»Ca sa vezi — aveam doua picioare si nu le mai am.. Mi le-o fi oprit Linca acasa, sa nu ma pot duce sa guguiesc cu alta...“ A dat sa se plece, sa le pipaie, rele lut, dar doua brate mari si neputincioase spre pamint — i zvicnit de citeva ori inima, o bataie de clopot i-a sunat in urechi, si badea Cires s-a prabusit la pamint. A auzit, abia a auzit unde vet departe glasul disperat al Mariutei: — Bade Cires!!! A zimbit badea Cires. Ultima frintura de gind pe care a mai putut-o depina a fost ca fotusl a amagit el vada ce-i cu picioa- vinjoase au spinzurat -au luat si bratele.. A satul, stiut nimeni glumele, s alaturi o palarie mare, viginie, cu borurile largi, In jurul lui soptea o livada cu visine, cu perje, cu prasade si cu un mic paduret ce dase in floare... L-au ingropat duminica, intr-o zi frumoasa de prima- vara. Un sat intreg i-a petrecut sicriul, un sat intreg venea plingind ca la pierdut pe badea Cires, pe tinarul gi voinicul badea Cires. Plingea toata lumea — numai fata lui badea Cires purta o fluturare de zimbet, ramasita ultimului gind, ramasifa ultimei glume. Statea senin, cu un ochi mijit, de parca era gata sa le strige satenilor: — Stati, bre, nu mai urlati atita! Am murit batrin si eu, ca toata lumea... Vroiam doar sa mai fac o gluma, de asa mi-a fost firea glumeata... 1958 SANIA Cind intr-o buna vreme nucul din fata casei s-a uscat, $ i-a scos cirja din tinda, si-a dat palaria pe ochi si a inceput a se plimba in jurul lui de-ti parea ca-i numara crengile. I-a masurat tulpina si din ‘ochi, si cu gchioapa, a incercat de nu da drumul la coaja gi tocmai spre chindii, cind ciubotele au inceput sa i se para cam grele, a pus cirja la locul ei gi a asezat palaria omenes- te. Pe urma in gindul lui: — Am sa fac o sanie. 269Sanie... Mare lucru-i o sanie. Asterni intr-insa un covo- rag s4 n-o prinda raceala, arti cailor ca n-ai uitat biciul acasa gi te duci, ca abia mai dovedeste soarele sa se fina pe urma ta. $i abia atunci uiti s4-{i numeri anii, $i-ti vezi iar prietenul pe care au inceput sa {i-! fure drumu: rile, si pe pirtia facuta de tine multi drumeti isi gases ealea, si satul, si casa. O sanie — atita ii trebuie omulu: si iar e om. Numa 1 faci oO sanie pe care au visat-o toti lemnarii de p lume citi au fost, 0 sanie pentru care gsi cel de sama ti ti-ar zice bade; o sanie care ar plinge dupa drum si dru. mul dupa dinsa. Mare lucru-i o sanie. Dar l-a zarit baba furat de ginduri, cu toporul su fioara, si l-a pus sa-i facd niste surcele, si nu prind toporul rugina. Apoi i-au trebuit un vatrar ceva mai lung gor, o caldare de apa proaspata si mogul si-a vazut de necazuri. Pe urma — azi e soare, mine e vint — fugeaw zilele una dupa alta, de parca erau de furat. oO de obicei, mogul se scula pina la zori — ii placea imbrace prin intuneric, s4-si aprinda luleaua cu um taciune ramas de cu sara in vatra, apoi sa iasa si sa ia sama prin livezile vecinilor de nu se face vreo stricaciu- ne cit stapinii dorm. Rasarea soarele si-l gisea de amu mutind toporul in mina stinga./ $i zile intregi il vedeai umblind prin ograda cu luleaua stinsd in dinti. Parea ca a uitat si de nuc, si de sanie. Tocmai spre chindii, cind gasea, in sfirgit, chibriturile in buzunar, ii facea deodata vint toporului intr-o ciotca gi raminea dus pe ginduri. _ Pe urma, zi dupa zi, il vedeai tot mai des stind in mijlocul ograzii si privind undeva deasupra camiarii, de parca mai venise o primavara in anul cela gi el astep- ta sa se arate cocostircii. Dar si asta a fost pina la o vreme — pina a. luat baba sama ca buza toporului a inceput a se intuneca. $i a prins a-l oc¢ari. Striga tare, sa auda vecinii.. Mogul i-a indreptat coltul la salinca — s. treaca ciuda mai repede, a_zvirlit toporul pe umar si s-a intors in fata casei. De data asta n-a mai cercetat nucul. A rezemat coada toporului in trunchiui Jui si a rostit cu jumatate de gura: — Sa stii cd am sa fac o same. 270 Vrasazica, era hotarit,(iar odataé ce-a hotarit mogul poli sa zici ca a gi facut. Nu-i vorba, hotara el prea rar ca n-avea obiceiul cela prost sa se grabeasca,, $i in viata lui n-a facut trei pasi cind putea sa faca num dot Sa zicem ceva, a inceput a se coace poama. Mai intii dispar din sat copiii — mai vezi cite unul o data la trei zile, dar si acela-i cu buzele vinete. Pe urma flacaii incep 2 rataci casele si chiuie pe drumuri pina dupa miezul nop- (ii; in sfirsit, incep a-si aminti mognegii in ce an s-au luat la bataie cu austriitul si devin sfatosi, ca nu mati scapi cind dau peste tine. Are mos Mihail nigste tufe de poama in fundul gradinii, dar e linistit de parca i s-a copt bozul, si nu poama. Baba nu-] lasa sa rasufle: Mai Mihaluta, ce facem cu poama? Mog Mihail tace o vreme — pare ca el si cuvintele le ciopleste, le agaz4 in rind si, daca gaseste ca se potri- vesc, le spune: Apoi, ce sa facem! O lasam sa se coaca. Trece toamna, pustiesc cimpurile, in vii ramin numai frunzele — pind ieri mai vedeai ici-colo cite-o boaba, dar au avut copiii grija de dinsele. Numai pe tufele lui mos Mihail mai stau strugurii la locul lor. Boabele au inceput a se zbirci, cad una cite uma si, ca s4 nu se piarda munca degeaba, mosul aduce un sac de frunze de brustur gi le asterne sub tufe. Mai trec citeva zile gi pe struguri nu ramine aproape nimica — au cazut toate boabele. $i tocmai cind bruma incepe a da jos frunzele de pe tufa, mos Mihail intra in casa, se uité multa vreme la baba, de parca vrea si-si aminteascé unde mai vazuse el o podoaba ca asta. Pe urma fi spune: — O venit vremea sa stringem si noi poama ceea. $i dupa ce-au cules-o, mogul se incuie in camara, si -trei sptimini ramine baba vadana. lar cind vin il gasesc de amu cioplind in cealalta ju- asa in- nici pe dow intiit fulgi, matate de camara — chiteste mult si bate rar, cit gainile de prin mahala nici mu pot picura nu se pot trezi ca lumea. ‘Tocmai pe la mijlocul iernii iese el intr-o buna zi cu capul gol pina la poarta si il opreste pe intiiul care trece pe drum: N-ai putea mata sa-mi faci un bine Am destu- 271pat azi niste vinisor. Daca i cu supa Daca nu i-i cu suparare! Bietul trecator, de bucuri cea mare, uit mature picioarele la prag, i se ineac limba in gura cind aude cum gilgiie ulciorul gsi dil pahar sar purici argintii — sar pina in tavan, fire-ar al naibii sa fi Ei, si apoi ce te miri c4 nu-i nunta in sat la care n-al fi el poftit, nu-i gospodar care nu si-ar salta cusm: trecind pe linga casa lui si nu-i betivan care nu i-ar spri jini poarta de cu toamna pina in primavara. $i, vrasazica, mog Mihail a hotarit sd facd o sanie, Vreo saptamina s-a tot uitat la coroana nucului, céu tind a ghici cam cum i-i radacina, a incercat intr-u loc cu hirletul sa vada de n-a dat gres intr-o bun zi, cind i-a placut borgul cu care l-a hranit baba, i- spus: scot nucul ista si am sa fac o sa. nie. A avut noroc de-o baba sprintena la minte — a prins firul: — Numaidecit si “bonul subtioa nou. Sia zimbit mos Mihail — stia el rostul la prostii, ca multe le-a mai auzit in viata lui. Ori vrei si ajung de risul lumii — si ma arite copiii cu degetul? — Ia cojocul meu. Apoi rind pe rind, dat ciubotele, toarea si, cind a ajuns rindul Ja cugma, mos Mihail a fost nevoil sa sape nucul. Si nu pentru i parea rau dupa cugma, ci pentru ca era de amu toamna tirzie si nucul se uscase destul in picioare. I-a retezat coroana, radacinile care nu-i veneau la socoteald si la pus sub sopron sa nu-l apuce ploile. > i zi de fie ca ingropa via, fie ca innoia gardul — sanic. Din vreme in vreme tsi mijea ochii si pared vedea in fata lui ceva ugurel, sprinten gi frumos — o invaluire voinic a ce-l tulburase pe la opt ani, cind ridicase pentru intiia oara toporul in mina. $i toata viata, cum gasea un topor bun, cum prindea Ber de surcele proaspete,ii rasirea in minte acest eva ugurel, sprinten si frumos. 272. indati descusut 2a: mi-oi face altu faci! Vezi ca mi -om vinde sania curteica, lega- se gindea numai la i Si tocmai amu, la batrinete, a inteles ca era vorba de-o sanie. O sanie, dar nu din cele care seamana iarna paie pe drumuri, iar vara nici cinele nu poate gasi umbra sub dinsa. Avea si fie o sanie cum n-a mai fost alta pe lume — © sanie, ci i se oprea mosului suflarea cind se gindea la dinsa. larna, dupa ce-au trecut gerurile cele mari i puteai siesi afard numai in scurteica, mogul a venit sub sopron, a dat de citeva ori cu urechea toporului i in nuc, ascultind cum suna. Baba, zdrindu-l linga nuc cu toporul in mina, a fost intr-o clipa afara. — Te-ai apucat de lucru, Mihalut Dar Mihaluta s-a intors, a pus to 1 la locul lui si, vazind ci baba sta nedumerité in mijlocul ograzii, a lamurit-o: li verde. Se agtepta la sfada, dar a scapat ieftin de data asta. In schimb, cind a doua zi a dat sa se incalte, ciubotele nu mai erau sub laitaé, unde le-a pus. Nu era nici baba acasa, si dac& le-a luat ea, apoi de ce sd nu le ia? Parcd nu i le-a dat chiar el? Pe urma toata ziua a lucrat in cas& — a facut un polo- bocel. Cioplea incetisor si din vreme in vreme i se adunau incre tare in jurul buzelor— mogul zimbea. Vedea in gind Aniuta — Doamne, ce siniuta mai vedea el! Si nu-i vis, fiindca, uite —nucul sta acolo in ograda. Sta un nuc — citi nuci de aistia se pierd aga fara nici un rost! Si in casi un mogneag ciopleste doage ca s4 nu-i moara baba de foame — da iaca mine, poimine, ca n-a mai ramas chiar atita, se apuca el de lucru. $i cind ai s-o vezi, n-ai si-{i poti rupe ochii de la dinsa, si n-ai s4 crezi cind {ior spune din ce a fost ea facuta. Ei-ei, mai are mo- sul putere in palma si multe topoare gi-or toci taisul in jemne! Greu venea primavara — parea sd se fi ratacit pe undeva. Dar, pe semne, s-a gasit un crestin care a indrep- tat-o la drum, fiindcé in cele din urma, totusi, a venit, ud bucuros ca au iesit amindoi din iarna — siniuta. Vara, de vreo cinci ori a mutat nucul de pe un loc pe altul — cind frigea soarele, il aducea in fata casei, unde nu-i umbra deloc, cind se innoura, il muta in fundul gradinii, unde sufla mai bine vintul. li cunostea ficcare ciotisor, fiecare umflitur’, si cind 273