UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA”

Facultatea de Ştiinţe Politice, Relaţii Internaţionale şi Studii Europene

Masterat: Diplomaţia Apărării
Curs: Drept diplomatic şi consular în domeniul apărării

IMPLICAŢIILE STATELOR UNITE ALE AMERICII

ÎN SECURITATEA REGIONALĂ ŞI
INTERNAŢIONALĂ

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
Prof. Univ. Dr.
Sergiu MEDAR

AUTOR:
Masterand
George BORDEI
 - BUZĂU 2011 -

1. INTRODUCERE

Secolul XXI a debutat abrupt şi violent, printr-un cutremur politic de amploare,

atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, care au vizat obiective simbolice
importante pentru lumea democratică. Aceste evenimente au fost urmate de alte
acţiuni criminale asemănătoare, în mai multe părţi ale lumii, declanşând un proces de
transformare profundă a mediului de securitate şi generând consecinţece afectează,
pe termen lung şi în profunzime, comunitatea internaţională. Într-un astfel de contex
tensionat şi complex, securitatea fiecărei ţări, ca şi securitatea comunităţii în
ansamblu, se bazează nu numai pe capacitatea de reacţie şi adaptare, ci şi, mai ales,
pe capacitatea de anticipare şi de acţiune pro-activă. Într-olume complexă, dinamică
şi conflictuală, aflată în prim proces de globalizare, înţelegerea profundă a
tendinţelor majore de evoluţie a securităţii internaţionale şi a modului în care fiecare
ţară are şansa să devină parte activă a acestui proces constituie o condiţie esenţială a
progresului şi prosperităţii. Cunoaşterea, înţelegerea şi evaluarea corectă a proceselor
interne, a gradului de coeziune socială, a capacităţii de mobilizare publică reprezintă
o necesitate la fel de importantă pentru realizarea proiectelor.

Conceptul de securitate provine din latinescul securitas şi înseamnă însuşi

faptul de a fi la adăpost de orice pericol; sentimentul de încredere şi linişte pe care îl
dă cuiva absenţa oricărui pericol.

În perspectiva europeană, ţinând cont de extinderea spaţiului Uniunii Europene,

putem admite că securitatea reprezintă arhitectura sistemică specifică organizării şi
funcţionării continentale, proiectată şi instituţionalizată astfel încât să excludă
posibilitatea oricăror ameninţări sau agresiuni eficiente, de orice natură, la adresa
unuia, a mai multora sau a tuturor statelor europene.

În domeniul conceptelor operaţionale ale NATO, reţine atenţia formularea

potrivit căreia securitatea este menită să asigure unul dintre fundamentele

2
indispensabile pentru un mediu stabil de securitate euroatlantic, bazat pe dezvoltarea
instituţiilor democratice şi soluţionarea paşnică a disputelor, în care nici o ţară să nu
poată să intimideze sau să constrângă vreo altă ţară prin ameninţarea cu forţa sau
utilizarea forţei.

2. IMPLICAŢIILE SUA ÎN SECURITATEA INTERNAŢIONALĂ

Perioada de pace şi stabilitate fără precedent pe care o traversează Europa se

datorează existenţei Uniunii Europene. Ea este cea care a generat nu doar un nivel
ridicat de dezvoltare economică pe continent, ci şi o nouă abordare a securităţii,
întemeiată pe soluţionarea paşnică a disputelor şi pe cooperarea internaţională
multilaterală prin intermediul unor instituţii comune. Prin contrast cu aceste evoluţii
pozitive din vestul continentului, în alte părţi ale Europei, şi mai ales în Balcani, s-au
înregistrat după 1990 o serie de crize, care s-au derulat în contextul reaşezărilor
geopolitice ce au urmat sfârşitului războiului rece.

O caracteristică esenţială a acestora a fost aceea că ele au avut loc cel mai
adesea în interiorul statelor şi mai puţin între acestea. În această perioadă forţe
militare provenind din Europa au fost trimise în străinătate mai mult decât în orice
altă perioadă, inclusiv în regiuni precum Afganistan, Republica Democrată Congo
sau Timorul de Est. Un rol crucial în asigurarea securităţii europene l-au jucat SUA,
atât prin angajamentele de securitate faţă de Europa luate în cadrul NATO, cât şi prin
sprijinul acordat integrării europene. La nivel mondial încheierea războiului rece a
determinat, cel puţin din punct de vedere militar, trecerea la o lume unipolară, în care
SUA deţin o poziţie dominantă. Cu toate acestea, experienţa perioadei recente a
arătat că nici un stat, nici măcar o superputere precum SUA, nu poate aborda
problemele globale de securitate de unul singur. Mediul internaţional de securitate a
înregistrat o schimbare dramatică după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001.
Până la 11 septembrie fenomene precum terorismul, traficul de droguri, traficul de
arme mici, migraţia ilegală, spălarea de bani acţionau aproape separat. Ca urmare,
instituţiile naţionale şi internaţionale abordau separat aceste fenomene, cu mai multă
sau mai puţină eficienţă.
3
 După tragicele evenimente din 11 septembrie 2001, omenirea este încă confuză
privind cauzele, mecanismele activităţilor criminale. A devenit evident faptul că
următorul 11 septembrie 2001 este posibil în orice moment cu diferite ţinte, resurse,
tehnici şi rezultate. Între intervenţia din Afganistan şi atacul asupra Irakului, alianţele
împotriva terorismului au înregistrat diferite evoluţii.

Noile relaţii dintre Statele Unite şi Rusia, pe de o parte, şi dintre NATO şi

Uniunea Europeană, pe de altă parte, marchează în prezent mediul de internaţional
de securitate, un nou parteneriat şi noi tensiuni. În aceste circumstanţe lipsa de bani,
de timp, de viziune şi de voinţă politică ar putea afecta securitatea internaţională.

Noile circumstanţe internaţionale reclamă noi reguli în domeniul securităţii

internaţionale. Redefinirea regulilor privind securitatea internaţională după
prăbuşirea ordinii bipolare ridică însă numeroase probleme, nu doar de ordin practic,
ci chiar şi de ordin conceptual, inclusiv pentru SUA. Aceste dificultăţi sunt
determinate de mai mulţi factori:

• mediul internaţional a devenit tot mai dinamic şi mai complex decât în

perioada războiului rece;
• lipsa unui consens privind modul de abordare a securităţii internaţionale a
permis manifestarea diverselor grupuri de interese la toate nivelurile, astfel încât nu
au putut fi elaborate politici consistente;
• datorită proliferării accesului la informaţii în timp real liderii politici
trebuie să ia de multe ori decizii de moment care nu permit evaluări mai profunde;
• multiplicarea instituţiilor specializate la nivel naţional şi internaţional
care abordează problemele din unghiuri specifice şi determină analize şi decizii
fragmentale;
• lipsa unu model de securitate rezonabil şi acceptabil pentru majoritatea
ţărilor lumii a favorizat reacţii ad-hoc şi abordări punctiforme.

4
 Din punct de vedere practic, la începutul secolului XXI actorii cu impact global
în domeniul securităţii sunt SUA, Europa, China, India şi Japonia. În cadrul acestei
relaţii se pot identifica două triunghiuri de putere:

• SUA, Europa şi Rusia;

• SUA, Chian şi Japonia.

Ca un răspuns la hegemonia SUA se pot înregistra noi combinaţii bazate pe

interese geopolitice, acces la surse de energie, tehnologie nucleară, activităţi spaţiale,
infrastructuri critice. Se pot observa noile formule: Rusia-China-India, Rusia-China,
Rusia-Franţa.

2.1. Implicaţiile SUA în combaterea terorismului internaţional

Terorismul internaţional se impune ca antipod al dezvoltării civilizaţiei, ca o

contradicţie a diferitelor nivele de dezvoltare. Motivarea de bază a terorismului este
câştigarea recunoaşterii internaţionale şi captarea atenţiei opiniei publice. Deşi este
greu de acceptat de către lumea civilizată fenomenul terorist a devenit o realitate cu
implicaţii globale greu de prevenit şi gestionat. El nu se mai prezintă doar ca un gest
criminal mărunt produs în disperare de cauză la o anumită evoluţie a sistemului
social. Acum el s-a consacrat ca o acţiune îndreptată împotriva ordinii de drept,
deosebit de violentă, desfăşurată în afara şi contra normelor internaţionale. Cu
ajutorul mijloacelor militare şi bazându-se pe elemnte de război psihologic
terorismul urmăreşte obţinerea unor avantaje prevalându-se de aşa-zise percepte
religioase, în fond sloganuri scoase din tenebrele istoriei, caută să oprească cursul
firesc al societăţii omeneşti spre libertate şi prosperitate.

Dificultatea definirii terorismului este o problemă de percepţie culturală, politică

şi socială a actului de violenţă şi a scopului politic urmărit prin teroare.

Departamentul Apărării Statelor Unite defineşte terorismul ca: folosirea

calculată a violenţei ilegale pentru a instaura frica, în vederea intimidării sau
pedepsirii guvernelor sau societăţilor, pentru atingerea unor scopuri în general

5
politice, religioase sau ideologice. FBI operează cu următoarea definiţie: folosirea
ilicită a forţei sau violenţei împotriva persoanelor sau proprietăţii, cu scopul de a
intimida sau constrânge un guvern, populaţia civilă sau un segment al acesteia,
pentru atingerea unor obiective politice sau sociale.

După evenimentel din 11 septembrie 2001, comunitatea internaţională a format

în jurul Statelor Unite ale Americii coaliţia antiteroristă al cărei scop este eliminarea
terorismului ca fenomen social. Prima mare reuniune de forţe din istoria omenirii
poate fi înţeleasă ca o reacţie de autoapărare a tuturor şi o exprimare a statului de
drept aflat în situaţii dificile a fiecăruia, pe fondul eforturilor de înlăturare a cauzelor
frustrării lumii civilizate.

Terorismul internaţional reprezintă pentru comunitatea euroatlantică o

ameninţare complexă şi persistentă, care necesită un răspuns comprehensiv şi
multidimensional la nivel strategic, solicitând astfel o contribuţie semnificativă din
partea NATO. Dezbaterea iniţială asupra rolului şi misiunilor corespunzătoare ale
NATO a scos în evidenţă două abordări diferite ale terorismului: abordarea
terorismului ca război şi abordarea terorismului ca management al riscurilor.
Abordarea de tip război, susţinută în special de SUA, implică o mobilizare masivă de
resurse într-un efort unitar, cu acceptarea unor limitări ale libertăţilor individuale şi
sacrificii. Mulţi apreciază însă că nu este potrivit să se vorbească despre un război.
Nu poţi învinge terorismul decât dacă acţionezi asupra rădăcinilor acestuia, ceea ce
nu poate fi realizat prin folosirea mijloacelor militare. Din acest punct de vedere,
terorismul nu este un război care trebuie câştigat, ci un risc periculos, de neevitat,
care trebuie gestionat.

Cele două abordări nu se exclud reciproc, dar au priorităţi şi strategii diferite şi

necesită aranjamente diferite în vederea desfăşurării acţiunilor colective. De
exemplu, viziunea de tip război tinde să impună o strategie care pune accent pe
măsurile ofensive şi preventive, în timp ce viziunea de tip managementul riscurilor
solicită o strategie cu accent pe măsurile defensive. Oricum, elemente ale ambelor
strategii fac necesară depunerea unor eforturi reale de combatere a terorismului.
6
3. IMPLICAŢIILE SUA ÎN SECURITATEA REGIONALĂ

Imediat după evenimentele de la 11 septembrie 2001 SUA a început să ducă un

război de contracarare şi de neutralizare a acţiunilor teroriste. Chiar dacă SUA a
început aceste acţiuni, timpul ne-a arătat că orice stat, indiferent că este un stat
obişnuit sau o superputere, este vulnerabil în faţa terorismului mai ales în condiţiile
actualei crize mondiale. Aş dori să aduc în atenţie câteva aspecte care pot fi
considerate riscuri la adresa securităţii Statelor Unite ale Americii.

Atacurile informatice reprezintă cea mai mare ameninţare pentru Statele Unite,
după armele nucleare şi cele de distrugere în masă, şi sunt din ce în ce mai greu de
împiedicat. Acest lucru a fost recunoscut de experţii americani în domeniu aceştia
vorbind despre un „cybergeddon” sau apocalipsa cibernetică, o situaţie în care o
societate avansată, adică în care tot ce este important este legat şi controlat de
calculatoare, este sabotată de hackeri. Acest lucru a fost descris în repetate rânduri ca
fiind o ameninţare imensă la adresa întregii societăţi, de la instituţiile bancare la
sistemele locale de alimentare cu apă şi la baraje. După mai mulţi ani de luptă
împotriva grupărilor criminale care acţionează pe internet, FBI şi serviciile de
securitate din alte ţări ştiu că hackerii sunt duşmanii cei mai schimbători şi cel mai
greu de sesizat.

O altă problemă majoră cu care se confruntă Statele Unite sunt persoanele care
sosesc pe teritoriul SUA din Pakistan, Siria, Nigeria, Iran, Sudan, Yemen şi Cuba.
Organismul de stat care asigură securitatea căilor de transport a emis noi reguli de
verificare a pasagerilor ce provin din ţările mai sus menţionate iar Nigeria şi Yemen
au fost introduse pe lista neagră a ţărilor care sponsorizează terorismul. Preşedintele
SUA chiar a criticat sistemul de securitate al companiilor de transport considerândul
foarte vulnerabil.

Un alt aspect care poate fi considerat un risc la adresa securităţii SUA este
politica externă americană care „scârţăie” în condiţiile în care două dintre cele mai

7
importante obiective ale sale, dezarmarea nucleară şi relaţiile cu Moscova, întâmpină
obstacole esenţiale.

În condiţiile crizei mondiale, nivelul deficitului bugetar şi datoria externă a SUA

pot fi considerate un risc la adresa securităţii. Datoria pe care o are SUA limitează
capacitatea de a asigura securitatea, gestiona probleme dificile şi pune sub semnul
întrebării rolul de lider mondial pe care SUA îl avea.

Acestea sunt doar câteva aspecte care ar putea pune în pericol securitatea SUA
şi implicit securitatea regională.

Este dificil de a oferi previziuni. În ziua curentă, incertitudinea este amplificată

de factori cum ar fi:

• proliferarea armelor nucleare şi de distrugere în masă;

• ambiţiile grupurilor teroriste internaţionale;
• persistenţa rivalităţilor regionale, naţionale, etnice şi religioase;
• concurenţa pentru petrol şi alte resurse strategice (importanţa securităţii
maritimr);
• schimbările demografice care ar putea agrava probleme globale, cum ar
fi, sărăcia, foamea, imigraţia ilegală, boala pandemică;
• degradarea mediului şi schimbările climatice.

8
 BIBLIOGRAFIE

 www.scritube.com
 www.businessmagayin.ro
 www.ziare.com
 www.puterea.ro
 www.americaspurpose.org
 www.scribd.com
 www.ssa.gov