marketing

media

comunicare

teorie socialã spaþii publice

Jakob Schrenk (n. 1977) a absolvit Deutsche Journalistenschule din München. Publicã reportaje ºi articole de opinie în periodice precum Neon, Suddeutsche Zeitung, Tagesspiegel, Berliner Zeitung,Taz sau Der Standard. Þine cursuri la Institut für Soziologie, Ludwig-Maximilians-Universität, München.

ARTA EXPLOATARII DE SINE
lume nouã
sau minunata a muncii
Traducere de Dana Gheorghe

(

JAKOB SCHRENK

Colecþie coordonatã de Iulian Comãnescu ºi Radu Gârmacea Redactor: Andrei Anastasescu Coperta: Angela Rotaru Corector: Georgeta-Anca Ionescu DTP: Corina Roncea Tipãrit la C.N.I. „Coresi“ S.A. Jakob Schrenk Die Kunst der Selbstausbeutung. Wie wir vor Lauter arbeit unser Leben verpassen © 2007 DuMont Buchverlag, Köln All rights reserved © HUMANITAS, 2010, pentru prezenta versiune româneascã Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României SCHRENK, JAKOB Arta exploatãrii de sine sau minunata lume nouã a muncii / Jakob Schrenk; trad.: Dana Gheorghe. – Bucureºti: Humanitas, 2010 ISBN 978-973-50-2480-2 I. Gheorghe, Dana (trad.) 316 EDITURA HUMANITAS Piaþa Presei Libere 1, 013701 Bucureºti, România tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51 www.humanitas.ro Comenzi Carte prin poºtã: tel./fax 021/311 23 30 C.P.C.E. – CP 14, Bucureºti e-mail: cpp@humanitas.ro www.libhumanitas.ro

Dresat pentru succes 9. Controlorul din mintea noastrã 3. Viaþa în centrul de evaluare 13. Libertatea totalã 2. Corporate Body 8.Cuprins Introducere 1. Exploatarea sentimentalã 6. Timpul de lucru nelimitat 4. Mobilitate fãrã limite 7. Angajatul ca artist 15. Ucenici ºi profesioniºti ai exploatãrii de sine 12. Ce e de fãcut? 7 15 31 43 61 77 93 111 129 145 161 171 189 207 223 235 . Angajaþi care suferã 10. Adio timp liber 14. Biroul ca spaþiu vital 5. Frica devine stimul 11.

.

Cu fiecare dimineaþã în care ne trezim sã mergem la serviciu. realitate. unde sã nu lucreze monoton ºi mecanic. Când soarele strãluceºte. o slujbã la care sã aibã Introducere 7 . Slujba care ne place ºi pe care ne-o organizãm cum vrem. dacã ai nevoie sã dormi mai mult. E de la sine înþeles cã ne tutuim cu ºeful. un coºmar. se spune. Un vis prinde viaþã. în sfârºit. Doar am încredere în tine. În secolul XXI aceastã utopie ar putea deveni. oricare dintre noi poate sã-ºi ia liber ºi sã dea câteva telefoane direct de la ºtrand sau de acasã. de fapt. „Tu decizi singur când ajungi“.Introducere Bine aþi venit în minunata lume nouã a muncii De mii de ani oamenii viseazã la o muncã plãcutã. „Mai stai puþin în pat. ci sã rezolve probleme interesante. Angajatul modern nu trebuie sã ajungã la serviciu în fiecare zi la aceeaºi orã. Cu o micã mare problemã: cã visul ar putea fi. ne mai apropiem un pic de acest þel. Colegii sunt cei mai buni prieteni. Cine nu ºi-ar dori o slujbã la care sã-ºi poatã urmãri þelurile ºi dorinþele.“ Vocea angajatorului e prietenoasã ºi calmã. pe care sã ºi-o poatã organiza dupã voie.

Acesta e unul dintre momentele în care visul începe sã se destrame. va trebui sã desfiinþãm departamentul. responsabilitate individualã – formele moderne de muncã îi oferã angajatului libertate ºi îl expun totodatã unor noi constrângeri ºi aºteptãri. lucrurile depind de mine“? Însã. 20% mai puþin personal. ªi atunci deschizi laptopul.parte de provocãri ºi despre care. Tot mai multã muncã se împarte pe umeri tot mai puþini. Inovaþiile precum Internetul. timp de lucru flexibil. se întâmplã sã sune. Bunurile ºi informaþiile ajung în timp record în toate colþurile lumii. Vocea angajatorului poate fi ºi tãioasã: „Dacã nu vã îndepliniþi obiectivele. Ierarhii plate.“ Fiecare trebuie sã-ºi administreze singur munca. computerul a devenit cea mai importantã unealtã de lucru. când te întinzi relaxat în fotoliu. Iar aceste schimbãri globale ne privesc pe toþi. cargourile uriaºe sau diversele revoluþii logistice sunt totodatã condiþia ºi rezultatul unei noi ordini economice mondiale. „Trimite-mi repede documentele alea“. dar asta nu înseamnã cã ziua de lucru s-a încheiat. verifici prezentarea. Rãsplata: un alt proiect. Independenþa în luarea deciziilor poate însemna ºi cã angajatul stã la birou trei nopþi la rând pentru a termina un proiect. muncã în echipã. dintr-odatã. Te afli deja acasã. cauþi informaþiile. sã poatã spune satisfãcut: „Am realizat ceva. La sfârºitul anilor ’90 capitalismul atingea o nouã treaptã a evoluþiei sale. întors seara acasã. Odatã cu boomul Internetului lumea a fost conectatã. te roagã colegul. 20% mai multã productivitate. cotaþiile la bursã Arta exploatãrii de sine 8 . telefonul. Cuvântul de ordine este: „Dã totul!“ Noua lume a muncii este contradictorie ºi diametral opusã principiilor cu care ne obiºnuiserãm în secolul XX.

Tendinþa economiei occidentale de a cuceri chiar ºi cele mai inaccesibile locuri de pe pãmânt a fost numitã de Rosa Luxemburg „acaparare de teritorii“. agenþi de asigurãri. Capitalismul se extinde tot mai mult conform unor reguli proprii. tot mai mult. Dorim ceea ce trebuie sã dorim. cum ar fi timpul liber sau sentimentele Introducere 9 .au sãrit în aer ºi mulþi studenþi la informaticã s-au trezit peste noapte milionari. Economia dezlãnþuitã acapareazã acele domenii clar definite înainte drept strict neeconomice. spirit întreprinzãtor. frizeri. Am ajuns sã internalizãm controlul. dar episodul isteric nu a rãmas fãrã consecinþe. Angajatul modern nu mai trebuie sã arate ca revoluþionarii moderni ai Internetului – care purtau tricou la întâlnirile de afaceri ºi jucau fotbal de masã în timpul orelor de program – pentru a fi adeptul aceloraºi valori de bazã: flexibilitate. La flacãra miliardelor arse. devenind valabilã ºi în vechea economie. Nu mai e nevoie ca un ºef sã ameninþe cu reþinere din salariu sau cu avertismente. Angajaþi de la IBM sau Siemens. pentru milioane de angajaþi obiºnuiþi. ci. bancheri. la fel ca universul de la Big Bang încoace. vânzãtoare ºi aºa mai departe. Globalizarea a dat acestui fenomen vechi o cu totul altã dimensiune.0. implicare. ºi în lumea interioarã a individului. Volkswagen sau BMW se condamnã singuri la muncã în weekend. el se aflã în capul nostru. care a depãºit de mult branºa IT sau alte industrii ale viitorului. nu mai noteazã orele suplimentare pe care le fac ºi sunt disponibili chiar ºi în concediu pentru colegii lor. La sfârºit banii s-au terminat. New Economy a topit imaginea vechiului angajator ºi a fãurit o versiune 2. Noutatea e cã principiile de piaþã ºi cultura muncii se rãspândesc nu doar în universul afacerilor.

Pentru a-l explora. Sub ochii noºtri. Nici nu a fost nevoie sã mã întâlnesc cu informaticieni din Silicon Valley – nu. Curioºi. turele care începeau invariabil la 8 dimineaþa. de viaþa privatã ºi sfârºeºte prin a o devora. Cum se lucreazã ºi cum se trãieºte în ziua de azi? Cum ar putea arãta harta noii lumi a muncii? Aceastã carte este relatarea unei cãlãtorii prin noul univers al muncii. a fost de ajuns sã mã uit în jurul meu. Noþiunile centrale ale societãþii industriale – condica de prezenþã. se apropie. Cine se aventureazã într-o lume nouã nu ar trebui sã se mai uite pe hãrþile vechi. principiul senioritãþii. angajaþii moderni se deplaseazã pe aceste pete albe de pe glob. pe viaþã. însã nu mai indicã nici o direcþie. Am vorbit cu angajaþi din bãnci Arta exploatãrii de sine 10 . care promitea sau te ameninþa cu o carierã fãrã întreruperi. se construieºte o lume nouã. În fabrici ºi în birouri nu se mai lucreazã dupã principiul Command and Control – comandã ºi executare –. distracþie ºi emoþie. aventurã ºi prietenie. pentru a se încheia în jur de 16:30 – toate acestea sunt realitãþi de mult depãºite. Ca ºi globalizarea. clare ºi bine structurate. contractul colectiv de muncã – ar putea ajunge curând în manualul de istorie. Biografia profesionalã liniarã. a cãrei hartã nu o cunoaºtem încã. Slujba ne promite recunoaºtere ºi diversitate. nu a trebuit sã zbor în Japonia. Poate cã sunt cunoscute. acest proces colectiv-psihologic distruge ordini vechi ºi face loc unora noi. în formele pe care le capãtã.noastre. Putem denumi acest lucru „acaparare a teritoriului interior“. terra incognita a muncii. ci se preferã autonomia individualã ºi structurile matriciale. confuzi ºi un pic temãtori. unde angajaþii îºi pãrãsesc locurile de muncã doar pe targã sau în coºciug. în Germania.

Aceste coduri ºi reguli nu se regãsesc în nici o carte de cãpãtâi.care urãsc ierarhiile ºi îºi iubesc munca sau cu zilieri care îºi doresc un loc de muncã stabil. Am fãcut jogging cu angajaþi ai operatorului de telefonie mobilã O2 ºi am învãþat de la doctorul Werner Mang. chirurgul vedetelor. concurenþa. Aceastã carte vorbeºte despre electricieni din orãºelul Zittau care strãbat 850 de kilometri pânã la muncã ºi despre copii mici care învaþã chineza pentru a face faþã pe piaþa globalã a viitorului. Introducere 11 . pentru a rãzbate. În noua lume a muncii nu s-au schimbat doar climatele ºi regulile de comportament. ale cãrei departamente trebuie verificate. Din ghidurile de carierã am învãþat cum se transformã angajatul modern într-un brand ºi cum face din propria lui viaþã un centru de evaluare. angajatul trebuie sã realizeze tot mai mult. Împreunã. ele formeazã „arta exploatãrii de sine“. îºi rafineazã modul individual de a se prezenta ºi încearcã sã descopere noi pieþe – ºi toate astea la nivel global. cum un nas frumos ajutã inclusiv în carierã. tot mai acerbã. din ambiþia de a îndeplini un rol informal în organizaþie ºi din rupturi macroeconomice. El ajunge sã se considere pe sine însuºi o companie. WLAN-ului (reþea wireless) ºi calculatorului. Angajatul stand-by: graþie telefonului inteligent (smartphone). analizate ºi optimizate continuu. ci se compun din orgoliu ºi dorinþã individualã. angajatul modern este disponibil permanent. iar aceasta presupune trei virtuþi de bazã. ci s-a creat în primul rând un nou model. un prototip al angajatului modern. Locul de muncã trebuie câºtigat: joburile devin tot mai nesigure.

prieteni ºi familie îi rãmâne tot mai puþin timp. În trecut. îºi foloseºte imaginaþia ºi pasiunile ºi se identificã în întregime cu ceea ce face. un artist al exploatãrii de sine. când sunã sirena. Pe de altã parte. ci doar atunci când proiectul a fost dus la bun sfârºit. Noul angajat-model este întreprinzãtorul entuziast. va influenþa. În ultimul weekend liber. Mai important însã decât schimbãrile concrete de rutinã a muncii ºi de comportament – care pot fi observate deja – este cã se modificã însãºi imaginea noastrã despre muncã. E o imagine care. puþini oameni la care sã se potriveascã exact toate cele enumerate. jobul începe sã acapareze noi regiuni din creier ºi îl elibereazã pe angajat. Arta exploatãrii de sine 12 . mult mai pregnant munca noastrã. în sfârºit. Libertatea care ne þine captivi: angajatul modern nu mai este controlat strict.iar munca nu se terminã la 5. felul în care vorbim ºi gândim despre slujbã. iar el renunþã la timpul liber pentru companie. nu mai existã nici o profesie complet neatinsã de frãmântãrile descrise mai sus. angajatul tipic era pasiv. paradoxal. fãrã îndoialã. Existã. ceea ce aºteptãm de la ea ºi de la noi. angajatul modern îºi programeazã un curs de perfecþionare. ci ºi sentimentele ºi personalitatea. probabil. fãcea ce i se spune ºi se bucura când putea sã plece. Pentru hobby-uri. Munca plãtitã ocupã un loc tot mai mare în viaþa lui. acasã. pentru cã „la muncã“ nu sunt utile doar cunoºtinþele de specialitate. el îºi organizeazã munca dupã propriile standarde. Nu-i nimic: jobul oferã ºi el multã diversitate ºi divertisment. câºtigând însã. ªi. o putere tot mai mare asupra lui. în viitor.

sunt neglijate. curãþenia ºi punctualitatea cu un sistem nou. care pune accent pe starea economiei. care nu au nimic de-a face cu valoarea economicã adãugatã. bancherii ºi arhitecþii tineri vorbesc despre meseria lor folosind aproape aceleaºi cuvinte ca adepþii miºcãrii hippy la Woodstock: împlinire individualã. pe cointeresarea financiarã a angajaþilor ºi pe imperativul creºterii productivitãþii. vechea societate burghezã. în anii ’60 ai secolului trecut. o atitudine anticonsumistã. o viaþã mai bunã. profund individualist: „Fii tu însuþi! Fã ce vrei! Fii diferit!“ Revoluþionarii anului ’68 aveau. a avut o influenþã importantã asupra culturii ºi societãþii ºi a înlocuit valori tradiþionale precum ordinea. fericire.Artistul exploatãrii de sine nu e un tehnocrat plicticos. fãrã îndoialã. Sã nu fiu înþeles greºit: aceastã carte nu predicã întoarcerea la vechea societate industrialã. Aceastã viziune euforicã. schimbare ºi distracþie. Ia fiinþã o monoculturã a muncii. Cine ar mai avea chef de monotonie. Alte segmente ale vieþii. sau mogulul filmului George Lucas – au ajuns miliardari ºi ºi-au pus amprenta asupra noii lumi economice. Steve Jobs. disciplina. Nu e o întâmplare cã atâþia foºti hipioþi – cum ar fi ºeful de la Apple. comenzi ºi disciplinã? E bine cã din ce în ce mai multor oameni le place ce fac ºi cã ei îºi pot organiza munca aºa cum cred de Introducere 13 . Aºa sunã noul refren al muncii: slujba devine centrul aspiraþiilor sociale ºi al existenþei individuale. În zilele noastre. Se ignorã totuºi deseori faptul cã individualismul lor ºi dorinþa lor de exprimare sunt cât se poate de compatibile cu capitalismul. artisticã asupra muncii se contopeºte într-un mod ciudat cu discursul managerial. El este produsul contraculturii care a zdruncinat.

pentru a evita pericolele. Cu aceasta îºi propune cartea de faþã sã vã ajute. trebuie sã înþelegem structurile ºi mecanismele noii lumi a muncii. Însã. trebuie sã fim atenþi ºi sã nu dãm crezare tuturor promisiunilor frumos poleite.cuviinþã. .

Libertatea totalã Ierarhiile se aplatizeazã. .1. Noile forme de organizare a muncii le oferã angajaþilor mai multã independenþã ºi îi silesc în acelaºi timp sã se transforme în întreprinzãtori. iar rãspunderea individualã creºte.

aºa a dorit mereu sã fie. Nu e vorba nici de bani. se ajunge din salariu cu asupra de mãsurã. Completarea declaraþiei de venit este un exerciþiu de meditaþie pentru omul muncii. la treizeci ºi trei de ani. Jan Schiemer ajunge la un moment dat într-un punct enervant.În fiecare an. când Jan Schiemer îºi completeazã punctual declaraþia de venit. Lucruri de care Jan Schiemer fuge. ne aºezãm la birou ºi facem bilanþul: cât am muncit. ne retragem în singurãtate. Independent ºi liber. ªi asta îi stricã toatã buna dispoziþie. ªi. trebuie sã plãteascã un impozit atât de mare – o dovadã a succesului sãu profesional. Arta exploatãrii de sine 16 . el ºtie toate chichiþele taxelor ºi impozitelor. îmbrãcãminte pedantã ºi petrecere de Crãciun la cantinã. se loveºte de aceeaºi problemã. în martie. Nu e vorba de tona de hârtii de completat: ca bancher. cam la aceeaºi datã. cãci Schiemer are un venit bun. a fost un an bun? În cursul acestui proces. la dreptunghiul mic în care scrie „venituri din activitãþi neindependente“. ce am realizat. Lui Schiemer aceste cuvinte îi sunã a birou-celulã. a ordine ºi disciplinã. În fiecare an. de fiecare datã îl cuprinde o mândrie copilãreascã atunci când vede cã. lui Schiemer îi place sã se joace cu cifrele. dacã e sã fie cinstit.

În tinereþe a bãtut oraºul în lung ºi-n lat pe skateboard. deºi nici nu a început bine ziua. pe cei din turmã: sunt prost dispuºi ºi se plâng de colegi sau de ºef. jurându-ºi cã nu va deveni niciodatã aºa – ºi ºi-a þinut jurãmântul. solistul trupei. Din walkman rãsuna Hier kommt Alex. care sã-i împlineascã?“ ªi el are de-a face cu ei la bancã. sunt colegi de-ai lui. crede Schiemer. cânta Campino. un neadaptat ºi. Rebelul ca prototip Jan Schiemer nu are chef de o asemenea viaþã plicticoasã. s-a simþit un exclus. mai rar ºefi. însã Schiemer pune mult preþ pe ea: „Eu sunt propriul meu ºef. într-un fel. a notat versurile. „Sigur cã am un ºef. „Sunt oameni cãrora nu le place ce fac“. „birocraþi care-ºi fac treaba din obligaþie“. Doar i-a studiat dimineaþa în metrou – pe angajaþi. De ce nu-ºi cautã altceva. care la muncã se simt ca la închisoare ºi care aºteaptã toatã ziua ca seara la cinci sã scape de la închisoare. e programat ca un calculator. Dar de cele mai multe ori lucrez Libertatea totalã 17 . dar el ºtie cã nu-i aparþine. Respinge în continuare autoritatea. Finanþele pot sã-l încadreze pe Schiemer în aceeaºi categorie cu ei.Concepþia lui poate fi exageratã.“ Acesta era cântecul preferat al lui Schiemer. mai bun.“ Angajaþii neindependenþi sunt ceilalþi. „Nu înþeleg cum se poate munci în condiþiile astea. ªi mai departe: „Fiecare om trãieºte ca un ceasornic. imnul anti-angajaþi al formaþiei punk Die Toten Hosen: „Într-o lume în care nu mai trãieºti decât ca sã-þi rupi oasele muncind“.

iar Schiemer regãseºte ºi astãzi la muncã acest sentiment: „Eu îmi gãsesc în muncã împlinirea personalã. aºa cum urmãreºti la televizor ritualurile ciudate ale unui trib din Pacificul de Sud.). când Schiemer semnase cu stiloul pãstrat din adolescenþã primul lui contract de muncã. Chiar dacã sunã pompos. valorile sunt extrem de compatibile: „Riscã.independent. de o analizã strãlucitã a structurii financiare a clientului. cãci ea þinea de domeniul trecutului încã din 1999. Am libertãþile mele. Munca îmi face extrem de multã plãcere. tr. a avut pentru prima oarã sentimentul cã e un om complet. Nu a fost niciodatã membru de sindicat. Iar în vreme ce mâna lui picta liniile ºi buclele pe care le exersase înainte de sute de ori.“ * Cele mai importante sindicate germane. Atunci a fost fericit.“ Schiemer îºi programeazã singur algoritmul activitãþilor lui. pe coli albe. având fiecare aproximativ 2. de un venit anual mare. o cunoaºte doar de la ºtiri sau din povestirile pãrinþilor. îºi zicea Schiemer încã de pe vremea când era skater.3 milioane de membri (n. nu fi plicticos!“ Doar cã acum nu mai e vorba de saltul cel mai înalt sau de cea mai ingenioasã strategie. Asta nu e lumea lui. Arta exploatãrii de sine 18 . întreg. ªi nu ºi-a schimbat nici azi deviza. Existenþã de rebel ºi imagine de bancher. ci de decizii rapide. „Fac ce mã taie capul“. Schiemer are nevoie de cineva care sã-i reprezinte interesele la fel de puþin pe cât are nevoie de un ºef.di sau IG Metall* ºi patronate pentru creºterea salariului cu 2% sau pentru plata a patru ore suplimentare cu un dezinteres amuzat. Urmãreºte lupta dintre ver. street and office credibility – diferenþa nu e atât de mare.

17. primul loc de muncã la Frankfurt. Pentru cercetãtori. greutate: 72 kg. el reprezintã un caz norocos: pot studia pe el cum se vor comporta corpul ºi sufletul omenesc în condiþiile viitorului. Pentru mai multe detalii. dintr-un univers în care altele sunt cerinþele ºi alta este atmosfera. licenþiat cu nota 8. pentru începutul lui octombrie. El vine însã din lumea de mâine a muncii.80 m. practicã. Generalul de la etajele de sus Un anunþ de angajare apãrut într-un numãr din 1807 al publicaþiei Aachner Zeitung suna astfel: „Se cautã servitoare. merge la salã de trei ori pe sãptãmânã. costume croite pe talie.Jan Schiemer – înãlþime: 1. Din anunþurile de angajare se poate învãþa mai mult decât din cotaþiile bursiere sau dintr-un articol pe patru coloane despre contractul colectiv de muncã. al doilea la München. Cercetãtorul mass media Michael Klemm afirmã cã acest anunþ standard a fost Libertatea totalã 19 . trebuie sã se priceapã la curãþenie ºi la gãtit. Din modificãrile apãrute în cererile de angajare se pot citi schimbãrile din lumea muncii ºi schimbarea de rol pe care o suferã angajatul – de la semi-sclav la întreprinzãtorul modern al cãrui prototip este Jan Schiemer. ci departe de titlurile scrise cu litere de-o ºchioapã ºi de fotografiile format mare. Bacalaureat cu nota 5.84. Crezul lui Jan Schiemer se regãseºte adesea în ziare. adresaþi-vã redacþiei“. Nu însã la rubrica politicã sau economicã. Pãr tuns scurt. Jan Schiemer nu a inventat nimic ºi nici nu a listat vreo companie la bursã. studiu în strãinãtate.

mai târziu chiar funcþionari sau directori de vânzãri. ºefilor de departament. scria el la începutul secolului XX. omul este cam leneº“. Dacã un angajat lipseºte.valabil aproape 150 de ani. existã mereu carne de tun de rezervã. Jos miºunã o armatã de soldaþi-muncitori în uniformã albastrã ºi cu feþe cenuºii. care indicau ce se poate face ºi ce nu. Ca ºi în cazul unui infanterist cãzut pe front. Indicaþiile lor scrise li se transmit. Sus de tot. muncitorii vor face totul pentru a împiedica producþia. strungari. Nu strâng nici mãcar o piuliþã înainte ca superiorul sã le dea comanda urlând. care. fac alte observaþii pe hârtia primitã. poate fi înlocuit oricând cu altul. Dumnezeu Tatãl. simpli. la etajele inferioare. contabili. ci de trupuri. potrivit naturii lor. la rândul lor. Acest limbaj concis oglindeºte o formã de organizare a muncii descoperitã acum mai bine de o sutã de ani. X cautã Y. Figuri puternice. în acest moment. ofiþerii. fabrica idealã funcþioneazã ca o armatã. care se supun fãrã sã crâcneascã. Taylor. patronii de fabrici trebuie sã le supravegheze ºi cea mai micã miºcare. Arta exploatãrii de sine 20 . care stãpâneau anumite miºcãri automatizate. care a intrat în crizã în anii ’70 ai secolului trecut ºi care. Frederick W. în birouri de stejar ºi cu secretarã în anticamerã. Taylorismul a putut fi inventat într-o epocã în care exista încã o ordine strictã. Nu era nevoie de minþi. avea o axiomã supremã: „Prin natura lui. Pentru cã. standardizaþi. Iar Y erau maºiniºti. e condamnatã definitiv la dispariþie: taylorismul. cel mai cunoscut consilier organizaþional din istorie. stau generalii. În modelul lui Taylor. Paºii sunt scurþi. Nimic nu trebuie lãsat la latitudinea lor. de care se puteau folosi oricând.

îºi aruncã în aer apartamentul mobilat de la Ikea ca pe un simbol al existenþei lui determinate din exterior – iar mai târziu inclusiv câþiva zgârie-nori din cartierul financiar. în 1907. credea el.patria. nu s-au scurs decât zece minute mici. se mânjeºte pe faþã cu cernealã. ºi intrã în discuþii fãrã sens cu colegii ºi superiorii. subþiri. „Opt ºi jumãtate. tatãl. viaþa searbãdã a funcþionarului bancar Helbling. patronul. demnitate – au avut. Munca plicticoasã de la birou sau de la fabricã este reprezentatã mereu în filme ºi în literaturã ca ºi cum ar fi la antipodul vieþii adevãrate. Capitalismul industrial. Aºa reuºeºte sã-ºi reducã activitatea de dimineaþã – înregistrarea unor cifre – la „trei cifre ºi la tentativa unei a patra“. Suspinã. o zonã gri a drepturilor omului. angajat la o societate de asigurãri. În filmul lui David Fincher Fight Club din 1999. protagonistul. Helbling îºi scoate ceasul de buzunar pentru a-i compara chipul cu cel al ceasului mare de la birou. Mannesmann. chiar ºi dupã 1945. Se duce tot timpul la toaletã.“ Cu aceste cuvinte înfãþiºeazã scriitorul elveþian Robert Walser. iar în faþa lui se lãþesc zece ore greoaie. se plictiseºte de moarte la muncã. valabilitate restrânsã în birou ºi la fabricã. Pentru cã îºi urãºte munca. Karl Marx descrisese deja disperarea angajaþilor. Cãºtile albastre ale ONU nu au fost trimise niciodatã acolo. infime. fine. ascuþite. Când nu mai poate suporta aceastã viaþã fadã. egalitate. Helbling face tot posibilul pentru a se sustrage de la ea. în schiþa Ein Vormittag (O dimineaþã). îi forþeazã pe Libertatea totalã 21 . BMW ºi Siemens reprezentau state în stat. pe care o curãþã ulterior prin proceduri complicate. Frumoasele promisiuni ale modernitãþii – libertate.

încã în ºort. eu sunt cel care ia decizia. Ziua de muncã a lui Schiemer a început azi la 7:15. sã-i faciliteze creºterea sau sã-i pecetluiascã sfârºitul: deciziile lui au consecinþe importante. ci ca sã aibã mâinile libere pentru celelalte lucruri pe care Arta exploatãrii de sine 22 . Schiemer se aºazã în faþa calculatorului. Dacã cineva l-ar observa pe Jan Schiemer în activitate. Iar omul nu îºi mai vede roadele muncii. Headset-ul nu-l foloseºte ca sã se dea mare. Tactul nu mai e dat de ceasul interior.oameni sã meargã la fabricã. Angajatul e înstrãinat de munca sa ºi de sine însuºi. ºosete ºi tricou. Schiemer poate sã ofere un parc de maºini unei întreprinderi mici sau mijlocii. „Înainte. pentru a aproba un credit. în principiu. Pentru asta. La 8 începe ºedinþa de dimineaþã cu echipa: planificarea activitãþilor pentru urmãtoarele douã sãptãmâni. „înstrãinare“ ar fi ultimul cuvânt cu care i-ar trece prin minte sã-l caracterizeze. El trebuie sã evalueze dacã firma poate sã ramburseze creditele primite. cu cealaltã copiazã într-o prezentare PowerPoint câteva cifre primite noaptea prin e-mail de la un coleg. trebuie sã cunoascã îndeaproape mersul lucrurilor la acea firmã. Cu o mânã se freacã la ochi. trebuia sã primesc la rându-mi aprobarea de la diverºi superiori. ci de maºini. unde nu produc pentru ei. cãci activitatea lui nu e decât o micã verigã în lungul lanþ al producþiei. de bunãvoie. Anarhia eficientã Schiemer e responsabil de aprobarea creditelor pentru companii. ci pentru patron. acum.

„Activeazã centrii energetici“. dar toate au mers ca pe roate. care sã plece capul în faþa vreunui general. Ca ºi personajul literar Helbling. Taylorismul n-a fost înfrânt de critica marxiºtilor. În timp ce telefoneazã. dar ãsta ar fi un semn rãu: „ªeful trece pe aici doar când sunt probleme. nu dureazã Libertatea totalã 23 . Îi place multitasking-ul. curenþi. Totul se întâmplã cu o vitezã ameþitoare. „O zi super“. fluviul lat devine o deltã întortocheatã. ci opereazã ca o „forþã specialã“ independentã pe teritoriile lumii globalizate. iar eu încerc sã evit problemele“. semneazã formularele pe care i le scuipã imprimanta la intervale regulate pe birou ºi îi comandã asistentei sale.“ N-a vorbit azi cu ºeful lui ºi nici nu l-a vãzut. Mãnâncã în faþa calculatorului fãrã a murdãri nici mãcar o datã tastatura. crede el. Aceastã formã de organizare a fost funcþionalã într-o vreme în care economia se dezvolta încet ºi egal. ca un fluviu mare ºi lat. vârtejuri ºi cascade. îi dã senzaþia cã pãcãleºte timpul. patriarhul nu trebuia decât sã transmitã de pe pod câte un ordin la câteva ore. În capitalismul de mare vitezã. Schiemer este opusul angajatului plicticos ºi plictisit. Schiemer scrie e-mailuri. într-un limbaj al semnelor perfecþionat de-a lungul anilor. Se duce însã de mult mai puþine ori la toaletã. plinã de bulboane.le rezolvã între timp. nu pierde vremea ºi nici nu foloseºte des cernealã. În cazul unei probleme sau al unei defecþiuni tehnice. La ora 17 face prima pauzã adevãratã ºi îºi maseazã tâmplele cu vârfurile degetelor. ºi Jan Schiemer lucreazã tot la o bancã. ci de condiþiile economice. Pentru a dirija concernul. a scriitorilor ºi a scenariºtilor de film. „Multã treabã. o salatã ºi un sendviº cu salam pentru prânz. declarã la ora 19. El nu se considerã un executant de ordine.

ci ºi pe cea a covoraºelor din interior sau forma volanului. dar calea spre atingerea lor e lãsatã în seama fiecãrui angajat. Un anumit proiect – producerea a 300 de osii de camion. Clientul e pretenþios. Pentru asta e nevoie de echipament corespunzãtor ºi de personal care sã se priceapã ºi sã poatã lua decizii. spun superiorii. Cine nu face decât sã execute ordine îºi pierde la un moment dat eficienþa. dar fiþi profitabili!“ Anarhia ca mijloc de creºtere a productivitãþii. „Faceþi ce vreþi. sã dai la o parte bucata Arta exploatãrii de sine 24 . sã ºtanþezi. comandarea unui top de hârtie – trebuie finalizat într-o anumitã perioadã de timp. „Fiecare client poate primi un automobil de culoarea pe care o doreºte – cu condiþia sã fie neagrã“. Acestea continuã sã fie dictate de sus. Un lucru e cert: controalele permanente ale taylorismului înãbuºeau creativitatea angajatului. ci unul croit dupã nevoile lui. sã apeºi pe buton. Problemele trebuie rezolvate pe loc. s-o încastrezi. Euforia muncii Munca tipicã din fabricã – sã pui bucata de metal pe masa de lucru. clientul îºi poate alege nu doar culoarea maºinii. Astãzi. gãsirea a 150 de clienþi noi.mult pânã când vestea ajunge la nivelurile superioare de conducere. Managementului bazat pe supraveghere i-a luat locul un management bazat pe obiective. se crede cã ar fi spus odatã Henry Ford. El nu vrea un produs de masã. Iar nevoile lui sunt cunoscute mai bine de coordonatorul de echipã sau de angajatul simplu decât de managerul din centralã. sã tragi de manetã.

„entuziasm“. „spirit de echipã“. ci lucreazã independent la un calculator. „Optimizarea maºinilor. introduc cifre în tabele Excel.“ În plus. „pasiune“. observã cercetãtorul mass media Michael Klemm.de metal – e de domeniul trecutului. stau la pupitrul de comandã. dar tot mai mulþi scriu e-mailuri. Rubricile dedicate locurilor de muncã ºi anunþurilor din cele mai importante publicaþii germane oglindesc aceastã evoluþie. Libertatea totalã 25 . fie cã vorbim de un bucãtar sau de un consilier economic: „dorinþã de implicare“. „abilitãþi interpersonale ºi de comunicare“. „Dacã în trecut cei care exploatau maºinile erau practic simpli executanþi. organizare ºi management. cu atât definesc mai exact ºi mai detaliat calitãþile necesare. un institut german pentru cercetarea pieþei muncii. Sarcinile de conducere. Anunþurile sunt tot mai lungi ºi mai ambigue. sarcinile solicitante sunt la mare cãutare. Cu cât descriu mai voalat activitatea. cercetare ºi dezvoltare. aºa cum rezultã dintr-un studiu realizat de IAB. consiliere ºi training ar putea sã ocupe în viitor peste 40% din activitatea angajaþilor. Astãzi. Tot mai puþini oameni strâng ºuruburi pe bandã rulantã. crearea de noi programe ºi planificarea resurselor. explicã sociologul Nick Kratzer. care sunt totuºi aceleaºi. forþa de muncã intelectualã a devenit grupul cel mai numeros de angajaþi. comanda de material. aproape jumãtate dintre angajaþi lucreazã la calculator. Nu mai sunt coordonaþi. „sensibilitate socialã“. „inteligenþã emoþionalã“. îmbunãtãþirea programelor. „ambiþie“. astãzi ei se ocupã ºi de alte lucruri“. în timp ce „activitãþile manuale simple sunt din ce în ce mai puþin cerute ºi vor ajunge pânã în 2010 sã acopere numai 16% din sarcinile de serviciu“. Angajatul trebuie sã fie creativ ºi inovator.

Pânã acum câþiva ani. Peste tot zac cutii nedesfãcute. spatulã ºi ciocan. uneori chiar o nouã personalitate. angajatul trebuie sã evolueze spre un participant la piaþa muncii activ. pentru cã sunã foarte preþios ºi sunt mai mult aparenþã decât esenþã. În camere sunt înºirate ediþii ale ziarelor economice. mãcar sub formã de semnãturã electronicã – o a doua carte de identitate ºi o confirmare a identitãþii profesionale. Junior Manager. nu se aplicã doar ruj. „Învârte miliarde. inteligentul ºef al diviziei de investiþii a Deutsche Bank. Sunt titulaturi pe seama cãrora ne distrãm uneori. Astãzi oricine are carte de vizitã. cu bisturiu. cum ar fi Anshu Jain. Human Resources Manager. Becurile atârnã goale de tavan. chiar ºi la ºase luni dupã mutare. dar în cele din urmã iese la ivealã un chip nou. Rafinarea personalitãþii înlocuieºte mecanica finã de la bancul de lucru. scrie despre el Manager Magazin. Poziþia este tipãritã cu litere groase. uneori mai curge ºi sânge. cu articolele lor dedicate managerilor de top. Consulting Assistant. Aceste neologisme nu sunt însã doar modificãri cosmetice pe chipul angajatului mediu. încaseazã milioane. dinamic ºi entuziast. „Pe scurt: þine în mânã Arta exploatãrii de sine 26 .În ofertele de muncã e definit noul model al turbocapitalismului: omul cenuºiu din fabricã e depãºit. atrage ca un magnet afacerile de succes ºi le aruncã la gunoi pe cele nerentabile“. Angajatul pasiv devine un întreprinzãtor activ ºi mândru. Tipãrite pe carton velin cu litere îngroºate ºi aurite. dacã nu de carton. ci se face o operaþie esteticã invazivã în toatã regula. doar cei care practicau profesii liberale sau angajaþii cu funcþii de conducere aveau cãrþi de vizitã. Jan Schiemer nu prea ºtie cum aratã locuinþa lui la lumina zilei.

fãrã ideile ºi propunerile lor creative întregul edificiu se prãbuºeºte. sã-ºi punã-n practicã ideile uneori trãsnite. Angajaþii moderni. ca Jan Schiemer. ºi despre nevoia de a cãuta tot timpul aceastã clipã. Libertatea totalã 27 . Una dintre puþinele constante ale vieþii lui neliniºtite: „Niciodatã nu e totul rezolvat“.000 de metri sau traverseazã Polul Sud. ªi ei povestesc despre euforia trãitã în momentul epuizãrii totale. Angajatul taylorist poate fi înlocuit uºor. Jan Schiemer i-a trimis unui coleg un raport final în format PDF. A salvat acest mesaj pe cartela SIM a mobilului. De aceea au voie sã-ºi fixeze singuri obiectivele.“ Schiemer este un fan declarat al acestor cârmuitori de concerne ºi de lumi. În mesaj doar atât: „Niciodatã nu e totul rezolvat. care se caþãrã într-un timp record pe un perete înalt de 1. dupã înfruntarea celui mai mare pericol. E nevoie de ei. O propoziþie. Cinci cuvinte. În orice caz. În primul an de muncã.frâiele bãncii. lui i-a plãcut. Le are în cap ºi funcþioneazã dupã aceleaºi principii ca ºi ei. În e-mail nu a scris decât douã cuvinte: „Totul rezolvat“. ªi nu trebuie sã-ºi atârne pe pereþi posterele lor. Dogma unui sistem economic cvasi-religios: „Gândeºte ca un antreprenor! Îmbunãtãþeºte-þi permanent performanþele!“ Poveºtile lui Schiemer despre o zi lungã de lucru te duc cu gândul la practicanþii de sporturi extreme.“ Schiemer nu ºtie dacã rãspunsul era serios sau nu. cu semnul exclamãrii. atunci meritul e al lor ºi numai al lor. era târziu. iar când osiile de camion au fost produse. Dacã era o dojanã sau o încurajare. chiar dacã între timp a schimbat de mai multe ori telefonul. sunt de neînlocuit. când au fost atraºi clienþii noi ºi a fost comandatã hârtia. Mobilul a sunat dupã trei minute. mai precis douã noaptea.

El se bucurã de siguranþa pe care i-o oferã statul bunãstãrii ºi de garanþia unei slujbe pe viaþã. care face parte. mai presus de toate. ci îºi organizeazã singur Arta exploatãrii de sine 28 . Angajatul capitalismului prosper – la Siemens. iar uneori ajunge sã lucreze ºi 16 ore pe zi. Se oglindeºte în monitor. explicã Günter Voß. din familie. Întreprinzãtorul independent Sociologii Günter Voß ºi Hans Pongratz disting trei tipuri de angajaþi. Are totul sub control. Aratã concentrat. Capitalismul dezvoltat creeazã un nou tip de angajat: dupã sclav ºi dupã servitorul de încredere. începe sã strãluceascã aceeaºi luminã bleu ca aceea pe care o emite monitorul lui. Acesta executã activitãþi simple ºi foarte simple ºi este exploatat la maximum. ci. Nu se simte doar foarte obosit. În primul rând e vorba de muncitorul proletar din perioada industrializãrii timpurii. liniºtit ºi suveran. într-o anumitã mãsurã. Dupã o noapte petrecutã la birou. iar activitatea lui e controlatã mai mult sau mai puþin dupã principiile de management ale lui Taylor. „Acesta nu se lasã controlat de ºef. Însã nici el nu se mai potriveºte timpurilor actuale.Jan Schiemer povesteºte cum se observã uneori pe sine însuºi. care au predominat în diverse momente ale secolelor al XIX-lea ºi XX. Ce vede îi place. Volkswagen sau Thyssen – a absolvit în schimb studii de specialitate. la fereastrã. observã dintr-odatã cum. euforic. apare acum întreprinzãtorul independent. Ca ºi cum ar fi drogat. Lumea interioarã ºi cea exterioarã se întrepãtrund într-o luminã sclipitoare.

activitatea. afirmã Günter Voß. a cãror realitate nu are nimic de-a face cu cea a avocaþilor sau a medicilor. „Aceºtia îºi fac cu greu loc prin viaþã. agenþi de PR. al layouturilor înguste ºi fixe a fost luat de mult de poze mari. în culori. de exemplu.“ Nu doar munca se schimbã. „Fãceai ce-þi spunea superiorul. ci ºi felul în care ne raportãm la ea. Dacã lucrurile merg bine. Unii. oameni de publicitate. Anunþurile sunt de fapt reclame.“ Aceasta este varianta premium. în cazuri nefericite. la suprasolicitare. care aºtepta sã i se spunã ce are de fãcut“. „Înainte puteai fi un angajat harnic ºi la locul lui. Azi acest lucru nu mai e de ajuns. Un semn distinctiv important sunt în orice caz cearcãnele adânci. Întreprinzãtori independenþi sunt ºi majoritatea celor peste douã milioane de germani care au douã sau mai multe joburi în acelaºi timp. pe care încearcã s-o optimizeze neîncetat ºi s-o negocieze pe piaþã. pe lângã care existã însã ºi o categorie mai modestã: milioane de liber-profesioniºti adevãraþi sau aparenþi. ºi de titluri care sar în ochi. „Angajatul întreprinzãtor munceºte pânã îºi terminã treaba – ceea ce poate duce. locul literelor mici. bãnci ºi IT. consilieri. remarcã Voß. arhitecþi.“ E propriul lui ºef. Jurnaliºti liber-profesioniºti. negru pe alb. menite sã Libertatea totalã 29 . angajaþi în asigurãri. „În cercetãrile noastre empirice întâlnim acest tip de angajat în tot mai multe domenii de activitate. Puterea de muncã ºi-o priveºte ca pe o marfã. livreazã pizza ºi trebuie sã munceascã ºi 40-50 de ore pe sãptãmânã ca sã-ºi asigure existenþa. Angajatului i se pretind iniþiativã ºi organizare individualã a activitãþii.“ Câþi oameni sunt deja întreprinzãtori independenþi e greu de spus.“ În anunþurile de angajare. ingineri. satisfacþia e asiguratã.

din Caraibe sau Bali. în locul lor firma îºi descrie – în multe cuvinte. într-o realitate proprie. Iar dacã Jan Schiemer ar fi sincer.“ Compania E.ON scrie: „Nimic nu merge la noi fãrã energie. Viaþa privatã ºi munca – ireconciliabile altãdatã – devin tot mai mult unul ºi acelaºi lucru. Pentru început. o L’Oréalitate. Un anunþ al bãncii WestLB sunã astfel: „Cine vrea sã lucreze la noi nu trebuie sã schimbe întreaga lume. metafore ºi imagini – viziunea ºi misiunea ei. în arºiþa luptei de zi cu zi. unde omul e în elementul lui ºi îºi poate urma visele ºi ideile. lumea financiarã e de-ajuns. Dacã vã simþiþi în stare sã vã confruntaþi cu provocãri neobiºnuite.inducã emoþii ºi nevoi ºi sã-i facã pe oameni sã acþioneze. probabil cã n-ar putea spune unde se simte mai bine: la piscinã în vacanþã sau poate tot la birou. aºa-numitul employer brand. Te ademenesc în altã lume. capitalul social ºi altele de acest gen sunt tot mai rare. . atunci veniþi la noi. Indicaþiile despre numãrul angajaþilor. Anunþurile seamãnã cu reclamele agenþiilor de turism pentru destinaþii exotice. Piaþa de viitor a energiei vã aºteaptã“. La L’Oréal sloganul este scurt ºi la obiect: It’s my L’Oréality. necunoscute.

2. Angajatul trebuie sã-ºi construiascã singur postul. Controlorul din mintea noastrã Patriarhul companiei iese la pensie ºi nici vajnicul sindicalist nu mai are multe de zis. Ceea ce înseamnã mai multã presiune ºi mai mult stres. .

iar regizorul este schimbat. de voie. de nevoie. sondele de þiþei sub soarele deºertului. aur negru. Într-un fel sau altul. serialul ºi mai ales eroul principal nu se mai potrivesc cu timpurile de azi.Niºte scenariºti lucreazã de peste trei ani la un remake cinematografic al serialului TV Dallas.R. Bugetul iniþial de 50 de milioane de euro este redus în permanenþã. Iar Arta exploatãrii de sine 32 . totul în proprietatea unei singure familii – greu de gãsit o imagine mai clarã a vechii economii. Râde zgomotos când aflã dorinþa lui Bobby. E de înþeles de ce-l atrage rolul nemernicului magnat al petrolului. Aristocraþia texanã a petrolului e la fel de modernã ca proprietarul fermei de bumbac din Pe aripile vântului.R. fratele lui. de creativitate ºi de autocontrol. J. Jennifer Lopez a renunþat. Sigur e doar cã John Travolta doreºte sã-l interpreteze pe patriarhul clanului. nu e importantã împlinirea personalã în companie. Pentru J. Un scenariu retro în Texas: bãrbaþi puternici. n-a auzit niciodatã de noi metode de motivare. dar e la fel de uºor de priceput ºi de ce filmul se încheagã atât de greu. femei frumoase. fii rebeli. Meg Ryan a refuzat politicos rolul. este prototipul patriarhului. J.R. care domneºte peste firmã ºi familie cu o burtã rotundã ºi cu mânã de fier. de a prelua mai multe responsabilitãþi în companie.

În anii ’70 ºi ’80. un dicþionar intitulat ªef–germanã. cu aroganþã ºi infatuare. difuzat de postul german ProSieben. Douãzeci de ani mai târziu. germanã–ºef. Al dumneavoastrã? Cine îºi jignea superiorul în capitalismul industrial zbura din companie. Ecoul aprobator a fost imens. Mâine îl omor se numesc memoriile foarte bine vândute ale unei ºefe de cabinet. atunci le considerã „tâmpenii liberale“. un morman tot mai mare de ruine“. azi el devine vedetã. Christoph Maria Herbst. pentru a face acelaºi lucru în altã companie ºi a lãsa în urmã. la Langenscheidt. O întind cu buzunarele pline. Autorul scrisorii a devenit eroul angajaþilor dependenþi. a publicat între timp. Controlorul din mintea noastrã 33 . J.R. Serialul Stromberg. De un succes similar s-a bucurat ºi cartea lui Margit Schönberger ªeful meu e un nenorocit. Dallas a fost cel mai de succes program de televiziune american. fãrã scrupule.dacã a auzit. bârfã ºi minciuni sfruntate. iar J. altfel aratã managerii de companii ºi coordonatorii echipelor TV. Pe 9 martie 2007 un angajat furios al Deutsche Telekom se aºeza la calculator ºi scria un e-mail cãtre preºedintele René Obermann ºi cãtre ceilalþi membri ai Consiliului de Administraþie: „Vin ºi restructureazã. care nu ar mai avea nici o ºansã dacã s-ar lua la întrecere cu vânãtorii agili ºi rapizi ai bursei din secolul XXI. un personaj respectabil. ne prezintã un ºef care-ºi mascheazã incompetenþa crasã prin citate din cãrþi.R. este un om al trecutului. Stromberg are umor ºi prinde la public pentru cã vorbeºte deschis despre ce gândesc milioane de angajaþi în fiecare zi: „Oricum ºeful nu verificã nimic!“ Actorul principal.. În zilele urmãtoare scrisoarea s-a rãspândit cu repeziciune în companie ajungând pânã la urmã ºi în afara ei. un dinozaur.

reuºea sã dea piept Arta exploatãrii de sine 34 . responsabilitate ºi dorinþã de a se face remarcat. Bãtrânul lup de mare avea însã ºi pãrþile lui bune. în care declara cã se bucurã de critica constructivã. dar îºi exprima rugãmintea ca pe viitor sã fie lãsate deoparte jignirile.Mai demult. e de pãrere Nassehi. Fãrã îndoialã cã a fost vorba de o miºcare de PR. crede presa. explicã sociologul Armin Nassehi. nu au mai existat pânã acum. Faptul cã e nevoie de o asemenea miºcare reparatorie aratã însã cât de proastã e imaginea conducãtorilor economiei. Obermann. Presiunea pieþei Patriarhul companiei era un tip ursuz. dominaþia managerilor se baza pe cunoºtinþele lor de specialitate“. ei trebuie doar sã stabileascã obiectivele ºi sã lase subordonaþilor mai multã libertate.“ Leadership-ul nu se mai executã. „În taylorism. Faptul cã generalii ºi ofiþerii managementului ºi-au pierdut autoritatea nu þine doar de fluxul ºi refluxul societãþii. „Unii reuºesc foarte bine acest lucru dacã au charisma necesarã. ci ºi de noua organizare a muncii. Atât de mulþi manageri incompetenþi. „Astãzi superiorii nu mai pot comanda de sus. a trimis pe 21 martie 2007 o scrisoare deschisã „dragilor colege ºi colegi“. Cu un amestec de siguranþã de sine. Ne amuzãm copios de superiorii incapabili ºi de managerii penibili – dar odatã ºi odatã râsul ar putea sã ne rãmânã în gât. ci se pune în scenã. la asemenea afront s-ar fi rãspuns cu un avertisment sau cu o concediere. în schimb. alþii se fac doar de râs“. autoritar.

departamentele care nu le fac faþã sunt desfiinþate. Vântul economiei mondiale aproape cã-i doboarã. spune preºedintele patronatului Gesamtmetall. merg deseori sau întotdeauna pânã la limitele puterii lor de muncã. cã randamentul sãu nu poate fi cumpãrat mai ieftin din altã parte. Uneori angajaþilor le e dor de spatele masiv al angajatorului. iar apartamentul plãtit de companie. explicã sociologul Nick Kratzer. „Încã din anii ’80 se vorbea de ierarhiile plate“. adicã o cincime dintre angajaþi. Martin Kannegiesser. aceste lucruri sunt puse cu adevãrat în aplicare.cu furtunile economiei libere. Conform unui sondaj realizat de ISO-Institut din Köln. ei nu mai lucreazã pentru „ºeful cel bãtrân“. în multe companii. motiv pentru care se simt mereu suprasolicitaþi. Angajaþii puteau sã se odihneascã la umbra lui. Astãzi. Obiectivele sunt tot mai ambiþioase. Potrivit unui studiu realizat de Institutul pentru Cercetarea Pieþei Muncii din Germania. ci pentru o reþea anonimã de acþionari. Astãzi. Un Controlorul din mintea noastrã 35 . dar nu toþi sunt fãcuþi pentru asta.“ Orice angajat trebuie sã demonstreze. „În comparaþie cu vremurile de atunci. acum. toþi sunt îndemnaþi sã fie întreprinzãtori. procentul era de un întreprinzãtor la o mie de angajaþi. într-un anume fel. Pe vremuri. Asta a fãcut ca. A pune accentul pe orientarea cãtre client ºi a-l face pe fiecare angajat sã simtã presiunea pieþelor financiare – „iatã strategia de care depinde supravieþuirea companiilor“. la fiecare proiect. 42% dintre angajaþi se simt mereu sau tot mai adesea sub presiunea timpului ºi a performanþei. ºase milioane de oameni. angajaþii sã fie nevoiþi sã-ºi «construiascã» singuri postul. pensia ºi garanþia cã nu vor fi lãsaþi pe drumuri le dãdeau un sentiment de siguranþã.

sondaj realizat în rândul sindicatelor germane a arãtat cã acestea considerã presiunea tot mai mare a deadline-urilor drept cea mai mare problemã a angajaþilor. ªeful de departament nu mai e de mult un amestec de antrenor sportiv ºi paznic de închisoare care-ºi împinge de la spate angajaþii cu ameninþãri ºi promisiuni. „ªeful îmi suflã în ceafã“, îºi povesteau mai demult colegii în pauzele de cafea. Astãzi, când te întorci, locul din spatele scaunului e pãrãsit ºi gol. Angajatul e singur. Între timp, piaþa exercitã o presiune la fel de mare asupra angajatului ca deunãzi superiorul direct. Iar dezavantajul e evident: cu piaþa nu se poate negocia. Dacã o comandã respinsã sau un proiect periclitat pun în primejdie viitorul departamentului, când deadline-ul devine o adevãratã linie a morþii, atunci nu prea mai existã argumente. Locul controlului extern e luat de cel intern. Controlorul din epoca taylorismului nu a dispãrut: poziþia lui a fost doar externalizatã – în minþile angajaþilor. Fiecare este propriul lui ºef.

Capitalism fãrã sindicate
Adversarul tradiþional al capitaliºtilor nu a fost niciodatã angajatul singur, ci colectivul de angajaþi, reprezentat de comitetul de întreprindere sau de sindicat. A trecut însã ºi vremea lor. 200.000 de oameni pãrãsesc în fiecare an Asociaþia Sindicatelor din Germania. Ani de-a rândul aceasta s-a bazat, în atragerea membrilor, pe un argument imbatabil. O broºurã cu o diagramã – timpul este axa Y, salariul este axa
Arta exploatãrii de sine 36

Z, iar o sãgeatã roºie aratã mereu în sus. „Luptãm pentru voi“, voia sã spunã desenul, „vã îmbogãþim“. O loterie la care fiecare primeºte imediat o rentã lunarã – visul fiecãrui cetãþean german. Începând cu anii ’50 ºi pânã în anii ’70, fiecare rundã de negocieri salariale se încheia cu creºteri uriaºe de salarii, adesea de peste 10%. În anii ’80, o majorare de 4 pânã la 5% era un lucru normal. S-au dus timpurile acelea. Din 1992 încoace salariile cresc atât de greu, încât nu mai þin pasul cu inflaþia. În spectaculoasele conflicte de muncã din ultima vreme – pentru sãptãmâna de 35 de ore în Germania de Est sau împotriva mutãrii a 50.000 de angajaþi ai Deutsche Telekom într-o firmã de service, sindicatele IG Metall ºi ver.di au eºuat lamentabil. Sociologii vorbesc deja despre un „capitalism fãrã sindicate“. Negocierile salariale seamãnã în ultimul timp tot mai mult cu o telenovelã proastã. În primele seri, problema este întoarsã pe toate pãrþile la ºtirile de maximã audienþã, turnându-se încet, dar sigur gaz pe foc. Sindicatele cer ceva, patronatul calificã cererea drept „nepotrivitã ºi iresponsabilã în cel mai înalt grad“. Reprezentanþii salariaþilor nu se lasã mai prejos ºi considerã replica o „provocare“. Ameninþã cu ieºirea în stradã; un mic punct culminant ºi ne aflãm deja în prima zi de grevã: la porþile fabricilor stau oameni în veste portocalii care tremurã ºi îºi agitã ameninþãtor pumnii în aer. Urmeazã un moment de respiro, de încetinire, ca în teoria dramei. ªedinþe prelungite pânã dupã miezul nopþii ºi mereu noi întâlniri finale. Apoi catastrofa ºi deznodãmântul în acelaºi timp. Patronatul ºi sindicatele în faþa camerelor de filmat. Povestesc despre negocieri aprinse, care au durat pânã noaptea târziu, ºi spun cã s-a
Controlorul din mintea noastrã 37

ajuns totuºi la un compromis. În mod normal e vorba de un salariu în plus ºi de o micã creºtere, care va fi acoperitã curând de inflaþie. Mottoul nu este: „Se vor întâmpla multe“, ca în serialul german Marienhof, ci: „Nu se va întâmpla nimic“.

Lupii singuratici ºi vânãtorii de recompense
Pânã târziu, în anii ’90, salariul era plãtit cu regularitatea anotimpurilor sau a unei zile ploioase de aprilie. Iar vremea, ºtim cu toþii, nu poate fi influenþatã. Nu conta performanþa individualã, ci anii de vechime în companie, aºa-numitul principiu al senioritãþii. Un cuvânt comod, dar oarecum prãfuit. În special bãncile, companiile de asigurãri ºi firmele de IT au introdus în ultimii ani în Germania bonusurile de performanþã. Într-un asemenea sistem, performerii de top pot câºtiga pânã la dublul salariului anual. Iarna târziu sau primãvara, dupã încheierea anului financiar, se face plata. În sezonul primelor putem trage cu urechea în hotelurile de lux din lumea întreagã, la managerii care povestesc la bar, la un martini, despre sumele primite ca bonus în acel an. Un ritual al noii lumi a muncii. Acest principiu e introdus mai nou ºi în vechea economie. Contractele încheiate în ultimii ani pe venituri fixe, de exemplu în industria metalurgicã sau electronicã, fac loc plãþilor variabile. În Germania, 31% dintre bãrbaþi ºi 20% dintre femei primesc încã de pe acum o parte din plata variabilã, în funcþie de performanþã ºi sub forma participãrii la profit, a primelor sau a comisioanelor din vânzãri. Obiectivul
Arta exploatãrii de sine 38

angajatorilor este de a scãdea partea fixã ºi a creºte partea variabilã la minim 30%. Angajaþii firmelor de curierat sunt plãtiþi pentru fiecare scrisoare livratã, cameristele din hoteluri, pentru fiecare camerã curãþatã. Dacã un oaspete nu le lasã sã intre, ele aºteaptã pe propria cheltuialã. Vânzãtorii din magazinele de mobilã primesc un venit fix mic ºi, suplimentar, un comision din vânzãrile realizate. Micii întreprinzãtori nu pot influenþa în nici un fel strategia de marketing, locul ºi calitatea produselor. Nu au libertate de decizie – ei doar preiau riscul. Forþa de muncã devine o acþiune la bursã. Existã mai multe fluctuaþii ale cursului de-a lungul zilei: zâmbetul mulþumit al unui client, un e-mail iritat cu multe semne ale exclamãrii din partea ºefului, semnãtura pe un contract. Linie se trage o datã pe an. Extrasele de cont sunt miniraportul performanþei anuale a societãþii unipersonale. Salariul nu mai este implacabil ca vremea. Cine stã în ploaie nu trebuie sã se aºtepte la ajutor sau la o umbrelã. Cãci e singurul vinovat de aceastã situaþie. Economiºtii americani Robert H. Frank ºi Philip J. Cook aratã cum, dupã modelul evaluãrii ºi recompensãrii performanþei din artã sau sport, apar tot mai multe pieþe de tip winner takes all. Cine e foarte talentat, indiferent cã e jurnalist, consilier sau avocat, beneficiazã de câºtiguri mari, în timp ce persoanele „medii“ câºtigã tot mai puþin. Angajatul devine un lup singuratic, el nu mai are încredere în sindicatele slãbite, ci preferã sã negocieze direct cu superiorul proiectele, timpul de lucru ºi salariul. Strategiile necesare le învaþã de la consilierul pe probleme de venituri, o categorie profesionalã cu totul nouã, apãrutã ca urmare a noilor forme de
Controlorul din mintea noastrã 39

Printre altele. orice altceva trece pe locul doi. ºeful sindicatului ver. Nu e vorba de oameni. elaborarea unei strategii personale de creºtere.“ Cu aceste cuvinte îºi face reclamã consilierul Martin Wehrle. „Economia e cea care conteazã“. Reich. e citat în ziare ºi reviste. mai mult decât puteau câºtiga oamenii talentaþi ºi orgolioºi în perioada industrialã. Cel mai important slogan al lui Wehrle este: „Cine vrea sã câºtige peste medie trebuie sã aibã performanþe peste medie“. li se deschid noi perspective. acesta oferã urmãtoarele servicii: depãºirea slãbiciunii interioare. cu atât e mai eficientã. Wehrle e mult mai adaptat vremurilor noi. ministrul muncii din mandatul Clinton. Apare des la televizor. „Vreþi sã vã negociaþi un salariu mai bun? Atunci aveþi nevoie de o pregãtire bunã – care. de concurenþã ºi de câºtigãtori. Trucurile. La fel descria ºi Robert B. descoperirea venitului optim. ci de principiul performanþei. „Angajaþilor talentaþi.di. care muncesc din greu sau se aflã pur ºi simplu la locul potrivit.muncã.“ Reich porneºte de la premisa cã „intensitatea cu care se implicã oamenii într-un job se aflã în legãturã directã cu inegalitatea salarialã“. bronzat ºi elegant ºi aratã mult mai bine decât palidul Frank Bsirske. vrea sã spunã sloganul. cu nevoile ºi slãbiciunile lor. E tânãr. Asta pentru cã „angajaþii care fac parte din categoriile de venit inferioare trebuie sã producã mai mult ca pânã acum pentru a ajunge Arta exploatãrii de sine 40 . noua ordine mondialã a vânãtorilor de recompense în cartea sa The Future of Success. cu cât e mai individualã. Azi puteþi câºtiga mult peste venitul mediu. pregãtirea ºi prezentarea individualã nu sunt însã totul. Stupid – aºa suna faimosul slogan al preºedintelui Clinton în campania electoralã. It’s the Economy.

Nu e timp de repetiþii. garantarea locului de muncã ºi asigurãri sociale: poveºti din trecut! Vechile contradicþii ies din nou la suprafaþã: pot sã preiau ºi acest proiect. în locul lui apar variante noi ale lui homo œconomicus. Aceastã luptã de clasã a fost aplanatã de capitalismul bunãstãrii din stat prin creºteri salariale.0 În noua lume a muncii. angajatul. luptãtor ºi „animal de povarã“ se întrepãtrund. Pe vremea când încã mai existau marxiºti.la un anumit nivel salarial. cum ar fi consilierul pe probleme de venituri. aceºtia vorbeau deseori despre contradicþia dintre capital ºi muncã. Capitalistul vrea sã maximizeze profitul. pe când pentru cei din categoriile de venit superioare a nu munci din greu reprezintã un sacrificiu mai mare“. iar de jucat se joacã fãrã scenariu sau sufleor. Noul angajat trebuie sã le joace simultan pe noua scenã globalã a economiei. întreprinzãtorul liber ºi preºedintele ca mascotã a firmei. sã se bucure de viaþã. Rolurile de ºef. Ci în mintea fiecãruia dintre noi. cerând pentru asta suficient de mulþi bani ºi suficient de mult timp. patriarhul firmei aproape cã a dispãrut. sau o sã cedez pur ºi simplu? Trebuie sã merg ºi în weekend la muncã? Pot sã ignor apelul telefonic al ºefului? Lupta de clasã nu se mai dã între persoane sau grupuri. Controlorul din mintea noastrã 41 . Lupta de clasã 2.

.

suntem disponibili mereu. fãrã sâmbãtã ºi duminicã – s-a terminat cu aceastã normare a muncii din perioada industrialã modernã. de luni pânã vineri. Timpul de lucru nelimitat Program de lucru de la nouã la cinci. Compania ne solicitã zi ºi noapte. Datoritã telefonului mobil ºi reþelelor wireless. .3.

Pentru ele nu conteazã dacã omul e fericit sau supãrat ºi. „Vrem ca oamenii noºtri sã acþioneze independent. Sau poate pe amândouã deodatã. depinde pe cine întrebi. Fiecare trebuia sã facã asta. 40 sau 38. O forþã de muncã normatã. În acea zi firma a renunþat la sistemul de pontaj. aparatul de control care înregistreazã cu precizie punctualitatea ºi timpul de lucru ale fiecãrui angajat.“ Prin aceste Arta exploatãrii de sine 44 . nu vor sã-l cunoascã. Introduceau cartela. opt ore pe zi. Muncitorii executau în fiecare dimineaþã aceleaºi miºcãri.5 de ore pe sãptãmânã. Încrederea e importantã. indiferent de ce putea ºi cine era. devenind din individ un numãr pe o cartelã. fiecare dintre ei se transforma.Pe 1 ianuarie 1999 producãtorul de calculatoare IBM a introdus libertatea absolutã – sau poate constrângerea totalã. spunea Erwin Staudt. Actul perforãrii cartelei era un ritual esenþial al societãþii industriale. în funcþie de asta. preºedintele de atunci al IBM Germania. Iar când scotea cartela din aparat ºi o punea în buzunar sau în sertar. cât de bine sau cât de prost va lucra. scoteau cartela. „Nu mai avem nevoie de aceste controale“. Ele nu mãsoarã decât un singur lucru: prezenþa forþei de muncã. Aparatele de pontaj nu þin cont de angajat ca individ.

Despãrþirea de sistemul de pontaj. o pancartã militând pentru sãptãmâna de lucru de 35 de ore. Diferenþa între orele din contract ºi cele efectiv lucrate e tot mai mare. în care managementul ºi angajaþii simpli nu mai sunt adversari. din ce în ce mai mult. Dimpotrivã: contrar celor afirmate în talk-show-uri ºi în paginile economice ale ziarelor. ultimele sisteme de control îºi vor gãsi locul. în muzee. un ecuson cu „Sâmbãta tati e numai al meu“. Conform unei statistici UE. O nouã erã. restaurate. începând cu jumãtatea anilor ’90. poate chiar prieteni. Mulþi angajatori au urmat între timp acest exemplu. Nestlé sau în administraþia oraºului Wolfsburg. luminos ºi fericit. Mai multã muncã ºi mai puþin control Cu dispariþia sistemului de pontaj nu dispare ºi obligativitatea muncii. Lângã ele vom mai putea admira un Volkswagen „broscuþã“ sau blocnotesul unei stenodactilografe. Iar sala de muzeu va avea o placã indicatoare pe care va scrie: „Aºa se trãia în Republica Federalã Germania“.3 ore. la Siemens. Timpul de lucru nelimitat 45 . nemþii nu muncesc din ce în ce mai puþin. cu aproape 5 ore mai mult decât în contract. adeptã a progresului.cuvinte el nu fãcea doar reclamã companiei sale. ci anunþa ºi un nou viitor. care ia în considerare oamenii ºi nevoile lor. timpul sãptãmânal de lucru în Germania este de 42. Poate ºi un carnet de membru la IG Metall. ci. marcheazã sfârºitul sistemului industrial de organizare a muncii ºi a vieþii. Curând. ci parteneri. emis în 1983 în orãºelul bavarez Schweinfurt.

oricum!“ Cu sau fãrã propaganda INSM. domnule Fechner. doamnã Deile! Dacã o sã vã þineþi mereu de program. deseori mai mult de 50 de ore. Când aceasta refuzã. oare mai am timp sã termin azi? O sã încerc.5 ore.5% ajung deja la mai mult de 48 de ore. care nu iau în calcul deviaþiile puternice înregistrate la multe categorii profesionale. nu cred cã o s-ajungeþi departe! ªi asta tocmai acum. pentru cã trebuie sã aibã grijã de copii. în special angajaþii tineri au înþeles. timpul de muncã se mãreºte considerabil: 27. dar se aºteaptã în realitate la 48 de ore. aºa cã a plãtit producãtorilor serialului de dupã-amiazã Marienhof de pe postul ARD 58. proprietarul de drogherie Thorsten Fechner îi cere angajatei sale Jenny Deile sã stea peste program pentru a recepþiona un transport de lenjerie pentru femei. când mã gândeam sã vã trec de pe contract determinat pe nedeterminat!“ Rãspunsul lui Jenny: „Mã bucur mult sã aud asta. În special la persoanele specializate. replica lui Fechner este: „Dar ce pãcat. Germanii fac anual 2 miliarde de ore suplimentare. pe care le ºi acceptã. Potrivit unui sondaj realizat de firma de consultanþã McKinsey.670 de euro pentru ca aceºtia sã promoveze în serial angajamentul pentru economia de piaþã. Dar ºi cameristele de la hoteluri sau muncitorii din construcþii trudesc din greu. Într-unul din episoade. adicã la 20% din populaþia activã. iar sindicatele cred cã cel puþin tot atâtea aºa-numite ore suplimentare gri nici mãcar nu sunt pontate. majoritatea absolvenþilor de facultate îºi doresc o sãptãmânã de lucru de 39. Arta exploatãrii de sine 46 . Însã un organism apropiat patronatelor nu-i e de-ajuns Iniþiativei Noua Economie Socialã de Piaþã (INSM).Iar acestea nu sunt decât valori medii.

În medie. o vorbã goalã care nu mai înseamnã nimic. Nu pierdem doar câteva ore libere. munca se terminã pur ºi simplu atunci când se terminã. germanii lasã nefolosite 3 zile de concediu pe an. 40 sau chiar 48 de ore înscrise în contract reprezintã pentru mulþi angajaþi doar o cifrã. descrierea proiectului.Peste 40% dintre angajaþi muncesc sâmbãta – acum 14 ani erau mai puþin de o treime. timpul alocat. Atâta timp cât angajatul rezolvã sarcina pâna la data stabilitã. În staþiile de autobuz sau în instituþiile de stat ceasurile imense par a nu mai funcþiona corect. ceasurile încep sã rugineascã. angajaþii muncesc mult mai mult. Oamenii trec grãbiþi pe lângã ele ºi. Ceasul ºi-a pierdut puterea. ci o tradiþie.“ Cele 38. Studiile demonstreazã cã. Timpul de lucru nelimitat 47 . Superiorii nu mai mãsoarã productivitatea în funcþie de timpul lucrat. pentru cã lucrul pe proiect este fãrã sfârºit. „Situaþia a devenit aproape insuportabilã“. la 6 sau la 5. Angajatul gãseºte pe birou un bileþel pe care sunt scrise numele clientului. pentru cã nu ne mai intereseazã soarta lor. ci în funcþie de rezultate. Rãsplata pentru un proiect dus la bun sfârºit este un alt proiect. În societatea industrialã munca se termina la 8. acolo unde nu este controlatã prezenþa. Varianta a doua e mult mai probabilã. „Mi-e pur ºi simplu fricã […]. scrie o angajatã a IBM într-o scrisoare adresatã consiliului companiei despre experienþa ei în lucrul pe proiect. ºefului nu-i pasã dacã acesta îºi începe ziua de lucru la prânz sau dacã munceºte trei nopþi la rând. O glumã de care iau cunoºtinþã mustãcind. Astãzi. Munca neplãtitã este acceptatã de superiori cu zâmbetul pe buze la fiecare sfârºit de martie. astãzi o cincime lucreazã chiar ºi duminica. când suna sirena.

ci ca instrument de armonizare a activitãþilor umane“. Oamenii trãiau dupã ritmul naturii. În ritmul acelor de ceasornic Ceasul mecanic. Sobru ºi pedant. El nu trebuie privit „ca maºinã care indicã scurgerea orelor. fãrã ca vreunul dintre noi sã-l fi ales vreodatã. Edward P. Limbile lui împãrþeau viaþa în unitãþi mici pe care capitalismul le putea asimila uºor.rãmân în urmã sau chiar se opresc. „Pretutindeni unde oamenii ºi-au Arta exploatãrii de sine 48 . De zece ani încoace comerþul cu ceasuri de mânã e în continuã scãdere. Thompson. potrivit filozofului Lewis Mumford. nu doreau mai mulþi. iar ceasul îºi pierde din importanþã ca instrument de mãsurare a timpului ºi devine interesant mai ales ca obiect decorativ. iar nu maºina cu aburi. ci se întorceau în port. plecau de la câmp cel târziu când se lãsa întunericul ºi ieºeau pe mare imediat ce vremea le era prielnicã. liniºtit ºi senin. a arãtat cã. Mult timp cocoºul fusese singurul vestitor al timpului. Ceasul ne-a guvernat viaþa. Poate n-ar fi rãu chiar sã oprim mecanismul frumoaselor aparate: limbile ar indica mereu 10 ºi 10 sau 2 fãrã 10 minute ºi n-ar mai acoperi numele mãrcii. specialist britanic în studii culturale. privit cu înfrigurare de atâtea generaþii. Cadranul. „între 1300 ºi 1650. ne-ar zâmbi blând. semãnau primãvara. aºa cum îi e felul. descoperirea decisivã a erei industriale moderne. percepþia asupra timpului s-a modificat esenþial în cultura europeanã“. Iar dacã prinseserã destui peºti înainte de amiazã. este.

tot mai mult. pe salariaþii «liberi». Încã din 1351. Istoricul american Juliet B. la biserica din Bedfordshire. dreptul de a „obþine. scrie Thompson.“ Specialistul în sociologie economicã Holger Heide aratã cum s-a format în paralel o „ideologie a cuceririi ºi a exploatãrii nelimitate a naturii“. Înainte ca negustorii europeni sã cucereascã Africa ºi Asia. Încã din 1283. dar aveau timp liber cât cuprinde. Oamenii erau bãtuþi. care chema oamenii. întrerupte de multe sãrbãtori cu mâncare ºi bãuturã din belºug“. prin constrângeri fizice. muncã la tariful stabilit de lege“. Din secolul al XIV-lea gãsim aproape pretutindeni în Timpul de lucru nelimitat 49 . iar darul civilizaþiei a fost controlul ºi conºtiinþa timpului. în Anglia stãpânii primesc. cu regularitate. Schor conchide: „Strãmoºii noºtri poate cã nu erau bogaþi. „Burghezia se baza pe «sclavi» ºi. la rugãciune. mai întâi au transformat în colonii satele ºi periferiile oraºelor. Omul a început sã ignore vocea naturii. se practicau jocuri ºi se sãrbãtorea. se constatã o alternanþã a intensitãþii productive ºi a trândãviei“. se dansa. În ciuda sãrãciei lucii. precum ºi pe încercarea de a le inocula acestora o concepþie despre disciplina muncii întemeiatã pe exploatare. Pe cer. viaþa oamenilor consta în „cicluri de muncã grea ºi hranã puþinã. pe de alta pentru a-i sili pe cei rãmaºi sã presteze muncã disciplinatã“. în Anglia. Se cumpãrau „articole de lux“ ca vinul sau carnea. mutilaþi ºi omorâþi în masã – „pe de o parte pentru ca stãpânii sã se descotoroseascã de cei nefolositori. lângã soare. prin Statute of Labourers.stabilit singuri ritmul de lucru. ticãia primul ceas mecanic. a mai apãrut un cadran luminos: ceasul din turla bisericii. chiar ºi la începutul revoluþiei industriale. biciuiþi.

Cooper ºi-a Arta exploatãrii de sine 50 . Crowley a introdus cartelele de control. iar acest ceas nu poate fi dat niciodatã înapoi“. de acum încolo nici o persoanã nu se va mai lua dupã alt ceas. Cooper a primit. brevetul nr. pe care supraveghetorii înregistrau la minut venirea ºi plecarea angajaþilor. ªcolile ºi bisericile. în primul rând. Acestea rãsunau apoi în întregul þinut. la rândul lor. În anul 1700. nu vã sculaþi târziu!“ Sunetul solemn al clopotului nu mai era doar parte a ritualului religios. Fabrici care produceau oameni. sunetul modernizãrii. nu leneviþi. fabricantul John Crowley le scria angajaþilor sãi: „ªi pentru cã mi-a ajuns la urechi cã anumiþi angajaþi au fost atât de infami încât au plecat cãlãuzindu-se dupã ceasuri care o iau înainte ºi dupã un clopot care a bãtut prea devreme. unde se exersau continuu ritmurile artificiale ale societãþii industriale. în Statele Unite. Acest principiu a fost perfecþionat de-a lungul timpului.223 pentru un Workman’s Time Recorder. Cei avuþi ofereau bani mulþi pentru ca bisericile sã-ºi poatã achiziþiona clopote. cu supraveghetori ºi spioni plãtiþi. 528. în fiecare casã. iar de venit au venit dupã ceasurile rãmase în urmã ºi dupã un clopot care a bãtut mai târziu. puteau produce în fabrici. veniþi la timp la muncã. ci. Daniel M. care. ºi pentru cã trãdãtorii de Fowell ºi Skellerne au îngãduit aceasta cu bunã ºtiinþã. spitalele ºi cazãrmile erau folosite ca locuri de antrenament. clopot sau mãsurãtor de timp decât cel al supraveghetorului. patronii au instalat sisteme gigantice de urmãrire. cu un avertisment de 80 pânã la 100 de decibeli: „Mergeþi devreme la culcare.Europa ceasuri în oraºe ºi în târgurile mai mari. La 30 octombrie 1894. Pentru a-i adapta pe angajaþi la ritmul benzii rulante.

Pentru a putea îndeplini imperativele stricte ale punctualitãþii. IBM. ci ºi în comunitatea celor care credeau în timp. oamenii l-au adoptat ca pe un instrument indispensabil. Mult timp a fost singurul care avea voie sã-ºi strângã. În a doua jumãtate a secolului al XIX-lea. printr-o grevã individualã. ferãstraiele ºi cuiele ºi sã plece acasã. dulgherul Samuel Palmer din Petone. angajatul aflat la sfârºitul anilor de muncã primea un cronograf aurit. iar în 1924 ºi-a schimbat numele în International Business Machines Corporation. În 1914 firma ºi-a diversificat gama. Ceasul a fost simbolul autoritãþilor: al bisericii. cu principiul eficienþei ºi cu exigenþele planului orar. Tinerii primeau cadou. Noua Zeelandã. Adolescentul nu era primit doar în comunitatea religioasã. la începutul dupã-amiezii. Încã din 1840. A început lupta pentru timpul de lucru. Ceasul de buzunar ticãia lângã inimã. Un ritual de iniþiere al societãþii sincronizate ºi disciplinate.vândut repede invenþia la Willard & Frick Company. ca ziua de lucru sã fie de 8 ore. avea sã domine din 1910 piaþa mondialã a sistemelor de pontaj. producþia de ceasuri de buzunar a crescut puternic. dupã mai multe fuziuni. Ieºit din ritm Angajaþii au acceptat categoriile impuse de patroni ºi au rãspuns cu aceeaºi monedã. ceasuri de mânã. al armatei ºi al patronului. În a doua jumãtate a secolului Timpul de lucru nelimitat 51 . iar cel de mânã se suprapunea pulsului. În acelaºi sens. care. la confirmare. Omul era acordat cu ceasul. cerea.

iar în mai înfloresc trandafirii din grãdinã. care. cãci abia peste 70 de ani sãptãmâna de lucru de 40 de ore avea sã devinã o regulã în Germania Federalã. În urma demonstraþiilor de 1 mai. aºa cum explicã jurnalistul american Thomas L. în 1900 – o excepþie absolutã. Lumea e cuprinsã de un nou avânt ºi de un alt ritm. iar printre cele mai mari certitudini ale angajatului se numãrau ºi acelea cã timpul de muncã scade. Outsourcing-ul ºi offshoring-ul fac ca munca ºi capitalul sã circule Arta exploatãrii de sine 52 . oricine.al XIX-lea. ziua de 8 ore. poate coopera ºi concura. Nu la fel stau lucrurile în cazul regulilor sociale ºi economice. Astfel a apãrut o „aranjare“ specificã a timpului: sãptãmâna de 5 zile. Aceste cifre nu reprezentau doar o obligaþie. de când fibra opticã este disponibilã în întreaga lume. sfârºitul de sãptãmânã liber. colectiv. Viitorul putea fi cuantificat. de la Shanghai la Los Angeles. economia creºte. O afacere echitabilã. a fost introdusã ziua de lucru de 8 ore. Ritmul natural al oamenilor din Evul Mediu era lent ºi a trebuit întrerupt pentru a se facilita creºterea enormã de productivitate a capitalismului industrial. Cargouri imense transportã în cinci zile tone de mãrfuri pe mare. astãzi el frâneazã dezvoltarea. sãptãmâna de lucru de 80 de ore ºi mai mult era încã un lucru normal în toate þãrile occidentale. Friedman în cartea sa The World Is Flat (Pãmântul este plat). În regulile naturii nu s-a schimbat nimic. Firma Carl Zeiss a fost prima care a introdus-o în Germania. ci confereau ºi siguranþã. în orice þarã s-ar afla. „Windows deschide fereastra cãtre lume“ ºi. a avut ca efect o accelerare enormã. A fost creat un regim temporal rigid. Ziua Muncii. precum ºi 25 pânã la 30 de zile de concediu pe an. mult timp.

Londra ºi Hamburg. din zori. În numai 4 ani. Primeºte proiectul cel care-l poate termina în cel mai scurt timp. de la o singurã conexiune de Internet s-a ajuns la 50 de milioane. materiale ºi tipare. punându-le ºi mai repede în practicã. trebuie sã alergi în fiecare zi. Friedman ilustreazã acest lucru printr-un proverb african tradus în mandarinã ºi afiºat la avizierul unei fabrici din China: „În fiecare dimineaþã o gazelã se trezeºte în Africa. altfel va fi mâncatã.“ De la descoperirea radioului ºi pânã la atingerea cifrei de 50 de milioane de aparate de radio a fost nevoie de 38 de ani. Câºtigã cel care dezvoltã cel mai repede idei. Dupã încã douã zile. Bangkok. Timpul a devenit factorul concurenþial decisiv. liniile de telefon se înroºesc între Beijing. ci porturile ºi aeroporturile. prezintã Timpul de lucru nelimitat 53 . Procesul de producþie a unei rochii pentru lanþurile de magazine Zara ºi H&M începe cu o defilare la o casã de modã parizianã. tiparele gata realizate pleacã la o fabricã din Turcia. Ea ºtie cã trebuie sã alerge mai repede decât cel mai iute dintre lei. Locurile centrale ale producþiei globale nu mai sunt fabricile.nestingherite de la est la vest. Spania sau China. cea mai mare companie de logisticã din lume. altfel va muri de foame. A doua zi. echipa de designeri discutã despre trenduri. de la nord la sud. Maºinile de cusut þãcãne. la doar douã sãptãmâni de la prima idee. El ºtie cã trebuie sã alerge mai repede decât cea mai înceatã dintre gazele. Fie cã eºti leu. Un fotograf face poze noii colecþii ºi le trimite în aceeaºi searã la centrul de creaþie din La Coruña sau Stockholm. În fiecare dimineaþã un leu se trezeºte în Africa. DHL. Într-o dimineaþã. fie cã eºti gazelã. motoarele avioanelor duduie. produsele sunt expuse deja în vitrinele magazinelor din întreaga lume.

De ziua de lucru de 8 ore sau de sãptãmâna de 5 zile nu pomeneºte nimic. îºi ºtergea de pe faþã oboseala. explicã cercetãtorul Gerhard Bosch. Maºinile funcþioneazã fãrã oprire. sã vinã chiar ºi la ora 23 la firmã. se aºteaptã ca.în reclamele ei reportaje triumfaliste din acest reactor al economiei mondiale. mereu la datorie Noile forme de muncã nu au nevoie doar de oameni care muncesc mai mult de 38 de ore pe sãptãmânã. la nevoie. Înainte. De la un angajat cu funcþie de conducere. În plus. „Anularea tuturor restricþiilor temporale a devenit cel mai important instrument economic“. indiferent dacã pentru asta trebuie sã plece de la operã. strigã un angajat DHL încercând sã acopere zgomotul motoarelor ºi al turbinelor. ªi continuã: „Am cel mai bun job din lume“. astãzi Arta exploatãrii de sine 54 . „viteza este infernalã“. la dorinþele clientului sau la vreo problemã apãrutã în procesul de fabricaþie. la ora 6 angajatul era la berãrie. Asta înseamnã cã uneori trebuie sã fii treaz la unu noaptea pentru a vorbi cu un client aflat de cealaltã parte a Oceanului. Fiecare companie mijlocie opereazã la nivel global. Mereu disponibil. Producþia flexibilã cere o reacþie imediatã a companiei la evoluþiile de pe piaþã. murdãria ºi furia cu o sticlã de bere ºi striga: „Dupã 5 ºeful poate sã mã pupe undeva!“. din bar sau din pat. Se produce ºi se livreazã just in time. ªi nu doar cã muncim altfel. „Deadline-urile sunt strânse“. angajatul modern trebuie sã fie disponibil tot timpul. fie cã e la Volkswagen sau la Siemens. ci ºi vorbim altfel despre muncã.

Superiorul modern priveºte salariul ca pe o platã all inclusive: pentru o anumitã sumã. Firma care a descoperit comunicaþiile mobile se numea Motorola ºi este astãzi al treilea producãtor de telefoane mobile din lume. Cine recunoaºte cã munceºte doar 38 de ore pe sãptãmânã se face de râs. Nu ceda“. zi ºi noapte.glumele se fac pe seama funcþionarilor leneºi care la 16:30 nu ºtiu cum sã plece mai repede acasã. care strãluceºte rece ºi albãstrui. Tot timpul ºi pretutindeni. Câºtigã cine nu mai are timp nici mãcar sã numere. Timpul de lucru nelimitat 55 . ºoptind: „Avem nevoie de tine. iar aparatele au devenit cunoscute ca walkie-talkie. pentru cã face referire la originea militarã a aparatului: ideea unui aparat portabil de comunicaþii la mare distanþã a aparþinut armatei americane în cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. sã comunice cu centrala chiar ºi din mijlocul junglei indoneziene. Nine-to-five. care nu are însã acest sens în englezã (americanii ºi britanicii spunând mobile phone sau cell phone). poate apela oricând la angajatul din subordine. 60. denumirea însã nu s-a impus. Nu ne mândrim cu orele pe care le-am furat sistemului capitalist. dupã aterizare. programul de lucru clasic pentru care muncitorii s-au luptat o sutã de ani ºi de care s-au bucurat douã sau trei decenii a devenit între timp ceva ruºinos. În cantine se liciteazã ca la jocurile de cãrþi: 40. Germanii desemneazã telefonul mobil prin cuvântul Handy. ci cu disponibilitatea permanentã ºi cu noul telefon mobil de serviciu. puteau cere ajutor sau dirija atacuri aeriene. stabilitã prin contract colectiv sau individual. 48. Soldaþii puteau. Instrumentele se numeau handie talkie. Falsul anglicism este însã mult mai bogat semantic decât pare.

sunt mereu în contact. spune o reclamã a operatorului german de telefonie mobilã T-Mobile. Nu degeaba vocabularul lor este plin de cuvinte din jargonul militar. Cele trei liniuþe din stânga sus de pe ecran atestã contactul cu universul muncii. iar angajatul e dependent de el ca de o mascã de oxigen. este o patologie funcþionalã. despre sentimentul bolnãvicios cã trebuie sã fii disponibil mereu. atunci pericolul e iminent. cunosc punctele slabe ale adversarilor ºi sunt în stare sã atace oriunde în lume în 24 de ore. Textul explicã: „Cu Arta exploatãrii de sine 56 . Aceºtia sunt angajaþii de care are nevoie. „ofensiva împotriva adversarului“ este perfectã. Job done. Când semnalul nu mai e atât de bun. Pentru capitalism. „E simplu sã rãmâi în afaceri“. pe o stradã.Aptitudinile unui rãzboinic – atenþie. În reclamã apare un bãrbat care se dã jos din taxi. Aºa-numitele smartphones – cele mai renumite sunt iPhone ºi BlackBerry – primesc e-mailuri ºi gestioneazã agende. Cine îºi închide o datã telefonul poate sã se aºtepte a doua zi la reproºuri de genul: „De ce cheltuim atâþia bani pe aparatul ãsta dacã oricum nu reuºim niciodatã sã dãm de tine?“ Cercetãtorii vorbesc despre dependenþa de mobil. ºi nu-ºi ridicã ochii de pe ecranul mobilului. Telefoanele mobile nu mai recepþioneazã de mult doar unde sonore. iar liniuþele se transformã în puncte mici ºi în cele din urmã într-o linie roºie. Dacã totul merge ca pe roate. Nu-l intereseazã maºinile care trec pe lângã el. Agenþii ºoptesc în celulare: Area clear. vitezã de reacþie ºi eficacitate – au ajuns între timp sã se numere printre competenþele esenþiale ale angajatului modern. Bancherul ºi consultantul capitalismului globalizat acþioneazã asemenea comandoului special al Marine Corps.

BlackBerry Webmail susþinut de calitatea extraordinarã a reþelei T-Mobile. Era o lentoare molipsitoare. era sinonimã cu lentoarea. 11 probleme nerezolvate. e-mail Outlook: 17 necitite. direct ºi simplu“ – chiar dacã. uneori la ore târzii. deseori chiar în weekend. Data certificã dependenþa de muncã a Timpul de lucru nelimitat 57 . Pe ecran apar cu litere mici toate proiectele pe care trebuie sã le mai rezolve proprietarul imaginar: „SMS: 2 necitite. mereu în prizã.“ Angajaþii de pe vremuri ar fi clacat probabil la un asemenea ritm de lucru. Antetul electronic indicã precis. când a fost trimis e-mailul. mai aºtepta probabil vreo douã zile în cãsuþa poºtalã a destinatarului. era încãrcatã în vagoane de marfã care ºerpuiau încet de-a lungul ºi de-a latul Germaniei ºi. flexibil. mereu apelabil. O libertate pierdutã odatã cu introducerea e-mailului. ci ºi un stil de viaþã adecvat: mobil. zãcea prin centre de sortare. Înainte ca Deutsche Bundespost sã se transforme într-un concern logistic global. îþi puteai permite sã laºi sã treacã vreo douã zile pânã sã rãspunzi. Elita afacerilor îºi regãseºte realitatea în reclamã ºi se bucurã. Ora 15: briefing final (camera 103). la minut ºi secundã. O scrisoare se târa în ritm de melc de la expeditor cãtre destinatar. în urmãtorul moment te va lovi o maºinã. E-mailul solicitã rãspuns urgent. O reclamã la Windows Office Mobile prezintã un smartphone ca pe un talisman atotputernic. poate. Fiecare dintre noi e de gãsit oriunde ºi oricând. Reclamele companiilor de telecomunicaþii nu mai promoveazã doar un produs. odatã ajunsã. Pentru cã o scrisoare oricum fãcea o eternitate pe drum. se umplea de praf în cutiile poºtale. workaholic. aveþi tot timpul ºi aproape pretutindeni posibilitatea de a rãspunde la e-mailuri. Hotmail: 11 necitite.

Tot mai mulþi oameni se elibereazã din aceastã robie. pe ecranul telefonului BlackBerry – în mijlocul unei întâlniri cu un client. sunt înºtiinþaþi toþi cei implicaþi din departament. Calculatorul semnalizeazã: „Aþi primit un e-mail.expeditorului ºi îl obligã pe destinatar: „Dacã eu pot munci atât de târziu. Imediat ce un coleg de la „dezvoltare produse“ confirmã o întâlnire cu un client. conformã tarifului. Managerii de la IBM au luat o decizie înþeleaptã când au vândut. Pe monitorul calculatorului sau pe smartphone-ul sincronizat cu computerul apare întrebarea: „Acceptaþi sau refuzaþi întâlnirea?“ Cine nu poate lua parte la o întâlnire trebuie sã-ºi motiveze refuzul. Invenþiile tehnologice – calculatorul. „Acces rapid la documentele din reþeaua companiei chiar ºi când nu sunteþi la birou. care-l þintuia pe angajat la birou pentru o perioadã bine delimitatã. Ceasul de mânã era o cãtuºã. Ele îºi urmãresc destinatarul în toate colþurile globului ºi apar brusc. Cei mai mulþi nu au curaj. Internetul. Angajatul trebuia sã lucreze cu precizia ºi infailibilitatea ceasului mecanic. divizia de sisteme de pontaj cãtre Simplex.“ Alarmã. „Libertate preinstalatã“ – aºa sunã reclama HP la un nou laptop care este mereu online datoritã unei cartele SIM încorporate. pentru a se putea concentra exclusiv asupra dezvoltãrii de computere.“ În Statele Unite e deja considerat un afront sã nu rãspunzi la un e-mail în 90 de minute.“ Arta exploatãrii de sine 58 . Veºtile nu mai aºteaptã cuminþi pe birou. în 1958. telefonul mobil – au fãcut din aparatul de pontaj ºi din condica de prezenþã o amintire. poþi ºi tu. sub formã de SMS. Apoi sunã din nou telefonul fix. în aºteptare. Urmãtorul apelant trebuie sã rãmânã pe fir.

computerul ºi smartphone-ul nu sunt doar instrumente de muncã. e mereu în prizã. mereu în stand-by – ºi nu se opreºte niciodatã. Un led verde pâlpâie. sã nu oboseascã niciodatã. aparatul funcþioneazã. ci ºi metafore pentru viaþa angajatului modern: acesta trebuie sã funcþioneze ca un circuit inteligent. Asemenea ceasului pe vremuri. Poate cã totuºi cuvântul „angajat“ e mai modern decât crede Jan Schiemer.Munca e preinstalatã în sistemul nostru de producþie ºi nu mai poate fi ºtearsã de pe hard disk. sã nu uite nimic. . A fi angajat. mereu disponibil e deviza erei electronice. sã reacþioneze în câteva secunde ºi sã gãseascã o soluþie potrivitã.

.

Firma ne imitã locuinþa ºi invers. Profesia ºi viaþa privatã devin una. .4. Biroul ca spaþiu vital Graniþa dintre muncã ºi viaþã dispare. În viitor vom putea lucra mereu ºi oriunde.

Cu cât liftul urcã mai sus. Un ºofer de camion apasã cu putere pe claxon. „þaca-paca“. o orchestrã uriaºã fãrã dirijor.Ultimul etaj al hotelului Bayerischer Hof se înalþã cu 30 de metri deasupra oraºului München. ca niºte marionete. O insulã aproape de nori. În cabinã se aflã Christina Bach. „Ajung la fel Arta exploatãrii de sine 62 . fãrã sã dezvãluie însã cât de periculoase pot deveni lucrurile acolo. 30 de metri – suficient de înalt încât sã te desprinzi de cotidian ºi de lumea obiºnuitã. Sunetul lor e reconfortant ºi liniºtitor. 24 de ore pe zi. cum spune ea. De aceea. Nivelul oscilant al zgomotelor. sound-ul metropolei. ca valurile care se lovesc de mal în acelaºi ritm. ci liftul care se chinuie. reuºind doar printr-un miracol sã nu se loveascã unul de altul. ale cãrei improvizaþii compun. O mie de surse de gãlãgie. Cauciucurile scrâºnesc. experta în eficienþã foloseºte de obicei scãrile. în largul mãrii. peste tot trec în goanã motociclete. doctoriþa. ca ºi cum forþa gravitaþiei l-ar trage înapoi. Te uiþi în jos la pietonii care trec grãbiþi. cu atât merge mai încet. când mai domol. totul se transformã într-un zumzet înfundat. La 30 de metri înãlþime. cu foarte mare repeziciune. oamenii þipã în mobile cã se plac sau cã întârzie iar cinci minute. scârþâind. Pentru a ajunge pe insula liniºtii nu se ia vaporul. când mai strident. care e obiºnuitã ca totul sã se miºte cu repeziciune. sã ajungã într-acolo. se trântesc portiere.

În cãmaºã neagrã. Merge la pãgâni. deºi ar trebui sã fie normal. pantaloni negri. ci pe cei lipsiþi de ajutor ºi obosiþi. se întind puþin ºi îºi freacã ochii alungând jetlag-ul din corp. Un misionar nu merge la cei care sunt de aceeaºi credinþã cu el.de repede. cãci în faþa lor stã o nouã zi de muncã de 16 ore. dorm iepureºte. Aceºtia au o viaþã agitatã. ºi vrea sã le dãruiascã ceva.“ Biroul ca spaþiu vital 63 . ce doreºte el e sã le schimbe viaþa. cautã adepþi pentru comunitatea powernap-ului – somnul revigorant din timpul zilei. Când Heiko Wenzig trece prin lobby. Pentru a-ºi face bine meseria. Uºile se deschid încet. vrea sã converteascã oameni. Nu pot dormi cum trebuie. se întorc mereu în trombã cu taxiul de la aeroport. „Majoritatea oamenilor de succes nu stãpânesc o tehnicã decisivã: nu pot sã se deconecteze. Pânã la urmã. Heiko Wenzig a fãcut o alegere bunã cu Bayerischer Hof. dupã patru ore sunt din nou în picioare. Heiko Wenzig este managerul Blue Spa – aºa se numeºte centrul de întreþinere al hotelului. Nu au ce face. numai aºa se pot relaxa în întregime. stând drept în mijloc.“ Cu o smuciturã. E predica lui. Poate pentru cã. iar prin crãpãtura îngustã se poate vedea Heiko Wenzig. Poate vrea sã dea impresia de siguranþã ºi liniºte. liftul opreºte la etajul al cincilea. oamenii trebuie sã aibã încredere în el. la sãlbatici. cu pãrul scurt ºi miºcãri studiate. nu îi vede pe cei puternici ºi plini de succes. a ajuns sã le ºtie pe de rost. largã. „Aici învãþaþi ceva ce pentru mulþi pare neobiºnuit. repetând de atâtea ori aceste cuvinte. Heiko Wenzig e misionar. ºi în plus îmi pun sângele în miºcare.“ Wenzig vorbeºte calm ºi monoton. Un adãpost al managerilor de top ºi al celor care întreprind cãlãtorii în interes de afaceri. aduce mai degrabã cu un cãlugãr.

efectul secundar benefic Arta exploatãrii de sine 64 . iar la cãderea serii se retrãgea la etaj. în raza auditivã a camerei în care doarme stãpânul. Pentru patronul capitalist. în camerele de locuit ºi dormit. dormea. Acest lucru a dus la o separare spaþialã a muncii ºi a vieþii. lucra. de apeluri telefonice ºi de nebunia optimizãrii. Împãrþirea vieþii în timp liber ºi muncã. nu mai cobora doar pânã la parter sau pânã în faþa uºii. În acea vreme omul trãia. la lumina zilei. Somnul este forma extremã a negãrii performanþei. În societatea preindustrialã exista o unitate a muncii ºi a vieþii. Asta nu înseamnã cã la prânz nu avea totuºi timp sã tragã un pui de somn. iar grajdul e plasat. Mijloacele de producþie nu mai erau rãspândite pe mai multe spaþii mici de producþie. de exemplu. Þãranul nu ºtie ce înseamnã timpul liber. înjura. pentru ca acesta sã poatã fi trezit uºor de zbieretele de ajutor sau de alte sunete produse de biomasa lui. Proprietatea ca unitate centralã a vieþii. ci concentrate într-un singur loc – o manufacturã sau o fabricã. Plapuma ne dã cãldurã ºi ne apãrã de frig. contrariul absolut al muncii.De la meºteºugar la muncitor în ture Nicãieri nu suntem mai departe de imperativele performanþei ºi ale succesului decât în pat. într-o fabricã. Industrializarea a desfiinþat aceastã unitate organizatoricã. la parter ºi în curtea casei. mânca ºi iubea sub acelaºi acoperiº. în arhitectura ruralã. muncea. Un meºteºugar medieval. în a fi liber ºi a fi de serviciu este o descoperire a vremurilor moderne. sãrbãtorea. Drumul cãtre muncã s-a lungit. Instrumentele de lucru ºi banda de producþie erau la câþiva kilometri distanþã de casã.

la adãpostul lui se puteau ascunde. ªi apoi a apãrut Thomas Alva Edison. O invenþie brevetatã în 1880. Zilele de lucru de 16 ore în fabricile secolului al XIX-lea erau cel mai bun subiect de cercetare. fie pentru a trudi pânã la miezul nopþii la rãzboiul de þesut. fie pentru a citi un roman. Somnul a devenit o slãbiciune. Întunericul îi elibera pe oameni. toate refugiile lenei.era cã-ºi putea controla muncitorii eficient ºi cã putea fi sigur cã aceºtia îºi îndeplineau sarcinile disciplinat. Domnia economiei se termina cel târziu la apusul soarelui. noaptea era un timp neproductiv. se puteau destinde – puteau dormi un pic. omul care n-avea nevoie de somn. de exemplu noaptea. fiind pedepsit cu concedierea imediatã. Lumina artificialã a permis oamenilor sã rãmânã mult mai mult timp treji. Somnul la locul de muncã era un pãcat de moarte. Legendarul inventator pretindea cã nu are nevoie decât de cinci ore pentru a se odihni. Pericolul de incendiu fãcea ca în multe pãrþi ale Europei sã fie interzisã munca de noapte. Biroul ca spaþiu vital 65 . Bioritmul ca reclamã la cel mai de succes produs al sãu: becul. Cercetãtorii au numit somnul o stare patologicã. Lumina a alungat întunericul ºi. odatã cu acesta. O stare de moleºealã ºi de vulnerabilitate care se confunda tot mai uºor cu ratarea moralã. provocatã de deficitul de oxigen sau de diminuarea irigãrii sangvine de la nivelul scoarþei cerebrale. La lumina lumânãrilor nu poþi þine în funcþiune o manufacturã. ºi tocmai de aceea s-a transformat într-un instrument al revoltei private. În lipsa unei dotãri tehnice adecvate. Aºa-numitul studiu al oboselii încerca sã descopere cum pot fi diminuate efectiv pauzele inutile.

dupã ore lungi de lucrãri de întreþinere. e cu o orã pânã la o orã ºi jumãtate prea puþin. Însã urmãrile insomniei devin vizibile doar atunci când explodeazã ceva sau când mor oameni. Experþii apreciazã cã pagubele generate de oboseala la locul de muncã se ridicã anual la 300 de miliarde de euro. 24. aceºtia au ajuns dupã câteva zile la un ritm natural de somn de opt pânã la nouã ore. Ceasul nostru interior ticãie altfel. Catastrofa de la Cernobîl a fost provocatã de angajaþi în zorii zilei.Societatea moartã de obosealã Ritmul lumii se accelera. Informaþiile electronice – erorile de producþie. mai încet decât ceasul atomic al lumii exterioare. Din punctul de vedere al cercetãtorilor somnului. În aºa-numitele experimente ale peºterii. izolaþi de exterior. Lumina era tot mai puternicã. Multe accidente nu s-ar întâmpla dacã am fi treji de-a binelea. astãzi îºi mai petrec doar ºapte ore în pat. Computerizarea. germanii dormeau cam nouã ore ºi jumãtate zilnic. Cu alte cuvinte: suntem în întârziere. La sfârºitul secolului al XIX-lea. în care subiecþii au petrecut o lunã într-un buncãr. cursul ridicat Arta exploatãrii de sine 66 . interconectarea globalã ºi cablurile de mare vitezã au transformat biroul confortabil într-o salã cineticã de conferinþe. fãrã ceas ºi luminã naturalã. Naveta Challenger se pare cã s-a prãbuºit deoarece un responsabil extenuat a luat o decizie incorectã. Alergãm în urma lumii. în medie între orele 23 ºi 6:15. Angajatul este conectat la computer prin mouse ºi headset.7% dintre germani se plâng de obosealã în timpul zilei. maºinile mergeau tot mai repede ºi scoteau scântei.

o grãmadã de bani. apoi o culoare. dupã un mini-somn. explicã Wenzig. un nou prototip al concurenþei – nãvãlesc peste el. cinci – portocaliu“. ca un magician care ºi-a hipnotizat victima. Când ajunge la doi. Wenzig pronunþã mai întâi o cifrã. Iar în ceea ce priveºte venitul. Între orele 13 ºi 14. Biroul ca spaþiu vital 67 . iar accidentele din neatenþie scad cu 34%. Christina Bach se aflã între vis ºi realitate. Heiko Wenzig începe cu „relaxarea profundã“. tresare. Angajatul reacþioneazã la stimuli. multe dintre funcþiile noastre vitale se apropie de un minimum. „Ideea nu e sã dormi într-un fel sau altul“. buzele se deschid. Heiko Wenzig o priveºte satisfãcut. nevoia de somn este mult mai acutã. Cu o voce gravã. mâinile ºi genunchii se deplaseazã uºor spre exterior. cum o numeºte el. De aceeaºi pãrere e ºi un expert economic. Un experiment NASA a demonstrat cã. Dacã bateria e încãrcatã. timpul de reacþie creºte în medie cu 16%. liniºtitã: „ºapte – albastru. colþurile gurii Christinei se lasã în jos. reprezintã un câºtig de timp de o jumãtate de orã. Christina Bach e culcatã pe un pat japonez la picioarele lui. la scurtcircuite. ºase – roºu. La Bayerischer Hof. Calculat la o zi de 8 ore. „ci sã dormi aºa cum trebuie. Omul e o maºinã. ecranul va fi mult mai luminos. Somnolenþa este pãcatul de moarte al societãþii vitezei. trebuie sã fie mereu alert. În aceastã perioadã. Powernapping-ul are douã avantaje: e adaptat programului nostru biologic ºi umple un interval care nu e adecvat pentru nici un fel de activitãþi“. Respiraþia se îngreuneazã. Totul decurge conform planului. Powernap-ul are acelaºi efect ca încãrcarea bateriei unui laptop.al acþiunilor. Productivitatea creºte cu pânã la 20%.

Wenzig se aºazã din nou lângã Christina Bach. a observat etnologul Brigitte Steger. ªi-a revenit. Apoi e înghiþitã de marea metropolei. Bach dã din cap aprobator. ºi nemuri. Altfel intri într-o fazã de somn profund. explicã Wenzig. elevii ºi studenþii moþãie în sala de clasã sau la bibliotecã. Firma Sedus a cumpãrat 400. pentru „a dormi“. Managerii dorm cu capul pe birou. ci de o tehnicã avansatã a conºtiinþei. Relaxare dupã metode ºtiinþifice ºi cu un singur scop: de a fi din nou în formã în clipa urmãtoare. angajaþii au voie sã doarmã în timpul zilei în camere special amenajate. pentru „a fi prezent“. Un countdown invers. la Sparkasse Bodensee. Se mai priveºte o datã în uºa de sticlã. ci o cu totul altã activitate. trei“. Apoi totul se desfãºoarã cu repeziciune. care trebuie evitatã cu orice preþ. Zece paºi prin lobby-ul hotelului. chiar ºi la locul de muncã“. doi. „Dacã aþi învãþat metoda relaxãrii profunde. puteþi s-o aplicaþi oriunde. Cuvântul se compune din ideograma i.000 de Arta exploatãrii de sine 68 . spune Heiko Wenzig. care doarme. Christina Bach se activeazã deja la „doi“. Nu mai e vorba de a te înfunda în perne moi ºi de a lãsa corpul sã se relaxeze. o absoarbe în interiorul lui ºi o duce jos.Powernapping nu este doar un alt cuvânt pentru somn. secretarele se odihnesc la toaletã. „Durata optimã a unui powernap este de 10 pânã la maximum 30 de minute. apoi fixeazã cadrul uºii. Liftul se deschide.“ Dupã un sfert de orã. Inemuri numesc ei asta. e mulþumitã. în centrul de cercetare al BMW ºi la ADAC. În administraþia oraºului Vechta din Saxonia Inferioarã. ºi numãrã simplu: „Unu. Privirea i se plimbã nesigurã prin camerã. Japonezii folosesc fiecare minut liber pentru a trage un pui de somn. în primãria din Dortmund.

la o privire mai atentã. Ei au creat un mic cort pe care angajatul obosit îl monteazã pe birou ºi în care îºi aºazã capul. ca în cazul cortului pentru pauzele de masã. de fapt. Este consecinþa faptului cã angajatul modern nu mai doarme destul noaptea ºi în acelaºi timp trebuie sã stea treaz întreaga zi. Capacitatea de a ne detaºa la comandã va deveni o competenþã necesarã în dezvoltarea carierei. Însã pereþii care ne ocroteau visele s-au subþiat. crede Brigitte Steger. Managerii stresaþi se odihnesc uneori lãsându-se pe speteaza scaunului ºi þinând cheile în mânã. De aceea majoritatea oamenilor nu pot dormi decât retraºi. Camping în pauza de masã. Multã vreme. Powernapping este un cuvânt modern care descrie un comportament arhaic. Abia apariþia zidurilor. Curând. „A trage un pui de somn la locul de muncã va deveni un lucru obiºnuit în întreaga lume“. erau mereu gata sã o ia la fugã. aproape nemiºcaþi. suntem expuºi lumii care miºunã pe lângã noi. ªi mai inventivi sunt studenþii de la arhitecturã din Stuttgart. Somnul este o activitate intimã. Biroul ca spaþiu vital 69 . Powernapping-ul transformã somnul într-o activitate publicã. nu este. oamenii n-au cunoscut decât somnul „treaz“. pentru cã. în intimitate. Când adorm. muºchii li se relaxeazã ºi cheile cad cu zgomot pe parchet. Corpul ca deºteptãtor natural. a santinelelor ºi a dormitoarelor au fãcut posibil somnul de opt ore. scrie istoricul Thomas Macho. la fel de importantã ca ºi cunoºtinþele de HTML sau chineza de afaceri. La vremea amiezii. o activitate. Sunt din bumbac. Stãm întinºi. idealul nostru actual. ar putea fi un lucru normal sã vedem în birou oameni dormind.scaune de birou cu un spãtar rabatabil ºi cu o tetierã optimizatã special pentru powernap.

concentratã. relaxare. e de pãrere Paul Kern: „Este un loc pentru activitãþi diverse: muncã nestingheritã. El imitã mai multe funcþii ale unei locuinþe sau chiar ale unui întreg oraº. Formele Arta exploatãrii de sine 70 .ºeful de departament ar trece printre rândurile de subordonaþi care se odihnesc asemenea unei mame care vegheazã somnul copiilor ei. un ecran plat uriaº atârnã pe perete. Ca ºi cum aici ar lucra un angajat cu trei perechi de ochi sau cu trei creiere. Kern lucreazã cu circa 30 de angajaþi în Office Innovation Center. un birou model al viitorului. La fel ca oamenii pentru care proiecteazã birouri. Office Innovation Center este localizat în centrul Stuttgartului ºi în viitor. O canapea portocalie se întinde ca o amoebã în camerã. de Star Wars sau de filme SF ca Minority Report. în mod straniu. Locul de muncã al viitorului Biroul modern nu e gândit doar pentru muncã. Biroul aminteºte puþin de punctele de comandã ale adversarilor lui James Bond. El nu doar cerceteazã universul viitor al muncii. Pe un birou se aflã trei calculatoare conectate între ele. constructor ºi manechin în vitrinã. Kern este un om al activitãþilor multiple: ideolog. ca ºi cum s-ar potrivi oricãrei ambianþe ºi oricãror nevoi. comunicare“. O mochetã moale amortizeazã orice pas. Diodele lumineazã violet ºi rece. cu aceasta. ci îl ºi construieºte. Un coleg al lui Peter Kern care se aºazã pe canapea se contopeºte imediat. Peter Kern este directorul Institutului Frauenhof pentru Economia ºi Organizarea Muncii ºi Organizare din Stuttgart.

care. existau doar 2 funcþionari la 100 de muncitori în fabricã. aºa cum e descris în anunþurile de angajare din zilele noastre. Nu putem produce la fel de ieftin ca indienii sau chinezii. Privirea lui e aþintitã pe monitor. Aceastã izolare se potrivea perfect funcþionarului de birou clasic din secolul al XIX-lea. sã controleze gândurile. Iar aceastã creativitate trebuie sprijinitã spaþial. cãci toate informaþiile lumii sunt concentrate în acest birou. Proiectele lui Kern configureazã spaþiul ideal pentru noul tip de întreprinzãtor independent. scaun ergonomic – imitã aºa-numitele uffici din Florenþa secolului al XVI-lea: coridoare centrale cu încãperi închise de-o parte ºi de alta.“ „Biroul celular“ tipic german – douã persoane. Biroul însã aratã la fel. în acest computer – de unde ºi convingerea lui cã toatã lumea poate fi controlatã din acest loc. Peter Kern ar arunca în aer aceste milioane de metri pãtraþi de imobile. câtã vreme astãzi fiecare al doilea individ lucreazã în faþa calculatorului. asemenea protagonistului din filmul Fight Club. Tot ce avem e creierul nostru. Peter Kern nu este un om rãu marca Hollywood. la final. care nota cifre în registru ºi nu trebuia deranjat. Dacã ar fi dupã el. Aºteptãrile s-au schimbat radical. La începutul secolului XX. ci doar sã ajute economia germanã. ci un inginer din Suabia cu cãrare într-o parte ºi cãmaºã cu mânecã scurtã. aruncã în aer clãdirile de birouri ale Manhattanului pentru a face posibil „un nou început“. „Nu avem resurse naturale. Kern construieºte Biroul ca spaþiu vital 71 .organice. plantã de interior. iar la pupitru stau inamicul global ºi acoliþii sãi. Nu doreºte sã cucereascã lumea. pereþii arcuiþi ºi mesele cu formã ondulatã fac parte din echipamentul de bazã.

Grija companiei nu izvorãºte din pur altruism. frizerii ºi un serviciu pentru angajaþi. cu turnurile ei înalte legate între ele de poduri. gratuit care se ocupã de plimbatul câinilor. la care se ajunge printr-un coridor lung. locuri pentru petrecerea timpului liber ºi servicii de motivare a angajaþilor. biroul era un înveliº de beton ºi sticlã care proteja de frig. Par a sãrbãtori ceva sau a munci – e greu sã spui exact.un birou pentru munca totalã. În orãºelul californian Mountain View din Silicon Valley. Niºte proiectoare redau pe perete imagini cu oameni fericiþi. Peter Kern este extrem de mândru de camera lui de relaxare. O încãpere închisã. seamãnã cu o cetate. gigantul Internetului a construit un sediu de firmã ºi în acelaºi timp o catedralã a noii munci. un teren de volei pe plajã ºi un circuit de curse. o salã de fitness. Google transformã locul de muncã într-o planetã suficientã sieºi pe care nu mai trebuie s-o pãrãseºti – nici mãcar pentru a-þi scoate câinele la plimbare. snackuri bio ºi salate. Sediul central al Google se apropie cel mai mult de idealul lui Kern. Pentru a se putea folosi cât mai mult de angajaþi. În foaier. sãli de masaj thailandez. Din exterior. O perdea de fire Arta exploatãrii de sine 72 . Bucãtãrie de cinci stele. desigur. lãmpi cu lavã ºi canapele de pluº. Existã o piscinã cu sistem de înot contracurent. La Stuttgart. ploaie ºi soare. Din interior. cãci diferenþele nici nu sunt chiar aºa de mari. e o combinaþie între staþiunile Robinson Club ºi o camerã de student. care stimuleazã totul: creativitatea ºi pasiunea. el trebuie sã devinã un instrument care sã-l încurajeze pe angajat sã atingã performanþe tot mai înalte. În frigidere stau pregãtite sucuri naturale de fructe. Acum. clãdirea. Pânã acum.

În viitor un scanner de retinã va identifica persoana care intrã ºi va potrivi muzica. Harmut Rosa. Trecând de ea. deci cu mai multã energie. sociolog al culturii. Prin aceasta.metalice simbolizeazã eliberarea de orice griji. sentimentalã ºi de zi cu zi“. scrie Rosa. pe lângã faptul cã vizeazã regãsirea liniºtii interioare. ci vom rezolva astfel de probleme la birou. deºerturi ºi vârfuri înzãpezite de munte. el înþelege. Angajatul e pãstrat astfel la un nivel înalt de energie. viaþa profesionalã. În viitor nu vom mai merge la mãnãstire. În camerã rãsunã glasul ezoteric al Enyei. Condiþii optime pentru o relaxare maximã. Procesul ideal de muncã este o curbã fluctuantã. crizã ºi euforie. Biroul ca spaþiu vital 73 . creând un amestec individual de cãldurã. de exemplu. Biroul joacã un rol important în crearea acestor oameni-generatori – el trebuie sã gãseascã ºi sã punã la dispoziþia angajatului spaþiul potrivit pentru oricare dintre stãrile acestuia. care poate fi valorificat cu succes. în camera de relaxare sau moþãind în fotoliul Sedus. Un proiector redã imagini cu corali. angajatul se poate relaxa într-un fotoliu moale. Oazele de acest fel sunt un mijloc de a „controla apoi cu mai mult succes. Vizitele la centrele spirituale. au ºi scopuri lumeºti. umiditate ºi substanþe aromate. stres ºi liniºte interioarã. lumina ºi imaginile. acompaniat de sintetizatoare. o suitã de energizãri ºi relaxãri. a impus termenul de „oazã a retragerii spirituale“. prin powernapping la Blue Spa. „perioadele de introspecþie spiritualã de la mãnãstiri. cursurile de meditaþie sau tehnicile yoga“.

Iar în drum spre toaletã nu te împiedici de idiotul de la departamentul alãturat ºi nici nu mai pierzi ore în ºir blocat în trafic. Institutul German de Statisticã a înregistrat deja peste cinci milioane de persoane active care muncesc. locuinþa este din ce în ce mai des folositã ca loc de muncã. Angajatul modern stã pe verandã. care a ajuns sã mute pânã ºi call center-urile în camera de zi. Astãzi înseamnã muncã la distanþã ºi poate fi prestatã de personal ultracalificat. Sun a anunþat cã aproape toate birourile de distribuþie vor fi închise ºi cã majoritatea celor 1. Raiul pe pãmânt.500 de angajaþi din Germania vor lucra la computerele lor de Arta exploatãrii de sine 74 . tocmai angajatorii vor sã ne alunge în acest paradis? Donatus Schmid. Tendinþa este crescãtoare. În vara anului 2006. Ca de obicei. doreºte ca angajaþii sã se simtã în largul lor – de aceea îi trimite acasã. iar familia ºi munca se îmbinã astfel foarte uºor. nord-americanii sunt promotorii cei mai fervenþi ai acestui trend. efectuate de cele mai multe ori de femei. Sigur cã munca la domiciliu are multe avantaje. ªi. ºeful departamentului de marketing al producãtorului american de calculatoare Sun Microsystems.Când locuinþa devine birou Biroul devine copia identicã a casei noastre. Sã schimbi scutecele bebeluºului în timp ce rãspunzi în cascã solicitãrilor clientului. Munca la domiciliu se traducea acum câteva secole în activitãþi simple ºi primitive. În acest timp copiii se joacã în grãdinã. ce mai! Cum sã nu ne mire atunci cã. între timp. acasã. reciproc. cu pisica încolãcitã la picioarele lui. Munca la domiciliu e tot mai popularã. total sau parþial.

dass? (Pui pariu?). Pe vremuri. Biroul ca spaþiu vital 75 . ci de faptul cã nu mai poþi scãpa de muncã odatã ce i-ai dat drumul în casã. Iar asta nu þine de condiþiile extraordinare de muncã. TV-ul se transformã într-un centru media digital. Noul sistem de operare Microsoft Vista îºi propune sã realizeze fuziunea dintre televizor ºi calculator. Cei de la Siemens considerã cã angajaþii sunt cu 20% mai productivi când lucreazã acasã. Aceeaºi suprafaþã utilizatã diferit. Ne uitãm la film. Nu zapãm doar între trei canale. Prezenþa la serviciu e înlocuitã de disponibilitatea permanentã. a explicat Schmid revistei Der Spiegel. „Aceºtia vor trebui sã se mute“. de soþ. ca un ceas deºteptãtor care nu se opreºte niciodatã. Computerul nu doarme niciodatã. Între timp munca a invadat ºi ultimul obiect sfânt al Germaniei de altãdatã: televizorul.acasã. Între timp însã ne-am dezobiºnuit de aceste activitãþi automate. lucrãm la proiect ºi suntem pe fazã ori de câte ori primim un nou mesaj. Aparatul timpului liber prin excelenþã. arhitectura digitalã o înlocuieºte pe cea topograficã. Mai puþin norocoºi au fost cei care nu se puteau conecta de acasã. Zumzetul lui înfundat îþi strãpunge timpanul. de cãþel sau de copiii binedispuºi. Cu un clic pe telecomandã sau pe tastaturã. întreaga familie se aduna sâmbãta în jurul lui pentru a se uita la Wetten. o poartã de intrare a muncii în camera de zi. Angajaþii care muncesc la domiciliu nu pot sã închidã biroul seara la cinci ºi sã rãsuceascã de douã ori cheia în broascã. Ecranul este în acelaºi timp cinematograf ºi o poartã deschisã spre Internet – aºadar. un ritual consolidat duminica la seriale precum Lindenstraße sau Tatort. locuinþa noastrã devine birou. e doar aþipit ºi fiecare e-mail nou îl va trezi negreºit. ci ºi între muncã ºi timpul liber.

high performer-ul modern are din nou sub acelaºi acoperiº spaþiul de locuit ºi pe cel destinat muncii. Asemenea meseriaºului din vremea breslelor. ºi el unificã viaþa ºi munca în biroul viitorului sau în locuinþa amenajatã ca un centru de comandã digital. Þine numai de ce e el dispus sã facã ºi de cât de departe e dispus sã meargã. Asemenea þãranului medieval. Revoluþia digitalã reapropie aceste domenii separate.Revoluþia industrialã a separat spaþial munca de viaþã. . care desemna pânza cu care se acopereau mesele de scris. ci o stare de spirit. Biroul nu mai e un spaþiu. Locul de muncã al viitorului e mai radical decât crede Peter Kern ºi decât ni-l deseneazã scenografii filmelor ºtiinþifico-fantastice. cuvântul a desemnat mobila. Denumirea „birou“ provine din termenul francez burel. În final biroul a devenit sinonimul firmei: „Mã duc la birou“. le lipeºte cu un strat gros de clei format din mii de biþi. apoi întregul spaþiu. Mai târziu. Faptul cã angajatul lucreazã ori nu nu þine de orã sau de locul unde se aflã.

Exploatarea sentimentalã Noua lume a muncii exploateazã omul ca întreg. Emoþii ca mândria. . dorul sau afecþiunea sunt folosite cu multã pricepere în scopul creºterii producþiei.5. E aproape imposibil sã mai distingi între propriile interese ºi cele ale angajatorului.

mãrturiseºte chiar ºi azi sunt mândrã de ea“. alineatul 1. partenerilor ºi vizitatorilor. Excepþie fac temele de discuþie care ar putea contribui la creºterea productivitãþii firmei. precum ºi în faþa colegilor. redã imagini din fiecare loc de muncã – Big Sister 2007? A inventat un barometru emoþional pe care l-a agãþat undeva? Ramona Wonneberger se bazeazã mai degrabã pe cel de-al ºaselea simþ ºi nu uitã sã fie zilnic un exemplu. „Principiu orga-nizaþional general“: „La Nutzwerk sunt interzise comentariile ºi vãicãrelile. ca nimeni sã n-o poatã trece cu vederea. Arta exploatãrii de sine 78 . în incinta firmei Nutzwerk. Angajatul se obligã sã respecte politica organizaþiei. „Clauza anti-enervare e una dintre cele mai bune idei pe care le-am avut vreodatã. Paragraful 1.“ Ramona Wonneberger. se aflã în Leipzig ºi e foarte binedispusã – nu face altceva decât sã respecte condiþiile din contract. în special în timpul orelor de program. clienþilor. odatã pornit. Cel puþin aºa poate fi interpretat contractul de muncã.La firma de software Nutzwerk din Leipzig voia bunã este obligatorie. preºedintele firmei Nutzwerk. Dar cum reuºeºte ea sã controleze absenþa grimaselor ºi comentariile nefavorabile? A ascuns în biroul ei un monitor care. Porunca e înscrisã în partea de sus a paginii.

dupã care sunt trimise la calculatorul abonatului. În faþa acestui pericol imens. de materiale pornografice. în faþa cãruia pãleºte orice observaþie criticã: astfel. fie cã vorbeºte. Firma produce ºi distribuie programe antivirus. Aici. trebuie sã iasã la luptã. „O maºinã de spãlat pentru Internet“. explicã Wonneberger. tot aºa trebuie sã existe ºi o formulã care sã alunge proasta dispoziþie. fie cã te ascultã cu atenþie. care-i repereazã ºi-i ºterge. folosind matematica. E un tablou convingãtor. ºterg fiºiere ºi duc la distrugerea sistemului. iar rezultatele sunt mult mai bune. curãþate de viruºi. îºi injecteazã ADN-ul nociv în gazda Exploatarea sentimentalã 79 . gândurile negative pot produce pagube importante: mici corpuri strãine care atacã întregul. aºa cum în lupta contra viruºilor existã o armã. asemenea fiºierelor corupte. respectiv un algoritm. de spam ºi. Munca le face oamenilor mei mai multã plãcere. la cererea clientului. „Cu toþii au avut de câºtigat.Zâmbetul nu-i dispare de pe buze. ªi. totul merge strunã la noi.“ Nutzwerk nu e consideratã o sectã periculoasã ºi nici un concern ezoteric care sã cheltuiascã miliarde pe tehnici zen ºi yoga sau pe DVD-uri motivaþionale. Energia negativã e ca un virus. nu se poate spune despre ea cã impune o dictaturã a atmosferei sau un totalitarism emoþional la locul de muncã. logica rece ºi algoritmii. O cantitate de informaþii care se propagã instantaneu într-o camerã plinã de oameni. ele sunt comprimate. Fluxul de date al clienþilor ajunge pe serverul firmei. De când am introdus clauza. Oare nu ºi-ar dori o asemenea maºinã de spãlat ºi pentru creierele angajaþilor ei? Pentru cã. rãmâne acolo de parcã un pictor talentat l-ar fi desenat cu o pensulã finã pe pielea ei. Wonneberger nu poate sta cu mâinile în sân.

ªi e bine aºa“. Arta exploatãrii de sine 80 . Doi angajaþi au pãrãsit de bunãvoie firma. vorbim de costuri de 12. La 200 de zile de muncã pe an. Mai întâi. ªi uite aºa trec la repezealã douã ore. elibereazã alte sute de viruºi. Wonneberger a impus aceastã clauzã a bunei dispoziþii ºi n-a prea întâmpinat rezistenþã. iar victima devine agresor. „Nimeni n-are dreptul sã-i molipseascã pe ceilalþi cu proasta lui dispoziþie. ªi.încã neºtiutoare ºi începe sã se înmulþeascã: celulele plesnesc. ºi zâmbeºte din nou. Indiferent cã e vorba de o bicicletã furatã.“ Sume enorme. Un angajat care are probleme cu proprietarul apartamentului în care locuieºte poate infecta dintr-odatã un spaþiu cu oameni binedispuºi. unde retrãiesc situaþia care le-a creat neplãceri.“ Starea emoþionalã ca factor de cost: „Un programator costã firma circa 30 de euro pe orã. de un client sau de un software care nu funcþioneazã. spune Wonneberger. oamenii se enerveazã în timpul discuþiei. dupã discuþie. Evident cã în aceste condiþii nu-þi poþi permite sã fii prost dispus. spune Wonneberger.000 de euro. „Nu ai cum sã obþii performanþe cu angajaþi cu capsa pusã.“ Mereu în formã Ramona Wonneberger a fãcut din lupta împotriva proastei dispoziþii o a doua carierã: þine conferinþe ºi conduce seminarii anti-enervare la Deutsche Bank. „Nu s-au mai simþit bine pentru cã nu mai aveau auditoriu pentru vãicãrelile lor. înseamnã cã se pierd 60 de euro. Proasta dispoziþie e paralizantã. oamenii se întorc la lucru. Dacã-ºi petrec douã ore pe zi bombãnind.

de o economie raþionalizatã. veseli sau triºti. fiecare îmbrãcat altfel. într-un cuvânt individualitãþi. care a impus conceptul de inteligenþã emoþionalã. Iatã titlurile cãrþilor: Cum sã fii binedispus tot anul. scrie Goleman. Emoþiile devin o resursã economicã importantã: „Forþele economice care acþioneazã asupra vieþii noastre profesionale rãsplãtesc mai mult ca niciodatã inteligenþa emoþionalã prin succes la locul de muncã“. Munca ºi viaþa. În faþa porþilor fabricii se înghesuiau. În fabricã însã intra doar un ºir de uniforme albastre. pot fi gestionate mai bine ºi cu mai mult succes prin bunã dispoziþie. Porþile fabricii ºi uºile biroului funcþionau în taylorism ca un filtru: tot ce era personal se bloca acolo. Adorno ºi Max Horkheimer credeau chiar cã raþionalismul instrumental al Exploatarea sentimentalã 81 . Sociologul Max Weber se temea. din aceastã cauzã. Vânzãtorul entuziast.Porsche sau la gigantul producãtor de ketchup Heinz. Puterea emoþiilor pozitive – cum sã ne eliberãm interior prin noi tehnici mentale sau Managementul emoþiilor. pestriþi ºi haotici. gãlãgioºi. cãci emoþiile necontrolabile n-ar fi fãcut decât sã tulbure coregrafia miºcãrilor manuale la banda rulantã. Managementul emoþiilor devine noua calificare-cheie. pretind aceste cãrþi. oamenii. de „cuºca de fier a sclavagismului“. precum ºi pe ale altora. „Inteligent“ înseamnã aici profitabil. Factori ai succesului în managementul eficient din punct de vedere social. Theodor W. Tema a înflorit în conjunctura potrivitã. De un mare succes se bucurã psihologul american David Goleman. iar din ea a derivat o ramurã profesionalã. consilierul în materie de succes ºi autorul de literaturã motivaþionalã. Prin ea se înþelege capacitatea de a-þi gestiona inteligent propriile sentimente.

Putem citi asta în bestsellerul lui Naomi Klein No Logo sau ne putem uita la orice reclamã auto. spuneau ei. Punctul culminant al acestei critici culturale a fost atins pe la 1968. comparaþii ºi statistici. Acestea erau prea adesea coborâte. ci de autoemoción sau de „plãcerea de a conduce“.capitalismului l-a acaparat pe om ºi i-a înãbuºit sentimentele. niºte abatoare gigantice. a nu fi transpirat ºi a nu avea emoþii“. ci ºi de colþurile gurii stewardeselor. cai putere ºi km/h. de preþurile biletelor ºi de publicitate. ci o concepþie de viaþã: Just do it. Milioanele de angajaþi din domeniul serviciilor ºi al consumului. Aici nu mai e de mult vorba de cifre. doamnele au fost invitate la antrenament în tabãra zâmbetelor. Je ne suis pas une voiture – „nu sunt o maºinã“. Adepþii contraculturii priveau fabricile ca pe niºte depozite frigorifice. Sincronizarea între emoþiile autentice ºi cele fabricate e realizatã pe baza unui scenariu. Nike nu ne vinde articole de sport. devin protagoniºti amatori într-un spot publicitar „pe viu“. Capitalismul emoþional a devenit vizibil mai întâi în partea de consum a fluxului de mãrfuri. ci ºi vânzãtorii trebuie sã-ºi abordeze emoþional clienþii. suntem pe scenã“. Iar între timp paragraful 1 al noului capitalism – „Fãrã comentarii Arta exploatãrii de sine 82 . De aceea. Personality înseamnã. Însã nu doar produsele. pur ºi simplu „a avea dinþi albi strãlucitori. Lanþul hotelier Ritz-Carlton le oferã angajaþilor sãi urmãtorul sfat: Smile. we are on stage – „Zâmbiþi. aºa-numita smile industry. date. Gucci nu e o casã de modã. ci un producãtor de sex ºi de glamour. Consultanþii McKinsey care au auditat fosta linie aviaticã sovieticã Aeroflot nu s-au interesat doar de numãrul de pasageri. se spunea explicit într-o reclamã francezã la Volkswagen.

Tocmai ºi-a încheiat la Nutzwerk perioada de practicã pentru ocuparea unei poziþii la departamentul de vânzãri. Mira era disperatã. care spunea: „Nu trebuie sã te enervezi pe lucruri pe Exploatarea sentimentalã 83 . pe punctul de a izbucni în lacrimi. Cu trei ani în urmã. de parcã nici n-ar fi fost de faþã. Puterea entuziasmului Mira are 21 de ani. Este o elevã exemplarã. Mira se simþea stingherã. ci ºi în fiecare relaþie de muncã. când a ajuns la Nutzwerk. La o frânã bruscã supa s-a vãrsat în maºinã. colegii nu-i rãspundeau decât cu: „Iar te vaiþi!“ Trei cuvinte. Mira a înþeles cã trebuie sã se schimbe. urmeazã sã fie angajatã la aceastã companie. Singura ei problemã ar putea fi cã nu coboarã niciodatã de pe podium. motivaþie ºi pedeapsã în acelaºi timp. Colegii nu sunt ºi ei decât niºte clienþi cãrora le vindem produsul nostru: o prezentare PowerPoint. Verdict. uneori colegii o ignorau. Mira a vrut sã aducã supã de gãinã la serviciu. Când voia sã se plângã de preþul la benzinã sau de faptul cã laptopul ei iarãºi nu mergea. este mesagera perfectã a noii ordini economice mondiale. ºtie ce are de spus. dar apoi i-a apãrut în minte Wonneberger. ci a asimilat ºi toate lecþiile amabilitãþii.defavorabile“ – s-a impus nu doar în industria serviciilor. e drãguþã. Când a împlinit 20 de ani. un nou desen sau un plan în patru etape. politicoasã. Energiile negative atrag sancþiuni sociale. un model de bunã dispoziþie. pentru cã nu a învãþat doar sã facã tabele în Excel ºi sã calculeze marje de profit.

sunt online ºi îºi pun în valoare ideile. acum ei lucreazã independent. economia de piaþã a completat. oricât de târziu ar fi. ºefi ºi colegi“. trage cu urechea la discuþiile dintre colegii ei. La Nutzwerk. mai punctuali ca oricând? Relaþia de control s-a transformat într-una Arta exploatãrii de sine 84 . dacã nu mai mult: „Muncesc mult pentru cã le face plãcere. „Mulþi oameni sunt tot timpul nemulþumiþi. Angajaþii nu mai sunt mase de oameni care executã la comandã aceleaºi miºcãri. povesteºte Mira. „A fost declicul“. se justificã Mira. spune ºi Ramona Wonneberger. Mira priveºte lumea cu alþi ochi. nu-mi pot goni angajaþii de la birou. în vizitã la clienþi sau stau pur ºi simplu în faþa calculatorului ºi se gândesc. Cum se face totuºi cã alergãm în continuare la birou. iar Mira a pufnit în râs. la ºcoalã. Se mirã adesea când. „Mã bucurã sã ºtiu cã angajatorul a fost mulþumit.“ În secolul XXI. Munca îmi face plãcere.“ La Nutzwerk programatorii petrec la serviciu ºi câte 60 de ore pe sãptãmânã. Nu mai poþi fi deci sigur nici dacã muncesc bine sau nu. explicã Wonneberger În plus. toþi sunt plecaþi în cãlãtorie de afaceri. acolo nimeni nu protesteazã dacã se întâmplã sã rãmânã uneori ºi câte patru ore peste program sau sã vinã duminica la birou. Motivul îl constituie formele diferite de organizare a muncii. pentru cã atmosfera e bunã. spune ea. lucrurile stau altfel. dacã nu chiar a înlocuit imperativele obiectivitãþii ºi ale eficienþei cu valori emoþionale. Capitalistul nu mai poate rãcni la megafon comenzi în fabricã sau în birou – nu mai e nimeni acolo.care nu le poþi schimba“. „A fost declicul“. Bombãne despre muncã. Sistemul de pontaj a fost desfiinþat. De la aceastã experienþã decisivã. „Nu cred cã asta îmi îngrãdeºte drepturile.

69%. ºi care nu-ºi dã silinþa sã ducã firma mai departe. o formã modernã de spovedanie. Fördern. de la Alpha la Epsilon. O altã posibilitate este discuþia de evaluare a personalului. Majoritatea. Rebelul Sigmund face în acest caz notã discordantã prin melancolia lui continuã. cum sã antrenezi) evalueazã angajatul pe o scalã de la „extenuat“ la „în formã“. numai 13% dintre angajaþi sunt astfel. Ceea ce era considerat normal ºi ideal în organizaþia tayloristã – ºi anume a face strict ce ai de fãcut – azi e definit ca problemã. ne îndeamnã lucrãrile de coaching. încât produce mai mult pagube decât creºterea valorii. Arhitecþii recomandã construirea unei recepþii impunãtoare – angajatul va simþi astfel în fiecare zi cã participã la îndeplinirea unei misiuni importante. care împãrþea lumea nu în trei.emoþionalã. se încadreazã în tipul B. Exploatarea sentimentalã 85 . Coachen (Cum sã conduci. care îºi face treaba bine. Tipul C este atât de prost. Clasa valoricã A corespunde angajatului cãruia îi face plãcere sã munceascã ºi care vine mereu cu propuneri de optimizare a producþiei. Relaþia dintre firmã ºi angajaþi funcþioneazã similar cu cea dintre client ºi produs. Consultanþi personali ca Jörg Knoblauch sau lucrãri clasice de coaching ca Führen. cum sã motivezi. din pãcate. Experþii în motivarea angajaþilor indicã diverse trucuri pentru crearea unei atmosfere entuziaste în organizaþie. ci în cinci categorii. însã fãrã tragere de inimã. fãrã motivaþie sau pasiune. Aura mãrfii îl împinge pe producãtor în fabricã aºa cum îl atrage pe consumator în templul cumpãrãturilor. Aceste clasificãri amintesc de romanul lui Aldous Huxley Minunata lume nouã. Just do it. Din angajaþi de tip B trebuie modelaþi angajaþii de tip A.

încercând astfel sã o transforme în indivizi. Angajatul ca Sunny: inima ºi sufletul devin forþe productive. anunþurile din ziare. sub atenta îndrumare a ºefului. Se aºteaptã de la ei bucuria de a munci. E totuºi ciudat cã angajatului i se cere sã-ºi iubeascã munca tocmai în aceste vremuri în care reducerea de personal e o ameninþare continuã.Dacã odinioarã preotul îºi întreba turma pe care o pãstorea nu doar despre pãcatele individuale. Iar dacã stai sã te gândeºti bine. instrumentalizarea celor mai intime resurse ale unei Arta exploatãrii de sine 86 . cãci angajatul trebuie sã se motiveze pe sine încontinuu. aºa cum le formuleazã. Louis Gerstner. O altã posibilitate constã în a le cere angajaþilor implicit sau explicit sã creeze o atmosferã de entuziasm. Sunny – munca e aici „mai mult decât un job“. Fãrã îndoialã cã tocmai noile forme de muncã fac posibile emoþiile pozitive la job. oamenii – mici corpuri solare. Nu e nimic rãu în faptul cã munca le face plãcere oamenilor. cu mândrie. sunt cãutate tot motivaþiile profunde care au dus la o anumitã acþiune: „Renunþ prea uºor? Cred îndeajuns în misiunea mea? Dar în cea a firmei?“ Astfel. iar exigenþele cresc pe zi ce trece. în evaluarea personalului. surse nesecate de energie. angajatul se transformã în Homo Œconomicus. sunt menite sã trezeascã entuziasmul. iar viziunile organizaþionale. bunãoarã. reacþii nucleare armonioase. care lumineazã necontenit. cu o istorie personalã coerentã ºi un caracter particular – astãzi. Cine lucreazã la domiciliu pentru firma americanã producãtoare de calculatoare Sun Microsystems se autointituleazã. ci ºi despre motivele care stãteau la baza acestora. Obsession and passion for the business – „obsesie ºi pasiune pentru afaceri“ – cerea ºi fostul ºef al concernului IBM.

speranþele ºi fricile noastre. Moscova. de nevoie. pentru cã în ziua de azi munca stimuleazã o parte însemnatã a aparatului nostru emoþional. Zürich. la restaurant sau pe plajã. ªi. Voi Exploatarea sentimentalã 87 . Încã un principiu copiat de firmele din epoca turbo-capitalismului. ne întâlnim uneori ºi seara ºi ieºim împreunã în oraº“. Chiar ºi în afara timpului liber organizat de Wonneberger.persoane reprezintã o intruziune mult mai profundã în viaþa individului decât simplul control al prezenþei ºi al activitãþilor manuale din fabrica tayloristã. Fotografiile din excursie sunt expuse la birou ºi se întipãresc în memoria angajaþilor. Fotografiile sunt menite sã creeze un mental colectiv. De ziua firmei. în bar. de exemplu canoe sau cãþãrare. de voie. angajaþii merg împreunã la film sau la bar. Biserica Catolicã a mizat întotdeauna ºi pe controlul social exercitat de comunitate. Ele întãresc amintirile comune ºi transmit un sentiment de solidaritate. Când petrecem tot mai mult timp la birou. sã-i cunoaºtem mai bine pe oamenii de acolo. autoritatea preotului sau viziunile Infernului. recursul la forþa fizicã. începem. Colegii devin prieteni. Mallorca. se pleacã în grup în excursie. e de pãrere Mira. instantanee la soare. Ramona Wonneberger a angajat un instructor personal care face antrenament de rezistenþã cu angajaþii sau le prezintã un nou sport pentru relaxare. le împãrtãºim colegilor îngrijorãrile. Prietenia ca resursã Pe lângã spovedanie. Feþe zâmbitoare. „Suntem o echipã formidabilã.

termina proiectul? La anul pe vremea asta vom mai avea loc de muncã? Ai sentimentul cã ei te înþeleg. În acelaºi timp. ca locuinþele private sau grãdiniþele. acest lucru duce la o anumitã economie în structura povestirii – nu e nevoie de prea multe personaje secundare. ªi în realitate fuziunea dintre sfera muncii ºi cea a vieþii private produce efecte economice. în care cercul social ºi cel profesional ale protagoniºtilor sunt practic unul ºi acelaºi. Personajele îºi trãiesc dramele sentimentale ºi întâmplãrile amuzante alãturi de prieteni la locul de muncã. Solul hrãnitor constã în feliile reci de pizza Margherita livrate la birou. Exemple în acest sens sunt serialele de succes ca Ally McBeal sau Anatomia lui Grey. Cine pleacã de la birou la ora 18 când alþii încã mai lucreazã se simte un trãdãtor care-ºi abandoneazã prietenii la greu. La proiectele speciale de la sfârºitul sãptãmânii ne înfiinþãm cu aceeaºi promptitudine cu care ne-am ajuta un cunoscut sâmbãtã Arta exploatãrii de sine 88 . ªi la un moment dat te trezeºti cã pozele din concediu ºi pozele din broºura tipãritã în vederea listãrii la bursã sunt aceleaºi. În seriale. rãmâne tot mai puþin timp pentru vechile relaþii sociale. sunt rezerva nesecatã cu care firma îºi þine maºinile în funcþiune la foc continuu. Lãmpile de neon în locul globurilor de discotecã asigurã creºterea rapidã. Angajatorul nu trebuie decât sã strângã recolta. Cercurile sociale se ramificã asemenea plantelor bine îngrijite. Îngrãºãmântul e un amestec de espresso ºi Red Bull. Sentimentele puternice. ca partenerii de viaþã sau soþiile. Întâmplãrile comune ºi situaþiile extreme depãºite sunt liantul socio-emoþional care þine echipa unitã. din cauza efortului sporit de la birou. ca prietenia ºi loialitatea. nici de alte decoruri.

Mobbing-ul poate avea însã ºi o componentã raþional-strategicã. Competenþa socialã poate deveni armã – pentru a dezorienta un coleg.» Unii ajung chiar sã fie mândri cã îºi forþeazã ºi îºi depãºesc limitele. În aceste condiþii. Conform unui studiu UE. Aceste capacitãþi nu sunt necesare doar optimizãrii proceselor în sens pozitiv. Cunoaºterea proceselor emoþionale ce se desfãºoarã în celãlalt ºi eficienþa limbajului conferã actorului competent social o anumitã putere asupra lumii înconjurãtoare. asta îmi afecteazã ºi mie decizia. Fiecare al patrulea om e în pericol. ratatã ºi mã simt tratatã ca atare de conducere ºi de colegi. aceºtia sunt marginalizaþi ºi priviþi ca niºte rataþi. «Nu e la fel de rapidã ca noi» sau «Noi nu facem atâtea pauze ca ea. „Când ajung sã domine cei care muncesc fãrã limitã (ºi fãrã sã-ºi menajeze sãnãtatea). pentru a-l timora sau a-l ºoca. scrie o angajatã IBM. Cu timpul se ajunge la un nivel al muncii de neatins pentru cei care doresc sã lucreze normal. Sunt cãutate abilitãþile de comunicare ºi empatia. Nu e vorba doar de politeþe ºi de amabilitate. Mã simt exclusã. mai mult de 8% dintre angajatorii europeni s-au confruntat anul trecut cu fenomenul numit mobbing. cauzele sunt invidia. de-a lungul activitãþii lui profesionale.“ Motivarea prin mobbing Competenþa socialã este o calificare-cheie în noua lume a muncii.dupã-amiaza sã se mute. sã cadã victimã brutalitãþii la locul de muncã. repulsia sau pur ºi simplu sadismul. De cele mai multe ori. gelozia. „Conflictul clasic dintre Exploatarea sentimentalã 89 .

cel puþin. lasã impresia asta nu-ºi mai gãseºte locul în colectiv.nivelul superior ºi cel inferior nu mai e de actualitate“. spune psihologul Susanne Klein. Mobbing-ul este un mijloc prin care comunitatea de la birou sancþioneazã comportamentul neconform ºi care asigurã igiena socialã. Gardienii nu pot fi vãzuþi de Arta exploatãrii de sine 90 . Pentru companie. Frica de a fi concediat este extrem de mare ºi ea produce reacþii emoþionale. Ele sunt fãcute tocmai pentru a nu încuraja intimitatea ºi spaþiul privat ºi pentru a te avertiza cã poþi fi oricând surprins de un coleg. Pereþii subþiri ºi scunzi de plastic care despart. oamenii dau serios din coate. la Netzwerk ºi în multe alte clãdiri mari de birouri din Germania. atunci ea este vulnerabilã colectiv. Nimeni nu-ºi poate permite oameni slabi sau ciudaþi. s-au intensificat conflictele între colegi. echipa acþioneazã ca un banc de peºti care se miºcã dupã reguli necunoscute prin desiºul de plante sau în adâncurile biroului-acvariu. aceste lupte pentru teritoriu ºi pentru hranã sunt benefice. cine lucreazã puþin mai încet sau. Cine e excentric. Când o echipã acþioneazã colectiv. aflaþi în celule construite în cerc în jurul turnului. folositã conºtient pentru eliminarea concurenþilor.“ Mobbing-ul poate fi deci ºi o strategie în construirea carierei. „În schimb. În cazul ideal. Cine iese din rând e mâncat. În aceste cazuri. birourile individuale nu te feresc de privirile celorlalþi. Spaþiile deschise de birouri sunt o continuare a supravegherii panoramice imaginate de juristul ºi filozoful social englez Jeremy Bentham pentru închisoarea idealã: dintr-un turn central plasat în mijloc sunt urmãriþi toþi deþinuþii. Mai ales dacã îþi pun în pericol bonusul anual sau chiar locul de muncã.

este motivul cel mai probabil al sindromului burnout la stewardese. a descoperit cã diferenþa emoþionalã. Psihologul social Ellen Heuven. pentru cã deþinuþii nu ºtiu când sunt priviþi. Mecanisme similare au fost descrise ºi de Huxley în Minunata lume nouã. Altfel decât în distopia 1984 a lui Orwell. Ierarhiile plate ºi autodeterminarea faciliteazã conceperea muncii ca sursã de semnificaþii. ei au devenit raþionali. cea dintre sentimentele autentice ºi cele mimate. însã. Filozoful francez Michel Foucault a împrumutat de la Bentham imaginea panopticului pentru a defini o caracteristicã esenþialã a epocii moderne: în societatea disciplinarã oamenii nu mai sunt þinuþi în frâu prin pedepse brutale. Gardienii nu pot supraveghea simultan toate celulele. ce-i drept. pedepse cu Exploatarea sentimentalã 91 . din Olanda. de mândrie ºi de fericire. dintre gândirea raþionalã ºi sentimente. supuºii nu mai sunt constrânºi prin interdicþii. Personalitatea ca forþã productivã Noile forme ale muncii se folosesc de om în totalitatea sa. nu orele suplimentare. E plãcut. dar universul emoþional dublu al vieþii private ºi al vieþii de afaceri duce ºi la deficienþe psihologice. se comportã din proprie iniþiativã aºa cum doresc stãpânii. minte ºi inimã. Mai mult. trebuie sã se comporte mereu în mod corespunzãtor. ªi angajatul modern se simte supravegheat mereu ºi devine astfel controlorul neînduplecat al propriei persoane. se controleazã singuri. Ele încurajeazã ºi cer renunþarea la separarea dintre activitatea profesionalã ºi cea privatã.deþinuþi. colegi ºi prieteni.

închisoarea sau cu torturi. . între prieteni ºi colegi. „De ce mai sunt la birou seara. între timp liber ºi muncã. Devine aproape imposibil sã mai faci distincþia între interesele proprii ºi cele ale angajatorului. când afarã e atât de frumos? De ce nu-mi iau concediu. Companiile construiesc un regim emoþional. deºi sunt în pragul unei cãderi nervoase? De ce nu spun nu când mi se bagã pe gât încã un proiect?“ Poate cã angajatul modern nici mãcar nu are nevoie de mai mult timp liber. noile forme de muncã ºi imperativele motivaþionale produc un angajat care se simte permanent obligat sã debordeze de entuziasm. Mai mult. Asta nu înseamnã cã angajaþii sunt drogaþi sau puºi sã facã ceva împotriva voinþei lor. Ei au asimilat valorile stãpânilor lor. pentru cã ºi-a epuizat toate emoþiile ºi sentimentele de prietenie încercând sã aducã profit companiei.

Ultramobilii îºi petrec mai mult timp în sala de aºteptare a aeroportului decât acasã.6. . Mobilitate fãrã limite În noua lume a muncii întreprinzãtorul trebuie sã-ºi ofere forþa de muncã la nivel global. telefonistele germane lucreazã în call center-uri indiene. iar electricienii au de strãbãtut 850 de kilometri pânã la locul de muncã.

Pentru anumite lucruri ºi stãri.000 de kilometri. un þinut sau o regiune cu care te identifici. Alte cuvinte dispar pur ºi simplu pentru cã realitatea pe care o descriau odinioarã nu mai existã. Sau cel puþin aºa i se pare uneori Ilonei. în total 200. „fonduri de investiþii“ ºi global travelling. „acasã“. Un ºir de litere care apare cu regularitate pe biletele ei de avion: BRE. Sigur cã ºtie ce înseamnã sau ce a însemnat odatã cuvântul – o relaþie între om ºi spaþiu. De March pomeneºte însã rar acest cuvânt. Cele ºase litere compun o noþiune dintr-o epocã trecutã. Ilona a zburat în medie cinci zile pe sãptãmânã. În 2006. cum scrie în dicþionar.Patria este un cuvânt strãin pentru Ilona de March. Ultimii patru ani a locuit la Bremen. „Am un job în care cãlãtoresc mult. „bani albi pentru zile negre“ sau „ani de drumeþie“. Poate cã ºi cu „patrie“ se întâmplã la fel. se inventeazã de-a lungul timpului noi denumiri: single. iar Bremen e mai degrabã o constantã locativã. un nod în reþeaua pe care o deseneazã zborurile la mare distanþã efectuate de Ilona de-a lungul ºi de-a latul lumii. cum zice ea.“ Arta exploatãrii de sine 94 . Dar probabil cã „acasã“ e prea mult spus. Mã simt extrem de privilegiatã. la fel ca „fatã bãtrânã“. adicã de cinci ori înconjurul lumii.

ridicã în China oraºe pentru sute de mii de locuitori. Cei peste 12. a absolvit o practicã în domeniul vânzãrilor la Swissair. apoi s-a angajat la American Airlines. licenþiatã în comerþ. fiecare al treilea dintre cei aproximativ 21 de milioane de angajaþi din economia germanã cãlãtoreºte anual de 21 de ori în interes de serviciu. zboruri de avion. În medie. hoteluri. ca AS&P ºi gmp.000 de angajaþi rezervã.“ Munca globalizatã Birourile germane de arhitecturã. la cererea unor clienþi ca VW sau Deutsche Bank. maºini de închiriat. Carlson Wagonlit Travel. explicã de March. O bazã de lansare a rachetelor.Ilona de March. Numãrul cãlãtoriilor de afaceri a crescut cu peste 10% în ultimii doi ani în Germania. compania oferã consultanþã firmelor în planificarea. cãlãtorii la comandã pentru oamenii de afaceri. deci cãlãtoriile devin tot mai importante“. „Astãzi aproape orice întreprindere mijlocie are contacte internaþionale ºi e conectatã global. „În multe cazuri e extrem de important sã-þi cunoºti partenerul de afaceri ºi sã-l priveºti drept în ochi. Mobilitate fãrã limite 95 . Internetul ºi videoconferinþa nu au înlocuit întâlnirea face to face. un fel de agenþie de turism pentru oamenii de afaceri. nãscutã în 1963. de unde angajatul flexibil e catapultat pe orbitã în jurul lumii. Acum coordoneazã birourile din Europa ºi India ale BCD Travel. BCD Travel este un centru de comandã în lumea globalizatã a muncii. organizarea ºi decontarea eficientã a cãlãtoriilor. TUI – o excursie prin branºa turismului într-o singurã direcþie: în sus. În plus.

Tehnologiile de comunicare moderne nu ne fac sã stãm mereu acasã. în schimb pe aeroportul JFK se salutã amical cu vânzãtoarea de la DKNY. pentru a-i vedea. trebuie sã se suie ºi ei în avion. ingineri economici ºi traducãtori se învârt pe o orbitã universalã în jurul firmei. care strãbãteau lumea asemenea marilor conducãtori de oºti. Faptul de a fi global creeazã o conºtiinþã proprie. cãlãtoria de afaceri era privilegiul managerilor de top. Cei ce cãlãtoresc mult. Între timp. cucereau noi domenii de afaceri ºi lãsau uneori în urmã un câmp de bãtãlie pustiit. Adidas ºi-a absorbit concurentul american Reebok. Precursorii. ci ºi minþi ºi trupuri. Modelele ei. atractivi ºi bine plãtiþi. Lumea e biroul lor. Business traveller-ii globali sunt bine îmbrãcaþi. ci conform criteriului disponibilitãþii spaþio-temporale ºi al stilului de viaþã global. ªi poate cã Ilona de March ºi viaþa ei Arta exploatãrii de sine 96 . cãlãtoresc prin lume ºi cei din managementul de mijloc sau chiar angajaþii normali. Internaþionali ca Ilona de March sunt manechinele lumii flexibile ºi globale a muncii. aºa-numiþii ultramobili sau internaþionali. în orice punct al lumii ne-am afla. care cuprinde toate ierarhiile ºi nivelurile salariale ºi nu se constituie pe criterii etnice. materiale ºi naþionale. reprezintã o castã în sine. Acasã. Firmele germane nu exportã doar know-how ºi tehnologie de înaltã clasã peste Ocean. ultramobilii greºesc drumul spre brutãrie. În jurul fiecãrei companii se formeazã sateliþi: juriºti. Colegii nu-i întâlnesc pe coridoare. Pânã acum 10 sau 15 ani. iar colegii se aflã de cele mai multe ori la o distanþã de nouã ore de zbor. Personajele care-i fac reclamã. la dozatorul de apã.Siemens construieºte centrale electrice în valoare de miliarde de euro în Emiratele Arabe Unite. ci ne fac disponibili.

deci numãrul efectiv ar putea fi mult Mobilitate fãrã limite 97 . În multe companii internaþionale. Numãraþi sunt doar cei care-ºi anunþã oficial deplasarea.000. pânã acum au mai identificat încã douã grupuri. Vremea comoditãþii a apus. Consultanþii personali considerã cã un profesor universitar n-ar mai putea face carierã în ziua de azi dacã n-ar fi pregãtit sã plece de mai multe ori ºi pentru mai mult timp în alte þãri. Iar ºomerii sunt obligaþi sã-ºi depunã dosarele de candidaturã pe întreg teritoriul Germaniei. Dreptul omului de a-ºi alege liber locul în care vrea sã trãiascã este astfel suspendat. chiar dacã într-un mod mult atenuat. disponibilitatea de relocare reprezintã o clauzã contractualã. tocuri de 14 centimetri –. Hainele modelelor sunt poate un pic exagerate – ºifon transparent.neobositã pot fi comparate cu prezentãrile de haute couture de la Paris. Omul se transformã din nou în nomad. Vocile lor se unesc într-un blabla motivaþional care nu-þi mai iese din cap: muzica de fanfarã care-l însoþeºte pe angajatul modern prin þarã ºi în jurul lumii. Niciodatã n-au existat atâþia oameni care sã întoarcã spatele Germaniei în cãutare de locuri de muncã. În 2006 numãrul lor depãºea 155. O altã categorie sunt cei care-ºi duc casa în spate pe urmele muncii lor. uneori chiar ºi în alte þãri. ºi totuºi ele influenþeazã gustul maselor. Nu doar mintea angajatului modern trebuie sã fie mobilã. Pentru cã numãrul angajaþilor mobili creºte puternic. ci ºi picioarele lui. Modelele. pe lângã ultramobilii în care se încadreazã oameni de tipul Ilonei de March. dar sigur. croielile ºi formele îndrãzneþe se impun încet. Experþii economici ºi politicienii îi îndeamnã tot mai des la mai multã mobilitate pe angajaþii germani. sociologii studiazã cu mare atenþie acest fenomen.

Planul de zbor al unei luni tipice pentru ea aratã astfel: 1 octombrie: Bremen–Atlanta. Imperativele mobile sunt aceleaºi pentru angajaþi cu cele mai diverse niveluri de pregãtire ºi de salarizare. 5 octombrie: Bremen–München. unde piaþa construcþiilor a explodat de-a dreptul. contribuind astfel la dezvoltarea lor explozivã. Doctori din München lucreazã în Anglia sau în Elveþia. 6 octombrie: München–Londra. 17 octombrie: Praga–Frankfurt. fie pentru încheierea unui contract cu un nou client. Fiecare e pe drum. Germanii din Brandenburg sunt chelneri în hotelurile austriece. Doar cã unii cãlãtoresc în puf. fie la întâlniri în cadrul firmei care opereazã internaþional. „insula muncii“ – aºa o numesc ei. Ea înlesneºte ºi ieftineºte cãlãtoriile de afaceri. Ilona este ea însãºi mereu plecatã.mai mare. iar ceilalþi bat drumul cu piciorul. Arta exploatãrii de sine 98 . A treia categorie o reprezintã navetiºtii de weekend. Viaþa contra cronometru Ilona de March este totodatã producãtor ºi produs al lumii globalizate a muncii. 22 octombrie: Bremen– Johannesburg. încât nu o pot parcurge zilnic. 4 octombrie: Toulouse– Amsterdam–Bremen. 10 octombrie: Bombay–Zürich. 11 octombrie: Zürich–Bremen. ci doar de douã pânã la patru ori pe sãptãmânã. 8 octombrie: Londra–Bombay. pentru care distanþa între locul de muncã ºi domiciliu a devenit atât de mare. 16 octombrie: Bremen– Praga. 18 octombrie: Frankfurt–Bremen. 3 octombrie: Atlanta–Paris–Toulouse. Arhitecþii germani pleacã pentru câþiva ani în China.

Spaþiul ºi-a pierdut puterea asupra oamenilor. La noi discuþiile sunt de genul: «Hei. nu vii ºi tu?»“ În mod normal întâlnirile eºueazã astãzi din lipsã de timp. se uitã un pic în camerã. În ultimii ani a fost acasã în Elveþia. Mobilitate fãrã limite 99 . un stil de viaþã fluid. agenda de întâlniri ºi fusul orar din þara în care ajunge. mãri ºi oceane – distanþele se topesc în cãldura kerosenului ars. ci atunci când îi îngãduie orarul de zbor. De aceea nu doar cã e tot timpul plecatã în cãlãtorii de afaceri. nepotrivit celor care au nostalgia unei cãsuþe cu grãdinã în cartier ºi a unei anumite regularitãþi a vieþii. Ilona de March mai are însã o problemã: continentul nepotrivit. la Frankfurt ºi Bremen. Ilona de March s-a obiºnuit cu acest ritm de viaþã ºi a dezvoltat de-a lungul timpului tactici specifice.25 octombrie: Johannesburg–Berlin. Statele Unite. explicã de March. dar îºi ºi schimbã des domiciliul. Timpul e totul ºi totul se reduce la a prinde zborul de legãturã de pe aeroportul Charles de Gaulle ºi a aranja trei întâlniri pe douã fusuri orare diferite în aceeaºi zi. Când o întrebi de prieteni. nu e mãritatã ºi nu are copii. Survival of the fastest – „supravieþuirea celor mai rapizi“. Poate trãi aºa fãrã probleme. Ea nu doarme când e obositã. Franþa. O existenþã în hiperventilaþie. acum tocmai se mutã la Amsterdam. dupã care îi mai vin în minte asistentul ei ºi încã un angajat de la BCD Travel. E dificil pentru ea sã întreþinã o prietenie. Viaþa contra cronometru. în weekend plec douã zile la Nairobi. apoi o aminteºte pe purtãtoarea ei de cuvânt. Ilona de March spune cã se plictiseºte repede de un loc. „În fond nu duc o viaþã prea obiºnuitã. 26 octombrie: Berlin–Bremen. Kilometri.

Vecinii de avion. Ilona poate sã se concentreze asupra esenþialului: partenerii ei de afaceri. Cuvântul e o aluzie la „metrosexual“. independent de alte coordonate spaþiale. totul aratã la fel. un rock star al companiei care se bucurã de succes acolo unde toþi ceilalþi eºueazã. restaurantele ºi chiar ºi locuinþele omului citadin din ziua de azi. Raza lui de acþiune se confundã cu întreaga lume. Acest Arta exploatãrii de sine 100 . aºa cum îl defineºte site-ul Virgin. scaunele moi ºi mesele cu forme arcuite au învins de mult barurile. Înãuntru. Are you a jetrosexual? întreabã compania aviaticã Virgin într-o reclamã. e mereu în prizã. Instalaþia de climatizare asigurã aceeaºi temperaturã pretutindeni în satul global. Coridoarele din aeroport cu cerul lor din sticlã ºi oþel. bãrbatul îngrijit pânã în vârful unghiilor ºi în ton cu moda. Un spaþiu familiar. Pentru cã în jurul ei nu s-a schimbat nimic. 365 de zile pe an. fotoliile de piele sunt moi ºi aerul rãcoros. Interiorul sãlilor. se perindã prin faþa ochilor noºtri din spatele ferestrei. Ilona are senzaþia cã nu s-a miºcat deloc. Prãfuitã. cu nuanþele lor de maro ºi bej. „Jetrosexualul“. piscinã sau grãdini. ci paºaportul. cu preferinþe sexuale nedefinite. Lumea exoticã. Africa de Sud sau India. internaþionalii cu cearcãne în jurul ochilor în costumele lor închise la culoare. Lumea realã nu deranjeazã pe nimeni. când deschide ochii dupã un zbor de opt ore. nu-ºi ia cu el peste tot crema de faþã. actele ºi contractele ei – munca ei. un al doilea „acasã“ cu duºuri. paturi. Camerele de hotel.Uneori. transpiratã ºi strãinã – din fericire departe de noi. lemnãria întunecatã. Sãlile de aºteptare pentru business class ale Lufthansa sau Virgin. sãlile de conferinþã. locurile din spate ale limuzinelor ºi aeroporturile formeazã un spaþiu uniform ºi rafinat.

Vremea vânãtorilor ºi a culegãtorilor a luat sfârºit. libertatea are gust de benzinã ºi praf. Cetãþenii burghezi s-au baricadat în spatele zidurilor groase. cu 24 de imagini pe secundã. Fiecare imobil e un coºciug. în ideologia burghezã. din camerele copiilor. stabilitatea valorilor. concepþia de viaþã a unei întregi generaþii de hippies ºi beatnics.ultramobil de lux e în stare sã-ºi împacheteze necesarul pentru o sãptãmânã (ºi. chiar toatã viaþa) într-o valijoarã. Romanul lui Jack Kerouac Pe drum descria. o rezervã de capital ºi un instrument al ordinii. Mobilitate fãrã limite 101 . în 1957. Filme ca Easy Rider ºi Zabriskie Point au dat. un zid de închisoare. poate comanda bere în ºase limbi diferite ºi probabil cã nu are o cârciumã preferatã. Hr. de ce nu. Locuinþa burghezã era un simbol al statutului. trezea suspiciuni. Surprinzãtor a fost cã atacul nu a venit din exterior. peºterile au fost extinse continuu. ca þiganii ºi popoarele nomade. Nu e de mirare cã aceste ziduri au fost dãrâmate la un moment dat. amenajate comod ºi supralicitate ideologic. be-bop ºi femei. Cine-ºi schimba des locuinþa sau nu avea defel locuinþã. ci din interior. încã un imbold acestui dor de ducã. între 6500 ºi 4000 î. în Europa Centralã ºi de Sud. în schimb are cu siguranþã un aeroport de suflet. gardul curþii. De atunci. Domiciliul stabil garanta. ca autostopiºti în camioane sau în maºini furate în Mexic ºi Statele Unite. statul a impus declararea obligatorie a domiciliului pentru a ºti unde sã acþioneze când avea nevoie de impozite sau de material uman proaspãt pentru armatã. fericirea o gãseºti pe stradã. în încercarea de a evada din viaþa plicticoasã de mic-burghez ºi în cãutare de droguri. Dean Morarity ºi Sal Paradise bat þara în lung ºi-n lat cu „ogarul cenuºiu“.

între muncã ºi timp liber sunt abolite. ci ºi noi forme de muncã ºi oamenii adaptaþi lor. Arta exploatãrii de sine 102 . La fel ca adepþii miºcãrilor hippie ºi beat. Jetrosexualul cautã – pe lângã experienþele care extind sfera conºtiinþei. noi interese. el nu circulã cu maºini furate. experienþele erotice ºi pe cele care þin de ars vivendi – ºi aventura profesionalã. graniþele între public ºi privat. Sociologul Hartmut Rosa scrie despre societatea flexibilã ºi în continuã miºcare: „Identificarea cu spaþiile. flexibilitatea ºi sentimentul de a nu ºti unde vei dormi mâine. încât schimbarea (benevolã sau forþatã) poate fi acceptatã fãrã sentimentul pierderii de sine. ci cu avionul de prânz. familie ºi patrie devine o problemã. ci ridicã în slãvi libertatea. ci în faþa laptopului. iar spaþiul îºi pierde identitatea ºi istoria. Acest nou tip se miºcã fãrã probleme în spaþiu ºi timp ºi îºi pune toatã viaþa în slujba muncii. existenþele nu mai depind de spaþiu. nu pune mare preþ pe relaþiile stabile.În figura jetrosexualului se amestecã nostalgia subculturalã a libertãþii cu imperativele neoliberale ale productivitãþii. Dependenþa de prieteni. Cãlãtoria de afaceri este esenþa vieþii lui. acolo unde nu se mai produc de mult doar noi tehnici. sã-ºi gãseascã. Nu-ºi petrece noaptea în cluburi. În Silicon Valley. jetrosexualul sau ultramobilul mai e numit ºi zero drag – un om cu rezistenþã zero la frecarea cu aerul. Conform acestei tendinþe. persoane ºi spaþii de referinþã. el poate ºi trebuie sã se reinventeze mereu. în afarã de constanta muncii. cu partenerii stabili de comunicare ºi cu obiectele începe sã aibã caracter limitat ºi contingent – subiectul e silit sã se distanþeze sau sã se emancipeze de ele într-o asemenea mãsurã.“ Individul nu mai este definit în mod stabil.

un lucru îl respect cu sfinþenie. Iar Süddeutsche Zeitung se gândeºte serios sã apeleze la vorbitori nativi de germanã din Praga pentru a-ºi produce o parte din oferta online. ci un coºmar. Nu doar firmele acþioneazã global.Ilona de March i-ar rãspunde probabil lui Hartmut Rosa cã. Poate cã nu sunt decât exemple extreme. ªi alte call center-uri îºi trimit între timp colaboratorii germani în India ºi Thailanda. au fost angajaþi oameni în call center-ul din New Delhi cu un salariu lunar de 550 de euro. dar poate cã e pur ºi simplu viitorul. ci mai degrabã un moment sau un sentiment: „Oricât aº fi de agitatã ºi de prinsã. Întreprinzãtorul independent în India Economia mondialã globalizatã. doar cã nu recunosc oficial. Clienþii nu trebuie sã afle cã persoanele de la celãlalt capãt al firului se aflã de fapt la celãlalt capãt al lumii. fluvii întinse sau jungle. Ideea nu a fost – încã? – pusã în practicã. pentru ea. Internetul ºi zborurile ieftine au fãcut posibile noi forme de muncã flexibilã. E puþin în comparaþie cu salariul unui telefonist din Germania. Nu mai existã munþi. Sâmbãta la 16 mã întind pe canapea ºi citesc revista Gala“. O firmã cu 100. Pentru agenþia de turism pe Internet Ebookers. în India însã poþi trãi bine cu banii ãºtia. cum scrie Thomas L. o searã pe sãptãmânã dedicatã unui joc de cãrþi cu prietenii n-ar însemna prietenie.000 de angajaþi sau un întreprinzãtor independent trebuie sã Mobilitate fãrã limite 103 . Friedman. neschimbat. ci ºi oamenii. „Acasã“ nu e un loc fix. Lumea e cu adevãrat platã.

Calculele trebuie sã þinã cont de factori ca stabilitatea economicã. de conferinþe ºi birouri pe perioade scurte.facã toate calculele pentru a-ºi gãsi locul potrivit în aceastã lume a posibilitãþilor infinite. Substantivele esenþiale ale perioadei industriale moderne au fost stabilitatea. cât mai sus. Ele îºi gãseau perechile de beton în sediile gigantice ale jucãtorilor naþionali ºi internaþionali. Birourile individuale – ºi cel al Ilonei de March. mãrimea ºi puterea. într-un birou închiriat al firmei Regus. produs ºi producãtor al muncii globalizate. atunci angajatul modern se va duce acolo. în cel mai bun caz. pânã la biroul de pe colþ cu vedere spre Hudson River sau Main. De la uºile care nu se închid bine ºi pânã la pereþii de care nu te încumeþi sã te rezemi – totul aduce a recuzitã de serial TV. cei care se opresc pentru câteva ore într-un oraº. Totul pare cã se va prãbuºi în secunda urmãtoare. ºefã a 6. nivel mediu de calificare ºi starea infrastructurii. Dacã din calcule reiese cã þara cea mai profitabilã e Thailanda. câteva zile. Compania închiriazã sãli de întâlniri. mai sunt folosite ºi de firmele care încep un proiect ºi nu ºtiu încã dacã vor tripla în patru luni numãrul angajaþilor sau dacã îl vor reduce la zero. au o întâlnire.000 de angajaþi – sunt mici ºi strâmte. câteva sãptãmâni. durata. Ilona de March munceºte la Amsterdam. Centrele de afaceri sunt gândite pentru cei care cãlãtoresc mult. chirii. costurile de întreþinere. De asemenea. Regus este un prestator nou de servicii. Pânã la finalizarea lucrãrilor la sediul BCD. locul fizic în care ne desfãºurãm munca e la fel de nesigur ca ºi activitatea pe care o prestãm. Angajatul îºi începea cariera la etajele inferioare ºi rãzbãtea. iar douã ore mai târziu sunt din nou în avion. Astãzi. salariul mediu pe þarã. cã va fi adunat în cutii Arta exploatãrii de sine 104 .

nu ºi-au pãrãsit doar familia ºi casa ºi. Iar circul îºi va continua drumul spre urmãtoarea destinaþie. un pat ºi un spaþiu de lucru. Thomas Bader e un ºofer liniºtit. asemenea oamenilor de afaceri de meserie. candidaþii de la reality show-ul Big Brother. A face imobilele mobile – iatã una dintre cele mai importante teme ale arhitecturii de azi. Mobilitate fãrã limite 105 . luminatã de faruri. Pentru profesie. un cub de poliester care intrã fãrã probleme în orice buzunar. pãdurea întunecatã. Nu e nevoie nici mãcar de o bucatã de pãmânt. Rotterdam ºi Capetown. în care circulã mãrfurile între China ºi New York. nu ºi-au transformat doar viaþa particularã în material de lucru pentru carierã. Un indicator. În dreapta. Alt indicator. Pânã la Hanovra mai sunt doar 154 de kilometri în loc de 172. ªi mai radical e designerul Martin Ruiz de Azúa: el a inventat o basic house gonflabilã.ºi urcat în camion. se înfruptã leneº din banda de mijloc a autostrãzii. Dragoste la distanþã Audi-ul A4. Fãrã sã ºtie. care poate fi montat oriunde în douã zile. Din nou pãdure. pentru cã Loftcube poate fi amplasat pur ºi simplu pe orice suprafaþã planã. cu botul lui lat. au fost deschizãtori de drumuri. În spate. În faþa lui. Lui Thomas Bader i se pare cã i-au trebuit minimum 2 ore sã strãbatã aceºti 18 kilometri. ci s-au mutat ºi în cel mai modern imobil: containerul. dunga lateralã albã. Achim ºi Werner Aisslinger au creat un Loftcube. se întinde banda gri. Jürgen ºi Zlatko. Simbolul globalizãrii. În cei 36 de metri pãtraþi încap o bucãtãrie.

Thomas Bader se îndreaptã spre locul de muncã. Bader ºi-a pierdut slujba. postul de radio se schimbã. Apoi firma a dat faliment. Din când în când. care. Dar cel mai important lucru de care are omul nevoie nu-l avem. care-l împrumutã unei firme olandeze. 850 de kilometri. Apoi a venit schimbarea. uneori chiar ºi la Nurnberg: 417 kilometri. ci de relaþii bine determinate. nici mai repede. Munþi. Avem de toate. În Zittau ea nu e decât un zvon. Din orãºelul Zittau. În anii ce i-au urmat. Lângã el stã colegul Thorsten Keller. ar rãmâne cu plãcere acasã. cãtre Amsterdam. aflat la graniþa dintre Germania. A gãsit alta. Mergea regulat la o firmã de construcþii din Bautzen: 47 de kilometri. Amândoi sunt electricieni.cu toate cã merge constant cu 135 la orã. ªtie atunci cã a intrat în alt land.“ ªomajul a atins pragul de 19%. Polonia ºi Cehia. Cu noul sãu ºef a lucrat la Dresda ºi în apropiere: 110 kilometri. De 4 ani lucreazã pentru o firmã germanã de închiriere de personal. râuri ºi lacuri. îl plaseazã la companii Arta exploatãrii de sine 106 . câteva titluri ºi semne ale exclamãrii în tabloidul Bild. „Zittau e încântãtor. Revigorarea economicã despre care puteai citi atâtea în vara lui 2007 are loc în altã parte. Bader nu îºi aduce aminte de sârma ghimpatã ºi de lipsa fructelor exotice. Nici unul nu merge la Amsterdam pentru a mai urca o treaptã în carierã sau pentru a trãi o aventurã. la rândul ei. muncã pentru toþi. Drumurile lui Thomas Bader spre locul de muncã au devenit cu timpul tot mai lungi. fabricile din regiune s-au închis. nici mai încet. pensii sigure. Asta se întâmpla pe vremea RDG-ului. Alt faliment. Dacã ar fi dupã ei. Thomas Bader ºi-a încheiat socotelile cu Germania ºi s-a decis sã plece în Olanda. La început s-a ocupat de reparaþii mãrunte în jurul oraºului.

uneori chiar ºi pentru ºase luni. Thomas Bader nu prea se poate bucura de job: „Las multe în urmã“. Fiecare a opta relaþie din Germania este o relaþie la distanþã. dar constant. „În special navetiºtii care provin din medii mai modeste nu ºi-au ales benevol aceastã formã de viaþã ºi au probleme în a se acomoda cu ea. îi rãmân în mânã 1. Nesiguranþa pe piaþa forþei de muncã se prelungeºte în camera de zi. chiar fiecare a patra. sã te vezi des. în concepþia lor. a devenit pentru Bader o obiºnuinþã.de construcþii olandeze. De cele mai multe ori în împrejurimile Amsterdamului. Relaþia la distanþã îi frustreazã. Bader câºtigã lunar 2. Specialistul în relaþii de cuplu Peter Wendl considerã dragostea la distanþã „una dintre cele mai relevante forme de relaþie din zilele noastre. Un exil al muncii. În viitor vor creºte atât numãrul relaþiilor voluntare la distanþã. Un sãrut scurt. Pentru o sãptãmânã. ei reuºesc cu greu sã construiascã relaþii sociale la locul de muncã. 300 de euro cheltuielile de drum. 69% dintre femeile ºi 42% dintre bãrbaþii care fac naveta sãptãmânal au explicat cã situaþia lor se rãsfrânge negativ asupra familiei. cât ºi cel al perechilor care sunt forþate sã trãiascã aºa“.650 de euro. atunci trebuie sã ºi iubim la distanþã. Dacã muncim ºi trãim la distanþã. în camera copiilor ºi în toate domeniile vieþii private. Amelie. Despãrþirea de soþia sa. În plus. iar între persoanele cu diplomã universitarã. crede Wendl. O ia de mânã. devenind un zgomot de fond abia perceptibil. 250 de euro chiria.200 de euro. pentru cã intimitatea înseamnã.“ Mobilitate fãrã limite 107 . Cine are o relaþie la distanþã aleargã între douã lumi diferite ºi nu are destul timp pentru nici una dintre ele.

fiecare cu faþa întoarsã cãtre celãlalt. iar paloarea pune din nou stãpânire pe el. Pe la 5. iar firele de pãr din barbã se coloreazã delicat în roz. A doua schimbare: ora 3. Munca începe abia la 7. Atunci formeazã pe mobil numãrul soþiei. La 23:05 – Dresda. Trecerea graniþei: 04:45. spune Thomas Bader. O convorbire ar fi prea scumpã. îi aºazã colegului perna sub cap. E ºapte dimineaþa. Cei doi ajung la 6 dimineaþa în Amsterdam. Bader parcã a luat foc. Prima schimbare de ºofer: 24:00. de douã ori pe zi. Cam în acea direcþie e ºi Zittau. ºi de acolo se întorc pe faþa lui Bader. „N-aº putea face asta fãrã Thorsten“. Bader comutã din nou pe pilot automat. cum stau întinºi unul lângã altul. lasã sã sune de douã ori.Drumul în Olanda e pentru Thomas Bader o activitate de rutinã. De parcã ar avea în cap un pilot automat. ªtie drumul ca-n palmã. Grönegau Nord sau Tank-Treff Langenhagen. Plecare la 21:45 duminica. aºa cã parcheazã maºina în faþa spitalului pe care firma lor îl renoveazã în acest moment. par un cuplu în vârstã. Un salut ajunge. Bunã dimineaþa ºi noapte bunã. apoi închide. Razele de luminã intrã prin lunetã ºi se reflectã în oglinda retrovizoare. Atent. paloarea se ºterge de pe faþa obositã. unde soarele rãsare cu câteva minute mai devreme. Într-o sãptãmânã sau douã se vor vedea din nou. Ochii îi sunt doar pe jumãtate deschiºi. care nu trebuie decât bifatã. Lounge-urile lui sunt motelurile de pe autostradã. Thomas Bader îºi lasã scaunul pe spate. unul dimineaþa ºi unul seara. Pentru o clipã. în est se lumineazã de ziuã. Apoi maºina intrã în curbã. Cei doi muncitori trudesc între zece ºi Arta exploatãrii de sine 108 . ªi. Sfera lui privatã din Olanda se reduce la aceastã prietenie ºi la douã momente scurte.

douãsprezece ore pe zi ºi merg apoi la o pensiune aflatã la 50 de kilometri de Amsterdam. Casã. Nici mãcar nu s-a gândit vreodatã serios la asta. mobilitatea în afaceri – omul trebuie sã se adapteze mereu condiþiilor de care are nevoie societatea pentru a se reproduce. casele-tip ºi permisul de ºedere. lentoare – acestea sunt valorile lui Thomas Bader. Douã paturi. Dupã care cei doi au ºi adormit. îmi creºte inima. sau mai bine zis un depozit. Zero drag ºi maximum drag Nomadismul. familie. iar valoarea centralã nu mai e stabilitatea. oamenii sunt mai mult sau mai puþin capabili sã fie la înãlþimea noilor condiþii. loc de baºtinã. Ilona de March ºi Thomas Bader sunt amândoi ultramobili. Împart acolo o camerã. unde chiriile sunt mai ieftine. calificare. ci mobilitatea. în vreme ce viaþa Ilonei de March ar putea fi caracterizatã prin cuvinte ca Mobilitate fãrã limite 109 . iar când de March se aflã la biroul din Amsterdam nu e decât la un kilometru depãrtare de muncitorul din Zittau. Trãim într-o perioadã în care condiþiile se schimbã cu o vitezã uimitoare. spune el.“ Nu spune mai mult. „Locul meu e în Zittau“. Se mai gândeºte un pic ºi adaugã: „De fiecare datã când vin de la Amsterdam ºi vãd cetatea de lângã Bautzen. În funcþie de dispoziþie. statut ºi structurã a personalitãþii. Ilona de March este indignatã la culme aflând de stilul de viaþã al lui Bader: „De ce nu se mutã în Olanda?“ Pe Bader îl uimeºte aceastã întrebare. Un televizor care mai merge 20 de minute. sunt cât se poate de diferiþi unul de celãlalt. Cu toate acestea.

poate chiar de un alt timp. Iar revolta împotriva muncii e pedepsitã aspru în secolul XXI. Suferã de jetlag. independenþã ºi libertate. el e dependent de patria lui. locul de baºtinã. nu se luptã doar cu o lume a muncii în schimbare. ci ºi cu angoase. . Relaþiile nu pot fi organizate ºi programate ca întâlnirile ºi cãlãtoriile de afaceri. Spre deosebire de ea. nostalgii ºi disonanþe cognitive. asemenea noilor angajaþi din Silicon Valley. El e un maximum drag. epuizant ºi cronofag între muncã ºi viaþã. de mediul social familiar. Ilona de March a integrat perfect noile cerinþe în sistemul ei de valori – viaþa ºi munca se amestecã la ea într-o aventurã palpitantã. E de la sine înþeles care din cele douã atitudini e adecvatã acestor vremuri. opune o rezistenþã puternicã. Bader nu e un zero drag. Viaþa lui e un compromis dureros. le e dor de casã ºi de persoana iubitã. încã mai înseamnã ceva pentru mulþi oameni. Thomas Bader. Se pare cã patria. o contradicþie care se cere mereu rezolvatã.flexibilitate. Oamenii nu sunt la fel de mobili ca datele ºi fluxurile financiare.

7. se duce la fitness ºi recurge chiar la bisturiu. Pentru succesul în carierã. angajatul modern renunþã la fumat. . frumuseþea umanã devine tot mai importantã. Corporate body În societatea obsedatã de imagini.

Werner Mang introduce cu o miºcare rapidã bisturiul în nara dreaptã a lui Ines. 60 chiar. lamã curbatã. Prof. ca o þintã. acoperit cu un strat gros de dezinfectant. stãpânind la perfecþie toate miºcãrile. un nas uriaº sau bãrbie dublã. Arta exploatãrii de sine 112 . nu vede nimic din toate astea. apoi totul s-a terminat ºi e. Un adevãrat balet al degetelor. de exemplu. iar ei se vor simþi apoi mult mai bine. foarfecã. acasã ori la serviciu“. Aproape cã te orbeºte. spune el. ciocan ºi nicovalã. o femeie între 20 ºi 30 de ani. Mang lucreazã repede ºi concentrat. Anestezicul care îi curge prin vene ºi care o face sã doarmã ca un prunc are grijã de asta. dacã lucrurile merg ca pe roate. iese. Bisturiul îi poate ajuta. Nasul. „O operaþie esteticã poate fi o soluþie“. Pe masã stau înºirate douã bisturie. aproape fãrã sã se uite. Poate vorbi ºi munci în acelaºi timp fãrã probleme. dr. taie adânc ºi scoate cartilagiul din interior. absorbit imediat cu un tampon de o asistentã. Lampa din sala de operaþii face metalul sã sclipeascã.Nu dureazã mult s-o transformi pe Ines Röder într-un om nou. poate. alb. „sunt femei sau bãrbaþi care au. din gaura rotundã a cearceafului verde. mult mai bine. însã Ines Röder. 70 de minute. seringã pentru spãlarea rãnilor. Din nas curge puþin sânge. lamã dreaptã. Luminile indicã în mod normal pericolul.

dimineaþa în baie. trebuie sã aibã grijã de imaginea lui ºi de valoarea de piaþã: îmbrãcãminte. pacienþii vorbesc despre angoase. dorinþe ºi speranþe. faþã. nu. Fiecare angajat este o companie în interiorul companiei ºi. poþi observa chiar ºi un zâmbet pe buzele ei. ci ºi pentru problemele psihice. asimetriile ochilor sau braþele flasce. Fiºele pacienþilor. Chipul succesului Werner Mang e chirurg estetician de peste 25 de ani. Produsul e în regulã. O operaþie la nas în valoare de 10. în viaþa ei tocmai se întâmplã ceva decisiv. reacþia în piaþã. ºi în special ea însãºi. Un optimism subconºtient. coafurã.Ines Röder stã liniºtitã ºi mulþumitã pe masa de operaþie. când se comparã cu ceilalþi. Nimic nu va mai fi la fel ca înainte. cãci trebuia sã se priveascã în fiecare dimineaþã în oglindã. Pânã la urmã. la fel ca Nike. De-a lungul timpului ºi-a format ochiul nu doar pentru pielea cu aspect de coajã de portocalã. sau în lift. Ines a luat o hotãrâre radicalã. O investiþie scumpã – care s-ar putea însã amortiza curând. Explicã ce pãrþi ale corpului nu le mai plac ºi ce aºteaptã de la o intervenþie chirurgicalã. împotriva ei ºi a vechiului ei nas: prea mare. când se vãd în oglindã. Dacã te uiþi atent. lui Ines i s-a întâmplat ceea ce li se întâmplã ºi altor sute de mii de oameni care nu se mai pot ascunde de realitate.000 de euro. În orele lui de consultaþie. BMW sau E-Plus. Oricine îºi putea da seama de asta. în care Mang Corporate body 113 . Röder ºi-a pus la punct o strategie particularã de exit. La un moment dat. prea coroiat.

în anul 2004. 22% dintre bãrbaþi ºi 15% dintre femei am recurs la operaþii din cauza jobului. în fotografii apãreau în apropierea unor alimente nesãnãtoase. starurile din real business sunt ºi ele atractive din punct de vedere optic – frumuseþea ca premisã ºi consecinþã a succesului. conform cãrora. cool. nu conþin doar datele medicale.îºi noteazã grijuliu informaþii despre greutate. faþa curatã ºi dinþii de un alb strãlucitor. Aºa ceva e uneori mult mai rãu decât neglijenþa sau lipsa de competenþã profesionalã. dorinþele ºi nostalgiile ei. multe riduri sau un gât cu multe cute nu-ºi mai poate permite nimeni. spune Mang. Wolfgang Reitzle sau fosta ºefã a HP Carly Fiorina pot sã-ºi schimbe jobul din când în când. energici. „Observ cã operaþiile estetice sunt fãcute tot mai des din motive de carierã. În fosta RFG bãrbaþii puternici arãtau altfel: Ludwig Erhard ºi Helmut Kohl erau graºi. Werner Mang acordã consultanþã în probleme de carierã cu ajutorul bisturiului ºi al seringii. Îndrãzneþi. Eroi de acþiune la bursã. În ele poþi citi ºi cum îi merge societãþii germane în general.“ Aceste indicaþii corespund studiilor americane. cum se schimbã idealurile. Arta exploatãrii de sine 114 . ci ºi pe cele profesionale. alteori investiþii financiare sau maºini – orice-ar fi. Un nas strâmb. sã vândã uneori telefoane. O psihogramã a pãturii de mijloc ºi superioare ale societãþii. medicaþie ºi temperaturã. Ines Röder nu ºi-a sporit doar ºansele erotice. Manageri de top ca René Obermann. viaþa lor agitatã are o constantã: silueta îngrijitã ºi suplã. Asemenea starurilor din showbiz. Bãrbaþii ºi femeile de pe primele pagini ale presei economice sunt cei care impun moda. Apreciez cã fiecare a patra operaþie la un bãrbat ºi fiecare a cincea la o femeie sunt motivate profesional.

000 de britanici Corporate body 115 . pentru majoritatea oamenilor. Burta devine o greutate care te trage în jos de pe scara carierei. grãsime corporalã ºi acumulãri de capital. Iar ea se potrivea de minune cu valori ca ataºamentul faþã de locul natal ºi lipsa grijilor. iar stilul de viaþã nesãnãtos ºi hedonist îl lega pe omul simplu de reprezentantul sãu politic.cum ar fi cârnaþii. constata Frankfurter Allgemeine Zeitung. Erai cineva dacã aveai burtã – miracolul economic personal. Fãcând abstracþie de atavisme social-democrate ca amatorul de ºlagãre Kurt Beck. Oamenii frumoºi câºtigã mai mult – aºa susþin ziarele ºi revistele. Faptul cã germanii sunt din ce în ce mai graºi nu e un contraargument. cel mai probabil. ci demonstreazã cã. aceasta e publicitate neplãtitã. Aºa se recunosc azi elitele în politicã ºi economie: puterea de decizie e invers proporþionalã cu greutatea corporalã. Profesorul londonez în economie Barry Harper a intervievat 11. constituþia solidã a devenit în Germania un simbol al statutului. Priviþi. Germania e condusã de o mare coaliþie a siluetelor subþiri. „Mâncarea e un fel de exil interior al sãracilor în mijlocul globalizãrii“. cine e supraponderal sau chiar obez e privit ca fãcând parte. În secolul XXI au fost descoperite noi imagini ale succesului. bând bere ºi fumând trabuc. Stabilitatea ºi ataºamentul faþã de þarã sunt date la o parte de dinamicã ºi schimbare. un semn al bunãstãrii ºi al puterii. Poate cã s-au schimbat ºi regulile ºi valorile în numele cãrora e guvernatã lumea. din straturile sociale inferioare. Astãzi. între pretenþii ºi realitate se cascã o prãpastie. Dupã anii de rãzboi ºi de lipsuri. îmi pot permite zahãr ºi grãsime! Valul consumist a cuprins poporul ºi politicienii deopotrivã. pentru Werner Mang.

se spune în PR. Natura nu împarte darurile în mod egal ºi nu e dreaptã. În industria PR ºi în advertising. ªanse bune de a face carierã au. de 11%. Dacã în 1986 doar 6% dintre intervievaþi credeau cã aspectul exterior e un factor important al succesului la începutul carierei. în aceste condiþii. la femei. diferenþa este de 15%.ºi a constatat cã oamenii mai puþin atractivi trebuie sã se mulþumeascã cu salarii mai mici decât colegii lor de aceeaºi vârstã. dar mai frumuºei. În ziua de azi ne lipseºte timpul pentru a privi adânc în sufletul unui om sau mãcar pentru a sta la poveºti cu el în tihnã. colegii ºi superiorii. interacþiunea neutrã ºi obiectivã e înlocuitã tot mai mult de cea socialã. al cãror chip trezeºte interesul ºi place. În organizaþie. cu atât mai puþin. aspectul exterior ocupã chiar locul întâi. Noi. Arta exploatãrii de sine 116 . Cercetãtorul german Karl Grammer citeazã procese în care infractori frumoºi au primit pentru aceeaºi infracþiune pedepse mai mici decât infractori mai puþin chipeºi. Managerii considerã aspectul exterior al doilea factor al succesului. în ordinea importanþei. La bãrbaþi. oamenii al cãror aspect constituie un avantaj. Managerii sunt interesaþi în primul rând sã rãspândeascã entuziasm ºi sã-ºi molipseascã subalternii. în 2003 s-a ajuns la 27%. dupã cum aratã un studiu al Universitãþii de Studii Economice ºi Politice din Hamburg. There is never a second chance to make a good first impression – „nu ai niciodatã a doua ºansã de a face o primã impresie bunã“. dupã cunoºtinþele de specialitate.

o nouã fazã în lupta împotriva vârstei înaintate ºi a îmbãtrânirii: „Noi creãm un arhetip al frumuseþii. chirurgia esteticã a omului simplu. Michael Jackson.Frumuseþea se construieºte Omul trebuie sã radieze. pe rafturile cu cosmetice. care nu e doar tânãr. Home-bleaching ca modã a timpului liber. „Mai albi decât albul“ – ceea ce poate pãrea o reclamã la detergent e de fapt sloganul standard al branºei care se ocupã de albirea dinþilor. Cu alte cuvinte: exercitã presiune asupra lor. Universitatea din Newcastle a descoperit cã starurile pop ºi actorii care aruncã mii de euro pentru un zâmbet strãlucitor îi fac pe ceilalþi oameni sã fie nemulþumiþi de dinþii lor. Tot mai mulþi oameni îºi albesc dinþii cu peroxid de hidrogen. mai alb ca molarul care iese din gingia unui copil. Unii iau acest lucru un pic prea ad litteram. se gãsesc substanþe de albire. ci mai tânãr decât tânãrul. Zâmbetul omenesc devine ceva neomenesc. însã ºi în farmacii. aºadar. Madonna. Aceastã revoltã împotriva predispoziþiilor genetice marcheazã. cum scrie autorul Tobias Moorstedt. seamãnã cu camera unei adolescente de 14 ani. Nina Ruge. Pe pereþi atârnã fotografii din reviste decupate cu grijã ºi lipite pe carton: Nicole Kidman. Dinþii albi sunt un must-have la modã. iar strãlu cirea lor orbitoare indicã energie ºi vitalitate. condusã de Werner Mang. Mang nu spune dacã i-a operat. Albirea dinþilor costã la stomatolog între 300 ºi 500 de euro. Hollywood toilet white e denumitã batjocoritor aura gurii unui star în reviste de scandal ca People sau Bunte.“ Culoarele ºi camerele de consultaþie ale Bodenseeklinik. pentru cã Corporate body 117 .

a unor oameni precum Werner Mang. în 2004 au fost operaþi fãrã necesitate medicalã aproape 350. e misionarul chirurgiei estetice ºi transmite pretutindeni. în reviste ilustrate ºi în talk-show-uri. „Chirurgia esteticã este un fenomen luminos al civilizaþiei. acelaºi mesaj: „Frumuseþea se poate construi. Mang crede cã trendul se va menþine. Mesajul e însã transmis: o asemenea formã de frumuseþe nu e o întâmplare. fiecare al patrulea era deja pro. Werner Mang a operat nasuri ºi a schimbat în acelaºi timp percepþia publicã. Apoi urmeazã pagina economicã. ci ºi simpli angajaþi la bancã sau învãþãtoare. ci a devenit el însuºi o personalitate. Nu e doar doctorul starurilor. Ceea ce înainte nu-ºi permiteau decât personalitãþile publice e acum ºi la îndemâna salariaþilor de rând.000 de oameni. Pe cealaltã paginã însã. apare o reclamã la un parfum: o femeie foarte subþire ºi foarte frumoasã se întinde nonºalantã la plajã. Din estimãrile Societãþii pentru Chirurgie Esteticã din Germania.“ Într-un sondaj efectuat în 1995. ziarele scriu despre „obsesia de a fi frumos“ sau despre „pericole la care sunt expuºi copiii“. doar 5% dintre germani se declarau în favoarea operaþiilor estetice. Uneori. Nu doar staruri. când o tânãrã de 16 ani îºi face operaþie la sâni sau când un model moare de anorexie. în comparaþie cu anul 2000 numãrul este aproape dublu.„despre pacienþi nu se vorbeºte“.000 de oameni din Germania ºi de pretutindeni poartã „nasul Mang“. 15. Înfãþiºarea starurilor nu e un dar ceresc. ci rezultatul unei munci susþinute ºi al disponibilitãþii de a suferi. ci e opera unor mâini omeneºti. Deasupra scrie: Be beautiful. dar în care mai Arta exploatãrii de sine 118 . În anul 2000.

Iatã ce uºor merg lucrurile.000 de operaþii pe an. de patru. Mang strecoarã dalta în nas. Apoi asistenta loveºte cu ciocanul în daltã. în containerul de deºeuri al spitalului. Capul lui Ines Röder alunecã un pic pe spate ºi apoi din nou în faþã.rãmân încã multe umbre. uneori. Parcã încuviinþeazã din cap. o amintire a unei vieþi trecute. Mang este o marcã. Un muncitor care trudeºte din greu pentru succes. Corporate body 119 . goneºte de colo pânã colo între sãlile de operaþii. Iar Mang este preºedintele acestui complex vizual-industrial ºi în acelaºi timp cel mai harnic angajat al lui. În câþiva ani se va merge la chirurgul estetician ca la dentist. Mang face pâna la 1. principala vinovatã pentru nasul strâmb. cinci ori. Mang introduce cleºtele în ce a fost mai devreme un nas. Vechiul nas a dispãrut. Nu mai e decât o fotografie în sala de operaþie. E o evoluþie ireversibilã. Operaþia – un proces standardizat. Cu pãrul în ºuviþe ºi faþa transpiratã. cu mai mult de zece clinici ºi zece centre de consiliere în toate oraºele mari din Germania. un produs în serie.“ În aprilie 2007 Bodenseeklinik a lui Werner Mang a fuzionat cu Medical One AG devenind Mang Medical One AG. Lanþul se declarã „cel mai mare concern de clinici pentru chirurgie ºi medicinã plasticã ºi esteticã din Europa“. care ar putea fi însã mai bine controlatã. scoate o bucãþicã de os ºi o aruncã într-un vas de tablã – o bucatã alb-roºiaticã. testeazã terenul cu instrumentul de metal pentru a gãsi locul potrivit. iar într-o zi obiºnuitã de lucru ajunge la aproximativ 10 intervenþii. medicul-ºef îi pune la ureche headset-ul ºi Mang mai dã un telefon sau douã înainte de operaþie: „Dã-i bãtaie!“ strigã în microfon. Mai târziu va dispãrea între seringi ºi bandaje.

ci ca pe un proiect în continuã transformare. purtând încã un bandaj pe faþã. erau aduse în faþa oglinzii. Ideologia individualismului spune cã fiecare are o ºansã. dacã e sã-i dãm crezare lui Werner Mang. Acest mod de a gândi încoroneazã individul ca ºi cum ar fi stãpânitorul propriei vieþi. Bandajul era apoi îndepãrtat. Înainte–dupã. Vrea sã se foloseascã nelimitat de drepturile lui de autor. Protagoniºtii erau oameni obiºnuiþi care îºi doreau sã fie frumoºi. Arãtau sângele. Individul nu mai este cititorul preocupat. despre care s-a discutat mult în 2004. emanciparea umanã se poate nãpusti asupra ultimului adversar al liberului-arbitru. intrându-le protagoniºtilor inclusiv sub piele. Camerele nu lipseau nici de la operaþii. Însã fiecare episod avea un happy-end. hematoamele ºi cicatricele postoperatorii. Datoritã dezvoltãrii medicale impresionante. Camerele îi urmãreau în sãptãmânile dinainte ºi de dupã operaþia esteticã.În douã sãptãmâni. Acesta devine la rândul lui o mãrime variabilã. chiar meritã. bani. Ines Röder va putea compara instantaneul vechiului ei chip cu noul chip din oglindã. feþele tumefiate grotesc. un proiect în care se pot investi mult timp. disponibilitate pentru suferinþã ºi disciplinã. ªi. fata se privea în oglindã ºi vedea un alt om. Arta exploatãrii de sine 120 . dar pasiv al propriei biografii. Acest principiu al transformãrii a stat ºi la baza unor talk-show-uri TV precum The Swan sau I Want a Famous Face. Determinantele biografice cum ar fi apartenenþa la un strat social nu mai pot fi o scuzã pentru eºec. Scenariul era simplu: rãþuºca cea urâtã se transforma în lebãda strãlucitor de albã ºi elegantã. ci pune el însuºi mâna pe condei. trupul. Candidatele. În epoca modernã oamenii au învãþat sã nu-ºi mai conceapã viaþa ca pe ceva predestinat.

E. apoi iar 15 repetiþii. Singura rezistenþã pe care o simt este cea a scaunului rotativ pe care stau ºi presiunea extrem de delicatã a tastaturii computerului. Când unul dintre angajaþi se strecoarã în aparatul de tonifiere a trunchiului ºi îºi aduce la piept manetele cãptuºite. Poate de aceea sala de fitness este atât de popularã în domeniul IT. Metalul apasã pe metal. Unilever sau Editura Spiegel – tot mai multe companii îºi permit sãli de fitness. În Statele Corporate body 121 . În sala de fitness a firmei de telefonie mobilã O2 din München. Maºinile de pe vremuri au fost scoase din funcþiune. Angajaþii care se antreneazã aici lucreazã la marketing.ON. Ei analizeazã comportamentul clientului sau optimizeazã reþeaua. 90 de secunde pauzã. atunci se contopeºte cu acesta.Angajatul în formã maximã Nu e o întâmplare cã multe sãli de fitness se aflã în hale industriale dezafectate. ci la aparatele de tonifiere a muºchilor picioarelor. ci aleargã pe ea kilometri întregi cãtre nicãieri. Angajaþii de la O2 îºi desfãºoarã. activitatea în aceastã halã industrialã postmodernã destinatã sportului. κi întoarce torsul la stânga ºi la dreapta. iar din afarã e greu de recunoscut cine pune în miºcare pe cine. 15 repetiþii. Pentru cã ºi în epoca digitalã ai nevoie sã-þi simþi corpul. Nu se mai chinuie la presa hidraulicã. dar efortul ºi transpiraþia au rãmas. muºchii se încordeazã: sãlile de fitness sunt muzee în care era industrialã e conservatã pentru posteritate. angajaþii nu mai lucreazã la banda rulantã. 3 exerciþii la fiecare aparat. omul maºina sau maºina omul. concentraþi. 9 maºini pe zi. deplaseazã cifre în loc de bicepºi ºi tricepºi.

cel mai bine 13. Mai importantã decât situaþia jocului sau timpul obþinut era camaraderia.“ Swen Grauer e ºeful „Corporate Activity Programme“ la O2. e de pãrere Swen Grauer. pe toþi angajaþii. dând energic din mâini. Ideal e ca fiecare sã se îngrijeascã de corpul ºi de sãnãtatea lui“. „Multe studii aratã cã angajaþii sunt plãtiþi pentru 100% productivitate. dar nu duce la rezultate cuantificabile în ce priveºte menþinerea în formã. Sportul este o supapã bunã: pe pista de alergare te poþi relaxa ºi te poþi debarasa de energia care nu poate fi fructificatã pe piaþa muncii. Sportul era pe vremuri mai degrabã un eveniment social. pot evada din birou. De aceea se aºteaptã ca oamenii sã rãmânã sãnãtoºi ºi în Arta exploatãrii de sine 122 . acum câteva zile era încã la surfing pe Marea Mediteranã. spune Grauer. „La O2 avem un sistem de management al sãnãtãþii care îi cuprinde.000 de paºi pe zi. Nu la fel de frumos e cã ºeful de departament stã pitit undeva în tufiºuri ºi cronometreazã timpul obþinut la proba de 400 de metri. berea de dupã meci. dar cã eficienþa lor nu e în medie decât de 70%. „Asta e foarte bine. de revoluþia care va veni.000.Unite. cu îndemnul de a merge minimum 10. Ideea e mai puþin absurdã decât s-ar crede: Deutsche Post a distribuit celor 140. prin tricou i se vãd încordându-se muºchii. Grauer are un corp antrenat ºi bronzat. Angajatorul are dreptul la cei 30% care lipsesc. de terenuri de baschet sau fotbal.000 de angajaþi ai ei dispozitive de numãrat paºii. ci de piste pentru alergare. Angajaþii îºi pot îndrepta coloana vertebralã. se aprinde tot mai tare. lângã Barcelona. firme ca Google sau Electronic Arts nu mai sunt înconjurate de locuri de parcare betonate. e entuziasmat de importanþa sarcinii sale. La 37 de ani. în mãsura posibilului.

comenzi date de superiorul Corporate body 123 . Dacã vreþi. Pe Grauer îl aºteaptã multã treabã: suprasolicitare. pentru cã. angajatul trebuie sã fie mereu în formã maximã ºi sã dispunã de capacitãþi excelente de sprint. Circulã un zvon pe coridoarele O2. Cine rãmâne trebuie sã preia ºi jobul colegului concediat. dureri de braþ de la lucrul cu mouse-ul. pentru a fi flexibilã pe piaþã. ca de obicei. un zvon apãrut deja ºi în ziare. de rezistenþã ºi de apãrare. care optimizeazã productivitatea umanã. burnout. pentru a putea da randament 100%.“ Swen Grauer este un inginer al corpului. Compania vrea sã reducã pânã la 700 de locuri de muncã din cele 4. dureri de spate.“ Swen Grauer stã în cantina de la O2 ºi se uitã în jur. Factori care scad productivitatea.700 din Germania. stãri de epuizare acutã. în continuare.formã. Angajatul îºi închiriazã corpul angajatorului. peste medie. rezistenþã scãzutã la stres. privirea îi alunecã pe deasupra colegilor ºi se opreºte pe o burtã peste care se muleazã o cãmaºã. „Mulþi angajaþi ai O2 stau permanent la calculator ºi muncesc foarte mult. Vorbeºte despre grãsime corporalã. De aceea e important sã facã sport sau miºcare. În ultracapitalism. musculoasã. Prin contract se angajeazã sã execute. Accidentãri ca în sportul de performanþã – un bun antrenament poate acþiona preventiv. Sã fie mereu în stare de alertã. mult prea rigide. O2 s-a îngrãºat. Grauer clatinã din cap. creºte presiunea ºi produce aburi. Structurile. Costurile cu personalul sunt prea mari. sã aºtepte semnalul de start cu muºchii pulsând ºi nervii încordaþi. care strânge anumite piuliþe. într-un anumit loc ºi la un anumit moment. iar acum firma trebuie sã devinã din nou subþire. numai fibrã. dacã ai o formã fizicã bunã. dai randament.

disciplinat ºi în formã. vitezã ºi obiectiv. Angajatori ca WHO sau compania cãilor ferate americane Union Pacific nici mãcar nu mai angajeazã fumãtori. implicit. Swen Grauer se aºteaptã ca amestecul angajatorilor în domenii care odinioarã aparþineau sferei private sã creascã în viitor: „Pot sã-mi închipui cã în câþiva ani va fi obligatoriu sã faci ceva pentru corpul ºi sãnãtatea ta. Contractele de muncã nu mai stabilesc doar procesul muncii ºi salarizarea. ci. nu se controleazã. Pentru cã dependentul este contrariul angajatului exemplar. Contractul soft pentru soft skills. I s-a desfãcut contractul de muncã. Pentru a deconspira un fumãtor ascuns a fost angajat chiar un detectiv particular. pauza de þigarã. Iar ceea ce pe vremuri era o componentã normalã a ritualului zilnic. ce are el voie sã facã în timpul liber ºi cu corpul lui. unui câmp semantic apropiat celui al afacerilor: progres. Tipografia berlinezã Laserline plãteºte tuturor nefumãtorilor un bonus lunar de 100 de euro. care l-a fotografiat pe infractor pe când pufãia în faþa locuinþei personale. A alerga e în spiritul vremii. devine acum o activitate interzisã.“ Firmele nu-ºi mai permit sincopele de productivitate generate de angajaþi nesportivi ºi îºi forþeazã astfel salariaþii sã se antreneze. Joggingul este activitatea preferatã a angajatului modern. în ultimã instanþã. El nu are grijã de sãnãtatea lui. Angajatul se comportã ºi în timpul liber aºa cum îi cer interesele firmei. Cuvintele „a alerga“ ºi „a goni“ aparþin. se lasã dus de val.lui. Asemenea slãbiciuni nu mai sunt tolerate. Clauza anti-enervare a firmei Nutzwerk reprezintã doar un exemplu.2 milioane Arta exploatãrii de sine 124 . Ele definesc ce înseamnã o viaþã bunã. ºi ce valori sunt importante pentru angajat. Dacã în 1998 aproape 2.

Un cip Corporate body 125 . Apoi fiecãrui sportiv i se întocmeºte un plan personal exact. câte puþin în fiecare sãptãmânã. Obiectivul: mutarea limitei. un val înalt sau un mic artificiu – care sã intervinã ºi sã-i distragã de la obiectivul principal: optimizarea corpului. e vorba de pasiune ºi de capacitatea de a suferi. Pentru alergarea prin Olympiapark e folositã tehnologie de înaltã clasã. pentru tine însuþi ºi. Vara. în 2006 numãrul lor depãºise deja 5 milioane. un pic ºi pentru angajator – iar asta se demonstreazã cu mândrie ºi cu tricoul de la firmã îmbibat de transpiraþie. concentraþia de acid lactic din sânge. masã muscularã. Nu e vorba de randament sportiv. în metropolele germane se pot vedea chiar ºi în toiul nopþii oameni care-ºi fac norma de alergare.de oameni alergau regulat. nu mai existã variabilã suplimentarã – o minge. a distanþei parcurse. Iar aceste valori de bazã ale vieþii contemporane se demonstreazã cel mai bine atunci când te împleticeºti dupã patru ore. Manageri ºi grupuri întregi de colegi de birou se aliniazã la start pentru a se pune pe ei înºiºi la încercare. cu picioarele însângerate. Grupul de alergare de la O2 lucreazã la fel de analitic ºi cu aceeaºi acribie ca la un proiect de afaceri. În acest context el e purificat de orice element ludic. Alergarea e sportul unei societãþi aflate în goanã dupã performanþã. Fiecare antrenament începe cu o consultaþie – tensiune. Ai dat totul. acþionezi din proprie iniþiativã. exprimat în ore. cuprins de dureri. eºti singur. În afara randamentului. poate. Joggingul e un sport pentru lupi singuratici. Iar maratonul demonstreazã apoteoza societãþii performante. iar timpul ºi locul sunt flexibile. Nu trebuie sã te supui codului sau intereselor coechipierilor. spre linia de sosire. minute ºi secunde.

Echipa se antreneazã de douã ori pe sãptãmânã. cum se afirmã uneori. nimeni nu rãmâne în urmã. ci ºi de trupurile angajaþilor. Rezultatele pot fi interpretate mai târziu la calculator. fiind la fel de importantã. Pe de o parte el e generatorul de energie ºi de adrenalinã pentru cele 14 ore de muncã. Nike. cu atât lucrãm mai mult la el. oamenii cu nasul strâmb ºi graºi nu au nici o ºansã. de produs ºi de marketing. pe de alta. un ceas aratã pulsul ºi caloriile arse. Corpul e o carte de vizitã Cu cât lucrãm mai puþin cu corpul nostru. Ora de jogging e trecutã în calendar lângã o prezentare adresatã unui client ºi o discuþie cu echipa. Just do it. desigur. iar pentru asta e nevoie. Identitãþii corporatiste i se adaugã trupul corporatist. Sunt imagini ce ar putea fi folosite chiar pentru o reclamã a companiei. Imaginea unei firme nu e determinatã doar de istoria mãrcii. de aspectul potrivit.în adidas mãsoarã frecvenþa paºilor ºi viteza. Piaþa muncii cere explicit frumuseþe. Artiºtii exploatãrii de sine se transformã în Arta exploatãrii de sine 126 . supleþe ºi fitness. Un tempo regulat. în ºi în afara timpului de lucru. ci i-a dat noi funcþii. Sloganul – O2 can do – aduce oricum cu cel al unei alte mari corporaþii motivaþionale. cât ºi companiei. Specialiºtii în IT ºi oamenii de la marketing aleargã prin parc îmbrãcaþi aproape la fel. Progresul digital nu a fãcut din corp ceva superfluu. Ele atrag atenþia ºi îºi fac reclamã atât lor însele. cartea de vizitã a ambiþiilor noastre. Tricourile lucesc argintiu în soarele dupã-amiezii.

În capitalismul postindustrial. compania porneºte de la premisa cã a cumpãrat cu un salariu nu doar timpul de lucru ºi forþa de muncã. albirea dinþilor la domiciliu sau body-styling-ul nu sunt altceva decât proiecte dedicate corpului nostru ºi prevãzute implicit în contract. O problemã care continuã sã-l preocupe ºi dupã ce ziua de muncã propriu-zisã a luat sfârºit. Obiectivul sunt randamentele tot mai mari pe piaþa relaþiilor erotice ºi pe cea a muncii. Poate n-ar fi rãu ca mãcar banii cheltuiþi pe operaþiile estetice sã poatã fi deduse din impozit: ar putea fi considerate costuri publicitare. care funcþioneazã oricum dupã aceleaºi principii: tinereþe ºi atractivitate fizicã. Nu poate traduce însã aceste ore în ore suplimentare. Ei determinã tot mai precis compoziþia depozitului lor de acþiuni corporale. ci întreaga persoanã. .analiºti ai propriului capital corporal. 24 de ore pe zi. ªi astfel cumpãrarea unui costum. Angajatul viitorului nu e doar pretutindeni disponibil ºi rezistent la efort – el trebuie sã fie mereu prezentabil.

.

iar embrionii sunt stimulaþi încã din burta mamei cu muzicã clasicã pentru creºterea inteligenþei.8. Dresat pentru succes Pãrinþii nu precupeþesc nici un efort sã-ºi pregãteascã micuþii pentru cerinþele pieþei globale actuale. . Adolescenþi de 16 ani merg la consultantul de carierã. la meditaþii de chinezã. copii de patru ani.

iar verbele nu se conjugã. ci se ocupã ºi de educaþia lor bilingvã. În New York bonele chineze sunt deja un simbol al statutului social – bine plãtite. Cine poate discuta cu partenerii de afaceri în limba lor maternã e avantajat. „Te iubesc“ se spune în chinezã „Eu a iubi tu“. Arta exploatãrii de sine 130 . Nici gramatica nu e prea complicatã. de asemenea. În urmãtorii ani. În grãdiniþa de elitã Villa Ritz din Berlin – cu taxe lunare de pânã la 1.000 de euro – urmeazã sã fie. ele nu au doar grijã ca progeniturile sã nu stea prea mult în faþa televizorului. format dintr-un triunghi. China va depãºi Germania. Relaþiile comerciale între republica federalã ºi cea popularã devin tot mai strânse. nu existã mai multe forme temporale. totuºi simbolurile urmeazã o logicã vizualã simplã: semnul pentru casã. are un acoperiº.Chineza este o limbã simplã. spune Carol Chang-Cheng. „Limba chinezã pare fãcutã pentru copii“. devenind a treia putere economicã din lume. Chiar dacã semnele aratã învechit ºi s-ar potrivi mai bine pe monede de bronz sau pe pereþii unui templu în ruinã decât într-un fiºier PDF. de exemplu. Ea predã lecþii de mandarinã copiilor de patru ani la Mulan School din Frankfurt – pânã în prezent singura ofertã de acest fel din Germania. introdusã mandarina. Pentru pãrinþii ambiþioºi trebuie sã sune foarte atractiv.

tac-tac-tac. Dupa a treia încercare nereuºitã. îºi aruncã mâinile-n sus. ci gimnastica. o þine acolo cu mâna dreaptã. „Mama. Ultima ofertã: engleza pentru sugarii de peste trei luni.“ La un moment dat Elena începe sã îngâne ºi ea. Chang-Cheng se strãduieºte sã le capteze atenþia copiilor: „Mama. atunci nu spune „mama“. eu a iubi tu“. iar cu stânga bate tactul pe masã. parcã educatoarea Carol Chang-Cheng n-ar preda mandarina. eu a iubi tu.000. Numãrul copiilor creºte repede. Mama Elenei nu-ºi va da seama cum e numitã. fizica la grãdiniþã – educaþia precoce cunoaºte o expansiune impresionantã. strigã apoi ºi aratã cu degetul înspre micuþa Elena. Tata. poate cântã doar un cântecel fãrã sens. La ºcolile private Helen Doron. Mama. Fiecare copil e o vedetã Chineza la ºcoala primarã. ea se va bucura dacã astã-searã Elena va prezenta familiei giumbuºlucul lingvistic învãþat ºi va fi mulþumitã – de copilul ei ºi de ea însãºi. Dacã Elena vorbeºte prea grav. un mod însufleþit de a da comenzi. eu a iubeºte tu. ci „cal“. o ia în poalã.000 de copii cu vârste cuprinse între un an ºi 14 ani învaþã englezã.“ Însã Elena nu reacþioneazã. acum un an erau doar 14. „Acum spune tu“. ca un metronom.Uneori. Sare pe loc. „Mama. eu a iubi tu. eu a iubi tu. 23. Chang-Cheng se aºazã lângã fetiþã. Poate repetã propoziþia. Compania americanã FasTracKids ºi-a Dresat pentru succes 131 . scandeazã ea de mai multe ori. Semnificaþia cuvintelor în chinezã depinde ºi de intonaþia cu care sunt pronunþate. Mama. Dar asta nu conteazã. eu a iubi tu. încet ºi timid.

comunicare. La orele de economie. Baby Bach. au apãrut ºi în Germania oferte similare de DVD-uri.deschis în ianuarie 2007 prima filialã din Berlin ºi oferã copiilor de trei pânã la ºase ani un plan de învãþãmânt cuprinzãtor: 12 materii. se aflã la coada listei în ceea ce priveºte calitatea învãþãmântului ºi cã finlandezii ºi coreenii îºi pregãtesc mai bine copiii pentru viitor. un cor de copii recitã versuri ºi cântã cântece în germanã sau englezã. în comparaþie cu alte þãri. societatea germanã a primit o grea loviturã. printre care astronomie. Între timp. Disney obþine 14 milioane de dolari profit din filmuleþe pedagogice pentru copii. copiii trebuie sã conceapã o campanie publicitarã. dar nu îndeajuns de pregãtit pentru viaþa din secolul XXI. Baby Shakespeare sau Baby Einstein se numesc DVD-urile care transmit vestea cea bunã încã din titlu: ºi copilul tãu poate deveni un geniu. În Statele Unite. Germania este piaþa care se dezvoltã cel mai rapid la nivel global. Nu trebuie decât sã vrei. La ºcoalã eºti pregãtit pentru viaþã. atunci când a aflat – dintr-un studiu comparativ realizat de Organizaþia pentru Cooperare ºi Dezvoltare Economicã – cã. matematicã. Arta exploatãrii de sine 132 . În domeniul educaþiei precoce. ºtiinþele naturii. iar statul Georgia oferã gratuit fiecãrui cuplu de pãrinþi. La începutul noului mileniu. biologie. se spunea mereu. aproape 42% dintre copiii sub doi ani se uitã zilnic la un film didactic. dupã ce li se naºte un copil. literaturã. Este reacþia la ºocul evaluãrilor la nivel internaþional. Pe ecran apar iepuraºi de pluº ºi trenuri de jucãrie. un DVD pentru stimularea precoce a nou-nãscutului. în modulul „Goals and Life Lessons“ învaþã sã-ºi fixeze þeluri în viaþa de zi cu zi ºi sã le atingã.

Pe Elena o plictisesc ideogramele. Sã înveþi în loc sã te joci Soarele strãluceºte. educaþia este în primul rând un mijloc pentru atingerea scopului. care erau târâþi de pãrinþi pe terenul de tenis. Angliei. asemenea copiilor-vedete – care sfârºesc deseori prin a fi nefericiþi mai târziu –. ca sã fie pregãtiþi pentru o carierã rãsunãtoare. Societatea meritocraticã mai cucereºte un teritoriu. întoarce o carte în mandarinã ºi o aruncã imediat deoparte. ªi. Astãzi. fiecare trebuie sã fie un talent al secolului. pânã acum bine pãzit: camera copilului. pe celelalte sunt numele þãrilor scrise în mandarinã. dar nimic nu-i atrage atenþia afarã. e una dintre acele prime zile frumoase de varã. Pe niºte cãrþi de joc sunt reproduse steagurile Belgiei. De unde stã nu poate vedea decât turnurile de la Deutsche Bank: peste tot imperative ale performanþei. Antrenament de la vârste fragede – lucru întâlnit pânã acum doar la puþini copii. Germaniei ºi Franþei. tinerii artiºti ai exploatãrii de sine sunt antrenaþi pentru succesul de piaþã încã de la vârsta de doi ani. ale steagurilor. Elena s-ar putea juca pe stradã sau în piscina copiilor. aruncã o privire pe fereastrã. Pãstrând proporþiile. în acest moment Elena este versiunea în miniaturã a angajatului german care nu dã prea mulþi bani pe globalizare ºi condiþii de muncã ºi care. o intereseazã doar culorile vii. Ar trebui sã joace acum cu alþi trei copii de la curs un fel de „Memory“ bilingv. în studiourile TV sau la vreun concurs de frumuseþe. dacã e sã dãm crezare Dresat pentru succes 133 .Astãzi.

Copilãria în schimbare Trei imagini ale copilãriei: o picturã în ulei din secolul al XVI-lea. rezolvã sarcini motrice complicate cu beþiºoare de mâncat ºi butoniere. Tatãl nu se uitã în aparat. Un polaroid din anii ’70 sau ’80: copii jucându-se pe Arta exploatãrii de sine 134 . nicidecum un pedagog blând. povesteºte expertul în istorie culturalã Donata Elschenbroich. dorinþa de a învãþa. ci ºi valori ca disciplina. copii de doi ani rezolvã cât ai clipi probleme complicate cu mulþimi“. un rãzboi rece al educaþiei. Chang-Cheng vorbeºte tare ºi rãspicat. trebuie forþat sã le accepte. copiii chinezi antrenaþi vor concura cu Elena – pentru aceastã provocare îºi pregãtesc pãrinþii germani micuþii –. alb-negru. un fel de concurs al metodelor educative. ci îºi plimbã privirea serioasã peste bãieþii cu cãrare într-o parte ºi fetele cu cozi împletite strâns. O fotografie de familie de la începutul secolulu XX. scandeazã în cor sloganuri englezeºti. „La cursul privat pentru copii ºi mame din Beijing. Exerseazã concentrarea necondiþionatã asupra unor probleme date ºi munca fãrã întrerupere. lucruri transmise copiilor încã de la vârste fragede în cultura chinezã. e severã.“ Mai târziu. Au pãlãrii ºi haine prea largi ºi aratã ca niºte oameni mari care au uitat sã mai creascã. spre binele lui. citesc primele ideograme.politicienilor ºi experþilor în economie. Copii muncind la câmp. Poate cã la Mulan School copiii nu trebuie sã-ºi însuºeascã doar o limbã strãinã. „Copii de trei ani fac calcule cu zeci ºi sute. controlul.

Oricât am trage de ea. Input necesar pentru formarea reþelelor neuronale. din al ºaptelea. Se pare cã în primii trei ani de viaþã copiii pot învãþa fãrã efort pânã la 30 de cuvinte pe zi ºi pot imita fãrã probleme orice sunet dintr-o limbã. apoi. formule ºi reguli. goi. ca denumire a acelei perioade de care au nevoie fiinþele omeneºti pentru a învãþa vorbirea ºi miºcarea ºi pentru a înþelege în ce fel de lume au ajuns. iar cel mai târziu în al unsprezecelea e complet ferecatã. ci. Curiozitatea copilãreascã nu mai e de ajuns. Din felul în care societatea îºi trateazã copiii putem deduce valorile ei. fereastra nu se mai deschide.plajã. fotografia e impregnatã de galbenul cald al unui timp de mult trecut. cât mai intens ºi cât mai substanþial. cuvinte noi. Copilãria ca spaþiu liber pentru dezvoltare e o idee care s-a impus pe parcurs. copilãria nu mai înseamnã libertate. La cursuri de chinezã. Poate cã pânã ºi acest cuvânt e deja învechit. copilãria a devenit sinonimã cu libertatea ºi distracþia. Numai aºa va Dresat pentru succes 135 . Cipul trebuie programat cât mai devreme. oricât am bate în geam. mai degrabã. În a doua jumãtate a secolului XX. ºansã. începe sã se închidã. Acum doar în cazuri excepþionale se mai poate învãþa perfect o limbã strãinã. Scenele anarhice din magazinele pentru copii ale anilor ’70 erau în antitezã cu educaþia severã ºi ordinea din societatea medievalã. În secolul XXI. Fereastra stã deschisã câþiva ani. Noþiunea de „copilãrie“ a apãrut în Evul Mediu. poate cã „fereastrã de timp“ este o noþiune mai apropiatã: aºa denumesc cercetãtorii primii ani din viaþa unui om în care se formeazã legãturile neuronale. fizicã ºi englezã copiii sunt bombardaþi cu noþiuni tehnice.

de fapt. îl sfãtuieºte pe Mertens. Andreas le lasã în maºinã pe Elena ºi pe sora ei de un an. din interes. eºti responsabil. Mi-e teamã cã n-o mai intereseazã cursul. ºi totuºi se chinuie sã nu gesticuleze decât cu mâna stângã. nu ca pãrinþii din clasele de jos. englezã la grãdiniþã. micuþii: cu limba strãinã sau cu aºteptãrile pãrinþilor. Mertens îºi sacrificã dupã-amiaza liberã de luni pentru viitorul fetelor lui. dar nu apucã sã-l arunce. Dacã o întreb acasã cuvintele noi. copiii au nevoie de timp pentru a se obiºnui. ia ºi el lecþii de chinezã. ci ºi amorul propriu al pãrinþilor. nu pare surprinsã. Dupã orã. Are griji mai presante. nu vrea sã lase nimic la voia întâmplãrii.putea mai târziu sã funcþioneze fãrã probleme ºi sã furnizeze soluþii eficiente. Faci ceva. Educaþia precoce este ºi ea un simbol al statutului. Oare o sã se descurce?“ Chang-Cheng îl ascultã rãbdãtoare. „Aveþi un pic de rãbdare. dupã spusele lui. care-ºi lasã copiii de capul lor în faþa televizorului ºi cu punga de chipsuri lângã ei. problema îi e cunoscutã. Se comportã la fel ca tatãl starului de golf Tiger Woods. În timp ce o aºteaptã pe Elena. nu rãspunde. care e mult prea micã pentru cursuri. ºi se întoarce la Carol Chang-Cheng. izbucneºte el. care i-a pus fiului sãu crosa în mânã pe vremea când acesta abia învãþa sã meargã. Andreas Mertens este unul dintre taþii mândri ºi îngrijoraþi. Arta exploatãrii de sine 136 . Mã întreb dacã nu cumva e prea mult – chinezã aici. „Nu ºtiu ce e cu Elena.“ Nu spune cu ce trebuie sã se obiºnuiascã. dar ºi pentru a putea exersa acasã cu fetiþa. te preocupi. Mertens a conceput un plan de viitor ºi de viaþã. ea nu sporeºte doar nivelul de educaþie al copiilor. În mâna dreaptã þine un scutec al mezinei.

66 e oarecum bun pentru ºcoala realã. Cum ziceam. Elena trebuie sã-ºi redobândeascã cât mai repede locul în plutonul fruntaº. iar la cinci puncte copiii primesc o steluþã. numãratul fãrã greºealã de la zero la zece –. un punct. ªansele în viaþã sunt împãrþite dupã o schemã riguroasã: 2. decalajul între ea ºi ceilalþi copii nu trebuie sã se mãreascã. iar în ºcoala primarã lupta de clasã de facturã nouã e dusã mai departe. 4 steluþe. în sistemul german de învãþãmânt. Carol Chang-Cheng deseneazã. ceea ce îl îngrijoreazã pe tatãl ei. Acum cinci ani.În sala de clasã de la Mulan School atârnã un panou pe care sunt scrise numele Elenei ºi ale celor trei colegi ai ei. Andreas Mertens spune: „Nu vreau ca mai târziu sã-ºi facã probleme pentru un loc de muncã“. Pentru fiecare lucru bun – un cuvânt nou învãþat. Cel mai târziu în clasa a IV-a. pãrinþii îºi permiteau încã sã zâmbeascã atunci când copilul lor lua o notã micã. În multe grãdiniþe existã deja teste de cunoºtinþe ºi limbã. Elena nu trebuie sã repurteze succese rãsunãtoare la Wimbledon sau Augusta. În timpul conversaþiei cu Chang-Cheng. Nu numai la Mulan School performanþele elevilor sunt mereu comunicate ºi comparate. la sfârºitul fiecãrei ore. Elena are doar patru ani. „Astãzi încep Dresat pentru succes 137 .33 îþi asigurã cât de cât o viaþã fãrã griji. mica diferenþã. Elena are doar 22 de puncte. copiii ajung. nu trebuie sã vinã acasã cu o cupã. la ºcoala realã sau la cea profesionalã. ci doar cu un job bun. cu un marker verde puncte ºi steluþe. tot ce e mai jos e sfârºitul. Dedesubt. la zece ani. Media notelor decide dacã elevul va merge la liceu. 2. întreabã de trei ori: „Cum e Elena în comparaþie cu ceilalþi?“ Comparaþia e importantã. la cea mai importantã rãscruce a vieþii lor.

baby brain-drain. care au resurse ºi timp pentru a se ocupa intens de copii. Germanii cheltuiesc 2 miliarde de euro anual pentru pregãtire suplimentarã. Împotriva fricii de eºec social existã un singur remediu: sã investeºti. aºa cum în anumite state din Statele Unite îþi poþi cumpãra dreptul de a circula pe banda de depãºire a autostrãzii. citim pe site-ul firmei americane BabyPlus. tot aºa cumpãrã pãrinþii ambiþioºi pentru copiii lor cale liberã pe autostrada educaþiei. Dorinþa de învãþare nu cunoaºte limite. Numele de FasTracKid dat ºcolii americane pentru copii mici e programatic: Fast track înseamnã bandã de depãºire. cursul de chinezã la Mulan School. copiii sunt trimiºi la internate britanice de elitã pentru o educaþie mai bunã.temerile legate de viitor“. Aceasta oferã un fel de walkman pe care gravidele Arta exploatãrii de sine 138 . ªi. Un DVD costã 15 euro. nici mãcar biologice. Studiile comparative la nivel internaþional au arãtat cã în clasele sociale superioare copiii au de ºase ori mai multe ºanse de a primi o educaþie adecvatã decât copiii la fel de inteligenþi din familiile de muncitori. povesteºte jurnalistul Rainer Stadler. un slogan din lumea afacerilor: nu e timp pentru oamenii lenþi. încã de la ºcoala primarã. care a însoþit mai multe luni o clasã a IV-a. în jur de 260 de euro pentru trei luni. prezentã ºi în Germania. You are never too young to learn – „nu eºti niciodatã prea tânãr ca sã înveþi“. Nimeni nu mai vorbeºte de egalitatea de ºanse. Inegalitatea existentã în societate se adânceºte astfel în urma eforturilor financiare ºi creative ale pãturilor sociale mijlocii ºi superioare. care se uitã în stânga ºi-n dreapta ºi din când în când o iau pe vreun drum lãturalnic în loc sã goneascã mereu.

planul nostru de învãþare acþioneazã asupra sistemului auditiv al fãtului. „Cel mai valoros sistem pedagogic inventat vreodatã. Nu e totuºi un basm cu împãraþi ºi prinþese sau despre cum. care îmbogãþeºte alimentaþia copilului nenãscut în timpul sarcinii.ºi-l leagã în jurul burþii. poartã un pulover comod. Firma a vândut deja 70. Mesajul ar fi cã inima mamei nu mai bate destul de repede ºi de tare. iar astãzi sunt miliardari – astea-s poveºtile care-i plac lui Trüper. grena. ca ºi cum Trüper ar vrea sã spunã o poveste. se lasã pe spate în fotoliu ºi-ºi încruciºeazã mâinile pe burtã – un gest de bunic. Asemãnãtor unei vitamine prenatale. Faptul cã o asemenea profesie are succes spune multe despre prezent. scrie compania. Cine-ºi iubeºte copilul îºi leagã o a doua inimã în jurul burþii. cei slabi sunt salvaþi de un Dumnezeu interesat de bunãstarea întregii lumi. E o poveste despre oameni care nu aºteaptã sã le pice norocul din cer. Trei puºti care au pus bazele unei platforme Internet au numit-o YouTube. care inspirã încredere. Matthias Trüper e consultant pe probleme de carierã pentru elevi. la fel ca în Ploaia de stele a fraþilor Grimm. Pânã acum Dresat pentru succes 139 .“ BabyPlus stimuleazã capacitatea fãtului de a distinge între „limbajul“ neschimbat al ritmului cardiac matern ºi ritmul asemãnãtor. Consultant pe probleme de carierã pentru elevi Matthias Trüper e un bãrbat la vreo cincizeci de ani. dar neregulat al sistemului brevetat BabyPlus.000 de aparate în întreaga lume.

Pe baza a douã teste. La final. „În cazul ideal. domeniul de studiu adecvat. uneori. Cine trecea prin liceu mergea la universitate. eventuale experienþe în alte þãri – planificarea poate ºi trebuie sã înceapã încã din timpul ºcolii. dar se corecteazã imediat. de regulã un job bun. Iar cine reuºea sã termine universitatea punea mâna ºi pe un job. clientul ºi consultantul discutã intens despre rezultate. accelerarea socialã ºi piaþa muncii imprevizibilã – toate acestea cer o consultanþã competentã ºi la timp. îi scapã cuvântul greºit. Trüper analizeazã copiii – ba nu. sunt cãutate ºi evaluate valori ca motivaþia pentru performanþã. aproape o lege a naturii. tinerii n-ar mai trebui sã piardã timpul. Cel mai bine e când clienþii sunt foarte tineri.câþiva ani exista încã o ordine logicã. „În consecinþã. „E vorba de întrebãri cum ar Arta exploatãrii de sine 140 . când exigenþele sunt de ordin global. uneori pânã în clasa a VIII-a sau a IX-a. explicã Trüper. minþindu-se pe sine cã e încã necopt pentru planuri de viitor. din neatenþie. clienþii – ca un consultant pe probleme de afaceri dintr-o companie. ci despre „clienþi“. Trüper încearcã sã nu vorbeascã despre „copii“.“ Trüper realizeazã atunci.“ Când spune „consultanþã competentã“ se gândeºte la el. mai ales acum. împreunã cu un psiholog.“ Nimeni nu se mai poate culca pe-o ureche. „Aceste certitudini nu mai existã azi“. aceºtia vin la mine în clasa a unsprezecea. un profil de competenþe consistent. universitatea potrivitã. care-i ia o zi întreagã. sunt analizate retroactiv notele. sunt determinate structura personalitãþii ºi orientarea profesionalã. desigur. pânã „se contureazã o orientare profesionalã clarã“. „Concurenþa acerbã pentru o profesie. motivaþia pentru leadership ºi rezistenþa la stres. Cariera profesionalã. pe viaþã.

Trüper rãmâne timp de doi ani partenerul de discuþie al elevului.200 pânã la 1. Asta face cam 850 de euro.fi: «Care sunt adevãratele interese? Cum e structurat clientul?»“ Consultanþa e urmatã de asistenþã oferitã pas cu pas. iar pentru asta trebuie sã obþinã rezultate cât mai bune la testele din liceu. Ca tine sunt mulþi. prietena – cu a acelora care au reuºit. primeºte doar 93 de puncte. numai ele îþi garanteazã un job bun ºi doar cu un job bun ai o viaþã fericitã. κi comparã viaþa – casa. conºtiinþa carierei ºi frica de ratare au fost descrise de autorul american Ned Vizzini în romanul sãu It’s a Kind of Funny Story. Prostia e cã în lumea realã 93 de puncte sunt un rezultat slab: colegiile ºtiu ce înseamnã asta – eºti bun cât sã treci de limita celor 90 de puncte. e vorba de conceperea unui dosar de candidaturã pentru o universitate americanã de elitã. un adolescent de 15 ani care doreºte sã intre la un colegiu de elitã. de exemplu. Generaþia fricii Presiunea performanþei. miliardarii tineri cu vilã ºi femeie de Dresat pentru succes 141 . observã dacã performanþa ºi motivaþia scad. Craig a înþeles acest lanþ cauzal al societãþii performante. maºina. se ocupã de traducerea documentelor ºi dã sfaturi în vederea unui eventual interviu.“ La un colegiu bun sau la o universitate de elitã se ajunge doar cu rezultate excepþionale. Trüper oferã consultanþã în alegerea acesteia. O conºtiinþã externalizatã. Dacã. „Pãrinþilor mei li s-a pãrut în ordine. N-ai cum sã ajungi în vârf. E alãturi de el. Cartea îl are în prim-plan pe Craig Gilner. În primul an.800 de euro. Pentru 1.

Gândul de a studia ceva doar pentru cã e Arta exploatãrii de sine 142 . adolescenþa era încã vãzutã ca un moratoriu psihosocial. La un moment dat ajunge la psihiatrie. „Aºa faci carierã“. Individualiºti perfecþi. nu-ºi mai dorea decât sã fie lãsatã în pace. Studiul „Shell“ pe care l-a realizat creioneazã imaginea unei generaþii sceptice. „Succesul imediat“. dar nu aºteaptã multe de la viitor. explicã sociologul Günter Voss. „Comparaþi cu generaþiile anterioare. membrii acestei generaþii pot fi motivaþi ºi integraþi mult mai bine. combinate cu toleranþa ºi creativitatea. „La începutul anilor ’90. ºi se considerã un ratat. care nu mai au încredere în solidaritate ºi comunitate. pe tineri ca Craig Gilner sau pe clienþii lui Trüper îi unesc grija pentru viitor ºi voinþa de a se adapta condiþiilor economiei de piaþã. în care teama de ºomaj ocupã un rol important. Astãzi. Adepþii miºcãrii hippie visau sã schimbe lumea: „generaþia X“. ci doar în ei înºiºi. Tinerii analizeazã cerinþele pieþei ºi livreazã apoi produsul dorit sub forma unui CV potrivit.vis. sã fii absolventul perfect“. Între timp criza de pe piaþa muncii i-a atins ºi pe tineri. peste vârsta de 30 de ani“. „Sã studiezi repede. Graniþa maturitãþii era împinsã pânã hãt.“ Klaus Hurrelmann îi numeºte „ego-tacticieni“.“ ªi specialistul în problemele tinerilor Klaus Hurrelmann crede cã se poate vorbi de o schimbare a mentalitãþii tinerilor. Ei pun în practicã sfaturile citite în revistele Focus ºi Spiegel. în schimb. a unui stagiu de practicã sau a unui domeniu de studiu aflat în vogã. protagoniºtii basmului YouTube. Viaþa e tot mai marcatã de valori ca hãrnicia ºi ambiþia. „Tinerii sunt asaltaþi de exigenþele unei planificãri ºi organizãri active a vieþii. care are încredere în ea însãºi. în care viitorul personal nu era legat de perspectiva de viitor a societãþii.

ªi când te gândeºti cã Wilhelm von Humboldt a întemeiat universitatea germanã pe acest ideal al libertãþii de a decide în mod dezinteresat! Eforturile sporite de planificare ºi training nu duc tot timpul ºi în mod automat la rezultate extraordinare. Criteriile eficienþei dictate de piaþã nu fac poate decât sã inhibe adevãratele performanþe. Nu e vorba de procese contradictorii. care nu au legãturã directã cu o anumitã profesie? Cine mai are timp.interesant pare cu totul naiv. al drogurilor sau pur ºi simplu al ignoranþei. Adolescenþii ºi chiar copiii se vãd nevoiþi sã preia gânduri ºi concepþii din lumea oamenilor maturi. Dresat pentru succes 143 . pe durata celor trei ani de studiu al ºtiinþelor sociale ºi între cele trei stagii de practicã profesionalã. undeva în jurul vârstei de 30 de ani. Ce absolvent de liceu mai e interesat de ºtiinþele socioumane. care a fost mult mai puþin bãgatã în seamã. ziarele ºi revistele au scris mult despre jeunism ºi despre încercãrile persoanelor mai în vârstã de a lungi perioada adolescenþei pânã dincolo de vârsta pensionãrii. Tinerii ºi bãtrânii se întâlnesc la mijloc. ci complementare.164 de pagini ale lucrãrii lui Niklas Luhmann Die Gesellschaft der Gesellschaft (Societatea societãþii)? Performanþele extraordinare se nasc deseori pentru cã cineva pune tot sufletul într-o acþiune fãrã sã se întrebe cum se va reflecta ea concret în CV. sã se lupte cu cele 1. Einstein n-a avut nevoie de DVD-ul Baby Einstein sau de planul de carierã al lui Matthias Trüper – ºi cine ºtie ce i-ar fi recomandat acesta?! În ultimii ani. al operaþiilor estetice. vârsta pe care orice ºef de personal o considerã idealã pentru angajaþii lui. cu ajutorul blugilor strâmþi. A existat însã ºi o evoluþie în sens invers.

ºtie cum merg lucrurile. nu are nevoie de mult somn sau de multe zile de concediu.Un om la 30 de ani nu mai are gãrgãuni în cap. e puternic. Grija pentru carierã ºi profesie uneºte generaþiile. Ne apropiem astfel din ambele pãrþi de o societate uni-age. . în formã ºi disponibil oricând.

9. Corpul obosit este revigorat artificial cu medicamente. . presiunea ºi disponibilitatea permanentã duc la îmbolnãvirea tot mai multor oameni. Burnout ºi dependenþa de muncã sunt atribute ale angajatului modern. Angajaþi care suferã Stresul.

Crystal Meth. Consumul lui e acceptat. Dependenþi sunt bancherii la costum ºi cravatã care stau. Oameni de afaceri trec grãbiþi pe lângã el. pentru cã reprezintã baza conservãrii de sine ºi a reproducerii sociale. Existã o sursã de dependenþã care lipseºte de pe aceastã listã a pericolelor. fiecare fir de pãr pare pieptãnat ºi aºezat la locul potrivit. E unul dintre Arta exploatãrii de sine 146 . în drum spre urmãtoarea întâlnire. cu nume care sunã strãin ºi ameninþãtor: etanol. chiar încurajat. aceasta e lumea lui. Tânãrul de 38 de ani stã în lobby-ul unui hotel. la minus 15 grade. Poliþia ºi pedagogii îi avertizeazã pe copii ºi pãrinþi asupra substanþelor care dau dependenþã. îºi agitã nervos dispozitivele BlackBerry. MDMA. chirciþi. Drogaþii de la garã sau din parc. þinând între degetele îngheþate o þigarã. telefoanele sunã. în faþa intrãrii. Chiar în blugi ºi tricou. Fabian Schürler e îmbrãcat perfect. Fabian e foarte liniºtit. deºi deosebit de periculoasã.Dependenþa este definitã de Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii ca „o stare psihicã ºi eventual fizicã definitivã prin nevoia permanentã ºi irepresibilã a persoanei respective de a-ºi administra o substanþã în mod continuu ºi periodic“. nicotinã. Femeia care ascunde la fiecare douã zile o sticlã de votcã între detergenþi. Un drog pe care nu-l putem alunga din viaþa noastrã.

Dependenþa ºi-o þine în frâu cu o disciplinã extrem de severã – ºi cu ajutorul prietenilor. se prefac cã nu se cunosc. dependent de declicul succesului. induc o stare euforicã ºi sentimentul deosebit cã eºti puternic ºi invincibil. De aceea.“ „Dependenþi de muncã anonimi“ se numeºte grupul. iar asemãnarea cu „Alcoolicii anonimi“ este intenþionatã. e important ca totul sã rãmânã anonim. Întâlnirile grupului de întrajutorare se desfãºoarã conform unui ritual strict. Alcoolul ºi munca sunt douã droguri care. Are „autoritate naturalã“. În fiecare sâmbãtã se întâlneºte cu alþi zece bãrbaþi. ºtiu unii despre alþii lucruri pe care mulþi nu le-ar povesti. a fãcut carierã ºi ºi-a propus sã nu se opreascã aici. Are în subordine opt directori de filiale. În fiecare zi. În realitate. se compenseazã: ele modificã percepþiile. ce forþã mã posedã. spune Fabian Schürler. a fost important sã recunosc ce se întâmplã. plus douã femei. „Mi-e ruºine cã sunt dependent de muncã. Participanþii se ºtiu doar dupã prenume ºi. nici mãcar partenerului de viaþã. A reuºit.“ În grup se împãrtãºesc experienþe ºi speranþe. probabil.oamenii care nu trebuie sã îi facã semn chelneriþei la cafenea. de care are nevoie ca manager regional al unui lanþ de drogherii. Privindu-l. aceasta vine singurã atunci când Fabian îi zâmbeºte prietenos. Fabian Schürler e dependent de munca lui. „Pentru mine. cã e de neînlocuit. Când nu mai are la dispoziþie substanþa viselor sau a coºmarurilor lui. de sentimentul cã e neapãratã nevoie de el. n-ai crede cã oscileazã nesigur la limita nebuniei. Am învãþat sã-i spun rãului pe nume. dependentul intrã în sevraj: anxietate necontrolatã. crede Fabian Schürler. dacã se întâlnesc din întâmplare în alt loc. Angajaþi care suferã 147 . cum se exprimã chiar el.

Penelope Cruz recunoaºte: Arta exploatãrii de sine 148 . mã simþeam în ultimul hal. „convinºi“ sau „înrãiþi“. Cum reuºiþi sã vã pãstraþi familia unitã?“ vrea sã ºtie Gala de la starul Hollywood Will Smith (4 februarie 2007). Ziarele ºi revistele sunt pline de poveºti despre workaholici „declaraþi“. Dacã nu puteam munci.“ Mândria de a fi workaholic Cine se laudã cã bea zece beri pe zi e privit ciudat de colegi. s-a înþeles?“ (Gala. 1 februarie 2007). Briatore egal workaholic. 28 septembrie 2006). Iar Süddeutsche Zeitung îl laudã pe avocatul starurilor Rolf Bossi: „Treceþi drept workaholic absolut. Aºa se întâmplã ºi cu dependentul de muncã: „Simþeam o presiune imensã. Rãspunsurile celebritãþilor la aceste întrebãri oscileazã între confesiune ºi laudã de sine. îl linguºeºte Bunte pe Phil Collins (25 noiembrie 2004).depresii. de multe ori nu sunt în stare de nimic atunci când nu lucrez la un film“ (Gala. care la 80 de ani apasã cu putere pedala de acceleraþie. Flavio Briatore anunþã: „M-am sãturat sã tot explic cã imaginea mea publicã de petrecãreþ nu are nimic de-a face cu cea a adevãratului Flavio Briatore. Jurnalistul entuziast pare sã nu observe cã termenul provine din alcoholic. Scarlett Johanson dezvãluie: „Sunt o workaholicã. Puþini muzicieni lucreazã atât de mult ca dumneavoastrã“. Cine spune cã lucreazã 12 ore se bucurã de respect. O micã revistã a presei: „Sunteþi un workaholic recunoscut. „pasionaþi“. ºi asta nu doar pe autostradã“ (10 septembrie 2003). spune Fabian Schürler. „Treceþi drept workaholic. uneori chiar halucinaþii.

Firma ca dealer La Fabian Schürler. se simte obligat sã dea urmãtoarea explicaþie: „Sunt foarte ambiþios. sã nu aibã prea puþini clienþi sau ca locþiitorul lui sã nu se descurce mai bine decât el. bacalaureat ºi studii de economia întreprinderii. Pânã ºi Boris Becker. nu se mai ºtia clar ce învârte. Dupã o specializare în domeniul comercial. dacã mã prind muncind. imaginile zilei trecute Angajaþi care suferã 149 . iar dupã câteva luni devine director de filialã. dar eu nu mã opream aici. „În contractul de muncã sunt prevãzute 48 de ore pe sãptãmânã.“ De atunci. se supãrã rãu. Sunt reacþii de om bolnav. dependenþa de muncã s-a declanºat în anul 2000. E garanþia unei vieþi productive ºi împlinite. Lui Fabian Schürler îi este fricã sã nu se termine spuma de ras. 3 august 2006). 1 iulie 2006). frica a devenit sentimentul de bazã al vieþii lui. Mi s-a întâmplat chiar sã-mi ia BlackBerry-ul“ (Gala. ca sã lucrez. o adevãratã albinã“ (Frankfurter Rundschau. Un workaholic. deºi e 3 dimineaþa ºi în câteva ore trebuie s-o ia de la capãt. Chiar ºi acolo mã ascund cu pagerul în dormitor sau în baie. Workaholic e mai mult decât un cuvânt. În mintea lui.„Sunt o adevãratã workaholicã ºi trebuie sã mã þin în frâu atunci când plec în concediu. de la sfârºitul carierei lui în tenis. despre care. Fabian îºi începe activitatea în managementul unui lanþ de drogherii. Are sarcina de a conduce magazinul – dar cum se face asta nu i-a spus nimeni. în realitate sunt 60 pânã la 70. Stã în pat ºi nu poate adormi. Familia ºi prietenii mã controleazã.

Viaþa interioarã a lui Schürler. în pantaloni murdari ºi sandale. superiorul îºi coboarã colþurile gurii ca un cowboy ºi spune: „Felicitãri. iar el verificã fiecare detaliu: „Ce am fãcut? Ce am spus?“ Într-o noapte sare din pat. Dupã o noapte de muncã. anuleazã totul ºi e de-a dreptul jignit când cineva îl întreabã dacã merge la o petrecere. nici atunci când doarme. Nici cu dependenþii de muncã lucrurile nu stau altfel. Nu mai are grijã de locuinþã. La a treia vizitã. ci ºi euforie totalã.se deruleazã fãrã încetare. „Orice dependent se neglijeazã pe sine. frizurã. Sigur cã l-a scris corect. stã drept ºi simte cum adrenalina i se rãspândeºte prin vene. succes. recunoaºtere. Logic. când iese în lume. Drogul nu e jobul. spune Fabian Schürler. azi e conºtient de asta. ci în primul rând efectul ei. Aceasta e atât de murdarã. mulþumire. toate rafturile sunt pline ochi.“ Fabian Schürler aprobã din cap. Unui alcoolic nu-i place doar gustul licorii. ci efectele pe care le produce el: fericire. Fabian aratã impecabil: costum. încât nu se descalþã niciodatã. În schimb. nu se deosebeºte de cea a unui alcoolic care. Arta exploatãrii de sine 150 . Munca e o substanþã periculoasã: nu e doar fricã. îºi cumpãrã aftershave de la el din drogherie. e important pentru job. cravatã. La un moment dat nu mai poþi trãi fãrã aceste senzaþii. Doar cã nu le vezi aºa.“ Fabian îºi lasã baltã întreaga viaþã din afara muncii. ºi pleacã la birou pentru a verifica dacã a scris corect pe un plic numele adresantului. Iar Schürler nu munceºte 100 de ore pe sãptãmânã din convingerea cã menirea lui e sã aprovizioneze lumea cu detergenþi ºi perii. cu inima bãtând nebuneºte. În sfârºit înþelege de ce programul comandã prea puþini detergenþi de vase. nu face niciodatã greºeli.

degetele galbene sau urmele de seringã de pe braþ sunt stigmate care-i exclud. În condiþii normale e imposibil sã ai servicii mai bune într-o filialã cu mai puþin personal. Poate chiar un erou. Fabian n-a ieºit niciodatã în evidenþã – cel mult în mod pozitiv. spune Fabian Schürler. „Multe întreprinderi încurajeazã anumite forme ale dependenþei de muncã. Firma ca sistem închis se transformã uneori în sistem deluzional. a descoperit cercetãtoarea Ulrike Meissner. dependenþii sunt consideraþi oameni slabi. ci se aflã în centrul lumii economice. Oricine ºtie cã nu funcþioneazã. „E regula mini-max“. în clãdiri înalte de birouri. el nu era însã o excepþie patologicã. în care toþi funcþioneazã în acelaºi mod ºi se întãresc unul pe altul în convingerea cã ceea ce fac ei e normal. În faza extremã a dependenþei. Justificarea perfectã pentru un angajator: angajaþii vin din proprie iniþiativã Angajaþi care suferã 151 .În societatea performantã. Workaholicii sunt necesari unei firme. cancelarii ºi instituþii. la temperatura cea mai înaltã. lipsiþi de caracter. Pentru colegi. Nu e posibil decât dacã te exploatezi pe tine la maximum“. iar în restul timpului muncea aproape neîntrerupt. în centrale atomo-electrice. „minimizarea costurilor ºi maximizarea profitului. Respiraþia duhnind a alcool. atâta timp cât nu sunt afectaþi de suprasolicitare sau nu fac greºeli grosolane. Schürler crede cã mulþi dintre colegii sãi sunt la rândul lor dependenþi de muncã. de exemplu prin creºterea numãrului de ore suplimentare ºi a presiunii.“ La un moment dat compania nici nu va mai trebui sã-ºi constrângã angajaþii. Dependenþii de muncã nu sunt alungaþi din societate. Fabian Schürler nu mai dormea decât 20 de ore pe sãptãmânã. ci un model.

Aproape 15% dintre angajaþi muncesc deja într-un domeniu care favorizeazã puternic dependenþa de muncã. circulã în maºini scumpe. în grupa de risc intrau doar managerii ºi liber-profesioniºtii. Angajaþii se trezesc brusc în zona sumbrã ºi rãu famatã a gãrii. avea o zi de lucru de 8 ore ºi pleca punctual la 12:30 în pauza de masã. pentru cã au nevoie de drog. dar sigurã. vecinul se uita curios peste gard. felinarele roºii împrãºtie jãratic în jur ºi unii. cu strãzi animate. el suferã din cauza noii lumi a muncii. iar seara luminile se stingeau devreme. Compania devine dealer. în cantitãþi tot mai mari. aveau un sentiment acut al eficienþei ºi îºi interpretau profesia ca pe o formã a realizãrii de sine. oferã droguri tot mai bune. unii îºi injecteazã în venã substanþa purã. specialist în sociologie economicã ºi expert în dependenþa de muncã. în schimb. iar jumãtate dintre ei reacþioneazã vizibil.ºi aparent nesiliþi de nimeni duminica la birou. „În societatea industrialã. Lumea tradiþionalã a muncii era ca o suburbie liniºtitã cu reguli bine stabilite. Chiar dacã ar fi vrut. da. Holger Heide. un muncitor n-ar fi avut ce face singur noaptea la bancul de lucru. cu lumini orbitoare. Schürler nu e doar victima psihicului sãu. Arta exploatãrii de sine 152 . În secolul XXI lumea muncii e o metropolã. vorbeºte despre „fenomenul de masã al dependenþei de muncã“. totul e o aventurã palpitantã. se înconjoarã de femei frumoase ºi se sustrage controlului statului. Mafia drogurilor este absurd de bogatã. Angajatul simplu. O lume plicticoasã. Doar ei îºi puteau organiza timpul dupã bunul-plac. concernele mari ºi angajaþii lor de top trãiesc în mod asemãnãtor. Azi e altfel: cu BlackBerry ºi laptop poþi sã mai rezolvi ceva ºi seara târziu.

sinuciderea provocatã de stresul la muncã. În Japonia. În domeniul IT. Oboseala cronicã se regãseºte la specialiºtii IT de patru ori mai des decât la media angajaþilor din alte domenii. 41% dintre intervievaþi manifestau „simptome puternice de epuizare cronicã“. Potrivit unui sondaj realizat de Institutul de Cercetare Socialã din München. în jur de 20. chiulase ºi idei. moartea prin suprasolicitare. Angajaþi care suferã 153 . de exemplu. de asemenea ei suferã de nervozitate prelungitã de douã ori mai frecvent decât alte categorii profesionale. puternici. asemenea cowboy-ilor din reclama la Marlboro. Potrivit unui studiu al Institutului pentru Muncã ºi Tehnicã din Gelsenkirchen.000 de angajaþi decedeazã anual din douã motive: caroshi. activi. Dependenþa de muncã e doar una dintre urmãrile patologice ale noilor forme de organizare. În fabrici ºi birouri nu se produc doar semiconductori. strãlucitoare. Doar cã aici Ministerul Sãnãtãþii nu are de tras nici un semnal de alarmã. Numãrul îmbolnãvirilor psihice cauzate de stres. Foarte bine documentate sunt corelaþiile dintre cerinþele ridicate de la locul de muncã ºi problemele de sãnãtate în domeniul IT. a crescut în ultimii zece ani cu 70%. Masculini. sau karojisatsu. Nu am ajuns încã atât de departe în Germania. ci ºi angajaþi care suferã. Durerile de stomac ºi problemele cardiovasculare apar mult mai des la peste 45 de ore de lucru pe sãptãmânã decât la sub 40.Riscurile ºi efectele secundare ale muncii Presa economicã îi prezintã pe eroii sãptãmânii de lucru de 100 de ore. 45% dintre angajaþi considerã cã presiunea profesionalã e cauza îmbolnãvirilor fizice ºi psihice. 31% nu puteau sã se deconecteze dupã muncã. Fotografii mari.

ci o altã faþetã a simptomului. descris de Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii drept „o stare de epuizare totalã“. Faptul cã în acelaºi timp numãrul concediilor medicale ºi al zilelor de absenþã de la serviciu scade nu e o contradicþie. Potrivit sondajelor. la fel ca obezitatea. ºi starea idealã: muncitorul sãnãtos e mereu sub presiune. pe lângã boalã. O treime au mers la lucru încãlcând astfel sfaturile medicului. „Nu existã burnout ca diagnostic definit“. sursele lui de energie nu seacã niciodatã. printre altele. În limbaj ºtiinþific. învãþãtori. cartea Die Burnout Epidemie. cât ºi patologicã – ei sunt dovada vie a cum vom munci ºi suferi în viitor. fenomenul poartã numele de „prezentism“: din teama de a nu-ºi pierde locul de muncã ºi dintr-un puternic sentiment de responsabilitate faþã de propriile proiecte. Burnout este însã ºi o metaforã: omul ca maºinã rãmasã fãrã combustibil. depresie. Burnout ca stare patologicã. dureri de cap. tonus scãzut. trei sferturi dintre angajaþi sunt reticenþi la ideea de concediu medical. Oricine poate suferi de ea: manageri. adicã anormalã. obosealã. el a publicat. scãdere sau creºtere în greutate. chiar ºi copii. o cincime ºi-au luat zile de concediu de odihnã pentru a se putea însãnãtoºi.formele de muncã noi ºi flexibile au evoluat foarte mult. desemneazã în acelaºi timp. Simptomele sunt. În 2006. spune Andreas Hillert. Dependenþa de muncã e asociatã cu sindromul burnout. iar intenþia lui nu e sã minimalizeze suferinþele Arta exploatãrii de sine 154 . angajaþii îºi impun singuri prezenþa obligatorie. Burnout este o boalã globalã a civilizaþiei. cu stomacul sau intestinale. împreunã cu Michael Marwitz. probleme cu auzul. depresia ºi gripa. dereglãri ale somnului. programatorii ºi web designerii formeazã o avangardã atât profesionalã.

angajatului modern. Ca medic-ºef într-o clinicã psihosomaticã, Hillert se ocupã de nenumãrate victime ale noii lumi a muncii. „Noþiunea de burnout e un eufemism. Cu acest diagnostic, problema socialã e pasatã individului.“ Nu se vorbeºte de presiunea crescutã sau de stresul la locul de muncã; în schimb, problema e lãsatã în seama medicilor: „O persoanã a clacat. E sarcina voastrã s-o puneþi din nou pe picioare.“ La fel ca victimele celebre ale sindromului burnout, Eminem, Tim Mälzer sau Ottmar Hitzefeld, angajatul modern se reface pentru o perioadã scurtã pe balcon, într-un sanatoriu sau într-o vilã la mare, ºi îºi sãrbãtoreºte apoi întoarcerea la locul de muncã. Bateriile sunt încãrcate. Eminem lucreazã deja la urmãtorul album, Ottmar Hitzefeld s-a întors în 2007 la FC Bayern ºi Tim Mälzer mestecã în cratiþe mai energic ca oricând. Puþini pacienþi cu simptome de burnout îºi schimbã pe termen lung stilul de viaþã ºi modul de lucru. Sindromul burnout nu e o tarã ºi nici o ruºine. La petreceri poþi vorbi deschis cu prietenii ºi cu colegii despre „acea perioadã grea“; dacã ar fi vorba de cancer intestinal sau de meningitã, probabil cã nu am mai fi atât de deschiºi. Un sindrom burnout depãºit este ºi un fel de distincþie, dovada cã poþi sã-þi faci rãu spre binele firmei ºi sã dai mereu totul pentru ea.

Angajaþi care suferã

155

Dopaj pentru succes
Fabian Schürler îºi lua energia din consumul de zahãr – „în doze mari te stimuleazã incredibil“. Dimineaþa bea câteva doze de Red Bull, iar peste zi mânca pânã la 8 ciocolate. Nu s-a îngrãºat. „Când lucrezi zilnic 13 sau 14 ore, consumi multe calorii ºi atunci automat slãbeºti.“ Unii însã îºi alimenteazã corpul mult mai profesional. Tot mai mulþi angajaþi par sã fi studiat, pe lângã management sau inginerie, ºi medicina, atât de bine cunosc toatã terminologia farmacologicã, efectele ºi efectele secundare ale substanþelor, simptomele pe care trebuie sã le declare pentru a primi un anumit medicament. Cu cât mai obositoare devine munca, cu atât mai bine trebuie pregãtit corpul. Unii merg la sãlile de fitness ale companiei ºi îºi încarcã mintea ºi corpul cu energie. Dar existã ºi alte posibilitãþi pentru a depãºi obstacole supraomeneºti. Putem vedea asta în fiecare an, în luna iulie, la Turul Franþei. Profesioniºtii pe douã roþi înghit eritropietinã, hormoni de creºtere, adrenalinã. Asemenea lor, angajatul modern ºtie ºi el cã rezultatele cu adevãrat bune nu pot fi atinse decât cu antrenament susþinut, voinþã ºi substanþe dopante. Nu caracterul corupt transformã sportivul într-un infractor, ci sistemul. „Toþi se dopeazã“, se justificã cicliºtii, ºi poate cã nici nu sunt departe de adevãr. Impostura nu e decât adaptare, o strategie a sportivului condamnat la succes. Obiectivele de performanþã impuse angajatului modern se aseamãnã un cele ale sportivilor profesioniºti. Pentru a trece peste orele suplimentare, jetlag ºi stres, tot mai mulþi oameni recurg la substanþe
Arta exploatãrii de sine 156

adjuvante. Iar lucrul bun e cã la birou nu se fac teste antidoping. Schimbarea programului ºi a locului de muncã cauzeazã modificãri emoþionale ºi de dispoziþie, care pot fi manipulate cel mai repede ºi mai eficient pe cale chimicã. Corpul se obiºnuieºte prin medicamente ºi droguri cu determinantele lumii profesionale. Angajatorul recompenseazã cu o promovare aceastã formã a distrugerii treptate de sine. Fiecare deceniu îºi are drogul lui, spiritul timpului în formã ultraconcentratã. În anii de dupã rãzboi se cerea Valium, pentru a-i ajuta pe oameni sã se refacã dupã eforturile reconstrucþiei ºi sã scape de amintirile rãzboiului. În vremea revoltelor studenþeºti s-au consumat haºiº, LSD ºi magic mushrooms (ciuperci halucinogene), pentru extinderea conºtiinþei ºi evadarea din realitate. Din anii ’80 încoace sunt la modã drogurile care stimuleazã individual ºi cresc nivelul de energie: cocainã, ecstasy ºi amfetamine. Nu mai e vorba de anesteziere, euforie ºi uitare, ci de prezenþã ºi putere; pentru job ºi party înghiþi tot ce te poate menþine activ ºi în stare de veghe ºi tot ce-þi aºazã lumea la picioare. Tineri sãnãtoºi tun au la ei cutiuþe mici de plastic, concepute pentru a fi folosite în azilele de bãtrâni. Înãuntru, diverse pilule pentru diverse ore: uppers pentru a te activa, downers pentru a te liniºti dupã orele de vârf. Antidepresivul Prozac, cel mai de succes medicament al anilor ’90, ºi stimulentul Modafinil formeazã o pereche funcþionalã. Indicaþiile pentru prescrierea acestor medicamente sunt extinse mereu: Prozac se poate administra ºi împotriva atacurilor de panicã sau a tulburãrilor de alimentaþie, e un medicament care liniºteºte ºi creºte capacitatea de a gestiona stresul. Modafinil e prescris muncitorilor în
Angajaþi care suferã 157

ture epuizaþi, iar în reclamã jetlag-ul e transformat într-un sindrom (time zone change syndrom) tratabil. Iniþial, Modafinil trebuia sã-i fereascã pe narcoleptici de crize periculoase de somn, acum alungã pe loc oboseala oamenilor sãnãtoºi. Numeroase companii de produse farmaceutice cerceteazã deja în Statele Unite mijloace de optimizare a gândirii – neuro-enhancement. Substanþele active din tablete ar urma sã manipuleze chimia cerebralã, de exemplu pentru creºterea performanþei memoriei. Publicaþia Wirtschaftswoche aprobã euforic: „Pastilele pentru creier ar putea, alãturi de ultimele descoperiri ale neuroºtiinþelor, sã ne ajute sã ocupãm un loc mai bun în clasamentul internaþional. Germania e sãracã în resurse naturale, deci cu atât mai importantã e, pentru economia þãrii, capacitatea intelectualã a locuitorilor ei.“ Pentru cã ne lipseºte petrolul, trebuie sã devenim dependenþi de medicamente. De aici ºi pânã la manipularea biochimicã a copiilor ºi ºcolarilor nu mai e decât un pas. Nu doar cariera în afaceri începe în curtea ºcolii, ci ºi cariera drogurilor. Împotriva neastâmpãrului ºi a agitaþiei, sau, cum se numeºte azi, a deficitului de atenþie (ADHD), medicul de familie prescrie Ritalin, care creºte capacitatea de concentrare ºi reduce dificultãþile de percepþie spaþialã. ªi pãrinþii copiilor care nu ies cu nimic în evidenþã cer prescrierea medicamentului, pentru a-ºi modela copilul ºi a-i spori astfel ºansele pentru viitor. 7% dintre studenþii americani iau Ritalin înaintea examenelor importante, iar în Germania consumul medicamentului a crescut în ultimii zece ani de 20 de ori. O cincime dintre fetele între 13 ºi 16 ani iau regulat analgezice. 7% iau medicamente
Arta exploatãrii de sine 158

Nu e de mirare cã armata americanã se implicã intens în cercetarea drogurilor ºi a stimulentelor. Drogul ideal al managementului de resurse umane e descris de autorul american Benjamin Kunkel în romanul sãu Indecision: aici medicamentul fictiv Abulinix îl vindecã pe protagonistul Dwight de abulie – incapacitatea lui cronicã de a lua decizii. pentru cã totul se cuvine învingãtorului. o amfetaminã care-i ajutã pe piloþi sã nu adoarmã în timpul misiunii. Abulinix e o glumã rãutãcioasã a lui Benjamin Kunkel. antrenament ºi manipulãri farmacologice. mereu pregãtit sã iei decizii. într-o bio-maºinã.destinate aparatului cardiovascular pentru a fi în formã maximã la examene. De mulþi ani agenþia militarã americanã DARPA cerceteazã substanþe care i-ar putea þine pe oameni treji ºi atenþi timp de o sãptãmânã. Soldatul se adapteazã la sistemul ultramodern de armament ºi se transformã. în secolul XXI problema se rezolvã simplu cu o psihotabletã. o construcþie satiricã pentru care ar exista în realitate o piaþã largã. Starea superlativã garantatã de droguri – agresiv. E conectat la calculator. dinamic – s-ar potrivi ºi angajatului modern. Dacã eroii romanelor de pe vremuri îºi gãseau noul eu dupã ani lungi de ucenicie ºi cãlãtorie. La fel ca soldatul. Paralelele între rãzboi ºi afaceri nu se opresc aici. Cum se simt oamenii dupã ce se întorc. prin disciplinã. pentru cã drogul se potriveºte perfect cu idealul de viaþã neoliberal: fii mereu treaz. la un moment Angajaþi care suferã 159 . Air Force prescrie soldaþilor ei doze mici de dexedrinã. treaz. nu ezita ºi ia totul. ºi high performer-ul profesional acþioneazã în plinã crizã. nu are voie sã doarmã ºi trebuie sã reacþioneze rapid când situaþia o cere.

prin experienþe extreme. ca ei. Un lucru asemãnãtor se poate spune ºi despre Schürler ºi tovarãºii lui de suferinþã. sunt insensibili.dat. . cãrora le lipsesc uneori o mânã. Întâlnirile Dependenþilor de Muncã Anonimi seamãnã cu cele ale veteranilor din Statele Unite: oameni marcaþi de rãzboi. Veteranii au probleme mari de readaptare la societatea civilã ºi la viaþa normalã. deseori ambele picioare ºi care de cele mai multe ori au sufletul distrus. Se simt neînþeleºi de toþi cei care nu au trecut. se înstrãineazã de prieteni ºi de familie. nu se mai pot bucura de nimic. din bãtãlie nu intereseazã decât foarte rar vreo instituþie care le-a închiriat corpurile.

Frica devine stimul Suntem cu toþii ºomeri în perioada de probã. . Iar aceastã fricã este o resursã preþioasã pentru angajator.10. care o foloseºte în scopul motivãrii. Germania rãmâne o societate a fricii.

Jan Schiemer. se teme de deadline-uri. un foc în savanã sau tabãra unei hoarde în spatele dealurilor. Senzaþia este un program de supravieþuire. conchide sociologul Wilhelm Heitmeyer. când a fost formatat creierul. ºi când Heitmeyer Arta exploatãrii de sine 162 . o rutinã activatã în creier când o persoanã e pusã într-o situaþie extremã. Frica e un sentiment bine cunoscut de toþi protagoniºtii acestei cãrþi.Frica nu e rea. Frica a devenit sentimentul esenþial al workaholicului Fabian Schürler. Iar pãrinþii micuþei Elena se tem de China ºi de viitor. În vremurile anterioare civilizaþiei. îl cuprinde. facem ce avem de fãcut. lucrurile stãteau la fel: un atac al duºmanilor. e mai rapidã decât conºtiinþa lui. bancherul zelos. de contraatac. Germania se teme. Frica de recesiune Uneori acest sentiment poate cuprinde un întreg colectiv. Sunã ca un diagnostic. pune stãpânire pe el. Sângele produce mai mult oxigen. Suntem pregãtiþi de fugã. Alarmã! Pericol de moarte! Frica se rãspândeºte fulgerãtor în om. Inima bate mai tare. Suprarenalele secretã adrenalinã ºi noradrenalinã.

strãbate þara cu chestionarele lui.“ În aceeaºi perioadã numãrul celor care se tem de ºomaj a crescut de la 8 la 21%. ci ºi radiologi ºi ingineri de software. unde nu mai lucreazã de mult doar croitorese. sãptãmâna de lucru de 38 de ore. Zilele astea inima þãrii bate un pic cam repede. pune întrebãri. Ciocãneºte aici. firewall. În cartea Die Globalisierungsfalle (Capcana globalizãrii). explicã Heitmeyer. În secolul XXI angajatul are întreaga lume în faþa ochilor datoritã imaginilor prin satelit. ºi poate cã acest sentiment al controlului i-a dat curajul de a lupta pentru drepturile lui: concediu. ªtia mereu ce are de fãcut. mai fãrã scrupule. pensie. detector de metale. mai buni. chiar seamãnã cu un medic care vine în vizitã ºi se apleacã peste pacientul Germania cu stetoscopul ºi cu ciocãnelul pentru reflexe. Frica e un stimul. Dacã în 2002 77% erau de pãrere cã tot mai mulþi oameni sunt daþi la o parte. jurnaliºtii de la revista Spiegel Hans-Peter Frica devine stimul 163 . ascultã bãtãile inimii. Vede cã sute de alþi oameni se pricep la jobul lui. În istorie au existat mereu persoane ºi organizaþii care au reuºit sã canalizeze frica oamenilor ºi sã o foloseascã în interes propriu. Poate ºi mai cãliþi. cãmarã cu provizii. Instinctul primar al oamenilor este sã diminueze posibilitatea de a ajunge în situaþii generatoare de fricã. ªi sunt mult mai ieftini. Angajatul capitalismului modern trãia într-o lume transparentã cu reguli clare. în 2005 erau deja 86%. Vede India ºi China. „Procentul intervievaþilor care se tem cã situaþia lor economicã se va înrãutãþi în urmãtorii ani a crescut de la 24% în 2002 la 38% în 2005. Proiect imobiliar. certificat de vaccinare. cont bancar – toate aceste descoperiri ale civilizaþiei au funcþia de a genera siguranþã. pensie.

Pe Schumann ºi Martin nu îi sperie atât tonul rece al managerului cât mai ales lipsa de reacþie a celorlalþi invitaþi.“ Sun are în acest moment 16. pot fi concediaþi cu un clic de mouse ºi trebuie sã se întrebe în fiecare clipã: „Am un loc de muncã sigur? Când o sã fiu ºi eu lovit?“ Întrebãrile rãmân. cum se zice. ªtirile bune au efectul unui sedativ uºor.“ O provocare? Sau doar o regulã a noilor timpuri. dar rãmâne în continuare prezentã. adicã 15. La început neliniºtea a cuprins blocurile cu zeci de etaje de la periferiile oraºelor. chiar dacã economia cunoaºte un boom. pentru cei prezenþi imaginea unei armate de ºomeri pânã atunci nebãnuite era un lucru normal. Nici unul dintre managerii de carierã bine plãtiþi nu mai crede cã existã destule joburi noi ºi bãnoase pe pieþele emergente ºi performante tehnologic din þãrile prospere de pânã acum. managerul de la Sun Microsystems John Gage e întrebat de câþi angajaþi are de fapt nevoie. frica trece în planul secund. iar conºtiinþa se modificã zilnic în funcþie de bursã. Frica nu face ravagii doar în halele fabricilor. Globalizarea face posibile multe lucruri ºi trezeºte în mulþi teama. apoi a infectat casele-tip ale mic-burghezilor ºi se insinueazã lent în vilele ºic din centrul oraºelor. La o rundã de discuþii. în care devin tot mai neimportanþi. ci se întinde Arta exploatãrii de sine 164 .Martin ºi Harald Schuhmann descriu o scenã în care devine clar logica ºi logistica noii economii a muncii. marea majoritate. „Nu s-a auzit nici un freamãt în salã. sunt pentru Gage „carne de tun“. Unde locuiesc pe glob – asta mi-e indiferent. Gage rãspunde superior: „ªase.992. Fãrã ei am fi pierduþi. a lumii interconectate în care oamenii sunt disponibili oricând ºi oriunde. poate opt.000 de angajaþi.

încet. Mai multe joburi.“ În capitalismul orientat spre protecþie socialã exista o plasã care reducea teama de eºec social. O gloatã de amatori apare la intervale regulate în talk-show-uri ºi la ºtiri pentru a prezice. scãderea nivelului de protecþie împotriva concedierii. a tot spus Margaret Thatcher în anii ’80 – apoi a distrus sindicatele. Mai mulþi bani. Privitã de sus. autoturismul Volkswagen Combi ºi trei sãptãmâni de concediu în august ºi care era obiºnuit sã se dezvolte permanent. „Clasa de mijloc a fost mult timp o stea în ascensiune. Viitorul era sigur ºi bine planificat. din experienþã sau. Acel organism aparent atât de rezistent. sã ne suflecãm mânecile. care pãrea atât de sãnãtos cu casa lui semidetaºatã. pe un ton sumbru. dar sigur în birouri ºi ameninþã clasa de mijloc. Înalþii prelaþi ai fricii Oamenii se tem de multe lucruri: de o tornadã. de un pãianjen sau de ºomaj. micºorarea pensiilor – toate au subþiat firele plasei de siguranþã. Ce situaþii anume percepem ca ameninþãtoare învãþãm de la pãrinþi. în ultimul timp. îngheþarea salariilor. tot mai mult din mass media. mai puþinã siguranþã ºi mai multã muncã. China. explicã Heitmeyer. There is no alternative. globalizarea. Legea Hartz IV (reducerea ajutorului de ºomaj). Acum el apare tot mai nesigur. Mai multe ºanse. la orice cãdere. Angajatul german aude tot timpul cã nu existã decât o singurã salvare: sã strângem cureaua. sfârºitul lumii: concurenþa þãrilor emergente. ea ameninþã sã se rupã oricând. Frica devine stimul 165 .

Într-un bazar se vând doar mãrfuri la mâna a doua ºi fãcãturi – asta pânã ce cumpãrãtorul strãin se prinde cã e tras pe sfoarã. a declarat renumitul economist Hans-Werner Sinn la un moment dat în cotidianul german Die Tageszeitung. Anglia sau Franþa. la scurt timp. Olanda. o ºtim cu toþii. susþine Sinn în alt bestseller. nu e decât un alt semn al bolii. reacþia febrilã a unui corp muribund – un export exploziv patologic. Germania e campioanã la export? Pentru Sinn. Hans-Werner Sinn este predicatorul din biserica fricii ºi nu conteneºte sã ne avertizeze. cetatea a pierit mistuitã de flãcãri. Hans-Werner Sinn gãseºte totuºi destui ascultãtori când prevede decãderea Germaniei. Þara s-a transformat într-o „economie de bazar“. mai mulþi ºomeri ca oricând. Prin reprezentãri copleºitoare ale Iadului a fost creat cel mai puternic mecanism de producere a fricii din Arta exploatãrii de sine 166 . vom avea.“ Înfricoºeazã-i ºi stãpâneºte-i Principiul „Înfricoºeazã-i ºi stãpâneºte-i“ a fost pus în practicã exemplar de Bisericã în Evul Mediu.“ În cartea sa Ist Deutschland noch zu reten? (Mai poate fi salvatã Germania?) el foloseºte cuvinte grele ºi multe semne ale exclamãrii. chiar ºi în explozivul an 2007: „Dacã nu se schimbã nimic fundamental în Germania. „Germania e bolnavul Europei. nu e în stare sã þinã pasul cu Austria. cãderea Troiei ºi nimeni nu a vrut s-o ia în seamã. la urmãtoarea recesiune. abia se mai þine pe picioare.„Uneori mã simt ca o Casandrã a Germaniei“. Profetesa a prezis.

nu mai au curaj sã noteze orele suplimentare sau pleacã ultimii din tura de noapte. Faptul cã puterea Bisericii se baza pe o afirmaþie care nu putea fi demonstratã. nu i-a ºtirbit autoritatea. Când.istorie. o salvare de la flãcãri ºi de la cazanele cu smoalã încinsã. oamenii aleargã sã-ºi cumpere sãpun antibacterian ºi bidoane de apã. umilinþã. iau în calcul ºi o scãdere a salariului ºi o creºtere a timpului de lucru. vã paºte dacã nu respectaþi cu sfinþenie ceea ce vã spun eu: moralã. în biserici. pe existenþa Iadului ºi a Judecãþii de Apoi. vedeau ochi ieºiþi din orbite ºi guri urlând. Sociologul Niklas Luhmann scrie: „Frica este un principiu sigur pe sine. spunea preotul la momentul potrivit. Biserica propunând în acelaºi timp. a decis încetarea producþiei de þevi ºi piuliþe ºi achiziþionarea lor pe viitor din China. ba dimpotrivã. ascultare ºi hãrnicie. În 2006. care aparþine concernului Schaeffler. care nu are nevoie de fundament teoretic. pentru cã ea transformã nesiguranþa faptului în certitudinea fricii. Sindicatul s-a temut pentru zeci sau sute de locuri de muncã ºi a oferit managementului creºterea timpului de Frica devine stimul 167 .“ Comunicarea în situaþii dominate de fricã suspendã orice argument. prin produsele ºi serviciile ei. Dacã Departamentul Securitãþii Interne din Statele Unite vorbeºte suficient de des despre terorismul biologic. Asta face din ea un instrument perfect de control al comportamentului. Principiul fricii este un cerc închis care nu poate fi anulat decât de instanþa care l-a generat. conducerea uzinei FAG-Kugellagerwerk de lângã Schweinefurt. Asta. credincioºii îºi îndreptau privirea spre reprezentãrile Iadului. Dacã angajaþii aud suficient de des vorbindu-se despre „costuri salariale prea mari“ ºi despre „concurenþã globalã“.

Cifra de afaceri e de 8 miliarde de euro. la acelaºi salariu. singura dumneavoastrã sarcinã e de a avea grijã sã fiþi printre cei 9. Însã. Managementul ameninþã cu mutarea producþiei în altã þarã dacã timpul de lucru nu creºte. Iar scenariul ameninþãtor e împins pur ºi simplu într-un viitor îndepãrtat: „Dacã nu acum. atunci…“ Lideri de sindicat unºi cu toate alifiile se frâng ca lemnul putred. Opel sau Volkswagen – principiul funcþioneazã peste tot. Compania nici mãcar nu trebuie sã se afle în crizã. iar muncitorii nu au încontro ºi îndeplinesc condiþiile. se va pune la un moment dat problema dacã veþi fi dumneavoastrã sau colegul. ªi continuã: „Când compania dumneavoastrã face concedieri. „ªi dumneavoastrã puteþi deveni ºomer. acceptã contracte pe o perioadã determinatã ºi mai puþinã protecþie socialã. Strategii de consolidare a postului) cu o afirmaþie ºocantã. profitul trebuie sã fie de minimum 800 de milioane de euro.lucru de la 35 la 40 de ore pe sãptãmânã.000 care Arta exploatãrii de sine 168 .“ ªi apoi: „Dacã din 10. angajaþii tineri sunt ºi mai moi. Insider-Strategien zur Jobsichernng (Sigur în ºa. Nimeni nu scrie pancarte sau nu suflã în fluiere – un murmur surd e cea mai vehementã reacþie. indiferent cât de convingãtor e ºeful când vã garanteazã un job sigur“: Jeans-Uwe Meyer îºi începe cartea Fest im Sattel. iar în cele mai multe domenii salariul de intrare a scãzut. profiturile nu sunt niciodatã prea mari. Propunerea a fost acceptatã. Potrivit unor surse de la IG Metall. Grupului Schaeffler îi merge excelent. aºa cum bine ºtim.000 de angajaþi ai unei companii sunt concediaþi 1. Cã e vorba de Siemens. colegii de la Kugellagerwerk au fost puºi cu botul pe labe. În special începãtorii fac benevol ore suplimentare neplãtite.000.

Consecinþa: colegii cresc mereu. în loc sã dea la o parte câþiva copii din barca de salvare. Ideal ar fi sã vã aflaþi deja în barcã atunci când vaporul se loveºte de iceberg. muzicienii au fost admiraþi pentru stoicismul ºi curajul lor de a insufla oamenilor speranþã. vã încântaþi colegii cu muzicã de camerã ºi vã duceþi liniºtiþi la fund? Sau luptaþi pentru supravieþuire? În caz cã un loc în barca de salvare vã face cu ochiul mai mult decât moartea în apa rece. Teama de faliment. pe termen lung acesta îºi va da mai puþin interesul ºi va produce mai puþin“. Meyer aminteºte de orchestra de pe Titanic. Meyer considerã asta un lucru prostesc: „Ce faceþi când în companie se aude: «Ajutor.“ De aceeaºi pãrere sunt ºi economiºtii Winfried Panse ºi Wolfgang Stegmann în cartea lor Angst – Macht – Erfolg (Fricã – putere – succes): „Când locul de muncã e perceput de angajat ca o zonã fãrã stres.“ Fostul ºef al Intel Andrew Grove scrie în cartea lui intitulatã sugestiv Only the Paranoid Survive (Numai paranoicii supravieþuiesc): „Cea mai importantã sarcinã a conducerii este de a crea un mediu în care angajaþii sã fie cu adevãrat deciºi sã aibã succes pe piaþã. trebuie sã faceþi tot posibilul pentru a sta cât mai în faþã la coadã.“ La pagina 20. fie la un moment dat veþi fi depãºit de ei. Iar asta înseamnã cã trebuie sã mirosiþi criza înaintea colegilor. deºi vaporul se scufunda. ne scufundãm!»? Puneþi mâna pe vioarã. care a continuat sã cânte.rãmân. N-aveþi decât douã posibilitãþi: fie creºteþi odatã cu ei.“ Cel mai important sfat: „Colegii muncesc din greu pentru a-ºi dezvolta constant competenþele. Decenii la rând. declarã Panse pentru Manager Magazin. Frica sporeºte însã productivitatea Frica devine stimul 169 . teama de a greºi ºi teama de insucces pot fi factori puternici de motivare.

îºi sperie angajaþii cu mai multã sau mai puþinã subtilitate ºi îi þine mereu în tensiune: „Dacã nu reuºeºte acest proiect. Inima bate mai tare. În fiecare zi aduce dovezi pentru utilitatea lui. Doza e decisivã. de fapt.doar dacã „angajatul poate. Frica e o rutinã a supravieþuirii. necesar firmei în lupta cotidianã pentru supravieþuire ºi trebuie sã încerce sã iasã în evidenþã. ci cã-ºi va pierde locul de muncã ºi. Angajatul e pregãtit acum sã facã ce trebuie sã facã. care. Sau cel puþin acest departament – sau jobul tãu. ªi.“ Suntem toþi într-o permanentã perioadã de probã ºi cu sabia ºomajului deasupra capului. prin mijloace proprii. . sã gestioneze suveran situaþia care provoacã frica“. înghite supus orele suplimentare ºi strãluceºte prin propunerile bune pe care le face. ca la strãmoºii sãi. odatã cu el. Sângele produce mai mult oxigen. întreaga companie e în pericol. Doar cã astãzi omul nu se mai teme de foc sau cã va cãdea pradã unui animal înfometat. Fiecare angajat este bãnuit de ºeful lui cã nu e. fundamentul existenþei lui. suprarenalele încep sã secrete adrenalinã ºi noradrenalinã. ªeful se transformã într-un regizor de film de categorie B. în funcþie de situaþie.

11. societatea unipersonalã. cu atât trebuie sã muncim mai mult. Ucenici ºi profesioniºti ai exploatãrii de sine Muncã temporarã. ªi. Relaþiile de muncã devin tot mai precare. dar ºi mai mult risc. lucru pe proiect. cu cât joburile noastre devin mai nesigure. . generaþia stagiilor de practicã. Asta înseamnã mai multã libertate.

pe al patrulea. Pãrul blond închis e pieptãnat cu cãrare pe mijloc. Are cele mai bune premise. cãmaºã roz – aºa îi place sã se îmbrace. Pentru a trãi viaþa pe care ºi-o doreºte atât de mult. Bretonul are exact lungimea care trebuie. soþ. casã ºi „siguranþa planificãrii“ – un cuvânt pe care îl foloseºte des.Lui Leonie Dietrich i-ar plãcea sã fie o burghezã. Pe trei dintre bibliorafturi scrie cu litere de tipar „Corespondenþã de afaceri“. ci cu nume ºi prenume. „Leonie Dietrich“. adãugând ºi „Bunã ziua“. Arta exploatãrii de sine 172 . Bunele maniere conferã siguranþã ºi stabilitate. deºi descrie o stare aflatã doar la stadiul de dorinþã. La telefonul mobil nu rãspunde cu un simplu „Alo“. orgolioasã. un lucru important pentru Leonie. ajunge pânã la bãrbie. pentru cã evitã astfel sã nu mai gãseascã loc la stilistul ei preferat. are nevoie de o premisã decisivã: un loc de muncã stabil. Leonie Dietrich se duce în prima zi de luni a fiecãrei luni la coafor. „Corespondenþã personalã“. sigurã pe ea. încadrându-i faþa frumuºicã. iar în garderoba ei atârnã costumaþia adecvatã: fustã închisã la culoare. e talentatã. are abonament – un lucru practic. Îi iese uºor din gurã. Fiecare scrisoare primitã o pune într-o folie transparentã pe care o arhiveazã într-un biblioraft. Þelurile ei în viaþã nu sunt multe ºi nici ieºite din comun: maºinã.

De patru ani are contract cu diverse agenþii de muncã temporarã din Germania. uneori zboarã sus de tot. ci are ºi o dimensiune economicã. La un moment dat. aº vrea sã fiu ºi eu burghezã. un hippie care locuieºte într-o rulotã: „Tati. ea aleargã încolo ºi încoace. ca o bilã la jocurile mecanice. în care o fetiþã îi spune tatãlui ei. cã iar trebuie sã plece. cã nu îºi poate þine cariera în propriile mâini. star de cinema sau fotbalist profesionist. o companie de asigurãri. Se trage de Leonie într-o parte ºi în alta. când o sã cresc mare. Leonie e închiriatã. Ucenici ºi profesioniºti ai exploatãrii de sine 173 . Doar dupã ce totul devine stabil. Dar poate cã e mai bine sã se obiºnuiascã cu asta. Leonie nici nu apucã bine sã înveþe drumul pânã la firmã.A trãi burghez era pe vremuri o înjurãturã. Lui Leonie îi sunã a ceva la care meritã sã aspiri. va aluneca din nou în gol între douã manete. se aud fanfare. Nu e un sentiment confortabil pentru cineva care preþuieºte atât de mult ordinea. ca manager de top. locuinþa ºi pensia sunt asigurate. dar ea nu poate sã-ºi savureze succesul. doar atunci lucrurile devin plicticoase ºi îþi petreci fiecare sâmbãtã spãlând maºina. sã-ºi facã prieteni printre noii colegi ºi sã afle unde e automatul de cafea. la diverºi angajatori din Berlin ºi din împrejurimi: o tipografie. A fi burghez e un privilegiu. când serviciul. Îi place reclama de la banca LBS. se aprind beculeþe. un start-up pentru servicii de Internet. Niciodatã nu e angajatã mai mult de 6 luni la aceeaºi firmã. Cel mai rãu e cã nu ea stã la pupitrul de comandã. Primejdia asta n-o paºte pe Leonie.“ „Burghez“ nu e doar o noþiune culturalã. pentru joburi în domeniul vânzãrilor.

deraierile erau ca ºi inexistente. tatãl. s-a mutat. reacþia Arta exploatãrii de sine 174 . Aceastã linearitate produce o anume stare de spirit: lucrurile sunt aºa cum sunt.Implozia locului de muncã fix În timp ce Leonie Dietrich se miºcã în zigzag prin Berlin. De aceea se mirã atât de mult de fiica lui ºi de existenþa ei neaºezatã. Leonie a avut mereu note bune. pentru generaþia pãrinþilor ei viaþa s-a derulat în linie dreaptã. Iar cel mai bun lucru era cã angajatul putea sã trãiascã fãrã probleme din salariu. în toatã viaþa lui. procese organizate ierarhic. probabil cã e ºi vina ei. o viaþã pe ºine. mama lucreazã ca tehnician medical. însã gândeºte. pe când relaþia de muncã stabilã reprezenta încã normalitatea. Cãlãtoria începea dupã semnarea primului contract. se gândeºte Leonie uneori. Ocolurile erau rare. Pãrinþii lui Leonie se miºcã în continuare siguri pe aceste ºine. trebuie sã fi fost pe atunci ca o cãlãtorie lungã ºi liniºtitã cu trenul. Ce nu spune. de ce ar face-o. Leonie nu mai vorbeºte cu pãrinþii despre joburile ºi situaþia ei. Viaþa. în epoca slujbelor fixe. Acesta nu ºi-a schimbat decât o datã locul de muncã. e: dacã nu gãseºte un job. separarea locului de muncã de locuinþã. Aceasta se definea prin contracte de muncã pe o perioadã nedeterminatã. a terminat o specializare de viitor. Tatãl lui Leonie nu pune sistemul sub semnul întrebãrii. Dar asta s-a întâmplat demult. spune el. de atâtea ori cât Leonie în ºase sãptãmâni. însã în epoci diferite. când lucrurile funcþioneazã fãrã probleme? Tatãl ºi fiica locuiesc la distanþã de 4 kilometri unul de altul. la o bancã. Gândeºte aºa cum gândesc de fapt burghezii: cine nu are loc de muncã greºeºte undeva.

ci pentru totdeauna. societãþi unipersonale. iar între timp au rãmas doar 56 de procente. vârsta sau incapacitatea de muncã vã vor despãrþi. o casã într-o þarã pe care n-o pãrãseai niciodatã ºi o marcã auto cãreia îi rãmâneai fidel. Semnarea era un moment festiv. Între tipurile de contract. neinfluenþat de afecte ºi poate de aceea cu atât mai stabil: pânã când moartea. Tot mai Ucenici ºi profesioniºti ai exploatãrii de sine 175 . care la rândul lui nu are nici el „ceva fix“. în 1968. Astãzi ne confruntãm cu monogamia în serie a angajatului temporar sau cu poligamia angajatului pe proiect. Uneori existenþa lor pare atât de nesigurã. pentru ziua de azi ºi pentru toate zilele vieþii. nici partenerul ei de viaþã. un pact. ºi mai multã nesiguranþã. ªi contractul de muncã semãna cu o cãsãtorie. generaþia stagiilor de practicã – ºinele stabile ale Republicii Federale Germania ruginesc ºi se fãrâmiþeazã. peste 75 de procente. Muncã temporarã. clima asprã a economiei mondiale globalizate respinge aceste structuri înþepenite. încât Leonie Dietrich considerã pânã ºi cumpãrarea patului de doi pe doi metri o greºealã. Alegeai o femeie pentru o viaþã. fãrã îndoialã. stând într-un internet café. a cãrei valoare primordialã era monogamia. „Nu au cum sã înþeleagã. joburi de un euro. iar la copii nici mãcar nu îndrãzneºte sã se gândeascã – nici ea. La un moment dat. cel pe perioadã nedeterminatã atingea. fãceai o alegere. independenþã de faþadã. excluzând celelalte posibilitãþi. Republica Federalã Germania era o societate conservatoare.lor o enerveazã. în 2002 scãzuse la 60 de procente. o investiþie prea mare într-un viitor nesigur. se vinde la trei parteneri de afaceri în acelaºi timp.“ Are 31 de ani. poate. Nu era o opþiune pentru o orã. care. Asta îþi dã mai multã libertate ºi îþi face. mai multã plãcere – dar înseamnã.

Companiile planificã pe termen tot mai scurt ºi le transmit angajaþilor lor nesiguranþa pieþelor globale. Nesiguranþa cu care Arta exploatãrii de sine 176 . dinamicã ºi organizatã în mod variabil. liber-întreprinzãtori. Muncitori temporari. artiºti. „Începând cu anii ’90. multi-jobbers – toþi aceºtia pot fi adunaþi sub aceeaºi umbrelã dintr-un singur motiv: existenþa lor e nesigurã. ei au de cele mai multe ori contracte pe perioadã nedeterminatã. de la aproape 330.000. angajaþi pe proiect.multe companii îºi concediazã angajaþii pentru a-i reangaja din nou ca pe o forþã de muncã externalizatã. ci în acelaºi timp sau într-o ordine aleatorie pentru o multitudine de parteneri de afaceri. explicã Blossfeld. Ce îi uneºte e sentimentul nesiguranþei ºi al schimbãrii – unii vãd în asta o ºansã. din pãcate asta e o excepþie. alþii.000 la 600. Institutul de Cercetãri Economice din Halle mizeazã deja pe 4 pânã la 5 milioane de angajaþi externalizaþi. poþi câºtiga foarte bine. vorbind de o „generaþie a nesiguranþei“. numãrul angajaþilor externalizaþi a crescut. spune sociologul Hans-Peter Blossfeld. venituri ºi standarde de viaþã similare. punându-se accent pe perioade scurte ºi pe mobilitate crescutã“. Ei nu lucreazã pentru un angajator. Victime ale acestei evoluþii sunt în special tinerii care abia încep sã munceascã“. Simplul fapt cã generaþia nesiguranþei îmbãtrâneºte nu înseamnã cã i se oferã ºi alte relaþii de muncã. Prin asta nu se înþelege însã o clasã de oameni cu educaþie. Ca membru al tagmei nesiguranþei. relaþiile pe piaþa muncii se schimbã. nu regula. Munca temporarã ia amploare. o ameninþare. „Aceastã flexibilizare îi afecteazã mai puþin pe cei care activeazã de mai mult timp pe piaþa muncii. între 2003 ºi 2006.

În fiecare zi când ajunge la lucru îºi depune încã o datã candidatura. Trebuie sã-þi dai silinþa ºi sã înduri. Leonie se aflã pe un covor rulant ºi nu înainteazã nici un pas. Specializare ºi interviu de angajare – ceea ce pentru tatãl ei nu au fost decât trei paºi scurþi spre atingerea þelului înseamnã pentru Leonie o stare de spirit de lungã duratã. Ucenici ºi profesioniºti ai exploatãrii de sine 177 . se aratã de fiecare datã interesatã de companie ºi obiectivele ei. pentru cã fiecare companie are pretenþiile ei: „Trebuie sã ºtiu ce se întâmplã în branºã.500 de euro într-un curs de englezã ºi unul de programare. ci pleacã de la premisa cã munca bine fãcutã încã mai înseamnã ceva. Leonie e o carte de vizitã pe douã picioare. navigheazã pe Internet. De aceea. Dar e mai bine sã se obiºnuiascã cu el. Cercetãtorii americani cred cã în viitor doar 20% dintre angajaþi vor mai avea un loc de muncã stabil. Dupã bacalaureat a absolvit o specializare în comerþ ºi tocmai investeºte 1. este ºi rãmâne un „om neterminat“. la muncã. Nu-i stã în fire sã se vãicãreascã. anii de ucenicie se încheiau dupã primirea diplomei de absolvire. Pentru generaþia tatãlui ei. Nu e un sentiment confortabil pentru cineva care preþuieºte atât de mult siguranþa.s-au obiºnuit de la vârste fragede membrii ei nu îi va pãrãsi probabil toatã viaþa.“ κi cumpãrã multã literaturã de specialitate. Leonie Dietrich nu se plânge. Dupã aceea „erai cineva“ ºi nu trebuia decât sã-þi pui în aplicare cunoºtinþele. Nu acuzã globalizarea sau ºefii lacomi „de acolo de sus“. Leonie ºi colegii ei de generaþie trebuie sã fie mereu la curent cu ultimele noutãþi. Leonie nu raporteazã orele suplimentare. e într-un continuu proces de specializare. dã dovadã de angajament ºi vrea sã iasã în evidenþã în mod pozitiv.

absolvitã în prezent de unu pânã la 2 milioane de oameni. Cuvântul nu desemneazã doar aparatul de fitness. nu te mai caþeri pur ºi simplu pe ea fãrã sã te mai temi cã va trebui sã cobori. Existã deja. ci alergi spre un obstacol care creºte încetul cu încetul ºi în faþa cãruia câºtigi dacã rãmâi pe loc. Practicanþii ca avangardã La interviul de angajare conteazã mai puþin specializarea ºi cunoºtinþele unui candidat. Valori ca pasiunea. flexibilitatea ºi disponibilitatea reprezintã o calificare de rangul doi. adicã ce s-a salvat în hard disk. în acest scop. ci de piaþã.Treadmill se numeºte covorul rulant în engleza americanã. doar cei mai rapizi reuºesc sã avanseze ºi e vai de tine dacã te împiedici sau te poticneºti. ºi asta nu doar pentru cã atât de mulþi manageri tineri continuã sã munceascã în sãlile de fitness ale companiilor pânã la epuizare. ci ºi o stare în care nu mai ºtii pe unde s-o apuci. Covorul rulant este noua scarã a carierei. cu instituþii stabile ºi ceremonii de absolvire. E o pregãtire obositoare ºi de multe ori neplãtitã. 37% dintre absolvenþi de studii superioare îºi încep cariera profesionalã cu unul sau mai multe stagii de practicã. problema a fost intens dezbãtutã: „Generaþia practicii“. Conform celor mai noi cifre. În primãvara sau vara anului 2006. cât viteza ºi capacitatea de calcul a procesorului. o cale de formare oficialã. care însã nu sunt puse la dispoziþie de stat sau de organele academice. Acest treadmill se potriveºte unei noi lumi a muncii. o sintagmã bunã pentru Arta exploatãrii de sine 178 .

au mormãit oamenii de la cârciumã în timp ce-ºi comandau urmãtoarea bere. politicienii au organizat conferinþe de presã. Working poor Leonie Dietrich îºi comparã uneori venitul cu cel al colegilor angajaþi pe perioadã nedeterminatã. „Sã punã osul!“. Poate cã n-ar trebui sã mai facã asta.articolele de fond ale revistelor. pentru angajatori diferiþi. Discuþia a amuþit. Pe vremuri. practica era acea specializare în care oamenii cãpãtau experienþã practicã. caricatura angajatului nou. s-a format un sindicat al practicanþilor. aceºtia au început sã calce pe nervi pe toatã lumea. Leonie face aceeaºi treabã pentru Ucenici ºi profesioniºti ai exploatãrii de sine 179 . Problema practicanþilor nu sunt salariile mici. tatã sau bunicã. practicanþii sunt deja formaþi. dar problema existã desigur ºi astãzi. mai degrabã. Practicanþii sunt. pentru cã ºtie care e rezultatul – nervi. Atitudinea lor gãlãgioasã – oferiþi-ne siguranþã! – nu se potrivea totuºi cu vremurile ºi cu ideologia performanþei. Astãzi. Problema nu e cã practicanþii nu învaþã nimic. care. Dã totul ºi nu cere nimic! E o lecþie pe care nu o uitã niciodatã. plin de pasiune ºi însufleþit de dorinþa de autorealizare. Editorialiºtii au îndrumat economia. ºi care suportã cele mai ciudate condiþii de muncã. ci. ce învaþã. ei fiind subvenþionaþi suplimentar de mamã. La un moment dat. sunt angajaþi valoroºi care învaþã pe câteva sute de euro cã nu trebuie sã aºtepte vreo recompensã pentru implicarea lor. se lasã implicat în proiecte mereu schimbãtoare. precum ºi cunoºtinþe organizaþionale. într-un fel.

sã lucreze mai departe cu colegii ºi chiar sã râdã. e. Salariul ei brut pe orã. La aceºtia se adaugã peste 400. cu un serviciu puteai hrãni o familie. Un exemplu tipic este Arta exploatãrii de sine 180 . patria orelor flexibile de muncã ºi a salariilor mici. „Înainte. e vorba de doar 5. mai mic de 7 euro.jumãtate sau.“ Numãrul persoanelor cu douã joburi a crescut razant din 1991 încoace: de la 696. În lumea celor numiþi working poor. 13.2 milioane de double-job-holders. un sfert din salariul obiºnuit.9 la 17. Persoanele care lucreazã la negru trebuie trecute ºi ele în categoria multi-jobbers. uneori. aceastã promisiune nu mai existã.3%. ºi-a calculat odatã. doar în anul 2007 se pare cã au intrat 340 de miliarde de euro în zona economiei gri. în total existã deci 2.814. „ªi tot mai des oamenii cu venituri mici trebuie sã combine mai multe joburi pentru a supravieþui. de multe ori. Ca angajat de mâna a doua.2%. Tot mai mulþi angajaþi ºi muncitori sfârºesc în sectorul veniturilor mici.000 în anul 2005.000 atunci la 1. În Statele Unite.3% dintre angajaþii cu normã întreagã din Germania de Vest se încadrau în aceastã grupã. În 1995. adicã 5. În 2004. Existã vânzãtori care muncesc dupã program ca paznici de noapte. observã sociologul Günter Voss. îi vine greu sã nu lase sã se observe acest lucru în munca de zi cu zi. asistente medicale care servesc în cafenele la sfârºit de sãptãmânã. În Germania de Est cifra a crescut în aceeaºi perioadã de la 13.7% din totalul angajaþilor. erau 16. ªi aceste cifre sunt o nouã dovadã a tezei cã Republica Federalã Germania se stinge încet – acel sistem economic bazat pe promisiunea cã oamenii care trag din greu pot mânca bine.000 care desfãºoarã o a doua activitate profesionalã pe cont propriu.2%. Astãzi e tot mai recomandabil ca ambii parteneri sã munceascã“.

În Brazilia ºi în alte pãrþi e ceva normal ca oamenii sã aibã mai multe joburi. Sunt activi în mai multe domenii. odatã cu creºterea nesiguranþei. activ. în paralel cu jobul principal.“ Artiºti ai vieþii ºi ai supravieþuirii Spre deosebire de Leonie Dietrich. Sociologul Ulrich Beck denumeºte aceastã evoluþie „brazilianizarea lumii muncii“: „Am crezut mult timp cã. rapid. Multi-jobber-ii sunt adevãraþii întreprinzãtori. într-o a doua aventurã. þãrile în curs de dezvoltare vor ajunge la nivelul nostru. Sascha Lobo nici mãcar nu doarme cine ºtie cât. Astãzi vedem cã. Pentru a putea planifica flexibil. Wir nennen es Arbeit (Îi spunem muncã) se intituleazã cartea lui. ªi mulþi angajaþi cãrora nu le mai ajung banii se aruncã. dacã modernizarea va continua. Îi place sã fie treaz. pot calcula bine ºi se pot organiza cu uºurinþã – ºi aproape cã nu au timp liber. dincolo de Ucenici ºi profesioniºti ai exploatãrii de sine 181 . în care descrie viaþa boemului digital. Occidentul începe sã preia elemente din structura socialã a Lumii a Treia. E vorba de oamenii care lucreazã pe net. Noi trebuie mai întâi sã ne obiºnuim cu asta. pentru cã nu îi mai ajung banii. Mai bine zis. Relaþia normalã de muncã e încolþitã din douã pãrþi: de relaþiile de muncã nesigure ºi de salariile mici. companiile nu vor sã mai încheie un contract nupþial. scrisã în colaborare cu jurnalistul Holm Friebe.un frizer care. dupã 10 ore de muncã la salon. nu l-a visat niciodatã. Sascha Lobo s-a trezit mai devreme din visul serviciului stabil. îºi tunde acasã prietenii sau pe prietenii prietenilor.

tavane înalte. „Renunþãm fãrã regret la un contract de muncã ºi dãm viaþã. ci din locuitori digitali care ºi-au creat propria culturã ºi nu dau doi bani pe valorile sfinte ale RFG-ului. lucreazã concentrat ºi pare bãgat în prizã. contractul de muncã pe perioadã nedeterminatã. fiecare berlinez dispune în medie de peste 14. adicã doar de 7. cu ajutorul noilor tehnologii. e complet ras în cap.000 peste minimumul impozabil.orice relaþie stabilã de muncã – ca graficieni. locuinþa personalã ºi diverse monogamii. un smoc din pãrul lui vopsit: pânã la coama irochezã. când intri la Lobo în birou. conducãtorul unei societãþi paralele. artiºti. ºeful filialei locale a Confederaþiei Arta exploatãrii de sine 182 . spune Lobo. coroana tremurã. Pe vremuri. spune Lobo. îþi vine sã zici cã poartã o coroanã. e un punct roºu miºcãtor.700 de euro pe an. cãci în Berlin doar 40% dintre angajaþi au un loc de muncã stabil. David Beckham a popularizat la începutul mileniului tunsoarea rãzboinicilor indieni ºi a punkerilor englezi. Primul amãnunt pe care-l vezi. Cred cã e un stil de viaþã care se transformã într-un factor economic determinant. E cuvântul potrivit la locul potrivit. „Gãseºti tot timpul ceva mai bun decât un serviciu stabil“. biroul lui a fost o salã de cinema. comercianþi pe E-Bay – „fãcând exact ce le place“. Dieter Stolz. Sascha I. vãzându-l pe Lobo tuns astfel. Poate cã punkerul ãsta care vorbeºte repede e chiar regele Berlinului. Lobo stã la birou. formatã nu din imigranþi. cu capul plecat. 350 de metri pãtraþi. ºase ani mai târziu. unui vis foarte vechi: munca organizatã dupã bunul-plac.“ Sascha Lobo stã într-unul din acele birouri din centrul Berlinului a cãror chirie este cât pentru 20 de metri pãtraþi de depozit la München sau Hamburg.

mobili ºi pregãtiþi mereu sã experimenteze noi forme de muncã. dupã luni întregi de aºteptare. fotografie sau scrisul de scenarii. care îºi doreºte sã conecteze blogurile cu clienþii de publicitate. Au fost catalogaþi drept „vagabonzi urbani“. flexibili. sã-l rebrãnduiascã. Asta se Ucenici ºi profesioniºti ai exploatãrii de sine 183 . Întreprinzãtorii creativi nu au fost priviþi mereu cu ochi buni de presã. iar revista Britta ºi-a pus întrebarea „Mai e vorba de boemã. trec de la un job secundar la altul. dar ºi sentimentul extatic când. ºi-a înfiinþat o agenþie de intermediere. Iar Lobo se pricepe bine la publicitate.Sindicatelor din Germania. Multiple-job-holder-ul cunoaºte spaima care te cuprinde când n-ai mai plãtit de trei luni chiria. de avertismente ºi ameninþãri telefonice. e jobul pe care l-a învãþat. a numit Berlinul „capitala relaþiilor de muncã nesigure“. Artiºti ai vieþii ºi ai supravieþuirii. au multe planuri. nu însã ºi bani. ªi azi mai lucreazã pentru clienþi ca MTV. Vor distracþie ºi autorealizare. Este însã ºi capitala în care te poþi descurca ºi trãi bine cu bani puþini. fructele de la turci sunt ieftine ºi mereu se gãseºte un prieten sau prietenul unui prieten care e barman ºi care îþi face cinste cu douã beri sau te pune pe lista de invitaþi la un concert. Un apartament de trei camere într-o clãdire veche costã cam cât abonamentul lunar de metrou la Londra. Aici ia naºtere o nouã specie de double-job-holders. la un call center sau la supermarket – ºi un job practicat din pasiune – sculpturã. sau deja de straturile inferioare ale societãþii?“ Lobo vrea sã cosmetizeze acum acest stil de viaþã. ºi consiliazã Editura Burda în diverse proiecte editoriale. iar transferurile se abat asupra conturilor ca o ploaie torenþialã. clienþii trimit în sfârºit banii. În plus. Ei fac diferenþa între un job care aduce venituri – într-un bar.

Reich. I s-a întâmplat de douã ori sã aibã un contract fix de muncã. Lobo e dovada vie cã poþi trãi bine ca „boem digital“. nu mai e. Amãrâþii nu sunt pentru Lobo artiºtii vieþii fãrã un venit sigur. dupã ºase luni“. ci la un nou stil de viaþã. „Am renunþat prima oarã dupã ºase sãptãmâni. Iar crezul acestei biserici economice libere este: pot munci când ºi cum vreau. Sascha Lobo ºi Holm Friebe nu fac reclamã la un produs. pentru companii. Ei transmit ideologia noii lumi a muncii.întâmplã tot mai des în ultimul timp. nici o reglementare a orelor de lucru ºi nici o protecþie în cazul concedierii. puþinã siguranþã. în schimb mã trezesc a doua zi la 5 dimineaþa ºi muncesc 14 ore. Lobo ºi Friebe descriu decãderea muncitorului dependent: „Imediat ce s-a uscat cerneala pe contractul de muncã. el se întoarce de la petrecere. un partener cu biografie individualã ºi anumite drepturi. Când ei pleacã la birou. a doua oarã. începe un proces viclean de îndobitocire structuralã. Crede cã ºtie ce-i aºteaptã pe angajaþi. „Nu mi se potrivea de nici o culoare. ci angajaþii. Dacã am chef. funcþionarii cenuºii pe care-i întâlneºte dimineaþa în metrou. liber ºi flexibil. „Cu cât e mai valoros un euro primit ca preþ pe piaþã pentru ideile ºi serviciile proprii decât cel primit regulat la sfârºitul lunii ca salariu ºi recompensã pentru cã nu ai ieºit în evidenþã cu nimic?“ În cartea lor.“ Iar Sascha Lobo simte cã viitorul aparþine stilului sãu de muncã ºi viaþã. Angajatul secolului XXI.“ κi aminteºte de acele timpuri ca de o perioadã de detenþie ºi nu are multã înþelegere pentru cineva care aspirã la un job de birou. care îþi oferã independenþã maximã. ministrul muncii în mandatul Clinton. ci o cifrã care apare în bilanþ cu Arta exploatãrii de sine 184 . stau toatã ziua în pat. povesteºte el. scrie Robert B.

Tot ce vede din colegii lui sunt adresele lor de e-mail ºi poate numele de utilizator de pe Skype. o platformã pe care companii ºi persoane individuale propun probleme de gândire ºi oferã o anumitã sumã în schimbul rezolvãrii lor. de mult dispãrutã. iar echipa se destramã la fel de repede pe cât s-a ºi format. Pe pagini ca RentACorder. în funcþie de diverºi parametri. „Oamenii pot încã rezolva anumite probleme mai bine decât calculatorul. pe www. Angajatul modern nu are nevoie decât de drepturile de acces pentru a se loga în sistemul firmei ºi a lucra apoi zece zile sau douã luni cu o echipã pe ai cãrei membri se poate întâmpla sã nu-i vadã niciodatã la faþã. Legitimaþia ºi cartela de pontaj sunt înlocuite de instituþia digitalã a parolei. se oferã 50 de cenþi. „În câþiva ani o companie se va defini prin acei oameni care. porþile digitale ale companiei se închid. cu atât se modificã mai rapid lumea muncii. elance. pentru cã Ucenici ºi profesioniºti ai exploatãrii de sine 185 .“ Aceastã schimbare e acceleratã de Internet. în special indieni ºi ruºi. traducãtori ºi jurnaliºti încercând sã atragã clienþi cu ajutorul preþurilor mici. pentru verificarea adresei de Internet a unei companii.com. Chiar ºi munca la banda rulantã.mturk. Când proiectul e finalizat. parola îºi pierde valabilitatea. numai 5 cenþi. au un anumit acces la anumite date ºi primesc un anumit procent dintr-un anumit profit. într-o anumitã perioadã de timp. Cu cât cablurile de fibrã opticã trimit mai repede informaþia în jurul lumii.semn pozitiv sau negativ. Pentru identificarea a zece imagini. scrie Amazon ºi oferã. de exemplu identificarea de obiecte în fotografii sau traducerea de texte“. programatori.com oferã serviciile unor graficieni.com se pot închiria. din câteva clicuri. cunoaºte o revenire pe Internet.

jobul îl primeºte cel care cere cel mai puþin. Boemul ca angajat perfect Angajaþii pe perioadã determinatã.prestatorii de servicii concureazã unii cu alþii pentru proiecte. Nu mai existã angajaþi stabili. acþioneazã ca niºte întreprinderi cu un singur angajat. ca sã poþi reacþiona rapid când un produs nu se mai cere. Poate cã acesta este adevãratul modus vivendi al secolului XXI. Un arhitect construieºte o casã. apoi se despart din nou. Cea mai micã unitate de capital nu mai este compania. E o viaþã cu noi riscuri ºi noi libertãþi. un amestec de artist ºi muncitor taylorist. ci doar o reþea de ciber-producãtori liberi care se asociazã pentru o perioadã determinatã de timp. ci structura neuronalã a individului aflat pe piaþã. Nu se ºtie însã cine ce face. prestatorii de servicii îºi stricã unul altuia preþul. În internet café-uri poate fi observat deja noul tip de angajat. Un informatician dezvoltã un nou program. concurenþa este totalã ºi globalã. Pe Internet. Mai bine sã fii deschis pe piaþã. Au mai mulþi clienþi. multiple-jobholder-ii ºi „boemii digitali“ se potrivesc perfect noilor condiþii de piaþã. în viziunea publicistului francez Pierre Lazuly: angajatorii liciteazã pentru o anumitã activitate într-un fel de licitaþie negativã. Capitaliºtii secolelor al XIX-lea ºi XX nici nu îndrãzneau sã viseze aºa ceva. Un regizor îºi monteazã filmul. Toþi stau în faþa computerelor. câºtigã proiecte. Iatã cum ar putea sã arate viitoarea lume a muncii. Arta exploatãrii de sine 186 . genereazã energie. întocmesc calcule de profitabilitate ºi îºi optimizeazã capacitatea de muncã.

„Am fost învãþaþi sã punem semnul egal între muncã ºi trudã ºi sã credem cã munca e partea tristã a vieþii. Prin respingerea serviciului fix. care-ºi face treaba în limitele impuse de ºef. Lobo ºi Friebe ating totuºi.“ Pentru cã. trebuie sã facã azi cât mai mulþi bani posibil. spre deosebire de angajatul cu contract pe o perioadã nedeterminatã. sau cel puþin aºa crede el.Uneori însã. „ªtiu cã acum lucrez foarte mult ºi ºtiu cã trebuie s-o las mai moale. nu are idei proprii ºi nu face Ucenici ºi profesioniºti ai exploatãrii de sine 187 . fiecare trebuie sã înveþe sã controleze situaþia. Pentru el. culmile teoriei ºi ideologiei liberale de piaþã.“ Lobo e un rebel. Pânã la urmã. Sascha este o companie bine exploatatã ºi trebuie sã fie productiv în orice moment. nu e o problemã cã munca îi rãpeºte mult din timpul liber. Spune cã existã doar doi clienþi pentru care n-ar lucra niciodatã: producãtorii de mine antipersonal ºi FDP. În prezent Sascha munceºte 80 de ore pe sãptãmânã. pare a fi doar libertatea de a munci mai mult. Lobo nu ºtie cât va câºtiga mâine. ªi aceasta îl hãrþuieºte pe angajatul plictisit. Nu e cazul meu. În propria carte vede un antimodel la societatea neoliberalã de azi. Dar. retorica ºi lookul sãu provin din cultura popularã a anilor ’80 ºi ’90. înainte de a mã lãsa exploatat de alþii. Partidul Liberal Democrat din Germania. paradoxal. trebuie sã faci surfing pe el. Sascha Lobo nu neagã asta: „Se poate ca formele astea noi ºi flexibile de muncã sã ducã ºi la exploatare de sine. când vine valul. Viitorul nesigur ca îndemn permanent la mai multã muncã. foloseºte pauzele în discuþie pentru a scrie repede ceva la laptop. prefer sã mã exploatez singur. separarea celor douã sfere ale vieþii nu-l intereseazã. cu normã fixã.“ Pe Sascha Lobo îl enerveazã când i se terminã bateria de la telefonul mobil.

Se cred subversivi. independenþã. În fond. Mai mult nu-ºi poate dori nici cel mai pretenþios angajator. studiourile de film ºi redacþiile ziarelor. sunt plãtiþi pe proiect ºi punctual. la fel ca în cazul lui Lobo. „boemii digitali“ ºi artiºtii vieþii nu sunt decât forme excentrice ale noilor angajaþi. Nu dau doi bani pe protecþia socialã. sunt mereu disponibili. responsabilitate individualã – sunt cerute ºi de la angajatul modern. Toate valorile promovate de Lobo ºi Friebe – pasiune. ºi totuºi sunt mereu la dispoziþia clienþilor lor – agenþiile de publicitate. flexibili ºi mobili – ºi nu-ºi pierd niciodatã buna dispoziþie.decât sã creascã mereu costurile fixe ºi pe cele de protecþie socialã. bancherul-model. Nici Jan Schimer. nu are un superior direct în biroul învecinat. ºi pentru Schiemer esenþialul e sã respecþi termenele-limitã. ªi. flexibilitate. unul care sã-l controleze permanent. .

Noile forme de cãutare a joburilor pot fi observate foarte bine pe Internet. Viaþa în centrul de evaluare Cu cât devin mai nesigure relaþiile noastre de muncã.12. dar au aceleaºi principii de aplicare ºi în viaþa realã. . cu atât mai importante sunt prezentarea individualã ºi reþeaua profesionalã.

ci sentimentul cã îºi sunt utili unii altora. ci ºi clienþii lui. scrie cu litere groase lângã una dintre fotografii. La un singur clic de mouse.809 de oameni nu sunt doar prietenii. „Casimir Graf Maltzahn. nu povestesc istorioare de la plajã. ci pentru viitorul. Sã nu creadã nimeni cã e vorba de cunoºtinþe superficiale. Se poate spune cã acest cerc de prieteni e o mândrie pentru el. CEO TST Biometrics. cel puþin aºa stãteau lucrurile când i-a numãrat ultima oarã. Mai bine zis. Walldorf. sus. în viitor.Lars Hinrichs e destul de popular. München“. Lars Hinrichs e strâns legat de ei ºi are fotografiile tuturor. Arta exploatãrii de sine 190 . Nu-i unesc interesele ºi experienþele comune.“ Imaginile nu sunt altceva decât cãrþi de vizitã cu fotografie. iar numãrul lor creºte zilnic. poza apare pe monitor. „Lone Aggersbjerg. Are 1. dincolo de ecran. Lars Hinrichs nu le adunã din motive nostalgice. nume ºi poziþie. de la concerte sau aniversãri. poate chiar un smartphone. Femeile poartã bluzã ºi costum. Prietenii lui vin din þãri diferite ºi aparþin unor grupe de vârstã diferite. strategic alliances director FS SAP AG. Imaginile din computerul sãu nu duc cu gândul la vremuri trecute. bijuteria elitei de afaceri. cei 1. un fel de album foto de afaceri. Bãrbaþii poartã cãmaºã ºi cravatã ºi privesc siguri ºi încrezãtori spre dreapta. ºansele ºi potenþialul lui.809 prieteni.

0. E multã gãlãgie.0 Lars Hinrichs este preºedintele ºi fondatorul site-ului Xing. 235 de milioane de euro. La fel ca adolescenþii de pe MySpace.0 sunt aºa-numitele Social Networking Services (SNS). în iunie 2007.Munca 2. povestesc despre hobby-urile lor. cum se spune acum. ca ARD sau The New York Times. Xing transformã acest univers digital al distracþiei într-o comunitate de lucru. e folositã la încheierea Viaþa în centrul de evaluare 191 . pe care se prezintã. generatã de interacþiunea continuã a oamenilor de afaceri. Utilizatorii prezintã. au sub-homepage-uri proprii. Ne aflãm în pieþele secolului XXI. oamenii se întâlnesc. ci transferã aceastã sarcinã clienþilor lor. CV-ul. se aude muzicã. îºi prezintã cercul de prieteni sau cartea pe care tocmai au citit-o. de exemplu. utilizatorii Xing povestesc despre ce-i preocupã cel mai mult. Energia socialã. utilizatorilor. despre hobby-ul lor preferat: profesia. iar valoarea ei la bursã atingea. Cei peste 100 de milioane de utilizatori ai site-ului MySpace. experienþele profesionale ºi scrisorile de recomandare. cel mai mare ºi mai de succes portal de afaceri european.com. Utilizatorii comunicã între ei prin cartea de impresii. instant messenger sau e-mail. Firma online are mai mult de 2 milioane de membri în întreaga lume. schimbã impresii despre angajatori ºi parteneri de proiecte. o cantinã ºi o asociaþie pentru promovarea forþei de muncã. Cele mai de succes pagini Web 2. Hinrichs este superstarul german al aºa-numitului Web 2. Xing e o bucãtãrie de zvonuri. Principiul succesului: concernele media nu mai produc singure informaþii ºi conþinuturi. pe sub-paginile lor. se îndrãgostesc ºi vorbesc fãrã sã ia aminte unii la alþii.

Cu alte cuvinte. cercul de prieteni se transformã într-o reþea de afaceri. 87 de angajaþi lucreazã în întreaga lume pentru Xing. dorinþa de a schimba lumea. ce-i drept. Nimeni n-o foloseºte – ºi probabil cã asta ºi trebuie demonstrat: e vorba de ceva mãreþ. Cu software-ul de la Xing. o masã de fotbal. vin din urmã cyber-yuppies. Plug and play în departamentul de resurse umane. ci ºi algoritmii unei societãþi noi. angajatorul trebuie sã gãseascã pe cineva dispus sã înceapã un proiect. În al doilea rând. contactele devin tot mai importante. Ce îi uneºte este hybris-ul. În IT. Dupã aºa-numiþii cyber-hippies de pe vremea primului boom al Internetului.de afaceri ºi la rezolvarea problemelor personale în mod raþional. versiunile neterminate ale unui program se numesc versiuni beta. „Nu mai existã joburi pe viaþã. Tinerii care lucreazã la Hamburg vorbesc puþin. într-o cãmãruþã. Existã. Producãtorii lanseazã programele pentru a le testa. spune Lars Hinrichs munca e tot mai mult organizatã sub formã de proiecte. dar ea e plasatã departe de biroul principal. Angajaþii Xing nu programeazã doar codul pentru o ofertã pe Internet. cãci beneficiarul ºi furnizorul pot intra în contact direct cu ele. îºi petrec timpul în faþa monitoarelor ºi poartã costume business. în care oameni în blugi ºi tricou încearcã sã rãstoarne vechea economie ºi valorile ei. firmele nu trebuie sã se mai chinuie cu oferte de angajare sau headhunter-i. Noi contribuim la gãsirea cât mai rapidã a oamenilor de care e nevoie“. Xing nu corespunde cliºeului unei companii aflate la început de drum. Asta înseamnã în primul rând cã angajatorul cautã oameni pentru un proiect în derulare. Pentru a gãsi angajaþi. iar utilizatorii lucreazã cu ele Arta exploatãrii de sine 192 . n-are nimeni timp de distracþie.

nu se cautã doar o forþã de muncã. îºi va defini exact profilul dorit: sex feminin. Xing. experienþã în marketing. dacã da. totul e sobru ºi gri. ci ºi valorile soft. În acest scop. Un director de resurse umane poate cãuta un candidat potrivit printre cele peste 2 milioane de utilizatori Xing. ci ºi o personalitate. Aici nu gãseºti cântece la modã ºi nici filmuleþe fãcute cu telefonul mobil la ultimul concert.“ Profilul lui seamãnã cu descrierea unei maºini. Programul e îmbunãtãþit astfel treptat ºi dezvoltat în continuare. vinul ºi mâncarea thailandezã. Nu totul funcþioneazã perfect. Hobby-urile.net. Hinrichs. Nu e vorba doar de competenþe. precum ºi faptul cã e membru în clubul After-Work-Golf. tânãrã. pe a cui? Autocomercializarea digitalã Spre deosebire de MySpace. linii drepte. ci de toate faþetele unui om. valori de afaceri. interesele ºi biografia individualã oferã indicii preþioase în acest sens. Xing e versiunea beta a noii lumi a muncii.ºi pot anunþa eventuale erori. CP? Km/h? Cilindri? Doar cã aici nu conteazã doar datele concrete. Din cercetãrile sociologice ºtim cã în alegerea personalului devin tot mai importante trãsãturile de caracter. iar întrebarea decisivã nu ºi-a gãsit încã rãspuns: va îmbunãtãþi viaþa ºi. Companii anterioare: Bottcher Hinrichs. De exemplu. indicã drept pasiuni yoga. Companie: Open Business Club AG. Viaþa în centrul de evaluare 193 . politik-digital. pagina de web Xing e mai degrabã birou decât bar. informaþii exacte dupã principiul întrebare–rãspuns. Lars Hinrichs e prezentat astfel: „Statut: poziþie managerialã. de exemplu.

funcþii publice ºi competenþe ar trebui gãsite?“ O orã pe zi trebuie sacrificatã pentru crearea unei identitãþi digitale. toþi cei care sunt în cãutarea unui job trebuie sã creascã probabilitatea de a fi ei înºiºi acei angajaþi perfecþi. În reþea existã nenumãrate jurnale digitale despre marketing. Þelul tuturor membrilor Xing e clar: compatibilitatea maximã cu sistemul. îºi întreabã cititorii: „Cum staþi cu reputaþia digitalã?“ Revista îi îndeamnã pe funcþionari ºi pe angajaþi sã-ºi îmbunãtãþeascã aºa-numita googleability: probabilitatea de a gãsi indicii interesante ºi relevante despre propria persoanã când îþi introduci numele într-un motor de cãutare. Pânã ºi revista Sparkasse. Angajatul perfect e doar la câteva clicuri de mouse distanþã. profesionale. Cine crede cã asta se aplicã doar avangardei din branºa IT se înºalã.pasiune pentru muzica clasicã ºi Asia. Mai departe se recomandã crearea unui blog pe o temã care are legãtura cu profesia. trebuie sã faci mai întâi un inventar al prezenþei digitale. Apoi trebuie sã-þi pui întrebarea: „Ce vreau sã gãsesc publicat despre mine? Ce indicii personale. Cine se numeºte Dieter Müller ar trebui sã se asigure cã e primul dintre miile de Dieter Müller identificaþi de Google. adicã sã afli ce date despre propria persoanã sunt înregistrate pe Internet. de a corespunde criteriilor de cãutare curente. private equity ºi mass media. Sacrificiul meritã pentru cã „vã va îmbogãþi viaþa ºi vã va ajuta în carierã“. o publicaþie destinatã clasei de mijloc. ne învaþã Sparkasse. Pentru a-þi îmbunãtãþi profilul Google. La rândul lor. fãrã a-ºi pierde profilul specific. iar aceste pagini semiprivate sunt Arta exploatãrii de sine 194 . Lista rezultatelor de cãutare ca profil al personalitãþii ºi carte digitalã de identitate.

start-up-ul de succes. Dacã la o petrecere îl întâlneºti pe mogulul bancar Josef Ackermann. printr-o simplã cãutare. probleme psihice ºi preferinþe sexuale. oferã posibilitatea de a trimite cercului de prieteni rãspunsuri scurte la întrebarea: „Ce faci?“ „Îmi fac o cafea.totodatã vocea celui care le compune ºi punctul de întâlnire a unei comunitãþi profesionale. permisul de conducere reþinut. Doar cine iese în evidenþã e luat în seamã. Întreprinzãtorii au aceeaºi problemã ca ºi concernele globale Nike sau Vodafone – informaþiile care circulã liber trebuie controlate ºi.“ Omul public. astfel. Twitter. proprietarii îi pot evalua pe chiriaºi. O sarcinã tot mai greu de îndeplinit într-o sferã de comunicare tot mai confuzã. însoþitã de comentariul: „Prietenul meu Sepp“. Utilizatorii MySpace vorbesc deschis despre droguri. Exhibiþionismul online se supune unui imperativ economic. proiectul e imediat înregistrat.“ „Mai scriu un e-mail. Tot el trebuie sã decidã ce dã la ivealã. Din exces de zel. studenþii pe profesori Viaþa în centrul de evaluare 195 . Firme progresiste precum IBM pun la dispoziþie pe site-ul lor o funcþie de creare a unui blog. În lumea digitalã. ºi propria imagine. Odatã încheiat cu succes. unei economii a atenþiei ºi a recunoaºterii. îl rogi sã se fotografieze cu tine ºi publici a doua zi în reþea fotografia. trãsãturi întunecate de caracter. Publicaþia Wirtschaftswoche îi sfãtuieºte pe angajaþii ambiþioºi sã se fotografieze cu persoane interesante ºi sã-ºi publice apoi fotografiile pe Internet. secretul corespondenþei ºi sfera privatã sunt concepte dintr-o altã epocã. copii nelegitimi. pe care angajaþii sã se poatã prezenta. angajatul modern îºi prezintã viaþa privatã. el ºtie cã valorile personale devin tot mai importante. ªi ce þine mai bine sub tãcere: episoade penibile din tinereþe.

Un sondaj al Wirtschaftswoche realizat printre reprezentanþi ai departamentelor de resurse umane a arãtat cã 28% dintre ei cautã pe Internet eventuale puncte slabe ale candidaþilor.ºi. ReputationDefender oferã ºtergerea pãcatelor din tinereþe ºi a informaþiilor compromiþãtoare de pe Internet. ªi aici e important sã ieºi în evidenþã. Iar camerele de filmat îl iubesc Arta exploatãrii de sine 196 . desigur. Eul digital în stare de alertã. Pânã la lansarea cãrþii lui Îi spunem muncã. angajatorii pe angajaþi. Sascha Lobo nu arãta ca un punker fãrã adãpost. Teama de vechiul eu a fost ridicatã de start-up-ul ReputationDefender la rang de principiu al afacerilor: „Ce se poate afla despre dumneavoastrã pe Internet?“ întreabã firma pe site-ul ei. angajaþii iniþiazã cãutãri pe internet. un proiect nereuºit. pe Google se poate activa o funcþie care te anunþã imediat ce s-a postat o nouã informaþie despre tine. Pentru a reacþiona adecvat la orice orã. Autocomercializarea analogã Posibilitãþile de reprezentare digitalã a personalitãþii influenþeazã ºi lumea analogã. Cu ajutorul unui software. o ameninþare pentru carierã ºi pentru succesul în viaþã. informaþiile negative sunt periculoase. evaluarea negativã a unui client. se adreseazã providerului ºi îi cer sã ºteargã datele negative despre clientul lor. Coama irochezã ºi-a fãcut-o pentru fotografiile promoþionale. nu are tastã de delete: o grimasã într-o fotografie cu clasa. Internetul nu uitã. o glumã rasistã pe un blog. Într-o lume alcãtuitã doar din ºiruri de zero ºi unu.

sã se prezinte în fiecare zi în formã maximã. Nu doar milioanele de ºomeri. Cursurile private despre cum sã candidezi cu succes la obþinerea unui job abundã ºi ele pe piaþã. cum îl numeºte el. Germanii plãtesc anual în jur de 5 miliarde de euro pentru cursuri motivaþionale. de aceea. Cei care-ºi cautã o slujbã învaþã sã se prezinte eficient în cadrul unor cursuri desfãºurate pe mai multe zile. Trainerii vorbesc despre structura CV-ului. Prima scrisoare de intenþie trebuie adresatã personal lui Dumnezeu. „Marketingul frizurilor“. De aceea e extrem de important Viaþa în centrul de evaluare 197 . ºi nu ca parte care-ºi cautã întregul pentru a funcþiona în interiorul lui. de la cursurile serioase. O camerã video înregistreazã exprimarea verbalã ºi nonverbalã a cunoºtinþelor. consilieri de carierã ºi cãrþile aferente.: „Definiþi-vã ca produs. seminarii de personalitate. William Bridges scrie în cartea Creating You & Co. spun unii – doar cã El rãspunde mai rar. Oferta e variatã. pentru a reduce probabilitatea de a fi concediaþi. care ajutã la asimilarea unor competenþe ºi cunoºtinþe suplimentare. Chiar ºi Agenþia pentru Ocuparea Forþei de Muncã din Germania a înþeles cã economia intermedierii de joburi s-a schimbat. cu toþii îºi pot pierde locurile de muncã ºi trebuie. Clienþii-þintã ai acestor sfaturi sunt mulþi. Pentru asta trebuie sã vã priviþi ca pe o unitate economicã independentã. ci toþi angajaþii sunt potenþiali ex-angajaþi. pânã la cursuri care dezvãluie trucuri de machiaj ºi le trimit pe cliente la un fotograf profesionist care le face o fotografie frumoasã pentru CV. despre þinuta la birou ºi despre cum sã recunoºti ºi sã reacþionezi adecvat la întrebãrile-capcanã.pentru asta. cum ar fi cele de HTML. iar înregistrãrile sunt analizate apoi de întreg grupul.

Nu e important sã te ridici doar profesional la standardele vremurilor. Pentru cã o analizã McKinsey este totuºi prea scumpã pentru un singur individ. Un model de scrisoare e prezentat în cartea lui: „Dragã XY. Eliberarea ºi îmbogãþirea individualã se contopesc într-o singurã stare extaticã. Te rog sã rãspunzi deschis ºi sincer la toate întrebãrile. Pentru asta nu e nevoie de haºiº sau de o excursie în India. Cunoaºte-te pe tine însuþi. cercul de prieteni e folosit pentru benchmarking ºi evaluarea imaginii exterioare. M-aº bucura dacã mi-ai putea înapoia chestionarul pânã la…“ Întreprinzãtorul se transformã într-un birou de planificare a propriei cariere. persoanele din cercul de cunoscuþi trebuie rugate sã completeze un chestionar. Pentru cã nimeni nu poate sã-ºi evalueze singur imaginea exterioarã. ºi viaþa particularã trebuie sã fie interesantã ºi poate fi folositã strategic pentru gãsirea unui Arta exploatãrii de sine 198 . Potrivit lui Böhm. Autorul recomandã cunoaºterea eului interior. cunoaºte piaþa. ci doar de aºa-numitul tabel SWOT.sã vã vedeþi înconjurat de o piaþã. chiar dacã sunteþi angajat al unei companii“. pentru cã numai aºa informaþiile importante pe care mi le furnizezi mã vor ajuta cu adevãrat. care realizeazã zi ºi noapte strategii de optimizare a produsului. în care se înregistreazã punctele tari. apoi intrã în ea ºi transformã-te în produsul cerut pe piaþã! În cartea lui Michael Böhm Ego-Marketing se amestecã imperative de performanþã neoliberale ºi ideale ezoterice hippie. Aceastã metodã e folositã ºi de consultanþii organizaþionali la analiza firmelor care nu au succes. îþi mulþumesc cã îþi faci timp sã mã ajuþi în realizarea strategiei mele de marketing. punctele slabe. am nevoie de ajutorul tãu. primejdiile ºi oportunitãþile.

Situaþia nefavorabilã de pe piaþa muncii. care îi învaþã pe oameni cã tot ce se întâmplã în viaþã. în care compania cautã noi angajaþi. Un tânãr frumuºel afiºeazã un zâmbet ºtrengãresc ºi în acelaºi timp disperat. un hobby care cere interes sincer ºi profund. iar câteva etaje mai sus sunt birourile lui Hinrichs – doar o coincidenþã. Nu mai trãim pentru viaþã. Iar concedierea nu mai e decât un alt cuvânt pentru ºansã. nu ceilalþi sunt de vinã. se întâmplã doar din vina lor. Clãdirea e plasatã în Gänsemarkt. scrie Böhm. Hamburgul a fost dintotdeauna un oraº Viaþa în centrul de evaluare 199 . Gândurile lui sunt transcrise cu litere groase sub fotografie: „Ce enervant cã aici ai atâtea ºanse de promovare! Nu prea mai ai scuze“. o companie care dã faliment sau pur ºi simplu ghinionul – nimic din toate acestea nu mai este o explicaþie legitimã. un ºef dificil.loc de muncã: un sport care demonstreazã dinamism ºi implicare. Asta e ideologia individualizãrii. chiar ºi nedreptãþile strigãtoare la cer. subliniazã el. ªi dacã totuºi eºuãm în gãsirea jobului ideal sau nu suntem promovaþi. Strãmoºul lui a fondat brutãria oraºului Hamburg. Dacã nu se întâmplã nimic. ci propriul dumneavoastrã dezinteres“. Valoarea contactelor Lars Hinrichs provine dintr-o familie de comercianþi. ci pentru CV. Acelaºi lucru e exprimat ºi de un flyer de la McDonald’s. Se poate bizui pe forþa genelor ºi a contactelor. literatura motivaþionalã ne comunicã imediat motivul: „Vã construiþi singuri viaþa ºi sunteþi singurii responsabili de ea.

cyber-stalking. ca ºi cum ºi-ar calcula în acelaºi timp efectul cuvintelor. La 21 de ani ºi-a înfiinþat prima firmã. în care consulii fumau þigãri de foi. evitã întrebãrile. contactul e listat pe paginile personale ale membrilor. care-ºi pot trimite mai repede instant messages.al cluburilor private. dar îi poþi obþine prin contacte personale. cu cât eºti mai bine integrat în sistem. e-mailuri comune. formând legãturi ºi reþele pe tot globul. Lars Hinrichs se potriveºte în acest context. Vorbeºte lent. de atunci cultivã small talk-ul calculat. iar calculatoarele îi oferã noi oportunitãþi curiosului singur ºi dornic de bârfã: bãnci de date. cu atât e mai mic riscul de a fi exclus din el. Dacã oferta e acceptatã. „Nu e nevoie decât de trei premise pentru a avea succes. O idee bunã. pot vedea dacã celãlalt e online sau primesc un mesaj atunci când acesta a scris vreun text nou pe blogul lui. ºi de bani.“ A înþeles asta devreme. preferã sã le punã el: cine eºti. Acest Arta exploatãrii de sine 200 . îºi savurau cafeaua ºi fãceau afaceri pânã peste Ocean. De aici trimiteau vapoarele. Prin social networking services ca Xing sau MySpace. ce poþi. Numãrul prietenilor e indicat pe pagina utilizatorului. contacte bune ºi dorinþa de a-þi pune în practicã ideile. desigur. Nici în era digitalã lucrurile nu stau altfel. spune Lars Hinrichs. Cu cât cunoºti mai mulþi oameni. Ai nevoie. Adresantul aruncã o privire la profilul expeditorului ºi apreciazã dacã stabilirea unui contact cu el îi aduce vreun beneficiu sau presupune doar costuri. cu ce mã poþi ajuta? Omul e un animal social. Utilizatorii care se întâlnesc pe forumuri sau pe alte pagini îºi pot scrie e-mailuri în care sã le propunã adresanþilor sã devinã prietenii lor online. S-a stabilit o legãturã. Vechea ºi noua economie sub un singur acoperiº. utilizatorii au posibilitatea sã se împrieteneascã unii cu alþii.

respectiv „a resurselor care se bazeazã pe apartenenþa la un grup“. dacã numãrul prietenilor nu creºte. de exemplu titluri academice sau cunoºtinþe. Networking-ul zilnic. Portofoliul de prieteni sau de contacte e partea cea mai importantã a unui profil de pe Xing. Capitalul social poate fi transformat uºor în capital economic: relaþiile bune pot ajuta la obþinerea unui credit la banca unui unchi sau la semnarea unui contract cu firma unui prieten – aceasta e ideea de bazã la Xing. rãmâne singur. La fiecare 20 de minute îºi verificã inbox-ul. face clic ºi scroll. dacã nu vin mesaje. sunt mult mai valoroase. cu atât eºti mai iubit. e nevoie de un efort continuu de pãstrare a relaþiilor Viaþa în centrul de evaluare 201 . mai important. cultivarea portofoliului social constã tocmai în a recunoaºte dacã un candidat are suficient capital economic sau cultural pentru a fi important pentru tine însuþi. scrie Bourdieu. Formula de calcul e simplã: cu cât ai mai mulþi prieteni. nimeni nu e interesat. Contactele cu persoane care deþin capital economic sau social înalt. dar nu se întâmplã nimic. Eºec în carierã. prin acest concept sociologul francez Pierre Bourdieu înþelege „totalitatea resurselor actuale ºi potenþiale care þin de posesia unei reþele durabile de relaþii mai mult sau mai puþin instituþionalizate. Cunoºtinþele sunt „capital social“. bazate pe cunoaºtere reciprocã ºi recunoaºtere“.radar social îi aratã user-ului dacã pagina lui e prea rar sau deloc vizitatã. mai popular. trimite semnale în univers. mai importantã decât cunoºtinþele de chinezã sau diploma de absolvire la o universitate de elitã. Dar nu toate contactele sunt la fel de importante. Un angajat al managementului mijlociu de la Deutsche Bank e mai important decât un redactor de la o editurã pentru copii. „Pentru reproducerea capitalului social.

Pânã acum. pentru confirmarea repetatã a recunoaºterii reciproce“. acum e de ajuns calculatorul. Cei 1. Pentru asta cercul de prieteni trebuie cultivat ºi actualizat permanent. care la rândul lor „produc“ 1. În lumea lui Hinrichs. menitã sã aducã profit. Încã din 1929 scriitorul Frigyes Karinthy a atras atenþia asupra fenomenului „lumea e micã“: fiecare persoanã e legatã de o altã persoanã de pe aceastã lume prin maximum 6 alte persoane.sub forma interacþiunilor permanente. în care universul muncii Arta exploatãrii de sine 202 . Interacþiunea socialã devine activitate economicã. reþeaua reprezintã noua formã de organizare a societãþii. sfaturi sau un scurt chat.809 de prieteni ai lui Lars Hinrichs au împreunã 334. îmi întrebam contactele din reþea dacã mi-o pot recomanda. jobul ideal – toate ne pândesc de foarte aproape.“ 40% dintre companii îºi angajeazã salariaþii prin intermediul contactelor personale. „Dacã o anumitã persoanã mi se pãrea interesantã. de pe Internet. Teza a fost între timp demonstratã ºtiinþific. Dacã înainte era nevoie sã rãsfoieºti agende groase ºi teancuri de cãrþi de vizitã.“ Angajatorul potenþial. Hinrichs poate atunci sã reacþioneze – cu o felicitare. Dacã e sã-i credem pe sociologii francezi Luc Boltanski ºi Eve Chiapello. e de pãrere Hinrichs.3 milioane de prieteni. Software-ul Xing îi aratã lui Lars Hinrichs dacã unul dintre prietenii lui îºi sãrbãtoreºte ziua de naºtere sau dacã ºi-a schimbat angajatorul ºi s-a mutat în alt oraº. a arãtat o analizã a Institutului pentru Cercetarea Pieþei Muncii. „O groazã de oameni“. Hinrichs a angajat doar oameni al cãror profil era postat pe Xing. omenirea se micºoreazã ºi mai mult: „La oamenii importanþi. relevanþi am ajuns prin doar patru intermediari.000 de contacte.

Te ducea cu gândul la legãturi de familie. la o bere cu fruntaºii satului. Pe vremuri. relaþiile se limitau la familie. Vechiul cerc de prieteni de familie nu mai e suficient în economia globalã. azi trebuie sã cunoºti pe cineva din departament. Reþeaua de cunoºtinþe poate fi descrisã ºi ca un „mecanism ascuns al puterii“. dupã slujbã.constã în „nenumãrate întâlniri ºi contacte temporare. relaþii care pot surmonta de multe ori „o distanþã profesionalã. geograficã ºi culturalã“ apreciabilã. cum aratã Pierre Bourdieu în studiile sale despre interdependenþa dintre capitalul cultural. Reþea. sã meargã duminica. piaþã globalã –. dar reactivabile. cel social ºi cel economic. cu atât mai complexe ºi mai extinse trebuie sã fie reþelele pe care le þesem în jurul nostru. ca el. Prieteni are doar cel care deþine capitalul cultural adecvat. deci un sistem de preferinþe ºi de hobby-uri. dacã nu chiar pe ºeful de la personal. metropolã. bãiat de negustor. are cu totul alt punct de plecare decât fiica unor refugiaþi din Iran pe care nu-i cunoaºte nimeni aici. Era important ca tatãl sã aibã prietenii de care era nevoie. un habitus adecvat. Pe vremuri puteai face impresie la interviu cu o candidaturã reuºitã. pentru a cita exemplul clasic. cu grupuri din cele mai diverse“. E un lucru care se potriveºte mãnuºã ideii de individualizare ºi ideologiei propagate de literatura motivaþionalã – totul depinde de tine! Aºa sã fie oare? Lars Hinrichs. preotul. învãþãtorul ºi spiþerul. Trebuie sã-þi construieºti singur relaþiile. Cu cât spaþiul în care ne miºcãm devine mai mare – orãºel. specializãrile academice ºi legitimaþia de membru în clubul de golf. cu ajutorul cãrora pânã ºi celui mai Viaþa în centrul de evaluare 203 . primarul. network – asta a sunat multã vreme a frãþie ºi a pact între bãrbaþi. relaþiile potrivite.

nevolnic din clan i se gãsea un loc cãlduþ. Contactele private. Graniþa dintre sfera privatã ºi cea Arta exploatãrii de sine 204 . Folosiþi-vã. nivelul de încredere (parteneri de afaceri. pe lângã mobilitate ºi flexibilitate. pas cu pas. dar scopul lor primar sunt generarea de profit ºi îmbunãtãþirea statutului. efortul pentru menþinerea contactului (scãzut. Nu doar pe Internet.“ Cu aceste contacte – pe vremuri le spuneam „prieteni“ – se poate petrece. e drept. prieteni. în lumea contemporanã. neutru). Noþiunea se transformã. de aceea. în care se aflau contactele de afaceri. searã de searã. într-un anumit moment. exista o casetã pentru cãrþi de vizitã. se notau de preferinþã într-un carneþel îngrijit. ridicat). una dintre valorile esenþiale în afaceri. ci ºi în viaþa realã. cunoºtinþe. Efortul de construire a unei reþele e. valoarea contactului (indispensabil pânã la negativ). Astãzi. în schimb. aceste contacte se amestecã în memoria telefonului sau în agenda „Apple Entourage“. Adresa ºefului lângã numãrul de telefon al bunicii sau numãrul de mobil al celei mai bune prietene. decât într-un singur loc. Böhm scrie: „Nu puteþi fi. ºi o searã agreabilã la o terasã. reþeaua de cunoºtinþe ca pe niºte organe prelungite de percepþie ºi ca pe o platformã prin care sã vã faceþi reclamã. mediu. Formarea de relaþii e amintitã în orice carte de consiliere în carierã. Michael Böhm recomandã: „Verificaþi ºi notaþi toate contactele conform urmãtoarelor criterii: status de comunicare (permanent activ pânã la întrerupt).“ Colonizarea cercului de prieteni Pânã acum câþiva ani.

Dintr-o glumã se naºte o idee de afaceri. Pe de o parte. se ajutã ºi îºi stau alãturi din altruism devine o relaþie între doi întreprinzãtori care sunt constrânºi sã evalueze fiecare contact pe baza valorii lui economice? .000 de euro. pe de alta. dacã aceastã „relaþie bazatã pe simpatie ºi încredere“. s-ar putea ca în curând sã nu mai fim în stare sã facem deosebirea între diversele roluri – prieten. Orice apel telefonic poate aduce 10. îºi vede în primul rând de interesul personal? Cum se transformã prietenia. partener. e un lucru plãcut – e frumos când ºeful ne e ºi prieten –. cum ne învaþã dicþionarul.profesionalã e subþire ºi permeabilã. Prietenii se pot transforma în clienþi. a unui angajator sau a unui concurent. aºa cum a învãþat din nenumãrate ghiduri practice. O conversaþie lejerã la cafea se transformã în ºedinþa de înfiinþare a unei galerii. aºa cã sã nu cumva sã-þi treacã prin cap sã-l respingi. Nu ºtii dacã te afli în faþa unui prieten. Cât de sigure sunt aceste relaþii? Câtã încredere poþi avea într-un om care. ºi în care „partenerii se preþuiesc necondiþionat“. Se formeazã grupuri de colegi legaþi între ei printr-un amestec de energie emoþionalã ºi interese economice. client.

.

La limitã.13. Adio timp liber Programul prelungit de lucru ºi disponibilitatea permanentã ne scurteazã ºi ne fragmenteazã timpul liber. . angajatul modern nici mãcar nu-i mai simte lipsa.

trei. le-a analizat ºi ºi-a notat cele mai importante idei într-un caiet. pentru a-i prinde înapoi cu blândeþe. micuþul se cuibãreºte la pieptul tatãlui. Cel mai bine una pânã la douã ore pe zi. Secretul copiilor fericiþi. Copiii au nevoie de limite. iar la naºterea fiicei. bãieþelul cel mare se zbenguie de colo-colo. iar acesta îl mângâie pe picioruº. Le-a citit pe toate. imaginile lucioase de pe coperte se întrepãtrund ºi se topesc într-un portret ideal al familiei germane. mama ºi bebeluºul lenevesc în pat. minimum o zi pe sãptãmânã“. Soare de dimineaþã. ºi-a cumpãrat cinci ghiduri practice despre creºterea copiilor. ca ºi cum totul ar fi atât de simplu.Robert Nieder este un tatã model: înainte de naºterea primului bãiat. Tatãl. 70 de centimetri de sfaturi comprimate: Cartea despre copii. în partea stângã. sare de mama focului pe saltea ca pe o trambulinã care aruncã întreaga familie câþiva centimetri în aer. „Copiii au nevoie de reguli clare – acþionaþi consecvent ºi elocvent“ sau „Creaþi spaþii de miºcare unde conteazã doar familia. Ca ºi cum forþa gravitaþiei nu ar exista. În mintea lui Robert Nieder. Unele propoziþii sunt subliniate cu roºu: „Copiii învaþã jucându-se – nu-i suprasolicitaþi“. La capul patului. Cãrþile sunt aºezate sus pe raft. Arta exploatãrii de sine 208 .

„Ar vrea sã aibã mai mult timp pentru familie. opt dimineaþa. îmbrãcãminte pentru timpul liber – în weekend poþi merge la birou îmbrãcat mai lejer. În acest punct însã. semne de întrebare. ci ºi cei care-ºi cresc copiii“. pete albe. dacã e sã dãm crezare statisticilor ºi martorilor. spune. doi copii. lumea cãrþilor ilustrate începe sã se depãrteze de realitatea lui Nieder. Robert poartã pantaloni largi de in ºi o cãmaºã polo de la Ralph Lauren. spune sociologul Paul Zulehner. sâmbãta locul tatãlui e în sânul familiei. ei dau de þinuturi necunoscute. „Tinerii taþi nu se mai considerã doar cei care aduc hrana. e tocmai lucrul pe care îl rateazã. E sâmbãtã. dar are „o profesie foarte solicitantã“. Sigur cã i-ar fi convenit mai mult sã rãmânã acasã cu ai lui.Dacã e sã te iei dupã cãrþi. E obiºnuit sã meargã la lucru ºi sâmbãta. Turele duble la birou ºi acasã Robert Nieder. angajat la o companie de asigurãri.“ Alte studii aratã cã tocmai asta nu reuºesc. Apoi uºa se închide. Nici mãcar nu-ºi face o cafea proaspãtã. ci îºi toarnã într-un pahar restul de espresso rece rãmas de seara trecutã ºi-l dã pe gât stând în picioare. ºi Robert nu are – ca de atâtea ori – timp sã ia micul dejun cu familia. cãsãtorit. Animalul Alpha îºi pãrãseºte vizuina. De fiecare datã când sociologii ºi aºa-numiþii „cercetãtori ai masculinitãþii“ încearcã sã mãsoare ºi sã cartografieze bãrbatul actual. Adio timp liber 209 . Un exponent al acelei generaþii care a suferit din cauzã cã taþii stãteau mai mult la serviciu decât acasã ºi care doresc sã facã lucrurile altfel ºi mai bine. Însã. 38 de ani.

care îngreuneazã întemeierea unei familii. Mobilitate ºi disponibilitate permanentã – acestea sunt exigenþele noii lumi a muncii. La muncã preia cu plãcere proiecte pe care alþii n-au reuºit sã le ducã la bun sfârºit.Conform unui sondaj realizat de IGS – Organisationsberatung. care mai degrabã merge la concerte rock ºi bea cu bãieþii o bere decât sã întemeieze o familie sau sã planteze un copac. conservator. Se uitã însã cã de cele mai multe ori nu e vorba de concepþiile oamenilor. E ciudat cã în dezbaterea istericã despre demografie din 2006. Când soþia lui a rãmas gravidã – avea pe atunci 31 de ani –. În schimb.“ Nieder ºi-a dat seama abia dupã naºterea primului copil câte ore din viaþa lui erau dedicate muncii ºi de câte ore de atenþie are nevoie un copil. „M-am gândit cã o sã ne descurcãm fluierând. 90% dintre taþi se simt depãºiþi de provocãrile familiei ºi ale profesiei. primele douã luni. articolele de fond ºi manifestele au creionat portretul carieristei egoiste. soþia mea o sã-ºi ia un an liber. Un comportament flexibil care intrã în contradicþie cu sistemul încremenit. care dã cratiþa pe munca la birou ºi nu mai are timp de copii. Lui Robert Nieder îi plac provocãrile. ci pentru 18 sau 19 ani. nu pentru douã pânã la patru luni. în care s-a discutat vehement despre scãderea natalitãþii ºi îmbãtrânirea populaþiei. se mai îmbolnãveºte Arta exploatãrii de sine 210 . dornic de liniºte al familiei. care e dependent de tine ºi de ajutorul tãu. ci de aºteptãrile noii lumi a muncii. O problemã pe termen lung. cu o fazã intensã de 6 luni. S-au legat – de asemenea – de bãrbatul care fuge de responsabilitate. eu. a privit copilul ca pe un nou proiect. nu s-a vorbit ºi despre aceastã problemã. ºi o ne distrãm cu toþii de minune.

ar fi trebuit sã muncesc part-time. În faþa acestei alternative.uneori sau pur ºi simplu are o zi proastã. Banii înclinã mult balanþa unei decizii. „Eram tatã. Pot pleca la varã trei sãptãmâni în concediu? Colegii îºi iau maximum o sãptãmânã fiecare ºi cu toate astea par mereu proaspeþi. Nu era vorba doar de orgoliul personal ºi de ambiþia individualã. Copiii sau cariera.“ Tatãl model a luat contact cu realitatea. La ºapte ani dupã naºterea fiului sãu.“ Robert Nieder se simþea inferior colegilor fãrã copii ºi a început brusc sã se teamã pentru cariera lui. Banii spun da ºi nu. mult mai puþin ca el. Tatã model sau angajat model. celelalte argumente pãlesc. A început sã-ºi punã întrebãri. dupã caz. suprasolicitat din cauza zilelor de lucru de zece ore ºi a reprizelor de câte ºase ore care îl aºteptau acasã zilnic. relaxaþi ºi puºi pe treabã. persoana întâi a început sã aparã tot mai des în gândurile lui: „Trebuie sã mã trezesc noaptea dacã Linus þipã? Mâine am o zi cumplitã. Fac ca lucrurile sã devinã clare chiar ºi într-un domeniu ambiguu cum e cel al planificãrii vieþii ºi familiei. soþia lui câºtiga. Spuneþi-i aºa ceva. Robert Nieder a simþit cã trebuie sã ia o decizie. În faþa cifrelor puse pe hârtie negru pe alb. spune el. Acceptã Adio timp liber 211 . ºefului dumneavoastrã. Robert Nieder a revenit de mult la vechiul ritm de muncã: între 50 ºi 60 de ore pe sãptãmânã. lucrând ca ergoterapeut. alegerea nu a fost atât de grea: „Pentru a fi cu adevãrat lângã familia mea. Robert Nieder era mereu stresat. Situaþia financiarã a unei familii creeazã oportunitãþi sau distruge visuri. plus ºi minus. ca bãrbat. În plus. vacanþe ºi o educaþie bunã. V-aþi face de râs. trebuia sã finanþez haine.

„Sigur cã s-ar fi putut ºi altfel. dã scurt din cap ºi încheie convorbirea – iar odatã cu ea ºi weekendul în familie. Robert stã în sufragerie ºi vorbeºte la telefon. sunt repetate încã o datã.fãrã ezitare întâlniri cu clienþii ºi în weekend. se întâmplã sã primeascã un telefon de la firmã: ia avionul de 8 seara spre Milano. Robert i-ar ruga sã-l aºtepte vreo douã ore în anticamerã. spune ea. Dacã uneori vrea sã petreacã o duminicã în familie. la care nu o ajutã nimeni. Soþia lui Robert. „Dar acum nu se mai poate schimba nimic“. Circumstanþele nu au permis ca amândoi sã se ocupe în egalã mãsurã de copii ºi de carierã. cu ocazia vizitei noastre. Conferinþã în douã ore cu Londra. dar atunci ar fi trebuit sã mã apuc de altceva. pentru ultima oarã. ºi la ea sãptãmâna de lucru atinge deseori 40 de ore.“ Iar Robert încheie: „Pur ºi simplu nu am destul timp. prin hol. le-aº schimba ºi acum. ca într-o piesã de teatru. Aº fi schimbat cu dragã inimã lucrurile.“ Claudia conchide: „Sã spunem cã în aceste condiþii e greu sã te comporþi corect cu familia. ci pentru cã ºtie bine elementele acestui mit al eroului ºi al jertfei. Când copiii îl trag de pantaloni spunându-i „mai stai puþin“. Robert ºi Claudia au depãºit de mult certurile pe aceastã temã – toate argumentele sunt cunoscute ºi. Claudia lucreazã ca ergoterapeut în cabinetul particular. ªeful vrea sã-þi vorbeascã.“ Arta exploatãrii de sine 212 . la care se adaugã munca în casã. îºi vede copiii jucându-se în grãdinã. dar din pãcate aºa ceva nu se poate. Ar fi trebuit sã iei o decizie radicalã. zâmbeºte indulgent când soþul ei povesteºte aceste lucruri. Claudia Nieder. Copiii i-au schimbat mai mult viaþa decât lui Robert. nu pentru cã ar fi de acord cu el. spune ea. doar cã n-ai vrut.“ Robert aprobã: „Poate cã ai dreptate.

datoritã telefonului mobil ºi reþelei wireless. în 2006 Ilona de March a muncit de multe ori pânã la 80 de ore pe sãptãmânã. îºi cultivã relaþiile. Chiar ºi când angajatul modern nu lucreazã. cu braþele lui bolnave. ci viaþa de zi cu zi: Peter Parker nu reuºeºte niciodatã sã ajungã la timp la cursuri. desfãºoarã o activitate în legãturã directã cu serviciul.Dictatura urgenþei Lipsa de timp – o sintagmã la care se rezumã majoritatea poveºtilor din aceastã carte. Filmul Spider-Man 2 îºi datoreazã succesul rãsunãtor tocmai faptului cã vorbeºte despre sentiment. partener. ºi poate de aceea oamenii secolului XXI îl privesc ca pe o monedã de schimb. Nu se mai poate spune când anume începe viaþa privatã. Cel mai aprig duºman al lui Spider-Man nu e Doc Ock. În acest orar strâns. Noua tablã a înmulþirii pentru managementul timpului. timpul e un bun la fel de limitat ca banii ºi ca resursele naturale. Angajatul modern nu are timp sã respire. Lui Jan Schiemer îi ia ceva pânã sã-ºi aducã aminte de ultima vacanþã. cam la aceeaºi performanþã a ajuns ºi Sascha Lobo. În mod straniu. suntem mereu disponibili. Time coaching – programaþi-vã viitorul… acum. nu reuºim niciodatã sã devenim bogaþi în timp. viaþa privatã – prieteni. se specializeazã în continuare sau îºi antreneazã corpul. nu-ºi plãteºte la timp chiria. Managerul la minut. Dupã cum se vede. îºi actualizeazã profilul pe Xing. copii – îºi face cu greu loc. îºi Adio timp liber 213 . nici Kobold. timp liber. Poþi economisi timp ºi îl poþi investi inteligent. Titlurile seamãnã cu niºte strigãte de ajutor. Amazon oferã 173 de cãrþi despre managementul timpului.

tabla se îndoaie ºi izbucnesc Arta exploatãrii de sine 214 . dar are o iubitã. de exemplu explozia unui avion din câteva clicuri de mouse – un zgomot puternic. el aude sirenele poliþiei. iar Peter nu rãspunde. cu ochii obosiþi. de slãbiciuni umane. care se rãspândesc ºi se amplificã pe strãzile Manhattanului. o poruncã rãsunând tot mai tare. Nu are copii. face sport ºi se întâlneºte uneori cu prietenii – ºi toate astea la un loc înseamnã deja mult prea mult.pierde jobul de distribuitor de pizza pentru cã întârzie mereu. care-ºi jertfeºte relaþiile stabile pe altarul problemei esenþiale a lumii. Problema lui Spider-Man nu e doar cã. Mary Jane. În al doilea film cu Spider-Man. ci o priveºte trist. „Ce e atât de greu sã ajungi mãcar o datã la întâlnire?“ întreabã ea la un moment dat. e un lucru pe care-l cunoºteau ºi vechii greci. Spider-Man luptã în fiecare zi împotriva acelor de ceasornic care înainteazã implacabil. nevastã. Spider-Man e un erou flexibil. ci ºi faptul cã nu ºtie niciodatã când va ataca duºmanul. 31 de ani. programeazã efecte de animaþie în filme. pe lângã puteri supranaturale. De aceea se potriveºte atât de bine timpului nostru. pânã când nu-i mai poate rezista. Fiecare erou are nevoie. Michael Landgrebe. are nevoie de atâtea ore pe sãptãmânã. pentru a salva lumea. Michael Landgrebe e un om puternic la birou: pe calculator poate crea efecte care par veridice. ai cãror eroi aveau probleme psihice ºi fizice. îl respinge pentru cã o amânã tot timpul. în acest punct. punctul vulnerabil nu e foamea de putere sau un cãlcâi. De nenumãrate ori vrea sã-i mãrturiseascã lui Mary Jane cã o iubeºte. El ºtie cã nimic nu e mai greu pe lumea asta. iar iubita lui. de nenumãrate ori ea îl priveºte cu ochii ei mari în care se oglindesc mari aºteptãri ºi de fiecare datã.

flãcãrile. Mulþi dintre colegii lui s-au despãrþit de partenere. Investeºte mult timp ºi energie pentru a-ºi amâna prietenii cu promisiuni. În plus ar avea nevoie de o prietenã care sã nu-l respingã atunci când se întoarce dimineaþa la 7 dupã o noapte de muncã ºi se cuibãreºte în pat lângã ea – cu opt ore mai târziu decât îi promisese. Un magazin deschis non-stop. Din pãcate.“ La el nu se va întâmpla aºa. uºa supermarketului Lidl ºi abia atunci observã cã e duminicã. Dar ºi puterea lui are limite. cu software-ul ºi procesorul. 70 de minute înainte. nu la dorinþa lor. „Sunt felicitat deseori cã sunt încã împreunã cu prietena mea. pe care o cunosc din facultate. Michael stã în toiul nopþii în faþa calculatorului ºi viseazã sã programeze. De cele mai multe ori motivul a fost munca prelungitã. pentru cã Landgrebe nu i-a sunat niciodatã ca sã pãstreze legãtura. Aºa cã Michael Landgrebe împinge. care sã se potriveascã stilului sãu de viaþã. Calculatorul se stricã sau un client nu poate deschide un attachment. Ceilalþi n-au reuºit asta. Uneori. pentru cã viaþa nu e un joc pe calculator sau Adio timp liber 215 . Michael Landgrebe vrea sã-ºi menþinã relaþia. la 10 dimineaþa. o lume nouã. Însã. oricând poate sã mai aparã ceva neprevãzut. Nu reuºeºte tot timpul: câþiva prieteni buni s-au îndepãrtat de el. Michael ºi-ar dori ca prietenii lui sã aibã o structurã mentalã atât de flexibilã. O echipã de volei ai cãrei membri sã se adune în aproximativ o orã. pentru cã Michael nu poate spune cum va arãta ziua lui de muncã cu mai mult de 60. încât sã nu aibã nimic împotrivã dacã el anuleazã nouã din zece întâlniri în ultima secundã printr-un SMS. capacitãþile lui de programare nu sunt atât de avansate. pur ºi simplu contactul s-a pierdut.

Acolo. pe canapea. Aceste ritmuri colective s-au topit în arºiþa capitalismului globalizat. acuzat de a-ºi fi sacrificat viaþa ºi timpul liber în favoarea muncii. sus. odatã îºi va lua ºi copiii cu el. sã facã miºcare ºi. nu poate decât sã spere cã ºi prietena lui va vedea la fel lucrurile ºi îi va accepta a doua iubitã. Încercarea de a-ºi schimba viaþa. a eºuat lamentabil. trebuie sã recunoascã azi. Robert. Barca a fost o încercare de a-ºi rãscumpãra greºelile. se ºtia cum va arãta viitorul – la fel ca prezentul ºi trecutul. Ultima oarã când a pus mâna pe canoe a fost când a luat-o de la magazin ºi a dus-o la maºinã ºi din maºinã în pod. la fel ca procesualitatea normatã a sãptãmânii – termene fixe ca antrenamentul sau masa în familie. S-a obiºnuit sã nu aibã timp liber. sau ce a mai rãmas din ea. pentru cã nu face sport. poate – aºa era planul iniþial –. Nici nu-i aºa de rãu: „La serviciu dorm de multe ori sub birou. se aºterne praful pe ambalajul original. sã se simtã fãrã vlagã.“ În pod la Robert Nieder se pune praful pe o canoe. Ar spune: „Sistemul m-a obligat. munca. dar ar pretinde cu siguranþã circumstanþe atenuante.un film. n-ar pleda probabil „nevinovat“. ca ºi cum un poliþist ar fi pus-o într-un înveliº de plastic pentru a pãstra amprentele ºi a o prezenta ulterior justiþiei. ca indiciu în proces. au creat un precedent. ºi sã-ºi petreacã uneori noaptea. Aratã ca o probã într-un caz de crimã. cã petrece prea mult timp la birou ºi cã încet-încet devine la fel de gri ca ºi calculatorul sãu. voia sã petreacã timp în naturã.“ Contractul de muncã normal ºi regimul de timp al modernitãþii industriale au dus la ritmuri colective. ªi-a cumpãrat-o când ºi-a dat seama cã duce o viaþã greºitã ºi deficitarã. pe care Arta exploatãrii de sine 216 .

Nu mai mergem la clubul sportiv. dacã se anuleazã o întâlnire. ea trebuie înlocuitã cu una de aceeaºi valoare. Peste tot e nevoie de o programare. nu mai facem ce dorim sã facem. un meci Adio timp liber 217 . Fenomenul a fost descris de sociologul Niklas Luhmann în eseul Die Knappheit der Zeit und die Vordringlichkeit des Befristeten (Puþinãtatea timpului ºi urgenþa termenelor). Activitãþile cu termen fix însã trebuie îndeplinite. Nu mai suntem membri de partid.le avem salvate în memoria corpului nostru. ci ne luãm antrenor personal. imediat. Angajatul modern îºi planificã ziua ºi e în acelaºi timp deschis la nou. pe care e musai sã le onorãm. Alte probleme pot fi amânate ºi rezolvate mai târziu. Specialistul în probleme de timp Manfred Garhammer a observat cã oamenii tind sã înlocuiascã activitãþile cu dependenþã temporalã ºi socialã ridicatã cu unele cu dependenþã scãzutã. ne-am putea împiedica de ele. ci ne prejudiciazã ºi reprezentãrile despre lume. altfel îºi pierd sensul. ci doar ceea ce trebuie rezolvat acum. mergem la demonstraþie. Aceastã lipsã permanentã de timp nu e doar stresantã. Un weekend la munte. negocierile comerciale din lumea afacerilor. Nu e permis sã aparã lacune în acest orar. „Prin stabilirea de termene se pune artificial problema lui «a fi sau a nu fi». întâlnirile. dacã avem loc în program. nimic nu e structurat în prealabil. totul trebuie negociat permanent în funcþie de partenerii de afaceri ºi de viaþã. dar. poate are frizerul timp. cã apar mereu alte întâlniri ºi programãri. Acest comportament se datoreazã ºi faptului cã zilele de lucru se pot prelungi oricând cu câteva ore fãrã avertisment prealabil. dacã sunt mai mari de 15 minute. Dimensiunea timpului absoarbe dimensiunea socialã.“ Iar termen fix au de cele mai multe ori proiectele.

erau doar niºte idei.de fotbal cu prietenii – acestea nu au termen dinainte stabilit. Cu toate acestea. Managerii familiei O reclamã difuzatã des la televizor: o tânãrã frumoasã e întrebatã la bancã de un funcþionar cam mãrginit ce e „de profesie“. vecini. secundar pentru generaþiile mai în vârstã. Rãspunsul femeii: „Lucrez în comunicare ºi în managementul organizaþional. În plus sunt responsabilã de asigurarea calitãþii. Sau.“ Pãrinþii devin manageri. se pot amâna. iar condiþiile de muncã îi displac. salariul e prea mic. ai cãror urmaºi erau crescuþi apoi fãrã probleme de rude. Modelul este mama sau tatãl profesionist. Reclama ilustreazã însã ºi cã faptul de a aduce copii pe lume. Suplimentar lucrez ca medic ºi ca designer de interior. Pãrinþii Arta exploatãrii de sine 218 . fraþi. ªi cea mai nevinovatã activitate trebuie plasatã în câmpul semantic al unui job remunerat pentru a avea vreo valoare. când a uitat odatã s-o ia pe Marlene de la creºã ºi a întârziat zece minute. motivare ºi consiliere juridicã. bone. Reclama aratã cât de atractivã poate fi munca plãtitã. i se pare „foarte stresant“ sã-ºi coordoneze orarul profesional cu cel familial. dezvoltarea organizaþionalã. Claudia Nieder poate sã-ºi împartã cât de cât flexibil programul de lucru. pe scurt: conduc o afacere de familie micã ºi de succes. s-a simþit în faþa educatoarelor ca o mamã denaturatã. a fãcut loc de mult unei profesionalizãri intense. Cel din urmã îºi dã de cele mai multe ori repede demisia. cercetare.

comparã tot timpul. ºi ei. Pãrinþii din cãrþi au mereu foarte mult timp ºi foarte mulþi bani. Claudia nu doar verificã ºi analizeazã notele sau starea de sãnãtate a copiilor ei. dar cine sã-i ducã acolo? Sã facã sport. Luate împreunã. Concurenþa între profesie ºi familie Munca devine tot mai stresantã. ºtie cã nu dau bine. uitându-se la filmuleþe pe YouTube. Nu trebuie sã munceascã ºi pot totuºi sã satisfacã toate dorinþele materiale ale copiilor ºi ale familiei. Robert se gândeºte mult înainte de a rosti urmãtoarele propoziþii. Adio timp liber 219 . în acelaºi timp cresc ºi pretenþiile unei vieþi reuºite ca pãrinte. ªi apoi îmi pun întrebãri: «Sã-mi dau ºi eu micuþii la englezã. aceste condiþionãri îþi pot strica plãcerea de a avea o familie. ci îºi evalueazã continuu ºi performanþa ca mamã: „Sigur cã mã uit la ce fac ceilalþi. de parcã ar exista un hormon comparativ secretat dupã naºterea copilului. tãtici – stând seara peste program la birou. probabil pentru cã astfel are sentimentul de a contribui ºi el puþin la educaþia lor. încât e mai bine sã nu te duci acasã. „Uneori familia te solicitã atât de mult. dar cine naiba sã-i ia? Nu mai sunt decât ºofer pentru copiii mei? Linus trece printr-o perioadã mai tãcutã. Tot mai des îl frapeazã faptul cã aceste cãrþi pornesc de la o balanþã nerealistã între munca ºi viaþa pãrinþilor. sau e cazul sã-l duc la terapeut?»“ Sigur cã îºi comparã stilul de a-ºi creºte copiii cu metrul de ghiduri pentru pãrinþi cumpãrat de Robert ºi pe care acesta continuã sã-l lungeascã.“ Robert îºi urmãreºte colegii – între timp ajunºi.

mãnâncã ºi bea. sã-l segmenteze. în loc sã meargã acasã. ia de la recepþie un ziar. închid uºa casei în urma mea“. Sigur cã ar fi putut lua micul dejun cu familia. Sâmbãta. pentru cartea ei The Time Bind. cu atât mai stresantã ºi mai raþionalizatã devine a doua turã (acasã)“. BMW-ul seria 5 merge ceas. „Cu cât e nevoie de mai mult timp în prima turã (la serviciu). face câteva propuneri de optimizare a procesului de producþie. astfel cã angajaþii Amerco se vãd nevoiþi „sã accelereze rãmãºiþele de timp dedicat familiei. recunoaºte el. sã-l planifice dinainte. a þinut sub observaþie mai bine de un an. A procedat ca un etnolog care trãieºte cu un trib ciudat pentru a le studia obiceiurile ºi ritualurile misterioase. sã-l organizeze pânã la ultimul detaliu“. creºte ºi presiunea acasã. Pentru cã. nu începe imediat sã lucreze. iar luni dispare din nou. angajaþi ai companiei Amerco. Arta exploatãrii de sine 220 . nici la el lucrurile nu stau altfel: „Uneori sunt bucuros când. Dupã ce a lãsat în urmã familia. sã-l delege. totul devine foarte simplu. sã-l amâne. Ajuns la birou. atât bãrbaþi. unde nevasta o sã le punã în braþe un ghemotoc care urlã. Arlie Hochschild. îºi face un cappuccino. Se comportã ca un consultant care apare uneori pe nepusã masã în weekend. cât ºi femei. Asta nu înseamnã cã nu are o zi frumoasã.“ ªi.comentând ultimele meciuri din Ligã. dar la birou e mult mai relaxant. Robert Nieder spune: „Cred cã le e fricã sã se ducã acasã. odatã cu orele prelungite de muncã. tati nu mai aparþine familiei. dimineaþa. sociolog american. nimeni nu e dezamãgit sau nervos. dacã e sã fie sincer. scrie ea. nimeni nu þipã. ca în sâmbãta asta. ci mai întâi citeºte ziarul.

Când scapã de la birou la 11 noaptea. înainte. astfel. el trebuie organizat eficient ºi raþional. ªi înãuntrul lui Michael Landgrebe are loc acest conflict. pentru cã timpul liber se împuþineazã tot mai mult. Asta scade ºansele unor momente frumoase.Familia ºi viaþa privatã au de suferit din cauza exigenþelor tot mai mari de la muncã. Hochschild crede cã mulþi pãrinþi evadeazã din familie în munca îmbogãþitã deja cu destule elemente private. Se declanºeazã astfel o spiralã care duce la o deplasare valoricã între muncã ºi viaþã privatã. ªi alte studii americane întãresc aceastã tezã radicalã. Nu pentru cã aceºtia nu i-ar mai plãcea. angajaþii primesc. În special pentru cã munca împrumutã tot mai multe trãsãturi ale vieþii private ºi. astfel. La locul de muncã. preferã sã meargã la bere cu colegii decât sã se vadã cu prietenii din afara jobului. din ce în ce mai multã recunoaºtere ºi apreciere – efecte emoþionale pe care. O dovadã este. ªi. faptul cã ofertele fãcute de Amerco angajaþilor de a lucra part-time sau de jobsharing sunt ignorate de aceºtia. dupã pãrerea ei. Ele aratã cã rata divorþurilor creºte atunci când biroul se transformã în spaþiu privat ºi. Însã nu trebuie neapãrat sã ai familie pentru a ajunge în menghina dintre muncã ºi viaþã privatã. dar tocmai asta e problema. pare mult mai atractivã. Angajatul modern îºi epuizeazã resursele emoþionale la birou ºi la fabricã ºi nu mai are apoi destulã energie pentru prieteni ºi familie. în surogat de familie. ei vin cu influenþe noi au alte prioritãþi ºi ºtiu lucruri pe care el nu le ºtie. le regãseai mai degrabã în viaþa privatã. la o repolarizare emoþionalã. datoritã spaþiului tot mai generos de acþiune. Ar trebui sã pãrãseascã universul Adio timp liber 221 .

Angajatul ºtie cã existã timp liber. Capitalismul modern dispune de angajat 24 de ore din 24. . Uneori nu are destulã energie pentru o asemenea transformare. pentru a-i îmblânzi printr-un comportament afirmativ. pierzând astfel puterea de a evada. de cele mai multe ori. schimbãtoare ºi la alte modele de comportament. Ar trebui sã fie deschis la concepþii necunoscute.profesional. acest spaþiu cunoscut în care îºi petrece cea mai mare parte a timpului. ei sfârºesc prin a se concentra asupra avantajelor acestora. e mult prea obositor sã te desprinzi din îmbrãþiºarea drãgãstoasã a colegilor ºi a superiorilor. Iar rezistenþa angajaþilor e mult prea firavã. o viaþã privatã. Dominaþi de teamã. dar. Poate ºi pentru cã angajaþii dezvoltã aºa-numitul sindrom Stockholm – un concept folosit de psihologi pentru a denumi acel fenomen curios prin care oamenii construiesc o relaþie emoþionalã pozitivã cu torþionarii lor.

14.

Angajatul ca artist
Emisiuni ca Germania cautã un superstar transmit virtuþi neoliberale de afaceri. Starurile pop sunt înfãþiºate ca oameni care muncesc din greu, devenind, tocmai din acest motiv, modele ale angajatului modern.

Mark Medlock nu are timp sã sãrbãtoreascã. Dupã minute în ºir de bãtãi de tobã ºi multe lumini, moderatorul anunþã, în sfârºit, rezultatul: 78,02% dintre telespectatori l-au votat pe Mark. A câºtigat. Germania cautã un superstar, aºa sunã titlul emisiunii – ºi iatã cã l-a gãsit. Lumini, bãtãi de tobã, ploaie de confetti, tabloul bine cunoscut al triumfului. Medlock, muncitorul de 28 de ani, care a cântat ºi a strigat atâtea zile, tace brusc, îºi acoperã faþa cu mâinile, fãrã nici un cuvânt, fãrã nici o reacþie, se întoarce apoi cu spatele la public ºi face doi paºi spre trepte, ca ºi cum ar fi deja pe drum spre cer. Brusc se opreºte, se întoarce cu faþa la fani, zâmbetul i se mai diminueazã. Momentul triumfului a trecut. ªtie cã de acum începe treaba. Mai târziu, Mark Medlock stã lângã Dieter Bohlen ºi îl priveºte pe acesta cu un amestec de recunoºtinþã ºi devotament. Îl ascultã cu sfinþenie pe Bohlen, care vorbeºte fãrã întrerupere la microfon, de parcã el ar fi câºtigat adineaori – ºi probabil cã nici nu suntem departe de adevãr. Câºtigãtorul deci continuã sã tacã, aprobã doar mecanic din cap, mereu la locul lui, adicã atunci când Bohlen terminã o propoziþie. Miºcarea lui din cap e un semn al exclamãrii pentru programul ad-hoc pe care Bohlen tocmai îl pune la punct live. Muncã, muncã, muncã: de mâine chiar va compune
Arta exploatãrii de sine 224

primele melodii, apoi filmarea videoclipurilor, apariþii la RTL, ZDF, MTV, înregistrãrile pentru noul album vor începe ºi ele curând, în câteva zile single-ul lui Mark ar trebui sã fie pe rafturile magazinelor. O carierã muzicalã în ritm alert. Un brutar, spune Bohlen, trebuie sã se scoale la 3 dimineaþa. Acelaºi lucru ar trebui sã i se pretindã ºi unui star pop.

Principiul pop
Planeta pop este un glob cu oglinzi care se învârte în jurul propriei axe, ca orice corp ceresc, sclipind ºi scânteind, tot mai repede ºi mai repede, în timp ce muzica rãsunã de pretutindeni. Viaþa pe aceastã planetã e uºoarã ºi fãrã griji sau cel puþin aºa au prezentat-o mult timp documentarele de la MTV – nimeni nu duce lipsã de mâncare ºi bãuturã, nu existã ceasuri deºteptãtoare ºi programe încãrcate, doar petreceri, shopping ºi vacanþe pe plajã – exces dupã exces. Legi naturale ca forþa gravitaþionalã, limita de vitezã ºi disponibilul în cont sunt abolite. Locuitorii planetei pop sunt iubiþi de oameni, primesc scrisori de la fani ºi lenjerie intimã, nimeni nu îmbãtrâneºte, toþi sunt veºnic tineri, fãrã riduri ºi griji, tinereþe fãrã bãtrâneþe, fãrã pãrinþi ºi profesori. Sau cel puþin aºa se spune. Emisiuni ca Germania cautã un superstar, Popstars sau Germany’s Next Topmodel au fãcut din planeta pop cantonamentul angajatului modern. Instructorul de dans ºi antrenorul de fitness Detlef D! Soost mormãie: „Secretul succesului meu constã în a-i aduce pe oameni la limita posibilitãþilor lor ºi dincolo de ea, în a-i ajuta sã ajungã la ce e mai bun pentru ei.“ Nu e vorba doar de arderea caloriilor ºi de miºcãri de
Angajatul ca artist 225

rutinã, ci ºi de valori ca ordinea ºi curãþenia. Heidi Klum verificã la Germany’s Next Topmodel camerele candidatelor, ca un plutonier dormitorul recruþilor, comenteazã dacã pe masa de machiaj e dezordine ºi le cere „fetelor ei“ sã le pârascã pe cele care nu mai au suficientã motivaþie. O candidatã astfel denunþatã zboarã fãrã multe comentarii. Cel mai mare pãcat în noua lume pop, din care fac parte, fãrã doar ºi poate, ºi modelele, e lipsa de implicare. Nimic nu merge fãrã voinþã îndârjitã, spune Heidi Klum. Emisiunile de acest tip transmit canonul de valori al societãþii neoliberale: dat din coate, concurenþã acerbã, identificare cu obiectivele angajatorului, disponibilitate pentru sacrificiu ºi suferinþã. Iar Germania urmãreºte totul cu atenþie: pe site-ul www.superazubi.de se poate viziona un spot publicitar intitulat Lidl cautã superucenicul. În el vedem un tânãr care împinge spre rafturi un morman imens de conserve. Abia îºi mai trage sufletul ºi e pe punctul de a leºina. Juriul e mulþumit: „Mda, ceilalþi se cam joacã, dar tipu’ ãsta chiar are vlagã, îmi place, e omul nostru.“ Viitorul ucenic nu-ºi mai încape în piele de bucurie. A câºtigat concursul ºi poate deveni ucenic, adicã poate fi exploatat. ªi asta tocmai de lanþul de supermarketuri Lidl, care e considerat cel mai prost angajator german. N-are importanþã. Lumini. Bãtãi de tobã. Ploaie de confetti. Un loc de ucenic e la fel de bun ca un hit în Top 10. Ucenicul este un muncitor pop dispus, ca Mark Medlock, sã dea totul pentru succesul firmei, care este de fapt ºi succesul lui. Jobul e pop. ªi viceversa. Supermarketul ºi scena erau pe vremuri într-o deplinã antitezã. Astãzi, ambele sisteme îºi motiveazã actorii cu acelaºi slogan: „Fii performant! Fii de succes!“
Arta exploatãrii de sine 226

Jobul: corvoadã, vocaþie sau petrecere?
Filozofii greci n-ar fi chiuit dacã ar fi cãpãtat o poziþie de ucenic la Lidl. Platon nu dãdea doi bani pe muncã. Cine munceºte tot timpul, credeau grecii, are nu doar o culoare nesãnãtoasã a pielii, ci ºi foarte puþin timp pentru lucrurile adevãrate din viaþã: prietenii ºi cetatea. Concluzia practicã trasã de filozofi: pentru cã munca dãuneazã cetãþeanului liber, ea va trebui sã cadã în sarcina sclavilor. Nici Dumnezeul Vechiului Testament nu e chiar un prieten al muncii. Dupã cãderea în pãcat, îl condamnã pe Adam la muncã fizicã, „în sudoarea frunþii“ – evident cea mai grea pedeapsã posibilã. Pânã târziu în Evul Mediu, munca a fost consideratã o corvoadã necesarã. Nici nu e de mirare, dacã ne gândim cã þelul suprem al oricãrui efort este un loc în care laptele ºi mierea sunt produse fãrã contribuþia omului. Antichitatea ºi creºtinismul formeazã baza culturii occidentale. Concepþia lor despre muncã s-a pãstrat mult timp. Dacã cineva munceºte ºi ce fel de muncã trebuie sã desfãºoare – asta decide naºterea, adicã Dumnezeu. Altfel decât în ziua de azi, pe vremuri ºomajul era un privilegiu. Omul liber ºi nobil se recunoºtea prin faptul cã nu trebuia sã munceascã. Primul upgrade l-a fãcut Luther. El a inventat cuvântul german Beruf (profesie), în strânsã legãturã cu Berufung (vocaþie). Calvin recomanda ucenicilor sãi munca neobositã ca program terapeutic împotriva fricii de damnaþiune. Doar prin cultivarea pãmântului ºi negoþul cu mirodenii poate fi înãbuºitã frica ºi doar din aceste activitãþi poate izvorî consolarea în faþa îndoielii îngrozitoare dacã dupã moarte vom
Angajatul ca artist 227

Starurile pop ºi rock – de la Elvis ºi David Bowie pânã la Kurt Cobain – au cultivat mai departe stilul de viaþã ºi idealurile artiºtilor clasici ºi ale boemei. motivaþia lui fiind frica de Dumnezeu ºi de reprezentanþii lui pe Pãmânt. tot mai mulþi bani. Convenþiile sociale ºi mentalitatea orientatã spre profit îºi pierd valabilitatea când se lovesc de cosmosul interior al sensibilitãþii lui. pentru cã nervii lui sunt prea slabi. Nici sã vrea. fãceau ce li se cerea – viaþa era în altã parte. e dominatã de o metatemã: libertatea ca opoziþie împotriva lumii burgheze mãrginite ºi dorinþa Arta exploatãrii de sine 228 . lumea pop. De-a lungul deceniilor. despuiat de orice obiectiv hedonist ºi înþeles doar ca scop în sine. Se nãºtea astfel omul muncitor. Aceastã concepþie despre muncã s-a pãstrat mult timp. prin blues. jazz ºi rock’n’roll. Aºa l-a descris Marcel Proust pe scriitor în ciclul romanesc În cãutarea timpului pierdut. n-ar putea þine pasul cu imperativele de performanþã ale lumii burgheze. În contrast cu imaginea în cãrbune a muncitorului sau a funcþionarului care-ºi face meseria înstrãinat ºi chinuit. Sociologul Max Weber descrie astfel acest nou tip: „Faptul de a acumula bani. Tonio Kröger se simte slãbit ºi pleacã la mare. Chiar ºi cei care au realizat „miracolul economic“ îºi îndeplineau doar datoria. s-a conturat tabloul colorat al artistului care nu þine cont de principiile etice ale muncii. aºa a zugrãvit Thomas Mann prototipurile Hanno Buddenbrook ºi Tonio Kröger: care aratã cã artistul funcþioneazã dupã o altã logicã. cu evitarea strictã a oricãrui sentiment de satisfacþie naivã.ajunge în Rai sau în Iad. apare ca fiind întru totul transcendent ºi pur iraþional faþã de «fericire» ºi «utilitatea» individualã“. de cãsnicie sau de orele normale de somn.

Be Yourself. în cantonament. pânã în camerele tinerilor: nu doar starurile trãiau liber. în luptã cu societatea ºi aºteptãrile ei. Sau pur ºi simplu Freedom. Trupa rock clasicã mergea în turneu prin þarã într-un autobuz hodorogit. cel puþin pentru un timp. Angajatul ca artist 229 . îºi antreneazã corpul ºi informeazã presa cu mândrie despre programul lor de fitness. Pentru cã popul a împãrþit frãþeºte între artiºti ºi public excesul ºi eliberarea. Concernele pop-sex de azi. Do Your Thing. Erau sunete dintr-un univers paralel. ci corpul bine antrenat. The Jackson Five în anii ’70 ºi Backstreet Boys în anii ’90 au reprezentat apoi adevãrate corporaþii în miniaturã. corpul era distrus cu bunã ºtiinþã de efort. de la concerte ºi discuri. „Transpiraþia lui Jeanette Biedermann sau Sarah Connor nu va fi niciodatã interpretatã ca semn al autodistrugerii. fãrã patrie. muºchii abdominali ºi bicepºii. de lipsa de somn ºi deseori de consumul de alcool. prin comunicare mediaticã. care se prelungea. înainte de turneul planificat pânã la ultimul detaliu. Dacã în anii ’70 transpiraþia era un semn al hedonismului ºi al excesului sexual. mereu on the road.de împlinire a propriei vieþi. în schimb. ºi fanii puteau gusta un pic din libertatea lor. ci mai degrabã ca efect dorit al activitãþii sportive. Cântece în care individualitatea era adusã în prim-plan. merg. La boyband-uri nu mai era importantã vocea – instrumentul emoþiilor ºi al individualitãþii –. astãzi ea reprezintã doar condiþia fizicã. au funcþionat ca niºte maºini: cu hituri dupã normã ºi produse bine ambalate. nicotinã ºi heroinã. Jurnalistul Andreas Bernard constatã cã lumea pop se apropie tot mai mult de cea a sportului ºi explicã transformarea pornind de la imaginea starului transpirat. aflate sub conducerea strictã a unui manager ºi care.

noile staruri stau lângã intervievatori ca jucãtorii de tenis dupã un meci câºtigat: am transpirat într-un mod sãnãtos. artistul unui singur hit. bronzat. o proiecþie a unei vieþi mai bune. Iar fanii starurilor web nu se dãdeau în vânt dupã discurile lor.TV Thomas Haffa arãta ca Don Johnson în Miami Vice. libere. Starurile bursei din vremea aºa-numitului Internet boom erau oameni tineri. sexy. Zilele la bursã erau petreceri ameþitoare cu ºampanie. antrenat. inginerii sau angajaþii din vânzãri. Noile forme de muncã i-au dat angajatului libertate ºi responsabilitate individualã ºi l-au împins treptat în apropierea existenþei artistice. care venea pe vremuri de pe altã planetã. Pe iahtul sãu din Monaco. ci în primul rând un show de înaltã clasã.Dupã concert. Thomas Haffa a fost mai degrabã o apariþie meteoricã. de nestãvilit. nu mai e azi decât un angajat. Poate atunci s-a nãscut ºi ideea cã poþi în acelaºi timp sã lucrezi într-o bancã ºi sã fii cool. care nu livrau un produs bun – uneori nu aveau nici mãcar un plan de afaceri –. Asemenea universului pop. energici. decât un star – aºa cum s-a dovedit mai târziu. E o transformare celebratã ºi certificatã de „noua economie“ la sfârºitul anilor ’90. ºi „noua economie“ a fost un balon strãlucitor de sãpun. E supus aceloraºi imperative de performanþã ca programatorii. Doar cã e un pic mai bine plãtit.“ Exploatarea de sine ca operã de artã Starul pop. Dar ideea economiei pop a Arta exploatãrii de sine 230 . ºeful EM. ci dupã acþiuni.

ar fi protestat împotriva deresponsabilizãrii omului în universul taylorist al muncii ºi ar fi pus accent pe contramodelul artistului. care denumeºte stilul de viaþã nonconformist al artistului. ca ºi cum l-ar urmãri sute de spectatori. muncitorul modern pare a fi pe scenã cu laptopul. Pe de o parte. telefonul mobil ºi Manager Magazin. miºcãrile studenþeºti din anii ’60 ºi ’70. se descriu pe sine ºi jobul lor în analogie cu modelul artistului: independent. de exemplu. comunicativ. creativ. barbã de trei zile ºi un look periculos-atractiv. Sascha Lobo ºi Holm Friebe rostesc chiar cuvântul „boemã“. la care capitalismul a rãspuns cu mãriri salariale ºi cu instaurarea statului bunãstãrii. Pe de altã parte.supravieþuit ºi dupã ce bula Internet s-a spart. A munci din greu ºi a petrece se contopesc într-o stare extremã fãrã sfârºit: o noapte muncitã secretã tot atâtea endorfine ca ºi o petrecere. Jan Schiemer. sindicatele ºi partidele de stânga în special ar fi scos mereu în evidenþã sãrãcia ºi nedreptatea socialã. „O sã am timp sã dorm dupã ce-o sã mor“ – acest motto artistic ar putea fi scris în contractul de muncã al angajatului modern. Work hard. Prezentarea în PowerPoint se transformã în instalaþie video. Sociologii francezi Eva Chiapello ºi Luc Boltanski considerã cã existã douã perspective diferite ale criticii capitalismului. Fabian Schürler sau Ilona De March. în internet café-uri sau în trenurile de navetiºti. celebrându-ºi propria putere de muncã ºi performanþa. duce la cearcãne. party hard – aºa îºi descriu angajaþii McKinsey viaþa de zi cu zi. Mulþi dintre protagoniºtii acestei cãrþi. ªi în localurile marilor oraºe germane. „Viaþa artistului reprezintã de ceva vreme un model Angajatul ca artist 231 .

„Artiºtii duc o viaþã liberã. Dacã în ghidurile de management din anii ’70 se sublinia faptul cã libertatea ºi creativitatea nu au ce cãuta într-o fabricã. El gãseºte soluþii neconvenþionale ºi pune în practicã idei trãsnite. El aspirã la recunoaºtere ºi laudã. ci trebuie sã-ºi foloseascã fantezia pentru a rezolva probleme. Nu mai conteazã de mult cã nu e vorba de sculpturã. sau cel puþin aºa se spune. Angajatul se poate entuziasma pentru munca lui ºi. ci de o muncã administrativã sau de PR ºi marketing.de existenþã“. Artistul ca model ºi autoportret al noului angajat – o metaforã care rezumã toate evoluþiile descrise în aceastã carte. devine mult mai legat emoþional de ea. Viaþa ºi munca artiºtilor exploatãrii de sine se caracterizeazã prin urmãtoarele patru trãsãturi: Artistul trebuie sã fie creativ: ca ºi artistul. vrea deci sã-ºi exprime propriile þeluri. astfel. De aceea felul lor de viaþã a fost considerat mult timp o alternativã la viaþa alienatã ºi comandatã de alþii. cunoaºte teama de insucces – blocajul scriitorului ºi Arta exploatãrii de sine 232 . dorinþa de a crea ºi cea de a avea succes se întrepãtrund. angajatul modern nu trebuie sã aibã doar cunoºtinþe de specialitate. explicã Chiapello într-un interviu acordat publicistului Robert Misik.“ Chiapello ºi Boltanski au demonstrat. nostalgii ºi dorinþe ºi sã le comunice lumii întregi. asemenea artistului. ªi. în cãrþile din zilele noastre se pune accent pe fantezie ºi pe responsabilitatea individualã. ºi îºi organizeazã munca dupã bunul-plac. Angajatul exploatãrii de sine cautã „sã se realizeze“ prin muncã. cã teoria capitalismului a reuºit sã înglobeze inclusiv perspectiva criticã asupra artistului. Picasso ºi Rockefeller. pe baza mai multor cãrþi esenþiale de management.

ci depinde de aprecierea publicului. artistul are. aºa aratã ºi viitorul angajatului modern: îºi schimbã des locul de muncã. Artistul duce o viaþã nesigurã: artistul nu ºtie ce e acela un contract de muncã normal. el se nãpusteºte în atelier. palpitantã ºi periculoasã. Principiul Angajatul ca artist 233 . prin care suntem disponibili pretutindeni ºi oricând. Pãstrând proporþiile. Poate îi vine o idee strãlucitã în timpul joggingului de searã. sarcini ºi proiecte ºi nu prea poate planifica nimic dinainte. la ºevalet. la maºina de scris sau îºi ia înfrigurat notiþe ºi face schiþe pe ºerveþelele din cafenea. Învingãtorul. ºi angajatul modern are dificultãþi în a gãsi un echilibru între munca lui ºi familie. nu are uneori nici mãcar un acoperiº deasupra capului. el nu primeºte salariu lunar fix ºi nu i se plãtesc asigurãri sociale. vilele de lux ºi diamantele uriaºe. Când îi vine inspiraþia. Înfrântul. cel adulat de fani ºi de critici. Oscarurile. cercul de prieteni ºi timpul liber. probleme de integrare în societate ºi nu poate cultiva relaþii sociale stabile. Duce o viaþã dezordonatã. de obicei.burnout-ul creativ îi atârnã deasupra capului ca o sabie a lui Damocles. Omniprezenþa muncii în gândirea noastrã e completatã de tehnici noi. Din cauza intensitãþii activitãþii sale creative. Artistul nu are concediu: un artist nu înceteazã sã fie artist doar pentru cã soarele apune sau ceasul aratã ora 17. ia totul. Aºa cum am arãtat în aceastã carte. ªi angajatul modern sau cel care lucreazã la un proiect se gândeºte continuu la munca lui. Lumea artisticã a fost marcatã dintotdeauna de o inechitate extremã. e pus mereu în faþa a noi provocãri. muzicantul ambulant sau pictorul fãrã succes. poate cã peste noapte gãseºte o soluþie inovatoare la o problemã.

sã-ºi îmbunãtãþeascã relaþiile ºi felul de a se prezenta pe sine. talentului ºi muncii îndârjite. Doar cã mesajul nu a fost înþeles aºa cum trebuie. În mesajele adresate membrilor trupei. Tot ce e ºi tot ce va deveni îºi datoreazã sieºi. Iar dacã eºueazã. Motto-ul emisiunii Germania cautã un superstar ºi al noii lumi a muncii e: „Oricine poate s-o scoatã la capãt. De asemenea. . Alþii încaseazã bonusuri grase de performanþã. ªi artistul exploatãrii de sine trebuie sã-ºi actualizeze permanent competenþele ºi cunoºtinþele.“ Trupa germanã Wir sind Helden a compus un cântec împotriva acestei minciuni neoliberale: „Putem face totul. la fel ca maimuþele dresate. atunci pur ºi simplu nu a dat cât trebuia. Asemenea nedreptãþi se întâmplã ºi în lumea angajatului simplu: unii depind de proiecte ºi sunt obligaþi sã-ºi ia un al doilea sau un al treilea job. Artistul se reprezintã pe sine: artistul munceºte singur ºi câºtigã singur. fanii le mulþumesc pentru acest cântec care le ridicã moralul în zilele proaste de la muncã.egalitar al salarizãrii e abolit. nu trebuie decât sã vrem“. când îºi pierde admiratorii ºi cumpãrãtorii operelor sale. Textul a fost înþeles pe dos. e singurul vinovat atunci când intrã într-un blocaj. E un lup singuratic ºi nu depinde de o echipã – dacã e sã ne luãm dupã cliºee. Munca la propriul eu devine un proiect pe viaþã. Cântecul a ajuns rapid în topuri. potenþialului individual. când nu mai gãseºte brusc tonul potrivit. Critica la adresa îndemnurilor motivaþionale stupide a fost interpretatã ca îndemn motivaþional.

Existã posibilitãþi de diminuare a riscurilor pe care le comportã noile forme de muncã ºi de folosire a ºanselor oferite de ele. .15. Trebuie sã luptãm pentru a trasa noi graniþe între muncã ºi viaþa privatã. Ce e de fãcut? Capitalismul a atins o nouã treaptã de dezvoltare.

Noua provocare a omului va fi de a face faþã surplusului de timp liber. la calculator. Produsele de consum se materializeazã la simpla apãsare a unui buton. cuptoare pe bazã de energie atomicã produc în câteva secunde fripturi uriaºe. de a-l folosi cu cap. In Praise of Idleness (Lauda trândãviei). pentru a deveni înþelept ºi prietenos. oamenii viseazã cã maºinile îi vor scuti treptat de muncã – un al doilea paradis în care maºinile produc lapte ºi miere în regie proprie ºi continuu. pe atunci foarte îndepãrtat. Maºinile au preluat multe dintre sarcinile noastre – iar nouã ne-au fost Arta exploatãrii de sine 236 . în cartea lui din 1923. care prezenta viaþa „unei familii normale“ din anul 2060. Dar visul unei societãþi a timpului liber pare astãzi mai îndepãrtat ca oricând. În anii ’60. afirma cã doar un etos disproporþionat al muncii ne mai împiedicã sã punem capãt trudei pe brânci ºi sã ne trãim viaþa. în Statele Unite ºi în Europa Occidentalã a fost difuzat serialul de animaþie Familia Jetson. Restul e timp liber. Capul familiei. Economistul John Maynard Keynes a prezis în 1930 cã în 2030 se va instaura domnia timpului liber. Din secolul XXI s-a scurs între timp aproape un deceniu. Bertrand Russel. Chiar ºi în programele pentru copii a fost integratã aceastã viziune despre viitor.De mii de ani. George. În acel viitor. nu munceºte decât 9 ore pe sãptãmânã.

valorizând-o. Munca modernã e un fenomen paradoxal. amplificã de mai multe ori rezultatul strict material. apoi sã teoretizãm despre înstrãinare sau valoarea vieþii private. Cine pledeazã pentru schimbarea stãrii de fapt nu are însã nevoie de asemenea vorbe mari ºi teorii învechite. Îþi face plãcere. Cu toate acestea. profeþii timpului liber au avut. se simte uneori depãºit Ce e de fãcut? 237 . pentru cei mai mulþi. Structurile rigide de control au fost îndepãrtate. miturile eficienþei lor individuale. pentru a se plânge apoi de caracterul coercitiv al jobului. dreptate. deci. profesia reprezintã o experienþã ambivalentã. te satisface ºi îþi dãruieºte libertãþi – dar în acelaºi timp atrage dupã ea noi constrângeri. care-ºi foloseºte forþa de muncã într-un mod cât mai eficient ºi. Lumea muncii s-a schimbat.atribuite altele noi. în principiu. Noile joburi cer creativitate ºi competenþã comunicativã. Ajunge o privire mai atentã asupra realitãþii existenþei oamenilor pentru a constata cã. Pânã ºi Jan Schiemer. doar cã altfel decât au crezut ei. acest angajat model extrem de motivat. iniþial. într-o anumitã mãsurã. de ce sã-l împiedicãm? ªi ce vrea de fapt aceastã carte? Conflictul interior al angajatului Am putea încerca sã gãsim o soluþie filozoficã la aceastã problemã. Aproape toþi protagoniºtii acestei cãrþi au descris. Asta duce la întrebarea fireascã: dacã angajatului modern îi face plãcere sã se exploateze. Angajatul modern este un manager al propriului eu ºi un artist al exploatãrii de sine. abilitãþi umane pe care nu le poate simula nici cel mai complex procesor.

un sistem care odatã a însemnat ceva. au fost eliberaþi din cãtuºele Arta exploatãrii de sine 238 . Teama. angajaþii moderni. „Contractul normal de muncã“ ºi „angajatul pasiv“ sunt candidaþi clari pentru un lexicon al conceptelor ieºite din uz. sau cel puþin marea lor majoritate. de fapt lui Jan Schiemer i-ar plãcea sã-ºi decoreze casa ºi de fapt (ºi chiar de drept) Thomas Bader ar petrece mai mult timp cu soþia lui ºi cu prietenii în Zittau. dar apoi se întorc la locurile lor de muncã. Aceastã inflaþie a cuvântului de fapt poate fi un simptom al conflictului interior: oamenilor le vine din ce în ce mai greu sã împace imperativele profesiei cu nevoile personale. suprasolicitarea ºi problemele fizice îi împiedicã pe angajaþi sã facã faþã cerinþelor enorme – nemaivorbind de integrarea succesului profesional într-o viaþã personalã împlinitã. iar azi e inutil. În secolul XXI. înainte de a muri. existã încã vechiul ºi bunul ceas de pontaj. E puþin probabil sã se mai întoarcã la principiile tayloriste. De fapt Michael Landgrebe ar vrea sã joace mai des volei.de numãrul proiectelor. Chiar dacã la atelierele Daimler din Möhringen. „De fapt“ a fost unul dintre cuvintele cele mai folosite în interviuri. lângã Stuttgart. vor exclama: «De-aº fi petrecut mai multe ore la muncã!»“ Capitalismul a atins un nou stadiu de evoluþie. ªi de fapt lui Robert Nieder îi e dor de copiii lui când e din nou plecat într-o cãlãtorie lungã de afaceri. ªeful de sindicat Gunther Magura povesteºte cã angajaþii de la Daimler se ponteazã seara la 5 ca ºi cum ar pleca. el nu e decât un atavism. Multe dintre pãrerile ºi sentimentele protagoniºtilor acestei cãrþi se pot exprima prin cuvintele lui Jan Schiemer: „Probabil cã nu existã prea mulþi oameni care. în spital.

Ce e de fãcut? 239 . Rareori un angajator a formulat mai limpede aceastã poruncã: crede în mine. culoarea literelor pãleºte. nu doar pune stãpânire pe mintea ºi pe trupul nostru. aduleazã-mã. dar în societatea de azi aºa ceva sunã de mult a reclamã. În curând sloganul va dispãrea cu totul. Angie Sebrich avea parte de tot ceea ce-l face fericit pe întreprinzãtorul independent. dacã vrem sã fim sinceri. Pentru cã munca totalã nu doar împiedicã relaþiile private. ci contrazice. O reclamã adresatã nu doar fanilor. O amintire a vremurilor apuse. Iar Angie Sebrich probabil cã nici nu va bãga de seamã. în fiecare zi era o petrecere.producþiei industriale. Red Bull. patru cuvinte. vechea întrebare: ce e de fãcut? A limita munca MTV – you better believe – stã scris în biroul lui Angie Sebrich. Se pune. acum nu mai e nevoie decât sã ne protejãm de cerinþele extreme ale muncii descãtuºate. ambele grupuri-þintã sunt încurajate sã creadã în program ºi în pop-starurile strãlucitoare – ºi sã nu schimbe canalul. Funcþia de director de comunicare la MTV era strãlucitoare ºi pretenþioasã. pentru ea abþibildul nu mai e de mult decât un suvenir. „e“-ul de la finalul lui believe e aproape ilizibil. ci ºi angajaþilor postului muzical MTV. fã ce-þi spun! Sticker-ul e de acum ºase ani ºi încet-încet se dezlipeºte. de fapt o ameninþare. din nou. Apar crãpãturi albe pe fondul întunecat. Nu ajungea niciodatã acasã înainte de 10 noaptea. ºi concepþiile noastre despre o viaþã reuºitã. pe peretele din spatele ei.

MTV este lider de piaþã. you better believe. doar cã Arta exploatãrii de sine 240 . Angie Sebrich nu a mai putut crede în toate astea. nu-i aºa?“ Dar Angie Sebrich nu dorea decât mai multã viaþã. Downshifter-ii nu sunt noii hipioþi. Într-o zi însã. Nu se întâmplase nimic.500 de suflete. care numãrã 1. MTV e sus ºi e cool. de disponibilitatea permanentã. spune Angie Sebrich. Nu mai e manager la un concern media. De pe balcon. New York. spre pajiºti ºi pãºuni – mai departe de societatea de azi nu poþi fi în Germania. ªefa ei a încercat sã rezolve problema în stilul tradiþional. nu fãcuse nici o gafã ºi nu avusese un atac cerebral. Timp de lucru: 40 de ore pe sãptãmânã. Angie priveºte spre vale ºi munþi. la ºase sute de kilometri de satul Bayrischzell. În 2001 a pãrãsit postul muzical. O viaþã desprinsã parcã din cãrþile poºtale: cabana e amplasatã la 1. ci angajatã a Asociaþiei Germane a Pensiunilor pentru Tineri ºi câºtigã cu douã treimi mai puþin decât la vechiul job.ºampanie ºi douã pachete de þigãri.200 de metri altitudine. Noþiunea înseamnã „a merge un nivel mai jos“. La ºase ani dupã demisie. cu bani. cunoºtea staruri ca Jennifer Lopez ºi era înconjuratã mereu de fani entuziaºti. „Vrei mai mulþi bani. un autobuz trece pe-acolo de douã ori pe zi. doar cã nu mai voia. Downshifter-ii pur ºi simplu se reorienteazã. Angie Sebrich administreazã o pensiune pentru tineri în Alpii bavarezi. de cele mai multe ori au o carierã în urmã ºi nu acuzã societatea bazatã pe performanþã din care au plecat. Trendul se numeºte downshifting. Londra. se saturã la un moment dat de sãptãmâna de lucru de 80 de ore. de exigenþele tot mai constrângãtoare. „Jobul meu era super. Los Angeles – Angie Sebrich cãlãtorea în jurul lumii.

apoi se definesc stãrile ideale (indice de masã corporalã 20. Fabian Schürler – workaholicul care internalizase atât de bine imperativele societãþii bazate pe înalta performanþã. lucrurile sunt mereu extrem de simple. „Înainte. Normal cã îmi doresc sã-i vãd crescând. rentã lunarã. sã trasãm noi graniþe între job ºi timpul liber. Dar. astãzi lucreazã 50. Mi-a fost teamã cã voi ajunge doar sã muncesc ºi-mi voi irosi viaþa“. Lupta pentru timpul liber În cãrþi. Apoi cartea dezvãluie zece paºi simpli de atingere a stãrii ideale ºi de realizare a visului. sã ne verificãm mereu prioritãþile ºi. Cum ar fi sã reintroducem vechiul concept al pauzei de prânz. când am început sã-mi iau pauzã. e deplânsã starea deficitarã a individului (prea gras. colegii mi-au urmat exemplul. Cã meritã sã spui uneori ºi „nu“. La început 70 de ore pe sãptãmânã i se pãreau imposibile. Ce se poate învãþa însã de la Angie Sebrich e cã nu suntem cu totul descoperiþi în faþa cerinþelor lumii moderne. Nu toatã lumea vrea ºi poate sã trãiascã în creierul munþilor. campion sudoku). Cãrþi cu titluri ca Metoda LOGI: fericit ºi Ce e de fãcut? 241 .am vrut mai mult timp. încât acestea l-au îmbolnãvit – ºi-a diminuat treptat timpul de lucru de peste 100 de ore. prea sãrac. La început. ªi îºi ia în fiecare zi pauzã de prânz. prea prost). asta era de neconceput la noi. dacã e cazul.“ Poveºtile lui Fabian Schürler ºi Angie Sebrich aratã cã poate fi folositor sã facem câteva breºe spaþio-temporale în continuumul muncã–stres. Au apãrut ºi copiii.

ci rãmâne prins în sistemul ultracomplex pe care îl numim economie globalizatã.slab sau Gândeºte-te puþin ºi te vei îmbogãþi. Insecuritatea economicã ºi teama de a rãmâne fãrã loc de muncã genereazã un climat organizaþional care permite angajatorilor sã le pretindã jertfe mari angajaþilor. bucuria de a fi pãrinte cu cariera. În acest context. e clar cã actorii individuali ºi sindicatele nu pot face mare lucru în sistemul economic independent din prezent. constrângeri. deºi se face atâta caz de capacitatea lui de autoorganizare ºi de independenþa lui mentalã. sã descrie trucuri prin care angajatul ar putea sã se impunã în faþa ºefului. Cãci angajatul modern nu e unul dintre eroii pe cât de liberi. ci o reacþie normalã la o situaþie de insecuritate ºi de concurenþã totalã – extrem de profitabilã pentru companii ºi. La fel de clar e cã ritmul se accelereazã. alte structuri. rutine ºi legi. Legile succesului vând cititorului ideea cã fiecare individ îºi poate crea lumea pe care ºi-o doreºte. promovatã în mod conºtient. Literatura motivaþionalã e în cel mai bun caz naivã ºi de cele mai multe ori mincinoasã. Dar asta nu înseamnã cã nu putem pune sub Arta exploatãrii de sine 242 . „Arta exploatãrii de sine“ nu e o stare patologicã a unor muncitori singulari. colegilor ºi a societãþii performante. de aceea. pe atât de fictivi ai literaturii motivaþionale. precepte. Aceastã carte nu vrea sã dea sfaturi. Cititorul nu va învãþa din aceste ultime pagini cum sã-ºi armonizeze viaþa privatã cu serviciul. Pentru cã. angajatul nu poate sã-ºi hotãrascã singur soarta sau sã o reinventeze printr-o idee strãlucitã. cã nu existã alþi oameni cu alte motivaþii. atmosfera se rarefiazã. iar companiile ºi întregi economii naþionale se aflã în concurenþã directã ºi globalã.

dupã-amiaza sã pescuiesc. Ideea cã omul poate crea doar la muncã lucruri care rãmân. Aceastã carte nu e o chemare la încetinirea societãþii sau la grevã. Cine vrea sã facã ceva împotriva exploatãrii complete de sine trebuie sã se apere mai întâi împotriva dominaþiei totale a muncii. iar consecinþele concrete asupra oamenilor sunt luate mai puþin în considerare. El ºi-a imaginat o societate în care „oamenii nu au un singur domeniu de preocupãri. concurenþã ºi rate ale dobânzii. cã o carierã abruptã este sinonimã cu o viaþã bunã nu se bazeazã. Dar nu am ajuns încã atât de departe. societatea regleazã producþia globalã ºi îmi îngãduie sã fac azi una. asta a fost ºi ideea lui Karl Marx. Înainte de a schimba ceva. În principiu. trebuie sã ne dãm seama cã trebuie sã se schimbe ceva. Sau. Dar sã nu uitãm cã biroul nu trebuie sã devinã automat un templu al realizãrii individuale.semnul întrebãrii valorile ºi prioritãþile societãþii ºi cã nu le putem înlocui. bazatã pe anumite precepte care nu mai pot fi puse sub semnul întrebãrii de credincioºi. pe o ordine naturalã. cu altele. E important sã realizãm cã putem gândi dincolo de sistem. ci se pot instrui în ramuri diferite de activitate. productivitate. ci e o invenþie omeneascã. dincolo de muncã. fãrã sã devin vreodatã Ce e de fãcut? 243 . Munca e punctul de referinþã al societãþii noastre capitaliste. în ultimã instanþã. o concepþie despre lume rigidã. mâine alta. seara sã cresc vite. Aceastã adevãratã „Bisericã a Carierei“ este o instituþie atotputernicã. dimineaþa sã vânez. dupã ce mãnânc sã critic dupã pofta inimii. dacã e cazul. altfel spus: este o ideologie. Existã mai multe posibilitãþi de a da sens vieþii. Mentalitatea politicã e axatã pe avantaje competiþionale.

promoveazã varietatea. Cum vor arãta conflictele viitoare între angajaþi ºi angajatori e incert. Va exista un sindicat ad-hoc al boemei digitale care va lupta pentru distracþie nu doar la birou.“ În principiu. Pentru a pune nevoile personale mai presus de cele profesionale îi trebuie. se rezolvã“. unul dintre acei bãrbaþi vânjoºi. diversitatea. pescar. ci ºi în afara lui? Sau instituþiile private vor trebui sã-i înveþe pe cetãþeni cum sã se distreze în timpul liber? Poate cã o dezbatere publicã despre relaþia dintre muncã ºi viaþã ar putea duce la o schimbare a valorilor într-un sens nou. Poate cã sindicatele vor reuºi sã adune angajaþii individuali în asociaþii profesionale. dar nu cere acelaºi lucru de la modul în care îºi organizeazã viaþa în general. spirit combativ. Poate cã va recunoaºte însã cã opoziþia ºi consecvenþa vechilor activiºti nu erau doar rezultatul unei blocade mentale ºi cã e nevoie de curaj pentru apãrarea propriilor interese. demodaþi. Un singur lucru e sigur: lupta pentru noi graniþe între muncã ºi timp liber începe în mintea fiecãrui angajat. E ciudat cã fiecare angajat de astãzi pretinde dinamism ºi diversitate de la locul de muncã. întreprinzãtorul independent. cu vestã portocalie ºi mustaþã. Marx are aici o viziune modernã. Formele moderne de muncã reclamã o formã modernã de luptã. Angajatul modern. Sã spunã „nu“ în loc de „sigur. „facem tot ce trebuie“ sau „trebuie sã trecem ºi prin asta“. cioban sau critic. Arta exploatãrii de sine 244 . multitudinea experienþelor ºi afirmã cã nu orice bun poate fi supus economiei. Iar „exploatatorul de sine“ trebuie sã înveþe din nou acest lucru. în primul rând. solizi. nu va deveni niciodatã un activist de tip vechi.vânãtor.

Fabian Schürler. Leonie Dietrich. în acelaºi timp. al familiei Martens ºi al familiei Nieder. Ce e de fãcut? 245 . totul se dovedeºte foarte simplu ºi. Thorsten Kerler. Thomas Bader. la fel ºi numele lui Ines Röder. * Numele lui Jan Schiemer a fost schimbat la dorinþa acestuia.Pânã la urmã. extrem de complicat: artistul exploatãrii de sine are nevoie doar de puþin mai multã siguranþã de sine.

.

Ne-am aruncat cu capul înainte spre nimic. Nu mai avem timp. Cãci obiectul consumului nostru este tocmai nimicul produs în serie.teorie socialã spaþii publice marketing media comunicare George Ritzer Globalizarea nimicului Cultura consumului ºi paradoxurile abundenþei „Lumea socialã este caracterizatã tot mai mult de «nimic». o masã amorfã de lucruri care vin de nicãieri ºi sunt produse oriunde. Dar ce vom face atunci când aceastã epocã a prosperitãþii va lua sfârºit. Tot mai mulþi oameni îºi cautã satisfacþia în consum. iar ceea ce am pus în loc nu ne va mai oferi satisfacþiile pe care le obþineam din toate acele lucruri pe care le-am lãsat deoparte. Dimpotrivã. însã este evident cã acesta nu poate oferi sensurile ºi recompensele care pânã acum erau obþinute prin muncã. indiferent cât de mult ajungem sã cumpãrãm. aºa cum se întrevede deja?“ . indiferent cât consumãm. încât ne-am descotorosit de tot ceea ce ne umplea timpul într-un mod semnificativ. Acesta este paradoxul: suntem atât de ocupaþi. nu facem decât sã ne adâncim ºi mai mult într-o spiralã nesfârºitã a frustrãrii.

ceea ce se vede cu ochiul liber. new media. Am împãnat cartea cu poveºti trãite pe propria piele. lucrurile nu sunt de fapt nici cum se spune la ºcoala de jurnalism. classic media. Probabil cã mai des decât se spune.teorie socialã spaþii publice marketing media comunicare Iulian Comãnescu Cum sã devii un nimeni Mecanismele notorietãþii. cãtre înjurãturã –. anecdote care sper sã aibã o încãrcãturã de mici studii de caz. Fãrã pretenþii de rigoare antropologicã. Un «Nimeni» este opusul lui «cineva» la scarã istoricã. nici ca-n ziarele de scandal. unei persoane care e «cineva». deci o carte care se ocupã cu mecanismele celebritãþii ºi maºinãria media trebuie sã aibã în vedere «devenirea întru Nimeni». în 2009. ºi totuºi e o persoanã care a fost numitã cu insulta asta tocmai fiindcã a fãcut ceva. pe Internet. Cred cã publicul vrea sã ºtie cum aratã dinãuntru. În businessul ãsta. aºa cum aratã ele în România. despre cineva cã e cineva. e predilecþia cãtre contestaþie – mai nou.“ . la noi. în România ºi în limba românã. În Cum sã devii un Nimeni e vorba de branduri personale. de regulã. statutul de vedetã. branduri personale ºi piaþa media din România „«Eºti un nimeni!» Aceastã imprecaþie se adreseazã.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful