
. Simplicand p
s
din egalitatea p

1
1
p

s
s
= q

1
1
q

t
t
obt inem p

1
1
p

s
1
s
= q

1
1
q

t
1
t
. Din ipoteza de induct ie rezult a c a s = t,
si, dupa o eventual a renumerotare, p
i
= q
i
si
i
=
i
pentru i = 1, ..., s 1,
si
s
1 =
s
1. Deci
s
=
s
.
(b) Se adapteaz a rat ionamentul precedent.
Teorema urm atoare este numita Teorema Fundamental a a Algebrei.
Teorema 103 (DAlembert-Gauss) Orice polinom neconstant f C[X] are
cel put in o radacina n C.
96 CAPITOLUL 5. ARITMETICA LUI Z SI K[X]
O demonstrat ie se poate g asi n [5, teorema IX.3.4]. Din teorem a rezult a
c a polinoamele ireductibile din C[X] sunt polinoamele de gradul 1.
Corolarul 104 Polinoamele ireductibile din R[X] sunt polinoamele de gradul
1 si cele de gradul doi fara radacini reale.
Demonstrat ie. f R[X] de grad 3 si e C o rad acin a a lui f.
Dac a R atunci f este reductibil. Dac a nu, rezulta c a f are si r ad acina
. Atunci f se divide n C[X] si R[X] (observat ia 92) cu (X )(X ),
deci f este reductibil.
Deducem urmatorul corolar.
Corolarul 105 (a) Orice polinom neconstant f C[X] se scrie n mod unic
sub forma f = a(X
1
)
m
1
(X
s
)
m
s
cu a C,
1
,...,
s
C distincte,
si m
1
,...,m
s
1.
(b) Orice polinom neconstant f R[X] se scrie n mod unic sub forma
f = a(X
1
)
m
1
(X
s
)
m
s

n
1
1

n
t
t
cu a R,
1
,...,
s
R distincte,

1
,...,
t
R[X] sunt polinoame unitare de gradul doi distincte fara radacini
reale si m
1
,...,m
s
, n
1
,...,n
t
1.

In Z si K[X] cmmdc si cmmmc se pot calcula cu ajutorul descompunerii


n produs de factori primi (ireductibili).
Lema 106 Fie a = p

1
1
p

s
s
unde p
1
,...,p
s
sunt numere prime pozitive
distincte si
i
1 pentru i = 1, ..., s. Atunci divizorii ntregi ai lui a sunt de
numerele forma c = p

1
1
p

s
s
unde 0
i

i
pentru i = 1, ..., s.
Demonstrat ie. Fie a = bc o factorizare a lui a cu b, c Z. Din Teo-
rema 102, factorii primi din descompunerea lui b si c sunt dintre p
1
,...,p
s
.
Deci putem scrie b = p

1
1
p

s
s
si c = p

1
1
p

s
s
. Din a = bc obt inem
p

1
1
p

s
s
= p

1
+
1
1
p

s
+
s
s
. Din Teorema 102 rezult a c a
i
=
i
+
i
pentru
i = 1, ..., s.
Se poate demonstra o lema analog a pentru K[X].
Teorema 107 Fie a = p

1
1
p

s
s
si b = p

1
1
p

s
s
unde p
1
,...,p
s
sunt
numere prime pozitive distincte iar
i
,
i
1, pentru i = 1, ..., s. Atunci
(a) (a, b) = p
min(
1
,
1
)
1
p
min(
s
,
s
)
s
si
(b) [a, b] = p
max(
1
,
1
)
1
p
max(
s
,
s
)
s
.
5.3. COMPLEMENTE 97
Demonstrat ie. (a). Cf. lemei anterioare, divizorii comuni ai lui a si b au
forma p

1
1
p

s
s
cu
i
min(
i
,
i
) pentru i = 1, ..., s. De aici rezult a (a).
(b). Din teorema 95, [a, b] = ab/(a, b). Folosind (a), deducem [a, b] =
p
max(
1
,
1
)
1
p
max(
s
,
s
)
s
, deoarece, pentru orice , N, min(, )+max(,
) = +.
Proprietatea analog a pentru K[X] este
Teorema 108 Fie f = a

1
1

s
s
si g = b

1
1

s
s
unde a, b K

1
,...,
s
sunt polinoame ireductibile unitare distincte din K[X] si
i
,
i
1
pentru i = 1, ..., s. Atunci
(a) (f, g) =
min(
1
,
1
)
1

min(
s
,
s
)
s
si
(b) [f, g] =
max(
1
,
1
)
1

max(
s
,
s
)
s
.
Demonstrat ie. Se adapteaza demonstrat ia precedent a.
5.3 Complemente
Teorema 109 Fie K un corp si f K[X] un polinom ireductibil. Atunci
inelul factor k[X]/(f) este corp.
Demonstrat ie. Un element nenul din K[X]/(f) se scrie sub forma g cu
g K[X] nedivizibil cu f. Cum f este ireductibil, rezulta c a f, g sunt relativ
prime. Cf. teoremei 96, putem scrie ff
1
+ gg
1
= 1 cu f
1
, g
1
K[X]. Deci
g g
1
=

1.
Morsmul (injectiv) de corpuri : K K[X]/(f), (a) = a, ne permite
s a identic am pe K cu un subcorp al lui K[X]/(f) prin identicarea ecarui
a K cu a. Dac a f = a
0
+ a
1
X + + a
n
X
n
, atunci f(

X) = a
0
+ a
1

X +
+ a
n

X
n
= a
0
+ a
1

X + + a
n

X
n
=

f =

0. Deci este

X o r adacina a lui
f n corpul K[X]/(f).
Teorema 110 (Lema lui Kronecker). Fie K un corp si f K[X] un poli-
nom de grad 1. Atunci exista un corp L care l cont ine pe K astfel ncat
f are o radacina n L.
98 CAPITOLUL 5. ARITMETICA LUI Z SI K[X]
Demonstrat ie.

Inlocuind pe f cu un factor ireductibil al s au, putem pre-
supune c a f este ireductibil.

In acest caz teorema a fost deja demonstrata n
paragraful anterior teoremei.
Q[X] poseda polinoame ireductibile de orice grad. De exemplu, polinomul
X
n
2 este ireductibil, pentru orice n 1, dup a cum rezulta din urm atorul
criteriu de ireductibilitate.
Teorema 111 (Criteriul lui Eisenstein). Fie h Z[X] un polinom necon-
stant unitar. Presupunem ca exista un numar prim p astfel ncat p divide
tot i coecient ii lui h, cu except ia coecientului dominant, iar p
2
nu divide
termenul liber al lui h. Atunci h este ireductibil n Q[X].
Demonstrat ie. Neg am. Deci exist a f, g Q[X] polinoame unitare necon-
stante astfel ncat fg = h. Ar atam c a f, g Z[X]. Fie a, b numere naturale
nenule minime cu proprietatea af, bg Z[X]. Presupunem c a ab ,= 1 si e q
un divizor prim al lui ab. Deoarece h Z[X], q divide abh n Z[X]. Fie af,
bg polinoamele obt inute din af resp. bg prin reducerea coecient ilor modulo
q. Rezult a ca (af)(bg) = 0 n Z
q
[X]. Cum Z
q
[X] este domeniu, unul din
factori, s a zicem af, este nul. Rezulta c a tot i coecient ii lui af, deci si coe-
cientul dominant a, sunt divizibili cu q, deci (a/q)f Z[X], n contradict ie
cu alegerea lui a. Rezult a c a a = b = 1, deci f, g Z[X].
Fie f, g polinoamele obt inute din f resp. g prin reducerea coecient ilor
modulo p. Rezult a c a fg = X
n
n Z
p
[X], unde n este gradul lui h. Deducem
c a

f = X
s
si g = X
t
, unde s, t sunt gradele lui f resp. g. Deci termenii liberi
ai lui f si g se divid cu p.

In consecint a, termenul liber al lui h se divide cu
p
2
, contradict ie.
Fie polinomul f = (X
5
1)/(X 1) = X
4
+X
3
+X
2
+X +1. Aplicand
criteriul lui Eisenstein polinomului g = f(X+1) = X
4
+5X
3
+10X
2
+10X+5,
pentru p = 5, deducem ca g este ireductibil n Q[X]. Deci f este ireductibil
n Q[X].
5.4 Exercit ii
139. Calculat i (24, 54) n Z cu ajutorul algoritmului lui Euclid.
5.4. EXERCIT II 99
140. Fie a, b N si d = (a, b). Ar atat i ca (X
a
1, X
b
1) = X
d
1 n
K[X], unde K este un corp.
141. Calculat i f = (X
23
+ X
22
+ + X + 1, X
53
+ X
52
+ + X + 1) n
Q[X].
142. Calculat i (X
4
4X
3
+ 1, X
3
3X
2
+ 1) n R[X].
143. Calculat i (2
m
1, 2
n
1) n Z.
144. Fie a, b, c, d Z0 astfel ncat ab = cd. Ar atat i c a exista x, y, u, v
Z astfel nc at xy = c, uv = d, xu = a si yv = b.
145. Fie A un domeniu si 0 ,= a, b A astfel ncat Aa + Ab = Ad. Aratat i
c a d = (a, b).
146. Fie K un corp si 0 ,= f, g K[X] astfel nc at f [ g
2
[ f
3
[ g
4
[ ... .
Ar atat i c a f, g sunt asociate.
147. Ar atat i c a numerele F
n
= 2
2
n
+ 1 (numite numerele Fermat) sunt
relativ prime dou a c ate dou a. Deducet i c a exist a o innitate de numere
prime. (Indicat ie. F
0
F
1
F
2
F
n1
= F
n
2).
148. Ar atat i ca F
n
= 2
2
n
+1 este num ar prim pentru n = 0, 1, 2, 3 si compus
pentru n = 5. (Indicat ie. Folosind egalit at ile 641 = 5 2
7
+ 1 = 5
4
+ 2
4
,
rezult a c a F
5
se divide cu 641).
149. Calculat i (X
2
1)Q[X](X
3
1)Q[X] si (X
2
1)Q[X]+(X
3
1)Q[X].
150. Calculat i (f, g) si [f, g] n Q[X] pentru f = (X 1)(X
2
1)(X
3

1)(X
4
1) si g = (X + 1)(X
2
+ 1)(X
3
+ 1)(X
4
+ 1).
151. Descompunet i polinomul X
n
1, 1 n 6, n produs de polinoame
ireductibile n Q[X], R[X], C[X].
152.

In ce caz este polinomul X
3m
+ X
3n+1
+ X
3p+2
Q[X] divizibil cu
X
4
+X
2
+ 1 ? (Indicat ie. Descompunet i polinomul X
4
+ X
2
+ 1.)
153. G asit i polinoamele ireductibile de grad 5 din Z
2
[X].
100 CAPITOLUL 5. ARITMETICA LUI Z SI K[X]
154. Descompunet i polinomul X
15
+

1 n produs de polinoame ireductibile
n Z
2
[X].
155. Descompunet i polinomul X
56
X
49
X
7
+

1 n produs de polinoame
ireductibile n Z
7
[X]. (Indicat ie. Folosit i morsmul lui Frobenius.)
156. G asit i polinoamele ireductibile de grad 2 din K[X], unde K este
corpul 0, 1, z, z + 1, unde 1 + 1 = 0 si z
2
= z + 1.
157. Sunt corpurile Z
2
[X]/(X
3
+ X +

1), Z
2
[X]/(X
3
+X
2
+

1) izomorfe ?
158. Fie K un corp si f, g, h K[X] polinoame. Ar atat i c a
[f, g, h]
2
(f, g)(g, h)(f, h) = (f, g, h)
2
[f, g][g, h][f, h].
159. Ar atat i ca pentru orice num ar prim p, polinomul f = X
p
X +

1
Z
p
[X] este ireductibil.
160. Fie k un num ar ntreg ,= 0, 1 liber de p atrate si n un num ar natural
nenul. Ar atat i ca polinomul X
n
k este ireductibil n Q[X].
161. Fie K un corp, f K[X] un polinom neconstant si a, b K, a ,= 0.
Ar atat i ca f este ireductibil f(aX + b) este ireductibil.
162. Fie n un num ar natural nenul. Ar atat i c a polinomul f = X
2
n
+1 este
ireductibil n Q[X]. (Indicat ie. Se considera f(X + 1).)
163. Fie p un num ar natural prim. Ar atat i ca polinomul f = X
p1
+X
p2
+
... +X + 1 este ireductibil n Q[X]. (Indicat ie. Se considera f(X + 1).)
Capitolul 6
Polinoame simetrice

In aceast capitol se prezinta teorema fundamentala a polinoamelor simetrice.


6.1 Inelul polinoamelor simetrice
Fie A un inel comutativ si n 1. Un polinom f A[X
1
, ..., X
n
] se numeste
polinom simetric dac a f r amane neschimbat dup a orice permutare a nede-
terminatelor X
1
, ..., X
n
, adica
f(X
(1)
, ..., X
(n)
) = f(X
1
, ..., X
n
) pentru orice S
n
.
Polinoamele constante sunt evident simetrice. Deoarece orice permutare din
S
n
este un produs de transpozit ii (teorema 51), rezulta ca un polinom este
simetric dac a si numai dac a f este invariant la orice transpozit ie (X
i
, X
j
) a
nedeterminatelor X
1
, ..., X
n
. Polinoamele
s
1
= X
1
+ + X
n
s
2
= X
1
X
2
+X
1
X
3
+ +X
n1
X
n
.
.
.
s
n
= X
1
X
n
sunt simetrice deoarece s
k
este suma tuturor produselor de k nedeterminate
distincte din mult imea X
1
,...,X
n
. Ele se numesc polinoamele simetrice fun-
damentale. Polinomul f = X
1
+ X
2
2
nu este simetric deoarece f(X
2
, X
1
) =
X
2
1
+ X
2
,= f. Daca schimb am ntre ele dou a nedeterminate n polinomul
g = (X
1
X
2
)(X
2
X
3
)(X
3
X
1
), atunci g si schimba semnul. Deci g este
simetric daca si numai daca inelul A este de caracteristica 2.
101
102 CAPITOLUL 6. POLINOAME SIMETRICE
Teorema 112 Mult imea polinoamelor simetrice formeaza un subinel al in-
elului A[X
1
, ..., X
n
].
Demonstrat ie. Fie f, g polinoame simetrice. Avem de aratat c a f + g si
fg sunt de asemenea simetrice. Fie S
n
. Atunci (fg)(X
(1)
, ..., X
(n)
) =
f(X
(1)
, ..., X
(n)
)g(X
(1)
, ..., X
(n)
) = fg. Deci fg este simetric si la fel se
arat a c a f g este simetric.

In consecint a, g(s
1
, s
2
, ..., s
n
) este polinom simetric pentru orice g
A[Y
1
, ..., Y
n
]. Vom ar ata c a orice polinom simetic se poate scrie astfel si
c a scrierea este unica. De exemplu, X
2
1
+ X
2
2
+ + X
2
n
= s
2
1
2s
2
. Sunt
necesare unele pregatiri.
Denim ordinea lexicograca pe mult imea monoamelor din A[X
1
, ..., X
n
].
Fie M = aX
i
1
1
X
i
n
n
si N = bX
j
1
1
X
j
n
n
dou a monoame nenule. Spunem
c a M este strict mai mare ca N n ordinea lexicograca, si scriem M > N,
dac a exista k, 1 k < n, astfel nc at i
1
= j
1
,...,i
k
= j
k
si i
k+1
> j
k+1
. Altfel
spus, M > N dac a prima component a nenul a a vectorului (i
1
j
1
, ..., i
n
j
n
)
este > 0. Vom scrie M N dac a M > N sau M este asemenea cu N.
Se observa analogia cu modul de ordonare a cuvintelor ntr-un dict ionar:
e ca si cum am compara cuvintele (i
1
, ..., i
n
) si (j
1
, ..., j
n
).
De exemplu, X
k
1
X
l
1
k l si X
2
1
> X
1
X
2
> X
1
X
3
> X
2
2
> X
2
X
3
>
X
2
3
.
Teorema 113 Fie M, N, P, Q patru monoame nenule. Atunci
(a) M N sau N M.
(b) Daca M N si N P, atunci M P.
(c) Daca M N si N M, atunci M si N sunt asemenea.
(d) Daca M N, P Q si MP, NQ ,= 0, atunci MP NQ.
La (b) si (d), daca una din inegalitat ile din ipoteza este stricta, atunci si
inegalitatea din concluzie este stricta.
Demonstrat ie. (a) si (c) rezult a din denit ie. Fie M = aX
i
1
1
X
i
n
n
,
N = bX
j
1
1
X
j
n
n
, P = cX
k
1
1
X
k
n
n
si Q = dX
l
1
1
X
l
n
n
. (b). Putem
presupune c a M > N si N > P altfel armat ia e clar a. Atunci vectorii
(i
1
j
1
, ..., i
n
j
n
) si (j
1
k
1
, ..., j
n
k
n
) au prima componenta nenul a > 0.
Rezult a c a si suma lor (i
1
k
1
, ..., i
n
k
n
) are prima component a nenul a > 0,
6.1. INELUL POLINOAMELOR SIMETRICE 103
deci M > P. (d). Trat am cazul M > N si P > Q, celelalte se probeaz a
analog. Atunci vectorii (i
1
j
1
, ..., i
n
j
n
) si (k
1
l
1
, ..., k
n
l
n
) au prima
component a nenul a > 0, deci si suma lor (i
1
+j
1
k
1
l
1
, ..., i
n
+j
n
k
n
l
n
)
are prima componenta nenul a > 0, adica MN > PQ.

In anumite privint e, ordinea lexicograca se comport a similar relat iei de


ordine pe mult imea numerelor naturale.
Teorema 114 Orice sir strict descrescator de monoame din A[X
1
, ..., X
n
]
este nit.
Demonstrat ie. Facem induct ie dup a n, pentru n = 1 proprietatea ind
clar a. Fie n 2 si presupunem c a exista un sir innit strict descresc ator
de monoame M
1
> M
2
> M
3
> . Izol and n ecare monom M
j
nede-
terminata X
1
, obt inem X
i
1
1
N
1
> X
i
2
1
N
2
> X
i
3
1
N
3
> , unde N
j
sunt
monoame n nedeterminatele X
2
, ..., X
n
. Rezult a c a i
1
i
2
i
3
,
deci exista s astfel nc at i
k
= i
s
pentru orice k s. Rezult a sirul innit
N
s
> N
s+1
> N
s+2
> , n contradict ie cu ipoteza de induct ie.
Fie f un polinom nenul. Numim termen principal al lui f, si-l not amT(f),
cel mai mare monom al lui f n ordinea lexicograc a. De exemplu, T(s
1
) =
X
1
. Pentru polinoame ntr-o singur a nedeterminat a, termenul principal este
chiar monomul dominant.
Teorema 115 Daca aX
i
1
1
X
i
2
2
X
i
n
n
este temenul principal al unui polinon
simetric, atunci i
1
i
2
i
n
.
Demonstrat ie. Fie f un polinom simetric si N = bX
j
1
1
X
j
2
2
X
j
n
n
un
monom nenul al s au. Fiind simetric, f cont ine odat a cu N toate monoamele
bX
j
(1)
1
X
j
(2)
2
X
j
(n)
n , S
n
.

Intre acestea, cel mai mare n ordinea lexi-
cograc a este cel pentru care j
(1)
j
(2)
j
(n)
.

In particular, pentru polinoamele simetrice fundamentale avem T(s


k
) =
X
1
X
k
, 1 k n.
Teorema 116 Fie f, g A[X
1
, ..., X
n
] doua polinoame nenule. Daca
T(f)T(g) ,= 0 (e.g., daca A este domeniu), atunci T(fg) = T(f)T(g).
104 CAPITOLUL 6. POLINOAME SIMETRICE
Demonstrat ie. Scriemf = M
0
+M
1
+ +M
k
si g = N
0
+N
1
+ +N
l
unde
M
0
= T(f) si N
0
= T(g), M
1
, ..., M
k
sunt monoame strict mai mici ca T(f)
si N
1
, ..., N
l
sunt monoame strict mai mici ca T(g). Rezult a fg =

i,j
M
i
N
j
sum a n care M
0
N
0
= T(f)T(g) este strict mai mare dec at tot i ceilalt i ter-
meni M
i
N
j
, cf. teoremei 113. Deci T(fg) = T(f)T(g).
6.2 Teorema fundamentala
Teorema 117 (Teorem fundamentala a polinoamelor simetrice.) Orice poli-
nom simetric f A[X
1
, ..., X
n
] se scrie n mod unic ca expresie polinomiala
cu coecient i n A de polinoamele simetrice fundamentale s
1
, ..., s
n
, adica
exista si este unic un polinom g A[Y
1
, ..., Y
n
] astfel ncat f = g(s
1
, ..., s
n
).
Existent a lui g rezult a din urmatorul algoritm (unicitatea lui g va probat a
ulterior).
Algoritmul 118 (Exprimarea unui polinom simetric n funct ie de polinoamele
simetrice fundamentale).
Input: f A[X
1
, ..., X
n
] polinom simetric.
Output: g A[Y
1
, ..., Y
n
] astfel nc at f = g(s
1
, ..., s
n
).
g := 0; h := f;
while( h ,= 0 ) do
begin
aX
i
1
1
X
i
2
2
X
i
n
n
= termenul principal al lui h;
h := h as
i
1
i
2
1
s
i
2
i
3
2
s
i
n1
i
n
n1
s
i
n
n
;
g := g +aY
i
1
i
2
1
Y
i
2
i
3
2
Y
i
n1
i
n
n1
Y
i
n
n
;
end.
Corectitudinea algoritmului rezult a din urm atoarele observat ii. Cf. teo-
remei 112, h r amane simetric n timpul desf asurarii algoritmului. Rezulta ca
T(h) = aX
i
1
1
X
i
2
2
X
i
n
n
are proprietatea i
1
i
2
i
n
, cf. teoremei 115.
Deci, au sens expresiile as
i
1
i
2
1
s
i
2
i
3
2
s
i
n1
i
n
n1
s
i
n
n
si aY
i
1
i
2
1
Y
i
2
i
3
2
Y
i
n1
i
n
n1
Y
i
n
n
. Cf. teoremei 116, as
i
1
i
2
1
s
i
2
i
3
2
s
i
n1
i
n
n1
s
i
n
n
are termenul principal
aX
i
1
i
2
1
(X
1
X
2
)
i
2
i
3
(X
1
X
n1
)
i
n1
i
n
(X
1
X
n
)
i
n
= aX
i
1
1
X
i
2
2
X
i
n
n
.
6.2. TEOREMA FUNDAMENTAL

A 105
Deci la ecare parcurgere a buclei while, T(h) scade strict.

In consecint a,
bucla while se parcurge doar de un numar nit de ori, cf. teoremei 114.

In
ne, se observ a c a dup a init ializ arile g := 0, h := f, avem f = h+g(s
1
, ..., s
n
),
egalitate ce se pastreaza dup a ecare parcurgere a buclei while. La sfarsit
vom avea h = 0, deci f = g(s
1
, ..., s
n
).
De exemplu, pentru f = X
2
1
+ + X
2
n
, variabilele algoritmului iau val-
orile urm atoare: h = f, 2s
1
, 0, T(h) = X
2
1
, 2X
1
X
2
si g = 0, Y
2
1
, Y
2
1
2Y
2
.
Adic a f = s
2
1
2s
2
.
Demonstrat ia unicitat ii lui g. Fie g, g

A[Y
1
, ..., Y
n
] distincte; deci
G := g g

,= 0. E sucient s a arat am c a G(s


1
, ..., s
n
) ,= 0. Fie G =

k
i=1
M
i
scrierea canonic a a lui G ca sum a de monoame. Atunci G(s
1
, ..., s
n
) =

k
i=1
M
i
(s
1
, ..., s
n
) ,= 0, deoarece polinoamele M
i
(s
1
, ..., s
n
) au termenii prin-
cipali monoame neasemenea dou a cate dou a.

Intr-adev ar, e
M = aY
i
1
1
Y
i
2
2
Y
i
n
n
, N = bY
j
1
1
Y
j
2
2
Y
j
n
n
dou a monoame nenule neasemenea astfel ncat M(s
1
, ..., s
n
) si N(s
1
, ..., s
n
) au
termenii principali monoame asemenea. Cum M(s
1
, ..., s
n
) = as
i
1
1
s
i
2
2
s
i
n
n
are termenul principal
aX
i
1
1
(X
1
X
2
)
i
2
(X
1
X
n
)
i
n
= aX
i
1
++i
n
1
X
i
2
++i
n
2
X
i
n
+i
n1
n1
X
i
n
n
iar N(s
1
, ..., s
n
) are termenul principal
bX
j
1
++j
n
1
X
j
2
++j
n
2
X
j
n
+j
n1
n1
X
j
n
n
rezult a c a i
n
= i
n
, i
n1
= j
n1
,...,i
1
= j
1
, deci monoamele M, N sunt
asemenea, contradict ie.
Teorema 119 Componentele omogene ale unui polinom simetric sunt poli-
noame simetrice.
Demonstrat ie. Fie f A[X
1
, ..., X
n
] un polinom simetric si e f
0
, ..., f
k
componentele sale omogene. Dac a S
n
si not am f
j
(X
(1)
, ..., X
(n)
) cu f

j
,
obt inem f

= f

0
+f

1
+ +f

n
. Cum f

j
este polinom omogen de grad j si
f = f

, deducem ca f

j
= f
j
pentru orice j si orice permutare . Deci ecare
component a omogena f
j
este polinom simetric.
106 CAPITOLUL 6. POLINOAME SIMETRICE
Rezult a c a algoritmul 118 poate rulat separat pentru ecare compo-
nent a omogena a unui polinom simetric. Presupunem c a n algoritmul 118,
f este simetric si omogen de grad k. Se observ a c a, n timpul desf asur arii
algoritmului, h este omogen de grad k sau nul. Mai mult, termenul princi-
pal al lui h este mai mic dec at termenul principal al lui f. Deci f este o
sum a de monoame de tipul a

s
i
1
i
2
1
s
i
2
i
3
2
s
i
n1
i
n
n1
s
i
n
n
cu i
1
+ +i
n
= k,
i
1
i
2
i
n
si X
i
1
1
X
i
n
n
T(f). Coecient ii a

pot determinat i
d and valori paticulare nedeterminatelor X
1
, ..., X
n
.
De exemplu, e f = (X
1
+ X
2
)(X
1
+ X
3
)(X
2
+ X
3
). f este simetric si
omogen de grad 3 si T(f) = X
2
1
X
2
. Tripletele (i
1
, i
2
, i
3
) ce veric a condit iile
precedente sunt (2, 1, 0) si (1, 1, 1). Deci f = s
21
1
s
10
2
s
0
3
+ as
11
1
s
11
2
s
1
3
=
s
1
s
2
+as
3
. Fac and X
1
= X
2
= X
3
= 1, g asim 9 +a = 8, adic a a = 1. Deci
f = s
1
s
2
s
3
.
Lema 120 Fie f A[X
1
, ..., X
n
] un polinom omogen si simetric de grad k
cu 1 k < n. Atunci f(X
1
, ..., X
k
, 0, ..., 0) ,= 0.
Demonstrat ie. Fie M = aX
i
1
1
X
i
2
2
X
i
n
n
termenul principal al lui f.
Atunci i
1
i
2
i
n
, cf. teoremei 115. Cum i
1
+ + i
n
= k si
k < n, rezulta i
k+1
= = i
n
= 0. Deci M r amane nenul dupa anularea
nedeterminatelor X
k+1
,...,X
n
, adica f(X
1
, ..., X
k
, 0, ..., 0) ,= 0.
Teorema 121 (Formulele lui Newton). Fie polinoamele
p
k
= X
k
1
+ X
k
2
+ +X
k
n
, k 1
si e s
1
,...,s
n
A[X
1
, ..., X
n
] polinoamele simetrice fundamentale. Atunci
p
k
s
1
p
k1
+s
2
p
k2
+ (1)
n
s
n
p
kn
= 0 pentru k n (6.1)
si
p
k
s
1
p
k1
+ +(1)
k1
s
k1
p
1
+(1)
k
ks
k
= 0 pentru 1 k n1. (6.2)
Demonstrat ie. Fie k n si e g A[X
1
, ..., X
n
, Y ], g = (Y X
1
)(Y
X
2
) (Y X
n
). Din relat iile lui Viete
g = Y
n
s
1
Y
n1
+ s
2
Y
n2
+ (1)
n
s
n
.
6.3. EXERCIT II 107
Cum ecare X
i
este rad acin a a lui g, deducem c a
X
n
i
s
1
X
n1
i
+s
2
X
n2
i
+ (1)
n
s
n
= 0.
Prin nmult ire cu X
nk
i
rezult a
X
k
i
+s
1
X
k1
i
+ s
2
X
k2
i
+ + (1)
n
s
n
X
nk
i
= 0.
Adun and aceste relat ii pentru i de la 1 la n obt inem formula (6.1). Pentru
k = n obt inem n A[X
1
, ..., X
k
]
p
k
s
1
p
k1
+s
2
p
k2
+ (1)
k
ks
k
= 0. (6.3)
Fie acum 1 k n 1 si presupunem c a polinomul
h = p
k
s
1
p
k1
+ + (1)
k1
s
k1
p
1
+ (1)
k
ks
k
este nenul. Atunci h este simetric si omogen de grad k. Din formula (6.3)
rezult a c a h(X
1
, ..., X
k
, 0, ..., 0) = 0, contradict ie, cf. lemei 120.
Din formulele lui Newton rezult a p
2
= s
2
1
2s
2
, p
3
= s
3
1
3s
1
s
2
+ 3s
3
,
p
4
= s
4
1
4s
2
1
s
2
+ 2s
2
2
+ 4s
1
s
3
4s
4
.
6.3 Exercit ii
164. Fie n 1 si t
k
=
k
1
+
k
n
, unde
1
,...,
n
sunt r adacinile complexe de
ordinul n ale unit at ii. Ar atat i c a t
k
= 0 daca n nu divide k si t
k
= n dac a n
divide k.
165. Calculat i suma cuburilor r ad acinilor ecuat iei x
4
+x
3
+2x
2
+x+1 = 0.
166. Calculat i sumele p
k
= x
k
1
+ + x
k
n
, 1 k n, unde x
1
,...,x
n
sunt
r adacinile ecuat iei x
n
+x
n1
/1! + x
n2
/2! + +x/(n 1)! + 1/n! = 0.
167. Aranjat i n ordine lexicograca monoamele de grad 6, X
i
1
1
X
i
2
2
X
i
3
3
cu
i
1
i
2
i
3
.
168. Spunem ca dou a mult imi ordonate A si B sunt izomorfe dac a exist a
o biject ie cresc atoare f : A B cu inversa f
1
cresc atoare. Este mult imea
monoamelor unitare n nedeterminatele X, Y ordonat a lexicograc izomorfa
cu (N, ) ?
108 CAPITOLUL 6. POLINOAME SIMETRICE
169. Rulat i algoritmul din teorema fundamentala a polinoamelor simet-
rice pentru f = X
3
+Y
3
+Z
3
.
170. Exprimat i polinomul f = (X
1
X
2
)
2
(X
2
X
3
)
2
(X
1
X
3
)
2
n funct ie
de polinoamele simetrice fundamentale folosind metoda coecient ilor nede-
terminat i.
171. Exprimat i polinoamele f
1
=

X
2
1
X
2
X
3
, f
2
=

X
2
1
X
2
2
, f
3
=

X
3
1
X
2
si f
4
=

X
3
1
X
2
2
n funct ie de polinoamele simetrice fundamentale.
172. Fie x
1
, x
2
, x
3
r adacinile ecuat iei x
3
+ px + q = 0. Calculat i discrimi-
nantul ecuat iei D = (x
1
x
2
)
2
(x
2
x
3
)
2
(x
1
x
3
)
2
.
173. Fie x
1
, x
2
, x
3
r adacinile ecuat iei x
3
+px+q = 0 si e = (1+i

3)/2.
G asit i ecuat ia de gradul doi cu r adacinile y
1
= (x
1
+ x
2
+
2
x
3
)
3
si y
2
=
(x
1
+
2
x
2
+x
3
)
3
. Rezolvat i ecuat ia x
3
+px+q = 0. Aplicat ie: x
3
+6x+2 = 0.
174. Fie A R[X, Y ] subinelul polinoamelor simetrice. Aratat i ca inelul
factor A/(X
2
+Y
2
) este izomorf cu R[X].
Capitolul 7
Determinant i

In acest capitol se deneste determinantul unei matrice patratice cu elemente


dintr-un inel comutativ si se trec n revist a propriet at ile determinant ilor.
Se demonstreaza rezultate importante precum regula lui Laplace, regula lui
Cramer sau formula Binet-Cauchy.
7.1 Proprietat ile determinant ilor
Fie R un inel comutativ, n 1 si e A = (a
ij
)
1i,jn
M
n
(R) o matrice
p atratica de ordinul n cu elemente din R. Prin denit ie, determinantul ma-
tricei A este elementul lui R
[A[ :=

S
n
sgn()a
1(1)
a
2(2)
a
n(n)
. (7.1)
Expresia anterioara se mai numeste dezvoltarea lui [A[. Pentru n = 1,
[A[ = a
11
, iar pentru n = 2, [A[ = a
11
a
22
a
12
a
21
. Cazul n = 3. Permut arile
de grad 3 sunt I, (123), (132) (permut ari pare) si (12), (13), (23) (permutari
impare), deci
[A[ = a
11
a
12
a
13
+ a
12
a
23
a
31
+ a
13
a
21
a
32
a
12
a
21
a
33
a
13
a
22
a
31
+a
11
a
23
a
32
.
Fie B = (b
ij
)
1i,jn
M
n
(R) o matrice superior triunghiular a, adica
b
ij
= 0 pentru j < i. Atunci b
1(1)
b
2(2)
b
n(n)
,= 0 implica (i) i,
i = 1, ..., n, deci = I. Deci [A[ = a
11
a
22
a
nn
. Un rezultat similar are loc
pentru matricele inferior triunghiulare, n particular pentru cele diagonale.
Pentru simplicarea limbajului, prin linia (coloana) i a determinantului
[A[, vom nt elege linia (coloana) i a matricei A.
109
110 CAPITOLUL 7. DETERMINANT I
Teorema 122 (Propriet at i ale determinant ilor).
(a) O matrice are acelasi determinant cu transpusa sa.
(b) Un determinant cu o linie nula este nul.
(c) Daca nmult im o linie a unui determinant cu un element R,
determinantul se nmult este cu .
(d) Daca o linie a unui determinant [A[ are forma (b
1
+ c
1
, ..., b
n
+ c
n
),
atunci [A[ = [B[ + [C[, unde [B[ resp. [C[ sunt determinant ii obt inut i din
[A[ nlocuind linia respectiva cu (b
1
, ..., b
n
) resp. (c
1
, ..., c
n
).
(e) Un determinant cu doua linii proport ionale (e.g., egale) este nul.
(f) Daca ntr-un determinant permutam doua linii, atunci determinantul
si schimba semnul.
(g) Un determinant nu se schimba daca la o linie adunam o alta linie
nmult ita cu un element R.
(h) Proprietat ile (b) (f) au loc si pentru coloane.
Demonstrat ie. Fie A = (a
ij
)
1i,jn
M
n
(R).
(a). Inelul R ind comutativ, putem ordona produsele a
1(1)
a
2(2)
a
n(n)
dup a indicele de coloan a: a

1
(1)1
a

1
(2)2
a

1
(n)n
. T inand seama ca o per-
mutare are aceeasi signatura cu inversa sa, avem
[A[ =

S
n
sgn(
1
)a

1
(1)1
a

1
(2)2
a

1
(n)n
=
=

S
n
sgn()a
(1)1
a
(2)2
a
(n)n
= [
t
A[.
(b) si (c) rezut a din faptul c a ecare termen din (7.1) cont ine exact un
factor din linia i si anume a
i(i)
.
(d). [A[ =

S
n
sgn()a
1(1)
a
i1(i1)
(b
(i)
+ c
(i)
)a
i+1(i+1)
a
n(n)
=
=

S
n
sgn()a
1(1)
a
i1(i1)
b
(i)
a
i+1(i+1)
a
n(n)
+
+

S
n
sgn()a
1(1)
a
i1(i1)
c
(i)
a
i+1(i+1)
a
n(n)
= [B[ +[C[.
(e). Cf. lui (c), e sucient s a trat am cazul a dou a linii egale, si e acestea,
pentru simplitate, primele dou a. Cum S
n
= A
n
A
n
(12) este o partit ie a lui
S
n
, avem
7.1. PROPRIET

AT ILE DETERMINANT ILOR 111


[A[ =

A
n
a
1(1)
a
2(2)
a
n(n)

A
n
a
1(2)
a
2(1)
a
n(n)
= 0
deoarece primele doua linii sunt egale.
(f). Pentru simplitate, consideram cazul c and se permut a primele doua
linii ale matricei A si e D matricea astfel obt inut a. Remarcam c a funct ia
(12) : S
n
S
n
este bijectiv a. Deci putem nlocui n formula (7.1),
cu (12) si obt inem
[A[ =

S
n
sgn()a
1(2)
a
2(1)
a
n(n)
= [D[.
(g). Fie B matricea obt inut a din A prin adunarea la linia i a elementelor
liniei j nmult ite cu un element R. Aplicand proprietatea (d) pentru
linia i a matricei B obt inem [B[ = [A[ + , unde este un determinant cu
dou a linii proport ionale, deci = 0, cf. (e).
(h) rezulta din (a).
Corolarul 123 Daca una din liniile (resp. coloanele) unui determinant este
combinat ie liniara de celelalte linii (resp. coloane), atunci determinantul este
nul.

In particular, daca R este corp si [A[ ,= 0, atunci liniile lui A (resp.
coloanele lui A) constituie o baza a R-spat iului vectorial R
n
.
Demonstrat ie. Prima armat ie rezult a din pct. (b), (d) si (h) ale teore-
mei. A doua rezulta din faptul c a n vectori din R
n
formeaz a o R-baz a a lui
R
n
dac a si numai daca nici unul din ei nu este combinat ie liniar a de ceilalt i.
Teorema 124 Fie A = (a
ij
)
1i,jn
o matrice patratica de ordinul n cu ele-
mente din inelul comutativ R si : R S un morsm de inele. Aplicand
ecarui element al lui A obt inem matricea B = ((a
ij
))
1i,jn
. Atunci
([A[) = [B[.
Demonstrat ie.
([A[) = (

S
n
sgn()a
1(1)
a
2(2)
a
n(n)
) =
=

S
n
sgn()(a
1(1)
)(a
2(2)
) (a
n(n)
) = [B[.
112 CAPITOLUL 7. DETERMINANT I
Teorema 125 (Determinantul Vandermonde.) Fie R un inel comutativ si
a
1
, ..., a
n
R. Atunci

1 1 1
a
1
a
2
a
n
a
2
1
a
2
2
a
2
n
. . .
a
n1
1
a
n1
2
a
n1
n

1j<in
(a
i
a
j
).
Demonstrat ie. Fie f determinantul din enunt (determinantul Vander-
monde). E sucient sa d am demonstrat ia n cazul inelului de polinoame
T = Z[X
1
, X
2
, ..., X
n
] pentru a
i
= X
i
, i = 1, ..., n. Aceasta rezulta din teo-
rema anterioara aplicat a morsmului de inele P(X
1
, ..., X
n
) P(a
1
, ..., a
n
) :
T R. Privit ca polinomn nedeterminata X
n
, f are r ad acinile X
1
,...,X
n1
,
deoarece un determinant cu dou a coloane egale este nul. Conform teoremei
81, putem scrie f = (X
n
X
1
) (X
n
X
n1
)f
1
cu f
1
T. Cu acelasi
rat ionament, vedem c a f
1
, privit ca polinom n nedeterminata X
n1
, are
r adacinile X
1
,...,X
n2
. Putem scrie f = (X
n
X
1
) (X
n
X
n1
)(X
n1

X
1
) (X
n1
X
n2
)f
2
cu f
2
T. Continu and astfel obt inem
f = b

1j<in
(X
i
X
j
).
Cum at at f c at si h =

1j<in
(X
i
X
j
) sunt polinoame omogene de grad
1 + 2 + +n 1 = n(n 1)/2 = C
2
n
, rezult a ca b Z. Deoarece monomul
X
2
X
2
3
X
n1
n
apare n f si h cu coecientul 1, rezult a c a b = 1.
7.2. DEZVOLT

ARI ALE DETERMINANT ILOR. 113


7.2 Dezvoltari ale determinant ilor.
Fie R un inel comutativ, n 1 si e A = (a
ij
)
1i,jn
M
n
(R) o matrice
p atratica de ordinul n cu elemente din R. Fie 1 m n. Un minor
de ordinul m (pe scurt, m-minor) al matricei A (al lui [A[) este un sub-
determinant al lui [A[ aat la intersect ia a m linii si m coloane ale lui [A[.
Mai concret, m-minorul denit de liniile 1 k
1
< k
2
< < k
m
n si
coloanele 1 l
1
< l
2
< < l
m
n este
M =

a
k
1
l
1
a
k
1
l
m
. .
a
k
m
l
1
a
k
m
l
m

.
Prin denit ie, minorul complementar al lui M este (n m)-minorul M
al lui A obt inut din [A[ prin taierea liniilor 1 k
1
< k
2
< < k
m
n
si coloanelor 1 l
1
< l
2
< < l
m
n (convenim ca determinantul
vid s a nsemne 1). Se vede ca M este atunci minorul complementar al lui
M. Complementul algebric M

al lui M este prin denit ie (1)


s
M, unde
s = k
1
+ + k
m
+ l
1
+ + l
m
. Fie (1)
t
M complementul algebric al lui
M. Cum s + t = n(n + 1) = num ar par, rezult a c a M are complementul
algebric (1)
s
M. Complementul algebric al unui 1-minor [a
ij
[ se mai numeste
complementul algebric al elementului a
ij
. Acesta este A
ij
:= (1)
i+j
D, unde
D este minorul obt inut din [A[ prin taierea liniei i si coloanei j.
Teorema 126 (Regula lui Laplace de dezvoltare a unui determinant).

In matricea patratica A = (a
ij
)
1i,jn
cu elemente din inelul comutativ R,
xam liniile 1 k
1
< k
2
< < k
m
n. Fie mult imea m-minorilor lui
A cu elemente din liniile xate k
1
,k
2
,...,k
m
. Atunci
[A[ =

M
MM

altfel zis, [A[ este egal cu suma tuturor produselor dintre M si complementul
sau algebric, cand M parcurge mult imea m-minorilor lui A cu elemente din
liniile xate. Un rezultat similar are loc pentru coloanele lui A.
De exemplu, dezvolt and determinantul urm ator dup a primele doua linii
obt inem

1 0 1 0
0 1 0 2
1 2 3 4
5 6 7 8

= (1)
6

1 0
0 1

3 4
7 8

+ (1)
8

1 0
0 2

2 3
6 7

+
114 CAPITOLUL 7. DETERMINANT I
+(1)
8

0 1
1 0

1 4
5 8

+ (1)
10

1 0
0 2

1 2
5 6

= 4 8 + 12 8 = 8.
Vom demonstra teorema ulterior.

In cazul m = 1 obt inem exprimarea
[A[ = a
k1
A
k1
+ a
k2
A
k2
+ +a
kn
A
kn
numit a dezvoltarea determinantului dupa linia k, unde A
ij
este complementul
algebric al elementului a
ij
. Analog, obt inem exprimarea
[A[ = a
1k
A
1k
+ a
2k
A
2k
+ +a
nk
A
nk
numit a dezvoltarea determinantului dupa coloana k.
Matricea adjuncta a lui A, notata A

, este transpusa matricei obt inute


din A prin nlocuirea ec arui element a
ij
cu complementul s au algebric
A
ij
. De exemplu, adjuncta lui
_
a b
c d
_
este
_
d b
c a
_
, iar adjuncta
lui
_
_
_
a b c
d e f
g h i
_
_
_ este
_
_
_
ei fh (bi ch) bf ce
(di fg) ai cg (af cd)
dh eg (ah bg) ae bd
_
_
_.
Teorema 127 Fie A = (a
ij
)
1i,jn
o matrice patratica cu elemente din in-
elul comutativ R si e 1 k, l n xate. Atunci
a
k1
A
l1
+ a
k2
A
l2
+ +a
kn
A
ln
=
kl
[A[
si
a
1k
A
1l
+ a
2k
A
2l
+ +a
nk
A
nl
=
kl
[A[
unde A
ij
este complementul algebric al elementului a
ij
iar
kl
este simbolul
lui Kronecker.

In particular
AA

= A

A = [A[I
n
.
Demonstrat ie. Prob am prima relat ie. Cazul k = l a fost explicitat mai
sus, deci putem presupunem k ,= l. d = a
k1
A
l1
+ a
k2
A
l2
+ + a
kn
A
ln
reprezint a dezvoltarea dupa linia l a determinantului obt inut din [A[ prin
nlocuirea liniei l cu linia k, deci d = 0 (determinant cu doua linii egale). A
doua armat ie rezulta analog. Ultima armat ie rezult a din primele dou a si
din denit ia matricei adjuncte.
7.2. DEZVOLT

ARI ALE DETERMINANT ILOR. 115


Pentru demonstrat ia teoremei 126 avem nevoie de urmatoarea lem a. Fie
M un m-minor al lui A si M

complementul s au algebric. Fie M = M


1
+ +
M
m!
si M

= N
1
+ +N
(nm)!
dezvolt arile celor doi minori (vezi egalitatea
7.1). Deci MM

m!
i=1

(nm)!
j=1
M
i
N
j
.
Lema 128

In contextul anterior, ecare produs M
i
N
j
este un termen din
dezvoltarea lui [A[.
Demonstrat ie. Pentrunceput, presupunem c a M este m-minorul stanga-
sus, adic a cel denit de primele m linii si m coloane ale lui A. Atunci M

este
chiar minorul complementar al lui M, deoarece 1 + +m+1 +m = 2m
este num ar par. Fie (1)

a
1t
1
a
2t
2
a
mt
m
resp. (1)

a
m+1t
m+1
a
m+2t
m+2

a
mt
n
un termen din dezvoltarea lui M resp. M

unde resp. este num arul


de inversiuni ale permutarii
_
1 m
t
1
t
m
_
resp.
_
m+ 1 n
t
m+1
t
n
_
. E
sucient s a observ am c a permutarea
_
1 m m+ 1 n
t
1
t
m
t
m+1
t
n
_
are
+ inversiuni, deoarece t
1
, ..., t
m
1, ..., m si t
m+1
, ..., t
n
m+1, ..., n.
Presupunem acum ca M este m-minorul denit de denit de liniile 1
k
1
< k
2
< < k
m
n si coloanele 1 l
1
< l
2
< < l
m
n. Prin
k
1
1 permut ari de linii vecine, aducem elementele liniei k
1
pe prima linie,
apoi aducem, prin k
2
2 permutari de linii vecine, elementele liniei k
2
pe
a doua linie, s.a.m.d. Continuam pe coloane. Proced and astfel aducem mi-
norul M n pozit ia st anga-sus S prin k
1
+ +k
m
(1 + +m) permut ari
de linii vecine si l
1
+ + l
m
(1 + + m) permut ari de coloane vecine.
F acand astfel, ordinea liniilor si coloanelor din M si M

se p astreaz a iar [A[


se nmult este cu (1)
w
cu w = k
1
+ +k
m
+ l
1
+ + l
m
. Ne-am redus
astfel la cazul analizat anterior deoarece M

= (1)
w
M, unde M este mi-
norul complementar al lui M.
Demonstrat ia teoremei 126. Fie M, N doi m-minori distinct i cu elemente
din liniile k
1
, ..., k
m
. Atunci dezvolt arile lui MM

si NN

nu au termeni
comuni, deoarece M, N au cel put in o coloan a diferita. Deci, cf. lemei, n
suma din teorem a se g asesc C
m
n
m!(n m)! = n! termeni din dezvoltarea lui
[A[, adica tot i.
116 CAPITOLUL 7. DETERMINANT I
7.3 Aplicat ii
Teorema 129 Fie A, B doua matrice patratice de ordinul n cu elemente
din inelul comutativ R. Atunci [AB[ = [A[[B[.
Demonstrat ie. Fie C matricea patratice de ordinul 2n, C =
_
A 0
I
n
B
_
.
Dezvolt and cu regula lui Laplace pe primele n linii, g asim [C[ = [A[[B[. Pe
de alta parte, calculam [C[ n modul urmator. Prin amplic ari convenabile
ale primelor n coloane si adunarea lor la urm atoarele n coloane, facem 0 n
locul lui B. Fie 1 k n. Pentru a anula coloana k a lui B adun am
la coloana n + k a lui C coloanele 1,...,n nmult ite respectiv cu b
1k
,...,b
nk
.

In urma acestei operat ii, primele n elemente de pe coloana k a lui C vor


(a
i1
b
1k
+ +a
in
b
nk
)
1in
. Se obt ine [C[ =

A AB
I
n
0

. Dezvoltand din nou


cu regula lui Laplace pe primele n linii, gasim [C[ = (1)
w
[ I
n
[[AB[, unde
w = 1+ +n+(n+1)+ +2n = n(2n+1). Deci [C[ = (1)
2n
2
+2n
[AB[ =
[AB[.
Reamintim c a o matrice A M
n
(R), R inel comutativ, se numeste ma-
trice inversabila dac a exista o matrice B M
n
(R) astfel ncat AB = BA =
I
n
.
Teorema 130 Fie A o matrice patratica de ordinul n cu elemente din inelul
comutativ R. Atunci A este inversabila daca si numai daca [A[ este un
element inversabil n R.

In acest caz, inversa lui A este [A[
1
A

, unde A
este adjuncta lui A.
Demonstrat ie. Dac a AB = I
n
, atunci 1 = [I
n
[ = [AB[ = [A[[B[, deci
[A[ U(R), cf. teoremei 129. Reciproc, s a presupunem ca [A[ U(R).
Atunci A([A[
1
A

) = ([A[
1
A

)A = I
n
, cf. teoremei 127.

In particular, daca R este corp, A este inversabil a daca si numai dac a


[A[ , = 0.
Teorema 131 Fie A, B matrice de tip (m, n) respectiv (n, m) cu elemente
din inelul comutativ R. Daca AB = I
m
si BA = I
n
, atunci m = n.
7.3. APLICAT II 117
Demonstrat ie. Presupunem c a m > n. Condideram matricele p atratice
de ordinul m, C =
_
A 0
m(mn)
_
si D =
_
B
0
(mn)m
_
. Se observa ca
CD = I
m
, deci 0 = [C[[D[ = [CD[ = 1, contradict ie.
Teorema 132 (Regula lui Cramer.) Fie A = (a
ij
)
1i,jn
o matrice patratica
de ordinul n cu elemente din inelul comutativ R si b
1
, ..., b
n
R. Daca [A[
este un element inversabil n R, atunci sistemul de ecuat ii liniare
n

j=1
a
ij
x
j
= b
i
, i = 1, ..., n
este compatibil determinat cu solut ia unica (
1
[A[
1
,...,
n
[A[
1
), unde
j
este determinantul obt inut din [A[ prin nlocuirea coloanei j cu vectorul ter-
menilor liberi
_
_
_
_
b
1
.
.
.
b
n
_
_
_
_
.
Demonstrat ie. Scris matriceal, sistemul este Ax = b unde x =
_
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_
_
si b =
_
_
_
_
b
1
.
.
.
b
n
_
_
_
_
. Deci el are solut ia unic a s = A
1
b =
_
_
_
_
s
1
.
.
.
s
n
_
_
_
_
. Fie c
1
,...,c
n
coloanele lui A. Rezulta ca b = s
1
c
1
+ + s
n
c
n
. Notand cu [b c
2
c
n
[
determinantul cu coloanele b, c
2
, ..., c
n
, avem

1
= [b c
2
c
n
[ = [b s
2
c
2
s
n
c
n
c
2
c
n
[ = s
1
[A[.
Deci s
1
=
1
[A[
1
si la fel se arat a ca s
j
=
j
[A[
1
, j = 2, ..., n.
Alt a demonstrat ie. Fie A
ij
complementul algebric al lui a
ij
n matricea A.

Inmult ind cu A

egalitatea Ax = b se obt ine [A[x = A

b. Pentru k = 1, ..., n,
deducem c a [A[x
k
= A
1k
b
1
+ A
2k
b
2
+ + A
nk
b
k
care este dezvoltarea dupa
coloana k a determinantului matricei obt inute din A prin nlocuirea coloanei
k cu vectorul b; deci x
k
=
k
[A[
1
.
118 CAPITOLUL 7. DETERMINANT I
Un sistem de ecuat ii liniare c aruia i se poate aplica regula lui Cramer se
numeste sistem Cramer. De exemplu, sistemul de ecuat ii liniare
_

_
x + y + z = 1
ax + by + cz = d
ax
2
+ b
2
y + c
2
z = d
2
a
3
x + b
3
y + c
3
z = d
3
unde a, b, c, d sunt numere reale, a, b, c distincte, este sistem Cramer si are
solut ia
(c d)(c b)(b d)/, (c a)(c d)(d a)/, (d a)(d b)(b a)/
unde = (c a)(c b)(b a), cf. teoremei 125.
Vom folosi urmatoarea notat ie. Fie A o matrice de tip (n, p), m n, p si
I 1, ..., n, J 1, ..., p mult imi cu m elemente. Notam cu A
J
I
m-
minorul lui A cu format cu liniile cu indici din I si coloanele cu indici din
J.
Teorema 133 (Formula Binet-Cauchy). Fie A si B matrice de tip (n, p) si
respectiv (p, q), si e m n, p, q. Fie I 1, ..., n si K 1, ..., q doua
submult imi cu m elemente. Atunci
(AB)
K
I
=

J
A
J
I
B
K
J
suma facandu-se dupa toate submult imile J 1, ..., p cu m elemente.
Demonstrat ie. Fie C = AB, I = i
1
, i
2
, ..., i
m
si K = k
1
, k
2
, ..., k
m

cu i
1
< i
2
< < i
m
si k
1
< k
2
< < k
m
. Punem A = (a
ij
), B =
(b
jk
) si C = (c
ik
). Fie s
1
, ..., s
m
o permutare a numerelor k
1
, ..., k
m
, adica
s
1
, ..., s
m
= k
1
, ..., k
m
. Atunci signatura permutarii
_
k
1
k
2
... k
m
s
1
s
2
... s
m
_
este (1)
Inv(s
1
,...,s
m
)
unde Inv(s
1
, ..., s
m
) este numarul perechilor (u, v), 1
u < v m, cu s
u
> s
v
. Avem
C
K
I
= C
k
1
,...,k
m
i
1
,...,i
m
=

{s
1
,...,s
m
}={k
1
,...,k
m
}
(1)
Inv(s
1
,...,s
m
)
c
i
1
s
1
c
i
m
s
m
=
=

{s
1
,...,s
m
}={k
1
,...,k
m
}
(1)
Inv(s
1
,...,s
m
)
(
p

t
1
=1
a
i
1
t
1
b
t
1
s
1
) (
p

t
m
=1
a
i
m
t
m
b
t
m
s
m
) =
7.4. EXERCIT II 119
=
p

t
1
=1

p

t
m
=1
a
i
1
t
1
a
i
m
t
m

{s
1
,...,s
m
}={k
1
,...,k
m
}
(1)
Inv(s
1
,...,s
m
)
b
t
1
s
1
b
t
m
s
m
=
=
p

t
1
=1

p

t
m
=1
a
i
1
t
1
a
i
m
t
m
B
k
1
,...,k
m
t
1
,...,t
m
unde B
k
1
,...,k
m
t
1
,...,t
m
desemneaz a m-minorul lui B cu liniile t
1
, ..., t
m
si coloanele
k
1
, ..., k
m
n aceast a ordine. Acest minor este nul dac a numerele t
1
, ..., t
m
nu
sunt distincte. Deci putem scrie
C
K
I
=

1j
1
<<j
m
p

{t
1
,...,t
m
}={j
1
,...,j
m
}
a
i
1
t
1
a
i
m
t
m
(1)
Inv(t
1
,...,t
m
)
B
k
1
,...,k
m
j
1
,...,j
m
=
=

1j
1
<<j
m
p
B
k
1
,...,k
m
j
1
,...,j
m

{t
1
,...,t
m
}={j
1
,...,j
m
}
(1)
Inv(t
1
,...,t
m
)
a
i
1
t
1
a
i
m
t
m
=
=

1j
1
<<j
m
p
B
k
1
,...,k
m
j
1
,...,j
m
A
j
1
,...,j
m
i
1
,...,i
m
=

J
A
J
I
B
K
J
.
Cazul m = 1 al formulei Binet-Cauchy este chiar regula de nmult ire a
dou a matrice, iar n cazul m = n = p = q se obt ine [AB[ = [A[[B[, deci o
nou a demonstrat ie a teoremei 129.
7.4 Exercit ii
175. Calculat i determinant ii

0 1 1
1 0 1
1 1 0

a b c
b c a
c a b

1 1 1
a b c
a
2
b
2
c
2

1 1 1
a b c
a
3
b
3
c
3

1 1 1
a
2
b
2
c
2
a
3
b
3
c
3

.
176. Fie x
1
, x
2
, x
3
r adacinile ecuat iei x
3
+ px + q = 0. Calculat i discrimi-
nantul ecuat iei, adic a

1 1 1
x
1
x
2
x
3
x
2
1
x
2
2
x
2
3

2
, n funct ie de p si q.
177. Calculat i determinant ii

a b b b
b a b b
b b a b
b b b a

0 x y z
x 0 z y
y z 0 x
z y x 0

a b c d
b a d c
c d a b
d c b a

.
120 CAPITOLUL 7. DETERMINANT I
178. Calculat i determinantul

1 1 1
a
1
a
2
a
n
a
2
1
a
2
2
a
2
n
. . .
a
i1
1
a
i1
2
a
i1
n
a
i+1
1
a
i+1
2
a
i+1
n
. . .
a
n
1
a
n
2
a
n
n

.
179. Calculat i determinantul =

a
1
x x x
x a
2
x x
x x a
3
x
. . . .
x x x a
n

.
180. Calculat i determinantul urm ator prin dezvoltare Laplace pe liniile 1 si
2

5 3 0 0 0
2 5 3 0 0
0 2 5 3 0
0 0 2 5 3
0 0 0 2 5

.
181. Calculat i determinantul D
n
=

5 3 0 0 0 0
2 5 3 0 0 0
0 2 5 3 0 0
. . . . . .
0 0 0 0 2 5

.
182. Fie polinomul f = a
1
+a
2
X + +a
n
X
n1
si matricele
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
a
1
a
2
a
3
a
n1
a
n
a
n
a
1
a
2
a
n2
a
n1
a
n1
a
n
a
1
a
n3
a
n2
. . . . .
a
2
a
3
a
4
a
n
a
1
_
_
_
_
_
_
_
_
si B =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 1

1

2

n

2
1

2
2

2
n
. . .

n1
1

n1
2

n1
n
_
_
_
_
_
_
_
_
unde
1
,...,
n
sunt r adacinile de ordinul n ale unit at ii. Ar atat i c a [AB[ =
f(
1
) f(
n
)[B[ si calculat i [A[.
7.4. EXERCIT II 121
183. Ar atat i ca grupurile abeliene Z
2
si Z
3
nu sunt izomorfe.
184. G asit i un inel necomutativ R si doua matrice A resp. B matrice de tip
(1, 2) resp. (2, 1) cu elemente din R astfel nc at AB = I
1
si BA = I
2
.
185. Num arat i matricele inversabile de ordin 3 cu elemente din Z
2
. Gener-
alizare.
186. Num arat i matricele inversabile de ordin 3 cu elemente din Z
4
.
187. Calculat i inversele matricelor
_
a b
c d
_
,
_
cos sin
sin cos
_
,
_
sin cos
cos sin
_
,
_
_
_
1 0 a
0 1 b
0 0 1
_
_
_.
188. Calculat i inversa matricei U =
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 1 1 1
1 0 1 1 1
1 1 0 1 1
. . . . .
1 1 1 1 0
_
_
_
_
_
_
_
_
.
189. Calculat i inversa matricei B =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 1

1

2

n

2
1

2
2

2
n
. . .

n1
1

n1
2

n1
n
_
_
_
_
_
_
_
_
, unde
1
,...,
n
sunt rad acinile de ordinul n ale unitat ii.
122 CAPITOLUL 7. DETERMINANT I
Capitolul 8
Spat ii vectoriale si sisteme
liniare

In acest capitol se introduc not iunile de baz a referitoare la spat ii vectoriale.


Apoi, se prezint a metoda elimin arii a lui Gauss de rezolvare a sistemelor de
ecuat ii liniare si se studiaz a not iunea de rang al unei matrice.

In acest capitol, prin corp vom nt elege corp comutativ.


8.1 Spat ii vectoriale
Fie K un corp. Un spat iu vectorial peste corpul K (pe scurt, K-spat iu
vectorial) este un grup abelian (V, +) mpreun a cu o operat ie extern a K
V V , (a, x) ax, numit a nmult ire cu scalari, care veric a urm atoarele
condit ii pentru orice a, b K si x, y V
(1) a(x +y) = ax + ay,
(2) (a +b)x = ax +bx,
(3) (ab)x = a(bx),
(4) 1x = x.
Elementele lui K se numesc scalari iar cele din V vectori. Prin notat ia
K
V
vom nt elege ca V este un K-spat iu vectorial. Vom nota cu 0
K
scalarul nul
si cu 0
V
vectorul nul (cand nu este pericol de confuzie, vom suprima indicii
K si V ).
Teorema 134 Fie
K
V un spat iu vectorial, a K si x V . Atunci
123
124 CAPITOLUL 8. SPAT II VECTORIALE SI SISTEME LINIARE
(a) ax = 0
V
daca si numai daca a = 0
K
sau x = 0
V
.
(b) (a)x = a(x) = ax.
Demonstrat ie. (a) Avem 0
K
x = (0
K
+ 0
K
)x = 0
K
x + 0
K
x, deci, scaz and
din ambii membri 0
K
x, rezulta 0
K
x = 0
V
. La fel se arat a ca a0
V
= 0
V
.
Reciproc, dac a ax = 0
V
si a ,= 0
K
, atunci a este inversabil n K si rezulta
x = 1x = (a
1
a)x = a
1
(ax) = a
1
0
V
= 0
V
.
(b) rezulta din egalit at ile 0
V
= (a a)x = ax+(a)x si 0
V
= a(xx) =
ax + a(x).
Exemple. 1. Daca n 1, atunci K
n
are o structur a de K-spat iu vec-
torial obt inut a denind adunarea vectorilor prin (a
1
, ..., a
n
) + (b
1
, ..., b
n
) =
(a
1
+b
1
, ..., a
n
+b
n
) si nmult irea cu scalari prin (a
1
, ..., a
n
) = (a
1
, ..., a
n
),
pentru , a
1
, ..., a
n
, b
1
, ..., b
n
K. K
n
se numeste spat iul vectorial standard
de dimensiune n.
2. Dac a
K
V
1
,...,
K
V
n
sunt spat ii vectoriale, atunci produsul cartezian
V
1
V
n
are o structur a de spat iu vectorial obt inuta denind adunarea
vectorilor prin (v
1
, ..., v
n
) + (w
1
, ..., w
n
) = (v
1
+w
1
, ..., v
n
+w
n
) si nmult irea
cu scalari prin (v
1
, ..., v
n
) = (v
1
, ..., v
n
), pentru K si v
i
, w
i
V
i
,
i = 1, ...n. V
1
V
n
se numeste produsul direct al spat iilor vectoriale
V
1
,..., V
n
.
3. Dac a K este subcorp al inelului L, atunci grupul aditiv al lui L are
o structur a de K-spat iu vectorial n care nmult irea cu scalari este chiar
nmult irea din L (dac a a K si x L, ax este produsul dintre a si x n L).
De exemplu, R, C si Q(

2) sunt Q-spat ii vectoriale. De asemenea, M


n
(K),
K[X] si K(X) sunt K-spat ii vectoriale.
4. Fie p un num ar prim si (G, +) un grup abelian. Se vede usor c a G are
o structura de Z
p
-spat iu vectorial daca si numai daca px = 0 pentru orice
x G.

In acest caz, nmult irea cu scalari se deneste prin ax = ax, pentru
a Z si x G. Denit ia este corect a.

Intr-adev ar, e a, b Z cu a =

b.
Atunci ab = pc cu c Z, deci axbx = (ab)x = pcx = 0, adica ax = bx.
Fie V , W dou a K-spat ii vectoriale. O funct ie f : V W se numeste
morsm de spat ii vectoriale sau aplicat ie liniara dac a f(ax + by) = af(x) +
bf(y) pentru orice a, b K si x, y V . f este n particular morsm de
grupuri abeliene, deci f(0) = 0, f(x) = f(x) pentru orice x V si f este
inject ie daca si numai daca ker(f) = 0, unde ker(f) = x V [ f(x) = 0
8.1. SPAT II VECTORIALE 125
este nucleul lui f. Un morsm f : V V se numeste endomorsm al lui V .
Fie V , W dou a K-spat ii vectoriale. Morsmul x 0 : V W este
numit morsmul trivial), iar I
V
: V V, I
V
(x) = x este numit morsmul
identic. Dac a a K, atunci endomorsmul x ax : V V este numit
omotetia denit a de a.
Un morsm de spat ii vectoriale bijectiv se numeste izomorsm iar doua
spat ii vectoriale se zic izomorfe dac a exist a un izomorsm ntre ele.
Teorema 135 (a) Compunerea a doua morsme de spat ii vectoriale este un
morsm de spat ii vectoriale.
(b) Inversul unui izomorsm de spat ii vectoriale este tot un izomorsm.
Demonstrat ie. (a). Fie f : V V

si g : V

morsme de K-
spat ii vectoriale si e x, y V , a, b K. Rezulta c a (gf)(ax + by) =
g(af(x) + bf(y)) = a(gf)(x) + b(gf)(y). Deci gf este morsm. (b). Fie
f : V V

un izomorsm si e x, y V

, a, b K. Not am x

= f
1
(x) si
y

= f
1
(y). Atunci f
1
(ax+by) = f
1
(af(x

)+bf(y

)) = f
1
(f(ax

+by

)) =
ax

+by

= af
1
(x) + bf
1
(y).
Spunem ca o submult ime nevid a W a unui spat iu vectorial
K
V este
subspat iu al lui V (si notam W V ) daca ax + by W pentru orice
a, b K si x, y W. Dac a W V , atunci W este K-spat iu vectorial
fat a de operat iile de adunare a vectorilor si nmult ire cu scalari induse din V .
Pentru orice spat iu vectorial
K
V , 0 si V sunt subspat ii numite subspat iul
trivial respectiv subspat iul impropriu. Subspat iul nul 0 se mai noteaz a
simplu cu 0.
Fie a, b R cu a
2
+b
2
,= 0. Atunci dreapta (x, y)[ ax +by = 0 este un
subspat iu al lui
R
R
2
.
Teorema 136 Fie f : V W o aplicat ie liniara.
(a). Daca V

V , atunci f(V

) W.
(b). Daca W

W, atunci f
1
(W

) V .

In particular, nucleul si imaginea lui f sunt subspat ii.


Demonstrat ie. (a). Fie x, y V

si a, b K. Atunci ax + by V

, deci
af(x) +bf(y) = f(ax+by) V

. (b). Fie x, y f
1
(W

) si a, b K. Atunci
f(x), f(y) W

, deci f(ax + by) = af(x) + bf(y) W

, de unde rezult a ca
ax +by f
1
(W

).
126 CAPITOLUL 8. SPAT II VECTORIALE SI SISTEME LINIARE
Dac a
K
V un spat iu vectorial si (V
i
)
iI
o familie de subspat ii ale lui V ,
atunci intersect ia subspat iilor V
i
este de asemenea un subspat iu al lui V ,
deoarece dac a a, b K si x, y
iI
V
i
, atunci ax +by este n ecare V
i
, deci
ax +by
iI
V
i
.
Dac a
K
V un spat iu vectorial si V
1
, ..., V
n
subspat ii ale lui V , atunci
V
1
+ +V
n
= x
1
+ + x
n
[ x
i
V
i
, i = 1, ..., n
este de asemenea un subspat iu al lui V , numit suma subspat iilor V
1
, ..., V
n
.

Intr-adev ar, dac a x


i
, y
i
V
i
, i = 1, ..., n, si a, b K, atunci a(x
1
+ +x
n
) +
b(y
1
+ + y
n
) = (ax
1
+ by
1
) + + (ax
n
+ by
n
) V
1
+ + V
n
, deoarece
ax
i
+ by
i
V
i
pentru orice i. Mai general, suma unei familii F de subspat ii
se deneste ca reuniunea sumelor tuturor subfamiliilor nite ale lui F.

In
R
R
3
, suma subspat iilor
V
1
= (x, y, 0)[ x, y R, V
2
= (0, x, y)[ x, y R
este R
3
iar intersect ia lor este (0, x, 0)[ x R.
Spunem c a spat iu vectorial
K
V este suma directa a subspat iilor V
1
si
V
2
, si notam V = V
1
V
2
dac a V = V
1
+ V
2
si V
1
V
2
= 0. De ex-
emplu,
R
R
3
este suma direct a a subspat iilor V
1
= (x, y, 0)[ x, y R si
V
2
= (0, 0, z)[ z R.
Fie
K
V un spat iu vectorial si v
1
, ..., v
n
V . Not am cu < v
1
, ..., v
n
>
mult imea tuturor combinat iilor liniare ale elementelor v
1
, ..., v
n
, adic a a su-
melor a
1
v
1
+ +a
n
v
n
cu a
1
, ..., a
n
K. < v
1
, ..., v
n
> este un subspat iu al
lui V numit subspat iul generat de v
1
, ..., v
n
.

Intr-adev ar, dac a c, d, a


1
, ..., a
n
, b
1
, ..., b
n
K, atunci c(a
1
v
1
+ +a
n
v
n
)+
b(a
1
v
1
+ +a
n
v
n
) = (ca
1
+db
1
)v
1
+ + (ca
n
+db
n
)v
n
.
E clar c a daca W este un subspat iu al lui V care cont ine elementele
v
1
, ..., v
n
, atunci < v
1
, ..., v
n
> W. Deci < v
1
, ..., v
n
> este intersect ia
tuturor subspat iilor lui V care cont in elementele v
1
, ..., v
n
.

In general, subspat iul generat de o submult ime nu neaparat nit a G a lui


V se deneste ca mult imea tuturor combinat iilor liniare ale submult imilor
nite ale lui G, < G >:= a
1
v
1
+ + a
n
v
n
[ a
1
, ..., a
n
K, v
1
, ..., v
n

G, n 0.
Spunem c a un spat iu vectorial
K
V este nit generat dac a exista o mult ime
de vectori v
1
, ..., v
n
astfel nc at V =< v
1
, ..., v
n
>
8.1. SPAT II VECTORIALE 127
Spunem c a o mult ime de vectori v
1
, ..., v
n
ai spat iului vectorial
K
V este
liniar independenta (sau ca vectorii v
1
, ..., v
n
sunt liniar independent i), daca
singura combinatie liniar a nul a a vectorilor v
1
, ..., v
n
este cea triviala, adica
dac a a
1
, ..., a
n
K si a
1
v
1
+ + a
n
v
n
= 0 implica a
1
= = a
n
= 0.
Mult imea vid a este liniar independenta.

In general, spunem ca o submult ime nu neaparat nit a G a lui V este


liniar independenta dac a orice submult ime nit a alui G este liniar indepen-
dent a. O submult ime T a lui V se zice liniar dependenta dac a nu este liniar
independent a.
E clar c a o submult ime a unei mult imi liniar independente este liniar
independent a si c a o mult ime liniar independent a nu cont ine vectorul nul
(deoarece 1 0
V
= 0
V
).
Teorema 137 Fie
K
V un spat iu vectorial si v
1
, ..., v
n
V . Armat iile ur-
matoare sunt echivalente.
(a) Vectorii v
1
, ..., v
n
sunt liniar independent i.
(b) Nici unul dintre vectorii v
1
, ..., v
n
nu este o combinat ie liniara a ce-
lorlalt i.
(c) v
1
,= 0, v
2
,< v
1
>, ..., v
n
,< v
1
, ..., v
n1
>.
Demonstrat ie. Implicat ia (b) (c) este clar a.
(c) (a). Presupunem ca vectorii v
1
, ..., v
n
sunt liniar dependent i.
Atunci exist a a
1
, ..., a
j
K, a
j
,= 0, astfel ncat a
1
v
1
+ + a
j
v
j
= 0.
Deci v
j
= (a
1
/a
j
)v
1
(a
j1
/a
j
)v
j1
< v
1
, ..., v
j1
>.
(a) (b). Daca vectorul v
i
este combinat ie liniar a a celorlalt i, s a zicem,
v
i
= a
1
v
1
+ +a
i1
v
i1
+a
i+1
v
i+1
+a
n
v
n
, atunci a
1
v
1
+ +a
i1
v
i1

v
i
+a
i+1
v
i+1
+a
n
v
n
= 0, deci vectorii v
1
, ..., v
n
sunt liniar dependent i.
Teorema 138 (Teorema schimbului.) Fie
K
V un spat iu vectorial nit gen-
erat, w
1
, ..., w
n
un sistem de generatori al lui V si v
1
, ..., v
m
V vectori liniar
independent i. Atunci m n si dupa o renumerotare a vectorilor w
1
, ..., w
n
,
< v
1
, ..., v
m
, w
m+1
, ..., w
n
>= V .
Demonstrat ie. Facem induct ie dup a m. Pentru m = 0 armat ia e clara.
Fie m 1. Din ipoteza de induct ie, putem renumerota vectorii w
1
, ..., w
n
astfel nc at < v
1
, ..., v
m1
, w
m
, ..., w
n
>= V . Deci putem scrie pe v
m
ca o
128 CAPITOLUL 8. SPAT II VECTORIALE SI SISTEME LINIARE
combinat ie liniara v
m
= a
1
v
1
+ +a
m1
v
m1
+a
m
w
m
+ +a
n
w
n
cu a
i
K.
Cum v
1
, ..., v
m
sunt liniar independent i, rezult a ca n m si nu tot i scalarii
a
m
, ..., a
n
sunt nuli; renumerot and vectorii w
m
, ..., w
n
, putem presupune c a
a
m
,= 0. Rezulta ca w
m
= (a
1
/a
m
)v
1
(a
m1
/a
m
)v
m1
+ (1/a
m
)v
m

(a
m+1
/a
m
)w
m+1
(a
n
/a
m
)w
n
. Deci V =< v
1
, ..., v
m1
, w
m
, ..., w
n
><
v
1
, ..., v
m
, w
m+1
, ..., w
n
>, adica < v
1
, ..., v
m
, w
m+1
, ..., w
n
>= V .
Fie
K
V un spat iu vectorial. O baza a lui V este o submult ime a lui
V care este simultan liniar independent a si sistem de generatori pentru V .
Vectorii e
1
= (1, ..., 0), e
2
= (0, 1, ..., 0),...,e
n
= (0, 0, ..., 0, 1) formeaza o
baz a a lui K
n
numit a baza canonica. Vericarea se face usor folosind egal-
itatea (a
1
, ..., a
n
) = a
1
e
1
+ + a
n
e
n
, pentru a
1
, ..., a
n
K. De asemenea,
1, X, X
2
, ... este o K-baz a a lui K[X].
Teorema 139 Daca e
1
, e
2
, ..., e
n
este o baza a spat iului vectorial V , atunci
orice element x V se scrie n mod unic sub forma
x = x
1
e
1
+x
2
e
2
+... +x
n
e
n
cu x
i
K
(x
1
, x
2
, ..., x
n
se numesc coordonatele lui x n baza e
1
, e
2
, ..., e
n
).
Demonstrat ie. Scrierea din enunt exista pentru c a e
1
, e
2
, ..., e
n
l genereaz a
pe V . Dac a x se mai scrie si sub forma x = y
1
e
1
+y
2
e
2
+... +y
n
e
n
cu y
i
K,
atunci, sc az and cele doua exprimari ale lui x, obt inem 0 = (x
1
y
1
)e
1
+(x
2

y
2
)e
2
+ ... + (x
n
y
n
)e
n
, deci x
1
= y
1
, x
2
= y
2
,...,x
n
= y
n
, deoarece vectorii
e
1
, e
2
, ..., e
n
sunt liniar independent i.
De exemplu, n baza canonica a lui K
n
, coordonatele vectorului (a
1
, a
2
, ...,
a
n
) sunt chiar a
1
, a
2
, ..., a
n
; coordonatele aceluieasi vectorn baza (1, 0, 0, ..., 0),
(1, 1, 0, ..., 0), ..., (1, 1, 1, ..., 1) sunt a
1
a
2
, a
2
a
3
, ..., a
n1
a
n
, a
n
.
Teorema 140 Orice spat iu vectorial
K
V nit generat admite o baza nita si
orice doua baze au acelasi numar de elemente. Cardinalul comun al tuturor
bazelor se numeste dimensiunea lui V si se noteaza cu dim(V ).
Demonstrat ie. Fie G un sistem nit de generatori al lui V si S G o
submult ime liniar independent a (eventual S = ). Fie B o mult ime liniar
independent a maximala cu proprietatea S B G. Atunci < B >= V ,
8.1. SPAT II VECTORIALE 129
deoarece daca y G < B >, atunci B y este liniar independent a,
contradict ie. Deci B baz a.
Ar atam acum c a orice dou a baze au acelasi numar de elemente. Fie B o
baz a cu m elemente si C o alt a baza cu n elemente. Cum B este mult ime
liniar independent a si C sistem de generatori, din teorema schimbului rezult a
c a m n. Invers and rolurile lui B si C rezult a c a n m, deci m = n.
Folosind baza canonica e
1
= (1, ..., 0), e
2
= (0, 1, ..., 0),...,e
n
= (0, 0, ..., 0,
1) vedem ca spat iul vectorial standard K
n
are dimensiunea n. Din demon-
strat ia precedent a si din teorema schimbului, rezult a
Corolarul 141 Fie
K
V un spat iu vectorial n-dimensional. Atunci din orice
sistem de generatori se poate extrage o baza si orice mult ime liniar indepen-
denta se poate extinde la o baza.

In particular, orice mult ime cu n elemente
care este liniar independenta sau sistem de generatori este baza.
Teorema 140 este adev arata si pentru spat ii care nu sunt nit generate
(vezi [5, teorema V.4.3]). Din acest motiv vom numi spat iile nit generate
spat ii nit dimensionale, iar pe cele care nu sunt nit generate spat ii innit
dimensionale. De exemplu,
K
K
n
este n-dimensional, iar
K
K[X] este innit
dimensional.
Teorema 142 Fie
K
V un spat iu vectorial nit generat si W un subspat iu al
lui V . Atunci W este nit generat si dim(W) dim(V ).

In plus, W = V
daca si numai daca dim(W) = dim(V ).
Demonstrat ie. Fie n = dim(V ). Din teorema schimbului, orice submult ime
liniar independent a a lui W are cel mult n elemente. Din teorema 137 rezulta
c a W este nit generat si dim(W) dim(V ). Dac a dim(W) = dim(V ),
atunci orice baz a a lui W este si o baz a a lui V , cf. corolarului 141.
Teorema 143 Fie V un K-spat iu vectorial n-dimensional si e E = e
1
,...,
e
n
, F = f
1
, ..., f
n
baze ale lui V . Exprimam ecare vector f
j
n baza E,
f
j
=
n

i=1
a
ij
e
i
, j = 1, ..., n.
130 CAPITOLUL 8. SPAT II VECTORIALE SI SISTEME LINIARE
Atunci matricea A = (a
ij
)
1i,jn
M
n
(K), numita matricea de trecere de
la baza E la baza F, este matrice inversabila cu inversa matricea de trecere
de la F la E.

In plus, daca vectorul x V are n baza E coordonatele
x
1
, x
2
, ..., x
n
si n baza F coordonatele y
1
, y
2
, ..., y
n
, atunci
_
_
_
_
_
_
x
1
x
2
.
.
.
x
n
_
_
_
_
_
_
= A
_
_
_
_
_
_
y
1
y
2
.
.
.
y
n
_
_
_
_
_
_
.
Demonstrat ie. Fie B = (b
ij
)
1i,jn
matricea de trecere de la F la E.
Pentru k = 1, ..., n avem
e
k
=
n

j=1
b
jk
f
j
=
n

j=1
b
jk
n

i=1
a
ij
e
i
=
n

i=1
(
n

j=1
a
ij
b
jk
)e
i
.
Rezult a c a

n
j=1
a
ij
b
jk
=
ik
pentru 1 i, k n. Deci BA = I
n
.

In plus,
x =
n

j=1
y
j
f
j
=
n

j=1
y
j
n

i=1
a
ij
e
i
=
n

i=1
(
n

j=1
a
ij
y
j
)e
i
.
Teorema 144 Fie V si W doua spat ii vectoriale. Presupunem ca e
1
, e
2
, ..., e
n
este o baza a lui V si f
1
, f
2
, ..., f
n
W. Atunci exista si este unica o
aplicat ie liniara : V W cu proprietatea (e
i
) = f
i
, i = 1, ..., n.

In
plus, f
1
, f
2
, ..., f
n
este baza a lui W daca si numai daca este izomorsm.
Demonstrat ie. Fie : V W o aplicat ie liniar a cu proprietatea (e
i
) =
f
i
, i = 1, ..., n. Dac a a
1
, ..., a
n
K, atunci (

n
i=1
a
i
e
i
) =

n
i=1
a
i
(e
i
) =

n
i=1
a
i
f
i
, de unde rezulta unicitatea lui . Fie acum aplicat ia : V W
dat a prin (

n
i=1
a
i
e
i
) =

n
i=1
a
i
f
i
. E usor de v azut c a este aplicat ie liniar a
si (e
i
) = f
i
, i = 1, ..., n.
E clar c a dac a este izomorsm, atunci f
1
, f
2
, ..., f
n
este baz a a lui W.
Reciproc, presupunem ca f
1
, f
2
, ..., f
n
este baz a a lui W. Conform primei
p art i, exist a si este unic a o aplicat ie liniar a : W V cu proprietatea
(f
i
) = e
i
, i = 1, ..., n. Atunci este un endomorsm al lui V cu propri-
etatea (e
i
) = e
i
, i = 1, ..., n. Din prima parte rezult a c a = I.
8.1. SPAT II VECTORIALE 131
Corolarul 145 Un spat iu vectorial n-dimensional este izomorf cu spat iul
standard K
n
.

In particular, doua spat ii vectoriale nit dimensionale sunt
izomorfe daca si numai daca au aceeasi dimensiune.
Corolarul 146 Fie K un corp nit de caracteristica p. Atunci K are p
n
elemente.
Demonstrat ie. K se poate organiza ca spat iu vectorial peste corpul Z
p
denind nmult irea cu scalari prin ax = ax pentru a Z. Fie n dimensiunea
lui K peste Z
p
. Atunci K Z
n
p
, deci K are p
n
elemente.
Fie f : V W un morsm de K-spat ii vectoriale. Dimensiunea
dim(Im(f)) a imaginii lui f se numeste rangul lui f si se noteaz a rang(f).
De asemenea, dimensiunea dim(ker(f)) a nucleului lui f se numeste defectul
lui f si se noteaza defect(f); deci morsmele injective sunt cele de defect
nul.
De exemplu, dac a V este un spat iu vectorial n-dimensional, atunci mor-
smul trivial are rangul 0 si defectul n, iar morsmul identic are rangul n si
defectul 0.
Teorema 147 (Teorema rang-defect.) Fie f : V W un morsm de K-
spat ii vectoriale nit dimensionale. Atunci dim(V ) = rang(u) + defect(u).
Demonstrat ie. Fie E = e
1
, ..., e
k
, e
k+1
, .., e
n
unde e
1
, ..., e
k
este o baz a a
lui ker(u) iar u(e
k+1
), .., u(e
n
) este o baz a a lui Im(u). Deci dim
K
(ker(u)) =
k si dim
K
(Im(u)) = n k. E sucient s a ar at am c a E este o baz a a lui V .
Fie

n
i=1
a
i
e
i
= 0 cu a
i
K. Cum e
1
, ..., e
k
si u(e
k+1
), .., u(e
n
) sunt mult imi
liniar independente, avem

n
i=k+1
a
i
u(e
i
) = 0, deci a
k+1
= = a
n
= 0, apoi

k
i=1
a
i
e
i
= 0, deci a
1
= = a
k
= 0.
Fie x V . Putem scrie u(x) =

n
i=k+1
b
i
u(e
i
) cu b
k+1
, ..., b
n
K. Deci
u(x)

n
i=k+1
a
i
e
i
ker(u), deci putem scrie x

n
i=k+1
b
i
e
i
=

k
i=1
b
i
e
i
,
b
1
, ..., b
k
K. Deci x =

n
i=1
b
i
e
i
.
Teorema 148 Fie V si W doua spat ii vectoriale nit generat si W un sub-
spat iu al lui V . Atunci dim(V W) = dim(V ) + dim(W).
Demonstrat ie. Fie e
1
, ..., e
m
o baz a a lui V si f
1
, ..., f
n
o baz a a lui
W. Se arat a c a B = (e
1
, 0), ..., (e
m
, 0), (0, f
1
), ..., (0, f
n
) o baza a lui V W.
132 CAPITOLUL 8. SPAT II VECTORIALE SI SISTEME LINIARE

Intra-dev ar, e (x, y) V W. Exista a


1
, ..., a
m
, b
1
, ..., b
n
K astfel
ncat x =

m
i=1
a
i
e
i
si y =

n
j=1
b
j
f
j
. Rezult a c a (x, y) =

m
i=1
a
i
(e
i
, 0) +

n
j=1
b
j
(0, f
j
). Deci B este sistem de generatori. Fie a
1
, ..., a
m
, b
1
, ..., b
n
K
astfel nc at

m
i=1
a
i
(e
i
, 0) +

n
j=1
b
j
(0, f
j
) = (0, 0). Rezult a ca (

m
i=1
a
i
e
i
,

n
j=1
b
j
f
j
) = (0, 0). Deci a
1
, ..., a
m
, b
1
, ..., b
n
sunt tot i nuli.
O demonstrat ie mai scurt a se obt ine aplicand teorema rang-defect proiec-
t iei p
V
: V W V , p
V
(x, y) = x, deoarece ker(p
V
) = 0 W este izomorf
cu W.
Teorema precedenta se extinde usor la cazul produselor directe nite:
dac a
K
V
1
,...,
K
V
n
sunt spat ii vectoriale, atunci dim(V
1
V
n
) = dim(V
1
)+
+dim(V
n
).
Teorema 149 (Teorema lui Grassmann.) Fie Y un spat iu vectorial si V ,
W subspat ii nit dimensionale ale lui Y . Atunci dim(V + W) = dim(V ) +
dim(W) dim(V W).
Demonstrat ie. Morsmul surjectiv : V W V +W, (x, y) = x y
are nucleul T = (x, x)[ x V W. Avem izomorsmul x (x, x) :
V W T, deci defect() = dim(V W). Cun e surjectiv, rang() =
dim(V +W). Din teorema 148, dim(V W) = dim(V ) +dim(W). Se aplic a
teorema rang-defect.
8.2 Sisteme de ecuat ii liniare
Fie K un corp (comutativ) si m, n 1. Consider am sistemul de ecuat ii
liniare
n

j=1
a
ij
x
j
= b
i
, i = 1, ..., m
unde a
ij
, b
i
K. Scris matriceal, sistemul este Ax = b, unde A este matricea
de tip (m, n) cu elementele a
ij
numit a matricea sistemului, x =
_
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_
_
este
vectorul necunoscutelor si b =
_
_
_
_
b
1
.
.
.
b
m
_
_
_
_
este vectorul termenilor liberi. O
8.2. SISTEME DE ECUAT II LINIARE 133
solut ie a sistemului este un vector coloan a c =
_
_
_
_
c
1
.
.
.
c
n
_
_
_
_
cu elemente din K
astfel nc at Ac = b. Sistemul se numeste incompatibil dac a nu admite nici o
solut ie, compatibil determinat dac a admite o solut ie unica si compatibil nede-
terminat dac a admite cel put in doua solut ii. Doua sisteme se zic echivalente
dac a au aceleasi solut ii.
Se vede usor c a urm atoarele transform ari nu afecteaza mult imea solut iilor
unui sistem, deci produc sisteme echivalente cu cel dat.
a. Adunarea la o ecuat ie a altei ecuat ii nmult ite cu un element din K.
b. Permutarea a dou a ecuat ii.
c.

Inmult irea unei ecuat ii cu un element nenul din K.
Fie B = (A b) matricea extins a a sistemului, adica matricea sistemului la care
am ad augat vectorul coloana al termenilor liberi. Transform arile a, b, c de mai
sus produc asupra matricei B urm atoarele transform ari numite transformari
elementare pe linii.
1. Adunarea la o linie a altei linii nmult ite cu un element din K.
2. Permutarea a dou a linii.
3.

Inmult irea unei linii cu un element nenul din K.
Observ am ca ecare din cele trei transformari posed a o transformare inversa.
Spunem ca dou a matrice A, B de acelasi tip sunt echivalente pe linii dac a A
se obt ine din B printr-o succesiune de transform ari elementare pe linii. E clar
c a echivalent a pe linii este o relat ie de echivalent a pe mult imea matricelor
de acelasi tip. Prin calcul direct putem proba urm atorul rezultat.
Teorema 150 Fie C o matrice de tip (p, q) cu elemente din K. Daca f
este una din tranformarile elementare 1 3 si f(C) este matricea obt inuta
din C prin efectuarea transformarii f, atunci f(C) = f(I
p
)C, unde I
p
este
matricea unitate.
Apar astfel urm atoarele matrice numite matrice elementare.
1. T
ij
(a) = matricea unitate n care la linia j s-a adunat linia i nmult it a
cu elementul a K.
2. P
ij
= matricea unitate cu liniile i si j permutate.
3. D
i
(u) = matricea unitate cu linia i nmult it a cu elementul u K

.
Vedem c a
T
ij
(a)T
ij
(a) = I
p
, P
2
ij
= I
p
, D
i
(u)D
i
(u
1
) = I
p
.
134 CAPITOLUL 8. SPAT II VECTORIALE SI SISTEME LINIARE
deci matricele elementare sunt inversabile.
Numim matrice esalon (pe linii) o matrice de forma
_
_
_
_
_
0 0 1 0 0
0 0 0 0 0 1 0
0 0 0 0 0 0 0 0 1

_
_
_
_
_
.
Mai precis o matrice esalon este o matrice ce verica urm atoarele condit ii.
1. Primul element nenul din ecare linie, numit pivot, este egal cu 1.
2. Pivotul de pe linia i + 1 este la dreapta pivotului de pe linia i.
3. Pivotul este singurul element nenul de pe coloana sa.
4. Eventualele linii nule apar la sf arsit.
Teorema 151 O matrice esalon inversabila este egala cu matricea unitate.
Demonstrat ie. O matricea esalon este superior triunghiular a. Dac a este
si inversabil a, atunci pivot ii apar pe diagonala principala, deci este matricea
unitate.
Teorema 152 Orice matrice A cu elemente din K este echivalenta pe linii
cu o matrice esalon unica numita forma esalon a lui A.
Demonstrat ie. Dac a A = 0, atunci A este matrice esalon. Presupunem
c a A ,= 0. Proced am astfel. G asim prima coloan a cu elemente nenule, sa
zicem coloana j. Prin permutari de linii, aducem un element nenul b al ei
pe prima linie si apoi, mp art ind prima linie la b, facem b = 1, obt in and ast-
fel un pivot n pozit ia (1, j). Prin transformari de tip 1, anulam elementele
aate dedesubt pe coloana pivotului. Apoi, se aplic a acelasi algoritm subma-
tricei obt inute din A elimin and linia 1 si primele j coloane. La sfarsit, prin
transform ari de tip 1, anul am elementele aate deasupra pe coloana ec arui
pivot.
Demonstrat ia unicit at ii, desi n principiu simpla, este destul de labo-
rioas a. De aceea o omitem.
Corolarul 153 Daca A este o matrice, atunci exista matricele elementare
E
1
, ..., E
k
astfel ncat E
k
E
1
A este matrice esalon.
8.2. SISTEME DE ECUAT II LINIARE 135
Corolarul 154 O matrice patratica este inversabila daca si numai daca ea
este produs de matrice elementare.
Demonstrat ie. Fie A o matrice patratic a inversabila de ordin n. Cf.
corolarului precedent, exist a matricele elementare E
1
, ..., E
k
astfel nc at
C = E
k
E
1
A este matrice esalon. Conform teoremei 151, C = I
n
, deci
A = E
1
1
E
1
k
. Reciproca este evident a.
Cu notat iile precedente, A
1
= E
k
E
1
, deci A
1
se poate obt ine facand
asupra lui I
n
secvent a de transform ari elementare ce duce pe A n I
n
. Deci,
esalon and matricea (A I
n
) se obt ine matricea (I
n
A
1
). Obt inem astfel un
algoritm de calcul al inversei unei matrice prin transform ari elementare.
Din teorema 152 si comentariile anterioare referitoare la sistemele de
ecuat ii liniare rezulta
Teorema 155 Orice sistem de ecuat ii liniare este echivalent cu un sistem
avand matricea extinsa o matrice esalon.
Presupunem ca sistemul de ecuat ii liniare
n

j=1
a
ij
x
j
= b
i
, i = 1, ..., m
are matricea extins a B matrice esalon. Observam c a daca apare un pivot
n ultima coloan a a lui B, atunci sistemul are o ecuat ie de forma 0 = 1,
deci este incompatibil.

In continuare presupunem c a B nu are pivot i pe
ultima coloana. Fie p
1
,...,p
k
coloanele ce au pivot i. Numim necunoscutele
x
p
1
,...,x
p
k
necunoscute principale, celelalte necunoscute x
s
1
,...,x
s
l
ind nu-
mite necunoscute secundare. Trec and necunoscutele secundare n membrul
drept si neglijand ecuat iile de forma 0 = 0, sistemul devine
x
p
i
= b
i

j=1
a
is
j
x
s
j
, i = 1, ..., k.
Deci sistemul este compatibil, necunoscutele secundare, dac a exist a, pu-
t and lua valori arbitrare. Rezult a urmatoarea teorem a.
136 CAPITOLUL 8. SPAT II VECTORIALE SI SISTEME LINIARE
Teorema 156 Fie un sistem de ecuat ii liniare cu matricea extinsa B matrice
esalon. Sistemul este compatibil daca si numai daca B nu are pivot i pe ultima
coloana. Daca este compatibil, sistemul este compatibil determinat daca si
numai daca nu exista necunoscute secundare, adica matricea sistemului are
cate un pivot pe ecare coloana.
Metoda de rezolvare a unui sistem de ecuat ii liniare prin esalonarea ma-
tricei extinse poart a numele de metoda eliminarii a lui Gauss.
8.3 Rangul unei matrice
Fie K un corp si A M
mn
(K). Prin denit ie, rangul lui A este numarul,
notat rang(A), egal cu ordinul maxim al unui minor nenul al lui A. Matricea
nul a are rangul zero.
Deci rang(A) = r nseamna c a A are un r-minor nenul si tot i minorii de
ordin r + 1 sunt nuli. Din regula lui Laplace, vedem c a rang(A) = r dac a
si numai dac a A are un r-minor nenul si tot i minorii de ordin r +1 sunt nuli.
Din denit ia rangului si din faptul ca A si
t
A au aceeasi minori, rezult a ca
0 rang(A) min(m, n) si rang(A) = rang(
t
A).
Dac a A M
n
(K), atunci rang(A) = n dac a si numai dac a [A[ , = 0.
Teorema 157 Fie A M
mn
(K) si A M
np
(K). Atunci rang(AB)
min(rang(A), rang(B)).
Demonstrat ie. Din formula Binet-Cauchy (teorema 133), rezulta ca un
r-minor al lui AB este combinat ie liniar a de r-minori ai lui A resp. B.
Corolarul 158 Fie A M
mn
(K), U GL
m
(K) si V GL
n
(K). Atunci
rang(UA) = rang(AV ) = rang(A).

In particular, doua matrice echivalente pe linii au acelasi rang.


Demonstrat ie. Din teorema precedenta,
rang(UA) rang(A) si rang(A) = rang(U
1
UA) rang(UA)
deci rang(UA) = rang(A). Cealalt a egalitate se probeaza analog.
8.3. RANGUL UNEI MATRICE 137
Teorema 159 (Kronecker). Fie A M
mn
(K). Atunci rang(A) este egal cu
dimensiunea peste K a subspat iului generat de liniile lui A si de asemenea
egal cu dimensiunea peste K a subspat iului generat de coloanele lui A.
Demonstrat ie. Fie l(A) respectiv c(A) dimensiunea subspat iului generat
de liniile respectiv coloanele lui A. Ar atam ca rang(A) = l(A). Se vede
usor c a transform arile elementare nu afecteaz a l(A). Conform corolarului
158, putem presupune c a A este matrice esalon. Fie p num arul de pivot i
ai lui A. E usor de v azut ca primele p linii sunt liniar independente iar
celelalte sunt nule. Deci l(A) = p. Totodata A are un p-minor egal cu
1 (cel av and pivot ii pe diagonala principal a), deci rang(A) = p.

In nal,
rang(A) = rang(
t
A) = l(
t
A) = c(A).
Din demonstrat ie rezulta ca rangul(A) este egal cu num arul de pivot i ai
formei esalon a lui A.
Corolarul 160 Fie A = (a
ij
) M
mn
(K). Presupunem ca A are un r-
minor nenul M astfel ncat tot i (r + 1)-minorii obt inut i din M prin bordare
cu elemente din A sunt nuli. Atunci rang(A) = r.
Demonstrat ie. F ara a micsora generalitatea, putem presupune c a M
const a din primele r linii si r coloane ale lui A. Not am liniile lui A cu
A
1
,...,A
m
. Cum M este un r-minor nenul, rang(A) r si liniile A
1
,...,A
r
sunt liniar independente.
Presupunem ca rang(A) r + 1. Din teorema precedent a, putem pre-
supune c a liniile A
1
,...,A
r+1
sunt liniar independente. Pentru j = 1, ..., n,
consider am (r + 1)-minorul M
j
=

a
11
a
1r
a
1j
. . .
a
r1
a
rr
a
rj
a
r+11
a
r+1r
a
r+1j

. M
j
este nul,
deoarece pentru j = 1, ..., r, M
j
are doua coloane egale, iar pentru j =
r + 1, ..., n se aplic a ipoteza. Complement ii algebrici d
1
,...,d
r
,d
r+1
= M ai
elementelor de pe coloana r + 1 nu depind de j. Dezvoltand M
j
pe coloana
r + 1, obt inem 0 = d
1
a
1j
+ + d
r
a
rj
+ Ma
r+1j
pentru j = 1, ..., n. Deci
d
1
A
1
+ + d
r
A
r
+ MA
r+1
= 0, cu M ,= 0. Rezult a c a liniile A
1
,...,A
r+1
sunt liniar dependente, contradict ie.
Teorema 161 (Kronecker-Capelli). Un sistem de ecuat ii liniare este com-
patibil daca si numai daca rangul matricei sistemului este egal cu rangul
matricei extinse.
138 CAPITOLUL 8. SPAT II VECTORIALE SI SISTEME LINIARE
Demonstrat ie. Fie A matricea sistemului si B matricea extinsa. Conform
teoremei 155 si corolarului 158, putem presupune c a B (deci si A) este matrice
esalon. Condit ia din enunt este echivalenta cu faptul B nu are pivot i n ultima
coloan a. Se aplic a teorema 156.
Alt a demonstrat ie. Fie c
1
,...,c
n
coloanele lui A, b vectorul termenilor liberi
si x =
_
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_
_
. Sistemul Ax = b se scrie sub forma x
1
c
1
+ + x
n
c
n
= b.
Deci sistemul Ax = b este compatibil daca si numai daca b este combinat ie
liniar a de c
1
,...,c
n
dac a si numai dac a rang(A) = dim < c
1
, ..., c
n
>= dim <
c
1
, ..., c
n
, b >= rang(B).
8.4 Exercit ii
190. Fie A o mult ime nita si T(A) mult imea part ilor lui A. T(A) este grup
fat a de operat ia de diferent a simetrica . Aratat i ca acest grup o structur a
de Z
2
-spat iu vectorial si gasit i o baz a a sa.
191. Fie K un corp, V un grup abelian si End(V ) mult imea endomorsmelor
lui V . Ar atat i c a End(V ) este inel fat a de operat iile de adunare si compunere,
si c a V mpreun a cu operat ia externa K V V , (a, x) ax, este un
spat iu vectorial daca si numai dac a aplicat ia f : K End(V ), data prin
f(a)(x) = ax, pentru a K si x V , este un morsm de inele.
192. Ar atat i c a grupul aditiv Z nu poate organizat ca spat iu vectorial
(peste nici un corp).
193. Care din submult imile urm atoare sunt subspat ii ale Q-spat iului vecto-
rial Q[X], (a) f; f(a) = f(a) a Q,
(b) f; f unitar, i.e. are coecientul dominant = 1,
(c) f; f neunitar,
(d) f; f de grad impar,
(e) f; f de grad 10,
(f) f; f(0) = f(1) ?
194. Fie subspat iile U =< (2, 3, 1), (1, 2, 0) >si W =< (1, 1, 1), (0, 1, 1) >
ale lui
R
R
3
. Calculat i U +W si U W.
8.4. EXERCIT II 139
195. Fie V R-spat iul vectorial M
3
(R) si e S (resp. A) mult imea matricelor
simetrice (resp. antisimetrice). Ar atat i ca S si A sunt subspat ii si determinat i
dimensiunea lor. Este V suma directa a lui S cu A ?
196. Fie V R-spat iul vectorial al sirurilor de numere reale (x
n
)
n0
care
veric a relat ia de recurent a x
n
= x
n1
x
n2
, pentru n 2. Aratat i ca
sirurile (sin(n/3))
n0
, (cos(n/3))
n0
constituie o baz a a lui V .
197. Fie f = a
0
+a
1
X+ +a
n1
X
n1
+X
n
Q[X] un polinom ireductibil
si y C o rad acin a alui f. Aratat i c a mult imea 1, y, ..., y
n1
este o baz a a
Q-subspat iului vectorial generat de toate puterile lui y.
198. Fie W subspat iul lui
Q
R generat de cos(20

n); n 0. G asit i o
baz a a lui W. (Indicat ie. cos(20

) este rad acina polinomului ireductibil


8X
3
6X 1).
199. Ar atat i c a orice spat iu vectorial V admite o baz a.
200. Fie V R-spat iul vectorial al polinoamelor de grad 4 cu coecient i
reali. Calculat i matricele de trecere ntre bazele E = 1, X, X
2
, X
3
, X
4
si
F = 1, X 1, (X 1)
2
, (X 1)
3
, (X 1)
4
.
201. Cu notat iile din exercit iul anterior, e D : V V operatorul de
derivare. Aratat i ca D este aplicat ie liniar a si calculat i matricele lui D n
bazele E, F si G = 1, X/1!, X
2
/2!, X
3
/3!, X
4
/4!.
202. Cu notat iile din exercit iul anterior, g asit i baze n Im(D) si ker(D).
Fie Q(

2,

3) = a +b

2 + c

3 + d

6[ a, b, c, d Q.
203. Ar atat i ca Q(

2,

3)
Q
R si c a 1,

2,

3,

6 este o baz a a sa.


204. Ar atat i ca Q(

2,

3) este un subcorp al lui R.


205. Fie Q-spat iul vectorial
Q
V = Q(

2,

3). Aratat i ca T : V V ,
T(x) = (

2 +

3)x, este un endomorsm al lui V si determinat i matricea


sa n baza 1,

2,

3,

6.
206. Cu notat iile din exercit iul anterior, aratat i c a 1,

2+

3, (

2+

3)
2
,
(

2+

3)
3
este o baz a a lui V si determinat i matricea lui T n aceasta baz a.
140 CAPITOLUL 8. SPAT II VECTORIALE SI SISTEME LINIARE
207. Fie V R-spat iul vectorial al matricelor 2 2 cu intrari reale si e
A V xat a. Ar atat i c a aplicat ia T : V V , T(Y ) = AY + Y A este
liniar a. Determinat i matricea lui T n baza canonic a a lui V .
208. Ar atat i c a vectorii (2, 2, 3), (1, 1, 0), (1, 2, 1) constituie o baza F a
lui R
3
peste R. Calculat i matricele de trecere ntre F si baza canonic a, si
coordonatele lui (1, 1, 1) n baza F.
209. Calculat i inversa matricei A =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 + a 1 1 1 1
1 1 + a 1 1 1
1 1 1 +a 1 1
. . . . .
1 1 1 1 1 +a
_
_
_
_
_
_
_
_
prin esalonare.
210.. Calculat i inversa matricei B =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 1 1 1
0 1 1 1 1
0 0 1 1 1
. . . . .
0 0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
prin esalonare.
211. Listat i matricele esalon 2 4 cu elemente din Z
2
.
212. Esalonat i matricea
_
_
_
1 2 3 4
1 2 4 3
2 3 1 4
_
_
_
si g asit i baze n subspat iile generate de liniile resp. coloanele matricei.
213. Rezolvat i sistemul de ecuat ii liniare
_

_
x 2y + z +t = 1
x 2y + z t = 1
x 2y + z + 5t = 5
prin metoda
elimin arii a lui Gauss.
214. Rezolvat i sistemul de ecuat ii liniare
_

_
x +y 3z = 1
2x +y 2z = 1
x +y + z = 3
x + 2y 3z = 1.
8.4. EXERCIT II 141
215. Calculat i inversa matricei urm atoare prin esalonare
_
_
_
_
_
2 1 0 0
3 2 0 0
1 1 3 4
2 1 2 3
_
_
_
_
_
.
216. Calculat i rangul matricei
_
_
_
a b c
b c a
c a b
_
_
_.
217. Fie A M
m,n
(K) o matrice de rang p. Aratat i c a A poate adusa
prin transformari elementare pe linii si pe coloane la forma
_
I
p
0
0 0
_
.
218. Fie A, B M
n
(K). Aratat i c a rang(AB) rang(A) + rang(B) n.
142 CAPITOLUL 8. SPAT II VECTORIALE SI SISTEME LINIARE
Capitolul 9
Forma canonica Jordan

In acest capitol se prezint a teoria formei canonice Jordan. Trecand prin con-
ceptele de matrice caracteristic a, forma diagonal-canonic a, factori invariant i,
divizori elementari, se arat a c a orice matrice p atratic a cu elemente dintr-un
corp comutativ este asemenea cu o matrice Jordan.
Pentreg parcursul acestui capitol, prin corp vomnt elege corp comutativ.
9.1 Matricea unui endomorsm
Fie K un corp. Fie V un K-spat iu vectorial nit dimensional si e u, v
endomorsme ale lui V . Fie E = e
1
, ..., e
n
o baza a lui V . Exprim and
vectorii u(e
1
),...,u(e
n
) n baza E
u(e
j
) =
n

i=1
a
ij
e
i
, j = 1, ..., n cu a
ij
K
obt inem matricea M
E
(u) := (a
ij
)
1i,jn
M
n
(K) numita matricea lui u n
baza E. Fie vectorul x V si e x
1
,...,x
n
(resp. y
1
,...,y
n
) coordonatele lui x
(resp. u(x)) n baza E. Atunci
u(x) = u(
n

j=1
x
j
e
j
) =
n

j=1
x
j
u(e
j
) =
n

j=1
x
j
n

i=1
a
ij
e
i
=
n

i=1
(
n

j=1
a
ij
x
j
)e
i
.
143
144 CAPITOLUL 9. FORMA CANONIC

A JORDAN
Deci coordonatele lui u(x) n baza E se pot obt ine nmult ind matricea lui u
cu coordonatele lui x, adica
_
_
_
_
_
_
y
1
y
2
.
.
.
y
n
_
_
_
_
_
_
= M
E
(u)
_
_
_
_
_
_
x
1
x
2
.
.
.
x
n
_
_
_
_
_
_
.
De exemplu, e simetria plan a fat a de dreapta y = x tg t. Atunci
matricea lui S n baza canonica este
_
cos 2t sin 2t
sin 2t cos 2t
_
, iar matricea lui
n baza (cos t, sin t), (sin t, cos t) este
_
1 0
0 1
_
.
Teorema 162 Cu notat iile de mai sus avem:
(a) M
E
(u +v) = M
E
(u) + M
E
(v),
(b) M
E
(vu) = M
E
(v)M
E
(u),
(c) M
E
(du) = dM
E
(u) pentru orice d K.
Demonstrat ie. Vom proba (b), celelalte armat ii arat andu-se analog. Fie
M
E
(u) = (a
ij
) si M
E
(v) = (b
ij
). Pentru k = 1, ..., n avem
(vu)(e
k
) = v(
n

j=1
a
jk
e
j
) =
n

j=1
a
jk
v(e
j
) =
n

j=1
a
jk
n

i=1
b
ij
e
i
=
n

i=1
(
n

j=1
b
ij
a
jk
)e
i
.
Asadar M
E
(vu) = M
E
(v)M
E
(u).
Fie V un K-spat iu vectorial nit dimensional Pe mult imea End(V ) a
endomorsmelor lui V denim o operat ie de adunare prin (u+v)(x) = u(x)+
v(x) si o operat ie de nmult ire cu scalari prin (au)(x) = au(x) pentru orice
u, v End(V ), a K si x V . Se arata usor ca fat a de adunare si
compunere End(V ) este un inel, iar fat a de adunare si nmult ire cu scalari,
End(V ) este un spat iu vectorial.
Teorema 163 Fie V un K-spat iu vectorial nit dimensional si E = e
1
, ..., e
n

o baza a lui V . Aplicat ia M


E
: End(V ) M
n
(K), u M
E
(u), este un
izomorsm de inele si spat ii vectoriale.
9.1. MATRICEA UNUI ENDOMORFISM 145
Demonstrat ie. Din teorema precedent a rezulta c a M
E
este un morsm
de inele si spat ii vectoriale. Asociem ecarei matrice A = (a
ij
) M
n
(K)
endomorsmul u
A
al lui V denit pe baza E prin
u
A
(e
j
) =
n

i=1
a
ij
e
i
, j = 1, ..., n.
Obt inem aplicat ia : M
n
(K) End(V ), (A) = u
A
. Se arat a usor ca
aplicat iile M
E
si sunt inverse una celeilalte.

In particular, u este izomorsm dac a si numai daca M


E
(u) este matrice
inversabila.
Teorema 164 Fie V un K-spat iu vectorial nit dimensional, u un endo-
morsm al lui V , E, F baze ale lui V si C matricea de trecere de la E la F.
Atunci M
F
(u) = C
1
M
E
(u)C.
Demonstrat ie. Fie E = e
1
, ..., e
n
, F = f
1
, ..., f
n
, M
E
(u) = (a
ij
),
M
F
(u) = (b
ij
) si C = (c
ij
). Avem
u(f
k
) =
n

j=1
b
jk
f
j
=
n

j=1
b
jk
n

i=1
c
ij
e
i
=
n

i=1
(
n

j=1
c
ij
b
jk
)e
i
.
Pe de alta parte
u(f
k
) = u(
n

j=1
c
jk
e
j
) =
n

j=1
c
jk
u(e
j
) =
n

j=1
c
jk
n

i=1
a
ij
e
i
=
n

i=1
(
n

j=1
a
ij
c
jk
)e
i
.
Rezult a c a

n
j=1
c
ij
b
jk
=

n
j=1
a
ij
c
jk
pentru 1 i, k n, deci CM
F
(u) =
M
E
(u)C.
Spunem c a dou a matrice A, B M
n
(K) sunt asemenea, si notam A B,
dac a exist a o matrice inversabila U M
n
(K) astfel nc at A = U
1
BU.
Relat ia de asem anare este o relat ie de echivalent a pe M
n
(K).

Intr-adev ar,
e A, B, C M
n
(K) si U, V GL
n
(K). Atunci A = I
1
AI, A = U
1
BU
implic a B = UAU
1
, iar daca A = U
1
BU si B = V
1
CV , atunci rezulta
c a A = (V U)
1
C(V U).
146 CAPITOLUL 9. FORMA CANONIC

A JORDAN
Teorema 165 Fie V un K-spat iu vectorial nit dimensional, u un endo-
morsm al lui V si E o baza a lui V . Atunci M
F
(u)[ F baza a lui V este
exact mult imea matricelor asemenea cu M
E
(u).
Demonstrat ie.

Incluziunea rezult a din teorema precedent a. Reciproc,
e B, C M
n
(K), C inversabila astfel ncat B = C
1
M
E
(u)C. Fie F
baza f
1
,...,f
n
denit a prin f
j
=

n
i=1
c
ij
e
i
, j = 1,...,n, unde C = (c
ij
) si
E = e
1
, ..., e
n
. Din teorema precedenta, rezult a c a M
F
(u) = B.
9.2 Forma diagonal-canonica
Impreun a cu inelul matricelor polinomiale M
n
(K[X]) putem considera inelul
polinoamelor matriceale M
n
(K)[X]. Elementele lui M
n
(K)[X] sunt poli-
noame f = B
m
X
m
+ +B
1
X +B
0
cu coecient ii B
i
M
n
(K), nmult irea
monoamelor facandu-se dup a regula (AX
i
)(BX
j
) = ABX
i+j
.
Teorema 166

Intre inelele M
n
(K)[X] si M
n
(K[X]) exista un izomorsm
natural.
Demonstrat ie. Elementele lui M
n
(K)[X] au forma

p
k=0
A
k
X
k
cu A
k
=
(a
ijk
)
1i,jn
M
n
(K). Se arata usor ca aplicat ia
: M
n
(K)[X] M
n
(K[X]), (
p

k=0
A
k
X
k
) = (
p

i=0
a
ijk
X
k
)
1i,jn
este un izomorsm de inele.

In continuare vom identica inelele M


n
(K)[X] si M
n
(K[X]) prin inter-
mediul izomorsmului precedent. De exemplu, vom identica polinomul ma-
triceal
_
0 1
0 1
_
X
2
+
_
2 0
1 1
_
X +
_
3 3
0 3
_
cu matricea polinomial a
_
X
2
+ 2X + 3 X
2
+ 3
X X
2
+X 3
_
. Matricele din M
n
(K) vor numite matrice
constante.
Fie A M
n
(K). Matricea XIA se numeste matricea caracteristica a lui
A iar P
A
= [XI A[ se numeste polinom caracteristic al lui A. Rad acinile lui
9.2. FORMA DIAGONAL-CANONIC

A 147
P
A
se numesc valorile proprii ale lui A. De exemplu, matricea
_
_
_
5 4 2
4 5 2
2 2 2
_
_
_
are matricea caracteristica
_
_
_
X 5 4 2
4 X 5 2
2 2 X 2
_
_
_, polinomul caracter-
istic X
3
12X
2
+ 21X 10 = (X 1)
2
(X 10) si valorile proprii 1 si
10.
Fie f = B
m
X
m
+ +B
1
X +B
0
M
n
(K)[X] si A M
n
(K). Matricea
f
d
(A) := B
m
A
m
+ +B
1
A+B
0
se numeste valoarea la dreapta a lui f n A,
iar matricea f
s
(A) := A
m
B
m
+ +AB
1
+B
0
se numeste valoarea la stanga
a lui f n A.
Teorema 167 (Teorema lui Bezout generalizat a.) Fie f M
n
(K)[X] si
A M
n
(K). Atunci exista q M
n
(K)[X], astfel ncat f = q(IXA)+f
d
(A)
si aceasta este unica scriere a lui f sub forma f = q

(IX A) + r cu q


M
n
(K)[X] si r M
n
(K).
Analog, exista q M
n
(K)[X], astfel ncat f = (IX A)q + f
s
(A) si
aceasta este unica scriere a lui f sub forma f = (IX A)q

+ r cu q


M
n
(K)[X] si r M
n
(K).
Demonstrat ie. Fie f = B
m
X
m
+ + B
1
X + B
0
. Atunci f
d
(A) =
B
m
A
m
+ + B
1
A +B
0
. Deci
f f
d
(A) = B
m
(IX
m
A
m
) + + B
1
(IX A)
si e sucient s a observ am ca
IX
k
A
k
= (IX A)(IX
k1
+ +A
k1
).
Unicitatea. Fie f = q(IX A) + r = q

(IX A) + r

cu q, q

M
n
(K)[X],
r, r

M
n
(K). Atunci (q q

)(IX A) + r r

= 0, deci q = q

si r = r

,
altfel polinomul (q q

)(IX A) are gradul 1.


Fie A M
n
(K) o matrice si f = b
p
X
p
+b
p1
X
p1
+ +b
1
X+b
0
K[X]
un polinom. Matricea f(A) = b
p
A
p
+ b
p1
A
p1
+ + b
1
A + b
0
I M
n
(K),
se numeste valoarea lui f n A. Se vede c a (If)(A)
d
= (If)(A)
s
= f(A). De
exemplu, valoarea lui f = X
2
+X + 1 n
_
0 1
1 1
_
este matricea nula.
148 CAPITOLUL 9. FORMA CANONIC

A JORDAN
Teorema 168 (Hamilton-Cayley.) Fie A M
n
(K). Atunci P
A
(A) = 0.
Demonstrat ie. Fie (IX A)

matricea adjunct a a matricei caracteristice


IXA. Din teorema 127 rezult a ca IP
A
= I[IXA[ = (IXA)

(IXA).
Din teorema lui Bezout generalizata deducem ca 0 = (IP
A
)
d
(A) = P
A
(A).
Spunem c a dou a matrice polinomiale A, B M
n
(K[X]) sunt echivalente,
si not am A B, dac a exist a dou a matrice inversabile U, V M
n
(K[X])
astfel nc at A = UBV .
Aceasta este o relat ie de echivalent a pe M
n
(K[X]).

Intr-adev ar, e
A, B, C M
n
(K[X]) si U, V, U

, V

GL
n
(K[X]). Atunci A = IAI, A =
UBV implic a B = U
1
AV
1
, iar dac a A = UBV si B = U

CV

, atunci
rezult a c a A = UU

CV

V .
Teorema 169 Fie A, B M
n
(K). Atunci A B daca si numai daca
IX A IX B.
Demonstrat ie. Implicat ia direct a este imediat a: daca A = SBS
1
cu
S GL
n
(K), atunci IX A = S(IX B)S
1
.
Reciproc, presupunem ca IXA IXB. Deci exista f, g M
n
(K)[X]
inversabile astfel ncat
IX B = f(IX A)g.
Rezult a c a f(IX A) = (IX B)g
1
si (IX A)g = f
1
(IX B). Din
teorema lui Bezout generalizata, exista f
1
, g
1
M
n
(K)[X] si F, G M
n
(K)
astfel nc at
f = (IX B)f
1
+F si g = g
1
(IX B) + G.
Not am = IX A si = IX B. Combin and relat iile anterioare g asim
= fg = f(g
1
+ G) = fg
1
+fG = fg
1
+ (f
1
+F)G.
Deci
FG = fg
1
+f
1
G = fg
1
+f
1
(g g
1
) =
= fg
1
+f
1
g f
1
g
1
= g
1
g
1
+f
1
f
1
f
1
g
1
.
Asadar
IXBF(IXA)G = (IXB)(g
1
g
1
+f
1
f
1
f
1
(IXA)g
1
)(IXB).
9.2. FORMA DIAGONAL-CANONIC

A 149
Privite ca polinoame, membrul stang are gradul 1, deci membrul drept
este nul, altfel are gradul 2. Rezult a c a FG = I si B = FAG.
Dac a d
1
, ..., d
n
K[X], not am cu diag(d
1
, ..., d
n
) matricea cu elementele
d
1
, ..., d
n
pe diagonala principal a si zero n rest.
Teorema 170 Fie C M
n
(K[X]) cu [C[ ,= 0. Atunci exista si sunt
unice polinoamele unitare d
1
, ..., d
n
K[X] astfel ncat d
1
[ d
2
[ ... [ d
n
si C diag(d
1
, ..., d
n
). (Matricea diag(d
1
, ..., d
n
) se numeste forma diagonal-
canonica a lui C.)
Demonstrat ie. Existent a. Vom ar ata mai mult si anume c a C se poate
aduce prin transform ari elementare pe linii si coloane la forma diag(d
1
, ..., d
n
)
cu d
1
, ..., d
n
polinoame unitare astfel ncat d
1
[ d
2
[ ... [ d
n
.
Este sucient s a arat am c a prin transformari elementare pe linii si coloane,
putem aduce matricea C la forma urm atoare.
() Elementul c
11
este polinom unitar, toate celelalte elemente de pe prima
linie si prima coloan a ale lui C sunt nule si c
11
divide toate elementele ma-
tricei.

Intr-adev ar, e C

matricea obt inuta din C t aind prima linie si prima


coloan a. Cum [C[ ,= 0, rezulta ca [C

[ ,= 0. Rat ion and prin induct ie dup a


n, putem presupune ca C

se poate aduce prin transformari elementare pe


liniile si coloanele 2, ..., n la forma C diag(d
2
, ..., d
n
) cu d
2
, ..., d
n
polinoame
unitare astfel nc at d
2
[ d
2
[ ... [ d
n
. Cum c
11
divide toate elementele matricei
C

, rezulta c a c
11
divide d
2
, si armat ia este probat a.
La forma () se ajunge prin intemediul algoritmului urm ator.
do
Prin permutari de linii si coloane, se aduce n pozit ia (1, 1) un polinom
nenul de grad minim;
while c
11
nu divide toate elementele de pe prima linie do
begin
Se alege un element c
1j
nedivizibil cu c
11
;
Se face mp art irea cu rest c
1j
= qc
11
+r;
Se scade coloana 1 nmult it a cu q din coloana j;
Se permuta coloanele 1 si j;
end
for j=2 to n do
Se scade coloana 1 nmult it a cu c
1j
/c
11
din coloana j;
150 CAPITOLUL 9. FORMA CANONIC

A JORDAN
while c
11
nu divide toate elementele de pe prima coloan a do
begin
Se alege un element c
i1
nedivizibil cu c
11
;
Se face mp art irea cu rest c
i1
= qc
11
+r;
Se scade linia 1 nmult ita cu q din linia i;
Se permuta liniile 1 si i;
end
for i=2 to n do
Se scade linia 1 nmult ita cu c
i1
/c
11
din linia i;
if c
11
nu divide un element c

then se aduna linia la linia 1;


until c
11
divide toate elementele matricei;
se mparte prima linie la coecientul dominant al lui c
11
.
Se observ a c a la ecare parcurgerea unei bucle while c
11
se nlocuieste cu
restul unei mp art iri la c
11
, deci gradul lui c
11
scade strict. Dup a parcurg-
erea celor dou a bucle while, cu except ia lui c
11
, toate celelalte elemente de
pe prima linie si prima coloan a ale lui C sunt nule. Rezult a c a dup a ecare
parcurgerea a buclei do-until, gradul lui c
11
scade strict (except and even-
tual prima parcurgere). Deci algoritmul se termina dup a un num ar nit de
pasi. E clar ca la terminarea algoritmului matricea C veric a condit iile ().
Preg atim demonstrat ia unicitat ii. Fie C M
n
(K[X]) cu [C[ , = 0. Pentru
ecare 1 p n, e
p
(C) polinomul unitar egal cu cmmdc al p-minorilor
lui C. Astfel
1
(C) este cmmdc al elementelor lui C, iar
n
(C) = a
1
[C[,
unde a este coecientul dominant al lui [C[. Cum orice (p + 1)-minor e
combinat ie liniar a de p-minori, rezulta c a

1
(C) [
2
(C) [ ... [
n
(C).

In particular, daca C este matricea caracteristic a a unei matrice A M


n
(K),

n
(C) = P
A
. De exemplu, pentru matricea XI
n
, polinoamele sunt
X, X
2
, ..., X
n
.
Lema 171 Fie C, D M
n
(K[X]) cu [C[ , = 0 si [D[ , = 0. Daca C D,
atunci
p
(C) =
p
(D), pentru p = 1, ..., n.
Demonstrat ie. Cum C D, exist a U, V GL
n
(K[X]) cu C = UDV . Fie
1 p n. Din formula Binet-Cauchy vedem c a
p
(D) divide orice p-minor
9.3. FORMA JORDAN A UNEI MATRICE 151
al lui UD, deci
p
(D) [
p
(UD). La fel se vede ca
p
(UD) [
p
(UDV ).
Deci
p
(D) [
p
(C) si, datorita simetriei,
p
(C) [
p
(D). Cum
p
(C),

p
(D) sunt polinoame unitare, ele sunt egale.
Demonstrat ia teoremei 170 (unicitatea). Fie C M
n
(K[X]) si d
1
, ..., d
n

K[X] polinoame unitare astfel nc at d
1
[ d
2
[ ... [ d
n
si C diag(d
1
, ..., d
n
).
Not am D = diag(d
1
, ..., d
n
). Conform lemei precedente,
p
(C) =
p
(D)
pentru p = 1, 2, ..., n. Fie 1 p n. p-minorii nenuli ai lui D sunt pro-
dusele de p elemente d
i
. Cum d
1
[ d
2
[ ... [ d
n
, rezulta
p
(D) = d
1
d
2
d
p
.
Cf. lemei precedente,
p
(C) =
p
(D) = d
1
d
2
d
p
pentru p = 1, 2, ..., n.
Atunci d
1
=
1
(C), d
2
=
2
(C)/
1
(C),..., d
n
=
n
(C)/
n1
(C). Asadar
polinoamele d
i
sunt unic determinate.
Observat ia 172 Din demonstrat ia precedenta rezulta ca, pentru o matrice
C M
n
(K[X]) cu [C[ , = 0, elementele formei diagonal-canonice diag(d
1
,
d
2
, ..., d
n
) se pot calcula prin d
1
=
1
(C), d
2
=
2
(C)/
1
(C),..., d
n
=

n
(C)/
n1
(C).
Din teorema 170 si observat ia 172 rezult a
Teorema 173 Fie C, D M
n
(K[X]) cu [C[ , = 0 si [D[ , = 0. Atunci C D
C, D au aceeasi forma diagonal-canonica
p
(C) =
p
(D), pentru
p = 1, ..., n.
9.3 Forma Jordan a unei matrice
Fie A M
n
(K) si presupunem ca matricea caracteristica XI
n
A a lui
A are forma diagonal-canonic a diag(1, ..., 1, d
1
, d
2
, ..., d
r
), unde d
1
, d
2
, ..., d
r
sunt polinoame unitare de grad 1. Polinoamele d
1
, d
2
, ..., d
r
poart a numele
de factorii invariant i ai matricei A. Asadar, factorii invariant i ai matricei
A M
n
(K) sunt polinoamele de grad 1 ale formei diagonal-canonice a lui
XI A. Altfel spus, factorii invariant i ai lui A sunt polinoamele neconstante
de forma
i
(IX A)/
i1
(IX A), i = 1, ..., n, cf. observat iei 172.
De exemplu, matricea nul a are factorii invariant i X, X, ..., X, iar matricea
diag(1, 2, ..., n) are factorul invariant (X 1)(X 2) (X n).
152 CAPITOLUL 9. FORMA CANONIC

A JORDAN
Teorema 174 Produsul factorilor invariant i ai unei matrice A M
n
(K)
este egal cu polinomul caracteristic al lui A.
Demonstrat ie. Deoarece XI
n
A diag(1, ..., 1, d
1
, d
2
, ..., d
r
), exist a
U, V GL
n
(K[X]) astfel nc at XI
n
A = U diag(1, ..., 1, d
1
, d
2
, ..., d
r
)V .
Deci
P
A
= [XI
n
A[ = [U[[diag(1, ..., 1, d
1
, d
2
, ..., d
r
)[[V [ = [U[[V [d
1
d
r
.
Cum P
A
si d
1
d
r
sunt polinoame unitare si [U[, [V [ K

, rezulta ca
[U[[V [ = 1.
Din teoremele 173 si 169 rezulta
Teorema 175 Doua matrice A, B M
n
(K) sunt asemenea daca si numai
daca au aceeasi factori invariant i.
Unui polinom unitar f = X
n
+ a
n1
X
n1
+ + a
1
X + a
0
K[X], i
asociem matricea C
f
M
n
(K)
C
f
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0 0 0 0 a
0
1 0 0 0 a
1
0 1 0 0 a
2
. . . . .
0 0 1 0 a
n2
0 0 0 1 a
n1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
numit a matricea companion a lui f sau companionul lui f. De exemplu,
C
X+3
= (3) si C
X
2
X+5
=
_
0 5
1 1
_
.
Teorema 176 Polinomul caracteristic al companionului lui f este chiar f,
adica [XI
n
C
f
[ = f.

In particular, f(C
f
) = 0.
Demonstrat ie. P astrand notat iile anterioare, avem
P
C
f
= [XI C
f
[ =

X 0 0 0 a
0
1 X 0 0 a
1
0 1 0 0 a
2
. . . . .
0 0 1 X a
n2
0 0 0 1 X +a
n1

.
9.3. FORMA JORDAN A UNEI MATRICE 153
Dezvolt and dupa ultima coloana rezult a
P
C
f
= a
0
+a
1
X + a
n2
X
n2
+ (X + a
n1
)X
n1
= f.
Alternativ, dezvoltand dupa prima linie obt inem P
C
f
= X[XI C
g
[ + a
0
,
unde g = X
n1
+ a
n1
X
n2
+ + a
2
X + a
1
si se face induct ie dup a n.
Egalitatea f(C
f
) = 0 rezult a din teorema Hamilton-Cayley.
Teorema 177 Companionul matriceal C
f
al unui polinom unitar f K[X]
are un singur factor invariant si anume f. Altfel spus,
XI C
f
diag(1, ..., 1, f).
Demonstrat ie. Fie
B = XI C
f
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
X 0 0 0 a
0
1 X 0 0 a
1
0 1 0 0 a
2
. . . . .
0 0 1 X a
n2
0 0 0 1 X +a
n1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Din teorema precedenta,
n
(B) = P
C
f
= f. (n 1)-minorul lui B obt inut
t aind prima linie si ultima coloan a are valoarea (1)
n1
, deci
n1
(B) = 1.
Pentru 1 i n 2,
i
(B) divide
n1
(B), deci
i
(B) = 1 . Se aplic a
observat ia 172.
Fie matricele C
i
M
p
i
(K[X]), i = 1, ..., t. Matricea
C
1
C
2
C
t
:= diag(C
1
, C
2
, ..., C
t
) =
_
_
_
_
_
_
C
1
C
2
.
.
.
C
t
_
_
_
_
_
_
se numeste suma directa a matricelor C
1
,...,C
t
. Armat iile urm atoarei leme
se probeaza usor.
Lema 178 Fie matricele C
i
, D
i
M
p
i
(K[X]), i = 1, ..., t.
(a) (C
1
C
t
) + (D
1
D
t
) = (C
1
+ D
1
) (C
t
+D
t
).
(b) (C
1
C
t
)(D
1
D
t
) = (C
1
D
1
) (C
t
D
t
).
(c) Daca C
i
D
i
pentru i = 1, ..., t, atunci C
1
C
t
D
1
D
t
.
(d) Daca C
i
, D
i
sunt matrice constante si C
i
D
i
pentru i = 1, ..., t,
atunci C
1
C
t
D
1
D
t
.
154 CAPITOLUL 9. FORMA CANONIC

A JORDAN
Teorema 179 Daca matricea A M
n
(K) are factorii invariant i d
1
, ..., d
r
,
atunci
A C
d
1
C
d
r
.
Demonstrat ie. Cf. teoremei 177, avem
XI (C
d
1
C
d
r
) = (XI C
d
1
) (XI C
d
r
)
diag(1, ..., 1, d
1
) diag(1, ..., 1, d
r
) diag(1, ..., 1, d
1
, ..., d
r
).
Cum d
1
[ d
2
[ [ d
r
, deducem c a d
1
, ..., d
r
sunt factorii invariant i ai matricei
C
d
1
C
d
r
. Se aplica teorema 175.
Fie d
1
, ..., d
r
K[X] factorii invariant i ai matricei A M
n
(K) si e

1
,...,
s
K[X] divizorii lor ireductibili (unitari). Putem scrie
d
i
=
k
i1
1

k
i2
2

k
is
s
, i = 1, ..., r cu 0 k
1j
k
2j
k
rj
, j = 1, ..., s.
Polinoamele

k
ij
i
[ k
ij
1, i = 1, ..., r, j = 1, ..., s
se numesc divizorii elementari ai lui A. Deci divizorii elementari sunt puteri
de polinoame ireductibile unitare din K[X]. Egalitat ile anterioare permit
recuperarea factoriilor invariant i din divizorii elementari. Din teorema 174
rezult a
Teorema 180 Produsul divizorilor elementari ai unei matrice A M
n
(K)
este egal cu polinomul caracteristic al lui A.
Din teorema 175 rezult a
Teorema 181 Fie doua matrice A, B M
n
(K). Armat iile urmatoare sunt
echivalente:
(a) A B,
(b) A, B au aceeasi factori invariant i,
(c) A, B au aceeasi divizori elementari.
Teorema 182 Fie f, g K[X] doua polinoame unitare neconstante prime
ntre ele. Atunci C
fg
C
f
C
g
.
9.3. FORMA JORDAN A UNEI MATRICE 155
Demonstrat ie. Fie n = p + q, unde p este gradul lui f iar q este gradul
lui g. Cf. teoremei 181, e sucient sa ar atam ca C
f
C
g
are un singur factor
invariant si anume fg. Avem
XI(C
f
C
g
) = (XI
p
C
f
)(XI
q
C
g
) diag(1, ..., 1, f)diag(1, ..., 1, g)
diag(1, ..., 1, f, g) diag(1, ..., 1, 1, fg).
Ultima echivalent a rezulta din faptul c a (n 1)minorii nenuli ai matricei
diag(1, ..., 1, f, g) sunt egali cu f, g sau fg, deci
n1
(diag(1, ..., 1, f, g)) = 1.

Fie K[X] un polinom ireductibil unitar de grad s si k 1. Denim


celula Jordan corespunz atoare lui
k
prin
J
k
() =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
C

N C

N C

.
.
.
N C

_
_
_
_
_
_
_
_
_
M
sk
(K)
unde companionul C

apare de k ori iar matricea N M


s
(K), care apare de
k 1 ori, are forma N =
_
1
_
, elementele omise n J
k
() si N ind nule.
O suma direct a de celule Jordan se numeste matrice Jordan.
Pentru k = 1 avem J
1
() = C

. Fie K. Pentru celula Jordan


J
k
(X ) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_

1
1
.
.
.
.
.
.
1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
vom utiliza si notat ia mai simpl a J
k
().
X
2
+X+1 este ireductibil peste R si J
2
(X
2
+X+1) =
_
_
_
_
_
0 1 0 0
1 1 0 0
0 1 0 1
0 0 1 1
_
_
_
_
_
.
Teorema 183 Daca K[X] un polinom ireductibil si k 1, atunci
C

k J
k
().
156 CAPITOLUL 9. FORMA CANONIC

A JORDAN
Demonstrat ie. Cf. teoremelor 175 si 177, e sucient s a vedem c a J
k
()
are un singur factor invariant si anume
k
. Fie D matricea caracteristic a a
lui J
k
() si e n = sk, unde s este gradul lui . (n1)-minorul lui D obt inut
t aind prima linie si ultima coloan a are valoarea 1. Rezulta c a
n1
(D) = 1,
deci
i
(D) = 1 pentru 1 i n1. Pe de alt a parte, cu regula lui Laplace,
vedem c a
n
(D) =
k
. Deci J
k
() are un singur factor invariant si anume

k
.
Enunt am teorema centrala a teoriei formei Jordan.
Teorema 184 (Forma Jordan a unei matrice). Daca matricea A M
n
(K)
are divizorii elementari
k
1
1
,...,
k
s
s
, atunci
A J
k
1
(
1
) J
k
s
(
s
).
Mai put in o permutare a celulelor, J
k
1
(
1
) J
k
s
(
s
) este unica matrice
Jordan asemenea cu A. Ea se numeste forma Jordan a lui A.
Demonstrat ie. Fie d unul dintre factorii invariant i ai lui A si d =
l
1
1

l
t
t
descompunerea lui d n produs de factori ireductibili. Cf. teoremei 182,
C

l
1
1

l
t
t
C

l
1
1
C

l
2
2

l
t
t
C

l
1
1
C

l
t
t
.
Folosind acest fapt si teoremele 175,183, rezult a c a
A C
d
1
C
d
r
C

k
1
1
C

k
s
s
J
k
1
(
1
) J
k
s
(
s
).
Unicitatea formei Jordan rezult a din faptul c a matricea Jordan J
k
1
(
1
)
J
k
s
(
s
) are divizorii elementari
k
1
1
,...,
k
s
s
.
De exemplu, se poate ar ata c a matricea A =
_
_
_
1 1 1
1 1 1
1 1 1
_
_
_ M
3
(K), K
corp de caracteristica ,= 3, are factorii invariant i X, X(X 3), deci divizorii
elementari X, X, X 3. Rezulta c a A J
1
(X) J
1
(X) J
1
(X 3) =
_
_
_
0 0 0
0 0 0
0 0 3
_
_
_. Aceeasi matrice are peste un corp de caracteristic a 3 divizorii
9.4. POLINOMUL MINIMAL 157
elementari X, X
2
, deci forma Jordan J
1
(X) J
2
(X) =
_
_
_
0 0 0
0 0 0
0 1 0
_
_
_.
Din teorema anterioara si teorema 165 rezult a
Teorema 185 (Forma Jordan a unui endomorsm). Pentru orice endomor-
sm u al unui K-spat iu vectorial nit-dimensional, exista o baza n care
matricea lui u este matrice Jordan. Aceasta matrice este unica pana la o
permutare a celulelor si se numeste forma Jordan a lui u.
Recapitul am conceptele ce conduc la forma Jordan: matrice constant a,
asem anare de matrice constante, matrice caracteristica, echivalent a de ma-
trice polinomiale, form a diagonal-canonic a a unei matrice polinomiale, factori
invariant i, divizori elementari, companion matriceal, celula Jordan, matrice
Jordan.
Corolarul 186 Daca o matrice A M
n
(K) are n valori proprii distincte n
K,
1
,
2
, ...,
n
K, atunci
A diag(
1
,
2
, ...,
n
).

In particular, daca un endomorsm u al unui K-spat iu vectorial n-dimensi-


onal are n valori proprii distincte, atunci u este diagonalizabil.
Demonstrat ie. Cum produsul divizorilor elementari ai lui A este P
A
=
(X
1
) (X
n
), rezulta c a acestia sunt exact X
1
, X
2
, ..., X
n
.
9.4 Polinomul minimal
Fie A M
n
(K) o matrice si f = b
p
X
p
+ b
p1
X
p1
+ + b
1
X + b
0
K[X]
un polinom. Matricea f(A) = b
p
A
p
+ b
p1
A
p1
+ + b
1
A + b
0
I M
n
(K),
se numeste valoarea lui f n A. De exemplu, valoarea lui f = X
2
+X +1 n
_
0 1
1 1
_
este matricea nula.
Fie A M
n
(K) o matrice xat a. Se verica usor ca aplicat ia

A
: K[X] M
n
(K),
A
(f) = f(A)
158 CAPITOLUL 9. FORMA CANONIC

A JORDAN
este un morsm de inele. Nucleul s au ker(
A
) este un ideal nenul deoarece,
potrivit teoremei Hamilton-Cayley, P
A
(A) = 0, deci P
A
ker(
A
). Unicul
generator polinom unitar
A
al idealului ker(
A
) se numeste polinomul min-
imal al lui A. Reamintim c a
A
este polinomul unitar de grad minim n
ker(
A
), cf. demonstrat iei teoremei 94.
Teorema 187 Fie A M
n
(K) o matrice si g K[X] un polinom. Urma-
toarele armat ii sunt echivalente.
(a) g =
A
,
(b) g este unitar, g(A) = 0 si g este de grad minim ntre polinoamele cu
aceste proprietat i,
(c) g este unitar, g(A) = 0 si g divide toate polinomele h K[X] cu
proprietatea h(A) = 0.
Demonstrat ie. Echivalent a (a) (b) a fost justicata mai sus, iar impli-
cat iile (a) (c) si (c) (b) sunt clare.
Exemple 188 (a) Daca a K, atunci
A
= X a daca si numai daca
A = aI.
(b) Fie A =
_
0 2
1 3
_
si f = X
2
3X +2 = (X 1)(X 2). Deoarece
f(A) = 0,
A
poate f, X 1 sau X 2. Cum A ,= I, 2I, ramane ca

A
= f.
Teorema 189 Fie f K[X] un polinom unitar. Atunci polinomul minimal
al companionului lui f este chiar f, adica
C
f
= f.
Demonstrat ie. Fie f = X
n
+a
n1
X
n1
+ +a
1
X+a
0
si e e
1
,...,e
n
baza
canonic a a lui M
n,1
(K), adic a coloanele matricei I
n
. Vedem ca C
f
e
i
= e
i+1
pentru i = 1, ..., n1, deci C
i
f
e
i
= e
i+1
. Daca g = c
n1
X
n1
+ +c
1
X+c
0

K[X] are proprietatea g(C
f
) = 0, atunci
0 = g(C
f
)e
1
= c
n1
e
n
+ + c
1
e
2
+ c
0
e
1
=
_
_
_
_
_
_
c
0
c
1
.
.
.
c
n1
_
_
_
_
_
_
deci g = 0. Se aplica teoremele 176 si 187.
9.4. POLINOMUL MINIMAL 159
Teorema 190 Fie A M
n
(K). Atunci polinomul minimal al lui A este
ultimul factor invariant al lui A. Altfel spus,

A
=
P
A

n1
(XI A)
.
Demonstrat ie. Fie d
1
[ [ d
r
factorii invariant i ai lui A. Cf. teoremei
179, exista S GL
n
(K) astfel nc at
SAS
1
= C
d
1
C
d
r
.
Dac a g K[X], atunci
Sg(A)S
1
= g(SAS
1
) = g(C
d
1
) g(C
d
r
).
Deci g(A) = 0 dac a si numai daca g(C
d
i
) = 0, i = 1, ..., r. Din teorema
precedent a,
C
d
i
= d
i
. T in and seama c a d
1
[ [ d
r
, rezult a ca g(A) = 0
dac a si numai dac a d
r
[ g. Deci
A
= d
r
.
Teorema 191 (Teorema lui Frobenius.) Fie A M
n
(K). Atunci P
A
si
A
au aceeasi factori ireductibili n K[X].
Demonstrat ie. Fie d
1
[ [ d
r
factorii invariant i ai lui A. Cum P
A
=
d
1
d
r
si d
1
[ [ d
r
, rezult a c a P
A
si d
r
au aceeasi factori reductibili. Dar
d
r
=
A
, cf. teoremei precedente.
O matrice A M
n
(K) se zice diagonalizabila dac a A este asemenea cu o
matrice diagonal a.
Teorema 192 O matrice A M
n
(K) este diagonalizabila daca si numai
daca
A
are toate radacinile n K si acestea sunt distincte.
Demonstrat ie. Are loc sirul de echivalent e. A este diagonalizabila di-
vizorii elementari ai lui A sunt de forma X a cu a K ecare factor
invariant al lui A are toate rad acinile n K si acestea sunt distincte ultimul
factor invariant (adic a
A
) are toate r ad acinile n K si acestea sunt distincte.

Fie A M
n
(K). Interpretam pe A ca endomorsmul spat iului vecto-
rial M
n,1
(K) K
n
dat prin v Av. Putem atunci vorbi de defectul lui
A = dimensiunea nucleului acestui endomorsm. Din teorema rang-defect,
rang(A) + defect(A) = n.
160 CAPITOLUL 9. FORMA CANONIC

A JORDAN
Teorema 193 Fie A M
n
(K) si K. Armat iile urmatoare sunt
echivalente.
(a) P
A
() = 0 (adica este valoare proprie a lui A),
(b) matricea A I este neinversabila,
(c) defect(A I) 1,
(d) Exista 0 ,= v M
n,1
(K) astfel ncat Av = v.
Demonstrat ie. Avem sirul de echivalent e. 0 = P
A
() = [I A[ ma-
tricea AI este neinversabil a rang(AI) n1 defect(AI) 1
are loc (d).
Un vector 0 ,= v M
n,1
(K) astfel nc at Av = v se numeste vector
propriu al lui A corespunz ator valorii proprii iar ker(A I) = v
M
n,1
(K)[ Av = v se numeste spat iul vectorilor proprii corespunzator valorii
proprii .
9.5 Cazul K = C

In continuare, vom lucra numai n cazul K = C. Deoarece peste C poli-


noamele ireductibile unitare sunt de forma X , rezult a ca toate celulele
Jordan sunt de forma
J
k
() =
_
_
_
_
_
_
_
_
_

1
1
.
.
.
.
.
.
1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
cu C si k 1.
Vom numi o astfel de matrice -celula Jordan de ordin k. Forma Jordan a
unei matrice A M
n
(C) se mai numeste forma canonica Jordan.
Teorema 184 cap ata forma urmatoare.
Teorema 194 (Forma canonica Jordan a unei matrice). Orice matrice A
M
n
(C) este asemenea cu o matrice de forma
J = J
k
1
(
1
) J
k
2
(
2
) J
k
s
(
s
).
Matricea J este unic determinata pana la o permutare a celulelor Jordan
si este numita forma canonica Jordan a lui A.
1
, ...,
s
C sunt valorile
proprii ale lui A.
9.5. CAZUL K = C 161
Demonstrat ie. Se aplica teorema 184.

In plus, rezult a ca P
A
= (X

1
)
k
1
(X
s
)
k
s
. Deci
1
, ...,
s
sunt valorile proprii ale lui A.
Asadar forma canonica Jordan a unei matrice A este determinat a de
valorile proprii ale lui A si, pentru ecare valoare proprie , de numarul si
ordinul -celulelor.
Observat ia 195

In ipotezele si cu notat iile din teorema precedent a, dac a
f C[X], atunci
f(A) f(J
k
1
(
1
)) f(J
k
2
(
2
)) f(J
k
s
(
s
)).
Se poate aplica teorema urmatoare.
Teorema 196 Fie C, f C[X] si k 1. Atunci
f(J
k
()) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
f()
f

()
1!
f()
f

()
2!
f

()
1!
f()

f
(k1)
()
(k1)!

f

()
2!
f

()
1!
f()
_
_
_
_
_
_
_
_
_
elementele de deasupra diagonalei principale ind nule.
Demonstrat ie. Ne putem reduce la cazul f = X
m
. Vedem prin calcul
c a puterile succesive ale celulei Jordan J
k
(0) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0
1 0
1 0
.
.
.
.
.
.
1 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
sunt
J
2
k
(0) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0
0 0
1 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
, , J
k1
k
(0) =
_
_
_
_
_
_
_
_
1
_
_
_
_
_
_
_
_
, J
k
k
(0) = 0.
Aplic and formula binomului lui Newton pentru J
m
k
() = (I + J
k
(0))
m
,
obt inem formula din enunt , deoarece (X
p
)
(m)
/m! = C
m
p
X
pm
.
162 CAPITOLUL 9. FORMA CANONIC

A JORDAN
Fie a
0
, a
1
,...,a
p1
C, a
0
,= 0. Consider am sirul denit prin relat ia
de recurent a x
n
= a
p1
x
n1
+ a
p2
x
n2
+ + a
0
x
np
cu x
0
,...,x
p1
date.
Avem relat ia matriceala (x
np+1
, ..., x
n
) = (x
np
, ..., x
n1
)A, unde A este
companionul matriceal al polinomului f = X
p
a
p1
X
p1
a
1
X a
0
(f = 0 se numeste ecuat ia caracteristica a relat iei de recurent a). Rezult a c a
(x
np+1
, ..., x
n
) = (x
0
, ..., x
p1
)A
n
. (9.1)
Fie f = (X
1
)
k
1
(X
s
)
k
s
cu
1
, ...,
s
distincte. Rezult a c a A
J
k
1
(
1
) J
k
2
(
2
) J
k
s
(
s
), deci A
n
J
n
k
1
(
1
) J
n
k
2
(
2
) J
n
k
s
(
s
).
Din relat ia 9.1 si teorema 196, rezult a c a termenul general al sirului are forma
x
n
= (b
10
+b
11
n+ +b
1k
1
1
n
k
1
1
)
n
1
+ +(b
s0
+b
s1
n+ +b
sk
s
1
n
k
s
1
)
n
s
cu coecient ii b
ij
C.
De exemplu, termenul general al sirului denit prin relat ia de recurent a
x
n
= 2x
n1
+ x
n2
2x
n3
x
n4
are forma x
n
= (a + bn)(1/2 +

5/2)
n
+
(c + dn)(1/2

5/2)
n
.
Fie A M
n
(C) si o valoare proprie a lui A. Multiplicitatea m
a
() a lui
ca rad acina a lui P
A
se numeste multiplicitatea algebrica a lui . Numarul
m
g
() = defect(A I)
adic a dimensiunea subspat iului vectorilor proprii corespunz ator lui , se
numeste multiplicitatea geometrica a lui .
Dac a A B, atunci P
A
= P
B
, deci A, B au aceleasi valori proprii si cu
aceleasi multiplicit at i algebrice.
Teorema 197 Daca A B si este o valoare proprie a lui A, atunci
multiplicitatea geometrica a lui n A este egala cu multiplicitatea geometrica
a lui n B.
Demonstrat ie. Fie S GL
n
(K) astfel ncat B = SAS
1
. Avemdefect(B
I) = defect(SAS
1
I) = defect S(A I)S
1
= defect(A I).
Dac a A = J
k
(), atunci P
A
= (X )
k
. Deci m
a
() = k si m
g
() =
defect(A I) = k rang(J
k
(0)) = 1.
9.5. CAZUL K = C 163
Teorema 198 Fie A M
n
(C) si o valoare proprie a lui A. Atunci mul-
tiplicitatea algebrica a lui n A este suma ordinelor -celulelor lui A, iar
multiplicitatea geometrica a lui n A este numarul -celulelor lui A.

In
particular, m
a
() m
g
().
Demonstrat ie. Ultima armat ie rezult a din celelalte. Fie J = J
k
1
(
1
)
J
k
2
(
2
) J
k
s
(
s
) forma canonic a Jordan a lui A. Cum A J, are
aceeasi multiplicitate algebric a (resp. geometrica) n A si J. Deci putem
presupune ca A = J. Avem P
A
= (X
1
)
k
1
(X
s
)
k
s
, de unde rezulta
prima armat ie. Apoi,
m
g
() = defect(A I) =
= defect(J
k
1
(
1
) J
k
2
(
2
) J
k
s
(
s
)) =
= defect(J
k
1
(
1
)) + defect(J
k
2
(
2
)) + + defect(J
k
s
(
s
)).

In nal folosim faptul ca


defect(J
k
()) =
_
0 daca ,= 0
1 daca = 0

Corolarul 199 O matrice A M
n
(C) este diagonalizabila daca si numai
daca toate valorile proprii ale lui A au multiplicitatea algebrica egala cu mul-
tiplicitatea geometrica.
Demonstrat ie. Folosim teorem precedent a. Armat ia rezult a din faptul
c a A este diagonalizabil a dac a si numai daca toate celulele Jordan ale sale
au ordinul 1.
Lema 200 Daca C si k, p 1, atunci
defect(J
p
k
(0)) = min(k, p).
Demonstrat ie. Pentru p k, J
p
k
(0) = 0, deci defect(J
p
k
(0)) = k. Pentru
p k 1, J
p
k
(0) are o diagonal a format a din k p elemente egale cu 1 si
toate celelalte elemente nule. Deci defect(J
p
k
(0)) = p.
Teorema urm atoare permite un calcul direct al formei canonice Jordan a
unei matrice de numere complexe.
164 CAPITOLUL 9. FORMA CANONIC

A JORDAN
Teorema 201 Fie A M
n
(C), o valoare proprie a lui A si p 1. Atunci
numarul -celulelor Jordan ale lui A de ordin p este
defect((A I)
p
) defect((A I)
p1
).
Demonstrat ie. Fie J = J
k
1
(
1
) J
k
2
(
2
) J
k
s
(
s
) forma canonic a
Jordan a lui A. Cum A, J sunt matrice asemenea, putem presupune c a
A = J. Atunci
defect((A I)
p
) =
= defect(J
p
k
1
(
1
) J
p
k
2
(
2
) J
p
k
s
(
s
)) =
= defect(J
p
k
1
(
1
)) + defect(J
p
k
2
(
2
)) + + defect(J
p
k
s
(
s
)).
Folosind faptul c a defect(J
p
k
()) = 0 dac a ,= 0 si lema anterioar a, avem
defect((A I)
p
) =
s

j=1

j
=
min(k
j
, p).
Formula are loc si daca nlocuim p cu p 1. Rezult a c a
defect((A I)
p
) defect((A I)
p1
) =
=
s

j=1

j
=
(min(k
j
, p) min(k
j
, p 1)) =
s

j=1

j
=,k
j
p
1.
Din teorema anterioar a rezult a urm atorul algoritm de calcul direct al
formei canonice Jordan a unei matrice de numere complexe A.
1. Se calculeaza valorile proprii ale lui A, adica r adacinile lui P
A
.
2. Pentru ecare valoare proprie , se calculeaz a numerele
f
p
= defect((A I)
p
) defect((A I)
p1
), 1 p m
a
() + 1.
Pentru 1 p m
a
(), num arul -celulelor Jordan ale lui A de ordin p este
f
p
f
p+1
.
9.6. APLICAT II ALE FORMEI CANONICE JORDAN. 165
De exemplu, e A =
_
_
_
4 0 0
2 1 3
5 0 4
_
_
_. G asim P
A
= (X 4)
2
(X 1). E clar
c a A are o singura 1-celula Jordan si aceea are ordinul 1. Avem A 4I =
_
_
_
0 0 0
2 3 3
5 0 0
_
_
_ si (A 4I)
2
=
_
_
_
1 1 1
0 0 0
0 0 0
_
_
_. Deci f
1
= defect(A 4I) = 1
si f
2
= defect(A4I)
2
defect(A4I) = 2 1 = 1. Deducem c a A are o 4-
celul a de ordinul doi. Deci forma canonica Jordan a lui A este J
1
(1)J
2
(4) =
_
_
_
1 0 0
0 4 0
0 1 4
_
_
_.
9.6 Aplicat ii ale formei canonice Jordan.
Fie A M
n
(C) o matrice cu forma canonic a Jordan J = J
k
1
(
1
) J
k
2
(
2
)
J
k
s
(
s
). Ne intereseaz a g asirea unei matrice inversabile U astfel nc at
A = UJU
1
(U se numeste matrice de asemanare ntre A si J sau mai simplu
matrice de asemanare pentru A). Pentru B M
n
(C) si u, v M
n,1
(C), vom
scrie u
B
v, daca Bu = v.
Fie U M
n
(C). Notam coloanele lui U prin u
11
,...,u
1k
1
,...,u
s1
,...,u
sk
s
.
Atunci coloanele matricei AU sunt
Au
11
, ..., Au
1k
1
, ..., Au
s1
, ..., Au
sk
s
.
Pe de alta parte, coloanele matricei UJ sunt

1
u
11
+u
12
, ...,
1
u
1k
1
1
+u
1k
1
,
1
u
1k
1
, ...,
s
u
s1
+u
s2
, ...,
s
u
sk
s
.
Deci egalitatea AU = UJ este echivalenta cu setul de relat ii
u
11
A
1
I
u
12
A
1
I

A
1
I
u
1k
1
A
1
I
0 (9.2)

u
s1
A
s
I
u
s2
A
s
I

A
s
I
u
sk
s
A
s
I
0.
Fie Spec(A) =
1
, ...,
s
, mult imea valorilor proprii ale lui A. Fie F =
u
1k
1
, u
2k
2
, ..., u
sk
s
si pentru ecare Spec(A), e F

= u
ik
i
F[
i
=
.
D am, f ar a demonstrat ie, urm atoarea teorema.
166 CAPITOLUL 9. FORMA CANONIC

A JORDAN
Teorema 202 (Filippov.) Matricea U este o matrice de asemanare ntre A
si J daca si numai daca coloanele lui U verica relat iile (9.2) si mult imea
F

este liniar independenta pentru orice Spec(A).

In particular, daca valorile proprii ale lui A sunt distincte, atunci U este
o matrice ale carei coloane sunt vectori proprii ai lui A (cate unul pentru
ecare valoare proprie).
Exemple. (1). Fie matricea A =
_
_
_
_
_
3 1 1 1
2 1 0 1
2 1 1 0
3 1 1 1
_
_
_
_
_
. Avem P
A
= X
4
si
defect(A) = 1, deci A J
4
(0). U este matrice de asem anare daca si numai
dac a coloanele sale, u
1
,..., u
4
, veric a:
u
1
A
u
2
A
u
3
A
u
4
A
0 si u
4
,= 0.
Calcul am puterile lui A: A
2
=
_
_
_
_
_
2 0 1 1
1 0 1 0
2 0 1 1
2 0 1 1
_
_
_
_
_
, A
3
=
_
_
_
_
_
1 0 0 1
1 0 0 1
1 0 0 1
1 0 0 1
_
_
_
_
_
.
Putem lua u
1
=
t
(1, 0, 0, 0), adica U s a e matricea format a cu prima coloan a
din I, A, A
2
, A
3
: U =
_
_
_
_
_
1 3 2 1
0 2 1 1
0 3 2 1
0 3 2 1
_
_
_
_
_
.
Putem proceda si astfel. Rezolv and prin eliminare gaussian a sistemul cu
matricea extinsa
_
_
_
_
_
3 1 1 1 a
2 1 0 1 b
2 1 1 0 c
3 1 1 1 d
_
_
_
_
_
, gasim
_
_
_
_
_
1 0 0 1 a c
0 1 0 1 2a b 2c
0 0 1 1 b c
0 0 0 0 d a
_
_
_
_
_
, de unde obt inem solut ia
_
_
_
_
_
a c +
2a b 2c +
b c +

_
_
_
_
_
si condit ia de compatibilitate d = a.

In nal, dand lui succesiv valorile
1, 0, 0, 0 gasim U =
_
_
_
_
_
1 0 0 1
1 1 1 1
2 1 0 1
0 0 0 1
_
_
_
_
_
.
9.6. APLICAT II ALE FORMEI CANONICE JORDAN. 167
(2). Fie matricea A =
_
_
_
_
_
0 1 2 1
2 1 2 1
1 1 2 2
0 1 2 1
_
_
_
_
_
. Avem P
A
= (X 2)
2
X
2
,
defect(A2I) = 1 si defect(A) = 1, deci A J
2
(2) J
2
(0). U este matrice
de asemanare (adic a A = U(J
2
(2) J
2
(0))U
1
) daca si numai dac a coloanele
sale, u
1
,..., u
4
, veric a:
u
1
A2I
u
2
A2I
0, u
3
A
u
4
A
0 si u
2
, u
4
,= 0.
A 2I =
_
_
_
_
_
2 1 2 1
2 1 2 1
1 1 0 2
0 1 2 1
_
_
_
_
_
. Subspat iul 2-vectorilor proprii ai lui A este
generat de vectorul
t
(1, 1, 1, 1). Se vede c a (A2I)
t
(0, 1, 0, 0) =
t
(1, 1, 1, 1).
Analog observam c a A
t
(1, 1, 0, 1) = 0 si A
t
(1, 1, 1, 0) =
t
(1, 1, 0, 1). Deci o
matrice de asem anare este U =
_
_
_
_
_
0 1 1 1
1 1 1 1
0 1 1 0
0 1 0 1
_
_
_
_
_
.
(3). Fie matricea A =
_
_
_
_
_
3 1 0 1
2 0 0 1
1 1 1 0
2 1 0 0
_
_
_
_
_
. Avem P
A
= (X 1)
4
. A
I =
_
_
_
_
_
2 1 0 1
2 1 0 1
1 1 0 0
2 1 0 1
_
_
_
_
_
si (A I)
2
= 0. Rezulta ca defect(A I) = 2 si
defect(A I)
2
= 4, deci A J
2
(1) J
2
(1). U este matrice de asem anare
(adic a, A = U(J
2
(1) J
2
(1))U
1
) dac a si numai daca coloanele sale, u
1
,...,
u
4
, veric a:
u
1
AI
u
2
AI
0, u
3
AI
u
4
AI
0 si u
2
, u
4
liniar independente.
Putem lua U =
_
_
_
_
_
1 2 0 1
0 2 1 1
0 1 0 1
0 2 0 1
_
_
_
_
_
.
168 CAPITOLUL 9. FORMA CANONIC

A JORDAN
Fie A M
n
(C). Consider am sistemul de ecuat ii diferent iale cu coecient i
constant i y

= Ay. Prin denit ie, o solut ie a acestui sistem este o funct ie


vectorial a derivabil a f : R C
n
, astfel nc at f

(t) = Af(t) pentru orice t.

In teoria ecuat iilor diferent iale cu coecient i constant i se arata c a solut ia


general a a acestui sistem de ecuat ii este y = e
tA
C cu C M
n1
(C), unde
matricea e
tA
, numit a exponent iala lui A, se deneste prin formula e
tA
=

n=0
(tA)
n
/n!.

In aplicat ii, explicitarea solut iei se face prin intermediul
formei canonice Jordan.
Fie B M
n
(C), S GL
n
(C) si C M
p
(C). Din denit ie rezulta ca
e
tSBS
1
= S(

n=0
(tB)
n
/n!)S
1
= Se
tB
S
1
si
e
t(BC)
=

n=0
t
n
(B C)
n
/n! = e
tB
e
tC
.
De aici rezulta c a putem reduce calculul lui e
tA
la cazul celulelor Jordan.
Pentru acestea avem
Teorema 203
e
tJ
k
()
= e
t
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
t
1!
1
t
2
2!
t
1!
1

t
k1
(k1)!

t
2
2!
t
1!
1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Demonstrat ie.
e
tJ
k
()
=

n=0
t
n
J
n
k
()
n!
=
=

n=0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
(t)
n
n!
t
1!
(t)
n1
(n1)!
(t)
n
n!
t
2
2!
(t)
n2
(n2)!
t
1!
(t)
n1
(n1)!
(t)
n
n!

t
k1
(k1)!
(t)
nk+1
(nk+1)!

t
2
2!
(t)
n2
(n2)!
t
1!
(t)
n1
(n1)!
(t)
n
n!
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
=
9.7. EXERCIT II 169
= e
t
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
t
1!
1
t
2
2!
t
1!
1

t
k1
(k1)!

t
2
2!
t
1!
1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Exemplu. Fie sistemul de ecuat ii diferent iale cu coecient i constant i
y

= Ay, unde A =
_
_
_
_
_
0 1 2 1
2 1 2 1
1 1 2 2
0 1 2 1
_
_
_
_
_
. Cum am v azut mai sus, A =
U(J
2
(2) J
2
(0))U
1
, unde U =
_
_
_
_
_
0 1 1 0
1 1 0 2
0 1 0 1
0 1 0 0
_
_
_
_
_
. Rezult a c a solut ia
general a a ecuat iei diferent iale y

= Ay este
f(t) = e
tA
C = e
tU(J
2
(2)J
2
(0))U
1
C = Ue
tJ
2
(2)tJ
2
(0)
U
1
C
cu C M
41
(C). Conform teoremei anterioare,
e
tJ
2
(2)tJ
2
(0)
= e
tJ
2
(2)
e
tJ
2
(0)
=
_
_
_
_
_
e
2t
0 0 0
te
2t
e
2t
0 0
0 0 1 0
0 0 t 1
_
_
_
_
_
.
9.7 Exercit ii

In exercit iile urmatoare K este un corp comutativ.


219. G asit i clasele de asemanare ale matricelor din M
2
(Z
2
). (Indicat ie.
Dac a matricea nu este scalara, atunci ea are un singur factor invariant.)
220. Num arat i clasele de asem anare ale matricelor din M
2
(K), unde K este
un corp cu q elemente.
170 CAPITOLUL 9. FORMA CANONIC

A JORDAN
221. Calculat i factorii invariant i ai matricelor urm atoare cu transformari el-
ementare si cu ajutorul polinoamelor . Pentru ecare matrice, scriet i forma
Jordan peste Q, R si C.
_
_
_
4 5 2
2 2 1
1 1 1
_
_
_,
_
_
_
3 1 3
22 9 27
5 2 6
_
_
_,
_
_
_
0 4 2
1 4 1
0 0 2
_
_
_,
_
_
_
_
_
2 1 1 0
0 1 1 0
0 1 2 1
1 1 1 1
_
_
_
_
_
,
_
_
_
3 0 0
a 3 0
b 0 2
_
_
_,
_
_
_
_
_
1 2 3 4
0 1 2 3
0 0 1 2
0 0 0 1
_
_
_
_
_
.
222. Descriet i matricele A M
2
(C) nediagonalizabile.
223. Fie , , C distincte si A M
3
(C). Determinat i forma canonic a
Jordan a lui An cazurile urmatoare: (1) Spec(A) = , , . (2) Spec(A) =
, , m
a
() = 2, m
g
() = 2. (3) Spec(A) = , , m
a
() = 2, m
g
() =
1. (4) Spec(A) = , m
g
() = 3. (5) Spec(A) = , m
g
() = 2. (6)
Spec(A) = , m
g
() = 1.
224. Determinat i forma canonica Jordan si o matrice de asem anare pentru
matricea A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0 0 0 1
1 0 0 0
0 1 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 1 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
M
n
(C).
225. Calculat i factorii invariant i ai matricelor urmatoare cu transformari
elementare si cu ajutorul polinoamelor .
_
_
_
_
_
_

1

1

0

1

0

0

0

1

1

1

1

0

0

1

0

0
_
_
_
_
_
_
M
4
(Z
2
) si
_
_
_
_
_
_

1

0

0

0

0

2

2

2

0

1

0

0

0

0

1

0
_
_
_
_
_
_
M
4
(Z
3
).
226. Este matricea A =
_
_
_
1 2 0
0 1 2
0 0 1
_
_
_ asemenea cu o matrice diagonal a ?
9.7. EXERCIT II 171
227. Cum poate arata forma Jordan a unei matrice cu polinomul caracter-
istic (X 2)
2
(X 3)
3
?
228. Fie A M
10
(Q). G asit i forma canonic a Jordan a lui Astiind ca printre
divizorii elementari ai lui A peste C se g asesc X i, (X i)
2
, X +

2 si
X +

3.
229. Fie a, b, c C astfel nc at a
2
, b
2
, c
2
sunt distincte. Gasit i forma
canonic a Jordan a matricei A =
_
_
_
_
_
0 a b c
a 0 c b
b c 0 a
c b a 0
_
_
_
_
_
.
230. Fie S
n
. G asit i forma canonic a Jordan a matricei A

= (a
ij
)
1i,jn
unde a
ij
=
i(j)
Aplicat ie: = (1943)(852). Deducet i c a doua permutari
, S
n
sunt conjugate daca si numai daca A

.
231. Fie V un K-spat iu vectorial cu baza e
1
,..., e
n
, n num ar par. G asit i
forma Jordan a endomorsmului u al lui V denit prin u(e
i
) = e
n+1i
.
232. G asit i forma Jordan a unei matrice A M
n
(K) de rang 1. Aplicat i
rezultatul pentru B =
_
_
_
1 1 1
2 2 2
3 3 3
_
_
_ si C =
_
_
_
1 1 1
2 2 2
3 3 3
_
_
_
233. G asit i forma Jordan a unei matrice A M
n
(K) cu toate elementele
egale cu 1.
234. Fie matricea A =
_
_
_
5 4 2
4 5 2
2 2 2
_
_
_. Calculat i:
(a) polinomul caracteristic al lui A,
(b) inversa matricei A folosind teorema Hamilton-Cayley,
(c) valorile proprii si subspat iile proprii corespunz atoare,
(d) forma Jordan a lui A si o matrice de asem anare.
235. Determinat i forma canonica Jordan si o matrice de asem anare pentru
matricea A =
_
_
_
_
_
3 1 0 1
2 0 0 1
1 1 1 0
2 1 0 0
_
_
_
_
_
M
4
(C). Calculat i puterile lui A.
172 CAPITOLUL 9. FORMA CANONIC

A JORDAN
236. Determinat i forma canonic a Jordan a matricei A =
_
_
_
1 1 1
1
2
1
2

_
_
_
unde = (1 + i

3)/2.
237. Determinat i forma canonic a Jordan si o matrice de asem anare pentru
matricea A =
_
_
_
0 0 8
1 0 12
0 1 6
_
_
_ M
3
(C).
238. Determinat i forma canonica Jordan si o matrice de asem anare pentru
matricea A =
_
_
_
_
_
_
_
_
0 0 0 0 1
1 0 0 0 1
0 1 0 0 2
0 0 1 0 2
0 0 0 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
.
239. Determinat i forma canonic a Jordan a matricei A =
_
_
_
a 0 b
a a +b 0
b 0 a
_
_
_
unde a, b C

.
240. Ar atat i ca o matrice A M
n
(K) este nilpotent a P
A
= X
n

A
n
= 0. Pentru n = 4, scriet i toate matricele Jordan nilpotente.
241. Fie A M
n
(K) astfel nc at P
A
=
1

2

k
cu
1
,
2
, ...,
k
K[X]
polinoame ireductibile unitare distincte. Ar atat i c a A J
1
(
1
) J
1
(
k
).
242. Ar atat i c a o matrice A M
n
(K) este idempotent a (i.e. A
2
= A)
A are divizorii elementari forma X sau X 1. Pentru n = 4, scriet i toate
matricele Jordan idempotente.
243. Fie matricea A =
_
_
_
1 1 1
1 1 1
1 1 1
_
_
_. Ar atat i ca A = A
2
si determinat i
forma Jordan a lui A.
244. G asit i forma Jordan a lui J
2
n
(0).
9.7. EXERCIT II 173
245. Ar atat i c a J
2
5
(0) J
2
2
(0) J
2
3
(0) folosind transform ari elementare de
tip P
ij
.
246. Dat i un exemplu de dou a matrice nilpotente neasemenea avand acelasi
rang, polinom caracteristic si polinom minimal.
247. Fie A, B M
n
(K). Aratat i ca Tr(A + B) = Tr(A) + Tr(B) si
Tr(AB) = Tr(BA).
248. Ar atat i c a o matrice A M
n
(C) cu urma nula este asemenea cu o
matrice av and elementele de pe diagonala principal a nule.
249. Ar atat i c a o matrice A M
n
(C) are urma nul a dac a si numai daca A
se poate scrie sub forma XY Y X cu X, Y M
n
(C).
250. Fie K un corp, n 1, A M
n
(K) si b
1
, ..., b
n
K elemente distincte.
Ar atat i ca A comut a cu diag(b
1
, ..., b
n
) este A este matrice diagonala.

In
particular, daca A
k
= diag(b
1
, ..., b
n
), atunci A = diag(a
1
, ..., a
n
) cu a
k
i
= b
i
,
i = 1, ..., n.
251. Fie A, B M
n
(C) c a AB = BA astfel ncat A are valorile proprii
distincte. Aratat i c a exist a S GL
n
(C) astfel ncat SAS
1
si SBS
1
sunt
matrice diagonale.
252. Fie A M
n
(C) si k 2. Aratat i c a 2 rang(A
k
) rang(A
k1
) +
rang(A
k+1
).

In particular, daca rang(A
k
) = rang(A
k1
), atunci rang(A
k+1
)
= rang(A
k
).
253. G asit i forma canonic a Jordan a unei matrice A M
7
(C) cu
A
=
X(X 1)
3
si Tr(A) = 4.
254. G asit i termenul general al sirurilor date prin relat iile de recurent a: (a)
x
n
= x
n1
x
n2
, x
0
= 2, x
1
= 1. (b) x
n
= 10x
n2
+ 20x
n3
+ 15x
n4
+
4x
n5
, x
0
= 2, x
1
= 1, x
2
= 29, x
3
= 27, x
4
= 337.
255. Determinat i termenul general al sirurilor (a
n
)
n
, (b
n
)
n
, (c
n
)
n
denite
prin relat iile de recurent a a
n+1
= (b
n
+ c
n
)/2, b
n+1
= (a
n
+ c
n
)/2, c
n+1
=
(a
n
+b
n
)/2, a
0
, b
0
, c
0
date.
256. Ar atat i ca pentru n 2, ecuat ia matriceal a Z
2
= J
n
(0) nu are solut ii.
174 CAPITOLUL 9. FORMA CANONIC

A JORDAN
257. Fie K un corp de caracteristic a ,= 2 si n 1. Ar atat i, prin induct ie
dup a n, ca ecuat ia matriceal a Z
2
= J
n
(1) are solut ii.
258. Fie A = (a
ij
)
1i,jn
M
n
(K) o inferior triunghiulara cu a
11
= a
22
=
... = a
nn
= si a
12
a
23
a
n1n
,= 0. Determinat i forma Jordan a lui A si
aplicat i rezultatul pentru J
k
n
(), K

.
259. Fie a C

si k, n 1. Ar atat i ca ecuat ia matriceal a Z


k
= J
n
(a) are
solut ii n M
n
(C).
260. Fie matricele A =
_
_
_
_
_
2 1 0 1
2 1 0 1
1 1 0 0
2 1 0 1
_
_
_
_
_
si B =
_
_
_
_
_
3 1 1 1
2 1 0 1
2 1 1 0
3 1 1 1
_
_
_
_
_
.
Au ecuat iile Y
2
= A, Z
2
= B solut ie n M
4
(C) ?
261. Rezolvat i n M
3
(C) ecuat ia Y
2
= A, unde A =
_
_
_
5 2 3
4 5 4
6 4 4
_
_
_.
262. Calculat i A
n
si e
A
pentru A =
_
0 2
3 5
_
.
263. Calculat i A
n
si e
A
pentru A =
_
3 1
1 1
_
.
264. Fie A M
n
(C). Aratat i c a [e
A
[ = e
Tr(A)
.
265. Calculat i e
tA
unde A =
_
_
_
_
_
0 1 0 0
2 0 1 0
0 0 0 1
1 0 0 0
_
_
_
_
_
.
Capitolul 10
Solut iile exercit iilor
1. Dac a c M (A B), atunci f(c) = (, ) = f(). Reciproc, dac a
A B = M si f(X) = f(Y ), atunci X = X M = (X A) (X B) =
(Y A) (Y B) = Y .
Dac a f este surjectiva, atunci exist a X cu f(W) = (A, ), deci A B
W B = . Reciproc, dac a A B = , atunci pentru orice (C, D)
T(A) T(B), f(C D) = (C, D).
2. Se observa c a f este injectiva (resp. surjectiv a) f

= I (resp.
f

= I), sau se folosesc denit iile.


3. Fie a, b, p, q Z cu f(a, b) = f(p, q). Rezult a 2

2(ap) Q, deci a = p;
apoi (b q)(b + q 2/3) = 0, deci b = q, deoarece 2/3 , Z.
Cf. primei part i, putem aseza punctele de coordonate ntregi ntr-un sir
(P
i
)
i1
astfel nc at d
1
< d
2
< d
3
..., unde d
i
este distant a de la P
i
la C. Daca
d
n
< r
n
< d
n+1
, cercul de centru C si raz a r
n
cont ine n interior exact n
puncte cu coordonatele numere ntregi.
4. Folosind egalitat ile 4k = (2k + 1)
2
(2k 1)
2
si 2k + 1 = (k + 1)
2
k,
se arata c a Im(f) = Z (4Z + 2).
5. , a, b, c, d, a, b, a, c, a, d, b, c, b, d, c, d, a, b, c,
a, b, d, a, c, d, b, c, d, a, b, c, d, unde a = , b = , c = si
d = , .
6. A
1
este nita si Im(f
1
) Im(f
1
f
2
) , deci exista a
1

n1
Im(f
1
f
n
). A
2
este nit a, deci exist a a
2

n2
Im(f
2
f
n
) astfel nc at f
1
(a
2
) =
a
1
s.a.m.d.
175
176 CAPITOLUL 10. SOLUT IILE EXERCIT IILOR
7. Dac a b B, atunci f(B) = b , B, contradict ie. Rezult a ca b , B, adic a
exist a C A cu b = f(C) C. Deci f(B) = f(C) si b C B.
8. Injectivitatea lui g rezult a din injectivitatea lui f si faptul c a f(C) C.
Fie y A. Dac a y , C, atunci g(y) = y. Dac a y C, atunci exist a x BA
si n 1 astfel nc at y = f
n
(x), deci z = f
n1
(x) C si g(z) = y.
Pentru cazul particular, f : [0, 1] [0, 1), f(x) = x/2, rezulta biject ia
g(x) =
_
1/2
n+1
dac a x = 1/2
n
,
x altfel.
9. Aplic and exercit iul anterior pentru A = v(E), B = D si f = vu, obt inem
D v(E) E.
10. Fie p
B
: B C B si p
C
: B C C proiect iile canonice. Fie
funct iile : B
A
C
A
(B C)
A
, (f, g)(a) = (f(a), g(a)) pentru orice
(f, g) B
A
C
A
, a A, si : (B C)
A
B
A
C
A
, (h) = (p
B
h, p
C
h).
Se arata c a , sunt inverse una celeilalte.
Fie funct iile : (C
B
)
A
C
AB
, ((f))(a, b) = f(a)(b), pentru orice
f (C
B
)
A
, a A, b B, si : C
AB
(C
B
)
A
, ((g))(a)(b) = g(a, b),
g C
AB
, a A, b B. Se arata ca , sunt inverse una celeilalte.
11. Induct ie dupa n, cazul n = 2 ind usor. La pasul inductiv, scriem
[A
1
A
2
A
n
A
n+1
[ = [A
1
A
2
A
n
[ +[A
n+1
[ [(A
1
A
n+1
)
(A
2
A
n+1
) (A
n
A
n+1
)[ si aplic am ipoteza de induct ie.
Altfel. Fie A = A
1
A
2
... A
n
si B = X A. Pentru C X, e

C
: C 0, 1 funct ia caracteristica a lui C n X; rezult a c a [C[ este suma
valorilor lui
C
. Se arata ca
A
= 1
B
= 1 (1
A
1
) (1
A
n
).
12. (a), (b), (d). Reprezent am o funct ie f : A B sub forma
f =
_
1 2 . . . a
f(1) f(2) . . . f(a)
_
cu f(1), f(2), ..., f(a) B. Daca f este oarecare, ecare element f(i) poate
ales n b moduri. Deci N = b
a
. Daca f este injectiva (resp. strict
cresc atoare), atunci f(1), f(2), ..., f(a) sunt distincte (resp. formeaz a un sir
strict crescator). Deci N
i
= A
a
b
si N
r
= C
a
b
.
(c). Pentru i B, e E
i
mult imea funct iilor f : A B cu i , Im(f).
Atunci mult imea non-surject iilor f : A B este E
1
E
2
E
b
. Dac a
177
1 i
1
i
2
i
k
b, atunci E
i
1
E
i
k
este practic mult imea
funct iilor h : A B i
1
, ..., i
k
, deci are (b k)
a
elemente. Pentru k xat,
sunt C
k
b
astfel de intersect ii. Se aplic a ex. 11.
(e). Fie C = 1, ..., a+b1. Dac a f : A B este o funct ie crescatoare,
atunci funct ia
f

: A C, f

=
_
1 2 3 . . . a
f(1) f(2) + 1 f(3) + 2 . . . f(a) + a 1
_
este strict cresc atoare. Reciproc, dac a g : A C este o funct ie strict
cresc atoare, atunci funct ia
g

: A C, g

=
_
1 2 3 . . . a
g(1) g(2) 1 g(3) 2 . . . g(a) a + 1
_
este cresc atoare. Cum aplicat iile f f

, g g

sunt inverse una celeilalte,


N
c
= C
a
a+b1
, cf. (d).
13. Unui monom X
i
1
1
X
i
2
2
X
i
n
n
de grad k i asociem sirul 0 i
1
i
1
+i
2

... i
1
+ + i
n1
k. Reciproc, unui sir 0 j
1
j
2
... j
n1
k
i asociem monomul de grad k, X
j
1
1
X
j
2
j
1
2
X
j
n1
j
n2
n1
X
kj
n1
n
. Cele dou a
funct ii astfel denite sunt inverse una celeilalte. Se aplic a punctul (e) al
exercit iului precedent.
14. Pentru 1 i n, e A
i
mult imea mult imea permutarilor S
n
cu
(i) = i. Atunci mult imea permutarilor cu puncte xe este A
1
A
2
A
n
.
Dac a 1 i
1
i
2
i
k
n, atunci A
i
1
A
i
k
este practic mult imea
permut arilor mult imii 1, ..., ni
1
, ..., i
k
, deci are (nk)! elemente. Pentru
k xat, sunt C
k
n
astfel de intersect ii. Se aplic a ex. 11.
15. Pentru 1 i s, e A
i
mult imea numerelor 1 q n divizibile cu p
i
.
Atunci mult imea numerelor pozitive n si neprime cu n este A
1
A
2
A
s
.
Dac a 1 i
1
< i
2
< < i
k
s, atunci A
i
1
A
i
k
este mult imea
numerelor 1 q n divizibile cu p
i
1
p
i
k
, deci are n/p
i
1
p
i
k
elemente.
Se aplica ex. 11.
16. O relat ie de echivalent a cu k clase de echivalent a pe 1, 2, ..., n deter-
min a k! surject ii 1, 2, ..., n 1, 2, ..., k obt inute din surject ia canonic a
prin diverse numerotari ale claselor dechivalent a. Deci num arul acestor relat ii
este s
n,k
/k! unde s
n,k
este num arul surject iilor de la 1, 2, ..., n la 1, 2, ..., k
(vezi ex. 12(c)). Numarul c autat este s
n,1
/1! + s
n,2
/2! + +s
n,n
/n!.
178 CAPITOLUL 10. SOLUT IILE EXERCIT IILOR
17. Relat ia este reexiv a (n[0 = a a), simetrica (n[a b implic a n[b a)
si tranzitiva (n[a b si n[b c implic a n[a c = a b +b c).
18. (a). este reexiva (0 = aa Z), simetrica (ab Z implic a ba
Z) si tranzitiv a (ab Z si bc Z implic a ac = ab+bc Z). Altfel:
este relat ia asociat a funct iei f : R C, f(x) = cos(2x) + isin(2x).
(b), (c). nu este tranzitiv a: (0, 1), (1, 2) , (0, 2) , , iar nu este
reexiv a: (1/3, 1/3) , .
19. Simplic am scrierea punand xy n loc de (x, y) si suprimand acoladele.
Fie = 11, 22, 33. Avem g(12, 21, 13) = 0, g(, 12, 21, 23) = 1, g(12, 21) =
2, g(, 12, 21, 13, 31) = 3, g(12, 21, 11, 22, 13, 23) = 4, g(, 12, 21, 13, 23) =
5, g(12, 21, 11, 22) = 6, g(1, 2, 3
2
) = 7, g(12, 23) = 8, g(, 12, 23) = 9.
g(12) = 12, g(, 12) = 13, g(11) = 14, g() = 15.

In plus, 10, 11 , Im(g),
deoarece o relat ie simetric a si antisimetrica este deci tranzitiva.
20. Pentru orice f, g, h F, avem D
ff
= , D
fg
= D
gf
si D
fh
D
fg
D
gh
.
21. Clasele de echivalent a sunt dreptele ce trec prin 0 si un sistem de
reprezentant i este dat de un semicerc far a unul din capete al cercului unitate.
22. este relat ia asociat a funct iei f : C R, f(z) = Re(z). Clasele de
echivalent a sunt dreptele verticale, iar R este un sistem de reprezentant i.
23. Relat ia este reexiva (fI = If), simetrica (fu = ug implic a gu
1
=
u
1
f) si tranzitiva (fu = ug si gv = vh implic a fuv = uvf).
24. Relat ia este reexiva (a + b = b + a), simetric a (a + d = b + c implic a
b+c = a+d) si tranzitiva (a+d = b+c si c+f = d+e implic a a+f = b+e).
Avem biject ia [(a, b)] a b : NN/ Z.
25. Relat ia este reexiv a (ab = ba), simetrica (ad = bc implic a bc = ad) si
tranzitiv a (ad = bc si cf = de implic a af = be). Avem biject ia [(a, b)] a/b :
Z N

/ Q.
26. Relat ia este reexiv a ( lim
n
(a
n
a
n
) = 0), simetric a ( lim
n
(a
n
b
n
) = 0
implic a lim
n
(b
n
a
n
) = 0) si tranzitiva ( lim
n
(a
n
b
n
) = 0 si lim
n
(b
n
c
n
) =
0 implic a lim
n
(a
n
c
n
) = lim
n
(a
n
b
n
+ b
n
c
n
) = 0). Avem biject ia
[(a
n
)
n1
] lim
n
(a
n
) : (/ R.
179
27. Buna-denire nseamn a:

k =

l f(

k) = f(

l). Rezulta ca buna-denire


este echivalenta cu 4 [ n.
28. Calcul amn cate moduri putem completa o tabla nn. Sunt n
n
2
operat ii
dintre care n
n(n+1)/2
sunt comutative deoarece elementele sub-diagonale sunt
deja precizate. Sunt n
(n1)
2
+1
operat ii care au element neutru deoarece linia
si coloana elementului neutru sunt unic determinate si elementul neutru poate
oricare dintre cele n elemente.
29. Fie funct iile f
n
: S S, f
n
(x) = x
n
, n 1. Cum S este nit, exist a
n > m 1 astfel nc at f
n
= f
m
.
30. Se arata c a T
n
= T
1
T
n1
+ T
2
T
n2
+ + T
n1
T
1
(vezi [9, 3.23]).
31. (a) neasociativ a, necomutativ a, f ara element neutru. (b) asociativ a,
necomutativ a, f ara element neutru. (c) neasociativ a, comutativ a, f ara ele-
ment neutru. (d) asociativ a, comutativ a, f ara element neutru. (e) asociativ a,
comutativ a, cu elementul neutru zero.
32. f(x y = x + 1) = 0 deoarece 1 (2 3) ,= (1 2) 3, f(x y = x) = 1,
f(x y = xy + 1) = 2 deoarece 1 (2 3) ,= (1 2) 3, f(x y = 0) = 3,
f(x y = x + 1 pentru x, y 1, 0 x = x 0 = x) = 4, f(x y = x
pentru x, y 1, 0 x = x 0 = x) = 5, f(x y = xy + 1 pentru x, y 1,
0 x = x 0 = x) = 6, f(x y = x + y) = 7. Deci f este surject ie.
33. Vezi solut ia ex. precedent.
34. Necomutativ a: 0(1/2) ,= (1/2)0, asociativ a: x(yz) = x+[y]+[z] =
(x y) z, f ara element neutru: e x = x implic a e = 0, dar 0 (1/2) ,= 1/2.
35. (xy)zx(yz) = (ac+bb
2
)(xz), deci asociativ a b
2
= b+ac.
xe = x (ae1+b)x+be+c = 0, deci are element neutru b [ c si b =
b
2
ac. Presupunem ca M
a,b,c
este monoid. Rezulta ca d = c/b este ntreg si
b = 1+ad, c = d(1+ad); asadar xy = axy+(1+ad)(x+y)+d(1+ad). Avem
izomorsmele de monoizi f : M
a,b,c
M
a,1,0
, f(x) = x+d si g : M
a,1,0
K
a
,
g(x) = ax + 1 (N. Beli).
180 CAPITOLUL 10. SOLUT IILE EXERCIT IILOR
36. Fie a, b 1. Atunci a + a ,= a, dar max(a, a) = min(a, a) = a si
cmmmc(a, a) = a, deci (N, +) nu este izomorf cu nici unul din ceilalt i trei
monoizi.

In plus, max(a, b), min(a, b) a, b, dar cmmmc(2, 3) = 6, deci al
doilea monoid nu este izomorf cu al treilea sau cu al patrulea.

In ne, ultimii
doi nu sunt izomor deoarece n (N , min) ecuat ia min(a, x) = a are
o innitate de solut ii.
37. Dac a M este monoid, morsmele (N, +) M au forma n a
n
, a xat
(cf. teoremei 22). Endomorsmele lui (N, max) sunt funct iile cresc atoare.
Singurul morsm f : (N, max) (N, +) este cel nul, deoarece x y implic a
f(y) = f(x) + f(y).
38. f(n) = 1, 2, ..., n.
39. Fie A =
_
a b
c d
_
M
2
(Z) cu A
3
= 0. Rezulta c a [A[ = 0, apoi
A
2
= (a + d)A si (a + d)A
2
= 0, deci A
2
= 0. Exista B M
3
(Z) cu B
3
= 0
si B
2
,= 0, de exemplu B =
_
_
_
0 0 0
1 0 0
0 1 0
_
_
_.
40. Prima parte este imediata. Pentru partea a doua, pornim cu un grup
cu a elemente si iteram construct ia M M

.
41. (N
n
, +) are n atomi: (1, 0, ..., 0),...,(0, ..., 0, 1). Doi monoizi izomor au
acelasi num ar de atomi.
42. Monoidul (N
2
, +) are atomii (1, 0) si (0, 1), iar (N 1, +) are atomii
2 si 3. Dac a f : (N
2
, +) (N 1, +) este un izomorsm si f(1, 0) = a,
f(0, 1) = b, atunci bf(1, 0) = af(0, 1), deci (b, 0) = (a, 0), contradict ie.
43. Atomii unui monoid liber sunt literele, deci W(S) are s atomi. Daca
monoizii sunt izomor, ei au acelasi num ar de atomi, deci s = t. Reciproc,
dac a s = t, orice biject ie S T se extinde la un izomorsm W(S) W(T).
44. Fie n ,= 5, 8. Orice element neinversabil din M
n
este n + 1, deci
p = (n 1)
2
este atom. n + 1 nu divide (2n 1)
2
, deoarece n ,= 8. Deci
q = (2n 1)
2
este atom, altfel (2n 1)
2
= ab cu a, b 2n + 1, imposibil.
Analog se arata ca r = (n 1)(2n 1) este atom. Pentru n = 5, putem
181
lua p = 4
2
, q = 14
2
si r = 56. Pentru n = 8, putem lua p = 7
2
, q = 23
2
si
r = 161. Altfel. Cf. teoremei lui Dirichlet, progresia aritmetica (an 1)
a1
cont ine o innitate de numere prime. Fie p ,= q dou a dintre acestea. Rezult a
c a p
2
, q
2
si (pq)
2
sunt atomi (O.I.M. 1977).
45. Atomii lui M
2
sunt numerele prime impare, iar atomii lui M
3
sunt nu-
merele prime de forma 3k +1 si produsele pq cu p, q numere prime de forma
3k + 2.

In M
3
sunt numere ce se scriu n mai multe moduri ca produs de
atomi (e.g., 55
2
= 25 121).
46. xy = (xy)
1
= y
1
x
1
= yx.
47. Not and 0 = (

0,

0), a = (

1,

0), b = (

0,

1) si c = (

1,

1) avem
+ 0 a b c
0 0 a a c
a a 0 c b
b b c 0 a
c c b a 0
48. (13) = ab, (23) = a
2
b, (132) = a
2
.
I a a
2
b ab a
2
b
I I a a
2
b ab a
2
b
a a a
2
I ab a
2
b b
a
2
a
2
I a a
2
b b ab
b b a
2
b ab I a
2
a
ab ab b a
2
b a I a
2
a
2
b a
2
b ab b a
2
a I
49. Fie G un grup cu 4 elemente. Elementele lui G au ordinul divizor al lui
4. Daca G cont ine un element x de ordin 4, atunci G este ciclic generat de
x, deci G Z
4
. Presupunem ca G = 1, a, b, c cu a
2
= b
2
= c
2
= 1. Dac a
ab = 1 (resp., ab = a, ab = b), atunci a = b (resp., b = 1, a = 1), contradict ie.
Deci ab = c, si analog ba = c, ac = ca = b, bc = cb = a. Compar and tablele
de nmult ire (vezi exercit iului 47), vedem c a G Z
2
Z
2
.
50. Fie k 1 cu (ab)
k
= 1. Rezult a c a a
k
= b
k
, apoi a
nk
= (b
n
)
k
= 1,
deci m divide nk, si cum (m, n) = 1, rezult a ca m divide k. Din simetrie
rezult a c a n divide k, deci mn divide k, deoarece (m, n) = 1.
182 CAPITOLUL 10. SOLUT IILE EXERCIT IILOR
51. Fie G un grup cu 6 elemente. G cont ine un element a de ordin 3 si un
element b de ordin 2, cf. teoremei lui Cauchy. Deci G = 1, a, a
2
, b, ab, ab
2
.
Dac a ba = 1 (resp., ba = b, ba = b
2
, ba = a), atunci a = b (resp., a = 1,
a = b, b = 1), contradict ie. Deci ba = ab sau ba = a
2
b. Dac a ba = ab, atunci
ab are ordinul 6 (cf. ex. 50), deci G este ciclic generat de ab, asadar G Z
6
.
Dac a ba = a
2
b, atunci comparand tablele de nmult ire (vezi ex. 48), se vede
c a G S
3
.
52. Fie G un grup cu 8 elemente. Daca G cont ine un element de ordin 8,
atunci G este ciclic, deci G Z
8
. Daca toate elementele ,= 1 au ordinul 2,
atunci G Z
3
2
. Presupunem c a G cont ine un element a de ordin 4 si e
b G < a >. Rezult a c a G = 1, a, a
2
, a
3
, b, ab, ab
2
, a
3
b. Deducem ca
G Z
2
Z
4
dac a ab = ba, G D
4
dac a ba = a
3
b si b
2
= 1, si G Q dac a
ba = a
3
b si b
2
= a
2
.
53. Fie f : A B o biject ie. Se arat a c a ff
1
: S
A
S
B
este
izomorsm.
54. Biject ia f : (0, ) (1, 1), f(x) = (x 1)/(x + 1), veric a condit ia
f(xy) = f(x) f(y) pentru x, y > 0.
55. (a). 1 este elementul neutru, 1 = ac = ca = b
2
= d
2
= e
2
= f
2
= g
2
si ad ,= da, deci G grup neabelian. G =< a, d > deoarece b = a
2
, c = a
3
,
e = ad, f = a
2
d, g = ad. (b). Clasele de conjugare sunt 1, b, a, c,
d, f, e, g. Z(G) = 1, b. (c). 1 are ordinul 1, a si c au ordinul 4,
celelalte au ordinul 2. (d). Subgrupurile sunt 1, G, 1, b, d, f, 1, b, e, g,
1, a, b, c 1, b, 1, d, 1, e, 1, f, 1, g, normale, adic a reuniune de
clase de conjugare, ind primele 6. (e). G/ < b >=

1, a,

d, e este izomorf
cu grupul lui Klein, cf. exercit iului 49, deoarece elementele ,=

1 au ordinul
doi.
56. Realiz am pe D
4
ca grup de permutari, ca n ex. 89. Se compar a tablele
de nmult ire.
57. Fie T un triunghi echilateral cu centrul cercului circumscris O. Grupul
D
3
const a din rotat iile decentru O si unghi 0, 2/3, 4/3 radiani si cele 3
simetrii fat a de axele de mediatoarele lui T. Privind aceste transformari ca
permut ari ale v arfurilor triunghiului se obt ine un izmorsm D
3
S
3
.
183
58. D
12
are elemente de ordin 12 n timp ce S
4
nu are.
59. Cu except ia elementelor 1 care are ordinul 1 si a lui 1 care are ordinul 2,
toate celelalte au ordinul 4. Subgrupurile de ordin 4 sunt 1, i, 1, j,
1, k si sunt normale deoarece sunt de indice 2. Exista un singur subgrup
de ordin 2, 1. Normalitatea acestuia se verica cu denit ia sau observam
c a Z(Q) = 1.
60. Elementul neutru este (0, 1) si (x, a)
1
= (ax, a). Elementele (2, 1)
si (1, 1) au ordinul 2 si produsul lor (1, 1) are ordin innit.
61. Fie f : Q Z un morsm si x, n Z, n ,= 0. Atunci f(x) = nf(x/n),
deci f(x) = 0 deoarece se divide cu orice n.
62. (Q

, ) are un element de ordinul 2, pe 1, celelalte grupuri nu au. Apoi


se aplica ex. precedent.
63. Pentru orice a
1
, ..., a
n
, s Z 0, < a
1
/s, ..., a
n
/s > este subgrup al
grupului ciclic < 1/s >, deci ciclic.
64. Putem lua grupurile aditive G = Q
N
si H = ZQ
N
. H este subgrup al
lui G iar (a
1
, a
2
, ...) (0, a
1
, a
2
, ...) : G H este morsm injectiv. Grupurile
nu sunt izomorfe deoarece x 2x este automorsm al lui G dar nu este
automorsm al lui H.
65. G este produsul direct al grupurilor Z si (1, ). G nu este ciclic
deoarece are si elemente de ordin nit > 1 (e.g. (0, 1)) si elemente de ordin
innit (e.g. (1, 0)).
66. Fie H un subgrup nenul al lui (Q, +).

Inmult ind cu un anumit q Q

,
putem presupune ca H Z. Folosim urm atoarele doua observat ii. Daca
a/b H cu a, b N

prime ntre ele, atunci 1/b H (din 1 = aa

+ bb

,
rezult a 1/b = b

+ a

a/b H). Dac a b, c N

sunt prime ntre ele, atunci


1/b, 1/c H 1/b, 1/c H (dac a 1/(bc) H si 1 = bb

+ cc

, atunci
1/(bc) = b

/c +c

/b H).
67. Fie H un subgrup nenul al lui Z
p
. Dac a a Z

nu se divide cu p,
atunci

a/p
n
H

1/p
n
H (din 1 = ab + p
n
c, rezult a

1/p
n
= b

a/p
n

H). Fie M = supn[



1/p
n
H. Dac a M = , atunci H = Z
p
, altfel
H =<

1/p
M
>.

In ncheiere se aplica teorema fundamental a de izomorsm
epimorsmului x x
p
n
: Z
p
Z
p
.
184 CAPITOLUL 10. SOLUT IILE EXERCIT IILOR
68. Prima parte se veric a prin calcul. u((2+i)
n
)[ n 1 = (

4,

0), (

1,

0),
u((2 i)
n
)[ n 1 = (

0,

4), (

0,

1).
69. (a).

1 + i are ordinul 4 deoarece

1 + i
2
=

2i ,=

1 si

1 + i
4
=

4 =

1.
Dac a exista n 1 cu (2 + i)
n
Q

, atunci (2 + i)
n
= (2 i)
n
, imposibil
cf. exercit iului precedent. (b). Avem 2 + i =

5(cos + i sin ) cu =
arctg(1/2). Din (a) rezulta c a arctg(1/2)/ , Q

. Subgrupul generat de

1 + i si

2 + i nu este ciclic deoarece cont ine un element de ordin 4 si un altul
de ordin innit. (c). Dac a G este nit generat, atunci el este numarabil, deci
C

ar numarabil, ca reuniunea claselor sale modulo Q

, contradict ie.
70. Se adapteaz a demonstrat ia teoremei 25 astfel. Fie H un subgrup neciclic
al lui Z
2
. Atunci H nu este cont inut n Z0 sau 0Z deoarece acestea
sunt izomorfe cu Z. Exista atunci elementele (a, b) H cu a > 0 minim si
(0, c) H cu c > 0 minim. Se arat a ca < (a, b), (0, c) >= H
71. Putem lua G = (Z[X], +) si izomorsmul u : G G G, u(f, g) =
f(X
2
) + Xg(X
2
).

In urm atoarele patru exercit ii, Z[[X]] (resp. Z[X]) desemneaz a grupul
aditiv al seriilor formale (resp. polinoamelor).
72. Fie A mult imea morsmelor Z[X] Z. Se arata ca aplicat ia u
u(1) + u(X)X +u(X
2
)X
2
+ : A Z[[X]] este bijectiv a.
73. Neg am. Putem presupune c a u(X
n
) ,= 0 pentru orice n 0. Punem
q
0
= 1 si q
n
= ([u(1)[ + 1)([u(X)[ + 1) ([u(X
n1
)[ + 1), pentru n 1.
Mult imea seriilor de forma

n
r
n
X
n
cu r
n
0, q
n
este nenum arabila, deci
exist a doua serii de acest tip distincte cu aceeasi imagine prin u. Scaz andu-
le, gasim o serie f = a
m
X
m
+ a
m+1
X
m+1
+ cu a
m
,= 0 si a
n
0, q
n

pentru n m astfel nc at u(f) = 0. Deci


q
m
u(X
m
) = u(a
m
X
m
) = q
m+1
u(a

m+1
X
m+1
+a

m+2
X
m+2
+ )
unde a

i
= a
i
/q
m+1
. Deci q
m+1
divide q
m
u(X
m
), de unde rezulta ca [u(X
m
)[+
1 divide u(X
m
), contradict ie.
74. Presupunem ca exist a f =

n
a
n
X
n
cu u(f) ,= 0. Atunci aplicat ia
v : Z[[X]] Z, v(

n
b
n
X
n
) = u(b
0
a
0
+(b
0
+b
1
)a
1
X+(b
0
+b
1
+b
2
)a
2
X
2
+ ),
este morsm de grupuri. Cum u se anuleaza pe Z[X], rezulta ca v(X
n
) =
u(f) ,= 0, pentru orice n, contradict ie, cf. ex. 73.
185
75. Cf. ex. 73, exista N cu u(X
n
) = 0 pentru n N +1. Atunci morsmul
u u(1)
0
u(X)
1
u(X
N
)
N
se anuleaza pe Z[X], deci este nul, cf.
ex. 74.
76. (a). n

a/b =

0 na/b Z b divide n. (b). Pentru orice a
1
, ..., a
n
, s
N

, <

a
1
/s, ...,

a
n
/s > este subgrup al grupului ciclic cu s elemente <

1/s >.
(c). G nu este nit deoarece are elemente de orice ordin (cf. (a)), deci G nu
este nici nit generat, cf. (b).
77. Fie f : Z
m
Z
n
morsm. Pentru x Z, f( x) = f(x

1) = ax cu
a = f(

1).

In plus, 0 = f( m) = am, deci n [ ma, adica n/d divide a unde d = (m, n).
Reciproc, daca n/d divide a, f denit prin f( x) = ax este morsm.
78. Grupul (R, +)/Z are un singur element de ordinul doi 1/2 +Z. Grupul
(R, +)/ <

2,

3 > are trei elemente de ordinul doi:

2/2 +H,

3/2 +H
si

2/2 +

3/2 + H, unde H =<

2,

3 >.
79. Funct ia f : Z Z
2
/ < (2, 3) >, f(m) =

(m, m) este un izomorsm
de grupuri, deoarece (m, m) ,< (2, 3) > pentru orice m nenul si (a, b) =
(b a)(2, 3) + (3a 2b)(1, 1) pentru a, b Z.

In (Z
2
, +)/ < (2, 2) >,

(1, 1)
are ordinul 2 iar

(1, 0) are ordin innit.
80. Fie p : G G/H morsmul canonic si e elementul nenul x =
p(1, 2, ..., 2
n
, 2
n+1
, ...). Pentru orice n, x = p(0, 0, ..., 0, 2
n
, 2
n+1
, ...) = 2
n
p(0, 0,
..., 0, 1, 2, ...). Un element y G care se scrie sub forma 2
n
y
n
pentru orice n
este obligatoriu nul.
81. Prima armat ie se veric a usor. Fie K = 0, a, b, c grupul lui Klein
(vezi solut ia ex. 47). Se arat a c a orice permutare S
K
cu (0) = 0 este
endomorsm al lui K.
82. x
ka
= 1 n divide ka n/(n, k) divide a.
83. Se foloseste ultima parte a demonstrat iei corolarului 45. Subgrupurile
lui Z
12
= Z/12Z sunt dZ/12Z cu d divizor al lui 12:

0,

0,

6,

0,

4,

8,

0,

3,

6,

9,

0,

2,

4,

6,

8,

10, Z
12
. Pentru grupurile factor se aplic a corolarul
45 si teorema 44, de exemplu Z
12
/

0,

3,

6,

9 Z
3
.
186 CAPITOLUL 10. SOLUT IILE EXERCIT IILOR
84. Fie n 1. Subgrupul U
n
= z C[ z
n
= 1 = cos 2k/n +
i sin 2k/n[ k = 0, 1, ..., n 1 este ciclic generat de cos 2/n +i sin 2/n.
Dac a H este un subgrup cu n elemente, atunci H U
n
(cf. teoremei lui
Lagrange), deci H = U
n
.
85. Fie C
n
subgrupul lui G generat de f
n
= D
n
TD
n
. Deoarece f
n
(x) =
x+1/2
n
, subgrupurile C
n
alc atuiesc un lant strict ascendent a carui reuniune
este un subgrup care nu este nit generat.
86. H este subgrup normal deoarece (ij)(kl)
1
= ((i)(j))((k)(l)).
Grupul S
3
/H are 4!/4 = 6 elemente. Deoarece (12)(13)(12)
1
(13)
1
=
(123) , H, rezulta c a

(12) si

(13) nu comuta n S
3
/H. Aplic am exercit iul
51.
87. Permutarea identic a are ordinul 1, cele 10 de transpozit ii sunt impare
si au ordinul 2, cele 20 de cicluri de lungime 3 sunt pare si au ordinul 3, cele
30 de cicluri de lungime 4 sunt impare si au ordinul 4, cele 24 de cicluri de
lungime 5 sunt pare si au ordinul 5, cele 15 produse de c ate doua transpozit ii
disjuncte sunt pare si au ordinul 2, cele 20 produse de cate o transpozit ie si
un ciclu de lungime 3 disjuncte sunt impare si au ordinul 6.
88. Fie f : S
3
1, un morsm. Elementele de ordin 3 din S
3
, adic a ci-
clurile de lungime 3, sunt duse de f n 1. Cum un produs de dou a transpozit ii
distincte este un ciclu de lungime 3, f duce toate transpozit iile n 1 (mors-
mul trivial) sau toate n 1 (morsmul signatura).
89. D = I, (1234), (13)(24), (1432), (13), (24), (12)(34), (14)(23), adica gru-
pul diedral D
4
, vezi si exercit iul 55.
90. H = I, (1234)(5678), (1537)(2846), (1836)(2745), (1638)(2547), (1432)
(5876), (1735)(2648), (13)(24)(57)(68). Se foloseste teorema 47 sau se com-
par a tablele de nmult ire ale lui H si Q.
91. (a). S
n
este generat de toate transpozit iile si (ij) = (1i)(1j)(1i).
(b). (23)(12)(23) = (13), (34)(13)(34) = (14), etc. si aplicam (a). (c).
(12...n)(12) (12...n)
1
= (23), (12...n)(23)(12...n)
1
= (34), etc. si aplic am
(b).
187
92. Fie A
n
. (a). Cf. ex. precedent, este un produs de un num ar
par de transpozit ii de forma (1i) si (1i)(1j) = (1ji). (b). Cf. ex. precedent,
este un produs de un num ar par de transpozit ii de forma (i i + 1) si
(12)(23) = (123), (12)(34) = (123)(234), (12)(45) = (123)(234)(345), etc.
93. Fie o transpozit ie si un ciclul de lungime 5. Schimband numerotarea
si luand o putere a lui , ne reducem la cazul = (12) si = (12345). Se
aplic a ex. 53.
94. Fie H un subgrup de indice 2. Atunci [H[ = 6. Cum A
4
nu are elemente
de ordin 6, rezulta c a H S
3
, cf. ex. 51. Atunci H cont ine toate cele trei
elemente de ordin 2 din A
4
. Deci H cont ine subgrupul I, (12)(34), (13)(24),
(14) (23), n contradict ie cu teorema lui Lagrange.
95. Fie H un subgrup normal diferit de I si A
5
. Conform teoremei lui
Cauchy, H cont ine un element de ordin prim p. Deci p = 2, 3 sau 5. Daca H
cont ine un ciclu de lungime 3, atunci [G/H[ nu se divide cu 3, deci H cont ine
toate ciclurile de lungime 3, si rezult a ca H = A
5
, contradict ie. Cazul c and
H cont ine un ciclu de lungime 5 se trateaz a similar. Putem presupune ca
(12)(34) H. Atunci (123)(12)(34)(123)
1
= (23)(14) H, deci H cont ine
subgrupul I, (12)(34), (13)(24), (14)(23). Rezulta c a [G/H[ nu se divide cu
2, deci H cont ine toate elementele de ordin 2 din A
5
. Rezulta c a H const a
din I si cele 15 elemente de ordinul 2, contradict ie (G. Pollack, 1955).
96. Se foloseste formula de conjugare a unui ciclu (a
1
, ..., a
k
)
1
= ((a
1
),
..., (a
k
)). Se t ine seama c a ciclurile disjuncte comut a iar un ciclu de lungime
k se poate scrie n k moduri. Numarul permutarile de tip (k
1
, k
2
, ..., k
n
) este
n!/(1
k
1
2
k
2
n
k
n
k
1
!k
2
! k
n
!).
97. Se foloseste teorema 47. H = I, (12)(36)(45), (13)(25)(46), (14)(26)(35),
(165)(243), (156)(234).
98. Sim(B) consta din rotat iile de unghi 0, /2, , 3/2 n jurul lui 0.
99. Fix am o fat a a a tetraedrului. Stabilizatorul lui a, adic a mult imea
S := g G[ g(a) = a este un subgrup al lui G cu 3 elemente. Oricare ar
o fat a b a tetraedrului, exist a g G cu g(a) = b.

In plus, dac a g, h G,
atunci g(a) = h(a) daca si numai dac a gh
1
S. Deci num arul fet elor este
egal cu [G : S]. Rezult a c a [G[ = [S[[G : S] = 3 4 = 12.
188 CAPITOLUL 10. SOLUT IILE EXERCIT IILOR

In afara de transformarea identica, sunt 4 2 = 8 rotat ii cu axa trec and


printr-un v arf al tetraedrului si centrul fet ei opuse, si 3 1 = 3 rotat ii cu
axa trecand prin mijlocul a dou a muchii opuse. Fiecare rotat ie permut a
fet ele tetraedrului. Obt inem astfel un morsm injectiv f : G S
4
. Prin f
primele 8 rotat ii se corespund cu ciclurile de lungime 3, iar ultimele 3 rotat ii
se corespund cu produsele de cate doua transpozit ii disjuncte, deci imaginea
lui f este A
4
.
100. Adapt and rat ionamentul din ex. 99 se obt ine [G[ = 24. G act ioneaz a
tranzitiv asupra celor 6 fet e ale cubului si stabilizatorul unei fet e are ordinul
4. Deci G are 6 4 = 24 de elemente.

In afara de transformarea identica,
sunt 3 3 = 9 rotat ii cu axa trec and prin centrul a doua fet e opuse, 4
2 = 8 rotat ii cu axa trec and prin doua varfuri opuse si 6 1 = 3 rotat ii
cu axa trec and prin mijlocul a dou a muchii opuse. Fiecare rotat ie permut a
diagonalele cubului. Obt inem astfel un morsm injectiv G S
4
care este
izomorsm deoarece grupurile au 24 de elemente. Prin acest izomorsm
primele 9 rotat ii se corespund cu ciclurile de lungime 4 si produsele de cate
dou a transpozit ii disjuncte, urm atoarele 8 rotat ii se corespund cu ciclurile de
lungime 3, iar ultimele 6 rotat ii se corespund cu tranpozit iile.
101. Adapt and rat ionamentul din ex. 99 se obt ine [G[ = 60.

In afar a de
transformarea identic a, sunt 6 4 = 24 rotat ii cu axa trec and prin centrul a
dou a fet e opuse, 10 2 = 20 rotat ii cu axa trecand prin dou a varfuri opuse si
15 1 = 15 rotat ii cu axa trecand prin mijlocul a dou a muchii opuse. Fiecare
rotat ie permut a cele 5 cuburi nscrise n dodecaedru. Obt inem astfel un
morsm injectiv G S
5
. Prin acest izomorsm primele 24 rotat ii, care sunt
elemente de ordinul 5, se corespund cu ciclurile de lungime 5, urmatoarele 20
rotat ii, care sunt elemente de ordinul 3, se corespund cu ciclurile de lungime
3, iar ultimele 15 rotat ii se corespund cu produsele de c ate doua transpozit ii
disjuncte.
102. Presupunem c a G/Z(G) =< x > si e y, z G. Putem scrie y = ax
m
si z = bx
n
cu a, b Z(G) si m, n ntregi. Atunci yz = ax
m
bx
n
= abx
m+n
=
bx
n
ax
m
= zy.
Fie G un grup cu p
2
elemente neabelian. Cum [Z(G)[ divide [G[ = p
2
rezult a c a [Z(G)[ = 1 (cf. primei part i, [G/Z(G)[ ,= p). Fie [G[ = [Z(G)[ +
[G : C(x
1
)] + + [G : C(x
n
)] ecuat ia claselor lui G. Cum p divide [G[ si
ecare termen [G : C(x
i
)], rezulta c a p divide [Z(G)[, contradict ie.
189
103. Presupunem (K, +) (K

, ). Deci K este innit. Dac a 1 ,= 1,


atunci 1 este element de ordinul 2, deci (K, +) are un element b de ordinul
2. Rezult a c a b = b, deci 1 = 1, contradict ie. Deci 1 = 1. Atunci
2a = 0 pentru orice a (K, +), deci deci toate elementele nenule din (K

, )
sunt rad acini ale polinomului X
2
1, contradict ie.
104. (1 ba)
1
= 1 +b(1 ab)
1
a.
105. Fie a, b, c, d Z, b, d impare, astfel nc at (a/b)(c/d) = 1. Obt inem
ac = bd, deci a, c sunt impare. Rezult a c a U(Z
(2)
) const a din fract iile a/b cu
a, b impare.
106. Se verica prin calcul ca Z
S
este subinel. Fie A un subinel al lui Q. E
clar c a Z A. Fie S mult imea numerelor prime p cu 1/p A. Fie a/b cu
a, b Z, b ,= 0 si (a, b) = 1. Scriem 1 = aa

+bb

cu a

, b

Z. 1/b = a

a/b+b

,
deci a/b A 1/b A b are tot i factorii primi n S.
107. Avem izomorsmul (k
a
)
aA
a A[ k
a
=

1 : Z
A
2
T(A).
108. Aplicat ia
_
a b
c d
_

_
a

b
c

d
_
: M
2
(Z) M
2
(Z
n
) este un morsm
surjectiv de inele cu nucleul M
2
(nZ), deci M
2
(nZ) este ideal bilateral si
rezult a izomorsmul din enunt .
Fie I un idealel bilateral al lui M
2
(Z). Se arata c a mult imea J Z
a elementelor matricelor din I este un ideal, s a zicem J = nZ, si c a toate
matricele cu un element egal cu n si celelalte nule se gasesc n I. Rezulta c a
I = M
2
(nZ).
In general, dac a R este un inel, atunci idealele bilaterale ale inelului
M
k
(R) sunt M
k
(J), J ideal bilateral al lui R, si M
k
(R)/M
k
(J) M
k
(R/J).
109. Aplicat ia (a, b) (a+I, b +J) : AB A/I B/J este un morsm
surjectiv de inele cu nucleul I J.
Fie K un ideal al lui AB si e p : AB A, q : AB B proiect iile
canonice. Fie (x, y), (x

, y

) K. Atunci (x, y

) = (1, 0)(x, y) +(0, 1)(x

, y

)
K. Rezult a c a K = p(K) q(K).
110. Fie J un ideal al lui A. Daca J 0 Q, atunci J are forma
0 H. Dac a exist a (a, x) J cu a ,= 0, atunci (0, y) = (a, x)(0, y/a) J,
deci 0 Q J. Rezulta ca J = KQ, unde K este proiect ia lui K pe Z.
190 CAPITOLUL 10. SOLUT IILE EXERCIT IILOR
111. Exemplul Z
2
[X]/(X
2
+X +

1). Fie : Z
2
[X] K morsmul canonic
si notam 0 = (

0), 1 = (

1) si z = (X). Atunci K = 0, 1, z, z + 1
si z
2
+ z + 1 = 0, deci z
2
= z + 1. Tablele cerute rezult a din egalitat ile:
y +y = 0 y K, z(z + 1) = 1, (z + 1)
2
= z. Celelalte exemple se trateaza
analog.
112. Z
4
are caracteristica 4 iar celelalte au caracteristica 2. Z
2
[X]/(X
2
+
X +

1)Z
2
[X] este corp iar celelalte sunt neintegre. In inelul Z
2
[X]/X
2
Z
2
[X]
ecuat ia y
2
= 0 are 2 solut ii n timp ce n inelul Z
2
Z
2
are numai una.
Fie A un inel cu 4 elemente. Daca A are caracteristica 4 atunci e izomorf
cu Z
4
. Presupunem c a are caracteristica 2. Atunci A = 0, 1, x, x + 1.
Rezult a cazurile: A Z
2
Z
2
(x
2
= x), A Z
2
[X]/X
2
Z
2
[X] (x
2
= 0 sau
x
2
= 1) si A Z
2
[X]/(X
2
+X +

1)Z
2
[X] (x
2
= x + 1).
113. Z[i]/(3) =

0,

1,

i,

i. F(

a + bi) =

a bi.
114. Fie f = a
0
+ a
1
X + ... + a
n
X
n
. (a). Dac a a
k
i
i
= 0, 0 i n, atunci
f
k
0
++k
n
= 0. Reciproc, daca f
k
= 0, atunci a
k
n
= 0 si (f a
n
X
n
)
2k
= 0.
(b). Dac a a
0
= 1 si a
1
,...,a
n
nilpotent i, atunci exista k cu g
k
= 0, unde
g = 1 f, deci f(1 + g + + g
k1
) = 1. Cazul a
0
inversabil se reduce la
a
0
= 1. Dac a (a
0
+a
1
X +... +a
n
X
n
)(b
0
+b
1
X +... +b
m
X
m
) = 1, n 1, se
obt ine succesiv a
n
b
m
= 0, a
2
n
b
m1
= 0, a
3
n
b
m2
= 0,..., a
m+1
n
b
0
= 0, a
0
b
0
= 1,
deci a
n
nilpotent.
(c). Fie f = a
0
+a
1
X +... +a
n
X
n
si g = b
0
+b
1
X +... +b
m
X
m
nenul de
grad minim cu fg = 0. Se obt ine succesiv a
n
b
m
= 0, a
n
g = 0, a
n1
b
m
= 0,
a
n1
g = 0,...,a
0
g = 0 si n nal fb
m
= 0.
115. 0, A,

0,

X.
116. Se observ a ca I const a din polinoamele cu termenul liber par. Fie
f Z[X] cu I = fZ[X]. Cum X fZ[X], rezulta c a f = X, deci
2 XZ[X], contradict ie.
117. Se adapteaza solut ia precedent a.
118. Faptul c a I este ideal se veric a usor. Presupunem c a I = (s
1
, ..., s
k
)
si e N astfel nc at orice termen de rang > N din sirurile s
1
, ..., s
k
este nul.
Atunci sirul 1, 2, ..., N, N + 1, 0, 0, ... apart ine lui I (s
1
, ..., s
k
), contradict ie.
191
119. Presupunem c a I = (f
1
, ..., f
k
) si e a
i
X monomul de grad 1 al lui f
i
,
1 i k. Fie r Q. Atunci rX I, deci rX =

i
g
i
f
i
cu g
i
Z+XQ[X].
Deducem ca r apart ine subgrupului generat de a
1
, ..., a
k
. Deci grupul aditiv
Q este generat de a
1
, ..., a
k
, contradict ie.
120. Se aplic a teorema fundamental a de izomorsm pentru morsmul sur-
jectiv f : Z[i] Z
2
, f(a+bi) =

a + b. Faptul c a ker(f) = (1 +i)Z[i] rezult a
din egalitatea (a +bi)/(1 + i) = (a + b + (b a)i)/2.
121. Solut ie. Se aplic a teorema fundamental a de izomorsm pentru mor-
smele surjective f : Z[i] Z
5
, f(a + bi) =

a + 3b si g : Z[i] Z
5
Z
5
,
g(a +bi) = (

a + 3b,

a + 2b). Faptul c a ker(f) = (2 +i)Z[i] rezult a din egali-
tatea (a +bi)/(2 + i) = (a 2b + (2b a)i)/5.
122. Se aplic a teorema fundamental a de izomorsm pentru morsmul sur-
jectiv : Z[X] ZZ, (f(X)) = (f(0), f(1)). Surjectivitatea rezult a din
egalitatea (a + (b a)X) = (a, b).
123. Se aplic a teorema fundamental a de izomorsm pentru morsmul sur-
jectiv : Q[X] QQ, (f(X)) = (f(1), f(1)). Surjectivitatea rezult a
din egalitatea ((a +b)/2 + (a b)X/2) = (a, b).
Se arat a ca Z Z are patru idempotent i, n timp ce Z[X]/(X
2
1) are
doar doi (un element y este idempotent dac a y
2
= y). Alta solut ie. Daca
A, B sunt inele comutative si A B, atunci A/2A B/2B. Deci, dac a
Z[X]/(X
2
1) Z Z, atunci Z
2
[X]/(X
2
1) Z
2
Z
2
,
124. Se aplic a teorema fundamental a de izomorsm pentru morsmul sur-
jectiv : Z[X] A, (f(X)) = (f(1), f(1)). Surjectivitatea rezult a din
egalitatea ((a +b)/2 + (a b)X/2) = (a, b).
125. Se aplic a teorema fundamental a de izomorsm pentru morsmul sur-
jectiv : K[X] K
n
, (f(X)) = (f(a
1
), ..., f(a
n
)). Pentru surjectivi-
tate se foloseste polinomul de interpolare Lagrange, F =

n
i=1
c
i

j=i
(X
a
j
)/

j=i
(a
i
a
j
) cu c
i
K.
126. Se aplic a teorema fundamental a de izomorsm pentru morsmul sur-
jectiv : Z[X] Z
2
[X], (a
0
+a
1
X +.. +a
n
X
n
) = ( a
0
+ a
1
X +.. + a
n
X
n
).
192 CAPITOLUL 10. SOLUT IILE EXERCIT IILOR
127. Se aplic a teorema fundamental a de izomorsm pentru morsmul sur-
jectiv : Q[X, Y ] A, (f(X, Y )) = f(T
2
, T
3
). Orice u Q[X, Y ] se
poate scrie u = (Y
2
X
3
)h + fY + g cu f, g Q[X], h Q[X, Y ]. Dac a
(u) = 0, rezult a ca f(T
2
)T
3
+g(T
2
) = 0, deci f = g = 0.
128. Se aplic a teorema fundamental a de izomorsm pentru morsmul sur-
jectiv : C[X, Y ] A, (f(X, Y )) = f(T, iT). Orice u R[X, Y ] se poate
scrie u = (Y
2
+X
2
)h+fY +g cu f, g R[X], h R[X, Y ]. Daca (u) = 0,
rezult a c a f(T)iT +g(T) = 0, deci f = g = 0.
129. Datorit a ex. precedent, putem nlocui pe R[X, Y ]/(X
2
+ Y
2
) cu
subinelul A al lui C[T] format din polinoamele f cu f(0) real. Q(A) = C(T).
130. Fie , r adacinile complexe ale lui X
2
+bX+c. Se folosesc morsmele
f (f(), f()), f (f() + f

()X) + (X
2
), resp. f f().
131. Z[X, Y ]/(X 1, Y 2) Z. Q[X, Y ]/(X
2
+ 1, Y
2
2) este dome-
niu ind izomorf cu un subinel al lui C. Folosind morsmul f(X, Y )
(f(i, i), f(i, i)) : R[X, Y ]/(X
2
+1, Y
2
+1) CCvedem ca R[X, Y ]/(X
2
+
1, Y
2
+ 1) CC, deci nu este domeniu.
132. Se aplic a teorema fundamental a de izomorsm pentru morsmul sur-
jectiv : A[X] A, (f(X)) = f(a). Generalizare. Fie a
1
, ..., a
n
A. Din
morsmul surjectiv : A[X
1
, ..., X
n
] A, (f(X
1
, ..., X
n
)) = f(a
1
, ..., a
n
),
se obt ine A[X
1
, ..., X
n
]/(X
1
a
1
, ..., X
n
a
n
) A.
133. Fie : Z[X, Y ] Q un morsm de inele, (X) = a/m, (Y ) = b/n
cu a, b, m, n ntregi, m, n > 0, si p un num ar prim > m + n. Se arat a ca
1/p , Im().
134. Cu notat iile din ex. 106, A = B = Z
S
[ S mult ime nit a.
135. Presupunem c a Z[X] Z[X, Y ]. Atunci Z
2
[X] Z
2
[X, Y ]. Orice
ideal al lui Z
2
[X] este principal, cf. teoremei 94, dar idealul (X, Y )Z
2
[X, Y ]
nu este principal, cf. ex. 117.
136. Se foloseste demonstrat ia teoremei 74.
137. Dac a (

n=0
a
n
X
n
)(

m=0
b
m
X
n
) = 1, atunci a
0
b
0
= 1. Reciproc, a
0
dac a este inversabil, se arata prin induct ie ca exista b
0
, b
1
, ... astfel nc at
(

n=0
a
n
X
n
)(

m=0
b
m
X
n
) = 1.
193
138. Fie : Z[[X]] Z un morsm de inele si e (X) = k. Aplicand
seriilor inversabile 1 +X rezult a c a 1 +k 1, deci k = 0. Rezult a ca
(

n=0
a
n
X
n
) = a
0
.
139.

In algoritmul lui Euclid obt inem: a = 24, 54, 24, 6, b = 54, 24, 6, 0.
140. Fie a = bq + r mp art irea cu rest a lui a la b. Atunci X
a
1 =
X
r
(X
b
1)(X
b(q1)
+ X
b(q2)
+ +X
b
+ 1) + X
r
1.
141. Amplic and cu X 1, obt inem f = (X
6
1)/(X 1).
142.

In algoritmul lui Euclid obt inem: a = X
4
4X
3
+ 1, X
3
3X
2
+ 1,
3X
2
X +1, (2/3)X1/3, 1/6, q = X1, (1/3)X +1, (9/2)X5/2.
143. Se adapteaza solut ia ex. 140.
144. x = (a, c), y = c/x, u = a/x, v = dx/a = bx/c.
145. Se repeta demonstrat ia din cazul D = Z.
146. Fie K[X] un polinom ireductibil si e a, b puterile la care apare
n descompunerea lui f resp. g. Atunci a 2b 3a 4b , deci a = b.
Altfel. Din ipotez a rezult a ca f(g/f)
2n
Q[X] pentru orice n, deci f [ g.
Analog se arat a ca g [ f.
147. Din relat ia F
0
F
1
F
2
F
n1
= F
n
2 rezult a c a orice divizor comun al
lui F
n
si F
nk
, 0 k n 1, este impar si-l divide pe 2.
148. 2
32
= 2
4
(2
7
)
4
5
4
(2
7
)
4
= (5 2
7
)
4
1 (mod 641) (L. Euler).
149. Folosind teorema 95, obt inem (X
2
1)Q[X] + (X
3
1)Q[X] = (X
1)Q[X] si (X
2
1)Q[X] (X
3
1)Q[X] = (X
4
+X
3
X 1)Q[X].
150. Descompunem f, g n produs de polinoame ireductibile: f = (X
1)
4
(X+1)
2
(X
2
+X+1)(X
2
+1), g = (X+1)
2
(X
2
+1)(X
2
X+1)(X
4
+1).
Rezult a (f, g) = (X + 1)
2
(X
2
+ 1) si [f, g] = fg/(f, g).
194 CAPITOLUL 10. SOLUT IILE EXERCIT IILOR
151. X
2
1 = (X + 1)(X 1). X
3
1 = (X 1)(X
2
+ X + 1) =
(X1)(X+1/2+i

3/2)(X+1/2i

3/2). X
4
1 = (X+1)(X1)(X
2
+
1) = (X + 1)(X 1)(X + i)(X i). X
5
1 = (X 1)(X
4
+ X
3
+ X
2
+
X + 1) = (X 1)(X
2
+ (1/2 +

5/2)X + 1)(X
2
+ (1/2

5/2)X + 1) =
(X1)(X)(X
2
)(X
3
)(X
4
), = (

5 1)/4+i
_
10 + 2

5/4.
X
6
1 = (X +1)(X 1)(X
2
+X +1)(X
2
X +1) = (X +1)(X 1)(X +
1/2 + i

3/2)(X + 1/2 i

3/2)(X 1/2 + i

3/2)(X 1/2 i

3/2).
152. Fie f = X
3m
+X
3n+1
+X
3p+2
. X
4
+X
2
+1 = (X
2
+X+1)(X
2
X+1).
Dac a este o rad acina a lui X
2
+ X + 1, atunci f() = 0. Fie o rad acin a
a lui X
2
X + 1. Atunci f() = ((1)
p
+ (1)
n
) + (1)
p+1
+ (1)
m
= 0
p, m au aceeasi paritate si p, n parit at i diferite.
153. Polinoamele de grad 2 sau 3 sunt ireductibile nu au r adacini n
Z
2
. Cele de grad 4 sau 5 sunt ireductibile nu au r adacini n Z
2
si nu sunt
produse de polinoamele ireductibile de grad 2 sau 3. Polinoamele ireductibile
de grad 5 sunt: X, X +

1, X
2
+ X +

1, X
3
+ X +

1, X
3
+ X
2
+

1,
X
4
+X +

1, X
4
+X
3
+

1, X
4
+X
3
+X
2
+X +

1, X
5
+X
2
+

1, X
5
+X
3
+

1,
X
5
+ X
4
+ X
3
+ X
2
+

1, X
5
+ X
4
+ X
3
+ X +

1, X
5
+ X
4
+ X
2
+ X +

1,
X
5
+X
3
+X
2
+ X +

1.
154. Se observ a ca X
15
+

1 se divide cu X
5
+

1 = (X+

1)(X
4
+X
3
+X
2
+X+

1)
si cu X
3
+

1 = (X +

1)(X
2
+ X +

1). Rezulta X
15
+

1 = (X +

1)(X
4
+
X
3
+ X
2
+ X +

1)(X
2
+ X +

1)(X
8
+ X
7
+ X
5
+ X
4
+ X
3
+ X +

1). Apoi
X
8
+X
7
+X
5
+ X
4
+X
3
+ X +

1 = (X
4
+ X +

1)(X
4
+ X
3
+

1).
155. X
56
X
49
X
7
+

1 = (X
8
X
7
X +

1)
7
= (X

1)
56
.
156. Fie f = X
2
+ (a + bz)X + (c + dz) K[X] cu a, b, c, d 0, 1. f
este ireductibil nu au r adacini n K. f(0) = 0 c = d = 0. f(1) = 0
1 + a + bc + d = 0. f(z) = 0 a + b + d = 0 si 1 + b + c = 0. f(z + 1) = 0
1 + a + d = 0 si a + b + c = 0.
157. Automorsmul al lui Z
2
[X] dat de (f(X)) = f(X +

1) duce pe
X
3
+X +

1 n X
3
+X
2
+

1, deci corpurile sunt izomorfe.
158. Fie K[X] un polinom ireductibil si e a, b resp. c puterea la care
apare n descompunerea lui f, g resp. h. T inand seama c a apare n
descompunerea lui [f, g, h] la puterea max(a, b, c) (teorema 107), este su-
cient s a probam egalitatea 2max(a, b, c) +min(a, b) +min(a, c) +min(b, c) =
2min(a, b, c) + max(a, b) + max(a, c) + max(b, c).
195
159. Dac a b Z
p
, atunci b
p
= b (corolarul 39), deci f(b) =

1. Cf. teoremei
110, exista un corp K Z
p
n care f are o rad acin a . E clar ca , Z
p
.

In
K[X], f se descompune f = (X a)(X a

1) (X a

p 1). Dac a f
ar reductibil n Z
p
[X], un produs de k < p factori de forma X a s ar
apart ine lui Z
p
[X]. Evalu and coecientul lui X
k1
, rezulta c a ka Z
p
, deci
a Z
p
, contradict ie.
160. Se aplica criteriul lui Eisenstein pentru un divizor prim p al lui k.
161. X aX +b este un automorsm al lui K[X] cu inversul X X/a
b/a.
162. Fie g = f(X + 1) = (X + 1)
2
n
+ 1.

In Z
2
[X], (X +

1)
2
n
+

1 = X
2
n
.
Deci, except and coecientul dominant, tot i coecient ii lui g sunt pari.

In
plus, g(0) = 2. Aplic am criteriul lui Eisenstein pentru p = 2.
163. f = (X
p
1)/(X1). Polinomului f(X+1) = X
p1
+C
1
p
X
p2
+ +
C
p2
p
X +p i se poate aplica criteriul lui Eisenstein, deoarece C
k
p
se divide cu
p pentru k = 1, ..., p 1.
164. Fie k = nq +r mp art irea cu rest a lui k la n. Deoarece
k
j
= (
n
j
)
q

r
j
=

r
j
, rezulta ca t
k
= t
r
. E clar ca t
0
= 1 + 1 + + 1 = n si din formulele
lui Newton rezult a t
r
= 0 pentru 1 r n 1. Alt a solut ie. Dac a n
divide k, atunci t
k
= 1 + 1 + + 1 = n. Presupunem c a n nu divide k si
e = cos 2/n + i sin 2/n. Atunci t
k
= 1 +
k
+
2k
+ +
(n1)k
=
(
nk
1)/(
k
1) = 0.
165. Fie p
k
suma k-puterilor rad acinilor ecuat iei. Din formulele lui Newton
rezult a p
1
= 1, p
2
= 1 4 = 3, p
3
= p
2
2p
1
3 = 2. Alta solut ie.
0 = x
4
+ x
3
+ 2x
2
+ x + 1 = (x
2
+ 1)(x
2
+ x + 1), deci suma cautat a este
i
3
+ (i)
3
+ 1 + 1 = 2.
166. p
1
= 1 si p
2
= 0. Pentru k 3, formulele lui Newton dau p
k
+
p
k1
/1! + +p
2
/(k 2)! = 0 de unde rezult a p
k
= 0 prin induct ie dup a k.
167. X
6
1
> X
5
1
X
2
> X
4
1
X
2
2
> X
4
1
X
2
X
3
> X
3
1
X
3
2
> X
3
1
X
2
2
X
3
> X
2
1
X
2
2
X
2
3
.
168. Nu sunt izomorfe, deoarece ntre X si X
2
sunt o innitate de monoame
(cele de forma XY
n
), n timp ce ntre orice dou a numere naturale exist a doar
un num ar nit de numere naturale.
196 CAPITOLUL 10. SOLUT IILE EXERCIT IILOR
169. Variabilele algoritmului iau succesiv valorile: h = f, 3(X
2
Y +XY
2
+
X
2
Z +XZ
2
+Y
2
Z +Y Z
2
+2XY Z), 3XY Z, 0; T(h) = X
3
, 3X
2
Y , 3XY Z
si g = 0, Y
3
1
, Y
3
1
3Y
1
Y
2
, Y
3
1
3Y
1
Y
2
+ 3Y
3
.
170. Monoamele X
i
1
X
j
2
X
k
3
de grad 6, mai mici ca T(f) si av and i j k
sunt X
4
1
X
2
2
> X
4
1
X
2
X
3
> X
3
1
X
3
2
> X
3
1
X
2
2
X
3
> X
2
1
X
2
2
X
2
3
. Deci f = s
2
1
s
2
2
+
as
3
1
s
3
+bs
3
2
+cs
1
s
2
s
3
+ds
2
3
. Dand nedeterminatelor X
1
, X
2
, X
3
valorile 1, 1, 0;
2, 1, 1; 1, 2, 2; 1, 1, 1 se obt in ecuat iile 4 + b = 0, 27b + 4d = 0,
108a + 16d = 0 si 1 a b + c + d = 0, de unde rezult a a = 4, b = 4,
c = 18, d = 27.
171. f
1
= s
1
s
3
4s
4
, f
2
= s
2
2
2s
1
s
3
+ 2s
4
, f
3
= s
2
1
s
2
s
1
s
3
2s
2
2
+ 4s
4
,
f
4
= s
1
s
2
2
2s
2
1
s
3
s
2
s
3
+ 5s
1
s
4
5s
5
.
172. Facem s
1
= 0, s
2
= p, s
3
= q n rezultatul ex. 170. D = 4p
3
27q
2
.
173. y
1
+ y
2
= 2s
3
1
+ as
1
s
2
+ bs
3
= bs
3
. Facem x
1
= 1, x
2
= , x
3
=
2
si avem b = 0 + 3
3
= 27. Deci y
1
+ y
2
= 27q. y
1
y
2
= cs
3
2
+ ds
2
3
. Facem
x
1
= 1, x
2
= , x
3
=
2
si avem d = 0, apoi x
1
= 1, x
2
= 1, x
3
= 0 si avem
c = ((1 )(1
2
))
3
= 27. Ecuat ia este y
2
+27qy 27p
3
= 0 cu r ad acinile
y
1,2
= 27(q/2
_
(q/2)
2
(p/3)
3
). Fie =
3
_
q/2 +
_
(q/2)
2
+ (p/3)
3
si
=
3
_
q/2
_
(q/2)
2
+ (p/3)
3
. Din relat iile x
1
+ x
2
+ x
3
= 0, x
1
+ x
2
+

2
x
3
= 3, x
1
+
2
x
2
+ x
3
= 3, deducem x
1
= + , x
2
=
2
+ si
x
3
= +
2
. Din faptul ca x
1
este r adacin a, deducem = p/3. Pentru
x
3
+ 6x + 2 = 0, obt inem =
3

2 si =
3

4.
174. Din teorema fundamentala a polinoamelor simetrice, aplicat ia
f(X, Y ) f(X + Y, XY ) : R[X, Y ] A este un izomorsm de inele. Deci
A/(X
2
+Y
2
) R[X, Y ]/(X
2
2Y ) R[X].
175. (1). Cu regula lui Sarrus se obt ine D = 2. (2). Se adun a liniile la
prima, se d a factor comun a+b+c, apoi se scade prima coloan a din celelalte.
Se obt ine D = (a +b +c)(ab +bc +ca a
2
b
2
c
2
). (3). Este determinant
Vandermonde, D = (ca)(cb)(ba). (4), (5). Se consider a determinantul
Vandermonde

1 1 1 1
a b c X
a
2
b
2
c
2
X
2
a
3
b
3
c
3
X
3

n care se evalueaz a coecient ii lui X


2
si X.
197
Se obt in valorile (ca)(cb)(ba)(a+b+c) si (ca)(cb)(ba)(ab+ac+bc).
Se poate proceda si direct scaz and prima coloan a din celelalte si dand factori
comuni b a, c a pe coloane.
176.

Inmult ind determinantul cu transpusul sau se obt ine D


2
=

3 p
1
p
2
p
1
p
2
p
3
p
3
p
3
p
4

cu p
k
= x
k
1
+ x
k
2
+ x
k
3
. Din formulele lui Newton se obt ine p
1
= 0, p
2
= 2p,
p
3
= 3q, p
4
= 2p
2
. Rezult a D
2
= 27q
2
4p
3
.
177. (1). Se aduna toate liniile la prima, se d a factor comun a+3b, dup a care
se scade linia 1nmult it a cu b din celelalte. Se obt ine D = (a+3b)(ab)
3
. (2).
Privim determinantul ca polinom n x. Prin adunari de linii se observ a c a el
are r ad acinile y z (de exemplu, adun and toate liniile la prima se observa
r adacina y z). Rezult a D = (x +y +z)(x y z)(x y +z)(x +y z).
(3). Privim determinantul ca polinom n a. Prin adun ari de linii se observ a
c a el are rad acinile b c d, b + c + d, b c + d, b + c d. Rezult a
D = (a + b + c + d)(a +b c d)(a b +c d)(a b c d).
178. Se evalueaz a coecientul lui X
i
n determinantul Vandermonde

1 1 1 1
a
1
a
2
a
n
X
a
2
1
a
2
2
a
2
n
X
2
. . . .
a
i1
1
a
i1
2
a
i1
n
X
i1
a
i
1
a
i
2
a
i
n
X
i
a
i+1
1
a
i+1
2
a
i+1
n
X
i+1
. . . .
a
n
1
a
n
2
a
n
n
X
n

.
Se obt ine D = (

a
1
a
ni
)

k>j
(a
k
a
j
).
179. Sc adem prima linie din celelalte, dam a
i
x factori comuni pe coloane
si adunam coloanele la prima. = x(a
1
x)(a
2
x) (a
n
x)(1/x+1/(a
1

x) + + 1/(a
n
x)).
198 CAPITOLUL 10. SOLUT IILE EXERCIT IILOR
180. Dezvolt and dup a primele doua linii avem D =

5 3
2 5

5 3 0
2 5 3
0 2 5

5 0
2 3

2 3 0
0 5 3
0 2 5

= 665.
181. Dezvolt and dupa prima linie se obt ine relat ia de recurent a D
n
=
5D
n1
6D
n2
. Rezolv and ecuat ia caracteristica a recurent ei, x
2
5x+6 = 0,
se obt ine D
n
= 3
n+1
2
n+1
.
182. Fie o rad acin a de ordinul n a unitat ii. Egalitatea
(a
1
+a
2
+ +a
n

n1
) = a
n
+a
1
+ +a
n1

n1
arat a c a
AB =
_
_
_
_
_
_
_
_
f(
1
) f(
2
) f(
n
)

1
f(
1
)
2
f(
2
)
n
f(
n
)

2
1
f(
1
)
2
2
f(
2
)
2
n
f(
n
)
. . .

n1
1
f(
1
)
n1
2
f(
2
)
n1
n
f(
n
)
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Rezult a ca [AB[ = [A[[B[ = f(
1
) f(
n
)[B[, iar [B[ ,= 0 deoarece B este
un determinant Vandermonde. Se obt ine [A[ = f(
1
) f(
n
).
183. Presupunem ca exist a un morsm de grupuri surjectiv f : Z
2
Z
3
.
Fie f(1, 0) = (a, b, c) si f(0, 1) = (a

, b

, c

). Cum f este surject ie, exist a


d, e, d

, e

, d

, e

Z astfel ncat (1, 0, 0) = f(d, e), (0, 1, 0) = f(d

, e

) si
(0, 0, 1) = f(d

, e

). Cu calcule de felul (1, 0, 0) = f(d(1, 0) + e(0, 1)) =


df(1, 0) + ef(0, 1), se arat a c a
_
_
_
d e 0
d

0
d

0
_
_
_
_
_
_
a b c
a

0 0 0
_
_
_ = I
3
, egalitate
imposibil a deoarece lu and determinantul ambilor membri obt inem 0 = 1.
Alt a solut ie. Dac a grupurile Z
2
si Z
3
sunt izomorfe, atunci grupul Z
2
/2Z
2

Z
2
2
este izomorf cu Z
3
/2Z
3
Z
3
2
, fals. Alt a solut ie. Se arat a ca sunt 8
morsme de grupuri Z
3
Z
2
, si numai 4 morsme de grupuri Z
2
Z
2
.
184. Fie R inelul endomorsmelor Q-spat iului vectorial Q[X] si e a, b, c, d
R determinate prin a(X
n
) = X
2n
, b(X
n
) = X
2n+1
, c(X
2n
) = X
n
, c(X
2n+1
) =
0, d(X
2n
) = 0, d(X
2n+1
) = X
n
, n 0. Se iau A = (a b) si B =
_
c
d
_
.
199
185. Liniile unei matrice inversabile formeaz a o Z
2
-baz a a spat iului vectorial
Z
3
2
. Prima linie, L
1
, poate orice vector nenul, deci poate aleas an 81 = 7
moduri. A doua, L
2
, poate orice vector neproport ional cu L
1
, deci poate
aleas a n 8 2 = 6 moduri. A treia, L
3
, poate orice vector n afara
subspat iului generat de L
1
si L
2
, deci poate aleasa n 8 4 = 4 moduri.

In concluzie sunt 168 de matrice inversabile.



In general sunt (q
n
1)(q
n

q) (q
n
q
n1
) matrice inversabile de ordin n cu elemente dintr-un corp
(comutativ) cu q elemente.
186. O matrice A M
3
(Z
4
) este inversabila dac a si numai dac a redusa ei
modulo 2 este inversabila. Cate 16 asfel de matrice au aceeasi redus a modulo
2, deci numarul c autat este 16 168 = 2688, cf. ex. precedent.
187. Inversele sunt (ad bc)
1
_
d b
c a
_
,
_
cos sin
sin cos
_
,
_
sin cos
cos sin
_
,
_
_
_
1 0 a
0 1 b
0 0 1
_
_
_.
188. Fie E = I
n
+U. Din relat ia E
2
= nE, deducem U
1
= (n 1)
1
(U +
(2 n)I
n
).
189. Se vede c a BC = nI
n
, unde C este transpusa conjugatei lui B, adic a
C =
_
_
_
_
_
1
n1
1

1
1
n1
2

2
. .
1
n1
n

n
_
_
_
_
_
, deoarece 1 +
n1
i

j
+ +
i

n1
j
= 1 +
j
/
i
+
+ (
j
/
i
)
n1
= 0, pentru i ,= j.
190. Rezult a din faptul ca XX = pentru orice X T(A). O baza este
x[ x A.
191. Faptul c a End(V ) este inel se veric a usor. Fie a K. Condit ia
a(x +y) = ax +ay, pentru x, y V , este echivalent a cu f(a) End(V ), iar
celelalte condit ii din denit ia spat iului vectorial sunt echivalente cu faptul c a
f este morsm de inele.
192. Fie K un corp. Se foloseste exercit iul precedent, t in and seama ca
End(Z) = Z si c a nu exista morsme de inele K Z.
200 CAPITOLUL 10. SOLUT IILE EXERCIT IILOR
193. Sunt subspat ii submult imile de la (a), (e) si (f).
194. U + V =< (2, 3, 1), (1, 2, 0), (1, 1, 1), (0, 1, 1) >= R
3
, U V =<
(1, 1, 1) >.
195. O matrice simetrica are forma
_
_
_
a b c
b d e
c e f
_
_
_ iar una antisimetrica are
forma
_
_
_
0 a b
a 0 c
b c 0
_
_
_. Deci dim
R
(V ) = 9, dim
R
(S) = 6 si dim
R
(A) = 3.
E clar c a S A = 0, deci V = S A.
196. Sirurile (sin(n/3))
n0
, (cos(n/3))
n0
veric a relat ia de recurent a,
de exemplu cos(n/3) + cos((n 2)/3) = 2cos((n 1)/3)cos(/3) =
cos((n1)/3). Ele sunt liniar independente: a sin(n/3)+b cos(n/3) = 0,
n 0, implica 0 = a sin 0 +b cos 0 = a sin /3 +b cos /3, deci a = b = 0.
Dac a sirul (x
n
) verica relat ia de recurent a, atunci x
n
= x
0
cos(n/3)+(2x
1

x
0
)sin(n/3)/

3.
197. Fie k 0. Fie X
k
= fq + b
0
+ b
1
X + + b
n1
X
n1
mpart irea cu
rest a lui X
k
la f. Cum f(y) = 0, rezult a c a y
k
= b
0
+ b
1
y + + b
n1
y
n1
.
Presupunem c a 1, y, ..., y
n1
sunt liniar independente peste Q. Atunci exist a
un polinom nenul g = c
0
+c
1
X+ +c
n1
X
n1
Q[X] cu g(y) = 0. Cum f
este ireductibil, exista u, v Q[X] cu uf + vg = 1. Fac and X = y obt inem
0 = 1, contradict ie.
198. 1/2 = cos(60

) = 4 cos
3
(20

) 3 cos(20

), deci y = cos(20

) este
r adacin a polinomului P = 8X
3
6X 1. Cum 1 nu sunt r adacini ale
lui P(X/2) = X
3
3X 1, rezulta ca P este ireductibil peste Q. Din
exercit iul precedent deducem c a 1, y, y
2
sunt liniar independente peste Q.
Cum cos(20

n) are forma f(y) cu f Q[X], rezult a ca 1, y, y


2
este o baza
a lui W.
199. Adaptat i prima parte a demonstrat iei teoremei 140, justic and existent a
mult imii liniar independente maximale B cu ajutorul lemei lui Zorn (vezi [5,
teorema V.4.3]).
201
200. M
EF
=
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 1 1 1
0 1 2 3 4
0 0 1 3 6
0 0 0 1 4
0 0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
si M
FE
=
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 1 1 1
0 1 2 3 4
0 0 1 3 6
0 0 0 1 4
0 0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
.
201. M
E
(D) = M
F
(D) =
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 0 0 0
0 0 2 0 0
0 0 0 3 0
0 0 0 0 4
0 0 0 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
, M
G
(D) =
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 0 0 0
0 0 1 0 0
0 0 0 1 0
0 0 0 0 1
0 0 0 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
.
202. 1, X, X
2
, X
3
este o baz a a lui Im(D), iar 1 este o baz a a lui ker(D).
203. Q(

2,

3) =< 1,

2,

3,

6 >. Fie a, b, c, d Q cu a +b

2 +c

3 +
d

6 = 0. Atunci a +b

2 =

3(c +d

2). Analizand cazurile a +b

2 = 0
si a +b

2 ,= 0, deducem ca a = b = c = d = 0.
204. Fie a + b

2 + c

3 + d

6 ,= 0 cu a, b, c, d Q. Vedem c a (a + b

2 +
c

3 +d

6)(a b

2 +c

3 d

6)(a +b

2 c

3 d

6)(a b

2 c

3 +
d

6) = ((a + c

3)
2
(b

2 + d

6)
2
)
2
((a c

3)
2
(b

2 d

6)
2
)
2
=
(a
2
3c
2
)
2
+ 4(b
2
3d
2
)
2
+ 4(ab 3cd)
2
+ 12(ad bc)
2
Q

.
205.
_
_
_
_
_
0 2 0 0
1 0 0 3
1 0 3 2
0 1 1 0
_
_
_
_
_
.
206. Not am

2 +

3 cu y. Exprimand 1, y, y
2
, y
3
n baza 1,

2,

3,

6
se obt ine matricea A =
_
_
_
_
_
1 0 5 0
0 1 0 11
0 1 0 9
0 0 2 0
_
_
_
_
_
. Dezvolt and Laplace pe liniile 1 si
4 g asim [A[ = 4 ,= 0, deci 1, y, y
2
, y
3
este baz a. Matricea lui T n aceasta
baz a este
_
_
_
_
_
0 0 0 1
1 0 0 0
0 1 0 10
0 0 1 0
_
_
_
_
_
.
202 CAPITOLUL 10. SOLUT IILE EXERCIT IILOR
207. Dac a A =
_
a b
c d
_
, atunci matricea lui T n baza
_
1 0
0 0
_
,
_
0 1
0 0
_
,
_
0 0
1 0
_
,
_
0 0
0 1
_
este
_
_
_
_
_
2a c b 0
b a +d 0 b
c 1 a +d c
0 c b 2d
_
_
_
_
_
.
208. Fie matricea A =
_
_
_
2 1 1
2 1 2
3 0 1
_
_
_. Atunci [A[ = 1 si
A

=
_
_
_
1 1 1
4 5 6
3 3 4
_
_
_, deci A
1
= A

. Matricele de trecere sunt M


CF
=
A, M
FC
= A
1
. Coordonatele lui (1, 1, 1) n baza F sunt (1, 3, 2).
209. Esalon and matricea (A I
n
) se obt ine (I
n
A
1
) cu A
1
= (a
2
+an)
1
_
_
_
_
_
_
_
_
1 n a 1 1 1 1
1 1 n a 1 1 1
1 1 1 n a 1 1
. . . . .
1 1 1 1 1 n a
_
_
_
_
_
_
_
_
. Concret, se adun a
toate liniile la prima, se mparte prima linie la a+n, se scade prima linie din
celelalte, etc.
210. Esalon and matricea (B I
n
) se obt ine B
1
=
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 0 0 0
0 1 1 0 0
0 0 1 0 0
. . . . .
0 0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
.
211. Not am simplicat Z
2
= 0, 1. Tipurile de matricele esalon sunt:
_
1 0 a b
0 1 c d
_
,
_
1 a 0 b
0 0 1 c
_
,
_
1 a b 0
0 0 0 1
_
,
_
1 a b c
0 0 0 0
_
,
_
0 1 0 a
0 0 1 b
_
,
_
0 1 a 0
0 0 0 1
_
,
_
0 1 a b
0 0 0 0
_
,
_
0 0 1 0
0 0 0 1
_
,
_
0 0 1 a
0 0 0 0
_
,
_
0 0 0 1
0 0 0 0
_
,
_
0 0 0 0
0 0 0 0
_
.
203
212. Prin transformari elementare pe linii deducem succesiv matricele
_
_
_
1 2 3 4
0 0 1 1
0 1 5 4
_
_
_,
_
_
_
1 2 3 4
0 1 5 4
0 0 1 1
_
_
_,
_
_
_
1 2 3 4
1 2 4 3
2 3 1 4
_
_
_,
_
_
_
1 0 0 11
0 1 0 9
0 0 1 1
_
_
_. Subspat iul generat de liniile matricei este (a, b, c, 11a+
9b c)[ a, b, c R. Cum rangul matricei este 3, subspat iul generat de
coloane este R
3
.
213. F acand succesiv transformarile elementare pe linii T
12
(1), T
13
(1),
D
2
(1/2), T
23
(4), obt inem matricele
_
_
_
1 2 1 1 1
1 2 1 1 1
1 2 1 5 5
_
_
_,
_
_
_
1 2 1 1 1
0 0 0 2 2
0 0 0 4 4
_
_
_,
_
_
_
1 2 1 1 1
0 0 0 1 1
0 0 0 0 0
_
_
_,
_
_
_
1 2 1 0 0
0 0 0 1 1
0 0 0 0 0
_
_
_. Sis-
temul este compatibil nedeterminat, echivalent cu x = 2y z, t = 1.
214. F acand succesiv transformarile elementare pe linii T
12
(2), T
13
(1),
T
14
(1), P
24
, D
3
(1/4), T
24
(1), T
21
(1), T
34
(4), T
31
(3), T
42
(2), T
43
(1),
obt inem matricele
_
_
_
_
_
1 1 3 1
2 1 2 1
1 1 1 3
1 2 3 1
_
_
_
_
_
,
_
_
_
_
_
1 1 3 1
0 1 4 3
0 0 4 4
0 1 0 2
_
_
_
_
_
,
_
_
_
_
_
1 1 3 1
0 1 0 2
0 0 1 1
0 0 4 5
_
_
_
_
_
,
_
_
_
_
_
1 0 3 3
0 1 0 2
0 0 1 1
0 0 0 1
_
_
_
_
_
,
_
_
_
_
_
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
0 0 0 1
_
_
_
_
_
. Sistemul este in-
compatibil.
215. Esalon and matricea (A I
4
) se obt ine (I
4
A
1
) cu
A
1
=
_
_
_
_
_
2 1 0 0
3 2 0 0
31 19 3 4
23 14 2 3
_
_
_
_
_
.
204 CAPITOLUL 10. SOLUT IILE EXERCIT IILOR
216. Dac a determinantul matricei = (a+b+c)(a+b+c
2
)(a+b
2
+c)
este nenul, rangul este 3. Dac a = 0 si (a
2
,= bc sau b
2
,= ac sau c
2
,= ab),
atunci rangul este 2. Dac a a, b, c sunt nenule si a
2
= bc, b
2
= ac, c
2
= ab,
adic a b = a, c = a
2
cu
3
= 1, atunci rangul este 1. Daca a, b, c sunt nule,
rangul este 0.
217. Se esaloneaz a A pe linii si apoi pe coloane.
218. Fie p = rang(A). Putem presupune c a A are forma din ex. anterior.
Rezult a ca AB este matricea obt inuta din B prin anularea ultimelor n p
linii. E clar c a rang(B) rang(AB) + n p.
219. Pentru A M
2
(Z
2
).
1
(IX A) ,= 1 A = 0 sau A = I. Dac a
A, B ,= 0, I, atunci A B P
A
=
2
(IX A) =
2
(IX B) = P
B
.

Intre
matricele diferite de 0 si I,
_
0 1
0 0
_
,
_
0 0
1 0
_
,
_
1 1
1 1
_
au polinomul
caracteristic X
2
,
_
1 1
0 1
_
,
_
1 0
1 1
_
,
_
0 1
1 0
_
au polinomul caracteristic
X
2
+ 1,
_
0 1
1 1
_
,
_
1 1
1 0
_
, au polinomul caracteristic X
2
+ X + 1, iar
matricele ramase au polinomul caracteristic X
2
+X.
220. Folosind rat ionamentul din solut ia problemei precedente, se arat a ca
sunt q
2
+q clase.
221. (a). IXA =
_
_
_
X 4 5 2
2 X + 2 1
1 1 X 1
_
_
_
_
_
_
1 1 X 1
2 X + 2 1
X 4 5 2
_
_
_

_
_
_
1 0 0
0 X 2X + 1
0 X 1 X
2
+ 5X 2
_
_
_
_
_
_
1 0 0
0 1 X
2
3X + 1
0 X 2X + 1
_
_
_
_
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 (X 1)
3
_
_
_.
3
(IX A) = (X 1)
3
si
2
(IX A) = 1 deoarece
IX A are un 2-minor egal cu X. Deci A are un singur factori invariant
(X 1)
3
si un singur divizor elementar (X 1)
3
. Forma Jordan a lui A este
J
3
(1) =
_
_
_
1 0 0
1 1 0
0 1 1
_
_
_.
205
(b). IXA =
_
_
_
X + 3 1 3
22 X 9 27
5 2 X + 6
_
_
_
_
_
_
1 X + 3 3
X 9 22 27
2 5 X + 6
_
_
_

_
_
_
1 X + 3 3
0 X
2
+ 6X + 5 3X
0 2X + 1 X
_
_
_
_
_
_
1 0 0
0 X 2X + 1
0 3X X
2
+ 6X + 5
_
_
_
_
_
_
1 0 0
0 1 X
0 X
2
+ 5 3X
_
_
_
_
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 X
3
2X
_
_
_.
3
(IX A) = X
3
2X si

2
(IX A) = 1 deoarece IX A are un 2-minor egal cu X
2
6X 5.
Deci A are un singur factori invariant X
3
2X. Peste Q divizorii el-
ementari sunt X si X
2
2, iar forma Jordan este J
1
(X) J
1
(X
2
2) =
_
_
_
0 0 0
0 0 2
0 1 0
_
_
_. Peste R si C divizorii elementari sunt X, X

2 si X +

2,
iar forma Jordan este J
1
(0) J
1
(

2) J
1
(

2) =
_
_
_
0 0 0
0

2 0
0 0

2
_
_
_.
(c). IX A =
_
_
_
X 4 2
1 X + 4 1
0 0 X + 2
_
_
_
_
_
_
1 0 0
0 X + 2 (X + 2)
2
0 X + 2 0
_
_
_
_
_
_
1 0 0
0 X + 2 0
0 0 (X + 2)
2
_
_
_.
1
(IX A) = 1.
3
(IX A) = (X + 2)
3
si

2
(IX A) = X + 2 deoarece matricea 2I A are rangul 1. Deci A are
factorii invariant i X +2 si (X +2)
2
. Peste Q divizorii elementari sunt X +2
si (X + 2)
2
, iar forma Jordan este J
1
(2) J
2
(2) =
_
_
_
2 0 0
0 2 0
0 1 2
_
_
_.
(d).
1
(IXA) = 1.
4
(IXA) = (X1)
2
(X2)
2
si
3
(IXA) = 1
deoarece matricele I A si 2I A au rangul 3.
Deci A are un factori invariant (X 1)
2
(X 2)
2
. Peste Q, R, C divizorii
elementari sunt (X 1)
2
si (X 2)
2
, iar forma Jordan este J
2
(1) J
2
(2) =
_
_
_
_
_
1 0 0 0
1 1 0 0
0 0 2 0
0 0 1 2
_
_
_
_
_
.
206 CAPITOLUL 10. SOLUT IILE EXERCIT IILOR
(e). Factorii invariant i sunt (X 3)
2
(X + 2) pentru a ,= 0 si (X 3),
(X3)(X+2) pentru a = 0.

In primul caz forma Jordan este J
2
(3)J
1
(2) =
_
_
_
3 0 0
1 3 0
0 0 2
_
_
_, n cel de-al doilea diag(3, 3, 2).
(f).
4
(IX A) = (X 1)
4
si
3
(IX A) = 1 deoarece minorul (I
A)
41
,= 0. Forma Jordan este J
4
(1) =
_
_
_
_
_
1 0 0 0
1 1 0 0
0 1 1 0
0 0 1 1
_
_
_
_
_
.
222. Matricele nediagonalizabile au forma A = SJ
2
()S
1
cu S matrice cu
determinatul 1. Gasim A =
_
+ bd b
2
d
2
bd
_
cu b ,= 0 sau d ,= 0.
223. (1) diag(, , ). (2) diag(, , ). (3) J
2
()J
1
(). (4) diag(, , ).
(5) J
2
() J
1
(). (6) J
3
().
224. A = C
X
n
1
, deci A are un factor invariant: X
n
1. Divizorii el-
ementari sunt X
1
, ..., X
n
, unde
1
,...,
n
sunt r ad acinile de or-
dinul n ale unit at ii, iar forma Jordan este diag(
1
, ...,
n
). O matrice de
asem anare se obt ine din egalitatea C
X
n
1
S = S diag(
1
1
, ...,
1
n
), unde
S =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 1

1

2

n

2
1

2
2

2
n
. . .

n1
1

n1
2

n1
n
_
_
_
_
_
_
_
_
.
225. (a). Factorii invariant i: X
2
+

1, X
2
+

1. Forma Jordan este J


2
(

1)J
2
(

1).
(b). Factorii invariant i: X
4

1. Forma Jordan este J


2
(

1)J
2
(

2)J
1
(X
2
+

1).
226. Presupunem ca A diag(a, b, c). Atunci A si diag(a, b, c) au acelasi
polinom caracteristic, deci a = b = c = 1, asadar A I, fals. Alta solut ie.
Forma Jordan a matricei este J
3
(1).
227. J
2
(2) J
3
(3), J
2
(2) J
2
(3) J
1
(3), J
2
(2) diag(3, 3, 3), diag(2, 2)
J
3
(3), diag(2, 2) J
2
(3) J
1
(3), diag(2, 2, 3, 3, 3).
207
228. Factorii invariant i ai lui A peste C sunt aceeasi cu cei peste R si au
forma u = (X i)f, v = (X i)
2
(X +

2)(X +

3)g. Cum u, v Q[X]


si uv are gradul 10, rezulta ca u = (X i)(X + i), v = (X i)
2
(X +
i)
2
(X +

2)(X

2)(X +

3)(X

3). Forma canonic a Jordan a lui A


este J
2
(i) J
2
(i) diag(i, i,

2,

2,

3,

3).
229. A are valorile proprii distincte a +b +c, a b c, b a c, c a b
(vezi ex. 177), deci A diag(a +b +c, a b c, b a c, c a b).
230. Se vede c a daca , S
n
, atunci A

= A

. Exista o permutare
astfel ncat
1
= (1, ..., k
1
)(k
1
+ 1, ..., k
2
) (k
s1
+ 1, ..., n). Rezult a
c a A

(A

)
1
A

1 C
X
p
11
C
X
p
s
1
, unde p
1
,...,p
s
sunt lungimile ciclurilor din descompunerea lui . Se foloseste apoi ex. 224.
Pentru = (1943)(852), A

diag(1, 1, i, i, 1, ,
2
, 1, 1). Pentru ultima
armat ie a exercit iului observam ca din forma canonica Jordan a lui A

putem recupera descompunerea lui n produs de cicluri disjuncte.


231. Dac a car(K) ,= 2, atunci n baza e
1
+e
n
, e
1
e
n
, e
2
+e
n1
, e
2
e
n1
,
..., e
n/2
+e
n/2+1
, e
n/2
e
n/2+1
, matricea lui u este diag(1, 1, 1, 1, ..., 1, 1).
Dac a car(K) = 2, atunci n baza e
1
, e
1
+e
n
, e
2
, e
2
+e
n1
, ..., e
n/2
, e
n/2
+e
n/2+1
,
matricea lui u este J
2
(1) J
2
(1).
232. Celulele Jordan de rang 1 sunt J
1
(a) cu a ,= 0 si J
2
(0). Forma Jordan a
lui A este diag(a, 0, ..., 0) daca Tr(A) = a ,= 0 si J
2
(0)0
n2
dac a Tr(A) = 0.
B diag(5, 0, 0), C J
2
(0) 0.
233. Se aplica exercit iul precedent. A diag(n, 0, ..., 0) dac a n 1
K
,= 0 si
A J
2
(0) 0 daca n 1
K
= 0.
Altfel. P
A
= (X n)X
n1
. Cum A
2
= nA, polinomul minimal al lui A
este divisor al lui X
2
nX, deci egal cu X
2
nX deoarece A nu este matrice
scalar a. Dac a n 1
K
,= 0, atunci A este diagonalizabil a, A diag(n, 0, ..., 0).
Dac a n 1
K
= 0, atunci A J
2
(0) 0, deoarece rang(A) = 1.
234. (a). P
A
= X
3
12X
2
+ 21X 10 = (X 1)
2
(X 10). (b). A
1
=
0.1A
2
1.2A+2.1. (c), (d). Subspat iile proprii sunt V
1
=< w
1
, w
2
>, V
10
=<
w
3
>, unde w
1
, w
2
, w
3
sunt coloanele matricei S =
_
_
_
1 1 2
1 0 2
0 2 1
_
_
_. (d).
Forma Jordan a lui A este diag(1, 1, 10), o matrice de asemanare este chiar
S, A = S diag(1, 1, 10)S
1
.
208 CAPITOLUL 10. SOLUT IILE EXERCIT IILOR
235. P
A
= (X 1)
4
. Avem defect(A I) = 2 si (A I)
2
= 0, deci
defect((AI)
2
) = 4. Rezult a A J
2
(1)J
2
(1) = J. Avem AU = UJ, unde
U este o matrice ale c arei coloane, u
1
,..., u
4
, veric a condit iile u
1
AI
u
2
AI
0,
u
3
AI
u
4
AI
0 si u
2
, u
4
sunt liniar independente. U =
_
_
_
_
_
1 0 1 1
2 0 1 1
0 1 0 0
0 0 0 1
_
_
_
_
_
.
A
n
= UJ
n
U
1
, unde J
n
=
_
_
_
_
_
1 0 0 0
n 1 0 0
0 0 1 0
0 0 n 1
_
_
_
_
_
.
236. A
4
= 9I, deci
A
divide X
4
9 = (X+

3)(X

3)(X+i

3)(Xi

3).
Cum Tr(A) = i

3, rezult a c a A diag(

3,

3, i

3), deoarece A
2

diag(3, 3, 3).
237. Avem P
A
= (X 2)
3
. Matricea B = A2I =
_
_
_
2 0 8
1 2 12
0 1 4
_
_
_ are
defectul 1, deci A J
3
(2). C autam o matrice U ale c arei coloane u
1
, u
2
, u
3
s a verice: u
1
B
u
2
B
u
3
si u
3
,= 0. Putem lua U =
_
_
_
1 2 4
0 1 4
0 0 1
_
_
_.
238. Se vede ca A J
3
(1) J
2
(1). Avem u
1
AI
u
2
AI
u
3
si u
4
A+I
u
5
,
unde u
1
, ..., u
5
sunt coloanele matricei U =
_
_
_
_
_
_
_
_
10 4 1 4 1
6 3 1 3 1
3 2 1 2 1
1 1 1 1 1
0 0 1 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
.
239. A J
2
(a +b) J
1
(a b).
240. A este nilpotenta
A
are forma X
j
P
A
= X
n
, cf. teoremei
lui Frobenius. Divizorii elementari sunt puteri ale lui X. Pentru n = 4,
matricele Jordan nilpotente sunt: J
4
(0), J
3
(0) J
1
(0), J
2
(0) J
2
(0), J
2
(0)
J
1
(0) J
1
(0), J
1
(0) J
1
(0) J
1
(0) J
1
(0).
241. Se face rat ionamentul din demonstrat ia corolarului 186.
209
242. A este idempotent a
A
divide X
2
X divizorii elementari ai lui
A au forma X sau X1. Pentru n = 4, matricele Jordan idempotente sunt:
I, diag(1, 1, 1, 0), diag(1, 1, 0, 0), diag(1, 0, 0, 0), 0
4
.
243. Se aplica ex. precedent. Cum Tr(A) = 1, A diag(1, 0, 0).
244. f
k
= defect(J
2k
n
(0)) defect(J
2k2
n
(0)) = min(n, 2k) min(n, 2k 2).
Dac a n = 2p, atunci f
k
=
_
2 daca k p
0 daca k p + 1
, deci J
2
2p
(0) J
p
(0)J
p
(0).
Dac a n = 2p+1, atunci f
k
=
_

_
2 daca k p
1 daca k = p + 1
0 daca k p + 2
, deci J
2
2p+1
(0) J
p
(0)
J
p+1
(0).
Altfel. Matricea J
2
2p
(0) este nilpotent a cu indicele de nilpotent a p si are
defectul 2, deci J
2
2p
(0) J
p
(0) J
p
(0). Matricea J
2
2p+1
(0) este nilpotenta cu
indicele de nilpotent a p +1 si are defectul 2, deci J
2
2p+1
(0) J
p
(0) J
p+1
(0).
245. P
13
P
24
P
23
J
2
5
(0)P
23
P
24
P
13
= J
2
2
(0) J
2
3
(0).
246. J
2
(0) J
2
(0) J
4
(0) si J
1
(0) J
3
(0) J
4
(0).
247. Fie A = (a
ij
)
1i,jn
si B = (b
ij
)
1i,jn
. Tr(A + B) =

i
(a
ii
+ b
ii
) =

i
a
ii
+

i
b
ii
= Tr(A) + Tr(B). Tr(AB) =

i

j
a
ij
b
ji
=

j

i
b
ji
a
ij
=
Tr(BA).
248. Fie A = (a
ij
). Anul am succesiv elementele a
11
,...,a
nn
folosind proce-
dura urm atoare. Presupunem c a a
11
,= 0. Dac a A are un element nenul a
i1
cu i > 1, atunci nlocuim A cu T
i1
(a
11
/a
i1
)AT
i1
(a
11
/a
i1
). Proced am similar
dac a A are un element nenul pe prima linie. Daca, exceptand pe a
11
toate
elementele de pe prima linie si linie coloana sunt nule si exist a un element
a
ii
,= 0, a
11
, i 1, atunci realiz am a
i1
,= 0 nlocuind A cu T
i1
(1)AT
i1
(1).

In nal se foloseste faptul ca


_
a 0
0 a
_

_
0 a
2
1 0
_
.
249. Tr(XY Y X) = Tr(XY ) Tr(Y X) = 0, cf. ex. 247. Reciproc,
e A o matrice cu urma nul a. Cf. ex. anterior, putem presupune c a A are
elementele de pe diagonala principala nule. Se ia X = diag(1, 2, ..., n) si se
determin a Y din egalitatea A = XY Y X.
210 CAPITOLUL 10. SOLUT IILE EXERCIT IILOR
250. Dac a A = (a
ij
), atunci A comut a cu diag(b
1
, ..., b
n
) a
ij
(b
i
b
j
) = 0
pentru orice i, j.
251. Fie
1
, ...,
n
valorile proprii ale lui A. Exist a S GL
n
(C) astfel ncat
SAS
1
= diag(
1
, ...,
n
) = D si e C := SBS
1
. Din AB = BA, rezult a ca
CD = DC. Se aplica ex. precedent.
252. Putem presupune c a A este matrice singular a. Cum f
k
= defect(A
k
)
defect(A
k1
) este numarul 0-celulelor Jordan ale lui A de ordin k, rezult a
c a f
k
f
k+1
.
253. J
3
(1) J
1
(1) 0
3
.
254. (a) x
n
=
n
+
2n
. (b) x
n
= (1 +n
2
+n
3
)(1)
n
+ 4
n
.
255. Avem
_
_
_
a
n+1
b
n+1
c
n+1
_
_
_ = (1/2)A
_
_
_
a
n
b
n
c
n
_
_
_, unde A =
_
_
_
0 1 1
1 0 1
1 1 0
_
_
_. Deci
_
_
_
a
n
b
n
c
n
_
_
_ = (1/2
n
)A
n
_
_
_
a
0
b
0
c
0
_
_
_. Rezult a ca A = S diag(1, 1, 2)S
1
, unde
S =
_
_
_
1 1 1
1 0 1
0 1 1
_
_
_. Deci A
n
= S diag((1)
n
, (1)
n
, 2
n
)S
1
= (1/3)
_
_
_
2
n
+ 2(1)
n
2
n
+ (1)
n+1
2
n
+ (1)
n+1
2
n
+ (1)
n+1
2
n
+ 2(1)
n
2
n
+ (1)
n+1
2
n
+ (1)
n+1
2
n
+ (1)
n+1
2
n
+ 2(1)
n
_
_
_.
Alt a solut ie. Fie B =
_
_
_
1 1 1
1 1 1
1 1 1
_
_
_. Atunci A
n
= (B I)
n
= B(2
n
+
(1)
n+1
)/3 + (1)
n+1
I.
256. Cum Z este nilpotent a, Z
n
= 0, cf. ex. 240. Deci 0 = Z
2n2
= J
n1
n
(0),
contradit ie.
257. Se ia Z de forma matrice inferior triunghiulara cu elementele de pe diag-
onala principal a egale cu 1 si cu celelalte diagonale paralele cu diagonala prin-
cipal a formate ecare din elemente egale. De exemplu,
_
_
_
1 0 0
1/2 1 0
1/8 1/2 1
_
_
_
2
=
J
3
(1).
211
258.
n
(IX A) = (X )
n
si
n1
(IX A) = 1 deoarece minorul
(IX A)
1n
nu se anuleaz a n X = . A J
n
(). Pentru J
k
n
(), K

, se
aplic a teorema 196. J
k
n
() J
n
(
k
).
259. Forma canonica Jordan a matricei J
k
n
(
k

a) este J
n
(a), cf. ex. anterior.
Deci exista S GL
n
(C) astfel nc at (SJ
n
(
k

a)S
1
)
k
= J
n
(a).
260. Putem nlocui matricele A, B cu formele lor canonice Jordan: A
J
2
(0) J
2
(0), B J
4
(0). Doar prima ecuat ie are solut ie, cf. ex. 256 si 259.
261. S
1
AS = diag(1, 2, 3), unde S =
_
_
_
1 2 2
1 0 2
2 1 2
_
_
_. Obt inem (S
1
Y S)
2
=
diag(1, 2, 3). Aplicand ex. 250 obt inem Y = Sdiag(1,

2,

3)S
1
.
262. A
n
= Udiag(2
n
, 3
n
)U
1
si e
A
= Udiag(e
2
, e
3
)U
1
unde U =
_
1 2
1 3
_
.
263. A
n
= U
_
2
n
0
n2
n1
2
n
_
U
1
si e
A
= U
_
e
2
0
e
2
e
2
_
U
1
unde
U =
_
2 1
1 1
_
.
264. Se reduce problema la cazul A = J
n
(a) si se aplic a teorema 203.
265. P
A
= (X
2
+ 1)
2
si defect(A iI) = defect(A + iI) = 2. Deci forma
canonic a Jordan a lui A este J = J
2
(i) J
2
(i). O matrice de asem anare
este U =
_
_
_
_
_
i 1 i 1
2 i 2 i
i 1 i 1
0 i 0 i
_
_
_
_
_
si U
1
= 4
1
_
_
_
_
_
i 1 i 1
1 0 1 2i
i 1 i 1
1 0 1 2i
_
_
_
_
_
.
e
tJ
=
_
e
it
0
te
it
e
it
_

_
e
it
0
te
it
e
it
_
. e
tA
= Ue
tJ
U
1
=
4
1
_
_
_
_
_
ie
it
+te
it
e
it
ie
it
+ te
it
e
it
2e
it
+ite
it
ie
it
2e
it
ite
it
ie
it
ie
it
+te
it
e
it
ie
it
+te
it
e
it
ite
it
ie
it
ite
it
ie
it
_
_
_
_
_
U
1
= 4
1

_
_
_
_
_
4cos t 2tsin t 2tcos t + 2sin t 2tsin t 2sin t 2tcos t
2tcos t 6sin t 4cos t 2tsin t 2tcos t + 2sin t 2tsin t
2tsin t 2tcos t 2sin t 4cos t + 2tsin t 6sin t 2tcos t
2tcos t 2sin t 2tsin t 2tcos t 2sin t 4cos t + 2tsin t
_
_
_
_
_
.
212 CAPITOLUL 10. SOLUT IILE EXERCIT IILOR
Bibliograe
[1] M. Artin, Algebra. Prentince Hall, New Jersey 1990.
[2] D. Faddeev, I. Sominski, Recueil dexercises dalg`ebre superieure. Edi-
tions MIR, Mouscou 1972.
[3] G. Galbur a, F. Rad o, Geometrie. Editura Didactica si Pedagogic a,
Bucuresti 1979.
[4] P. Halmos, Naive Set Theory. Springer, New York, Berlin 1974.
[5] Ion D. Ion, N. Radu, Algebra. Editura Didactic a si Pedagogic a, Bu-
curesti 1991.
[6] I. Kaplansky Commutative Rings. The University of Chicago Press,
Chicago and London 1974.
[7] C. Nast asescu, C. Nit a, C. Vraciu, Bazele Algebrei. Editura Academiei
Rom ane, Bucuresti 1986.
[8] I. Proskouriakov, Recueil de probl`emes dalgebre lineaire. Editions
MIR, Mouscou 1989.
[9] I. Tomescu, Probleme de combinatorica si teoria grafurilor. Editura
Didactic a si Pedagogica, Bucuresti 1981.
213
Index
adunare modulo n, 30
aplicat ia identic a, 13
asociere n divizibilitate, 88
atom, 35
automorsm interior, 39
axioma alegerii, 19
baz a, 128
baza canonica, 128
biject ie, 13
caracteristica unui inel, 69
celul a Jordan, 155
centrul unui grup, 41
ciclu, 38
clas a de resturi, 22
clas a la dreapta, 44
clas a la stanga, 44
clasa de echivalent a, 20
cmmdc, 89
cmmmc, 89
codomeniu, 12
coecient, 76, 80
coecient dominant, 76
combinat ie liniar a, 126
complement algebric, 113
complementar a, 11
componenta omogen a, 81
compunerea funct iilor, 12
congruent a modulo n, 21
congruent e modulo un subgrup, 44
conjugare ntr-un grup, 53
coordonate, 128
corp, 61
corpul cuaternionilor, 73
corpul de fract ii, 75
corpul fract iilor rat ionale, 77
defectul unui morsm, 131
determinant, 109
determinant Vandermonde, 112
dezvoltarea determinantului dup a o
linie, 114
dimensiunea unui spat iu vectorial, 128
divizor al lui zero, 64
divizori elementari, 154
domeniu, 65
domeniu de denit ie, 12
ecuat ia claselor de elemente conjugate,
54
ecuat ie caracteristic a, 162
element inversabil, 28
element neutru, 27
eliminare gaussiana, 136
exponent iala unei matrice, 168
factori invariant i, 151
familie de mult imi, 18
familie de elemente, 18
forma canonica Jordan, 160
forma diagonal-canonic a, 149
214
INDEX 215
forma esalon, 134
forma Jordan a unei matrice, 156
forma Jordan a unui endomorsm, 157
formula Binet-Cauchy, 118
formulele De Morgan, 11
formulele lui Newton, 106
funct ie, 12
funct ii egale, 12
grad, 76, 80
grac, 12
grup, 28
grup abelian, 37
grup ciclic, 43
grup de simetrie, 38
grup factor, 48
grup nit, 37
grup nit generat, 43
grup simplu, 59
grupul Z
n
, 31
grupul aditiv al unui inel, 61
grupul diedral D
4
, 39
grupul diedral D
n
, 39
grupul general liniar, 64
grupul lui Klein, 38
grupul permutarilor S
A
, 38
grupul permutarilor S
n
, 50
grupul rotat iilor cubului, 59
grupul rotat iilor dodecaedrului, 59
grupul rotat iilor tetraedrului, 59
grupuri izomorfe, 39
ideal, 66
ideal principal, 67
ideal nit generat, 67
idealele lui Z, 66
idealul generat de o mult ime, 67
imaginea directa a unei mult imi, 14
indicatorul lui Euler, 24, 46
inel, 61
inel factor, 70
inel integru, 65
inelul Z
n
, 65
inelul ntregilor lui Gauss, 62
inelul de polinoame n n nedetermi-
nate, 80
inelul matricelor, 63
inelul polinoamelor ntr-o nedetermi-
nat a, 76
inelul seriilor formale, 85
inject ie, 13
inmult ire cu scalari, 123
inmult irea matricelor, 62
intersect ie, 10
inversa unei funct ii, 14
inversiune, 52
izometrie, 38
izomorsm de grupuri, 39
izomorsm de inele, 68
izomorsm de monoizi, 32
izomorsm de spat ii vectoriale, 125
Lema chinez a a resturilor, 71
lema lui Kronecker, 97
liniar independent a, 127
matrice, 62
matrice adjuncta, 114
matrice asemenea, 145
matrice caracteristic a, 146
matrice companion, 152
matrice de asem anare, 165
matrice diagonalizabil a, 159
matrice esalon, 134
matrice echivalente, 148
matrice echivalente pe linii, 133
216 INDEX
matrice elementare, 133
matrice inversabil a, 116
matrice Jordan, 155
matrice patratic a, 62
matrice polinomiala, 146
matricea caracteristic a, 146
matricea de trecere, 130
matricea unui endomorsm, 143
minor, 113
minor complementar, 113
monoame asemenea, 80
monoid, 28
monoidul liber, 33
monom, 76, 80
morsm de corpuri, 68
morsm de grupuri, 39
morsm de inele, 67
morsm de monoizi, 32
morsm de spat ii vectoriale, 124
morsmul lui Frobenius, 70
mult ime, 9
mult ime factor, 20
mult ime num arabil a, 16
mult imea p art ilor, 10
mult imea vid a, 10
mult imi disjuncte, 10
mult imi echipotente, 16
multiplicitate algebric a, 162
multiplicitate geometric a, 162
multiplicitatea unei rad acini, 79
necunoscute principale, 135
necunoscute secundare, 135
notat ie aditiv a, 29
notat ie multiplicativ a, 29
nucleul unui morsm de grupuri, 41
nucleul unui morsm de inele, 69
num ar prim, 93
omotetie, 125
operat ie comutativ a, 27
operat ie algebric a, 27
operat ie asociativa, 27
ordinea lexicograc a, 102
ordinul unui grup, 37
parte stabila, 28
partit ie, 20
pereche ordonat a, 11
permut ari disjuncte, 51
permutare, 13
permutare impar a, 53
permutare para, 53
pivot, 134
polinoamele simetrice fundamentale,
101
polinom ireductibil, 93
polinom matriceal, 146
polinom simetric, 101
polinom unitar, 76
polinomul caracteristic, 146
polinomul minimal, 158
pre-imaginea a unei mult imi, 14
produs cartezian, 11, 19
produs direct de grupuri, 38
produs direct de inele, 64
produsul direct de spat ii vectoriale,
124
proiect ie canonic a, 13
r adacin a, 78
rangul unei matrice, 136
rangul unui morsm, 131
regula lui Cramer, 117
regula lui Laplace, 113
relat ie, 19
relat ie de echivalent a, 19
INDEX 217
relat iile lui Viet`e, 79
reuniune, 10
scalari, 123
semigrup, 28
signatura unei permutari, 52
sistem compatibil determinat, 133
sistem compatibil nedeterminat, 133
sistem Cramer, 118
sistem de reprezentant i, 21
sistem incompatibil, 133
sisteme echivalente, 133
spat iu vectorial, 123
spat iu vectorial nit generat, 126
spat iul vectorial standard, 124
structura grupurilor ciclice, 49
subcorp, 72
subgrup, 40
subgrup ciclic, 42
subgrup generat de o mult ime, 42
subgrup normal, 44
subgrupul impropriu, 40
subgrupul trivial, 40
subinel, 65
subinel prim, 69
submult ime, 9
subspat iu, 125
subspat iul generat de o mult ime, 126
sum a direct a de matrice, 153
sum a de ideale, 71
suma de subspat ii, 126
suma directa, 126
surject ie, 13
teorem fundamentala a polinoamelor
simetrice, 104
teorema Cantor-Schr oder-Bernstein, 17
teorema de izomorsm pentru inele,
70
teorema mp art irii cu rest, 78
teorema Bezout generalizat a, 147
teorema de izomorsm pentru grupuri,
48
teorema formei Jordan, 156
teorema Fundamentala a Algebrei, 95
teorema Hamilton-Cayley, 148
teorema Kronecker-Capelli, 137
teorema lui Bezout, 78
teorema lui Cantor, 17
teorema lui Cauchy, 54
teorema lui Cayley, 50
teorema lui Euler, 47
teorema lui Filippov, 166
teorema lui Frobenius, 159
teorema lui Grassman, 132
teorema lui Kronecker, 137
teorema lui Lagrange, 45
teorema lui Wilson, 80
teorema mica Fermat, 47
teorema rang-defect, 131
teorema schimbului, 127
teoremele lui Euclid, 94
termen principal, 103
transform ari elementare, 133
transpozit ie, 38
valoare proprie, 147
valoarea la dreapta, 147
vector propriu, 160
vectori, 123