CULEGERE PROBLEME Geometrie Analitica

ALGEBR
A LINIAR
A, GEOMETRIE
ANALITIC
A SI DIFEREN TIAL
A
Culegere de probleme
Emil STOICA si Mircea NEAGU
2
Cuprins
1 Spatii vectoriale. Spatii euclidiene 1
1.1 Elemente teoretice fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . 1
1.2 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.3 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
2 Spatii ane. Vectori liberi 23
3 Geometrie analitic a n spatiu 43
4 Transform ari liniare 63
5 Forme biliniare. Forme p atratice 97
6 Conice 121
3
4 CUPRINS
7 Cuadrice 147
8 Gener ari de suprafete 179
9 Curbe plane 193
10 Curbe n spatiu 215
11 Suprafete 241
Capitolul 1
Spatii vectoriale. Spatii
euclidiene
1.1 Elemente teoretice fundamentale
Denitia 1.1.1 Se nume ste spatiu vectorial o mul time nevida V pe care
avem denite doua legi de compozi tie, una interna notata
+ : V V V, (x, y) x +y
si cealalta externa notata
: K V V, (, x) x,
unde K cmp (corp comutativ), pentru care avem ndeplinite proprietatile:
1. (V, +) este un grup abelian
2.
(x +y) = x +y, , K, x, y V
( +) x = x +y, , K, x V
(x) = () x, , K, x V
1 x = x, x V.
Elementele multimii V se numesc vectori, elementele cmpului K vor
numite scalari, iar legea de compozitie extern a va numit a nmul tirea cu
scalari. Pentru K = R sau C vom spune c a V este un spa tiu vectorial real,
respectiv spa tiu vectorial complex.
1
2 CAPITOLUL 1. SPA TII VECTORIALE. SPA TII EUCLIDIENE
Denitia 1.1.2 O submul time nevida U V se nume ste subspatiu vec-
torial al K-spa tiului vectorial V daca
1. x, y U x +y U
2. K, x U x U.
Teorema 1.1.1 O submul time U V este un subspa tiu vectorial daca si
numai daca
x, y U, , K x +y U.
Propozitia 1.1.2 Daca V
1
si V
2
sunt doua subspa tii vectoriale n K-spa tiul
vectorial V , atunci submul timile:
V
1
V
2
si V
1
+V
2
= v V [ v = v
1
+v
2
, v
1
V
1
, v
2
V
2
sunt subspa tii vectoriale.

Propozitia 1.1.3 Daca V
1
V
2
= 0, atunci descompunerea v = v
1
+v
2
este unica iar suma V
1
+ V
2
va numita suma directa si va notata cu
V
1
V
2
. n plus, daca V
1
V
2
= V, atunci V
1
si V
2
se numesc subspatii
suplementare.
Fie B = e
1
, e
2
, ..., e
n
o submultime de vectori a unui spatiu vectorial
V peste cmpul K. Multimea
L(B) =
1
e
1
+
2
e
2
+... +
n
e
n
[
i
K, i = 1, n
se numeste acoperirea liniara a multimii B sau spa tiul vectorial generat
de submultimea B. Este de notat faptul c a L(B) reprezint a un subspatiu
vectorial al lui V .
Denitia 1.1.3 Multimea B se nume ste sistem de generatori pentru
spatiul vectorial V daca L(B) = V.
Astfel, multimea de vectori B este un sistem de generatori pentru spatiul
vectorial V dac a
v V,
1
,
2
, ...,
n
K astfel nct v =
1
e
1
+
2
e
2
+... +
n
e
n
.
Denitia 1.1.4 Multimea B se nume ste liniar independenta daca egal-
itatea
1
e
1
+
2
e
2
+... +
n
e
n
= 0
V
are loc numai pentru
1
=
2
= ... =
n
= 0. n caz contrar, spunem ca B
este un sistem de vectori liniar dependent.
1.1. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 3
Denitia 1.1.5 Se nume ste baza a spa tiului vectorial V , un sistem de vec-
tori B care satosface condi tiile:
1. B este liniar independenta;
2. B este un sistem de generatori pentru spa tiul vectorial V.
Deoarece se poate demonstra c a num arul de elemente al oric arei baze
B a unui acelasi spatiu vectorial V este acelasi, se noteaz a cu dim
K
V = n
num arul elementelor dintr-o baz a oarecare. Acest num ar se numeste dimen-
siunea peste K a spatiului vectorial V.
Teorema 1.1.4 (Grassmann) Daca W
1
si W
2
sunt doua subspa tii vecto-
riale ale unui spa tiu vectorial V , atunci este adevarata egalitatea
dim
K
(W
1
+W
2
) = dim
K
W
1
+ dim
K
W
2
dim
K
W
1
W
2
.
n particular, avem: dim
K
W
1
W
2
= dim
K
W
1
+ dim
K
W
2
.
Dac a B = e
1
, e
2
, ..., e
n
este o baz a a unui spatiu vectorial V , atunci
v V, ! x
1
, x
2
, ..., x
n
K astfel nct v = x
1
e
1
+x
2
e
2
+... +x
n
e
n
.
Denitia 1.1.6 Matricea (x
1
, x
2
, ..., x
n
) M
1,n
(K) reprezinta coordo-
natele vectorului v n baza B.
Fie B
= e
1
, e
2
, ..., e
n
o alt a baz a n V . Atunci, avem descompunerile
unice
e
i
=
n
j=1
c
ij
e
j
, i = 1, n.
Denitia 1.1.7 Matricea M
BB
not
= C = (c
ji
)
i,j=1,n
M
n
(K) (n care sunt
puse pe coloane coordonatele vectorilor e
i
n baza B) se nume ste matricea
de trecere de la baza B la baza B
.
Fie v V un vector arbitrar si e
X =
x
1
x
2
x
n
si X
1
x
coordonatele vectorului v n bazele B si B
.
Propozitia 1.1.5 Legatura ntre X si X
este data de rela tia matriceala

X = C X
.
Propozitia 1.1.6 Fie B = e
1
, e
2
, ...e
n
o baza n spatiul vectorial V , si e
sistemul de vectori
S = v
1
, v
2
, ..., v
p
V, v
i
=
n
i=1
c
ij
e
j
, i = 1, p.
Atunci, numarul maxim de vectori liniar independenti ai sistemului S este
dat de rangul matricii C.
Observatia 1.1.7 n R
n
, rangul matricii coordonatelor unui sistem de vec-
tori exprima numarul maxim al vectorilor liniar independenti.
Observatia 1.1.8 n R
3
, trei vectori sunt liniar independen ti daca si numai
daca determinantul matricii determinate de cei trei vectori este nenul.
S a consider am acum V ca ind un spatiu vectorial real.
Denitia 1.1.8 O aplica tie ', ` : V V R, avnd proprieta tile:
(i) 'x, y` = 'y, x` , x, y V ;
(ii) 'x, y` = 'x, y` , K, x, y V ;
(iii) 'x +x
, y` = 'x, y` +'x
, y` , x, x
, y V ;
(iv) 'x, x` 0, x V, cu egalitate daca si numai daca x = 0,
se nume ste produs scalar pe spa tiul vectorial real V.
O pereche (V, ', `), reprezentnd un spatiu vectorial real nzestrat cu un
produs scalar, se numeste spa tiu vectorial euclidian.
Teorema 1.1.9 ntr-un spatiu vectorial euclidian (V, ', `) are loc inegali-
tatea Cauchy-Schwarz
'x, y`
2
'x, x` 'y, y` ,
egalitatea avnd loc daca si numai daca vectorii x si y sunt liniar indepen-
denti.
Notiunea de spatiu euclidian este extrem de important a n algebra
liniar a, deoarece permite introducerea notiunilor de lungime (norma) a unui
vector
[[x[[ =
'x, x`,
distan ta
d(x, y) = |x y|
si unghi [0, ] format de doi vectori x si y:
cos =
'x, y`
[[x[[ [[y[[
.
Evident, din denitia unghiului dintre doi vectori, rezult a c a ntr-un
spatiu euclidian doi vectori nenuli x si y sunt perpendiculari (ortogonali )
x y dac a si numai dac a 'x, y` = 0.
Denitia 1.1.9 Sa consideram (V, ', `) un spa tiu euclidian de dimensiune
dim
K
V = n si e B = e
1
, e
2
, ..., e
n
o baza a lui V . Baza B se nume ste
baza ortonormata a lui V daca sunt ndeplinite conditiile
'e
i
, e
j
` = 0, i = j = 1, n
si
[[e
i
[[ = 1, i = 1, n.
Sintetiznd, vectorii unei baze ortonormate sunt unitari si ortogonali doi
cte doi. Am dori s a mention am c a bazele ortonormate sunt cele mai con-
venabile pentru descrierea propriet atilor algebrice si geometrice ale spatiilor
euclidiene.
Teorema 1.1.10 (de existenta a bazelor ortonormate) Fie (V, ', `)
un spatiu vectorial euclidian n-dimensional. Daca
B = v
1
, v
2
, ..., v
n
este o baza oarecare a lui V , atunci exista o baza ortonormata

B
= e
1
, e
2
, ..., e
n
a spa tiului euclidian V , obtinuta din baza B.

Constructia bazei ortonormate B
din baza oarecare B este dat a de

Procedeul de ortonormalizare Gramm-Schmidt
(1) Construim vectorii ortogonali
f
1
= v
1
,
f
2
= v
2
'v
2
, f
1
`
[[f
1
[[
2
f
1
,
f
3
= v
3
'v
3
, f
1
`
[[f
1
[[
2
f
1
'v
3
, f
2
`
[[f
2
[[
2
f
2
,
f
i
= v
i
'v
i
, f
1
`
[[f
1
[[
2
f
1
'v
i
, f
2
`
[[f
2
[[
2
f
2
...
'v
i
, f
i1
`
[[f
i1
[[
2
f
i1
,
f
n
= v
n
'v
n
, f
1
`
[[f
1
[[
2
f
1
'v
n
, f
2
`
[[f
2
[[
2
f
2
...
'v
n
, f
n1
`
[[f
n1
[[
2
f
n1
.
(2) Vectorii din baza ortonormat a B
= e
1
, e
2
, ..., e
n
sunt
e
i
=
1
[[f
i
[[
f
i
, i = 1, n.
Fie (V, ', `) un spatiu euclidian si e W un subspatiu vectorial al lui V.
Denitia 1.1.10 Mul timea
W
= v V [ v w, w W
este un subspa tiu vectorial al lui V si se nume ste complementul ortogonal
al lui W.
Observatia 1.1.11 ntotdeauna avem descompunerea V = W W
.
1.2 Probleme rezolvate
Problema 1.2.1 Fie (V, +, ) un spa tiu vectorial real. Pe produsul
cartezian V
C
= V V denim opera tiile de adunare a vectorilor si de n-
multire a lor cu scalari complec si:
(x
1
, y
1
) + (x
2
, y
2
) = (x
1
+x
2
, y
1
+y
2
) ,
( +i) (x, y) = (x y, y +x), , R, i
2
= 1.
1.2. PROBLEME REZOLVATE 7
Sa se arate ca, n raport cu aceste opera tii V
C
este spa tiu vectorial complex
(acest spatiu poarta numele de complexicatul lui V ).
Rezolvare. Se stie c a produsul cartezian (V V, +) este un grup
abelian cu elementul neutru (0
V
, 0
V
), opusul unui vector (x, y) ind vec-
torul (x, y). Fie z
1
=
1
+ i
1
, z
2
=
2
+ i
2
doi scalari complecsi. n
acest context, avem
(z
1
+z
2
) (x, y) = ((
1
+
2
) +i (
1
+
2
)) (x, y)
= ((
1
+
2
) x (
1
+
2
) y, (
1
+
2
) y + (
1
+
2
) x)
= (
1
x
1
y,
1
y +
1
x) + (
2
x
2
y,
2
y +
2
x)
= z
1
(x, y) +z
2
(x, y) .
Fie acum z = +i C si (x
1
, y
1
) , (x
2
, y
2
) V V. Atunci
z ((x
1
, y
1
) + (x
2
, y
2
)) = ( +i) (x
1
+x
2
, y
1
+y
2
)
= ((x
1
+x
2
) (y
1
+y
2
) , (y
1
+y
2
) + (x
1
+x
2
))
= (x
2
y
2
, y
2
+x
2
) + (x
2
y
2
, y
2
+x
2
)
= z (x
1
, y
1
) +z (x
2
, y
2
) .
n mod asem an ator, se arat a c a (z
1
z
2
) (x, y) = z
1
(z
2
(x, y)) si
(1 + 0i) (x, y) = (x, y) . n concluzie, multimea V
C
este un spatiu vector-
ial complex.
Problema 1.2.2 Fie T
[a,b]
multimea tuturor func tiilor reale denite pe in-
tervalul [a, b] R.
a) Sa se arate ca opera tiile:
(f +g) (x) = f (x) +g (x) , x [a, b]
(f) (x) = f (x) , R, x [a, b]
denesc o structura de R-spa tiu vectorial pe mul timea T
[a,b]
.
b) Daca intervalul [a, b] Reste simetric fa ta de origine, sa se arate ca
F
+
=

f T
[a,b]
[ f (x) = f (x)
T
[a,b]
(func tiile pare),
F
=

f T
[a,b]
[ f (x) = f (x)
T
[a,b]
(func tiile impare)
sunt subspatii vectoriale si, mai mult, avem egalitatea T
[a,b]
= F
+
F
.
Rezolvare. a) Se cunoaste c a
T
[a,b]
, +
este un grup abelian cu elemen-

tul neutru O (unde O : [a, b] R este functia identic nul a). n plus, avem
adev arate relatiile:
(( +) f) (x) = ( +) f (x) = f (x) +f (x) = (f) (x) + (f) (x) ,
((f +g)) (x) = (f +g) (x) = (f) (x) + (g) (x) , x [a, b].
De asemenea, avem
(() f) (x) = () f (x) = (f (x)) = ((f)) (x) , x [a, b],
adic a () f = (f). Mai mult, 1 f = f, f T
[a,b]
. n concluzie,
multimea T
[a,b]
este un R-spatiu vectorial.
b) Este usor de demonstrat c a, n cazul n care intervalul [a, b] Reste
simetric fat a de origine, suma a dou a functii pare/impare este tot o functie
par a/impar a si, mai mult, c a nmultirea cu un scalar real a unei functii
pare/impare este, la rndul ei, tot o functie par a/impar a. Prin urmare,
conform criteriului de subspatiu, rezult a c a F
+
si F
sunt subspatii n T
[a,b]
.
Mai r amne de demonstrat c a T
[a,b]
= F
+
F
. Pentru aceasta este sucient

de demonstrat c a F
+
F
= O si F
+
+F
= T
[a,b]
. Cu alte cuvinte, trebuie
demonstrat c a orice element f T
[a,b]
se poate scrie unic sub forma
f = f
+
+f
,
unde f
+
F
+
, f
. n aceast a directie, s a consider am f T

[a,b]
o
functie arbitrar a si s a construim functiile
f
+
(x) =
1
2
[f (x) +f (x)] ,
f
(x) =
1
2
[f (x) f (x)] .
Se veric a usor c a f
+
F
+
, f
si, mai mult, c a este adev arat a relatia

f = f
+
+ f
. Pentru a demonstra unicitatea descompunerii anterioare, s a

consider am un element arbitrar f F
+
F
. Atunci, pentru orice x [a, b],

au loc simultan relatiile: f (x) = f (x) si f (x) = f (x) . Acest lucru
implic a f (x) = 0, x [a, b], adic a f = O.
Problema 1.2.3 Sa se arate ca submul timile de matrici
S =
A
n
(K) [
T
A = A
(matricile simetrice),
A =
A
n
(K) [
T
A = A
(matricile antisimetrice)
sunt subspa tii vectoriale n
n
(K) si, mai mult, avem
n
(K) = S A.
Rezolvare. Din relatiile
T
(A+B) =
T
A +
T
B si
T
(A) =
T
A, cu
ajutorul criteriului de subspatiu, rezult a c a S si A sunt subspatii ale lui
n
(K) .S a lu am acum o matrice arbitrar a A din intersectia S A. Atunci,
din relatiile
T
A = A si
T
A = A, rezult a c a A = O (matricea nul a). n
concluzie, intersectia S A este subspatiul nul. Mai mult, pentru o matrice
oarecare B
n
(K), s a consider am matricile
B
+
=
1
2
B +
T
B
,
B
=
1
2
B
T
B
.
Evident avem B
+
S, B
Asi B = B
+
+B
. Prin urmare am demonstrat

c a
n
(K) = S A.
Problema 1.2.4 Sa se stabileasca dependenta sau independenta liniara a
urmatoarelor sisteme de vectori si sa se precizeze daca sunt sisteme de gen-
eratori, n spa tiile vectoriale respective:
a) S
1
= v
1
= (1, 3), v
2
= (2, 1) R
2
;
b) S
2
= v
1
= (1, 3, 2), v
2
= (2, 1, 0), v
3
= (0, 5, 4) R
3
;
c) S
3
=
v
1
= 1, v
2
= cos
2
x, v
3
= cos 2x
C
0
(R).
Rezolvare. a) Fie , R astfel nct v
1
+v
2
= 0. Rezult a sistemul
liniar omogen

2 = 0
3 + = 0,
al c arui determinant este nenul, adic a sistemul admite numai solutia banal a.
Cu alte cuvinte, sistemul de vectori S
1
este liniar independent n R
2
. Pentru
a studia dac a sistemul de vectori S
1
este un sistem de generatori pentru R
2
,
s a consider am un vector arbitrar v = (x, y) R
2
si s a studiem dac a exist a
, R astfel nct v
1
+v
2
= v. Rezult a sistemul liniar neomeogen
2 = x
3 + = y.
Deoarece determinantul sistemului este nenul rezult a c a sistemul are solutie
unic a pentru x, y R. n concluzie, sistemul de vectori S
1
este si un sistem
de generatori pentru R
2
, adic a este o baz a n R
2
.
b) Determinantul obtinut prin scrierea pe coloan a a vectorilor v
1
, v
2
si
v
3
este

1 2 0
3 1 5
2 0 4
= 8.
Determinantul ind nenul, rezult a c a sistemul de vectori S
2
este o baz a n
spatiul vectorial R
3
.
c) Se stie din trigonometrie c a cos 2x = 2 cos
2
x1. Cu alte cuvinte avem
v
3
= 2v
2
v
1
, adic a sistemul de vectori S
3
este liniar dependent n C
0
(R).
S a presupunem c a sistemul de vectori S
3
este sistem de generatori pentru
C
0
(R). n aceast a situatie, orice functie continu a se scrie ca o combinatie
liniar a de v
1
, v
2
si v
3
. n particular, pentru functia cos x exist a , , R.
astfel nct
cos x = + cos
2
x + cos 2x, x R.
Lund n egalitatea anterioar a x = , rezult a c a + + = 1. Pentru
x = 0 g asim ns a + + = 1. Contradictie! Prin urmare, sistemul de
vectori S
3
nu este un sistem de generatori pentru C
0
(R).
Problema 1.2.5 Sa se calculeze coordonatele vectorilor urmatori n bazele
precizate:
a) v = (1, 1, 1), unde
B = e
1
= (2, 2, 1), e
2
= (2, 1, 2), e
3
= (1, 2, 2) R
3
;
b) v = X
5
X
4
+X
3
X
2
+X 1, unde
B = 1, 1 +X, 1 +X
2
, 1 +X
4
, 1 +X
5
, 1 X
3
R
5
[X].
Rezolvare. a) Fie (, , ) R
3
coordonatele vectorului v n baza B.
Rezult a egalitatea x = e
1
+e
2
+e
3
din care g asim sistemul liniar
2 + 2 = 1
2 + 2 = 1
+ 2 + 2 = 1.
n concluzie, deducem c a = = = 1/3.
b) S a presupunem c a (, , , , , ) R
6
sunt coordonatele polinomului
v n baza B. Deducem c a
v = +(1 +X) +(1 +X
2
) +(1 +X
4
) +(1 +X
5
) +(1 X
3
).
Egalnd coecientii celor dou a polinoame, g asim = 2, = = = 1
si = = 1. n concluzie, coordonatele polinomului v n baza B sunt
exprimate de vectorul (0, 1, 1, 1, 1, 1).
Problema 1.2.6 Sa se arate ca vectorii x, y, z R
3
, unde x = (1, 1, 1) ,
y = (1, 1, 1) , z = (1, 3, 3), sunt liniar dependen ti si sa se gaseasca rela tia de
dependen ta liniara.
Rezolvare. Deoarece determinantul format prin scrierea pe coloan a a
vectorilor x, y si z este nul, rezult a c a vectorii x, y, z sunt liniar dependenti.
S a presupunem c a avem urm atoarea relatie de dependent a liniar a vectorial a:
z = x +y, unde , R. Aceast a relatie conduce la sistemul liniar
+ = 1
+ = 3,
care admite solutia = 1, = 2. n concluzie, avem z = x + 2y.
Problema 1.2.7 Fie v
1
, v
2
si v
3
trei vectori liniar independen ti n spa tiul
vetorial real V . Sa se determine R astfel nct vectorii u
1
= v
1
+v
2
,
u
2
= v
2
+ v
3
si u
3
= v
3
+ v
1
sa e liniar independen ti (respectiv liniar
dependen ti).
Rezolvare. Pentru ca vectorii u
1
, u
2
si u
3
s a e liniar independenti
trebuie ca pentru orice scalari
1
,
2
,
3
R care veric a egalitatea
1
u
1
+
2
u
2
+
3
u
3
= 0
V
s a rezulte c a
1
=
2
=
3
= 0. Dar, din egalitatea
1
u
1
+
2
u
2
+
3
u
3
= 0
V

1
(v
1
+v
2
) +
2
(v
2
+v
3
) +
3
(v
3
+v
1
) = 0
V

(
1
+
3
) v
1
+ (
2
+
1
) v
2
+ (
3
+
2
) v
3
= 0
V
,
precum si din liniara independent a a vectorilor v
1
, v
2
, v
3
, deducem c a
1
+
3
= 0
1
+
2
= 0
2
+
3
= 0.
Prin urmare, conditia ca vectorii u
1
, u
2
, u
3
s a e liniar independenti devine
echivalent a cu aceea ca determinantul sistemului de mai sus s a e nenul.
Acest fapt conduce la conditia = 1. Evident, pentru = 1 vectorii
u
1
, u
2
si u
3
sunt liniar dependenti.
Problema 1.2.8 Sa se determine suma si intersec tia subspa tiilor vectoriale
U, V R
3
, unde
U =
(x
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ x
1
x
2
= 0
;
V =
(x
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ 2x
1
x
2
+x
3
= 0
.
Rezolvare. Subspatiul intersectie U V este determinat de multimea
solutiilor sistemului
x
1
x
2
= 0
2x
1
x
2
+ x
3
= 0,
care admite solutiile x
1
= , x
2
= , x
3
= , unde a R. Prin urmare,
avem U V = (, , ) [ R .
Subspatiul sum a este U +V = u +v [ u U, v V . Folosind notatiile
u = (u
1
, u
2
, u
3
) si v = (v
1
, v
2
, v
3
), problema determin arii sumei de subspatii
U + V revine la aceea a determin arii valorilor parametrilor , , R
pentru care sistemul
u
1
u
2
= 0
2v
1
v
2
+ v
3
= 0
u
1
+ v
1
=
u
2
+ v
2
=
u
3
+ v
3
=
este compatibil. Deoarece sistemul precedent este compatibil pentru ,
si R, rezult a c a avem U + V = R
3
. Suma subspatiilor nu este direct a
deoarece U V = (0, 0, 0)
Problema 1.2.9 Fie subspa tiul vectorial W
1
R
3
, care este generat de
vectorii w
1
= (1, 1, 0) si w
2
= (1, 1, 2) . Sa se determine subspa tiul suple-
mentar W
2
si sa se descompuna vectorul x = (2, 2, 2) pe cele doua subspa tii.
Rezolvare. Deoarece sistemul de vectori w
1
, w
2
este liniar inde-
pendent si W
1
= L(w
1
, w
2
) rezult a c a w
1
, w
2
este o baz a n W
1
,
adic a dim
R
W
1
= 2. Fie W
2
complementul ortogonal al subspatiului W
1
.
Din teorema lui Grassmann deducem c a dim
R
W
2
= 1. S a consider am c a
w
3
= (x, y, z) = (0, 0, 0) este o baz a n W
2
= L(w
3
). Din conditiile de
ortogonalitate w
3
w
1
si w
3
w
2
deducem c a x = y si z = 0. Cu alte cuvinte,
avem
W
2
= (x, x, 0) [ x R = L(w
3
= (1, 1, 0)).
Vectorul x = (2, 2, 2) se descompune n R
3
= W
1
W
2
dup a formula
x = aw
1
+bw
2
+cw
3
, a, b, c R.
Prin calcul, g asim a = b = 1 si c = 2. n concluzie, avem urm atoarele
proiectii vectoriale: pr
W
1
x = w
1
+w
2
si pr
W
2
x = 2w
3
.
Problema 1.2.10 n spa tiul vectorial R
3
se considera sistemele de vectori
E
= e
1
= (1, 1, 0) , e
2
= (1, 0, 1) , e
3
= (1, 0, 1) ,
E
= e
1
= (1, 0, 0) , e
2
= (1, 1, 0) , e
3
= (1, 1, 1) .
Sa se arate ca E
si E
sunt baze si sa se detemine matricea de trecere de la

baza E
la baza E
. Sa se calculeze coordonatele vectorului v R

3
n raport
cu cele doua baze stiind ca (2, 1, 1) sunt coordonatele sale exprimate n
baza canonica a spa tiului R
3
.
Rezolvare. Sistemele de vectori E
si E
sunt baze n R
3
deoarece deter-
minantii formati prin scrierea pe coloan a a vectorilor din sistemele respective
sunt nenuli. Pentru a determina matricea de trecere de la baza E
la baza E
,
descompunem vectorii e
i
, i = 1, 3, dup a vectorii bazei E
. Pentru vectorul
e
1
avem e
1
= c
11
e
1
+c
12
e
2
+c
13
e
3
, c
11
, c
12
,c
13
R. Prin calcul, deducem c a
c
11
+c
12
+c
13
= 1
c
11
= 0
c
12
c
13
= 0,
adic a c
11
= 0 si c
12
= c
13
= 1/2. n mod asem an ator, deducem c a
e
2
= c
21
e
1
+c
22
e
2
+c
23
e
3
c
21
= 1, c
22
= c
23
= 0,
e
3
= c
31
e
1
+c
32
e
2
+c
33
e
3
c
31
= 1, c
32
= c
33
= 1/2.
n concluzie, matricea de trecere de la baza E
la baza E
este C = (c
ji
)
i,j=1,3
,
adic a
M
B
B
= C =
0 1 1
1/2 0 1/2
1/2 0 1/2
.
Coordonatele vectorului v n baza E
se pot obtine direct, descompunnd

pe v dup a vectorii bazei E
. Cu alte cuvinte, considernd c a (, , ) R

3
sunt coordonatele lui v n baza E
, avem
v = (2, 1, 1) = e
1
+e
2
+e
3
.
n urma calculelor, g asim = 1, = 2 si = 1. Analog, descompunnd
vectorul v dup a vectorii bazei E
, g asim c a x
= (3, 2, 1) sunt coordonatele

vectorului v n baza E
.
Observatie. Problema se poate rezolva si utiliznd formula de schim-
bare de coordonate: B
= B
si B
= B
implic a B
,
adic a X
=
t

1
.
Problema 1.2.11 Sa se arate ca pe multimea polinoamelor de grad cel mult
n, notata cu R
n
[X] opera tia denita prin
'f, g` =
n
i=0
a
i
b
i
,
unde f = a
0
+a
1
X +... +a
n
X
n
si g = b
0
+b
1
X +... +b
n
X
n
este un produs
scalar. n raport cu acest produs scalar, sa se calculeze lungimea |f| si
distan ta (f, g), unde f = 1 +X + 2X
2
6X
3
si g = 1 X 2X
2
+ 6X
3
.
Rezolvare. n mod evident, avem comutativitatea 'f, g` = 'g, f`. Fie
polinoamele arbitrare f
1
= a
1
0
+a
1
1
X+...+a
1
n
X
n
si f
2
= a
2
0
+a
2
1
X+...+a
2
n
X
n
.
Avem
'f
1
+f
2
, g` =
n
i=0
(a
1
i
+a
2
i
)b
i
=
n
i=0
a
1
i
b
i
+
n
i=0
a
2
i
b
i
= 'f
1
, g` +'f
2
, g`.
Mai mult, pentru R un num ar real arbitrar, deducem c a
'f, g` =
n
i=0
(a
i
)b
i
=
i=0
a
i
b
i
= 'f, g`.
Pozitiv denirea este asigurat a de faptul c a
'f, f` =
n
i=0
(a
i
)
2
0, f R
n
[X],
cu egalitate dac a si numai dac a a
i
= 0, i = 1, n, adic a f = 0. n concluzie,
operatia considerat a este un produs scalar pe R
n
[X].
Pentru f = 1 +X + 2X
2
6X
3
avem |f| =
'f, f` =
42. Mai mult,

g asim (f, g) = |f g| = 2
41.
Problema 1.2.12 Fie vectorii x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) , y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
)
R
n
. Folosind produsul scalar uzual al spatiului aritmetic R
n
, sa se demon-
streze urmatoarele inegalita ti:
a)

n
i=1
x
i
y
i
i=1
x
2
i
i=1
y
2
i
;
b)
i=1
(x
i
+y
i
)
2
i=1
x
2
i
+
i=1
y
2
i
.
Rezolvare. a) Se scrie inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwartz
'x, y`
2
|x|
2
|y|
2
de pe spatii euclidiene n cazul particular al produsului
scalar canonic pe R
n
. Deducem ceea ce trebuia demonstrat.
b) Se scrie inegalitatea triunghiului |x +y| |x| + |y| de pe spatii
euclidiene n cazul particular al produsului scalar canonic pe R
n
. G asim
rezultatul cerut.
Observatie. Demonstratia inegalit atii triunghiului este descris a mai
jos:
|x +y|
2
= 'x +y, x +y` = |x|
2
+|y|
2
+ 2 'x, y`
|x|
2
+|y|
2
+ 2 |x|
2
|y|
2
= (|x| +|y|)
2
.
Problema 1.2.13 Sa se ortonormeze sistemele de vectori:
a) v
1
= (1, 2, 2), v
2
= (2, 1, 2) , v
3
= (5, 3, 5) n raport cu produsul
scalar uzual de pe R
3
;
b) v
1
= 1, v
2
= X, v
3
= X
2
n raport cu produsul scalar de pe spa tiul
polinoamelor de grad cel mult doi R
2
[X], denit prin
(f, g) =
1
1
f(x)g(x)dx, f, g R
2
[X].
Rezolvare. a) Utiliznd procedeul Gramm-Schmidt, construim versorul
e
1
=
1
|v
1
|
v
1
=
1
3
,
2
3
,
2
3
.
n continuare, construim vectorii ortogonali f
2
, f
3
si i ortonorm am:
f
2
= v
2
'v
2
, e
1
` e
1
= (2, 1, 2) e
2
=
1
|f
2
|
f
2
=
2
3
,
1
3
,
2
3
,
f
3
= v
3
'v
3
, e
1
` e
1
'v
3
, e
2
` e
2
= v
3
3e
1
e
2
=
14
3
,
14
3
,
7
3
.
Ortonormnd vectorul f
3
, g asim baza ortonormat a e
1
, e
2
, e
3
R
3
, unde
e
3
=
1
|f
3
|
f
3
=
1
21
(14, 14, 7) =
1
3
(2, 2, 1).
b) Avem e
1
= v
1
/[[v
1
[[ = 1/
2. Construim vectorii ortogonali f

2
, f
3
si
i ortonorm am:
f
2
= v
2
(v
2
, e
1
) e
1
= X
1
2
1
1
xdx = X e
2
=
1
|f
2
|
f
2
=
3
2
X,
f
3
= v
3
(v
3
, e
1
) e
1
(v
3
, e
2
) e
2
= X
2
1
2
1
1
x
2
dx
9
4
X
1
1
x
3
dx = X
2
1
3
.
Ortonormnd vectorul f
3
, g asim baza ortonormat a e
1
, e
2
, e
3
R
2
[X],
unde
e
3
=
1
|f
3
|
f
3
=
45
8
X
2
1
3
.
Problema 1.2.14 Sa se determine n spa tiul aritmetic R
3
complementul
ortogonal al subspa tiului vectorial al solu tiilor sistemului
x
1
x
2
x
3
= 0
x
1
+ 2x
2
x
3
= 0
si sa se gaseasca o baza ortonormata n acest complement.
Rezolvare. Subspatiul dat este S = (, 0, ) [ R. Conditia ca
un vector v = (v
1
, v
2
, v
3
) R
3
s a e ortogonal pe subspatiul S este ca
v
1
+v
3
= 0, R. Cu alte cuvinte, complementul ortogonal al lui S
este
S
= (v
1
, v
2
, v
1
) [ v
1
, v
2
R.
O baz a ortogonal a n S
se obtine lund v
1
= 1, v
2
= 0 si viceversa. Dup a
ortonormarea acestor vectori g asim baza ortonormat a
B
e
1
=
1
2
(1, 0, 1), e
2
= (0, 1, 0)
.
1.3. PROBLEME PROPUSE 17
Problema 1.2.15 Sa se determine n R
3
complementul ortogonal al sub-
spa tiului generat de vectorii v
1
= (1, 0, 2) , v
2
= (2, 0, 1) . Sa se gaseasca
apoi descompunerea v = w + w
1
a vectorului v = (1, 1, 1) R
3
pe cele
doua subspatii complementare si sa se verice rela tia |v|
2
= |w|
2
+|w
1
|
2
(Teorema lui Pitagora).
Rezolvare. Fie S subspatiul generat de vectorii liniar independenti v
1
si v
2
. Dac a z = (, , ) S
, unde , , R, atunci vectorul z este

ortogonal si pe vectorul v
1
si pe vectorul v
2
. Aceste conditii conduc la
sistemul liniar

+ 2 = 0
2 + = 0,
ale c arui solutii sunt = = 0. Prin urmare, avem S
= (0, , 0) [ R.
Mai mult, este evident c a w = (1, 0, 1) , w
1
= (0, 1, 0). Teorema lui Pitagora
este imediat a.
1.3 Probleme propuse
Problema 1.3.1 Fie V si W doua K-spa tii vectoriale. Sa se arate ca pro-
dusul cartezian V W = (x, y) [ x V, y W este un K-spa tiu vectorial
n raport cu opera tiile
(x
1
, y
1
) + (x
2
, y
2
) = (x
1
+x
2
, y
1
+y
2
) ,
(x, y) = (x, y) , x
1
, x
2
V, y
1
, y
2
W, K.
Problema 1.3.2 Sa se precizeze daca opera tiile denite pe mul timile indi-
cate determina o structura de spa tiu vectorial:
a)
x +y = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
) ,
x = (0, x
2
) , x, y R
2
, x = (x
1
, x
2
) , y = (y
1
, y
2
) , R;
b)
x +y = (x
1
+y
2
, x
2
+y
1
) ,
x = (x
1
, x
2
) , x = (x
1
, x
2
) , y = (y
1
, y
2
) R
2
, R;
c)
x y =
3
x
3
+y
3
,
x = x, x, y R, R;
d)
x +y = (x
1
+y
1
, x
2
+y
3
, x
3
y
2
, ) ,
x = (x
3
, x
2
, x
1
) , x = (x
1
, x
2
, x
3
), y = (y
1
, y
2
, y
3
) R
3
, R.
R. a) Nu. b) Nu. c) Da. d) Nu.
Problema 1.3.3 Utiliznd criteriul de subspatiu, sa se decida care dintre
submul timile de mai jos formeaza subspa tii vectoriale n spa tiile vectoriale
indicate:
a) S
1
=
(x, y) R
2
[ 2x y = 0
R
2
;
b) S
2
=
(x, y) R
2
[ 2x y + 1 = 0
R
2
;
c) S
3
=
(x, y) R
2
[ x
2
y
2
= 0
R
2
;
d) S
4
= X
2
[ R R
2
[x];
e) S
4
= f [ grad (f) 2 R
4
[x];
f) S
6
=
(x
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ x
1
x
2
+ 2x
3
= 0
R
3
;
g) S
7
=
(x
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ x
1
+x
2
x
3
= 0, x
1
x
2
= 0
R
3
;
h) S
8
= f C
0
([0, 1]) [ f - derivabil a C
0
([0, 1]);
i) S
9
= A
2
(R) [ A
t
A = I
2

2
(R).
R. a) Da. b) Nu. c) Nu. d) Da. e) Nu. f) Da. g) Da. h) Da. i) Nu.
Problema 1.3.4 Sa se stabileasca dependen ta sau independen ta liniara a
sistemelor de vectori:
a) S
1
= u
1
= (1, 1, 0) , u
2
= (1, 0, 2) , u
3
= (0, 1, 2) R
3
;
b) S
2
= v
1
= (1, 1, 2) , v
2
= (2, 2, 4) R
3
;
c) S
3
= v
1
= X 1, v
2
= X
3
R
3
[X];
d) S
4
=
v
1
1, v
2
cos 2x, v
3
cos 4x, v
4
cos
4
x
C
0
(R);
e) S
5
=
v
1
e
x
, v
2
xe
x
, ..., v
n
x
n1
e
x
C
0
(R);
f) S
6
=
1 2
0 3
1 1
1 1

2
(R).
R. a) Dependenti, u
3
= u
2
u
1
. b) Dependenti, v
2
= 2v
1
. c) Indepen-
denti. d) Dependenti, v
3
= 8v
4
4v
2
3v
1
. e) Independenti. f) Independenti.
Problema 1.3.5 Sa se determine suma si intersectia subspatiilor generate
de sistemele de vectori
U = u
1
= (1, 1, 0) , u
2
= (1, 0, 2) , u
3
= (0, 1, 2) R
3
,
V = v
1
= (1, 1, 2) , v
2
= (0, 2, 4) R
3
.
R. U +V = R
3
, U V = (2, , 2) [ R.
Problema 1.3.6 Sa se determine subspa tiul suma directa U V R
3
,
unde
U =
(x, y, z) R
3
[ 2x y = 0, 3x z = 0
,
V = L((1, 2, 1) , (2, 4, 2)) .
R. U V = (a, b, a +b) [ a, b R.
Problema 1.3.7 Sa se determine cte o baza n subspa tiile U +V, respectiv
U V, si sa se verice teorema lui Grassmann (a dimensiunii) pentru:
a)
U =
(x
1
, x
2
, x
3
) R
3
[ x
1
+x
2
2x
3
= 0
R
3
,
V = L(v
1
= (1, 1, 1) , v
2
= (1, 0, 0) , v
3
= (3, 2, 2)) R
3
;
b)
U = L((1, 0, 2, 1) , (0, 1, 1, 0)) R

4
,
V = L((2, 1, 1, 0) , (1, 0, 1, 2) , (0, 2, 1, 0)) R
4
.
R. a) U +V = R
3
, U V = (, , ) [ R = L((1, 1, 1)).
b) U + V = R
4
, U V = (4, 17, 9, 4) [ R, adic a avem
U V = L((4, 17, 9, 4)).
Problema 1.3.8 Sa se precizeze care din urmatoarele sisteme de vectori
formeaza baze n spatiile vectoriale date:
a) S
1
= u
1
= (1, 2) , u
2
= (2, 1) R
2
;
b) S
2
= u
1
= (1, 0, 1) , u
2
= (2, 1, 3) , u
3
= (1, 1, 0) R
3
;
c) S
3
= u
1
= (1, 0, 1) , u
2
= (0, 1, 1) , u
3
= (1, 1, 1) R
3
;
d) S
4
=
1, 1 X, (1 X)
2
, (1 X)
3
R
3
[X] ;
e) S
5
=
1 0
0 0
1 1
0 0
1 1
0 1
1 1
1 1

2
(R).
R. a) Baz a. b) Nu e baz a. c) Baz a. d) Baz a. e) Baz a.
Problema 1.3.9 Sa se calculeze coordonatele vectorilor urmatori n bazele
precizate:
a) v = (7, 14, 1, 2), unde
B = (1, 2, 1, 2), (2, 3, 0, 1), (1, 2, 1, 4), (1, 3, 1, 0) R
4
;
b) v = X
5
X
4
+X
3
X
2
X + 1, unde
B = 1 +X
3
, X +X
3
, X
2
+X
3
, X
3
, X
4
+X
3
, X
5
+X
3
R
5
[X].
R. a) x = (0, 2, 1, 2). b) x = (1, 1, 1, 2, 1, 1).
Problema 1.3.10 Sa se determine coordonatele vectorului x R
3
n baza
B
2
= g
1
= (1, 1, 1), g
2
= (3, 2, 1), g
3
= (0, 1, 0) R
3
,
stiind ca n baza
B
1
= f
1
= (1, 1, 1), f
2
= (1, 1, 0), f
3
= (1, 0, 0) R
3
are coordonatele (1, 2, 3).
R. x
2
= (3/2, 5/2, 7/2).
Problema 1.3.11 Sa consideram spa tiul vectorial real al matricilor
2
(R), precum si baza canonica din acest spa tiu
B =
E
1
=
1 0
0 0
, E
2
=
0 1
0 0
, E
3
=
0 0
1 0
E
4
=
0 0
0 1
.
a) Sa se gaseasca cte o baza B
1
, respectiv B
2
, n subspatiul matricelor si-
metrice S
2

2
(R), respectiv matricelor antisimetrice A
2

2
(R)
si sa se determine matricea de trecere de la baza canonica B la baza
B
= B
1
B
2
.
b) Sa se exprime matricea E =
a b
c d
n baza B
.
R. a) Avem B
1
=
e
1
=
1 0
0 0
, e
2
=
0 1
1 0
, e
3
=
0 0
0 1
si
B
2
=
e
4
=
0 1
1 0
. Matricea de trecere este

M
BB
= C =
1 0 0 0
0 1 0 1
0 1 0 1
0 0 1 0
.
b) E = a e
1
+
b +c
2
e
2
+d e
3
+
b c
2
e
4
.
Problema 1.3.12 Folosind procedeul de ortonormalizare Gramm-Schmidt,
sa se ortonormeze urmatoarele sisteme de vectori liniar independen ti:
a) v
1
= (1, 1, 0) , v
2
= (1, 0, 1) , v
3
= (0, 0, 1) n R
3
;
b) v
1
= (1, 1, 0, 0) , v
2
= (1, 0, 1, 0) , v
3
= (1, 0, 0, 1) , v
4
= (0, 1, 1, 1) n R
4
;
c) v
1
= X
2
+X, v
2
= X
2
+ 1, v
3
= 1 n (R
2
[X], (, )).
R. a) e
1
=
1
2
(1, 1, 0), e
2
=
1
6
(1, 1, 2), e
3
=
1
3
(1, 1, 1).
b) e
1
=
1
2
(1, 1, 0, 0), e
2
=
1
6
(1, 1, 2, 0), e
3
=
1
2
3
(1, 1, 1, 3),
e
4
=
1
2
(1, 1, 1, 1).
c) e
1
=
15
4
(X
2
+X), e
2
=
3
8
(1 X), e
3
=
3
4
(5X
2
X 2).
Problema 1.3.13 Sa se verice faptul ca urmatoarele aplica tii reprezinta
produse scalare pe spatiile vectoriale specicate si sa se ortonormeze n raport
cu aceste produse scalare sistemele de func tii date:.
a) 'f, g` =
2
0
f (t) g (t) dt, f, g (
0
([0, 2]),
B =
v
1
1, v
2
t 2, v
3
t
2
3t
;
b) 'f, g` =
1
0
xf (x) g (x) dx, f, g (
0
([0, 1]),
B = v
1
1, v
2
e
x
, v
3
e
x
.
R. a) e
1
=
1
2
, e
2
=
3
2
(t 1), e
3
=
5
8
(3t
2
6t + 2).
b) e
1
=
2, e
2
=
2
e
2
+ 1
(e
x
2), e
3
=
1
[[f
3
[[
f
3
, unde
f
3
=
6
e
2
7
e
x
+e
x
2(e
2
1)
e
2
7
.
Problema 1.3.14 Sa se gaseasca proiectia vectorului v = (1, 1, 2) R
3
pe subspa tiul solu tiilor sistemului omogen x +y +z = 0.
R. Proiectia c autat a este vectorul Pr(v) =
1
3
(5, 1, 4).
Problema 1.3.15 Determina ti complementele ortogonale ale subspa tiilor
generate de urmatoarele sisteme de vectori:
a) v
1
= (1, 2, 0) , v
2
= (2, 0, 1) n R
3
;
b) v
1
= (1, 1, 2, 0) , v
2
= (3, 0, 2, 1) , v
3
= (4, 1, 0, 1) n R
4
.
R. a) W
= (2y, y, 4y) [ y R.
b) W
2z t
3
,
8z t
3
, z, t
z, t R
.
Problema 1.3.16 Sa se gaseasca proiectia vectorului v = (14, 3, 6) pe
complementul ortogonal al subspa tiului generat de vectorii v
1
= (3, 0, 7) si
v
2
= (1, 4, 3) din R
3
. Sa se calculeze lungimea acestei proiec tii.
R. Proiectia c autat a este vectorul Pr
(v) =
113
74
(7, 4, 3). Lungimea
este [[ Pr
(v)[[ =
113
74
.
Capitolul 2
Spatii ane. Vectori liberi
Fie V un spatiu vectorial peste un cmp K si e = A, B, C, ... o
multime nevid a de obiecte pe care le vom numi generic puncte.
Denitia 2.1.1 Se nume ste spatiu an tripletul / = (, V, ), unde
: V
este o func tie care ndepline ste condi tiile:
1. Pentru orice A, B, C avem (A, B)+(B, C) = (A, C) (regula
triunghiului);
2. Pentru orice vector v V si orice A , exista un unic punct
B astfel nct (A, B) = v.
Observatia 2.1.1 Elementele unui spatiu an sunt puncte si vectori.
Spa tiul an / poarta numele de spatiu an real sau complex dupa cum
spa tiul vectorial V este real sau complex. Dimensiunea spa tiului an /
se dene ste ca ind dimensiunea spa tiului vectorial V. Daca, n plus, V
are structura de spa tiu euclidian, atunci / se nume ste spatiu punctual
euclidian.
Denitia 2.1.2 Doua perechi de puncte (sau, doua bipuncte) (A, B) si
(C, D) se spune ca sunt echipolente daca
(A, B) = (C, D).
23
24 CAPITOLUL 2. SPA TII AFINE. VECTORI LIBERI
Relatia de echipolent a denit a mai sus este o relatie de echivalent a pe
multimea a bipunctelor, iar multimea factor () /
se a a
n corespondent a bijectiv a cu spatiul vectorial V . Din acest motiv, putem
identica clasa de echivalent a AB a unui bipunct oarecare (A, B) cu vectorul
v = (A, B). Cu alte cuvinte vom scrie
AB = v.
Denitia 2.1.3 Clasele de echipolen ta AB se numesc vectori liberi sau,
pe scurt, vectori.
Fie O un punct xat numit origine. Atunci, multimea de bipuncte
/
= (O, A) [ A
se a a, de asemenea, n corespondent a bijectiv a cu spatiul vectorial V (deci,
si cu multimea vectorilor liberi () /
).
Denitia 2.1.4 Elementele mul timii /
, care sunt reprezentante ale

claselor de echivalen ta v, le numim vectori legati n origine (segmente
orientate, vectori de pozitie) si le notam cu sage ti:
(O, A) =
OA v.
Observatia 2.1.2 Pentru ecare vector liber v V exista si este unic un
vector de pozitie

OA astfel nct

OA v.
Denitia 2.1.5 Se nume ste combinatie ana a punctelor
A
0
, A
1
, ...., A
p
un punct P denit de rela tia
P =
0
A
0
+
1
A
1
+... +
p
A
p
, cu
0
+
1
+... +
p
= 1,
unde rela tia de mai sus este n teleasa ca rela tia vectoriala
OP =
0
OA
0
+
1
OA
1
+... +
p
OA
p
.
Denitia 2.1.6 Un sistem nit de puncte A
0
, A
1
, ...., A
p
se nume ste an
dependent daca exista un punct din sistem care sa e o combina tie ana
a celorlalte puncte din sistem. n caz contrar, vom spune ca sistemul de
puncte este an independent.
Teorema 2.1.3 Sistemul de puncte A
0
, A
1
, ...., A
p
este an de-
pendent (independent) daca si numai daca sistemul de vectori
A
0
A
1
, A
0
A
2
, ..., A
0
A
p
este liniar dependent (independent).
S a presupunem n cele ce urmeaz a c a /
n
este un spatiu an de dimen-
siune n N
.
Denitia 2.1.7 O pereche { = O, E, unde O este un punct xat
iar E = e
1
, ..., e
n
este o baza a spa tiului vectorial V, se nume ste reper
cartezian n spatiul an /
n
.
Relativ la un reper cartezian xat { = O, E, pentru ecare punct
P , vectorul de pozitie OP se scrie n mod unic sub forma
OP = x
1
e
1
+... +x
n
e
n
.
Denitia 2.1.8 Scalarii (x
1
, x
2
, ..., x
n
)
not
= (x
i
) poarta numele de coordo-
natele carteziene ale punctului P n reperul { = O, E.
Dac a { = O, E si {
= O
, E
sunt dou a repere carteziene n care

un punct P are coordonatele (x
i
)
i=1,n
, respectiv (x
i
)
i=1,n
, atunci leg atura
dintre cele dou a seturi de coordonate este dat a de relatiile
x
i
=
n
j=1
c
ij
x
j
+a
i0
, i = 1, n,
unde (a
i0
)
i=1,n
sunt coordonatele punctului O
n reperul { = O, E si
(c
ij
)
i,j=1,n
este matricea de trecere de la baza E la baza E
.
Observatia 2.1.4 Daca utilizam nota tiile matriceale
X =
T
(x
i
), X
=
T
(x
i
), C = (c
ij
), A
0
=
T
(a
i0
),
atunci transformarea de coordonate de mai sus se scrie sub forma matriceala
X = CX
+A
0
.
Denitia 2.1.9 n particular, o transformare de tipul X = X
+A
0
se nu-
me ste translatie, iar una de tipul X = CX
se nume ste centro-anitate.

Observatia 2.1.5 Orice transformare de repere carteziene este compunerea
unei transla tii cu o centro-anitate.
Dac a alegem = E
3
- spatiul punctual al geometriei sintetice ele-
mentare, V = V
3
- spatiul vectorial real al vectorilor liberi, unde vec-
torii liberi sunt clase de echipolenta ale segmentelor orientate (clase de
echipolent a = segmente orientate care pot suprapuse prin paralelism),
si : E
3
E
3
V
3
- functia care asociaz a bipunctului (A, B) vectorul
liber AB V
3
, obtinem un spatiu an de dimensiune trei. Baza canonic a n
spatiul vectorial real al vectorilor liberi V
3
este
E = i, j, k,
unde
i j k i si [[i[[ = [[j[[ = [[k[[ = 1.
n consecint a, orice vector liber v V
3
se descompune n mod unic ca
v = xi +yj +zk.
Denitia 2.1.10 Tripletul (E
3
, V
3
, ) se nume ste spatiul an geometric
al vectorilor liberi.
Observatia 2.1.6 n spa tiul an geometric al vectorilor liberi trei puncte
sunt an dependente daca si numai daca sunt coliniare, iar patru puncte
sunt an dependente daca si numai daca sunt coplanare.
Denitia 2.1.11 Produsul scalar a doi vectori oarecare a = x
1
i +y
1
j +
z
1
k si b = x
2
i +y
2
j +z
2
k este denit prin
a, b
not
= a b
def
= x
1
x
2
+y
1
y
2
+z
1
z
2
.
Denitia 2.1.12 Expresiile analitice ale normei unui vector si respectiv
unghiului a doi vectori sunt date de formulele:
[[v[[
def
=

'v, v` =
x
2
+y
2
+z
2
,
cos
def
=
a b
[[a[[ [[b[[
=
x
1
x
2
+y
1
y
2
+z
1
z
2
x
2
1
+y
2
1
+z
2
1

x
2
2
+y
2
2
+z
2
2
, [0, ].
Observatia 2.1.7 Vectorii nenuli a si b sunt ortogonali sau perpendic-
ulari, si notam a b, daca si numai daca
=

2
a b = 0 x
1
x
2
+y
1
y
2
+z
1
z
2
= 0.
Denitia 2.1.13 Produsul vectorial a doi vectori oarecare a = x
1
i +
y
1
j +z
1
k si b = x
2
i +y
2
j +z
2
k este denit prin
a b
def
=
i j k
x
1
y
1
z
1
x
2
y
2
z
2
.
Observatia 2.1.8 i) Produsul vectorial a b este un vector perpendicular
pe planul determinat de reprezentan tii ntr-un punct ai vectorilor a si b.
ii) Doi vectori nenuli a si b sunt coliniari daca si numai daca
a b = 0
x
1
x
2
=
y
1
y
2
=
z
1
z
2
.
Teorema 2.1.9 i) Daca a si b sunt necoliniari, atunci norma [[ab[[ reprez-
inta aria paralelogramului construit pe reprezentan tii ntr-un punct ai
vectorilor a si b.
ii) Urmatoarea formula a dublului produs vectorial este adevarata:
a (b c) = (a c)b (a b)c.
Denitia 2.1.14 Produsul mixt a trei vectori oarecare a = x
1
i+y
1
j+z
1
k,
b = x
2
i +y
2
j +z
2
k si c = x
3
i +y
3
j +z
3
k este denit prin
(a, b, c)
def
= a (b c) =
x
1
y
1
z
1
x
2
y
2
z
2
x
3
y
3
z
3
.
Observatia 2.1.10 Trei vectori a, b si c sunt coplanari daca si numai
daca (a, b, c) = 0.
Teorema 2.1.11 Daca a, b si c sunt necoplanari, atunci modulul [(a, b, c)[
reprezinta volumul paralelipipedului construit pe reprezentan tii ntr-un
punct ai vectorilor a, b si c.
Problema 2.2.1 Fie A si B doua puncte distincte ale unui spa tiu an real
/ si e punctele C, D / denite prin
C =
1
1
A+

1
B, D =
1
1 +
A+

1 +
B,
unde R
`1. Sa se arate ca daca

E =
1
2
C +
1
2
D,
atunci avem EA =
2
EB.
Rezolvare. Relatile din ipotez a se scriu sub forma
AB = (1 )C
A+B = (1 +)D.
.
Rezolvnd sistemul, g asim
A =
1
2
[(1 )C + (1 +)D], B =
1
2
[( 1)C + (1 +)D].
Pe de alt a parte, avem ns a
EA = OAOE =
1
2
[(1 )OC + (1 +)OD]
1
2
OC
1
2
OD =

2
CD
si
EB = OB OE =
1
2
[( 1)OC + (1 +)OD]
1
2
OC
1
2
OD =
1
2
CD.
n concluzie, rezult a relatia c autat a.
Problema 2.2.2 Punctul M mparte segmentul AB n raportul k =
m
n
. Sa
se demonstreze ca
OM =
n
m+n
OA+
m
m+n
OB, O /.
Rezolvare. Din relatia
AM =
m
n
MB n
OM OA
= m(OB OM),
rezult a
(m+n)OM = nOA+mOB.
mp artind ultima relatie prin m+n, obtinem egalitatea cerut a.
Problema 2.2.3 Fie A
1
, A
2
, ..., A
n
/ si
1
,
2
, ...,
n
R astfel nct
n
i=1
i
= = 0. Sa se arate ca punctul P este centru de greutate al sistemului
de puncte A
1
, A
2
, ..., A
n
cu ponderile

i
daca si numai daca

n
i=1
i
PA
i
= 0.
Sa se scrie rela tia pentru centrul de greutate al unui triunghi.
Rezolvare. Prin denitie, punctul P este centru de greutate al sistemu-
lui de puncte A
1
, A
2
, ..., A
n
cu ponderile

i
dac a si numai dac a

P =
n
i=1
A
i
.
Relatia anterioar a este ns a echivalent a cu
n
i=1
i
(A
i
P) = 0
n
i=1
i
PA
i
= 0.
n cazul unui triunghi A
1
A
2
A
3
, punctul P este centru de greutate dac a
si numai dac a
P =
A
1
+A
2
+A
3
3
.
Prin urmare, ne a am n conditiile din ipotez a, cu
1
=
2
=
3
=
1
3
.
Tinnd cont de cele demonstrate mai sus, conditia necesar a si sucient a
ca punctul P s a e centrul de greutate al triunghiului A
1
A
2
A
3
este
PA
1
+PA
2
+PA
3
= 0.
Problema 2.2.4 Fie A, B, C trei puncte an independente. Sa se arate ca
daca punctele P si Q mpart vectorii AB si respectiv AC n acela si raport,
atunci vectorii PQ si BC sunt coliniari si reciproc (Teorema lui Thales).
Rezolvare. S a presupunem c a AP = AB si AQ = AC, unde
= 0. Atunci avem
PQ = AQAP = (AC AB) = BC.
Rezult a c a vectorii PQ si BC sunt liniar dependenti, adic a coliniari.
Reciproc, s a presupunem c a vectorii PQsi BC sunt coliniari,
adic a exist a R`0 astfel nct PQ = BC. Totodat a s a consider am
vectorii
AP =
1
AB, AQ =
2
AC,
1
,
2
R`0.
nlocuind pe AQ si AP n relatia
AQAP = (AC AB),
deducem c a
(
1
) AB + (
2
) AC = 0.
n nal, deoarece, din ipotez a, vectorii AB si AC sunt necoliniari (liniar
independenti), obtinem c a
1
=
2
= 0
1
=
2
= .
Problema 2.2.5 Fie triunghiul ABC si e M mijlocul lui BC. Atunci
are loc relatia vectoriala a medianei
2AM = AB +AC.
Rezolvare. Fie A
simetricul punctului A fat a de M. Evident avem

AA
= 2AM.
Deoarece n patrulaterul ABA
C diagonalele se njum at atesc, rezult a c a

patrulaterul ABA
C este un paralelogram. Prin urmare, din regula paralel-

ogramului, avem
AA
= AB +AC,
adic a ceea ce aveam de demonstrat.
Problema 2.2.6 Fie ABCD un paralelogram si e O punctul de intersec tie
al diagonalelor sale. Fie S un punct arbitrar din spa tiu. Atunci avem
4SO = SA+SB +SC +SD.
Rezolvare. Deoarece ABCD este un paralelogram, rezult a c a diago-
nalele se njum at atesc, adic a [[AO[[ = [[OC[[ si [[BO[[ = [[OD[[. Aplic am
acum relatia vectorial a a medianei n triunghiurile SAC si SBDsi g asim
egalit atile
2SO = SA+SC,
2SO = SB +SD.
Adunnd aceste relatii rezult a egalitatea cerut a.
Problema 2.2.7 ntr-un cerc de centru O se considera doua coarde AMB
si CMD perpendiculare ntre ele. Sa se demonstreze ca
MA+MB +MC +MD = 2MO.
Rezolvare. Alegem pe segmentul [CD] punctul D
cu proprietatea c a
[[DD
[[ = [[CM[[,
iar pe segmentul [AB] punctul B
cu proprietatea c a
[[BB
[[ = [[MA[[.
Evident, atunci avem
MA+MB = MB
si
MC +MD = MD
.
Din constructie, se vede usor c a avem
AOB
BOM [[OB
[[ = [[OM[[,
DOD
COM [[OD
[[ = [[OM[[.
Deoarece unghiul

B
MD
este drept, rezult a c a punctele B
, O si D
sunt
coliniare si [BO] este median a n triunghiul B
MD
. Aplicnd acum relatia

medianei, obtinem
MB
+MD
= 2MO.
Problema 2.2.8 Punctul H este ortocentrul triunghiului ABC daca si
numai daca au loc egalita tile
HA HB = HB HC = HC HA.
Rezolvare. Evident, vectorul HA este n altime n triunghiul ABC
HA BC = 0 HA (HC HB) = 0.
Egalit atile de demonstrat sunt acum imediate.
Problema 2.2.9 Sa se arate ca daca vectorii a = 2m+n si b = m+n sunt
coliniari, atunci vectorii m si n sunt coliniari.
Rezolvare. Vectorii a si b sunt coliniari dac a si numai dac a
a b = 0 (2m+n) (m+n) = 0
2mn +n m = 0 mn = 0.
Problema 2.2.10 Fie vectorii a = m+ 2n, b = m3n, unde
|m| = 5, |n| = 3, (m, n) =

2
.
Sa se calculeze:
a) lungimile diagonalelor paralelogramului construit pe a si b;
b) unghiul dintre diagonale;
c) aria paralelogramului determinat de a si b.
Rezolvare. a) Diagonalele paralelogramului construit pe a si b sunt
determinate de vectorii a+ b si a b. Prin urmare, avem
a +b
a +b
a +b
(2mn) (2mn) =
=

4 |m|
2
4m n +|n|
2
=

4 |m|
2
+|n|
2
=
109,
a b
a b
a b
(5n) (5n) = 5 |n| = 15.

b) Deoarece avem
a +b
a b
= (2mn) (5n) = 10m n 5 |n|

2
= 45,
rezult a c a unghiul dintre diagonale este
cos =
a +b
a b
a +b
a b
=
3
109
.
d) Aria paralelogramului este
/
paralelogram
=
a b
= |5n m| = 5 |n| |m| = 75.

Problema 2.2.11 Sa se demonstreze identitatea lui Jacobi:
a (b c) +c (a b) +b (c a) = 0.
Rezolvare. Utiliznd formula dublului produs vectorial, g asim egal-
it atile
a (b c) =
a b
c (a c) b, c (a b) = (c a) b
c b
a,
b (c a) =
bc
b a
c.
Adunnd cele trei relatii, obtinem egalitatea cerut a.
Problema 2.2.12 Sa se demonstreze rela tia
(a b, b c, c a) = (a, b, c)
2
.
Daca a b, b c, c a sunt coplanari, atunci ei sunt si coliniari.
Rezolvare. Utiliznd formula dublului produs vectorial obtinem relatia
(b c) (c a) =
(b c) a
(b c) c
a = (a, b, c)c.
Folosind acum si denitia produsului mixt, deducem c a
(a b, b c, c a) =

a b
(b c) (c a)
=
= (a, b, c)
a b
= (a, b, c)
2
.
Din relatia anterioar a deducem c a dac a ab, b c, c a sunt coplanari,
atunci a, b si c sunt coplanari. Prin urmare, ab, bc, ca sunt si coliniari.
Problema 2.2.13 Sa se dovedeasca identitatea lui Lagrange:
a b
2
+
a b
2
= |a|
2
2
.
Rezolvare. Relatia de demonstrat este imediat a dac a tinem cont c a
a b = |a|
cos
si

a b
= |a|
sin.
Problema 2.2.14 Fie a, b, c trei vectori necoplanari. Arata ti ca exista
vectorii a
, b
, c
(numi ti reciprocii vectorilor a, b, c) cu proprieta tile:

a
a = 1, a
b = 0, a
c = 0;
b
a = 0, b
b = 1, b
c = 0;
c
a = 0, c
b = 0, c
c = 1.
Rezolvare. Din propriet atile de mai sus, rezult a c a vectorul a
este
perpendicular att pe b ct si pe c, si deci este coliniar cu produsul vectorial
b c. Prin urmare, exist a R astfel nct
a
b c
.
Acum, din conditia a
a = 1, obtinem
=
1
(a, b, c)
.
Analog, g asim
b
=
c a
(a, b, c)
, c
=
a b
(a, b, c)
.
Problema 2.2.15 Fie vectorul v = 2i + j + k, unde , R. Sa se
determine si astfel nct v sa e perpendicular pe vectorii a = i+4j+2k
si b = 3i 3j 2k. Cu si astfel calcula ti sa se determine unghiul dintre
v si a +b.
Rezolvare. Vectorul v este perpendicular pe vectorii a si b dac a si numai
dac a v este coliniar cu produsul vectorial a b. ns a avem
a b =
i j k
1 4 2
3 3 2
= 2i + 4j 9k.
Punnd conditia v =
a b
, unde R, obtinem = 4, = 9.
Unghiul dintre v si a +b este dat de formula
cos =
v
a +b
[[v[[ [[a +b[[

= 0 =

2
v
a +b
.
Observatie: Problema se poate rezolva si punnd conditiile
v a = 0, v b = 0.
Problema 2.2.16 Sa se determine R astfel nct vectorii
v
1
= i + 2j 3k, v
2
= 2i j + 2k, v
3
= i j +k
sa e coplanari si sa se gaseasca relatia de dependen ta liniara.
Rezolvare. Conditia de coplanaritate este
(v
1
, v
2
, v
3
) = 0
1 2 3
2 1 2
1 1
= 0 = 3.
Pentru a g asi relatia de dependent a liniar a, se determin a si din
egalitatea
v
3
= v
1
+v
2
= = 1.
n concluzie, relatia de dependent a liniar a este v
3
= v
1
v
2
.
Problema 2.2.17 Sa se calculeze aria si nal timea din A pentru triunghiul
ABC determinat de punctele A(0, 1, 0) , B(2, 0, 1) , C (1, 0, 4).
Rezolvare. Punctele A, B si C determin a vectorii
AB = OB OA = 2i j +k,
AC = OC OA = i j 4k,
BC = OC OB = 3i 5k.
Produsul vectorial al vectorilor AB si AC este
AB AC =
i j k
2 1 1
1 1 4
= 5i + 7j 3k.
Prin urmare, aria triunghiului ABC este dat a de formula
/
ABC
=
1
2
AB AC
83
2
.
n altimea din A se determin a din relatia
S
ABC
=
1
2
h
A
BC
h
A
=
2S
ABC
BC
83
34
.
Problema 2.2.18 Sa se calculeze volumul tetraedrului ABCD si nal timea
din A a acestuia, unde A(3, 2, 1) , B(4, 3, 1) , C (5, 3, 1) , D(4, 2, 1).
Rezolvare. Punctele A, B, C si D determin a vectorii
AB = OB OA = i +j,
AC = OC OA = 2i +j,
AD = ODOA = i + 2k.
Produsul mixt al vectorilor AB, AC si AD este
AB, AC, AD
1 1 0
2 1 0
1 0 2
= 2.
Prin urmare, volumul tetraedrului ABCD este dat de formula
V
ABCD
=
1
6
AB, AC, AD
=
1
3
.
Produsul vectorial al vectorilor BC si BD este
BC BD =
i j k
1 0 0
0 1 2
= 2j k,
si deci, aria triunghiului BCD este
/
BCD
=
1
2
BC BD
5
2
.
n altimea din A a tetraedrului ABCD se determin a din relatia
V
ABCD
=
1
3
h
A
/
BCD
. h
A
=
3V
ABCD
/
BCD
=
2
5
.
Problema 2.2.19 Sa se rezolve ecua tia x (x a) = b, unde a, b sunt
vectori nenuli si necoliniari da ti.
Rezolvare. nmultind scalar ecuatia cu x a, deducem c a
b, x, a
x, a, b
= 0 x a b.
De asemenea, nmultind scalar cu x, rezult a c a x b. Prin urmare
vectorul x este coliniar cu produsul vectorial b (a b). Cu alte cuvinte,
exist a R astfel nct
x =
b (a b)
.
Pentru a determina pe , e nlocuim n ecuatia initial a, e observ am c a
|x (x a)| =
|x|
2
|a| sin(a, x) =
.
Tinnd cont de faptul c a x b si c a vectorul x este situat n planul vectorilor
a si b, deducem c a
sin(a, x) = cos
a, b
|x|
2
|a| cos
a, b
|x| =
a b
.
Pe de alt a parte avem
|x| =
b (a b)
= [[
2
|a| sin
a, b
= [[
a b
.
n concluzie, se obtine
=
1
a b
a b
.
1
, A
2
, ..., A
n
/ si
1
,
2
, ...,
n
R cu
n
i=1
i
= 0.
Sa se arate ca vectorul
v =
n
i=1
i
MA
i
nu depinde de alegerea punctului M /.
Ind. Pentru orice alt punct M
= M avem egalitatea triunghiului

M
A
i
= M
M +MA
i
.
Problema 2.3.2 Fie G centrul de greutate al triunghiului ABC si M un
punct oarecare din spa tiu. Sa se demonstreze rela tia
MA+MB +MC = 3MG.
Ind. Se folosesc relatia triunghiului MG + GA = MA si analoagele
acesteia. Se tine cont c a pentru centrul de greutate avemGA+GB+GC = 0.
1
, A
2
, ..., A
n
si respectiv B
1
, B
2
, ..., B
n
puncte dis-
tincte din spa tiul an real /. Considernd punctele
G =
1
n
A
1
+
1
n
A
2
+... +
1
n
A
n
si respectiv
G
=
1
n
B
1
+
1
n
B
2
+...
1
n
B
n
,
sa se arate ca
A
1
B
1
+A
2
B
2
+... +A
n
B
n
= nGG
.
n particular, doua sisteme nite de puncte A
1
, A
2
, ..., A
n
si
B
1
, B
2
, ..., B
n
au acela si centru de greutate cu ponderile
1
n
,
1
n
, ...,
1
n
daca si numai daca
A
1
B
1
+A
2
B
2
+... +A
n
B
n
= 0.
R. Avem

n
i=1
A
i
B
i
=
n
i=1
OB
i
OA
i
= nOG
nOG = nGG
.
Problema 2.3.4 Fie A, B, C trei puncte an independente si E, F, G
punctele ce mpart vectorii AB, BC si respectiv CA n rapoartele a, b si c.
Sa se arate ca o condi tie necesara si sucienta ca punctele E, F, G sa e
an dependente este ca a b c = 1 (Teorema lui Menelaus).
Ind. Se folosesc relatia
OE =
1
a + 1
OA+
a
a + 1
OB
si analoagele acesteia pentru punctele F si G, vectorii AB si BC si rapoartele
corespunz atoare b si c.
Problema 2.3.5 Fie A, B, C trei puncte an independente si E (respectiv
F) un punct coliniar cu A si C (respectiv A si B), astfel nct dreptele ane
generate de sistemele de puncte B, E si C, F sa aiba un punct comun
D. Sa se arate ca punctele
X =
1
2
A+
1
2
D, Y =
1
2
E +
1
2
F si Z =
1
2
B +
1
2
C
sunt an dependente (Dreapta Newton-Gauss).
Problema 2.3.6 Sa se arate ca n orice triunghi:
a) medianele; b) nal timile; c) bisectoarele; d) mediatoarele
sunt concurente.
Problema 2.3.7 Daca n triunghiul ABC notam cu G - centrul de greu-
tate, H - ortocentrul si O centrul cercului circumscris triunghiului, atunci
are loc relatia lui Euler GH = 2OG.
Problema 2.3.8 ntr-un tetraedru ABCD muchiile opuse sunt perpendic-
ulare doua cte doua daca si numai daca
AB AC = AB AD = AC AD.
Ind. Folosind egalitatea triunghiului, se arat a c a relatia AB DC =
AB CD este echivalent a cu AB AC = AB AD. Analog, se obtin celelalte
echivalente.
Problema 2.3.9 Dreptele care unesc mijloacele muchiilor opuse ale unui
tetraedru sunt concurente.
Problema 2.3.10 n spa tiul an canonic R
3
se considera punctul
O(2, 1, 3) si sistemul de puncte
R = E
0
= (1, 2, 3) , E
1
= (1, 1, 5) , E
2
= (2, 1, 3) , E
4
= (6, 1, 2) .
a) Sa se scrie reperul cartezian {
cu originea n O
= E
0
, asociat
sistemului de puncte R.
b) Sa se determine schimbarea de coordonate la trecerea de la reperul {
la reperul {
= O
= O; e
1
, e
2
, e
3
unde
e
1
= (1, 2, 0) , e
2
= (0, 1, 2) , e
3
= (2, 0, 1)
si sa se indice transla tia si centro-anitatea prin care se realizeaza aceasta
schimbare de reper.
R. a) {
= O
= E
0
(1, 2, 3) ; e
1
= E
1
E
0
= (0, 3, 2), e
2
= E
2
E
0
=
(3, 1, 6), e
3
= E
3
E
0
= (5, 3, 5).
b) Transformarea de coordonate este X
= C X
+A, unde
X
1
x
2
x
, X
1
x
2
x
,
C =
1
163
77 17 40
1 40 27
32 24 49
, A =
1
163
52
79
80
.
Problema 2.3.11 Fie a si b doi vectori perpendiculari avnd normele
|a| = 3,

= 4. Sa se calculeze

3a b
a 2b
.
R. 60.
Problema 2.3.12 Fie m, n, p trei vectori necoplanari. Sa se studieze liniar
independen ta vectorilor
a = 2m3n +p
b = m+n + 2p
c = mn.
R. Liniar independenti: (a, b, c) = 4(m, n, p) = 0.
Problema 2.3.13 Daca a
, b
, c
sunt reciprocii vectorilor a, b, c, atunci se

cer:
a) Sa se exprime produsul mixt (a
, b
, c
) n func tie de produsul mixt

(a, b, c); n ce condi tii vectorii a
, b
, c
sunt coplanari?
b) S a se demonstreze c a volumul tetraedrului construit pe vectorii liberi
a
(a b), b
(b c), c
(c a) este egal cu volumul tetraedrului

construit pe a, b, c;
c) S a se deduc a egalitatea a
(a b) = c
(c b).
R. (a
, b
, c
) =
1
(a, b, c)
. b) Folosind formula dublului produs vectorial,
obtinem
a
(a b) = b, b
(b c) = c, c
(c a) = a.
Problema 2.3.14 Se dau vectorii v
1
= aj bk, v
2
= aick, v
3
= bicj.
Sa se calculeze: (v
1
, v
2
, v
3
), v
1
(v
2
v
3
) si v
1
+v
2
+v
3
.
R. (v
1
, v
2
, v
3
) = 2abc. b) v
1
(v
2
v
3
) = c(ab)(a+b)i +bc
2
j +ac
2
k.
c) v
1
+v
2
+v
3
= (b a)i + (a c)j (b +c)k.
Problema 2.3.15 Se considera punctele A(a, 0, 0) , B(0, b, 0) , C (0, 0, c).
Sa se arate ca aria triunghiului ABC este cel mult egala cu
1
2
a
4
+b
4
+c
4
.
n ce condi tii are loc egalitatea?
R. /
ABC
=
1
2
a
2
b
2
+a
2
c
2
+b
2
c
2
. Aplic am inegalitatea Cauchy.
Avem egalitate pentru a
2
= b
2
= c
2
.
Problema 2.3.16 Sa se calculeze aria si nal timile din triunghiul ABC
determinat de punctele A(1, 2, 1) , B(2, 1, 1) , C (3, 2, 6).
R. /
ABC
=
182
2
; h
A
=
182
27
; h
B
=
182
69
; h
C
=
182
14
.
Problema 2.3.17 Sa se calculeze volumul tetraedrului ABCD si nal timile
acestuia, unde A(1, 5, 4) , B(0, 3, 1) , C (2, 4, 3) , D(4, 4, 2).
R. V
ABCD
= 15/2; h
A
= 3. Folosind formula volumului unui tetraedru,
se calculeaz a si celelalte n altimi.
Problema 2.3.18 Se dau vectorii p, q, r necoplanari si u = p2q +3r, v =
p q +r, w = 3p +q r.
a) Sa se determine R astfel nct sa avem egalitatea de volume
V
(u,v,w)
= 5V
(p,q,r)
.
b) n cazul cnd = 2 si vectorii p, q, r formeaza un tetraedru regulat
de latura l, sa se determine unghiul dintre vectorul u si planul
determinat de v si w.
R. a)
1
= 2,
2
= 8. b) = /4.
Problema 2.3.19 Daca

a, b, c
= 0, atunci sa se rezolve sistemul:
x a = 0
x b = 0
x c = 1.
.
R. x =
a b
a, b, c
.
Problema 2.3.20 Fie sistemul de ecua tii:
x (y a) = b
y
x b
= a,
unde a b = 0.
a) Sa se arate ca sistemul are solu tii daca si numai daca |a| =

si sa
se rezolve n acest caz.
b) Daca a b, atunci x y. Reciproca este adevarata?
R. a) Pentru |a| =
, solutiile sistemului sunt

x =
a, b
[[a[[
2
b
si y =
a, b
[[a[[
2
a
,
unde
=
[[a[[
2
[[a b[[
2
.
Capitolul 3
Geometrie analitic a n spatiu
1. Planul n spatiu
n spatiul geometriei euclidiene E
3
, un plan este determinat n mod
unic de urm atoarele conditii:
1. un punct si o dreapt a perpendicular a pe plan;
2. un punct si dou a drepte neparalele;
3. trei puncte necoliniare.
Fie A(x
0
, y
0
, z
0
) un punct n spatiu si e n(A, B, C) un vector nenul
din spatiu. Atunci, exist a un unic plan care trece prin punctul A si este
perpendicular pe directia n.
Propozitia 3.1.1 Ecuatia planului determinat de punctul A(x
0
, y
0
, z
0
) si
direc tia normala n(A, B, C) este
: A(x x
0
) +B(y y
0
) +C(z z
0
) = 0.
Observatia 3.1.2 Daca efectuam nmultirile n ecua tia precedenta, de-
ducem ca ecuatia generala a unui plan este
: Ax +By +Cz +D = 0,
unde A
2
+B
2
+C
2
= 0. Evident, normala la planul este determinata de
vectorul n(A, B, C).
43
44 CAPITOLUL 3. GEOMETRIE ANALITIC
A N SPA TIU
Fie A(x
0
, y
0
, z
0
) un punct n spatiu si e v
1
(l
1
, m
1
, n
1
), v
2
(l
2
, m
2
, n
2
) doi
vectori necoliniari din spatiu. Atunci, exist a un unic plan care trece prin
punctul A si este paralel cu vectorii v
1
si v
2
.
Propozitia 3.1.3 Ecua tia planului determinat de punctul A si direc tiile
v
1
si v
2
este
:
x x
0
y y
0
z z
0
l
1
m
1
n
1
l
2
m
2
n
2
= 0.
Fie A(x
1
, y
1
, z
1
), B(x
2
, y
2
, z
2
) si C(x
3
, y
3
, z
3
) trei puncte necoliniare.
Atunci, exist a un unic plan = (ABC) determinat de cele trei puncte.
Propozitia 3.1.4 Ecua tia planului determinat de punctele A, B si C este
:
x x
1
y y
1
z z
1
x
2
x
1
y
2
y
1
z
2
z
1
x
3
x
1
y
3
y
1
z
3
z
1
= 0 :
x y z 1
x
1
y
1
z
1
1
x
2
y
2
z
2
1
x
3
y
3
z
3
1
= 0.
Observatia 3.1.5 Patru puncte M
i
(x
i
, y
i
, z
i
), i = 1, 4, sunt coplanare daca
si numai daca

x
1
y
1
z
1
1
x
2
y
2
z
2
1
x
3
y
3
z
3
1
x
4
y
4
z
4
1
= 0.
2. Dreapta n spatiu
n spatiul geometric E
3
, o dreapt a este unic determinat a de urm a-
toarele conditii:
1. un punct si o directie dat a;
2. dou a puncte distincte;
3. intersectia a dou a plane.
Fie A(x
0
, y
0
, z
0
) un punct n spatiu si e v(l, m, n) un vector nenul din
spatiu. Atunci, exist a o unic a dreapt a d care trece prin punctul A si este
paralel a cu directia v.
Propozitia 3.1.6 Ecuatiile carteziene ale dreptei d determinata de
punctul A(x
0
, y
0
, z
0
) si direc tia v(l, m, n) sunt
d :
x x
0
l
=
y y
0
m
=
z z
0
n
(= t).
Observatia 3.1.7 i) Rapoartele care apar au un caracter formal, n sensul
ca daca un numitor este egal cu zero, atunci si numaratorul corespunzator
este egal cu zero.
ii) Daca egalam rapoartele precedente cu t R, atunci gasim ecuatiile
parametrice ale dreptei
d :
x = x
0
+lt
y = y
0
+mt
z = z
0
+nt.
Fie A(x
1
, y
1
, z
1
) si B(x
2
, y
2
, z
2
) dou a puncte distincte. Atunci, exist a o
unic a dreapt a d = (AB) determinat a de cele dou a puncte.
Propozitia 3.1.8 Ecuatiile dreptei d determinate de punctele A si B sunt
d :
x x
1
x
2
x
1
=
y y
1
y
2
y
1
=
z z
1
z
2
z
1
.
Din geometria elementar a se stie c a dou a plane neparalele se inter-
secteaz a dup a o dreapt a. Prin urmare, o dreapt a n spatiu d poate privit a
ca intersectia a dou a plane neparalele
1
si
2
, adic a ea este determinat a de
ecuatiile
d =
1

2
:
A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
= 0 (
1
)
A
2
x +B
2
y +C
2
z +D
2
= 0 (
2
).
Observatia 3.1.9 Vectorul v = n
1
n
2
, unde n
1
(A
1
, B
1
, C
1
) si
n
2
(A
2
, B
2
, C
2
) sunt normalele la planele
1
si
2
, reprezinta vectorul di-
rector al dreptei d =
1

2
.
Denitia 3.1.1 i) Multimea tuturor planelor de ecuatie
,
: (A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
) +(A
2
x +B
2
y +C
2
z +D
2
) = 0,
unde , R,
2
+
2
= 0, se nume ste fascicolul de plane determinat de
planele
1
si
2
.
ii) Mul timea tuturor planelor de ecua tie
: Ax +By +Cz + = 0,
unde R, reprezinta fascicolul de plane paralele cu planul : Ax +
By +Cz +D = 0.
A N SPA TIU
Observatia 3.1.10 Fascicolul de plane
,
reprezinta toate planele din
spatiu care trec prin dreapta d =
1

2
.
3. Unghiuri n spatiu
S a consider am dou a drepte orientate n spatiu, de ecuatii
d
1
:
x x
1
l
1
=
y y
1
m
1
=
z z
1
n
1
si d
2
:
x x
2
l
2
=
y y
2
m
2
=
z z
2
n
2
,
ale c aror orient ari sunt date de vectorii v
1
(l
1
, m
1
, n
1
) si v
2
(l
2
, m
2
, n
2
).
Denitia 3.1.2 Unghiul dintre dreptele orientate d
1
si d
2
este denit de
formula
cos =
v
1
v
2
[[v
1
[[ [[v
2
[[
=
l
1
l
2
+m
1
m
2
+n
1
n
2
l
2
1
+m
2
1
+n
2
1
l
2
2
+m
2
2
+n
2
2
, [0, ].
Observatia 3.1.11 i) d
1
d
2
v
1
v
2
= 0 l
1
l
2
+m
1
m
2
+n
1
n
2
= 0.
ii) d
1
| d
2
v
1
v
2
= 0
l
1
l
2
=
m
1
m
2
=
n
1
n
2
.
Fie dou a plane
1
si
2
orientate n spatiu, determinate de ecuatiile
1
: A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
= 0,
2
: A
2
x +B
2
y +C
2
z +D
2
= 0,
ale c aror orient ari sunt date de vectorii normali n
1
(A
1
, B
1
, C
1
) si
n
2
(A
2
, B
2
, C
2
).
Denitia 3.1.3 Unghiul dintre planele orientate
1
si
2
este denit de
formula
cos =
n
1
n
2
[[n
1
[[ [[n
2
[[
=
A
1
A
2
+B
1
B
2
+C
1
C
2
A
2
1
+B
2
1
+C
2
1

A
2
2
+B
2
2
+C
2
2
, [0, ].
Observatia 3.1.12 i)
1

2
n
1
n
2
= 0 A
1
A
2
+B
1
B
2
+C
1
C
2
= 0.
ii)
1
|
2
n
1
n
2
= 0
A
1
A
2
=
B
1
B
2
=
C
1
C
2
.
Fie : Ax + By + Cz + D = 0 un plan orientat cu directia normal a
n(A, B, C) si e o dreapt a
d :
x x
0
l
=
y y
0
m
=
z z
0
n
,
orientat a de vectorul v(l, m, n).
Denitia 3.1.4 Unghiul dintre dreapta orientata d si planul orientat este
denit de formula
cos =
v n
[[v[[ [[n[[
=
lA+mB +nC
l
2
+m
2
+n
2
A
2
+B
2
+C
2
, [0, ].
Observatia 3.1.13 i) d v n = 0
l
A
=
m
B
=
n
C
.
ii) d | v n = 0 lA+mB +nC = 0.
4. Distante n spatiu
Fie A(x
1
, y
1
, z
1
) si B(x
2
, y
2
, z
2
) dou a puncte n spatiu.
Propozitia 3.1.14 Distanta dintre punctele A si B este data de formula
(A, B) =
(x
2
x
1
)
2
+ (y
2
y
1
)
2
+ (z
2
z
1
)
2
.
Fie A(x
0
, y
0
, z
0
) un punct n spatiusi e un plan : Ax+By+Cz+D = 0.
Propozitia 3.1.15 Distanta de la punctul A la planul este data de for-
mula
(A, ) =
[Ax
0
+By
0
+Cz
0
+D[
A
2
+B
2
+C
2
.
Fie A(x
0
, y
0
, z
0
) un punct n spatiu si e o dreapt a
d :
x x
1
l
=
y y
1
m
=
z z
1
n
,
determinat a de punctul A
1
(x
1
, y
1
, z
1
) si directia v(l, m, n).
Propozitia 3.1.16 Distanta de la punctul A la dreapta d este data de for-
mula
(A, d) =
[[AA
1
v[[
[[v[[
,
unde AA
1
(x
1
x
0
, y
1
y
0
, z
1
z
0
).
S a consider am dou a drepte n spatiu, de ecuatii
d
1
:
x x
1
l
1
=
y y
1
m
1
=
z z
1
n
1
si d
2
:
x x
2
l
2
=
y y
2
m
2
=
z z
2
n
2
,
care trec prin punctele A
1
(x
1
, y
1
, z
1
) d
1
si A
2
(x
2
, y
2
, z
2
) d
2
si ale c aror
directii sunt date de vectorii v
1
(l
1
, m
1
, n
1
) si v
2
(l
2
, m
2
, n
2
).
A N SPA TIU
Propozitia 3.1.17 Distan ta dintre dreptele d
1
si d
2
este data de formula
(d
1
, d
2
) =
[(A
1
A
2
, v
1
, v
2
)[
[[v
1
v
2
[[
,
unde A
1
A
2
(x
2
x
1
, y
2
y
1
, z
2
z
1
).
Problema 3.2.1 Se dau punctele A(3, 1, 0) , B(2, 1, 1) , C (3, 2, 1). Sa se
scrie ecua tia unui plan:
a) care trece prin A, B, C;
b) care trece prin B si este paralel cu xOy;
c) care trece prin C si con tine axa Oz;
d) care trece prin B, C si este paralel cu Oy.
Rezolvare. a) Ecuatia planului care trece prin A, B, C este
x x
A
y y
A
z z
A
x
B
x
A
y
B
y
A
z
B
z
A
x
C
x
A
y
C
y
A
z
C
z
A
= 0,
adic a

x 3 y 1 z
1 0 1
0 1 1
= 0 x +y z 4 = 0.
b) Planul c autat are drept normal a vectorul k(0, 0, 1). Prin urmare,
ecuatia planului c autat este z + 1 = 0.
c) Planul contine orice dou a puncte de pe axa Oz. Alegem, pentru
comoditate, punctele O(0, 0, 0) si M (0, 0, 1). Atunci ecuatia planului cerut
este

x x
O
y y
O
z z
O
x
M
x
O
y
M
y
O
z
M
z
O
x
C
x
O
y
C
y
O
z
C
z
O
= 0,
adic a

x y z
0 0 1
3 2 1
= 0 2x 3y = 0.
d) Planul c autat este determinat de punctul B si directiile BC(1, 1, 2) si
j(0, 1, 0). Prin urmare, ecuatia planului c autat este
x 2 y 1 z + 1
1 1 2
0 1 0
= 0 2x z 5 = 0.
Problema 3.2.2 Sa se scrie ecua tia planului care trece prin punctul
M (2, 0, 1) si care este perpendicular pe planele
1
: x + y + z = 0 si
2
: x 2y + 3z = 1.
Rezolvare. Fie planul c autat. Deoarece planul este perpendicular
pe
1
si
2
, rezult a c a el este paralel cu normalele la acestea, si anume,
n
1
(1, 1, 1) si n
2
(1, 2, 3). Astfel, planul este planul determinat de punctul
M si directiile n
1
si n
2
, adic a
:
x 2 y z 1
1 1 1
1 2 3
= 0 5x 2y 3z 7 = 0.
Problema 3.2.3 Sa se scrie ecua tia unui plan paralel cu planul
(P) : x +y +z = 3
si care trece prin mijlocul segmentului determinat de punctele M
1
(1, 3, 2) si
M
2
(1, 3, 4).
Rezolvare. Mijlocul segmentului M
1
M
2
este punctul M(0, 3, 3). Planul
c autat va avea aceeasi normal a cu (P) , deci ecuatia sa este
1 (x 0) + 1 (y 3) + 1 (z 3) = 0 x +y +z 6 = 0.
Problema 3.2.4 Fie planul denit parametric prin
x = 2 + 3u 4v
y = 1 2u +v
z = 1 u +v,
u, v R.
A N SPA TIU
a) Sa se gaseasca si R astfel nct planul sa e ortogonal pe vectorul
v (1, 7, 11).
b) Pentru valorile si gasite sa se scrie ecua tia generala a planului.
Rezolvare. a) Vectorul v trebuie s a e ortogonal pe orice directie
continut a n planul dat. n consecint a, vectorul v este ortogonal pe vec-
torul arbitrar M
0
M, unde M
0
(2, 1, 1) si
M (2 + 3u 4v, 1 2u +v, 1 u +v) .
Deducem c a
v M
0
M (3u 4v, 2u +v, u +v) , u, v R,
adic a
1 (3u 4v) + 7 (2u +v) + 11 (u +v) = 0, u, v R.
Ultima egalitate conduce la sistemul
3 11 14 = 0
11 + 7 4 = 0
= 1, = 1.
b) Ecuatiile parametrice devin
x = 2 + 3u 4v
y = 1 2u v
z = 1 +u +v,
u, v R.
Pentru a scrie ecuatia general a a planului, se elimin a u si v din ecuatiile
anterioare. Obtinem ecuatia x + 7y + 11z 16 = 0
Problema 3.2.5 Sa se scrie ecuatiile dreptei care trece prin M (1, 1, 1)
si este paralela cu dreapta de intersec tie a planelor (P
1
) : x + y = 3 si
(P
2
) : x z = 1.
Rezolvare. Dreapta de intersectie a planelor (P
1
) si (P
2
) are drept
vector director produsul vectorial v = n
1
n
2
al normalelor la cele dou a
plane (deoarece este perpendicular a pe ambele). Avem
v = n
1
n
2
=
i j k
1 1 0
1 0 1
= i +j k.
Dreapta c autat a are drept vector director pe v si contine punctul M, deci
ecuatiile ei sunt
x 1
1
=
y + 1
1
=
z 1
1
.
Problema 3.2.6 Gasi ti , R astfel nct dreapta
x
=
y
1
=
z
2
sa e con tinuta n planul x z = 0 si sa treaca prin M (1, 1, 1).
Rezolvare. O conditie necesar a pentru ca dreapta s a e continut a
n plan este ca vectorul ei director v s a e perpendicular pe normala
n(1, 0, 1) la plan, ceea ce se scrie ca v n = 0 si conduce la = 2.
nlocuind coordonatele lui M n ecuatiile dreptei, g asim = 1/2.
Observatie. O alt a cale de rezolvare este aceea de a pune conditia ca
sistemul format cu ecuatiile dreptei si planului s a admit a o innitate de
solutii.
Problema 3.2.7 Sa se scrie ecuatia planului care trece prin M
0
(2, 1, 1)
si este perpendicular pe dreapta denita de planele (P
1
) : x+2y +2z +2 = 0
si (P
2
) : x y +z + 1 = 0.
Rezolvare. Planul c autat are drept normal a dreapta (D) de intersectie
dintre (P
1
) si (P
2
). ns a vectorul director al dreptei (D) este
v =
i j k
1 2 2
1 1 1
= 4i +j 3k.
n concluzie, ecuatia planului c autat este
4 (x 2) + 1 (y + 1) 3 (z 1) = 0 4x +y 3z 4 = 0.
Problema 3.2.8 Sa se scrie ecua tia planului care trece prin mijlocul seg-
mentului MN, unde M (1, 1, 2) , N (4, 3, 1) , este paralel cu dreapta
(d) :
x 1
2
=
y + 1
3
= z
si este perpendicular pe planul (P) : x 2y z 1 = 0.
A N SPA TIU
Rezolvare. Mijlocul segmentului MN este punctul Q(5/2, 2, 3/2).
Planul c autat va contine vectorul director al dreptei (d) si normala la (P),
adic a are ecuatia
x 5/2 y + 2 z 3/2
2 3 1
1 2 1
= 0 x + 3y 7z + 19 = 0.
Problema 3.2.9 Sa se scrie ecuatiile dreptei care este continuta n planul
(P) : x + 3y + 2z 2 = 0, se sprijina pe dreapta (d) : x = y = z si este
paralela cu planul (P
) : 4x y z 3 = 0.
Rezolvare. Dreapta c autat a va avea ca vector director produsul vecto-
rial al normalelor la cele dou a plane, si anume
v = n
1
n
2
=
i j k
1 3 2
4 1 1
= i + 9j 13k.
Prin urmare, ecuatiile dreptei pot scrise sub forma
x
1
=
y
9
=
z
13
.
Din conditia ca sistemul
x
1
=
y
9
=
z
13
x = y = z
s a e compatibil, g asim ecuatia 11 6 = 0.
Pe de alt a parte, conditia ca dreapta s a e continut a n planul (P) implic a
relatia +3 2 = 0. Rezolvnd sistemul, obtinem = 4/13 si = 22/39.
Problema 3.2.10 Sa se scrie planul care trece prin punctul A(3, 1, 2) si
care contine dreapta
d :
x 4
5
=
y + 3
2
=
z
1
.
Rezolvare. Dreapta d este intersectia planelor
d :
x 5z 4 = 0
y 2z + 3 = 0.
Fascicolul de plane care trece prin dreapta d este
: x 5z 4 +(y 2z + 3) = 0, R.
Conditia A
implic a = 9/8. Ecuatia planului c autat este
=9/8
: 8x 9y 22z 59 = 0.
Problema 3.2.11 Fie punctul M (2, 1, 0) si planul (P) : 2x+2y +z = 3.
Sa se determine:
a) proiec tia lui M pe plan;
b) simetricul lui M fa ta de plan;
c) distan ta de la M la planul (P).
Rezolvare. a) Perpendiculara din punctul M pe planul (P) este
x 2
2
=
y 1
2
=
z
1
.
Proiectia M
a punctului M pe planul (P) se obtine din intersectia acesteia

cu (P). Rezolvnd sistemul
x 2
2
=
y 1
2
=
z
1
2x + 2y +z = 3,
g asim M
(0, 1, 1).
b) Coordonatele simetricului M
al punctului M fat a de plan se obtin

din relatiile
x
M
=
x
M
+x
M
2
, y
M
=
y
M
+y
M
2
, z
M
=
z
M
+z
M
2
.
Prin urmare avem simetricul M
(2, 3, 2).
c) Distanta de la punctul M la planul (P) este
(M, (P)) =
[2 2 + 2 1 + 1 0 + 3[
2
2
+ 2
2
+ 1
2
= 3.
A N SPA TIU
Problema 3.2.12 Sa se ae coordonatele proiec tiei ortogonale a punctului
M(1, 1, 1) pe dreapta
(d) :
x 1
2
=
y + 1
2
=
z + 12
1
.
Rezolvare. Fie M
(, , ) proiectia punctului M pe dreapta (d).

Deoarece M
(d), obtinem relatiile

1
2
=
+ 1
2
=
+ 12
1
.
Vectorul MM
(1, 1, 1) este perpendicular pe vectorul director

al dreptei (d). Prin urmare, avem
MM
v MM
v = 0 2( 1) + 2( 1) ( 1) = 0.
Rezolvnd sistemul, g asim = 1, = 3, = 11.
Problema 3.2.13 Sa se scrie ecua tia unui plan care trece prin dreapta
(D) :
x 1
0
=
y 1
1
=
z 2
2
si care este perpendicular pe planul (P) : x +y +z = 0.
Rezolvare. Planul c autat va contine vectorul director al dreptei (D)
si normala la (P) si va trece prin orice punct al dreptei (D), spre exemplu,
prin punctul A(1, 1, 2). Prin urmare, ecuatia planului c autat este
x 1 y 1 z 2
0 1 2
1 1 1
= 0 x + 2y z + 1 = 0.
Problema 3.2.14 Sa se scrie ecua tiile dreptei care trece prin A(3, 1, 1)
si se sprijina pe dreptele
a)
x
1
=
y 2
3
= z 1 si
x + 1
2
=
y
1
=
z
4
;
b)

x 1 = 0
x + 3y z = 3
si x = t, y = 2t + 1, z = 3t, t R.
Rezolvare. Totalitatea dreptelor care trec prin punctul A este dat a de
familia de drepte
d
x 3 = (y 1)
x 3 = (z + 1) ,
, R.
a) Din conditia ca sistemele
x 3 = (y 1)
x 3 = (z + 1)
x
1
=
y 2
3
= z 1
si
x 3 = (y 1)
x 3 = (z + 1)
x + 1
2
=
y
1
=
z
4
s a e compatibile, se g asesc dou a ecuatii din care rezult a si .
b) Cazul al doilea se trateaz a analog.
Observatie. Scriind fascicolele de plane determinate de prima, respec-
tiv, a doua dreapt a, obtinem ecuatiile unei drepte oarecare care se sprijin a
pe cele dou a drepte date, adic a
d
x +y (1 + 3)z + 1 + = 0
(1 + 2)x +y z + 1 + 2 = 0,
unde , R. Impunnd conditia A d
, obtinem dreapta dorit a.

Problema 3.2.15 Sa se gaseasca pe dreapta
x +y +z 1 = 0
3x y + 4z 29 = 0
un punct egal departat de punctele A(0, 0, 0) si B(2, 1, 2).
Rezolvare. Punctul c autat se g aseste la intersectia dreptei date cu
planul mediator al segmentului AB. Planului mediator al segmentului AB
este planul care trece prin mijlocul M(1, 1/2, 1) al segmentului AB si are
directia normal a AB(2, 1, 2), deci are ecuatia
2(x 1) + 1
y
1
2
+ 2(z 1) = 0 4x + 2y + 4z 9 = 0.
Rezolvnd sistemul

x +y +z 1 = 0
3x y + 4z 29 = 0
4x + 2y + 4z 9 = 0,
g asim punctul P(25/2, 5/2, 16).
A N SPA TIU
Problema 3.2.16 Sa se calculeze distanta de la punctul A(1, 2, 2) la
dreapta
(d) :
x 1
5
=
y + 1
3
=
z + 1
3
.
Rezolvare. Punctul A
1
(1, 1, 1) apartine dreptei (d) iar v(5, 3, 3)
este vectorul director al dreptei. Rezult a c a
AA
1
v =
i j k
0 3 3
5 3 3
= 15j 15k.
Prin urmare, distanta de la punctul A la dreapt a este
(A, (d)) =
225 + 225
25 + 9 + 9
=
450
43
= 5
18
43
.
Problema 3.2.17 Sa se scrie ecua tia perpendicularei comune a dreptelor
(d
1
) :
x 1
2
=
y 3
1
=
z
0
si (d
2
) :
x
1
=
y
2
=
z 1
1
.
Rezolvare. Perpendiculara comun a a lui (d
1
) si (d
2
) se g aseste la inter-
sectia dintre planul determinat de A
1
, v
1
, v
1
v
2
si planul determinat de
A
2
, v
2
, v
1
v
2
. Deoarece avem
v
1
v
2
=
i j k
2 1 0
1 2 1
= i 2j + 5k,
rezult a c a ecuatiile perpendicularei comune sunt
x 1 y 3 z
2 1 0
1 2 5
= 0
x y z 1
1 2 1
1 2 5
= 0
x 2y z + 5 = 0
2x +y = 0.
Problema 3.2.18 Sa se calculeze distanta dintre dreptele
(d
1
) :
x +y = 4
x 2y +z = 5
si (d
2
) :
x 2
1
=
y 3
2
=
z
0
.
Rezolvare. Directiile dreptelor (d
1
) si (d
2
) sunt v
1
(1, 1, 3) si
v
2
(1, 2, 0) iar produsul lor vectorial este
v
1
v
2
=
i j k
1 1 3
1 2 0
= 6i 3j + 3k.
Punctul A
1
(1, 3, 0) apartine dreptei (d
1
) si punctul A
2
(2, 3, 0) apartine
dreptei (d
2
). Produsul mixt al vectorilor A
1
A
2
, v
1
si v
2
este
A
1
A
2
, v
1
, v
2
1 0 0
1 1 3
1 2 0
= 6,
ceea ce implic a
((d
1
), (d
2
)) =
6
3
6
=
6
3
.
Problema 3.2.19 Sa se determine si R astfel nct planele
(
1
) : x + 2y z = ,
(
2
) : x = 3,
(
3
) : x +y +z = 0
a) sa se intersecteze dupa o dreapta;
b) sa se intersecteze ntr-un punct;
c) sa formeze o prisma.
Rezolvare. a) Trebuie ca sistemul
x + 2y z =
x = 3
x +y +z = 0
A N SPA TIU
s a e compatibil simplu nedeterminat, adic a
1 2 1
0 0
1 1
= 0
1 2
0 3
1 0
= 0
( + 2) = 0
2
3 + 6 = 0.
Rezult a = 0 si = 2 (Nu convin! De ce?) sau =
6 si = 2.
b)Sistemul de mai sus trebuie s a e compatibil determinat, adic a
1 2 1
0 0
1 1
= 0 R`0, R`2.
c) Deoarece cele trei plane sunt dou a cte dou a neparalele, conditia nece-
sar a si sucient a ca ele s a formeze o prism a este ca cele trei plane s a nu aib a
nici un punct comun, deci sistemul format cu ecuatiile lor trebuie s a e
incompatibil. Rezult a R`0,
6 si = 2.
Problema 3.2.20 Sa se determine simetrica dreptei
(d) :
x 1
4
=
y
1
=
z 2
2
fata de planul xOy.
Rezolvare. Pentru a determina simetrica dreptei (d) fat a de planul
xOy, construim simetricele a dou a puncte de pe (d) fat a de acest plan.
Pentru comoditate, unul dintre puncte l alegem la intersectia lui (d) cu
xOy, adic a M (5, 1, 0) (deoarece simetricul lui M fat a de plan este tot M).
Fie, acum, N (1, 0, 2) (d). Simetricul lui N fat a de xOy este N
(1, 0, 2)
iar dreapta c autat a este
N
M :
x 1
4
=
y
1
=
z + 2
2
.
Problema 3.3.1 Sa se determine ecua tia planului care trece prin punc-
tul M (1, 1, 0) si taie pe axele de coordonate segmente cu lungimile pro-
por tionale cu numerele 2,3,4.
R. 6x + 4y + 3z + 2 = 0.
Problema 3.3.2 Fie triunghiul AMC determinat de punctele A(0, 2, 0) ,
M (3, 2, 1) , C (0, 1, 2). Sa se scrie ecua tiile:
a) nal timii din A;
b) medianei din M;
c) mediatoarei laturii AM.
R. a)
x
9
=
y 2
8
=
z
19
; b)
x
3
=
2y 3
1
=
z 1
0
; c)
3x +z 5 = 0
x 6y 3z + 12 = 0.
Problema 3.3.3 Un mobil M se deplaseaza n spa tiu pe traiectoria data de
x = 2t + 1
y = t
z = t + 3.
Sa se determine momentul t la care mobilul se aa n planul x +y +z = 0
si sa se scrie ecuatiile carteziene ale acestei traiectorii.
R. t = 2;
x 1
2
=
y
1
=
z 3
1
.
Problema 3.3.4 Sa se scrie ecua tiile proiec tiei dreptei
x 1
2
=
y + 1
3
=
z 2
5
pe planul 3x 2y +z 4 = 0.
R.

x +y z + 2 = 0
3x 2y +z 4 = 0.
Problema 3.3.5 Sa se scrie ecua tia unui plan care este paralel cu planul
(P) : 3x + 5y +z = 0 si care trece prin punctul M (2, 0, 5).
A N SPA TIU
R. 3x + 5y +z 11 = 0.
Problema 3.3.6 Sa se ae coordonatele simetricului punctului
M(2, 1, 1) fa ta de dreapta
x 1
2
=
y + 1
3
=
z
1
.
R. M
(2/7, 4/7, 8/7).

Problema 3.3.7 Fie dreapta
(d) :
x 1
2
=
y 2
1
=
z
3
si planul (P) : 2xy +z = 0. Sa se ae simetrica dreptei (d) pe planul (P).
R.
x 1
10
=
y 2
5
=
z
1
.
Problema 3.3.8 Sa se scrie ecua tiile proiec tiei ortogonale a dreptei
(d) :
x +y +z + 3 = 0
2x 3y z = 0
pe planul (P) : 3x + 2y z 2 = 0.
R.

7x + 13y + 5z + 3 = 0
3x + 2y z 2 = 0.
Problema 3.3.9 Sa se gaseasca unghiul dintre dreptele
(d
1
) :
x 1
2
=
y
2
=
z 4
1
si (d
2
) :
y = 3
x + 2y + 2z = 1.
.
R. cos =
5/3.
Problema 3.3.10 Calcula ti unghiul pe care l face planul 2x+2yz3 = 0
cu dreapta
x
0
=
y
3
=
z
4
.
R. cos = 2/15.
Problema 3.3.11 Sa se ae unghiul dintre planele (P) : x +y + 2z = 1 si
(Q) : 2x y + 2z = 3.
R. cos = 5
6/18.
Problema 3.3.12 Fie planul (P) : x +y +z + 1 = 0 si dreapta
(d) :
x y 3z + 2 = 0
2x y + 2z 3 = 0.
a) Sa se scrie ecua tia planului (Q) care trece prin dreapta (d) si face un
unghi de 60
cu planul (P).
b) Sa se scrie ecua tia planului (R) care trece prin dreapta (d) si face un
unghi de 30
cu dreapta
(d
1
) :
x + 1
1
=
y 2
2
=
z 3
1
.
R. a) (Q
1,2
) : xy3z+2+
1,2
(2xy+2z3) = 0, unde
1,2
=
9
78
3
.
b) (R
1,2
) : xy 3z +2+
1,2
(2xy +2z 3) = 0, unde
1,2
=
51 3
70
73
.
Problema 3.3.13 Sa se determine simetricul planului 2x+y 2z = 1 fa ta
de planul x +y +z = 0.
R. 4x y + 8z + 3 = 0.
Problema 3.3.14 Sa se calculeze distan ta de la punctul M(3, 2, 1) la
dreapta
(d) :
x 1
1
=
y + 2
2
=
z 3
3
.
R. (M, (d)) = 4
21/7.
Problema 3.3.15 Sa se arate ca dreptele
(d
1
) :
x 1
2
=
y
3
=
z
2
si (d
2
) :
x + 1
2
=
y 1
3
=
z + 1
2
sunt oarecare n spa tiu si sa se determine distan ta dintre ele.
R. Dreptele nu sunt nici paralele nici concurente; ((d
1
) , (d
2
)) = 5/
13.
Problema 3.3.16 Sa se ae locul geometric al dreptelor care se sprijina pe
dreapta (d
1
) : x = y = z si sunt paralele cu dreapta
(d
2
) :
x 1
2
=
y 2
3
=
z 3
1
.
A N SPA TIU
R. Locul geometric este planul 2x y z = 0.
Problema 3.3.17 Fie un triedru OABC astfel nct
1
OA
+
1
OB
+
1
OC
=
1
k
> 0 (constant).
Sa se demonstreze ca planul ABC trece printr-un punct x.
R. Punctul x este P(k, k, k).
Problema 3.3.18 Sa se determine locul geometric al simetricelor punctelor
planului (P
1
) : x + 2y = 0 fa ta de planul (P
2
) : 2x +z = 0.
R. Locul geometric este planul 3x 10y + 4z = 0.
Problema 3.3.19 Sa se arate ca planele duse prin mijloacele muchiilor
unui tetraedru si perpendiculare pe ele sunt concurente.
Capitolul 4
Transform ari liniare
Fie V si W dou a K-spatii vectoriale.
Denitia 4.1.1 O aplica tie T : V W care verica proprieta tile
1. T(v +w) = T(v) +T(w), v, w V,
2. T(v) = T(v), K, v V,
se nume ste transformare liniara (aplicatie liniara, operator
liniar sau morsm de spatii vectoriale).
Propozitia 4.1.1 Aplicatia T : V W este o transformare liniara daca
si numai daca
T(v +w) = T(v) +T(w), , K, v, w V.
Observatia 4.1.2 i) Notam cu L
K
(V, W) multimea transformarilor liniare
de la spa tiul vectorial V la spa tiul vectorial W.
ii) O transformare liniara bijectiva T : V W se nume ste izomorsm
de spa tii vectoriale.
iii) Daca V = W, atunci aplicatia liniara T : V V se nume ste en-
domorsm al spa tiului vectorial V iar mul timea acestora va notata cu
End
K
(V ).
iv) Un endomorsm bijectiv T : V V se nume ste automorsm al
spa tiului vectorial V iar mul timea acestora va notata cu Aut
K
(V ).
63
64 CAPITOLUL 4. TRANSFORM
ARI LINIARE
Propozitia 4.1.3 Daca T L
K
(V, W), atunci
1. T(0
V
) = 0
W
;
2. T(v) = T(v), v V.
Denitia 4.1.2 Fie T L
K
(V, W). Mul timea
Ker T = v V [ T(v) = 0
W
se nume ste nucleul transformarii liniare T, iar mul timea

ImT = w W [ v V astfel nct f(v) = w
se nume ste imaginea transformarii liniare T.
Propozitia 4.1.4 Pentru orice T L
K
(V, W) nucleul Ker T este sub-
spatiu vectorial n V iar imaginea ImT este subspa tiu vectorial n W.
Denitia 4.1.3 Daca T L
K
(V, W), atunci dim
K
Ker T = d se nume ste
defectul transformarii liniare T iar dim
K
ImT = r se nume ste rangul
transformarii liniare T.
Teorema 4.1.5 Fie T L
K
(V, W). Atunci:
1. T este injectiva Ker T = 0
V
;
2. T este surjectiva ImT = W;
3. n = d +r, unde n = dim
K
V (daca V este nit dimensional).
Fie T End
K
(V ), dim
K
V = n, si e B = e
1
, e
2
, ..., e
n
o baz a n V.
Deoarece T(e
i
) V, i = 1, n, avem descompunerile unice
T(e
i
) =
n
j=1
a
ij
e
j
, i = 1, n.
Denitia 4.1.4 Matricea A
not
= M
B
(T) = (a
ji
)
i,j=1,n
, care are ca elemente
scalarii a
ji
(ce reprezinta coordonatele vectorilor T(e
i
), i = 1, n, puse pe
coloane), se nume ste matricea endomorsmului T n baza B.
Fie T End
K
(V ) un endomorsm si e B
= e
1
, e
2
, ..., e
n
o alt a
baz a n V. Fie A = M
B
(T) M
n
(K) si A
= M
B
(T) M
n
(K) matricile
endomorsmului T n bazele B si B
ale spatiului vectorial V.

Teorema 4.1.6 Legatura ntre A si A
este data de rela tia matriceala

A
= C
1
A C,
unde matricea C = (c
ij
)
i,j=1,n
este matricea de trecere de la baza B la n
baza B
.
Fie V un K-spatiu vectorial n-dimensional si e T End
K
(V ) un en-
domorsm.
Denitia 4.1.5 Un scalar K se nume s valoare proprie pentru endo-
morsmul T daca
v = 0
V
astfel nct T(v) = v.
Vectorul v = 0
V
cu aceasta proprietate se nume ste vector propriu
corespunzator valorii proprii K.
Propozitia 4.1.7 Mul timea
V
= v V [ T(v) = v
este un subspa tiu vectorial al lui V, care se nume ste subspatiul propriu
corespunzator valorii proprii K.
Observatia 4.1.8 Mul timea valorilor proprii ale endomorsmului T se nu-
me ste spectrul endomorsmului T si se noteaza cu (T).
Fie T End
K
(V ), dim
K
V = n, si e B = e
1
, e
2
, ..., e
n
o baz a n
spatiul vectorial V. Fie A = M
B
(T) = (a
ij
)
i,j=1,n
M
n
(K) matricea endo-
morsmului T n baza B.
Teorema 4.1.9 Orice valoare proprie a endomorsmului T este o radacina
a ecuatiei caracteristice
det[AI
n
] =
a
11
a
12
... a
1n
a
21
a
22
... a
2n
... ... ... ...
a
n1
a
n2
... a
nn
= 0,
unde I
n
este matricea identitate.
ARI LINIARE
Observatia 4.1.10 Polinomul P() = det[A I
n
] este independent de
alegerea bazei B si se nume ste polinomul caracteristic al endomors-
mului T sau polinomul caracteristic al matricii A.
Dac a A M
n
(K) este o matrice si f = a
0
X
k
+a
1
X
k1
+... +a
k
K[X]
este un polinom, atunci polinomul
f(A) = a
0
A
k
+a
1
A
k1
+... +a
k
I
n
se numeste polinom de matrice.
Teorema 4.1.11 (Hamilton-Cayley) Daca P() = det[A I
n
] este
polinomul caracteristic al matricii A, atunci avem
P(A) = 0
n
,
unde 0
n
este matricea nula.
Denitia 4.1.6 Un endomorsm T : V V se nume ste diagonalizabil
daca exista o baza B
= e
1
, e
2
, ..., e
n
n spa tiul vectorial V astfel nct
M
B
(T) =
1
0 ... 0
0
2
... 0
... ... ... ...
0 0 ...
n
,
unde
i
K, i = 1, n.
Teorema 4.1.12 Un endomorsm T : V V este diagonalizabil daca si
numai daca are toate valorile proprii n corpul K si dimensiunea ecarui
subspa tiu propriu este egala cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii
corespunzatoare, privita ca radacina a polinomului caracteristic.
Observatia 4.1.13 Orice matrice reala si simetrica (i. e., A =
T
A) este
diagonalizabila.
Algoritm de diagonalizare a unui endomorsm (a unei matrici)
1. Se xeaz a o baz a B a spatiului vectorial nit dimensional V si se scrie
matricea A = M
B
(T) a endomorsmului T n baza B.
2. Se determin a valorile proprii
1
,
2
, ...,
p
, cu multiplicit atile lor alge-
brice m
1
, m
2
, ..., m
p
N, rezolvnd ecuatia caracteristic a
det[AI
n
] = 0.
3. Se veric a dac a toate valorile proprii
j
, j = 1, p, apartin corpului
K. n caz contrar, se opreste algoritmul si se arm a c a endomorsmul
T nu este diagonalizabil.
4. Pentru ecare valoare proprie
j
se calculeaz a subspatiul propriu aso-
ciat V
j
si dimensiunea acestuia d
j
= dim
K
V
j
si se veric a dac a
d
j
= m
j
. n caz contrar, se opreste algoritmul si se arm a c a endo-
morsmul T nu este diagonalizabil.
5. n ecare subspatiu propriu V
j
se xeaz a cte o baz a B
j
si se scrie
baza
B
=
p
j=1
B
j
n care se obtine forma diagonal a D = M
B
(T).
6. Se scrie forma diagonal a D, punndu-se pe diagonal a valorile proprii,
ecare valoare proprie ind scris a de attea ori ct arat a multiplici-
tatea sa algebric a
7. Se veric a relatia matriceal a
D = C
1
A C,
unde matricea C este matricea de trecere de la baza B la baza B
.
Pentru un scalar K, matricile de forma
(),

1
0
1 0
0 1
0 0
, ...,
1 0 ... 0
0 1 ... 0
...
... 1
0 0 ...
se numesc celule Jordan atasate scalarului , de ordinul 1, 2, 3, ..., k.

Denitia 4.1.7 Un endomorsm T : V V se nume ste jordanizabil
daca exista o baza a spa tiului vectorial V relativ la care matricea asociata
este de forma
J =
J
1
0 ... 0
0 J
2
... 0
...
0 0 ... J
p
,
unde J
i
, i = 1, p, sunt celule Jordan de diferite ordine ata sate valorilor
proprii
i
. Matricea J se nume ste forma canonica Jordan.
ARI LINIARE
Teorema 4.1.14 (Forma canonic a Jordan) Pentru orice endomorsm
T End
K
(V ), dim
K
V = n, care are toate valorile proprii n corpul K,
exista o baza B
V astfel nct matricea M

B
(T) sa e scrisa n forma
canonica Jordan.
Algoritm de reducere la forma canonic a Jordan a unui
endomorsm (a unei matrici)
1. Se xeaz a o baz a B a spatiului vectorial nit dimensional V si se scrie
matricea A = M
B
(T) a endomorsmului T n baza B.
2. Se determin a valorile proprii
1
,
2
, ...,
p
, cu multiplicit atile lor alge-
brice m
1
, m
2
, ..., m
p
N, rezolvnd ecuatia caracteristic a
det[AI
n
] = 0.
3. Se veric a dac a toate valorile proprii
j
, j = 1, p, apartin corpului
K. n caz contrar, se opreste algoritmul si se arm a c a endomorsmul
T nu este jordanizabil.
4. Pentru ecare valoare proprie
j
se calculeaz a subspatiul propriu aso-
ciat V
j
si dimensiunea acestuia
d
j
= dim
K
V
j
= n rang(A
j
I
n
) m
j
.
Observatie. Num arul d
j
m
j
ne d a num arul de celule Jordan core-
spunz atoare valorii proprii
j
.
5. Pentru acele valori proprii pentru care d
j
< m
j
, se determin a niste
vectori principali X
2
, ..., X
p
, asociati cte unui vector al unui sistem
liniar independent de vectori proprii din V
j
, n felul urm ator: Se con-
sider a X
1
V
j
un vector propriu oarecare si, impunndu-se conditiile
de compatibilitate, se rezolv a sistemele recurente de ecuatii liniare
(A
j
I
n
)X
2
= X
1
, (A
j
I
n
)X
3
= X
2
, ..., (A
j
I
n
)X
p
= X
p1
.
Observatie. Tinnd cont de conditiile de compatibilitate si de forma
general a a vectorilor proprii sau principali, vom determina, dnd valori
particulare parametrilor, vectorii proprii liniar independenti din V
j
,
mpreun a cu vectorii principali asociati ec aruia. n total, acestia
trebuie s a e n num ar de m
j
pentru ecare valoare proprie
j
.
Observatie. Celulele Jordan au ordinul egal cu num arul de vectori din
sistemul format dintr-un vector propriu si vectorii principali asociati.
6. Se scrie baza B
n care se obtine forma canonic a Jordan J = M

B
(T),
reunind toti vectorii proprii si vectorii principali construiti anterior.
7. Se scrie forma canonic a Jordan
J = C
1
A C,
unde matricea C este matricea de trecere de la baza B la baza B
.
Fie V un R-spatiu vectorial euclidian cu produsul scalar ', ` si e un
endomorsm T End
K
(V ).
Denitia 4.1.8 Endomorsmul T
End
K
(V ), denit prin egalitatea
'T(v), w` = 'v, T
(w)` , v, w V,
se nume ste adjunctul endomorsmului T.
Denitia 4.1.9 Un endomorsm T End
K
(V ) se nume ste simetric daca
T
= T.
Propozitia 4.1.15 Un endomorsm T End
K
(V ) este simetric daca si
numai daca matricea sa ntr-o baza ortonormata este simetrica, adica
A =
T
A.
K
(V ) se nume ste antisime-
tric daca
T
= T.
K
(V ) este antisimetric daca
si numai daca matricea sa ntr-o baza ortonormata este antisimetrica, adica
A =
T
A.
K
(V ) se nume ste ortogonal
daca
'T(v), T(w)` = 'v, w` , v, w V.
K
(V ) este ortogonal daca si
numai daca matricea sa ntr-o baza ortonormata este ortogonala, adica
A
T
A = I
n
.
ARI LINIARE
Problema 4.2.1 Sa se studieze care dintre urmatoarele aplica tii sunt trans-
formari liniare:
a) T : R
2
R
2
, T(x
1
, x
2
) = (x
1
x
2
, x
1
+x
2
+ 3);
b) T : R
2
R
3
, T(x
1
, x
2
) = (x
1
x
2
, x
1
, x
2
);
c) T : M
2
(R) M
2
(R), T(A) =
T
A;
d) T : R
n
[X] R
n
[X], T(p) = q, q(X) = p(X);
e) T : R
2
R
3
, T(x
1
, x
2
) = (x
1
x
2
, x
1
+x
2
, 0);
f) T : R
3
R
3
, T(x
1
, x
2
, x
3
) = (x
1
2x
2
+ 3x
3
, 2x
3
, x
1
+x
2
);
g) T : V
3
V
3
, T(v) = a v, unde a V
3
este dat.
Rezolvare. a) Aplicatia nu este liniar a deoarece
T(0, 0) = (0, 3) = (0, 0).
b) Desi T(0, 0) = (0, 0, 0), aplicatia nu este liniar a. Presupunem c a T ar
liniar a si deducem c a
T((x
1
, x
2
)) = T(x
1
, x
2
), R, (x
1
, x
2
) R
2
.
Aceast a egalitate implic a o relatie fals a:
2
x
1
x
2
= x
1
x
2
, R, (x
1
, x
2
) R
2
.
c) Aplicatia este liniar a deoarece, pentru orice , Rsi A, B M
2
(R),
avem
T(A+B) =
T
(A+B) =
T
A+
T
B = T(A) +T(B).
d) Aplicatia este liniar a deoarece, pentru orice , R si p, q R
n
[X],
avem
T(p +q)(X) = (p +q)(X) = p(X) +q(X) =
= T(p)(X) +T(q)(X).
e) Aplicatia este liniar a deoarece, oricare ar scalarul R si vectorii
(x
1
, x
2
), (y
1
, y
2
) R
2
, avem
T((x
1
, x
2
) + (y
1
, y
2
)) = T(x
1
+y
1
, x
2
+y
2
) =
= (x
1
+y
1
x
2
y
2
, x
1
+y
1
+x
2
+y
2
, 0) =
= (x
1
x
2
, x
1
+x
2
, 0) + (y
1
y
2
, y
1
+y
2
, 0) =
= T(x
1
, x
2
) +T(y
1
, y
2
)
si
T((x
1
, x
2
)) = T(x
1
, x
2
) = (x
1
x
2
, x
1
+x
2
, 0) =
= (x
1
x
2
, x
1
+x
2
, 0) = T(x
1
, x
2
).
f) Aplicatia este liniar a. Se demonstreaz a ca la punctul e).
g) Aplicatia este liniar a deoarece, pentru orice , R si v, w V
3
,
avem
T(v +w) = a (v +w) = a (v) +a (w) =
= (a v) + (a w) = T(v) +T(w).
Problema 4.2.2 Sa se determine nucleul Ker T si imaginea ImT pentru
transformarea liniara T : R
3
R
4
, unde
T(x, y, z) = (x +y +z, x y +z, 2z, x y).
Sa se verice rela tia
dim
R
Ker T + dim
R
ImT = 3.
Rezolvare. Nucleul transform arii liniare este denit prin
Ker T = (x, y, z) R
3
[ T(x, y, z) = (0, 0, 0, 0).
Rezolvnd sistemul

x +y +z = 0
x y +z = 0
2z = 0
x y = 0,
g asim solutiile
x = y = R, z = 0.
ARI LINIARE
Prin urmare, nucleul transform arii liniare este
Ker T = (, , 0) [ R.
Dimensiunea nucleului este evident dim
R
Ker T = 1, o baz a a acestuia
ind
B
1
= e
1
= (1, 1, 0).
Imaginea transform arii liniare este denit a prin
ImT = (a, b, c, d) R
4
[ (x, y, z) R
3
a. . T(x, y, z) = (a, b, c, d).
Punnd conditia ca sistemul
x +y +z = a
x y +z = b
2z = c
x y = d
s a e compatibil, g asim conditiile de compatibilitate
c
2
a = b
c
2
= d.
Prin urmare, imaginea transform arii liniare este
ImT =
a, b, a +b,
b a
2

a, b R
.
Dimensiunea imaginii este evident dim
R
ImT = 2, o baz a a acesteia ind
B
2
= e
2
= (2, 0, 2, 1), e
3
= (0, 2, 2, 1).
Problema 4.2.3 Sa se determine transformarea liniara T : R
3
R
3
, cu
proprietatea T(v
i
) = w
i
, i = 1, 3, unde
v
1
= (1, 1, 0), v
2
= (1, 0, 1), v
3
= (0, 1, 1)
iar
w
1
= (2, 1, 0), w
2
= (1, 0, 1), w
3
= (1, 1, 1).
Sa se arate ca avem T
3
= T.
Rezolvare. Fie un vector arbitrar v = (x, y, z) R
3
. Vectorul v se
descompune n baza B = v
1
, v
2
, v
3
ca
v =
x +y z
2
v
1
+
x y +z
2
v
2
+
x +y +z
2
v
3
.
Prin urmare, transformarea liniar a are expresia
T(x, y, z) =
x +y z
2
T(v
1
) +
x y +z
2
T(v
2
) +
x +y +z
2
T(v
3
)
=
x +y z
2
w
1
+
x y +z
2
w
2
+
x +y +z
2
w
3
= (2y z, y, z).
Evident, avem
T
3
(x, y, z) = T(T(T(x, y, z))) = T(T(2y z, y, z)) =
= T(2y z, y, z) = (2y z, y, z) = T(x, y, z).
Problema 4.2.4 Sa se arate ca transformarea liniara T : R
2
R
3
, denita
prin
T(x, y) = (x y, x +y, 2x + 3y),
este injectiva, dar nu este surjectiva.
Rezolvare. Nucleul transform arii liniare este denit prin
Ker T = (x, y) R
2
[ T(x, y) = (0, 0, 0).
Rezolvnd sistemul

x y = 0
x +y = 0
2x + 3y = 0,
g asim solutiile x = y = 0. Prin urmare, nucleul transform arii liniare este
KerT = (0, 0),
adic a aplicatia este injectiv a.
ImT = (a, b, c) R
3
[ (x, y) R
2
astfel nct T(x, y) = (a, b, c).
ARI LINIARE
Punnd conditia ca sistemul
x y = a
x +y = b
2x + 3y = c
s a e compatibil, g asim conditia de compatibilitate
a +b +
3(b a)
2
= c 5b a = 2c.
ImT = (5b 2c, b, c) [ b, c R .
Dimensiunea imaginii este evident
dim
R
ImT = 2 = 3 = dim
R
R
3
,
adic a aplicatia nu este surjectiv a.
Problema 4.2.5 a) Sa se calculeze nucleul Ker T si imaginea ImT pentru
transformarea liniara T : V
3
V
3
, unde
T(v) = a v, a V
3
`0 dat,
b) Sa se determine o baza n raport cu care matricea lui T are forma
A =
0 0 0
0 0 1
0 [[a[[
2
0
.
Rezolvare. a) Nucleul transform arii liniare este
Ker T = v V
3
[ a v = 0 =
= v V
3
[ v coliniar cu a =
= a V
3
[ R,
adic a aplicatia nu este injectiv a.
ImT = w V
3
[ v V
3
astfel nct a v = w.
Conditia necesar a si sucient a ca ecuatia a v = w s a aib a solutie este ca
'a, w` = 0, o solutie a ecuatiei ind n acest caz
v =
1
[[a[[
2
[a w] .
ImT = w V
3
[ 'a, w` = 0 = w V
3
[ w a ,
adic a aplicatia nu este surjectiv a.
b) Dac a w V
3
este un vector arbitrar xat astfel nct w a, atunci o
baz a convenabil a este
B = e
1
= a, e
2
= a w, e
3
= w,
deoarece avem
T(e
1
) = 0, T(e
2
) = [[a[[
2
e
3
, T(e
3
) = e
2
.
Problema 4.2.6 Sa se arate ca endomorsmul T : R
4
R
4
, dat n baza
canonica de matricea
A =
2 1 0 0
4 2 0 0
7 1 1 1
17 6 1 1
,
este nilpotent de grad doi (i. e. T
2
= 0). O transformare liniara cu aceasta
proprietate se nume ste structura tangenta.
Rezolvare. Se veric a usor c a avem A
2
= 0.
Problema 4.2.7 Sa se determine transformarea liniara care transforma un
punct P(x, y, z) R
3
n simetricul sau fa ta de planul : x+y +z = 0 si sa
se arate ca transformarea astfel determinata este ortogonala.
Rezolvare. Fie P(, , ) un punct arbitrar din spatiu. Coordonatele
proiectiei P
pe planul a punctului P sunt solutiile sistemului
x = y = z
x +y +z = 0,
ARI LINIARE
adic a avem
P
2
3
,
+ 2
3
,
+ 2
3
.
Prin urmare, deoarece P
este mijlocul segmentului PP
, unde P
este si-
metricul lui P fat a de planul , rezult a c a coordonatele simetricului P
sunt
P
2 2
3
,
2 + 2
3
,
2 2 +
3
.
n concluzie, transformarea liniar a c autat a este T : R
3
R
3
, denit a
prin
T(x, y, z) =
x 2y 2z
3
,
2x +y 2z
3
,
2x 2y +z
3
,
iar matricea sa n baza ortonormat a canonic a este
A =
1
3
1 2 2
2 1 2
2 2 1
.
Se veric a usor acum c a avem A
T
A = I
3
.
Problema 4.2.8 Sa se determine valorile proprii si vectorii proprii pentru
endomorsmele T : R
3
R
3
, ale caror matrici n baza canonica sunt
a) A =
1 2 1
0 1 1
0 0 2
, b) A =
0 1 0
1 1 1
0 1 0
.
Rezolvare. a) Valorile proprii ale matricii A sunt solutiile ecuatiei ca-
racteristice
det[AI
3
] = 0
1 2 1
0 1 1
0 0 2
= 0
(1 )(1 +)(2 ) = 0,
adic a avem valorile proprii
1
= 1,
2
= 1 si
3
= 2.
Vectorii proprii, cu exceptia vectorului nul, sunt elementele subspatiilor
proprii asociate.
Subspatiul propriu asociat valorii proprii
1
= 1 este
V
1
=
(x, y, z) R
3
0 2 1
0 2 1
0 0 1
x
y
z
0
0
0
=
= (x, 2x, 0) [ x R.
2
= 1 este
V
2
=
(x, y, z) R
3
2 2 1
0 0 1
0 0 3
x
y
z
0
0
0
=
= (x, x, 0) [ x R.
3
= 2 este
V
3
=
(x, y, z) R
3
1 2 1
0 3 1
0 0 0
x
y
z
0
0
0
=
= (y, y, 3y) [ y R.
b) Valorile proprii ale matricii A sunt solutiile ecuatiei caracteristice
det[AI
3
] = 0
1 0
1 1 1
0 1
= 0
(
2
2) = 0,
1
= 0,
2
= 2 si
3
= 1.
1
= 0 este
V
1
=
(x, y, z) R
3
0 1 0
1 1 1
0 1 0
x
y
z
0
0
0
=
= (x, 0, x) [ x R.
2
= 2 este
V
2
=
(x, y, z) R
3
2 1 0
1 1 1
0 1 2
x
y
z
0
0
0
=
= (x, 2x, x) [ x R.
ARI LINIARE
3
= 1 este
V
3
=
(x, y, z) R
3
1 1 0
1 2 1
0 1 1
x
y
z
0
0
0
=
= (x, x, x) [ x R.
Problema 4.2.9 Folosind teorema Hamilton-Cayley, sa se calculeze A
1
si
f(A), unde f(x) = x
4
+x
3
+x
2
+x + 1, pentru matricile:
a) A =
1 0
1 1
, b) A =
2 0 0
0 1 0
0 1 1
, c) A =
0 2 0 1
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
.
Rezolvare. Polinomul caracteristic al matricii A este
P() = det[AI
2
] =
1 0
1 1
= (1 )
2
=
2
2 + 1.
Conform teoremei Hamilton-Cayley, avem
A
2
2A+I
2
= 0 A
2
= 2AI
2
.
nmultind aceast a relatie cu A
1
, g asim
A
1
= 2I
2
A.
nmultind aceasi relatie cu A si A
2
, g asim, pe rnd, egalit atile
A
3
= 2A
2
A = 3A2I
2
,
A
4
= 2A
3
A
2
= 4A3I
2
.
Prin urmare, obtinem
f(A) = A
4
+A
3
+A
2
+A+I
2
= 10A5I
2
.
b) Polinomul caracteristic al matricii A este
P() = det[AI
3
] =
2 0 0
0 1 0
0 1 1
=
= (1 )
2
(2 ) =
3
+ 4
2
5 + 2.
A
3
+ 4A
2
5A+ 2I
3
= 0 A
3
= 4A
2
5A+ 2I
3
.
1
, g asim
A
2
+ 4A5I
3
+ 2A
1
= 0 A
1
=
1
2
A
2
4A+ 5I
3
.
nmultind aceasi relatie cu A, g asim egalitatea
A
4
= 4A
3
5A
2
+ 2A =
= 11A
2
18A+ 8I
3
.
Prin urmare, obtinem
f(A) = A
4
+A
3
+A
2
+A+I
3
=
= 16A
2
22A+ 11I
3
.
c) Polinomul caracteristic al matricii A este
P() = det[AI
4
] =
2 0 1
1 0 0
0 1 0
0 0 1
=
=
4
2
2
+ 1.
A
4
2A
2
+I
4
= 0 A
4
= 2A
2
I
4
.
1
, g asim
A
3
2A+A
1
= 0 A
1
= 2AA
3
.
Evident, avem
f(A) = A
4
+A
3
+A
2
+A+I
4
=
= A
3
+ 3A
2
+A.
ARI LINIARE
Problema 4.2.10 Sa se studieze daca endomorsmul T : R
3
R
3
, denit
prin
T(x, y, z) = (y, 4x + 4y, 2x +y + 2z),
este diagonalizabil si, n caz armativ, sa se diagonalizeze.
Rezolvare. Fie baza canonic a
B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1) R
3
.
Deoarece avem descompunerile
T(e
1
) = (0, 4, 2) = 0 e
1
4 e
2
2 e
3
T(e
2
) = (1, 4, 1) = 1 e
1
+ 4 e
2
+ 1 e
3
T(e
3
) = (0, 0, 2) = 0 e
1
+ 0 e
2
+ 2 e
3
,
deducem c a matricea endomorsmului T n baza canonic a este
A =
0 1 0
4 4 0
2 1 2
.
Valorile proprii ale matricii A sunt solutiile ecuatiei caracteristice
det[AI
3
] = 0
1 0
4 4 0
2 1 2
= 0 (2 )
3
= 0,
adic a avem o singur a r ad acin a
1
= 2, de multiplicitate algebric a m
1
= 3.
1
= 2 este
V
1
=
(x, y, z) R
3
2 1 0
4 2 0
2 1 0
x
y
z
0
0
0
.
Rezolvnd sistemul matriceal, g asim
V
1
= (x, 2x, z) [ x, z R .
Evident, dimensiunea subspatiului propriu V
1
este
d
1
= dim
R
V
1
= 2 = 3 = m
1
,
adic a endomorsmul nu este diagonalizabil.
Problema 4.2.11 Sa se studieze daca endomorsmele T : R
n
R
n
, de-
nite n baza canonica de matricile
a) A =
1 1
1 1
, b) A =
1 1
1 1
, c) A =
1 0 0
0 0 1
0 1 0
,
d) A =
1 0 3
2 1 2
3 0 1
, e) A =
0 1 0 0
3 0 2 0
0 2 0 3
0 0 1 0
,
sunt diagonalizabile si, n caz armativ, sa se diagonalizeze.
racteristice

1 1
1 1
= 0
2
= 0,
adic a avem o singur a r ad acin a
1
1
= 2.
1
= 0 este
V
1
=

(x, y) R
2
1 1
1 1
x
y
0
0
=
= (x, x) [ x R.
1
este
d
1
= dim
R
V
1
= 1 = 2 = m
1
,
adic a endomorsmul nu este diagonalizabil.
1 1
1 1
= 0
2
2 = 0,
adic a avem r ad acinile
1
= 0,
2
1
= 1,
m
2
= 1.
1
= 0 este
V
1
=

(x, y) R
2
1 1
1 1
x
y
0
0
=
= (x, x) [ x R.
ARI LINIARE
1
este
d
1
= dim
R
V
1
= 1 = m
1
,
o baz a n V
1
ind B
1
= e
1
= (1, 1).
2
= 2 este
V
2
=

(x, y) R
2

1 1
1 1
x
y
0
0
=
= (x, x) [ x R.
Dimensiunea subspatiului propriu V
2
este
d
2
= dim
R
V
2
= 1 = m
2
,
o baz a n V
2
ind B
2
= e
2
= (1, 1).
Forma diagonal a a endomorsmului este
D =
0 0
0 2
si avem relatia D = C
1
AC, unde
C =
1 1
1 1
.
c) Valorile proprii ale matricii A sunt solutiile ecuatiei caracteristice
1 0 0
0 1
0 1
= 0 ( 1)
2
( + 1) = 0,
1
= 1,
2
= 1, de multiplicitate algebric a
m
1
= 2, m
2
= 1.
1
= 1 este
V
1
=
(x, y, z) R
3
0 0 0
0 1 1
0 1 1
x
y
z
0
0
0
=
= (x, y, y) [ x, y R.
1
este
d
1
= dim
R
V
1
= 2 = m
1
,
o baz a n V
1
ind B
1
= e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 1).
2
= 1 este
V
2
=
(x, y, z) R
3
2 0 0
0 1 1
0 1 1
x
y
z
0
0
0
=
= (0, y, y) [ y R.
2
este
d
2
= dim
R
V
2
= 1 = m
2
,
o baz a n V
2
ind B
2
= e
3
= (0, 1, 1).
D =
1 0 0
0 1 0
0 0 1
1
AC, unde
C =
1 0 0
0 1 1
0 1 1
.
d) Valorile proprii ale matricii A sunt solutiile ecuatiei caracteristice
1 0 3
2 1 2
3 0 1
= 0 (1 )(
2
2 8) = 0,
1
= 1,
2
= 4 si
3
= 2, de multiplicitate
algebric a m
1
= 1, m
2
= 1 si m
3
= 1.
1
= 1 este
V
1
=
(x, y, z) R
3
0 0 3
2 0 2
3 0 0
x
y
z
0
0
0
=
= (0, y, 0) [ y R.
1
este
d
1
= dim
R
V
1
= 1 = m
1
,
ARI LINIARE
o baz a n V
1
ind B
1
= e
1
= (0, 1, 0).
2
= 4 este
V
2
=
(x, y, z) R
3
3 0 3
2 3 2
3 0 3
x
y
z
0
0
0
=
=

x,
4x
3
, x

x R
.
2
este
d
2
= dim
R
V
2
= 1 = m
2
,
o baz a n V
2
ind B
2
= e
2
= (3, 4, 3).
3
= 2 este
V
3
=
(x, y, z) R
3
3 0 3
2 3 2
3 0 3
x
y
z
0
0
0
=
= (x, 0, x) [ x R.
3
este
d
3
= dim
R
V
3
= 1 = m
3
,
o baz a n V
3
ind B
3
= e
3
= (1, 0, 1).
D =
1 0 0
0 4 0
0 0 2
1
AC, unde
C =
0 3 1
1 4 0
0 3 1
.
e) Valorile proprii ale matricii A sunt solutiile ecuatiei caracteristice
1 0 0
3 2 0
0 2 3
0 0 1
= 0
4
10
2
+ 9 = 0,
1
= 3,
2
= 3,
3
= 1 si
4
= 1, de multi-
plicitate algebric a m
1
= 1, m
2
= 1, m
3
= 1 si m
4
= 1.
1
= 3 este
V
1
=
(x, y, z, t) R
4
3 1 0 0
3 3 2 0
0 2 3 3
0 0 1 3
x
y
z
t
0
0
0
0
= (t, 3t, 3t, t) [ t R.

1
este
d
1
= dim
R
V
1
= 1 = m
1
,
o baz a n V
1
ind B
1
= e
1
= (1, 3, 3, 1).
2
= 3 este
V
2
=
(x, y, z, t) R
4
3 1 0 0
3 3 2 0
0 2 3 3
0 0 1 3
x
y
z
t
0
0
0
0
=
= (t, 3t, 3t, t) [ t R .
2
este
d
2
= dim
R
V
2
= 1 = m
2
,
o baz a n V
2
ind B
2
= e
2
= (1, 3, 3, 1).
3
= 1 este
V
3
=
(x, y, z, t) R
4
1 1 0 0
3 1 2 0
0 2 1 3
0 0 1 1
x
y
z
t
0
0
0
0
= (t, t, t, t) [ t R.
3
este
d
3
= dim
R
V
3
= 1 = m
3
,
o baz a n V
3
ind B
3
= e
3
= (1, 1, 1, 1).
ARI LINIARE
4
= 1 este
V
4
=
(x, y, z, t) R
4
1 1 0 0
3 1 2 0
0 2 1 3
0 0 1 1
x
y
z
t
0
0
0
0
=
= (t, t, t, t) [ t R.
4
este
d
4
= dim
R
V
4
= 1 = m
4
,
o baz a n V
4
ind B
4
= e
4
= (1, 1, 1, 1).
D =
3 0 0 0
0 3 0 0
0 0 1 0
0 0 0 1
1
AC, unde
C =
1 1 1 1
3 3 1 1
3 3 1 1
1 1 1 1
.
Problema 4.2.12 Sa se aduca la forma canonica Jordan endomorsmele
T : R
n
R
n
, denite n baza canonica de matricile
a) A =
6 6 15
1 5 5
1 2 2
, b) A =
0 1 0
0 0 1
2 5 4
,
c) A =
1 2 3 4
0 1 2 3
0 0 1 2
0 0 0 1
, d) A =
0 2 0 1
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
.
racteristice
6 6 15
1 5 5
1 2 2
= 0 ( 3)
3
= 0,
adic a avem o singur a valoare proprie
1
m
1
= 3.
1
= 3 este
V
1
=
(x, y, z) R
3
3 6 15
1 2 5
1 2 5
x
y
z
0
0
0
=
= (2y + 5z, y, z) [ y, z R.
1
este
d
1
= dim
R
V
1
= 2 < 3 = m
1
,
adic a avem dou a celule Jordan corespunz atoare valorii proprii
1
= 3. Con-
sider am vectorii proprii liniar independenti x
1
= (2, 1, 0) si x
2
= (3, 1, 1),
cel de-al doilea vector propriu ind ales astfel nct sistemul matriceal
Bx
3
= x
2
, unde
B = A3I
3
=
3 6 15
1 2 5
1 2 5
si x
3
= (, , ),
s a aib a solutie. Rezolvnd sistemul de mai sus, g asim o solutie ca ind
x
3
= (1, 0, 0). Prin urmare, obtinem baza Jordan B
J
= x
1
, x
2
, x
3
n care
matricea canonic a Jordan este
J = C
1
AC =
3 0 0
0 3 1
0 0 3
,
unde
C =
2 3 1
1 1 0
0 1 0
.
1 0
0 1
2 5 4
= 0 ( 1)
2
( 2) = 0,
ARI LINIARE
1
= 1 si
2
m
1
= 2 si m
2
= 1.
1
= 1 este
V
1
=
(x, y, z) R
3
1 1 0
0 1 1
2 5 3
x
y
z
0
0
0
=
= (x, x, x) [ x R.
1
este
d
1
= dim
R
V
1
= 1 < 2 = m
1
,
adic a avem o singur a celul a Jordan corespunz atoare valorii proprii
1
= 1.
Fie matricea
B = AI
3
=
1 1 0
0 1 1
2 5 3
si vectorul propriu x
1
= (1, 1, 1). Rezolvnd sistemul Bx
2
= x
1
, g asim o
solutie ca ind, spre exemplu, x
2
= (1, 2, 3).
2
= 2 este
V
2
=
(x, y, z) R
3
2 1 0
0 2 1
2 5 2
x
y
z
0
0
0
=
= (x, 2x, 4x) [ x R .
2
este
d
2
= dim
R
V
2
= 1 = m
2
.
Fie vectorul propriu x
3
= (1, 2, 4) V
2
. Prin urmare, obtinem baza
Jordan B
J
= x
1
, x
2
, x
3
n care matricea canonic a Jordan este
J = C
1
AC =
1 1 0
0 1 0
0 0 2
,
unde
C =
1 1 1
1 2 2
1 3 4
.
c) Valorile proprii ale matricii A sunt solutiile ecuatiei caracteristice
1 2 3 4
0 1 2 3
0 0 1 2
0 0 1
= 0 (1 )
4
= 0,
adic a avem o singur a valoare proprie
1
m
1
= 4.
1
= 1 este
V
1
=
(x, y, z, t) R
4
0 2 3 4
0 0 2 3
0 0 0 2
0 0 0 0
x
y
z
t
0
0
0
0
= (x, 0, 0, 0) [ x R.
1
este
d
1
= dim
R
V
1
= 1 < 4 = m
1
,
1
= 1.
Fie matricea
B = AI
4
=
0 2 3 4
0 0 2 3
0 0 0 2
0 0 0 0
1
= (16, 0, 0, 0). Rezolvnd sistemul Bx
2
= x
1
, g asim
o solutie ca ind, spre exemplu, x
2
= (0, 8, 0, 0). Mai departe, rezolvnd
si sistemul Bx
3
= x
2
, g asim o solutie x
3
= (0, 6, 4, 0). n nal, sistemul
Bx
4
= x
3
are ca solutie pe x
4
= (0, 5, 6, 2).
n concluzie, obtinem baza Jordan B
J
= x
1
, x
2
, x
3
, x
4
n care matricea
canonic a Jordan este
J = C
1
AC =
1 1 0 0
0 1 1 0
0 0 1 1
0 0 0 1
,
unde
C =
16 0 0 0
0 8 6 5
0 0 4 6
0 0 0 2
.
ARI LINIARE
d) Valorile proprii ale matricii A sunt solutiile ecuatiei caracteristice
2 0 1
1 0 0
0 1 0
0 0 1
= 0 ( 1)
2
( + 1)
2
= 0,
1
= 1 si
2
m
1
= 2 si m
2
= 2.
1
= 1 este
V
1
=
(x, y, z, t) R
4
1 2 0 1
1 1 0 0
0 1 1 0
0 0 1 1
x
y
z
t
0
0
0
0
= (x, x, x, x) [ x R.
1
este
d
1
= dim
R
V
1
= 1 < 2 = m
1
,
1
= 1.
Fie matricea
B
1
= AI
4
=
1 2 0 1
1 1 0 0
0 1 1 0
0 0 1 1
1
= (1, 1, 1, 1). Rezolvnd sistemul B
1
x
2
= x
1
, g asim o
solutie ca ind, spre exemplu, x
2
= (3, 2, 1, 0).
2
= 1 este
V
2
=
(x, y, z, t) R
4
1 2 0 1
1 1 0 0
0 1 1 0
0 0 1 1
x
y
z
t
0
0
0
0
=
= (x, x, x, x) [ x R .
2
este
d
2
= dim
R
V
2
= 1 < 2 = m
2
,
2
= 1.
Fie matricea
B
2
= A+I
4
=
1 2 0 1
1 1 0 0
0 1 1 0
0 0 1 1
3
= (1, 1, 1, 1). Rezolvnd sistemul B
2
x
4
= x
3
, g asim
o solutie ca ind, spre exemplu, x
4
= (0, 1, 2, 3).
n concluzie, obtinem baza Jordan B
J
= x
1
, x
2
, x
3
, x
4
n care matricea
canonic a Jordan este
J = C
1
AC =
1 1 0 0
0 1 0 0
0 0 1 1
0 0 0 1
,
unde
C =
1 3 1 0
1 2 1 1
1 1 1 2
1 0 1 3
.
Problema 4.2.13 Relativ la produsul scalar canonic, sa se determine ad-
junctul endomorsmului T : R
2
R
2
, denit prin
T(x, y) = (x + 2y, 8x).
Rezolvare. Fix am baza ortonormat a canonic a
B = e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1) R
2
.
Matricea lui T n aceast a baz a este
A =
1 2
8 0
,
ceea ce implic a faptul c a matricea adjunctei este
T
A =
1 8
2 0
.
n concluzie, endomorsmul adjunct este
T
(x, y) =
1 8
2 0
x
y
T
=
x + 8y
2x
T
= (x + 8y, 2x).
ARI LINIARE
Problema 4.3.1 Sa se studieze care dintre urmatoarele aplica tii sunt trans-
formari liniare:
a) T : R
2
R
2
, T(x
1
, x
2
) = (x
1
, x
1
);
b) T : R
2
R
2
, T(x, y) = (xcos y sin, xsin +y cos ), [0, 2];
c) T : V
3
R, T(v) = a v, unde a V
3
este dat;
d) T : V
3
V
3
, T(v) = 2 'v, a`
a
[[a[[
2
v, unde a V
3
`0 este dat;
e) T : M
2
(R) R, T(A) = Trace(A), unde Trace(A) = a
11
+a
22
;
f) T : R
n
[X] R
n
[X], T(p) = q, q(X) = p(X + 1) p(X);
g) T : R
2
R
3
, T(x
1
, x
2
) = (sinx
1
, cos x
2
, x
1
x
2
);
h) T : R
3
R
3
, T(x, y, z) = (x, x +y, x +y +z);
i) T : (
n
[0, 1] (
0
[0, 1], T(f) =
n
i=1
i
f
(i)
, unde
i
R;
j) T : (
0
[0, 1] T[0, 1], T(f)(x) =
x
0
f(t)dt, x [0, 1].
R. a) Da. b) Da. c) Da. d) Da. e) Da. f) Da. g) Nu. h) Da. i) Da. j)
Da.
Problema 4.3.2 Sa se arate ca aplica tiile de mai jos sunt transformari
liniare si sa se determine nucleul Ker T si imaginea ImT a acestora:
a) T : R
3
R
2
, T(x, y, z) = (x +y z, 2x y +z);
b) T : R
4
R
3
, T(x, y, z, t) = (x +y +z, y t, z t);
c) T : V
3
V
3
, T(v) = 'v, a`
a
[[a[[
2
, unde a V
3
`0 este dat;
d) T : R
2
[X] R, T(p) =
1
1
p(x)dx.
R. a) Ker T = (0, z, z) [ z R, ImT = R
2
.
b) Ker T = (2t, t, t, t) [ t R, ImT = R
3
.
c) Ker T = v V
3
[ v a, ImT = a [ R.
d) Ker T = 3aX
2
+bX +a [ a, b R, ImT = R.
Problema 4.3.3 Sa se scrie matricea n baza canonica a endomorsmului
T : R
3
R
3
, unde
T(x, y, z) = (x y +z, y +z, x z).
R. A =
1 1 1
0 1 1
1 0 1
.
Problema 4.3.4 Fie a, b V
3
`0 doi vectori necoliniari. Sa se arate ca
aplica tia T : V
3
V
3
, denita prin
T(x) = 'a, x` b +
b, x
a,
este liniara si apoi sa se determine matricea lui T n baza B = a, b, a b.
R. M
B
(T) =
a, b
[[b[[
2
0
[[a[[
2

a, b
0
0 0 0
.
Problema 4.3.5 Fie T : R
2
R
3
, (x, y)
T
proiec tia punctului P(x, y, 0)
pe planul : 3x y 2z = 0. Sa se arate ca T este transformare liniara si
sa se calculeze Ker T si ImT, precum si defectul si rangul lui T.
R. T(x, y) =

5x + 3y
14
,
3x + 13y
14
,
3x y
7
; Ker T = (0, 0),

dim
R
Ker T = 0; ImT = (a, 3a 2c, c) [ a, c R, dim
R
ImT = 2.
Problema 4.3.6 Sa se determine endomorsmul T End
R
(R
3
) astfel
nct
T(1, 1, 1) = (0, 0, 0), T(1, 0, 0) = (3, 1, 0), T(0, 0, 1) = (1, 2, 0).
R. T(x, y, z) = (3x 4y +z, x 3y + 2z, 0).
Problema 4.3.7 Fie endomorsmul T : R
3
R
3
, denit prin
T(x, y, z) = (x y +z, y, y).
Sa se arate ca T
2
= T (i. e. T este proiectie) si ca
R
3
= Ker T ImT.
ARI LINIARE
Ind. Avem Ker T = (x, 0, x) [ x R si ImT = (a, b, b) [ a, b R.
Problema 4.3.8 Sa se arate ca transformarea liniara T : R
2n
R
2n
,
denita prin rela tia
T(x) = (x
n+1
, x
n+2
, ..., x
2n
, x
1
, x
2
, ..., x
n
),
are proprietatea T
2
= 1
R
2n. O transformare liniara cu aceasta proprietate
se nume ste structura aproape complexa.
Problema 4.3.9 Sa se determine valorile proprii si vectorii proprii pentru
endomorsmele T : R
3
R
3
, ale caror matrici n baza canonica sunt
a) A =
4 0 0
0 0 1
0 1 2
, b) A =
7 4 1
4 7 1
4 4 4
,
c) A =
3 7 5
2 4 3
1 2 2
.
R. a)
1
= 4, V
1
= (x, 0, 0) [ x R;
2
= 1, V
2
= (0, y, y) [ y R.
b)
1
= 4, V
1
= (x, x, x) [ x R;
2
= 3, V
2
= (x, x, 0) [ x R;
3
= 11, V
3
=
3z
4
, z, z

z R
.
c)
1
= 1, V
1
= (3y, y, y) [ y R.
Problema 4.3.10 Folosind teorema Hamilton-Cayley, sa se calculeze A
1
si f(A), unde f(x) = x
4
4x
3
+ 6x
2
4x + 1, pentru matricile:
a) A =
1 0
1 1
, b) A =
2 1 3
3 2 3
1 1 2
,
c) A =
2 0 0 0
1 3 1 1
0 0 1 1
1 1 0 2
.
R. a) A
1
= 2I
2
A, f(A) = 0
2
. b) A
1
=
1
2
A
2
+ 2AI
3
, f(A) =
19A
2
8A11I
3
. c) A
1
=
1
16
A
3
+ 8A
2
24A+ 32I
4
, f(A) = 4A
3
18A
2
+ 28A15I
4
.
Problema 4.3.11 Sa se arate ca endomorsmul T : R
4
R
4
, denit prin
T(x, y, z, t) = (x +t, y, z 2t, x 2z + 3t),
este diagonalizabil si sa se precizeze baza n care se ob tine forma diagonala.
R. B
= e
1
= (2, 0, 1, 0), e
2
= (0, 1, 0, 0), e
3
= (1, 0, 2, 5), e
4
=
(1, 0, 2, 1), D = M
B
(T) = Diag(1, 1, 4, 2).
Problema 4.3.12 Sa se studieze daca endomorsmele T : R
n
R
n
, de-
nite n baza canonica de matricile
a) A =
4 0
1 4
, b) A =
2 1 1
1 2 1
1 1 2
,
c) A =
2 5 1
1 3 0
2 3 2
, d) A =
1 1 1 1
1 1 1 1
1 1 1 1
1 1 1 1
,
sunt diagonalizabile si, n caz armativ, sa se diagonalizeze.
R. a) B
= e
1
= (1, 0), e
2
= (8, 1), D = M
B
(T) = Diag(4, 4).
b) B
= e
1
= (0, 1, 1), e
2
= (1, 1, 1), e
3
= (1, 0, 1), D = M
B
(T) =
Diag(1, 2, 3).
c) Nu este diagonalizabil a.
d) B
= e
1
= (1, 1, 0, 0), e
2
= (1, 0, 1, 0), e
3
= (1, 0, 0, 1), e
4
=
(1, 1, 1, 1), D = M
B
(T) = Diag(2, 2, 2, 2).
Problema 4.3.13 Sa se aduca la forma canonica Jordan endomorsmele
T : R
n
R
n
, denite n baza canonica de matricile
a) A =
1 3 4
4 7 8
6 7 7
, b) A =
1 3 3
2 6 13
1 4 8
,
c) A =
1 1 0 0
0 1 2 1
0 0 2 1
0 0 0 2
, d) A =
1 0 0 0
2 1 0 0
0 2 1 0
1 0 2 1
.
ARI LINIARE
R. a) J = C
1
AC =
1 1 0
0 1 0
0 0 3
, unde C =
1 1 1
2 1 2
1 0 2
.
b) J = C
1
AC =
1 1 0
0 1 1
0 0 1
, unde C =
3 3 7
1 1 0
1 0 1
.
c) J = C
1
AC =
1 1 0 0
0 1 0 0
0 0 2 1
0 0 0 2
, unde C =
1 1 2 3
0 1 2 1
0 0 1 0
0 0 0 1
.
d) J = C
1
AC =
1 1 0 0
0 1 1 0
0 0 1 1
0 0 0 1
, unde C =
0 0 0 2
0 0 4 0
0 8 0 1
16 0 0 0
.
Problema 4.3.14 Relativ la produsul scalar canonic, sa se determine ad-
junctul endomorsmului:
a) T : R
2
R
2
, T(x, y) = (x y, 7x + 5y);
b) T : R
3
R
3
, T(x, y, z) = (2x, y, z);
c) T : R
3
R
3
, T(x, y, z) = (3x y, 2y +z, x +y z).
R. a) T
(x, y) = (x + 7y, x + 5y). b) T
= T. c) T
(x, y, z) = (3x +
z, x + 2y +z, y z).
Capitolul 5
Forme biliniare. Forme
p atratice
Fie V un K-spatiu vectorial de dimensiune dim
K
V = n.
Denitia 5.1.1 O aplica tie / : V V K, care verica proprietatile
1. /(x, y) = /(y, x), x, y V,
2. /(x +y, z) = /(x, z) +/(y, z), , K, x, y, z V,
se nume ste forma biliniara si simetrica pe V.
Dac a B = e
1
, e
2
, ..., e
n
este o baz a n V si avem descompunerile
x =
n
i=1
x
i
e
i
, y =
n
j=1
y
j
e
j
,
atunci expresia analitic a a formei biliniare si simetrice / este
/(x, y) =
n
i,j=1
a
ij
x
i
y
j
,
unde a
ij
= /(e
i
, e
j
) = /(e
j
, e
i
) = a
ji
, i, j = 1, n.
Denitia 5.1.2 Matricea simetrica A = (a
ij
)
i,j=1,n
(i. e., A =
T
A) se
nume ste matricea n baza B a formei biliniare si simetrice /.
97
98 CAPITOLUL 5. FORME BILINIARE. FORME P
ATRATICE
Observatia 5.1.1 Daca notam x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) si y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
),
atunci
/(x, y) = x A
T
y
este forma matriceala a expresiei analitice.
Fie B
= e
1
, e
2
, ..., e
n
o alt a baz a n V si e A
matricea n baza B
a
formei biliniare si simetrice /.
Teorema 5.1.2 Legatura ntre matricile A si A
este data de rela tia

A
=
T
C A C,
unde C este matricea de trecere de la baza B la baza B
.
Denitia 5.1.3 O aplicatie Q : V K se nume ste forma patratica pe
V daca exista o forma biliniara si simetrica / : V V K astfel nct
Q(x) = /(x, x). Forma biliniara si simetrica / se nume ste polara sau
forma dedublata a formei patratice Q.
Observatia 5.1.3 i) Expresia analitica a unei forme patratice Q, n raport
cu baza B = e
1
, e
2
, ..., e
n
, este
Q(x) = /(x, x) =
n
i,j=1
a
ij
x
i
x
j
= x A
T
x,
unde a
ij
= /(e
i
, e
j
), i, j = 1, n.
ii) Matricea simetrica A = (a
ij
)
i,j=1,n
, care este matricea polarei /, se
nume ste matricea n baza B a formei patratice Q.
iii) Daca se cunoa ste forma patratica Q, atunci forma polara / din care
provine este data de formula
/(x, y) =
1
2
[Q(x +y) Q(x) Q(y)] .
Denitia 5.1.4 i) Spunem ca o forma patratica Q : V K s-a redus la
forma canonica ntr-o baza B = e
1
, e
2
, ..., e
n
daca expresia analitica
formei patratice Q, n raport cu baza B, este
Q(x) = /(x, x) =
1
x
2
1
+
2
x
2
2
+... +
n
x
2
n
,
unde
i
= /(e
i
, e
i
), i = 1, n.
ii) Tripletul de numere naturale (Q) = (p, q, d) N
3
, asociat unei forme
canonice
Q(x) =
1
x
2
1
+
2
x
2
2
+... +
n
x
2
n
,
unde p = numarul de coecien ti
i
strict pozitivi, q = numarul de coecien ti
i
strict negativi si d = numarul de coecienti
i
egali cu zero, se nume ste
signatura formei patratice Q.
Teorema 5.1.4 (Legea de inertie) Signatura unei forme patratice Q
este aceea si pentru orice forma canonica a lui Q.
Denitia 5.1.5 O forma patratica Q este pozitiv denita (respectiv, ne-
gativ denita) daca are signatura (Q) = (n, 0, 0) (respectiv, (Q) =
(0, n, 0)), unde n = dim
K
V .
Metode de reducere la forma canonic a a unei forme p atratice
reale (K = R)
(1) Metoda lui Gauss (sau a form arii de p atrate).
Fie Q : V R o form a p atratic a, exprimat a prin
Q(x) =
n
i,j=1
a
ij
x
i
x
j
,
unde cel putin un coecient a
ij
= 0.
1. Dac a Q(x) posed a un termen x
2
i
(putem presupune, f ar a a restrnge
generalitatea, c a a
11
= 0), atunci scriind
Q(x) = a
11
x
2
1
+ 2
n
i=2
a
1i
x
1
x
i
+
n
i,j=2
a
ij
x
i
x
j
,
putem forma un p atrat perfect si obtinem
Q(x) = a
11
x
1
+
n
i=2
a
1i
a
11
x
i
2
+
n
i,j=2
a
ij
x
i
x
j
,
unde, n coecientii a
ij
, i, j = 2, n, s-au introdus si termenii, cu semn
schimbat, necesari obtinerii p atratului expresiei
x
1
+
n
i=2
a
1i
a
11
x
i
.
ATRATICE
n forma p atratic a r amas a

n
i,j=2
a
ij
x
i
x
j
nu mai apar dect coordo-
natele x
2
, x
3
, ..., x
n
, adic a ea poate privit a ca o nou a form a p atratic a
pe un spatiu vectorial real de dimensiune n1, si deci i se poate aplica
algoritmul descris mai sus.
2. Dac a Q(x) nu contine p atrate, atunci, n mod necesar, trebuie s a
contin a cel putin un termen nenul a
ij
x
i
x
j
, unde i = j. Atunci, prin
schimbarea de coordonate
x
i
= x
i
+x
j
, x
j
= x
i
x
j
, x
k
= x
k
, k = i, j,
se obtine un nou sistem de coordonate (o nou a baz a), n raport cu care
expresia analitic a a lui Q contine termenii a
ij
x
2
i
a
ij
x
2
j
, si deci, n
continuare, putem aplica Pasul 1.
(2) Metoda lui Jacobi
Fie Q : V R o form a p atratic a si A = (a
ij
)
i,j=1,n
M
n
(R) matricea lui
Q ntr-o baz a B = e
1
, e
2
, ..., e
n
a spatiului vectorial V. Fie determinantii
1
= a
11
,
2
=
a
11
a
12
a
12
a
22
,
3
=
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
, ...,
n
= det A.
Dac a
i
= 0, i = 1, n, atunci n baza
B
= e
1
= c
11
e
1
, e
2
= c
21
e
1
+c
22
e
2
, ..., e
n
= c
n1
e
1
+c
n2
e
2
+.. +c
nn
e
n
forma p atratic a Q are forma canonic a

Q(x
) =
1
1
x
2
1
+

1
2
x
2
2
+

2
3
x
2
3
+... +

n1
n
x
2
n
,
unde x
i
, i = 1, n, sunt coordonatele vectorului x n baza B
, iar scalarii c
ij
,
i j, se determin a din conditiile
/(e
i
, e
j
) = 0, j < i n, si /(e
i
, e
i
) = 1, i = 1, n,
forma biliniar a si simetric a / ind polara formei p atratice Q.
Corolarul 5.1.5 (Criteriul lui Sylvester) Fie Q : V R o forma pa-
tratica. Daca condi tiile din metoda lui Jacobi sunt ndeplinite, atunci:
(1) forma patratica Q este pozitiv denita
i
> 0, i = 1, n;
(2) forma patratica Q este negativ denita (1)
i
i
> 0, i = 1, n.
(3) Metoda valorilor proprii (sau a transform arilor ortogonale)
Fie Q : (V, ', `) R o form a p atratic a pe un spatiu vectorial euclidian
(V, ', `) si e A = (a
ij
)
i,j=1,n
M
n
(R) matricea lui Q ntr-o baz a ortonor-
mat a B = e
1
, e
2
, ..., e
n
a spatiului euclidian (V, ', `). Deoarece matricea A
este simetric a, ea este diagonalizabil a. Dac a C = (c
ij
)
i,j=1,n
M
n
(R) este
matricea vectorilor proprii ortonorma ti ai matricii A, asezati pe coloane,
atunci transformarea de coordonate
T
x = C
T
x
,
care este o transformare ortogonal a (i. e., C
T
C = I
n
), conduce la forma
canonic a
Q(x
) =
1
x
2
1
+
2
x
2
2
+... +
n
x
2
n
,
unde
i
, i 1, ..., n, sunt valorile proprii ale matricii A, luate cu multi-
plicit atile lor algebrice (ecare valoare proprie
i
apare de attea ori ct este
multiplicitatea ei).
Corolarul 5.1.6 Fie Q : V R o forma patratica pe un spatiu vectorial
euclidian (V, ', `) si e A = (a
ij
)
i,j=1,n
matricea lui Q ntr-o baza ortonor-
mata a spa tiului euclidian V . Atunci, forma patratica Q este pozitiv denita
(respectiv, negativ denita) daca si numai daca toate valorile proprii ale ma-
tricii A sunt strict pozitive (respectiv, strict negative).
Problema 5.2.1 Fie / : R
3
R
3
R o forma biliniara si simetrica, a
carei expresie analitica n baza canonica este
/(x, y) = 2x
1
y
1
+ 3x
1
y
2
+ 3x
2
y
1
x
1
y
3
x
3
y
1
+x
2
y
2
x
2
y
3
x
3
y
2
+ 2x
3
y
3
.
a) Sa se scrie matricea lui / n baza canonica si n baza
B
= e
1
= (1, 1, 1), e
2
= (1, 1, 0), e
3
= (1, 0, 0).
b) Sa se determine forma patratica asociata lui /.
ATRATICE
Rezolvare. a) Fie B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1) baza
canonic a n R
3
. Atunci, matricea lui / n baza canonic a B este
A =
2 3 1
3 1 1
1 1 2
.
Deoarece matricea de trecere de la baza B la baza B
este
C =
1 1 1
1 1 0
1 0 0
,
rezult a c a matricea lui / n baza B
este
A
=
T
C A C =
7 7 4
7 9 5
4 5 2
.
b) Forma p atratic a asociat a lui / este
Q(x) = /(x, x) = 2x
2
1
+x
2
2
+ 2x
2
3
+ 6x
1
x
2
2x
1
x
3
2x
2
x
3
.
Problema 5.2.2 Pentru formele patratice Q : R
n
R de mai jos, sa se
determine formele biliniare si simetrice din care provin, precum si matricea
lor n baza canonica:
a) Q : R
2
R, Q(x) = 18x
1
x
2
+ 9x
2
2
.
b) Q : R
3
R, Q(x) = 2x
2
1
6x
1
x
2
+ 3x
2
3
.
c) Q : R
4
R, Q(x) = x
1
x
2
+x
2
x
3
+x
3
x
4
.
Rezolvare. a) Forma biliniar a si simetric a din care provine forma p a-
tratic a Q este dat a de formula
/(x, y) =
1
2
[Q(x +y) Q(x) Q(y)] =
=
1
2
18(x
1
+y
1
)(x
2
+y
2
) + 9(x
2
+y
2
)
2
+
+18x
1
x
2
9x
2
2
+ 18y
1
y
2
9y
2
2
= 9x
1
y
2
9x
2
y
1
+ 9x
2
y
2
.
Prin urmare, matricea n baza canonic a a lui Q este
A =
0 9
9 9
.
b) Folosind formula anterioar a, g asim
/(x, y) =
1
2
2(x
1
+y
1
)
2
6(x
1
+y
1
)(x
2
+y
2
) + 3(x
3
+y
3
)
2
2x
2
1
+ 6x
1
x
2
3x
2
3
2y
2
1
+ 6y
1
y
2
3y
2
3
= 2x
1
y
1
3x
1
y
2
3x
2
y
1
+ 3x
3
y
3
.
Matricea n baza canonic a a lui Q este
A =
2 3 0
3 0 0
0 0 3
.
c) Utiliznd din nou formula de mai sus, obtinem forma biliniar a si
simetric a
/(x, y) =
1
2
x
1
y
2
+
1
2
x
2
y
1
+
1
2
x
2
y
3
+
1
2
x
3
y
2
+
1
2
x
3
y
4
+
1
2
x
4
y
3
,
a c arei matrice este (matricea lui Q)
A =
0 1/2 0 0
1/2 0 1/2 0
0 1/2 0 1/2
0 0 1/2 0
.
Problema 5.2.3 Formele patratice Q : R
n
R de mai jos sunt date n
baza canonica B a lui R
n
. Sa se scrie aceste forme n baza
B
= e
1
, e
2
, ..., e
n
R
n
,
n cazurile:
a) Q : R
2
R, Q(x) = 3x
2
1
+ 10x
1
x
2
+ 9x
2
2
, e
1
= 2e
1
e
2
, e
2
= e
1
e
2
.
b) Q : R
3
R, Q(x) = 3x
2
1
+ 4x
1
x
2
+ 4x
1
x
3
x
2
3
, e
1
= e
1
+ e
2
+ e
3
,
e
2
= 2e
1
e
2
+e
3
, e
3
= e
1
+ 2e
2
3e
3
.
ATRATICE
Rezolvare. a) Matricea de trecere de la baza B la baza B
este
C =
2 1
1 1
iar matricea lui Q n baza canonic a este

A =
3 5
5 9
.
Prin urmare, matricea lui Q n baza B
este
A
=
T
C A C =
1 0
0 2
.
n concluzie, expresia analitic a a lui Q n baza B
este
Q(x
) = x
T
x
= x
2
1
+ 2x
2
2
.
b) Matricea de trecere de la baza B la baza B
este
C =
1 2 1
1 1 2
1 1 3
iar matricea lui Q n baza canonic a este

A =
1 2 2
2 0 0
2 0 1
.
Prin urmare, matricea lui Q n baza B
este
A
=
T
C A C =
8 9 4
9 3 3
4 3 4
.
n concluzie, expresia analitic a a lui Q n baza B
este
Q(x
) = x
T
x
=
= 8x
2
1
+ 3x
2
2
4x
2
3
+ 18x
1
x
2
8x
1
x
3
6x
2
x
3
.
Problema 5.2.4 Utiliznd metoda lui Gauss, sa se gaseasca forma canon-
ica si signatura formelor patratice de mai jos. Care dintre aceste forme
patratice sunt pozitiv denite si care sunt negativ denite?
a) Q : R
2
R, Q(x) = 4x
2
1
+ 4x
1
x
2
+ 5x
2
2
.
b) Q : R
2
R, Q(x) = x
1
x
2
.
c) Q : R
3
R, Q(x) = x
2
1
+x
2
2
+ 4x
2
3
+ 4x
1
x
3
+ 2x
2
x
3
.
d) Q : R
3
R, Q(x) = x
1
x
2
+x
1
x
3
+x
2
x
3
.
e) Q : R
3
R, Q(x) = 2x
2
1
+ 9x
2
2
+ 19x
2
3
+ 8x
1
x
2
+ 4x
1
x
3
.
f) Q : R
4
R, Q(x) = x
2
1
+ 2x
2
2
+ 2x
2
3
+ 3x
2
4
+ 2x
1
x
2
+ 2x
2
x
3
+ 2x
3
x
4
.
Rezolvare. a) Deoarece n expresia lui Q avem p atrate, form am p atrate
perfecte si obtinem
Q(x) = 4(x
2
1
+x
1
x
2
) + 5x
2
2
=
= 4
x
1
+
x
2
2
x
2
2
4
+ 5x
2
2
=
= 4
x
1
+
x
2
2
2
+ 4x
2
2
.
Efectund schimbarea de coordonate
1
= x
1
+
x
2
2
x
2
= x
2
,
g asim forma canonic a
Q(x
) = 4x
2
1
+ 4x
2
2
.
Signatura formei p atratice Q este (Q) = (2, 0, 0), adic a forma p atratic a
este pozitiv denit a.
b) Deoarece n expresia lui Q nu avem p atrate, efectu am schimbarea de
coordonate

x
1
= x
1
+x
2
x
2
= x
1
x
2
si g asim forma canonic a
Q(x
) = x
2
1
+x
2
2
.
ATRATICE
nu este nici pozitiv denit a, nici negativ denit a.
c) Deoarece n expresia lui Q avem p atrate, form am p atrate perfecte si
obtinem
Q(x) =

x
2
1
+ 4x
1
x
3
+x
2
2
+ 4x
2
3
+ 2x
2
x
3
=
= (x
1
+ 2x
3
)
2
+x
2
2
+ 2x
2
x
3
=
= (x
1
+ 2x
3
)
2
+ (x
2
+x
3
)
2
x
2
3
.
1
= x
1
+ 2x
3
x
2
= x
2
+x
3
x
3
= x
3
,
Q(x
) = x
2
1
+x
2
2
x
2
3
.
d) Deoarece n expresia lui Q nu avem p atrate, efectu am schimbarea de
coordonate

x
1
= x
1
+x
2
x
2
= x
1
x
2
x
3
= x
3
si g asim
Q(x
) = x
2
1
x
2
2
+ 2x
1
x
3
.
Restrngem p atratele si obtinem
Q(x
) =

x
2
1
+ 2x
1
x
x
2
2
=
=

x
1
+x
2
x
2
3
x
2
2
.
1
= x
1
+x
3
x
2
= x
3
x
3
= x
2
,
Q(x
) = x
2
1
x
2
2
x
2
3
.
e) Deoarece n expresia lui Q avem p atrate, form am p atrate perfecte si
obtinem
Q(x) = 2x
2
1
+ 9x
2
2
+ 19x
2
3
+ 8x
1
x
2
+ 4x
1
x
3
=
= 2
x
2
1
+ 4x
1
x
2
+ 2x
1
x
3
+ 9x
2
2
+ 19x
2
3
=
= 2
(x
1
+ 2x
2
+x
3
)
2
4x
2
2
x
2
3
4x
2
x
3
+ 9x
2
2
+ 19x
2
3
=
= 2 (x
1
+ 2x
2
+x
3
)
2
+x
2
2
+ 17x
2
3
8x
2
x
3
=
= 2 (x
1
+ 2x
2
+x
3
)
2
+ (x
2
4x
3
)
2
+x
2
3
.
1
= x
1
+ 2x
2
+x
3
x
2
= x
2
4x
3
x
3
= x
3
,
Q(x
) = 2x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
.
f) Deoarece n expresia lui Q avem p atrate, form am p atrate perfecte si
obtinem
Q(x) = x
2
1
+ 2x
2
2
+ 2x
2
3
+ 3x
2
4
+ 2x
1
x
2
+ 2x
2
x
3
+ 2x
3
x
4
=
= x
2
1
+ 2x
1
x
2
+ 2x
2
2
+ 2x
2
3
+ 3x
2
4
+ 2x
2
x
3
+ 2x
3
x
4
=
= (x
1
+x
2
)
2
+x
2
2
+ 2x
2
x
3
+ 2x
2
3
+ 3x
2
4
+ 2x
3
x
4
=
= (x
1
+x
2
)
2
+ (x
2
+x
3
)
2
+x
2
3
+ 2x
3
x
4
+ 3x
2
4
=
= (x
1
+x
2
)
2
+ (x
2
+x
3
)
2
+ (x
3
+x
4
)
2
+ 2x
2
4
.
1
= x
1
+x
2
x
2
= x
2
+x
3
x
3
= x
3
+x
4
x
4
= x
4
,
Q(x
) = x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
+ 2x
2
4
.
ATRATICE
Problema 5.2.5 Utiliznd metoda lui Jacobi, sa se gaseasca forma canon-
patratice sunt pozitiv denite si care sunt negativ denite? Sa se precizeze
baza spa tiului n care se ob tine forma canonica respectiva.
a) Q : R
3
R, Q(x) = x
2
1
+ 8x
2
2
+x
2
3
+ 16x
1
x
2
+ 4x
1
x
3
+ 4x
2
x
3
.
b) Q : R
3
R, Q(x) = x
2
1
+ 7x
2
2
+x
2
3
8x
1
x
2
16x
1
x
3
8x
2
x
3
.
Rezolvare. a) Matricea n baza canonic a a formei p atratice Q este
A =
1 8 2
8 8 2
2 2 1
iar determinantii corespunz atori sunt
1
= 1 = 0,
2
=
1 8
8 8
= 56 = 0,
3
=
1 8 2
8 8 2
2 2 1
= 28 = 0.
Prin urmare, forma canonic a este
Q(x
) = x
2
1

1
56
x
2
2
+ 2x
2
3
.
Pentru a g asi baza n care se obtine aceast a form a canonic a, lu am vec-
torul e
1
= c
11
e
1
si determin am scalarul c
11
R din conditia
/(e
1
, e
1
) = 1 c
11
= 1,
adic a avem
e
1
= e
1
= (1, 0, 0).
Consider am apoi e
2
= c
21
e
1
+ c
22
e
2
si determin am scalarii c
21
, c
22
R din
sistemul
/(e
2
, e
1
) = 0
/(e
2
, e
2
) = 1

c
21
+ 8c
22
= 0
8c
21
+ 8c
22
= 1
c
21
=
1
7
, c
22
=
1
56
,
adic a avem
e
2
=
1
7
e
1
1
56
e
2
=
1
7
,
1
56
, 0
.
n nal, consider am e
3
= c
31
e
1
+ c
32
e
2
+ c
33
e
3
si determin am scalarii
c
31
, c
32
, c
33
R din sistemul
/(e
3
, e
1
) = 0
/(e
3
, e
2
) = 0
/(e
3
, e
3
) = 1

c
31
+ 8c
32
+ 2c
33
= 0
8c
31
+ 8c
32
+ 2c
33
= 0
2c
31
+ 2c
32
+c
33
= 1

c
31
= 0, c
32
=
1
2
, c
33
= 2,
adic a avem
e
3
=
1
2
e
2
+ 2e
3
=
0,
1
2
, 2
.
b) Matricea n baza canonic a a formei p atratice Q este
A =
1 4 8
4 7 4
8 4 1
1
= 1,
2
=
1 4
4 7
= 9,
3
=
1 4 8
4 7 4
8 4 1
= 729.
Q(x
) = x
2
1

1
9
x
2
2
+
1
81
x
2
3
.
Lu am vectorul e
1
= c
11
e
1
si determin am scalarul c
11
R din conditia
/(e
1
, e
1
) = 1 c
11
= 1,
adic a avem
e
1
= e
1
= (1, 0, 0).
Consider am acum e
2
= c
21
e
1
+c
22
e
2
si determin am scalarii c
21
, c
22
R din
sistemul
/(e
2
, e
1
) = 0
/(e
2
, e
2
) = 1

c
21
4c
22
= 0
4c
21
+ 7c
22
= 1
c
21
=
4
9
, c
22
=
1
9
,
ATRATICE
adic a avem
e
2
=
4
9
e
1
1
9
e
2
=
4
9
,
1
9
, 0
.
n nal, consider am e
3
= c
31
e
1
+ c
32
e
2
+ c
33
e
3
si determin am scalarii
c
31
, c
32
, c
33
R din sistemul
/(e
3
, e
1
) = 0
/(e
3
, e
2
) = 0
/(e
3
, e
3
) = 1

c
31
4c
32
8c
33
= 0
4c
31
+ 7c
32
4c
33
= 0
8c
31
4c
32
+c
33
= 1

c
31
=
8
81
, c
32
=
4
81
, c
33
=
1
81
,
adic a avem
e
3
=
8
81
e
1
4
81
e
2
+
1
81
e
3
=
8
81
,
4
81
,
1
81
.
Problema 5.2.6 Sa se determine valorile parametrului R pentru care
formele patratice de mai jos sunt pozitiv denite sau negativ denite.
a) Q : R
2
R, Q(x) = x
2
1
+ ( + 3)x
2
2
4x
1
x
2
.
b) Q : R
3
R, Q(x) = x
2
1
+ 8x
2
2
+x
2
3
+ 16x
1
x
2
+ 4x
1
x
3
+ 4x
2
x
3
.
A =
2
2 + 3
1
= ,
2
=
2
2 + 3
=
2
+ 3 4.
Conform Criteriului lui Sylvester, forma p atratic a Q este pozitiv denit a

1
> 0
2
> 0

> 0
2
+ 3 4 > 0

(0, )
(, 4) (1, )

(1, ).
Forma p atratic a Q este negativ denit a dac a si numai dac a

1
< 0
2
> 0

< 0
2
+ 3 4 > 0

(, 0)
(, 4) (1, )

(, 4).
A =
8 2
8 8 2
2 2 1
1
= ,
2
=
8
8 8
= 8( 8),
3
=
8 2
8 8 2
2 2 1
= 4( 8).
Conform Criteriului lui Sylvester, forma p atratic a Q este pozitiv denit a
1
> 0
2
> 0
3
> 0

> 0
8 > 0
8 > 0
(8, ).
Forma p atratic a Q este negativ denit a dac a si numai dac a
1
< 0
2
> 0
3
< 0

< 0
8 > 0
8 < 0
.
Problema 5.2.7 Utiliznd metoda valorilor proprii, sa se gaseasca forma
canonica si signatura formelor patratice de mai jos. Care dintre aceste forme
a) Q : R
3
R, Q(x) = x
2
1
+x
2
2
5x
2
3
+ 6x
1
x
3
+ 4x
2
x
3
.
b) Q : R
3
R, Q(x) = 3x
2
1
+ 6x
2
2
+ 3x
2
3
4x
1
x
2
8x
1
x
3
4x
2
x
3
.
ATRATICE
A =
1 0 3
0 1 2
3 2 5
.
1 0 3
0 1 2
3 2 5
= 0 ( 2)( + 7) = 0,
1
= 0,
2
= 2 si
3
= 7. Prin urmare, forma
canonic a a formei p atratice Q este
Q(x
) = 2x
2
2
7x
2
3
.
1
= 0 este
V
1
=
(x, y, z) R
3
1 0 3
0 1 2
3 2 5
x
y
z
0
0
0
=
= (3z, 2z, z) [ z R.
O baz a a subspatiului propriu V
1
este B
1
= f
1
= (3, 2, 1).
2
= 2 este
V
2
=
(x, y, z) R
3
3 0 3
0 1 2
3 2 7
x
y
z
0
0
0
=
= (z, 2z, z) [ z R.
2
este B
2
= f
2
= (1, 2, 1).
3
= 7 este
V
3
=
(x, y, z) R
3
6 0 3
0 8 2
3 2 2
x
y
z
0
0
0
=
=

x,
x
2
, 2x

x R
.
3
este B
3
= f
3
= (2, 1, 4).
Baza n care se obtine forma canonic a a lui Q este baza ortonormat a
B
= e
1
, e
2
, e
3
, unde
e
1
=
f
1
[[f
1
[[
=
1
14
(3, 2, 1),
e
2
=
f
2
[[f
2
[[
=
1
6
(1, 2, 1),
e
3
=
f
3
[[f
3
[[
=
1
21
(2, 1, 4).
Cu alte cuvinte, transformarea ortogonal a
x
1
x
2
x
3
3/
14 1/
6 2/
21
2/
14 2/
6 1/
21
1/
14 1/
6 4/
21
1
x
2
x
conduce la forma canonic a a formei p atratice Q.

A =
3 2 4
2 6 2
4 2 3
.
3 2 4
2 6 2
4 2 3
= 0 ( 7)
2
( + 2) = 0,
1
= 7 si
2
m
1
= 2 si m
2
= 1. Prin urmare, forma canonic a a formei p atratice Q este
Q(x
) = 7x
2
1
+ 7x
2
2
2x
2
3
.
1
= 7 este
V
1
=
(x, y, z) R
3
4 2 4
2 1 2
4 2 4
x
y
z
0
0
0
=
= (x, 2x 2z, z) [ x, z R.
ATRATICE
1
este
B
1
= f
1
= (1, 2, 0), f
2
= (0, 2, 1).
2
= 2 este
V
2
=
(x, y, z) R
3
5 2 4
2 8 2
4 2 5
x
y
z
0
0
0
=
= (2y, y, 2y) [ y R.
2
este B
2
= f
3
= (2, 1, 2).
Ortonormnd prin Procedeul Gramm-Schmidt baza B = f
1
, f
2
, f
3
,
g asim baza ortonormat a B
= e
1
, e
2
, e
3
, unde
e
1
=
5
5
(1, 2, 0),
e
2
=
5
15
(4, 2, 5),
e
3
=
1
3
(2, 1, 2),
n care se obtine forma canonic a a lui Q. Cu alte cuvinte, transformarea
ortogonal a
x
1
x
2
x
3
5/5 4
5/15 2/3
2
5/5 2
5/15 1/3
0 5
5/15 2/3
1
x
2
x
conduce la forma canonic a a formei p atratice Q.

Problema 5.2.8 Fie Q : R
3
R o forma patratica exprimata n baza
canonica prin
Q(x) = 5x
2
1
+ 6x
2
2
+ 4x
2
3
4x
1
x
2
4x
1
x
3
.
Utiliznd metodele Gauss, Jacobi si a valorilor proprii, sa se reduca Q la
forma canonica (fara a se preciza neaparat baza n care se obtine aceasta)
si apoi sa se verice Teorema de Iner tie.
Rezolvare. Metoda lui Gauss: Deoarece n expresia lui Q avem
p atrate, form am p atrate perfecte si obtinem
Q(x) = 6x
2
2
4x
1
x
2
+ 5x
2
1
+ 4x
2
3
4x
1
x
3
=
= 6
x
2
2
2
3
x
1
x
2
+ 5x
2
1
+ 4x
2
3
4x
1
x
3
=
= 6
x
2
x
1
3
x
2
1
9
+ 5x
2
1
+ 4x
2
3
4x
1
x
3
=
= 6
x
2
x
1
3
2
+ 4x
2
3
4x
1
x
3
+
13
3
x
2
1
=
= 6
x
2
x
1
3
2
+ 4
x
3
x
1
2
2
+
10
3
x
2
1
.
1
= x
2
x
1
3
x
2
= x
3
x
1
2
x
3
= x
1
,
Q(x
) = 6x
2
1
+ 4x
2
2
+
10
3
x
2
3
.
Metoda lui Jacobi: Matricea n baza canonic a a formei p atratice Q
este
A =
5 2 2
2 6 0
2 0 4
1
= 5,
2
=
5 2
2 6
= 26,
3
=
5 2 2
2 6 0
2 0 4
= 80.
Q(x
) =
1
5
x
2
1
+
5
26
x
2
2
+
13
40
x
2
3
.
ATRATICE
Metoda valorilor proprii: Valorile proprii ale matricii A sunt solutiile
ecuatiei caracteristice
5 2 2
2 6 0
2 0 4
= 0 ( 2)( 5)( 8) = 0,
1
= 2,
2
= 5 si
3
= 8. Prin urmare, forma
canonic a a formei p atratice Q este
Q(x
) = 2x
2
1
+ 5x
2
2
+ 8x
2
3
.
Problema 5.3.1 Sa se studieze care din urmatoarele aplica tii sunt forme
biliniare si simetrice:
a) / : R
2
R
2
R, /(x, y) = 2x
1
y
1
3x
2
y
2
+ 7x
1
y
2
+ 7x
2
y
1
;
b) / : R
3
R
3
R, /(x, y) = x
1
y
3
+x
2
y
2
3x
3
y
1
;
c) / : R
3
R
3
R, /(x, y) = x
2
1
y
2
+x
3
y
1
.
R. a) Biliniar a si simetric a. b) Biliniar a, dar nesimetric a. c) Nici
biliniar a, nici simetric a.
Problema 5.3.2 Fie / : R
3
R
3
R o forma biliniara si simetrica, a
carei expresie analitica n baza canonica este
/(x, y) = 2x
1
y
2
+ 2x
2
y
1
3x
3
y
3
.
a) Sa se scrie matricea lui / n baza canonica si n baza
B
= e
1
= (1, 1, 0), e
2
= (1, 0, 1), e
3
= (0, 1, 1).
b) Sa se determine forma patratica asociata lui /.
R. a) A =
0 2 0
2 0 0
0 0 3
, A
4 2 2
2 3 1
2 1 3
.
b) Q(x) = /(x, x) = 4x
1
x
2
3x
2
3
.
Problema 5.3.3 Pentru formele patratice Q : R
n
R de mai jos, sa se
determine formele biliniare si simetrice din care provin, precum si matricea
lor n baza canonica:
a) Q : R
2
R, Q(x) = 4x
2
1
6x
1
x
2
+ 5x
2
2
.
b) Q : R
3
R, Q(x) = x
2
1
+ 4x
1
x
2
+ 4x
1
x
3
+ 5x
2
2
+ 12x
2
x
3
+ 7x
2
3
.
c) Q : R
4
R, Q(x) = 2x
2
1
+ 3x
2
2
+x
2
4
+ 2x
1
x
2
+ 4x
2
x
3
x
3
x
4
.
R. a) /(x, y) = 4x
1
y
1
3x
1
y
2
3x
2
y
1
+ 5x
2
y
2
, A =
4 3
3 5
.
b) /(x, y) = x
1
y
1
+ 2x
1
y
2
+ 2x
2
y
1
+ 2x
1
y
3
+ 2x
3
y
1
+ 5x
2
y
2
+ 6x
2
y
3
+
6x
3
y
2
+ 7x
3
y
3
, A =
1 2 2
2 5 6
2 6 7
.
c) /(x, y) = 2x
1
y
1
+3x
2
y
2
+x
4
y
4
+x
1
y
2
+x
2
y
1
+2x
2
y
3
+2x
3
y
2
1
2
x
3
y
4
1
2
x
4
y
3
, A =
2 1 0 0
1 3 2 0
0 2 0 1/2
0 0 1/2 1
.
Problema 5.3.4 Formele patratice Q : R
n
R de mai jos sunt date n
baza canonica B a lui R
n
. Sa se scrie aceste forme n baza
B
= e
1
, e
2
, ..., e
n
R
n
,
n cazurile:
a) Q : R
2
R, Q(x) = 25x
2
1
14x
1
x
2
+ 2x
2
2
, e
1
= e
1
+e
2
, e
2
= e
1
+e
2
.
b) Q : R
3
R, Q(x) = x
2
1
+2x
1
x
2
x
1
x
3
x
2
2
+2x
2
x
3
+x
2
3
, e
1
= 2e
1
e
3
,
e
2
= e
1
+ 2e
2
e
3
, e
3
= e
2
+e
3
.
c) Q : R
3
R, Q(x) = 5x
2
1
+ 5x
2
2
+ 3x
2
3
+ 2x
1
x
2
+ 2
2x
1
x
3
+ 2
2x
2
x
3
,
e
1
= e
1
+e
2
2
2e
3
, e
2
= e
1
e
2
, e
3
=
2e
1
+
2e
2
+e
3
.
ATRATICE
d) Q : R
4
R, Q(x) = x
1
x
2
+ x
2
x
3
+ x
3
x
4
, e
1
= e
1
+ e
2
+ e
3
+ e
4
,
e
2
= e
2
+e
3
+e
4
, e
3
= e
3
+e
4
, e
4
= e
4
.
R. a) Q(x
) = 13x
2
1
46x
1
x
2
+ 41x
2
2
.
b) Q(x
) = 7x
2
1
+ 3x
1
x
2
6x
1
x
3
11x
2
2
+ 11x
2
x
3
2x
2
3
.
c) Q(x
) = 20x
2
1
+ 8x
2
2
+ 35x
2
3
.
d) Q(x
) = 3x
2
1
+2x
2
2
+x
2
3
+5x
1
x
2
+3x
1
x
3
+x
1
x
4
+3x
2
x
3
+x
2
x
4
+x
3
x
4
.
Problema 5.3.5 Utiliznd metoda lui Gauss, sa se gaseasca forma canon-
patratice sunt pozitiv denite si care sunt negativ denite?
a) Q : R
2
R, Q(x) = x
2
1
x
1
x
2
x
2
2
.
b) Q : R
2
R, Q(x) = 16x
2
1
+ 24x
1
x
2
9x
2
2
.
c) Q : R
3
R, Q(x) = x
2
1
+ 2x
1
x
2
+ 9x
2
2
+ 4x
1
x
3
+ 19x
2
3
.
d) Q : R
3
R, Q(x) = 9x
2
1
12x
1
x
2
6x
1
x
3
+ 4x
2
2
+ 4x
2
x
3
+x
2
3
.
e) Q : R
3
R, Q(x) = 8x
2
1
+ 16x
1
x
2
+ 8x
2
2
+ 4x
1
x
3
+ 4x
2
x
3
+x
2
3
.
f) Q : R
3
R, Q(x) = x
1
x
2
x
1
x
3
+ 2x
2
x
3
.
g) Q : R
4
R, Q(x) = x
1
x
2
+ 2x
2
x
3
3x
3
x
4
.
R. a) Q(x
) = x
2
1

5
4
x
2
2
, unde x
1
= x
1
x
2
2
; x
2
= x
2
.
b) Q(x
) = x
2
1
, unde x
1
= 4x
1
3x
2
; x
2
= x
2
.
c) Q(x
) = x
2
1
+ 8x
2
2
+
29
2
x
2
3
, unde x
1
= x
1
+x
2
+ 2x
3
; x
2
= x
2

x
3
4
;
x
3
= x
3
.
d) Q(x
) = x
2
1
, unde x
1
= 3x
1
2x
2
x
3
; x
2
= x
2
; x
3
= x
3
.
e) Q(x
) = 8x
2
1
+
1
2
x
2
2
, unde x
1
= x
1
+x
2
+
x
3
4
; x
2
= x
3
; x
3
= x
2
.
f) Q(x
) = x
2
1
x
2
2
+ 2x
2
3
, unde x
1
=
1
2
(x
1
+x
2
+x
3
) ; x
2
=
1
2
(x
1
x
2
+ 3x
3
) ; x
3
= x
3
.
g) Q(x
) = x
2
1
x
2
2
3x
2
3
+ 3x
2
4
, unde x
1
=
x
1
2
+
x
2
2
+x
3
; x
2
=
x
1
2

x
2
2
+x
4
; x
3
=
1
2
(x
3
+x
4
); x
4
=
1
2
(x
3
x
4
).
Problema 5.3.6 Utiliznd metoda lui Jacobi, sa se gaseasca forma canon-
a) Q : R
3
R, Q(x) = x
2
1
+ 3x
2
2
+x
2
3
+ 4x
1
x
2
+ 6x
1
x
3
+ 8x
2
x
3
.
b) Q : R
3
R, Q(x) = x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
4x
1
x
2
2x
1
x
3
2x
2
x
3
.
c) Q : R
4
R, Q(x) = x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
x
2
4
+ 4x
2
x
3
+ 2x
2
x
4
+ 6x
3
x
4
.
d) Q : R
4
R, Q(x) = x
2
1
+ x
2
2
+ 4x
2
3
+ 4x
2
4
+ 4x
1
x
3
+ 2x
1
x
4
+ 2x
2
x
3
+
2x
2
x
4
+ 6x
3
x
4
.
R. a) Q(x
) = x
2
1
x
2
2

1
4
x
2
3
;
B
1
= (1, 0, 0), e
2
= (2, 1, 0), e
3
=
1
4
(1, 2, 1)
.
b) Q(x
) = x
2
1

1
3
x
2
2
+
1
3
x
2
3
;
B
1
= (1, 0, 0), e
2
=
1
3
(2, 1, 0), e
3
=
1
3
(1, 1, 1)
.
c) Q(x
) = x
2
1
+x
2
2

1
3
x
2
3

3
5
x
2
4
;
B
1
= (1, 0, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0, 0), e
3
=
1
3
(0, 2, 1, 0),
e
4
=
1
5
(0, 5, 1, 3)
.
d) Q(x
) = x
2
1
+x
2
2
x
2
3
+
1
2
x
2
4
;
B
= e
1
= (1, 0, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0, 0), e
3
= (2, 1, 1, 0),
e
4
=
1
2
(1, 1, 0, 1)
.
Problema 5.3.7 Sa se determine valorile parametrului R pentru care
formele patratice de mai jos sunt pozitiv denite sau negativ denite.
a) Q : R
2
R, Q(x) = x
2
1
+ ( + 3)x
2
2
2( + 1)x
1
x
2
.
b) Q : R
2
R, Q(x) = 9x
2
1
+ 6x
1
x
2
x
2
2
.
c) Q : R
3
R, Q(x) = x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
2x
1
x
2
4x
1
x
3
.
d) Q : R
3
R, Q(x) = (4)x
2
1
+(4)x
2
2
(2+)x
2
3
+4x
1
x
2
8x
1
x
3
+
8x
2
x
3
.
ATRATICE
R. a) Q pozitiv denit a (2, 1); Q negativ denit a .
b) Q pozitiv denit a ; Q negativ denit a (1, 1).
c) Q pozitiv denit a ; Q negativ denit a .
d) Q pozitiv denit a (, 6); Q negativ denit a (6, ).
Problema 5.3.8 Utiliznd metoda valorilor proprii, sa se gaseasca forma
canonica si signatura formelor patratice de mai jos. Care dintre aceste forme
a) Q : R
2
R, Q(x) = 5x
2
1
+ 5x
2
2
+ 4x
1
x
2
.
b) Q : R
3
R, Q(x) = 2x
1
x
2
+ 2x
1
x
3
+ 2x
2
x
3
.
c) Q : R
4
R, Q(x) = 2x
1
x
2
6x
1
x
3
6x
2
x
4
+ 2x
3
x
4
.
R. a) Q(x
) = 3x
2
1
+ 7x
2
2
;
B
1
=
1
2
(1, 1), e
2
=
1
2
(1, 1)
.
b) Q(x
) = 2x
2
1
x
2
2
x
2
3
;
B
1
=
1
3
(1, 1, 1), e
2
=
1
2
(1, 0, 1), e
3
=
1
6
(1, 2, 1)
.
c) Q(x
) = 4x
2
1
4x
2
2
+ 2x
2
3
2x
2
4
;
B
1
=
1
2
(1, 1, 1, 1), e
2
=
1
2
(1, 1, 1, 1), e
3
=
1
2
(1, 1, 1, 1),
e
4
=
1
2
(1, 1, 1, 1)
.
Problema 5.3.9 Fie Q : R
3
R o forma patratica exprimata n baza
canonica prin
Q(x) = x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
+x
1
x
2
+x
1
x
3
+x
2
x
3
.
Utiliznd metodele Gauss, Jacobi si a valorilor proprii, sa se reduca Q la
forma canonica (precizndu-se baza n care se ob tine aceasta) si apoi sa se
verice Teorema de Iner tie.
Ind. Metoda lui Gauss: Q(x
) = x
2
1
+
3
4
x
2
2
+
2
3
x
2
3
; Metoda lui Ja-
cobi: Q(x
) = x
2
1
+
4
3
x
2
2
+
4
5
x
2
3
; Metoda transform arilor ortogonale:
Q(x
) = 2x
2
1
+
1
2
x
2
2
+
1
2
x
2
3
.
Capitolul 6
Conice
Fie spatiul punctual euclidian al vectorilor liberi din plan c
2
= (E
2
, V
2
, )
si { = O; i, j un reper ortonormat n acest spatiu. O curba plana regulata
denita implicit n spatiul c
2
, curb a notat a cu C, este o multime de puncte
din plan P(x, y), ale c aror coordonate satisfac o relatie de forma
C : f(x, y) = 0,
unde f : R
2
R este o functie diferentiabil a, cu proprietatea
f
x
2
(P) +
f
y
2
(P) = 0, P C.
Denitia 6.1.1 n particular, se nume ste conica sau curba algebrica de
grad doi, o curba : f(x, y) = 0 denita de o func tie polinomiala de gradul
al doilea
f(x, y) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
,
unde a
ij
R, a
2
11
+a
2
12
+a
2
22
= 0.
Forma p atratic a q : R
2
R, q(x, y) = a
11
x
2
+2a
12
xy+a
22
y
2
se numeste
forma patratica asociata conicei .
Denitia 6.1.2 Se numesc invariantii ortogonali ai conicei (ace stia
nu se modica la roto-transla tii n plan) numerele reale
=
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
, =
a
11
a
12
a
12
a
22
, I = a
11
+a
22
.
121
122 CAPITOLUL 6. CONICE
Acesti invarianti sunt numiti: -invariantul cubic, -invariantul patratic
si I-invariantul liniar. Matricea care determin a invariantul cubic se nu-
meste matricea conicei .
Teorema 6.1.1 O conica : f(x, y) = 0 admite un centru de simetrie
C(x
0
, y
0
) daca si numai daca = 0. n aceasta situatie, coordonatele x
0
si
y
0
ale centrului de simetrie C se ob tin prin rezolvarea sistemului liniar
f
x
(x, y) = 0
f
y
(x, y) = 0

a
11
x +a
12
y +a
13
= 0
a
12
x +a
22
y +a
23
= 0,
unde f
x
= f/x si f
y
= f/y.
Teorema 6.1.2 (reducerea la forma canonic a a conicelor) Sa con-
sideram conica : f(x, y) = 0 si
1
,
2
R solu tiile ecuatiei seculare
(valorile proprii ale matricii formei patratice asociate conicei)
a
11
a
12
a
12
a
22
=
2
I + = 0.
n acest context, avem:
1. daca = 0 (conica cu centru), atunci exista un sistem de coordonate
XOY , obtinut printr-o roto-transla tie a sistemului de coordonate xOy,
n raport cu care conica are ecua tia canonica
:
1
X
2
+
2
Y
2
+

= 0.
2. daca = 0 (conica fara centru) si = 0 (conica nedegenerata),
atunci forma canonica a conicei este
: Y
2
= 2
I
3
X.
3. daca = 0 (conica fara centru) si = 0 (conica degenerata), atunci
forma canonica a conicei este mul timea vida sau reuniunea de drepte
paralele sau confundate
: (Y k)(Y +k) = 0, k R.
Corolarul 6.1.3 (clasicarea conicelor dup a invarianti) Fie o conica
arbitrara : f(x, y) = 0. n acest context, avem urmatoarea clasicare a
conicelor:
daca conica este nedegenerata ( = 0) atunci:
pentru > 0 conica este multimea vida (I > 0) sau elipsa
(I < 0);
pentru < 0 conica este hiperbola;
pentru = 0 conica este parabola.
daca conica este degenerata ( = 0) atunci:
pentru > 0 conica este un punct dublu;
pentru < 0 conica este reuniunea a doua drepte con-
curente;
pentru = 0 conica este multimea vida sau reuniunea a
doua drepte paralele sau confundate.
Reducerea conicelor la forma canonic a
Metoda roto-translatiei
1. Determin am valorile proprii
1
si
2
ale matricii formei p atratice aso-
ciate conicei
A =
a
11
a
12
a
12
a
22
,
rezolvnd ecuatia caracteristic a (ecua tia seculara)
a
11
a
12
a
12
a
22
= 0
2
I + = 0.
2. Calcul am subspatiile proprii V
1
si V
2
si determin am niste vectori
proprii ortonorma ti e
1
= (
1
,
2
) si e
2
= (
1
,
2
). Efectund eventual
o renumerotare a vectorilor proprii ortonormati, scriem matricea de
rotatie
R =

1

1
2

2
,
astfel nct det R = 1.
3. Efectu am rotatia
x
y

1

1
2

2

si ajungem la o ecuatie de forma
:
1
x
2
+
2
y
2
+ 2a
13
x
+ 2a
23
y
+a
33
= 0,
unde a
ij
R.
4. Restrngem p atratele (dac a este cazul) si obtinem
:
1
+
a
13
2
+
2
+
a
23
2
+a
33
= 0,
unde
a
33
= a
33
a
2
13
1

a
2
23
2
.
5. Efectu am translatia
X = x
+
a
13
1
Y = y
+
a
23
2
,
:
1
X
2
+
2
Y
2
+a
33
= 0.
6. n ultimul sistem de coordonate XOY reprezent am grac conica .
Denitia 6.1.3 Fie : f(x, y) = 0 o conica si v = li + hj o direc tie n
plan. Locul geometric descris de mijloacele coardelor conicei , paralele cu
direc tia v, se nume ste diametru conjugat direc tiei v.
Propozitia 6.1.4 Diametrul conjugat direc tiei v = li +hj, relativ la conica
: f(x, y) = 0, este o por tiune din dreapta de ecua tie
D
v
: lf
x
+hf
y
= 0.
Corolarul 6.1.5 Diametrul conjugat direc tiei dreptei d : y = mx+n, relativ
la conica : f(x, y) = 0, este o por tiune din dreapta de ecuatie
D
d
: f
x
+mf
y
= 0.
Prin calcul, se deduce c a panta m
a diametrului conjugat directiei

dreptei d : y = mx +n este exprimat a de rela tia de conjugare
m
=
a
11
+ma
12
a
12
+ma
22
.
Dou a drepte d si d
, ce trec prin centrul unei conice (n cazul n care acesta

exist a) si ale c aror pante m, respectiv m
, veric a relatia de conjugare se

numesc diametri conjuga ti unul altuia.
Doi diametri autoconjuga ti (m = m
) denesc asimptotele conicei .

Teorema 6.1.6 Singurele conice care admit asimptote sunt conicele de
tip hiperbola ( = 0, < 0). Acestea admit doua asimptote de ecua tii
/
1,2
: f
x
+m
1,2
f
y
= 0,
unde m
1,2
sunt solu tiile ecua tiei a
22
m
2
+ 2a
12
m+a
11
= 0.
Doi diametri conjugati perpendiculari (m m
= 1), unde m nu este

directie asimptotic a, denesc axele de simetrie ale conicei .
Teorema 6.1.7 a) O conica de tip elipsa sau hiperbola ( = 0, = 0)
admite doua axe de simetrie
o
1,2
: f
x
+m
1,2
f
y
= 0,
unde m
1,2
sunt solu tiile ecua tiei a
12
m
2
+ (a
11
a
22
)ma
12
= 0.
b) O conica de tip parabola ( = 0, = 0) admite o singura axa de
simetrie
o : a
11
f
x
+a
12
f
y
= 0 o : a
12
f
x
+a
22
f
y
= 0.
Denitia 6.1.4 Fie : f(x, y) = 0 o conica si P(x
0
, y
0
) un punct arbitrar
din plan. Dreapta de ecua tie
{
P
: (x x
0
)f
x
(x
0
, y
0
) + (y y
0
)f
y
(x
0
, y
0
) + 2f(x
0
, y
0
) = 0
se nume ste polara de pol P a conicei .
Polara unui pol P(x
0
, y
0
) care apartine conicei : f(x, y) = 0 este exact
dreapta tangenta n P la conica . Ecuatia acestei tangente este
T
P
: (x x
0
)f
x
(x
0
, y
0
) + (y y
0
)f
y
(x
0
, y
0
) = 0
iar ecuatia dreptei normale n P la conica este
N
P
:
x x
0
f
x
(x
0
, y
0
)
=
y y
0
f
y
(x
0
, y
0
)
.
Denitia 6.1.5 Fie
1
: f
1
(x, y) = 0 si
2
: f
2
(x, y) = 0 doua conice.
Multimea tuturor conicelor de ecua tii
: f
1
(x, y) +f
2
(x, y) = 0, R,
se nume ste fascicolul de conice determinat de
1
si
2
.
Fascicolul de conice
determinat de
1
si
2
contine punctele de inter-
sectie
1

2
ale conicelor
1
si
2
si nu contine conica
2
.
Propozitia 6.1.8 a) Fascicolul de conice care trec prin patru puncte dis-
tincte A(x
1
, y
1
), B(x
2
, y
2
), C(x
3
, y
3
) si D(x
4
, y
4
) este determinat de ecua tia
: (AB)(CD) +(AD)(BC) = 0, R,
unde (AB), (CD), (AD) si (BC) reprezinta ecuatiile dreptelor AB, CD,
AD si BC.
b) Fascicolul de conice care circumscriu un triunghi ABC are ecuatia
,
: (AB)(AC) +(BA)(BC) +(CA)(CB) = 0, , R.
n particular, fascicolul de conice care trec bitangent prin punctele de
intersectie ale unei conice : f(x, y) = 0 cu o dreapt a dat a este descris
de ecuatia
: f(x, y) +
2
= 0, R.
Mai mult, fascicolul de conice tangente dreptelor
1
si
2
n punctele n
care aceste drepte intersecteaz a dreapta este descris de ecuatia
:
1
2
+
2
= 0, R.
Propozitia 6.1.9 Prin cinci puncte distincte A(x
1
, y
1
), B(x
2
, y
2
),
C(x
3
, y
3
), D(x
4
, y
4
) si E(x
5
, y
5
) trece o singura conica, descrisa de ecua tia
:
x
2
xy y
2
x y 1
x
2
1
x
1
y
1
y
2
1
x
1
y
1
1
x
2
2
x
2
y
2
y
2
2
x
2
y
2
1
x
2
3
x
3
y
3
y
2
3
x
3
y
3
1
x
2
4
x
4
y
4
y
2
4
x
4
y
4
1
x
2
5
x
5
y
5
y
2
5
x
5
y
5
1
= 0.
Problema 6.2.1 Sa se scrie ecua tia cercului cu centrul pe dreapta
d : x 2y + 1 = 0,
tangent axei Ox si care trece prin punctul A(0, 1).
Rezolvare. S a presupunem ca cercul c autat are raza R > 0 si centrul
C de coordonate (, ). Ecuatia cercului este atunci
( : (x )
2
+ (y )
2
= R
2
.
Cercul ( ind tangent axei Ox de ecuatie y = 0, avem d(C, Ox) = [[ = R.
Deoarece C d si A (, deducem c a
2 + 1 = 0
2
+ (1 )
2
= R
2

2 + 1 = 0
2
2 + 1 = 0.
Coordonatele centrului cercului sunt solutiile C
1
(0, 1/2) sau C
2
(1, 1).
Aceasta nseamn a c a avem de-a face cu dou a cercuri de raze R
1
= 1/2
si R
2
= 1. Ecuatiile celor dou a cercuri g asite sunt
(
1
: x
2
+
y
1
2
2
=
1
4
, (
2
: (x 1)
2
+ (y 1)
2
= 1.
Problema 6.2.2 Sa se determine locul geometric al punctelor din plan care
au proprietatea ca tangentele la elipsa
x
2
4
+
y
2
9
1 = 0,
prin aceste puncte, sunt perpendiculare.
Rezolvare. Fie M(, ), , R, un punct variabil n plan, care
veric a proprietatea cerut a de problem a. Fascicolul de drepte care trec prin
M este descris de ecuatiile d
m
: y = m(x), m R+. O dreapt a
d
m
a fascicolului este tangent a la elips a dac a sistemul
x
2
4
+
y
2
9
1 = 0
y = m(x )
are o singur a solutie (dreapta si elipsa au un singur punct comun). Scotnd
y din a doua ecuatie si introducnd n prima, obtinem o ecuatie de gradul al
doilea, al c arei discriminant trebuie s a se anuleze. Cu alte cuvinte, n urma
calculelor, sistemul are singur a solutie dac a
(4
2
)m
2
+ 2m+ 9
2
= 0.
n conditiile n care discriminantul ultimei ecuatii = 4(9
2
+ 4
2
36)
este strict pozitiv g asim dou a solutii distincte m
1
si m
2
ale ultimei ecuatii,
solutii care reprezint a pantele celor dou a tangente prin M.la elips a. Punnd
conditia ca tangentele d
m
1
si d
m
2
s a e perpendiculare, obtinem relatia
m
1
m
2
+1 = 0. Folosind relatiile lui Vite, deducem c a
2
+
2
= 13. Cu alte
cuvinte, locul geometric descris de punctul M reprezint a un cerc centrat n
originea O(0, 0) si de raz a R =
13.
Problema 6.2.3 Sa se arate ca tangentele la o hiperbola formeaza cu
asimptotele triunghiuri de arie constanta.
Rezolvare. Fie M(acosht, b sinht), t R, un punct mobil al hiperbolei
de ecuatie
H :
x
2
a
2

y
2
b
2
1 = 0, a, b > 0,
unde cosht = (e
t
+e
t
)/2 si sinht = (e
t
e
t
)/2. Ecuatia tangentei n M
la hiperbol a se obtine prin dedublare
T
M
H :
xcosht
a

y sinht
b
1 = 0.
Punctele ei de intersectie cu asimptotele
d
1,2
: y =
b
a
x
sunt punctele M
1
(ae
t
, be
t
) si M
2
(ae
t
, be
t
). n concluzie, aria triunghiului
OM
1
M
2
se calculeaz a dup a formula
/
OM
1
M
2
=
1
2
0 0 1
ae
t
be
t
1
ae
t
be
t
1
= ab = const.
Problema 6.2.4 Sa se calculeze invarian tii ortogonali si sa se scrie forma
canonica a conicelor
a)
1
: 5x
2
4xy + 2y
2
16x + 4y 22 = 0;
b)
2
: 11x
2
24xy + 4y
2
+ 2x + 16y + 11 = 0;
c)
3
: x
2
2xy +y
2
4y + 6 = 0.
Rezolvare. a) Matricea conicei
1
este matricea simetric a
A
1
=
5 2 8
2 2 2
8 2 22
.
Prin urmare, invariantii conicei
1
sunt:
= det A
1
= 216, =
5 2
2 2
= 6 si I = a
11
+a
22
= 7.
Deoarece = 0, rezult a c a forma canonic a a conicei
1
se descrie dup a
formula
1
X
2
+
2
Y
2
+

= 0,
unde
1,2
sunt valorile proprii ale matricii

5 2
2 2
. n concluzie,
ecuatia redus a a conicei este elipsa
X
2
6
+
Y
2
36
1 = 0.
b) Matricea conicei
2
A
2
=
11 12 1
12 4 8
1 8 11
iar invariantii sunt = 2000, = 100 si I = 15. Ecuatia redus a a

conicei este hiperbola
X
2
Y
2
4
+ 1 = 0.
c) Matricea conicei
3
A
3
=
1 1 0
1 1 2
0 2 6

iar invariantii sunt = 4, = 0 si I = 2. Deoarece = 0, forma canonic a
a conicei
3
se descrie dup a formula
Y
2
= 2
I
3
X.
n concluzie, ecuatia redus a a conicei
3
este o parabol a, care are o ecuatie
de forma Y
2
=
2X sau Y
2
=
2X.
Problema 6.2.5 Sa se stabileasca natura si genul conicelor:
a)
1
: 5x
2
+ 8xy + 5y
2
18x 18y + 9 = 0;
b)
2
: 7x
2
8xy +y
2
6x 12y 9 = 0;
c)
3
: 4x
2
4xy +y
2
2x 14y + 7 = 0.
Rezolvare. a) Din cauz a c a = 81 = 0, avem de-a face cu o conic a
nedegenerat a. Invariantul = 9 ind strict pozitiv, rezult a c a
1
este de
gen elips a. Deoarece I = 810 < 0, rezult a c a
1
este o elips a.
b) Deoarece = 324 = 0 si = 9 < 0, rezult a c a
2
este o hiperbol a.
c) Avnd = 225 = 0 si = 0, nseamn a c a
3
este o parabol a.
Problema 6.2.6 Sa se reduca la forma canonica si sa se precizeze natura
si genul urmatoarele conice, punndu-se n evidenta roto-transla tiile plane
efectuate:
a)
1
: 9x
2
24xy + 16y
2
8x + 19y + 4 = 0;
b)
2
: 2x
2
2
3xy + 9 = 0;
c)
3
: 2x
2
+ 6xy + 10y
2
121 = 0;
d)
4
: 8x
2
+ 6xy + 6x + 3y + 1 = 0;
e)
5
: 2x
2
+y
2
+ 4x 6y + 12 = 0.
Rezolvare. a) Utiliznd metoda vectorilor si valorilor proprii (a trans-
form arilor ortogonale), reducem la forma canonic a forma p atratic a
q
1
(x, y) = 9x
2
24xy + 16y
2
,
asociat a conicei
1
. Rezolvnd ecuatia secular a
9 12
12 16
=
2
25 = 0,
g asim valorile proprii simple
1
= 0 si
2
= 25. Baze ortonormate n
subspatiile proprii corespunz atoare sunt
B
1
=
e
1
=
4
5
,
3
5
si B
2
=
e
2
=
3
5
,
4
5
.
Acestea produc schimbarea de coordonate (rotatia direct a, de determinant
pozitiv, egal cu unu)
x
y
=
1
5
3 4
4 3
x =
1
5
(3x
+ 4y
)
y =
1
5
(4x
+ 3y
).
nlocuind n expresia care deneste conica
1
coordonatele xsi y cu expresiile
din formulele de rotatie, n urma calculelor, g asim
1
: 25x
2
20x
+ 5y
+ 4 = 0
1
: 25
x
2
4
5
x
+ 5y
+ 4 = 0.
Efectund prin metoda form arii de p atrate translatia sistemului de axe x
Oy
n sistemul de axe x
, unde O
(2/5, 0), translatie denit a de relatiile
= x
2
5
y
= y
,
deducem c a conica
1
este parabola y
= x
2
/5.
b) Forma p atratic a q
2
(x, y) = 2x
2
2
3xy are matricea

A
2
=
3 0
.
Valorile proprii ale acestei matrici sunt
1
= 3 si
2
= 1. Bazele ortonor-
mate a subspatiilor proprii asociate sunt
B
1
=
e
1
=
3
2
,
1
2
si B
2
=
e
2
=
1
2
,
3
2
,
care conduc la rotatia direct a
x
y
=
1
2
3 1

nlocuind n expresia lui
2
pe x si y din formulele
x =
1
2
(x
3y
)
y =
1
2
(
3x
+y
),
n urma calculelor, obtinem hiperbola
2
: x
2
+ 3y
2
+ 9 = 0
2
:
x
2
9

y
2
3
= 1.
c) Utiliznd metoda transform arilor ortogonale, forma p atratic a
q
3
(x, y) = 2x
2
+6xy+10y
2
se reduce la forma canonic a n baza ortonormat a
B =
e
1
=
10
,
3
10
, e
2
=
10
,
1
10
R
2
,
obtinut a prin reuniunea bazelor ortonormate de vectori proprii corespun-
z atori valorilor proprii
1
= 11 si
2
= 1. n concluzie, schimb arile de
coordonate ale rotatiei directe sunt
x =
1
10
(x
3y
)
y =
1
10
(3x
+y
).
n urma calculelor, obtinem
3
: 11x
2
+ y
2
121 = 0. Cu alte cuvinte,
conica
3
este elipsa
3
:
x
2
11
+
y
2
121
= 1.
d) Deoarece valorile proprii ale matricii formei p atratice asociate conicei
4
sunt
1
= 9 si
2
= 1 iar bazele ortonormate sunt
B
1
=
e
1
=
10
,
1
10
si B
2
=
e
2
=
10
,
3
10
,
rezult a c a formulele de rotatie direct a sunt
x
y
=
1
10
1 3
3 1
x =
1
10
(x
+ 3y
)
y =
1
10
(3x
+y
).
Acestea conduc la conica
4
: 9y
2
x
2
+
21
10
y
10
x
+ 1 = 0
Formnd p atrate perfecte n x
si y
si folosind translatia
= x
+
3
2
10
y
= y
+
7
6
10
,
deducem forma canonic a a conicei
4
: 9y
2
x
2
= 0
4
: (3y
)(3y
+x
) = 0.
Cu alte cuvinte, conica
4
este o conic a degenerat a, reprezentnd re-
uniunea a dou a drepte concurente: d
1
: y
= 3x
si d
2
: y
= 3x
. n
coordonatele initiale x si y aceste drepte au ecuatiile: d
1
: x = 1/2 si
d
2
: 4x + 3y + 1 = 0.
e) Deoarece forma p atratic a q
5
(x, y) = 2x
2
+ y
2
a conicei
5
este deja
n form a canonic a, rezult a c a forma canonic a a conicei
5
se obtine doar
printr-o translatie, si anume
= x + 1
y
= y 3.
Ecuatiile translatiei se deduc n urma form arii de p atrate
5
: 2[(x + 1)
2
1] + (y + 3)
2
9 + 12 = 0.
n concluzie, conica
5
este o multime vid a sau, altfel spus, o elips a imaginar a
descris a de ecuatia
5
: 2x
2
+y
2
+ 1 = 0.
Problema 6.2.7 Sa se arate ca locul geometric al centrelor conicelor care
trec prin punctele A(0, 0), B(2, 0), C(0, 1) si D(1, 2) este o hiperbola. Sa
se determine coordonatele centrului, ecua tiile axelor de simetrie si a asimp-
totelor acestei hiperbole.
Rezolvare. Folosind formula care determin a ecuatia unei drepte ce trece
prin dou a puncte, deducem c a ecuatiile carteziene ale dreptelor AB, CD,
AD si BC sunt
AB : y = 0, CD : x y + 1 = 0, AD : y 2x = 0, BC : x + 2y 2 = 0
iar ecuatia fascicolului de conice care circumscriu patrulaterul ABCD este
: y(x y + 1) +(y 2x)(x + 2y 2) = 0, R
: 2x
2
+ (1 3)xy + (2 1)y
2
+ (1 2)y + 4x = 0, R.
Coordonatele centrelor conicelor din fascicolul
veric a sistemul de
ecuatii liniare obtinut prin deriv ari partiale
4x + (1 3)y = 4
(1 3)x + 2(2 1)y = 2 1.
Pentru a determina locul geometric cerut de problem a nu este ns a nece-
sar a rezolvarea sistemului ci doar eliminarea parmetrului , care conduce
la relatia de leg atur a ntre coordonatele x si y ale centrelor. Prin urmare,
eliminnd parametrul din sistemul de mai sus, deducem c a x si y veric a
ecuatia conicei
: 4x
2
8xy 2y
2
+ 9y 4 = 0.
Invariantii ortogonali ai conicei sunt = 15 = 0 si = 24 < 0. Cu alte
cuvinte, locul geometric descris de coordonatele centrelor conicelor care trec
prin punctele A, B, C si D este o hiperbol a.
Coordonatele centrului acestei hiperbole sunt (3/4, 3/4) si se obtin re-
zolvnd sistemul liniar

x y = 0
8x + 4y = 9.
Ecuatia pantelor axelor de simetrie ale hiperbolei este
a
12
m
2
+ (a
11
a
22
)ma
12
= 0 2m
2
3m2 = 0.
R ad acinile acestei ecuatii sunt m
1
= 2 si m
2
= 1/2. Ecuatiile axelor de
simetrie sunt atunci
o
1
: f
x
+m
1
f
y
= 0 4x + 8y 9 = 0,
o
2
: f
x
+m
2
f
y
= 0 8x 4y 3 = 0.
Ecuatia pantelor asimptotelor hiperbolei este
a
22
m
2
+ 2a
12
m+a
11
= 0 m
2
+ 4m2 = 0.
R ad acinile acestei ecuatii sunt m
1,2
= 2
6. Ecuatiile asimptotelor sunt

/
1
: f
x
+m
1
f
y
= 0 (24 8
6)x 4
6y + 9
6 18 = 0,
/
2
: f
x
+m
2
f
y
= 0 (24 + 8
6)x + 4
6y 9
6 18 = 0.
Problema 6.2.8 Sa se determine diametri conjuga ti ai conicei
: 3x
2
6xy + 5y
2
4x 6y + 10 = 0,
care fac ntre ei un unghi de 45
.
Rezolvare. S a presupunem c a cei doi diametri conjugati conicei au
pantele msi m
. Relatia de conjugare se reduce la 5mm
3(m+m
)+3 = 0,
iar faptul c a acestia formeaz a un unghi de 45
devine
1
2
=
(1 +mm
)
2
(1 +m
2
)(1 +m
2
)
.
Rezolvnd sistemul simetric format de cele dou a ecuatii rezult a m
1
= 1,
m
1
= 0 si m
2
= 3, m
2
= 1/2. Deoarece coordonatele centrului conicei
sunt C(19/6, 5/2), obtinem diametri conjugati D
1
: 3x 3y 2 = 0,
D
2
: 2y 5 = 0, D
3
: 3x y 7 = 0 si D
4
: 6x 12y + 11 = 0.
Problema 6.2.9 a) Sa se ae fascicolul de conice circumscrise triunghiului
ABO, unde A(1, 1), B(1, 1) si O(0, 0).
b) Sa se determine conicele bitangente la cercul : x
2
+ y
2
= 2 n
punctele P(1, 1) si Q(1, 1).
Rezolvare. a) Ecuatiile laturilor triunghiului AOB sunt:
AB : x + 1 = 0, AO : x +y = 0, BO : x y = 0.
n concluzie, ecuatia fascicolului de conice circumscrise triunghiului ABO
este
,
: (x + 1)(x +y) +(x y)(x + 1) +(x +y)(x y) = 0,
unde , R.
b) Deoarece putem privi punctele P si Q ca intersectia dreptei PQ :
y +1 = 0 cu cercul , rezult a c a ecuatia fascicolului de conice bitangente la
n P si Q este
: x
2
+y
2
2 +(y + 1)
2
= 0, R.
Problema 6.2.10 Sa se scrie ecua tia generala a conicei care trece prin
punctele A(2, 0), B(3, 0), C(0, 1), D(0, 4) si E(12, 1).
Rezolvare. Conica care trece prin punctele A, B, C, D si E este
descris a de ecuatia
:
x
2
xy y
2
x y 1
4 0 0 2 0 1
9 0 0 3 0 1
0 0 1 0 1 1
0 0 16 0 4 1
144 12 1 12 1 1
= 0.
n urma calculelor, obtinem
: 2x
2
14xy + 3y
2
10x 15y + 12 = 0.
Observatie. Problema se poate rezolva si scriind fascicolul de conice
care trec prin punctele A, B, C, D si punnd conditia ca punctul E s a
apartin a fascicolului.
Problema 6.2.11 Aati ecua tiile diametrilor conjugati directiei v = i 3j
si axei Ox, relativ la conica
: x
2
+ 2xy +y
2
2x + 4y 16 = 0.
Rezolvare. Ecuatia diametrului conjugat directiei v = i 3j este f
x
3f
y
= 0, unde f
x
= 2x + 2y 2 si f
y
= 2x + 2y + 4. n concluzie, ecuatia
diametrului conjugat directiei v este 2x + 2y + 7 = 0.
Deoarece axa Ox este directionat a de vectorul v = i, rezult a c a ecuatia
diametrului conjugat axei Ox este x +y 1 = 0.
Problema 6.2.12 Sa se ae polul axei Oy si polara punctului A(1, 2) fa ta
de conica
: x
2
2y
2
3x 7y + 1 = 0.
Rezolvare. Fie P(, ) polul axei Oy : x = 0. Ecuatia polarei de pol
P este
(x )f
x
(, ) + (y )f
y
(, ) + 2f(, ) = 0.
Deoarece f
x
(x, y) = 2x3 si f
y
(x, y) = 4y 7, n urma calculelor, rezult a
c a ecuatia polarei de pol P este
(2 3)x (4 + 7)y 3 7 + 2 = 0.
Conditia ca aceast a ecuatie s a coincid a cu ecuatia axei Oy este proportion-
alitatea coecientilor
2 3
1
=
4 + 7
0
=
3 + 7 2
0

4 + 7 = 0
3 + 7 = 2

= 57/12
= 7/4.
Polara punctului A(1, 2) fat a de conica are ecuatia x+y +13 = 0.
Problema 6.2.13 Sa se determine ecuatiile tangentelor si normalelor la
conica
: 4xy + 3y
2
+ 16x + 12y 36 = 0,
n punctele ei de intersec tie cu axele de coordonate.
Rezolvare. Punctele de intersectie ale conicei cu axa Ox se obtin cnd
y = 0, adic a rezolvnd ecuatia 16x 36 = 0. Rezult a c a exist a un singur
punct de intersectie cu axa Ox, si anume P(9/4, 0). Pentru a aa punctele
de intersectie ale conicei cu axa Oy, facem x = 0 si obtinem ecuatia
y
2
+ 4y 12 = 0, ale c arei solutii sunt y
1
= 2 si y
2
= 6. Cu alte cuvinte,
avem punctele de intersectie Q(0, 2) si R(0, 6). Deoarece f
x
(x, y) = 4y+16
si f
y
(x, y) = 4x + 6y + 12, rezult a c a avem ecuatiile tangentelor
T
P
: 16x+21y 36 = 0, T
Q
: x+y 2 = 0, T
R
: x+3y +18 = 0.
Ecuatiile dreptelor normale sunt:
N
P
: 84x64y189 = 0, N
Q
: xy+2 = 0, N
R
: 3xy6 = 0.
Problema 6.2.14 Sa se determine tangentele la conica
: 2x
2
4xy +y
2
+ 4x 2y 7 = 0,
paralele cu prima bisectoare.
Rezolvare. Deoarece ecuatia primei bisectoare este x = y, rezult a c a
ecuatia fascicolului de drepte paralele cu prima bisectoare este x y = ,
R. Punnd conditia ca o dreapt a a acestui fascicol s a aib a un singur
punct comun cu conica , rezult a c a sistemul de ecuatii
x y =
2x
2
4xy +y
2
+ 4x 2y 7 = 0
trebuie s a aib a o singur a solutie. Scotnd x din prima ecuatie si introducnd
n a doua ecuatie, obtinem ecuatia de gradul al doilea
y
2
2y (2
2
+ 4 7) = 0,
al c arei discriminant trebuie s a se anuleze. Se obtine
1
= 1 si
2
= 3.
Problema 6.3.1 Fie punctele A(2, 3), B(2, 1), C(4, 1). Sa se scrie
ecua tiile cercurilor nscris si circumscris triunghiului ABC. Sa se deter-
mine tangentele la cercul circumscris triunghiului ABC, care sunt paralele
cu latura BC.
R. Triunghiul ABC este dreptunghic n A si are aria S = 8. Prin
urmare, raza cercului nscris este r = 3
10. Punnd conditia ca centrul

cercului nscris I s a se ae la distanta r de ecare latur a, g asim coordonatele
I(2, 3 +2
5). Centrul cercului circumscris O se a a la mijlocul ipotenuzei

BC, adic a are coordonatele O(1, 0). Raza cercului circumscris este R =
10.
Tangentele c autate au ecuatiile x 3y + 9 = 0 si x 3y 11 = 0.
Problema 6.3.2 ntr-un cerc de diametru x AB se da un punct mobil M
pe cerc. Tangentele n M si n B la cerc se intersecteaza n punctul N.
Dreapta AN intersecteaza a doua oara cercul n P. Se cere locul geometric
descris de punctul de intersec tie al tangentei n P la cerc cu dreapta MN.
R. Dac a cercul dat are ecuatia x
2
+ y
2
= R
2
, atunci locul geometric
c autat este portiunea din elipsa 9x
2
+ 8y
2
= 9R
2
, unde x, y [R, R].
Problema 6.3.3 Fie elipsa E : x
2
+2y
2
= 4 si cercul ( care are ca diametru
axa mare a elipsei. O semidreapta verticala variabila x = , (2, 2),
y > 0, intersecteaza elipsa E n P si cercul ( n Q. Sa se determine locul
geometric al punctului de intersectie dintre OQ si FP, unde O este originea
axelor iar F este focarul de abscisa pozitiva al elipsei E.
R. Locul geometric c autat este semielipsa
2
x
1
2
+ (
2 + 1)y
2
= 3 + 2
2, y > 0.
Problema 6.3.4 Sa se determine pe hiperbola H : 4x
2
9y
2
= 36 punctul
situat la cea mai mica distan ta de dreapta d : 2x y + 2 = 0.
R. Se consider a un punct arbitrar P(3 cosht, 2 sinht) pe ramura din
dreapta a hiperbolei H. Minimul distantei de la punctul P la dreapta d
se gaseste minimiznd functia f(t) = 2
e
t
+ 2e
t
+ 1
5. Se obtine
t = ln
2, adic a avem coordonatele P
9/(2
2), 1/
. Analog se trateaz a
ramura din stga a hiperbolei si g asim punctul Q
9/(2
2), 1/
.
Punctul c autat (care d a minimul distantei ) este punctul Q.
Problema 6.3.5 Sa se discute natura si genul conicelor:
a)
1
: 2xy 2x 2y + 3 = 0;
b)
2
: 4x
2
4xy +y
2
2x 4y + 10 = 0;
c)
3
: 5x
2
+ 6xy + 5y
2
+ 2x 2y + 2 = 0.
R. a) Hiperbol a. b) Parabol a. c) Elips a.
Problema 6.3.6 Sa se discute natura si genul conicelor fascicolului
: x
2
+ 4xy +y
2
+ 2x + 4y + = 0, R,
si sa se traseze gracul conicelor degenerate ale fascicolului.
R. Pentru R`1, 4 conica nedegenerat a
este o hiperbol a. Pentru

= 1 conica degenerat a este reuniunea de drepte concurente
=1
:
x + (2
3)y + 1
x + (2 +
3)y + 1
= 0
iar pentru = 4 conica degenerat a este reuniunea de drepte concurente
=4
:
x + (2
3)y + 4 2
x + (2 +
3)y + 4 + 2
= 0.
Problema 6.3.7 Fie familia de conice
: 3x
2
+ 2xy y
2
2x 4y + 4 = 0, R.
Sa se ae locul geometric al centrelor conicelor acestui fascicol si sa se
reprezinte grac acest loc geometric.
R. Locul geometric al centrelor este elipsa
: 3x
2
+y
2
x + 2y = 0 : 3
x
1
6
2
+ (y + 1)
2
=
13
12
.
Problema 6.3.8 Sa se determine centrul, axele de simetrie si asimptotele
conicei
: 4xy + 3y
2
+ 16x + 12y 36 = 0.
R. Conica este o hiperbol a cu centrul C(3, 4). Ecuatiile asimptotelor
sunt y+4 = 0 si 4x+3y = 0. Ecuatiile axelor de simetrie sunt x+2y+5 = 0
si 2x +y + 10 = 0.
Problema 6.3.9 Sa se scrie ecua tia parabolei care trece prin punctele
O(0, 0), A(0, 1) si care are ca axa dreapta d : x +y + 1 = 0.
R. Se scrie fascicolul de conice care trece prin punctele O, Asi simetricele
acestora fat a de dreapta d. Punnd conditia ca conica s a aib a ca ax a de
simetrie dreapta d, g asim parabola
: x
2
+ 2xy +y
2
+ 5x y = 0.
Problema 6.3.10 Sa se determine axele de simetrie, asimptotele si di-
ametrul conjugat direc tiei dreptei de ecua tie x y + 3 = 0, pentru conica
: 4xy 3y
2
+ 4x 14y 7 = 0.
R. Axele de simetrie au ecuatiile 2x + y 3 = 0 si x 2y 4 = 0.
Asimptotele au ecuatiile y + 1 = 0 si 4x 3y 11 = 0. Ecuatia diametrului
conjugat directiei dreptei date este 2x y 5 = 0.
Problema 6.3.11 Sa se determine unghiul dintre doi diametri conjuga ti ai
elipsei E : x
2
+ 3y
2
= 6, stiind ca unul dintre ei formeaza un unghi de 60
cu axa Ox.
R. cos =
21/14.
Problema 6.3.12 Sa se determine ecuatia diametrului comun al conicelor
1
si
2
, unde
1
: x
2
xy y
2
x y = 0,
2
: x
2
+ 2xy +y
2
x +y = 0.
R. Conica
1
este o hiperbol a cu centrul n C(1/5, 3/5). Conica
2
este o parabol a si, deci, diametrul conjugat oric arei directii are ecuatia de
forma 2x + 2y + = 0. Punnd conditia ca diametrul s a contin a punctul
C, g asim = 4/5. n concluzie, diametrul comun al celor dou a conice are
ecuatia 5x + 5y + 2 = 0.
Problema 6.3.13 Sa se reduca la forma canonica si sa se precizeze natura
si genul urmatoarelor conice, punndu-se n evidenta roto-translatiile plane
efectuate:
a)
1
: 3x
2
2xy + 3y
2
+ 4x + 4y 4 = 0;
b)
2
: 7x
2
8xy +y
2
2x 4y 1 = 0;
c)
3
: 9x
2
6xy +y
2
+ 20x = 0;
d)
4
: 2xy 2y + 1 = 0;
e)
5
: 3x
2
4xy + 2x + 2y 1 = 0;
f)
6
: x
2
4xy +y
2
+ 6x 12y + 8 = 0;
g)
7
: 4x
2
+ 4xy +y
2
4x 2y + 1 = 0;
h)
8
: x
2
2xy +y
2
+x y + 2 = 0;
i)
9
: 8x
2
+ 6xy + 6x + 3y + 1 = 0.
R.
1
: 2X
2
+Y
2
4 = 0 elips a; O(1, 1) centrul; e
1
=
1
2
(1, 1),
e
2
=
1
2
(1, 1) directiile axelor OX si OY.
b)
2
: 9Y
2
X
2
+4 = 0 hiperbol a; O(1, 2) centrul; e
1
=
1
5
(1, 2),
e
2
=
1
5
c)
3
: 5Y
2
+
10X = 0 parabol a; O(9/20, 33/20) vrful; 3xy+3 =

0 axa de simetrie; e
1
=
1
10
(1, 3), e
2
=
1
10
(3, 1) directiile axelor OX
si OY.
d)
4
: X
2
Y
2
+ 1 = 0 hiperbol a; O(1, 0) centrul; e
1
=
1
2
(1, 1),
e
2
=
1
2
e)
5
: X
2
+ 4Y
2
+ 3/4 = 0 hiperbol a; O(1/2, 5/4) centrul; e
1
=
1
5
(1, 2), e
2
=
1
5
f)
6
: X
2
+3Y
2
1 = 0 hiperbol a; O(3, 0) centrul; e
1
=
1
2
(1, 1),
e
2
=
1
2
g)
7
: Y
2
= 0 drepte confundate; 2x + y 1 = 0 axa de sime-
trie (se identic a cu conica); O(2/5, 1/5) originea sistemului de axe roto-
translatat; e
1
=
1
5
(1, 2), e
2
=
1
5
h)
8
: Y
2
+7/8 = 0 multimea vid a; O(1/4, 1/4) originea sistemului
de axe roto-translatat; e
1
=
1
2
(1, 1), e
2
=
1
2
(1, 1) directiile axelor OX
si OY.
i)
9
: 9Y
2
X
2
= 0 reuniune de drepte concurente; O(1/2, 1/3)
centrul (coincide cu punctul de intersectie al dreptelor concurente); e
1
=
1
10
(3, 1), e
2
=
1
10
Problema 6.3.14 Sa se determine ecua tia conicei care trece prin punctele
de intersec tie ale conicelor
1
: x
2
xy 2y
2
+x +y = 0,
2
: x
2
xy 2y
2
2x + 4y = 0
si prin punctule A(1, 2).
R. x
2
+xy + 2y
2
+ 5x 7y = 0.
Problema 6.3.15 Sa se reprezinte grac locul geometric al centrelor
conicelor din fascicolul circumscris patrulaterului determinat de punctele
A(0, 1), B(0, 1), C(2, 0) si D(2, 0). Sa se arate ca polarele punctului
P(1, 0), n raport cu conicele fascicolului, trec printr-un punct x.
R. Locul geometric al centrelor conicelor este dreapta x+2y = 0. Punctul
x c autat este P(4, 0).
Problema 6.3.16 Exista conice nedegenerate circumscrise hexagonului
ABCDEF, unde
A(1, 0), B
1
2
,
3
2
, C
1
2
,
3
2
,
D(1, 0), E
1
2
,
3
2
, F
1
2
,
3
2
?
n caz armativ, sa se scrie ecua tiile acestor conice.
R. Exist a o singur a conic a, si anume, cercul x
2
+y
2
= 1.
Problema 6.3.17 Sa se gaseasca polara punctului P(1, 1) n raport cu con-
ica
: x
2
+ 2xy y
2
+ 3x 5y 1 = 0
si polul dreptei d : x y 1 = 0 n raport cu aceea si conica.
R. Polara de pol P(1, 1) este 7x 5y 4 = 0 iar polul dreptei d este
punctul A(1/2, 7/6).
Problema 6.3.18 Sa se determine locul geometric al polurilor dreptelor
d
: (2 1)x + ( + 1)y + 1 = 0, R,
fa ta de conica
: xy +x +y 1 = 0.
R. Locul geometric al polurilor dreptelor d
este dreapta x+4y 7 = 0.

Problema 6.3.19 Se considera familia de conice
: x
2
+ 2xy 2x 4y = 0, R.
Sa se arate ca daca este variabil, polarele unui punct x din plan M(x
0
, y
0
),
unde x
2
0
+ 2y
0
2 = 0, n raport cu aceste conice, trec printr-un punct x.
R. Punctul x c autat are coordonatele
P
2x
0
(y
0
+ 1)
x
2
0
+ 2y
0
2
,
x
2
0
2y
2
0
+ 2y
0
x
2
0
+ 2y
0
2
.
Problema 6.3.20 Sa se scrie ecua tiile tangentelor la conica
: x
2
2y
2
5x + 4y + 6 = 0,
n punctele ei de intersec tie cu axele de coordonate.
R. Punctele de intersectie cu axele sunt P(0, 3), Q(0, 1), R(3, 0) si
S(2, 0). Tangentele corespunz atoare sunt T
P
: 5x + 8y 24 = 0, T
Q
:
5x 8y 8 = 0, T
R
: x + 4y 3 = 0 si T
S
: x 4y 2 = 0.
: 2x
2
4xy +y
2
2x + 6y 3 = 0,
care trec prin punctul P(3, 4).
R. Avem dou a tangente: x 3 = 0 si 7x 2y 13 = 0.
: x
2
+xy +y
2
+ 2x + 3y 3 = 0,
paralele cu dreapta d : 3x + 3y 5 = 0.
R. Tangentele c autate au ecuatiile x +y 1 = 0 si 3x + 3y 13 = 0.
Problema 6.3.23 Determina ti valorile parametrului real m care fac ca
dreapta d : y = mx sa e tangenta la conica
: (x +y)
2
+ 2 =
2(y x).
R. m
1
= 1/3 si m
2
= 3.
Problema 6.3.24 Sa se determine conica ce trece prin punctele A(0, 0),
B(1, 2), C(2, 1) si D(3, 1) si pentru care dreapta d : x 2y = 0 este
tangenta n punctul A.
R. Scriem fascicolul de conice care trec prin punctele A, B, C si D si
punem conditia ca dreapta d s a e tangent a n punctul A. G asim conica
3x
2
4xy 4y
2
7x + 14y = 0.
Problema 6.3.25 Sa se scrie ecua tia familiei de conice tangente axelor de
coordonate n punctele A(1, 0) si B(0, 2), punnd n eviden ta parabolele sale.
Sa se reprezinte grac conica din familie cu centrul n punctul C(1, 2).
R. Familia de conice c autat a este
: xy +(2x +y 2)
2
= 0, R.
Din conditia = 0, g asim parabola corespunz atoare valorii = 1/8, adic a
parabola 4x
2
4xy +y
2
8x 4y + 4 = 0. Conica cu centrul C este elipsa
4(x 1)
2
+ (y 2)
2
4, corespunz atoare valorii = 1/4.
Problema 6.3.26 Sa se scrie ecuatia fascicolului de conice bitangente
hiperbolei H : x
2
4y
2
4 = 0 n punctele ei de intersec tie cu dreapta
: y = 1. Sa se reprezinte grac conicele degenerate ale fascicolului.
R. Fascicolul de conice c autat este
: x
2
4y
2
4 + (y 1)
2
= 0,
R. Exist a o singur a conic a degenerat a ( = 0 = 2), reprezentat a
de reuniunea de drepte concurente x
2
2(y + 1)
2
= 0.
Problema 6.3.27 Sa se scrie fascicolul de conice circumscris triunghiu-
lui determinat de punctele A(3, 2), B(2, 1) si C(4, 1). Sa se determine
conicele degenerate ale acestui fascicol.
Ind. Fascicolul de conice circumscris triunghiului ABC este
,
: (3x 5y + 1)(x +y 5) +(3x 5y + 1)(x 3y 1)+
+(x +y 5)(x 3y 1) = 0,
unde , R.
Problema 6.3.28 Se da parabola
: x
2
+ 2xy +y
2
+ 3x 3y 18 = 0.
Sa se scrie ecua tia fascicolului de conice bitangente parabolei n punctele de
intersec tie cu prima bisectoare a axelor de coordonate. Sa se discute natura
conicelor acestui fascicol.
R. Fascicolul de conice c autat este
: x
2
+ 2xy +y
2
+ 3x 3y 18 +(x y)
2
= 0, R.
Pentru = 1/8, conica
este o reuniune de drepte concurente; Pentru

(, 1/8) (1/8, 0), conica
este o hiperbol a; Pentru = 0,

conica
este o parabol a; Pentru (0, ), conica
este o elips a.
Problema 6.3.29 Sa se arate ca locul geometric al centrelor conicelor fas-
cicolului de conice bitangente unei conice date n doua puncte date este o
dreapta.
Capitolul 7
Cuadrice
S a consider am spatiul punctual euclidian al vectorilor liberi din spatiu
c
3
= (E
3
, V
3
, ) si { = O; i, j, k un reper ortonormat n acest spatiu. Se
numeste suprafa ta regulata denita implicit n c
3
o multime de puncte din
spatiu P(x, y, z) ale c aror coordonate veric a o relatie de forma
: f(x, y, z) = 0,
unde functia f este diferentiabil a si are proprietatea
f
x
2
(P) +
f
y
2
(P) +
f
z
2
(P) = 0, P .
Denitia 7.1.1 n particular, se nume ste cuadrica sau suprafata alge-
brica de grad doi, o suprafa ta : f(x, y, z) = 0 denita de o functie
polinomiala de gradul al doilea
f(x, y, z) = a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz +
+2a
14
x + 2a
24
y + 2a
34
z +a
44
,
unde a
ij
R si

1ij3
a
2
ij
= 0.
Forma p atratic a q : R
3
R, q(x, y, z) = a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+2a
12
xy+
2a
13
xz + 2a
23
yz, se numeste forma patratica asociata cuadricei .
147
148 CAPITOLUL 7. CUADRICE
Denitia 7.1.2 Se numesc invariantii ortogonali (nu se modica la
roto-transla tii spatiale) ai cuadricei : f(x, y, z) = 0 numerele reale
=
a
11
a
12
a
13
a
14
a
12
a
22
a
23
a
24
a
13
a
23
a
33
a
34
a
14
a
24
a
34
a
44
, =
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
,
I = a
11
+a
22
+a
33
, J =
a
11
a
12
a
12
a
22
a
11
a
13
a
13
a
33
a
22
a
23
a
23
a
33
.
Matricea care determin a invariantul se numeste matricea cuadricei .
Denitia 7.1.3 Locul geometric al punctelor din spatiu egal departate, la
distan ta R > 0, de un punct x C(x
0
, y
0
, z
0
), numit centru, se nume ste
sfera si este descris de ecua tia cuadricei
S(C, R) : (x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
= R
2
.
Evident, o cuadric a : f(x, y, z) = 0, unde
f(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
+ax +by +cz +d,
este o sfer a dac a si numai dac a 4d < a
2
+b
2
+c
2
. n aceste conditii, sfera
este centrat a n C(a/2, b/2, c/2) si are raza R > 0, unde
2R =
a
2
+b
2
+c
2
4d.
Denitia 7.1.4 Locul geometric al punctelor din spa tiu care au aceea si pu-
tere fa ta de doua sfere S
1
(C
1
, R
1
) si S
2
(C
2
, R
2
) se nume ste planul radical
al sferelor S
1
si S
2
.
Propozitia 7.1.1 Planul radical a doua sfere S
1
(C
1
, R
1
) : f
1
(x, y, z) = 0
si S
2
(C
2
, R
2
) : f
2
(x, y, z) = 0 este un plan perpendicular pe axa O
1
O
2
a
centrelor celor doua sfere si are ecuatia
{{ : f
1
(x, y, z) f
2
(x, y, z) = 0.
Denitia 7.1.5 Locul geometric al punctelor din spa tiu care au aceea si pu-
tere fa ta de trei sfere S
1
(C
1
, R
1
), S
2
(C
2
, R
2
) si S
3
(C
3
, R
3
) se nume ste axa
radicala a sferelor S
1
S
2
si S
3
.
Propozitia 7.1.2 Axa radicala a trei sfere S
1
(C
1
, R
1
) : f
1
(x, y, z) = 0,
S
2
(C
2
, R
2
) : f
2
(x, y, z) = 0 si S
3
(C
3
, R
3
) : f
3
(x, y, z) = 0 este o dreapta
perpendiculara pe planul O
1
O
2
O
3
al centrelor sferelor si are ecuatia
/{ :
f
1
(x, y, z) f
2
(x, y, z) = 0
f
1
(x, y, z) f
3
(x, y, z) = 0.
Teorema 7.1.3 Prin patru puncte distincte necoplanare A(x
1
, y
1
, z
1
),
B(x
2
, y
2
, z
2
), C(x
3
, y
3
, z
3
) si D(x
4
, y
4
, z
4
) trece o singura sfera, descrisa de
ecua tia
S :
x
2
+y
2
+z
2
x y z 1
x
2
1
+y
2
1
+z
2
1
x
1
y
1
z
1
1
x
2
2
+y
2
2
+z
2
2
x
2
y
2
z
2
1
x
2
3
+y
2
3
+z
2
3
x
3
y
3
z
3
1
x
2
4
+y
2
4
+z
2
4
x
4
y
4
z
4
1
= 0.
Denitia 7.1.6 Cuadrica E, de ecua tie
E :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
1 = 0,
unde a > 0, b > 0, c > 0, se nume ste elipsoid.
Denitia 7.1.7 Cuadrica H
1
, de ecua tie
H
1
:
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
1 = 0,
unde a > 0, b > 0, c > 0, se nume ste hiperboloid cu o pnza.
Denitia 7.1.8 Cuadrica H
2
, de ecua tie
H
2
:
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
+ 1 = 0,
unde a > 0, b > 0, c > 0, se nume ste hiperboloid cu doua pnze.
Denitia 7.1.9 Cuadrica P
e
, de ecuatie
P
e
:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 2pz,
unde a > 0, b > 0, p R, se nume ste paraboloid eliptic.
Denitia 7.1.10 Cuadrica P
h
, de ecua tie
P
h
:
x
2
a
2

y
2
b
2
= 2pz,
unde a > 0, b > 0, p R, se nume ste paraboloid hiperbolic.
Denitia 7.1.11 Cuadrica C, de ecuatie
C :
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
= 0,
unde a > 0, b > 0, c > 0, se nume ste con.
Denitia 7.1.12 Cuadrica Ci, de ecua tie de forma
Ci : f(x, y) = 0, z R,
unde f(x, y) este o functie de grad doi n x si y, se nume ste cilindru.
Observatia 7.1.4 Alte cuadrice sunt: doua plane secante
x
2
a
2

y
2
b
2
= 0,
doua plane paralele (x
2
a
2
= 0), o dreapta dubla
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 0,
un punct dublu
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
= 0
sau multimea vida
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
+ 1 = 0.
Propozitia 7.1.5 O cuadrica : f(x, y, z) = 0 are un centru de sime-
trie C(x
0
, y
0
, z
0
) daca si numai daca = 0. Coordonatele x
0
, y
0
si z
0
ale
centrului de simetrie C (daca acesta exista) sunt solu tiile sistemului liniar
f
x
(x, y, z) = 0
f
y
(x, y, z) = 0
f
z
(x, y, z) = 0

a
11
x +a
12
y +a
13
z +a
14
= 0
a
12
x +a
22
y +a
23
z +a
24
= 0
a
13
x +a
23
y +a
33
z +a
34
= 0,
unde f
x
(x, y, z) = f/x, f
y
(x, y, z) = f/y si f
z
(x, y, z) = f/z.
Teorema 7.1.6 (reducerea la forma canonic a a cuadricelor) Fie
cuadrica : f(x, y, z) = 0, e
1
,
2
,
3
R radacinile ecuatiei
caracteristice (valorile proprii ale matricii formei patratice asociate
cuadricei)
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
= 0
3
I
2
+J = 0
si e
1
,
2
,
3
,
4
radacinile ecua tiei
a
11
a
12
a
13
a
14
a
12
a
22
a
23
a
24
a
13
a
23
a
33
a
34
a
14
a
24
a
34
a
44
= 0.
n acest context, avem:
daca = 0, atunci exista un sistem de coordonate OXY Z, ob tinut
printr-o roto-translatie a sistemului de coordonate Oxyz, n raport cu
care ecua tia cuadricei are forma canonica
:
1
X
2
+
2
Y
2
+
3
Z
2
+

= 0.
daca = 0, J = 0 si = 0, atunci forma canonica a cuadricei este
1
X
2
+
2
Y
2
2
J
Z = 0.
daca = 0, J = 0 si = 0, atunci forma canonica a cuadricei este
1
X
2
+
2
Y
2
+
K
J
= 0.
unde K =
1
3
+
1
4
+
1
4
+
2
4
.
daca = 0, J = 0, = 0 si K = 0, atunci forma canonica a cuadricei
este
X
2
2
K
I
3
Y = 0.
daca = 0, J = 0, = 0 si K = 0, atunci forma canonica a cuadricei
este
X
2
+
L
I
2
= 0,
unde L =
1
2
+
1
3
+
1
4
+
2
3
+
2
4
+
3
4
.
Corolarul 7.1.7 (clasicarea cuadricelor) Fie : f(x, y, z) = 0 o
cuadrica. n acest context, avem urmatoarea clasicare a cuadricelor:
daca cuadrica este nedegenerata ( = 0) atunci:
pentru = 0 cuadrica este multimea vida ori elipsoid
(sfera) ori hiperboloid cu o pnza sau doua;
pentru = 0 cuadrica este un paraboloid eliptic sau hiper-
bolic.
daca cuadrica este degenerata ( = 0) atunci:
pentru = 0 cuadrica este un punct dublu sau un con;
pentru = 0, J = 0 si K = 0 cuadrica este multimea vida
sau un cilindru;
pentru = 0, J = 0 si K = 0 cuadrica este o dreapta dubla
sau doua plane secante;
pentru = 0, J = 0 si K = 0 cuadrica este un cilindru
parabolic;
pentru = 0, J = 0 si K = 0 cuadrica este multimea vida
ori doua plane paralele sau confundate.
Reducerea cuadricelor la forma canonic a
"Metoda roto-translatiei" pentru cazul
2
+
2
+J
2
= 0 sau K = 0
1. Determin am valorile proprii
1
,
2
si
3
ale matricii formei p atratice
asociate cuadricei
A =
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
,
rezolvnd ecuatia caracteristic a (ecua tia seculara)
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
= 0.
2. Calcul am subspatiile proprii V
1
, V
2
si V
3
si determin am niste vec-
tori proprii ortonorma ti e
1
= (
1
,
2
,
3
), e
2
= (
1
,
2
,
3
) si e
3
=
(
1
,
2
,
3
). Efectund eventual o renumerotare a vectorilor proprii
ortonormati, scriem matricea de rotatie spatial a
R =

1

1

1
2

2

2
3

3

3
,
astfel nct det R = 1.
3. Efectu am rotatia n spatiu
x
y
z

1

1

1
2

2

2
3

3

3
si ajungem la o ecuatie de forma

:
1
x
2
+
2
y
2
+
3
z
2
+ 2a
14
x
+ 2a
24
y
+ 2a
34
z
+a
44
= 0,
unde a
ij
R.
4. Restrngem p atratele (dac a este cazul) si obtinem
:
1
+
a
14
2
+
2
+
a
24
2
+
3
+
a
34
2
+a
44
= 0,
unde
a
44
= a
44
a
2
14
1

a
2
24
2

a
2
34
3
.
5. Efectu am translatia n spatiu
X = x
+
a
14
1
Y = y
+
a
24
2
Z = z
+
a
34
3
,
:
1
X
2
+
2
Y
2
+
3
Z
2
+a
44
= 0.
6. n ultimul sistem de coordonate OXY Z recunoastem cuadrica .
Denitia 7.1.13 Fie : f(x, y, z) = 0 o cuadrica si v = li + mj + nk o
direc tie n spatiu. Locul geometric descris de mijloacele coardelor cuadricei
, paralele cu directia v, se nume ste plan diametral conjugat direc tiei v.
Propozitia 7.1.8 Planul diametrul conjugat direc tiei v = li + mj + nk,
relativ la cuadrica : f(x, y, z) = 0, este o portiune din planul de ecua tie
PD
v
: lf
x
+mf
y
+nf
z
= 0.
Denitia 7.1.14 Fie : f(x, y, z) = 0 o cuadrica si P(x
0
, y
0
, z
0
) un punct
arbitrar din spa tiu. Planul {
p
de ecua tie
{
p
: (x x
0
)f
x
(x
0
, y
0
, z
0
) + (y y
0
)f
y
(x
0
, y
0
, z
0
) + (z z
0
)f
z
(x
0
, y
0
, z
0
)+
+2f(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
se nume ste planul polar de pol P al cuadricei .
Planul polar al unui pol P(x
0
, y
0
, z
0
) care apartine cuadricei :
f(x, y, z) = 0 este exact planul tangent n P la cuadrica . Ecuatia acestui
plan tangent este
T
P
: (xx
0
)f
x
(x
0
, y
0
, z
0
) +(y y
0
)f
y
(x
0
, y
0
, z
0
) +(z z
0
)f
z
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
iar ecua tia dreptei normale n P la cuadrica este
N
P
:
x x
0
f
x
(x
0
, y
0
, z
0
)
=
y y
0
f
y
(x
0
, y
0
, z
0
)
=
z z
0
f
z
(x
0
, y
0
, z
0
)
.
Denitia 7.1.15 O cuadrica : f(x, y, z) = 0 cu proprietatea ca prin
orice punct al ei trece o dreapta inclusa n suprafa ta cuadricei se nume ste
cuadrica riglata. Daca prin ecare punct al cuadricei trec doua drepte dis-
tincte incluse n suprafa ta cuadricei spunem ca cuadrica este dublu riglata.
Teorema 7.1.9 Hiperboloidul cu o pnza descris de ecua tia
H
1
:
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
1 = 0
este o cuadrica dublu riglata cu dreptele generatoare
d
x
a

z
c
=
1
y
b
x
a
+
z
c
=
1
1 +
y
b
,
d
x
a

z
c
=
1 +
y
b
x
a
+
z
c
=
1
1
y
b
,
d
x
a

z
c
= 0
1
y
b
= 0,
d
x
a

z
c
= 0
1 +
y
b
= 0,
d
x
a
+
z
c
= 0
1
y
b
= 0,
d
x
a
+
z
c
= 0
1 +
y
b
= 0,
unde , R
.
Teorema 7.1.10 Paraboloidul hiperbolic descris de ecua tia
P
h
:
x
2
a
2

y
2
b
2
2pz = 0
este o cuadrica dublu riglata cu generatoarele
d
x
a

y
b
= 2pz
x
a
+
y
b
=
1
,
d
x
a
+
y
b
= 2pz
x
a

y
b
=
1
,
d
x
a

y
b
= 0
z = 0,
d
x
a
+
y
b
= 0
z = 0,
unde , R
.
Problema 7.2.1 Sa se determine ecua tia suprafetei generate de elipsa mo-
bila
E
y
2
25
+
z
2
16
=
x = ,
unde , R, care se deplaseaza paralel cu ea nsa si si se deformeaza
sprijinindu-se pe hiperbola xa
H :

y
2
25
+
x
2
9
= 1
z = 0.
Rezolvare. Faptul c a elipsa E
se sprijin a pe hiperbola H se reduce

la compatibilitatea sistemului de ecuatii (elipsa E
si hiperbola H au dou a
puncte comune)

y
2
25
+
z
2
16
=
y
2
25
+
x
2
9
= 1
x =
z = 0.
Este evident c a sistemul este compatibil dac a si numai dac a si satisfac
relatia
2
= 9( + 1). Folosind acum ecuatiile elipsei E
, prin nlocuirea
parametrilor si , g asim ecuatia suprafetei c autate:
:
x
2
9

y
2
25

z
2
16
= 1.
Aceasta este ecuatia unui hiperboloid cu dou a pnze.
Problema 7.2.2 Sa se determine locul geometric al punctelor din spa tiu
al caror raport al distan telor la punctele A(2, 2, 3) si B(2, 2, 3) este
constant.
Rezolvare. Fie P(x, y, z) un punct mobil n spatiu care veric a propri-
etatea din enunt. nseamn a c a avem
(x 2)
2
+ (y + 2)
2
+ (z 3)
2
(x + 2)
2
+ (y 2)
2
+ (z + 3)
2
= > 0.
Rezult a c a locul geometric c autat este determinat de cuadrica
: (1 )x
2
+ (1 )y
2
+ (1 )z
2
4(1 +)x + 4(1 +)y 6(1 +)z + 17(1 ) = 0.

Avem urm atoarele situatii:
a) dac a = 1, atunci cuadrica se reduce la planul ce trece prin origine
P : 2x 2y + 3z = 0.
b) dac a (0, 1) (1, ), atunci cuadrica este sfera
S :
x 2
1 +
1
2
+
y + 2
1 +
1
2
+
z 3
1 +
1
2
=
68
(1 )
2
cu centrul n C(2, 2, 3) si de raz a R > 0, unde
=
1 +
1
, R =
68
[1 [
.
Problema 7.2.3 Sa se determine coordonatele centrului de simetrie (n
cazul n care acesta exista) si sa se specice tipul cuadricelor:
a)
1
: 5x
2
8y
2
+ 5z
2
6xz + 8 = 0;
b)
2
: x
2
y
2
+z
2
2xy 2xz 2yz 5x 1 = 0;
c)
3
: 2x
2
+ 5y
2
+z
2
4xy + 2xz + 2z 1 = 0;
d)
4
: 3x
2
+y
2
+ 4xy 6xz 2yz 2y + 6z 3 = 0.
Rezolvare. a) Cuadrica
1
este nedegenerat a si are centru de simetrie
deoarece = 8 = 0, unde
=
5 0 3 0
0 8 0 0
3 0 5 0
0 0 0 8
= 1024, =
5 0 3
0 8 0
3 0 5
= 128.
Valorile proprii ale matricii care determin a pe = 0 sunt r ad acinile ecuatiei
seculare. Acestea sunt
1
= 2,
2
= 8 si
3
= 8. n concluzie, cuadrica
1
este un hiperboloid cu dou a pnze de ecuatie canonic a
1
:
X
2
4
+
Y
2
1

Z
2
1
+ 1 = 0.
Coordonatele centrului de simetrie al cuadricei
1
sunt C
1
(0, 0, 0) si se
deduc prin rezolvarea sistemului liniar
5x 3z = 0
y = 0
3x + 5z = 0.
b) Deoarece = 0 si = 0, cuadrica
2
este nedegenerat a si are centru
de simetrie. Invariantii ortogonali si au valorile
=
1 1 1 5/2
1 1 1 0
1 1 1 0
5/2 0 0 1
= 33/2, =
1 1 1
1 1 1
1 1 1
= 4.
Coordonatele centrului de simetrie sunt solutia sistemului liniar
2x 2y 2z = 5
x +y +z = 0
x y +z = 0,
adic a C
2
(5/4, 5/4, 0). Valorile proprii ale matricii care determin a invari-
antul = 0 sunt r ad acinile ecuatiei seculare, si anume
1
= 2,
2
= 1 si
3
= 2. n concluzie, cuadrica
1
este un hiperboloid cu o pnz a de ecuatie
2
:
X
2
33
16
+
Y
2
33
8
Z
2
33
16
1 = 0.
c) Invariantii ortogonali si ai cuadricei
3
sunt
=
2 2 1 0
2 5 0 0
1 0 1 1
0 0 1 1
= 7, =
2 2 1
2 5 0
1 0 1
= 1.
Cuadrica este nedegenerat a si are centrul C
3
(5, 2, 6) dat de solutia sistemu-
lui

2x 2y +z = 0
2x + 5y = 0
x +z = 1.
Valorile proprii ale matricii care determin a pe sunt solutiile ecuatiei secu-
lare
3
8
2
+ 12 1 = 0. Deoarece
lim
f() = f(0) = 1 f(2) = 1 lim
f() = ,
rezult a c a ecuatia are trei r ad acini reale
1
(, 0),
2
(0, 2) si
3

(2, ). n concluzie, cuadrica
3
este hiperboloidul cu o pnz a
3
:
X
2
7
1
+
Y
2
7
2
+
Z
2
7
3
1 = 0.
d) Cuadrica
4
este degenerat a si f ar a centru de simetrie deoarece in-
variantii ortogonali ai cuadricei
4
sunt
=
3 2 3 0
2 1 1 1
3 1 0 3
0 1 3 3
= 0, =
3 2 3
2 1 1
3 1 0
= 0, J = 11 = 0.
Valorile proprii ale matricii care determin a pe sunt
1,2
= 2

15 si
3
= 0. n urma calculelor, obtinem invariantii K = 0 si L = 33, deoarece
3 2 3 0
2 1 1 1
3 1 3
0 1 3 3
=
4
+
3
+ 33
2
.
Forma canonic a a cuadricei
4
este
3
:
2 +
15
X
2
+
15
Y
2
= 0.
Cu alte cuvinte,
4
este reuniunea a dou a plane secante.
Problema 7.2.4 Sa se determine coordonatele centrului de simetrie al
cuadricei
: 2x
2
+ 5y
2
+z
2
4xy + 2xz + 2y + 2z 1 = 0
si sa se efectueze o transla tie n acest centru.
Rezolvare. Centrul de simetrie al cuadricei se determin a cu ajutorul
sistemului liniar

2x 2y +z = 0
2x + 5y = 1
x +z = 1
si are coordonatele C(3, 1, 4). F acnd translatia sistemului de axe Oxyz n
sistemul de axe Cx
, determinat a de transform arile x = x
+3, y = y
+1
si z = z
4, cuadrica cap at a expresia

: 2x
2
+ 5y
2
+z
2
4x
+ 2x
4 = 0.
Problema 7.2.5 Sa se reduca la forma canonica si sa se specice natura
si tipul cuadricelor, precizndu-se roto-transla tiile spa tiale facute:
a)
1
: 36x
2
+y
2
+ 4z
2
+ 72x + 6y 40z + 109 = 0;
b)
2
: x
2
+ 3y
2
+ 4yz 6x + 8y + 8 = 0;
c)
3
: 2y
2
+ 4xy 8xz 4yz + 6x 5 = 0;
d)
4
: x
2
+y
2
+ 5z
2
6xy + 2xz 2yz 4x + 8y 12z + 14 = 0;
e)
5
: 2x
2
+y
2
+z
2
2xy + 2xz + 2x +y z 1 = 0;
f)
6
: 4x
2
+ 9y
2
12xy + 2x + 10y + 1 = 0.
Rezolvare. a) Deoarece forma p atratic a q
1
(x, y, z) = 36x
2
+ y
2
+ 4z
2
a cuadricei
1
este deja n form a canonic a, rezult a c a este sucient a doar o
translatie a sistemului de axe Oxyz pentru a obtine forma canonic a. For-
mnd p atrate n expresia lui
1
, obtinem
1
: 36[(x + 1)
2
1] + (y + 3)
2
9 + 4[(z 5)
2
25] + 109 = 0.
Efectund translatia X = x + 1, Y = y + 3 si Z = z 5 n centrul
C(1, 3, 5), g asim c a
1
este elipsoidul de ecuatie
1
: X
2
+
Y
2
36
+
Z
2
9
= 1.
b) Folosind metoda valorilor si vectorilor proprii, reducem la forma
canonic a forma p atratic a q
2
(x, y, z) = x
2
+3y
2
+4yz a cuadricei
2
. Valorile
proprii ale matricii acestei forme p atratice sunt solutiile ecuatiei seculare
1 0 0
0 3 2
0 2
= (1 )(
2
3 4) = 0,
adic a
1
= 1,
2
= 4 si
3
= 1. Bazele ortonormate ale subspatiilor proprii
asociate sunt
B
1
= e
1
= (1, 0, 0) , B
2
=
e
2
=
0,
2
5
,
1
,
B
3
=
e
3
=
0,
1
5
,
2
.
Acestea produc rotatia spatial a direct a sau pozitiv a (de determinant egal cu
unu)

x
y
z
=
1
5 0 0
0 1 2
0 2 1
.
Efectund schimbarea de coordonate (rotatia spatial a direct a)
x = x
y =
1
5
(y
+ 2z
)
z =
1
5
(2y
+z
),
n urma calculelor, expresia cuadricei
2
se reduce la
2
: x
2
y
2
+ 4z
2
6x
+
8
5
y
+
16
5
z
+ 8 = 0
2
: (x
3)
2
2
+ 4
+
2
2
1 = 0.
Efectund acum translatia X = x
3, Y = y
4/
5 si Z = z
+ 2/
5,
deducem c a cuadrica
2
este hiperboloidul cu o pnz a
2
: X
2
Y
2
+
Z
2
1
4
1 = 0.
c) Matricea formei p atratice q
3
(x, y, z) = 2y
2
+4xy8xz4yz a cuadricei
3
este
A
3
=
0 2 4
2 2 2
4 2 0
.
Valorile proprii ale acestei matrici sunt r ad acinile ecuatiei seculare, si anume
1
= 0,
2
= 4 si
3
= 6. Baza ortonormat a n care se obtine forma
canonic a a formei p atratice q
3
este
B
1
=
e
1
=
1
6
(1, 2, 1)
, B
2
=
e
2
=
1
2
(1, 0, 1)
,
B
3
=
e
3
=
1
3
(1, 1, 1)
.
n concluzie, vom efectua rotatia spatial a direct a
x
y
z
=
1
2

3
2
2 0
1

2

3
x =
1
6
(x
2y
3z
)
y =
1
6
(2x
2y
)
z =
1
6
(x
2y
3z
).
n urma rotatiei, expresia cuadricei
3
se reduce la
3
: 6y
2
4z
2
6x
3y
+ 3
2z
5 = 0
3
: 6
3
6
2
4
2
8
6x
35
8
= 0.
Efectund acum translatia
X = x
+
35
8
6
Y = y
3
6
Z = z
2
8
,
3
este paraboloidul hiperbolic
3
:
Y
2
1
6
Z
2
1
4
=
6X.
d) Forma p atratic a asociat a cuadricei
4
este
q
4
(x, y, z) = x
2
+y
2
+ 5z
2
6xy + 2xz 2yz.
Aplicnd metoda transform arilor ortogonale reducere la forma canonic a a
formelor p atratice, obtinem c a baza ortonormat a n care g asim forma canon-
ic a este
B =
e
1
=
1
2
(1, 1, 0) , e
2
=
1
3
(1, 1, 1) , e
3
=
1
6
(1, 1, 2)
R
3
.
Aceasta este format a din vectori proprii ortonormati, corespunz atori valo-
rilor proprii
1
= 2,
2
= 6 si
3
= 3. Efectund rotatia spatial a direct a
x
y
z
=
1
2 1
3

2 1
0

2 2
x =
1
6
(
3x
2y
+z
)
y =
1
6
(
3x
2y
)
z =
1
6
(
2y
+ 2z
),
obtinem cuadrica
4
: 2x
2
+ 3y
2
+ 6z
2
+
4
2
x
36
6
z
+ 14 = 0
4
: 2
2
+ 3y
2
+ 6
2
+ 6 = 0.
Efectund translatia

X = x
2
Y = y
Z = z
6
,
g asim hiperboloidul cu dou a pnze
4
:
X
2
3
+
Y
2
2
+Z
2
+ 1 = 0.
e) Matricea formei p atratice q
5
(x, y, z) = 2x
2
+ y
2
+ z
2
2xy + 2xz a
cuadricei
5
are valorile proprii
1
= 0,
2
= 1 si
3
= 3. Baza ortonormat a
de vectori proprii n care se obtine forma canonic a este
B =
e
1
=
1
3
(1, 1, 1) , e
2
=
1
2
(0, 1, 1) , e
3
=
1
6
(2, 1, 1)
R
3
.
Prin urmare, facnd rotatia spatial a direct a
x
y
z
=
1
2 0 2
2

3 1
2

3 1
x =
1
6
(
2x
+ 2z
)
y =
1
6
(
2x
3y
)
z =
1
6
(
2x
3y
+z
),
expresia cuadricei
5
se reduce la
5
: y
2
+ 3z
2
+
4
3
x
+
2
6
z
1 = 0
5
: y
2
+ 3
+
1
3
2
+
4
19
3
72
= 0.
n nal, efectund translatia
X = x
19
3
72
Y = y
Z = z
+
1
3
6
,
rezult a c a cuadrica
5
este paraboloidul eliptic
5
: Y
2
+
Z
2
1
3
=
4
3
X.
f) Reducnd prin metoda valorilor si vectorilor proprii (a transform arilor
ortogonale) la forma canonic a forma p atratic a
q
6
(x, y, z) = 4x
2
+ 9y
2
12xy,
obtinem valorile proprii
1
1
= 2, si
2
=
13, de multiplicitate algebric a m
2
= 1. Baza ortonormat a de vectori proprii
n care se obtine forma canonic a este
B =
e
1
=
1
13
(3, 2, 0) , e
2
= (0, 0, 1) , e
3
=
1
13
(2, 3, 0)
R
3
.
Efectund rotatia spatial a direct a
x
y
z
=
1
13
3 0 2
2 0 3
0

13 0
x =
1
13
(3x
+ 2z
)
y =
1
13
(2x
3z
)
z = y
,
n urma calculelor, expresia cuadricei
6
se reduce la
6
: 169z
2
+ 2
13x
13z
+ 1 = 0
6
:
13
169
2
+ 2
13
+
6
13
13
= 0.
Efectund acum translatia
X = x
+
6
13
13
Y = y
Z = z
13
169
,
6
este cilindrul parabolic
6
: 169Z
2
+ 2
13X = 0.
Problema 7.2.6 Sa se ae ecuatia diametrului cuadricei
: 4x
2
+ 6y
2
+ 4z
2
+ 4xz 8y 4z + 3 = 0,
care trece prin punctul A(0, 0, 2). Sa se determine apoi ecua tia planului
diametral conjugat acestui diametru.
Rezolvare. Coordonatele centrului de simetrie al cuadricei sunt x
0
=
1/3, y
0
= 2/3 si z
0
= 2/3, ca solutie a sistemului
2x +z = 0
3y 2 = 0
2z +x = 1.
n concluzie, ecuatia diametrului c autat este ecuatia dreptei ce trece prin
A si centrul cuadricei, adic a
d :
x
1
=
y
2
=
z 2
4
.
Ecuatia planului diametral conjugat directiei dreptei d, adic a directiei
v = i 2j + 4k, este dat a de 2x 2y + 3z = 0.
Problema 7.2.7 Sa se determine polul planului : x+3z +2 = 0 n raport
cu cuadrica
: 2x
2
+ 3y
2
6xz + 8yz 8x = 0
si sa se scrie ecua tia planului polar corespunzator punctului A(1, 2, 3), n
raport cu aceea si cuadrica.
Rezolvare. Fie P(, , ) polul planului . Ecuatia planului polar de
pol P este
{
P
: (4 6 8)x + (6 + 8)y + (6 + 8)z 8 = 0.
Acest plan coincide cu planul dac a
4 6 8
1
=
6 + 8
0
=
6 + 8
3
=
8
2
.
Rezult a = 64/37, = 48/37 si = 36/37. Deoarece avem
f
x
(x, y, z) = 4x 6z 8, f
y
(x, y, z) = 6y + 8z, f
z
(x, y, z) = 6x + 8y,
g asim ecuatia planului polar de pol A:
{
A
: 11x + 18y + 5z 4 = 0.
Problema 7.2.8 Sa se scrie ecua tiile planelor tangente si ale dreptelor nor-
male la cuadrica
: xy +z
2
2 = 0
n punctele ei de intersec tie cu axa Oz si n punctul A(1, 1, 1).
Rezolvare. Derivatele partiale ale functiei care deneste cuadrica
sunt
f
x
(x, y, z) = y, f
y
(x, y, z) = x, f
z
(x, y, z) = 2z,
si, prin urmare, avem
(grad f)(x, y, z) = (y, x, 2z).
Punctele de intersectie ale cuadricei cu axa Oz sunt P(0, 0,
2) si
Q(0, 0,
2), obtinute pentru x = y = 0. Avem atunci urm atorii gradi-

enti:
(grad f)(P) = (0, 0, 2
2), (grad f)(Q) = (0, 0, 2
2),
(grad f)(A) = (1, 1, 2).
n concluzie, ecuatiile planelor tangente si a normalelor cerute sunt:
T
P
: z
2 = 0, T
Q
: z +
2 = 0, T
A
: x +y 2z + 4 = 0.
N
P
:
x = 0
y = 0,
N
Q
:
x = 0
y = 0,
N
A
:
x + 1
1
=
y + 1
1
=
z 1
2
.
Problema 7.2.9 Sa se determine ecua tia planului tangent la paraboloidul
eliptic
:
x
2
9
+y
2
= 2z,
care este perpendicular pe vectorul v = i k.
Rezolvare. Toate planele din spatiu perpendiculare pe vectorul v sunt
determinate de fascicolul de plane paralele
: x z + = 0, R.
Alegem dintre aceste plane pe acela care are un singur punct comun cu
paraboloidul eliptic , adic a pe acela care are proprietatea c a sistemul de
ecuatii

x
2
9
+y
2
= 2z
x z + = 0,
are solutie unic a. Scotnd x = z din a doua ecuatie si introducnd n
prima ecuatie, obtinem
y
2
= 2z
(z )
2
9
.
Unicitatea solutiei ecuatiei n y implic a ecuatia (z )
2
= 18z. Punnd
conditia ca discriminantul s a se anuleze, g asim = 9/2. n concluzie,
ecuatia planului c autat este
: x z
9
2
= 0.
Problema 7.2.10 Sa se determine sfera S n ecare din urmatoarele
cazuri, cunoscnd ca:
a) este tangenta la planul : x z = 0 si are centrul C(2, 0, 3).
b) este tangenta la planul
: x + y + 1 = 0 n punctul E(1, 0, 0) si, de

asemenea, este tangenta la planul
: x +y +z = 0.
c) trece prin punctele necoplanare O(0, 0, 0), A(0, 0, 1), B(0, 1, 0) si
D(1, 0, 0).
Rezolvare. a) Raza sferei este R = d(C, ) = 5/
2. n concluzie,
ecuatia sferei este
S : (x 2)
2
+y
2
+ (z + 3)
2
=
25
2
.
b) Fie C(, , ) centrul sferei c autate si R > 0 raza acesteia. Ecuatia
sferei este
S : (x )
2
+ (y )
2
+ (z )
2
= R
2
.
Deoarece sfera S trece prin punctul E si este tangent a la planul
, obtinem
ecuatiile:

(1 +)
2
+
2
+
2
= R
2
[ + +[ = R
3.
Ecuatia planului tangent n punctul E al sferei S este
T
E
S : ( + 1)x +y +z + + 1 = 0,
si coincide cu ecuatia planului
. Din proportionalitatea coecientilor celor

dou a ecuatii, g asim = + 1 si = 0. nlocuind n ecuatiile anterioare,
obtinem
1,2
= (4
6)/2,
1,2
= (2
6)/2 si R
1,2
=

3
2. n
concluzie, avem dou a sfere cu proprietatea din enunt:
S
1,2
:
x +
4
6
2
2
+
y +
2
6
2
2
+z
2
= 5 2
6.
c) Folosind ecuatia sub form a de determinant a sferei ce trece prin patru
puncte, rezult a
S :
x
2
+y
2
+z
2
x y z 1
0 0 0 0 1
1 0 0 1 1
1 0 1 0 1
1 1 0 0 1
= x
2
+y
2
+z
2
x y z = 0
S :
x
1
2
2
+
y
1
2
2
+
z
1
2
2
=
3
4
.
Problema 7.2.11 Se da sfera : x
2
+y
2
+z
2
+2x 6y +4z 11 = 0. Sa
se determine coordonatele centrului si raza cercului situat la intersec tia
dintre sfera si planul : 2x y + 2z + 21 = 0.
Rezolvare. Restrngnd p atratele n ecuatia sferei, obtinem centrul
sferei C(1, 3, 2) si raza R = 5. Distanta de la centrul C la planul este
dat a de formula
d =
[ 2 3 4 + 21[
2
2
+ (1)
2
+ (2)
2
= 4 < 5.
Raza r a cercului se a a folosind teorema lui Pitagora: r =
R
2
d
2
= 3.
Pentru a determina coordonatele centrului O al cercului , observ am c a
punctul O se a a la intersectia dintre planul si dreapta care trece prin
centrul sferei C si este perpendicular a pe . Cu alte cuvinte, coordonatele
lui O sunt solutia sistemului
2x y + 2z + 21 = 0
x + 1
2
=
y 3
1
=
z + 2
2
.
G asim c a x = 11/3, y = 13/3 si z = 14/3.
Problema 7.2.12 Sa se determine coordonatele punctului H de intersectie
dintre planul triunghiului ABC si axul radical al sferelor care au ca diametre
laturile triunghiului, stiind ca vrfurile triunghiului ABC au coordonatele
A(1, 3, 4), B(3, 1, 2) si C(1/3, 1/3, 1/6).
Rezolvare. Ecuatia planului triunghiului ABC este descris a de
:
x y z 1
1 3 4 1
3 1 2 1
1/3 1/3 1/6 1
= 0 : 5x 7y 4z = 0.
Coordonatele centrelor sferelor, care au ca diametre laturile triunghiului
ABC, sunt mijloacele laturilor triunghiului, si anume
O
1
(2, 2, 1), O
2
1
3
,
4
3
,
23
12
, O
3
4
3
,
1
3
,
13
12
,
iar razele acestor sfere sunt
R
1
=
AB
2
=
11, R
2
=
AC
2
=
1
2
1089
36
, R
3
=
BC
2
=
1
2
585
36
.
n urma calculelor, ecuatiile sferelor devin:
S
AB
: x
2
+y
2
+z
2
4x 4y + 2z 2 = 0;
S
AC
: x
2
+y
2
+z
2
2
3
x
8
3
y +
23
6
z 2 = 0;
S
BC
: x
2
+y
2
+z
2
8
3
x
2
3
y
13
6
z 1 = 0.
Prin urmare, ecuatiile care denesc axa radical a a celor trei sfere devin
20x + 8y + 11z = 0
2x 2y + 6z = 1.
Coordonatele punctului H de intersectie dintre planul triunghiului ABC
si axul radical al sferelor care au ca diametre laturile triunghiului sunt date
de solutia sistemului
20x + 8y + 11z = 0
2x 2y + 6z = 1
5x 7y 4z = 0.
n concluzie, acestea vor x = 1/28, y = 3/28 si z = 1/7
Problema 7.2.13 Se da paraboloidul hiperbolic
:
x
2
9

z
2
4
= y.
Sa se calculeze unghiul dintre generatoarele rectilinii ale cuadricei , care
trec prin punctul A(3, 1, 0).
Rezolvare. Prin punctul A(3, 1, 0) trec dou a generatoare ale
paraboloidului hiperbolic . Este vorba despre generatoarele
d
=1
:
x
3
y
z
2
= 0
x
3
+
z
2
1 = 0,
d
=1
:
x
3
y +
z
2
= 0
x
3

z
2
1 = 0.
Vectorii directori ai acestor generatoare sunt:
v
=1
=
1
3
i j
1
2
k
1
3
i +
1
2
k
=
1
2
i
1
3
j +
1
3
k,
v
=1
=
1
3
i j +
1
2
k
1
3
i
1
2
k
=
1
2
i +
1
3
j +
1
3
k.
n concluzie, unghiul dintre generatoarele d
=1
si d
=1
este dat de
formula
cos =
< v
=1
, v
=1
>
[[v
=1
[[ [[v
=1
[[
=
9
17
.
Problema 7.2.14 Sa se determine locul geometric al punctelor de pe hiper-
boloidul cu o pnza
:
x
2
4
y
2
+
z
2
4
1 = 0,
prin care trec generatoare rectilinii perpendiculare.
Rezolvare. Deoarece generatoarele de la innit (cele care se inter-
secteaz a) nu sunt perpendiculare, vom studia problema doar pentru gen-
eratoarele
d
x
2
y =
1
z
2
x
2
+y =
1
1 +
z
2
, d
x
2
y =
1 +
z
2
x
2
+y =
1
1
z
2
,
unde , R
, ale c aror vectori directori sunt

v
=

1
2
i j +

2
k
1
2
i +j
1
2
k
=
=

1
2

2
i +
1
4
+

4
j +k,
v
=

1
2
i j

2
k
1
2
i +j +
1
2
k
=
=

1
2
+

2
1
4
+

4
j +k.
Fie M(, , ) un punct de pe hiperboloidul cu o pnz a . Cu alte cu-
vinte, avem
:
2
4
2
+
2
= 4.
Prin punctul M trec dou a generatoare corespunz atoare valorilor
=
2
2
, =
2
2 +
, = 2.
Conditia de perpendicularitate a generatoarelor d
si d
se reduce la
'v
, v
` = 0 5
2
2
3(
2
+
2
) 16 + 5 = 0
=
8
15 (
2
+ 1)
5
2
3
, =
3
5
.
nlocuind si , n urma calculelor, obtinem cuadricele
1,2
: 5
2
+ 20
2
+ 5
2
20 4
15 4
15 12 44 = 0.
n concluzie, locul geometric cerut este format din toate punctele
M(, , ) care veric a ecuatiile cuadricelor si
1
, respectiv si
2
.
Cu alte cuvinte, punctele M apartin multimii (
1
) (
2
), din care
se scot punctele impuse de conditiile de existent a de mai sus.
Problema 7.3.1 Fie sfera S : x
2
+y
2
+z
2
2x + 4y + 1 = 0. Sa se scrie
ecua tia planului tangent la sfera n punctul A(3, 2, 0) si sa se determine
raza cercului obtinut prin intersec tia sferei cu planul : x2y +2
5z = 0.
R. T
A
S : x 3 = 0; r =
3.
Problema 7.3.2 Sa se determine sfera S n ecare din urmatoarele cazuri:
a) trece prin punctele necoplanare O(0, 0, 0), A(a, 0, 0), B(0, b, 0) si
C(0, 0, c), unde a > 0, b > 0 si c > 0;
b) are centrul pe dreapta d : x = 2y 2 = 2z + 4, trece prin punctul
A(1, 1, 0) si este tangenta dreptei d
: 2x 2 = 2y 2 = z;
c) are centrul situat n planul : x + 2y z 1 = 0 si trece prin cercul
:
x
2
+y
2
+z
2
4x 4y 2z + 5 = 0
x +y z 4 = 0.
R. a) S : x
2
+y
2
+z
2
axbycz = 0; b) S : (x2)
2
+(y2)
2
+(z+1)
2
=
3; c) Sfera c autat a apartine familiei de sfere
S
: x
2
+y
2
+z
2
4x 4y 2z + 5 +(x +y z 4) = 0, R.
Punnd conditia ca centrul acestei sfere s a apartin a planului , g asim = 2.
Deci, sfera c autat a are ecuatia
S : x
2
+y
2
+z
2
2x 2y 4z 3 = 0
S : (x 1)
2
+ (y 1)
2
+ (z 2)
2
= 9.
Problema 7.3.3 Se considera sferele S
1
: x
2
+ y
2
+ z
2
3 = 0 si S
2
:
x
2
+y
2
+z
2
2x + 2y 4z 3 = 0.
a) sa se scrie ecuatia planului radical al celor doua sfere;
b) sa se scrie ecua tia fascicolului determinat de cele doua sfere si sa se
determine sfera din fascicol, care este tangenta la planul : x y +
4z + 4 = 0.
R. a) {{ : xy+2z = 0; b) Ecuatia fascicolului de sfere este S
1
+S
2
=
0, R. Punnd conditia ca distanta de la centru la planul s a e egal a
cu raza, g asim
1
= 1 si
2
= 19/17.
Problema 7.3.4 Sa se determine valoarea parametrului real , astfel nct
planul : x +y +z = 0 sa e tangent la sfera
S : x
2
+y
2
+z
2
+ 2x 4y + 2 = 0,
si sa se ae coordonatele punctului de contact dintre acestea.
R.
1
= 2, P
1
(2, 1, 1);
2
= 4, P
2
(0, 3, 1).
Problema 7.3.5 Se da un tetraedru tridreptunghic SABC. Din vrful S se
coboara perpendiculara pe planul ABC si se prelunge ste pna se intersecteaza
cu sfera circumscrisa tetraedrului. Sa se arate ca 3SP = SI, unde P este
piciorul perpendicularei pe planul triunghiului ABC iar I este punctul de
intersec tie cu sfera.
R. Dac a S(0, 0, 0), A(a, 0, 0), B(0, b, 0), C(0, 0, c), unde a > 0, b > 0 si
c > 0, atunci
SI = 3SP =
3
1
a
2
+
1
b
2
+
1
c
2
.
Problema 7.3.6 Sa se determine punctele de pe elipsoidul
: 3x
2
+ 2y
2
+z
2
9 = 0,
n care normalele la suprafata sunt paralele cu dreapta
d :
x + 2
3
=
y + 1
2
=
z 1
2
.
R. P
1
(1, 1, 2) si P
2
(1, 1, 2).
Problema 7.3.7 Sa se gaseasca planul polar al originii n raport cu
cuadrica
: x
2
+ 2y
2
z
2
4xy + 6y 2 = 0
si sa se determine polul planului : x +y +z 5 = 0 n raport cu aceasta.
R. {
O
: 3y 2 = 0; Polul planului este punctul P(13, 9, 5).
Problema 7.3.8 Sa se determine ecua tia planului diametral al cuadricei
: x
2
+ 2y
2
z
2
4xy + 6y 4z 2 = 0,
care este paralel cu planul : 2x y z = 0.
R. 4x 2y 2z 13 = 0.
Problema 7.3.9 Sa se determine centrul de simetrie al cuadricei
: x
2
+ 5y
2
+z
2
+ 2xy + 6xz + 2yz 2x + 6y + 2z = 0,
precum si un reper n raport cu care cuadrica admite forma canonica.
R. Centrul cuadricei este C(1/3, 2/3, 2/3). Reperul c autat OXY Z
are originea n centrul O = C si are directiile axelor OX, OY si OZ deter-
minate de versorii
e
1
=
1
2
(1, 0, 1), e
2
=
1
3
(1, 1, 1), e
3
=
1
6
(1, 2, 1).
Problema 7.3.10 Sa se reduca la forma canonica (precizndu-se roto-
transla tiile spa tiale efectuate) si sa se recunoasca cuadricele:
a)
1
: 5x
2
8y
2
+ 5z
2
6xz + 8 = 0;
b)
2
: x
2
y
2
+z
2
2xy 2xz 2yz 5x 1 = 0;
c)
3
: x
2
+y
2
+z
2
2xy 12x + 4y + 6z 3 = 0;
d)
4
: x
2
4y
2
4z
2
+ 10yz + 2x + 2y + 2z + 3 = 0;
e)
5
: x
2
+ 2y
2
+z
2
2xy 2yz + 6x 6y + 8 = 0;
f)
6
: x
2
+y
2
+z
2
+ 2xy 12x + 4y + 6z 3 = 0;
g)
7
: 2y
2
+ 4xy 8xz 4yz + 6x 5 = 0;
h)
8
: 4x
2
+ 9y
2
12xy + 2x + 10y + 1 = 0;
i)
9
: x
2
+ 2y
2
+z
2
2xy 2yz + 6x 6y + 9 = 0;
j)
10
: z
2
+ 4xy 1 = 0.
R. a)
1
: X
2
+
Y
2
4
+Z
2
+1 = 0 - hiperboloid cu dou a pnze; C(0, 0, 0)
- centrul cuadricei; e
1
= (0, 1, 0), e
2
=
1
2
(1, 0, 1), e
3
=
1
2
(1, 0, 1) -
directiile axelor CX, CY si CZ.
b)
2
: X
2
+ 2Y
2
2Z
2
33/8 = 0 - hiperboloid cu o pnz a;
C(5/4, 5/4, 0) - centrul cuadricei; e
1
=
1
3
(1, 1, 1), e
2
=
1
2
(1, 0, 1),
e
3
=
1
6
(1, 2, 1) - directiile axelor CX, CY si CZ.
c)
3
: Y
2
+ 2Z
2
2
X = 0 - paraboloid eliptic; O(3/2, 11/2, 3)
- originea sistemului de axe OXY Z; e
1
=
1
2
(1, 1, 0), e
2
= (0, 0, 1), e
3
=
1
2
(1, 1, 0) - directiile axelor OX, OY si OZ.
d)
4
: 4X
2
18Y
2
+ 2Z
2
+ 1 = 0 - hiperboloid cu dou a pnze;
C(1/2, 1, 1) - centrul cuadricei; e
1
= (1, 0, 0), e
2
=
1
2
(0, 1, 1),
e
3
=
1
2
(0, 1, 1) - directiile axelor CX, CY si CZ.
e)
5
: X
2
+3Z
2
1 = 0 - cilindru eliptic; O(2, 1, 1) - originea sistemului
de axe OXY Z; e
1
=
1
2
(1, 0, 1), e
2
=
1
3
(1, 1, 1), e
3
=
1
6
(1, 2, 1) -
directiile axelor OX, OY si OZ.
f)
6
: X
2
+ 2Z
2
16
2
Y = 0 - paraboloid eliptic; O(0, 2, 3) - originea
sistemului de axe OXY Z; e
1
= (0, 0, 1), e
2
=
1
2
(1, 1, 0), e
3
=
1
2
(1, 1, 0)
- directiile axelor OX, OY si OZ.
g)
7
: 4Y
2
+ 6Z
2

6X = 0 - paraboloid hiperbolic;
O(55/48, 98/48, 19/48) - originea sistemului de axe OXY Z; e
1
=
1
6
(1, 2, 1), e
2
=
1
2
(1, 0, 1), e
3
=
1
3
(1, 1, 1) - directiile axelor OX,
OY si OZ.
h)
8
: 13Z
2
+ 2
13X = 0 - cilindru parabolic; O(2/13, 3/13, 0) -

originea sistemului de axe OXY Z; e
1
=
1
13
(3, 2, 0), e
2
= (0, 0, 1), e
3
=
1
13
(2, 3, 0) - directiile axelor OX, OY si OZ.
i)
9
: X
2
+ 3Z
2
= 0 - dreapt a dubl a; O(2, 1, 1) - originea sistemului
de axe OXY Z; e
1
=
1
2
(1, 0, 1), e
2
=
1
3
(1, 1, 1), e
3
=
1
6
(1, 2, 1) -
directiile axelor OX, OY si OZ.
j)
10
: X
2
2Y
2
+ 2Z
2
1 = 0 - hiperboloid cu o pnz a; C(0, 0, 0)
- centrul cuadricei; e
1
= (0, 0, 1), e
2
=
1
2
(1, 1, 0), e
3
=
1
2
(1, 1, 0) -
directiile axelor CX, CY si CZ.
Problema 7.3.11 Sa se discute natura si tipul cuadricelor
: x
2
+y
2
+z
2
+ 2(xy +xz +yz) = 0, R.
R. Dac a (, 1/2) (1, ), atunci cuadrica este un con circular;
Dac a (1/2, 1), atunci cuadrica este un punct dublu; Dac a = 1/2,
atunci cuadrica este un dreapta dubla; Dac a = 1, atunci cuadrica este un
plan confundat.
Problema 7.3.12 Sa se scrie ecua tiile generatoarelor rectilinii ale hiper-
boloidului cu o pnza
: x
2
+y
2
z
2
4
1 = 0,
care trec prin punctul A(1, 4, 8) si sa se calculeze unghiul dintre acestea.
R. Generatoarele c autate sunt
d
1
:
2x + 2y z 2 = 0
2x 2y +z 2 = 0
si d
2
:
10x + 6y 5z + 6 = 0
6x 10y + 3z + 10 = 0.
Unghiul dintre aceste generatoare cos = 83/85.
Problema 7.3.13 Sa se scrie ecua tiile generatoarelor rectilinii ale
paraboloidului hiperbolic
:
x
2
4
y
2
= 4z,
care sunt paralele cu planul : 3x + 2y 4z = 0.
R. Generatoarele c autate sunt
d
1
:
x 2y 4z = 0
x + 2y 4 = 0
si d
2
:
x + 2y 2z = 0
x 2y 8 = 0.
Problema 7.3.14 Sa se determine generatoarelor rectilinii ale hiper-
boloidului cu o pnza
: x
2
y
2
4
+
z
2
9
1 = 0,
care sunt con tinute n planul : 6x + 3y 2z + 6 = 0.
R. Exist a o singur a generatoare, si anume
d :
6x 3y + 2z + 6 = 0
6x + 3y 2z + 6 = 0.
Problema 7.3.15 Sa se arate ca locul geometric al punctelor din spa tiu
egal departate de dreptele
d
1
: x + 1 = y 1 = z 1, d
2
:
x 1
1
=
y + 1
2
=
z + 1
1
este o cuadrica riglata si sa se scrie ecua tiile generatoarelor rectilinii de la
innit ale acestei cuadrice.
R. Locul geometric c autat este cuadrica
: x
2
2y
2
+z
2
+ 8xy + 2xz + 8yz 24x + 12y + 24z 2 = 0,
care redus a la forma canonic a este paraboloidul hiperbolic
: Y
2
Z
2
= 4
2X,
unde O(2/3, 1/3, 2/3) este originea sistemului de axe OXY Z iar
e
1
=
1
2
(1, 0, 1), e
2
=
1
3
(1, 1, 1), e
3
=
1
6
(1, 2, 1)
reprezint a directiile axelor OX, OY si OZ. Generatoarele la innit ale
paraboloidului hiperbolic sunt
d
2 1)x + (
2 + 2)y + (
2 1)z +
2 2 = 0
x z = 0
si
d
2 + 1)x + (
2 2)y + (
2 + 1)z +
2 + 2 = 0
x z = 0.
Capitolul 8
Gener ari de suprafete
S a consider am spatiul punctual euclidian al vectorilor liberi din spatiu
c
3
= (E
3
, V
3
, ) si { = O, i, j, k un reper ortonormat n acest spatiu.
Denitia 8.1.1 Se nume ste suprafata cilindrica c
3
, de curba
directoare
=
1

2
:
f(x, y, z) = 0 (
1
)
g(x, y, z) = 0 (
2
)
si dreapta generatoare
d =
1

2
:
A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
= 0 (
1
)
A
2
x +B
2
y +C
2
z +D
2
= 0 (
2
),
o suprafa ta c
3
ob tinuta prin deplasarea, paralel cu dreapta d, a unei
drepte care se sprijina pe curba directoare .
Teorema 8.1.1 Ecuatia suprafetei cilindrice de curba directoare si
dreapta generatoare d are expresia
: (
1
,
2
) = 0,
unde
1
si
2
sunt ecuatiile planelor ce determina generatoarea d iar
(, ) = 0 este conditia de compatibilitate a sistemului n x, y, z, descris
de ecua tiile

f = 0
g = 0
1
= , R
2
= , R.
179
180 CAPITOLUL 8. GENER
ARI DE SUPRAFE TE
Denitia 8.1.2 Se nume ste suprafata conica c
3
, de curba direc-
toare =
1

2
si vrf V (x
0
, y
0
, z
0
), suprafa ta ob tinuta prin deplasarea
unei drepte care trece prin punctul x V si se sprijina pe curba directoare .
Teorema 8.1.2 Ecua tia suprafe tei conice de curba directoare si vrf
V este data de
2
,

2
= 0,
unde
1
: xx
0
= 0,
2
: yy
0
= 0 si
3
: zz
0
= 0 sunt planele ortogonale
care formeaza un triedru tridreptunghic n vrful V,
= `P(x, y, z) [
2

3
= 0 iar (, ) = 0 este condi tia de compatibilitate a sistemului n
x, y, z, descris de ecua tiile
f = 0
g = 0
2
= 0, R
3
= 0, R.
Denitia 8.1.3 Se nume ste suprafata conoida c
3
, de plan direc-
tor : Ax+By +Cz +D = 0, dreapta generatoare d =
1
2
si curba
directoare =
1
2
, suprafa ta ob tinuta prin deplasarea unei drepte mo-
bile, paralela cu planul , care intersecteaza dreapta d si se sprijina pe curba
directoare .
Teorema 8.1.3 Ecua tia suprafe tei conoide de plan director , genera-
toare d, si curba directoare este exprimata prin
,

1
= 0,
unde ,
1
si
2
sunt ecua tiile planelor ce intervin n construc tia suprafe tei
conoide,
= `P(x, y, z) [
2
= 0 iar (, ) = 0 este condi tia de
compatibilitate a sistemului n x, y, z, descris de ecua tiile
f = 0
g = 0
= , R
2
= 0, R.
Denitia 8.1.4 Se nume ste suprafata de rotatie c
3
, de curba di-
rectoare =
1

2
si axa de rotatie
d :
x x
0
l
=
y y
0
m
=
z z
0
n
,
suprafa ta ob tinuta prin rotirea curbei n jurul axei d.
Teorema 8.1.4 Suprafa ta de rota tie de curba directoare si axa d este
descrisa de ecua tia
:
lx +my +nz,
(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
= 0,
unde (, ) = 0 este condi tia de compatibilitate a sistemului n x, y, z,
descris de ecua tiile
f = 0
g = 0
lx +my +nz = , R
(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
+ (z z
0
)
2
=
2
, R.
Problema 8.2.1 Sa se scrie ecua tia suprafe tei cilindrice , care are ge-
neratoarele paralele cu dreapta d si are curba directoare , n urmatoarele
cazuri:
a) : x
2
+ 2y
2
z = 0, x 1 = 0 si d : x +y = 0, z = 0.
b) : x
2
+y
2
+z
2
1 = 0, 2x3y+z = 0 si dreapta d are vectorul director
v = 2i +j + 2k.
c) : x = cos t, y = sint, z = 0, t [0, 2] si dreapta d are parametri
directori (1, 3, 2).
Rezolvare. a) Fie sistemul de ecuatii
x
2
+ 2y
2
z = 0
x 1 = 0
x +y = , R
z = , R,
ale c arui solutii (obtinute doar din ultimele trei ecuatii) sunt x = 1, y = 1
si z = . Conditia de compatibilitate algebric a (de sprijin, din punct de
vedere geometric) este 1 + 2( 1)
2
= 0. n concluzie, tinnd cont c a
= x +y si = z, obtinem ecuatia suprafetei cilindrice
: 2(x +y 1)
2
z + 1 = 0.
ARI DE SUPRAFE TE
b) S a consider am dreapta d care trece prin origine si este directionat a de v:
d :
x
2
=
y
1
=
z
2
d :
x 2y = 0
2y z = 0.
Solutia sistemului de ecuatii
x
2
+y
2
+z
2
1 = 0
2x 3y +z = 0
x 2y = , R
2y z = , R
este x = (2 )/3, y = ( 2)/3 si z = ( + 4)/3. Conditia de
compatibilitate (de sprijin) se reduce la
(2 )
2
+ ( 2)
2
+ ( + 4)
2
= 9 2
2
+ 7
2
= 3.
Deoarece = x 2y si = 2y z, deducem c a ecuatia suprafetei cilindrice
c autate este
: 2(2y z)
2
+ 7(x 2y)
2
= 3.
c) Ecuatia cartezian a a curbei (ca intersectie de suprafete) este
:
x
2
+y
2
1 = 0
z = 0
iar o dreapt a cu parametri directori (1, 3, 2) este
d :
x
1
=
y
3
=
z
2
d :
3x +y = 0
2x +z = 0.
Rezolvnd sistemul de ecuatii
x
2
+y
2
1 = 0
z = 0
3x +y = , R
2x +z = , R,
g asim x = /2, y = (2 + 3)/2 si z = 0, cu conditia de compatibilitate
2
+ (2 + 3)
2
= 4. Tinnd cont de faptul c a = 3x + y si = 2x +z,
obtinem ecuatia suprafetei cilindrice
: (z 2x)
2
+ (2y + 3z)
2
= 4.
Problema 8.2.2 Sa se determine ecuatiile carteziene care descriu proiec tia
curbei : x
2
+yz = 0, 2x z 1 = 0 pe planul xOy.
Rezolvare. Deoarece planul xOy are ca directie normal a axa Oz, s a
consider am cilindrul avnd curba directoare si generatoarele paralele cu
axa Oz : x = 0, y = 0. Sistemul de ecuatii
x
2
+yz = 0
2x z 1 = 0
x = , R
y = , R
are solutia x = , y = si z = 2 1, cu conditia de compatibilitate
2
+(2 1) = 0. Obtinem ecuatia cilindrului
: x
2
+ 2xy y = 0.
Intersectia cilindrului cu planul xOy conduce la determinarea proiectiei
c autate:
= pr
xOy
:
x
2
+ 2xy y = 0
z = 0.
Problema 8.2.3 Sa se demostreze ca proiec tia curbei lui Viviani
:
x
2
+y
2
+z
2
= R
2
x
2
+y
2
= Rx, R > 0,
pe planul xOz este o parabola.
Rezolvare. Se scrie ecuatia cilindrului care are curba directoare si
generatoarele paralele cu axa Oy, apoi se face intersectia acestuia cu planul
xOz.
Ecuatiile generatoarelor cilindrului sunt x = , z = . Obtinem y =
R
2
2
si conditia de sprijin
2
+ R R
2
= 0. n concluzie,
proiectia curbei lui Viviani pe planul xOz este parabola
= pr
xOz
:
z
2
+Rx R
2
= 0, R > 0
y = 0.
ARI DE SUPRAFE TE
Problema 8.2.4 Sa se scrie ecua tia suprafe tei conice cu vrful n
V (1, 1, 1) si avnd curba directoare
:
x
2
+y
2
4 = 0
z = 0.
Rezolvare. Vrful V se a a la intersectia planelor x 1 = 0, y 1 = 0
si z 1 = 0. Rezolvnd sistemul de ecuatii
x
2
+y
2
4 = 0
z = 0
x 1 (y 1) = 0, R
y 1 (z 1) = 0, R,
g asim x = 1, y = 1 si z = 0. Conditia de compatibilitate a sistemului
este (1 )
2
+ (1 )
2
= 4, adic a avem suprafata conic a
: (z x)
2
+ (z y)
2
= 4(z 1)
2
,
unde
= `P(x, y, z) [ (y 1)(z 1) = 0.
Problema 8.2.5 Sa se scrie ecuatia suprafe tei conice cu vrful V , situat
la intersec tia planelor x + 3z 10 = 0, y 2 = 0, si x z + 2 = 0 si care
are drept curba directoare curba
:
x
2
+z
2
2x = 0
y = 0.
Rezolvare. S a consider am sistemul de ecuatii
x
2
+z
2
2x = 0
y = 0
x + 3z 10 (y 2) = 0, R
y 2 (x z + 2) = 0, R,
ale c arui solutii sunt
x =
2 3
2
, y = 0, z =
6 + 1
2
.
Conditia de compatibilitate (de sprijin) este
(2 3)
2
4
2
+
(6 + 1)
2
4
2
=
2 3
.
Aceasta conduce, n urma calculelor, la suprafata conic a
: (y 2x)
2
+ (3y 2z)
2
= (y 2)(2y 4x),
unde
= `P(x, y, z) [ (y 2)(x z + 2) = 0.
Problema 8.2.6 Sa se determine locul geometric descris de tangentele
duse din origine la sfera
S : (x 5)
2
+ (y + 1)
2
+z
2
= 16.
Rezolvare. Multimea tuturor dreptelor din spatiu, care trec prin origi-
nea sistemului de axe, este descris a de fascicolul
d
x y = 0, R
y z = 0, R.
Conditia de tangent a la sfer a a dreptelor d
este determinat a de conditia

ca sistemul

(x 5)
2
+ (y + 1)
2
+z
2
= 16
x y = 0
y z = 0
s a aib a solutie unic a. Deoarece x = z si y = z, deducem c a ecuatia de
gradul doi
(z 5)
2
+ (z + 1)
2
+z
2
= 16
trebuie s a aib a discriminantul egal cu zero. Rezult a conditia de sprijin
15
2
2
9
2
10
2
10 = 0, din care obtinem ecuatia suprafetei conice
: 15x
2
9y
2
10xy 10z
2
= 0,
unde
= `P(x, y, z) [ y z = 0.
Problema 8.2.7 Sa se scrie ecua tia suprafetei generate de drepte care se
sprijina pe axa Oz si curba
:
y
2
2z + 2 = 0
x
2
2z + 1 = 0,
si ramn paralele cu planul xOy.
Rezolvare. Deoarece planul xOy este descris de ecuatia z = 0 iar axa
Oz are ecuatia
Oz :
x = 0
y = 0,
rezult a c a generatoarele suprafetei c autate sunt
d
z = , R
x y = 0, R.
ARI DE SUPRAFE TE
Conditia de sprijin pe curba este
2
2
2 2
2
+ 1 = 0, 1/2, = 0,
si, deci, obtinem conoidul de plan director xOy, de ecuatie
: 2zx
2
2zy
2
2x
2
+y
2
= 0, x = 0, y = 0, z
1
2
.
Problema 8.2.8 Sa se scrie ecua tia suprafe tei generate de drepte care se
sprijina pe axa Oz si curba : x = t, y = t
2
, z = t
3
, t R si ramn
paralele cu planul xOy.
Rezolvare. Generatoarele suprafetei sunt
d
z = , R
x y = 0, R
iar ecuatia cartezian a a curbei este
:
y = x
2
z = x
3
.
Conditia de compatibilitate se reduce la =
2
3
, = 0, si conduce la
ecuatia conoidului cu plan director
: z(y
3
zx
3
) = 0, x = 0, y = 0.
Problema 8.2.9 Sa se determine ecuatia suprafe tei care se obtine prin
rotirea curbei
:
x
2
+ 2y
2
+z
2
5 = 0
x +z + 3 = 0,
n jurul dreptei d : x = y = z.
Rezolvare. Conditia de compatibilitate a sistemului de ecuatii
x
2
2y
2
+z
2
5 = 0
x +z + 3 = 0
x +y +z = , R
x
2
+y
2
+z
2
=
2
, R,
este 3(+3)
2
+5 =
2
. Tinnd cont c a = x+y+z si =
x
2
+y
2
+z
2
,
g asim ecuatia suprafetei de rotatie
: 3(x +y +z + 3)
2
+ 5 = x
2
+y
2
+z
2
.
Problema 8.2.10 Sa se scrie ecua tia conului de rota tie n jurul axei Oz,
a carui generatoare face unghiuri de 45
cu axele de coordonate.
Rezolvare. Descriem conul de rotatie ca ind obtinut prin rotirea curbei
directoare (dreptei)
:
y z = 0
x z = 0,
n jurul axei de rotatie
Oz :
x
0
=
y
0
=
z
1
.
Conditia de compatibilitate a sistemului
y z = 0
x z = 0
z = , R
x
2
+y
2
+z
2
=
2
, R,
este 3
2
=
2
. Deducem c a ecuatia conului c autat este : x
2
+y
2
= 2z
2
.
Problema 8.2.11 Sa se determine ecuatia torului ob tinut prin rotirea cer-
cului
:
(x R)
2
+y
2
+z
2
= r
2
, R > r > 0,
y = 0,
n jurul axei Oz.
Rezolvare. Conditia de compatibilitate a sistemului
(x R)
2
+y
2
+z
2
= r
2
y = 0
z = , R
x
2
+y
2
+z
2
=
2
, R,
este (
2
R)
2
+
2
= r
2
. Rezult a ecuatia cartezian a a torului
: x
2
+y
2
+z
2
+R
2
r
2
= 2R
x
2
+y
2

: (x
2
+y
2
+z
2
+R
2
r
2
)
2
= 4R
2
(x
2
+y
2
).
ARI DE SUPRAFE TE
Problema 8.2.12 Sa se determine ecuatia suprafetei ob tinute prin rotirea
astroidei
:
x
2
+
3
y
2
= 1
z = 0,
n jurul axei Oy.
Rezolvare. Ecuatiile cercurilor generatoare sunt
C
y = , R
x
2
+y
2
+z
2
=
2
, R.
Deducem c a conditia de sprijin pe astroida este
3
2
+
3
2
= 1.
Obtinem ecuatia suprafetei c autate ca ind
:
3
x
2
+z
2
+
3
y
2
= 1 : x
2
+z
2
=
1
3
y
2
3
.
Problema 8.3.1 Sa se scrie ecua tia suprafe tei cilindrice cu generatoarele
paralele cu direc tia data de vectorul v = i 2j k, avnd drept curba
directoare curba
:
y
2
z
2
= 1
x = 1.
R. : (2x +y 2)
2
(x +z 1)
2
= 1.
Problema 8.3.2 Sa se determine ecua tia cilindrului ale carui generatoare
sunt paralele cu dreapta
d :
x 1
2
=
y
1
=
z + 1
1
si tangente la cuadrica : x
2
+ 4y
2
+ 4z
2
2x + 8y + 1 = 0.
R. : (x4y2z+1)
2
3(x2y1)
2
12(y+z+1)
2
+24y+24z+28 = 0.
Problema 8.3.3 Sa se determine proiec tia ortogonala a curbei
:
2x
2
+y
2
2z = 0
x +z 4 = 0
pe planul : x y + 2z 1 = 0.
R. Proiectia c autat a este curba plan a
pr
2(2x z + 4)
2
+ (x + 3y +z 4)
2
6(2x +z + 8) = 0
x y + 2z 1 = 0.
Problema 8.3.4 Punctele paraboloidului hiperbolic : z = xy sunt proiec-
tate pe planul xOy dupa direc tia data de dreapta d : x = y = z. Sa se
gaseasca ecua tiile acestei proiec tii si sa se reprezinte grac.
R. Proiectia paraboloidului hiperbolic pe planul xOy este reuniunea
curbelor plane
k
:
(x z +k)(y z +k) = k
z = 0,
unde k R, adic a avem pr
xOy
=
kR
k
.
Problema 8.3.5 Sa se determine ecuatia suprafe tei conice cu vrful n
originea sistemului de axe, avnd curba directoare
:
3x
2
+y
2
2y z = 0
x +y +z 5 = 0.
R. : 15x
2
+ 5y
2
(2y + z)(x + y + z) = 0, unde y = 0, z = 0 si
x +y +z = 0.
Problema 8.3.6 Sa se determine ecuatia suprafe tei conice cu vrful n
punctul V (0, 1, 1), ale carei generatoare se sprijina pe curba
:
x
2
+ 2y
2
+ 3z
2
6 = 0
x 2y +z = 0.
R. : x
2
+ 2(x y +z)
2
+ 3(x 2y + 2z)
2
= 6(x 2y +z + 1)
2
, unde
y = 1, z = 1 si x 2y +z + 1 = 0.
Problema 8.3.7 Sa se determine ecua tia conului cu vrful n origine, tan-
gent sferei de ecua tie S : x
2
+y
2
+z
2
10y + 9 = 0.
R. : 9x
2
16y
2
+ 9z
2
= 0, unde y = 0 si z = 0.
Problema 8.3.8 Sa se scrie ecua tia suprafetei generata de drepte paralele
cu planul xOy, care se sprijina pe axa Oz si pe dreapta
d :
x z = 0
x + 2y 3 = 0.
ARI DE SUPRAFE TE
R. : xz + 2yz 3x = 0, unde x = 0 si y = 0.
Problema 8.3.9 Sa se scrie ecuatia suprafe tei generata de drepte care se
sprijina pe dreapta
d :
x
2
=
y
1
=
z
2
si curba
:
y 2z = 1
x
2
2z 1 = 0,
ramnnd paralele cu planul : x 2y z = 0.
R. : [(x 2y z)(3x 2y + 4z) + 4x 4y 2z]
2
+ 2(3x 8y +
z)[(x 2y z)(2y +z) +2x 4y] (3x 8y +z)
2
= 0, unde x z = 0 si
3x 8y +z = 0.
Problema 8.3.10 Sa se ae ecua tia suprafe tei descrisa de o dreapta mobila
care ramne paralela cu planul : x +z = 0 si se sprijina, att pe axa Oz,
ct si pe cercul C : x
2
+y
2
= 1, z = 0.
R. : (x
2
+y
2
)(x +z)
2
= x
2
, unde x = 0 si y = 0.
Problema 8.3.11 Sa se scrie ecuatia suprafe tei ob tinuta prin rotirea
dreptei
d :
x 7
0
=
y
2
=
z
1
n jurul axei Oz.
R. : x
2
+y
2
4z
2
49 = 0.
Problema 8.3.12 Sa se determine suprafa ta de rota tie ob tinuta prin
rotirea curbei
:
x
2
2y
2
+z
2
5 = 0
x +z + 3 = 0
n jurul dreptei d : x = y = z.
R. : 3(x +y +z + 3)
3
+ 5 = x
2
+y
2
+z
2
.
Problema 8.3.13 Sa se determine suprafa ta descrisa de curba
:
(x 2)
2
+ (y 2)
2
+z
2
= 1
x y = 0,
cnd se rote ste n jurul axei Oz.
R. : 2
x
2
+y
2
2
2
2
+z
2
= 1.
Problema 8.3.14 Sa se scrie ecua tia suprafe tei generata de drepte vari-
abile care se sprijina pe dreptele d
1
: x = 0, y + 1 = 0, d
2
: x = y 1 = z si
parabola : y
2
2z = 0, z = 0.
R. : 2xy +xz +yz +z = 0, unde y + 1 = 0 si x z = 0.
Problema 8.3.15 Sa se determine suprafa ta descrisa de o dreapta variabila
care se sprijina pe trei muchii ale unui cub, necoplanare doua cte doua.
R. Presupunnd (f ar a a restrnge generalitatea) c a avem cubul
OABCO
, unde OA, OB si OO
reprezint a directiile axelor de co-

ordonate Ox, Oy si Oz, si, mai mult, presupunnd c a cubul are muchiile
de lungime l = 1, atunci dreptele necoplanare, pe care se sprijin a dreapta
mobil a, pot
OO
x = 0
y = 0
, BC :
y 1 = 0
z = 0
si A
x 1 = 0
z 1 = 0
.
n acest context, suprafata c autat a are ecuatia : xy+xzyzx = 0, unde
y R`0, 1 si z = 0. Prin reducere la forma canonic a, se poate ar ata c a
suprafata este un hiperboloid cu o pnz a. n concluzie, suprafata descris a
de o dreapt a variabil a care se sprijin a pe muchiile OO
, BC si A
ale
cubului este hiperboloidul cu o pnz a , din care se scot punctele sale de
intersectie cu planele y = 0, y = 1 si z = 0.
Problema 8.3.16 Sa se determine cuadrica ce contine curbele:
1
:
y
2
+z
2
= 2
x = 1,

2
:
y
2
+z
2
= 3
x = 2,

3
:
y
2
+z
2
= 4
x = 5.
R. : 3y
2
+ 3z
2
+x 7 = 0.
ARI DE SUPRAFE TE
Capitolul 9
Curbe plane
2
= (E
2
, V
2
, )
si { = O, i, j un reper ortonormat n acest spatiu. S a presupunem c a prin
(x, y) desemn am coordonatele punctelor din spatiul an c
2
.
Denitia 9.1.1 O func tie diferen tiabila c : I R R
2
, c(t) = (x(t), y(t)),
avnd proprietatea
(x
(t))
2
+ (y
(t))
2
= 0, t I,
se nume ste curba plana parametrizata regulata.
Multimea de puncte C = Imc = P(x(t), y(t)) c
2
[ t I se nu-
meste imaginea curbei plane c sau, prin abuz de limbaj, se numeste curba
plana. Argumentul t al curbei plane parametrizate c(t) se numeste para-
metrul curbei si, adesea, n aplicatii, joac a rolul timpului uzual. Vectorul
liber c(t) = (x
(t), y
(t)) se numeste vectorul viteza sau vectorul tangent al

curbei C = Imc n punctul P. Vectorul liber c(t) = (x
(t), y
(t)) se numeste
vectorul accelera tie al curbei C = Imc n punctul P.
Denitia 9.1.2 Un punct P = c(t) al unei curbe plane C = Imc, nu
neaparat regulata, se nume ste punct critic sau singular al curbei daca
c(t) = (0, 0). n caz contrar, punctul P se nume ste punct regulat al curbei.
Propozitia 9.1.1 ntr-un punct regulat P(x(t
0
), y(t
0
)) al unei curbe plane
parametrizate C = Imc, ecuatia dreptei tangente la curba are expresia
T
P
C :
x x(t
0
)
x
(t
0
)
=
y y(t
0
)
y
(t
0
)
193
194 CAPITOLUL 9. CURBE PLANE
iar ecuatia dreptei normale este descrisa de
N
P
C : (x x(t
0
))x
(t
0
) + (y y(t
0
))y
(t
0
) = 0.
Denitia 9.1.3 O mul time de puncte P(x, y) din spa tiul an c
2
ale caror
coordonate verica o rela tie de forma C : f(x, y) = 0, unde f : D R
2
R
este o func tie diferen tiabila cu proprietatea
f
x
(x, y)
2
+
f
y
(x, y)
2
= 0, (x, y) C,
se nume ste curba plana regulata denita implicit.
Denitia 9.1.4 Un punct P(x
0
, y
0
) al unei curbe plane denite implicit
C : f(x, y) = 0, nu neaparat regulata, se nume ste punct critic sau singu-
lar al curbei daca (grad f)(x
0
, y
0
) = (f
x
(x
0
, y
0
), f
y
(x
0
, y
0
)) = (0, 0), unde
f
x
(x
0
, y
0
) = (f/x)(x
0
, y
0
) si f
y
(x
0
, y
0
) = (f/y)(x
0
, y
0
). n caz contrar,
punctul P se nume ste punct regulat al curbei.
Propozitia 9.1.2 ntr-un punct regulat P(x
0
, y
0
) al unei curbe plane de-
nite implicit C : f(x, y) = 0, ecua tia dreptei tangente la curba are expresia
T
P
C : (x x
0
)f
x
(x
0
, y
0
) + (y y
0
)f
y
(x
0
, y
0
) = 0
iar ecuatia dreptei normale este descrisa de
N
P
C :
x x
0
f
x
(x
0
, y
0
)
=
y y
0
f
y
(x
0
, y
0
)
.
Este foarte important de remarcat c a, cu ajutorul Teoremei Functiilor
Implicite din Analiza Matematic a, se poate demonstra, cel putin la nivel
local, c a orice curb a plan a denit a implicit poate reprezentat a la nivel
parametric (poate parametrizat a) si reciproc. Acest rezultat este ns a
unul calitativ deoarece, n situatii concrete, conversia curbelor plane de la
reprezentarea implicit a la cea parametric a, si viceversa, nu este ntotdeauna
o problem a facil de rezolvat.
Fie c : [a, b] R R
2
, c(t) = (x(t), y(t)), o curb a plan a parametrizat a
si e c(t) = (x
(t), y
(t)) cmpul vitez a al curbei C = Imc. n acest context,

lungimea curbei C este independent a de parametrizare si este determinat a
de formula
L(C) =
b
a
[[ c(t)[[dt =
b
a
(x
(t))
2
+ (y
(t))
2
dt.
Denitia 9.1.5 Parametrul t I al unei curbe plane c : I R R
2
se nume ste parametru canonic sau natural daca [[ c(t)[[ = 1, t I,
(curba C = Imc are viteza egala cu unu). n aceasta situa tie, prin conven tie,
parametrul t se noteaza cu s.
Fie c : I R R
2
, c(t) = (x(t), y(t)), o curb a plan a regulat a, nu
neap arat parametrizat a natural, si t
0
I un punct xat n intervalul I. S a
consider am parametrizarea prin lungimea de arc, denit a de relatia
s(t) =
t
t
0
[[ c()[[d,
si s a consider am inversa acesteia t = t(s) (se poate demonstra c a functia
t s(t) este ntotdeauna inversabil a).
Teorema 9.1.3 Curba plana c : [0, L(C)] R
2
, denita prin
c(s) = c(t(s)) = (x(t(s)), y(t(s))),
este parametrizata canonic (i. e. [[
c(s)[[ = 1, s [0, L(C)]).

Corolarul 9.1.4 Orice curba plana regulata poate reparametrizata
canonic (natural) prin lungimea de arc.
Rezultatele precedente au un puternic caracter calitativ deoarece, n
practic a, pe curbe concrete, nu este ntotdeauna usor de construit efectiv
reparametrizarea canonic a prin lungimea de arc.
Dac a c(s) = (x(s), y(s)) este o curb a plan a parametrizat a canonic, atunci
vectorul T(s) = c(s) = (x
(s), y
(s)) se numeste versorul tangent iar vectorul

N(s) = (y
(s), x
(s)), obtinut prin rotirea lui T(s) cu un unghi de /2 n

sens trigonometric, se numeste versorul normal n punctul P = c(s) al curbei
C = Imc. Reperul ortonormat mobil T(s), N(s) se numeste reperul Frnet
al curbei plane de vitez a unu C = Imc.
Teorema 9.1.5 (Formulele lui Frnet pentru curbe de vitez a unu)
Varia tia versorilor T(s) si N(s) ai reperului Frnet al curbei plane
c(s) = (x(s), y(s)) parametrizate canonic este determinata de formulele
dT
ds
= K(s)N(s)
dN
ds
= K(s)T(s),
unde K(s) = x
(s)y
(s) x
(s)y
(s) reprezinta curbura curbei C = Imc n

punctul curent P = c(s).
Observatia 9.1.6 Din punct de vedere geometric, curbura K(s) masoara
gradul de ncovoiere al curbei n vecinatatea punctului P = c(s), prin ma-
surarea variatiei directiei versorului tangent T(s) n imediata apropiere a
punctului P.
Teorema 9.1.7 Pentru o curba plana parametrizata arbitrar, denita de
c : I R R
2
, c(t) = (x(t), y(t)), curbura curbei C = Imc n punctul
P = c(t) este determinata de formula
K(P) =
x
(t)y
(t) x
(t)y
(t)
[(x
(t))
2
+ (y
(t))
2
]
3/2
.
Teorema 9.1.8 Daca c(t) = (x(t), y(t)) este o curba plana parametrizata
arbitrar, atunci reperul lui Frnet T(t), N(t) al curbei plane C = Imc este
denit de vectorii
T(t) =
1
[[ c(t)[[
c(t), N(t) =
1
[[ c(t)[[
(t), x
(t)
.
Teorema 9.1.9 (Formulele lui Frnet pentru curbe plane) Varia tia
versorilor T(t), si N(t) ai reperului Frnet al curbei plane c(t) = (x(t), y(t))
parametrizate arbitrar este determinata de formulele
dT
dt
= K(t)v(t)N(t)
dN
dt
= K(t)v(t)T(t),
unde v(t) = [[ c(t)[[ reprezinta viteza curbei plane C = Imc n punctul curent
P = c(t).
Fie C
1
= Imc
1
si C
2
= Imc
2
dou a curbe plane parametrizate si e
P C
1
C
2
un punct comun al lor, caracterizat prin P = c
1
(t
0
) = c
2
(t
0
).
Denitia 9.1.6 Punctul P C
1
C
2
se nume ste contact de ordin m N
daca sunt adevarate rela tiile:
d
k
c
1
dt
k
(t
0
) =
d
k
c
2
dt
k
(t
0
), k = 0, m,
d
m+1
c
1
dt
m+1
(t
0
) =
d
m+1
c
2
dt
m+1
(t
0
).
S a consider am C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (x(t), y(t)), o curb a plan a parame-
trizat a si C
2
: f(x, y) = 0 o curb a plan a denit a implicit. S a presupunem
c a P C
1
C
2
este un punct comun al celor dou a curbe, denit prin
c
1
(t
0
) = P(x
0
, y
0
).
Teorema 9.1.10 Punctul P C
1
C
2
este un contact de ordin m N
daca

(k)
(t
0
) = 0, k = 0, m,
(m+1)
(t
0
) = 0,
unde (t) = f(x(t), y(t)) se nume ste functia de contact a curbelor plane
C
1
si C
2
.
Fie C
: f(x, y, ) = 0, I R, o familie de curbe plane regulate,

denite implicit.
Denitia 9.1.7 O curba plana ( se nume ste nfa suratoarea familei de
curbe C
I
, daca are proprietatea ca pentru orice punct P ( exista
o curba C
0
din familia C
I
, astfel nct ( si C
0
au n punctul P un
contact de ordin unu (sunt tangente n P). Punctul P se nume ste punct
caracteristic al curbei C
0
.
Teorema 9.1.11 Daca nfa suratoarea ( exista si toate punctele caracter-
istice ale curbelor C
I
sunt regulate, atunci ecuatia nfa suratoarei se
ob tine prin eliminarea parametrului din sistemul
f(x, y, ) = 0
f
(c, y, ) = 0.
Fie C = Imc, c(t) = (x(t), y(t)), t I, o curb a plan a parametrizat a.
Denitia 9.1.8 nfa suratoarea c a familei de normale N
c(t)
C
tI
se nu-
me ste evoluta curbei C. Daca c este evoluta curbei C, atunci curba C se
nume ste evolventa a curbei c.
Teorema 9.1.12 Evoluta curbei parametrizate C este reprezentata de curba
parametrizata c = ImE, E(t) = (X(t), Y (t)), unde
X(t) = x(t) y
(t)
x
2
+y
2
x
,
Y (t) = y(t) +x
(t)
x
2
+y
2
x
.
Fie C = Imc, c(t) = (x(t), y(t)), t I, o curb a plan a parametrizat a si
P = c(t) un punct arbitrar al curbei.
Denitia 9.1.9 Un cerc ( din plan se nume ste cerc osculator n P la
curba C daca cercul ( si curba C au n punctul P un contact de ordin doi.
Observatia 9.1.13 Din punct de vedere geometric, local, cercul osculator
( realizeaza o aproximare printr-un arc de cerc a arcului de curba C dintr-o
vecinatate a punctului P.
Teorema 9.1.14 Ecua tia cercului osculator n P la curba C este data de
( : (x X(t))
2
+ (y Y (t))
2
= (R(t))
2
unde (X(t), Y (t)) sunt coordonatele centrului cercului osculator ntr-un
punct arbitrar al curbei iar raza cercului osculator este R(t) = 1/[K(t)[
si se nume ste raza de curbura a curbei C.
Este evident faptul c a locul geometric descris de centrele cercurilor oscu-
latoare corespunz atoare tuturor punctelor curbei C reprezint a exact evoluta
c a curbei C.
Problema 9.2.1 Sa se scrie ecua tiile implicite ale urmatoarelor curbe
plane parametrizate:
i) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (cos t, sint), t [0, 2];
ii) C
2
= Imc
2
, c
2
(t) = (cos 2t, sin2t), t [0, 2];
iii) C
3
= Imc
3
, c
3
(t) = (cosht, sinht), t R.
Rezolvare. i) Deoarece x(t) = cos t si y(t) = sint, rezult a c a avem
C
1
: (x(t))
2
+(y(t))
2
= 1. Cu alte cuvinte, curba C
1
reprezint a cercul centrat
n originea O(0, 0) si de raz a r = 1 descris de ecuatia cartezian a x
2
+y
2
= 1.
ii) Avem x(t) = cos 2t si y(t) = sin2t, t [0, 2]. Prin analogie cu
punctul anterior, rezult a c a curba C
2
reprezint a de asemenea cercul centrat
n originea O(0, 0) si de raz a r = 1 descris de ecuatia cartezian a x
2
+y
2
= 1.
Trebuie remarcat ns a faptul c a "diferenta" dintre cele dou a cercuri de la
punctele i) si ii) const a n faptul c a, n primul caz cercul este "nf asurat"
o singur a dat a, in timp ce n cel de-al doilea caz este "nf asurat" de dou a
ori. Cu alte cuvinte, din punct de vedere parametric, desi reprezint a aceeasi
imagine, avem de-a face cu dou a "cercuri distincte".
iii) Din x(t) = cosht si y(t) = sinht deducem c a (y(t))
2
(x(t))
2
= 1,
t R. n concluzie, curba C
3
este hiperbola echilater a C
3
: y
2
x
2
= 1,
x > 0.
Problema 9.2.2 Sa se scrie ecuatiile parametrice ale urmatoarelor curbe
plane denite implicit:
i) C
1
: y = lnx + 1;
ii) C
2
:
x
2
4
+
y
2
9
= 1;
iii) C
3
: x
3
+ 3x
2
y y
3
+ 9 = 0.
Rezolvare. i) Lund x = t, t > 0, deducem c a y = lnt +1. n concluzie,
avem C
1
= Imc
1
, c
1
: (0, ) R
2
, unde c
1
(t) = (t, lnt + 1).
ii) Lund x = 2 cos t si y = 3 sint, t [0, 2], obtinem parametrizarea
elipsei C
2
. Cu alte cuvinte, avem curba plan a parametrizat a C
2
= Imc
2
,
c
2
: [0, 2] R
2
, unde c
2
(t) = (2 cos t, 3 sint).
iii) C aut am un parametru t R cu proprietatea y = tx. n aceste
conditii, obtinem relatia (1 + 3t t
3
)x
3
+ 9 = 0, adic a
x =
3
9
t
3
3t 1
, y = t
3
9
t
3
3t 1
.
Prin urmare, g asim C
3
= Imc
3
, unde
c
3
(t) =
9
t
3
3t 1
, t
3
9
t
3
3t 1
,
unde t
3
3t 1 = 0.
Problema 9.2.3 Sa se determine punctele singulare ale urmatoarelor curbe
plane:
i) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (acos
3
t, a sin
3
t), a > 0, t [0, 2);
ii) C
2
: y
2
x(x 1)
2
= 0.
Rezolvare. i) Punctele singulare ale curbei (astroidei) C
1
se obtin re-
zolvnd ecuatia c
1
(t) = (3acos
2
t sint, 3asin
2
t cos t) = (0, 0). n concluzie,
astroida C
1
are patru puncte singulare:
P(t = 0) = P(a, 0), Q
t =

2
= Q(0, a),
R(t = ) = R(a, 0) si S
t =
3
2
= S(0, a).
ii) Curba C
2
este denit a de functia f(x, y) = y
2
x(x 1)
2
, al c arei
gradient este
(grad f)(x, y) = (3x
2
+ 4x 1, 2y).
Rezolvnd sistemul (grad f)(x, y) = (0, 0), deducem c a curba C
2
are dou a
puncte singulare:
P
1
3
, 0
si Q(1, 0).
Problema 9.2.4 Sa se scrie ecua tiile tangentelor si normalelor la curbele
C
1
si C
2
n punctele lor de intersec tie cu axa Ox:
i) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) =
3
t
2
2t
,
t
2
3
t
, t R`0, 2;
ii) C
2
: x
2
xy
2
+ 2x +y 3 = 0.
Rezolvare. i) Punctele de intersectie cu axa Ox se obtin cnd y(t) = 0.
Deducem c a avem dou a puncte de intersectie P(t =
3) si Q(t =

3).
Vectorul vitez a al curbei C
1
este
c
1
(t) =
6(t 1)
(t
2
2t)
2
, 1 +
3
t
2
.
Prin urmare, avem c
1
(
3) = (2(3
35), 2) si c
1
(
3) = (2(3
3+5), 2).
Rezult a c a ecuatiile tangentelor si normalelor n punctele P si Q sunt:
T
P
C
1
:
x
3
3 + 2
3
3
3 5
=
y
1
, N
P
C
1
:
x
3
3 + 2
(3
3 5) +y = 0,
T
Q
C
1
:
x
3
3 2
3
3
3 5
=
y
1
, N
Q
C
1
:
x
3
3 2
(3
3 + 5) +y = 0.
ii) Punctele de intersectie cu axa Ox se obtin pentru y = 0. Cu alte
cuvinte, avem ecuatia x
2
+ 2x 3 = 0 si r ad acinile x
1
= 1, x
2
= 3.
Obtinem punctele de intersectie P(1, 0) si Q(3, 0).
Gradientul functiei f(x, y) = x
2
xy
2
+ 2x +y 3 este dat de
(grad f)(x, y) = (2x y
2
+ 2, 2xy + 1).
n particular, obtinem (grad f)(P) = (4, 1) si (grad f)(Q) = (4, 1). Prin
urmare, ecuatiile tangentelor si normalelor n punctele P si Q sunt:
T
P
C
2
: 4x +y 4 = 0, N
P
C
2
:
x 1
4
=
y
1
x 4y 1 = 0,
T
Q
C
2
: 4x +y 12 = 0, N
Q
C
2
:
x + 3
4
=
y
1
x + 4y + 3 = 0.
Problema 9.2.5 Sa se calculeze lungimile urmatoarelor curbe plane:
a) C
1
= Imc
1
, c
1
: [0, 2] R
2
, unde
c
1
(t) = (2 cos t cos 2t, 2 sint sin2t);
b) C
2
: (x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
= R
2
, unde (x
0
, y
0
) R
2
si R > 0.
Rezolvare. a) Vectorul vitez a al curbei C
1
este
c
1
(t) = (2 sint + 2 sin2t, 2 cos t 2 cos 2t)
iar norma vectorului vitez a este [[ c
1
(t)[[ = 4 sin(t/2). n concluzie, avem
L(C
1
) =
2
0
4 sin
t
2
dt = 8 cos
t
2
2
0
= 16.
b) Cercul C
2
poate parametrizat prin
x(t) = x
0
+Rcos t, y(t) = y
0
+Rsint,
unde t [0, 2]. Rezult a c a avem x
(t) = Rsint si y
(t) = Rcos t. Prin

urmare, lungimea curbei C
2
este
L(C
2
) =
2
0
(Rsint)
2
+ (Rcos t)
2
dt = 2R.
Problema 9.2.6 Sa se arate ca urmatoarele curbe nu sunt parametrizate
canonic si, n consecin ta, sa se reparametrizeze canonic prin lungimea de
arc:
a) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (Rcos t, Rsint), R > 0, R = 1, t [0, 2];
b) C
2
= Imc
2
, c
2
(t) = (e
t
(cos t sint), e
t
(cos t +sint)), t [0, a], a > 0.
Rezolvare. a) Avem c
1
(t) = (Rsint, Rcos t), ceea ce implic a
[[ c
1
(t)[[ = R = 1. Construim parametrul canonic prin lungimea de arc
s =
t
0
[[ c
1
()[[d =
t
0
Rd = Rt.
Scriind t n functie de s, g asim t = s/R. Cu alte cuvinte, avem C
1
= Imc
1
,
c
1
: [0, 2R] R
2
, unde
c
1
(s) =
Rcos
s
R
, Rsin
s
R
.
b) Vectorul vitez a al curbei C
2
este c
2
(t) = 2e
t
(cos t, sint). Rezult a
c a [[ c
2
(t)[[ = 2e
t
, adic a avem
s =
t
0
[[ c
2
()[[d =
t
0
2e
d = 2e
t
+ 2.
Inversnd, g asim t = ln(2/ (2 s)), s < 2. Prin urmare, vom obtine parame-
trizarea canonic a prin lungimea de arc C
2
= Imc
2
, c
2
: [0, 2 2e
a
] R
2
,
unde
c
2
(s) =
2 s
2
cos ln
2
2 s
sinln
2
2 s
, cos ln
2
2 s
+ sinln
2
2 s
.
Problema 9.2.7 Sa se determine curburile urmatoarelor curbe plane:
a) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (3t
2
, 3t t
3
) n punctul P(t = 1);
b) C
2
:
x
2
2/3
+
y
3
2/3
= 1 n punctul P
2
2
,
3
2
4
;
c) C
3
: y = x
3
4x
2
x
4
n punctul P(0, 0);
Rezolvare. a) Avem x(t) = 3t
2
, y(t) = 3tt
3
si, prin derivare, deducem
c a x
(t) = 6t, x
(t) = 6 si y
(t) = 3 3t
2
, y
(t) = 6t. Aplicnd formula

curburii de la curbele plane parametrizate arbitrar, g asim
K(c(t)) =
2
3(t
2
+ 1)
2
.
Prin urmare, avem K(P) = 1/6.
b) Curba C
2
este o astroid a ce poate parametrizat a prin
x(t) = 2 cos
3
t, y(t) = 3 sin
3
t,
unde t [0, 2]`0, /2, , 3/2. Punctul P
2
2
,
3
2
4
este corespunz a-
tor lui t = /4. Cu ajutorul deriv arii functiilor x(t) si y(t), precum si al
formulei curburii K(c(t)), vom g asi
K(P) = (c(/4)) = 24
2/(13
117).
c) Parametriz am curba C
3
, lund x(t) = t si y(t) = t
3
4t
2
t
4
, t R.
n urma calculelor, g asim K(P) = K(c(0)) = 8.
Problema 9.2.8 Sa se arate ca o curba plana este un cerc daca si numai
daca curbura este constanta nenula.
Rezolvare. Fie cercul C : (x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
= R
2
, R > 0.
Cercul C poate parametrizat ca C = Imc, c(t) = (x(t), y(t)), t [0, 2],
unde
x(t) = x
0
+Rcos t, y(t) = y
0
+Rsint.
Deducem c a x
(t) = Rsint, x
(t) = Rcos t si y
(t) = Rcos t, y
(t) =
Rsint. Prin calcul, g asim K(c(t)) = 1/R, t [0, 2].
Fie C = Imc, c(s) = (x(s), y(s)), s [0, L(C)], o curb a plan a
parametrizat a canonic (i. e., (x
(s))
2
+ (y
(s))
2
= 1), avnd curbura con-
stant a K(c(s)) = 1/R, unde R = constanta nenula. Aceast a presupunere
asupra parametriz arii curbei nu restrnge generalitatea problemei, deoarece
orice curb a poate reparametrizat a canonic, prin lungimea de arc. Deoarece
curbura este constant a, deducem c a avem
x
=
1
R
, s [0, L(C)].
Mai mult, derivnd relatia x
2
+y
2
= 1, g asim
x
+y
= 0, s [0, L(C)].
Ecuatiile precedente implic a relatiile
x
=
1
R
y
=
1
R
y +x
0
Rx
= y +Rx
0
,
y
=
1
R
x
=
1
R
x +y
0
Ry
= x +Ry
0
,
unde x
0
, y
0
sunt numere reale arbitrare. n concluzie, din relatia x
2
+y
2
= 1,
deducem c a x si y veric a ecuatia cercului
C : (x +Ry
0
)
2
+ (y Rx
0
)
2
= R
2
.
Problema 9.2.9 Sa se arate ca curbele C
1
= Imc
1
, c
1
: [0, 2] R
2
, unde
c
1
(t) = (cos t, sin
3
t)
si C
2
= Imc
2
, c
2
: [0, 2] R
2
, unde
c
2
(t) =
sint,
1
2
cos t
au doua puncte comune P si Q. Sa se determine ordinele de contact ale

celor doua curbe n punctele P si Q.
Rezolvare. Coordonatele punctelor comune celor dou a curbe se obtin
rezolvnd sistemul

cos t = sint
sin
3
t =
1
2
cos t,
unde t [0, 2]. G asim punctele de intersectie P(t = /4) si Q(t = 5/4).
Deoarece vectorii vitez a ntr-un punct arbitrar al ec areia dintre cele dou a
curbe sunt exprimati de
c
1
(t) = (sint, 3 sin
2
t cos t),
c
2
(t) =
cos t,
1
2
sint
,
deducem c a c
1
(/4) = c
2
(/4) si c
1
(5/4) = c
2
(5/4). n concluzie, punctele
P si Q sunt puncte de contact de ordin 0.
Problema 9.2.10 Sa se arate ca parabola C
1
:

x +

y = 4 si cercul
C
2
: (x12)
2
+(y 12)
2
= 128 au n punctul P(4, 4) un contact de ordin 3.
Rezolvare. Parametriz am parabola C
1
, lund x(t) = t
2
si y(t) = (4
t)
2
, t 0. Prin urmare, vom avea functia de contact a curbelor C
1
si C
2
,
denit a de
(t) = (t
2
12)
2
+ (t
2
8t + 4)
2
128.
Deoarece punctul P(4, 4) se obtine pentru valoarea t = 2, se veric a usor
c a avem (2) =
(2) =
(2) =
(2) = 0 si
(4)
(2) = 0. Rezult a ceea ce
trebuia demonstrat.
Problema 9.2.11 Sa se determine nfa suratoarele urmatoarelor familii de
curbe plane si, acolo unde este cazul, locul geometric al punctelor singulare
ale acestora:
a) C
: x
2
+y
2
2
= 0, > 0;
b) C
a
: a
3
(x 1) + 3ax 2y = 0, a R;
c) C
: (y )
2
(x )
3
= 0, R.
Rezolvare. a) Consider am sistemul de ecuatii obtinut prin derivare n
raport cu , si anume

x
2
+y
2
2
= 0
2 = 0.
Rezult a = x = y = 0. Deoarece originea O(0, 0) nu apartine nici unei
curbe din familia C
, deducem c a nu exist a nf asur atoarea familiei de curbe

plane C
.
b) Fie sistemul de ecuatii
a
3
(x 1) + 3ax 2y = 0
3a
2
(x 1) + 3x = 0,
din care g asim parametrul a =
x/(1 x). Prin urmare, eliminnd para-

metrul a prin nlocuirea lui n prima ecuatie, g asim ecuatia nf asur atoarei
J : y
2
(1 x) x
3
= 0, x [0, 1).
c) Pentru a rezolva sistemul de ecuatii
(y )
2
(x )
3
= 0
2(y ) + 3(x )
2
= 0,
consider am urm atoarele situatii:
(i) Dac a y = , avem x = (y )
2/3
si, mai mult, = y 8/27.
nlocuind n a doua ecuatie, g asim c a ecuatia nf asur atoarei familiei de curbe
C
este reuniunea de drepte paralele cu prima bisectoare, descris a de ecuatia

cartezian a
J :
x y +
20
27
x y
4
27
= 0;
(ii) Dac a y = , deducem c a x = . Punctele P(, ), R, sunt puncte
singulare ale familiei de curbe C
. Prin urmare, locul geometric descris de

acestea este prima bisectoare a sistemului de axe. Aceasta se exclude din
nf asur atoarea familiei de curbe C
.
Problema 9.2.12 Sa se determine evolutele curbelor:
a) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (R(t sint), R(1 cos t)), t R, R > 0 (cicloida);
b) C
2
:
x
2
4
+
y
2
9
1 = 0 (elipsa).
Rezolvare. a) Avem x(t) = R(t sint), x
(t) = R(1 cos t) si

x
(t) = Rsint. Mai mult, din relatia y(t) = R(1 cos t) obtinem prin
derivare y
(t) = Rsint si y
(t) = Rcos t. Aplicnd formulele ce determin a

coordonatele cercului osculator, g asim c a evoluta curbei C
1
este curba para-
metrizat a c
1
= ImE
1
, E
1
(t) = (X
1
(t), Y
1
(t)), unde
X
1
(t) = R(t + sint), Y
1
(t) = R(1 cos t).
b) Elipsa C
2
poate parametrizat a prin x(t) = 2 sint si y(t) = 3 cos t,
t [0, 2]. Prin deriv ari si aplicarea formulelor ce determin a coordonatele
cercului osculator, g asim c a evoluta curbei (elipsei) C
2
este curba parame-
trizat a c
2
= ImE
2
, E
2
(t) = (X
2
(t), Y
2
(t)), unde
X
2
(t) =
5 sin
3
t
2
, Y
2
(t) =
5 cos
3
t
3
.
La nivel de coordonate carteziene, evoluta c
2
este astroida descris a de
ecuatia
c
2
:
3
4x
2
25
+
3
9y
2
25
= 1.
Problema 9.2.13 Sa se determine coordonatele centrului si raza cercului
osculator ntr-un punct curent al curbei:
a) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (cos t +t sint, sint t cos t), t R;
b) C
2
: y = e
x/2
+e
x/2
(lan ti sorul).
Rezolvare. a) Avem x(t) = cos t +t sint si y(t) = sint t cos t. Raza
cercului osculator coincide cu raza de curbur a R
1
(t) = [t[, obtinut a prin
calcul. Tot prin calcul, deducem c a coordonatele centrului cercului osculator
sunt
X
1
(t) = cos t, Y
1
(t) = sint.
b) Parametrizarea l antisorului C
2
se realizeaz a punnd x(t) = t si y(t) =
e
t/2
+e
t/2
, unde t R. n urma calculelor, g asim raza de curbur a
R
2
(t) =
(e
t/2
+e
t/2
)
2
2
si coordonatele centrului cercului osculator
X
2
(t) = t
e
t
e
t
2
, Y
2
(t) = 2(e
t/2
+e
t/2
).
Problema 9.3.1 Sa se scrie ecua tiile implicite ale urmatoarelor curbe
plane parametrizate:
i) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (t, lncos t), t

(4k 1)
2
,
(4k + 1)
2
, k Z,
(lan ti sorul de egala rezisten ta);
ii) C
2
= Imc
2
, c
2
(t) = (acos
3
2t, b sin
3
2t), t [0, 2], a, b > 0, (astroida);
iii) C
3
= Imc
3
, c
3
(t) = (2alnsint 2asin
2
t, a sin2t), t (2k, (2k + 1)) ,
k Z, a > 0.
R. i) C
1
: y = lncos x, x
(4k 1)
2
,
(4k + 1)
2
, k Z;
ii) C
2
:
3
x
2
a
2
+
3
y
2
b
2
= 1;
iii) Avem C
3
= C
3
C
3
C
3
, curbele C
3
, C
3
si C
3
sunt denite implicit
prin
C
3
: x = 2aln
1
2
a +y
a
+
a y
a
a
2
a +y
a
+
a y
a
2
,
unde y [a, 0) (0, a],
C
3
: x = 2aln
1
2
a +y
a
+
a y
a
a
2
a +y
a
+
a y
a
2
,
unde y [a, 0), si
C
3
: x = 2aln
1
2
a +y
a

a y
a
a
2
a +y
a

a y
a
2
,
unde y (0, a].
Problema 9.3.2 Sa se scrie ecua tiile parametrice ale urmatoarelor curbe
plane denite implicit:
i) C
1
: y
2
= e
x
+ 1;
ii) C
2
: x
3
y
3
+ 2xy = 0;
iii) C
3
: (x
2
+y
2
)x 2ay
2
= 0, a > 0, (cisoida lui Diocles).
R. i) C
1
= Imc
1
1
Imc
2
1
, unde c
1,2
1
: R R
2
, c
1,2
1
(t) =
t,
e
t
+ 1
;
ii) C
2
Ò(0, 0) = Imc
2
, unde c
2
: R`0, 1 R
2
,
c
2
(t) =
2t
t
3
1
,
2t
2
t
3
1
;
iii) C
3
Ò(0, 0) = Imc
3
, unde c
3
: R`0 R
2
,
c
3
(t) =
2at
2
t
2
+ 1
,
2at
3
t
2
+ 1
.
Problema 9.3.3 Sa se determine punctele singulare ale urmatoarelor curbe
plane:
i) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (3 cos t cos 3t, 3 sint sin3t), t [0, 2);
ii) C
2
: x
4
2ax
2
y axy
2
+a
2
y
2
= 0, a > 0;
iii) C
3
: (y a)(y a + 1) + (x a)
2
= 0, a > 0;
iv) C
4
: y
2
x +ay
2
+x
3
ax
2
= 0, a > 0.
R. i) A(2, 0) si B(2, 0); ii) A(0, 0) si B
5a
4
,
25a
4
; iii)
A
a,
2a 1
2
; iv) A(0, 0) si B
2a
3
, 0
.
Problema 9.3.4 Sa se scrie ecua tiile tangentelor si normalelor la curbele
C
1
si C
2
n punctele lor de intersec tie cu axele Ox si Oy:
i) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) =
a
2
t +
1
t
,
b
2
t
1
t
, t R`0, a, b > 0;
ii) C
2
: (y 1)
3
+ 27(x 2)
2
= 0.
R. i) P(a, 0), T
P
C
1
: x a = 0, N
P
C
1
: y = 0;
Q(a, 0), T
Q
C
1
: x +a = 0, N
Q
C
1
: y = 0.
ii) P(0, 1 3
3
4), T
P
C
2
:
3
4x y + 1 3
3
4 = 0, N
P
C
2
:
3
2x + 2y
2 + 6
3
4 = 0;
Q
18 +
3
9
, 0
, T
Q
C
2
: 6
3x + 3y 12
3 2 = 0, N
Q
C
2
: 9x
18
3y
3 18 = 0;
R
18
3
9
, 0
, T
R
C
2
: 6
3x 3y 12
3 + 2 = 0, N
R
C
2
: 9x +
18
3y +
3 18 = 0.
Problema 9.3.5 Sa se calculeze lungimile urmatoarelor curbe plane:
a) C
1
= Imc
1
, c
1
: [0, 2] R
2
, unde
c
1
(t) =
4acos
3
t
2
, 4a sin
3
t
2
, a > 0;
b) C
2
: (x
2
+y
2
)
2
+ 2a
2
(y
2
x
2
) = 0, a > 0, (lemniscata lui Bernoulli).
R. a) L(C
1
) = 12a. b) C autnd o parametrizare de forma y = tx, g asim
c a lemniscata lui Bernoulli poate parametrizat a ca C
2
Ò(0, 0) = Imc
1
2
Imc
2
2
, unde c
1,2
2
: (1, 1) R
2
,
c
1,2
2
(t) =
1 t
2
1 +t
2
, a
2
t
1 t
2
1 +t
2
.
Deoarece curbele C
1
2
= Imc
1
2
si C
2
2
= Imc
2
2
sunt simetrice fat a de origine,
rezult a c a avem
L(C
2
) = 2L(C
1
2
) = 4a
1
0
1
1 t
4
dt =
= 4a
1 +
n1
1 3 5 ... (2n 1)
2
n

1
n!

1
4n + 1
.
Problema 9.3.6 Sa se arate ca urmatoarele curbe nu sunt parametrizate
arc:
a) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (2 cos t cos 2t, 2 sint sin2t), t [0, 2);
b) C
2
= Imc
2
, c
2
: R`0 R
2
, unde
c
2
(t) =
sint
t
dt,
cos t
t
dt
.
R. a) t = 2 arccos
8 s
8
, s [0, 16]. b) Dac a t < 0, atunci t = e
s
,
s R; Dac a t > 0, atunci t = e
s
, s R.
Problema 9.3.7 Sa se determine curburile urmatoarelor curbe plane:
a) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) =
cosht
t
,
sinht
t
ntr-un punct curent al curbei ;

b) C
2
: y = e
x
2
(clopotul lui Gauss) n punctul P(0, 1);
c) C
3
: x
3
y
3
+ 2xy = 0 n punctul P(1, 1);
R. a) K
1
(t) =
2t
4
2
[(t 1)
2
e
2t
+ (t + 1)
2
e
2t
]
3/2
. b) K
2
(P) = 2. c)
K
3
(P) = 4
2.
Problema 9.3.8 Sa se determine urmatoarele curbe plane ale caror curburi
sunt date:
a) K(s) =
1
1 +s
2
, unde s R este parametrul canonic;
b) K(s) =
1
e
2s
1
, unde s < 0 este parametrul canonic.
R. a) C aut am o curb a (x(s), y(s)) parametrizat a canonic, adic a o curb a
cu proprietatea (x
(s))
2
+ (y
(s))
2
= 1. Rezult a c a exist a o unic a functie
(s) [0, 2] astfel nct x
(s) = cos (s) si y
(s) = sin(s). n acest

context, avem
K(s) =
(s) =
1
1 +s
2
,
adic a (s) = arctans [/2, /2], abstractie f acnd de o constant a. Prin
urmare, obtinem
x
(s) =
1
s
2
+ 1
si y
(s) =
s
s
2
+ 1
.
Prin integrare, g asim curbele
x(s) = ln
s +
s
2
+ 1
si y(s) =
s
2
+ 1,
abstractie f acnd de niste constante. n nal, calculnd curburile curbelor
anterioare, deducem c a curba c autat a este doar curba (abstractie f acnd de
o roto-translatie n plan)
x(s) = ln
s +
s
2
+ 1
si y(s) =
s
2
+ 1.
b) Avem curba x(s) = e
s
si y(s) =
1 e
2s
+
1
2
ln
1
1 e
2s
1 +
1 e
2s
,
abstractie f acnd de o roto-translatie n plan.
Problema 9.3.9 Sa se determine ordinul de contact al punctului de inter-
sec tie dintre curba Agnsi x
2
y = 4a
2
(2a y) si cercul x
2
+ (y a)
2
= a
2
,
unde a > 0.
R. Punctul P(0, 2a) este un contact de ordin trei.
Problema 9.3.10 Sa se determine parabola de grad doi cu axa paralela cu
axa Oy, care are un contact de ordin doi cu parabola cubica y = x
3
n
punctul P(1, 1).
R. y = 3x
2
3x + 1.
Problema 9.3.11 Sa se determine nfa suratoarele urmatoarelor familii de
curbe plane si, acolo unde este cazul, locul geometric al punctelor singulare
ale acestora:
a) C
: (x )
2
+y
2

2
2
= 0, R;
b) C
a
: xcos a +y sina 1 = 0, a R;
c) C
: y = x
2
+
1
2
, R
;
d) familiei de drepte care determina pe axele de coordonate doua segmente
al caror produs este constant;
e) familiei de drepte situate la distan ta constanta fa ta de un punct x dat.
R. a) nf asur atoarea este reuniunea de drepte concurente ( = P(x, y)
[ (x y)(x +y) = 0Ò(0, 0). b) nf asur atoarea este cercul ( = P(x, y)
[ x
2
+ y
2
= 1. c) nf asur atoarea este reuniunea de drepte concurente
( = P(x, y) [ (y + x
2)(y x
2) = 0Ò(0, 0). d) nf asur atoarea este

reuniunea de hiperbole echilatere ( = P(x, y) [ (4xy k)(4xy + k) = 0,
unde k > 0 este constanta dat a n problem a. e) nf asur atoarea este cercul
( = P(x, y) [ (x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
= k
2
, unde P(x
0
, y
0
) este punctul x,
iar k > 0 este constanta dat a n problem a.
Problema 9.3.12 Sa se determine evolutele curbelor:
a) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (cos 2t, sin3t), t R, (curba lui Lissajous);
b) C
2
:
x
2
+y
2
= e
arctan(y/x)
(spirala logaritmica).
R. a) X(t) =
3 sin3t sin4t + 4 cos 3t cos 4t 9 cos
3
3t
6 sin2t sin3t + 4 cos 2t cos 3t
,
Y (t) =
3 sin3t cos 2t 9 sin2t cos 6t 4 sin
3
2t
9 sin2t sin3t + 6 cos 2t cos 3t
.
b) C autnd o parametrizare de forma y = tx, g asim c a spirala logarit-
mic a poate parametrizat a ca C
2
`P(0, ) [ R = Imc
1
2
Imc
2
2
, unde
c
1,2
2
: R R
2
,
c
1,2
2
(t) =
e
arctant
1 +t
2
,
te
arctant
1 +t
2
.
Evoluta curbei C
1
2
= Imc
1
2
este determinat a de
X(t) =
te
arctant
1 +t
2
si Y (t) =
e
arctant
1 +t
2
.
Analog se trateaz a cazul curbei C
2
2
= Imc
2
2
. Evoluta spiralei logaritmice
se obtine reunind evolutele curbelor C
1
2
si C
2
2
.
Problema 9.3.13 Sa se determine coordonatele centrului si raza cercului
osculator ntr-un punct curent al curbei
a) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (t, cos t);
b) C
2
:
x
2
+y
2
= 1 +
x
x
2
+y
2
.
R. a) X(t) = ttanttantsin
2
t, Y (t) = 2 tantsint sunt coordonatele
centrului cercului osculator si R(t) =
(1 + sin
2
t)
3/2
[ cos t[
este raza de curbur a,
unde t = (2k + 1)/2, k Z.
b) C autnd o parametrizare de forma y = tx, g asim c a curba dat a poate
parametrizat a ca C
2
Ò(0, 0) = Imc
1
2
Imc
2
2
, unde c
1,2
2
: R R
2
,
c
1,2
2
(t) =
t
2
+ 1
+
1
t
2
+ 1
,
t
t
2
+ 1
+
t
t
2
+ 1
.
n continuare se aplic a formulele care determin a cercul osculator (coor-
donatele centrului si raza de curbur a).
Problema 9.3.14 Sa se determine nfa suratoarea familiei de normale ale
curbei:
a) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (t t
3
, t
2
t
4
);
b) C
2
:
x
2
+y
2
=
3y
x
2
+y
2

4y
3
(x
2
+y
2
)
3/2
(rozeta cu trei foi).
Ind. a) Se tine cont de faptul c a nf asur atoarea familiei de normale
este exact evoluta curbei (X(t), Y (t)) si se aplic a formulele corespunz atoare
acesteia. b) Se caut a o parametrizare rational a de forma y = tx si apoi se
aplic a formulele de la evolut a.
Problema 9.3.15 Sa se determine evoluta si evolventa parabolei cubice.
R. Evoluta parabolei cubice y = x
3
este curba X(t) =
t(1 9t
4
)
2
si
Y (t) =
1 + 15t
4
6t
, t = 0. Evolventa parabolei cubice y = x
3
este curba plan a
(x(s), y(s)) care are raza de curbur a
R(s) =
s
0
1 + 9t
4
dt,
unde s este parametrul canonic.
Capitolul 10
Curbe n spatiu
3
= (E
3
, V
3
, )
si { = O; i, j, k un reper ortonormat n acest spatiu. S a presupunem c a
prin (x, y, z) desemn am coordonatele punctelor din spatiul an c
3
.
Denitia 10.1.1 O func tie diferen tiabila c : I R R
3
denita de com-
ponentele c(t) = (x(t), y(t), z(t)) si avnd proprietatea
(x
(t))
2
+ (y
(t))
2
+ (z
(t))
2
= 0, t I,
se nume ste curba parametrizata regulata n spatiu.
Multimea de puncte C = Imc = P(x(t), y(t), z(t)) c
3
[ t I se
numeste imaginea curbei n spa tiu c sau, prin abuz de limbaj, curba n
spa tiu parametrizata. Argumentul t al curbei n spatiu parametrizate c se
numeste parametrul curbei si, adesea, n aplicatii, joac a rolul timpului uzual.
Vectorul c(t) = (x
(t), y
(t), z
(t)) se numeste vectorul viteza sau vectorul

tangent al curbei C n punctul P = c(t). Vectorul c(t) = (x
(t), y
(t), z
(t))
se numeste vectorul accelera tie al curbei C n punctul P = c(t).
Denitia 10.1.2 Un punct P = c(t) al unei curbe n spatiu C = Imc, nu
neaparat regulata, se nume ste punct critic sau singular al curbei daca
c(t) = (0, 0, 0).
n caz contrar, punctul P = c(t) se nume ste punct regulat al curbei.
215
216 CAPITOLUL 10. CURBE N SPA TIU
Propozitia 10.1.1 ntr-un punct regulat P(x(t
0
), y(t
0
), z(t
0
)) al unei curbe
n spa tiu parametrizate C = Imc ecua tiile dreptei tangente la curba sunt
T
P
C :
x x(t
0
)
x
(t
0
)
=
y y(t
0
)
y
(t
0
)
=
z z(t
0
)
z
(t
0
)
iar ecuatia planului normal este descrisa de
N
P
C : (x x(t
0
))x
(t
0
) + (y y(t
0
))y
(t
0
) + (z z(t
0
))z
(t
0
) = 0.
Denitia 10.1.3 O mul time de puncte P(x, y, z) din spa tiul an c
3
, ale
caror coordonate verica doua rela tii de forma
C :
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0,
unde f, g : D R
3
R sunt func tii diferen tiabile cu proprietatea
(grad f) (grad g)(x, y, z) = 0, (x, y, z) C,
gradien tii func tiilor f si g ind deni ti prin
grad f =
f
x
not
= f
x
,
f
y
not
= f
y
,
f
z
not
= f
z
,
si
grad g =
g
x
not
= g
x
,
g
y
not
= g
y
,
g
z
not
= g
z
,
,
se nume ste curba n spatiu regulata denita implicit.
Denitia 10.1.4 Un punct P(x
0
, y
0
, z
0
) al unei curbe n spa tiu, nu
neaparat regulata, denita implicit prin
C :
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0,
se nume ste punct critic sau singular al curbei daca
(grad f) (grad g)(x
0
, y
0
, z
0
) = 0.
n caz contrar, punctul P se nume ste punct regulat al curbei n spa tiu.
Propozitia 10.1.2 ntr-un punct regulat P(x
0
, y
0
, z
0
) al unei curbe n
spa tiu denite implicit prin
C :
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0,
ecua tiile dreptei tangente la curba sunt
T
P
C :
x x
0
T
1
(P)
=
y y
0
T
2
(P)
=
z z
0
T
3
(P)
,
iar ecua tia planului normal este descrisa de
N
P
C : (x x
0
) T
1
(P) + (y y
0
) T
2
(P) + (z z
0
) T
3
(P) = 0,
unde
T
1
(P) =
f
y
(P) f
z
(P)
g
y
(P) g
z
(P)
=
D(f, g)
D(y, z)
P(x
0
,y
0
,z
0
)
,
T
2
(P) =
f
x
(P) f
z
(P)
g
x
(P) g
z
(P)
=
D(f, g)
D(x, z)
P(x
0
,y
0
,z
0
)
,
T
3
(P) =
f
x
(P) f
y
(P)
g
x
(P) g
y
(P)
=
D(f, g)
D(x, y)
P(x
0
,y
0
,z
0
)
.
Ca si n cazul curbelor plane, este foarte important de remarcat c a, cu
ajutorul Teoremei Functiilor Implicite din Analiza Matematic a, se poate
demonstra c a, cel putin la nivel local, orice curb a spatial a denit a implicit
poate reprezentat a la nivel parametric (poate parametrizat a) si reciproc.
Acest rezultat este ns a unul calitativ deoarece, n situatii concrete, conver-
sia curbelor spatiale de la reprezentarea implicit a la cea parametric a, si
viceversa, nu este ntotdeauna o problem a usor de rezolvat.
Fie c : [a, b] R R
3
, c(t) = (x(t), y(t), z(t)), o curb a n spatiu para-
metrizat a si e c(t) = (x
(t), y
(t), z
(t)) cmpul vitez a al curbei C = Imc.

n acest context, lungimea curbei C este independent a de parametrizare si
este determinat a de formula
L(C) =
b
a
[[ c(t)[[dt =
b
a
(x
(t))
2
+ (y
(t))
2
+ (z
(t))
2
dt.
Denitia 10.1.5 Parametrul t I al unei curbe n spa tiu c : I R R
3
se nume ste parametru canonic sau natural daca [[ c(t)[[ = 1, t I,
(curba C = Imc are viteza egala cu unu). n aceasta situa tie, prin conven tie,
parametrul t se noteaza cu s.
Fie c : I R R
3
, unde c(t) = (x(t), y(t), z(t)), o curb a n spatiu
regulat a, nu neap arat parametrizat a natural, si e t
0
I un punct xat n
intervalul I. S a consider am parametrizarea prin lungimea de arc, denit a
de relatia
s(t) =
t
t
0
[[ c()[[d,
si s a consider am inversa acesteia t = t(s) (se poate demonstra c a functia
t s(t) este ntotdeauna inversabil a).
Teorema 10.1.3 Curba n spa tiu c : [0, L(C)] R
3
, denita prin
c(s) = c(t(s)),
este parametrizata canonic (i. e. [[
c(s)[[ = 1, s [0, L(C)]).

Corolarul 10.1.4 Orice curba n spa tiu regulata poate reparametrizata
canonic (natural) prin lungimea de arc.
Rezultatele precedente au un puternic caracter calitativ deoarece, n
practic a, pe curbe concrete, nu este ntotdeauna usor de construit efectiv
reparametrizarea canonic a prin lungimea de arc.
Dac a c(s) = (x(s), y(s), z(s)) este o curb a spatial a parametrizat a
canonic, atunci vectorul
T(s) = c(s)
unde c(s) = (x
(s), y
(s), z
(s)), se numeste versorul tangent iar vectorul

N(s) =
1
[[ c(s)[[
c(s),
unde c(s) = (x
(s), y
(s), z
(s)), se numeste versorul normal al curbei n

spatiu C = Imc n punctul P = c(s). Reperul ortonormat mobil
{ = c(s); T(s), N(s), B(s),
unde
B(s) = T(s) N(s),
se numeste reperul Frnet al curbei n spatiu C. Versorul B(s) se numeste
versorul binormal al curbei n spatiu C = Imc n punctul P = c(s).
Variatia versorilor T(s), N(s) si B(s) ai reperului Frnet al curbei n
spatiu c(s) = (x(s), y(s), z(s)) parametrizate canonic este determinat a de
formulele lui Frnet
dT
ds
= K(s) N(s)
dN
ds
= K(s) T(s) +(s) B(s),
dB
ds
= (s) N(s),
unde K(s) = [[ c(s)[[ reprezint a curbura iar
(s) =
dB
ds
, N(s)
reprezint a torsiunea curbei n spatiu C = Imc ntr-un punct curent P = c(s)

al curbei parametrizate canonic.
Teorema 10.1.5 Daca c(t) = (x(t), y(t), z(t)) este o curba n spatiu para-
metrizata arbitrar, atunci reperul lui Frnet { = c(t); T(t), N(t), B(t) al
curbei n spa tiu C = Imc este reprezentat de vectorii
T(t) =
1
[[ c(t)[[
c(t),
N(t) = B(t) T(t),
B(t) =
1
[[ c(t) c(t)[[
[ c(t) c(t)] .
Teorema 10.1.6 (Formulele lui Frnet pentru curbe n spatiu)
Varia tia versorilor T(t), N(t) si B(t) ai reperului Frnet al curbei n spa tiu
c(t) = (x(t), y(t), z(t)) parametrizate arbitrar este determinata de formulele
dT
dt
= K(t) v(t) N(t)
dN
dt
= K(t) v(t) T(t) +(t) v(t) B(t),
dB
dt
= (t) v(t) N(t),
unde v(t) = [[ c(t)[[ reprezinta viteza,
K(t) =
[[ c(t) c(t)[[
[[ c(t)[[
3
reprezinta curbura iar
(t) =
det [ c(t), c(t),
...
c (t)]
[[ c(t) c(t)[[
2
reprezinta torsiunea curbei n spatiu C = Imc n punctul curent P = c(t)
al curbei parametrizate arbitrar.
Denitia 10.1.6 (Fetele triedrului lui Frnet) i) Planul determinat de
punctul P = c(t) si versorii T(t) si N(t) se nume ste planul osculator.
ii) Planul determinat de punctul P = c(t) si versorii T(t) si B(t) se
nume ste planul recticant.
iii) Planul determinat de punctul P = c(t) si versorii N(t) si B(t) se
nume ste planul normal.
Denitia 10.1.7 (Muchiile triedrului lui Frnet) i) Dreapta determi-
nata de punctul P = c(t) si versorul T(t) se nume ste tangenta.
ii) Dreapta determinata de punctul P = c(t) si versorul N(t) se nume ste
normala principala.
iii) Dreapta determinata de punctul P = c(t) si versorul B(t) se nume ste
binormala.
Din punct de vedere geometric, curbura K(t) m asoar a gradul de ncov-
oiere al curbei n vecin atatea punctului P = c(t), prin m asurarea variatiei
directiei versorului tangent T(t) n imediata apropiere a punctului P.
n acelasi timp, torsiunea (t) m asoar a abaterea curbei de la planul oscu-
lator determinat de versorii T(t) si N(t) n imediata vecin atate a punctului
P = c(t). Am dori s a mention am c a ecuatia planului osculator n punctul P
al curbei n spatiu C = Imc este
0
:
x x(t) y y(t) z z(t)

x
(t) y
(t) z
(t)
x
(t) y
(t) z
(t)
= 0.
Observatia 10.1.7 i) O curba n spa tiu cu curbura K(t) = 0, t I, este
un segment de dreapta.
ii) O curba n spatiu cu torsiunea (t) = 0, t I, este o curba plana.
Problema 10.2.1 Sa se determine o parametrizare a urmatoarelor curbe
n spatiu denite implicit:
i) C
1
: xyz = 1, x = y
2
, (curba lui Titeica);
ii) C
2
: x
2
+y
2
+z
2
= a
2
, x
2
+y
2
= ax, a > 0, (curba lui Viviani).
Rezolvare. i) Lund y(t) = t, deducem c a x(t) = t
2
si z(t) = 1/t
3
. n
concluzie, curba lui Titeica este imaginea parametriz arii
c
1
: R`0 R
3
, c
1
(t) =
t
2
, t,
1
t
3
,
adic a avem C
1
= Imc
1
.
ii) n ecuatia cilindrului y
2
= ax x
2
lu am x(t) = a sin
2
t, t [0, /2].
Deducem c a y(t) = asint cos t si z(t) = a cos t. Prin urmare, curba lui
Viviani este imaginea parametriz arii
c
2
: [0, /2] R
3
, c
2
(t) =
asin
2
t, asint cos t, acos t
,
adic a avem C
2
= Imc
2
.
Problema 10.2.2 Sa se determine punctele singulare ale urmatoarelor
curbe n spa tiu:
i) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (t
2
2t, t
2
+ 1/t
2
, t
2
2t 1), t R`0;
ii) C
2
: z
2
xy = 0, x
2
z
2
+ 2xy +z = 0.
Rezolvare. i) Punctele singulare ale curbei C
1
se obtin rezolvnd
ecuatia
c
1
(t) = (2t 2, 2t 2/t
3
, 2t 2) = (0, 0, 0).
n concluzie, curba n spatiu C
1
are un singur punct singular, si anume
P(t = 1) P(1, 2, 2).
ii) Curba n spatiu C
2
este denit a de functiile f(x, y, z) = z
2
xy si
g(x, y, z) = x
2
z
2
+ 2xy +z, ale c aror gradienti sunt
(grad f)(x, y, z) = (y, x, 2z)
si
(grad g)(x, y, z) = (2x + 2y, 2x, 2z + 1).
Produsul vectorial al gradientilor este
grad f grad g (x, y, z) =
i j k
y x 2z
2x + 2y 2x 2z + 1
(x 2xz, y + 2yz + 4xz, 2x

2
).
Rezolvnd sistemul
grad f grad g (x, y, z) = (0, 0, 0)

z
2
xy = 0
x
2
z
2
+ 2xy +z = 0,
deducem c a curba n spatiu C
2
are un singur punct singular P(0, 0, 0).
Problema 10.2.3 Sa se scrie ecua tiile dreptelor tangente si a planelor nor-
male la curbele n spa tiu C
1
si C
2
, n punctele precizate:
i) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) =

a(1 cos t), asint, 2acos
t
2
, a > 0, n punctul
P

a, a, a
;
ii) C
2
: x
2
+z
2
4 = 0, x
2
+y
2
4 = 0 n punctul P(
3, 1, 1).
Rezolvare. i) Punctul P este corespunz ator lui t = /2 iar vectorul
vitez a al curbei C
1
= Imc
1
este
c
1
(t) =
asint, acos t, asin

t
2
.
Prin urmare avem c
1
(/2) = (a, 0, a
2/2). Rezult a c a ecuatiile dreptei

tangente si a planului normal n punctul P sunt
T
P
C
1
:
x a
a
=
y a
0
=
z a
2
2
x +
2z 3a = 0
y a = 0
si
N
P
C
1
: (x a) a + (y a) 0
z a
2
2
= 0
N
P
C
1
: ax
a
2
2
z = 0
2x z = 0.
ii) Gradientii functiilor f(x, y, z) = x
2
+z
2
4 si g(x, y, z) = x
2
+y
2
4
sunt dati de
(grad f)(x, y, z) = (2x, 0, 2z) si (grad g)(x, y, z) = (2x, 2y, 0).
n particular, obtinem
(grad f)(P) = (2
3, 0, 2) si (grad g)(P) = (2
3, 2, 0).
Produsul vectorial al gradientilor este
(grad f) (P) (grad g) (P) =
i j k
2
3 0 2
2
3 2 0
= 4 i + 4
3 j + 4
3 k.
Prin urmare, ecuatiile dreptei tangente si a planului normal n punctul P
sunt
T
P
C
2
:
x
3
4
=
y 1
4
3
=
z 1
4
3
si
N
P
C
2
:

x
(4) + (y 1) 4
3 + (z 1) 4
3 = 0
N
P
C
2
: x
3y
3z +
3 = 0.
Problema 10.2.4 Sa se scrie ecua tiile tangentelor la curba C = Imc, unde
c(t) =
t
4
2
,
t
3
3
, t
2
, t R,
care sunt paralele cu planul : 3x 2y 2z 1 = 0.
Rezolvare. Vectorul tangent la curb a ntr-un punct arbitrar este dat de
c(t) =
2t
3
, t
2
, 2t
iar vectorul normal la plan este n
(3, 2, 2). Dac a tan-

genta este paralel a cu planul, atunci vectorii c(t) si n
sunt perpendiculari,
adic a avem
' c(t), n
` = 0 6t
3
+ 2t
2
4t = 0 t
1
= 0, t
2
= 1, t
3
=
2
3
.
n concluzie, punctele c autate sunt P
1
(0, 0, 0), P
2
(1/2, 1/3, 1) si
P
3
(8/81, 8/81, 4/9).
Problema 10.2.5 Sa se determine planele osculatoare la curba C = Imc,
unde
c(t) =
2t 1, t
3
, 1 t
2
, t R,
care sunt perpendiculare pe planul : 7x 12y + 5z 7 = 0.
Rezolvare. Avem x(t) = 2t1, y(t) = t
3
, z(t) = 1t
2
iar, prin deriv ari
succesive, obtinem x
(t) = 2, y
(t) = 3t
2
, z
(t) = 2t si x
(t) = 0, y
(t) = 6t,
z
(t) = 2. Rezult a c a ecuatia planului osculator ntr-un punct curent al

curbei C = Imc este
0
:
x 2t + 1 y t
3
z +t
2
1
2 3t
2
2t
0 6t 2
= 0
0
: 6t
2
x + 4y + 12tz 4t
3
+ 6t
2
12t = 0.
Vectorul normal la planul osculator este n
0
(6t
2
, 4, 12t) iar normala la
planul este n
(7, 12, 5). Conditia ca cele dou a plane s a e perpendiculare

este
'n
0
, n
` = 0 42t
2
+ 60t 48 = 0 t
1
= 2, t
2
=
4
7
.
Prin urmare, ecuatiile planelor osculatoare c autate sunt
01
: 6x +y 6z + 20 = 0
si
02
: 168x + 343y + 588z 484 = 0.
Problema 10.2.6 Sa se scrie ecua tiile binormalelor la curba C = Imc,
unde
c(t) =
1
t
, t, 2t
2
1
, t R`0,
care sunt perpendiculare pe dreapta d : x +y = 0, 4x z = 0.
Rezolvare. Prin deriv ari succesive obtinem c(t) = (1/t
2
, 1, 4t) si
c(t) = (2/t
3
, 0, 4). Binormala ntr-un punct curent al curbei n spatiu este
directionat a de vectorul
c(t) c(t) =
i j k
1/t
2
1 4t
2/t
3
0 4
= 4 i +
12
t
2
j
2
t
3
k.
Normalele la planele care determin a dreapta d sunt n
1
(1, 1, 0) si
n
2
(4, 0, 1) iar directia dreptei d este dat a de vectorul
v = n
1
n
2
=
i j k
1 1 0
4 0 1
= i +j 4k.
Conditia de perpendicularitate a binormalei cu dreapta d este
' c(t) c(t), v` = 0 4 +
12
t
2
+
8
t
3
= 0 t
3
3t 2 = 0
t
1
= t
2
= 1, t
3
= 2.
n concluzie, binormalele c autate au ecuatiile
B
1
:
x + 1
2
=
y + 1
6
=
z 1
1
si
B
2
:
x
1
2
4
=
y 2
3
=
z 7
1
4
.
Problema 10.2.7 Sa se calculeze lungimile urmatoarelor curbe n spatiu:
a) C
1
= Imc
1
, c
1
: [0, ] R
3
, unde
c
1
(t) = (e
t
cos t, e
t
sint, e
t
);
b) C
2
= Imc
2
, c
2
: [0, 1] R
3
, unde
c
2
(t) =
e
t
+e
t
2
,
e
t
e
t
2
, t
.
Rezolvare. a) Vectorul vitez a al curbei C
1
este
c
1
(t) =
e
t
(cos t sint), e
t
(sint + cos t), e
t
iar norma vectorului vitez a este [[ c

1
(t)[[ = e
t
3. n concluzie, avem
L(C
1
) =

0
e
t
3dt =

3e
t
0
=
3(e
1).
b) Vectorul vitez a al curbei C
2
este
c
2
(t) =
e
t
e
t
2
,
e
t
+e
t
2
, 1
iar norma vectorului vitez a este

[[ c
2
(t)[[ =
e
t
+e
t
2
.
n concluzie, avem
L(C
2
) =
1
1
0
e
t
+e
t
dt =
1
e
t
1
0
e
t
1
0
=
1
e
1
e
.
Problema 10.2.8 Sa se arate ca curbele n spatiu nu sunt parametrizate
arc:
a) C
1
= Imc
1
, unde c
1
(t) = (cos 2t, sin2t, t), t R;
b) C
2
= Imc
2
, unde c
2
(t) = (e
t
+e
t
, e
t
e
t
, 2t), t R.
Rezolvare. a) Avem c
1
(t) = (2 sin2t, 2 cos 2t, 1), ceea ce implic a
[[ c
1
(t)[[ =
5 = 1. Construim parametrul canonic prin lungimea de arc

s =
t
0
[[ c
1
()[[d =
t
0
5d =
5t.
Scriind t n functie de s, g asim t = s/
5. Cu alte cuvinte, avem C

1
= Imc
1
,
c
1
: R R
3
, unde
c
1
(s) =
cos
2s
5
, sin
2s
5
,
s
.
b) Avem c
2
(t) = (e
t
e
t
, e
t
+e
t
, 2), ceea ce implic a
[[ c
2
(t)[[ =
e
t
+e
t

2 = 1.
Construim parametrul canonic prin lungimea de arc
s =
t
0
[[ c
2
()[[d =
t
0
+e
d =
e
t
e
t
.
Scriind t n functie de s, g asim
0 < e
t
=
s +
s
2
+ 8
2
2
t = ln
s +
s
2
+ 8
2
2
.
Cu alte cuvinte, avem C
2
= Imc
2
, c
2
: R R
3
, c
2
(s) = (x(s), y(s), z(s)),
unde
x(s) =
s +
s
2
+ 8
2
2
+
2
2
s +
s
2
+ 8
,
y(s) =
s +
s
2
+ 8
2
2

2
2
s +
s
2
+ 8
,
z(s) = 2 ln
s +
s
2
+ 8
2
2
.
Problema 10.2.9 Sa se determine curburile si torsiunile urmatoarelor
curbe n spa tiu:
a) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (2t, t
2
, lnt), t > 0, ntr-un punct arbitrar;
b) C
2
= Imc
2
, c
2
(t) =
cos t, sint,
t
2
2
, n punctul P(t = 0);

c) C
3
= Imc
3
, c
3
(t) = (cos t, sint, cos 2t) , n punctul P(0, 1, 1).
Rezolvare. a) Prin deriv ari succesive obtinem
c
1
(t) =
2, 2t,
1
t
, c
1
(t) =
0, 2,
1
t
2
,
...
c
1
(t) =
0, 0,
2
t
3
.
Produsul vectorial ntre vectorii c
1
(t) si c
1
(t) este
c
1
(t) c
1
(t) =
i j k
2 2t 1/t
0 2 1/t
2
=
4
t
i +
2
t
2
j + 4k,
ceea ce implic a
[[ c
1
(t) c
1
(t)[[ =
2(2t
2
+ 1)
t
2
.
Deoarece avem
[[ c
1
(t)[[ =
2t
2
+ 1
t
si
det [ c
1
(t), c
1
(t),
...
c
1
(t)] =
2 2t 1/t
0 2 1/t
2
0 0 2/t
3
=
8
t
3
,
rezult a c a curbura are expresia
K(t) =
[[ c
1
(t) c
1
(t)[[
[[ c
1
(t)[[
3
=
2t
(2t
2
+ 1)
2
,
iar torsiunea este data de formula
(t) =
det [ c
1
(t), c
1
(t),
...
c
1
(t)]
[[ c
1
(t) c
1
(t)[[
2
=
2t
(2t
2
+ 1)
2
.
b) Prin deriv ari succesive obtinem
c
2
(t) = (sint, cos t, t) c
2
(0) = (0, 1, 0) ,
c
2
(t) = (cos t, sint, 1) c
2
(0) = (1, 0, 1) ,
...
c
2
(t) = (sint, cos t, 0)
...
c
2
(0) = (0, 1, 0) .
2
(0) si c
2
(0) este
c
2
(0) c
2
(0) =
i j k
0 1 0
1 0 1
= i +k,
ceea ce implic a [[ c
2
(0) c
2
(0)[[ =
2. Deoarece avem [[ c
2
(0)[[ = 1 si
det [ c
2
(0), c
2
(0),
...
c
2
(0)] =
0 1 0
1 0 1
0 1 0
= 0,
rezult a c a curbura n punctul P are expresia
K(P) =
[[ c
2
(0) c
2
(0)[[
[[ c
2
(0)[[
3
=
2,
iar torsiunea n punctul P este data de
(P) =
det [ c
2
(0), c
2
(0),
...
c
2
(0)]
[[ c
2
(0) c
2
(0)[[
2
= 0.
c) Este evident c a punctul P(0, 1, 1) C
3
este corespunz ator valorii
t = /2. Mai mult, prin deriv ari succesive obtinem
c
3
(t) = (sint, cos t, 2 sin2t) c
3
(/2) = (1, 0, 0) ,
c
3
(t) = (cos t, sint, 4 cos 2t) c
3
(/2) = (0, 1, 4) ,
...
c
3
(t) = (sint, cos t, 8 sin2t)
...
c
3
(/2) = (1, 0, 0) .
3
(/2) si c
3
(/2) este
c
3
(/2) c
3
(/2) =
i j k
1 0 0
0 1 4
= 4j +k,
ceea ce implic a [[ c
3
(/2) c
3
(/2)[[ =
17. Deoarece avem

[[ c
3
(/2)[[ = 1
si
det [ c
3
(/2), c
3
(/2),
...
c
3
(/2)] =
1 0 0
0 1 4
1 0 0
= 0,
rezult a c a curbura n punctul P are expresia
K(P) =
[[ c
3
(/2) c
3
(/2)[[
[[ c
3
(/2)[[
3
=
17,
iar torsiunea n punctul P este data de
(P) =
det [ c
3
(/2), c
3
(/2),
...
c
3
(/2)]
[[ c
3
(/2) c
3
(/2)[[
2
= 0.
Problema 10.2.10 Sa se determine versorii triedrului lui Frnet, ecuatiile
muchiilor si fe telor triedrului lui Frnet, curbura si torsiunea, ntr-un punct
curent sau ntr-un punct xat, la curbele:
a) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (t
2
, t, t
3
20), t R, ntr-un punct arbitrar;
b) C
2
: x
2
+z
2
= 4, x
2
+y
2
= 2, n punctul P(1, 1,
3).
Rezolvare. a) Prin deriv ari succesive obtinem
c
1
(t) =
2t, 1, 3t
2
, c
1
(t) = (2, 0, 6t) ,
...
c
1
(t) = (0, 0, 6) .
1
(t) si c
1
(t) este
c
1
(t) c
1
(t) =
i j k
2t 1 3t
2
2 0 6t
= 6ti 6t
2
j 2k.
Deoarece avem
[[ c
1
(t)[[ =
9t
4
+ 4t
2
+ 1
si
[[ c
1
(t) c
1
(t)[[ = 2
9t
4
+ 9t
2
+ 1,
rezult a c a versorul tangent este
T(t) =
1
[[ c
1
(t)[[
c
1
(t) =
1
9t
4
+ 4t
2
+ 1

2t, 1, 3t
2
iar versorul binormal este

B(t) =
c
1
(t) c
1
(t)
[[ c
1
(t) c
1
(t)[[
=
1
9t
4
+ 9t
2
+ 1

3t, 3t
2
, 1
.
Deducem c a versorul normal este
N(t) = B(t) T(t) =
=
1
9t
4
+ 9t
2
+ 1
9t
4
+ 4t
2
+ 1
i j k
3t 3t
2
1
2t 1 3t
2
9t
4
+ 9t
2
+ 1
9t
4
+ 4t
2
+ 1

1 9t
4
, 9t
3
2t, 6t
3
+ 3t
.
n consecint a, ecuatia tangentei este
x t
2
2t
=
y t
1
=
z t
3
+ 20
3t
2
,
ecuatia binormalei este
x t
2
3t
=
y t
3t
2
=
z t
3
+ 20
1
iar ecuatia normalei principale este
x t
2
1 9t
4
=
y t
t(9t
2
+ 2)
=
z t
3
+ 20
3t(2t
2
+ 1)
.
Ecuatia planului normal este
x t
2
2t + (y t) 1 +
z t
3
+ 20
3t
2
= 0,
ecuatia planului osculator este
x t
2
3t + (y t)
3t
2
z t
3
+ 20
= 0
iar ecuatia planului recticant este
x t
2

1 9t
4
t (y t) (9t
2
+ 2) + 3t
z t
3
+ 20
(2t
2
+ 1) = 0.
n nal, deoarece avem
det [ c
1
(t), c
1
(t),
...
c
1
(t)] =
2t 1 3t
2
2 0 6t
0 0 6
= 12,
K(t) =
[[ c
1
(t) c
1
(t)[[
[[ c
1
(t)[[
3
=
2
9t
4
+ 9t
2
+ 1
(9t
4
+ 4t
2
+ 1)
9t
4
+ 4t
2
+ 1
,
(t) =
det [ c
1
(t), c
1
(t),
...
c
1
(t)]
[[ c
1
(t) c
1
(t)[[
2
=
3
9t
4
+ 9t
2
+ 1
.
b) Fie functiile f(x, y, z) = x
2
+z
2
4 si g(x, y, z) = x
2
+y
2
2. Deoarece
avem
D(f, g)
D(y, z)
P(1,1,
3)
=
0 2
3
2 0
= 4
3 = 0,
rezult a din Teorema Functiilor Implicite c a din ecuatiile f(x, y, z) = 0 si
g(x, y, z) = 0 putem scoate pe y si z ca functii de x. n consecint a, putem
parametriza local curba C
2
= Imc
2
lund x = t, y = y(t), z = z(t), unde
f(t, y(t), z(t)) = 0 si g(t, y(t), z(t)) = 0.
Mai mult, avem y(1) = 1 si z(1) =

3 si deci punctul P(1, 1,
3) este
corespunz ator valorii t = 1.
Prin derivarea ecuatiilor t
2
+y
2
2 = 0 si t
2
+z
2
4 = 0 g asim relatiile
t +yy
= 0, t +zz
= 0 y
=
t
y
, z
=
t
z

y
(1) = 1, z
(1) =
1
3
.
Derivnd din nou, obtinem
1 +
2
+yy
= 0, 1 +
2
+zz
= 0
y
=
1 + (y
)
2
y
, z
=
1 + (z
)
2
z

y
(1) = 2, z
(1) =
4
3
3
.
Derivnd n continuare, deducem c a
3y
+yy
= 0, 3z
+zz
= 0
y
=
3y
y
, z
=
3z
z

y
(1) = 6, z
(1) =
4
3
3
.
Prin deriv ari succesive obtinem
c
2
(t) = (1, y
, z
) c
2
(1) =
1, 1,
1
,
c
2
(t) = (0, y
, z
) c
2
(1) =
0, 2,
4
3
,
...
c
2
(t) = (0, y
, z
)
...
c
2
(1) =
0, 6,
4
3
.
2
(1) si c
2
(1) este
c
2
(1) c
2
(1) =
i j k
1 1 1/
3
0 2 4/(3
3)
=
2
3
3
i +
4
3
3
j 2k.
Deoarece avem
[[ c
2
(1)[[ =
7
3
si
[[ c
2
(1) c
2
(1)[[ =
128
27
=
8
2
3
3
,
rezult a c a versorul tangent este
T(1) =
1
[[ c
2
(1)[[
c
2
(1) =
3
7

1, 1,
1
iar versorul binormal este

B(1) =
c
2
(1) c
2
(1)
[[ c
2
(1) c
2
(1)[[
=
3
3
4
1
3
3
,
2
3
3
, 1
.
Deducem c a versorul normal este
N(1) = B(1) T(1) =
9
4
14
i j k
1/(3
3) 2/(3
3) 1
1 1 1/

1
4
14

11, 10,
.
n consecint a, ecuatia tangentei este
x 1
3
=
y 1
3
=
z
3
1
,
ecuatia binormalei este
x 1
1
=
y 1
2
=
z
3
3
3
iar ecuatia normalei principale este
x 1
11
=
y 1
10
=
z
3
.
Ecuatia planului normal este
(x 1)
3 (y 1)
= 0,
ecuatia planului osculator este
(x 1) + 2 (y 1) 3
= 0
iar ecuatia planului recticant este
11 (x 1) + 10(y 1) +
= 0.
n nal, deoarece avem
det [ c
2
(1), c
2
(1),
...
c
2
(1)] =
1 1 1/
3
0 2 4/(3
3)
0 6 4/(3
3)
=
16
3
3
,
K(t) =
[[ c
2
(1) c
2
(1)[[
[[ c
2
(1)[[
3
=
8
2
7
7
,
(t) =
det [ c
2
(1), c
2
(1),
...
c
2
(1)]
[[ c
2
(1) c
2
(1)[[
2
=
3
3
8
.
Problema 10.3.1 Sa se arate ca curba n spatiu C = Imc, unde
c(t) =
t
2
2t,
1
t
2
+t
2
, t
2
2t 1
, t R`0,
are imaginea inclusa ntr-un plan si sa se determine ecua tia acestui plan.
R. Avem C = Imc , unde : x +z + 1 = 0.
Problema 10.3.2 Sa se arate ca curba n spatiu C = Imc, unde
c(t) =
t
1 +t
2
+t
4
,
t
2
1 +t
2
+t
4
,
t
3
1 +t
2
+t
4
, t R,
are imaginea inclusa ntr-o sfera.
R. Avem C = Imc (S), unde
(S) : x
2
+
y
1
2
2
+z
2
=
1
4
.
Problema 10.3.3 Sa se arate ca curba n spa tiu C = Imc, unde
c(t) =
acos
2
t, a
2 sint cos t, asin

2
t
, a > 0, t R,
are imaginea inclusa ntr-un con.
R. Eliminnd parametrul t R, g asim c a avem C = Imc , unde
: y
2
= 2xz. Efectund rotatia n spatiu
x =
1
2
(x
+z
)
y = y
z =
1
2
(x
+z
),
deducem c a cuadrica este conul cu vrful n origine, denit de ecuatia
: x
2
+y
2
z
2
= 0.
Curba dat a se a a la intersectia acestui con cu planul : x +z = a.
Problema 10.3.4 Sa se scrie ecuatia planului normal la curba C = Imc,
unde
c(t) =
lnt, 2t, t
2
, t > 0,
care este paralel cu dreapta d : x + 4y = 0, y z = 0.
R.
(t=1)
: x + 2y + 2z 6 = 0.
Problema 10.3.5 Sa se scrie ecua tia planului normal si ecua tiile tangentei
la curba
C :
x
2
+y
2
= 1
y
2
+z
2
= 1
n punctul P
2/2,
2/2,
2/2
.
R. T
P
C :
x y
2 = 0
x z = 0
; N
P
C : 2x + 2y + 2z
2 = 0.
Problema 10.3.6 Sa se gaseasca ecuatiile planelor osculatoare la curba n
spa tiu C = Imc, unde
c(t) =
t
4
1, t
3
+ 1, 2t
, t R`0,
care sunt paralele cu dreapta
d :
x 1
12
=
y + 1
7
=
z
2
.
R.
Osc
(t=2)
: x + 4y + 8z 19 = 0;
Osc
(t=1)
: x + 2y +z 2 = 0;
Osc
(t=3)
: x 6y 27z 74 = 0.
Problema 10.3.7 Sa se scrie ecua tiile binormalelor la curba C = Imc,
unde
c(t) =
2
t
, lnt, t
2
, t > 0,
care sunt paralele cu planul : x y + 8z + 5 = 0.
R. B
(t=2)
:
x 1
16
=
y ln2
24
=
z + 4
1
.
Problema 10.3.8 Fie curba n spa tiu C = Imc, unde
c(t) = (t, sint, (t)) , t R.
Sa se determine functia astfel nct binormalele curbei C sa e paralele
cu planul xOz.
R. (t) = at +b, unde a, b R.
Problema 10.3.9 Sa se scrie ecua tiile normalelor principale la curba n
spatiu C = Imc, unde
c(t) =
1
t
, lnt, t
, t > 0,
care sunt paralele cu planul : 5x + 2y 5z 1 = 0.
R. N
(t=1/2)
:
x 2
4
=
y + ln2
5
=
z 1/2
6
;
N
(t=1)
:
x 1
3
=
y
0
=
z 1
3
;
N
(t=2)
:
x 1/2
6
=
y ln2
5
=
z 2
4
.
Problema 10.3.10 Sa se gaseasca ecuatia planului recticant la curba n
spatiu C = Imc, unde
c(t) =
t, t
2
, t
3
, t R,
care este paralel cu planul : 11x + 8y 9z + 4 = 0.
R.
rectificant
(t=1)
: 11x + 8y 9z 10 = 0.
Problema 10.3.11 Sa se calculeze lungimile urmatoarelor curbe n spa tiu:
a) C
1
= Imc
1
, c
1
: [0, 1] R
3
, unde
c
1
(t) = (t cos t, t sint, t);
b) C
2
= Imc
2
, c
2
: [0, 1/4] R
3
, unde
c
2
(t) =
t
2
t, t
2
+ 1, t
.
R. a) L(C
1
) = ln(1 +
3) +
3 ln2
2
; b) L(C
2
) =
(4 + 3 ln3)
2
32
.
Problema 10.3.12 Sa se arate ca curbele n spatiu nu sunt parametrizate
arc:
a) C
1
= Imc
1
, unde c
1
(t) =
cos t, sint,
t
2
2
, t R;
b) C
2
= Imc
2
, unde c
2
(t) =
t cos t, t sint,
t
2
2
, t R.
R. a) 2s = ln(t +
t
2
+ 1) +t
t
2
+ 1;
b) 4
2 s = 2 ln
t +
t
2
+
1
2
+ 4t
t
2
+
1
2
+ ln2.
Problema 10.3.13 Sa se determine curburile si torsiunile urmatoarelor
curbe n spa tiu:
a) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) =

t sint, 1 cos t, 4 sin
t
2
, t R, ntr-un punct
arbitrar;
b) C
2
= Imc
2
, c
2
(s) =

4
5
cos s, 1 sins,
3
5
cos s
, unde s > 0 este

abscisa curbilinie, ntr-un punct arbitrar;
c) C
3
= Imc
3
, c
3
(t) =
t, t
2
, t
4
, n punctul P(t = 1);

d) C
4
= Imc
4
, c
4
(t) =
e
t
, e
t
,
2t
, n punctul P(1, 1, 0).

R. a) K(t) =
1
4
1 + sin
2
t
2
; (t) =
(cos t 5) cos(t/2)
4(3 cos t)
.
b) K(s) = 1; (s) = 0, s > 0.
c) K(P) = 2
101/(21
21); (P) = 12/101.

d) K(P) =
2/4; (P) =
2/4.
Problema 10.3.14 Sa se determine versorii triedrului lui Frnet, ecua tiile
muchiilor si fetelor triedrului lui Frnet, curbura si torsiunea, ntr-un punct
curent sau ntr-un punct xat, la curbele:
a) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (t
2
, 1 t, t
3
), t R, ntr-un punct arbitrar;
b) C
2
= Imc
2
, c
2
(t) = (t cos t, t sint, 2t), t R, ntr-un punct arbitrar;
c) C
3
= Imc
3
, c
3
(t) = (cos
3
t, sin
3
t, cos 2t), n punctul P(t = /4);
d) C
4
: x = 3z
2
, y = 6z
3
, z R, ntr-un punct arbitrar;
e) C
5
: xyz = 1, y
2
= x, n punctul P(1, 1, 1).
R. a) T(t) =
1
9t
4
+ 4t
2
+ 1
(2t, 1, 3t
2
) versorul tangent;
B(t) =
1
9t
4
+ 9t
2
+ 1
(3t, 3t
2
, 1) versorul binormal;
N(t) =
1
9t
4
+ 9t
2
+ 1
9t
4
+ 4t
2
+ 1
(1 9t
4
, 9t
3
+ 2t, 3t + 6t
3
)
versorul normal;
x t
2
2t
=
y 1 +t
1
=
z t
3
3t
2
tangenta;
x t
2
3t
=
y 1 +t
3t
2
=
z t
3
1
binormala;
x t
2
1 9t
4
=
y 1 +t
9t
3
+ 2t
=
z t
3
3t + 6t
3
normala principal a;
3t(x t
2
) 3t
2
(y 1 +t) +z t
3
= 0 planul osculator;
2t(x t
2
) y + 1 t + 3t
2
(z t
3
) = 0 planul normal;
1 9t
4
(xt
2
)+
9t
3
+ 2t
(y1+t)+
3t + 6t
3

z t
3
= 0 planul
recticant;
K(t) =
2
9t
4
+ 9t
2
+ 1
(9t
4
+ 4t
2
+ 1)
9t
4
+ 4t
2
+ 1
curbura;
(t) =
3
9t
4
+ 9t
2
+ 1
torsiunea.
b) Se procedeaz a ca la punctul a).
c) T

=
1
5

2
2
,
3
2
2
, 4
versorul tangent n P;
B
=
1
5
(2
2, 2
2, 3) versorul binormal n P;
N
2
2
,
2
2
, 0
versorul normal n P;
x
2/4
3
2
=
y
2/4
3
2
=
z
8
tangenta n P;
x
2/4
2
2
=
y
2/4
2
2
=
z
3
binormala n P;
x
2/4
1
=
y
2/4
1
=
z
0
normala principal a n P;
2
2x 2
2y 3z = 0 planul osculator n P;
3
2x + 3
2y 8z = 0 planul normal n P;
2x + 2y
2 = 0 planul recticant n P;
K
=
3
10
10
curbura n P;
=
32
25
torsiunea n P.
d) O parametrizare a curbei este C
4
= Imc
4
, c
4
(t) = (3t
2
, 6t
3
, t), t R.
n continuare, se procedeaz a ca la punctul a).
e) O parametrizare a curbei este C
5
= Imc
5
, c
5
(t) = (t
2
, t, t
3
),
t R`0. Punctul P este corespunz ator valorii t = 1. n continuare,
se procedeaz a ca la punctul c).
Problema 10.3.15 Fie curba n spatiu C = Imc, unde
c(t) = (cos t, sint, (t)) , t R.
a) Sa se determine functia astfel nct curba C sa e o curba plana.
b) Cu astfel gasit, sa se determine curbura si torsiunea curbei, stiind ca
(0) = 0,
(0) = 1,
(0) = 1.
R. a) Punnd conditia (t) = 0, t R, g asim ecuatia diferential a
(t) +
(t) = 0,
care are solutia general a
(t) = + cos t + sint, , , R.
b) Conditiile impuse aplicatiei (t) implic a constantele = 1, = 1
si = 1, adic a avem
(t) = 1 + cos t + sint, t R.
n acest caz, avem K(t) =
3
(2 sin2t)
(2 sin2t)
si (t) = 0, t R.
Capitolul 11
Suprafete
n spatiul an euclidian al vectorilor liberi din spatiu c
3
= (E
3
, V
3
, ),
avnd xat un reper ortonormat { = O; i, j, k, o suprafata poate
denit a n dou a moduri: implicit sau parametric.
Denitia 11.1.1 Se nume ste suprafata denita implicit n c
3
o
mul time de puncte din spa tiu P(x, y, z) ale caror coordonate verica o rela tie
de forma : f(x, y, z) = 0, unde f : R
3
R este o func tie diferen tiabila cu
proprietatea
(grad f)(P) =
f
x
(P),
f
y
(P),
f
z
(P)
= (0, 0, 0), P .
Deoarece vectorul (grad f)(P
0
) reprezint a directia normalei la planul
tangent n punctul P
0
(x
0
, y
0
, z
0
) la suprafata , rezult a c a ecuatia planului
tangent n P
0
la suprafa ta se scrie
T
P
0
: (x x
0
)
f
x
(P
0
) + (y y
0
)
f
y
(P
0
) + (z z
0
)
f
z
(P
0
) = 0,
iar ecuatia dreptei normale n P
0
la suprafa ta are expresia
N
P
0
:
x x
0
f
x
(P
0
)
=
y y
0
f
y
(P
0
)
=
z z
0
f
z
(P
0
)
.
Denitia 11.1.2 Se nume ste suprafata parametrizata simpla n c
3
o
aplica tie diferen tiabila r : D R
2
R
3
(D mul time deschisa n R
2
),
241
242 CAPITOLUL 11. SUPRAFE TE
denita prin
r(u, v) = (x(u, v), y(u, v), z(u, v)), (u, v) D,
si avnd proprietatea de regularitate
r
u
r
v
= 0, (u, v) D,
unde
r
u
=
x
u
,
y
u
,
z
u
, r
v
=
x
v
,
y
v
,
z
v
.
Multimea de puncte = Imr = P(x(u, v), y(u, v), z(u, v)) [ (u, v) D
reprezint a imaginea geometrica a suprafetei parametrizate r. Prin abuz de
limbaj, vom numi si multimea tot suprafa ta parametrizata simpla.
Deoarece vectorul (r
u
r
v
)(P) reprezint a directia normalei la planul
tangent n punctul P = r(u, v) la suprafata = Imr, rezult a c a ecua tia
planului T
P
tangent n P(x(u, v), y(u, v), z(u, v)) la se scrie
(x x(u, v))N
1
(u, v) + (y y(u, v))N
2
(u, v) + (z z(u, v))N
3
(u, v) = 0,
iar ecua tia dreptei N
P
normale n P la are expresia
x x(u, v)
N
1
(u, v)
=
y y(u, v)
N
2
(u, v)
=
z z(u, v)
N
3
(u, v)
,
unde
N
1
(u, v) =
y
u
z
u
y
v
z
v
, N
2
(u, v) =
x
u
z
u
x
v
z
v
,
N
3
(u, v) =
x
u
y
u
x
v
y
v
.
Denitia 11.1.3 Se nume ste prima forma fundamentala sau metrica
suprafe tei = Imr aplica tia g : M
2
(R) denita prin
g(P) =
E(P) F(P)
F(P) G(P)
, P ,
unde
E(P) = 'r
u
, r
u
` (P), F(P) = 'r
u
, r
v
` (P), G(P) = 'r
v
, r
v
` (P)
se numesc coecientii primei forme fundamentale a suprafetei n
punctul P.
Aria unei suprafete parametrizate simple = Imr se calculeaz a dup a
formula
/() =
det gdudv =
EGF
2
dudv.
Este de remarcat faptul c a ntotdeauna avem (det g)(P) > 0, P .
Forma diferential a d =

EGF
2
dudv se numeste elementul de arie al
suprafetei = Imr.
Denitia 11.1.4 Daca avem o suprafa ta parametrizata simpla = Imr si
o curba plana
c : I R D R
2
, c(t) = (u(t), v(t)),
atunci curba n spa tiu
c : I R R
3
, c(t) = r(u(t), v(t)),
se nume ste curba pe suprafata .
n particular, dac a avem un punct P = r(u
0
, v
0
) xat arbitrar pe
suprafata , atunci curbele pe suprafata , denite prin c
u
(t) = r(u
0
+t, v
0
)
si c
v
(t) = r(u
0
, v
0
+t), t R, se numesc liniile de coordonate ale suprafetei
, care trec prin punctul P.
Propozitia 11.1.1 Lungimea unei curbe c(t) = r(u(t), v(t)), t [a, b], pe
suprafata se calculeaza dupa formula
L(c) =
b
a
E(c(t))
du
dt
2
+ 2F(c(t))
du
dt
dv
dt
+G(c(t))
dv
dt
2
dt.
Fie dou a curbe c
1
: I
1
R R
3
si c
2
: I
2
R R
3
pe
suprafata , exprimate prin c
1
(t) = r(u
1
(t), v
1
(t)) si c
2
() = r(u
2
(), v
2
()),
care se intersecteaz a n punctul P = r(u
1
(t
0
), v
1
(t
0
)) = r(u
2
(
0
), v
2
(
0
)).
Propozitia 11.1.2 Unghiul format de curbele c
1
si c
2
n punctul P se
calculeaza dupa formula
cos =
Eu
1
u
2
+F (u
1
v
2
+u
2
v
1
) +Gv
1
v
E(u
1
)
2
+ 2Fu
1
v
1
+G(v
1
)
2
E(u
2
)
2
+ 2Fu
2
v
2
+G(v
2
)
2
,
unde coecien tii E, F si G ai primei forme fundamentale sunt calcula ti n
punctul P, derivatele func tiilor u
1
si v
1
sunt evaluate n t
0
si derivatele
func tiilor u
2
si v
2
sunt evaluate n
0
.
S a orient am suprafata parametrizat a simpl a = Imr cu ajutorul ver-
sorului normal N(P) ntr-un punct arbitrar P = r(u, v) al suprafetei, versor
denit de relatia
N(P) =
1
[[r
u
r
v
[[
[r
u
r
v
] .
Cu alte cuvinte, ne-am xat atentia asupra unei fe te a suprafetei .
S a consider am n acelasi timp vectorii
r
uu
=
2
x
u
2
,

2
y
u
2
,

2
z
u
2
, r
vv
=
2
x
v
2
,

2
y
v
2
,

2
z
v
2
,
r
uv
=

2
x
uv
,

2
y
uv
,

2
z
uv
.
Denitia 11.1.5 Se nume ste forma a-II-a fundamentala a suprafe tei
parametrizate simple = Imr aplica tia b : M
2
(R) denita prin
b(P) =
l(P) m(P)
m(P) n(P)
, P ,
unde
l(P) = 'r
uu
, N` (P), m(P) = 'r
uv
, N` (P), n(P) = 'r
vv
, N` (P)
se numesc coecientii celei de-a-II-a forme fundamentale a
suprafe tei n punctul P.
Denitia 11.1.6 Se nume ste aplicatia Weingarten a suprafe tei =
Imr aplicatia L : M
2
(R) denita prin
L(P) = (g
1
b)(P) =
1
EGF
2
lGmF mGnF
mE lF nE mF
(P), P .
Un vector tangent n punctul P = r(u, v) al suprafetei = Imr, denit
prin v = v
1
r
u
(P)+v
2
r
v
(P), unde v
1
, v
2
R, se numeste direc tie principala
dac a perechea (v
1
, v
2
) este un vector propriu al aplicatiei Weingarten L(P).
Dac a punctul P are proprietatea c a orice vector tangent v T
P
este o directie principal a, atunci punctul P se numeste punct ombilical al

suprafetei. Evident, un punct P = r(u, v) este ombilical dac a si numai dac a
R
astfel nct
L(P) = I
2

l(P)
E(P)
=
m(P)
F(P)
=
n(P)
G(P)
= .
Observatia 11.1.3 Din punct de vedere geometric, n punctele sale ombil-
icale, o suprafa ta se curbeaza la fel de tare n toate directiile.
Dac a un punct P al unei suprafete nu este ombilical, atunci n acel
punct exist a dou a si numai dou a directii principale. O suprafat a cu toate
punctele ombilicale se numeste suprafa ta total ombilicala.
Denitia 11.1.7 Func tia scalara K : R denita prin
K(P) = (det L)(P) =
det b
det g
(P) =
ln m
2
EGF
2
(P),
se nume ste curbura Gauss sau curbura totala a suprafe tei = Imr.
Denitia 11.1.8 Func tia scalara H : R denita prin
H(P) =
1
2
(Trace L)(P) =
lG2mF +nE
2(EGF
2
)
(P),
se nume ste curbura medie a suprafetei = Imr.
O suprafat a cu curbura medie identic nul a (i. e. H(P) = 0, P )
se numeste suprafa ta minimala. Este important de remarcat faptul c a dintre
toate suprafetele care au aceeasi frontier a, suprafetele de arie minim a au
proprietatea de a suprafete minimale. Reciproca nu este valabil a.
Denitia 11.1.9 Func tiile scalare K
1
, K
2
: R denite prin
K
1,2
(P) = (H
H
2
K)(P), P ,
se numesc curburile principale ale suprafe tei = Imr.
Curburile principale ale suprafetei sunt valorile proprii ale aplicatiei
Weingarten. Prin urmare, acestea veric a relatiile
K = K
1
K
2
si H =
K
1
+K
2
2
.
Observatia 11.1.4 Din punct de vedere geometric, n cazul punctelor
neombilicale ale suprafe tei , curburile principale masoara gradul de n-
covoiere al suprafe tei de-a lungul celor doua curbe ob tinute prin intersec tia
suprafe tei cu cele doua plane determinate de normala la suprafata si di-
rec tiile principale.
n nal, s a remarc am c a, din punct de vedere geometric, semnul curburii
Gauss ntr-un punct P al suprafetei , ne ofer a informatii despre forma
local a (ntr-o vecin atate sucient de mic a a punctului P) a suprafetei .
Astfel, dac a avem:
a) K(P) > 0, atunci, n vecin atatea punctului P, suprafata are forma
unui paraboloid eliptic (arat a ca un deal cu vrful n P). Aceste
tipuri de puncte se numesc puncte eliptice.
b) K(P) < 0, atunci, n vecin atatea punctului P, suprafata are forma
unui paraboloid hiperbolic (arat a ca o sa centrat a n punctul P).
Aceste tipuri de puncte se numesc puncte hiperbolice.
c) K(P) = 0 si o curbur a principal a este nenul a, atunci punctul P este
situat pe generatoarea unui cilindru parabolic. Aceste tipuri de puncte
se numesc puncte parabolice.
d) ambele curburi principale nule, atunci nu se poate preciza cu exactitate
forma suprafetei n vecin atatea punctului P. Aceste tipuri de puncte
se numesc puncte planare.
Fie c : I R , c(t) = r(u(t), v(t)), o curb a pe suprafata parame-
trizat a = Imr, provenit a din ridicarea pe suprafata a curbei parame-
trizate plane c(t) = (u(t), v(t)) din domeniul D al planului uOv.
Denitia 11.1.10 Curba c se nume ste linie de curbura sau curba prin-
cipala a suprafe tei daca nu con tine puncte ombilicale si daca pentru orice
t I vectorul tangent

c(t) este direc tie principala n punctul c(t).
Presupunnd c a prin eliminarea parametrului t imaginea curbei plane c
este descris a de gracul Imc : v = v(u), deducem c a ecuatia diferential a,
care determin a liniile de curbur a ale suprafetei , este
dv
du
dv
du
1
E F G
l m n
= 0.
Denitia 11.1.11 Curba c se nume ste linie asimptotica a suprafetei
daca pentru t I vectorul acceleratie

c(t) este perpendicular pe versorul
normal N(c(t)) al suprafetei .
care determin a liniile asimptotice ale suprafetei , este
n
dv
du
2
+ 2m
dv
du
+l = 0.
Denitia 11.1.12 Curba c se nume ste geodezica a suprafe tei daca pen-
tru t I planul osculator la curba
0
(c(t)) contine versorul normal N(c(t))
al suprafe tei .
care determin a geodezicele suprafetei , este (versorul binormal B este per-
pendicular pe N))
det
r
u
+r
v
dv
du
, r
v
d
2
v
du
2
+r
uu
+ 2r
uv
dv
du
+r
vv
dv
du
2
, r
u
r
v
= 0.
Este important de remarcat faptul c a drumul cel mai scurt dintre dou a
puncte distincte ale suprafetei este o geodezic a. Reciproca nu este valabil a.
Problema 11.2.1 Sa se scrie ecua tiile parametrice ale urmatorelor
suprafe te denite implicit:
a)
1
: x
2
+y
2
= R
2
, R > 0, (cilindru circular);
b)
2
:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
1 = 0, a, b, c > 0, (elipsoid);
c)
3
:
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
1 = 0, a, b, c > 0, (hiperboloid cu o pnza);
d)
4
:
x
2
a
2

y
2
b
2
= 2pz, a, b, p > 0, (paraboloid hiperbolic);
e)
5
: (x
2
+y
2
+z
2
+R
2
r
2
)
2
= 4R
2
(x
2
+y
2
), R > r > 0, (tor circular);
f)
6
: z =
1 x
2
y
2
ln
1
1 x
2
y
2
x
2
+y
2
, x
2
+y
2
(0, 1], z > 0,
(pseudosfera);
Rezolvare. a) Deoarece ecuatia care deneste cilindrul circular
1
se
poate scrie sub forma
1
:
x
2
R
2
+
y
2
R
2
= 1,
putem presupune c a x = Rcos u si y = Rsinu, u [0, 2). Evident,
variabila z ind arbitrar a, putem lua z = v, v R.
n concluzie, cilindrul circular
1
este reuniunea dintre generatoarea
d : x = R, y = 0 si suprafata parametrizat a
1
= Imr
1
, unde
r
1
: (0, 2) R R
3
, r
1
(u, v) = (Rcos u, Rsinu, v).
b) Putem considera c a avem
x
2
a
2
+
y
2
b
2
=
2
, 0.
n aceste conditii, ecuatia elipsoidului
2
se rescrie ca
2
:
2
+
z
2
c
2
= 1,
adic a putem lua = cos u si z = c sinu, u [/2, /2). Rezult a c a avem
x = acos v si y = bsinv, v [0, 2).
n concluzie, elipsoidul
2
poate considerat ca reuniunea dintre semi-
elipsa
E :
x
2
a
2
+
z
2
c
2
= 1, x 0,
y = 0
si suprafata parametrizat a
2
= Imr
2
, unde r
2
: (/2, /2)(0, 2)R
3
,
r
2
(u, v) = (acos ucos v, b cos usinv, c sinu).
c) Procednd ca la punctul b), ecuatia hiperboloidului cu o pnz a
3
se
rescrie ca
3
:
2
z
2
c
2
= 1
Putem s a consider am parametrizarea = coshu si z = c sinhu, u R.
Deducem c a x = acos v si y = bsinv, v [0, 2). Cu alte cuvinte,
hiperboloidul cu o pnz a
3
este reuniunea dintre hiperbola
H :
x
2
a
2

z
2
c
2
= 1, x 0,
y = 0
3
= Imr
3
, unde r
3
: R(0, 2)R
3
,
r
3
(u, v) = (acoshucos v, b coshusinv, c sinhu).
d) S a consider am cazul cnd z > 0. n aceast a situatie, putem considera
2pz = u
2
, u (0, ), si deducem c a x = aucoshv si y = businhv, v R.
n cazul z < 0, lu am 2pz = u
2
, u (0, ), si obtinem c a x = ausinhv
si y = bucoshv, v R. n concluzie, paraboloidul hiperbolic
4
poate
considerat ca reuniunea dintre generatoarele
D
1
:
x
a

y
b
= 0
z = 0
, D
2
:
x
a
+
y
b
= 0
z = 0
si suprafetele parametrizate
4
= Imr
4
si
4
= Imr
4
, unde
r
4
: (0, ) R R
3
, r
4
(u, v) =
aucoshv, businhv,
u
2
2p
,
r
4
: (0, ) R R
3
, r
4
(u, v) =
ausinhv, bucoshv,
u
2
2p
.
e) Ecuatia torului circular
5
se poate rescrie sub forma
5
: (
x
2
+y
2
R)
2
+z
2
= r
2
.
n aceste conditii, putem realiza parametrizarea

x
2
+y
2
R = r cos u
si z = r sinu, u [0, 2). Rezult a c a putem lua x = (R + r cos u) cos v
si y = (R + r cos u) sinv, v [0, 2). Prin urmare, torul circular
5
este
reuniunea dintre cercurile
C
1
:
(x R)
2
+z
2
= r
2
y = 0,
, C
2
:
x
2
+y
2
= (R+r)
2
z = 0
5
= Imr
5
, unde r
5
: (0, 2) (0, 2)R
3
,
r
5
(u, v) = ((R+r cos u) cos v, (R+r cos u) sinv, r sinu).
f) Deoarece x
2
+ y
2
(0, 1], putem lua x
2
+ y
2
= cos
2
u, u [0, /2).
Deducem c a avem x = cos ucos v, y = cos usinv, v [0, 2), si, prin calcul,
g asim
z = sinu ln
tan
4

u
2
.
n concluzie, pseudosfera
6
poate privit a ca reuniunea dintre imaginea
curbei c : [0, /2)R
3
,
c(u) = (cos u, 0, sinu ln
tan
4

u
2
,
cercul C : x
2
+ y
2
= 1, z = 0 si suprafata parametrizat a
6
= Imr
6
, unde
r
6
: (0, /2) (0, 2)R
3
,
r
6
(u, v) =
cos ucos v, cos usinv, sinu ln
tan
4

u
2
.
Problema 11.2.2 Sa se determine ecuatiile carteziene implicite ale
suprafe telor parametrizate:
a)
1
= Imr
1
, r
1
(u, v) = (u +v, u v, uv), (u, v) R
2
;
b)
2
= Imr
2
, r
2
(u, v) = (u + sinv, u + cos v, u), (u, v) R
2
;
c)
3
= Imr
3
, r
3
: (0, 2) (1/2, 1/2) R
3
, unde
r
3
(u, v) = (cos u +v cos ucos
u
2
, sinu +v sinucos
u
2
, sin
u
2
).
Rezolvare. a) Deoarece x = u +v si y = u v, deducem c a
u =
x +y
2
, v =
x y
2
.
Rezult a c a suprafata
1
este descris a de ecuatia cartezian a implicit a
1
: z =
x
2
y
2
4

1
: x
2
y
2
= 4z.
Cu alte cuvinte, suprafata
1
este un paraboloid hiperbolic.
b) Este evident c a x z = sinv si y z = cos v. Prin urmare, suprafata
2
este cilindrul eliptic (prin reducerea la forma canonic a a cuadricei)
2
: (x z)
2
+ (y z)
2
= 1.
c) Deoarece z = sin(u/2), rezult a c a avem relatiile cos(u/2) =
1 z
2
,
cos u = 1 2z
2
si sinu = 2z
1 z
2
. Aceasta nseamn a c a
x = (1 2z
2
)(1 v
1 z
2
), y = 2z
1 z
2
(1 v
1 z
2
).
Prin eliminarea parametrului v obtinem ecuatia cartezian a implicit a
3
: 4x
2
z
2
(1 z
2
) = y
2
(1 2z
2
)
2
,
unde z R`0, 1,
2/2 si
x
1 2z
2
,
y
2z
1 z
2

1
1
2
1 z
2
, 1 +
1
2
1 z
2
.
Cazurile de exceptie z 0, 1,
2/2 se trateaz a separat.

n literatura de specialitate, suprafata
3
este cunoscut a sub numele de
banda lui Mbius.
Problema 11.2.3 Sa se arate ca suprafe tele
1
= Imr
1
, r
1
(u, v) = (u +v, uv, u
3
+v
3
), (u, v) R
2
si
2
= Imr
2
, r
2
(u, v) = (u, v, u
3
3uv), (u, v) R
2
reprezinta aceea si suprafa ta.
Rezolvare. Deoarece n expresia lui r
1
avem x = u + v, y = uv si
z = u
3
+v
3
, deducem c a
z = (u +v)
3
3uv(u +v) = x
3
3xy.
Prin urmare, suprafata
1
este descris a de ecuatia cartezian a implicit a
1
: x
3
3xy z = 0.
Analog, considernd cazul parametriz arii r
2
, deducem c a suprafata
2
este descris a tot de ecuatia cartezian a implicit a
2
: x
3
3xy z = 0.
n concluzie, am demonstrat c a
1
=
2
.
Problema 11.2.4 Sa se determine planul tangent si normala la suprafa ta,
n urmatoarele cazuri:
a)
1
: z = x
3
+y
3
, n punctul P(1, 2, 9);
b)
2
: x = ue
v
, y = ue
v
, z = 4uv, n punctul P(u = 2, v = 0).
Rezolvare. a) Deoarece avem f(x, y, z) = x
3
+ y
3
z, prin de-
riv ari partiale, deducem c a (grad f)(x, y, z) = (3x
2
, 3y
2
, 1). Prin urmare,
obtinem (grad f)(P) = (3, 12, 1). n concluzie, ecuatia planului tangent
este
T
P
: 3x + 12y z 18 = 0,
iar ecuatia dreptei normale are expresia
N
P
:
x 1
3
=
y 2
12
=
z 9
1
.
b) Avem r(u, v) = (ue
v
, ue
v
, 4uv), ceea ce nseamn a c a coordonatele
carteziene ale punctului P sunt P(2, 2, 0). Prin deriv ari partiale, deducem
c a
r
u
= (e
v
, e
v
, 4v), r
v
= (ue
v
, ue
v
, 4u).
Deoarece r
u
(P) = (1, 1, 0) si r
v
(P) = (2, 2, 8), g asim c a normala n P la
suprafata
2
este
N(P) =
i j k
1 1 0
2 2 8
= 8i 8j 4k (8, 8, 4).
n concluzie, ecuatia planului tangent este
T
P
: 2x 2y z = 0,
iar ecuatia dreptei normale are expresia
N
P
:
x 2
2
=
y 2
2
=
z
1
.
Problema 11.2.5 Sa se calculeze ariile torului circular
1
= Imr
1
de raze
R > r > 0 si a conului circular
2
: f
2
(x, y, z) = 0, ale caror suprafete sunt
denite de
r
1
(u, v) = ((R+r cos u) cos v, (R+r cos u) sinv, r sinu),
unde (u, v) (0, 2) (0, 2), si f
2
(x, y, z) = y
2
+z
2
x
2
, unde x
2
+y
2
1.
Rezolvare. S a calcul am prima form a fundamental a a torului circular
1
. Prin deriv ari partiale, obtinem
r
1u
= (r sinucos v, r sinusinv, r cos u),
r
2u
= ((R+r cos u) sinv, (R+r cos u) cos v, 0).
Prin urmare, coecientii primei forme fundamentale sunt E = r
2
, F = 0 si
G = (R+r cos u)
2
. Determinantul primei forme fundamentale
g =
r
2
0
0 (R+r cos u)
2
este det g = [r(R + r cos u)]

2
. n concluzie, aria torului circular
1
se cal-
culeaz a dup a formula
/(
1
) =
(0,2)(0,2)
r(R+r cos u)dudv = r
2
0
2
0
(R+r cos u)dv
du
= 2r
2
0
(R+r cos u)du = 2r(Ru +r sinu)[
2
0
= 4
2
Rr.
Pentru a calcula aria conului circular
2
, vom parametriza nti
suprafata. Lund x = u, u R, deducem c a y = ucos v si z = usinv,
v [0, 2]. n concluzie, avem suprafata parametrizat a
r(u, v) = (u, ucos v, usinv),
a c arei prim a form a fundamental a este
g =
2 0
0 u
2
.
Deoarece, din relatia x
2
+y
2
1, g asim c a u [
2/2,
2/2]. Rezult a c a
aria conului circular
2
se calculeaz a dup a formula
/(
2
) = 2
(0,
2/2)(0,2)
2ududv = 2

2
2
0
2
0
udv
du
= 4

2
2
0
udu = 2
2 u
2
[
2
2
0
=
2.
Problema 11.2.6 Se da suprafa ta parametrizata
: x = ucos v, y = usinv, z = u +v, (u, v) R
2
.
a) Sa se calculeze lungimea arcului de curba ob tinut prin ridicarea pe
suprafa ta a segmentului de pe prima bisectoare C : u = v cuprins
ntre punctele P(u = 1, v = 1) si Q(u = 2, v = 2).
b) Sa se calculeze unghiul dintre liniile de coordonate ale suprafe tei .
c) Sa se determine curbele de pe suprafa ta care sunt perpendiculare pe
ridicatele curbelor plane C : v = v
0
, unde v
0
R, xat.
Rezolvare. a) Coecientii primei forme fundamentale a suprafetei
sunt E = 2, F = 1 si G = 1 +u
2
. Evident, avem C = Imc, unde c : [1, 2]
R
2
, c(t) = (t, t). Rezult a c a avem u(t) = v(t) = t si du/dt = dv/dt = 1.
Ridicata curbei C pe suprafata este curba
c(t) = r(t, t) = (t cos t, t sint, 2t), t [1, 2].
Calculnd coecientii primei forme fundamentale n lungul curbei c(t), de-
ducem c a lungimea curbei c este dat a de formula
L(c) =

2
1
E + 2F +Gdt =
2
1
t
2
+ 5dt =
=
5
2
ln5 ln(1 +
6)
+ 3
6
2
.
b) Fie M(u = u
0
, v = v
0
) un punct pe suprafata . Liniile de coordonate
ale suprafetei prin punctul M sunt ridicatele curbelor c
1
, c
2
: R R
2
,
c
1
(t) = (u
0
+ t, v
0
) si c
2
(t) = (u
0
, v
0
+ t). Deoarece avem u
1
(t) = u
0
+ t,
v
1
(t) = v
0
, u
2
(t) = u
0
si v
2
(t) = v
0
+ t, prin derivare, obtinem u
1
(t) =
v
2
(t) = 1 si u
2
(t) = v
1
(t) = 0. n concluzie, unghiul dintre curbele de
coordonate este dat de formula
cos =
F
EG
(M) =
1
2(1 +u
2
0
)
.
c) F ar a a restrnge generalitatea, putem c auta curbele necunoscute ca
ind ridicatele unor curbe de forma C
1
= Imc
1
, unde c
1
: R R
2
, c
1
(t) =
(t, v(t)). Deoarece avem C = Imc
2
, unde c
2
: R R
2
, c
2
(t) = (t, v
0
), rezult a
c a u
1
(t) = t, v
1
(t) = v(t), u
2
(t) = t si v
2
(t) = v
0
. Prin derivare, obtinem
u
1
(t) = u
2
(t) = 1, v
1
(t) = v
(t) si v
2
(t) = 0. S a presupunem c a curbele C
1
si C se intersecteaz a n punctul M(u = u
0
, v = v
0
), unde u
0
R, arbitrar.
Prin urmare, conditia de ortogonalitate a ridicatelor curbelor C
1
si C se
reduce la

E +Fv
(u
0
) = 0
v(u
0
) = v
0

2 +v
(u
0
) = 0
v(u
0
) = v
0
.
Folosind formula de dezvoltare n serie Taylor a functiei v, n vecin atatea
punctului u
0
, deducem c a
v(t) = 2t + 2u
0
+v
0
+O((t u
0
)
2
).
n concluzie, curbele ortogonale n punctul M(u = u
0
, v = v
0
) pe ridicata
curbei C : v = v
0
sunt ridicatele curbelor C
1
= Imc
1
, unde
c
1
(t) = (t, 2t + 2u
0
+v
0
+O((t u
0
)
2
)),
u
0
R ind ales arbitrar.
Problema 11.2.7 Se stie ca prima forma fundamentala a unei suprafete
este
g =
v
2
0
0 u
2
.
a) Sa se determine unghiul format de curbele obtinute prin ridicarea pe
suprafa ta a curbelor plane C
1
: v = u + 1 si C
2
: v +u = 3.
b) Sa se gaseasca traiectoriile ortogonale curbei ob tinute prin ridicarea pe
suprafa ta a curbei plane C : uv = k, k R
.
Rezolvare. a) Evident, avem C
1
= Imc
1
si C
2
= Imc
2
, unde c
1
, c
2
:
R R
2
, c
1
(t) = (t, t + 1), c
2
(t) = (t, 3 t). Deoarece avem u
1
(t) = t,
v
1
(t) = t 1, u
2
(t) = t si v
2
(t) = 3 t, prin derivare, obtinem u
1
(t) =
u
2
(t) = v
1
(t) = 1 si v
2
(t) = 1. Punctul de intersectie al curbelor C
1
si C
2
este P(u = 1, v = 2), corespunz ator lui t = 1. n concluzie, unghiul dintre
curbele obtinute prin ridicarea pe suprafata a curbelor C
1
si C
2
este dat
de formula
cos =
E G
E + 2F +G
E 2F +G
(P) =
v
2
u
2
v
2
+u
2
(P) =
3
5
.
b) F ar a a restrnge generalitatea, putem c auta curbele necunoscute ca
ind ridicatele gracelor de forma C
1
= Imc
1
, unde c
1
: R R
2
, c
1
(t) =
(t, v(t)). Deoarece avem C = Imc
2
, unde c
2
: R R
2
, c
2
(t) = (t, k/t),
rezult a c a u
1
(t) = t, v
1
(t) = v(t), u
2
(t) = t si v
2
(t) = k/t. Prin derivare,
obtinem u
1
(t) = u
2
(t) = 1, v
1
(t) = v
(t) si v
2
(t) = k/t
2
. S a presupunem c a
punctul P(u = u
0
, v = v
0
), unde v(u
0
) = v
0
= k/u
0
, este punctul de inter-
sectie al curbelor C
1
si C, obtinut pentru t = u
0
. Conditia de ortogonalitate
a ridicatelor curbelor C
1
si C se reduce la
E Gv
(u
0
)
k
u
2
0
= 0
v(u
0
) = v
0
=
k
u
0
v
2
0
kv
(u
0
) = 0
v(u
0
) = v
0
=
k
u
0
.
Folosind formula de dezvoltare n serie Taylor a functiei v, n vecin atatea
punctului u
0
= k/v
0
, deducem c a
v(t) =
v
2
0
k
t +O
t
k
v
0
.
n concluzie, curbele ortogonale n punctul P(u = u
0
, v = v
0
), unde
v(u
0
) = v
0
= k/u
0
, pe ridicata curbei C : uv = k sunt ridicatele curbelor
C
1
= Imc
1
, unde
c
1
(t) =
t,
v
2
0
k
t +O
t
k
v
0
,
v
0
= k/u
0
R
ind ales arbitrar.

Problema 11.2.8 Sa se demonstreze ca sfera = Imr de raza R > 0,
unde
r : (0, 2)
2
,

2
R
3
, r(u, v) = (Rcos ucos v, Rsinucos v, Rsinv),
este o suprafa ta total ombilicala de curbura constanta.
Rezolvare. Prin deriv ari partiale, g asim
r
u
= (Rsinucos v, Rcos ucos v, 0),
r
v
= (Rcos usinv, Rsinusinv, Rcos v).
Prin urmare, prima form a fundamental a a sferei este
g =
R
2
cos
2
v 0
0 R
2
.
Derivnd partial n continuare, obtinem
r
uu
= (Rcos ucos v, Rsinucos v, 0),
r
uv
= (Rsinusinv, Rcos usinv, 0),
r
vv
= (Rcos ucos v, Rsinucos v, Rsinv).
Tinnd cont c a versorul normal la sfer a este
N(u, v) = (cos ucos v, sinucos v, sinv),
deducem c a forma a-II-a fundamental a a sferei are expresia
b =
Rcos
2
v 0
0 R
=
1
R
g.
n concluzie, toate punctele sferei sunt ombilicale. Evident, aplicatia lui
Weingarten, n cazul sferei, are forma L = g
1
b = (1/R)I
2
. Rezult a c a
curbura Gauss a sferei este constant a: K = det L = 1/R
2
.
Problema 11.2.9 Sa se arate ca suprafa ta = Imr, unde
r : R
2
(u, v)[ u = v R
3
, r(u, v) = (u +v, uv, u
3
+v
3
),
con tine numai puncte hiperbolice.
Rezolvare. n urma calculelor, g asim c a prima form a fundamental a a
suprafetei este
g =
1 +v
2
+ 9u
4
1 +uv + 9u
2
v
2
1 +uv + 9u
2
v
2
1 +u
2
+ 9v
4
.
A doua form a fundamental a a suprafetei are expresia
b =
3
1 + 9(u +v)
2
+ 9(u
2
+uv +v
2
)
2
2u u +v
u +v 2v
,
unde semnul + apare cnd u > v, iar semnul apare cnd u < v. n
concluzie, curbura Gauss a suprafetei are valoarea
K =
det b
det g
=
9
[1 + 9(u +v)
2
+ 9(u
2
+uv +v
2
)
2
]
2
.
Deoarece K(P) < 0, P , deducem c a suprafata contine numai
puncte hiperbolice.
Problema 11.2.10 Sa se demonstreze ca pe suprafata : z = x
3
3xy
2
,
punctul O(0, 0, 0) este un punct planar. (Punctul de ntlnire a trei vai
separate de trei dealuri este un punct planar.)
Rezolvare. Lund x = u si y = v, este evident c a avem = Imr, unde
r : R
2
R
3
, r(u, v) = (u, v, u
3
3uv
2
).
Prin urmare, n urma calculelor, g asim c a prima form a fundamental a a
suprafetei este
g =
1 + 9(u
2
v
2
)
2
18uv(u
2
v
2
)
18uv(u
2
v
2
) 1 + 36u
2
v
2
,
iar forma a-II-a fundamental a are expresia
b =
6
1 + 36u
2
v
2
+ 9(u
2
v
2
)
2
u v
v u
.
Deducem atunci c a curbura Gauss a suprafetei are valoarea
K =
36(u
2
+v
2
)
[1 + 36u
2
v
2
+ 9(u
2
v
2
)
2
]
2
,
iar curbura medie a suprafetei este
H =
27
4u
3
v
3
4uv
2
(u
2
v
2
) u(u
2
v
2
)
2
[1 + 36u
2
v
2
+ 9(u
2
v
2
)
2
]
3/2
n concluzie, calculnd curburile Gauss si medie n punctul O(0, 0, 0),
corespunz ator parametrilor u = 0 si v = 0, g asim K(O) = H(O) = 0, ceea
ce implic a K
1
(O) = K
2
(O) = 0. Cu alte cuvinte, punctul O este un punct
planar al suprafetei . S a not am c a acesta este singurul punct planar al
suprafetei .
Problema 11.2.11 Sa se precizeze care sunt punctele ombilicale ale
suprafetei Titeica : xyz = 1 si sa se calculeze curburile principale
ale acesteia chiar n aceste puncte.
Rezolvare. Parametriz am suprafata Titeica : xyz = 1 cu ajutorul
aplicatiei r : R
2
(u, v) [ uv = 0 R
3
, unde
r(u, v) =
u, v,
1
uv
.
Prin calcul, deducem ca formele fundamentale ale suprafetei Titeica =
Imr au expresiile
g =
1 +
1
u
4
v
2
1
u
3
v
3
1
u
3
v
3
1 +
1
u
2
v
4
si
b =
1
u
4
v
4
+u
2
+v
2
2v
u
1
1
2u
v
.
Conditia ca un punct P = r(u, v) s a e ombilical este ca
l(P)
E(P)
=
m(P)
F(P)
=
n(P)
G(P)

2v
u
1 +
1
u
4
v
2
=
1
1
u
3
v
3
=
2u
v
1 +
1
u
2
v
4
.
Cu alte cuvinte, n urma calculelor, trebuie s a avem u
2
v
4
= u
4
v
2
= 1, adic a
avem patru puncte ombilicale pe suprafata Titeica: P(u = 1, v = 1),
Q(u = 1, v = 1), R(u = 1, v = 1) si S(u = 1, v = 1). Este evident c a
g(P) = g(S) =
2 1
1 2
, b(P) = b(S) =
1
2 1
1 2
,
g(Q) = g(R) =
2 1
1 2
, b(Q) = b(R) =
1
2 1
1 2
.
Aplicatiile Weingarten n aceste puncte sunt L(P) = L(S) = (1/
3)I
2
si
L(Q) = L(R) = (1/
3)I
2
. Prin urmare, curburile principale n aceste
puncte sunt valorile proprii ale aplicatiilor Weigarten, adic a avem
K
1
(P) = K
2
(P) = K
1
(S) = K
2
(S) =
1
3
,
K
1
(Q) = K
2
(Q) = K
1
(R) = K
2
(R) =
1
3
.
Problema 11.2.12 Sa se arate ca elicoidul drept = Imr, unde
r : R
2
R
3
, r(u, v) = (ucos v, usinv, v),
este o suprafa ta minimala si sa se calculeze curburile ei principale.
Rezolvare. Cu ajutorul deriv arilor partiale, deducem c a formele fun-
damentale ale elicoidului drept sunt
g =
1 0
0 1 +u
2
si b =
1
1 +u
2
0 1
1 0
,
iar aplicatia lui Weingarten devine
L = g
1
b =
1
(1 +u
2
)
3
0 (1 +u
2
)
1 0
.
Este evident acum c a elicoidul drept este o suprafat a minimal a, deoarece
valoarea curburii medii n ecare punct al elicoidului este
H =
1
2
Trace L = 0.
Curbura Gauss a elicoidului drept are valoarea
K = det L =
1
(1 +u
2
)
2
< 0,
ceea ce nseamn a c a elicoidul drept contine numai puncte hiperbolice. n
concluzie, curburile principale ale acestuia se exprim a prin
K
1,2
=
K =
1
1 +u
2
.
Problema 11.2.13 Sa se gasesca suprafe tele de rotatie = Imr, unde
r : R
2
(0, v) [ v R R
3
,
r(u, v) = (ucos v, usinv, f(u)), f C
2
(R
),
care sunt minimale.
Rezolvare. Formele fundamentale ale suprafetei de rotatie sunt
g =
1 +f
2
(u) 0
0 u
2
si b =
1
1 +f
2
(u)
(u) 0
0 uf
(u)
,
unde f
(u) (respectiv f
(u)) reprezint a derivata de ordinul nti (respectiv

al doilea) a functiei necunoscute f, iar semnele apar dup a cazurile
u > 0 si u < 0. Expresia aplicatiei lui Weingarten
L = g
1
b =
1
u(1 +f
2
)
3/2
uf
0
0 f
(1 +f
2
)
conduce la curbura medie

H =
1
2
Trace L =
1
2

uf
+f
(1 +f
2
)
u(1 +f
2
)
3/2
.
n concluzie, suprafata este minimal a dac a si numai dac a
uf
+f
(1 +f
2
) = 0.
Notnd acum f
(u) = g(u), deducem ca ecuatia diferential a anterioar a se

rescrie
u
dg
du
= g(1 +g
2
)
1
g(1 +g
2
)
dg =
1
u
du.
Prin integrare, n urma calculelor, g asim
g
2
+ 1
g
2
= u
2
C
2
g =
1
C
u
2
1
C
2
, C > 0.
n nal, din nou prin integrare, obtinem
f(u) =
1
C
ln
u +
u
2
1
C
2
+ lnC
1
, C, C
1
> 0.
Problema 11.2.14 Sa se arate ca pseudosfera = Imr, unde
r :
0,

2
R R
3
,
r(u, v) =
cos ucos v, cos usinv, sinu ln
tan
4
+
u
2
,
este un spa tiu cu curbura constanta negativa. Sa se determine liniile de
curbura si liniile asimptotice ale pseudosferei .
Rezolvare. n urma calculelor, deducem ca pseudosfera este carac-
terizat a de urm atorii coecienti ai primei forme fundamentale: E = tan
2
u,
F = 0 si G = cos
2
u. Coecientii celei de a-II-a forme fundamentale a
pseudosferei sunt l = tanu, m = 0 si n = sinucos u. n concluzie, cur-
bura Gauss a pseudosferei are valoarea
K =
ln m
2
EGF
2
= 1.
Liniile de curbur a ale pseudosferei se g asesc rezolvnd ecuatia diferential a
dv
du
dv
du
1
tan
2
u 0 cos
2
u
tanu 0 sinucos u
= 0
dv
du
= 0 v = v
0
R.
Prin urmare, liniile de curbur a ale pseudosferei coincid cu liniile de coor-
donate
c
u
(t) = r(t, v
0
), t (0, /2) , v
0
R.
Ecuatia diferential a a liniilor asimptotice este
sinucos u
dv
du
2
+ tanu = 0
dv
du
=
1
cos u

v(u) = ln
C
1 + tan
u
2
1 tan
u
2
, C > 0.
Rezult a c a liniile asimptotice ale pseudosferei sunt
c(t) = r
t, ln
C tan
t
2
+

4
, t
0,

2
, C > 0.
Problema 11.2.15 Se considera suprafa ta cilindrica = Imr, unde
r : R
2
R
3
, r(u, v) = (f(u), g(u), v), f, g C
2
(R).
Sa se arate ca geodezicele cilindrului sunt elice cilindrice.
Rezolvare. Prin deriv ari partiale succesive, g asim
r
u
= (f
, g
, 0), r
v
= (0, 0, 1),
r
uu
= (f
, g
, 0), r
uv
= r
vv
= (0, 0, 0).
Rezult a c a, n urma calculelor, obtinem r
u
r
v
= (g
, f
, 0) si
r
u
+r
v
dv
du
=
, g
,
dv
du
,
r
v
d
2
v
du
2
+r
uu
+ 2r
uv
dv
du
+r
vv
dv
du
2
=
, g
,
d
2
v
du
2
.
n aceste conditii, ecuatia diferential a a geodezicelor cilindrului este
dv
du
f
d
2
v
du
2
g
= 0
dv
du
(f
+g
)
d
2
v
du
2
(f
2
+g
2
) = 0.
Rezolvnd ecuatia anterioar a, deducem c a
ln
dv
du
=
1
2
ln(f
2
+g
2
)

dv
du
= C
f
2
+g
2
, C > 0.
n nal, prin integrare, g asim c a
v(u) = C
u
u
0
f
2
() +g
2
()d, C > 0, u
0
R.
Cu alte cuvinte, geodezicele cilindrului sunt curbele
c(t) = r(t, v(t)) = (f(t), g(t), v(t)), t R.
Efectund eventual o reparametrizare, putem presupune ca geodezicele
cilindrului sunt parametrizate prin lungimea de arc. Cu alte cuvinte,
putem presupune f ar a a restrnge generalitatea c a
f
2
() +g
2
() =
1
C
2
+ 1
, R.
n aceste conditii, geodezicele cilindrului sunt date de curbele
c(s) =
f(s), g(s),
C
C
2
+ 1
(s u
0
)

ale c aror vectori vitez a sunt

c(s) = (f
(s), g
(s), C/
C
2
+ 1). n concluzie,
unghiul dintre vectorul vitez a

c(s) si axa x a Oz este constant:
= arccos
c(s), (0, 0, 1)
= arccos
C
C
2
+ 1
.
Cu alte cuvinte, rezult a c a geodezicele cilindrului sunt elice cilindrice.
Problema 11.3.1 Sa se scrie ecua tiile parametrice ale urmatoarelor
suprafe te denite implicit:
a)
1
: (xx
0
)
2
+(y y
0
)
2
+(z z
0
)
2
= R
2
, unde (x
0
, y
0
, z
0
) R
3
, R > 0,
(sfera);
b)
2
:
(x x
0
)
2
a
2
+
(y y
0
)
2
b
2

(z z
0
)
2
c
2
+ 1 = 0, unde (x
0
, y
0
, z
0
) R
3
,
a, b, c > 0, (hiperboloid cu doua pnze);
c)
3
:
(x x
0
)
2
a
2
+
(y y
0
)
2
b
2
= 2pz, unde (x
0
, y
0
) R
2
, a, b, p > 0,
(paraboloid eliptic).
R. a)
1
= Imr
1
, unde r
1
: [0, 2) [0, ) R
2
R
3
,
r
1
(u, v) = (x
0
+Rcos usinv, y
0
+Rsinusinv, z
0
+Rcos v);
b)
2
= Imr
1
2
Imr
2
2
, unde r
1,2
2
: R[0, 2) R
2
R
3
,
r
1,2
2
(u, v) = (x
0
+asinhucos v, y
0
+b sinhusinv, z
0
c coshv);
c)
3
= Imr
3
, unde r
3
: R[0, 2) R
2
R
3
,
r
3
(u, v) =
x
0
+aucos v, y
0
+businv,
u
2
2p
.
Problema 11.3.2 Sa se determine ecuatiile carteziene implicite ale
suprafe telor parametrizate:
a)
1
= Imr
1
, r
1
(u, v) = (ucos v, usinv, v), (u, v) R
2
, (elicoidul drept);
b)
2
= Imr
2
, unde r
2
: [1, ) [0, 2) R
3
,
r
2
(u, v) =
ucos v, usinv, ln
u +
u
2
1
, (catenoidul);
c)
3
= Imr
3
, unde r
3
: R[0, 2) R
3
,
r
3
(u, v) = (u + cos v, u sinv, u) , (cilindru eliptic).
R. a)
1
: x
2
sin
2
z y
2
cos
2
z = 0;
b)
2
: z = ln
x
2
+y
2
+
x
2
+y
2
1
, x
2
+y
2
1;
c)
3
: (x +z)
2
+ (y +z)
2
= 1.
Problema 11.3.3 Se da suprafata : x
3
+y
3
+z
3
= R
3
, R > 0, si punctul
M(a, b, c) pe , unde a, b, c > 0.
a) Sa se scrie ecuatia planului tangent si a dreptei normale n M la ;
b) Sa se gaseasca locul geometric descris de punctul M cnd planul tangent
trece prin punctul x N(1, 1, 1);
c) Daca A, B si C sunt punctele n care planul tangent n M la inter-
secteaza axele Ox, Oy si Oz, sa se demonstreze egalitatea
a
[[OA[[
+
b
[[OB[[
+
c
[[OC[[
= 1.
R. a) T
M
: a
2
x +b
2
y +c
2
z R
3
= 0, N
M
:
x a
a
2
=
y b
b
2
=
z c
c
2
;
b) Locul geometric este curba situat a la intersectia surafetei cu sfera
centrat a n originea O(0, 0, 0) si de raz a R
R > 0, de ecuatie
x
2
+y
2
+z
2
= R
3
.
c) Avem A(R
3
/a
2
, 0, 0), B(0, R
3
/b
2
, 0) si C(0, 0, R
3
/c
2
). Relatia cerut a
este acum imediat a.
Problema 11.3.4 Fie suprafa ta parametrizata : x = ucos v, y = usinv,
z = Rsin2v, R R
, si e punctul M(u = a, v = b) pe , unde a, b R.

a) Sa se scrie ecuatiile planului tangent si dreptei normale n M la ;
b) Sa se gaseasca ecua tiile curbei de intersec tie dintre suprafa ta si planul
tangent n punctul M;
c) Sa se studieze natura acestei curbe pentru b = 0 si a = 0. n ce caz este
ea un cerc?
R. a) T
M
: [2Rsinb cos 2b] x[2Rcos b cos 2b] y +a z aRsin2b = 0,
N
M
:
x acos b
2Rsinb cos 2b
=
y asinb
2Rcos b cos 2b
=
z Rsin2b
a
;
b) Ecuatia implicit a a suprafetei este : z =
2Rxy
x
2
+y
2
, (x, y) = (0, 0).
Rezult a c a ecuatiile implicite ale curbei c autate sunt
C
a,b
:
[2Rsinb cos 2b] x [2Rcos b cos 2b] y +a z aRsin2b = 0

z =
2Rxy
x
2
+y
2
, (x, y) = (0, 0).
c) Lund b = 0 si a = 0, curba de intersectie are ecuatiile
C
a,0
:
2Ry +az = 0
z =
2Rxy
x
2
+y
2
, (x, y) = (0, 0),
care reprezint a reuniunea dintre axa OxÒ(0, 0, 0) si curba plan a
( :
z =
2R
a
y
x
a
2
2
+y
2
=
a
2
4
.
O parametrizare a curbei plane ( este dat a de
c(t) =
a
2
+
a
2
cos t,
a
2
sint, Rsint
.
Deoarece curbura curbei ( este
K(t) =
a
2
(a
2
+ 4R
2
)
2(a
2
+ 4R
2
cos
2
t)
3/2
,
adic a este neconstant a, rezult a c a curba ( nu este niciodat a un cerc.
Problema 11.3.5 Sa se calculeze elementul de arie pentru banda lui
Mbius
1
= Imr
1
, unde
r
1
: [0, 2]
1
2
,
1
2
R
3
,
r
1
(u, v) =
cos u +v cos ucos

u
2
, sinu +v sinucos
u
2
, sin
u
2
,
precum si pentru suprafa ta
2
: (x
2
+y
2
4)
2
+ (z 4)
2
= 1.
R. a) Elementul de arie al benzii lui Mbius este
d
1
=
cos
u
2
1 + 2v cos
u
2
+
v
2
+
1
4
cos
2
u
2
dudv;
b) O parametrizare a suprafetei
2
este
r
2
: [0, 2] [0, 2] R
3
,
unde
r
2
(u, v) =
4 + cos u cos v,
4 + cos u sinv, 4 + sinu
.
Prin urmare, n urma calculelor, g asim elementul de arie
d
2
=
1 + 15 cos
2
u + 4 cos
3
u
2
dudv.
Problema 11.3.6 Se considera suprafa ta = Imr, unde r : R
2
R
3
,
r(u, v) =
u
2
2
+v,
v
2
2
+u, uv
.
Sa se arate ca:
a) Binormalele ridicatelor curbelor C : v = v
0
, v
0
R, sunt paralele cu un
plan x din spa tiu;
b) Fiecare curba C : v = v
0
are raza de curbura minima n punctul sau de
intersec tie cu linia de coordonate obtinuta prin ridicarea pe suprafa ta
a curbei plane Ov : u = 0;
c) Ridicata curbei plane C
: u = v este o curba plana pe suprafa ta .

R. a) Ridicatele curbelor C : v = v
0
, v
0
R, sunt curbele
c(t) =
t
2
2
+v
0
,
v
2
0
2
+t, tv
0
,
care au binormalele constante
B(t) =
1
1 +v
2
0
(0, v
0
, 1).
b) Raza de curbur a a curbei plane c(t) este
R(t) =
t
2
+ 1 +v
2
0
3/2
1 +v
2
0
,
care are un minim n punctul P(t = 0) P(u = 0, v = v
0
) P(v
0
, v
2
0
/2, 0).
c) Ridicata curbei C
: u = v este curba
c
(t) =
t
2
2
+t,
t
2
2
+t, t
2
,
care are imaginea inclus a n planul : x y = 0.
Problema 11.3.7 Sa se arate ca suprafata = Imr, r : RR
R
3
,
r(u, v) =
u +
1
v
, u
1
v
,
2u
v
,
este dublu riglata si sa se determine liniile ei de coordonate.
R. Suprafata este paraboloidul hiperbolic (suprafat a dublu riglat a)
: x
2
y
2
= 2z. Liniile de coordonate prin punctul P(u = u
0
, v = v
0
), unde
(u
0
, v
0
) RR
, sunt curbele
c
1
(t) =
u
0
+t +
1
v
0
, u
0
+t
1
v
0
,
2(u
0
+t)
v
0
si
c
2
(t) =
u
0
+
1
v
0
+t
, u
0
1
v
0
+t
,
2u
0
v
0
+t
.
Problema 11.3.8 Sa se demonstreze ca liniile de coordonate ale sferei si
ale torului circular sunt curbe ortogonale pe suprafa ta.
R. Unghiul dintre liniile de coordonate este determinat de formula
cos =
F
EG
.
Deoarece pentru ambele suprafete (sfera si torul circular) avem F 0,
rezult a ceea ce aveam de demonstrat.
Problema 11.3.9 Pe elicoidul drept = Imr, unde
r(u, v) = (ucos v, usinv, v), (u, v) R
2
,
se considera triunghiul curbiliniu ABC determinat de ridicatele pe
suprafata a curbelor plane
C
1
: u = 0, C
2
: v = 0, C
3
: u +v = 1.
Sa se calculeze perimetrul, unghiurile si aria triunghiului curbiliniu ABC.
R. Dac a lu am A(u = 0, v = 0), B(u = 1, v = 0), C(u = 0, v = 1), atunci
avem:
A =

2
,

B = arccos
3
3
,

C =
3
4
;
/
ABC
=
3 ln(1 +
2) + 2
2
6
;
P
ABC
= l(

AB) +l(

AC) +l(

BC) =
2 ln(1 +
3) + 4 ln2 +
3
2
.
Problema 11.3.10 Sa se calculeze perimetrul si unghiurile paralelogramu-
lui curbiliniu ABCD determinat prin ridicarea pe suprafa ta = Imr, unde
r(u, v) = (u
2
v
2
, u
2
, u
2
v
3
), (u, v) R
2
,
a curbelor plane
C
1
: u = 0, C
2
: u = 1, C
3
: v = 0, C
4
: v = 2.
R. Dac a lu am A(u = 0, v = 0), B(u = 1, v = 0), C(u = 1, v = 2),
D(u = 0, v = 2), atunci avem:
A =

B =

D =

2
,

C = arccos
23
660
;
P
ABCD
= l(

AB) +l(

BC) +l(

CD) +l(

AD) =
=
100 + 27
2 + 80
10 + 27
66
27
.
Problema 11.3.11 Sa se determine curbele de pe catenoidul = Imr
denit prin r : (1, ) (0, 2) R
3
,
r
2
(u, v) =
ucos v, usinv, ln
u +
u
2
1
,
care intersecteaza ridicatele curbelor C : v = v
0
sub un unghi constant
=
0

0,

2
.
R. Curbele c autate sunt ridicatele curbelor plane ( : v = v(u), unde
v(u) = v
0
tan
0
u
2
0
1
(u u
0
) +O
(u u
0
)
2
, u
0
> 1 arbitrar.
Problema 11.3.12 Sa se calculeze formele fundamentale ale suprafe tei
Monge = Imr, unde
r(u, v) = (u, v, f(u, v)), (u, v) R
2
,
stiind ca f C
2
(R
2
).
R. Avem g =

1 +f
2
u
f
u
f
v
f
u
f
v
1 +f
2
v
, b =
1
1 +f
2
u
+f
2
v
f
uu
f
uv
f
uv
f
vv
,
unde f
u
, f
v
, f
uu
, f
uv
si f
vv
sunt derivatele de ordinul nti (respectiv al doilea)
ale functiei f.
Problema 11.3.13 Sa se gaseasca punctele ombilicale ale elipsoidului
:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
1 = 0, a > b > c > 0.
R. Dac a consider am parametrizarea x = acos usinv, y = b sinusinv,
z = c cos v, (u, v) [0, 2) (0, ), g asim patru puncte ombilicale:
P
1,2,3,4
a
2
b
2
a
2
c
2
, 0, c
c
2
b
2
c
2
a
2
,
Problema 11.3.14 Sa se demonstreze ca o suprafa ta este un plan daca
si numai daca a doua forma fundamentala a suprafe tei este nula.
R. = Daca planul : Ax + By + Cz + D = 0 este imaginea
parametriz arii
r(u, v) =
u, v,
DAu Bv
C
,
unde C = 0 si (u, v) R
2
, atunci, prin calcul, deducem c a l = m = n = 0.
= S a presupunem acum c a l = m = n = 0 pentru orice punct al
unei suprafetei . Atunci avem
l = 'r
uu
, N` =
r
u
,
N
u
= 0,
unde N =
r
u
r
v
[[r
u
r
v
[[
este versorul normal la suprafat a. Deducem c a avem
N
u
r
u
. Analog, avem
m = 'r
uv
, N` =
r
u
,
N
v
r
v
,
N
u
= 0,
adic a
N
v
r
u
si
N
u
r
v
. Din relatia
n = 'r
vv
, N` =
r
v
,
N
v
= 0
obtinem c a
N
v
r
v
. Dac a tinem cont acum c a avem si egalit atile (prin
derivarea relatiei 'N, N` = 1)
N,
N
u
N,
N
v
= 0
N
u
N si
N
v
N,
conchidem c a
N
u
=
N
v
= 0.
Cu alte cuvinte, versorul normal N este un vector constant (nu depinde de
punctul de pe suprafat a).
Fie acum P
0
= r(u
0
, v
0
) un punct xat pe suprafata = Imr si e
P = r(u, v) un punct arbitrar al suprafetei. S a not am p = 'P P
0
, N` .
Evident, prin derivarea functiei p, g asim
p
u
= 'r
u
, N` = 0 si
p
v
= 'r
v
, N` = 0,
adic a p = C - constant. Lund P = P
0
, g asim C = 0, adic a 'P P
0
, N` = 0
pentru orice punct al suprafetei . Aceasta nu este altceva dect ecuatia
vectorial a a unui plan de normal a N.
Problema 11.3.15 Sa se demonstreze ca o suprafa ta este total ombili-
cala daca si numai daca este o sfera.
R. Am demonstrat la Probleme Rezolvate c a sfera este o suprafat a total
ombilical a. Reciproc, s a presupunem c a toate punctele unei suprafete sunt
ombilicale, adic a avem
E
l
=
F
m
=
G
n
= = 0
pentru orice punct al suprafetei. Vom ar ata pentru nceput c a = a -
constant. Cum avem
l =
r
u
,
N
u
, m =
r
u
,
N
v
r
v
,
N
u
, n =
r
v
,
N
v
,
rezult a c a
r
u
+
N
u
, r
u
= 0 si

r
u
+
N
u
, r
v
= 0,
adic a
r
u
+
N
u
= 0
(altfel r
u
+ N/u ar coliniar cu normala, ceea ce este absurd deoarece
el se a a n planul tangent). Analog, obtinem
r
v
+
N
v
= 0.
Derivnd acum functia r
u
+N/u n raport cu v si functia r
v
+N/v
n raport cu u, deducem egalitatea
u

N
v
=

v

N
u
sau
u
r
v
=

v
r
u
.
Dac a /u si /v ar nenuli, atunci r
u
si r
v
ar coliniari, ceea ce
implic a N = 0 (absurd!). n concluzie, avem /u = /v = 0, adic a
= a - constant.
Integrnd acum relatiile r
u
+ a N/u = 0 si r
v
+ a N/v, g asim
r = r
0
a N, unde r
0
este o constant a de integrare si [[N(u, v)[[ = 1.
Aceasta este ecuatia parametric a a sferei de raz a R = [a[ si centru P
0
= r
0
.
Problema 11.3.16 Sa se demonstreze ca o suprafata este un cilindru
circular daca si numai daca coecien tii celor doua forme fundamentale ale
suprafe tei sunt constan ti.
R. = Considernd cilindrul circular r(u, v) = (cos u, sinu, v), prin
calcul, obtinem E = 1, F = 0 si G = 1, respectiv l = 1, m = 0 si n = 0.
= Reciproc, s a presupunem c a o suprafat a are coecientii
formelor fundamentale constanti. Atunci, avem relatiile (deduse prin de-
riv ari)
r
uu
= l N, r
uv
= m N, r
vv
= n N,
care implic a (prin reducere la absurd) r
uv
= 0.
Deoarece forma a-II-a fundamental a nu este identic nul a, presupunem c a
l = 0. Atunci, tot prin reducere la absurd, deducem c a r
vv
= 0.
Prin urmare, tinnd cont si de faptul c a 'r
u
, r
u
` = E - constant, deducem
c a aplicatia r are o expresie de forma
r(u, v) = (x
0
+av+
Ecos sinu, y
0
+bv
Ecos cos u, z
0
+cv+
Esin),
unde (a, b, c) R
3
, (x
0
, y
0
, z
0
) R
3
si [0, 2]`/2, 3/2 sunt con-
stante.
Punnd conditia ca vectorii r
uu
si N s a e coliniari, nenuli, g asim valorile
a = b = 0 si c = l, adic a avem
r(u, v) = (x
0
+
Ecos sinu, y
0
Ecos cos u, z
0
+lv +
Esin).
Aceasta este ecuatia parametric a a cilindrului circular
: (x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
= Ecos
2
, z R.
Problema 11.3.17 Sa se calculeze curburile principale ale suprafe telor im-
plicite
1
: z = e
x+y
1,
2
: z = ln(cos x) ln(cos y) si
3
: z = (x +3y)
3
.
R. a) K
1
1
= 0, K
1
2
=
2e
u+v
1 + 2e
2(u+v)
3/2
;
b) K
2
1,2
=
(1 + tan
2
u)(1 + tan
2
v)
1 + tan
2
u + tan
2
v
;
c) K
3
1
= 0, K
3
2
=
60(u + 3v)
[1 + 90(u + 3v)
4
]
3/2
.
Problema 11.3.18 Fie suprafa ta Ti teica : xyz = 1. Sa se demonstreze
ca exista un punct x P
0
din spa tiu, care are proprietatea
K(P)
[d(P
0
, T
P
)]
4
= const, P ,
unde K este curbura Gauss a suprafe tei Ti teica.
R. Lu am punctul P
0
exact originea O(0, 0, 0) a sistemului de axe. Atunci
avem
K(P)
[d(O, T
P
)]
4
=
1
27
, P .
Problema 11.3.19 Sa se gaseasca punctele planare ale suprafe tei =
Imr, unde r : R
2
R
3
,
r(u, v) = (cos u + cos v, sinu + sinv, u v).
R. Punctele planare (i. e., H(P) = K(P) = 0) ale suprafetei = Imr
sunt punctele de pe ridicatele curbelor plane C
k
: u v = (2k + 1), k Z.
Problema 11.3.20 Sa gaseasca punctele planare ale suprafe tei
: x +y = z
3
.
R. Punctele planare ale suprafetei sunt punctele de pe dreapta (a doua
bisectoare) d : x +y = 0, z = 0.
Problema 11.3.21 Sa se studieze natura punctelor suprafe tei = Imr,
unde r : R`1 (0, 2) R
3
,
r(u, v) = ((1 u) cos v, (1 u) sinv, u).
R. Toate punctele suprafetei = Imr sunt parabolice.
Problema 11.3.22 Sa se demonstreze ca suprafata lui Enneper =
Imr, unde r : R
2
R
3
,
r(u, v) =
u
u
3
3
+uv
2
, v
v
3
3
+u
2
v, u
2
v
2
este o suprafa ta minimala.

R. Prin calcul direct, se arat a c a lG2mF +nE = 0, ceea ce nseamn a
c a H 0. Cu alte cuvinte, suprafata lui Enneper este o suprafat a minimal a.
Problema 11.3.23 Sa se calculeze curbura medie a suprafe tei = Imr,
unde r : [(0, 2)`] (0, 2) R
3
,
r(u, v) = (sinucos v, sinusinv, 2 cos u).
Este o suprafata minimala?
R. Suprafata nu este minimal a. Curbura medie este
H(u, v) =
2 + 3 sin
2
u
(1 + 3 sin
2
u)
3/2
, u (0, )
2 + 3 sin
2
u
(1 + 3 sin
2
u)
3/2
, u (, 2).
Problema 11.3.24 Sa se determine func tia F C
2
(R) astfel nct
suprafata conoida
: z = F
y
x
, x = 0,
sa e minimala.
R. F(t) = C
1
+C arctant, unde C
1
R, C > 0.
Problema 11.3.25 Sa se gaseasca liniile asimptotice ale suprafe tei para-
metrizate = Imr, unde r : (0, ) R R
3
,
r(u, v) = (u, uv, v + lnu).
R. Liniile asimptotice sunt ridicatele curbelor plane
(
C
: v =
C
u
, C > 0, u > 0.
Problema 11.3.26 Sa se gaseasca liniile asimptotice si liniile de curbura
ale suprafe tei de rota tie = Imr, unde r : (0, ) (0, 2) R
3
,
r(u, v) = (ucos v, usinv, lnu).
(
C
: v = ln(C u), C > 0,
unde u > 0 si v (0, 2). Liniile de curbur a sunt ridicatele curbelor plane
(
v
0
: v = v
0
, v
0
(0, 2).
Problema 11.3.27 Se considera suprafata = Imr, unde r : R
2
R
3
,
r(u, v) = (3u + 3uv
2
u
3
, 3v + 3u
2
v v
3
, 3(u
2
v
2
)).
Sa se determine liniile asimptotice si liniile de curbura ale suprafe tei . Sa
se arate ca liniile de curbura sunt curbe plane.
(
C
: v = u +C, C R,
adic a sunt curbele n spatiu c
C
1,2
(u) = (x
C
1,2
(u), y
C
1,2
(u), z
C
1,2
(u)), unde
x
C
1,2
(u) = 3u + 3u(C u)
2
(C u)
3
,
y
C
1,2
(u) = 3(C u) + 3u
2
(C u) (C u)
3
,
z
C
1,2
(u) = 3
u
2
(C u)
2
.
Liniile de curbur a sunt ridicatele curbelor plane
(
v
0
: v = v
0
, v
0
R,
adic a sunt curbele n spatiu
c
v
0
(u) = (3u + 3uv
2
0
u
3
, 3v
0
+ 3u
2
v
0
v
3
0
, 3(u
2
v
2
0
)).
n continuare, se arat a c a pentru aceste curbe n spatiu = 0, adic a
curbele c
v
0
sunt curbe plane.
Problema 11.3.28 Sa se demonstreze ca drumul cel mai scurt dintre doua
puncte distincte situate n plan este segmentul de dreapta care le une ste.
R. Considernd planul parametrizat r(u, v) = (u, v, au + bv + c), unde
a, b, c R, deducem c a ecuatia diferential a a geodezicelor planului este
1
dv
du
a +b
dv
du
0
d
2
v
du
2
b
d
2
v
du
2
a b 1
= 0 (1 +a
2
+b
2
)
d
2
v
du
2
= 0.
Integrnd, g asim c a geodezicele planului sunt ridicatele curbelor plane
C
,
: v = u +, , R, adic a sunt curbele n spatiu
c
,
(u) = (u, u +, (a +b) u +b +c).
Aceste curbe (geodezice) sunt exact dreptele de ecuatii
d
,
:
y = x +
z = (a +b) x +b +c.
Problema 11.3.29 Sa se arate ca geodezicele sferei sunt exact cercurile
sale ecuatoriale.
R. Dac a consider am sfera parametrizat a = Imr, unde
r : (0, 2)
2
,

2
R
3
, r(u, v) = (Rcos ucos v, Rsinucos v, Rsinv),
deducem, printr-un calcul laborios, c a ecuatia diferential a a geodezicelor
sferei este
cos v
d
2
v
du
2
+ 2 sinv
dv
du
2
+ sinv cos
2
v = 0.
Prin urmare, geodezicele sferei sunt curbele n spatiu, de forma
c(u) = (Rcos ucos v(u), Rsinucos v(u), Rsinv(u)),
unde functia v(u) este solutie a ecuatiei de mai sus a geodezicelor.
n continuare, se arat a c a aceste geodezice (ca si curbe n spatiu) au
curbura constant a K = 1/R > 0 si torsiunea constant nul a = 0. Cu alte
cuvinte, ele sunt cercuri ecuatoriale.
Bibliograe
[1] Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu, M. Postolache: Algebra liniara.
Geometrie analitica si diferen tiala. Ecuatii diferen tiale (Culegere de
probleme), Editura Fair Partners, Bucuresti, 2003.
[2] Gh. Atanasiu, E. Stoica: Algebra liniara. Geometrie analitica, Edi-
tura Fair Partners, Bucuresti, 2003.
[3] Gh. Atanasiu, M. Trnoveanu, M. Purcaru, A. Manea: Alge-
bra liniara si geometrie analitica (Culegere de probleme), Universitatea
"Transilvania" din Brasov, 2002.
[4] V. B alan: Algebra Liniara. Geometrie Analitica, Editura Fair Part-
ners, Bucuresti 1999.
[5] M. Craioveanu, I. Albu: Geometrie ana si euclidiana, Editura
Facla, Timisoara, 1982.
[6] V. Cruceanu: Elemente de algebra liniara si geometrie, Editura Di-
dactic a si Pedagogic a, Bucuresti, 1973.
[7] S. Ianus: Curs de geometrie diferen tiala, Universitatea Bucuresti,
1981.
[8] A. Kurosh: Higher Algebra, Mir Publishers, Moscow, 1975.
[9] N. Mih aileanu: Geometrie analitica, proiectiva si diferen tiala, Edi-
tura Didactic a si Pedagogic a, Bucuresti, 1971.
[10] R. Miron: Introducere n geometria diferen tiala, Universitatea "Al. I.
Cuza" din Iasi, 1971.
[11] R. Miron: Geometrie analitica, Editura Didactic a si Pedagogic a, Bu-
curesti, 1976.
279
280 BIBLIOGRAFIE
[12] M. Neagu, A. Oan a: Geometrie superioara n plan si n spatiu, Edi-
tura Universit atii Transilvania din Brasov, 2008.
[13] L. Nicolescu: Curs de geometrie, Universitatea Bucuresti, 1990.
[14] L. Nicolescu: Geometrie diferen tiala (Culegere de probleme), Univer-
sitatea Bucuresti, 1982.
[15] V. Ob adeanu: Elemente de algebra liniara si geometrie analitica,
Editura Facla, Timisoara, 1981.
[16] V. Oproiu: Geometrie, Universitatea "Al. I. Cuza" din Iasi, 1980.
[17] Gh. Pitis: Curs de algebra, geometrie si ecuatii diferen tiale, Universi-
tatea "Transilvania" din Brasov, 1990.
[18] C. Radu: Algebra liniara, geometrie analitica si diferen tiala, Editura
All, Bucuresti, 1996.
[19] C. Radu, L. Dr agusin, C. Dr agusin: Algebra liniara. Analiza
matematica. Geometrie analitica si diferen tiala (Culegere de probleme),
Editura Fair Partners, Bucuresti, 2000.
[20] N. Soare: Curs de geometrie, Universitatea Bucuresti, 1996.
[21] K. Teleman: Geometrie diferen tiala locala si globala, Editura Tehnic a,
1974.
[22] A. Turtoi: Geometrie, Universitatea Bucuresti, 1985.
[23] C. Udriste: Algebra liniara. Geometrie analitica, Editura Geometry
Balkan Press, Bucuresti, 2000.
[24] C. Udriste: Geometrie diferen tiala. Ecua tii diferen tiale, Editura
Geometry Balkan Press, Bucuresti, 1997.
[25] C. Udriste, V. Balan: Analytic and dierential geometry, Editura
Geometry Balkan Press, Bucuresti, 1999, (English).
[26] C. Udriste, I. Boca: Linear Algebra, Geometry Balkan Press,
Bucharest 1999, (English).
[27] Gh. Vrnceanu: Geometrie analitica, proiectiva si diferen tiala, Edi-
tura Didactic a si Pedagogic a, Bucuresti, 1962.
[28] Gh. Vrnceanu, G. M argulescu: Geometrie analitica, Editura Di-
dactic a si Pedagogic a, Bucuresti, 1973.

CULEGERE PROBLEME Geometrie Analitica

Cargado por

Información del documento

Derechos de autor

Formatos disponibles

Compartir este documento

Compartir o incrustar documentos

Opciones para compartir

¿Le pareció útil este documento?

¿Este contenido es inapropiado?

Copyright:

Formatos disponibles

CULEGERE PROBLEME Geometrie Analitica

Cargado por

Copyright:

Formatos disponibles

ALGEBR

sunt subspa tii vectoriale.

coordonatele vectorului v n bazele B si B

este data de rela tia matriceala

este o baza oarecare a lui V , atunci exista o baza ortonormata

a spa tiului euclidian V , obtinuta din baza B.

din baza oarecare B este dat a de

este un grup abelian cu elemen-

. Pentru aceasta este sucient

. n aceast a directie, s a consider am f T

si, mai mult, c a este adev arat a relatia

. Pentru a demonstra unicitatea descompunerii anterioare, s a

. Atunci, pentru orice x [a, b],

. Prin urmare am demonstrat

sunt baze si sa se detemine matricea de trecere de la

. Sa se calculeze coordonatele vectorului v R

se pot obtine direct, descompunnd

. Cu alte cuvinte, considernd c a (, , ) R

= (3, 2, 1) sunt coordonatele

42. Mai mult,

2. Construim vectorii ortogonali f

, unde , , R, atunci vectorul z este

U = L((1, 0, 2, 1) , (0, 1, 1, 0)) R

. Matricea de trecere este

, care sunt reprezentante ale

sunt dou a repere carteziene n care

se nume ste centro-anitate.

`1. Sa se arate ca daca

daca si numai daca

dac a si numai dac a

simetricul punctului A fat a de M. Evident avem

C diagonalele se njum at atesc, rezult a c a

C este un paralelogram. Prin urmare, din regula paralel-

este drept, rezult a c a punctele B

. Aplicnd acum relatia

(5n) (5n) = 5 |n| = 15.

= (2mn) (5n) = 10m n 5 |n|

= |5n m| = 5 |n| |m| = 75.

(numi ti reciprocii vectorilor a, b, c) cu proprieta tile:

[[v[[ [[a +b[[

= M avem egalitatea triunghiului

sunt reciprocii vectorilor a, b, c, atunci se

) n func tie de produsul mixt

(c a) este egal cu volumul tetraedrului

= 0, atunci sa se rezolve sistemul:

, solutiile sistemului sunt

implic a = 9/8. Ecuatia planului c autat este

a punctului M pe planul (P) se obtine din intersectia acesteia

al punctului M fat a de plan se obtin

(, , ) proiectia punctului M pe dreapta (d).

(d), obtinem relatiile

(1, 1, 1) este perpendicular pe vectorul director

, obtinem dreapta dorit a.

(2/7, 4/7, 8/7).

se nume ste nucleul transformarii liniare T, iar mul timea

ale spatiului vectorial V.

este data de rela tia matriceala

se numesc celule Jordan atasate scalarului , de ordinul 1, 2, 3, ..., k.

V astfel nct matricea M

n care se obtine forma canonic a Jordan J = M

pe planul a punctului P sunt solutiile sistemului

este mijlocul segmentului PP

= (t, 3t, 3t, t) [ t R.

; Ker T = (0, 0),