Crezi că nu ești suficient?

Am fost acolo. Am crezut că nu sunt de ajuns. Și adevărul este că

ceea ce nu ar trebui să facem este să ne reproșăm pentru a deveni o
versiune mai bună a noastră. Cu toate acestea, în ciuda faptului că
sunt mai conștient de acest lucru în fiecare zi, uneori (de și din ce în
ce mai puțin) continui să devin o victimă a propriilor gânduri
negative.

Sunt sigur că te vezi reflectat. Toți oamenii au fost acolo. Cu to ții am

avut zile și momente proaste în care nu am avut încredere în noi.

De fapt, nu aveam de gând să postez asta astăzi. Nu plănuiam să-l

postez pe blog pentru că este ceva foarte personal pe care am decis
să-l împărtășesc comunității mele private acum câteva zile. Dar după
mai mult de 100 de comentarii și m-am așezat să reflectez, am decis
să o fac.

La urma urmei, asta face parte din mine. Face parte din ceea ce a
contribuit la a-mi lua sănătatea . Și face parte din ceea ce îmi dă
înapoi.

Dar, mai presus de toate, face parte din ceea ce mă reconstruie ște ca
persoană. Edit: cum mă reconstruiesc pe mine ca persoană.

Asta am scris, desi am mai adaugat ceva

Am petrecut o săptămână reflectând la o serie de situa ții personale

prin care am trecut cu tatăl meu și am vrut să împărtă șesc aici o parte
intimă din mine.

În copilărie am luat decizia că iubesc pianul și vreau să fiu pianist. Mi-

au oferit o bursă pentru a studia într-unul dintre cele mai renumite
centre din Marea Britanie, iar de la vârsta de 13 ani călătoream și
susținem concerte ca solist.

Aceasta în sine era deja o mare presiune. Dar mai avea unul de care
nu eram pe deplin conștient până de curând.

Am călătorit și am cântat în locuri foarte importante. Dar tatăl meu, ori

de câte ori vorbea despre mine altora, îmi exagera realizările. A
inventat povești ca și cum ar fi jucat la Carnegie Hall sau în alte săli
mai importante decât unde fusese de fapt.

Și cu toate acestea, mereu am crezut că nu este suficient. Mereu m-am

gândit: „dacă aș putea face mai bine…” .
La urma urmei, pentru un copil, cel mai important lucru este să simtă
dragoste și afecțiune din partea părinților săi. Ei nu au încă experien ța
cunoașterii comportamentului uman sau motivul pentru care oamenii
fac anumite lucruri. Scopul lui principal este să fie iubit și asta este,
fără îndoială, ceea ce merită fiecare copil.

Doar pentru că un copil îmbătrânește și poate începe să vadă disfunc ții

în familia sa, nu înseamnă că acest mesaj interiorizat este șters. Acel
mesaj negativ de „nu puteam face mai bine, deci nu sunt
suficient” rămâne ancorat.

Aceste sentimente m-au bântuit toată viața. Am simțit că nu am fost

niciodată suficient de bun și că nu merit lucruri. Nesiguran țe foarte
mari care au jucat un rol important în sănătatea mea.

Ești suficient: trebuie doar să-ți amintești

Și recent a trebuit să aud de la propriul meu tată că sunt un e șec. Că

mi-am stricat viața și că aș putea acum să mă dedic la ceva serios în
loc să fiu prost cu acel „rahat” pe care îl fac pe internet.

Din fericire, fac o muncă foarte profundă în mine de ceva vreme. Și

descopăr de unde îmi vin problemele, perfecționismul și sentimentul că
nu voi fi niciodată suficient de bun.

Este greu, pentru că cu toții vrem să credem că venim din familii pline
de dragoste și grijă. Mai mult, amintirea pe care o am despre tatăl
meu este că el a spus mereu că sunt persoana pe care o iube ște cel
mai mult și cea mai importantă pentru el. Și am crezut. Până când mi-
am dat seama că nu fuseseră altceva decât cuvinte.

Este normal să încercăm să negem și să raționalizăm și să credem că

totul e în capul nostru. De fapt, este mai u șor să vă asuma ți întreaga
responsabilitate decât să vă înfruntați cu curaj propriul adevăr și să
vă rezolvați trauma.

Dar aruncarea balasturilor care nu sunt ale tale este cel mai bun lucru
pe care îl poți face. Este atunci când realizezi că mesajul a fost gre șit.
Că nu a fost niciodată vina ta . Că a fost întotdeauna o realitate
distorsionată pe care a trebuit să o iei de bună pentru a supravie țui
într-un mediu disfuncțional și cel mai probabil narcisist.

Abia atunci mesajul înrădăcinat „Nu sunt suficient de bun” poate

începe să se desprindă și începi să simți o ușurare. Și nu înseamnă să
dai vina pe alții. Nici să te înarmezi cu furie sau resentimente fa ță de
originea problemelor tale. Dar este important să-l în țelegi pentru a
ierta. Mai presus de toate, să ne putem ierta pe noi înșine.

Știu cine vrei să fii. Tu esti de ajuns.

În acest fel, este și posibil să-ți asumi responsabilitatea că te po ți
schimba ca adult. Si fii cine vrei sa fii si nu continua sa fii o definitie
impusa de altii.

Este ca și cum ai transporta o geantă mare plină cu bile grele și

niciuna dintre acele bile nu este a ta. Pe măsură ce vă recupera ți,
scoateți bilele, una câte una, din punga respectivă. Și îi trage ți pentru
a lua acea greutate de pe umeri, realizând că aparțin altcuiva.

„Acesta nu este al meu, port nesiguranța tatălui meu”.

Când scapi de acele mingi, poți să-ți vezi propria realitate și să

definești cine ești.

Și atunci îți dai seama că, deși ai greșit, cum greșim cu toții, e ști bun.
Ești de ajuns . Meriti ceva mai mult.

Când îți dai seama că purtai în spate bagajele altora, î ți deschide o

ușă către libertate, o cale către speran ță, vindecare și în țelegere.
Deschide ferestre către nenumărate oportunități de a crea viața pe
care o meriți. Pentru că ești tot ce trebuie să fii acum .

Ok, mi se întâmplă același lucru. Ce fac acum?

Este foarte posibil să vă simțiți total identificat cu ceea ce tocmai am
împărtășit. Și că nu știi ce să faci pentru a ieși din buclă.

Protocolul meu de recuperare (și cel pe care îl proiectez pentru

clienții mei) constă în îngrijire din diferite unghiuri. Atât modificările
dietetice, cât și problemele legate de cantitatea și calitatea somnului.
Pe lângă exerciții fizice adecvate, suplimente care vizează
reechilibrarea sistemului și reducerea factorilor de stres (fiziologici,
biochimici și emoționali).

Și tocmai pe acest ultim punct am lucrat mult. Începând cu cel mai

simplu. Cu alte cuvinte, eliminarea surselor de stres mai vizibile și
ușor de controlat până la ajungerea la credin țe și blocaje mult mai
îngropate. Tocmai acelea care poartă o încărcătură emoțională mai
mare ca ceea ce am povestit mai sus.

Dar amintiți-vă că la fel cum faceți duș și după un timp vă ve ți

murdari din nou, și acest tip de muncă interioară va trebui să se
repete zilnic. Din moment ce lucruri noi vor apărea pe parcurs. Cu
toate acestea, de fiecare dată îți va fi mai ușor să vezi unde se duc
fotografiile și să identifici sursa disconfortului tău.

12 lucruri de reținut că ești suficient

Astăzi nu vreau să prelungesc mult mai mult. Și dacă a ți citit până
aici, felicitări! Dar vreau să vă împărtășesc câteva lucruri pe care îmi
place să mi le amintesc de fiecare dată când mă surprind crezând că
nu sunt suficient de bun. Și că mă ajută să înving acea negativitate
care se strecoară spre mine.

1. Începe cu tine

Stima de sine, iubire de sine, respect de sine. Sunt lucruri pe care

nimeni nu ți le poate oferi.

Dacă vrei să câștigi respectul celorlalți, începe prin a te respecta pe

tine însuți. Iubește-te ca și cum ai fi cel mai special lucru din lume.
Pentru ca tu esti.

Ești responsabil să te prețuiești pe tine însuți. Și această

responsabilitate înseamnă să nu-i lași pe alții să gândească, să
vorbească sau să decidă în locul tău. Înseamnă să- ți folose ști
propriile mijloace pentru a face lucrurile să se întâmple.

2. Nimeni nu o face mai bine decât tine pentru că nimeni nu o poate

face mai bine decât tine

TU mergi pe propria ta cale. Uneori ne simțim nesiguri pentru că ne

comparăm viața din culise cu cea a altora la cele mai mari succese
publice. Și asta te face să crezi că nu ești suficient.

Uită ce fac și ce realizează alții. Viața ta înseamnă să- ți încalci

propriile limite pentru a-ți trăi cea mai bună via ță.

3. Acolo unde ești acum este locul unde trebuie să fii

Uneori vrem să evităm să simțim exact unde ne aflăm pentru că

avem convingerea, bazată pe idealurile noastre, că nu este acolo
unde ar trebui sau ne dorim să fim. Dar adevărul este că acolo unde
ești acum este exact locul unde trebuie să fii pentru a ajunge acolo
unde vrei să ajungi mâine.

4. Durerea este utilă pentru ceva, chiar dacă nu o vezi momentan

Când lucrurile devin grele, amintiți-vă că durerea nu vine fără un

scop. Mergi înainte și lasă în urmă ceea ce te-a rănit. Dar nu uita ce
te-a învățat.

Durerea este o parte intrinsecă a creșterii și există două tipuri: cea

care doare și cea care te schimbă. Încearcă să nu-i rezisti pentru că
te va ajuta să crești.

5. Pentru fiecare lucru pe care l-ai pierdut, ai câștigat altul

Fii recunoscător pentru ceea ce ai astăzi. Viața nu trebuie să fie
perfectă pentru a fi minunată. De fapt, nu va fi niciodată perfect.

Așa că schimbă grijile pentru acceptare, regretele pentru lec ții și

așteptările pentru apreciere. Viața este prea scurtă și povestea ta are
prea multe capitole.

Și un capitol prost nu îl face să se încheie. Nu mai reciti ți lucrurile

rele și întoarceți pagina .

6. Ai de ales: poți decide să fii copleșit sau să te simți în pace

Dacă alegi să fii amar, vei găsi multe motive pentru a fi amar. Dacă
alegi să fii în pace, vei găsi multe motive pentru a fi în pace.

Ești bun să te simți deprimat? Cu siguranță poți fi la fel de bun să te

simți motivat și mulțumit. Fă-o. Ești de ajuns .

7. Suferința ta vine din rezistența până acum

Fericirea înseamnă să fii corect cu acum, cu ceea ce „este” în loc să-

ți dorești și să-ți faci griji pentru ceea ce „nu este” . Acum este ceea ce
trebuie să fie. Iar restul nu sunt altceva decât discu țiile și frustrările
tale cu viața.

Dacă te gândești bine, asta înseamnă că suferi doar atunci când

rezisti așa cum stau lucrurile. Nu stă în puterea ta să controlezi tot
ceea ce ți se întâmplă, dar este modul în care reac ționezi la lucrurile
care ți se întâmplă. (Citiți Puterea acum .)

8. Ceea ce „ar putea” fi nu te poate opri decât dacă îți dai voie

În loc să vă faceți griji pentru ceea ce s -ar putea întâmpla, folosiți-vă

energia și resursele pentru a face față a ceea ce se întâmplă.

9. Pas cu pas. Întotdeauna există ceva ce poți face pentru că e ști

suficient

Nu există nimic în situația ta actuală care să te împiedice să mergi

înainte, pas cu pas.

Dar amintiți-vă că visele fără acțiune sunt doar atât: vise. Prin
urmare, viziunea trebuie să fie însoțită de acțiune . Nu este suficient
să vrei să mergi înainte, trebuie să faci pașii pentru a face acest
lucru.

Și singurul lucru de care este nevoie este să le oferiți unul câte unul.
Uneori, cel mai mic pas în direcția corectă se poate dovedi a fi cel mai
mare pas al vieții tale .
10. Ceea ce vrei să obții este direct legat de cât de mult î ți dore ști

Dacă este suficient de important pentru tine, po ți să o faci. Când e ști

angajat și consecvent, vei reuși.

De fapt, succesul nu este o chestiune de noroc. Nici nu este ceva

magic sau misterios. Dimpotrivă, succesul este rezultatul
direcționării atenției tale concentrate către ceea ce î ți dore ști, în mod
constant și consecvent.

Oboseala este firească. Dar trebuie să înțelegi că cei mai puternici

oameni nu sunt cei care câștigă mereu. Dar cei care nu renun ță când
pierd o bătălie.

11. Calitatea viziunii tale este motorul calității vie ții tale

Tu ești cel care decide ce vrei și pe ce vrei să te concentrezi. De ce să

te gândești la ceea ce nu-ți place?

Concentrează-te pe ceea ce te face să vibrezi. Dacă vezi că este

posibil, explorează-l. Și dacă ai un vis, trăiește-l.

Dacă ești pasionat și entuziasmat de ceea ce faci, vei avea

întotdeauna un avantaj greu de învins. Nu înceta să fii acea
persoană. Și amintiți-vă că sunteți de ajuns .

12. Ești mai puternic decât problemele tale

Când ți se întâmplă ceva rău, ai două opțiuni. Fie lăsați-l să vă

definească și lăsați-l să vă întărească, fie lăsați-l să vă distrugă.
Alegerea este a ta. Ești mult mai puternic decât îți imaginezi.

Și, deși s-ar putea să nu fiți încă unde doriți, uitați-vă cât de
departe ați ajuns . Și bucură-te că nu mai ești acolo unde erai
înainte.

Repetă după mine: ești de ajuns

Cei mai înțelepți, cei mai completi oameni și cu cea mai mare
capacitate de a iubi pe care ai cunoscut-o în via ța ta, sunt cu
siguranță cei care au cunoscut înfrângerea, mizeria sau suferin ța de
a pierde ceva sau pe cineva pe care l-au iubit. Și au știut să se ridice
din cenușa propriei lor disperări.

Oameni care au experimentat suișuri și coborâșuri, care și-au

asumat riscuri și au acționat cu pasiune. Și, de asemenea, oameni
care au învățat să aprecieze și să înțeleagă via ța într-un mod plin de
compasiune. Și că nu s-au născut așa, ci s-au dezvoltat pu țin câte
puțin, cu fiecare pas pe care l-au făcut pe parcurs.