CURS DE ANALIZĂ MATEMATICĂ 2

TANIA-LUMINIŢA COSTACHE
2

*
Prefaţă

Lucrarea este recomandată studenţilor anilor ı̂ntâi ai Facultăţii de Elec-

tronică , Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei din Universitatea Po-
litehnică Bucureşti.
Cartea este structurată ı̂n unsprezece capitole conţinând o parte teoretică
ı̂n care sunt prezentate noţiunile fundamentale şi demonstrate principalele
rezultate conform programei cursului de Analiză Matematică 2, precum şi
numeroase exemple ce ajută la o fixare mai bună a cunoştinţelor.

3
4

*
Cuprins

Prefaţă 3

1 Ecuaţii diferenţiale de ordinul ı̂ntâi 9

1.1 Ecuaţii cu variabile separabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.2 Ecuaţii diferenţiale omogene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.3 Ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul ı̂ntâi . . . . . . . . . . . 13
1.4 Ecuaţii diferenţiale reductibile la ecuaţii diferenţiale liniare
de ordinul ı̂ntâi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.4.1 Ecuaţii Bernoulli . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.4.2 Ecuaţii Riccati . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.5 Ecuaţii cu diferenţială exactă . Factor integrant . . . . . . . . 18
1.6 Ecuaţii diferenţiale pentru care soluţiile sunt date parametric 21
1.6.1 Ecuaţii Lagrange . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.6.2 Ecuaţii Clairaut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
1.6.3 Ecuaţii de forma x = f (y 0 ), f ∈ C 1 . . . . . . . . . . . 24
1.6.4 Ecuaţii de forma y = f (y 0 ), f ∈ C 1 . . . . . . . . . . . 24
1.6.5 Ecuaţii de forma y = f (x, y 0 ), f ∈ C 1 . . . . . . . . . 25
1.6.6 Ecuaţii de forma x = f (y, y 0 ), f ∈ C 1 . . . . . . . . . 25

2 Sisteme de ecuaţii diferenţiale 27

2.1 Sisteme diferenţiale liniare cu coeficienţi variabili . . . . . . . 28
2.2 Sisteme diferenţiale liniare cu coeficienţi constanţi . . . . . . 32
2.3 Stabilitatea soluţiilor sistemelor diferenţiale . . . . . . . . . . 37

3 Ecuaţii diferenţiale de ordin superior 40

3.1 Ecuaţii diferenţiale de ordin n rezolvabile prin cuadraturi . . 41
3.1.1 Ecuaţii de forma y (n) = f (x), f ∈ C 0 (I), n > 1 . . . 41
3.1.2 Ecuaţii de forma f (x, y (n) ) = 0 . . . . . . . . . . . . . 42
3.1.3 Ecuaţii diferenţiale de forma f (y (n−1) , y (n) ) = 0 . . . . 42
3.1.4 Ecuaţii diferenţiale de forma f (y (n−2) , y (n) ) = 0 . . . . 43
3.1.5 Ecuaţii diferenţiale de forma f (x, y (k) , . . . , y (n) ) = 0 . . 44
3.1.6 Ecuaţii diferenţiale de forma f (y 0 , y 00 , . . . , y (n) ) = 0 (ce
nu conţin pe y) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45

5
6 CUPRINS

3.1.7 Ecuaţii diferenţiale de forma f (y, y 0 , y 00 , . . . , y (n) ) = 0

(ce nu conţin pe x) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
3.1.8 Ecuaţii de forma f (x, y, y 0 , . . . , y (n) ) = 0, omogene ı̂n
y, y 0 , . . . , y (n) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
3.2 Ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul n . . . . . . . . . . . . . 47
3.2.1 Ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul n cu coeficienţi
variabili . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
3.2.2 Ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul n cu coeficienţi
constanţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
3.3 Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
3.3.1 Ecuaţii Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
3.3.2 Metoda eliminării pentru sisteme diferenţiale liniare . 61

4 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul ı̂ntâi 64

4.1 Integrale prime pentru sisteme diferenţiale . . . . . . . . . . . 64
4.2 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul ı̂ntâi . . . . . . . . . . 66

5 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul doi 72

5.1 Clasificarea si aducerea la forma canonică a ecuaţiilor cu derivate
parţiale de ordinul doi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
5.2 Problema lui Cauchy asupra coardei infinite. Metoda de re-
zolvare a lui d’Alembert . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
5.3 Problema lui Cauchy asupra coardei finite. Metoda separării
variabilelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
5.4 Rezolvarea problemei Dirichlet pentru discul unitate . . . . . 88
5.5 Rezolvarea problemei lui Neumann pentru disc . . . . . . . . 91
5.6 Ecuaţia căldurii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92

6 Funcţii complexe 104

6.1 Funcţii olomorfe. Condiţiile Cauchy-Riemann. Funcţii ele-
mentare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
6.2 Integrala complexă . Teorema lui Cauchy. Formula integrala
Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
6.3 Funcţii analitice complexe. Dezvoltări ı̂n serie Laurent . . . . 121
6.4 Puncte singulare. Reziduuri. Teorema reziduurilor . . . . . . 127
6.5 Calculul unor integrale reale folosind teorema reziduurilor . . 134

7 Serii Fourier. Integrala Fourier 139

7.1 Serii Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
7.2 Integrala Fourier . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160

8 Transformarea Fourier 164

8.1 Transformarea Fourier a funcţiilor integrabile pe IR . . . . . . 164
8.2 Proprietăţile transformării Fourier . . . . . . . . . . . . . . . 165
CUPRINS 7

8.3 Distribuţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169

8.4 Transformarea Fourier a distribuţiilor . . . . . . . . . . . . . 175

9 Transformata Laplace 178

9.1 Definiţie şi formule de inversare . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
9.2 Proprietăţiile transformării Laplace . . . . . . . . . . . . . . . 181

10 Transformarea Z 189

11 Funcţii speciale 195

11.1 Polinoame ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195
11.1.1 Funcţii şi polinoame ortogonale . . . . . . . . . . . . . 195
11.1.2 Polinoamele lui Legendre . . . . . . . . . . . . . . . . 196
11.1.3 Polinoamele lui Cebı̂şev . . . . . . . . . . . . . . . . . 202
11.1.4 Polinoamele lui Hermite . . . . . . . . . . . . . . . . . 204
11.2 Funcţiile lui Bessel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205
11.2.1 Ecuaţia lui Bessel. Funcţiile lui Bessel de prima speţă
şi de speţa a doua . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205
11.2.2 Relaţii de recurenţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213
11.2.3 Reprezentări integrale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215
11.2.4 Funcţiile lui Bessel modificate . . . . . . . . . . . . . . 218

Bibliografie 224
8 CUPRINS

*
Capitolul 1

Ecuaţii diferenţiale de
ordinul ı̂ntâi

Definiţia 1.1. Fie D ⊂ IR2 un domeniu (o mulţime deschisă şi conexă ).

Ecuaţia diferenţială scrisă sub forma normală definită ı̂n D este

y 0 = f (x, y), f ∈ C 0 (D).

Definiţia 1.2. Soluţie a acestei ecuaţii pe intervalul I ⊂ IR este o funcţie

g ∈ C 1 (I) astfel ı̂ncât g 0 (x) = f (x, g(x)), x ∈ I.
Curba din IR2 definită prin ecuaţia y = g(x) se numeşte curbă integrală
a ecuaţiei date, iar graficul ei se mai numeşte traiectorie (sau orbită ).
Teoria ecuaţiilor diferenţiale se ocupă cu găsirea soluţiilor acestora, pre-
cum şi cu studiul proprietăţilor acestor soluţii; procesul prin care se deduc
soluţiile unei ecuaţii diferenţiale se numeşte integrare.
Definiţia 1.3. Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale y 0 = f (x, y) este
o soluţie ce depinde de un parametru real arbitrar c ∈ Ic ⊂ IR, Ic fiind un
interval sau o mulţime oarecare. Soluţia generală se va putea scrie sub una
din formele :
y = g(x, c), x = h(y, c), G(x, y, c) = 0.
Definiţia 1.4. Soluţia particulară a ecuaţiei diferenţiale y 0 = f (x, y)
este orice soluţie obţinută din soluţia ei generală G(x, y, c) = 0, dând lui c
o valoare oarecare din Ic , iar dacă o soluţie a ecuaţiei diferenţiale ı̂n cauză
nu se poate obţine prin particularizarea lui c din soluţia generală , atunci
această soluţie se va numi singulară .
In aplicaţii se cer uneori soluţii care trebuie să verifice anumite condiţii
suplimentare. Prin rezolvarea problemei Cauchy y(x0 ) = y0 , (x0 , y0 ) ∈ D
pentru ecuaţia diferenţială y 0 = f (x, y), f ∈ C 0 (D) se ı̂nţelege determinarea
soluţiei y = g(x) cu proprietatea g(x0 ) = y0 . Din punct de vedere geomet-
ric aceasta revine la determinarea traiectoriei ecuaţiei date care trece prin
punctul (x0 , y0 ).

9
10 CAPITOLUL 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDINUL ÎNTÂI

Definiţia 1.5. Dacă soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale y 0 = f (x, y) se

poate calcula cu ajutorul primitivelor funcţiilor elementare, atunci această
ecuaţie diferenţială se numeşte integrabilă prin cvadraturi.

1.1 Ecuaţii cu variabile separabile

Definiţia 1.6. Se numeşte ecuaţie diferenţială cu variabile separa-
bile o ecuaţie de forma
y 0 = f (x)g(y) (1.1)

sau
X(x)Y (y)dx + X1 (x)Y1 (y)dy = 0, (1.2)

unde funcţiile f, g, X, X1 , Y, Y1 sunt date , iar funcţia necunoscută este y de

clasă C 1 .
Pentru valori ale lui y pentru care g(y) 6= 0, ecuaţia cu variabile separa-
bile poate fi scrisă astfel
dy
= f (x)dx.
g(y)
Integrând ambii membri ai acestei egalităţi se obţine
Z Z
dy
= f (x)dx + c, c ∈ IR
g(y)

care este o familie de curbe ce depinde de constanta arbitrară c, familie ce

se numeşte soluţia generală a ecuaţiei (1.1).
Analog la ecuaţia (1.2) ı̂n domeniul ı̂n care X1 (x)Y (y) 6= 0, integrând
termen cu termen se obţine
Z Z
X(x) Y1 (y)
dx + dy = c, c ∈ IR
X1 (x) Y (y)

ceea reprezintă soluţia generală a ecuaţiei (1.2).

Dacă pentru o valoare y = y0 avem g(y0 ) = 0, atunci funcţia constantă
y = y0 este o soluţie a ecuaţiei (1.1), fapt ce se poate verifica direct ı̂n
ecuaţia (1.1). De asemenea, dacă a este o rădăcină a ecuaţiei X1 (x) = 0 şi
b a ecuaţiei Y1 (y) = 0, atunci dreptele x = a, y = b sunt curbe integrale ale
ecuaţiei (1.2). Aceste soluţii se numesc soluţii singulare ale ecuaţiei cu
variabile separabile.
Observaţia 1.1. Ecuaţia diferenţială de forma y 0 = f (ax+by +c), a, b, c ∈
IR, b 6= 0 se reduce la o ecuaţie cu variabile separabile prin substituţia
u = ax + by + c.
Exemplul 1.1. (1 + y 2 ) + xyy 0 = 0, x0 = 1, y0 = 0
1.2. ECUAŢII DIFERENŢIALE OMOGENE 11

dx ydy
Demonstraţie. Impărţind cu x(1+y 2 ), ı̂n ipoteza x 6= 0, găsim x + 1+y 2 = 0.
De aici rezultă soluţia generală
2 ln |x| + ln(1 + y 2 ) = c1 sau x2 (1 + y 2 ) = c, c > 0.
Scriind că x0 = 1, y0 = 0 verifică soluţia generală , deducem c = 1 şi soluţia
problemei Cauchy este x2 (1 + y 2 ) = 1.
1 1 1
Exemplul 1.2. y 0 = 1 + x − y 2 +2
− x(y 2 +2)
2
Demonstraţie. Grupăm termenii convenabil şi scriem y 0 = (1 + x1 ) yy2 +1
+2
.
y 2 +1
Rezultă y 2 +2
dy = (1 + x1 )dx. Prin integrare obţinem soluţia generală

y + arctg y = ln |x| + x + c.

1.2 Ecuaţii diferenţiale omogene

Definiţia 1.7. Ecuaţia diferenţială
P (x, y)dx + Q(x, y)dy = 0,
P, Q : D ⊂ IR2 → IR fiind date se numeşte omogenă dacă funcţiile P şi Q
sunt funcţii omogene de acelaşi grad de omogenitate.
O ecuaţie diferenţială omogenă poate fi scrisă ı̂ntotdeauna sub forma
y
y 0 = f ( ), x 6= 0. (1.3)
x
Prin substituţia z(x) = y(x)x , unde z(x) este noua funcţie necunoscută ,
ecuaţia (1.3) se reduce la următoarea ecuaţie cu variabile separabile :
xz 0 = f (z) − z
care se va rezolva ca ı̂n Secţiunea 1.1.
Observaţia 1.2. Ecuaţia diferenţială
µ ¶
0 ax + by + c
y =f , a, b, c, a1 , b1 , c1 ∈ IR
a1 x + b1 y + c1
se poate transforma printr-o schimbare de variabilă ı̂ntr-o ecuaţie omogenă
1) Dacă aa1 6= bb1 , facem schimbarea de variabile x = u + x0 , y = v + y0 ,
unde ax0 + by0 + c = 0, a1 x0 + b1 y0 + c1 = 0.
2) Dacă aa1 = bb1 , facem schimbarea de funcţie u(x) = a1 x + b1 y(x), u(x)
fiind noua funcţie necunoscută .
Unele ecuaţii diferenţiale neomogene devin omogene dacă facem substituţiile
x = ur , y = v s cu r şi s convenabil aleşi.
2 +x2
Exemplul 1.3. y 0 = y xy , x0 = −1, y0 = 0
12 CAPITOLUL 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDINUL ÎNTÂI

Demonstraţie. Facem schimbarea z(x) = y(x) 0 1

x şi obţinem z x + z = z + z.
dz 1 dx 2
Rezultă dx x = z . Separând obţinem zdz = x . Deci z = 2 ln |x| + c,
respectiv y 2 = 2x2 ln |x| + cx2 .
Pentru condiţiile iniţiale găsim c = 0. Deci soluţia problemei Cauchy
este y 2 = 2x2 ln |x|.
√
Exemplul 1.4. ydx + (2 xy − x)dy = 0
y(x)
Demonstraţie. Cu schimbarea de funcţie z(x) = x obţinem
√
z + (2 z − 1)(z 0 x + z) = 0.

Desfacem parantezele şi ı̂mpărţim prin z şi ecuaţia devine

µ ¶
dz 1 1 1
− 3 =− .
dx z 2z 2 x
³ ´
Separând variabilele obţinem z1 − 13 dz = − dx x . Deci
2z 2

1
ln |z| + √ = − ln |x| + c.
z
q
¯ ¯ q x
Aşadar, ln ¯ xy ¯ + xy = − ln |x| + c echivalent cu ye y
= c, x
y ≥ 0.

Exemplul 1.5. (3x − 7y − 3)y 0 + 7x − 3y − 7 = 0

Demonstraţie. Dreptele de ecuaţii 3x − 7y − 3 = 0 şi 7x − 3y − 7 = 0 sunt

concurente ı̂n punctul x0 = 1, y0 = 0. Facem translaţia x = u + 1, y = v
şi ecuaţia diferenţială devine (3u − 7v)v 0 + 7u − 3v = 0. Noua ecuaţie este
omogenă şi facem schimbarea de funcţie z(u) = v(u) u obţinând o ecuaţie
cu variabile separabile a cărei soluţie generală este (z − 1)2 (z + 1)5 u7 = c
echivalent cu (v − u)2 (v + u)5 = c sau (y − x − 1)2 (y + x − 1)5 = c.
Rădăcinilor z = 1 şi z = −1 ale funcţiei f (z) − z le corespund soluţiile
particulare y = x − 1 şi y = −x + 1.

Exemplul 1.6. (3x + 3y − 1)dx + (x + y + 1)dy = 0

Demonstraţie. Dreptele 3x+3y −1 = 0 şi x+y +1 = 0 sunt paralele. Facem

schimbarea de funcţie x + y = u(x) şi ecuaţia diferenţială devine

du
2dx + du + 2 = 0.
u−1
Soluţia ei generală este 2x + u + 2 ln |u − 1| = c1 , respectiv

3x + y + ln(x + y − 1)2 = c1
1.3. ECUAŢII DIFERENŢIALE LINIARE DE ORDINUL ÎNTÂI 13

sau (x + y − 1)2 = ce−(3x+y) .

Să vedem dacă prin separarea variabilelor nu am pierdut soluţii. Factorul
cu care am ı̂mpărţit, egalat cu 0, u−1 = 0, ne dă soluţia particulară y = 1−x
(c = 0); deci nu s-au pierdut soluţii.

Exemplul 1.7. x − y 2 + 2xyy 0 = 0

Demonstraţie. Transformăm ecuaţia diferenţială dată punând x = ur , y =

v s . Obţinem
sv 2s−1
ur − v 2s + 2ur r−1 v 0 = 0.
ru
Ea va fi omogenă dacă putem determina numerele r şi s astfel ı̂ncât să avem
r = 2s = r + 2s − 1 − r + 1. Astfel putem lua r = 1, s = 12 . Deci dacă luăm
1
x = u, y = v 2 , ecuaţia diferenţială dată se transformă ı̂n ecuaţia omogenă
v 0 = v−u 2
u . Se va obţine soluţia generală y = x(c − ln |x|).

1.3 Ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul ı̂ntâi

Definiţia 1.8. Se numeşte ecuaţie diferenţială liniară de ordinul
ı̂ntâi o ecuaţie de forma
y 0 = p(x)y + q(x), p, q ∈ C 0 (I), I ⊂ IR. (1.4)
Dacă funcţia q(x) 6= 0, ecuaţia (1.4) se numeşte ecuaţie diferenţială
liniară neomogenă de ordinul ı̂ntâi.
Dacă funcţia q(x) ≡ 0, ecuaţia y 0 = p(x)y se numeşte ecuaţie diferenţială
liniară omogenă de ordinul ı̂ntâi.
In acest caz variabilele se separă şi soluţia generală e ecuaţiei liniare
omogene este Rx
p(s)ds
y(x) = ce x0 .
Soluţia generală y(x) a ecuaţiei neomogene (1.4) este egală cu soluţia
generală y(x) a ecuaţiei diferenţiale liniare omogene plus o soluţie particulară
yp (x) a ecuaţiei diferenţiale neomogene (1.4):
y(x) = y(x) + yp (x).
Pentru determinarea unei soluţii particulare a ecuaţiei liniare neomo-
gene (1.4) se foloseşte metoda variaţiei constantelor sau metoda lui
Lagrange ce constă ı̂n următoarele: se caută o soluţie a ecuaţiei neomo-
gene sub forma Rx
p(s)ds
yp (x) = c(x)e x0 ,
funcţia c(x) fiind necunoscută . Derivând şi ı̂nlocuind ı̂n ecuaţia liniară
neomogenă (1.4) se obţine
Rx Rx Rx
p(s)ds p(s)ds p(s)ds
c0 (x)e x0 + c(x)p(x)e x0 = p(x)c(x)e x0 + q(x)
14 CAPITOLUL 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDINUL ÎNTÂI
Rx Rx Rt
− p(s)ds − p(s)ds
şi rezultă c0 (x) = q(x)e x0 . Deci c(x) = x0 q(t)e
x0 dt. Adică
soluţia particulară este
µZ x Rt ¶ R
x
− p(s)ds p(s)ds
yp (x) = q(t)e x0 dt e x0 .
x0

Aşadar, soluţia generală a ecuaţiei (1.4) este

Rx µ Z x R ¶
p(s)ds − t p(s)ds
y(x) = e x0 c+ q(t)e x0 dt .
x0

Exemplul 1.8. y 0 + y cos x = sin x cos x, x0 = 0, y0 = 1

Demonstraţie. Ataşăm ecuaţia liniară omogenă y 0 + y cos x = 0. Separăm

dy
varabilele şi obţinem dx +y cos x = 0, adică − dy
y = cos xdx. Soluţia generală
este y(x) = ce − sin x .
Luăm yp (x) = c(x)e− sin x şi punem condiţia ca yp să verifice ecuaţia
diferenţială neomogenă şi obţinem

c0 (x)e− sin x + c(x)e− sin x (− cos x) + c(x)e− sin x cos x = sin x cos x.

Rezultă c0 (x) = sin x cos xesin x . Deci prin integrare obţinem

c(x) = esin x (sin x − 1).

Aşadar yp (x) = sin x − 1 şi soluţia generală este y(x) = sin x − 1 + ce− sin x .
Scriem că x0 = 0, y0 = 1 verifică ecuaţia dată şi obţinem c = 2. Deci
soluţia problemei Cauchy este y(x) = sin x − 1 + 2e− sin x .
arcsin x y
Exemplul 1.9. y 0 + √
1−x2
= √
1−x2 arcsin x

y
Demonstraţie. Ecuaţia omogenă asociată este y 0 = √
1−x2 arcsin x
.
Rezultă dy dx
y = 1−x2 arcsin x şi are soluţia generală y(x) = c · arcsin x.
√

O soluţie particulară a ecuaţiei liniare neomogene o aflăm prin metoda

variaţiei constantelor. Considerăm soluţia particulară de forma

yp (x) = c(x) arcsin x.

1 arcsin x c(x) arcsin x

Obţinem c0 (x) arcsin x + c(x) √1−x 2
+ √
1−x2
= √
1−x2 arcsin x
.
1
Rezultă c0 (x) = − √1−x 2
, deci c(x) = − arcsin x şi soluţia particulară
este yp (x) = − arcsin2 x.
Soluţia generală este y(x) = −(arcsin x − c) arcsin x.

Exemplul 1.10. y 2 dx + (x − 2xy − y 2 )dy = 0

1.3. ECUAŢII DIFERENŢIALE LINIARE DE ORDINUL ÎNTÂI 15

Demonstraţie. Luăm pe y drept variabilă independentă şi obţinem ecuaţia

liniară pentru funcţia necunoscută x(y):
(1 − 2y)x
x0 + = 1.
y2
(1−2y)x
Ecuaţia omogenă ataşată este x0 + y2
= 0 şi soluţia sa generală este
1
x(y) = ce y 2 .
y

Observăm că o soluţie particulară a ecuaţiei diferenţiale liniare neomo-

gene este xp (y) = y 2 . Soluţia generală a ecuaţiei date va fi
1
x(y) = x(y) + xp (y) = ce y y 2 + y 2 .

Exemplul 1.11. y 0 = 1 + ex+2y

Demonstraţie. Facem schimbarea de funcţie z(x) = e−(x+2y) şi obţinem

z0 1
y0 = − − ,
2z 2
respectiv ecuaţia diferenţială z 0 + 3z = −2.
Soluţia generală a ecuaţiei omogene ataşate este z(x) = ce−3x şi o soluţie
particulară a ecuaţiei liniare neomogene este zp (x) = − 23 . Atunci soluţia
generală este z(x) = ce−3x − 32 , adică e−(x+2y) = ce−3x − 23 , de unde se poate
scoate y.

Exemplul 1.12. y 2 (y 0 − 1) = (2 − y 0 )2

Demonstraţie. Facem schimbarea de funcţie

2 − y 0 (x) = y(x)t(x), (1.5)

t(x) fiind noua funcţie necunoscută .

Ecuaţia dată devine
1
y= −t (1.6)
t
Calculând din (1.6) pe y 0 şi ı̂nlocuind ı̂n (1.5), atât pe y cât şi pe y 0 ,
obţinem ecuaţia diferenţială ı̂n t :
t0
= −1.
t2
Soluţia generală este
1
t(x) = (1.7)
x+c
Având ı̂n vedere (1.7) şi (1.6), soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale date
1
se scrie y(x) = x + c − x+c .
16 CAPITOLUL 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDINUL ÎNTÂI

1
Exemplul 1.13. xy 0 + y = xy 2

Demonstraţie. Impărţind cu x, multiplicând cu 3y 2 şi notând y 3 = Y (x),

obţinem
Y 3
Y0+3 = 2 (1.8)
x x
Soluţia generală a ecuaţiei omogene corespunzătoare ecuaţiei diferenţiale
(1.8) este Y (x) = xc3 . Pentru determinarea unei soluţii particulare folosim
3
metoda lui Lagrange şi găsim Yp (x) = 2x . Soluţia generală a ecuaţiei
diferenţiale (1.8) va fi Y (x) = x3 + 2x , adică y 3 = xc3 + 2x
c 3 3
.

1.4 Ecuaţii diferenţiale reductibile la ecuaţii diferenţiale

liniare de ordinul ı̂ntâi
1.4.1 Ecuaţii Bernoulli
Definiţia 1.9. O ecuaţie diferenţială de ordinul ı̂ntâi de forma
© ª
y 0 + p(x)y = q(x)y α , α ∈ IR \ 0, 1 , unde p, q ∈ C 0 (I)

sunt funcţii date se numeşte ecuaţie diferenţială Bernoulli.

Prin substituţia z = y 1−α , ecuaţia Bernoulli se reduce la următoarea
ecuaţie diferenţială liniară ı̂n necunoscuta z :

z 0 + (1 − α)p(x)z = (1 − α)q(x).
4y √
Exemplul 1.14. y 0 − x = x y, y ≥ 0, x 6= 0

1
Demonstraţie. α = 12 şi facem schimbarea z(x) = y 2 . Obţinem ecuaţia
2
liniară z 0 − 2 xz = x2 a cărei soluţie generală este z(x) = cx2 + x2 ln |x|.
√ 2
Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale date este y = cx2 + x2 ln |x|.
y = 0 este soluţia singulară .

Exemplul 1.15. xy 0 + y = −x2 y 2 , x0 = 1, y0 = 1

Demonstraţie. α = 2 şi facem schimbarea z(x) = y1 . Obţinem ecuaţia liniară

z 0 − x2 = x cu soluţia generală z(x) = cx + x2 . Soluţia generală a ecuaţiei
1
diferenţiale date este y(x) = cx+x 2.
1
Scriem că x0 = 1, y0 = 1 verifică ecuaţia 1 = y(1) = c·1+1 2 şi obţinem
1
c = 0. Deci soluţia problemei Cauchy este y = x2 .

2y 4
Exemplul 1.16. y 0 = x(x2 +2y 3 )
1.4. ECUAŢII DIFERENŢIALE REDUCTIBILE LA ECUAŢII DIFERENŢIALE LINIARE DE ORDINU

Demonstraţie. Luând pe x drept funcţie de y obţinem ecuaţia Bernoulli cu

α = 3,
x x3
x0 = + 4 ,
y 2y
care prin schimbarea de funcţie z(y) = x−2 se transformă ı̂n ecuaţia diferenţială
cy+1
liniară z 0 + 2z 1
y = − y 4 . Această ecuaţie are soluţia generală z(y) = y 3 . Deci
soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale date este y 3 = x3 (1 + cy).

(1+y)2
Exemplul 1.17. y 0 = (1+y)x−x2

Demonstraţie. Scriem ecuaţia astfel :

dx x x2
= −
dy 1 + y (1 + y)2

şi rezultă o ecuaţie Bernoulli cu α = 2. Facem schimbarea de funcţie

z 1
z(y) = x−1 şi obţinem ecuaţia diferenţială liniară z 0 + 1+y = (1+y)2 cu
1
soluţia generală z(y) = 1+y (ln |1 + y| − c). De aici deducem că ecuaţia
diferenţială dată va avea soluţia generală 1 + y = x ln |1 + y| − cx.

1.4.2 Ecuaţii Riccati

Definiţia 1.10. O ecuaţie diferenţială de ordinul ı̂ntâi de forma

y 0 = p(x)y 2 + q(x)y + r(x), unde p, q, r ∈ C 0 (I)

sunt funcţii date, iar funcţia y este necunoscută se numeşte ecuaţie diferenţială
Riccati.
In general ecuaţia Riccati nu se poate integra prin cvadraturi.
Dacă se cunoaşte o soluţie particulară yp (x) a ecuaţiei, integrala sa gen-
erală se determină prin cvadraturi, cu schimbarea de funcţie

1
y(x) = yp (x) + .
z(x)

Introducând ı̂n ecuaţie avem

z0 1 1 1
yp0 − 2
= p(x)(yp2 + 2yp · + 2 ) + q(x)(yp + ) + r(x).
z z z z

Cum yp0 = p(x)yp2 +q(x)yp +r(x), rezultă că z 0 = −(2p(x)yp (x)+q(x))z−p(x),

adică o ecuaţie liniară neomogenă .
√ √
Exemplul 1.18. 2(x − x2 x)y 0 + 2 xy 2 − y − x = 0, yp (x) = x
18 CAPITOLUL 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDINUL ÎNTÂI

1
Demonstraţie. Facem substituţia y(x) = x + z(x) şi găsim ecuaţia liniară
√ √
0 1 − 4x x x
z + 2
√ z= √ (1.9)
2(x − x x) x − x2 x

Facem schimbarea de variabilă independentă x = t2 ; deoarece dx = 2tdt,

dacă notăm z(x(t)) = η(t), ecuaţia (1.9) devine

dη 1 − 4t3 2t
+ 4
η= .
dt t−t t − t4
1
Soluţia generală a acestei ecuaţii diferenţiale liniare este η(t) = (c + t2 ) t−t 4
√
√c+x 2 . x−x2
sau z(x) = x−x
Soluţia generală a ecuaţiei date va fi y(x) = x + c+x .

1.5 Ecuaţii cu diferenţială exactă . Factor inte-

grant
Definiţia 1.11. Fie D ⊂ IR2 un domeniu şi P, Q : D → IR continue. Se
numeşte formă diferenţială expresia ω = P (x, y)dx + Q(x, y)dy.
Definiţia 1.12. Formă diferenţială ω se numeşte exactă pe D dacă
există o funcţie U ∈ C 1 (D) cu proprietatea dU = P (x, y)dx + Q(x, y)dy.
Definiţia 1.13. Presupunem că ecuaţia diferenţială de ordinul ı̂ntâi

y 0 = f (x, y), (1.10)

unde f : D → IR, f ∈ C 0 (D) are proprietatea ca pentru orice punct (x, y) ∈

P (x,y)
D avem f (x, y) = − Q(x,y) cu P, Q : D → IR continue şi Q 6= 0 pe D.
Dacă forma diferenţială ω = P (x, y)dx + Q(x, y)dy este exactă pe D,
ecuaţia diferenţială (1.10), adică P (x, y)dx + Q(x, y)dy = 0 se numeşte
ecuaţie cu diferenţială exactă .
Teorema 1.1. Dacă ecuaţia diferenţială (1.10) este o ecuaţie cu diferenţială
exactă , atunci o funcţie y = ϕ(x) definită pe un interval oarecare este soluţie
a ecuaţiei (1.10) dacă şi numai dacă verifică ecuaţia implicită U (x, y) = c,
cu c constantă reală oarecare.
Demonstraţie. Fie ϕ : I → IR o soluţie a ecuaţiei diferenţiale (1.10), unde
I = (a, b) ⊂ IR. Atunci pentru orice x ∈ I punctul (x, ϕ(x)) ∈ D şi se
verifică egalitatea
P (x, ϕ(x))
ϕ0 (x) = − ,
Q(x, ϕ(x))
care se poate scrie sub forma P (x, ϕ(x)) + Q(x, ϕ(x)) · ϕ0 (x) = 0 sau
∂U ∂U
(x, ϕ(x)) + (x, ϕ(x)) · ϕ0 (x) = 0.
∂x ∂y
1.5. ECUAŢII CU DIFERENŢIALĂ EXACTĂ . FACTOR INTEGRANT19

d
Pentru orice x ∈ I avem egalitatea dx (U (x, ϕ(x))) = 0, de unde rezultă că
U (x, ϕ(x)) = c, ∀x ∈ I.
Reciproc, fie y = ϕ(x), ϕ : I → IR o soluţie a ecuaţiei implicite U (x, y) =
c. Pentru orice x ∈ I avem (x, ϕ(x)) ∈ D şi U (x, ϕ(x)) = c, de unde derivând
P (x,ϕ(x))
obţinem ∂U ∂U 0 0
∂x (x, ϕ(x)) + ∂y (x, ϕ(x)) · ϕ (x) = 0 sau ϕ (x) = − Q(x,ϕ(x)) =
f (x, ϕ(x)), deci y = ϕ(x) este o soluţie a ecuaţiei diferenţiale (1.10).

Definiţia 1.14. Forma diferenţială ω = P (x, y)dx + Q(x, y)dy cu P, Q ∈

∂Q
C 1 (D) se numeşte ı̂nchisă dacă ∂P
∂y = ∂x pe D.

Teorema 1.2. Presupunem că ecuaţia diferenţială (1.10) se scrie sub forma

dy P (x, y)
=− ,
dx Q(x, y)

unde P, Q ∈ C 1 (D) cu D ⊂ IR2 un domeniu simplu conex şi Q 6= 0 pe D

astfel ı̂ncât forma diferenţială ω = P (x, y)dx + Q(x, y)dy să fie o formă
diferenţială ı̂nchisă . Atunci orice soluţie a ecuaţiei diferenţiale (1.10) se
obţine din ecuaţia implicită U (x, y) = c, unde
Z x Z y
U (x, y) = P (t, y0 )dt + Q(x, t)dt, cu (x0 , y0 ) ∈ D fixat.
x0 y0

Uneori forma diferenţială ω = P (x, y)dx + Q(x, y)dy nu este ı̂nchisă ı̂n
D, dar prin ı̂nmulţire cu o funcţie µ(x, y), µ : D → IR de clasă C 1 , numită
factor integrant, forma diferenţială

µω = µP dx + µQdy
∂ ∂
devine ı̂nchisă şi se verifică ecuaţia ∂y (µP ) = ∂x (µQ), numită ecuaţia
factorului integrant.
Dacă µ ¶
1 ∂Q ∂P
− − = g(x)
Q ∂x ∂y
este o funcţie numai de variabilă x, atunci factorul integrant µ este o funcţie
numai de x şi se determină din ecuaţia diferenţială dµ
µ = g(x)dx.
Dacă µ ¶
1 ∂Q ∂P
− = h(y)
P ∂x ∂y
este o funcţie numai de variabilă y, atunci factorul integrant µ este o funcţie
numai de y şi se determină din ecuaţia diferenţială dµ
µ = h(y)dy.
xy xy
Exemplul 1.19. (ye − 4xy)dx + (xe − 2x )dy = 0 2

Demonstraţie. Avem P (x, y) = yexy − 4xy şi Q(x, y) = xexy − 2x2 . Deci
∂P xy + xyexy − 4x şi ∂Q = exy + xyexy − 4x. Atunci forma diferenţială
∂y = e ∂x
20 CAPITOLUL 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDINUL ÎNTÂI

ω = (yexy −4xy)dx+(xexy −2x2 )dy este ı̂nchisă . Aşadar, conform Teoremei

1.2, soluţia ecuaţiei date este U (x, y) = c, unde
Z x Z y
U (x, y) = (y0 ety0 −4ty0 )dt+ (xext −2x2 )dt = exy −2x2 y−ex0 y0 +2x20 y0
x0 y0

Deci soluţia este exy − 2x2 y = c.

Exemplul 1.20. (x sin y + y cos y)dx + (x cos y − y sin y)dy = 0
Demonstraţie. Avem P (x, y) = x sin y + y cos y şi Q(x, y) = x cos y − y sin y.
∂Q
Atunci ∂P
∂y = x cos y + cos y − y sin y şi ∂x = cos y. Cum
µ ¶
1 ∂Q ∂P 1
− − =− (cos y − x cos y − cos y + y sin y) = 1,
Q ∂x ∂y x cos y − y sin y
se caută factorul integrant µ funcţie numai de x din ecuaţia dµ µ = dx. Deci
ln µ = x sau µ = e . x

Inmulţim ecuaţia iniţială cu µ = ex şi obţinem ecuaţia cu diferenţială

exactă :
ex (x sin y + y cos y)dx + ex (x cos y − y sin y)dy = 0
şi conform Teoremei 1.2,
Z x Z y
U (x, y) = et (t sin y0 + y0 cos y0 )dt + ex (x cos t − t sin t)dt =
x0 y0
x x0
= e (x sin y − sin y + y cos y) − e (x0 sin y0 − sin y0 + y0 cos y0 )
Soluţia generală este ex (x sin y − sin y + y cos y) = c.
Exemplul 1.21. (1 + 3x2 sin y)dx − xctg ydy = 0
Demonstraţie. Avem P (x, y) = 1 + 3x2 sin y şi Q(x, y) = −xctg y. Atunci
∂P 2 ∂Q
∂y = 3x cos y şi ∂x = −ctg y. Cum
µ ¶
1 ∂Q ∂P 1
− = (−ctg y − 3x2 cos y) = −ctg y,
P ∂x ∂y 1 + 3x2 sin y
se caută factorul integrant µ funcţie numai de y din ecuaţia dµ µ = −ctg ydy.
1
Deci ln |µ| = − ln | sin y| sau µ = sin y .
Inmulţim ecuaţia iniţială cu µ = sin1 y şi obţinem ecuaţia cu diferenţială
exactă este µ ¶
1 2 cos y
+ 3x dx − x 2 dy = 0
sin y sin y
şi conform Teoremei 1.2,
Z xµ ¶ Z y µ ¶
1 2 cos t x 3 x0 3
U (x, y) = + 3t dt− x 2 dt = +x − + x0 .
x0 sin y0 y0 sin t sin y sin y0
x
Soluţia generală este sin y + x3 = c.
1.6. ECUAŢII DIFERENŢIALE PENTRU CARE SOLUŢIILE SUNT DATE PARAMETRIC21

1.6 Ecuaţii diferenţiale pentru care soluţiile sunt

date parametric
1.6.1 Ecuaţii Lagrange
Definiţia 1.15. O ecuaţie diferenţială de forma

y = xϕ(y 0 ) + ψ(y 0 ), (1.11)

unde ϕ, ψ ∈ C 1 (I), I = (a, b) ⊂ IR şi ϕ 6= 1 se numeşte ecuaţie Lagrange.

Ecuaţie Lagrange nu este o ecuaţie diferenţială de formă normală .
Pentru rezolvarea ei se derivează ecuaţia (1.11) şi se face substituţia
y 0 = p. Rezultă
p = ϕ(p) + xϕ0 (p)p0 + ψ 0 (p)p0 .
Avem p = p(x) şi inversăm local această funcţie, adică schimbăm rolul
dp 1
variabilelor x = x(p). Atunci p0 = dx = dp = x10 şi obţinem
dx

x0 (p − ϕ(p)) = xϕ0 (p) + ψ 0 (p).

Cum p − ϕ(p) 6= 0, obţinem o ecuaţie liniară neomogenă

ϕ0 (p) ψ 0 (p)
x0 = x+
p − ϕ(p) p − ϕ(p)

definită pe un interval J ⊂ IR. Deci o soluţie a sa este x = x(p, c), c ∈ IR.

Din ecuaţia (1.11) deducem y = x(p, c)ϕ(p) + ψ(p) şi soluţia ecuaţiei
Lagrange este dată sub forma parametrică

x = x(p, c)

y = x(p, c)ϕ(p) + ψ(p), p ∈ J.

Exemplul 1.22. y = 2xy 0 − y 02

Demonstraţie. Facem substituţia y 0 = p şi obţinem

y = 2xp − p2 . (1.12)

Derivăm ecuaţia ı̂n raport cu x şi obţinem

p = 2p + 2xp0 − 2pp0 .
dp dp
Rezultă p0 (2p − 2x) = p sau dx (2p − 2x) = p sau dx = 2p−2x
p = 2 − 2 xp sau
p dx
dp = −2x + 2p.
Soluţia generală a acestei ecuaţii liniare este x = 23 p + pc2 .
p2 2c
Inlocuind pe x ı̂n (1.12) obţinem y = 3 + p.
22 CAPITOLUL 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDINUL ÎNTÂI

Soluţia generală parametrică a ecuaţiei date este

2 c
x= p+ 2
3 p

p2 2c
y= +
3 p

³ ´2
y 0 +1
Exemplul 1.23. x + y = y 0 −1

Demonstraţie. Notăm y 0 = p ı̂n ecuaţie şi derivăm ı̂n raport cu x. Avem

µ ¶
p+1 −2 dp
1+p=2 · · .
p−1 (p − 1)2 dx
−4dp 2
Ecuaţia se mai scrie dx = şi are soluţia generală x = c +
(p−1)3 (p−1)2
.
³ ´2
Din ecuaţia dată deducem y = p+1p−1
2
− (p−1) 2 − c.

Exemplul 1.24. y = xy 02 + y 02

Demonstraţie. Notăm y 0 = p ı̂n ecuaţie şi derivăm ı̂n raport cu x. Avem

dp
p = p2 + (2xp + 2p) .
dx
Pentru p = 0 găsim soluţia y = 0.
Egalând cu zero al doilea factor rezultă
dx 2x 2
+ =− .
dp p − 1 p−1
c
Integrala generală a acestei ecuaţii liniare este x = (p−1)2
− 1.
cp2
Din ecuaţia dată obţinem y = (p−1)2
.

1.6.2 Ecuaţii Clairaut

Ecuaţia Clairaut este o formă particulară a ecuaţiei Lagrange. Dacă
ϕ(y 0 ) ≡ y 0 , ecuaţia Lagrange devine

y = xy 0 + ψ(y 0 ).

Notăm y 0 = p şi derivând ı̂n raport cu x obţinem

p = p + xp + ϕ0 (p)p0

sau
p0 (x + ψ 0 (p)) = 0
1.6. ECUAŢII DIFERENŢIALE PENTRU CARE SOLUŢIILE SUNT DATE PARAMETRIC23

Avem de tratat două cazuri:

p0 = 0 şi x + ψ 0 (p) = 0.
In cazul p0 = 0 avem p = c şi ı̂nlocuind ı̂n ecuaţia dată , avem integrala
generală y = cx + ψ(c).
Observăm că integrala generală a ecuaţiei Clairaut se obţine ı̂nlocuind
pe p cu constanta arbitrară c ı̂n ecuaţie; de exemplu, ecuaţia y = px + p2
are integrala generală y = cx + c2 .
Studiem a doua posibilitate x + ψ 0 (p) = 0 sau x = −ψ 0 (p) şi din ecuaţia
iniţială obţinem soluţia parametrică

x = −ψ 0 (p), y = −pψ 0 (p) + ψ(p)

care este soluţie singulară a ecuaţiei Clairaut.

Exemplul 1.25. y = xy 0 + y 0n

Demonstraţie. Notăm y 0 = p şi derivăm ecuaţia :

p = xp0 + p + npn−1 p0 .

Rezultă p0 (x + npn−1 ) = 0. In cazul p0 = 0 avem p = c, deci y = cx + cn

este soluţia generală .
Integrala singulară se obţine din x = −npn−1 , y = (1 − n)pn .
³ ´n ³ ´n−1
x y
Ecuaţia carteziană a soluţiei singulare este −n = 1−n şi reprezintă
ı̂nfăşurătoarea familiei de drepte y = cx + c . n

p
Exemplul 1.26. y = xy 0 + 1 + y 02

Demonstraţie. Notăm y 0 = p şi derivăm

µ ecuaţia
¶ :
p = p + xp0 + √ p 2 p0 sau dx dp
x+ √p 2 =0
1+p 1+p
dp
√
In cazul dx = 0 avem p = c, deci y = cx + 1 + c2 este soluţia generală .
Integrala singulară este x = − √ p 2 , y = √ 1 2 , adică x2 +y 2 = 1.
1+p 1+p

1
Exemplul 1.27. y = xy 0 + y0

Demonstraţie. Notăm y 0 = p şi³derivăm

´ ecuaţia :
dp 1 dp dp 1
p = p + x dx − p2 dx sau dx x − p2 = 0.
dp
In cazul dx = 0 avem p = c, deci y = cx + 1c este soluţia generală .
Integrala singulară este x = p12 , y = p2 , adică y 2 = 4x.
24 CAPITOLUL 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDINUL ÎNTÂI

1.6.3 Ecuaţii de forma x = f (y 0 ), f ∈ C 1

Pentru o astfel de ecuaţie, notăm y 0 = p şi rezolvăm x = f (p).
dy
Cum y 0 = dx = p, rezultă dy = pdx = pf 0 (p)dp şi soluţia este dată de

x = f (p)
Z
y = pf 0 (p)dp + c
0
Exemplul 1.28. x = 2y 0 + ey

Demonstraţie.
R Notăm y 0 = p, deci dy = pdx, dar dx = (2 + ep )dp. Aşadar,
y = (2 + e )pdp = p2 + ep (p − 1) + c.
p

Soluţia generală este x = 2p + ep , y = p2 + ep (p − 1) + c.

1.6.4 Ecuaţii de forma y = f (y 0 ), f ∈ C 1

Notăm y 0 = p şi rezultă y = f (p).
dy f 0 (p)
Cum y 0 = dx = p, rezultă dx = dy p = p dp, de unde
Z
f 0 (p)
x= dp + c
p
y = f (p)
Exemplul 1.29. y 0 y − (y 0 )2 = 1
1
Demonstraţie. Notăm y 0 = p şi rezultă py − p2 = 1, deci y = p + p.
dy − 12 +1 −1+p2
p
Cum dx = p , rezultă dx = p dp = p3
dp, deci
Z
−1 + p2 1
x= 3
dp = ln p + 2 + c.
p 2p

Exemplul 1.30. y = ln(1 + y 02 )

Demonstraţie. Notăm y 0 = p şi rezultă y = ln(1 + p2 ).

Cum dx = dy 1 2p
p , rezultă dx = p · 1+p2 dp, deci x = 2arctg p + c.

Exemplul 1.31. y = y 02 + 2y 03

Demonstraţie. Notăm y 0 = p şi rezultă y = p2 + 2p3 .

Cum dx = dy 1 2
p , rezultă dx = p · (2p + 6p )dp = (2 + 6p)dp, deci

x = 2p + 3p2 + c.
1.6. ECUAŢII DIFERENŢIALE PENTRU CARE SOLUŢIILE SUNT DATE PARAMETRIC25

1.6.5 Ecuaţii de forma y = f (x, y 0 ), f ∈ C 1

Notăm y 0 = p şi derivând ı̂n raport cu x obţinem
∂f ∂f dp
p= + · (1.13)
∂x ∂p dx
dp
Ecuaţia astfel rezultată o rezolvăm ı̂n raport cu dx .
Dacă putem integra ecuaţia (1.13) avem p = ϕ(x, c) şi y = f (x, ϕ(x, c))
soluţia generală .
Exemplul 1.32. y 02 + xy 0 + 3y + x2 = 0

Demonstraţie. Notăm y 0 = p şi derivăm ecuaţia ı̂n raport cu ³

x: ´
dp dp dp dp
2p dx +p+x dx +3p+2x = 0 sau dx (2p+x)+4p+2x = (2p+x) dx + 2 = 0.
dp
Din dx = −2 rezultă p = −2x + c, deci y = − 13 [x2 + x(c − 2x) + (c − 2x)2 ]
este soluţia generală .
Avem x = −2p care ı̂mpreună cu y = − 13 (x2 + xp + p2 ) ne dă
x = −2p, y = −p2 .

Exemplul 1.33. y = 12 xy 0 + 1 02
x2
y

Demonstraţie. Notăm
³ y 0 ´= p şi derivăm ecuaţia ı̂n raport cu x:
p = 21 p − x23 p2 + x2 + x2p2 dx
dp
sau (x3 + 4p)(xdp − pdx) = 0.
Dacă xdp − pdx = 0, avem dp dx
p = x , deci p = cx şi soluţia generală va fi
y = 12 cx2 + c2 .
1 4 1 4
Pentru x3 + 4p = 0 avem x = (−4p) 3 şi y = (2− 3 − 2− 3 )p 3 soluţia
singulară .

1.6.6 Ecuaţii de forma x = f (y, y 0 ), f ∈ C 1

Notăm y 0 = p şi rezultă x = f (y, p). Derivăm ecuaţia ı̂n raport cu y
considerând x şi p ca funcţii de y :
1 ∂f ∂f dp
= + · (1.14)
p ∂y ∂p dy

Dacă putem integra (1.14), care este o ecuaţie diferenţială ı̂n p şi y explicitată
dp
ı̂n raport cu dy , obţinem
p = ϕ(y, c). (1.15)
Dacă introducem pe (1.15) ı̂n (1.14) obţinem soluţia generală x = f (y, ϕ(y, c)).
Exemplul 1.34. x = y10 y + y 0n

Demonstraţie. Notăm y 0 = p şi rezultă x = p1 y + pn . Derivăm ı̂n raport cu

y şi obţinem :
1 1 1 dp n−1 dp sau dp (npn−1 − y ) = 0.
p = p − y p2 dy + np dy dy p2
26 CAPITOLUL 1. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDINUL ÎNTÂI

dp
Din dy = 0 avem p = c, deci soluţia generală x = 1c y + cn .
Din npn−1 − py2 = 0, avem y = npn+1 şi x = (n + 1)pn obţinând astfel
soluţia singulară .
√
y 2y
Exemplul 1.35. x = y0 − y0
1
Demonstraţie. Notăm y 0 = p(y) şi obţinem x = y 2 · p1 − 2y · p1 . Derivăm ı̂n
raport √
cu y şi obţinem :
6 y−1 dp √ √
2 y(2y− y) dy = p sau
√ √ y(2 y − 1)2 = cp.
Inlocuind p cu relaţia ce exprimă ecuaţia, obţinem :
√ 1 √
x = ( y − 2y)cy − 2 (2 y − 1)−2 echivalent cu (x − c)2 = 4x2 y.
Capitolul 2

Sisteme de ecuaţii
diferenţiale

Definiţia 2.1. Sistemul de n ecuaţii diferenţiale de ordinul ı̂ntâi

x01 = f1 (t, x1 , x2 , . . . , xn )
x02 = f2 (t, x1 , x2 , . . . , xn )
(2.1)
........................
x0n = fn (t, x1 , x2 , . . . , xn )

cu fi continue pe un domeniu D ⊂ IRn+1 , ∀i = 1, n se numeşte sistem sub

forma normală .
Definiţia 2.2. Se numeşte soluţie a sistemului (2.1), soluţie pe un interval
I = (a, b), orice sistem de funcţii reale (ϕ1 , ϕ2 , . . . , ϕn ) definite pe I ce
satisface următoarele condiţii:
1. ϕi sunt derivabile pe I, ∀i = 1, n;

2. (t, ϕ1 (t), ϕ2 (t), . . . , ϕn (t)) ∈ D pentru ∀t ∈ I;

3. (ϕ1 , ϕ2 , . . . , ϕn ) verifică ecuaţia ϕ0i (t) = f1 (t, ϕ1 (t), ϕ2 (t), . . . , ϕn (t)),

∀t ∈ I şi i = 1, n.
Definiţia 2.3. Fie (t0 , α1 , α2 , . . . , αn ) ∈ D arbitrar. Problema deter-
minării unei soluţii a sistemului (2.1) pe un interval I ⊂ IR, t0 ∈ I care să
verifice condiţia
ϕi (t0 ) = αi , i = 1, n (2.2)
se numeşte problema Cauchy cu datele t0 , α1 , . . . , αn . Condiţia (2.2) se
numeşte condiţia iniţială .
Soluţiile unui sistem diferenţial se numesc curbe integrale ale sistemu-
lui.
Se numeşte soluţie generală a sistemului (2.1) o soluţie a sistemului
depinzând de n constante reale arbitrare.

27
28 CAPITOLUL 2. SISTEME DE ECUAŢII DIFERENŢIALE

Se numeşte soluţie particulară a sistemului, orice soluţie obţinută din

soluţia generală prin particularizarea constantelor.

Teorema 2.1. (de existenţă şi unicitate a soluţiei problemei Cauchy)

Presupunem că funcţia f = (f1 , f2 , . . . , fn ) din sistemul diferenţial (2.1) este
de clasă C 1 (D). Atunci există o soluţie x = ϕ(t) a sistemului diferenţial
(2.1), definită ı̂n vecinătatea V a lui t0 care verifică (2.2). Orice două
soluţii ale sistemului diferenţial (2.1) care verifică condiţiile iniţiale Cauchy
(2.2) coincid ı̂ntr-o vecinătate a lui t0 .

2.1 Sisteme diferenţiale liniare cu coeficienţi vari-

abili
Definiţia 2.4. Fie I = (a, b) ⊂ IR, A(t) = (aij (t))1≤i,j≤n o matrice cu
aij : I → IR funcţii continue şi b(t) = (bi (t))1≤i≤n , unde bi : I → IR sunt
funcţii continue. Sistemul diferenţial

x0 = A(t)x + b(t) (2.3)

se numeşte sistem diferenţial liniar neomogen (de ordinul ı̂ntâi) cu

coeficienţi variabili. Dacă b(t) ≡ 0, sistemul diferenţial

x0 = A(t)x (2.4)

se numeşte sistem diferenţial liniar omogen (de ordinul ı̂ntâi) cu

coeficienţi variabili.

Teorema 2.2. Pentru sistemul diferenţial (2.3) există şi este unică o soluţie
ϕ : I → IRn care verifică condiţiile iniţiale

x(t0 ) = x0 (2.5)

cu t0 ∈ I şi x0 ∈ IRn fixate arbitrar.

Teorema 2.3. Fie x0 = A(t)x un sistem diferenţial liniar omogen cu coeficienţi

variabili,
© A(t) = (aij (t))1≤i,j≤n , unde aij : I → IR sunt ª
funcţii continue. Fie
n 0
S = x : I −→ IR | x soluţie a sistemului x = A(t)x mulţimea soluţiilor
sistemului diferenţial liniar omogen. Atunci :

1. S este spaţiu vectorial peste IR;

2. Fie t0 ∈ I fixat şi x ∈ S cu x(t0 ) = 0. Rezultă x ≡ 0.

© ª
3. Fie x(1) , x(2) , . . . , x(k) ∈ S şi t0 ∈ I fixat. Soluţiile x(1) , x(2) , . . . , x(k)
© ª
sunt liniar independente dacă şi numai dacă vectorii x(1) (t0 ), x(2) (t0 ), . . . , x(k) (t0 )
sunt liniar independenţi ı̂n IRn .
2.1. SISTEME DIFERENŢIALE LINIARE CU COEFICIENŢI VARIABILI29

4. dimIR S = n.
Definiţia 2.5. Orice bază a spaţiului S al soluţiilor sistemului diferenţial
liniar omogen x0 = A(t)x se numeşte sistem fundamental de soluţii.
Definiţia 2.6. Fie x(1) , x(2) , . . . , x(n) ∈ S un sistem fundamental de soluţii
 (j) 
x1 (t)
 (j) 
 x2 (t) 
(j)
x (t) =   ..  , j = 1, n,

 . 
(j)
xn (t)
(j)
unde xk : I → IR sunt funcţii de clasă C 1 .
Matricea de funcţii
 (1) (2) (n)

x1 (t) x1 (t) . . . x1 (t)
 (1) 
x (t) x(2)
2 (t)
(n)
. . . x2 (t)
X(t) = (x(1) (t)|x(2) (t)| . . . |x(n) (t)) =  2 
 ... ... ... ... 
(1) (2) (n)
xn (t) xn (t) . . . xn (t)
se numeşte matrice fundamentală a sistemului diferenţial şi determinan-
tul ei, det X(t) = W
© (1) ª (t), se numeşte wronskianul sistemului fundamental
x , x(2) , . . . , x(n) .
Corolarul 2.1. Fie X(t) ∈ Mn (C 1 (I)) o matrice fundamentală a sistemului
diferenţial liniar omogen x0 
= A(t)x. Atunci orice soluţie x ∈ S are forma
c1
 c2 
x(t) = X(t) · C, unde C =  
 . . .  ∈ Mn,1 (IR). Soluţia problemei Cauchy
cn
x0 = A(t)x, x(t0 ) = x0 ∈ IRn are forma x(t) = X(t) · (X(t0 ))−1 x0 .
Demonstraţie.
© (1) (2) Deoarece
ª coloanele matricei fundamentale X(t),
x , x , . . . , x(n) ⊂ S formează o bază a lui S, pentru orice x ∈ S există
constantele reale c1 , c2 , . . . , cn ∈ IR astfel ı̂ncât
x = c1 x(1) + c2 x(2) + . . . + cn x(n) .
Rezultă că ∀t ∈ I avem x(t) = X(t) · C, unde C ∈ Mn,1 (IR). Impunând
condiţia x(t0 ) = x0 soluţiei oarecare x(t) = X(t) · C obţinem sistemul alge-
bric liniar
X(t0 ) · C = x0 . (2.6)
© (1) (2) (n)
ª
Deoarece x , x , . . . , x este un sistem fundamental de soluţii, coloanele
matricei X(t0 ) sunt liniar independente, deci rangX(t0 ) = n, adică
W (t0 ) = det X(t0 ) 6= 0.
Atunci sistemul algebric liniar (2.6) are soluţia unică C = (X(t0 ))−1 · x0 ,
deci soluţia problemei Cauchy este x(t) = X(t) · (X(t0 ))−1 · x0 .
30 CAPITOLUL 2. SISTEME DE ECUAŢII DIFERENŢIALE

Observaţia 2.1. Soluţia x(t) = X(t) · C, cu C ∈ Mn,1 (IR) se numeşte

soluţia generală a sistemului diferenţial omogen.
Teorema 2.4. (Liouville)
© (1) (2) Dacă(n)Wª(t) este wronskianul sistemului funda-
mental de soluţii x , x , . . . , x al sistemului diferenţial liniar omogen
(2.4), atunci R t
TrA(τ )dτ
W (t) = W (t0 ) · e t0 ,
unde TrA(t) = a11 (t) + a22 (t) + . . . + ann (t) este urma matricei A(t) şi t0 ∈ I
este fixat.
Demonstraţie. Fie W (t) = det X(t). Scriind W (t) cu ajutorul definiţiei
determinantului şi derivând ı̂n raport cu t, obţinem că

W (t) = W1 (t) + W2 (t) + . . . + Wn (t),

unde ¯ ¯
¯ x(1) (t) (2)
x1 (t) . . . x1 (t)
(n) ¯
¯ 1 ¯
¯ ... ... ... ... ¯
¯ ¯
¯ (1) 0 (2) 0 (n) 0 ¯
Wi (t) = ¯ (xi ) (t) (xi ) (t) . . . (xi ) (t) ¯
¯ ¯
¯ ... ... ... ... ¯
¯ ¯
¯ x(1)
n (t)
(2)
xn (t)
(n)
. . . xn (t) ¯

(i = 1, 2, . . . , n) are aceleaşi linii ca şi W (t) cu excepţia liniei i, ı̂n care apar
(1) (2) (n)
derivatele funcţiilor xi , xi , . . . , xi . Deoarece coloanele matricei X(t)
sunt soluţii ale sistemului (2.4), obţinem relaţiile
n
X
(j) (j)
(xi )0 (t) = aik (t) · xk (t), i, j = 1, 2, . . . , n.
k=1

(j)
Inlocuind pe (xi (t))0 ı̂n Wi (t) obţinem că Wi (t) este egal cu suma a n
determinanţi, dintre care n − 1 au câte două coloane proporţionale, deci

Wi (t) = aii (t) · W (t), ∀t ∈ I.

Atunci rezultă că W 0 (t) = TrA(t) · W (t), t ∈ I, adică funcţia W (t) satisface
o ecuaţie diferenţială liniară omogenă . Aşadar,
Rt
TrA(τ )dτ
W (t) = C · e t0 , cu C ∈ IR constantă .

Lema 2.1. Fie S mulţimea soluţiilor sistemului diferenţial liniar omogen

(2.4) şi S mulţimea soluţiilor sistemului diferenţial liniar neomogen (2.3).
Dacă xp ∈ S este o soluţie fixată (particulară ), atunci avem
© ª
S = S + xp = x + xp | x ∈ S .
2.1. SISTEME DIFERENŢIALE LINIARE CU COEFICIENŢI VARIABILI31

Demonstraţie. Atât soluţiile din S cât şi soluţiile din S sunt definite pe tot
intervalul real I = (a, b), deci ı̂n egalitatea S = S + xp adunarea funcţiilor
şi egalitatea funcţiilor se consideră tot pe intervalul I.
Pentru orice x ∈ S avem x0 (t) = A(t)x(t) şi adunând cu x0p (t) =
A(t)xp (t) + b(t) obţinem (x + xp )0 (t) = A(t)(x + xp )(t) + b(t), ∀t ∈ I,
deci S + xp ⊂ S. Reciproc, pentru orice y ∈ S avem y 0 (t) = A(t)y(t) + b(t),
de unde (y − xp )0 (t) = A(t)(y − xp )(t), ∀t ∈ I, adică y − xp = x ∈ S, deci
y = x + xp ∈ S + xp şi S ⊂ S + xp .

Teorema 2.5. (Lagrange) Fie X(t) ∈ Mn (C 1 (I)) o matrice fundamentală

a sistemului diferenţial liniar omogen (2.4). Atunci orice soluţie x ∈ S are
forma µ ¶
Z t
−1
x(t) = X(t) C + X (τ )b(τ )dτ ,
t0

unde t0 ∈ I este fixat şi C ∈ Mn,1 (IR). Soluţia problemei Cauchy

x0 = A(t)x + b(t), x(t0 ) = x0 ∈ IRn

are forma
µ Z t ¶
−1 −1
x(t) = X(t) X (t0 )x0 + X (τ )b(τ )dτ .
t0

Demonstraţie. Din Lema 2.1 rezultă că e suficient să aflăm o soluţie partic-
ulară xp ∈ S. Vom aplica metoda variaţiei constantelor, adică vom căuta o
soluţie particulară de forma

xp (t) = c1 (t) · x(1) (t) + c2 (t) · x(2) (t) + . . . + cn (t) · x(n) (t),

unde constantele c1 , c2 , . . . , cn din soluţia generală a sistemului omogen au

fost ı̂nlocuite cu funcţiile necunoscute de clasă C 1 , ci : I → IR, i = 1, 2, . . . , n.
Calculăm derivata

x0p (t) = c01 (t)x(1) (t) + . . . + c0n (t)x(n) (t) + c1 (t)(x(1) )0 (t) + . . . + cn (t)(x(n) )0 (t).

Punem condiţia ca xp să fie soluţie a sistemului diferenţial neomogen (2.3)

şi ţinem seama de faptul că x(j) , j = 1, 2, . . . , n sunt soluţii ale sistemu-
lui diferenţial omogen (2.4), adică (x(j) )0 (t) = A(t)x(j) (t), jj = 1, 2, . . . , n.
Rezultă egalitatea:

c01 (t)x(1) (t) + . . . + c0n (t)x(n) (t) + c1 (t)(x(1) )0 (t) + . . . + cn (t)(x(n) )0 (t) =

A(t)(c1 (t) · x(1) (t) + c2 (t) · x(2) (t) + . . . + cn (t) · x(n) (t)) + b(t),
deci c01 (t)x(1) (t) + . . . + c0n (t)x(n) (t) = b(t), ∀t ∈ I.
32 CAPITOLUL 2. SISTEME DE ECUAŢII DIFERENŢIALE

Putem scrie egalitatea

 de mai sus sub forma X(t) · C 0 (t) = b(t), unde
0
c1 (t)
0  .. 
C (t) =  . . Deoarece rangX(t) = n, rezultă că W (t) = det X(t) 6=
c0n (t)
0, deci X(t) este inversabilă . Atunci C 0 (t) = X −1 (t)·b(t), ∀t ∈ I. Integrând
pe fiecare componentă obţinem ı̂n scriere vectorială
Z t
C(t) = X −1 (τ ) · b(τ )dτ,
t0

deci soluţia particulară are forma

Z t
xp (t) = X(t) · X −1 (τ ) · b(τ )dτ, ∀t ∈ I.
t0

Atunci o soluţie oarecare x ∈ S are forma

µ Z t ¶
−1
x(t) = X(t) C + X (τ ) · b(τ )dτ , ∀t ∈ I.
t0

Impunând condiţia x(t0 ) = x0 obţinem ca şi ı̂n demonstraţia Corolarului

2.1, sistemul algebric liniar X(t0 )C = x0 , cu soluţia unică C = X −1 (t0 )x0 .
Atunci soluţia problemei Cauchy are forma
µ Z t ¶
−1 −1
x(t) = X(t) X (t0 )x0 + X (τ ) · b(τ )dτ , ∀t ∈ I.
t0

2.2 Sisteme diferenţiale liniare cu coeficienţi constanţi

Definiţia 2.7. Fie matricea A = (aij )1≤i,j≤n ∈ Mn (IR). Sistemul
diferenţial
x0 = Ax (2.7)
se numeşte sistem diferenţial liniar omogen cu coeficienţi constanţi.
Observaţia 2.2. Deoarece elementele aij (1 ≤ i, j ≤ n) sunt constante,
din Teorema 2.2 rezultă că soluţiile sistemului (2.7) sunt definite pe IR.

Teorema 2.6. Fie S spaţiul vectorial real al soluţiilor sistemului (2.7).

1. Dacă x ∈ S, atunci x0 ∈ S.

2. Fie λ ∈ σ(A), λ ∈ IR şi x0 ∈ Vλ . Fie t0 ∈ IR fixat şi fie x ∈ S soluţia

care verifică condiţia iniţială x(t0 ) = x0 . Atunci x(t) ∈ Vλ pentru
orice t ∈ IR.
2.2. SISTEME DIFERENŢIALE LINIARE CU COEFICIENŢI CONSTANŢI33

3. Fie λ ∈ σ(A), λ ∈ IR şi u ∈ Vλ . Atunci funcţia x(t) = eλt · u, t ∈ IR

este soluţie a sistemului (2.7).
Demonstraţie. 1. Fie x ∈ S. Atunci x0 = Ax şi deoarece x este funcţie de
clasă C ∞ putem deriva relaţia anterioară : x00 = Ax0 + A0 x sau (x0 )0 = Ax0 ,
deci x0 ∈ S.
2. Dacă x0 = 0, atunci x(t) = 0, ∀t ∈ IR (Teorema 2.3, punctul 2),
deci x(t) ∈ Vλ . Fie x0 6= 0. Din x0 ∈ Vλ rezultă că Ax0 = λx0 . Funcţia
y = Ax − λx = x0 − λx ∈ S şi y(t0 ) = Ax0 − λx0 = 0, deci y(t) = 0, ∀t ∈ IR,
adică Ax(t) = λx(t), de unde rezultă că x(t) ∈ Vλ , ∀t ∈ IR.
3. Avem x0 (t) = λeλt · u; Ax(t) = eλt Au = λeλt · u, deci x0 (t) =
Ax(t), ∀t ∈ IR, adică x ∈ S.

1.Cazul când A ∈ Mn (IR) este matrice diagonalizabilă

© ª
Fie λ1 , . . . , λn ∈ σ(A) valori proprii reale şi u1 , . . . , un o bază ı̂n IRn
formată din vectorii proprii corspunzători valorilor proprii λ1 , . . . , λn .
Conform Teoremei 2.6, rezultă că funcţiile
x(1) (t) = eλ1 t · u1 , x(2) (t) = eλ2 t · u2 , x(n) (t) = eλn t · un , ∀t ∈ IR
sunt soluţii ale sistemului (2.7). © ª
Pentru t = 0 obţinem x(i) (0) = ui , ∀i = 1, n, deci u1 , u2 , . . . , un este
n
sistem liniar independent
© (1) (2)de vectori ª ı̂n IR . Conform Teoremei 2.3, punc-
tul 3, mulţimea x , x , . . . , x (n) ⊂ S este sistem liniar independent .
© ª
Deoarece dimIR S = n (Teorema 2.3, punctul 4), rezultă că x(1) , x(2) , . . . , x(n)
este bază ı̂n S, deci este sistem fundamental de soluţii.
Prin urmare o matrice fundamentală de soluţii pentru sistemul (2.7) este
X(t) = (eλ1 t · u1 |eλ2 t · u2 | . . . |eλn t · un )
2.Cazul când A ∈ Mn (IR) nu se diagonalizează peste IR, dar poli-
nomul ei caracteristic admite rădăcinile reale λ1 , . . . , λk cu ordinul
de multiplicitate n1 , . . . , nk (n1 + . . . + nk = n)  
x1
 
Putem căuta soluţii pentru sistemul (2.7) de forma x =  ...  cu
xn
n
X
xj (t) = Pij (t)eλi t , j = 1, n cu Pij (t) polinoame de grad mai mic sau egal
i=1
cu ni − 1. Punând condiţia ca această funcţie să fie soluţie a sistemului,
se determină coeficienţii polinoamelor Pij (t). Această metodă se numeşte
metoda coeficienţilor nedeterminaţi.
3.Cazul când A ∈ Mn (IR) nu se diagonalizează peste IR, iar poli-
nomul ei caracteristic admite şi rădăcinile complexe
Polinomul caracteristic al lui A având şi soluţii complexe λ, rezultă că
el are ca soluţie şi pe λ. Pentru a indica un sistem fundamental de soluţii
reale pentru sistemul (2.7) se procedează astfel :
34 CAPITOLUL 2. SISTEME DE ECUAŢII DIFERENŢIALE

Se consideră A ∈ Mn (IR) ⊂ Mn (C) şi se rezolvă sistemul ca fiind cu

coeficienţi din C. Soluţiile corespunzătoare lui λ sunt conjugatele soluţiilor
corespunzătoare lui λ.
Propoziţia 2.1. Fie sistemul (2.7) cu A ∈ Mn (IR) şi z(t) = P (t) + iQ(t)
o funcţie z : IR → Cn derivabilă . Privind sistemul diferenţial (2.7) ca fiind
un sistem cu A din Mn (C) avem :
1. z este soluţie a sistemului dacă şi numai dacă P şi Q sunt soluţii reale
ale sistemului dacă şi numai dacă z = P − iQ soluţie a sistemului.
2. dacă z, z, y = y sunt soluţii liniar independente peste C, rezultă
P = Rez, Q = Imz, y sunt soluţii liniar independente peste IR.
Observaţia 2.3. Un sistem fundamental de soluţii pentru sistemul
diferenţial liniar real (2.7) este dat de
© (1) ª
x , . . . , x(s) , Rex(s+1) , . . . , Rex(s+k) , Imx(s+1) , . . . , Imx(s+k) ,
unde © (1) ª
x , . . . , x(s) , x(s+1) , . . . , x(s+k) , x(s+1) , . . . , x(s+k)
este un sistem fundamental de soluţii pentru sistemul (2.7), cu A considerată
din Mn (C).
Exemplul 2.1. Să se rezolve sistemul liniar omogen cu coeficienţi constanţi:
x01 = x1 − x2 − x3
x02 = 3x1 + x2 − 3x3
x03 = −4x1 − 2x2 + x3
Demonstraţie. Scriem ecuaţia caracteristică a sistemului
¯ ¯
¯ 1 − λ −1 −1 ¯¯
¯
¯ 3 1 − λ −3 ¯¯ = −λ3 + 3λ2 + 4λ − 12 = 0
¯
¯ −4 −2 1 − λ ¯
Ea are rădăcinile λ1 = 2, λ2 = −2,
 λ3 =3. Vectorii proprii
 corespunzători
 
−1 1 1
acestor valori proprii sunt u1 =  3  , u2 =  1  , u3 =  −9 ,
−2 2 7
deci matricea A este diagonalizabilă
 2t . Aşadar,
 o matrice fundamentală a
−e e−2t e 3t

sistemului este X(t) =  3e2t e−2t −9e3t . Atunci soluţia generală a

−2e2t 2e−2t 7e3t
sistemului este
x1 (t) = −c1 e2t + c2 e−2t + c3 e3t
x2 (t) = 3c1 e2t + c2 e−2t − 9c3 e3t
x3 (t) = −2c1 e2t + 2c2 e−2t + 7c3 e3t
2.2. SISTEME DIFERENŢIALE LINIARE CU COEFICIENŢI CONSTANŢI35

Exemplul 2.2. Să se rezolve sistemul liniar omogen cu coeficienţi constanţi:

x01 = −9x1 − 12x2 − 5x3

x02 = 5x1 + 6x2 + 3x3
x03 = x1 + 4x2 + x3

Demonstraţie. Scriem ecuaţia caracteristică a sistemului

¯ ¯
¯ −9 − λ −12 −5 ¯
¯ ¯
¯ 5 6−λ 3 ¯¯ = (λ − 2)(λ + 2)2 = 0
¯
¯ 1 4 1−λ ¯

Ea are rădăcinile λ1 = 2, λ2 = λ3 = −2. Vectorul propriu  corespunzător


−2 © 1 ª
valorii proprii λ1 este u1 =  1 . Avem Vλ2 = sp  −1  , deci
2 1
dim Vλ2 = 1 6= 2 care este ordinul de multiplicitate al valorii proprii λ2 ,
deci matricea A nu este diagonalizabilă . Suntem ı̂n cazul 2, deoarece valo-
rile proprii sunt reale, deci vom determina soluţia generală a sistemului cu
metoda coeficienţilor nedeterminaţi. Căutăm soluţia de forma

x1 (t) = e−2t (a1 t + b1 )

x2 (t) = e−2t (a2 t + b2 )
x3 (t) = e−2t (a3 t + b3 )

Punând condiţia ca aceste funcţii sa verifice sistemul dat se determină coeficienţii

ai şi bi , i = 1, 3.
Soluţia generală a sistemului va fi :

x1 (t) = −2c1 e2t + c2 a1 e−2t t + c3 b1 e−2t

x2 (t) = c1 e2t + c2 a2 e−2t t + c3 b2 e−2t

x3 (t) = 2c1 e2t + c2 a3 e−2t t + c3 b3 e−2t
unde ai şi bi , i = 1, 3 sunt coeficienţii determinaţi anterior.

Exemplul 2.3. Să se rezolve sistemul liniar omogen cu coeficienţi constanţi:

x01 = −2x1 + 2x2 + 2x3

x02 = −10x1 + 6x2 + 8x3
x03 = 3x1 − x2 − 2x3

Demonstraţie. Scriem ecuaţia caracteristică a sistemului

¯ ¯
¯ −2 − λ 2 2 ¯
¯ ¯
¯ −10 6−λ 8 ¯=0
¯ ¯
¯ 3 −1 −2 − λ ¯
36 CAPITOLUL 2. SISTEME DE ECUAŢII DIFERENŢIALE

Ea are rădăcinile λ1 = 0, λ2 = 1+i, λ3 = 1−i. Vectorii proprii corespunzători

fiecărei valori proprii sunt :
     
1 −1 + i −1 − i
u1 =  −1  , u2 =  −2i  , u3 =  2i  .
2 i i
   
1 −1 + i
Notând cu x(1) = e0·t  −1  , x(2) = e(1+i)t  −2i  , x(3) = x(2) vom
2 i
 t   t 
e (− cos t − sin t) e (cos t − sin t)
avea x(2) =  −2et cos t  + i −2et sin t . O matrice
t
−e sin t t
e cos t
fundamentală a  sistemului este X(t) = (x (1) Rex(2) Imx (2)
t t
 ) şi ı̂nlocuind
1 e (− cos t − sin t) e (cos t − sin t)
obţinem X(t) = −1 −2et cos t −2et sin t .
2 −et sin t et cos t
Deci soluţia generală a sistemului este :

x1 (t) = c1 + c2 et (− cos t − sin t) + c3 et (cos t − sin t)

x2 (t) = −c1 − 2c2 et cos t − 2c3 et sin t

x3 (t) = 2c1 − c2 et sin t + c3 et cos t

Exemplul 2.4. Să se rezolve sistemul determinând o soluţie particulară

prin metoda variaţiei constantelor :

x01 + 2x1 − x2 = t2
x02 + x1 = 2t − 1

Demonstraţie. Asociem sistemul omogen

x01 + 2x1 − x2 = 0

x02 + x1 = 0
¯ ¯
¯ −2 − λ 1 ¯
¯
Ecuaţia caracteristică este ¯ ¯ = (λ + 1)2 = 0. Rădăcinile
−1 −λ ¯
µ ¶
© 1 ª
ei sunt λ1 = λ2 = −1. Avem Vλ1 = sp , deci dim Vλ1 = 1 6=
1
2 care este ordinul de multiplicitate a lui λ1 , deci matricea sistemului nu
este diagonalizabilă . Aşadar se caută soluţie prin metoda coeficienţilor
nedeterminaţi de forma

x1 (t) = e−t (a1 t + b1 )

2.3. STABILITATEA SOLUŢIILOR SISTEMELOR DIFERENŢIALE 37

x2 (t) = e−t (a2 t + b2 )

şi punând condiţia ca aceasta să verifice sistemul omogen obţinem a1 = a2 ,
a1 = b2 − b1 . Deci soluţia generală a sistemului omogen se poate scrie astfel

x1 (t) = c1 e−t + c2 te−t

x2 (t) = c1 e−t + c2 (e−t + te−t )

Se caută o soluţie particulară a sistemului neomogen de forma

x1p (t) = c1 (t)e−t + c2 (t)te−t

x2p (t) = c1 (t)e−t + c2 (t)(e−t + te−t )

Determinăm funcţiile c1 (t) şi c2 (t) din sistemul

c01 (t)e−t + c02 (t)te−t = t2

c01 (t)e−t + c02 (t)(e−t + te−t ) = 2t − 1

Apoi soluţia generală a sistemului diferenţial neomogen se va scrie

x1 (t) = x1 (t) + x1p (t)

x2 (t) = x2 (t) + x2p (t)

2.3 Stabilitatea soluţiilor sistemelor diferenţiale

Fie sistemul diferenţial x0 = v(t, x). Presupunem că sunt ı̂ndeplinite
condiţiile teoremei fundamentale de existenţă şi unicitate a soluţiei proble-
mei Cauchy pentru t ∈ [t0 , ∞) şi x ∈ U , U ⊂ IRn deschis. Deci pentru orice
x0 ∈ U există şi este unică o soluţie x = ϕ(t), ϕ : [t0 , ∞) → U astfel ı̂ncât
ϕ(t0 ) = x0 .
Definiţia 2.8. O soluţie x = ϕ(t), ϕ : [t0 , ∞) → U se numeşte stabilă
spre +∞ ı̂n sens Poincaré-Liapunov (sau echivalent x0 = ϕ(t0 ) este o
poziţie de echilibru) dacă variind ”suficient de puţin” data iniţială x0 ,
soluţia corespunzătoare se depărtează şi ea ”puţin”, i.e. pentru orice ε > 0
există δ(ε) > 0 astfel ı̂ncât de ı̂ndată ce x e0 ∈ IRn şi kex0 − x0 k < δ(ε),
soluţiile ϕ(t)
e şi ϕ(t) care la momentul t0 , iar respectiv valorile x e0 şi x0
satisfac inegalitatea |ϕ(t)
e − ϕ(t)| < ε pentru orice t ∈ [t0 , +∞).
Cazul stabilităţii spre −∞ se studiază analog (sau se face schimbarea de
variabilă independentă t = −τ ).
Considerăm sistemul diferenţial autonom x0 = v(x), x ∈ U ⊂ IRn , unde
v este un câmp de vectori de clasă C r , r ≥ 3 ı̂n domeniul U . Presupunem
că sistemul are o singură poziţie de echilibru x0 ı̂n U (v(x0 ) = 0, x0 ∈ U )
38 CAPITOLUL 2. SISTEME DE ECUAŢII DIFERENŢIALE

şi să alegem coordonatele xi astfel ı̂ncât x0 = 0 (efectuăm o translaţie).

Atunci soluţia cu condiţia iniţială ϕ(t0 ) = 0 este ϕ(t) = 0, ∀t ∈ IR. Putem
presupune că t0 = 0 ∈ IR.
Definiţia 2.9. Poziţia de echilibru x = 0 a sistemului diferenţial autonom
se numeşte stabilă ı̂n sens Poincaré-Liapunov dacă pentru orice ε > 0
există δ > 0 (care depinde numai de ε) astfel ı̂ncât pentru orice x0 ∈ U
pentru care kx0 k < δ, soluţia ϕ a sistemului cu condiţia iniţială ϕ(0) = x0
se prelungeşte pe ı̂ntreaga semiaxă t > 0 şi satisface inegalitatea kϕ(t)k < ε
pentru orice t > 0.
Definiţia 2.10. Poziţia de echilibru x = 0 a sistemului diferenţial autonom
se numeşte asimptotic stabilă dacă ea este stabilă şi ı̂n plus, pentru soluţia
ϕ(t) din Definiţia 2.9 avem

lim ϕ(t) = 0.
t→+∞

Considerăm mai ı̂ntâi cazul sistemelor liniare omogene

x0 = Ax, A : IRn → IRn , x ∈ IRn , (2.8)

şi presupunem că A este un izomorfism. Atunci x = 0 este singurul punct

singular al câmpului v(x) = Ax, deci x = 0 este singura poziţie de echilibru
a sistemului (2.8).

Teorema 2.7. (Poincaré-Liapunov) Dacă toate valorile proprii ale op-

eratorului liniar A : IRn → IRn au partea reală negativă , atunci poziţia
de echilibru x = 0 a sistemului diferenţial liniar omogen (2.8) este stabilă
asimptotic. Dacă există λ ∈ σ(A) cu Reλ > 0, atunci x = 0 este instabilă .
© ª
Observaţia 2.4. Fie A ∈ Mn (IR) o matrice cu spectrul σ(A) = λ1 , . . . , λp .
Notăm γ = max (Reλi ). Conform Teoremei 2.7 rezultă că dacă γ < 0,
1≤i≤p
atunci soluţia x = 0 a sistemului x0 = Ax este asimptotic stabilă . Orice
altă soluţie are aceeaşi proprietate: dacă xp este o soluţie, atunci x0p = Axp
şi punând x = xp + y, rezultă y 0 = Ay, iar soluţia x = xp corespunde cu
y = 0. Dacă γ > 0, atunci soluţia x = 0 este instabilă şi se poate arăta
că dacă γ = 0 şi valorile proprii cu partea reală nulă sunt simple, atunci
soluţia banală este stabilă (dar nu asimptotic stabilă ). Dacă γ = 0 şi valo-
rile proprii cu partea reală nulă nu sunt toate simple, atunci soluţia x = 0
este instabilă .
Exemplul 2.5. Să se studieze µ stabilitatea
¶ poziţiei de echilibru x = 0 a
−4 1
sistemului x0 = Ax, unde A = .
−1 −2

Demonstraţie. Valorile proprii sunt λ1 = λ2 = −3, deci fiind reale şi nega-
tive, soluţia este asimptotic stabilă .
2.3. STABILITATEA SOLUŢIILOR SISTEMELOR DIFERENŢIALE 39

Exemplul 2.6. Se consideră sistemul diferenţial

x0 = −x + z

y 0 = −2y − z
z0 = y − z
Să se studieze stabilitatea punctului de echilibru (0, 0, 0).

Demonstraţie. Ecuaţia caracteristică ataşată

¯ ¯
¯ −1 − λ 0 1 ¯
¯ ¯
¯ 0 −2 − λ −1 ¯=0
¯ ¯
¯ 0 1 −1 − λ ¯
√
are rădăcinile λ1 = −1, λ2,3 = − 32 ±i 23 . Cum toate au partea reală negativă
rezultă că punctul de echilibru al sistemului considerat este asimptotic stabil.

Exemplul 2.7. Să se studieze

µ stabilitatea
¶ poziţiei de echilibru x = 0 a
0 2
sistemului x0 = Ax, unde A = , a ∈ IR.
1 a
√
a± a2 +8
Demonstraţie. Valorile proprii sunt λ1,2 = 2 , deci fiind reale distincte
şi λ1 λ2 < 0, soluţia este instabilă .

Teorema 2.8. (Liapunov) Dacă toate valorile proprii ale operatorului liniar
A sunt situate ı̂n semiplanul stâng (Reλk < 0, k = 1, 2, . . . , n). Atunci
poziţia de echilibru x = 0 a sistemului neliniar x0 = v(x) este asimptotic
stabilă .

Exemplul 2.8. Să se studieze stabilitatea soluţiei banale a sistemului

x0 = −x − y + x2

y 0 = 2 sin x − 3y + y 4

Demonstraţie. Sistemul liniar asociat este

x0 = −x − y

y 0 = 2x − 3y
µ ¶
−1 −1
iar matricea sistemului este A = . Valorile proprii sunt λ1,2 =
2 −3
−2 ± i, deci soluţia banală este asimptotic stabilă .
Capitolul 3

Ecuaţii diferenţiale de ordin

superior

Definiţia 3.1. Fie D ⊂ IRn+1 un domeniu şi f : D → IR o funcţie

diferenţiabilă (de clasă C r , r ≥ 1) pe D. Se numeşte ecuaţie diferenţială
de ordinul n orice ecuaţie de forma

x(n) = f (t, x, x0 , x00 , . . . , x(n−1) ) (3.1)

Forma (3.1) se mai numeşte şi forma normală a ecuaţiei diferenţiale.

Uneori se consideră ecuaţii diferenţiale de ordinul n şi sub formă implicită
adică
F (t, x, x0 , x00 , . . . , x(n−1) , x(n) ) = 0, (3.2)
unde F : U → IR este o funcţie diferenţiabilă (de clasă C r , r ≥ 1) pe un
domeniu U ⊂ IRn+2 .
Definiţia 3.2. Se numeşte soluţie a ecuaţiei (3.1) o aplicaţie de clasă C n ,
ϕ : I → IR definită pe un interval I = (a, b) ⊂ IR astfel ı̂ncât :

1. punctul (t, ϕ(t), ϕ0 (t), . . . , ϕ(n−1) (t)) ∈ D, ∀t ∈ I;

2. pentru orice t ∈ I, ϕ(n) (t) = f (t, ϕ(t), ϕ0 (t), . . . , ϕ(n−1) (t)).

Definiţia 3.3. Se numeşte dată iniţială orice punct (t0 , α0 , . . . , αn−1 ) ∈

D. Problema Cauchy corespunzătoare constă ı̂n determinarea unei soluţii
ϕ(t) definită pe o vecinătate a lui t0 astfel ı̂ncât

ϕ(t0 ) = α0 , ϕ0 (t0 ) = α1 , . . . , ϕ(n−1) (t0 ) = αn−1 .

Soluţia generală a ecuaţiei (3.1) este o soluţie a ecuaţiei ce depinde

de n constante reale arbitrare.
Soluţia particulară a ecuaţiei (3.1) este o soluţie a ecuaţiei ce se
obţine din cea generală prin particularizarea constantelor.

40
3.1. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDIN N REZOLVABILE PRIN CUADRATURI41

3.1 Ecuaţii diferenţiale de ordin n rezolvabile prin

cuadraturi
3.1.1 Ecuaţii de forma y (n) = f (x), f ∈ C 0 (I), n > 1
Ecuaţia se rezolvă prin n integrări succesive şi soluţia generală depinde
de n constante arbitrare.
x
Exemplul 3.1. y 00 = arcsin x + √1−x 2
− π6

Demonstraţie. Integrăm succesiv şi obţinem

Z µ ¶
0 x π π
y = arcsin x + √ − dx = x arcsin x − x + c1
1−x 2 6 6

(am integrat prin părţi)

Aplicând din nou formula de integrare prin părţi obţinem
Z ³ ´
π
y(x) = x arcsin x − x + c1 dx =
6

x2 1 p 1 π
arcsin x + x 1 − x2 − arcsin x − x2 + c1 x + c2
2 4 4 12

2
Exemplul 3.2. y 00 = − x42 e− x , x ∈ [0, ∞), y(0) = 1, y 0 (0) = 0

dy 0 2 ¡ ¢³ 2
´
Demonstraţie. Scriem dx = − x42 e− x , deci dy 0 = − x2 x22 e− x dx.
2 2 R ¡ 2¢³ 2 −2 ´
Notăm v = e− x , deci dv = x22 e− x dx. Atunci y 0 = − x x2 e x dx =
R 2 ¡ ¢ 2
= ln vdv = v ln v − v + c1 = e− x · − x2 − e− x + c1 .
R ³ −2 ¡ 2¢ 2
´ R ³ 2 −2 2
´
Deci y(x) = e x · − x − e− x + c1 dx = − x2 e x x − e− x + c1 dx =
2
= −xe− x + c1 x + c2
Determinăm constantele c1 şi c2 :

y(0) = 1 =⇒ c2 = 1

µ ¶
0 2 −2 2
y (0) = 0 =⇒ 0 = lim − e x − e− x + c1 = c1
x→0 x
2
Deci curba căutată este y = 1 − xe− x , x ∈ [0, ∞).
42 CAPITOLUL 3. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDIN SUPERIOR

3.1.2 Ecuaţii de forma f (x, y (n) ) = 0

³ ´
a) Dacă ecuaţia poate fi rezolvată ı̂n raport cu y (n) ∂y∂f(n) 6= 0 , atunci
obţinem una sau mai multe ecuaţii de forma 3.1.1.
b) Dacă ecuaţia f (x, y (n) ) = 0 nu este rezolvabilă (cu ajutorul funcţiilor
elementare) ı̂n raport cu y (n) , dar cunoaştem o reprezentare parametrică a
curbei f (u, v) = 0, şi anume u = g(t) ∈ C 1 , v = h(t) ∈ C 0 , t ∈ [α, β], atunci
soluţia generală a ecuaţiei 3.2.1 se obţine sub forma parametrică

x = g(t), dy (n−1) = y (n) dx = h(t)g 0 (t)dt,

de unde rezultă
y (n−1) = h1 (t, c1 )
..
.
y(t) = hn (t, c1 , . . . , cn )
Exemplul 3.3. x − e y 00 + y 00 = 0

Demonstraţie. Notăm y 00 = t şi obţinem x(t) = et − t. Cum dy 0 = y 00 dx,

2
obţinem dy³0 = t(et − 1)dt, respectiv
´ y 0 = − t2 + tet − et + c1 . Dar dy = y 0 dx,
2
deci dy = − t2 + tet − et + c1 (et − 1)dt. Aşadar,
µ ¶ µ 2 ¶
t 3 t t3
y(t) = e2t − + et − + 1 + c1 + − c1 t + c2
2 4 2 6

3.1.3 Ecuaţii diferenţiale de forma f (y (n−1) , y (n) ) = 0

a) Dacă ecuaţia este rezolvabilă prin funcţii elementare ı̂n raport cu y (n) ,
punând z = y (n−1) , obţinem z 0 = f (z). Această ecuaţie este cu variabile
separabile şi conduce la ecuaţia z = y (n−1) = f1 (x, c1 ), care este de tipul
anterior.
b) Dacă ecuaţia 3.1.3 nu este rezolvabilă prin funcţii elementare ı̂n raport
cu y (n) , dar cunoaştem o reprezentare parametrică

y (n−1) = h(t), y (n) = g(t), t ∈ [α, β],

atunci folosind relaţia dy (n−1) = y (n) dx, putem obţine soluţia sub formă
parametrică Z 0
h
x= dt + c1 , y (n−1) = h(t)
g
hh0
dy (n−2) = h(t)dx = dt
g
3.1. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDIN N REZOLVABILE PRIN CUADRATURI43
Z
(n−2) hh0
y = dt + c2
g
..
.
Z
y= y 0 dx + cn
p
Exemplul 3.4. y 00 = − 1 − y 02

Demonstraţie. Facem schimbarea de funcţie z(x) = y 0 şi ecuaţia diferenţială

devine
dz
−√ = dx, |z| < 1.
1 − z2
Ea are soluţia generală arccos z = x + c1 sau z = cos(x + c1 ) sau y 0 =
cos(x + c1 ), de unde deducem y(x) = sin(x + c1 ) + c2 .
Soluţii sunt şi dreptele y = x + c3 şi y = −x + c4 .

Exemplul 3.5. y 002 = y 0

00
y√ 1
Demonstraţie. Rezolvăm ecuaţia ı̂n raport cu y 00 şi obţinem ±2 y 0
= 2 sau
√
± y 0 = 12 (x + c1 ), deci y 0 = 14 (x + c1 )2 .
1
Integrând obţinem y(x) = 12 (x + c1 )3 + c2 .
Ecuaţia are şi soluţiile y(x) = c3 .

3.1.4 Ecuaţii diferenţiale de forma f (y (n−2) , y (n) ) = 0

a) Dacă ecuaţia se poate rezolva (prin funcţii elementare) ı̂n raport cu
y (n) , prin schimbarea de funcţie z = y (n−2) , z fiind noua funcţie necunoscută
obţinem z 00 = f (z). Prin multiplicareqcu 2z 0 , z 00 = f (z) se scrie d(z 0 )2 =
R
2f (z)dz şi prin integrare ne dă z 0 = 2 f (z)dz + c1 , apoi printr-o nouă
cuadratură obţinem F1 (z, x, c1 , c2 ) = 0 sau F1 (y (n−2) , x, c1 , c2 ) = 0 care este
o ecuaţie de tipul 3.1.2.
b) Dacă ecuaţia nu se poate rezolva prin funcţii elementare ı̂n raport cu
y (n) , dar cunoaştem o reprezentare parametrică y (n−2) = h(t) şi y (n) = g(t),
(n−1) (n−2)
t ∈ [α, β], din dyy(n) = dyy (n−1) = dx obţinem pe y (n−1)
Z
(n−1) 2
(y ) =2 g(t)h0 (t)dt + c

şi problema s-a redus la una deja ı̂ntâlnită .

1
Exemplul 3.6. y 00 = 4√ y
√
Demonstraţie. Multiplicăm cu 2y 0 şi integrăm. Obţinem y 02 = y + c1 şi de
aici deducem
dy
p√ = ±dx.
y + c1
44 CAPITOLUL 3. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDIN SUPERIOR

√ 2
Notând y + c1 = t2 , avem y = (t2 − c1 )2 şi ecuaţia devine 4t(t −c
t
1 )dt
= ±dx
4 3
şi integrând obţinem t − 4c t + c = ±x.
p√ 3 √1 2
√
Deci ±x = 43 y + c1 ( y − 2c1 ) + c2 , y ≥ 0, y + c1 ≥ 0.

Exemplul 3.7. y 00 = − y13 , y(2) = 1, y 0 (2) = 1

Demonstraţie. Inmulţim ecuaţia cu y 0 şi integrăm

1
y 02 = 2c1 + .
y2

Acum folosind condiţiile iniţiale date, deducem c1 = 0, deoarece y 0 (2) = 1 şi

y 02 = y12 , adică y 0 = y1 . Mai integrăm o dată şi găsim y 2 = 2x + 2c2 . Având
ı̂n vedere că y(2) = 1, rezultă că c2 = − 23 . Deci soluţia particulară căutată
q
este y = 2(x − 32 ).

3.1.5 Ecuaţii diferenţiale de forma f (x, y (k) , . . . , y (n) ) = 0

Ecuaţia se rezolvă făcând schimbarea de funcţie y (k) = z(x) şi obţinem
ecuaţia de ordinul n − k,

f (x, z, z 0 , . . . , z (n−k) ) = 0. (3.3)

Integrând (3.3) găsim z = g(x, c1 , c2 , . . . , cn−k ) şi astfel obţinem o ecuaţie

ı̂ntâlnită y (k) = g(x, c1 , c2 , . . . , cn−k ).
Dacă (3.3) are integrale singulare, atunci ı̂nlocuindu-le ı̂n y (k) = z(x)
obţinem integralele singulare ale ecuaţiei 3.1.5.
Exemplul 3.8. (1 + x2 )y 00 = 2xy 0

Demonstraţie. Dacă facem schimbarea de funcţie y 0 = z(x) obţinem ecuaţia

z0 2x 0 2
z = 1+x2 şi prin integrare avem z = y = c1 (1 + x ). Rezultă

x3
y(x) = c1 x + c1 + c2 .
3

0
Exemplul 3.9. xy 00 = y 0 ln yx

Demonstraţie. Ecuaţia se mai scrie şi astfel

xy 00
− ln y 0 = − ln x
y0

Luând pe z = ln y 0 ca funcţie necunoscută , ecuaţia devine liniară

z ln x
z0 − =−
x x
3.1. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDIN N REZOLVABILE PRIN CUADRATURI45

Această ecuaţie liniară are soluţia generală z = c1 x + ln x + 1, deci

ln y 0 = 1 + c1 x + ln x sau y 0 = xe1+c1 x , de unde
µ ¶
x 1
y(x) = − e1+c1 x + c2 .
c1 c21

3.1.6 Ecuaţii diferenţiale de forma f (y 0 , y 00 , . . . , y (n) ) = 0 (ce nu

conţin pe y)
Se integrează luând pe y 0 drept variabilă independentă şi pe y 00 drept
funcţie de y 0 , y 00 = y 00 (y 0 ).
Exemplul 3.10. x2 y 00 = y 02 − 2xy 0 + 2x2
Demonstraţie. Facem schimbarea de funcţie y 0 = z(x) şi obţinem o ecuaţie
Riccati
z2 z
z 0 = 2 − 2 + 2.
x x
Această ecuaţie are soluţia particulară evidentă zp = x şi se integrază
1
punând z = x + u(x) , u(x) fiind noua funcţie necunoscută . Obţinem z(x) =
c1 x c1 x 2
x+ x+c 1
, deci y 0 (x) = x+ x+c 1
, de unde y(x) = x2 +c1 x−c21 ln |x+c1 |+c2 .
p
Exemplul 3.11. 1 + y 02 + xy 0 y 00 = ay 00 1 + y 02
Demonstraţie. Impărţim cu 1 + y 02 , notăm y 0 = z şi luăm pe x ca funcţie,
iar pe z ca variabilă independentă . Obţinem ecuaţia diferenţială liniară
dx xz a
+ 2
=√
dz 1+z 1 + z2
c1 az
care are integrala generală x = √1+z 2
+ √1+z 2
.
0
Dacă notăm z = y = tg t, obţinem x(t) = c1 cos t + a sin t. Pe y ı̂l aflăm
din relaţia dy = y 0 dx care ne dă
¯ µ ¶¯
¯ t π ¯
y(t) = −a cos t + c1 sin t − c1 ln ¯¯tg + ¯ + c2 .
2 4 ¯
Astfel soluţia generală a fost dată sub formă parametrică .

3.1.7 Ecuaţii diferenţiale de forma f (y, y 0 , y 00 , . . . , y (n) ) = 0 (ce

nu conţin pe x)
Aceste ecuaţii admit micşorarea ordinului cu o unitate dacă luăm pe
y0 = p drept nouă funcţie şi pe y drept variabilă independentă .
Procedând aşa este posibil să pierdem soluţii de forma y = b. Inlocuind
y = b ı̂n ecuaţia de forma 3.1.7 putem decide dacă s-au pierdut sau nu
soluţii.
Exemplul 3.12. 1 + y 02 = 2yy 0
46 CAPITOLUL 3. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDIN SUPERIOR

Demonstraţie. Luând pe y 0 =³ p ´drept funcţie şi pe y drept variabilă inde-

00 d dy d dy dp
pendentă , obţinem y = dx dx = dy (p) dx = p dy şi ecuaţia dată devine
2pdp
1+p2
= dy 2
y ce are drept soluţie y = c1 (1 + p ).
Calculăm acum pe x ca funcţie de p şi c1 . Cum dx = p1 dy şi dy =
2c1 pdp, rezultă dx = 2c1 dp. Deci x = 2c1 p + c2 şi soluţia generală este
2
x(p) = 2c1 p + c2 , y(p) = c1 (1 + p2 ) sau y = c1 + (x−c
4c1
2)
(parabole).

y 02
Exemplul 3.13. y 00 − y − yy 0 = 0

Demonstraţie. Procedăm ca la exemplul precedent şi avem

µ ¶
dp p
p − − y = 0.
dy y

Ea ne dă
i. p = 0, deci y = c1
dp
ii. dy − yp = y
dy
Această ecuaţie are soluţia generală p = y(y + c2 ). Deci y(y+c2 ) = dx şi
deosebim cazurile :
1. c2 = 0 şi rezultă y1 + x = c3
dy dy y
2. c2 6= 0 şi rezultă y − y+c2 = c2 dx, deci y+c2 = c4 ec2 x .

Exemplul 3.14. 2y 02 = y 00 (y − 1), x0 = 2, y0 = 2, y00 = −1

Demonstraţie. Procedând ca mai ı̂nainte avem

dp 2dy dp
2p2 = p (y − 1) sau = .
dy y−1 p

Soluţia generală a acestei ecuaţii este p = c1 (y − 1)2 .

Condiţiile iniţiale ne dau c1 = −1. Deci soluţia generală devine

dy
− = dx,
(y − 1)2
1
ecuaţie care se integrează obţinând y−1 = x + c2 .
x
Aplicând condiţiile iniţiale găsim c2 = −1, deci y = x−1 este ecuaţia
curbei căutate.

3.1.8 Ecuaţii de forma f (x, y, y 0 , . . . , y (n) ) = 0, omogene ı̂n y, y 0 , . . . , y (n)

Aceste ecuaţii admit micşorarea ordinului cu o unitate dacă facem schim-
0
barea de funcţie z(x) = yy . Determinând soluţia generală a noii ecuaţii
pentru z(x), y rezultă printr-o cuadratură .
Exemplul 3.15. xyy 00 + xy 02 − yy 0 = 0
3.2. ECUAŢII DIFERENŢIALE LINIARE DE ORDINUL N 47

y0
Demonstraţie. Luăm drept nouă funcţie necunoscută , funcţia z(x) = y şi
obţinem
y 0 = zy, y 00 = z 0 y + z 2 y = y(z 0 + z 2 )
iar ecuaţia dată devine

xy 2 (z 0 + z 2 ) + xz 2 y 2 − zy 2 = 0.

Deci obţinem ecuaţia Bernoulli

z
z 0 + 2z 2 − =0
x
care se integrează luând u = z −1 .
x2 +c1
Astfel obţinem o ecuaţie liniară ı̂n u(x) cu soluţia generală u(x) = x .
0
x
Deci z = x2 +c 1
şi yy = x2 +c
x
1
, de unde rezultă y 2 = c2 (x2 + c1 ).

Exemplul 3.16. x2 yy 00 = (y − xy 0 )2

Demonstraţie. Procedând la fel ca la exemplul anterior obţinem

2z 1
x2 (z 0 + z 2 ) = 1 − 2xz + x2 z 2 sauz 0 + = 2.
x x
1 c1 y0 1 c1
Această ecuaţie liniară are soluţia generală z = x + x2
. Deci y = x + x2
şi
c
− x1
de aici y(x) = c2 xe .

3.2 Ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul n

3.2.1 Ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul n cu coeficienţi
variabili
Definiţia 3.4. O ecuaţie de forma

a0 (x)y (n) + a1 (x)y (n−1) + . . . + an (x)y = f (x) (3.4)

cu a0 , a1 , . . . , an , f funcţii continue pe un interval (a, b) se numeşte ecuaţie

diferenţială liniară de ordinul n cu coeficienţi variabili.
Dacă f (x) ≡ 0, se spune că ecuaţia (3.4) este omogenă , iar dacă f (x)
nu este identic nulă , se spune că ecuaţia este neomogenă .
Definiţia 3.5. Punctele ı̂n care se anulează a0 (x) ı̂n (a, b) se numesc
puncte singulare ale ecuaţiei (3.4).
Notăm cu L[y] = a0 (x)y (n) + a1 (x)y (n−1) + . . . + an (x)y numit operator
diferenţial liniar. Ecuaţia (3.4) devine L[y] = f (x).
Operatorul L are proprietatea că ∀α, β ∈ IR şi ϕ, ψ ∈ C n ((a, b)) avem
L[αϕ + βψ] = αL[ϕ] + βL[ψ].
Dacă notăm cu ker L nucleul operatorului diferenţial L (i.e. y ∈ ker L,
dacă L[y] = 0), avem ker L ⊂ C n ((a, b)) dacă se presupune că a0 (x) 6= 0, x ∈
48 CAPITOLUL 3. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDIN SUPERIOR

(a, b), iar dim ker L = n, o bază a spaţiului vectorial finit dimensional ker L
fiind constituită din orice n soluţii particulare liniar independente ı̂n (a, b)
ale ecuaţiei diferenţiale L[y] = 0 şi care vor forma un sistem fundamental
de soluţii pentru ecuaţia omogenă L[y] = 0.
Teorema 3.1. Funcţiile y1 , y2 , . . . , yn ∈ C n ((a, b)) formează un sistem fun-
damental de soluţii pentru ecuaţia diferenţială L[y] = 0 dacă şi numai dacă
¯ ¯
¯ y1 y2 ... yn ¯
¯ ¯
¯ y10 y20 ... yn0 ¯
¯
wronskianul W (y1 , y2 , . . . , yn ) = ¯ ¯ este nenul
...
¯ (n−1) ... ... . . . ¯¯
¯ y y2
(n−1) (n−1) ¯
. . . yn
1
pe (a, b).
Demonstraţie. Dacă funcţiile y1 , y2 , . . . , yn ∈ C n ((a, b)) formează un sistem
fundamental de soluţii, adică y1 , y2 , . . . , yn sunt soluţii particulare liniar in-
dependente ce formează o bază ı̂n ker L, arătăm că ı̂ntr-un punct x0 ∈ (a, b)
avem W (y1 , y2 , . . . , yn )(x0 ) 6= 0.
Intr-adevăr, y1 , y2 , . . . , yn formând o bază ı̂n ker L, pentru orice y ∈ ker L
există un sistem unic de constante c1 , c2 , . . . , cn astfel ı̂ncât
y = c1 y1 + . . . + cn yn (3.5)
Sistemul de constante este unic pentru că , dacă ar mai exista altul
d1 , d2 , . . . , dn diferit de c1 , c2 , . . . , cn , atunci (c1 − d1 )y1 + (c2 − d2 )y2 + . . . +
(cn − dn )yn = 0 ceea ce nu ar fi posibil deoarece y1 , y2 , . . . , yn sunt liniar
independente.
Din (3.5) obţinem pentru punctul x0 :
y(x0 ) = c1 y1 (x0 ) + . . . + cn yn (x0 )
y 0 (x0 ) = c1 y10 (x0 ) + . . . + cn yn0 (x0 )
.. (3.6)
.
(n−1)
y (n−1) (x0 ) = c1 y1 (x0 ) + . . . + cn yn(n−1) (x0 )
Arătăm că acest sistem de ecuaţii ı̂n c1 , c2 , . . . , cn are soluţia unică şi
anume pe c1 , c2 , . . . , cn din (3.5), care e definit pe y ∈ ker L.
Dacă sistemul ar mai avea o altă soluţie d1 , d2 , . . . , dn diferită de c1 , c2 , . . . , cn ,
ea ar defini un alt element Y ∈ ker L :
Y = d1 y1 + d2 y2 + . . . + dn yn
ceea ce ı̂nseamnă că avem
Y (x0 ) = d1 y1 (x0 ) + . . . + dn yn (x0 )
Y 0 (x0 ) = d1 y10 (x0 ) + . . . + dn yn0 (x0 )
.. (3.7)
.
(n−1)
Y (n−1) (x0 ) = d1 y1 (x0 ) + . . . + dn yn(n−1) (x0 )
3.2. ECUAŢII DIFERENŢIALE LINIARE DE ORDINUL N 49

Tinând seama că d1 , d2 , . . . , dn este o soluţie a sistemului (3.6), rezultă

Y (x0 ) = y(x0 ), Y 0 (x0 ) = y 0 (x0 ), Y (n−1) (x0 ) = y (n−1) (x0 ) (3.8)

Insă y şi Y fiind soluţii ale ecuaţiei diferenţiale L[y] = 0 şi verificând
aceleaşi condiţii ale lui Cauchy (3.8) ı̂n punctul x0 , ı̂n baza teoremei de
existenţă şi unicitate a soluţiei problemei Cauchy, ele sunt identice. Deci
y = Y ∈ ker L şi deoarece y1 , y2 , . . . , yn formează o bază ı̂n ker L, vom avea
di = ci , ∀i = 1, n.
Astfel am demonstrat că sistemul (3.6) are o soluţie unică ,
deci W (y1 , y2 , . . . , yn )(x0 ) 6= 0.
Reciproc, dacă y1 , y2 , . . . , yn ∈ ker L sunt astfel ı̂ncât W (y1 , y2 , . . . , yn )(x0 ) 6=
0, atunci arătăm că y1 , y2 , . . . , yn formează un sistem fundamental de soluţii
pe (a, b).
Presupunem contrariul, adică y1 , y2 , . . . , yn sunt liniar dependente pe
(a, b). Atunci există constantele c1 , c2 , . . . , cn nu toate nule astfel ı̂ncât

c1 y1 + . . . + cn yn = 0.

Pentru orice x ∈ (a, b) avem

c1 y1 (x) + . . . + cn yn (x) = 0
c1 y10 (x) + . . . + cn yn0 (x) = 0
.. (3.9)
.
(n−1)
c1 y1 (x) + . . . + cn yn(n−1) (x) = 0

şi ı̂n particular sistemul este verificat şi pentru x0 .

Insă determinantul sistemului ı̂n c1 , c2 , . . . , cn este W (y1 , y2 , . . . , yn )(x0 ) 6=
0 şi prin urmare sistemul are doar soluţia banală c1 = 0, . . . , cn = 0,
contradicţie cu presupunerea făcută . Deci y1 , y2 , . . . , yn sunt liniar inde-
pendente şi formează un sistem fundamental de soluţii pe (a, b).

In ipoteza că y1 , y2 , . . . , yn formează un sistem fundamental de soluţii

pentru ecuaţia diferenţială L[y] = 0, orice soluţie a sa se va scrie

y = c1 y1 + . . . + cn yn , c1 , c2 , . . . , cn ∈ IR.

Observaţia 3.1.

1. Dacă se cunoaşte o soluţie particulară a ecuaţiei L[y] = 0, fie aceea

y1 (x), atunci, prin schimbarea de funcţie y(x) = y1 (x) · z(x), z(x) fiind
noua funcţie necunoscută , ordinul ei poate fi micşorat cu o unitate.

2. Dacă a0 (x) + a1 (x) + . . . + an (x) = 0, atunci ecuaţia L[y] = 0 admite

soluţia particulară y1 (x) = ex .
50 CAPITOLUL 3. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDIN SUPERIOR

3. Dacă an−1 (x) + xan (x) = 0, atunci L[y] = 0 admite soluţia particulară
y1 (x) = x.
4. Ecuaţiile de forma a0 (x)y (n) + a1 (x)y (n−1) + . . . + an (x)y = 0, unde
a0 , . . . , an sunt polinoame, pot admite ca integrale particulare poli-
noame.
Orice soluţie a ecuaţiei diferenţiale L[y] = 0 va fi de forma y = y + yp ,
unde L[y] = 0, iar L[yp ] = f (deci yp este o soluţe particulară a ecuaţiei
diferenţiale L[y] = f ). Soluţia particulară yp se poate obţine cu ajutorul
metodei lui Lagrange, fiind de forma
yp (x) = c1 (x)y1 (x) + c2 (x)y2 (x) + . . . + cn (x)yn (x),
unde c01 (x), c02 (x), . . . , c0n (x) verifică sistemul
c01 (x)y1 (x) + . . . + c0n (x)yn (x) = 0
c01 (x)y10 (x) + . . . + c0n (x)yn0 (x) = 0
.. (3.10)
.
(n−1) f (x)
c01 (x)y1 (x) + . . . + c0n (x)yn(n−1) (x) =
a0 (x)
Exemplul 3.17. Să se construiască ecuaţiile diferenţiale liniare care admit
soluţiile particulare indicate:
a) y1 = cos2 x, y2 = sin2 x
x
b) y1 = e− 2 , y2 = ex , y3 = xex
¯ ¯
¯ cos2 x sin2 x ¯
Demonstraţie. a) Wronskianul este W (y1 , y2 ) = ¯¯ ¯ = sin 2x.
¯
− sin 2x sin 2x
In ipoteza sin 2x 6= 0, ecuaţia căutată va fi
¯ ¯
¯ cos2 x sin2
x y ¯
¯ ¯
¯
W (y1 , y2 , y) = ¯ − sin 2x sin 2x y ¯¯ = 0,
0
¯ −2 cos 2x 2 cos 2x y 00 ¯

deci y 00 sin 2x − 2y 0 cos 2x = 0. ¯ ¯

x
¯ e− 2 ex xex ¯
¯ 1 −x ¯
b) Avem W (y1 , y2 , y3 ) = ¯¯ − 2 e 2 ex ex + xex ¯ = − 1 e 32 x 6= 0.
¯ 4
¯ 1 e− x2 ex 2ex + xex ¯
4
Atunci ecuaţia căutată va fi
¯ −x x ¯
¯ e 2
¯ 1 − x ex xex y ¯¯
¯− e 2 e ex + xex y 0 ¯¯
W (y1 , y2 , y3 , y) = ¯¯ 12 − x = 0,
¯ 4 e 2x e
x 2ex + xex y 00 ¯¯
¯ − 1 e− 2 ex 3ex + xex y 000 ¯
8

deci 2y 000 − 3y 00 + y = 0.
3.2. ECUAŢII DIFERENŢIALE LINIARE DE ORDINUL N 51

Exemplul 3.18. Să se găsească soluţia generală a ecuaţiei

µ ¶
00 1 x 2
y + 2 y=e + ln x , x > 0,
x ln x x

ştiind că o soluţie particulară a ecuaţiei omogene este y1 = ln x.

Demonstraţie. Facem substituţia y = y1 · z = ln x · z. Derivând succesiv

găsim y 0 = x1 ·z+ln x şi y 00 = − x12 z+ x1 z 0 + x1 z 0 +ln x·z 00 = − x12 z+ 2 0 00
¡ 2x z +ln ¢x·z .
1 2 0 00 1 x
Ecuaţia devine −¡x2 z + x z¢ + ln x · z + x2 ln x · ln x · z = e x + ln x sau
ln x·z 00 + x2 z 0 −ex x2 + ln x = 0. Pentru a reduce ordinul acestei ¡ 2 ecuaţii¢ vom
2
face substituţia z 0 = u şi ecuaţia devine u0 + x·ln x · u − e x
x·ln x + 1 = 0.
Aceasta este o ecuaţie liniară de ordinul ı̂ntâi a cărei soluţie generală este
u(x) = ln12 x (c2 + ex · ln2 x) = lnc22 x + ex = z 0 = dx dz
. Integrând obţinem
R dx ³ R ´
x dx x
z = c2 · ln2 x + e + c1 , deci y = ln x · c2 · ln2 x + e + c1 .

Exemplul 3.19. (x − 1)y 00 − xy 0 + y = (x − 1)3 e2x

Demonstraţie. Ecuaţia omogenă este (x − 1)y 00 − xy 0 + y = 0 şi admite

soluţia particulară y1 (x) = x, conform Observaţiei 3.1, punctul 3 şi soluţia
particulară y1 (x) = ex , conform Observaţiei 3.1, punctul 2.
Atunci soluţia generală a ecuaţiei omogene este y(x) = c1 x + c2 ex .
Pentru a determina o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene folosim
metoda lui Lagrange şi căutăm soluţia yp de forma yp (x) = c1 (x)x + c2 (x)ex ,
funcţiile c1 (x) şi c2 (x) determinându-se din sistemul

c01 (x)x + c02 (x)ex = 0

(x − 1)3 e2x (3.11)
c01 (x) + c02 (x)ex =
x−1

Din sistemul (3.11) obţinem c01 (x) = (1 − x)e2x , deci c1 (x) = 34 e2x − x2 e2x şi
c02 (x) = (x2 − x)ex , deci³c2 (x) = 3ex − x 2 x
´ 3xe + x e .
2
Aşadar yp (x) = e2x x2 − 94 x + 3 , iar soluţia generală a ecuaţiei date
³ 2 ´
este y(x) = c1 x + c2 ex + e2x x2 − 94 x + 3 .

Exemplul 3.20. (x3 − x2 + 7x + 9)y 00 − 4(x2 − x + 4)y 0 + (6x − 6)y =

2x2 − 2x − 16, x0 = 0, y0 = 0, y 0 (0) = 0

Demonstraţie. Căutăm pentru ecuaţia omogenă asociată

(x3 − x2 + 7x + 9)y 00 − 4(x2 − x + 4)y 0 + (6x − 6)y = 0

o soluţie de forma y 1 = x2 + a1 xn−1 + . . . + an . Obţinem

n(n − 1)xn+1 + . . . − 4nxn+1 + . . . + 6xn+1 + . . . = 0.

52 CAPITOLUL 3. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDIN SUPERIOR

De aici, prin identificare găsim ecuaţia n2 −n−4n+6 = 0 care are rădăcinile

n1 = 2, n2 = 3.
Notând y 1 = x2 + a1 x + a2 şi y 2 = x3 + b1 x2 + b2 x + b3 şi punând condiţia
sa verifice ecuaţia omogenă obţinem a1 = 0, a2 = 3, b1 = 0, b2 = 3, b3 = −8.
Deci am găsit două soluţii particulare y 1 = x2 + 3, y 2 = x3 + 3x − 8.
Soluţia generală a ecuaţiei omogene asociate este

y(x) = c1 (x2 + 3) + c2 (x3 + 3x − 8).

Căutăm o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene de forma yp (x) =

Ax + B şi găsim A = 1, B = 0.
Astfel yp (x) = x şi y(x) = c1 (x2 + 3) + c2 (x3 + 3x − 8) + x.
Impunând condiţiile Cauchy, obţinem sistemul

3c1 − 8c2 = 0

3c2 + 1 = 0
care are soluţia c1 = − 98 , c2 = − 13 şi care determină soluţia particulară
căutată y(x) = − 19 x2 (3x + 8).

3.2.2 Ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul n cu coeficienţi

constanţi
Definiţia 3.6. O ecuaţie de forma

L[y] = a0 y (n) + a1 y (n−1) + . . . + an y = f (x) (3.12)

cu a0 , a1 , . . . , an constante se numeşte ecuaţii diferenţială liniară de or-

dinul n cu coeficienţi constanţi.
Dacă f (x) ≡ 0, se spune că ecuaţia (3.4) este omogenă , iar dacă f (x)
nu este identic nulă , se spune că ecuaţia este neomogenă .
Definiţia 3.7. Se numeşte polinomul caracteristic ataşat ecuaţiei
omogene L[y] = 0, polinomul F (r) = a0 rn +a1 rn−1 +. . .+an , iar F (r) = 0
se numeşte ecuaţia caracteristică ataşată ecuaţiei L[y] = 0.
Teorema 3.2. 1. Dacă ecuaţia caracteristică F (r) = 0 are rădăcini reale
şi distincte r1 , r2 , . . . , rn , atunci un sistem fundamental de soluţii pen-
tru ecuaţia diferenţială liniară cu coeficienţi constanţi L[y] = 0 este

y1 (x) = er1 x , y2 (x) = er2 x , . . . , yn (x) = ern x .

2. Dacă printre rădăcinile ecuaţiei caracteristice F (r) = 0 există şi rădăcini

reale multiple, de exemplu r1 este rădăcină cu ordinul de multiplici-
tate p, atunci ei ı̂i corespund p soluţii liniar independente ale ecuaţiei
L[y] = 0 :

y1 (x) = er1 x , y2 (x) = xer1 x , . . . , yp (x) = xp−1 er1 x .

3.2. ECUAŢII DIFERENŢIALE LINIARE DE ORDINUL N 53

3. Dacă printre rădăcinile ecuaţiei caracteristice F (r) = 0 există şi rădăcini

complexe, de exemplu r = a + ib, r = a − ib, atunci fiecărei perechi de
rădăcini complexe conjugate ı̂i corespund două soluţii liniar indepen-
dente
y1 (x) = eax cos bx, y2 (x) = eax sin bx.

4. Dacă ecuaţia caracteristică F (r) = 0 are printre soluţiile ei rădăcini

complexe r = a + ib, r = a − ib cu ordinul de multiplicitate p, atunci
lor le corespund 2p soluţii liniar independente

y1 (x) = eax cos bx, y2 (x) = xeax cos bx, . . . , yp (x) = xp−1 eax cos bx

yp+1 (x) = eax sin bx, yp+2 (x) = xeax sin bx, . . . , y2p (x) = xp−1 eax sin bx.

Demonstraţie. 1. Verificăm că yk (x) = erk x este soluţia ecuaţiei L[y] =

0 pentru ∀k = 1, n. Avem L[yk ] = erk x (a0 rkn + a1 rkn−1 + . . . + an ) = 0,
deoarece rk este rădăcina ecuaţiei caracteristice. Deci yk (x) = erk x este
soluţia ecuaţiei L[y] = 0 pentru ∀k = 1, n.
Soluţiile y1 , y2 , . . . , yn formează un sistem fundamental, deoarece wron-
skianul lor este egal cu produsul dintre e(r1 +...+rn )x şi determinantul Vander-
monde al numerelor distincte r1 , . . . , rn şi deci este diferit de zero. Aşadar,
soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale omogene este y = c1 er1 x + c2 er2 x +
. . . + cn ern x .
2. Dacă r1 este rădăcină ecuaţiei caracteristice cu ordinul de multiplici-
tate p, atunci

F (r1 ) = 0, F 0 (r1 ) = 0, F 00 (r1 ) = 0, . . . , F (p−1) (r1 ) = 0, F (p) (r1 ) 6= 0.

Pentru y = erx z, calculăm derivatele cu ajutorul formulei lui Leibniz şi

obţinem

y 0 = erx (rz + z 0 )
y 00 = erx (r2 z + 2rz + z 00 )
.. (3.13)
.
y (n) = erx (rn z + Cn1 rn−1 z 0 + Cn2 rn−2 z 00 + . . . + Cnn z (n) ),

de unde rezultă că L[erx z] = erx (bn z +bn−1 z 0 +. . .+b0 z (n) ), unde coeficienţii
se determină cu formulele (3.13). Avem

bn = a0 rn + a1 rn−1 + . . . + an = F (r)

şi ı̂n general

j F (j)(r)
bn−j = Cnj rn−j + a1 Cn−1 rn−j−1 + . . . + an−j Cjj = , j = 1, n
j!
54 CAPITOLUL 3. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDIN SUPERIOR

De unde rezultă că

" #
F 0 (r) 0 F 00 (r) 00 F (n)(r) (n)
L[erx z] = erx F (r)z + z + z + ... + z
1! 2! n!
h i
F (p)(r1 ) (p) F (n)(r) (n)
Aşadar, L[er1 x z] = er1 x p! z + ... + n! z .
Dacă z este ı̂nlocuit cu 1, x, . . . , xp−1 , paranteza din membrul al doilea
este nulă şi, prin urmare, avem

L[er1 x ] = 0, L[er2 x ] = 0, . . . , L[ern x ] = 0,

ceea ce ı̂nseamnă că er1 x , xer1 x , . . . , xp−1 er1 x sunt soluţiile ecuaţiei diferenţiale
L[y] = 0.
Inmulţind aceste soluţii cu constante oarecare şi adunând deducem că la
rădăcina r1 cu ordinul de multiplicitate p a ecuaţiei caracteristice corespunde
soluţia y = er1 x (c0 xp−1 + c1 xp−2 + . . . + cp−1 ) ce depinde de p constante
oarecare c0 , c1 , . . . , cp−1 .
3. Fie r = a + ib rădăcină complexă a ecuaţiei caracteristice. Aceasta
ı̂nseamnă că funcţia y = e(a+ib)x = eax eibx = eax cos bx + ieax sin bx este o
soluţie complexă a ecuaţiei L[y] = 0. Deoarece L[eax cos bx + ieax sin bx] = 0
este echivalent cu L[eax cos bx]+iL[eax sin bx] = 0, ı̂nseamnă că L[eax cos bx] =
0 şi L[eax sin bx] = 0, deci eax cos bx şi eax sin bx sunt soluţii ale ecuaţiei
L[y] = 0 ce corespund oricărei rădăcini complexe r = a + ib a ecuaţiei car-
acteristice.
4. Rezultă din 2 şi 3.

Exemplul 3.21. y 00 − y = 0, y(0) = 2, y 0 (0) = 0

Demonstraţie. Ecuaţia caracteristică este r2 − 1 = 0 şi are rădăcinile r1 =

−1, r2 = 1. Deci un sistem fundamental de soluţii este y1 (x) = e−x , y2 (x) =
ex , iar soluţia generală va fi y(x) = c1 e−x + c2 ex .
Impunem soluţiei şi derivatei ei condiţiile Cauchy date şi obţinem sis-
temul c1 + c2 = 2, −c1 + c2 = 0 care are soluţia c1 = c2 = 1. Aşadar, soluţia
particulară este y(x) = e−x + ex .

Exemplul 3.22. y 00 + 2y 0 + y = 0, y(0) = 0, y 0 (0) = 1

Demonstraţie. Ecuaţia caracteristică este r2 + 2r + 1 = 0 şi are rădăcinile

r1 = r2 = −1. Deci un sistem fundamental de soluţii este y1 (x) = e−x , y2 (x) =
xe−x , iar soluţia generală va fi y(x) = c1 e−x + c2 xe−x .
Impunem soluţiei şi derivatei ei condiţiile Cauchy date şi obţinem c1 =
0, c2 = 1, deci soluţia particulară este y(x) = xe−x .

Exemplul 3.23. y 00 + y 0 + y = 0
3.2. ECUAŢII DIFERENŢIALE LINIARE DE ORDINUL N 55

Demonstraţie.√ Ecuaţia caracteristică

√ este r2 + r + 1 = 0 şi are rădăcinile
1 3 1 3
r1 = − 2 + i 2 , r2 = − 2 − i 2 . Deci un sistem fundamental de soluţii
x
√ x
√
3 3
este y1 (x) = e− 2 cos 2 x, y2 (x) = e− 2 sin 2 x, iar soluţia generală va fi
√ √
− x2 3 x
y(x) = c1 e cos 2 x + c2 e− 2 sin 23 x.

Exemplul 3.24. y IV + 2y 00 + y = 0

Demonstraţie. Ecuaţia caracteristică este r4 + r2 + 1 = 0 şi are rădăcinile

r1 = r2 = −i, r3 = r4 = i. Deci un sistem fundamental de soluţii este
y1 (x) = cos x, y2 (x) = x cos x, y3 (x) = sin x, y4 (x) = x sin x, iar soluţia
generală va fi y(x) = c1 cos x + c2 x cos x + c3 sin x + c4 x sin x

Teorema 3.3. Fie y soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale liniare omo-

gene cu coeficienţi constanţi şi yp o soluţie particulară a ecuaţiei neomo-
gene L[y] = f . Atunci soluţia generală a ecuaţiei liniare neomogene este
y = y + yp , yp putându-se determina ı̂ntotdeauna prin metoda variaţiei con-
stantelor.

In anumite cazuri se poate determina forma soluţiei particulare yp după

forma funcţiei f (x). Indicăm ı̂n continuare câteva astfel de cazuri:

1. Dacă f = c, F (0) 6= 0, atunci

c
yp (x) =
an

2. Dacă f = c, F (0) = 0, F 0 (0) = 0, . . . , F (p−1) (0) = 0, F (p) (0) 6= 0,

atunci
cxp
yp (x) =
p!an−p

3. Dacă f = ceαx , F (α) 6= 0, atunci

ceαx
yp (x) =
F (α)

4. Dacă f = ceαx , F (α) = 0, F 0 (α) = 0, . . . , F (p−1) (α) = 0, F (p) (α) 6= 0,

atunci
ceαx xp
yp (x) = (p)
F (α)
Prin schimbarea de funcţie y(x) = eαx z(x), z(x) fiind noua funcţie
necunoscută regăsim cazurile 1,2.

5. Dacă f = Pm (x) şi F (0) 6= 0, Pm (x) fiind un polinom ı̂n x de grad m,

atunci

yp (x) = Qm (x), unde Qm (x) este un polinom ı̂n x de grad m

56 CAPITOLUL 3. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDIN SUPERIOR

6. Dacă f = Pm (x) şi F (0) = 0, F 0 (0) = 0, . . . , F (p−1) (0) = 0, F (p) (0) 6=

0, atunci
yp (x) = xp Qm (x)

7. Dacă f = eαx Pm (x) şi F (α) 6= 0, Pm (x) fiind un polinom ı̂n x de grad
m, atunci

yp (x) = eαx Qm (x), unde Qm (x) este un polinom ı̂n x de grad m

8. Dacă f = eαx Pm (x), F (α) = 0, F 0 (α) = 0, . . . , F (p−1) (α) = 0, F (p) (α) 6=

0, atunci
yp (x) = xp eαx Qm (x)
In cazurile 7 şi 8 punând y(x) = eαx z(x), z(x) fiind noua funcţie
necunoscută , regăsim rezultatele de la punctele 5 şi 6.

9. Dacă f = eαx Pm
1 (x) cos βx+eαx P 2 (x) sin βx, iar F (α+iβ) 6= 0, atunci
m

yp (x) = eαx [Q1m (x) cos βx + Q1m (x) sin βx]

10. Dacă f = eαx Pm (x) şi α + iβ este o rădăcină multiplă de ordinul p a

lui F (r), atunci

yp (x) = eαx xp [Q1m (x) cos βx + Q1m (x) sin βx]

Folosind formulele lui Euler

eiβx + eiβx eiβx − e−iβx
cos βx = şi sin βx = ,
2 2i
cazurile 9 şi 10 se reduc la cele de la punctele 7 şi 8.
1
Exemplul 3.25. y 00 + 3y 0 + 2y = 1+ex

Demonstraţie. Asociem ecuaţia omogenă y 00 + 3y 0 + 2y = 0. Ecuaţia sa

caracteristică este r2 + 3r + 2 = 0 şi are rădăcinile r1 = −1, r2 = −2. Deci
soluţia generală a ecuaţiei omogene este y(x) = c1 e−x + c2 e−2x .
Vom determina o soluţie particulară yp (x) a ecuaţiei neomogene cu aju-
torul metodei variaţiei constantelor, de forma yp (x) = c1 (x)e−x + c2 (x)e−2x .
Sistemul
c01 (x)e−x + c02 (x)e−2x = 0
1
−c01 (x)e−x − 2c02 (x)e−2x =
1 + ex
ex 2x e
are soluţia c01 (x) = 1+ex şi c02 (x) = − 1+ex , de unde deducem

c1 (x) = ln(1 + ex ), c(x) = −ex + ln(1 + ex ),

3.2. ECUAŢII DIFERENŢIALE LINIARE DE ORDINUL N 57

deci yp (x) = −e−x + (e−x + e−2x ) ln(1 + ex ).

Aşadar, soluţia generală este

y(x) = y(x) + yp (x) =

= c1 e−x + c2 e−2x − e−x + (e−x + e−2x ) ln(1 + ex ).

Exemplul 3.26. y 00 + y 0 = 3

Demonstraţie. Ecuaţia caracteristică asociată ecuaţiei omogene este r2 +r =

0 şi are rădăcinile r1 = 0, r2 = −1. Deci soluţia generală a ecuaţiei omogene
este y(x) = c1 + c2 e−x . O soluţie particulară yp (x) a ecuaţiei neomogene
3x
este de forma yp (x) = 1!·1 = 3x, deci soluţia generală este

y(x) = c1 + c2 e−x + 3x.

ex e−x
Exemplul 3.27. y 00 + y = 2 + 2

Demonstraţie. Ecuaţia caracteristică asociată ecuaţiei omogene este F (r) =

r2 + 1 = 0 şi are rădăcinile r1 = i, r2 = −i. Deci soluţia generală a ecuaţiei
omogene este y(x) = c1 cos x + c2 sin x.
O soluţie particulară yp (x) a ecuaţiei neomogene este de forma

yp (x) = yp1 (x) + yp2 (x),

ex e−x
unde L[yp1 (x)] = 2
2 , L[yp (x)] = 2 . Deoarece F (1) 6= 0, avem
ex e−x
ex e−x
yp1 (x) = 2
F (1) = 4 . Analog yp2 (x) = 2
F (−1) = 4 .
x −x
Deci yp (x) = e4
+ e 4 = chx 2 .
chx
Soluţia generală a ecuaţiei date este y(x) = c1 cos x + c2 sin x + 2 .

Exemplul 3.28. y 00 − 4y 0 + 4y = e2x

Demonstraţie. Ecuaţia caracteristică asociată ecuaţiei omogene este F (r) =

r2 − 4r + 4 = 0 şi are rădăcinile r1 = r2 = 2. Deci soluţia generală a ecuaţiei
omogene este y(x) = c1 e2x + c2 xe2x .
Cum F (2) = 0, F 0 (2) = 0, F 00 (2) = 2 6= 0, o soluţie particulară a ecuaţiei
2x x2 2x 2
neomogene se caută de forma yp (x) = Fe 00 (2) = e 2x .
e2x x2
Soluţia generală a ecuaţiei date este y(x) = c1 e2x + c2 xe2x + 2 .

Exemplul 3.29. y 00 − 9y 0 + 20y = 4000x2

58 CAPITOLUL 3. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDIN SUPERIOR

Demonstraţie. Ecuaţia caracteristică asociată ecuaţiei omogene este F (r) =

r2 − 9r + 20 = 0 şi are rădăcinile r1 = 4, r2 = 5. Deci soluţia generală a
ecuaţiei omogene este y(x) = c1 e4x + c2 e5x .
Cum F (0) 6= 0, o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene se caută de
forma yp (x) = ax2 + bx + c. Din L[ax2 + bx + c] = 4000x2 , prin identificarea
coeficienţilor, deducem că a = 200, b = 180, c = 61, deci

yp (x) = 200x2 + 180x + 61.

Soluţia generală a ecuaţiei date este

y(x) = c1 e4x + c2 e5x + 200x2 + 180x + 61.

Exemplul 3.30. y 00 − 5y 0 = −5x2 + 2x, y(0) = 0, y 0 (0) = 0

Demonstraţie. Ecuaţia caracteristică asociată ecuaţiei omogene este F (r) =

r2 − 5r = 0 şi are rădăcinile r1 = 0, r2 = 5. Deci soluţia generală a ecuaţiei
omogene este y(x) = c1 + c2 e5x .
Cum F (0) = 0, F 0 (0) = 2 6= 0, o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene
se caută de forma yp (x) = x(ax2 +bx+c). Din L[x(ax2 +bx+c)] = −5x2 +2x,
3
găsim a = 13 , b = 0, c = 0, deci yp (x) = x3 .
3
Soluţia generală a ecuaţiei neomogene este y(x) = c1 + c2 e5x + x3 .
Pentru rezolvarea problemei Cauchy calculăm y 0 (x) = 5c2 e5x + x2 şi
obţinem 0 = y(0) = c1 + c2 şi 0 = y 0 (0) = 5c2 , deci c1 = c2 = 0. Aşadar,
3
soluţia particulară căutată este y(x) = x3 .

Exemplul 3.31. y 00 − 3y 0 + 2y = e3x (x2 + x)

Demonstraţie. Ecuaţia caracteristică asociată ecuaţiei omogene este F (r) =

r2 − 3r + 2 = 0 şi are rădăcinile r1 = 1, r2 = 2. Deci soluţia generală a
ecuaţiei omogene este y(x) = c1 ex + c2 e2x .
Cum F (3) = 2 6= 0, o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene se caută
de forma yp (x) = (ax2 + bx + c)e3x . Avem

yp0 (x) = 3e3x (ax2 + bx + c) + e3x (2ax + b)

yp00 (x) = 9e3x (ax2 + bx + c) + 6e3x (2ax + b) + e3x 2a

Inlocuind yp , yp0 , yp00 ı̂n ecuaţia neomogenă dată şi identificând coeficientii
2
obţinem a = 21 , b = −1, c = 1. Deci yp (x) = x −2x+22 .
2
Soluţia generală a ecuaţiei neomogene este y(x) = c1 ex +c2 e2x + x −2x+22 .

Exemplul 3.32. y 00 − y = xex + x3 e−x

3.2. ECUAŢII DIFERENŢIALE LINIARE DE ORDINUL N 59

Demonstraţie. Ecuaţia caracteristică asociată ecuaţiei omogene este F (r) =

r2 − 1 = 0 şi are rădăcinile r1 = 1, r2 = −1. Deci soluţia generală a ecuaţiei
omogene este y(x) = c1 ex + c2 e−x .
Căutăm soluţia particulară a ecuaţiei neomogene de forma yp (x) =
yp1 (x) + yp2 (x), unde L[yp1 (x)] = xex şi L[yp2 (x)] = x3 e−x .
Cum F (1) = 0, F 0 (1) 6= 0, vom lua yp1 (x) = x(ax + b)ex şi obţinem
2
a = 41 , b = − 14 . Deci yp1 (x) = x 4−x ex .
Cum F (−1) = 0, F 0 (−1) 6= 0, vom lua yp2 (x) = x(cx3 +dx2 +ex+f )e−x şi
³ 4 ´
1 1 3 2 −x x x3 3 2 3
obţinem c = − 8 , d = − 4 , e = f = − 8 . Deci yp (x) = e − − 4 − 8x − 8x .
2
³ 4 3
´ 8
Atunci yp (x) = x 4−x ex + e−x − x8 − x4 − 38 x2 − 38 x .
Soluţia generală a ecuaţiei neomogene este
µ 4 ¶
x −x x2 − x x −x x x3 3 2 3
y(x) = c1 e + c2 e + e +e − − − x − x .
4 8 4 8 8

Exemplul 3.33. y 00 − y = xex sin x

Demonstraţie. Ecuaţia caracteristică asociată ecuaţiei omogene este F (r) =

r2 − 1 = 0 şi are rădăcinile r1 = 1, r2 = −1. Deci soluţia generală a ecuaţiei
omogene este y(x) = c1 ex + c2 e−x .
Pentru a calcula mai uşor pe yp (x) facem schimbarea de funcţie y(x) =
u(x)ex şi obţinem u00 + 2u0 = x sin x. Pentru această ecuaţie căutăm up (x)
de forma up (x) = (ax+b) ¡ sin x¢+(cx +d)¡ cos x. Obţinem
¢ a = 13 , b = − 10
9 ,c =
2 14 x 10 2 14
− 3 , d = 9 şi up (x) = 3 − 9 sin x + − 3 x + 9 cos x. Soluţia yp (x) va fi
yp (x) = up (x)ex . Atunci
·µ ¶ µ ¶ ¸
x −x x x 10 2 14
y(x) = c1 e + c2 e + e − sin x + − x + cos x .
3 9 3 9

Exemplul 3.34. y 00 − 2y 0 + 2y = 2ex cos x − 4xex sin x

Demonstraţie. Ecuaţia caracteristică asociată ecuaţiei omogene este F (r) =

r2 − 2r + 2 = 0 şi are rădăcinile r1 = 1 + i, r2 = 1 − i. Deci soluţia generală
a ecuaţiei omogene este y(x) = c1 ex cos x + c2 ex sin x.
Facem substituţia y(x) = u(x)ex şi ecuaţia dată devine

L[u] = u00 + u = 2 cos x − 4x sin x.

Căutăm up (x) = u1p (x) + u2p (x), unde L[u1p (x)] = 2 cos x şi L[u2p (x)] =
−4x sin x.
Ecuaţia caracteristică asociată ecuaţiei omogene ı̂n u este r2 +1 = 0 şi are
rădăcinile simple r1 = i, r2 = −i. Atunci căutăm u1p (x) = x(a cos x + b sin x)
60 CAPITOLUL 3. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDIN SUPERIOR

şi u2p (x) = x[(cx+d) cos x+(ex+f ) sin x]. Introducând ı̂n ecuaţia neomogenă
ı̂n u determinăm coeficienţii a = c = 1, b = d = e = f = 0, deci up (x) =
x2 cos x şi yp (x) = x2 cos xex . Aşadar, soluţia generală a ecuaţiei date este
y(x) = c1 ex cos x + c2 ex sin x + x2 cos xex .

3.3 Aplicaţii
3.3.1 Ecuaţii Euler
Definiţia 3.8. Ecuaţia diferenţială liniară de ordinul n de forma

L[y] = a0 xn y (n) + a1 xn−1 y (n−1) + . . . + an y = f (x) (3.14)

cu a0 , a1 , . . . , an constante şi f ∈ C 1 (I) se numeşte ecuaţie Euler.

Dacă f (x) ≡ 0, ecuaţia (3.14) se numeşte omogenă , iar dacă f (x) 6= 0,
ecuaţia (3.14) se numeşte neomogenă .
O ecuaţie Euler se poate transforma ı̂ntr-o ecuţie cu coeficienţi constanţi
prin schimbarea de variabilă |x| = et . Vom analiza cazul x > 0, cazul x < 0
tratându-se analog. Avem :

dy dy dt
y 0 (x) = = · = y 0 (t) · e−t
dx dt dx

dy 0 dy 0 dt d(y 0 (t) · e−t )

y 00 (x) = = · = e−t · = e−2t · (y 00 (t) − y 0 (t))
dx dt dx dt
Derivata de ordinul k va fi
³ ´
y (k) = e−kt y (k) (t) + α1 y (k−1) (t) + . . . + αk−1 y 0 (t) ,

unde α1 , . . . , αk−1 sunt constante.

Exemplul 3.35. x2 y 00 − xy 0 + y = x

Demonstraţie. Cu substituţia de mai sus, ecuaţia devine

e2t ·e−2t ·(y 00 (t)−y 0 (t))−et ·y 0 (t)·e−t +y(t) = et sau y 00 (t)−2y 0 (t)+y(t) = et

Ecuaţia caracteristică asociată ecuaţiei omogene y 00 (t) − 2y 0 (t) + y(t) = 0

este F (r) = r2 − 2r + 1 = (r − 1)2 = 0 şi are rădăcinile r1 = r2 = 1. Atunci
soluţia generală a ecuaţiei omogene este y(t) = c1 et + c2 tet .
O soluţie particulară a ecuaţiei neomogene ı̂n y 00 (t) − 2y 0 (t) + y(t) = et
2 t 2 t
este de forma yp (t) = Ft00e(1) = t 2e .
t2 et x ln2 x
Deci y(t) = c1 et + c2 tet + 2 şi y(x) = c1 x + c2 x ln x + 2 .
3.3. APLICAŢII 61

3.3.2 Metoda eliminării pentru sisteme diferenţiale liniare

Metoda derivării şi eliminării permite reducerea sistemelor de ordinul I
la ecuaţii de ordin superior.
Exemplul 3.36.
tx0 − x − 3y = t
ty 0 − x + y = 0

Demonstraţie. Pentru a reduce sistemul la o ecuaţie cu coeficienţi constanţi

trebuie să facem schimbarea de variabilă independentă t = eτ . Vom avea
1 dx dy 1 dy
dt = eτ dτ ; dτ 1 1 dx dx dτ
dt = eτ = t ; dt = dτ · dt = t · dτ ; dt = t · dτ . Sistemul devine

dx
− x − 3y = eτ
dτ (3.15)
dy
−x+y =0
dτ
Vom deriva ı̂n raport cu τ prima ecuaţie şi obţinem

x00 − x0 − 3y 0 = eτ . (3.16)

Din ecuaţia a doua a sistemului avem y 0 = x − y. Introducând expresia lui

y 0 ı̂n ecuaţia (3.16), obţinem

x00 − x0 − 3x + 3y = eτ . (3.17)

Din prima ecuaţie a sistemului (3.15) avem

3y = x0 − x − eτ . (3.18)

Introducând expresia lui y din (3.18), ecuaţia (3.17) devine

x00 − x0 − 3x + x0 − x − eτ = eτ sau x00 − 4x = 2eτ .

Această ecuaţie cu coeficienţi constanţi este echivalentă cu sistemul (3.15).

Ecuaţia caracteristică asociată ecuaţiei omogene este F (r) = r2 − 4 = 0 şi
are rădăcinile r1 = 2, r2 = −2. Soluţia generală a ecuaţiei omogene este

x(τ ) = c1 e2τ + c2 e−2τ .

O soluţie particulară a ecuaţiei neomogene este de forma

2eτ 2
xp (τ ) = = − eτ .
F (1) 3
Deci soluţia generală a ecuaţiei neomogene este
2
x(τ ) = c1 e2τ + c2 e−2τ − eτ .
3
62 CAPITOLUL 3. ECUAŢII DIFERENŢIALE DE ORDIN SUPERIOR

Revenind la variabila t avem x(t) = c1 t2 + c2 t−2 − 23 t. Din ecuaţia (3.18)

determinăm y:
µ ¶ µ ¶
1 dx 1 dx
y= · − x − eτ = · t · −x−t =
3 dτ 3 dt
µ ¶
1 2 2 1 ¡ ¢
· 2c1 t − 2c2 t − t − c1 t − c2 t + t − t = · c1 t2 − 3c2 t−2 − t
2 −2 2 −2
3 3 3 3

Exemplul 3.37.
x0 + 5x + y = 7et − 27
y 0 − 2x + 3y = −3et + 12

Demonstraţie. Din prima ecuaţie scoatem y şi derivăm :

y = 7et − 27 − 5x − x0 ; y 0 = 7et − 5 − x00 .

Inlocuim ı̂n a doua ecuaţie a sistemului şi obţinem

x00 + 8x0 + 17x = 31et − 93.

Ecuaţia caracteristică asociată ecuaţiei omogene este F (r) = r2 +8r+17 = 0

şi are rădăcinile r1 = −4+i, r2 = −4−i. Soluţia generală a ecuaţiei omogene
este x(t) = e−4t (c1 cos t + c2 sin t).
Căutăm o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene cu ajutorul metodei
lui Lagrange, de forma xp (t) = e−4t (c1 (t) cos t + c2 (t) sin t). Funcţiile c1 (t) şi
c2 (t) le determinăm din sistemul :

c01 (t) cos te−4t + c02 (t) sin te−4t = 0

c01 (t)(− sin te−4t − 4 cos te−4t ) + c02 (t)(cos te−4t − 4 sin te−4t ) = 31et − 93
Obţinem c01 (t) = −31 sin te5t +93 sin te4t şi c02 (t) = 31 cos te5t −93 cos te4t .
Atunci
31 5t 93
c1 (t) = − e (5 sin t − cos t) + e4t (4 sin t − cos t),
26 17
31 5t 93
c2 (t) = e (5 sin t + cos t) − e4t (4 sin t + cos t).
26 17
31 t 93
Deci x(t) = e−4t (c1 cos t + c2 sin t) + 26 e − 17 .
−4t 2 t 6
Rezultă y(t) = e [(c1 − c2 ) sin t − (c1 (t) − c2 ) cos t) − 13 e + 17 .

Exemplul 3.38.
y10 = −y2 + 1
x2 y20 = −2y1 + x2 ln x
3.3. APLICAŢII 63

Demonstraţie. Derivăm prima ecuaţie şi obţinem y20 = −y100 . Inlocuind ı̂n a
doua ecuaţie obţinem x2 y100 − 2y1 = −x2 ln x care este o ecuaţie Euler.
Ecuaţia omogenă ataşată este x2 y100 − 2y1 = 0. Facem schimbarea x = et
şi obţinem y100 −y10 −2y1 = 0. Ecuaţia caracteristică asociată este r2 −r−2 = 0
şi are rădăcinile r1 = 2, r2 = −1. Atunci soluţia generală a ecuaţiei omogene
este y 1 (t) = c1 e2t +c2 e−t şi y 1 (x) = c1 x2 +c2 x1 . Căutăm o soluţie particulară
a ecuaţiei neomogene cu metoda lui Lagrange, de forma :
1
y1p (x) = c1 (x)x2 + c2 (x)
x
şi determinăm funcţiile c1 (x), c2 (x) din sistemul :
1
c01 (x)x2 + c02 (x) =0
x
1 −x2 ln x
2xc01 (x) − c02 (x) = = − ln x
x2 x2
Atunci c01 (x) = − ln x 0
, c (x) = ln3x . Deci c1 (x) = 6x12 ln x + 6x
3x3 2
1
ln x + 1
6x ,
c2 (x) = 31 (x ln x − x).
Atunci y1p (x) = 16 x ln x + 21 ln x + x6 − 13 .
Avem y1 (x) = c1 x2 + c2 x1 + 16 x ln x + 12 ln x + x6 − 13 .
Din prima ecuaţie avem y2 (x) = 1−y10 = 16 ln x−2c1 x−c2 x12 + 2x 1
− 23 .
Capitolul 4

Ecuaţii cu derivate parţiale

de ordinul ı̂ntâi

4.1 Integrale prime pentru sisteme diferenţiale

Definiţia 4.1. Un sistem diferenţial de forma
x0j = vj (x1 , . . . , xn ), j = 1, 2, . . . , n, (4.1)
unde v = (v1 , . . . , vn ) : U −→ IRn este un câmp de vectori de clasă C r (r ≥ 1)
definit ı̂ntr-un domeniu U ⊂ IRn se numeşte sistem diferenţial autonom.
Sistemul (4.1) se poate scrie şi ”sub formă simetrică ” astfel
dx1 dxn
= ... = (= dt)
v1 vn
Câmpul v asociază fiecărui punct x ∈ U un vector tangent v(x) ∈ Tx U ' IRn .
Dacă f : U → IR este o funcţie de clasă C 1 (U ), atunci pentru orice x ∈ U se
poate considera derivata lui f ı̂n punctul x şi ı̂n direcţia vectorului
Xn
df df ∂f
v(x), notată dv (x) şi definită prin dv (x) = · vi (x) (aşa cum se ştie de
∂xi
i=1
la cursul de analiză ).
Definiţia 4.2. Fie v : U → IRn un câmp de vectori şi f : U → IR o funcţie
de clasă C 1 (U ). Funcţia f se numeşte o integrală primă a sistemului
diferenţial x0 = v(x), x ∈ U , dacă derivata sa ı̂n direcţia câmpului de
df
vectori v este nulă ı̂n fiecare punct din U , adică dv = 0.
Proprietatea unei funcţii f de a fi integrală primă se poate enunţa echiva-
lent şi astfel : o funcţie diferenţiabilă f : U → IR este o integrală primă
pentru sistemul diferenţial autonom x0 = v(x) dacă şi numai dacă oricare ar
fi soluţia x = ϕ(t), ϕ : I → U , funcţia f ◦ ϕ este constantă pe I. Intr-adevăr,
∀t ∈ I, dϕdt = v(ϕ(t)) şi
n
X ∂f X ∂f n
d dϕi df
(f ◦ϕ)|t=t0 = |ϕ(t0 ) · |t=t0 = |ϕ(t0 ) ·v i (ϕ(t0 )) = (ϕ(t0 )).
dt ∂xi dt ∂xi dv
i=1 i=1

64
4.1. INTEGRALE PRIME PENTRU SISTEME DIFERENŢIALE 65

Uneori se mai scrie f (x1 , . . . , xn ) = c constant. De aceea se mai spune că

integralele prime reprezintă legi de conservare.
In exerciţii, pentru determinarea integralelor prime ale unor sisteme con-
crete se recomandă scrierea lor sub forma simetrică dx dxn
v1 = . . . = vn şi găsirea
1

(prin aplicarea proprietăţilor rapoartelor egale) unui raport de forma df0 egal
cu rapoartele precedente. Atunci f va fi o integrală primă , deoarece df = 0,
deci f =constant ı̂n lungul curbelor integrale.
Exemplul 4.1. Să se găsească integrale prime ale sistemului simetric :
dx dy dz
= = .
z−y x−z y−x
Demonstraţie. Folosind proprietăţile proporţiilor, putem scrie sistemul dat
astfel :
dx dy dz dx + dy + dz dx + dy + dz
= = = =
z−y x−z y−x z−x+x−z+y−x 0
şi
dx dy dz xdx + ydy + zdz xdx + ydy + zdz
= = = =
z−y x−z y−x x(z − x) + y(x − z) + z(y − x) 0
De aici rezultă două ecuaţii diferenţiale, dacă egalăm cu zero numărătorii
ultimelor rapoarte din cele două şiruri de rapoarte egale :
dx + dy + dz = 0 şi xdx + ydy + zdz = 0
Ele ne dau două integrale prime x + y + z = c1 şi x2 + y 2 + z 2 = c2 .

In general, pentru un sistem diferenţial autonom pot să nu existe in-

tegrale prime globale, adică definite pe ı̂ntreg domeniul U ⊂ IRn . Există
ı̂nsă integrale prime locale (adică definite ı̂ntr-o vecinătate a oricărui punct
x0 ∈ U ), fapt enunţat ı̂n teorema următoare; demonstraţia poate fi găsită
ı̂n [5], pg. 305.
Teorema 4.1. Fie v : U → IRn un câmp de vectori de clasă C r (U ) (r ≥ 2)pe
domeniul U ⊂ IRn şi fie x0 ∈ U un punct nesingular al câmpului (v(x0 ) 6= 0).
Atunci există o vecinătate W a lui x0 ı̂n U astfel ı̂ncât sistemul diferenţial
autonom x0 = v(x), x ∈ W are, ı̂n domeniul W , n − 1 integrale prime
funcţional independente f1 , . . . , fn−1 şi orice integrală primă a sistemului ı̂n
domeniul W este funcţie de f1 , . . . , fn−1 .
Observaţia 4.1. Pentru sistemele diferenţiale neautonome x0 = v(x, t), t ∈
IR, x ∈ U , o funcţie f : U ×IR → IR diferenţiabilă va fi integrală primă de-
pendentă de timp dacă ea este integrală primă pentru sistemul autonom
care se obţine din sistemul precedent prin adăugarea ecuaţiei t0 = 1:
X 0 = V (X), X ∈ U × IR, X = (x, t), V (X) = (v(x, t), 1).
Câmpul de vectori V nu se anulează şi i se poate aplica Teorema 4.1.
66CAPITOLUL 4. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL ÎNTÂI

4.2 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul ı̂ntâi

Definiţia 4.3. Fie v : U → IRn un câmp de vectori de clasă C r (U ) (r ≥ 2)
şi v1 , . . . , vn : U → IR componentele sale. Se numeşte ecuaţie cu derivate
parţiale de ordinul ı̂ntâi liniară omogenă pentru funcţia necunoscută
u : U → IR de clasă C 1 , egalitatea
n
X ∂u
vi (x1 , . . . , xn ) (x1 , . . . , xn ) = 0, x = (x1 , . . . , xn ) ∈ U (4.2)
∂xi
i=1

Definiţia 4.4. Funcţia u : U → IR de clasă C 1 care verifică relaţia (4.2)

pentru ∀x ∈ U se numeşte soluţie a ecuaţiei (4.2) pe domeniul U .

Teorema 4.2. Orice integrală primă pe U a sistemului autonom x0 = v(x)

este soluţie pe U a ecuaţiei (4.2) şi, reciproc, orice soluţie pe U a ecuaţiei
(4.2) este integrală primă pe U a sistemului x0 = v(x).

Demonstraţie. Fie u : U → IR o funcţie de clasă C 1 care este integrală primă

a sistemului diferenţial x0 = v(x), x ∈ U .
X n
du ∂u
Atunci 0 = dv (x) = · vi (x), ∀x ∈ U , deci funcţia u este soluţie a
∂xi
i=1
ecuaţiei (4.2).
Reciproc, fie u : U → IR o soluţie a ecuaţiei (4.2) şi fie ϕ : I → U o soluţie
oarecare a sistemului diferenţial x0 = v(x). Pentru ∀t ∈ I avem din (4.2) :
n
X ∂u
vi (ϕ(t)) (ϕ(t)) = 0.
∂xi
i=1

n
X
dϕ ∂u dϕi
Dar dt = v(ϕ(t)), deci rezultă (ϕ(t)) = 0, ∀t ∈ I sau echivalent
∂xi dt
i=1
d(u◦ϕ)
dt = 0, ∀t ∈ I, adică u ◦ ϕ = constantă pe I, deci funcţia u este integrală
primă a sistemului autonom.

Observaţia 4.2. Sistemul diferenţial autonom

dx1 dx2 dxn

= = ... =
v1 (x1 , . . . , xn ) v2 (x1 , . . . , xn ) vn (x1 , . . . , xn )

se numeşte sistemul caracteristic

p asociatp
ecuaţiei (4.2).
Exemplul 4.2. xy ∂u∂x − y 1 − y 2 ∂u + (z 1 − y 2 − axy) ∂u = 0
∂y ∂z

Demonstraţie. Sistemul caracteristic asociat este

dx dy dz
= p = p
xy −y 1 − y 2 z 1 − y 2 − axy
4.2. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL ÎNTÂI 67

Din primele două rapoarte obţinem dx

x = √dy şi integrând avem
− 1−y 2

ln |x| + arcsin y = c,

deci xearcsin y = c1 . Din √dy = √ dz

şi din prima integrală primă
−y 1−y 2 z 1−y 2 −axy
obţinută avem
dz z e− arcsin y
− = ac1 p
dy y 1 − y2
care este o ecuaţie diferenţială
p liniară ı̂n z. Atunci
psoluţia sa generală este
− arcsin y
z = cy2 · ac1 e 2y (y + 1 − y 2 ) sau 2yz + ax(y + 1 − y 2 ) = 2c2 , care este
cea de-a doua integrală primă .
Soluţia generală a ecuaţiei date este
p
u(x, y, z) = Φ(xearcsin y , 2yz + ax(y + 1 − y 2 )), Φ ∈ C 1 .

Definiţia 4.5. Se numeşte ecuaţie cu derivate parţiale de ordinul

ı̂ntâi cvasiliniară egalitatea
n
X ∂u
gi (x1 , . . . , xn , u) = g(x1 , . . . , xn , u), (4.3)
∂xi
i=1

unde gi (i = 1, . . . , n), g : D → IR sunt de clasă C 1 pe domeniul D ⊂ IRn+1 .

Definiţia 4.6. Se numeşte soluţie a ecuaţiei (4.3) orice funcţie de clasă
C 1 definită pe un domeniu U ⊂ IRn , u : U → IR astfel ı̂ncât ∀x ∈ U să avem
X n
∂u
(x, u(x)) ∈ D şi gi (x, u(x)) )(x) = g(x, u(x)), ∀x ∈ U .
∂xi
i=1
Pentru rezolvarea ecuaţiei (4.3) vom proceda astfel: căutăm soluţia u
sub formă implicită F (x1 , . . . , xn , u) = 0, unde F : D → IR este de clasă C 1
şi ∂F
∂u 6= 0 pe D. Atunci rezultă

∂F
∂u ∂x
= − ∂Fi , i = 1, . . . , n
∂xi ∂u

şi ecuaţia (4.3) devine

n
X ∂u ∂F
gi (x1 , . . . , xn , u) (x1 , . . . , xn , u)+g(x1 , . . . , xn , u) (x1 , . . . , xn , u) = 0,
∂xi ∂u
i=1

adică o ecuaţie cu derivate parţiale de ordinul ı̂ntâi liniară omogenă , care

se poate rezolva ca mai ı̂nainte.
√ ∂z ∂z
Exemplul 4.3. (1 + z − x − y) ∂x + ∂y =2
68CAPITOLUL 4. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL ÎNTÂI

Demonstraţie. Sistemul caracteristic este

dx dy dz
√ = =
1+ z−x−y 1 2

Din ultimele două rapoarte rezultă z − 2y = c1 o integrală primă .

Folosind proprietăţile rapoartelor egale avem
dz − dx − dy
dy = √ ,
− z−x−y
√
de unde rezultă y + 2 z − x − y = c2 o altă integrală primă .
Deci soluţia generală sub formă implicită este
√
Φ(z − 2y, y + 2 z − x − y) = 0.

Definiţia 4.7. Fie U ⊂ IR3 un domeniu şi v : U → IR un câmp de clasă

C 1 fără puncte singulare pe U (v nu se anulează pe U ), unde

v = P (x, y, z)i + Q(x, y, z)j + R(x, y, z)k.

Orbitele soluţiilor sistemului diferenţial autonom

dx dy dz
= = , (x, y, z) ∈ U (4.4)
P (x, y, z) Q(x, y, z) R(x, y, z)

se numesc linii de câmp pentru v.

Liniile de câmp ale unui câmp vectorial v sunt suporturi de curbe γ :
x = x(t), t ∈ I, ı̂n lungul cărora vectorul tangent ı̂n fiecare punct t coincide
cu v(x(t)). In unele cazuri concrete (de exemplu, câmpul electromagnetic),
liniile de câmp sunt numite şi linii de forţă .
Exemplul 4.4. Să se determine liniile de câmp ale câmpului vectorial

x2 + y 2 + z 2 2y −x2 + y 2 − z 2
v= i − j + .
x2 z xz xz 2
Demonstraţie. Sistemul simetric asociat este

x2 zdx xzdy xz 2 dz
= =
x2 + y 2 + z 2 −2y −x2 + y 2 − z 2
echivalent cu
2xdx −dy 2zdz
= =
x2 2
+y +z 2 y −x + y 2 − z 2
2

sau
2xdx 2ydy 2zdz
= = =
x2 2
+y +z 2 −2y 2 −x + y 2 − z 2
2
4.2. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL ÎNTÂI 69

2xdx + 2ydy + 2zdz 2xdx + 2ydy + 2zdz

= =
x2 y2 2 2 2 2
+ + z − 2y − x + y − z 2 0
Deci 2xdx+2ydy +2zdz = 0. Atunci o integrală primă este x2 +y 2 +z 2 = c1 .
2xdx 2ydy
Primele două rapoarte x2 +y 2 +z 2 = −2y 2 , pe baza integralei prime aflate
2
− x2
ne dau 2xdx
c21
= − dy
y , deci y = c2 e
c1
.
Liniile de câmp au ecuaţiile

x2 + y 2 + z 2 = c1
2
− x2
y = c2 e c1

şi sunt curbe situate pe sfera de rază c1 şi centru 0.

Definiţia 4.8. O suprafaţă S ⊂ U de clasă C 1 , fără puncte singulare

(adică cu plan tangent ı̂n fiecare punct) se numeşte suprafaţă de câmp
pentru v dacă ı̂n orice punct P ∈ S, vectorul v(M ) este tangent suprafeţei.
Observaţia 4.3. Fie S dată de ecuaţia F (x, y, z) = 0 ı̂n U , unde F : U →
IR este de clasă C 1 . Deoarece S nu are puncte singulare are normală ı̂n orice
punct M ∈ S şi un vector director al normalei ı̂n P este dat de

∂F ∂F ∂F
gradM F = (M )i + (M )j + (M )k 6= 0
∂x ∂y ∂z

Atunci v(M ) este tangent la S dacă şi numai dacă v(M ) este ortogonal
vectorului gradM F , adică dacă şi numai dacă are loc egalitatea

∂F ∂F ∂F
v(M ) · gradM F = P (x, y, z) + Q(x, y, z) + R(x, y, z) = 0, (4.5)
∂x ∂y ∂z

pentru ∀M = (x, y, z). Rezultă că S este o suprafaţă de câmp pentru v dacă
şi numai dacă este dată de o ecuaţie F (x, y, z) = 0, unde funcţia F : U → IR,
de clasă C 1 , cu gradF 6= 0, este soluţie a ecuaţiei cu derivate parţiale de
ordinul ı̂ntâi liniară (4.5), numită ecuaţia suprafeţelor de câmp ale lui
v.
Sistemul diferenţial (4.4) se mai numeşte şi sistem caracteristic al
ecuaţiei (4.5), iar liniile de câmp se mai numesc şi curbe caracteristice.
Determinarea unei suprafeţe de câmp care trece printr-o curbă dată
Γ ⊂ U de ecuaţii ϕ1 (x, y, z) = 0, ϕ2 (x, y, z) = 0, (x, y, z) ∈ U se numeşte
problemă Cauchy pentru ecuaţia (4.5).
Fie f1 , f2 : U → IR două integrale prime funcţional independente pentru
sistemul (4.4). Dacă ϕ : I → U este o soluţie a sistemului, atunci orice punct
ϕ(t) = (x(t), y(t), z(t)) al liniei de câmp corespunzătoare verifică relaţiile

f1 (x(t), y(t), z(t)) = c1 , f2 (x(t), y(t), z(t)) = c2 cu c1 , c2 ∈ IR.

70CAPITOLUL 4. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL ÎNTÂI

Aplicând teorema funcţiilor implicite sistemului f1 (x, y, z) = c1 , f2 (x, y, z) =

c2 rezultă că , cel puţin local, orice linie de câmp este dată de ecuaţiile
f1 (x, y, z) = c1 , f2 (x, y, z) = c2 . Dacă Γ nu este o linie de câmp, atunci ea
va intersecta o linie de câmp dacă şi numai dacă constantele c1 , c2 verifică o
relaţie de compatibilitate Φ(c1 , c2 ) = 0 (Φ funcţie de clasă C 1 ), obţinută din
sistemul algebric ϕ1 = ϕ2 = 0, f1 = c1 , f2 = c2 .
Suprafaţa dată de ecuaţia Φ(f1 (x, y, z), f2 (x, y, z)) = 0 este (conform
Teoremei 4.2) o suprafaţă de câmp ce trece prin curba Γ.
Dacă Γ este o linie de câmp ea este dată , cel puţin local, de ecuaţii de
forma f1 (x, y, z) = c1 , f2 (x, y, z) = c2 , deci există o infinitate de suprafeţe
de câmp α(f1 (x, y, z) − c1 ) + β(f2 (x, y, z) − c2 ) = 0, α, β ∈ IR care trec prin
Γ, adică problema Cauchy pentru curbe caracteristice este nedeterminată .
∂z ∂z
Exemplul 4.5. Să se determine soluţia ecuaţiei x ∂x + y ∂y = z ce trece
prin curba x2 + y 2 = 1, z = 2.
dy
Demonstraţie. Sistemul caracteristic asociat este dx dz
x = y = z . Integralele
prime se obţin din egalarea primelor două rapoarte şi a ultimelor două :
x x
y = c1 , z = c2 .
Din sistemul xy = c1 , xz = c2 , x2 + y 2 = 1, z = 2 eliminăm variabilele
c21 x2 x2 x2 x2 x2
x, y, z şi obţinem c21 c22 + c22 = 4 şi revenind avem y2
· z2
· z2
+ z2
= 4y 2
sau
z2
x2 + y2 = 4 (con cu vârful ı̂n origine).

Exemplul 4.6. Se dă câmpul vectorial v = (x + y)i + (y − x)j − 2zk. Să

se determine:
a) liniile de câmp;
b) linia de câmp ce trece prin punctul M (1, 0, 1);
c) suprafaţa de câmp; √
d) suprafaţa de câmp ce conţine dreapta z = 1, y − 3x = 0.
dx dy dz
Demonstraţie. a) Sistemul caracteristic asociat este x+y = y−x = −2z .
d(x2 +y 2 )
Rezultă xdx+ydy
x2 +y 2
dz
= −2z , deci 12 · x2 +y2 = − 12 · dz 2 2
z . Atunci (x + y )z = c1
este o integrală primă .
x+y
Din primele două rapoarte obţinem dx dy = y−x , care este o ecuaţie diferenţială
dt 2
omogenă şi facem substituţia y = tx. Avem x dx + t = t−1 dt 1+t
t+1 sau x dx = − t+1
dx t+1 y
sau x = − t2 +1 dt, care are soluţia ln(x2 + y 2 ) + 2arctg x = c2 , fiind cea de-a
doua integrală primă .
Liniile de câmp sunt
(x2 + y 2 )z = c1
y
ln(x2 + y 2 ) + 2arctg = c2
x
b) Cum M (1, 0, 1) aparţine liniei de câmp, din sistemul de mai sus aflăm
constantele c1 , c2 : c1 = 0, c2 = 0. Deci linia de câmp ce trece prin punctul
4.2. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL ÎNTÂI 71

M (1, 0, 1) este
(x2 + y 2 )z = 0
y
ln(x2 + y 2 ) + 2arctg =0
x
c) Ecuaţia suprafeţei de câmp este
y
Φ((x2 + y 2 )z, ln(x2 + y 2 ) + 2arctg ) = 0.
x
√
d) Suprafaţa de câmp ce conţine dreapta z = 1, y − 3x = 0 rezultă din
eliminarea variabilelor x, y, z din sistemul

(x2 + y 2 )z = c1
y
ln(x2 + y 2 ) + 2arctg = c2
x
z=1
√
y − 3x = 0
√ y π
şi se obţine ln c1 + 2arctg 3 = c2 , deci z = earctg x − 3 este ecuaţia suprafeţei
de câmp ce trece prin dreapta dată .
Capitolul 5

Ecuaţii cu derivate parţiale

de ordinul doi

5.1 Clasificarea si aducerea la forma canonică a

ecuaţiilor cu derivate parţiale de ordinul doi
Definiţia 5.1. Se numeşte ecuaţie cvasiliniară cu derivate parţiale
de ordinul II (cu două variabile independente) o ecuaţie de forma
µ ¶
∂2z ∂2z ∂2z ∂z ∂z
A(x, y) 2 + 2B(x, y) + C(x, y) 2 + D x, y, z, , = 0 (5.1)
∂x ∂x∂y ∂y ∂x ∂y

unde A, B, C sunt funcţii reale continue pe un deschis din IR2 şi funcţia D
este continuă ı̂n argumentele ei.
Definiţia 5.2. Se numesc curbe caracteristice pentru ecuaţia (5.1),
curbele aflate pe suprafaţele integrale ale acestei ecuaţii, ale căror proiecţii
ı̂n planul xOy verifică ecuaţia caracteristică :

A(x, y)dy 2 − 2B(x, y)dxdy + C(x, y)dx2 = 0 (5.2)

Clasificare:
1) Dacă B 2 − AC > 0, cele două familii de caracteristice sunt reale şi
distincte şi ecuaţia este de tip hiperbolic.
2) Dacă B 2 − AC = 0, avem o singură familie de caracteristice reale şi
ecuaţia este de tip parabolic.
3) Dacă B 2 − AC < 0, cele două familii de caracteristice sunt complex
conjugate şi ecuaţia este de tip eliptic.
Exemple clasice

1. Ecuaţia omogenă a coardei vibrante sau ecuaţia undelor plane

∂2u 1 ∂2u ρ
− · = 0, a2 = , (5.3)
∂x2 a2 ∂t2 T0

72
5.1. CLASIFICAREA SI ADUCEREA LA FORMA CANONICĂ A ECUAŢIILOR CU DERIVATE PARŢ

unde ρ este masa specifică liniară a coardei, T0 este tensiunea la care

e supusă coarda ı̂n poziţia de repaus este o ecuaţie de tip hiperbolic.

2. Ecuaţia căldurii

∂2u 1 ∂u k
2
= 2· , a2 = , (5.4)
∂x a ∂t cρ

unde k este coeficientul de conductibilitate termică , c căldura specifică

ρ densitatea este o ecuaţie de tip parabolic.

3. Ecuaţia Laplace
∂2u ∂2u
+ 2 =0 (5.5)
∂x2 ∂y
este o ecuaţie de tip eliptic.

Definiţia 5.3. Direcţiile

dy dy
= µ1 (x, y), = µ2 (x, y) (5.6)
dx dx
determinate de ecuaţia (5.2) se numesc direcţii caracteristice ale ecuaţiei
(5.1).
Prin integrarea ecuaţiilor (5.6) se obţin două familii de curbe ı̂n planul
xOy, ϕ1 (x, y) = c1 , ϕ2 (x, y) = c2 (c1 , c2 constante arbitrare), curbe care sunt
proiecţiile pe planul xOy ale curbelor caracteristice.
Dacă ecuaţia este de tip hiperbolic, cu schimbarea de variabile
ξ = ϕ1 (x, y), η = ϕ2 (x, y), ecuaţia (5.1) se aduce la prima formă canonică
µ ¶
∂2z ∂z ∂z
+ G1 ξ, η, z, , =0 (5.7)
∂ξ∂η ∂ξ ∂η

Dacă se efectuează acum transformarea ξ = x + y, η = x − y, din ecuaţia

(5.7) rezultă
µ ¶
∂2z ∂2z 0 ∂z ∂z
− + G 1 ξ, η, z, , =0 (5.8)
∂x2 ∂y 2 ∂x ∂y
care este a doua formă canonică pentru ecuaţia cvasiliniară de tip hiperbolic.
Dacă ecuaţia este de tip parabolic, ϕ1 (x, y) = ϕ2 (x, y) = ϕ(x, y), cu
schimbarea de variabile ξ = ϕ(x, y), η = x, ajungem la forma canonică a
ecuaţiei (5.1)
µ ¶
∂2z ∂z ∂z
+ G2 ξ, η, z, , =0 (5.9)
∂η 2 ∂ξ ∂η
Dacă ecuaţia este de tip eliptic, funcţiile ϕ1 (x, y) şi ϕ2 (x, y) sunt com-
plex conjugate şi notăm α(x, y) = Reϕ1 (x, y), β(x, y) = Imϕ1 (x, y). Cu
74CAPITOLUL 5. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL DOI

schimbarea de variabile ξ = α(x, y), η = β(x, y) se ajunge la forma canonică

a ecuaţiei (5.1)
µ ¶
∂2z ∂2z ∂z ∂z
+ + G 3 ξ, η, z, , =0 (5.10)
∂ξ 2 ∂η 2 ∂ξ ∂η
In cazul ecuaţiilor liniare şi omogene ı̂n raport cu derivatele parţiale de
ordinul II cu coeficienţi constanţi
∂2z ∂2z ∂2z
A + 2B + C =0 (5.11)
∂x2 ∂x∂y ∂y 2
A, B, C constante, ecuaţia diferenţială a proiecţiilor curbelor caracteristice
pe planul xOy este

Ady 2 − 2Bdxdy + Cdx2 = 0. (5.12)

Direcţiile caracteristice sunt

dy − µ1 dx = 0, dy − µ2 dx = 0 (5.13)

şi ne dau y − µ1 x = c1 , y − µ2 x = c2 , c1 , c2 constante.

Dacă ecuaţia este de tip hiperbolic, cu schimbarea de variabile

ξ = y − µ1 x, η = y − µ2 x,

ecuaţia (5.11) devine

∂2z
=0 (5.14)
∂ξ∂η
cu soluţia generală z = f (ξ)+g(η), unde f, g sunt funcţii arbitrare. Revenind
la vechile variabile z(x, y) = f (y − µ1 x) + g(y − µ2 x)
Dacă ecuaţia este de tip parabolic, µ1 = µ2 = B A şi ecuaţia (5.12) se
reduce la Ady − Bdx = 0, cu integrala generală Ay − Bx = c, c constantă
Schimbarea de variabile ξ = Ax − By, η = x aduce ecuaţia (5.11) la forma
canonică
∂2z
=0 (5.15)
∂η 2
Soluţia generală a ecuaţiei (5.15) este z = ηf (ξ)+g(ξ), unde f, g sunt funcţii
arbitrare.
Dacă ecuaţia este de tip eliptic, forma sa canonică este ecuaţia Laplace
∂2z ∂2z
+ =0 (5.16)
∂ξ 2 ∂η 2
Exemplul 5.1. Să se aducă la forma canonică ecuaţia
∂2u ∂2u ∂2u ∂u ∂u
2
+ 2 − 3 2
+2 +6 = 0.
∂x ∂x∂y ∂y ∂x ∂y
5.1. CLASIFICAREA SI ADUCEREA LA FORMA CANONICĂ A ECUAŢIILOR CU DERIVATE PARŢ

Demonstraţie. A = 1, B = 1, C = −3 =⇒ B 2 − AC = 4 > 0, deci ecuaţia

este de tip hiperbolic
Ecuaţia
³ ´ caracteristică este :
2
dy dy dy dy
dx − 2 dx − 3 = 0 =⇒ dx = 3, dx = −1 =⇒ y − 3x = c1 , y + x = c2
Facem schimbarea de variabile ξ = y − 3x, η = y + x şi obţinem
∂u ∂u ∂u
= −3 +
∂x ∂ξ ∂η
∂u ∂u ∂u
= +
∂y ∂ξ ∂η
∂2u ∂2u ∂2u ∂2u
= 9 − 6 +
∂x2 ∂ξ 2 ∂ξ∂η ∂η 2
∂2u ∂2u ∂2u ∂2u
= −3 2 − 2 + 2
∂x∂y ∂ξ ∂ξ∂η ∂η
∂2u ∂2u ∂2u ∂2u
= + 2 +
∂y 2 ∂ξ 2 ∂ξ∂η ∂η 2
Forma canonică este :
∂2u ∂u ∂2u 1 ∂u
−16 +8 = 0 =⇒ − = 0.
∂ξ∂η ∂η ∂ξ∂η 2 ∂η

Exemplul 5.2. Să se aducă la forma canonică ecuaţia

∂2u 2
2 ∂ u ∂u ∂u
(1 + x2 ) + (1 + y ) +x +y = 0.
∂x2 ∂y 2 ∂x ∂y
Demonstraţie. B 2 − AC = −(1 + x2 )(1 + y 2 ) < 0, deci ecuaţia este de tip
eliptic
Din ecuaţia caracteristică

(1 + x2 )dy 2 + (1 + y 2 )dx2 = 0

rezultă p p
1 + x2 dy = ±i 1 + y 2 dx,
deci familiile de caracteristice sunt
p p
ln(y + 1 + y 2 ) + i ln(x + 1 + x2 ) = c1 ,
p p
ln(y + 1 + y 2 ) − i ln(x + 1 + x2 ) = c2
p √
Facem schimbarea de variabile ξ = ln(y + 1 + y 2 ), η = ln(x + 1 + x2 ) şi
obţinem
∂u ∂u ∂ξ ∂u ∂η ∂u 1
= · + · = ·√
∂x ∂ξ ∂x ∂η ∂x ∂η 1 + x2
76CAPITOLUL 5. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL DOI

∂2u 1 ∂2u x ∂u
2
= 2
· 2
− 3 ·
∂x 1 + x ∂η (1 + x2 ) 2 ∂η
∂u 1 ∂u
=p ·
∂y 1 + y 2 ∂ξ
∂2u 1 ∂2u y ∂u
2
= 2
· 2
− 3 ·
∂y 1 + y ∂ξ (1 + y ) 2 ∂ξ
2

∂2u ∂2u
Ecuaţia se reduce la forma canonică ∂η 2
+ ∂ξ 2
= 0.

Exemplul 5.3. Să se aducă la forma canonică şi să se determine soluţia
generală a ecuaţiei

∂2u ∂2u 2
2 ∂ u ∂u ∂u
x2 · 2
− 2xy · + y · 2
+x· +y· = 0.
∂x ∂x∂y ∂y ∂x ∂y

Demonstraţie. A = x2 , B = −xy, C = y 2 =⇒ B 2 − AC = 0, deci ecuaţia

este de tip parabolic
Ecuaţia caracteristică este :
³ ´2
dy dy dy
x2 · dx + 2xy · dx + y 2 = 0 =⇒ dx = − xy =⇒ xy = c
Facem schimbarea de variabile ξ = xy, η = x şi obţinem

∂u ∂u ∂u
=y· +
∂x ∂ξ ∂η

∂u ∂u
=x·
∂y ∂ξ
∂2u 2
2 ∂ u ∂2u ∂2u
= y · + 2y · +
∂x2 ∂ξ 2 ∂ξ∂η ∂η 2
∂2u 2
2 ∂ u
= x ·
∂y 2 ∂ξ 2
∂2u ∂u ∂2u ∂2u
= + xy · 2 + x ·
∂x∂y ∂ξ ∂ξ ∂ξ∂η
Ecuaţia devine : ³ ´
∂2u
∂η 2
+ η1 · ∂u
∂η = 0 =⇒
∂
∂η η· ∂u
∂η = 0 =⇒ η · ∂u
∂η = f (ξ) =⇒
∂u
∂η = 1
η · f (ξ).
Integrăm ı̂n raport cu η şi obţinem u(ξ, η) + g(ξ) = f (ξ) ln η =⇒
=⇒ u(x, y) = f (xy) ln x + g(xy)

Exemplul 5.4. Să se rezolve problema Cauchy

∂2u ∂2u ∂2u ∂u

3 2
+ 7 + 2 2
= 0, u(x, 0) = x3 , (x, 0) = 2x2 .
∂x ∂x∂y ∂y ∂y
5.2. PROBLEMA LUI CAUCHY ASUPRA COARDEI INFINITE. METODA DE REZOLVARE A LUI D

Demonstraţie. A = 3, B = 72 , C = 2 =⇒ B 2 − AC = 25 5 > 0, deci ecuaţia

este de tip hiperbolic
Ecuaţia caracteristică este : ³ ´
2
dy dy dy dy
3dy 2 −7dxdy +2dx2 = 0 =⇒ 3 dx −7 dx +2 = 0 =⇒ dx = 2 şi dx = 13 .
Atunci familiile de curbe caracteristice sunt :
2x − y = c1
x − 3y = c2
Cu schimbarea de variabile ξ = 2x − y, η = x − 3y, ecuaţia se reduce la
∂2u
forma canonică ∂ξ∂η = 0, de unde rezultă soluţia generală

u(x, y) = ϕ(2x − y) + ψ(x − 3y).

Condiţiile problemei Cauchy sunt :

ϕ(2x) + ψ(x) = x3
−ϕ0 (2x) − 3ψ 0 (x) = 2x2
Integrând a doua relaţie obţinem − 12 ϕ(2x) − 3ψ(x) = 32 x3 + k
19 7 3
Atunci ϕ(2x) = 96 (2x)3 +c1 şi ψ(x) = − 12 x −c1 , deci soluţia problemei
Cauchy este
19 7
u(x, y) = (2x − y)3 − (x − 3y)3 .
96 12

5.2 Problema lui Cauchy asupra coardei infinite.

Metoda de rezolvare a lui d’Alembert
Problema presupune determinarea funcţiei u(x, t) definită pentru x ∈ IR
şi t ≥ 0 ce satisface următoarele condiţii

∂2u ∂2u
a2 = , ∀x ∈ IR, t > 0
∂x2 ∂t2
∂u
u(x, 0) = ϕ(x) şi (x, 0) = ψ(x), pentru ∀x ∈ IR,
∂t
unde ϕ şi ψ sunt două funcţii precizate pe toată axa Ox. Funcţia ϕ(x)
reprezintă profilul coardei vibrante ı̂n momentul iniţial t = 0, iar ψ(x)
reprezintă viteza punctelor coardei ı̂n momentul iniţial t = 0.
Ecuaţia caracteristică ataşată este

a2 dt2 − dx2 = 0

din care obţinem

dt 1
=
dx a
dt 1
=−
dx a
78CAPITOLUL 5. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL DOI

Atunci familiile de curbe caracteristice sunt :

x − at = c1

x + at = c2
Deoarece este o ecuaţie de tip hiperbolic, facem schimbarea de variabile
ξ = x − at, η = x + at şi obţinem

∂2u ∂2u ∂2u ∂2u

= + 2 +
∂x2 ∂ξ 2 ∂ξ∂η ∂η 2

∂2u 2
2∂ u
2
2 ∂ u
2
2∂ u
= a − 2a + a
∂t2 ∂ξ 2 ∂ξ∂η ∂η 2
Deci forma canonică devine
∂2u
= 0.
∂ξ∂η
³ ´
∂ ∂u
Putem scrie ecuaţie astfel ∂η ∂ξ = 0, de unde rezultă că ∂u
∂ξ = f (ξ).
Integrând ı̂n raport cu ξ, deducem că
Z
u(ξ, η) = f (ξ)dξ + θ2 (η) sau u(ξ, η) = θ1 (ξ) + θ2 (η).

Revenind la variabilele x şi t, soluţia generală este

u(x, t) = θ1 (x + at) + θ2 (x − at).

Tinând seama de condiţiile iniţiale avem :

θ1 (x) + θ2 (x) = ϕ(x)

aθ10 (x) − aθ20 (x) = ψ(x)

Integrând a doua ecuaţie ı̂n raport cu x obţinem :

θ1 (x) + θ2 (x) = ϕ(x)

Z x
aθ1 (x) − aθ2 (x) = ψ(τ )dτ + c, unde c este o constantă oarecare.
0
Adunând aceste identităţi găsim
Z x
ϕ(x) 1 c
θ1 (x) = + ψ(τ )dτ + ,
2 2a 0 2a
iar dacă scădem a doua identitate din prima rezultă că
Z x
ϕ(x) 1 c
θ2 (x) = − ψ(τ )dτ − ,
2 2a 0 2a
5.2. PROBLEMA LUI CAUCHY ASUPRA COARDEI INFINITE. METODA DE REZOLVARE A LUI D

adică Z x+at
ϕ(x + at) 1 c
θ1 (x + at) = + ψ(τ )dτ +
2 2a 0 2a
şi Z x−at
ϕ(x − at) 1 c
θ2 (x − at) = − ψ(τ )dτ − ,
2 2a 0 2a
deci soluţia problemei Cauchy se poate scrie sub forma
Z x+at
1 1
u(x, t) = [ϕ(x − at) + ϕ(x + at)] + ψ(τ )dτ (5.17)
2 2a x−at

numită formula lui d’Alembert.

Din formula lui d’Alembert se poate trage concluzia că , dacă există
soluţia problemei Cauchy a coardei vibrante aceasta este unică . Intr-adevăr,
să presupunem că problema Cauchy ar avea două soluţii u1 (x, t) şi u2 (x, t).
Notăm u(x, t) = u1 (x, t) − u2 (x, t). Funcţia u(x, t) satisface ecuaţia coardei
vibrante, deoarece este o combinaţie liniară de soluţiile u1 şi u2 . Observăm
că
u(x, 0) = u1 (x, 0) − u2 (x, 0) = ϕ(x) − ϕ(x) = 0
∂u ∂u1 ∂u2
(x, 0) = (x, 0) − (x, 0) = ψ(x) − ψ(x) = 0
∂t ∂t ∂t
Rezultă că funcţia u(x, t) este soluţia unei probleme Cauchy având condiţiile
iniţiale identic nule. In acest caz, formula lui d’Alembert ne dă u(x, t) = 0,
deci u1 (x, t) = u2 (x, t), adică soluţia problemei Cauchy este unică .
Pentru a demonstra existenţa soluţiei problemei Cauchy a coardei vi-
brante, vom arăta că funcţia u(x, t) dată de formula (5.17) este tocmai
soluţia acestei probleme. Deci vom demonstra că această funcţie satisface
ecuaţia coardei vibrante şi condiţiile iniţiale. Intr-adevăr, avem

∂u ϕ0 (x + at) + ϕ0 (x − at) 1
= + [ψ(x + at) − ψ(x − at)]
∂x 2 2a
∂u aϕ0 (x + at) − aϕ0 (x − at) 1
= + [aψ(x + at) + aψ(x − at)]
∂t 2 2a
∂2u ϕ00 (x + at) + ϕ00 (x − at) 1
2
= + [ψ 0 (x + at) − ψ 0 (x − at)]
∂x 2 2a
∂2u a2 ϕ00 (x + at) + a2 ϕ00 (x − at) 1
2
= + [a2 ψ 0 (x + at) − a2 ψ 0 (x − at)]
∂t 2 2a
de unde rezultă
∂2u ∂2u
a2 2 = 2
∂x ∂t
ceea ce arată că funcţia dată de formula (5.17) satisface ecuaţia coardei
vibrante.
80CAPITOLUL 5. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL DOI

Făcând ı̂n egalitatea (5.17) t = 0, avem u(x, 0) = ϕ(x) şi de asemenea,

ı̂nlocuind t = 0 ı̂n ∂u ∂u
∂t (x, 0), obţinem ∂t (x, 0) = ψ(x).
Deci problema Cauchy a coardei infinite are ı̂ntotdeauna o soluţie unică
şi aceasta este dată de formula (5.17).
Exemplul 5.5. Să se găsească soluţia ecuaţiei coardei vibrante

∂2u ∂2u
− 2 =0
∂x2 ∂t
x
cu condiţiile iniţiale u(x, 0) = , ∂u (x, 0)
1+x2 ∂t
= sin x.

Demonstraţie. Cf. formulei lui d’Alembert avem

· ¸ Z
1 x−t x+t 1 x+t
u(x, t) = · + + sin ydy =
2 1 + (x − t)2 1 + (x + t)2 2 x−t
· ¸
1 x−t x+t 1
· 2
+ 2
− − [cos(x + t) − cos(x − t)] =
2 1 + (x − t) 1 + (x + t) 2
· ¸ · ¸
1 x−t x+t 1 x+t+x−t x+t−x+t
· + − · −2 sin sin =
2 1 + (x − t)2 1 + (x + t)2 2 2 2
· ¸
x−t x+t
+ + sin x sin t
1 + (x − t)2 1 + (x + t)2

5.3 Problema lui Cauchy asupra coardei finite. Metoda

separării variabilelor
In studiul vibraţiilor coardei finite nu este suficient să se cunoască numai
profilul şi vitezele punctelor coardei ı̂n momentul iniţial t = 0, ci trebuie sı
se precizeze şi comportarea coardei la capetele ei. Cel mai simplu caz ese
acela când ambele capete ale coardei sunt fixate. Pentru rezolvarea acestei
probleme vom folosi o metodă generală numită metoda separării variabilelor,
atribuită lui Fourier.
Considerăm o coardă de lungime l. Presupunem că ı̂n poziţie de repaus
ea este situată de-a lungul intervalului 0 ≤ x ≤ l de pe axa Ox. Formulăm
următoarea problemă Cauchy asupra coardei finite:
Să se determine funcţia u(x, t) definită pentru 0 ≤ x ≤ l şi t ≥ 0 şi care
satisface următoarele condiţii :

∂2u ∂2u
1. a2 = pentru 0 < x < l şi t > 0
∂x2 ∂t2
∂u
2. u(x, 0) = ϕ(x) şi (x, 0) = ψ(x), pentru 0 ≤ x ≤ l
∂t
5.3. PROBLEMA LUI CAUCHY ASUPRA COARDEI FINITE. METODA SEPARĂRII VARIABILELOR

3. u(0, t) = u(l, t) = 0 pentru t ≥ 0

Condiţiile 3, care precizează comportarea celor două capete ale coardei se
numesc condiţii la limită .
Metoda separării variabilelor constă ı̂n găsirea unui şir infinit de soluţii
de formă particulară ale ecuaţiei considerate, iar apoi, cu ajutorul acestor
soluţii, se formează o serie ai cărei coeficienţi se determină astfel ı̂ncât suma
seriei să ne dea tocmai soluţia problemei tratate.
Se caută soluţiile coardei vibrante de forma

u(x, t) = X(x)T (t) (5.18)

şi astfel ı̂ncât să satisfacă condiţiile la limită

u(0, t) = X(0)T (t) = 0 şi u(l, t) = X(l)T (t) = 0.

De aici rezultă că trebuie să avem

X(0) = 0, X(l) = 0, (5.19)

ı̂n caz contrar am avea T (t) = 0 ceea ce ar conduce la soluţia banală u(x, t) =
0, pe care o excludem din consideraţiile noastre.
Inlocuind funcţia (5.18) ı̂n ecuaţia coardei vibrante obţinem

XT 00 = a2 X 00 T.

impărţim această egalitate cu a2 XT şi obţinem

1 T 00 X 00
· = ,
a2 T X
unde ı̂n membrul stâng avem o funcţie care depinde numai de variabila t, iar
ı̂n membrul drept o funcţie care depinde numai de variabila x. Egalitatea
ı̂ntre aceste funcţii pentru orice x şi t nu este posibilă decât atunci când
ele sunt egale cu o constantă . Notând această constantă cu −λ, obţinem
următoarele ecuaţii diferenţiale

X 00 + λX = 0 (5.20)

T 00 + a2 λT = 0 (5.21)
Pentru a determina soluţiile de forma (5.18) ale ecuaţiei coardei vibrante
şi care verifică condiţiile la limită indicate, determinăm mai ı̂ntâi soluţiile
ecuaţiei (5.20), care satisfac condiţiile (5.19), iar apoi integrăm ecuaţia
(5.21).
Ecuaţia diferenţială (5.20) este de ordinul doi, liniară cu coeficienţi constanţi.
Soluţia ei generală este :
82CAPITOLUL 5. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL DOI
√ √
a) Dacă λ < 0, X(x) = c1 e −λx + c2 e− −λx , unde c1 şi c2 sunt constante
arbitrare. Condiţiile (5.19) ne conduc la următorul sistem liniar omogen ı̂n
c1 şi c2 :
c1 + c2 = 0
√ √
−λl
c1 e + c2 e− −λl
=0
Având ı̂n vedere că funcţia exponenţială
√ nu se anulează pentru nicio valoare,
putem ı̂mpărţi a doua ecuaţie cu e− −λl şi găsim următorul sistem :

c1 + c2 = 0
√
c1 e2 −λl + c2 = 0
¯ ¯
¯ 1 1 ¯ √
Determinantul sistemului este ¯¯ 2√−λl ¯ = 1−e2 −λl 6= 0, deoarece l 6= 0
¯
e 1
şi λ 6= 0. Cum determinantul sistemului este diferit de 0, atunci sistemul are
numai soluţia banală c1 = 0, c2 = 0. In consecinţă , pentru λ < 0, ecuaţia
(5.20) nu admite nicio soluţie nebanală care să satisfacă condiţiile (5.19).
b) Dacă λ = 0, X(x) = c1 x + c2 , unde c1 şi c2 sunt constante arbitrare.
Condiţiile (5.19) ne dau X(0) = c2 = 0, X(l) = c1 l = 0, de unde rezultă
c1 = 0, c2 = 0. Astfel ajungem din nou la soluţia banală , care nu serveşte
la nimic. √ √
c) Dacă λ > 0, X(x) = c1 cos λx + c2 sin λx. Condiţiile (5.19) ne
conduc la următoarele egalităţi :

X(0) = c1 = 0
√
X(l) = c2 sin λl = 0.
√
Ultimul produs se anulează dacă c2 = 0 sau dacă sin λl = 0. Primul √ caz ne
conduce din nou la soluţia banală . Acceptăm
√ deci că c2 =
6 0 şi ¡ ¢2λl = 0.
sin
Această egalitate este satisfăcută pentru λl = nπ sau λ = nπ l , unde
n = 1, 2, . . . . ¡ ¢2
Soluţia ecuaţiei (5.20) corespunzătoare lui λ = nπ l o scriem astfel :
nπ
Xn = cn sin x,
l
unde cn este o constantă arbitrară .
In concluzie, ecuaţia (5.20) admite un şir infinit de soluţii nebanale care
satisfac şi condiţiile (5.19).
¡ ¢2
Urmează să integrăm ecuaţia (5.21). Corespunzător lui λ = nπ l avem
ecuaţia diferenţială ³ nπ ´2
T 00 + a2 T =0 (5.22)
l
a cărei soluţie generală Tn (t) este
nπ nπ
Tn (t) = αn cos at + βn sin at.
l l
5.3. PROBLEMA LUI CAUCHY ASUPRA COARDEI FINITE. METODA SEPARĂRII VARIABILELOR

Astfel ecuaţia (5.21) (respectiv (5.22)) ne conduce de asemenea la un şir

infinit de funcţii.
Notăm
³ nπ nπ ´ nπ
un (x, t) = Xn (x)Tn (t) = an cos at + bn sin at sin x (5.23)
l l l
unde an , bn sunt constante oarecare ce provin din constantele αn , βn , cn . Din
felul cum au fost găsite funcţiile Xn (x) şi Tn (t) rezultă că funcţia un (x, t)
satisface atât ecuaţia coardei vibrante cât şi condiţiile la limită din problema
Cauchy.
Am obţinut ı̂n acest fel un şir infinit de soluţii de forma particulară (5.18)
a coardei vibrante şi care satisface condiţiile la limită din problema Cauchy:

u1 (x, t), u2 (x, t), . . . , un (x, t), . . . (5.24)

Trecem la a doua etapă a metodei lui Fourier, la determinarea soluţiei prob-

∞
X
lemei Cauchy cu ajutorul funcţiilor un (x, t). Considerăm seria un (x, t)
n=1
sau mai explicit, seria
∞ ³
X nπ nπ ´ nπ
an cos at + bn sin at sin x. (5.25)
l l l
n=1

Presupunem că există u(x, t) suma seriei (5.25)

∞ ³
X nπ nπ ´ nπ
u(x, t) = an cos at + bn sin at sin x. (5.26)
l l l
n=1

Admitem de asemenea că funcţia u(x, t) este soluţia problemei Cauchy, deci
sunt satisfăcute condiţiile iniţiale ale problemei
∞
X nπ
u(x, 0) = an sin x = ϕ(x), 0 ≤ x ≤ l (5.27)
l
n=1

şi
∂u nπ nπ
(x, 0) = abn sin x = ψ(x), 0 ≤ x ≤ l. (5.28)
∂t l l
Aceste egalităţi reprezintă dezvoltarea funcţiilor ϕ(x) şi ψ(x) ı̂n serie Fourier
de sinusuri. Prin urmare, coeficienţii acestor serii se exprimă cu formulele
cunoscute din teoria seriilor Fourier (aşa cum vom vedea ı̂n Capitolul 7) :
Z
2 l nπ
an = ϕ(x) sin xdx (5.29)
l 0 l
Z l
2 nπ
bn = ψ(x) sin xdx (5.30)
nπa 0 l
84CAPITOLUL 5. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL DOI

Invers, să presupunem că an şi bn din seria (5.26) sunt determinaţi cu
ajutorul formulelor (5.29) şi (5.30). Vom demonstra că seria (5.26) cu
coeficienţii astfel determinaţi ne dă tocmai soluţia problemei Cauchy, dacă
funcţiile ϕ şi ψ din condiţiile iniţiale ale problemei ı̂ndeplinesc anumite
cerinţe pe care urmează să le precizăm ı̂n continuare.
Reamintim un rezultat care se demonstrează ı̂n teoria seriilor Fourier:
Dacă o funcţie periodică f , având perioada 2l, admite toate derivatele până
la ordinul k inclusiv şi acestea sunt continue pe axa Ox, şi dacă derivata de
X∞
ordinul k + 1 este continuă pe porţiuni, atunci seria numerică nk (|αn | +
n=1
|βn |) este convergentă . Am notat cu αn şi βn coeficienţii Fourier ai funcţiei
f.
Pornind de la acest rezultat arătăm că seria
∞
X
n2 |an | (5.31)
n=1

este convergentă dacă funcţia ϕ satisface următoarele condiţii:

1. admite derivatele ϕ0 şi ϕ00 care sunt continue pe intervalul 0 ≤ x ≤ l;
2. admite şi derivata ϕ000 care este continuă pe porţiuni pe intervalul
0 ≤ x ≤ l;
3. ϕ(0) = ϕ(l) = 0 şi ϕ00 (0) = ϕ00 (l) = 0.
Din ϕ(0) = ϕ(l) = 0 rezultă că ϕ se poate prelungi impar pe [−l, 0] şi
după acesta pe toată axa Ox ca o funcţie periodică şi continuă .
Arătăm că derivatele ϕ0 şi ϕ00 prelungite pe toată axa Ox sunt, de aseme-
nea, continue. Derivatele ϕ0 şi ϕ00 fiind continue pe intervalul (0, l), vor fi
continue pe orice interval de forma (nl, (n + 1)l), unde n este un număr
ı̂ntreg oarecare. Deci continuitatea funcţiilor ϕ0 şi ϕ00 trebuie verificată doar
ı̂n punctele x = nl, n = 0, ±1, ±2, . . . ale axei Ox. Să alegem arbitrar punctul
x = nl. Funcţia ϕ este impară , deci avem identitatea ϕ(nl+x) = −ϕ(nl−x)
pentru orice x. Derivând ambii membri ai egaltăţii obţinem ϕ0 (nl + x) =
ϕ0 (nl−x). Dacă x −→ 0, atunci ϕ0 (nl+x) −→ ϕ0 (nl) şi ϕ0 (nl−x) −→ ϕ0 (nl)
ceea ce demonstrează continuitatea lui ϕ0 ı̂n x = nl. Analog obţinem
ϕ00 (nl + x) = −ϕ00 (nl − x). Tinând seama de ϕ00 (0) = ϕ00 (l) = 0, avem
ϕ00 (nl + x) −→ 0 şi ϕ00 (nl − x) −→ 0 când x −→ 0. Prin urmare şi funcţia
ϕ00 este continuă ı̂n x = nl. Având ı̂n vedere că ϕ00 este evident continuă
pe orice interval de forma (nl, (n + 1)l), n = 0, ±1, ±2, . . ., am demonstrat
continuitatea funcţiei ϕ00 pe toată axa Ox. In sfârşit, funcţia ϕ000 prelungită
pe toată axa Ox va rămâne continuă pe porţiuni, deoarece eventuala discon-
tinuitate a funcţiei ϕ000 ı̂n punctele x = nl nu are importanţă la continuitatea
pe porţiuni.
Astfel, din rezultatul pe care l-am amintit mai sus, rezultă că seria nu-
merică (5.31) este convergentă .
5.3. PROBLEMA LUI CAUCHY ASUPRA COARDEI FINITE. METODA SEPARĂRII VARIABILELOR

Formulăm acele condiţii asupra lui ψ care ne asigură convergenţa seriei

∞
X
n2 |bn |. (5.32)
n=1

Dacă
1. ψ 0 există şi este continuă pe 0 ≤ x ≤ l,
2. ψ 00 există şi este continuă pe porţiuni pe 0 ≤ x ≤ l,
3. ψ(0) = ψ(l) = 0,
atunci seria (5.32) este convergentă .
Demonstraţia acestei afirmaţii se face analog cu cea anterioară .
Demonstrăm acum că seria (5.26), unde coeficienţii an şi bn sunt calculaţi
cu ajutorul formulelor (5.29) şi (5.30) ne dă soluţia problemei Cauchy, dacă
funcţiile ϕ şi ψ satisfac condiţiile 1,2,3 de mai sus.
Arătăm mai ı̂ntâi că seria (5.26) este uniform şi absolut convergentă
pentru 0 ≤ x ≤ l şi t ≥ 0. Intr-adevăr, sunt evidente următoarele inegalităţi
∞ ¯³
nπ ´¯¯ ¯¯ nπ ¯¯ X
X ∞ ∞
X
¯ nπ
¯ an cos at + bn sin at ¯·¯sin x¯ ≤ |an |+|bn | ≤ n2 (|an |+|bn |)
l l l
n=1 n=1 n=1

Cum seriile (5.31) şi (5.32) sunt convergente, din inegalitatea de mai sus şi
din criteriul lui Weierstrass, rezultă ca seria (5.26) este uniform şi absolut
∞
X
convergentă . Notăm cu u(x, t) suma seriei (5.26), deci u(x, t) = un (x, t).
n=1
Vom demonstra că funcţia u(x, t) satisface ecuaţia coardei vibrante şi
condiţiile iniţiale.
Funcţia u(x, t) satisface ecuaţia coardei vibrante, dacă seriile
∞ 2
X ∂ un
(5.33)
∂x2
n=1

şi
∞ 2
X ∂ un
(5.34)
∂t2
n=1
sunt uniform convergente. Intr-adevăr, avem următoarele inegalităţi
∞ ¯ 2 ¯ ∞ 2 2 ¯
X ¯ ∂ un ¯ X
¯ ¯= n π ¯ nπ nπ ¯¯ ¯¯ nπ ¯¯
¯ ∂x2 ¯ ¯a n cos at + bn sin at ¯ · ¯sin x¯ ≤
l2 l l l
n=1 n=1
∞
π2 X 2
≤ n (|an | + |bn |)
l2
n=1
şi
∞ 2 2 2 ¯
nπ ¯¯ ¯¯ nπ ¯¯
∞ 2
X X
∂ un n π a ¯ nπ
= ¯ an cos at + bn sin at¯ · ¯ sin x¯ ≤
∂t2 l2 l l l
n=1 n=1
86CAPITOLUL 5. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL DOI

∞
π 2 a2 X 2
≤ 2 n (|an | + |bn |)
l
n=1

de unde va rezulta absolut şi uniform convergenţa seriilor (5.33) şi (5.34).
Din calculul diferenţial şi integral, din uniform convergenţa seriilor (5.33) şi
2 2
(5.34) rezultă existenţa derivatelor parţiale ∂∂xu2 şi ∂∂t2u şi egalităţile
∞ ∞
∂ 2 u X ∂ 2 un ∂ 2 u X ∂ 2 un
= şi = .
∂x2 ∂x2 ∂t2 ∂t2
n=1 n=1

X ∞ µ 2
¶
2 ∂2u 2 ∂ un ∂2u
Prin urmare a2 ∂∂xu2− ∂t2
= a − 2 = 0, deoarece funcţiile
∂x2 ∂t
n=1
un (x, t) satisfac ecuaţia coardei vibrante. Această egalitate arată că u(x, t)
este o soluţie a ecuaţiei coardei vibrante.
Verificăm condiţiile iniţiale. Pentru t = 0, din seria (5.26) găsim u(x, 0) =
X∞
nπ
an sin x. Insă , deoarece an sunt coeficienţii Fourier calculaţi cu for-
l
n=1
X∞
nπ
mula (5.29), avem an sin x = ϕ(x), deci u(x, 0) = ϕ(x).
l
n=1
Pentru verificarea celei de-a doua condiţii iniţiale, calculăm

nπa ³ nπ ´
∞
X
∂u nπ nπ
(x, t) = −an sin at + bn cos at sin x.
∂t l l l l
n=1

La fel ca mai ı̂nainte se poate demonstra că şi această serie este uniform şi
absolut convergentă pentru 0 ≤ x ≤ l şi t ≥ 0. Putem deci să ı̂nlocuim t = 0
∞
X nπa nπ
şi obţinem ∂u
∂t (x, 0) = bn sin x. Formula (5.30) arată că membrul
l l
n=1
drept este exact seria Fourier a funcţiei ψ, deci ∂u ∂t (x, 0) = ψ(x).
Cum un (x, t) satisfac condiţiile la limită rezultă evident că u(x, t) satis-
face aceste condiţii.
Exemplul 5.6. Să se determine vibraţiile unei coarde de lungime l,
având
³ capetele
´ fixate, când forma iniţială a coardei e dată de funcţia ϕ(x) =
x2
4 x − l , iar viteza iniţială este 0.

Demonstraţie. Avem de rezolvat următoarea problemă :

∂2u ∂2u
= , 0 < x < l, t > 0
∂x2 ∂t2
∂u
u(x, 0) = ϕ(x) şi (x, 0) = 0 pentru 0 ≤ x ≤ l
∂t
u(0, t) = u(l, t) = 0 pentru t ≥ 0
5.3. PROBLEMA LUI CAUCHY ASUPRA COARDEI FINITE. METODA SEPARĂRII VARIABILELOR

Conform (5.30), bn = 0.
Conform (5.29) avem
Z l µ ¶ Z Z
2 x2 nπ 8 l nπ 8 l 2 nπ
an = 4 x− sin xdx = x sin xdx − 2 x sin xdx
l 0 l l l 0 l l 0 l

Dar Z Z
l l
nπ l nπ l l nπ
x sin xdx = − x cos x/0 + cos xdx =
0 l nπ l nπ 0 l
l2 l2 nπ l l2
− (−1)n + 2 2 sin x/0 = (−1)n+1
nπ n π l nπ
şi
Z l Z l
nπ l nπ l 2l nπ l3
x2 sin xdx = − x2 cos x/0 + x cos xdx = (−1)n+1 +
0 l nπ l nπ 0 l nπ
· Z l ¸
2l l nπ l l nπ l3 2l nπ l
x sin x/0 − sin xdx = (−1)n+1 + 3 3 cos x/0 =
nπ nπ l nπ 0 l nπ n π l
l3 2l
(−1)n+1 + [(−1)n + 1]
nπ n3 π 3
8l 8l 16
Deci an = (−1)n+1 nπ − (−1)n+1 nπ − n3 π 3
[(−1)n − 1].
32l
Atunci a2n = 0, a2n+1 = (2n+1)3 π3 .
Aşadar, conform (5.26),

32l X 1 (2n + 1)π (2n + 1)π

u(x, t) = cos t sin x.
π3 (2n + 1)3 l l
n≥0

Exemplul 5.7. Să se rezolve problema Cauchy asupra coardei vibrante

finite :
∂2u ∂2u
2
= 4 · 2 , 0 < x < π, t > 0
∂t ∂x
∂u
u(x, 0) = sin 3x − 4 sin 10x, (x, 0) = 2 sin 4x + sin 6x, 0 ≤ x ≤ π
∂t
u(0, t) = u(π, t) = 0, t ≥ 0.

Demonstraţie. Vom determina coeficienţii an şi bn prin identificare folosind

formula (5.26) şi condiţiile iniţiale ale problemei date.
∞
X
Din u(x, 0) = sin 3x − 4 sin 10x =⇒ an sin nx = sin 3x − 4 sin 10x.
n=1
Egalând coeficienţii obţinem a3 = 1, a10 = −4, an = 0, pentru n 6= 3, 10.
88CAPITOLUL 5. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL DOI

∞
X
∂u
Din ∂t (x, 0) = 2 sin 4x + sin 6x =⇒ 2nbn sin nx = 2 sin 4x + sin 6x.
n=1
1 1
Egalând coeficienţii obţinem b4 = 4 , b 6 = 12 , bn = 0, pentru n 6= 4, 6.
Deci
1 1
u(x, t) = cos 6t sin 3x−4 cos 20t sin 10x+ sin sin 8t sin 4x+ sin 12t sin 6x.
4 12

5.4 Rezolvarea problemei Dirichlet pentru discul

unitate

© 2Considerăm ª discul unitate raportat la reperul ortogonal xOy. Fie D =

x + y 2 < 1 şi Γ = D \ D frontiera orientată pozitiv a lui D. Problema
Dirichlet constă ı̂n determinarea unei funcţii continue u : D → IR care să
2 2
fie armonică ı̂n D (i.e. ∆u = ∂∂xu2 + ∂∂yu2 = 0) şi astfel ı̂ncât u|Γ să ia valori
prescrise.
Arătăm că această problemă admite o soluţie unică . Intr-adevăr, fie
u1 , u2 două soluţii şi v = u1 − u2 . Atunci ∆v = 0 ı̂n D şi v|Γ = 0. Aplicând
formula Green-Riemann, rezultă
Z Z Z · µ ¶ µ ¶¸
∂v ∂v ∂ ∂v ∂ ∂v
(−v dx + v dy) = v − −v dxdy =
Γ ∂y ∂x D ∂x ∂x ∂y ∂x
Z Z " µ ¶2 µ ¶2 #
∂v ∂v
v∆v + + dxdy
D ∂x ∂y
Tinând cont că v|Γ = 0 şi ∆v = 0 ı̂n D, rezultă
Z Z "µ ¶2 µ ¶2 #
∂v ∂v
+ dxdy = 0,
D ∂x ∂y

¡ ∂v ¢2 ³ ´2
∂v ∂v ∂v
deci ∂x + ∂y = 0. Atunci ∂x = 0, ∂y = 0, deci v este constantă ı̂n
D, v = k. Fiind continuă ı̂n D, v va fi egală cu k şi ı̂n punctele lui Γ, deci
k = 0, deci v = 0 şi ca atare u1 = u2 ı̂n D.
Se trece la coordonate polare şi problema se reformulează astfel : trebuie
determinată o funcţie u(ρ, θ), (ρ, θ) ∈ [0, 1] × IR astfel ı̂ncât

∂2u ∂u ∂ 2 u
ρ2 2
+ρ + 2 =0 (5.35)
∂ρ ∂ρ ∂θ
pentru ρ ∈ [0, 1], θ ∈ IR şi ı̂n plus u(ρ, 0)|ρ=1 = f (θ) cu f : IR → IR cunoscută
presupusă continuă , nenulă , periodică de perioadă 2π. (Dacă f ≡ 0, atunci
u ≡ 0).
5.4. REZOLVAREA PROBLEMEI DIRICHLET PENTRU DISCUL UNITATE89

Aplicăm metoda separării variabilelor şi căutăm soluţii de forma

u(ρ, θ) = X(ρ)Y (θ) (5.36)

cu X, Y funcţii de clasă C 2 (şi Y neapărat periodică de perioadă 2π). Atunci

∂u ∂2u ∂2u
= X 0 (ρ)Y (θ), = X 00
(ρ)Y (θ), = X(ρ)Y 00 (θ)
∂ρ ∂ρ2 ∂θ2
şi ı̂nlocuind ı̂n ecuaţia dată , rezultă

ρ2 X 00 (ρ)Y (θ) + ρX 0 (ρ)Y (θ) + X(ρ)Y 00 (θ) = 0

sau separând variabilele avem

ρ2 X 00 (ρ) + ρX 0 (ρ) Y 00 (θ)

=− (5.37)
X(ρ) Y (θ)
Atunci ambii membri vor fi egali cu aceeaşi constantă reală k, deci

ρ2 X 00 (ρ) + ρX 0 (ρ) − kX(ρ) = 0

şi
Y 00 (θ) + kY (θ) = 0 pentru ρ ∈ [0, 1), θ ∈ IR.
Pentru k < 0, soluţia generală a ecuaţiei ı̂n Y este
√ √
Y (θ) = c1 eθ −k
+ c2 e−θ −k

cu c1 , c2 constante şi aceasta este periodică doar dacă c1 = c2 = 0, adică

Y = 0 şi f ar rezulta nulă , din nou caz exclus.
Rămâne ca unică posibilitate k ≥ 0, k = ω 2 (ω ≥ 0) şi ecuaţia

Y 00 (θ) + ω 2 Y (θ) = 0

are o soluţie Y (θ) = A cos ωθ + B sin ωθ cu A, B constante. Funcţia Y (θ)

fiind periodică de perioadă 2π rezultă ı̂n mod necesar că ω = n ı̂ntreg (n ≥
0).
Atunci Y (θ) = A cos nθ + B sin nθ.
Pe de altă parte, rezultă k = n2 şi

ρ2 X 00 (ρ) + ρX 0 (ρ) − n2 X(ρ) = 0.

Aceasta este o ecuaţie Euler şi soluţia ei generală este de forma

X(ρ) = Cρn + Dρ−n ,

cu C, D constante. Dacă D 6= 0, atunci facând ρ −→ 0 ar rezulta că

X(ρ) −→ ±∞ şi ar rezulta că funcţia armonică u(ρ, θ) ar tinde către infinit
spre centrul discului, ceea ce este exclus. Aşadar, D = 0 şi X(ρ) = Cρn .
90CAPITOLUL 5. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL DOI

Astfel, pentru orice ı̂ntreg n ≥ 0 am pus ı̂n evidenţă câte o soluţie (5.36)
a ecuaţiei (5.35), anume
un (ρ, θ) = ρn (An cos nθ + Bn sin nθ)
∞
X
Aplicăm ”principiul suprapunerii efectelor” care afirmă că suma seriei un (ρ, θ)
n=0
este de asemenea soluţie (ı̂n ipoteza convergenţei).
Aşadar, funcţia
∞
X
u(ρ, θ) = ρn (An cos nθ + Bn sin nθ) (5.38)
n=0
este soluţie şi rămâne să determinăm constantele An , Bn , din condiţia la
frontieră u(ρ, θ)|ρ=1 = f (θ), adică
∞
X
f (θ) = (An cos nθ + Bn sin nθ)
n=0
Aceasta este de fapt dezvoltarea Fourier a lui f , rezultă
Z π Z
1 1 π
A0 = f (τ )dτ, An = f (τ ) cos nτ dτ, (5.39)
2π −π π −π
Z
1 π
Bn = f (τ ) sin nτ dτ, n ≥ 1 (5.40)
π −π
Inlocuind ı̂n (5.38), rezultă
Z π " ∞
#
1 X
n
u(ρ, θ) = f (τ ) 1 + 2 ρ cos n(θ − τ ) dτ
2π −π
n=1
Dar
∞
" ∞
# " #
X X ρei(θ−τ )
n n in(θ−τ )
1+2 ρ cos n(θ−τ ) = Re 1 + 2 ρ e = Re 1 + 2 =
n=1 n=1
1 − ρei(θ−τ )

1 + ρei(θ−τ ) 1 − ρ2
Re =
1 − ρei(θ−τ ) 1 − 2ρ cos(θ − τ ) + ρ2
şi soluţia explicită a problemei Dirichlet pentru discul unitate este
Z
1 − ρ2 π f (τ )
u(ρ, θ) = 2
dτ (formula clasică a lui Poisson)
2π −π 1 − 2ρ cos(θ − τ ) + ρ
© ª
In cazul discului x2 + y 2 ≤ R2 de rază R > 0, după un raţionament
analog, formula devine
Z
R2 − ρ2 π f (τ )
u(ρ, θ) = 2 − 2Rρ cos(θ − τ ) + ρ2
dτ
2π −π R
Exemplul 5.8. Să se găsească soluţia problemei Dirichlet ı̂n cazul discului
unitate când condiţia la limită este u(1, θ) = sin θ + cos 2θ + 6 sin 3θ.
5.5. REZOLVAREA PROBLEMEI LUI NEUMANN PENTRU DISC 91

Demonstraţie. Soluţia problemei este de forma (5.38) şi scriind condiţia la

limită obţinem
∞
X
u(1, θ) = An cos nθ + Bn sin nθ = sin θ + cos 2θ + 6 sin 3θ,
n=0

de unde, prin identificarea coeficienţilor rezultă A2 = 1 şi Ai = 0, ∀ i 6= 1

şi B1 = 1, B3 = 6, Bi = 0, ∀ i 6= 1, 3.
Deci u(ρ, θ) = ρ sin θ + ρ2 cos 2θ + 6ρ3 sin 3θ.

5.5 Rezolvarea problemei lui Neumann pentru disc

Problema lui Neumann pentru disc o putem formula astfel:
Să se găsească funcţia u(ρ, θ) continuă ı̂mpreună cu derivatele
© sale paţiale
ª
de ordinul ı̂ntâi ı̂n domeniul ı̂nchis DR = DR + Γ, unde DR = x2 + y 2 < R
şi Γ = DR \ DR , care satisface următoarele condiţii :
∂2u 1 ∂u 1 ∂2u
1. ∂ρ2
+ ρ · ∂ρ + ρ2
· ∂θ2
= 0 ı̂n punctele din DR
∂u
2. ∂ρ (R, θ) = f (θ) pe Γ

unde f (θ) este o funcţie dată , continuă ı̂mpreună cu derivata sa de ordinul

ı̂ntâi
R 2πşi având derivata a doua continuă pe porţiuni. Presupunem de asemnea
că 0 f (θ)dθ = 0.
Soluţia acestei probleme o putem găsi aplicând metoda separării vari-
abilelor care ne conduce la seria

A0 X ³ ρ ´n
∞
u(ρ, θ) = + (An cos nθ + Bn sin nθ) (5.41)
2 R
n=1

Coeficienţii An şi Bn ı̂i determinăm din condiţia la limită . In acest scop să
derivăm pe u ı̂n raport cu ρ
∞
∂u X ρn−1
= n n (An cos nθ + Bn sin nθ).
∂ρ R
n=1

Condiţia la limită este exprimată astfel :

∞
X
n(An cos nθ + Bn sin nθ) = f (θ).
n=1

Am ajuns din nou la o serie Fourier, deci

Z 2π Z 2π
1 1
An = f (θ) cos nθdθ şi Bn = f (θ) sin nθdθ (5.42)
nπ 0 nπ 0
92CAPITOLUL 5. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL DOI

Coeficientul A0 rămâne o constantă arbitrară , deoarece soluţia problemei

lui Neumann nu este unică , ea depinde de o constantă aditivă .
Se poate demonstra că seria (5.41) ı̂n care coeficienţii sunt calculaţi cu
ajutorul formulelor (5.42) esre absolut şi uniform convergentă , iar suma
ei ne dă soluţia problemei lui Neumann, dacă funcţia f satisface condiţiile
specificate ı̂n formularea acestei probleme.
Exemplul 5.9. Să se determine soluţia problemei lui Neumann definită
pe discul DR cu condiţia la limită ∂u
∂ρ (R, θ) = cos θ + sin 5θ.

Demonstraţie. Soluţia problemei este de forma

A0 X ³ ρ ´n
∞
u(ρ, θ) = + (An cos nθ + Bn sin nθ).
2 R
n=1

Coeficienţii acestei serii ı̂i vom determina direct folosind condiţia la limită :
∞
X
n(An cos nθ + Bn sin nθ) = cos θ + sin 5θ,
n=1

de unde rezultă că A1 = 1, An = 0, ∀n ≥ 2 şi B5 = 15 , Bn = 0, ∀n 6= 5. Deci

¡ ¢5
soluţia cătată este u(ρ, θ) = A20 + Rρ cos θ + 15 Rρ sin 5θ.

5.6 Ecuaţia căldurii

Vom trata problema asupra ecuaţiei căldurii :
Să se găsească funcţia continuă u(x, t) pentru 0 ≤ x ≤ l, t ≥ 0 şi care
satisface următoarele condiţii :
∂u 2
1. ∂t = a2 ∂∂xu2 pentru 0 < x < l, t > 0

2. u(x, 0) = ϕ(x) pentru 0 ≤ x ≤ l

3. u(0, t) = ψ1 (t), u(l, t) = ψ2 (t) pentru t ≥ 0

unde ϕ(x), ψ1 (t), ψ2 (t) sunt funcţii date.
Această problemă se numeşte problema lui Cauchy pentru ecuaţia
căldurii. Aceasta se ı̂ntâlneşte des la studierea fenomenelor de fizică şi
tehnică legate de propagarea căldurii şi la fenomene chimice cu caracter de
difuzie. Condiţia 2 se numeşte condiţia iniţială , iar condiţiile 3 se numesc
condiţii la limită .
Cazul 1. Vom rezolva mai ı̂ntâi problema lui Cauchy pentru cazul
particular când condiţiile la limită sunt

u(0, t) = 0, u(l, t) = 0.

In acest caz spunem că avem condiţii la limită omogene. La rezolvarea

acestei probleme vom aplica metoda eparării variabilelor.
5.6. ECUAŢIA CĂLDURII 93

La ı̂nceput căutăm un şir infinit de soluţii ale ecuaţiei căldurii, care să
satisfacă şi condiţia la limită omogenă . In acest scop vom determina soluţiile
de forma
u(x, t) = X(x)T (t)
ale ecuaţiei căldurii. După ı̂nlocuirea acestei funcţii ı̂n ecuaţia căldurii
obţinem
XT 0 = a2 X 00 T
sau, ı̂mpărţind cu a2 XT , ajungem la

1 T0 X 00
· = .
a2 T X
Observăm că ı̂n prima parte a acestei egalităţi a apărut o funcţie care de-
pinde numai de variabila t, iar ı̂n partea a doua o funcţie care depinde numai
de variabila x. Repetând raţionamentul aplicat la ecuaţia coardei vibrante,
ajungem la concluzia că egalitatea ı̂ntre aceste două funcţii este posibilă
numai dacă ele sunt identice cu o constantă . Obţinem astfel următoarele
ecuaţii diferenţiale :
X 00 + λX = 0 (5.43)
şi
T 0 + λa2 T = 0 (5.44)
Deoarece căutăm acele soluţii ale ecuaţiei căldurii care satisfac condiţiile la
limită omogene, avem

u(0, t) = X(0)T (t) = 0, u(l, t) = X(l)T (t) = 0

de unde rezultă
X(0) = 0 şi X(l) = 0 (5.45)
Deci căutăm acele soluţii ale ecuaţiei (5.43) care satisfac şi condiţiile la limită
(5.45). Această problemă am ı̂ntâlnit-o la rezolvarea problemei Cauchy
pentru
¡ nπecuaţia
¢2 coardei vibrante unde am văzut că are soluţii numai dacă
λ = l , n = 1, 2, . . ., iar soluţiile corespunzătoare acestor valori sunt
Xn (x) = sin nπ l x. ¡ ¢2
Trecem la rezolvarea ecuaţiei (5.44) pentru λ = nπ l . Deci vom integra
ecuaţia (5.44) care este o ecuaţie diferenţială de ordinul ı̂ntâi cu variabile
separabile. O scriem sub forma

T0 ³ nπ ´2
= −a2
T l
şi rezultă că soluţia ei generală ete dată de
nπ 2 2
T (t) = cn e−( l )
a t
94CAPITOLUL 5. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL DOI

unde cn este o constantă arbitrară .

Aşadar, soluţiile particulare ale ecuaţiei căldurii, care satisfac şi condiţiile
la limită omogene sunt
nπ 2 2 nπ
un (x, t) = cn e−( l) a t
sin x, n = 1, 2, 3, . . .
l
Soluţia problemei Cauchy o obţinem cu ajutorul seriei
∞
X nπ 2 2 nπ
cn e−( l )a t
sin x (5.46)
l
n=1

formată din soluţiile particulare ale ecuaţiei căldurii obţinute mai sus.
Pentru a găsi formulele care să ne permită calcularea coeficienţilor cn să
presupunem că soluţia problemei Cauchy este dată de seria (5.46), adică
∞
X nπ 2 2 nπ
u(x, t) = cn e−( l) a t
sin x (5.47)
l
n=1

Făcând t = 0 şi ţinând seama de condiţia iniţială trebuie să avem

∞
X nπ
u(x, 0) = cn sin x = ϕ(x).
l
n=1

Observăm că această formulă reprezintă dezvoltarea funcţiei ϕ(x) ı̂n serie
Fourier, deci cn sunt coeficienţii Fourier şi se calculează cu ajutorul formulei
cunoscute din teoria seriilor Fourier:
Z
2 l nπ
cn = ϕ(x) sin xdx. (5.48)
l 0 l

In următoarea teoremă vom arăta şi invers, calculând coeficienţii cn cu

formula (5.48), seria (5.46) va fi convergentă şi că suma ei dă tocmai soluţia
problemei Cauchy.

Teorema 5.1. Dacă funcţia ϕ(x) definită pe intervalul 0 ≤ x ≤ l este

continuă şi are derivata continuă pe segmente şi dacă satisface condiţiile la
limită
ϕ(0) = ϕ(l) = 0, (5.49)
atunci seria (5.46), ı̂n care coeficienţii sunt calculaţi cu formula (5.48), este
absolut convergentă şi uniform convergentă , iar suma ei pe care o notăm
cu u(x, t) este soluţia problemei Cauchy.

Demonstraţie. Vom arăta mai ı̂ntâi că seria (5.46) este absolut convergentă
şi uniform convergentă pentru 0 ≤ x ≤ l, t ≥ 0.
5.6. ECUAŢIA CĂLDURII 95

Datorită condiţiilor la limită (5.49), funcţia ϕ(x) se poate prelungi pe

toată axa Ox astfel ı̂ncât să obţinem o funcţie periodică şi impară cu pe-
rioada 2l. Funcţia astfel prelungită rămâne continuă şi cu derivata continuă
pe porţiuni. Atunci, rezultă că seria numerică
∞
X
|cn | (5.50)
n=1

este convergentă . Pe de altă parte,

nπ 2 2 nπ
|cn e−( l) a t
sin x| ≤ |cn | dacă t ≥ 0.
l
Conform criteriului lui Weierstrass rezultă că seria (5.46) este absolut
convergentă şi uniform convergentă pentru 0 ≤ x ≤ l, t ≥ 0. Notăm cu
u(x, t) suma acestei serii.
In particular obţinem
∞
X nπ
u(x, 0) = cn sin x = ϕ(x)
l
n=1

ceea ce ı̂nseamnă că funcţia u(x, t) satisface condiţia iniţială a problemei

Cauchy.
Rămâne să arătăm că funcţia u(x, t) satisface ecuaţia căldurii ı̂n punctele
de coordonate t > 0 şi 0 < x < l. In acest scop este suficient să demonstrăm
că seriile
X∞ ∞
∂un X ∂ 2 un
, (5.51)
∂t ∂x2
n=1 n=1

converg absolut şi uniform pentru t ≥ t0 > 0 şi 0 ≤ x ≤ l, unde t0 > 0

este un număr fixat oricât de mic. Intr-adevăr, din convergenţa uniformă
a acestor serii, după cum se ştie din calculul diferenţial şi integral, rezultă
∂2u
existenţa derivatelor parţiale ∂u
∂t şi ∂x2 şi valabilitatea următoarelor egalităţi:

∞ ∞
∂u X ∂un ∂ 2 u X ∂ 2 un
= şi = .
∂t ∂t ∂x2 ∂x2
n=1 n=1

Deci putem scrie

∞ µ ¶
∂u ∂2u X ∂un ∂ 2 un
− a2 2 = − a2 =0
∂t ∂x ∂t ∂x2
n=1

ceea ce arată că funcţia u(x, t) satisface ecuaţia căldurii ı̂n punctele de co-
ordonate t ≥ t0 şi 0 ≤ x ≤ l. Numărul t0 > 0 fiind ales arbitrar, rezultă că
u(x, t) satisface ecuaţia căldurii pentru orice punct (x, t) astfel ı̂ncât t > 0
şi 0 ≤ x ≤ l.
96CAPITOLUL 5. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL DOI

Demonstrăm acum convergeţa uniformă a seriilor (5.51) pentru t ≥ t0 >

0 şi 0 ≤ x ≤ l. Din convergenţa seriei (5.50) rezultă că cn sunt mărginiţi,
adică există o constantă k > 0 astfel ı̂ncât

|cn | ≤ k, ∀n.
¡ nπ ¢2 nπ 2 2 ¯ ∂u ¯ 2 2
Din ∂un
∂t =− l a2 cn e−( )
sin nπ
l
a t ¯ n¯
l x deducem că ∂t ≤ n k1 e
2 −( nπ
l )
a t0
nπ 2 2
pentru t ≥ t0 > 0, deoarece funcţia e−( l ) a t este descrescătoare. Am notat
2
k1 = πl2 a2 k. Aplicând criteriul de convergenţă al lui d’Alembert, se poate
∞
X nπ 2 2
arăta că seria numerică k1 n2 e−( l ) a t0 este convergentă . Intr-adevăr,
n=1
avem
³ ´
(n+1)π 2 2 µ ¶2
2 − a t0
(n + 1) e l
n+1 π2 2t
lim nπ 2 2
= lim e−(2n+1) l2 a 0
=0
n→∞
n2 e−( l) a t0 n→∞ n
∞
X ∂un
Din criteriul lui Weierstrass rezultă că seria converge absolut şi
∂t
n=1
uniform pentru t ≥ t0 > 0 şi 0 ≤ x ≤ l.
∞ 2
X ∂ un
Demonstrăm acum uniform convergenţa seriei .
∂x2
¡ nπ ¢2 ¯n=1 ¯
−( nπ )
2 2
¯ ∂ 2 un ¯ nπ 2 2
∂ 2 un
Din ∂x2 = − l cn e l
a t
sin l x găsim ¯ ∂x2 ¯ ≤ k2 n2 e−( l ) a t0 ,
nπ
¡ ¢2
pentru t ≥ t0 > 0, unde k2 = πl k.
Aplicând din nou criteriul de convergenţă al lui d’Alembert seriei
X∞
nπ 2 2
k2 n2 e−( l ) a t0 converge. Deci, conform criteriul lui Weierstrass rezultă
n=1
∞ 2
X ∂ un
că seria este absolut şi uniform convergentă pentru t ≥ t0 > 0 şi
∂x2
n=1
0 ≤ x ≤ l.

Observaţia 5.1. Vom demonstra unicitatea soluţiei problemei Cauchy

considerate. Fie u şi v două soluţii ale aceleiaşi probleme Cauchy. Atunci,
ı̂n particular, avem

u(x, 0) = ϕ(x) şi v(x, 0) = ϕ(x)

∞
X nπ nπ 2 2
Notăm w = u − v şi fie w = αn e−( ) a t
sin
x. Evident w(x, 0) = 0.
l
l
n=1
Deci rezultă că αn = 0, ∀n. Deci am demonstrat că w = 0, de unde rezultă
u = v, deci unicitatea soluţiei.
Cazul 2. Vom rezolva problema Cauchy formulată la ı̂nceputul secţiunii.
Vom transforma mai ı̂ntâi problema Cauchy ı̂ntr-o altă problemă Cauchy ı̂n
5.6. ECUAŢIA CĂLDURII 97

care condiţia iniţială şi condiţiile la limită sunt omogene. Va trebui deci să
omogenizăm condiţia iniţială şi condiţiile la limită prin considerarea unei
funcţii ajutătoare
x
U (x, t) = ψ1 (t) + [ψ2 (t) − ψ1 (t)] (5.52)
l
Evident această funcţie satisface condiţiile la limită ale problemei Cauchy,
adică U (0, t) = ψ1 (t) şi U (l, t) = ψ2 (t).
In locul funcţiei necunoscute u introducem altă funcţie necunoscută v
astfel
v = u − U. (5.53)
Precizăm acum condiţiile pe care trebuie să le verifice funcţia v. Avem

∂v ∂2v ∂u ∂ 2 u ∂U ∂2U x
− a2 2 = − a2 2 − − a2 2 = −[ψ10 (t) + (ψ20 (t) − ψ10 (t))]
∂t ∂x ∂t ∂x ∂t ∂x l
(5.54)
Funcţia v trebuie să satisfacă ı̂n mod evident condiţia iniţială
x
v(x, 0) = ϕ(x) − [ψ1 (0) + (ψ2 (0) − ψ1 (0))] (5.55)
l
şi condiţiile la limită omogene

v(0, t) = 0 şi v(l, t) = 0 (5.56)

Notând
x 0
f (x, t) = −[ψ10 (t) + (ψ (t) − ψ10 (t))]
l 2
şi
x
Φ(x) = ϕ(x) − [ψ1 (0) + (ψ2 (0) − ψ1 (0))]
l
obţinem că funcţia v(x, t) trebuie să continuă pentru 0 ≤ x ≤ l, t ≥ 0 şi care
satisface următoarele condiţii :

∂v ∂2v
= a2 2 + f (x, t) pentru 0 < x < l şi t > 0 (5.57)
∂t ∂x
v(x, 0) = Φ(x) pentru 0 ≤ x ≤ l (5.58)
v(0, t) = 0 şi v(l, t) = 0 pentru t ≥ 0 (5.59)
unde f (x, t) şi Φ(x) sunt funcţii date. Această problemă se numeşte prob-
lema Cauchy asupra ecuaţiei căldurii neomogene cu condiţii la
limită omogene.
Această problemă se mai poate simplifica astfel ı̂ncât şi condiţia iniţială
să devină omogenă . Intr-adevăr, dacă z(x, t) este soluţia următoarei prob-
leme Cauchy pe care am rezolvat-o la cazul 1:
1. ∂z 2 ∂2z
∂t = a ∂x2 pentru 0 < x < l şi t > 0
98CAPITOLUL 5. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL DOI

2. z(x, 0) = Φ(x) pentru 0 ≤ x ≤ l

3. z(0, t) = 0 şi z(l, t) = 0 pentru t ≥ 0 şi dacă notăm w = v − z, atunci
găsirea funcţiei w revine la rezolvarea următoarei probleme Cauchy : Să se
determine funcţia w(x, t) continuă pentru 0 ≤ x ≤ l, t ≥ 0 şi care satisface
următoarele condiţii :
∂w ∂2w
= a2 2 + f (x, t) pentru 0 < x < l şi t > 0 (5.60)
∂t ∂x
w(x, 0) = 0 pentru 0 ≤ x ≤ l (5.61)
w(0, t) = 0 şi w(l, t) = 0 pentru t ≥ 0 (5.62)
Am ajuns aşadar la o problemă Cauchy ı̂n care atât condiţia iniţială cât şi
condiţiile la limită sunt omogene.
Căutăm soluţia aceste probleme ca suma următoarei serii
∞
X nπ
cn (t) sin x (5.63)
l
n=1

unde cn (t) sunt funcţii de varibilă t. Pentru a determina aceste funcţii

presupunem că seria (5.63) este convergentă şi că suma ei este soluţia w(x, t)
a problemei Cauchy, adică
∞
X nπ
w(x, t) = cn (t) sin x. (5.64)
l
n=1

Să admitem de asemenea că funcţia f (x, t) se poate dezvolta ı̂n serie Fourier
astfel
∞
X nπ
f (x, t) = fn (t) sin x, (5.65)
l
n=1
unde Z l
2 nπ
fn (t) = f (x, t) sin xdx.
l 0 l
Inlocuind ı̂n ecuaţia (5.60) funcţiile w şi f obţinem identitatea
X∞ · ³ nπ ´2 ¸
0 2 nπ
cn (t) + a cn (t) − fn (t) sin x = 0. (5.66)
l l
n=1

Din teoria seriilor Fourier şi identitatea (5.66) rezultă

³ nπ ´2
c0n (t) + a2 cn (t) = fn (t) (5.67)
l
La această ecuaţie diferenţială putem ataşa o condiţie Cauchy dacă luăm ı̂n
considerare şi condiţia iniţială pe care o satisface funcţia w, adică
∞
X nπ
w(x, 0) = cn (0) sin x = 0.
l
n=1
5.6. ECUAŢIA CĂLDURII 99

De aici rezultă că

cn (0) = 0. (5.68)
Ecuaţia diferenţială (5.67) este o ecuaţie liniară de ordinul ı̂ntâi. Astfel,
soluţia ei ce satisface condiţia (5.68) este
Z l nπ 2 2
cn (t) = e−( l) a (t−τ )
fn (τ )dτ (5.69)
0

Invers, dacă cn (t), coeficienţii seriei (5.63) sunt calculaţi cu formula (5.69)
şi dacă funcţia f (x, t) se poate reprezenta cu ajutorul seriei (5.65), atunci
seria (5.63) este uniform convergentă şi suma ei, pe care o notăm cu w(x, t),
este soluţia problemei Cauchy dată de condiţiile (5.60), (5.61), (5.62).
Rezumând cele de mai sus, putem spune că soluţia u(x, t) a problemei
Cauchy formulată la ı̂nceputul secţiunii este

u=U +w+z (5.70)

unde U este funcţia (5.52), w satisface ecuaţia (5.60), condiţia iniţială omogenă
şi condiţiile la limită omogene (5.61) şi (5.62), iar z satisface ecuaţia omogenă
a căldurii, condiţia iniţială neomogenă dată de funcţia Φ(x) şi condiţiile la
limită omogene.
Exemplul 5.10. Să se rezolve următoarea problemă Cauchy asupra
ecuaţiei căldurii :
∂u ∂2u
= , 0 < x < 1, t > 0
∂t ∂x2
u(x, 0) = x2 − x, 0 ≤ x ≤ 1
u(0, t) = u(1, t) = 0, t ≥ 0

Demonstraţie. Soluţia problemei are forma (5.47) :

∞
X 2
u(x, t) = cn e−(nπ) t sin(nπx),
n=1

unde cn se calculează cu ajutorul formulei (5.48) :

Z 1
− cos(nπx) 1
cn = 2 (x2 − x) sin(nπx)dx = 2(x2 − x) |0 +
0 nπ
Z 1 · Z 1 ¸
cos(nπx) 2 sin(nπx) 1 sin(nπx)
+2 (2x−1) dx = (2x − 1) |0 − 2 dx =
0 nπ nπ nπ 0 nπ
Z 1
4 4 − cos(nπx) 1
=− 2
sin(nπx)dx = − |0 =
(nπ) 0 (nπ)2 nπ
4 4
= 3
[cos(nπ) − cos 0] = [(−1)n − 1].
(nπ) (nπ)3
100CAPITOLUL 5. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL DOI

Aşadar soluţia problemei Cauchy este

∞
X 4 2
u(x, t) = [(−1)n − 1]e−(nπ) t sin(nπx).
(nπ)3
n=1

Exemplul 5.11. Să se rezolve următoarea problemă Cauchy asupra

ecuaţiei căldurii :

∂u ∂2u
= 9 2 + t sin x, 0 < x < π, t > 0
∂t ∂x
u(x, 0) = sin x + 2 sin 2x + 3 sin 3x, 0 ≤ x ≤ π
u(0, t) = u(π, t) = 0, t ≥ 0

Demonstraţie. Notăm v(x, t) = u(x, t) − z(x, t), unde z(x, t) este soluţia
problemei :
∂z ∂2z
= 9 2 , 0 < x < π, t > 0
∂t ∂x
z(x, 0) = sin x + 2 sin 2x + 3 sin 3x, 0 ≤ x ≤ π
z(0, t) = z(π, t) = 0, t ≥ 0
∞
X 2
adică z(x, t) = cn e−9n t sin(nx).
n=1
∞
X
Cum z(x, 0) = cn sin(nx) = sin x+2 sin 2x+3 sin 3x, prin identificarea
n=1
coeficienţilor obţinem c1 = 1, c2 = 2, c3 = 3, cn = 0, ∀n ≥ 4.
Deci z(x, t) = e−9t sin x + 2e−39t sin 2x + 3e−81t sin 3x.
Cu notaţia făcută la ı̂nceput obţinem o nouă problemă Cauchy :
µ ¶
∂v ∂2v ∂u ∂2u ∂z ∂2z
−9 2 = −9 2 − − 9 2 = t sin x, 0 < x < π, t > 0
∂t ∂x ∂t ∂x ∂t ∂x

v(x, 0) = u(x, 0) − z(x, 0) = 0, 0 ≤ x ≤ π

v(0, t) = u(0, t) − z(0, t) = 0, v(π, t) = u(π, t) − z(π, t) = 0, t ≥ 0
Aceasta este o problemă Cauchy cu condiţia iniţială şi condiţiile la limită
X∞
omogene. Soluţia acestei probleme va fi de forma (5.64), v(x, t) = cn (t) sin(nx)
n=1
calculând cn (t) cu ajutorul formulelor (5.69) şi (5.65). Coeficienţii Fourier
fn (t) ai funcţiei f (x, t) = t sin x se obţin prin identificare :
∞
X
t sin x = fn (t) sin(nx),
n=1
5.6. ECUAŢIA CĂLDURII 101

deci f1 (t) = t, fn (t) = 0, ∀n ≥ 2. Atunci

Z t µ 9τ Z t 9τ ¶
−9(t−τ ) −9t e t e
c1 (t) = τe dτ = e τ |0 − dτ =
0 9 0 9

t e−9t e9τ t t 1
= − · | = − [1 − e−9t ]
9 9 9 0 9 81
£ ¤
Deci v(x, t) = 9t − 81 1
(1 − e−9t ) sin £x. ¤
Aşadar, u(x, t) = v(x, t) + z(x, t) = 9t − 81
1
(1 − e−9t ) sin x+
+e−9t sin x + 2e−39t sin 2x + 3e−81t sin 3x

Exemplul 5.12. Să se rezolve următoarea problemă Cauchy asupra

ecuaţiei căldurii :
∂u ∂2u
= , 0 < x < 1, t > 0
∂t ∂x2
u(x, 0) = 6 sin(3πx), 0 ≤ x ≤ 1
u(0, t) = t, u(1, t) = t2 , t ≥ 0

Demonstraţie. Vom omogeniza condiţia iniţială şi condiţiile la limită . Vom

considera funcţia U (x, t) din formula (5.52) :
U (x, t) = t + x(t2 − t).
Deci U (0, t) = t, U (1, t) = t2 .
Introducem funcţia necunoscută v(x, t) = u(x, t) − U (x, t) şi obţinem
următoarea problemă Cauchy :
µ ¶
∂v ∂ 2 v ∂u ∂ 2 u ∂U ∂2U
− = − − − = −t + x(2t − 1), 0 < x < 1, t > 0
∂t ∂x2 ∂t ∂x2 ∂t ∂x2
v(x, 0) = u(x, 0) − U (x, 0) = 6 sin(3πx), 0 ≤ x ≤ 1
v(0, t) = u(0, t)−U (0, t) = t−t = 0, v(1, t) = u(1, t)−U (1, t) = t2 −t2 = 0, t ≥ 0
Rezolvăm problema ca ı̂n exemplul 5.11. Notăm w(x, t) = v(x, t) − z(x, t),
unde z(x, t) este soluţia problemei Cauchy :
∂z ∂2z
= , 0 < x < 1, t > 0
∂t ∂x2
z(x, 0) = 6 sin(3πx), 0 ≤ x ≤ 1
z(0, t) = 0, z(1, t) = 0, t ≥ 0
∞
X ∞
X
2
având forma z(x, t) = cn e−(nπ) t sin(nπx). Cum z(x, 0) = cn sin(nπx) =
n=1 n=1
−(3π)2t
6 sin(3πx), rezultă c3 = 3, cn = 0, ∀n 6= 3. Deci z(x, t) = 3e sin(3πx).
Funcţia w(x, t) verifică problema Cauchy :
∂w ∂2w
= − t + x(2t − 1), 0 < x < 1, t > 0
∂t ∂x2
102CAPITOLUL 5. ECUAŢII CU DERIVATE PARŢIALE DE ORDINUL DOI

w(x, 0) = 0, 0 ≤ x ≤ 1
w(0, t) = 0, w(1, t) = 0, t ≥ 0
∞
X
şi se caută de forma w(x, t) = cn (t) sin(nπx).
n=1
∞
X
Presupunem că f (x, t) = −t + x(2t − 1) = fn (t) sin(nπx), unde
n=1
Z 1 Z 1
fn (t) = 2 f (x, t) sin(nπx)dx = 2 [−t + x(2t − 1)] sin(nπx)dx =
0 0
Z 1
− cos(nπx) 1 cos(nπx)
= 2[−t + x(2t − 1)] |0 + 2 (2t − 1) dx =
nπ 0 nπ
− cos(nπ) − cos 0 2t − 1 sin(nπx) 1
= 2(t − 1) · − 2(−t) · +2· · |0 =
nπ nπ nπ nπ
2(−1)n+1 1
(t − 1) − 2t ·
= .
nπ nπ
Conform formulei (5.69) avem :
Z t· ¸
2(−1)n+1 1 2
cn (t) = (τ − 1) − 2τ · e−(nπ) (t−τ ) dτ =
0 nπ nπ
Z t Z
−(nπ)2 t 2(−1)
n+1 2 −(nπ)2 t t (nπ)2 τ
(nπ)2 τ
=e (τ − 1)e dτ − e τe dτ =
nπ 0 nπ 0
" 2 Z t (nπ)2 τ #
n+1 e(nπ) τ t
−(nπ)2 t 2(−1) e
=e (τ − 1) | − dτ −
nπ (nπ)2 0 0 (nπ)
2

" 2 Z t (nπ)2 τ #
2 −(nπ)2 t e(nπ) τ t e
− e τ 2
|0 − 2
dτ =
nπ (nπ) 0 (nπ)
" 2 2
#
n+1 e(nπ) t e(nπ) τ t
−(nπ)2 t 2(−1) 1 1
=e (t − 1) + − · |
nπ (nπ)2 (nπ)2 (nπ)2 (nπ)2 0
" 2 2
#
2 −(nπ)2 t e(nπ) t 1 e(nπ) τ t
− e t· − · | =
nπ (nπ)2 (nπ)2 (nπ)2 0
" #
2(−1) n+1 e (nπ)2 t 1 1 1
2 2
= e−(nπ) t (t − 1) + − · e(nπ) t + −
nπ (nπ)2 (nπ)2 (nπ)4 (nπ)4
" 2
#
2 −(nπ)2 t e(nπ) t 1 (nπ)2 t 1
− e t· − ·e + =
nπ (nπ)2 (nπ)4 (nπ)4
5.6. ECUAŢIA CĂLDURII 103

2 −(nπ)2 t n+1 (nπ)2 t n+1 (−1)n+1 (nπ)2 t

= e [(−1) (t − 1)e + (−1) − ·e +
(nπ)3 (nπ)2
(−1)n+1 2 1 2 1
+ − t · e(nπ) t + · e(nπ) t − ]
(nπ)2 (nπ)2 (nπ)2
∞
X n+1
2 −(nπ)2 t n+1 (nπ)2 t n+1 (−1)
Deci w(x, t) = e [(−1) (t−1)e +(−1) − ·
(nπ)3 (nπ)2
n=1
(nπ)2 t (−1)n+1 2 1 2 1
e + − t · e(nπ) t + · e(nπ) t − ] sin(nπx).
(nπ)2 (nπ)2 (nπ)2
Aşadar,
u(x, t) = w(x, t) + z(x, t) + U (x, t) =
∞
X 2 −(nπ)2 t n+1 (nπ)2 t n+1 (−1)n+1 (nπ)2 t
= e [(−1) (t − 1)e + (−1) − ·e +
(nπ)3 (nπ)2
n=1

(−1)n+1 2 1 2 1
+ 2
− t · e(nπ) t + 2
· e(nπ) t − ] sin(nπx)+
(nπ) (nπ) (nπ)2
2
+3e−(3π) t sin(3πx) + t + x(t2 − t).
Capitolul 6

Funcţii complexe

6.1 Funcţii olomorfe. Condiţiile Cauchy-Riemann.

Funcţii elementare
Definiţia 6.1. Fie A ⊂ C. Se numeşte funcţie complexă orice funcţie
f : A → C (deci o funcţie cu valori complexe de variabilă complexă ).
Dacă notăm w = f (z) cu z ∈ A şi z = x+iy, w = u+iv, unde x, y, u, v ∈
IR, iar f = P +iQ (adică P = Ref, Q = Imf ), se pun ı̂n evidenţă două funcţii
reale P, Q : A → IR, unde am considerat A ⊂ IR2 ca o mulţime de perechi de
numere reale. Atunci egalitatea w = f (z) este echivalentă cu două egalităţi
reale u = P (x, y) şi v = Q(x, y) şi funcţia f : A → C este echivalentă cu o
transformare punctuală A −→ IR2 , (x, y) −→ (P (x, y), Q(x, y)).
Definiţia 6.2. Dacă A ⊂ C este o mulţime deschisă , funcţia complexă f
este continuă ı̂ntr-un punct z0 = x0 + iy0 ∈ A dacă şi numai dacă P şi Q
sunt simultan continue ı̂n punctul (x0 , y0 ).
Definiţia 6.3. Fie A ⊂ C o mulţime deschisă şi f : A → C o funcţie
complexă . Funcţia f se numeşte olomorfă ı̂ntr-un punct z0 ∈ A (sau
C- derivabilă ı̂n z0 sau monogenă ı̂n z0 ) dacă există şi este finită (adică
f (z) − f (z0)
aparţine lui C) limita l = lim . Notăm l cu f 0 (z0 ) şi se
z→z0 ,z6=z0 z − z0
numeşte derivata complexă a lui f ı̂n z0 .
Observaţia 6.1. Dacă funcţia f : A → C este olomorfă ı̂n z0 ∈ A, atunci
ea este continuă ı̂n z0 .
Definiţia 6.4. Funcţia f : A → C se numeşte olomorfă pe deschisul A
dacă ea este olomorfă ı̂n orice punct z0 ∈ A.
Observaţia 6.2. Suma, produsul, câtul şi compunerea a două funcţii
olomorfe pe un deschis A sunt funcţii olomorfe.
Fie w = f (z), f : A → C definită pe un deschis A ⊂ C şi z0 ∈ A,
z0 = x0 + iy0 .
f (z0 + h) − f (z0 )
Dacă f este olomorfă ı̂n z0 , atunci f 0 (z0 ) = lim . In
h→0 h

104
6.1. FUNCŢII OLOMORFE. CONDIŢIILE CAUCHY-RIEMANN. FUNCŢII ELEMENTARE105

particular, pentru h real va rezulta că

f (z0 + h) − f (z0 ) f (z0 + ih) − f (z0 )
lim = lim = f 0 (z0 )
h→0 h h→0 ih
şi ţinând cont că f = P + iQ se obţine
P (x0 + h, y0 ) − P (x0 , y0 ) Q(x0 + h, y0 ) − Q(x0 , y0 )
lim + i lim =
h→0 h h→0 h
P (x0 , y0 + h) − P (x0 , y0 ) Q(x0 , y0 + h) − Q(x0 , y0 )
lim + i lim
h→0 ih h→0 ih
Dacă funcţiile P şi Q au derivate parţiale ı̂n raport cu x şi y ı̂n punctul
(x0 , y0 ), atunci
∂P ∂Q 1 ∂P ∂Q
(x0 , y0 ) + i (x0 , y0 ) = (x0 , y0 ) + (x0 , y0 )
∂x ∂x i ∂y ∂y
de unde deducem
∂P ∂Q
=
∂x ∂y
∂Q ∂P
=−
∂x ∂y
numite condiţiile Cauchy-Riemann.
Teorema 6.1. Fie A ⊂ C o mulţime deschisă . Funcţia f : A → C, f =
P + iQ este olomorfă ı̂n z0 ∈ A dacă şi numai dacă P, Q : A → R sunt
diferenţiabile ı̂n z0 = (x0 , y0 ) şi derivatele lor parţiale ı̂n (x0 , y0 ) verifică
condiţiile Cauchy-Riemann.
Demonstraţie. Presupunem că f este olomorfă ı̂n z0 ∈ A şi fie f 0 (z0 ) = a+ib.
Definim
(
f (z)−f (z0 )
− f 0 (z0 ), pentru z ∈ A, z 6= z0
β(z) = z−z0
0, pentru z = z0

Evident lim β(z) = 0.

z→z0
Definim
½ z−z0
β(z) |z−z 0|
, pentru z ∈ A, z 6= z0
α(z) =
0, pentru z = z0

Atunci lim |α(z)| = lim |β(z)| = 0, deci lim α(z) = 0. Putem scrie
z→z0 z→z0 z→z0

f (z) − f (z0 ) = c(z − z0 ) + (z − z0 )β(z) = c(z − z0 ) + α(z)|z − z0 |. (6.1)

Dar

f (z) = P (x, y) + iQ(x, y), c = a + ib, z − z0 = (x − x0 ) + i(y − y0 )

106 CAPITOLUL 6. FUNCŢII COMPLEXE

deci
P (x, y) − P (x0 , y0 ) + i(Q(x, y) − Q(x0 , y0 )) =
p
= a(x − x0 ) − b(y − y0 ) + Reα(x, y) (x − x0 )2 + (y − y0 )2 +
p
+i[b(x − x0 ) + a(y − y0 ) + Imα(x, y) (x − x0 )2 + (y − y0 )2 ]
Rezultă formulele
P (x, y) − P (x0 , y0 ) = a(x − x0 ) − b(y − y0 )+
p (6.2)
+ Reα(x, y) (x − x0 )2 + (y − y0 )2

Q(x, y) − Q(x0 , y0 ) = b(x − x0 ) + a(y − y0 )+

p (6.3)
+ Imα(x, y) (x − x0 )2 + (y − y0 )2
unde lim Reα(x, y) = 0, lim Imα(x, y) = 0, deci funcţiile P şi
(x,y)→(x0 ,y0 ) (x,y)→(x0 ,y0 )
Q sunt diferenţiabile ı̂n z0 = (x0 , y0 ) şi atunci
∂P ∂Q ∂P ∂Q
α= (x0 , y0 ) = (x0 , y0 ), b = − (x0 , y0 ) = (x0 , y0 )
∂x ∂y ∂y ∂x
adică am obţinut condiţiile Cauchy-Riemann.
Reciproc, dacă P şi Q sunt diferenţiabile ı̂n z0 = (x0 , y0 ) şi au loc
condiţiile Cauchy-Riemann, atunci avem
∂P ∂P
P (x, y) − P (x0 , y0 ) = (x0 , y0 )(x − x0 ) + (x0 , y0 )(y − y0 )+
∂x ∂y (6.4)
p
+ α1 (x, y) (x − x0 )2 + (y − y0 )2
∂Q ∂Q
Q(x, y) − Q(x0 , y0 ) = (x0 , y0 )(x − x0 ) + (x0 , y0 )(y − y0 )+
∂x ∂y (6.5)
p
+ α2 (x, y) (x − x0 )2 + (y − y0 )2
unde lim α1 (x, y) = 0, lim α2 (x, y) = 0.
(x,y)→(x0 ,y0 ) (x,y)→(x0 ,y0 )
Notând a = ∂P ∂x (x0 , y0 ) = ∂Q ∂P
= ∂Q
∂y (x0 , y0 ), b = − ∂y (x0 , y0 ) ∂x (x0 , y0 ) şi
α = α1 + iα2 , obţinem din relaţiile (6.4) şi (6.5), relaţiile (6.2) şi (6.3),
iar acestea sunt echivalente cu (6.1) dacă notăm f 0 (z0 ) = a + ib. Din
(6.1) obţinem f (z)−fz−z
(z0 )
− f 0 (z0 ) = β(z − z0 ), pentru z 6= z0 şi atunci
µ ¶0
f (z) − f (z0 )
lim = f 0 (z0 ) ∈ C, deci f este olomorfă ı̂n z0 ∈ C.
z→z0 z − z0
In plus, avem
µ ¶ µ ¶
∂P ∂Q ∂Q ∂P
f 0 (z0 ) = +i (z0 ) = −i (z0 ) =
∂x ∂x ∂y ∂y
µ ¶ µ ¶
∂P ∂P ∂Q ∂Q
−i (z0 ) = +i (z0 )
∂x ∂y ∂y ∂x
6.1. FUNCŢII OLOMORFE. CONDIŢIILE CAUCHY-RIEMANN. FUNCŢII ELEMENTARE107

Corolarul 6.1. Fie A ⊂ C o mulţime deschisă şi f : A → C, f = P + iQ.

Dacă P, Q ∈ C 1 (A) şi dacă pentru ∀z ∈ A au loc condiţiile Cauchy-Riemann,
atunci f este olomorfă pe A.
Demonstraţie. Dacă P, Q ∈ C 1 (A), atunci P, Q sunt diferenţiabile ı̂n orice
punct z0 ∈ A. Având loc şi condiţiile Cauchy-Riemann ı̂n orice punct z0 ∈ A
afirmaţia rezultă din Teorema 6.1.
³ ´ ³ ´
Notăm ∂f∂z = 1 ∂f
2 ∂x − i ∂f
∂y şi ∂f
∂z = 1 ∂f
2 ∂x + i ∂f
∂y (numită derivata are-
olară a lui f ı̂n z0 ).
Corolarul 6.2. Fie A ⊂ C o mulţime deschisă şi f : A → C, f = P + iQ.
Dacă P, Q ∈ C 1 (A) şi ∂f
∂z = 0 pe A, atunci funcţia f este olomorfă pe A.

Demonstraţie. Vom arăta că relaţia ∂f

∂z = 0 pe A este echivalentă cu condiţiile
Cauchy-Riemann şi apoi aplicăm Corolarul 6.1. Intr-adevăr,
µ ¶ µ ¶ µ ¶
∂f 1 ∂f ∂f 1 ∂P ∂Q 1 ∂P ∂Q
= +i = +i +i +i =
∂z 2 ∂x ∂y 2 ∂x ∂x 2 ∂y ∂y
µ ¶ µ ¶
1 ∂P ∂Q i ∂Q ∂P
− + + ,
2 ∂x ∂y 2 ∂x ∂y
deci
∂f ∂P ∂Q ∂Q ∂P
= 0 ⇐⇒ = şi =− .
∂z ∂x ∂y ∂x ∂y

Exemplul 6.1. Să se arate că funcţia f : C → C, f (z) = |z| nu e olomorfă

ı̂n nici un punct din C.
p
Demonstraţie. Funcţia f se scrie f = P + iQ, unde P (x, y) = x2 + y 2 şi
Q = 0.
Avem ∂P∂x =
√ x , ∂P
2 2 ∂y
= √ 2y 2 , ∂Q ∂Q
∂x = ∂y = 0 pentru z 6= 0.
x +y x +y
x y
Din condiţiile Cauchy-Riemann obţinem √ = 0 şi √ = 0, deci
x2 +y 2 x2 +y 2
x = y = 0, adică z = 0. Dar, ı̂n punctul z = 0 funcţia P nu are derivate
parţiale, deci conform Teoremei 6.1, funcţia f nu poate fi olomorfă ı̂n acest
punct.
p
Exemplul 6.2. Să se arate că funcţia f : C → C, f (z) = |z 2 − z 2 | este
continuă ı̂n z = 0, satisface condiţiile Cauchy-Riemann ı̂n acest punct, dar
nu este olomorfă .

Demonstraţie. lim f (z) = 0 = f (0), deci f este continuă ı̂n z = 0

z→0 p p
Dacă z = x + iy, avem f (z) = 2 |xy|, deci P (x, y) = 2 |xy| şi Q = 0.
∂P P (x, 0) − P (0, 0) ∂Q
∂x (0, 0) = x→0
lim
x−0
=0=
∂y
(0, 0)
108 CAPITOLUL 6. FUNCŢII COMPLEXE

∂P P (0, y) − P (0, 0) ∂Q
∂y (0, 0)
y→0
= lim
y−0
=0=−
∂x
(0, 0)
Totuşi f nu este olomorfă ı̂n z = 0, deoarece P nu e diferenţiabilă ı̂n
acest punct. Presupunem că P ar fi diferenţiabilă , deci

P (x, y) − P (0, 0) = 0 · (x − 0) + 0 · (y − 0) + P1 (z)|z − 0|,

unde lim P1 (z) = 0.

z→0 √
P (z) 2 |xy|
Pentru z 6= 0 avem P1 (z) = |z| =
√
x2 +y 2
Luând z = n1 , zn0 = n1 + i n , n ∈ IN∗ avem
1
zn −→ 0, zn0 −→ 0, dar
√ √
P1 (zn ) = 0 −→ 0, P1 (zn0 ) = 2 −→ 2, deci P1 nu are limită ı̂n (0, 0).

Definiţia 6.5. Fie u : A → IR o funcţie de clasă C 2 pe deschisul A. Funcţia

2 2
u se numeşte armonică dacă pentru ∀a ∈ A avem ∂∂xu2 (a) + ∂∂yu2 (a) = 0,
adică ∆u = 0 ı̂n orice punct din A.

Corolarul 6.3. Fie A ⊂ C o mulţime deschisă şi f : A → C, f = P + iQ şi

P, Q ∈ C 2 (A). Dacă f este olomorfă pe A, atunci P, Q sunt funcţii armonice
pe A.

Demonstraţie. Din condiţiile Cauchy-Riemann şi Teorema lui Schwartz avem

µ ¶ µ ¶
∂2P ∂2P ∂ ∂P ∂ ∂P
+ = + =
∂x2 ∂y 2 ∂x ∂x ∂y ∂y
µ ¶ µ ¶
∂ ∂Q ∂ ∂Q ∂2Q ∂2Q
= + − = − =0
∂x ∂y ∂y ∂x ∂x∂y ∂y∂x

Definiţia 6.6. Un deschis D ⊂ C este conex (deci un domeniu) dacă şi

numai dacă pentru orice două puncte z1 , z2 ∈ D există un drum γ : [a, b] →
D astfel ca γ(a) = z1 şi γ(b) = z2 . Un domeniu D se numeşte simplu conex
dacă frontiera lui D este conexă , adică orice curbă ı̂nchisă cu suportul ı̂n D
se poate deforma continuu către un punct.
Observaţia 6.3. Se poate ară ta că aceasta este echivalent cu faptul că
orice curbă ı̂nchisă cu suportul ı̂n D se poate deforma continuu către un
punct. Coroana K(z0 ; r, R) nu este un domeniu simplu conex.

Teorema 6.2. Fie D ⊂ IR2 un domeniu simplu conex. Dacă funcţia

P : D → IR este armonică pe D, atunci există funcţia Q : D → IR armonică
pe D astfel ı̂ncât funcţia f : D → C, f = P + iQ să fie olomorfă .

Demonstraţie. Dacă ar exista funcţia Q armonică pe D astfel ı̂ncât f =

P + iQ să fie olomorfă pe D, atunci Q ar verifica relaţiile Cauchy-Riemann
∂P ∂Q ∂Q ∂P ∂Q ∂Q ∂P ∂P
∂x = ∂y şi ∂x = − ∂y , deci dQ = ∂x dx + ∂y dy = − ∂y dx + ∂x dy.
6.1. FUNCŢII OLOMORFE. CONDIŢIILE CAUCHY-RIEMANN. FUNCŢII ELEMENTARE109

Considerăm forma diferenţială ω = − ∂P

∂y dx +
∂P
∂x dy = P1 dx + Q1 dy.
∂P1 ∂2P ∂Q1 ∂2P ∂P1 ∂Q1 2 2
Avem ∂y =− ∂y 2
, ∂x= , deci
∂x2
=∂y deoarece ∂∂xP2 + ∂∂yP2 = 0,
∂x ,
P fiind armonică pe D. Aşadar, forma ω este ı̂nchisă , deci ω este exactă
deoarece D este simplu conex. Atunci există funcţia Q pe D, Q ∈ C 2 (D)
astfel ı̂ncât ω = ∂Q ∂Q ∂Q ∂P ∂Q
∂x dx + ∂y dy = dQ. Rezultă relaţiile ∂x = − ∂y , ∂y = ∂x ,
∂P

adică tocmai condiţiile Cauchy-Riemann. Aplicând Corolarul 6.1, rezultă

că f = P + iQ este olomorfă pe D.

Observaţia 6.4. Din relaţia ω = dQ rezultă că funcţia Q este unică până
la adăugarea unei constante reale, deci f este unică până la adăugarea unei
constante pur imaginare.
Exemplul 6.3. Să se determine funcţia olomorfă f = P + iQ pe C, unde
Q(x, y) = ϕ(x2 − y 2 ), ϕ ∈ C 2 .

Demonstraţie. Notăm α = x2 − y 2 .
∂2Q
Avem ∂Q 0 ∂Q 0
∂x = 2xϕ (α), ∂y = −2yϕ (α), deci ∂x2
= 2ϕ0 (α) + 4x2 ϕ00 (α),
∂2Q
∂y 2
= −2ϕ0 (α) + 4y 2 ϕ00 (α)
Cum Q este armonică rezultă că ∆Q = 0, deci

∂2Q ∂2Q
+ = 4(x2 + y 2 )ϕ00 (α) = 0 =⇒ ϕ00 (α) = 0 =⇒ ϕ0 (α) = c =⇒
∂x2 ∂y 2

=⇒ ϕ(α) = cα + c1 =⇒ Q(x, y) = c(x2 − y 2 ) + c1 , c, c1 ∈ IR

Din condiţiile Cauchy-Riemann obţinem
∂P ∂Q
= = −2cy
∂x ∂y
∂P ∂Q
=− = −2cx
∂y ∂x
Integrând a doua ecuaţie şi ı̂nlocuind ı̂n prima obţinem

P (x, y) = −2cxy + k,

deci f (z) = −2cxy + k + i(c(x2 − y 2 ) + c1 ) =⇒ f (z) = ciz 2 + d, c, d ∈ IR

Exemplul 6.4. Fie P (x, y) = e2x cos 2y + y 2 − x2 . Să se determine funcţia

olomorfă f = P + iQ pe C astfel ı̂ncât f (0) = 1.

Demonstraţie. Verificăm că funcţia P este armonică .

Aplicăm condiţiile Cauchy-Riemann şi obţinem
∂P ∂Q
= = 2e2x cos 2y − 2x
∂x ∂y
∂P ∂Q
− = = 2e2x sin 2y − 2y
∂y ∂x
110 CAPITOLUL 6. FUNCŢII COMPLEXE

Integrăm a doua ecuaţie ı̂n raport cu x şi obţinem

Q(x, y) = e2x sin 2y − 2xy + c(y).

Inlocuind apoi ı̂n prima ecuaţie avem c0 (y) = 0, deci c(y) = k. Atunci

f (z) = e2x cos 2y + y 2 − x2 + i(e2x sin 2y − 2xy + k) =

= e2x (cos 2y + i sin 2y) − (x + iy)2 + ki =⇒ f (z) = e2z − z 2 + ki.

Din condiţia din enunţ obţinem constanta k : f (0) = 1 =⇒ k = 0. Aşadar,
f (z) = e2z − z 2 .

Exemplul 6.5. Să se arate că dacă u şi v sunt două funcţii armonice
ı̂ntr-un domeniu D, condiţia necesară şi suficientă ca funcţia f (z) = u + iv
să fie o funcţie olomorfă este ca funcţia ϕ(x, y) = ln[(u + λ)2 + (v + µ)2 ] să
fie armonică oricare ar fi constantele λ şi µ.

Demonstraţie. Calculăm derivatele parţiale de ordinul doi ale funcţiei ϕ.

Avem ¡ ∂u ¢2 ¡ ∂u ¢2 2 ∂2v
∂2ϕ ∂x + ∂x + (u + λ) ∂∂xu2 + (v + µ) ∂x 2
2
=2 2 2
−
∂x (u + λ) + (v + µ)
" #
(u + λ) ∂u ∂v
∂x + (v + µ) ∂x
−4
(u + λ)2 + (v + µ)2
³ ´2 ³ ´2 2 2
∂u ∂u
∂2ϕ ∂y + ∂y + (u + λ) ∂∂yu2 + (v + µ) ∂y
∂ v
2
=2 −
∂y 2 (u + λ)2 + (v + µ)2
" #
(u + λ) ∂u ∂v
∂y + (v + µ) ∂y
−4
(u + λ)2 + (v + µ)2
∂2u ∂2u
Cum funcţiile u şi v sunt armonice, adică ∆u = ∂x2
+ ∂y 2
= 0,
∂2v ∂2v
∆v = ∂x2
+ ∂y 2
= 0, rezultă

¡ ∂u ¢2 ³ ´2 ¡ ∂v ¢2 ³ ´2
∂u ∂v
∂2ϕ ∂2ϕ ∂x + ∂y + ∂x + ∂y
(∗) ∆ϕ = + =2 −
∂x2 ∂y 2 (u + λ)2 + (v + µ)2
£ ¤ h i2
∂v 2
(u + λ) ∂u
∂x + (v + µ) ∂x + (u + λ) ∂u
∂y + (v + µ) ∂v
∂y
−4 =
[(u + λ)2 + (v + µ)2 ]2
· ¸
2 2
¡ ∂u ¢2 ³ ∂u ´2 ¡ ∂v ¢2 ³ ∂v ´2
[−(u + λ) + (v + µ) ] ∂x + ∂y − ∂x − ∂y
=2 −
[(u + λ)2 + (v + µ)2 ]2
6.1. FUNCŢII OLOMORFE. CONDIŢIILE CAUCHY-RIEMANN. FUNCŢII ELEMENTARE111
³ ´
∂u ∂v ∂u ∂v
(u + λ)(v + µ) ∂x · ∂x + ∂y · ∂y
−4 .
[(u + λ)2 + (v + µ) ]2
2

Dacă funcţia f este olomorfă avem ∂u ∂v ∂u ∂v

∂x = ∂y , ∂y = − ∂x , deci ∆ϕ = 0,
adică funcţia ϕ este armonică oricare ar fi λ şi µ constante.
Dacă funcţia ϕ este armonică oricare ar fi λ şi µ constante, din relaţia
(*) rezultă
µ ¶2 µ ¶2 µ ¶2 µ ¶2
∂u ∂u ∂v ∂v ∂u ∂v ∂u ∂v
+ = + , · + · = 0,
∂x ∂y ∂x ∂y ∂x ∂x ∂y ∂y
de unde deducem condiţiile Cauchy-Riemann.

Funcţia exponenţială
Definiţia 6.7. Se numeşte exponenţiala complexă funcţia exp : C →
X∞ n
z
C, z −→ ez , unde exp z = ez = .
n!
n=0
Proprietăţi :
a) e0 = 1;

b) ez1 +z2 = ez1 ez2 , ∀ z1 , z2 ∈ C;

c) eiy = cos y + i sin y, ∀ y ∈ IR (formula lui Euler);

d) funcţia exponenţială este olomorfă şi periodică de perioadă 2π.

X X zn X X zn
1 2
Demonstraţie. b) Considerăm seriile un = , vn = . Atunci
n! n!
n≥0 n≥0 n≥0 n≥0
n
X n
X 1 (z1 + z2 )n
wn = up vn−p = z p z n−p = .
p!(n − p)! 1 2 n!
p=0 p=0
X X X
Cum seria produs wn = up vq , avem
n≥0 p≥0 q≥0
   
X (z1 + z2 )n X zp X zq
= 1 
· 1
.
n! p! q!
n≥0 p≥0 q≥0

c) Avem
X (iy)n y2 y4 (−1)n y 2n
eiy = =1− + − ... + + ...+
n! 2! 4! (2n)!
n≥0
µ ¶
y3 (−1)n y 2n+1
+i y − + ... + + . . . = cos y + i sin y
3! (2n + 1)!
folosind dezvoltările ı̂n serie ale funcţiilor reale cos şi sin.
112 CAPITOLUL 6. FUNCŢII COMPLEXE

d) Pentru orice z ∈ C ave ez = ex+iy = ex eiy = ex (cos y + i sin y), deci

Re exp = P (x, y) = ex cos y şi Im exp = Q(x, y) = ex sin y. Funcţiile P şi Q
∂Q ∂Q
sunt de clasă C 1 şi ∂P x ∂P x
∂x = e cos y = ∂y şi ∂y = −e sin y = − ∂x . Atunci
conform Corolarului 6.1, funcţia exp este olomorfă pe C.
Pentru orice z ∈ C avem
ez+2πi = ex+iy+2πi = ex ei(y+2π) = ex (cos(y + 2π) + i sin(y + 2π)) =
= ex (cos y + i sin y) = ez ,
deci funcţia exp este periodică de perioadă 2π.

Funcţia logaritm
Pentru orice z ∈ C∗ fixat ne punem problema să aflăm toate soluţiile
w = u + iv ∈ C ale ecuaţiei ew = z. Folosind scrierea trigonometrică a unui
complex, z = reiθ , unde r = |z|, iar θ = arg z, obţinem eu = |z|, de unde
rezultă u = ln |z| şi ţinând cont că funcţia exp este periodică de perioadă 2π,
avem v = arg z + 2kπ, k ∈ ZZ. Aşadar, toate soluţiile ecuaţiei sunt ew = z,
z ∈ C∗ sunt w = ln |z| + i(arg z + 2kπ), k ∈ ZZ.
Definiţia 6.8. Se numeşte logaritmul © numărului complex z ∈ª C∗ ,
mulţimea de numere complexe Lnz = ln |z| + i(arg z + 2kπ) | k ∈ ZZ .
Funcţia Lnz este o funcţie multiformă (care asociază unei valori z mai
multe valori numerice). Funcţia logaritm are o infinitate de ramuri.
Pentru k = 0 obţinem valoarea princpală a logaritmului
ln z = ln |z| + i arg z.
Exemplul 6.6. Fie z = −2i. Să se determine soluţiile w ∈ C ale ecuaţiei
ew = z.
z 3π
Demonstraţie. Cum |z| = 2, |z| = −i, rezultă că arg z = 2 , deci soluţiile
© ª
ecuaţiei sunt Ln(−2i) = ln 2 + i( 3π
2 + 2kπ) | k ∈ ZZ .

Funcţia putere
Este o funcţie multiformă
© ª
z m = emLnz = em(ln |z|+i(arg z+2kπ)) | k ∈ ZZ , m ∈ C.
Exemplul 6.7. Calculaţi ii .
© ª
Demonstraţie. ii = eiLni = ei(ln |i|+i(arg(i)+2kπ)) | k ∈ ZZ =
© π ª
= e− 2 −2kπ | k ∈ ZZ .

Funcţia radical © ª
√
Este o funcţie multiformă n z = w ∈ C | wn = z , n ∈ IN, n ≥ 2.
Dacă z 6= 0, z = reiθ , funcţia radical o definim cu ajutorul funcţiei putere şi
scriem
√ 1 1 © 1 ª © 1 θ+2kπ ª
n
z = z n = e n Lnz = e n (ln |z|+i(arg z+2kπ)) | k ∈ ZZ = e n ln |z| ·ei n | k ∈ ZZ =
6.1. FUNCŢII OLOMORFE. CONDIŢIILE CAUCHY-RIEMANN. FUNCŢII ELEMENTARE113

©√ θ+2kπ ª © √ θ+2kπ ª
= n
rei n | k ∈ ZZ = n rei n | k = 0, 1, 2, . . . , n − 1
√ √ θ √ θ
Dacă n = 2, z are două valori z1 = rei 2 şi z2 = − rei 2 ce sunt
funcţii multiforme, numite ramurile funcţiei. Valorile ramurilor z1 şi z2 se
schimbă ı̂ntre ele ori de câte ori argumentul lui z creşte cu 2π, adică atunci
când z descrie o curbă ce ı̂nconjoară originea. Din această cauză z = 0
√
se numeşte punctul critic sau punctul de ramificaţie al funcţiei z.
Prin urmare, funcţiile z1 şi z2 devin uniforme făcând ı̂n planul z o tăietură
de-a lungul unei semidrepte care pleacă din origine, de exemplu semiaxa
pozitivă . Aceasta ı̂nseamnă că variabila z este supusă restricţiei de a nu
putea traversa această semidreaptă . In felul acesta argumentul variabilei
z nu poate să crească cu un multiplu de 2π şi, prin urmare, z1 şi z2 au o
valoare unică ı̂n fiecare punct al planului z. Să presupunem că am făcut
tăietura de-a lungul unei semidrepte care face cu axa Ox unghiul θ. Pe o
√ θ+2π
parte a tăieturii, ı̂n punctul z = reiθ , funcţia z1 = rei 2 , iar pe cealaltă
√ θ √ θ
parte, ı̂n acelaşi punct, valoarea rei 2 = − rei 2 , deoarece argumentul lui
z a crescut cu 2π. Aceeaşi observaţie pentru funcţia z2 . Funcţiile z1 şi z2
nu sunt continue ı̂n punctele tăieturii.
Se poate imagina, după Riemann, o suprafaţă pe care cele două ramuri z1
şi z2 să formeze o singură funcţie uniformă . Pentru aceasta considerăm două
plane complexe tăiate de-a lungul semiaxei pozitive şi aşezate unul peste
altul astfel ı̂ncât marginea inferioară a tăieturii planului de deasupra să co-
incidă cu marginea superioară a tăieturii planului de dedesubt, iar marginea
inferioară a acestuia din urmă să coincidă cu marginea superioară a tăieturii
celuilalt. Se obţine astfel o suprafaţă cu două foi, numită suprafaţa lui
Riemann. Pentru valorile variabilei z de pe prima foaie, unde argumentul
lui z variază de la 0 la 2π, obţinem valorile funcţiei z1 , iar pentru cele de pe a
doua foaie, unde argumentul lui z variază de la 2π la 4π, valorile funcţiei z2 .
Pe această suprafaţă funcţiile z1 şi z2 formează o singură funcţie uniformă
√
Corespondenţa dintre punctele suprafeţei lui Riemann şi valorile funcţiei z
este biunivocă .
√
Pentru funcţia n z, n > 2, suprafaţa lui Riemann este analoagă ce aceea
√
a funcţiei z ı̂nsă are n foi.
Exemplul 6.8. Să se rezolve ecuaţia z 3 + 2 − 2i = 0.
√
Demonstraţie. Avem ecuaţia z 3 = 2(−1 + i). Cum |w| = | − 1 + i| = 2 şi
w √1 √1 3π
|w| = − 2 + i 2 , rezultă arg w = 4 .
©√ i 3π 4 +2kπ ª ©√ i( 2kπ + π ) ª
Deci z = 2e 3 | k = 0, 1, 2 = 2e 3 4 | k = 0, 1, 2 =
©√ ¡ ¡ ¢ ¡ 2kπ π ¢¢ ª
2 cos 2kπ π
3 + 4 + i sin 3 + 4 | k = 0, 1, 2 .
√ √ √ √
3+1 3−1 3+1 3−1
Aşadar, z1 = 1 + i, z2 = − 2 +i 2 , z3 = 2 −i 2 .
114 CAPITOLUL 6. FUNCŢII COMPLEXE

Funcţiile trigonometrice complexe

Pentru orice ∈ C, definim funcţiile cos şi sin prin

eiz + e−iz eiz − e−iz

cos z = , sin z = .
2 2i
Se verifică relaţiile
eiz = cos z + i sin z
cos2 z + sin2 = 1
©π ª iz −iz
Definim tg : C \ 2 + kπ, k ∈ ZZ → C, tg z = −i eeiz −e
+e−iz
şi

© ª eiz + e−iz
ctg : C \ kπ, k ∈ ZZ → C, ctg z = i iz
e − e−iz
Funcţiile sin, cos, tg , ctg sunt funcţii uniforme (nu sunt multiforme) şi
toate formulele trigonometrice din cazul real ramân valabile.
Se definesc şi funcţiile hiperbolice complexe

ez − e−z ez + e−z shz

shz = , chz = , thz = (pentru ch6= 0
2 2 chz
Se observă că shz = −i sin(iz), ch = cos(iz).
Inversarea funcţilor trigonometrice complexe conduce la alte funcţii mul-
tiforme. Astfel, rezolvând ecuaţia z = sin w, rezultă :

eiw − e−iw
z= sau e2iw − 2izeiw − 1 = 0,
2i
√ √
de unde eiw = iz ± 1 − z 2 şi iw = Ln(iz ± 1 − z 2 ). Atunci se defineşte
p
Arcsinz = −iLn(iz ± 1 − z 2 ).

Analog se definesc
p
Arccosz = −iLn(z ± z 2 − 1),
i i−z
Arctgz = − Ln etc.
2 i+z
Exemplul 6.9. Să se calculeze z1 = sin(1 + i).
−1 −e −1
Demonstraţie. Avem z1 = sin 1 cos i+sin i cos 1 = sin 1· e 2i + e+e2 cos 1 =
1
= 2e [(e2 + 1) sin 1 + i(e2 − 1) cos 1]

Exemplul 6.10. Să se calculeze z2 = sh(1 − i).

1−i −ei−1 e(cos 1+i sin 1)−e−1 (cos 1−i sin 1)
Demonstraţie. z2 = sh(1 − i) = e 2 = 2 =
1
= 2e [(e2 − 1) cos 1 − i(e2 + 1) sin 1]
6.1. FUNCŢII OLOMORFE. CONDIŢIILE CAUCHY-RIEMANN. FUNCŢII ELEMENTARE115

¡π ¢
Exemplul 6.11. Să se calculeze z3 = ctg 4 − i ln 3 .
π π
ei( 4 −i ln 3) +e−i( 4 −i ln 3)
Demonstraţie. Avem z3 = i π
i( 4 −i ln 3)
.
−i( π
4 −i ln 3)
e ³ √−e √ ´ √
Cum ei( ) = eln 3 e
π πi
−i ln 3
4 4 = 3 22 + i 22 = 3 2 2 (1 + i).
√
3 2
(1+i)+ √ 2
2 3 2(1+i) 11+7i 77−36i
Atunci z3 = √
3 2
= 7+11i = 85 .
(1+i)− √ 2
2 3 2(1+i)

¡ πi
¢
Exemplul 6.12. Să se calculeze z4 = th ln 2 + 4 .

4 −e ( 4 )
ln 2+ πi − ln 2+ πi πi πi
Demonstraţie. Avem z4 = e −(ln 2+ πi
, dar eln 2+ 4 = eln 2 e 4 =
e
πi
ln 2+ 4
+e 4 )
³√ √
√ ´ √ 2(1+i)− √ 1
2 2
= 2 2 + i 2 = 2(1 + i). Atunci z4 = √2(1+i)+ √2(1+i) 1 = 4i−1
4i+1 =
15+8i
17 .
2(1+i)

Exemplul 6.13. Să se rezolve ecuaţia sin z = 2.

√ √
Demonstraţie.√Avem z = −iLn(2i √ + 1π − 4) = −iLn(2i ± i 3) = √
= −iLn[i(2 ± 3)] = −i[ln(2 ± 3) + i( 2 + 2kπ)] = π2 + 2kπ − i ln(2 ± 3) =
√ √ √ √
= π2 + 2kπ ± i ln(2 + 3), deoarece 2 − 3 = 2−1√3 , |i(2 ± 3)| = 2 ± 3 şi
√
arg[i(2 ± 3)] = π2 .
√
Exemplul 6.14. Să se calculeze z5 = Arccos(i 3).
√ q √ √
Demonstraţie. Avem z5 = −iLn(i 3 + (i 3)2 − 1 = −iLn(i 3 + 2i) =
√ √
= −i[ln( 3 + 2) + i(2kπ + π2 )] = 4k+1
2 π − i ln( 3 + 2).
³√ √ ´
3+i 5
Exemplul 6.15. Să se calculeze z6 = Arctg 2 .
√ √
√
i− 3+i 5
Demonstraţie. Avem z6 = = − 2i Ln −1+i
− 2i Ln √3+i
2√
5
√ 3.
3+ 5
i+
¯ √ ¯ 2 √ √
¯ ¯
Cum ¯ −1+i√ 3¯ =
3+ 5 h
2√
3+ 5
şi z
|z| = − 1
2 + i 2
3
, rezultă arg √ 3 =
−1+i
3+ 5
2π
3 .
i 2√
¡ 2π
¢i 3k+1 i
√
3− 5
Aşadar, z6 = − 2 ln 3+ 5 + i 2kπ + 3 = 3 π − 2 ln 2 .

Exemplul 6.16. Să se demonstreze egalităţile :

a) | sin z|2 = sin2 x + sh2 y
b) | cos z|2 = cos2 x + sh2 y
unde z = x + iy.

Demonstraţie. a) Avem sin z = sin(x + iy) = sin x cos iy + sin iy cos x. Dar
cos iy = chy, sin iy = i · shy, deci sin z = sin x · chy + i cos x · shy.
De aici deducem | sin z|2 = sin2 x · ch2 y + cos2 x · sh2 y.
Tinând cont că ch2 y − sh2 y = 1, rezultă | sin z|2 = sin2 x + sh2 y.
116 CAPITOLUL 6. FUNCŢII COMPLEXE

b) Analog avem

cos z = cos(x + iy) = cos x cos iy − sin x sin iy = cos x · chy − i sin x · shy,

deci | cos z|2 = cos2 x · ch2 + sin2 x · sh2 y, adică | cos z|2 = cos2 x + sh2 y.

6.2 Integrala complexă . Teorema lui Cauchy. For-

mula integrala Cauchy
Fie A ⊂ C o mulţime deschisă şi γ : [a, b] → A un drum (curbă ) de clasă
C 1 pe porţiuni. Fie f : A → C o funcţie complexă continuă , f = P + iQ.
Notăm γ(t) = z(t) = x(t) + iy(t), deci x, y : [a, b] → IR sunt funcţii
de clasă C 1 pe porţiuni. Drumul γ − : [a, b] → IR este drumul opus lui γ,
γ − = γ(a + b − t).
Fie 4n : a = t0 < t1 < . . . < tn = b o diviziune a intervalului [a, b]
care ı̂mparte drumul γ ı̂n n arce l0 , l1 , . . . , ln−1 . Inceputul arcului lk este
punctul zk = γ(tk ) şi sfârşitul lui lk este punctul zk+1 = γ(tk+1 ). Alegem
τk ∈ [tk , tk+1 ] o valoare arbitrară şi scriem ζk = γ(τk ) = ξk + iηk .
n−1
X
Definiţia 6.9. Suma f (ζk )(zk+1 − zk ) se numeşte sumă integrală
k=0
complexă (relaiv la γ, f, 4©n , ζk ). ª
Notăm cu ν(4n ) = max t1 − t0 , t2 − t1 , . . . , tn − tn−1 norma diviziunii
4n .

Lema 6.1. In condiţiile anterioare, pentru orice alegere a punctelor ζk ,

există limita
n−1
X Z Z
lim f (ζk )(zk+1 − zk ) = P dx − Qdy + i Qdx + P dy
ν(4n )→0 γ γ
k=0

(două integrale curbilinii reale).

Demonstraţie. Avem f (ζk ) = P (ξk , ηk ) + iQ(ξk , ηk ) şi

zk+1 − zk = (xk+1 − xk ) + i(yk+1 − yk ).

Deci
n−1
X n−1
X n−1
X
f (ζk )(zk+1 − zk ) = P (ξk , ηk )(xk+1 − xk ) − Q(ξk , ηk )(yk+1 − yk )+
k=0 k=0 k=0

n−1
X n−1
X
+i Q(ξk , ηk )(xk+1 − xk ) + i P (ξk , ηk )(yk+1 − yk )
k=0 k=0
6.2. INTEGRALA COMPLEXĂ . TEOREMA LUI CAUCHY. FORMULA INTEGRALA CAUCHY117

Din ipoteză f este continuă , deci P şi Q sunt continue, iar x şi y sunt funcţii
de clasă C 1 pe porţiuni. Rezultă că
n−1
X Z n−1
X Z
P (ξk , ηk )(xk+1 −xk ) −→ P dx şi Q(ξk , ηk )(yk+1 −yk ) −→ Qdy, etc.
k=0 γ k=0 γ

Definiţia 6.10. Limita

n−1
X
lim f (ζk )(zk+1 − zk )
ν(4n )→0(orice ζk )
k=0

se numeşte Rintegrala complexă a funcţiei f de-a lungul curbei γ şi se

notează cu γ f (z)dz.
R Rb
Corolarul 6.4. Avem γ f (z)dz = a f (z(t)) · z 0 (t)dt, unde

γ : z = z(t), t ∈ [a, b].

Demonstraţie. Din Lema 6.1 avem

Z Z Z
f (z)dz = P dx − Qdy + i Qdx + P dy.
γ γ γ

Dar
Z Z b
P dx − Qdy = [P (x(t), y(t)) · x0 (t) − Q(x(t), y(t)) · y 0 (t)]dt
γ a
Z Z b
Qdx + P dy = [Q(x(t), y(t)) · x0 (t) + P (x(t), y(t)) · y 0 (t)]dt,
γ a

deci
Z Z b Z b
0 0
f (z)dz = [P (x(t), y(t))+iQ(x(t), y(t))](x (t)+iy (t))dt = f (z(t))·z 0 (t)dt.
γ a a

Aşadar, o integrală complexă revine la o pereche de integrale Riemann reale.

Proprietăţile integralei complexe :

R R
1. (schimbarea sensului) γ − f (z)dz = − γ f (z)dz

2. (liniaritatea) ∀λ, µ ∈ C şi f, g : A → C continuă ,

Z Z Z
λf (z) + µg(z)dz = λ f (z)dz + µ g(z)dz
γ γ γ
118 CAPITOLUL 6. FUNCŢII COMPLEXE

3. (aditivitatea) Fie γ1 : [a, b] → A, γ2 : [b, c] → A drumuri de clasă C 1

pe porţiuni cu γ1 (b) = γ2 (b) şi γ = γ1 ∪ γ2 . Atunci
Z Z Z
f (z)dz = f (z)dz + f (z)dz.
γ γ1 γ2

¯R ¯ R
¯ ¯
4. ¯ γ f (z)dz ¯ ≤ γ |f (z)|dz .

5. (limitarea modulului integralei)

¯R Fie¯ L lungimea drumului γ şi fie
¯ ¯
M = sup|f (z)| < ∞. Atunci ¯ γ f (z)dz ¯ ≤ M L.
z∈A
R R
Exemplul 6.17. Să se calculeze integralele I1 = |z|=1 z|dz|, I2 = S z|dz|,
unde cercul unitate este parcurs pozitiv o singură dată , iar S e segmentul
care uneşte 0 şi i.

Demonstraţie.
R 2π it z = eit , t ∈ [0, 2π] =⇒ dz = ieit dt =⇒ |dz| = dt =⇒ I1 =
1 it 2π
= 0 e dt = i e /0 = 0
Segmentul S are reprezentarea
R1 parametrică z = ti, t ∈ [0, 1] =⇒ dz =
= idt =⇒ |dz| = dt =⇒ I2 = 0 tidt = 2i
R
Exemplul 6.18. Să se calculeze integrala complexă γ (z 2 + 1)dz, unde γ
© ª
e semidiscul z ∈ C/|z| ≤ r, Imz ≥ 0 cu r > 1.

Demonstraţie. γ este reuniunea curbelor δ, unde δ(t) = (2t − 1)r, t ∈ [0, 1]

şi σ, unde σ(t) it
R 2= re , t ∈ [0,
R π] R
Atunci γ (z + 1)dz = δ (z 2 + 1)dz + σ (z 2 + 1)dz =
R1 Rπ
= 0 (2t − 1)2 r2 2rtdt + 0 r2 e2it rieit dt etc.

Definiţia 6.11. Fie γ1 , γ2 : [a, b] → C două drumuri parametrizate con-

tinue, care au aceleaşi capete c = γ1 (a) = γ2 (a), d = γ1 (b) = γ2 (b). Vom
spune că γ1 este omotop cu γ2 dacă există o funcţie continuă ϕ : [a, b] ×
[0, 1] → C cu proprietăţile:

1. ϕ(t, 0) = γ1 (t); ϕ(t, 1) = γ2 (t), ∀t ∈ [a, b];

2. ϕ(a, u) = c; ϕ(b, u) = d, ∀u ∈ [0, 1]

şi vom scrie γ1 ∼ γ2 . Funcţia ϕ se numeşte deformare continuă a lui γ1

ı̂n γ2 .
Definiţia 6.12. Dacă α ∈ C este un punct fixat vom numi drumul
nul (zero) al lui α, drumul 0 : [a, b] → C, 0(t) = α, ∀t ∈ [a, b]. Dacă
γ : [a, b] → C este un drum ı̂nchis ( continuu) de capăt α (γ(a) = γ(b) = α),
vom spune că drumul γ este omotop cu zero şi vom scrie γ ∼ 0, dacă
există o deformare continuă a lui γ ı̂n 0.
6.2. INTEGRALA COMPLEXĂ . TEOREMA LUI CAUCHY. FORMULA INTEGRALA CAUCHY119

Teorema 6.3. (Cauchy) Fie D ⊂ C un domeniu simplu conex şi f : D → C

o funcţie olomorfă pe D astfel ı̂ncât P = Ref, Q = Imf să fie de clasă
C 1 (D). Dacă γ : [a, b] → D este o curbă ı̂nchisă jordaniană (i.e. o curbă
fără autointersecţii ı̂n IR2 = C) de clasă C 1 pe porţiuni astfelRı̂ncât compactul
Intγ să verifice condiţiile formulei Green-Riemann, atunci γ f (z)dz = 0.
Demonstraţie. Aplicând formula Green-Riemann obţinem
Z Z Z
f (z)dz = P dx − Qdy + i Qdx + P dy =
γ γ γ
Z Z µ ¶ Z Z µ ¶
∂Q ∂P ∂P ∂Q
= − − dxdy + − dxdy, unde K = Intγ.
K ∂x ∂y K ∂x ∂y
Cum f este olomorfă au loc condiţiile Cauchy-Riemann, deci cele două in-
tegrale duble sunt nule.

Teorema 6.3 se poate enunţa şi demonstra şi ı̂n condiţii mai generale.
Teorema 6.4. Dacă f : D → C este o funcţie olomorfă pe un deschis D
şi γ este un drum ı̂nchis 1
R jordanian de clasă C pe porţiuni, situat ı̂n D şi
omotop cu zero, atunci γ f (z)dz = 0.
Corolarul 6.5. Fie f : D → C o funcţie olomorfă pe un domeniu simplu
conex D ⊂ C şi fie γ1R, γ2 două drumuri
R de clasă C 1 având aceleaşi capete şi
situate ı̂n D. Atunci γ1 f (z)dz = γ2 f (z)dz.

Demonstraţie. Fie γ = γ2 ∪ γ1− . Drumul γ este ı̂nchis şi aplicăm Teorema

6.3. Rezultă Z Z Z
0 = f (z)dz = f (z)dz − f (z)dz
γ γ1 γ2

R ez sin z
Exemplul 6.19. Să se calculeze integrala |z|=r 1−z 3 dz.

Demonstraţie. Conform Teoremei lui Cauchy rezultă că

Z
ez sin z
3
dz = 0.
|z|=r 1 − z

© ª
Fie C = z ∈ C| |z − a| = r > 0 un cerc considerat ca un drum
ı̂nchis jordanian de clasă C 1 , orientat pozitiv (parcurs o singură dată ı̂n sens
trigonometric direct).
Lema 6.2. Pentru orice n ∈ ZZ avem
Z ½
n 0, n 6= −1
(z − a) dz =
C 2πi, n = −1
120 CAPITOLUL 6. FUNCŢII COMPLEXE

Demonstraţie. Fie z(t) = a + reit , t ∈ [−π, π] parametrizarea cercului.

Avem z 0 (t) = rieit . Deci
Z Z π Z π
n it n it n+1
(z − a) dz = (re ) rie dt = r i ei(n+1)t dt.
C −π −π

Dacă n 6= −1, atunci

Z π Z π Z π
i(n+1)t
e dt = cos(n + 1)tdt + i sin(n + 1)tdt = 0.
−π −π −π
Rπ R dz
Dacă n = −1, atunci −π ei0t dt = 2π, deci C z−a = 2πi.

Teorema 6.5. (formula integrală a lui Cauchy) Fie D ⊂ C un domeniu

şi f : D → C o funcţie olomorfă pe D. Fie 4 ⊂ D, unde 4 este un domeniu
simplu conex, mărginit cu frontiera γ o curbă ı̂nchisă jordaniană , de clasă
C 1 pe porţiuni, orientată pozitiv. Atunci, pentru orice punct a ∈ 4 fixat,
are formula
Z
1 f (z)
f (a) = dz
2πi γ z − a

Demonstraţie. Alegem două discuri B(a; r0 ) ⊂ B(a; ρ) ⊂ 4 şi fie C frontiera

discului B(a; ρ) orientată pozitiv. In domeniul D \ B(a; ρ) funcţia fz−a
(z)
este
R f (z) R f (z)
olomorfă . Deci γ z−a dz = C z−a dz.
Acum
R f (z) putemR scrie R (a) R 1
f (z)−f (a)
C z−a dz = C z−a dz+ C fz−a dz = I +f (a) C z−a dz = I +2πif (a),
R f (z)−f (a)
unde I = C z−a dz. Vom arăta că I = 0. Funcţia f este olomorfă ı̂n a,
deci continuă ı̂n a. Pentru ∀ε > 0, ∃δ > 0 astfel ı̂ncât
ε
|z − a| < δ =⇒ |f (z) − f (a)| < .
2π
Deoarece discurile erau alese arbitrar, vom lua ρ < δ şi atunci rezultă
¯Z ¯ Z Z
¯ f (z) − f (a) ¯ |f (z) − f (a)| ε
¯
|I| = ¯ ¯
dz ¯ ≤ ds < ds = ε
C z−a C |z − a| 2πρ C

Dar ε este arbitrar (ε −→ 0), deci obţinem I = 0 şi atunci

Z Z
1 f (z) 1 f (z)
f (a) = dz = dz
2πi C z−a 2πi γ z−a

R 1
Exemplul 6.20. Să se calculeze integrala |z−2i|=1 z 2 +4 dz.
6.3. FUNCŢII ANALITICE COMPLEXE. DEZVOLTĂRI ÎN SERIE LAURENT121

Demonstraţie. Scriem integrala astfel

Z Z 1 Z
1 z+2i f (z)
2
dz = dz = ,
|z−2i|=1 z +4 |z−2i|=1 z − 2i |z−2i|=1 z − 2i
1
unde f (z) = z+2i
Aplicăm formula integrală a lui Cauchy şi obţinem :
Z Z
1 f (z) f (z) 1 π
f (2i) = =⇒ = 2πif (2i) = 2πi · = .
2πi |z−2i|=1 z − 2i |z−2i|=1 z − 2i 4i 2

R zez
Exemplul 6.21. Să se calculeze integrala |z|=r (z−1)3 dz, pentru r > 1.

Demonstraţie. Din formula integrală a lui Cauchy obţinem

Z
(n) n! f (z)
f (a) = dz.
2πi C (z − a)n+1
R zez 2! 00 z
Atunci |z|=r (z−1) 3 dz = 2πi f (1) = 3πie, unde f (z) = ze .

6.3 Funcţii analitice complexe. Dezvoltări ı̂n serie

Laurent
X
Definiţia 6.13. Seria an (z − z0 )n , unde z ∈ C, z0 ∈ C fixat, an ∈ C se
n≥0
numeşte serie de puteri centrată ı̂n punctul z0X
.
© ª
Definiţia 6.14. Fie R = sup r ∈ IR/r ≥ 0, seria an |r|n convergentă .
n≥0
Numărul
© R se numeşteªrază de convergenţă , iar discul B(z0 , R) =
= z ∈ C |z − z0 | < R se© numeşte
ª discul de convergenţă . Convenţie :
pentru R = 0, B(z0 , R) = z0 , iar pentru R = ∞, B(z0 , R) = C.

Teorema 6.6. (Cauchy- Hadamard) Fie o serie de puteri cu raza de

1
p
convergenţă R. Atunci R = .
lim n |an |
n→∞
X
Teorema 6.7. (Teorema lui Abel) Fie seria de puteri an z n cu raza
n≥0
de convergenţă R. Atunci

1. seria este absolut convergentă dacă |z| < R;

2. seria este divergentă |z| > R;

3. seria este uniform convergentă pe |z| ≤ ρ, oricare ar fi ρ < R.

122 CAPITOLUL 6. FUNCŢII COMPLEXE
X
Teorema 6.8. Fie z0 ∈ C fixat şi S(z) = an (z − z0 )n , ∀z cu |z − z0 | < R
n≥0
suma seriei centrate ı̂n punctul z0 , unde R este raza de convergenţă . Atunci
funcţia S(z) este olomorfă ı̂n orice punct z ∈ B(z0 , R) şi
X
S 0 (z) = nan (z − z0 )n−1 , ∀z ∈ B(z0 , R).
n≥0
X
Corolarul 6.6. Fie z0 ∈ C fixat şi S(z) = an (z −z0 )n , ∀z cu |z −z0 | < R
n≥0
suma seriei centrate ı̂n punctul z0 , unde R este raza de convergenţă . Atunci
funcţia S(z) are derivate complexe de orice ordin ı̂n orice punct z ∈ B(z0 , R)
S (k) (z0 )
şi ak = k! , ∀k ∈ IN.

Definiţia 6.15. Fie A ⊂ C o mulţime deschisă . Funcţia f :X A → C

se numeşte analitică pe A dacă ∀z0 ∈ A, există o serie formală an X n
n≥0
convergentă ı̂ntr-un disc de rază R > 0 astfel ı̂ncât există discul B(z0 , r) ⊂ A,
0 < r ≤ R cu proprietatea
X
f (z) = an (z − z0 )n , ∀z ∈ B(z0 ; r).
n≥0

Propoziţia 6.1. Fie A ⊂ C o mulţime deschisă şi f : A → C o funcţie

analitică pe A. Atunci există derivatele complexe de orice ordin ale lui f ı̂n
A şi ı̂ntr-o vecinătate a oricărui punct z0 ∈ A avem
X f (n) (z0 )
f (z) = (z − z0 )n .
n!
n≥0

Noţiunile de analiticitate şi olomorfie sunt echivalente şi vom evidenţia

acest fapt ı̂n următoarea teoremă :

Teorema 6.9. (Weierstrass-Riemann-Cauchy) Fie A ⊂ C o mulţime

deschisă şi f : A → C o funcţie complexă . Atunc f este analitică pe A dacă
şi numai dacă f este olomorfă pe A.

Demonstraţie. Presupunem că f este analitică pe A. Fie z0 ∈ A un punct

oarecare. Atunci există B(z0 ; r) ⊂ A (r > 0) astfel ı̂ncât
X
f (z) = cn (z − z0 )n , ∀ z ∈ B(z0 ; r).
n≥0

f (z)−f (z0 )
X
Deoarece f (z0 ) = c0 putem scrie z−z0 = cn (z − z0 )n−1 pentru z 6=
n≥1
f (z) − f (z0 )
z0 , z ∈ B(z0 ; r) şi atunci lim = c1 ∈ C.
z→z0 z − z0
6.3. FUNCŢII ANALITICE COMPLEXE. DEZVOLTĂRI ÎN SERIE LAURENT123

Reciproc, presupunem că f este olomorfă pe A şi fie z0 ∈ A un punct

fixat oarecare. Fie ρ = d(z0 , FrA) şi fie B(z0 ; r) ⊂ A cu 0 < r < ρ. Fie
C = FrB(z0 ; r), circumferinţa parcursă ı̂n sens trigonometric direct. Atunci,
din formula integrală a lui Cauchy, rezultă
Z
1 f (u)
f (z) = du, ∀ z ∈ B(z0 ; r).
2πi C u − z
Scriem
1 1 1 1
= = · z−z0
u−z (u − z0 ) − (z − z0 ) u − z0 1 − u−z
0
¯ ¯
z−z0 ¯ z−z0 ¯ |z−z0 |
şi notând w = u−z 0
(u ∈ C, deci u =
6 z0 ) avem |w| = ¯ u−z0 ¯ = r < 1.
X X 1
Atunci seria wn este convergentă şi wn = , deci obţinem
1−w
n≥0 n≥0

1 1 Xµ z − z0
¶n
f (u) X (z − z0 )n
= · ; = f (u) .
u−z u − z0 u − z0 u−z (u − z0 )n+1
n≥0 n≥0

Pentru z ∈ B(z0 ; r) fixat putem scrie

¯ ¯
¯ (z − z )n ¯ n n
¯f (u) 0 ¯ ≤ sup |f (u)| · |z − z0 | = M · |z − z0 | ,
¯ (u − z0 )n+1 ¯ r n+1 r n+1
u∈C

deoarece |f | este o funcţie continuă pe compactul C ⊂ A. Rezultă că seria

X (z − z0 )n
de funcţii f (u) este majorată (ı̂n modul) de seria numerică
(u − z0 )n+1
n≥0
X µ |z − z0 |n ¶
convergentă rM
(o progresie geometrică cu raţia |z−z
r
0|
<
rn
n≥0
1). Atunci, conform criteriului lui Weierstrass, seria de funcţii converge
uniform ı̂n raport cu u ∈ C (C compact) şi poate fi integrată termen cu
termen (părţile reală şi imaginară converg uniform şi aplicăm rezultatele de
la integrale reale). Aşadar obţinem
Z X
1 (z − z0 )n
f (z) = f (u) du =
2πi C (u − z0 )n+1
n≥0

1 X µZ f (u)
¶ X
= n+1
du · (z − z0 )n = cn (z − z0 )n ,
2πi C (u − z0 )
n≥0 n≥0
unde Z
1 f (u)
cn = du, ∀n ∈ IN.
2πi C (u − z0 )n+1
Deoarece
X cn nu depinde de punctul z, ci numai de f şi de z0 şi cum seria
cn (z − z0 )n ese convergentă pentru orice z ∈ B(z0 ; r), rezultă că funcţia
n≥0
f este analitică pe A.
124 CAPITOLUL 6. FUNCŢII COMPLEXE

Observaţia 6.5.
X Din demonstraţie rezultă că , pentru o funcţie olomorfă
f pe A, seria cn (z − z0 )n este convergentă la f (z) ı̂n discul B(z0 ; ρ) (
n≥0
0 < r < ρ, cu r arbitrar), unde ρ este distanţa de la punctul z0 la frontiera
deschisului A).
Definiţia 6.16. Se numeşte serie
X Laurent centrată ı̂n punctul z0 ∈ C
orice serie de funcţii de forma an (z − z0 )n , an ∈ C.
n∈Z
X
Definiţia 6.17. Seria an (z − z0 )n , an ∈ C se numeşte convergentă
X n∈Z X
n
dacă seriile an (z − z0 ) şi a−n (z − z0 )−n sunt simultan convergente.
n≥0 n≥1
X
Definiţia 6.18. Seria a−n (z − z0 )−n se numeşte partea principală a
n≥1
X
seriei Laurent, iar seria an (z − z0 )n numeşte partea Taylor a seriei
n≥0
Laurent.
X p 1
Teorema 6.10. Fie seria Laurent an (z−z0 )n şi fie r = lim n
|a−n |, =
n→∞ R
p n∈Z
n
= lim |an |; presupunem că 0 ≤ r < R. Atunci :
n→∞ © ª
a) In coroana circulară B(z0 ; r, R) = z ∈ C/r < |z − z0 | < R seria
Laurent converge absolut şi uniform pe compacţi.
b) In mulţimea C \ B(z0 ; r, R) seria
X Laurent diverge.
c) Suma seriei Laurent S(z) = an (z − z0 )n este o funcţie olomorfă
n∈Z
pe coroana B(z0 ; r, R).
X
Demonstraţie. a) Seria de puteri an (z − z0 )n are raza de convergenţă R
n≥0
şi converge absolut şi uniform convergent
Xpe compacţi ı̂n discul
X B(z0 ; R) =
© ª −n
z ∈ C| |z − z0 | < R . Seria de puteri a−n (z − z0 ) = a−n wn (am
n≥0 n≥0
1
notat w = z−z ) are raza de converenţă 1r , deci converge absolut şi uniform
0 © ª
pe compacţi ı̂n discul B(0, 1r ) = w ∈ C| |w| < 1r , deci ı̂n exteriorul discului
B(z0 , r) (|w| < 1r ⇐⇒ |z − z0 | > r). Deci, seria Laurent (ca sumă a celor
două serii de funcţii) converge absolut şi uniform pe compacţi ı̂n coroana
circulară B(z0 ; r, R).
b) In C \ B(z0 ; r, R) seria Laurent este suma a două serii, dintre care una
este convergentă şi cealaltă divergentă , deci este
X divergentă .
c) Conform Teoremei 6.8, funcţia S1 (z) = an (z − z0 )n este olomorfă
n≥0
X
pentru orice z ∈ C cu |z−z0 | < R şi funcţia S2 (w) = a−n wn este olomorfă
n≥0
6.3. FUNCŢII ANALITICE COMPLEXE. DEZVOLTĂRI ÎN SERIE LAURENT125

pentru orice©w ∈ C cu |w| < 1r . ª © ª

Funcţia z ∈ C| |z − z0 | > r −→ w ∈ C| |w| < 1r , z −→ w = z−z 1
X 0
−n
este olomorfă , deci compunerea S2 (z) = a−n (z − z0 ) este o funcţie
n≥0
olomorfă pentru orice z ∈ C cu |z − z0 | > r. Atunci S(z) = S1 (z) + S2 (z)
este 0
X o funcţie olomorfă pentru orice z ∈ B(z0 ; r; R). Mai mult, S (z) =
nan (z − z0 )n−1 .
n∈ZZ

Teorema 6.11. Fie f : B(z0 ; r, R) → C o funcţie olomorfă pe coroana cir-

culară
X D = B(z0 ; r, R)(0 ≤ r < R). Atunci există o unică serie Laurent
an (z −z0 )n a cărei coroană de convergenţă include coroana D astfel ı̂ncât
n∈Z X
ı̂n D avem f (z) = an (z − z0 )n .
n∈Z

Exemplul 6.22. Să se dezvolte ı̂n serie de puteri ale lui z funcţia

1
f (z) =
z3 − 6z 2 + 11z − 6
ı̂n următoarele domenii:
a) |z| < 1;
b) 1 < |z| < 2;
c) 2 < |z| < 3;
d) |z| > 3.

Demonstraţie. Funcţia f are ca poli rădăcinile ecuaţiei z 3 −6z 2 +11z−6 = 0,

adică punctele z1 = 1, z2 = 2, z3 = 3.
a) In cercul |z| < 1, funcţia f este olomorfă , deci dezvoltabilă ı̂n serie
Taylor ı̂n acest domeniu.
1 1 1 1
f (z) = (z−1)(z−2)(z−3) = 2(z−1) − z−2 + 2(z−3) = − 21 · 1−z
1
+ 12 · 1−1 z − 16 · 1−1 z
¯z¯ ¯z¯ 2 3
In acest domeniu avem |z| < 1, ¯ 2 ¯ < 1, ¯ 3 ¯ < 1.
X 1 X zn 1 X zn
Atunci f (z) = − 12 zn + −
2 2n 6 3n
n≥0 n≥0 n≥0
b) In coroana circulară 1 < |z| < 2, funcţia f este dezvoltabilă ı̂n serie
Laurent.
1
f (z) = 2z · 1−1 1 + 21 · 1−1 z − 16 · 1−1 z
z 2 ¯ ¯3 ¯ ¯ ¯ ¯
In domeniul 1 < |z| < 2 avem ¯ z2 ¯ < 1, ¯ z3 ¯ < 1, ¯ z1 ¯ < 1, deci f (z) =
X1 1 X zn 1 X zn
1
= 2z + −
zn 2 2n 6 3n
n≥0 n≥0 n≥0
1 1 1 1
f (z) = 2z · 1− z1
− z · 1− z2
− 16 1
·
1− z3
¯ ¯ ¯ ¯ ¯ ¯
c) In domeniul 2 < |z| < 3 avem ¯ z1 ¯ < 1, ¯ z3 ¯ < 1, ¯ z2 ¯ < 1.
126 CAPITOLUL 6. FUNCŢII COMPLEXE

X1 1 X 2n 1 X z n
1
Atunci f (z) = 2z − − .
zn z zn 6 3n+1
n≥0 n≥0 n≥0
1 1 1 1 1 1
d) f (z) = ·
1− z1
2z − ·
z 1− 2 + ·
2z 1− 3
¯1¯ ¯ z2 ¯ ¯ ¯z
In acest domeniu z < 1, z < 1, ¯ z3 ¯ < 1.
¯ ¯ ¯ ¯
X1 1 X 2n 1 X 3n
1
Atunci f (z) = 2z − + .
zn z z n 2z zn
n≥0 n≥0 n≥0

2z 2 +3z−1
Exemplul 6.23. Să se dezvolte funcţia f (z) = z 3 +z 2 −z−1
ı̂n jurul originii
şi ı̂n jurul lui z = ±1.

Demonstraţie. z 3 + z 2 − z − 1 = 0 =⇒ (z − 1)(z + 1)2 = 0, deci z = 1 e pol

simplu, iar z = −1 e pol dublu
1 1 1
Scriem f (z) = z−1 + z+1 + (z+1)2
X
1 n n
Cum z+1 = (−1) z , prin derivare obţinem
n≥0
X X
1
− (z+1)2 = (−1)n nz n−1 = (−1)n+1 (n + 1)z n .
n≥1 n≥0
X X
In cercul |z| < 1, f este olomorfă şi f (z) = − zn + (−1)n z n +
n≥0 n≥0
X
n n
+ (−1) (n + 1)z
n≥0
Pentru a dezvolta ı̂n jurul punctului z = −1 scriem
1 1 1 1
f (z) = (z+1)2 + z+1 − 2 ·
1− z+1
.
X µ z + 1 ¶n
2

1
In cercul |z + 1| < 2 avem 1− z+1 = .
2 2
n≥0
X µ z + 1 ¶n
1 1 1
Deci f (z) = (z+1)2 + z+1 − 2 .
2
n≥0
1 1
Avem f (z) = · 1+ z−1 + 14 ·
z−1 + 2
1 1
2 . In cercul |z − 1| < 2,
µ ¶ 2 ( 2 )
1+ z−1
X n X n
1 n z−1 1 n (n + 1)(z − 1)
z−1 = (−1) şi 2 = (−1) n
.
1+ 2 2 (1+ 2 )
z−1
2
n≥0 n≥0
X
nn + 3
1
Atunci f (z) = z−1 + (−1) n+2 (z − 1)n .
2
n≥0

z
Exemplul 6.24. Să se dezvolte funcţia f (z) = sin z−1 ı̂n jurul punctului
z = 1.
³ ´
z 1 1 1
Demonstraţie. Avem sin z−1 = sin 1 + z−1 = sin 1 cos z−1 + cos 1 sin z−1 .
Se ştie că
X 1
1
sin z−1 = (−1)n
(2n + 1)!(z − 1)2n+1
n≥0
6.4. PUNCTE SINGULARE. REZIDUURI. TEOREMA REZIDUURILOR127

X 1
1
cos z−1 = (−1)n
(2n)!(z − 1)2n
n≥0
X 1 X 1
Atunci f (z) = sin 1· (−1)n 2n
+cos 1· (−1)n
(2n)!(z − 1) (2n + 1)!(z − 1)2n+1
n≥0 n≥0

6.4 Puncte singulare. Reziduuri. Teorema rezidu-

urilor
Definiţia 6.19. Fie A ⊂ C o mulţime deschisă nevidă şi fie f : A → C o
funcţie olomorfă pe A. Un punct z0 ∈ C se numeşte punct singular © izolat
ª
al lui f dacă există un disc B(z0 , r)(r > 0) astfel ı̂ncıt B(z0 , r) \ z0© ⊂ªA
(adică funcţia f este olomorfă pe discul punctat B(z0 ; 0, r) = B(z0 , r)\ z0 ).
Pe coroana B(z0 ; 0, r) funcţia olomorfă f are o dezvoltare ı̂n serie Laurent
X∞
f (z) = an (z − z0 )n .
n=−∞
Exemplul 6.25. Punctul z = 2 este un punct singular izolat pentru
1
fiecare din funcţiile f (z) = z−2 , f (z) = z 2 ,f (z) = sin πz
z−2 .
Exemplul 6.26. © ªPunctele z = 0, ±i sunt puncte singulare izolate ale
funcţiei f : C \ 0, ±i → C, f (z) = z 31+z .
Definiţia 6.20. Fie f : A → C o funcţie olomorfă , unde A ⊂ C o mulţime
deschisă nevidă şi fie z0 ∈ C un punct singular izolat al lui f . Punctul
singular izolat z0 se numeşte punct singular aparent dacă seria Laurent
X∞
f (z) = an (z − z0 )n are partea principală nulă , adică an = 0, ∀n < 0.
n=−∞
Definiţia 6.21.Punctul singular izolat z0 se numşte pol dacă ı̂n seria
∞
X
Laurent f (z) = an (z − z0 )n partea principală are un număr finit de
n=−∞
termeni nenuli, adică există m ∈ ZZ, m < 0 astfel ı̂ncât am 6= 0 şi an =
0, ∀n ∈ ZZ cu n < m. Numărul natural −m se numeşte ordinul polului z0 .
Polii de ordinul ı̂ntâi se mai numesc simpli.
Definiţia 6.22. Punctul singular izolat z0 se numşte punct singular
∞
X
esenţial dacă partea principală a seriei Laurent f (z) = an (z − z0 )n
n=−∞
are o infinitate de termeni nenuli.

Lema 6.3. Fie f : B(z0 ; 0, r) → C o funcţie olomorfă pe coroana B(z0 ; 0, r).

Dacă |f (z)| ≤ M , pentru orice z ∈ B(z0 ; 0, r), atunci z0 este punct singular
aparent al lui f .
128 CAPITOLUL 6. FUNCŢII COMPLEXE

Demonstraţie. In coroana B(z0 ; 0, r) avem seria Laurent

∞
X
f (z) = an (z − z0 )n ,
n=−∞

unde Z
1 f (t)
an = dt, ∀n ∈ ZZ
2πi C (t − z0 )n+1
© ª
şi C = t ∈ C| |t − z0 | = ρ (0 < ρ < r). Putem scrie:
Z
1 |f (t)| 1 M M
|an | ≤ n+1
ds ≤ · n+1 2πρ = n
2π C |t − z0 | 2π ρ ρ

Pentru n < 0 avem |an | ≤ M ρ−n şi când ρ −→ 0 obţinem an = 0, ∀n ∈

∞
X
ZZ, n < 0, deci f (z) = an (z − z0 )n , adică z0 este punct singular aparent
n=0
al lui f .

Propoziţia 6.2. Fie f : B(z0 ; 0, r) → C o funcţie olomorfă pe coroana

B(z0 ; 0, r). Atunci punctul z0 este punct singular aparent pentru f dacă
şi numai dacă există şi este finită lim f (z).
z→z0

Demonstraţie. Fie z0 punct singular aparent al lui f . Atunci ı̂n coroana

∞
X
B(z0 ; 0, r) avem dezvoltarea Laurent f (z) = an (z − z0 )n şi lim f (z) =
z→z0
n=0
a0 ∈ C.
Reciproc, fie a0 = lim f (z) ∈ C. Pentru ε = 1 ∃δ > 0 astfel ı̂ncât
z→z0
|z − z0 | < δ < r (z 6= z0 ) rezultă |f (z) − a0 | < 1. Atunci rezultă |f (z)| ≤
|a0 |+1, ∀z ∈ B(z0 ; 0, r). Conform Lemei 6.3 rezultă că z0 este punct singular
aparent al lui f .

Exemplul 6.27. Punctul z = 0 este o singularitate aparentă pentru

f (z) = sinz z , deoarece lim f (z) = 1.
z→0

Propoziţia 6.3. Fie f : B(z0 ; 0, r) → C o funcţie olomorfă pe coroana

B(z0 ; 0, r). Atunci punctul z0 este pol pentru f dacă şi numai dacă

lim f (z) = ∞.
z→z0

Demonstraţie. Fie z0 pol de ordinul −m = k al lui f .

Deci f (z) = (z−z10 )−m [am + am−1 (z − z0 ) + . . . + a0 (z − z0 )−m + . . .] =
h(z)
(z−z0 )−m
, unde h(z) = am + am−1 (z − z0 ) + . . . + a0 (z − z0 )−m + . . . este
olomorfă ı̂n discul B(z0 , r) şi h(z0 ) 6= 0. Atunci lim f (z) = ∞.
z→z0
6.4. PUNCTE SINGULARE. REZIDUURI. TEOREMA REZIDUURILOR129

Reciproc, fie lim f (z) = ∞. Pentru ε = 1 ∃δ > 0 astfel ı̂ncât |z − z0 | <

z→z0
1
δ < r (z 6= z0 ) rezultă |f (z)| > 1. Notând g(z) = f (z) avem |g(z)| < 1 pentru
1
orice z ∈ B(z0 ; 0, δ). Funcţia g(z) = f (z) este definită ı̂n coroana B(z0 ; 0, δ)
(f (z) 6= 0), este olomorfă ı̂n această coroană (ca inversa funcţiei olomorfe
nenule f ) şi mărginită . Aplicând Lema 6.3 rezultă că z0 este punct singular
aparent pentru g. Mai mult, lim g(z) = 0, deci seria Laurent pentru g este
z→z0
∞
X
g(z) = an (z − z0 )n , z ∈ B(z0 , δ). Putem scrie
n=1

∞
X
g(z) = (z − z0 )k an (z − z0 )n−k , k > 0, ak 6= 0,
n=k

deoarece z0 este zerou al funcţiei olomorfe g. Atunci

1
f (z) = , ∀z ∈ B(z0 , δ1 ),
(z − z0 )k ϕ(z)
∞
X
cu 0 < δ1 < δ < r şi ϕ(z) = an (z − z0 )n−k 6= 0 ı̂n B(z0 , δ1 ) (fapt ce
n=k
rezultă din continuitatea funcţiei olomorfe ϕ şi din ϕ(z0 ) 6= 0). Rezultă că
1
ϕ(z) este olomorfă ı̂n discul B(z0 , δ1 ) şi are o dezvoltare Taylor ı̂n acest disc:

X ∞
1
= αn (z − z0 )n , α0 6= 0.
ϕ(z)
n=0

Pentru funcţia f obţinem ı̂n coroana B(z0 ; 0, δ1 ) seria

1
f (z) = [α0 + α1 (z − z0 ) + . . . + αn (z − z0 )n + . . .],
(z − z0 )k
adică o serie Laurent cu un număr finit de termeni nenuli ı̂n partea principală
deci z0 este pol pentru f .
z
Exemplul 6.28. Punctul z = 1 este un pol simplu pentru f (z) = z−1 .
Intr-adevăr, lim f (z) = ∞, iar dezvoltarea Laurent a lui f ı̂n jurul lui z = 1
z→1
este f (z) = 1+z−1 1 1
z−1 = z−1 + 1, cu partea principală z−1 .
sin πz
Exemplul 6.29. Punctul z = 2 este pol dublu pentru f (z) = (z−2) 3.
2
Pentru orice z ∈ C avem sin πz = a0 + a1 (z − 2) + a2 (z − 2) + . . ., unde
3 π3
a0 = 0, a1 = π, a2 = 0, a3 = − π6 etc., deci f (z) = (z−2)
π
2 − 6 + ...

Propoziţia 6.4. Fie f : B(z0 ; 0, r) → C o funcţie olomorfă pe coroana

B(z0 ; 0, r). Atunci punctul z0 este punct singular esenţial pentru f dacă
şi numai dacă nu există lim f (z).
z→z0
130 CAPITOLUL 6. FUNCŢII COMPLEXE

Demonstraţie. Rezultă din Propoziţia 6.2 şi Propoziţia 6.3.

Exemplul 6.30. Pentru funcţia f (z) = ez punctul z = 0 este punct

1
1
singular esenţial, deoarece e z = 1 + 1!z + 2!z1 2 + . . . şi partea principală are
o infinitate de termeni nenuli. Analog, z = 0 este singular esenţial pentru
g(z) = sin z1 şi h(z) = cos z1 .
Cazul punctului de la infinit
Fie f : B(0; r, ∞) → C o funcţie olomorfă pe coroana B(0; r, ∞) (exte-
riorul unui disc). Vom spune că punctul ∞ este punct singular izo-
lat al lui f . Funcţia (t 7→ z = 1t ) : B(0; 0, 1r ) → B(0; r, ∞) este olo-
morfă ; compunând cu f obţinem funcţia olomorfă f ∗ : B(0; 0, 1r ) → C,
f ∗ (t) = f ( 1t ), ∀t ∈ B(0; 0, 1r ) care are punctul t = 0 ca punct singular izolat.
Vom spune că z = ∞ este un punct singular aparent al lui f (sau
că funcţia f este olomorfă ı̂n z = ∞) dacă funcţia f ∗ are t = 0 ca punct
singular aparent. Vom spune că z = ∞ este pol al lui f dacă funcţia f ∗
are t = 0 ca pol. Vom spune că z = ∞ este punctul singular esenţial al
lui f dacă funcţia f ∗ are t = 0 ca punct singular esenţial.
X∞
Observaţia 6.6. Fie f (z) = an z n dezvoltarea ı̂n serie Laurent a lui
n=−∞
∞
X
f ı̂n coroana |z| > r. Atunci f ∗ (t) = f ( 1t ) = an t−n este dezvoltarea
n=−∞
ı̂n serie Laurent a funcţiei f ∗ ı̂n coroana B(0; 0, 1r ). Rezultă că z = ∞ este
punct singular aparent al lui f dacă an = 0, ∀n ≥ 1; z = ∞ este pol al lui
f dacă an = 0, ∀n ≥ 1, cu excepţia unui număr finit de valori şi z = ∞ este
punct singular esenţial al lui f dacă an 6= 0 pentru o infinitate de valori ale
lui n ≥ 1.
Definiţia 6.23. Fie A ⊂ C o mulţime deschisă nevidă , fie f : A → C o
funcţie olomorfă şi fie discul punctat (coroana) B(z0 ; 0, r) ⊂ A(z0 ∈ C, r >
0) astfel ı̂ncât punctul z0 să fie punct singular izolat al funcţiei f .
X∞
Fie f (z) = an (z − z0 )n dezvoltarea ı̂n serie Laurent a funcţiei f ı̂n
n=−∞
coroana B(z0 ; 0, r). Coeficientul a−1 se numeşte reziduul funcţiei f ı̂n
punctul singular z0 şi se notează Rez(f, z0 ).
Exemplul 6.31. Să se calculeze reziduul funcţiei f (z) = z sin1 z 2 ı̂n punctul
z = 0.

3 5
Demonstraţie.
³ 2 Avem sin´z = 1!z ³− z3! + z5! − . . . =⇒´ z sin z 2 =
6 10 4 8
= z z1! − z3! + z5! − . . . = z 3 1 − z3! + z5! − . . . =⇒
1
=⇒ f (z) = ³ 4 8
´
z 3 1− z3! + z5! −...
6.4. PUNCTE SINGULARE. REZIDUURI. TEOREMA REZIDUURILOR131
X
Există o serie de puteri an z n astfel ı̂ncât
n≥0
µ ¶
z4 z8
1− + − . . . · (a0 + a1 z + a2 z 2 + . . .) = 1,
3! 5!

deci a0 = 1, a0 · 0 + aX
1 · 1 = 0, a0 · 0 + a1 · 0 + a2 · 1 = 0 =⇒ a2 = 0.
a0 a1 a2
Atunci f (z) = z 31
an z n = 3 + 2 + + a3 + . . ., deci Rez(f, 0) =
z z z
n≥0
= a2 = 0
© ª
Propoziţia 6.5. Fie C = z ∈ C/|z − z0 | = ρ < r un cerc de rază ρ > 0
parcurs ı̂n sens trigonometric direct (orientat pozitiv). Atunci
Z
1
a−1 = f (z)dz
2πi C

Observaţia 6.7. Dacă z0 ∈ C este un punct singular aparent pentru

funcţia f , atunci Rez(f, z0 ) = a1 = 0.

Propoziţia 6.6. Fie f : B(z0 ; 0, r) → C o funcţie olomorfă pe coroana

B(z0 ; 0, r) şi fie z0 ∈ C un pol de ordinul k > 0 pentru f . Atunci

1
Rez(f, z0 ) = lim [(z − z0 )k f (z)](k−1)
(k − 1)! z→z0

Demonstraţie. In coroana B(z0 ; 0, r) avem dezvoltarea ı̂n serie Laurent

a−k a−1
f (z) = k
+ ... + + a0 + a1 (z − z0 ) + . . . + an (z − z0 )n + . . .
(z − z0 ) z − z0

cu a−k 6= 0. Atunci funcţia

(z − z0 )k f (z) = a−k + a−k+1 (z − z0 ) + . . . + a−1 (z − z0 )k−1 + a0 (z − z0 )k + . . .

este o funcţie olomorfă ı̂n tot discul B(z0 ; 0, r), deoarece lim (z − z0 )k f (z) =
z→z0
a−k ∈ C. Derivând de k − 1 ori funcţia obţinută rezultă

[(z − z0 )k f (z)](k−1) = (k − 1)!a−1 + k(k − 1) . . . 2a0 (z − z0 ) + . . .

şi atunci obţinem

lim [(z − z0 )k f (z)](k−1) = (k − 1)!a−1

z→z0

1
Exemplul 6.32. Să se calculeze reziduul funcţiei f (z) = (z 2 +1)n
relativ
la polii ei.
132 CAPITOLUL 6. FUNCŢII COMPLEXE

Demonstraţie. z = ±i sunt poli de ordin n

1
1
Rez(f, i) = (n−1)! lim[(z − i)n · ](n−1) =
z→i (z − i) (z + i)n
n
· ¸(n−1)
1 n(n + 1) . . . (2n − 2)
1
= (n−1)! lim = (−1)n−1 (2i)−2n+1 =
z→i (z + i)n (n − 1)!
i
= − 22n−1 · n(n+1)...(2n−2)
(n−1)! .
Analog calculăm Rez(f, −i).

Corolarul 6.7. Fie f : B(z0 ; 0, r) → C o funcţie olomorfă pe coroana B(z0 ; 0, r)

P (z)
astfel ı̂ncât f (z) = Q(z) , ∀z ∈ B(z0 ; 0, r), cu P, Q funcţii olomorfe ı̂n discul
B(z0 ; r), P (z0 ) 6= 0, Q(z0 ) = 0, Q0 (z0 ) 6= 0. Atunci punctul z0 ∈ C este un
pol de ordinul ı̂ntâi pentru f şi Rez(f, z0 ) = QP0(z 0)
(z0 ) .
P (z)
Demonstraţie. Punctul z0 este zerou de ordinul ı̂ntâi pentru funcţia Q(z) ,
deci pol de ordinul ı̂ntâi pentru f . Aplicând Propoziţia 6.6 pentru k = 1
obţinem
P (z) P (z0 )
Rez(f, z0 ) = lim [(z − z0 )f (z)] = lim = .
z→z0 z→z0 Q(z)−Q(z0 ) Q0 (z0 )
z−z0

Definiţia 6.24. Fie f : B(0; r, ∞) → C o funcţie olomorfă ı̂n exteriorul

discului B(0, r) (deci z = ∞ este punct singular izolat pentru funcţia f ). Se
numeşte reziduul funcţiei f ı̂n punctul ∞, reziduul funcţiei (− t12 )f ( 1t )
ı̂n punctul t = 0.
© ª
Propoziţia 6.7. Fie C = z ∈ C/|z| = ρ > r un cerc de rază ρ parcurs
ı̂n sens trigonometric direct (orientat pozitiv). Atunci
Z
1
Rez(f, ∞) = − f (z)dz.
2πi C
Teorema © 6.12. (teorema ª reziduurilor) Fie D ⊂ C un domeniu şi
f : D \ α1 , α2 , . . . , αk → C o funcţie olomorfă pentru care α1 , α2 , . . . , αk
sunt puncte singulare izolate. Fie K ⊂ D un compact cu frontiera Γ = FrK
curbă de clasă C 1 pe porţiuni, jordaniană , orientată pozitiv astfel ı̂ncât
αj ∈ IntK, j = 1, k. Atunci
Z k
X
f (z)dz = 2πi Rez(f, αj )
Γ j=1

Demonstraţie. Fie γ1 , γ2 , . . . , γk frontierele orientate pozitiv ale unor discuri

centrate ı̂n α1 , α2 , . . . , αk disjuncte două câte două şi conţinute ı̂n IntK.
Rezultă
Z X k Z
f (z)dz = f (z)dz.
Γ j=1 γj
6.4. PUNCTE SINGULARE. REZIDUURI. TEOREMA REZIDUURILOR133

Atunci, din Propoziţia 6.5, obţinem

Z k
X
f (z)dz = 2πi Rez(f, αj ).
Γ j=1

Corolarul 6.8. © Fie α1 , α2 ,ª. . . , αk ∈ C punctele singulare

© izolateª ale unei
funcţii f : C\ α1 , α2 , . . . , αk → C, olomorfe pe C\ α1 , α2 , . . . , αk . Atunci
Xk
Rez(f, αj ) + Rez(f, ∞) = 0 (suma tuturor reziduurilor este nulă ı̂n cazul
j=1
unui număr finit de puncte singulare izolate).
Demonstraţie. Alegem r > 0 astfel ı̂ncât αj ∈ B(0, r), j = 1, k. Rezultă că
funcţia este olomorfă ı̂n exteriorul discului B(0, r), deci punctul z = ∞ este
punct singular izolat pentru f . Fie Γ = FrB(0, r0 )(r0 > r) frontiera orientată
pozitiv a discului B(0, r0 ) şi aplicând Teorema 6.12,
Z Xk
f (z)dz = 2πi Rez(f, αj ).
Γ j=1
R
Din Propoziţia 6.7 rezultă că Γ f (z)dz = −2πiRez(f, ∞), deci
k
X
Rez(f, αj ) + Rez(f, ∞) = 0.
j=1

Exemplul 6.33. Să se rezolve integrala

Z
ez
dz, r > 0, r 6= 1, r 6= 2.
|z|=r (z − i)(z − 2)

Demonstraţie.
R 1) Dacă 0 < r < 1, aplicăm teorema lui Cauchy şi obţinem
ez
|z|=r (z−i)(z−2) dz = 0.
2) Dacă 1 < r < 2, aplicăm formula integrală a lui Cauchy şi obţinem
R R ez R
ez z−2 f (z) ez
|z|=r (z−i)(z−2) dz = |z|=r z−i dz = |z|=r z−i dz, unde f (z) = z−2 .
R ei
Atunci |z|=r fz−i (z)
dz = 2πif (i) = 2πi i−2 .
3) Dacă r > 2, aplicăm teorema reziduurilor.
i şi 2 sunt poli simpli
ez ei
Calculăm Rez(f, i) = lim(z − i) =
z→i (z − i)(z − 2) i−2
ez e2
Rez(f, 2) = lim (z − 2) =
z→2 (z − i)(z ³− 2) 2 −´i
R ez ei e2 i −e2
Atunci |z|=r (z−i)(z−2) dz = 2πi i−2 + 2−i = ei−2 .
134 CAPITOLUL 6. FUNCŢII COMPLEXE

6.5 Calculul unor integrale reale folosind teorema

reziduurilor
R 2π
Tipul I: I = 0 R(sin t, cos t)dt, unde R(x, y) este o funcţie raţională
al cărei numitor nu se anulează pe cercul unitate.
Aceste integrale se calculează făcând schimbarea z = eit , t ∈ [0, 2π].
Atunci z va parcurge cercul unitate, adică |z| = 1. Avem dz = ieit dt = izdt,
1
dz eit −e−it z− it −it z+ z1
deci dt = iz . Cum sin t = 2i = 2iz , cos t = e +e 2 = 2 , integrala
R z− 1 z+ 1
devine I = |z|=1 iz1 R( 2iz , 2 z )dz.
R 2π 1
Exemplul 6.34. Să se calculeze 0 (2+cos t)2
dt.
it −it
Demonstraţie. Deoarece cos t = e +e 2 vom face schimbarea de variabilă
it it
z = e , t ∈ [0, 2π], deci dz = ie dt şi |z| = 1.
Integrala devine
Z 1 Z
iz dz 4 z
³ ³ ´´2 = dz.
|z|=1 2 + 1 z + 1 i |z|=1 (z + 4z + 1)2
2
2 z

z
© √ ª
Funcţia f (z) = (z 2 +4z+1) 2,z ∈ C \ − 2 ± 3 e olomorfă şi are polii
√
dubli −2 ± 3. √
Aplicăm teorema reziduurilor, ţinând cont de faptul că doar −2 + 3 se
află ı̂n interiorul cercului de centru 0 şi rază 1 şi rezultă că
Z √
z
2 2
dz = 2πiRez(f, −2 + 3).
|z|=1 (z + 4z + 1)
√ √ 1
Calculăm Rez(f, −2 + 3) = lim √ [(z + 2 − 3)2 f (z)]0 = √ =⇒
z→−2+ 3 6 3
R z πi
R 2π 1 4π
=⇒ |z|=1 (z 2 +4z+1)2 dz = √
3 3
=⇒ 0 (2+cos t)2 dt = √
3 3
R∞
Tipul II: I = −∞ R(x)dx, unde R(x) este o funcţie fără poli reali
cu proprietatea că lim xR(x) = 0 (condiţie suficientă ca integrala să fie
|x|→∞
convergentă ).
Considerăm extinderea R(z), z ∈ C şi o integrăm pe un semicerc
X γr =
R
[−r, r]∪δ(r) de rază r cu centrul ı̂n O. Obţinem γr R(z)dz = 2πi Rez(R, αk ),
k
unde αk sunt polii din semidisc. Deci
Z r Z X
R(x)dx + R(z)dz = 2πi Rez(R, αk ).
−r δ(r) k
Z r R
Cum lim R(x)dx = I, vom arăta că δ(r) R(z)dz −→ 0 când r −→ ∞ şi
r→∞ −r
R∞ X
vom obţine că −∞ R(x)dx = 2πi Rez(R, αk ), unde suma se ia după toţi
k
6.5. CALCULUL UNOR INTEGRALE REALE FOLOSIND TEOREMA REZIDUURILOR135

polii lui R(z) din semiplanul y > 0 (funcţia raţională R(z) are un număr
finit de poli, deci pentru r suficient de mare toţi polii
R din semiplanul y > 0
se află ı̂n semidiscul de rază r). Pentru a arăta că δ(r) R(z)dz −→ 0 când
r −→ ∞, vom folosi lema următoare :

Lema 6.4. (Jordan) Fie f o funcţie continuă definită ı̂n sectorul θ1 ≤ θ ≤

≤ θ2 (z = reit ). Dacă lim zf (z) = 0 (θ1 ≤ arg z ≤ θ2 ), atunci
|z|→∞

Z
f (z)dz −→ 0 când r −→ ∞,
δ(r)

unde δ(r) este arcul de cerc centrat ı̂n origine de rază r conţinut ı̂n sectorul
θ1 ≤ θ ≤ θ2 .

Demonstraţie. Fie M (r) = sup |f (z)|. Atunci avem

|z|=r

¯Z ¯ Z
¯ ¯
¯ ¯
¯ f (z)dz ¯ ≤ M (r) ds = M (r)r(θ2 − θ1 ),
¯ δ(r) ¯ δ(r)

R
şi cum lim rM (r) = 0, rezultă că δ(r) f (z)dz −→ 0, când r −→ ∞.
r→∞

R∞ x2
Exemplul 6.35. Să se calculeze integrala 0 (1+x2 )3
dx.

x2
Demonstraţie. lim xα · = 1 pentru α = 4 > 1, deci integrala
x→∞ (1 + x2 )3
R ∞ x2
0 (1+x2 )3 dx este convergentă .
x2
R ∞ x2 R∞ x2
Funcţia f (x) = (1+x 2 )3 este pară , deci 0 (1+x2 )3
dx = 12 −∞ (1+x 2 )3 dx.

z 2 © ª
Fie f (z) = (1+z 2 )3 ,z ∈ C \ ± i olomorfă .
±i sunt poli de ordinul 3 pentru f
Fie r > 1 şi γr = [−r, r] ∪ δr , unde δr = reRit , t ∈ [0, π].
Aplicăm teorema reziduurilor şi obţinem γr f (z)dz = 2πiRez(f, i)
· µ ¶¸00
1 3 z2 i
Rez(f, i) = 2! lim (z − i) 2 3
=−
R z→i (1 + z ) 16
Deci γr f (z)dz = π8 .
R Rr x2
R
Dar π8 = γr f (z)dz = −r (1+x 2 )3 dx + δ f (z)dz.
r
In această relaţie
π
R∞ x2
trecem la limită când r −→ ∞ şi obţinem 8 = −∞ (1+x 2 )3 dx, deoarece
Z
z2
lim f (z)dz = 0 conform Lemei 6.4 ( lim zf (z) = lim z · = 0).
r→∞ δ z→∞ z→∞ (1 + z 2 )3
r
R ∞ x2 π
Aşadar, 0 (1+x 2 )3 dx = 16 .
136 CAPITOLUL 6. FUNCŢII COMPLEXE

Lema 6.5. (Jordan) Fie f o funcţie continuă definită ı̂n sectorul θ1 ≤ θ ≤

≤ θ2 (z = reit ). Dacă lim zf (z) = 0 (θ1 ≤ arg z ≤ θ2 ), atunci
|z|→0
Z
f (z)dz −→ 0 când r −→ 0,
δ(r)

unde δ(r) este arcul de cerc centrat ı̂n origine de rază r conţinut ı̂n sectorul
θ1 ≤ θ ≤ θ2 .
R∞
Tipul III: I = −∞ f (x)eix dx, unde f (z) este olomorfă ı̂n semiplanul
y > 0 cu excepţia, eventual, a unei mulţimi finite de puncte.
Cazul 1). Presupunem
Rr că punctele singulare nu sunt pe Raxa reală .
r
Atunci integrala −r f (x)eix dx are sens (sunt două integrale reale −r f (x) cos xdx
Rr R∞
şi −r f (x) sin xdx) şi când r −→ ∞, tinde la −∞ f (x)eix dx, dacă acestă in-
tegrală converge.

Lema 6.6. Dacă lim f (z) = 0 pentru y ≥ 0, atunci

|z|→∞
Z r X
lim f (x)eix dx = 2πi Rez(f (z)eiz , αk ),
r→∞ −r
k

unde suma se ia după toate punctele singulare ale lui f (z) situate ı̂n semi-
planul y > 0.

Demonstraţie. Pentru y ≥ 0 avem |eiz | = e−y ≤ 1 şi vom R aplica aceeaşi ca

la integralele de tip II. Cu aceleaşi notaţii vom arăta că δ(r) f (z)eiz dz −→ 0
când r −→ ∞ şi rezultă lema.

Lema 6.7. Fie f o funcţie continuă definită ı̂n sectorul θ1 ≤ θ ≤ θ2 din

semiplanul y ≥ 0. Dacă lim f (z) = 0, atunci
|z|→∞
Z
f (z)eiz dz −→ 0 când r −→ ∞,
δ(r)

unde δ(r) este arcul de cerc centrat ı̂n origine de rază r conţinut ı̂n sectorul
θ1 ≤ θ ≤ θ2 .

Demonstraţie. Fie z = eiθ , M (r) = sup |f (reiθ )|.

¯R ¯ θ1 ≤θ≤θ2
¯ iz ¯ R π −r sin θ
Avem ¯ δ(r) f (z)e dz ¯ ≤ M (r) 0 e rdθ.
R π −r sin θ R π2 −r sin θ π
Dar 0 e rdθ = 2 0 e rdθ şi, deoarece, dacă 0 ≤ θ ≤ 2,
2 sin θ
atunci π ≤ θ ≤ 1, rezultă că
Z π Z π Z ∞
2 2 2 2 π
e−r sin θ rdθ ≤ e− π rθ rdθ ≤ e− π rθ rdθ = ,
0 0 0 2
6.5. CALCULUL UNOR INTEGRALE REALE FOLOSIND TEOREMA REZIDUURILOR137

Rπ
deci 0 e−r sin¯θ rdθ ≤ π. ¯
¯R ¯
Obţinem ¯ δ(r) f (z)eiz dz ¯ ≤ M (r)π şi pentru r −→ ∞, M (r) −→ 0 prin
ipoteză .
R∞ cos x
Exemplul 6.36. Să se calculeze 0 (x2 +1)(x 4 +4) dx.

R eiz
Demonstraţie. Considerăm integrala I = γr (z 2 +1)(z 2 +4) dz, unde γr = [−r, r]∪

δr , r > 2
eiz
Funcţia f (z) = (z 2 +1)(z 2 +4) este olomorfă cu polii simpli ±i, ±2i.

Cum polii i şi 2i sunt in interiorul conturului γr , aplicăm teorema rezidu-

urilor şi avem I = 2πi(Rez(f, i) + Rez(f, 2i)).
eiz e−1 1
Calculăm Rez(f, i) = lim(z − i)f (z) = lim 2 = = .
z→i z→i (z + 4)(z + i) 6i 6ie
eiz 1
Rez(f, 2i) = lim (z − 2i)f (z) = lim 2 =−
z→2i z→i (z + 1)(z + 2i) 12ie2
Deci I = (2e−1)π
6e2
.
Rr eix
R eiz
Pe de altă parte I = −r (x2 +1)(x 4 +4) dx + δ (z 2 +1)(z 2 +4) dz. In această
r
R∞ eix
relaţie trecem la limită când r −→ ∞ şi obţinem −∞ (x2 +1)(x 4 +4) dx =
Z
eiz
= (2e−1)π
6e2 , deoarece, conform lemei lui Jordan, lim dz =
r→∞ γ (z 2 + 1)(z 2 + 4)
¯ ¯ r
¯ zeiz ¯ e−y
= 0 (|zf (z)| = ¯ (z 2 +1)(z 2 +4) ¯ < |z|3 (y > 0) =⇒ lim |zf (z)| = 0)
|z|→∞
R0 eix
R∞ e−ix
R∞ cos x
Dar −∞ (x2 +1)(x4 +4) dx = 0 (x2 +1)(x4 +4) dx =⇒ 0 (x2 +1)(x 4 +4) dx =
(2e−1)π
= 12e2
.

Cazul 2). Considerăm cazul ı̂n care f (z) are şi puncte singulare pe axa
reală şi ne limităm la cazul când f (z) are un pol simplu ı̂n 0. Alegem drumul
γr,ε = [−r, −ε] ∪ γε ∪ [ε, r] ∪ γr− , unde γε şi γr sunt semicercuri ı̂n semiplanul
superior cu ε < r.

Lema 6.8. (a semireziduurilor) Dacă ı̂n z = 0 funcţia g(z) are un pol

simplu, atunci Z
lim g(z)dz = πiRez(g, 0)
ε→0 γε

(γε parcurs ı̂n sens trigonometric direct).

a
Demonstraţie.
R In vecinătatea lui 0 avem g(z) = Rz +a h(z), cu h(z) olomorfă
Atunci γε h(z)dz −→ 0, când ε −→ 0 şi γε 2 dz = πia (cu calculul
z = εeit ).

Folosind acestă lemă pentru funcţia f (z)eiz şi metoda anterioară

R ∞g(z) = ix
din cazul 1) putem calcula integrala −∞ f (x)e dx.
R∞
Exemplul 6.37. Să se calculeze I = 0 sinx x dx.
138 CAPITOLUL 6. FUNCŢII COMPLEXE

Demonstraţie.
Z ∞ Z ∞
1 sin x 1 eix − eix
I= dx = dx =
2 −∞ x 2 −∞ 2ix
·Z ∞ Z ∞ ¸ Z
1 1 eix e−ix 1 ∞ eix
= · dx − dx = dx.
2 2i −∞ x −∞ x 2i −∞ x
Dar Z ·Z −ε ix Z r ix ¸
∞
eix e e
dx = lim dx + dx =
−∞ x r→∞,ε→0 −r x ε x
"Z Z Z #
eiz eiz eiz
= lim dz − dz − dz
r→∞,ε→0 γr,ε z γε z γr z

şi Z µ iz ¶
eiz X e
dz = 2πi Rez , αk = 0,
γr,ε z z
Z µ iz ¶ Z
eiz e eiz
dz −→ −πiRez , 0 = −πi, dz −→ 0,
γε z z γr z
1
deci I = 2i · πi = π2 .
R∞
Observaţia 6.8. a) Pentru integrala −∞ f (x)e−ix dx se alege drumul din
semiplanul inferior y ≤ 0.
R∞
b) Pentru integrala −∞ f (x)eax dx, unde a ∈ C se alege semiplanul ı̂n
care |eax | ≤ 1.
Capitolul 7

Serii Fourier. Integrala

Fourier

7.1 Serii Fourier

In ştiinţă şi ı̂n tehnică ı̂ntâlnim deseori fenomene periodice, adică fenomene
care se reproduc la un anumit interval de timp T , numit perioadă . Diferitele
mărimi ı̂n legătură cu fenomenul periodic considerat, după scurgerea pe-
rioadei T revin la valorile lor anterioare şi reprezintă funcţii periodice de
timpul t, caracterizate prin ϕ(t + T ) = ϕ(t) (de exemplu, intensitatea şi ten-
siunea curentului alternativ). Cea mai simplă funcţie periodică este funcţia
sinusoidală A sin(ωt + α), unde ω este frecvenţa, ω = 2π T . Dacă se adună
mai multe mărimi sinusoidale de forma

y0 = A0 , y1 = A1 sin(ωt + α1 ), y2 = A2 sin(2ωt + α2 ), . . . (7.1)

se obţine o funcţie periodică (cu perioada T ) diferită de mărimile de tipul

(7.1). Acum se pune problema dacă o funcţie periodică ϕ(t) dată de perioadă
T se poate reprezenta sub formă de sumă a unei mulţimi finite sau infinite
de mărimi sinusoidale (7.1). Vom vedea că se poate da un raspuns afirmativ
dar dacă se ia ı̂n considerare tot şirul infinit de mărimi (7.1). Deci este
posibilă următoarea dezvoltare ı̂n serie trigonometrică
∞
X
ϕ(t) = A0 + An sin(nωt + αn ), (7.2)
n=1

unde A0 , A1 , A2 , . . . , α1 , α2 , . . . sunt constante având valori speciale pentru

fiecare funcţie de acest fel, iar frecvenţa ω este dată de ω = 2π T . Geometric
acesta ı̂nseamnă că diagrama unei funcţii periodice se obţine prin supra-
punerea unei serii de sinusoide.
In studiul acusticii, ı̂ntâlnim noţiunea de armonice. O coardă fixată la
ambele capete poate vibra cu un număr de frecvenţe diferite. Cea mai joasă

139
140 CAPITOLUL 7. SERII FOURIER. INTEGRALA FOURIER

dintre ele, ω, se numeşte frecvenţa fundamentală . Celelalte vor avea

valorile 2ω, 3ω . . . şi se numesc armonice. Aceste armonice pot fi excitate
simultan, iar vibraţia rezultată are o formă de undă complexă . Aceasta
va fi şi ea periodică cu o perioadă T = ω1 . Observăm că prin compunerea
unui număr de frecvenţe ı̂n relaţie armonică se obţine o formă de undă
periodică complexă . Reciproc, o formă de undă periodică complexă poate
fi descompusă ı̂ntr-un număr de componente sinusoidale, care sunt ı̂n relaţie
armonică . In acest capitol ne vom ocupa de cel de-al doilea proces. Graficul
amplitudinii ı̂n raport cu frecvenţa, care ı̂n cazul de faţă este format dintr-
un număr de linii discrete corespunzătoare frecvenţelor ω, 2ω, . . . se numeşte
spectrul formei de undă .
Dacă ¡se ¢alege ca variabilă independentă x = ωt = 2πtT se obţine funcţia
f (x) = ϕ ωx , periodică de perioadă 2π. Dezvoltarea (7.2) devine :
∞
X
f (x) = A0 + An sin(nx + αn ). (7.3)
n=1

Dacă desfăşurăm termenii seriei (7.3) după formula sinusului de sumă şi
punând
A0 = a0 , An sin αn = an , An cos αn = bn , ∀n ≥ 1
obţinem dezvoltarea trigonometrică
∞
X
f (x) = a0 + (an cos nx + bn sin nx) (7.4)
n=1

Vom arăta metoda determinării coeficienţilor an şi bn , aplicată ı̂n a doua

jumătate a secolului XVIII de Euler şi independent de el la ı̂nceputul sec-
olului XIX de Fourier.
Presupunem că funcţia f este integrabilă pe intervalul [−π, π] şi că dez-
voltarea (7.4) se poate scrie. O vom integra termen cu termen de la −π la
π şi obţinem :
Z π X∞ · Z π Z π ¸
f (x)dx = 2πa0 + an cos nxdx + bn sin nxdx = 2πa0
−π n=1 −π −π

Deci Z π
1
a0 = f (x)dx (7.5)
2π −π
Inmulţim ambii membri ai egalităţii (7.4) cu cos mx şi integrăm de la −π la
π: Z π Z π
f (x) cos mxdx = a0 cos mxdx+
−π −π
∞ ·
X Z π Z π ¸
+ an cos nx cos mxdx + bn sin nx cos mxdx =
n=1 −π −π
7.1. SERII FOURIER 141

∞
X Z π
1
= [an (cos(n + m)x + cos(n − m)x)dx+
−π 2
n=1
Z π
1
+bn (sin(n + m)x + sin(n − m)x)dx =
−π 2
Z π Z π
1 + cos 2mx
= am cos2 mxdx = am dx = am · π,
−π −π 2
deoarece Z π
sin nx cos mxdx = 0
−π
Z π ½
0, pentru n 6= m
cos nx cos mxdx =
−π π, pentru n = m
Deci Z π
1
am = f (x) cos mxdx, m = 1, 2, . . . . (7.6)
π −π

In mod similar ı̂nmulţind (7.4) cu sin mx şi integrând de la −π la π obţinem

Z
1 π
bm = f (x) sin mxdx, m = 1, 2, . . . . (7.7)
π −π

Formulele (7.5), (7.6), (7.7) se numesc formulele lui Euler-Fourier; coeficienţii

calculaţi cu ajutorul acestora se numesc coeficienţii Fourier ai funcţiei re-
spective, iar seria trigonometrică (7.4) formată cu ajutorul lor se numeşte
seria Fourier.
Am folosit anterior integrarea termen cu termen, dar condiţia suficientă a
aplicării ei este convergenţa uniformă a seriei (7.4). Până nu vom demonstra
riguros acest lucru vom considera numai formal seria Fourier a funcţiei f
date şi notăm
X∞
f (x) ∼ a0 + (an cos nx + bn sin nx). (7.8)
n=1

Tinând cont de formulele (7.5) şi (7.8) putem scrie

∞
a0 X
f (x) ∼ + (an cos nx + bn sin nx). (7.9)
2
n=1

şi Z π
1
a0 = f (x)dx.
π −π
R α+2π
Observăm că pentru funcţia F (u) cu perioada 2π, valoarea integralei α F (u)du
ı̂ntr-un interval cu lungimea 2π nu depinde de α. De aceea, şi ı̂n formulele
142 CAPITOLUL 7. SERII FOURIER. INTEGRALA FOURIER

(7.6) şi (7.7) integralele pot fi luate pe orice interval de lungime 2π; de
exemplu, putem scrie :
Z
1 2π
am = f (x) cos mxdx, m = 0, 1, 2, . . . (7.10)
π 0
Z
1 2π
bm = f (x) sin mxdx, m = 1, 2, . . . (7.11)
π 0
Pentru a studia comportarea seriei (7.9) ı̂ntr-un anumit punct x = x0 , scriem
următoarea expresie a sumei parţiale
n
a0 X
sn (x0 ) = + (am cos mx0 + bm sin mx0 )
2
m=1

Inlocuim am şi bm cu expresiile lor din (7.6) şi (7.7) (ı̂n variabilă u) şi
obţinem:
Z π Xn Z
1 1 π
sn (x0 ) = f (u)du+ f (u)[cos mu cos mx0 +sin mu sin mx0 ]du =
2π −π π −π
m=1
Z " n
#
1 π 1 X
= f (u) + cos m(u − x0 ) du
π −π 2
m=1
Stim că
n
1 X sin(2n + 1) u−x2
0
+ cos m(u − x0 ) = ,
2
m=1
2 sin u−x
2
0

deci Z
1 π sin(2n + 1) u−x
2
0
sn (x0 ) = f (u) du.
π −π 2 sin u−x
2
0

Această integrală se numeşte integrala lui Dirichlet.

Cum funcţiile de variabilă u care apar aici sunt de perioadă 2π, inter-
valul de integrare [−π, π] se poate ı̂nlocui, conform observaţiei anterioare cu
intervalul [x0 − π, x0 + π]
Z
1 x0 +π sin(2n + 1) u−x
2
0
sn (x0 ) = f (u) u−x du.
π x0 −π 2 sin 2 0
Prin substituţia t = u − x0 integrala devine
Z
1 π sin(n + 21 )t
sn (x0 ) = f (x0 + t) dt.
π −π 2 sin 2t
Descompunând integrala ı̂n două integrale una de la 0 la π şi alta de la −π
la 0 şi reducând şi a doua integrală , prin schimbarea semnului variabilei,
tot la intervalul [0, π], obţinem
Z
1 π sin(n + 21 )t
sn (x0 ) = [f (x0 + t) + f (x0 − t)] dt (7.12)
π 0 2 sin 2t
7.1. SERII FOURIER 143

Aşadar, problema se reduce la studiul comportării acestei integrale care

conţine parametrul n.
Lema 7.1. (Riemann) Dacă g este o funcţie absolut integrabilă ı̂ntr-un
interval oarecare finit [a, b], atunci
Z b
lim g(t) sin ptdt = 0
p→∞ a

şi Z b
lim g(t) cos ptdt = 0.
p→∞ a

Demonstraţie. Oricare ar fi intervalul [α, β] avem

¯Z β ¯ ¯ ¯
¯ ¯ ¯ cos pα − cos pβ ¯ 2
¯ ¯ ¯
sin ptdt¯ = ¯ ¯≤ .
¯ p ¯ p
α

Presupunem că funcţia g este integrabilă ı̂n sens propriu. Descompunem

intervalul [a, b] ı̂n n părţi prin punctele
a = t0 < t1 < . . . < ti < ti+1 < . . . < tn = b
şi astfel descompunem integrala
Z b XZ
n−1 ti+1
g(t) sin ptdt = g(t) sin ptdt.
a i=0 ti

Notând mi = inf g(t) scriem

t∈[ti ,ti+1 ]

Z b X Z ti+1
n−1 n−1
X Z ti+1
g(t) sin ptdt = [g(t) − mi ] sin ptdt + mi sin ptdt.
a i=0 ti i=0 ti

Dacă ωi este oscilaţia funcţiei g ı̂n intervalul [ti , ti+1 ], atunci ı̂n acest interval
g(t) − mi ≤ ωi . Atunci
¯Z b ¯ n−1 n−1
¯ ¯ X 2X
¯ g(t) sin ptdt ¯≤ ω ∆t + |mi |.
¯ ¯ i i
p
a i=0 i=0

Pentru ε > 0 arbitrar alegem diviziunea intervalului [a, b] astfel ı̂ncât să avem
n−1
X ε
ωi ∆ti < . Acest lucru este posibil deoarece funcţia g este integrabilă .
2
i=0
n−1
X
4
Cum numerele mi sunt definite, putem lua p > ε |mi |, iar pentru aceste
i=0
valori ale lui p vom obţine
¯Z b ¯
¯ ¯
¯ g(t) sin ptdt¯¯ < ε,
¯
a
144 CAPITOLUL 7. SERII FOURIER. INTEGRALA FOURIER

ceea ce demonstrează afirmaţia din enunţ .

Dacă funcţia g este absolut integrabilă este suficient să ne mărginim la
ipoteza că ı̂n intervalul [a, b] există un singur punct singular, de exemplu
b. Altfel, s-ar putea descompune intervalul ı̂ntr-un număr finit de termeni
de părţi cuprinzând numai câte un punct singular şi aplicăm raţionamentul
Rlab fiecare
R b−η separat.
Rb Fie 0 < η < b − a. Descompunând integrala ı̂n două
a = a + b−η , avem
¯Z ¯ Z
¯ b ¯ b
ε
¯ g(t) sin ptdt¯¯ ≤ |g(t)|dt <
¯ 2
b−η b−η

R b−η
dacă se alege η destul de mic. Integrala a g(t) sin ptdt tinde către 0 dacă
p −→ ∞, conform celor demonstrate anterior, deoarece ¯R pe intervalul [a,
¯ b−η]
¯ b−η ¯
funcţia g este integrabilă (ı̂n sensul propriu), deci ¯ a g(t) sin ptdt¯ < 2ε .
Atunci rezultă ceea ce trebuia demonstrat.

Corolarul 7.1. Coeficienţii Fourier am , bm ai unei funcţii absolut integra-

bile tind către 0 când m −→ ∞.

Teorema 7.1. (Riemann) Natura seriei Fourier a unei funcţii f ı̂ntr-

un punct oarecare x0 depinde exclusiv de valorile luate de funcţie ı̂ntr-o
vecinătate a acestuia.

Observaţia 7.1. Dacă se iau două funcţii ale căror valori ı̂ntr-o vecinătate
a punctului x0 coincid, atunci, oricât ar fi ele de diferite ı̂n afara acestei
vecinătăţi, seriile Fourier corespunzătoare acestor funcţii se comportă ı̂n
mod identic ı̂n punctul x0 , ele sunt fie ambele convergente şi anume către
aceeaşi sumă , fie ambele divergente.

Demonstraţie. Fie 0 < δ < π arbitrar. Descompunem integrala din (7.12)

ı̂n sumă
Z π Z δ
sin(n + 12 )t sin(n + 21 )t
[f (x0 +t)+f (x0 −t)] dt = [f (x 0 +t)+f (x0 −t)] dt+
0 2 sin 2t 0 2 sin 2t
Z π sin(n + 21 )t
+ [f (x0 + t) + f (x0 − t)] dt
δ 2 sin 2t
Dacă transcriem cea de-a doua integrală din membrul al doilea sub forma
Z Z
π sin(n + 12 )t π
f (x0 + t) + f (x0 − t) 1
[f (x0 +t)+f (x0 −t)] dt = sin(n+ )tdt
δ 2 sin 2t δ
t
2 sin 2 2

f (x0 +t)+f (x0 −t)

rezultă că 2 sin 2t
este o funcţie absolut integrabilă de variabilă t ı̂n
intervalul [δ, π]. Conform Lemei 7.1, această integrală tinde câtre 0 când
7.1. SERII FOURIER 145

n −→ ∞, deci existenţa limitei sumei parţiale a seriei Fourier, sn (x0 ) este

determinată de comportarea integralei
Z
1 δ sin(n + 21 )t
ρn (x0 ) = [f (x0 + t) + f (x0 − t)] dt. (7.13)
π 0 2 sin 2t

Această integrală conţine numai valorile funcţiei f care corespund variaţiei

argumentului ı̂n intervalul (x0 − δ, x0 + δ).

Revenim la studiul comportării sumei parţiale sn (x0 ) a seriei Fourier

pentru care am obţinut expresia integrală (7.12). Dacă se ia f (x) = 1,
atunci sn (x0 ) = 1, iar din (7.12) rezultă
Z
2 π sin(n + 12 )t
1= dt.
π 0 2 sin 2t

Inmulţim ambii membri ai egalităţii cu S0 , suma presupusă a seriei şi scăzând

rezultatul din (7.12) rezultă
Z
1 π sin(n + 21 )t
sn (x0 ) − S0 = [f (x0 + t) + f (x0 − t) − 2S0 ] dt. (7.14)
π 0 2 sin 2t

Dacă vrem să stabilim că S0 este suma seriei trebuie să arătăm că integrala
(7.14) tinde la 0 când n −→ ∞.

Criteriul 7.1. (Criteriul lui Dini) Seria Fourier a funcţiei f ı̂n punctul
x0 converge către suma S0 dacă pentru un h > 0 oarecare, integrala
Z h
|f (x0 + t) + f (x0 − t) − 2S0 |
dt
0 t

există .
Rπ |f (x0 +t)+f (x0 −t)−2S0 |
Demonstraţie. In această ipoteză există şi integrala 0 t dt.
Dacă se poate transcrie expresia (7.14) sub forma
Z π t
1 |f (x0 + t) + f (x0 − t) − 2S0 | 1
· 2 t sin(n + )tdt
π 0 t sin 2 2

rezultă din Lema 7.1 că , dacă n −→ ∞, ea tinde la 0, deoarece funcţiile

t
f (x0 +t)+f (x0 −t)−2S0 f (x0 +t)+f (x0 −t)−2S0
t şi t · sin2 t sunt absolut convergente.
2

Observaţia 7.2. Dacă funcţia f este continuă ı̂n x0 , atunci integrala lui
Dini se scrie Z h
|f (x0 + t) + f (x0 − t) − 2f (x0 )|
dt,
0 t
146 CAPITOLUL 7. SERII FOURIER. INTEGRALA FOURIER

iar dacă f are ı̂n x0 doar discontinuităţi de prima speţă , atunci integrala
lui Dini se scrie
Z h
|f (x0 + t) + f (x0 − t) − f (x0 + 0) − f (x0 − 0)|
dt.
0 t
Evident, este suficient să se presupună existenţa separată a integralelor
Z h Z h
|f (x0 + t) + f (x0 )| |f (x0 − t) + f (x0 )|
dt şi dt
0 t 0 t
sau
Z h Z h
|f (x0 + t) + f (x0 + 0)| |f (x0 − t) + f (x0 − 0)|
dt şi dt.
0 t 0 t
Criteriul 7.2. (Criteriul lui Lipschitz) Seria Fourier a funcţiei f converge
ı̂n punctul x0 , unde este continuă , către suma f (x0 ), dacă pentru valori t
suficient de mici, este satisfăcută inegalitatea

|f (x0 ± t) + f (x0 )| ≤ Ltα ,

unde L şi α sunt constante pozitive (α ≤ 1).

Corolarul 7.2. Dacă funcţia f are ı̂n punctul x0 o discontinuitate de prima
speţă şi există şi sunt finite limitele
f (x0 + t) + f (x0 + 0) f (x0 − t) + f (x0 − 0)
lim , lim ,
t→+0 t t→+0 −t
f (x0 +0)+f (x0 −0)
atunci seria Fourier a lui f este convergentă şi suma sa este 2 .
Lema 7.2. Dacă funcţia g este monoton crescătoare, rămânând mărginită
ı̂n intervalul [0, h], atunci
Z h
sin pt π
lim g(t) dt = g(+0).
p→∞ 0 t 2
Demonstraţie. Scriem intgrala ca sumă de două integrale
Z h Z h Z h
sin pt sin pt sin pt
g(t) dt = g(+0) dt + [g(t) − g(+0)] dt.
0 t 0 t 0 t
Facem substituţia pt = z şi obţinem
Z h Z ph
sin pt sin z
g(+0) dt = g(+0) dz.
0 t 0 z
Dacă p −→ ∞, atunci integrala tinde către π2 g(+0), deoarece
Z ∞
sin z π
dz = .
0 z 2
7.1. SERII FOURIER 147

Rh
Aşadar, problema se reduce la a demonstra că integrala 0 [g(t)−g(+0)] sint pt dt
tinde către 0.
Pentru orice ε > 0 arbitrar, există δ > 0 (se poate considera δ < h) astfel
ı̂ncât 0 ≤ g(t) − g(+0) < ε pentru 0 < t ≤ δ. Descompunem integrala
Z h Z δ Z h
sin pt sin pt sin pt
[g(t)−g(+0)] dt = [g(t)−g(+0)] dt+ [g(t)−g(+0)] dt.
0 t 0 t δ t
Avem
Z δ Z δ Z pδ
sin pt sin pt sin z
[g(t)−g(+0)] dt = [g(δ)−g(+0)] dt = [g(δ)−g(+0)] dz
0 t η t pη z

(conform formulelor lui Bonnet- a doua teoremă de medie). Primul termen

este mai mic decât ε, iar cel de-al doilea este uniform mărginit pentru
R ∞ toate
valorile lui p. Intr-adevăr, din convergenţaR integralei improprii 0 sinz z dz
z
rezultă că funcţia continuă de variabilă z 0 sinz z dz, având o limită finită
când z −→ ∞, va fi mărginită pentru toate valorile lui z
¯Z z ¯
¯ sin z ¯
¯ dz ¯¯ ≤ L,
¯ z
0

deci ¯Z ¯ ¯Z Z pη ¯
¯ pδ
sin z ¯¯ ¯¯ pδ sin z sin z ¯¯
¯ dz ¯ = ¯ dz − dz ¯ ≤ 2L.
¯ z z z
pη 0 0

Aşadar, ¯Z ¯
¯ δ
sin pt ¯¯
¯ dt¯ < 2Lε.
¯ t
η
Rh
Integrala δ [g(t) − g(+0)] sint pt dt tinde câtre 0 când p −→ ∞ conform Lemei
7.1, deoarece factorul cu care este ı̂nmulţit sin pt este o funcţie integrabilă
(t ≥ δ).

Criteriul 7.3. (Criteriul lui Dirichlet-Jordan) Seria Fourier a funcţiei

f converge către suma S0 ı̂n punctul x0 dacă ı̂n orice interval [x0 − h, x0 + h]
funcţia are valori mărginite.
Demonstraţie. Am văzut că suma parţială sn (x0 ) când n −→ ∞ este deter-
minată de comportarea integralei ρn (x0 ) (vezi (7.13)) unde δ se poate lua
ı̂n particular h. Atunci
Z t
1 h 1
ρn (h) = [f (x0 + t) + f (x0 − t)] · 2 t sin(n + )tdt.
π 0 sin 2 2
t
Suma f (x0 + t) + f (x0 − t) este prin ipoteză o funcţie mărginită , iar 2
sin t
2
t
este o funcţie crescătoare. Aşadar şi produsul [f (x0 + t) + f (x0 − t)] · 2
sin t
2
148 CAPITOLUL 7. SERII FOURIER. INTEGRALA FOURIER

este o funcţie cu variaţie mărginită şi prin urmare, se prezintă sub formă de
diferenţă de două funcţii monoton crescătoare. Cum Lema 7.2 este aplicabilă
la fiecare dintre ele, ea este aplicabilă şi diferenţei lor şi obţinem
1 π f (x0 + 0) + f (x0 − 0)
lim ρn (h) = · [f (x0 + 0) + f (x0 − 0)] = .
n→∞ π 2 2

Criteriul 7.4. (Criteriul lui Dirichlet) Dacă funcţia f cu perioada 2π

este monotonă pe porţiuni ı̂n intervalul [−π, π] (adică intervalul se poate
descompune ı̂ntr-un număr finit de intervale parţiale ı̂n interiorul cărora
funcţia este monotonă ı̂n fiecare ı̂n parte) şi are ı̂n el cel mult un număr finit
de puncte de discontinuitate, seria ei Fourier converge către suma f (x0 ) ı̂n
fiecare punct de continuitate şi către suma f (x0 +0)+f 2
(x0 −0)
ı̂n fiecare punct
de discontinuitate.
Cazul unui interval arbitrar
In cazul ı̂n care funcţia f are perioada T = 2`, (` > 0), atunci toate
rezultatele de mai sus sunt ı̂n continuare adevărate, cu adaptările core-
spunzătoare. Coeficienţii Fourier sunt:
Z
1 2` nπx
an = f (x) cos dx, ∀ n = 0, 1, 2, ...,
` 0 `
Z
1 2` nπx
bn = f (x) sin , ∀ n = 1, 2, ...
` 0 `
seria Fourier fiind :
a0 X ³ nπx ´
∞
nπx
f (x) = + an cos + bn sin .
2 ` `
n=1

Dezvoltarea ı̂n serie de cosinusuri şi de sinusuri

Dacă funcţia f dată ı̂n intervalul [−π, π] integrabilă este impară , tot
impară va fi şi funcţia f (x) cos nx, deci an = 0, ∀n ≥ 0 şi
Z
2 π
bn = f (x) sin nxdx, ∀n ≥ 1.
π 0
Aşadar, seria Fourier a unei funcţii impare conţine numai sinusuri
∞
X
f (x) ∼ bn sin nx.
n=1

Dacă funcţia f dată ı̂n intervalul [−π, π] absolut integrabilă este pară ,
atunci f (x) sin nx este impară , deci bn = 0, ∀n ≥ 1 şi
Z
2 π
an = f (x) cos nxdx, ∀n ≥ 0.
π 0
7.1. SERII FOURIER 149

Aşadar, seria Fourier a unei funcţii pare conţine numai cosinusuri

∞
a0 X
f (x) ∼ + an cos nx.
2
n=1

Observaţia 7.3. O funcţie este dată ı̂n intervalul [0, π] poate fi dezvoltată
ı̂n serie de cosinusuri şi ı̂n serie de sinusuri astfel :
Vom defini funcţia ı̂n intervalul [−π, 0] punând f (x) = f (−x) şi obţinem
o funcţie pară ı̂n intervalul [−π, π], deci dezvoltarea ei va fi ı̂n serie de cosi-
nusuri, sau punând f (x) = −f (−x), ea devenind impară , deci dezvoltarea
este ı̂n serie de sinusuri.
Fie f : [0, `] 7→ IR, o funcţie integrabilă şi fie f˜ : IR 7→ IR, periodică de
perioadă 2`, definită prin:
½
f (x) , x ∈ [0, `]
f˜(x) =
f (−x) , x ∈ (−`, 0)

Dacă funcţia f˜ satisface condiţiile criteriului lui Dirichlet, atunci, dezvoltând

f˜ ı̂n serie Fourier, rezultă :
∞
1 a0 X πnx
(f (x + 0) + f (x − 0)) = + an cos , ∀ x ∈ (0, `),
2 2 `
n=1

∞ ∞
a0 X a0 X
f (0 + 0) = + an , f (` − 0) = + (−1)n an ,
2 2
n=1 n=1

coeficienţii an fiind coeficienţii Fourier reali asociaţi funcţiei f˜.

Formula de mai sus se numeşte dezvoltarea ı̂n serie de cosinusuri a lui f .
Analog, dacă funcţia (impară ):
½
˜ f (x) , x ∈ [0, `]
f (x) =
−f (−x) , x ∈ (−`, 0)

satisface condiţiile criteriului lui Dirichlet, atunci dezvoltarea ı̂n serie de

sinusuri a funcţiei f este:
X ∞
1 πnx
(f (x + 0) + f (x − 0)) = bn sin , ∀ x ∈ (0, `),
2 `
n=1

coeficienţii bn fiind coeficienţii Fourier reali asociaţi funcţiei f˜.

Teorema 7.2. (Identitatea lui Parseval)

Z
a20 X ¡ 2 ¢ 1 2`
+ an + b2n = f (t)2 dt.
2 ` 0
n≥1
150 CAPITOLUL 7. SERII FOURIER. INTEGRALA FOURIER

Puterea undelor nesinusiodale

Considerăm termenul R πan cos nt. Puterea medie activă corespunzătoare
1 2 dt. De exemplu, dacă a reprezintă
acestei oscilaţii este 2π −π n(a cos nt) n
o tensiune, această expresie dă puterea activă care ar fi dezvoltată ı̂ntr-o
rezistenţă deR πvaloare egală cu unitatea.
Insă 2π −π (an cos nt) dt = 12 a2n .
1 2

Similar, puterea pentru componenta bn sin ntR este dată de 12 b2n . Puterea
1 π 2
unui semnal nesinusoidal f (t) este dată de 2π −π [f (t)] dt, care, conform
∞
X1
identităţii lui Parseval, este egală cu 14 a20 + (a2 + b2n ).
2 n
n=1
In consecinţă , puterea unei unde nesinusoidale este egală cu suma put-
erilor, componentele lor Fourier.
Teorema 7.3. (Convergenţa uniformă a seriei Fourier)
Dacă f : R 7→ C este o funcţie continuă , de clasă C 1 pe porţiuni şi periodică
de perioadă 2π, atunci seria sa Fourier este absolut şi uniform convergentă
iar suma este f .
Exemplul 7.1. Să se demonstreze formula:
π − x X sin nx
= , ∀x ∈ (0, 2π).
2 n
n≥1

Demonstraţie. Fie f (x) = π−x 2 , x ∈ [0, 2π), prelungită prin periodicitate la

IR; calculăm coeficienţii Fourier:
Z µ ¶¯2π
1 2π π − x 1 x2 ¯¯
a0 = dx = πx − = 0.
π 0 2 2π 2 ¯0
Z
1 2π π − x
an = cos nx dx =
π 0 2
¯ Z 2π
(π − x) sin nx ¯¯2π 1
= ¯ − 2nπ sin nx dx = 0, ∀ n ≥ 1.
2nπ 0 0
Z
1 2π π − x
bn = sin nx dx =
π 0 2
¯ Z 2nπ
−(π − x) cos nx ¯¯2π 1 1
= ¯ − cos nx dx = , ∀ n ≥ 1.
2nπ 0 2nπ 0 n
Aplicând criteriul lui Dirichlet, rezultă :
π − x X sin nx
= , ∀x ∈ (0, 2π).
2 n
n≥1

In punctele x = 0 şi x = 2π funcţia f nu este continuă ; ı̂n aceste puncte

seria trigonometrică asociată ei are suma 0.
7.1. SERII FOURIER 151

Exemplul 7.2. Să se demonstreze egalitatea:

X sin 2nx π x
= − , ∀ x ∈ (0, π).
2n 4 2
n≥1

Demonstraţie. Din formula:

π − x X sin nx
= , ∀x ∈ (0, 2π),
2 n
n≥1

demonstrată ı̂n exemplul 7.1, ı̂nlocuind pe x cu 2x, rezultă identitatea:

π − 2x X sin 2nx
= , ∀ x ∈ (0, π).
2 n
n≥1

Impărţind acum cu 2, rezultă egalitatea cerută .

Exemplul 7.3. Să se demonstreze identităţile:

X sin(2n − 1)x π
= , ∀x ∈ (0, π)
2n − 1 4
n≥1

X sin(2n − 1)x π
= − , ∀x ∈ (−π, 0).
2n − 1 4
n≥1

Să se calculeze apoi suma seriei:

1 1 1 1
1− + − + − ...
5 7 11 13
Demonstraţie. Pentru prima identitate se scad membru cu membru cele
două egalităţi demonstrate ı̂n exemplele precedente; a doua identitate rezultă
din prima şi din imparitatea funcţiei sinus. Pentru a calcula suma seriei nu-
merice date, se ia x = π3 ı̂n prima egalitate şi obţinem:

(2n−1)π
π X sin 3
= ,
4 2n − 1
n≥1

√
1 1 1 1 π 3
de unde rezultă : 1 − 5 + 7 − 11 + 13 − ... = 6 .

Fenomenul Gibbs
In jurul unui punct de discontinuitate al unei funcţii date, seria Fourier
asociată ei converge doar punctual (nu neapărat uniform). Acest fapt con-
duce la un defect de convergenţă (aparent paradox) al şirului sumelor parţiale
152 CAPITOLUL 7. SERII FOURIER. INTEGRALA FOURIER

asociat seriei trigonometrice date, numit fenomenul Gibbs. Dăm ı̂n contin-
uare un exemplu ı̂n acest sens.
Considerăm restricţia funcţiei signum la intervalul (−π, π),

 −1 , x ∈ (−π, 0)
sgn : (−π, π) 7→ IR, sgn(x) = 0 , x=0

1 , x ∈ (0, π)
In exemplul 7.3 s-a demonstrat egalitatea:
4 X sin(2n − 1)x
sgn(x) = , ∀ x ∈ (−π, π).
π 2n − 1
n≥1

Notăm cu Sn şirul sumelor parţiale:

n
4 X sin(2k − 1)x
Sn (x) = , ∀ x ∈ (−π, π).
π 2k − 1
k=1

In punctul x = 0 funcţia sgn nu este continuă ; seria sa Fourier converge

(conform criteriului lui Dirichlet) la 12 (−1 + 1) = 0 = sgn(0); convergenţa
lim Sn (x) = sgn(x), ∀ x ∈ (−π, π) este punctuală , nu şi uniformă .
n→∞
a. Să se demonstreze egalitatea:
Z
2 x sin 2nt
Sn (x) = dt, ∀ x ∈ (−π, π).
π 0 sin t
π
b. Să se arate că funcţia Sn are un maxim ı̂n punctul x = 2n şi:
³ π ´ 2 Z π sin t
lim Sn = dt ≈ 1, 1789.
n→∞ 2n π 0 t
c. Să se calculeze ¯ ³π´ ¯
¯ ¯
lim ¯Sn − sgn(0+)¯ .
n→∞ 2n
Demonstraţie. a. Calculăm mai ı̂ntâi suma

A = cos x + cos 3x + ... + cos(2n − 1)x, ∀ x 6= kπ, k ∈ Z.

Pentru aceasta, considerăm şi suma B = sin x + sin 3x + ... + sin(2n − 1)x şi
calculăm:
A + iB =
= (cos x + i sin x) + (cos 3x + i sin 3x) + ... + (cos(2n − 1)x + i sin(2n − 1)x) =
z 2n − 1
= z2 ,
z2 − 1
unde am notat z = cos x + i sin x. După calcule, rezultă :
sin nx
A + iB = (cos nx + i sin nx),
sin x
7.1. SERII FOURIER 153

şi deci:
sin 2nx
cos x + cos 3x + ... + cos(2n − 1)x = , ∀ x 6= kπ, k ∈ Z.
2 sin x
Integrând de la 0 la x, rezultă :
n
X Z x
sin(2k − 1)x sin 2nt
= dt,
2k − 1 0 2 sin t
k=1
4
sau, ı̂nmulţind cu π:
Z x
2 sin 2nt
Sn (x) = dt, ∀ x ∈ (−π, π).
π 0 sin t
b. Din cele demonstrate la punctul precedent rezultă că
2 sin 2nx
Sn0 (x) =
π sin x
π π
şi deci 2n este punct critic al lui Sn ; ı̂ntr-o vecinătate a lui 2n avem:
2 sin 2nx π
Sn0 (x) = > 0, x < ,
π sin x 2n
2 sin 2nx π
Sn0 (x) = < 0, x > .
π sin x 2n
π
Rezultă că x = 2n este punct de maxim al funcţiei Sn .
Calculăm acum:
³ π ´ 2 Z 2n π
sin 2nt
Z
2 π sin u du
Z
1 π sin u
Sn = dt = ¡ u
¢ = ¡ u ¢ du.
2n π 0 sin t π 0 sin 2n 2n n 0 sin 2n
Rezultă : ³ π ´ 2 Z π sin u
lim Sn = du.
n→∞ 2n π 0 u
Ultima integrală se aproximează dezvoltând funcţia sinus ı̂n serie de puteri:
 
Z π Z π X n
sin u  (−1)
du = x2n−2  du =
0 u 0 (2n − 1)!
n≥1
¯π
X (−1)n ¯ X (−1)n π 2n−1
2n−1 ¯
= x ¯ = .
(2n − 1)!(2n − 1) 0 (2n − 1)!(2n − 1)
n≥1 n≥1

Seria fiind alternată , eroarea este mai mică decât primul termen neglijat.
Cu o eroare mai mică decât 10−3 , se obţine
³π´
lim Sn ≈ 1, 1789.
n→∞ 2n
¯ ³π´ ¯
¯ ¯
c. Rezultă : lim ¯Sn − sgn(0+)¯ ≈ 0, 1789.
n→∞ 2n
154 CAPITOLUL 7. SERII FOURIER. INTEGRALA FOURIER

Exemplul 7.4. Să se dezvolte ı̂n serie Fourier funcţia f (x) = x, pe

(−π, π).

Demonstraţie. Intrucât funcţia f e impară avem:

ak = 0, k ≥ 0,
Rπ k+1
iar bk = π2 0 x sin kxdx = 2(−1) k , k > 0 (am integrat prin părţi, ţinând
k
cont că sin kπ = 0 şi cos kπ = (−1) )
X∞
(−1)k+1
Prin urmare,∀x ∈ R avem x = 2 sin kx.
k
k=1
π π 1 1 1
Pentru x = 2 se obţine 4 =1− 3 + 5 − 7 + . . ..

Exemplul 7.5. Să se dezvolte ı̂n serie Fourier funcţia f (x) = π 2 − x2 , pe

2
X1
(−π, π) şi să se demonstreze că π6 = .
n2
n≥1

Demonstraţie. Deoarece funcţia e pară bk = 0, k ≥ 1

Z
2 π 2 4π 2
a0 = (π − x2 )dx =
π 0 3
Z π
2 4(−1)k−1
ak = (π 2 − x2 ) cos kxdx = ,k ≥ 1
π 0 k2
(am integrat prin părţi)
∞
X
2π 2 (−1)k−1
Atunci π 2 − x2 = 3 +4 cos kx.
k2
k=1
Sunt ı̂ndeplinite condiţiile criteriului lui Dirichlet, deci dezvoltarea e val-
abilă pentru x ∈ [−π, π].
X∞
1 π2
Pentru x = π se obţine = .
k2 6
k=1

Exemplul 7.6. Să se dezvolte ı̂n serie Fourier funcţia

½
ax, dacă x ∈ (−π, 0)
f (x) =
bx, dacă x ∈ [0, π)

Demonstraţie. Z π
1 π
a0 = f (x)dx = (b − a)
π −π 2
Z π µZ 0 Z π ¶
1 1
an = f (x) cos nxdx = ax cos nxdx + bx cos nxdx
π −π π −π 0
Z µZ 0 Z ¶
1 π 1 1 π
bn = f (x) sin nxdx = ax sin nxdx + ax sin nxdx
π −π π −π π 0
7.1. SERII FOURIER 155

Calculând prin părţi următoarele două integrale obţinem

Z
1 1
x cos nxdx = x sin nx + 2 cos nx + c1
n n
Z
1 1
x sin nxdx = − x cos nx + 2 sin nx + c2
n n
unde c1 , c2 sunt constante de integrare.
Avem
Z 0 Z π
1 k 1
t cos ktdt = 2 [1 − (−1) ], t cos ktdt = − 2 [1 − (−1)k ]
−π k 0 k
Z 0 Z π
(−1)k (−1)k
t sin ktdt = −π , t sin ktdt = −π
−π k 0 k

a − b 1 − (−1)k (−1)k−1
ak = · , b k = (a + b)
π k2 k
Se observă că avem

2(a − b) 1
a2n−1 = · , a2n = 0, n = 1, 2, 3, . . .
π (2n − 1)2

Seria Fourier a funcţiei f (t) este

∞ ∞
a−b 2(a − b) X cos(2n − 1)t X sin nt
f (t) = − π+ 2
+ (a + b) (−1)n−1
4 π (2n − 1) n
n=1 n=1

Observaţia 7.4. Din această dezvoltare putem calcula suma seriei nu-
X ∞
1
merice care este convergentă . Intr-adevăr, funcţia f (t) este
(2n − 1)2
n=1
continuă ı̂n punctul t = 0 şi, conform criteriului lui Dirichlet, suma seriei
Fourier ı̂n punctul t = 0 este egală cu f (0). Avem astfel
∞
a−b 2(a − b) X 1
0 = f (0) = − π+ ,
4 π (2n − 1)2
n=1

∞
X 1 π2
de unde 2
= .
(2n − 1) 8
n=1

|x|
Exemplul 7.7. Să se dezvolte ı̂n serie de sinusuri funcţia f (x) = x
definită ı̂n intervalul (0,l).
156 CAPITOLUL 7. SERII FOURIER. INTEGRALA FOURIER

Demonstraţie. Prelungim funcţia f impar faţă de origine


 1, dacă 0 < x < l
f (x) = 0, dacă x = 0

−1, dacă −l < x < 0

Calculăm coeficienţii Fourier ai acestei funcţii periodice impare definite pe

intervalul (-l,l):
an = 0, ∀n ≥ 0
Z l ½ 4 1
2 nπx 2 1 − (−1)n π 2n+1 , dacă n = 2k + 1
bn = 1 · sin dx = · =
l 0 l π n 0, dacă n = 2k
∞
X
4 1 πx
Atunci f (x) = π sin(2n + 1) .
2n + 1 l
n=0

Exemplul 7.8. Să se dezvolte ı̂n serie de cosinusuri funcţia

½
sin x + cos x, dacă 0 < x ≤ π2
f (x) =
sin x − cos x, dacă π2 < x ≤ π

Demonstraţie. Observăm că

√ ³ π´
f1 (x) = sin x + cos x = 2 sin x +
4
√ ³ π´
f2 (x) = sin x − cos x = 2 sin x −
4
¡ π
¢
Deci f1 (x) = f2 x + 2 .
De aceea dezvoltarea ı̂n serie de cosinusuri a funcţiei f coincide cu dez-
voltarea ı̂n serie de cosinusuri a funcţiei f1 definită pe intervalul (0, π2 ).
Prelungim funcţia f1 par faţă de origine şi obţinem coeficienţii Fourier:

bn = 0, ∀n ≥ 1
√ Z π
2 2 2 π 4
a0 = sin(x + )dx =
π 0 4 π
√ Z π
4 2 2 π 4 (−1)n + 1
an = sin(x + ) cos 2nxdx = =
π 0 4 π 1 − 4n2
½ 8 1
= π 1−4n2 , dacă n = 2k
0, dacă n = 2k + 1
∞
X
4 8 cos 4nx
Atunci f (x) = π + π .
1 − 16n2
n=1

Exemplul 7.9. Să se dezvolte funcţia f (x) = cos ax după sinusuri ı̂n
intervalul [0, π], a 6= 0.
7.1. SERII FOURIER 157

Demonstraţie. SeRprelungeşte prin imparitate

Rπ ı̂n intervalul (−π, 0).
π
Avem bn = π2 0 cos ax sin nxdx = π1 0 [sin(a + n)x + sin(n − a)x]dx
Pentru |a| = n =⇒ bn = 0.
Pentru |a| 6= n =⇒ bn = 2n 1 n
π · n2 −a2 · [1 − (−1) cos aπ]
Dacă |a| nu este natural, atunci

2(2k − 1)
b2k−1 = (1 + cos aπ)
π[(2k − 1)2 − a2 ]

şi
4k
b2k = (1 − cos aπ), k ∈ IN
π(4k 2 − a2 )
astfel că
∞
X 2k − 1
cos ax = π2 (1 + cos aπ) sin(2k − 1)x+
(2k − 1)2 − a2
k=1
X∞
2k
+ π2 (1 − cos aπ) sin 2kx
4k − a2
2
k=1
4(2k−1)
Dacă a = 2m, atunci b2k−1 = π[(2k−1) 2 −4m2 ] , b2k = 0 şi
∞
X 2k − 1
cos 2mx = π4 sin(2k − 1)x, x ∈ [0, π].
(2k − 1)2 − 4m2
k=1
8k
Dacă a = 2m − 1, atunci b2k−1 = 0, b2k = π[4k2 −(2m−1) 2 ] şi
∞
X k
cos(2m − 1)x = π8 sin 2kx, x ∈ [0, π].
4k − (2m − 1)2
2
k=1

Exemplul 7.10. Să se dezvolte ı̂n serie Fourier f (x) = 10 − x ı̂n (5, 15).
R 15
Demonstraţie. a0 = 15 5 (10 − x)dx = 0

Z
1 15 nπx 1 nπx 15
an = (10 − x) cos dx = (10 − x) sin / +
5 5 5 nπ 5 5
Z 15
1 nπx
+ sin dx = 0
nπ 5 5

Z
1 15 nπx 1 nπx 15
bn = (10 − x) sin dx = − (10 − x) cos / −
5 5 5 nπ 5 5
Z 15
1 nπx 10
− cos dx = (−1)n
nπ 5 5 nπ
X 1 nπx
Atunci f (x) = 10
π (−1)n sin .
n 5
n≥1
158 CAPITOLUL 7. SERII FOURIER. INTEGRALA FOURIER

1
Exemplul 7.11. Să se dezvolte ı̂n serie Fourier funcţia f (x) = 2+cos x pe
IR.

Demonstraţie. f e pară , deci bk = 0, k ≥ 1.

Z
2 π dx 2
a0 = =√
π 0 2 + cos x 3
(s-a făcut schimbarea de variabilă tg x2 = t)
∞
X
Fie f (x) = a20 + an cos nx (1)
n=1
Inmulţim ambii membri ai egalităţii (1) cu 2(2 + cos x) şi obţinem:
∞
X ∞
X
2 = 2a0 + a0 cos x + 4 an cos nx + 2an cos x cos nx =⇒
n=1 n=1
∞
X
=⇒ 2 = 2a0 + a0 cos x + 4 an cos nx+
n=1
∞
X
+ an [cos(n + 1)x + cos(n − 1)x]
n=1

Funcţia g(x) = 2 poate fi considerată ca o funcţie pară , deci dezvoltabilă

ı̂n serie Fourier de cosinusuri pe toată axa reală . Tinând seama de egalitatea
a două serii Fourier obţinem:

2 = 2a0 + a1

0 = a0 + 4a1 + a2
0 = 4ak + ak+1 + ak−1
(k = 1, 2, . . .)
Sirul ak este un şir ce verifică relaţia de recurenţă liniară

ak = −4ak−1 − ak−2
√ √
cu a0 = √23 = 2 3 3 şi a1 = 2 − 2a0 = 6−43 3
ataşată este r2 + 4r + 1 = 0 cu soluţiile
Ecuaţia√caracteristică √
r1 = −2 + 3, r2 = −2 − √ 3. √
Atunci ak = c1 (−2 − 3)k + c2 (−2 + 3)k , constantele c1 , c2 deter-
minându-se din a0 şi a1 . Deci obţinem sistemul:
√
2 3
c1 + c2 =
3
√
√ √ 6−4 3
c1 (−2 − 3) + c2 (−2 + 3) =
3
7.1. SERII FOURIER 159
√
2 3
Aşadar, c1 = 0 şi c2 = 3 .
√ √
Obţinem ak de forma ak = 2 3 3 ( 3 − 2)k .
X∞
√ √ √
3 2 3
Deci f (x) = 3 + 3 · ( 3 − 2)n cos nx.
n=1

Exemplul 7.12. Să se calculeze:

Z n
sin x
lim n2 dx.
n→∞ 0 n3 + x3

Demonstraţie.
Rn Facem schimbarea deRvariabilă x = nt ı̂n integrala
1 sin nt
bn = n2 0 nsin x
3 +x3 dx şi obţinem bn = 0 1+t3 dt.
1
Funcţia f (t) = 1+t 3 e continuă pe [0,1] şi bn fiind coeficientul ei Fourier
şi seria Fourier fiind convergentă , rezultă bn −→ 0, când n −→ ∞.

Exemplul 7.13. Fie f şi F două funcţii de pătrat integrabile definite pe

[−π, π] şi
∞
a0 X
f (x) = + (an cos nx + bn sin nx)
2
n=1
∞
A0 X
F (x) = + (An cos nx + Bn sin nx)
2
n=1

seriile Fourier ataşate lor. Să se arate că

Z ∞
1 π
a0 A0 X
f (x)F (x)dx = + (an An + bn Bn ).
π −π 2
n=1

Demonstraţie. Seriile Fourier ataşate funcţiilor f + F şi f − F sunt

∞
a0 + A0 X
f (x) + F (x) = + [(an + An ) cos nx + (bn + Bn ) sin nx]
2
n=1

∞
a0 − A0 X
f (x) − F (x) = + [(an − An ) cos nx + (bn − Bn ) sin nx]
2
n=1

Deoarece f şi F sunt funcţii de pătrat integrabile, atunci şi f + F şi

f − F sunt funcţii de pătrat integrabile.
Egalitatea lui Parseval ne conduce la:
X∞
R
1 π 2
2 dx = (a0 +A0 ) +
π −π [f (x) + F (x)] 2 [(an + An )2 + (bn + Bn )2 ]
n=1
X∞
Rπ (a0 −A0 )2
1
π −π [f (x) − F (x)]2 dx = 2 + [(an − An )2 + (bn − Bn )2 ]
n=1
Scăzând cele două egalităţi obţinem:
160 CAPITOLUL 7. SERII FOURIER. INTEGRALA FOURIER

Z ∞
" #
4 π
a0 Ao X
f (x)F (x)dx = 4 + (an An + bn Bn ) =⇒
π −π 2
n=1
Z π ∞
1 a0 A0 X
=⇒ f (x)F (x)dx = + (an An + bn Bn )
π −π 2
n=1

7.2 Integrala Fourier

In această secţiune vom prezenta ı̂n liniile esenţiale consideraţiile remar-
cabile, deşi lipsite de rigurozitate, care au condus pe Fourier la formula sa
integrală . Vom demonstra formula integralei Fourier ca un caz limită al
seriei Fourier. Parametrul m ce lua valori naturale va fi ı̂nlocuit aici cu un
parametru z variind continuu, iar seria infinită va devini o integrală .
Dacă funcţia f este dată ı̂n intervalul [−l, l], ea poate fi reprezentată ,
ı̂n anumite condiţii care nu ne interesează aici, ı̂n acest interval, prin seria
trigonometrică
∞
a0 X mπx mπx
f (x) = + am cos + bm sin ,
2 l l
m=1

unde Z l
1 mπu
am = f (u) cos du, m = 0, 1, 2, . . .
l −l l
şi Z l
1 mπu
bm = f (u) sin du, m = 1, 2, . . .
l −l l
Atunci putem scrie
Z l ∞
X Z l
1 1 mπ
f (x) = f (u)du + f (u) cos (u − x)du. (7.15)
2l −l l −l l
m=1

Presupunem acum că funcţia f este definită ı̂n tot intervalul (−∞, ∞). In
acest caz, oricare ar fi x, valoarea corespunzătoare a lui f se exprimă prin
dezvoltarea (7.15), pentru orice l > |x|. Trecând aici la limită când l −→ ∞,
vom ı̂ncerca să stabilim forma limită a acestei dezvoltări.
Primul termen al membrului drept al egalităţii (7.15) este natural să
se considere
R∞ că tinde către 0 (lucru evident, dacă se presupune că inte-
grala −∞ f (u)du este convergentă ). In seria infinită putem privi mπu l
drept valori discrete z1 = πl , z2 = 2π l , . . . , zm = mπ
l , . . . ale unei vari-
abile oarecare z, variind continuu de la 0 la ∞. In acest caz, creşterea
7.2. INTEGRALA FOURIER 161

∆zm = zm+1 − zm = πl tinde către 0 când l −→ ∞. Cu aceste notaţii se-

X∞ Z l
ria se transcrie π1 ∆zm−1 f (u) cos zm (u − x)du. Ea aminteşte de suma
m=1 R −l
∞
Riemann a funcţiei π1 −∞ f (u) cos z(u − x)du de variabilă z ı̂n intervalul
[0, ∞]. Trecând la limită când l −→ ∞, ı̂n locul seriei obţinem o integrală
şi astfel ajungem la formula integrală a lui Fourier
Z Z ∞
1 ∞
f (x) = dz f (u) cos z(u − x)du. (7.16)
π 0 −∞

Dezvoltând cosinusul diferenţei obţinem

Z ∞
f (x) = [a(z) cos zx + b(z) sin zx]dz,
0
R∞ R∞
unde a(z) = π1 −∞ f (u) cos zudu, b(z) = π1 −∞ f (u) sin zudu.
Coeficienţii a(z) şi b(z) amintesc prin structura lor de coeficienţii Fourier.
Toate aceste consideraţii au numai un caracter de inducţie, condiţiile
reale de valabilitate a formulei lui Fourier vor fi stabilite, urmând principalele
etape ale raţionamentelor ı̂n legătură cu seriile Fourier.
Presupunem că funcţia f este absolut integrabilă ı̂n intervalul (−∞, ∞)
şi considerăm integrala
Z A Z ∞
1
J(A) = dz f (u) cos z(u − x0 )du,
π 0 −∞

unde A este un număr pozitiv arbitrar, iar x0 o valoare oarecare fixată a lui
x. Această integrală reprezintă un analog al sumei parţiale a seriei Fourier;
integrala Fourier
Z Z ∞
1 ∞
dz f (u) cos z(u − x0 )du (7.17)
π 0 −∞

se obţine când A −→ ∞.
Cum f este absolut integrabilă şi pe [−B, B], B > 0, schimbăm ordinea
de intregare şi obţinem
Z A Z B
dz f (u) cos z(u − x0 )du =
0 −B
Z B Z A Z B
(7.18)
sin A(u − x0 )
f (u)du cos z(u − x0 )dz = f (u) du
−B 0 −B u − x0

Dar
¯Z ∞ ¯ Z Z
¯ ¯ ∞ ∞
¯ f (u) cos z(u − x0 )du¯¯ ≤ |f (u) cos z(u − x0 )|du ≤ |f (u)|du,
¯
−∞ −∞ −∞
162 CAPITOLUL 7. SERII FOURIER. INTEGRALA FOURIER

R∞
deci integrala −∞ f (u) cos z(u − x0 )du este majorată de integrala conver-
R∞
gentă −∞ |f (u)|du şi prin urmare este uniform convergentă ı̂n raport cu z.
RB
Aşadar, integrala −B f (u) cos z(u−x0 )du ı̂n care B −→ ∞, va tinde uniform
R∞
către limita sa −∞ f (u) cos z(u − x0 )du. De aceea, trecând la limită când
B −→ ∞ ı̂n egalitatea (7.16), se poate efectua ı̂n prima integrală trecerea
la limită sub semnul integral şi obţinem
Z
1 ∞ sin A(u − x0 )
J(A) = f (u) du
π −∞ u − x0

Integrala se poate aduce la forma

Z
1 ∞ sin At
J(A) = f (x0 + t) dt =
π −∞ t
Z (7.19)
1 ∞ sin At
[f (x0 + t) + f (x0 − t)] dt
π 0 t
Avem un rezultat analog Lemei 7.1 :

Lema 7.3. Dacă g este absolut integrabilă ı̂n intervalul [a, ∞), atunci
Z ∞
lim g(t) sin ptdt = 0
p→∞ a

şi Z ∞
lim g(t) cos ptdt = 0.
p→∞ a

Inmulţim ambii membri ai egalităţii

Z
2 ∞ sin At
1= dt
π 0 t

cu numărul S0 , valoarea presupusă a integralei (7.17), şi scădem rezultatul

membru cu membru din egalitatea (7.19) şi obţinem
Z
1 ∞ sin At
J(A) − S0 = [f (x0 + t) + f (x0 − t) − 2S0 ] dt (7.20)
π 0 t

Dacă funcţia f este continuă ı̂n punctul x0 , atunci S0 = f (x0 ), iar dacă f
are ı̂n x0 dicontinuitate de prima speţă , atunci S0 = f (x0 +t)+f
2
(x0 −t)
.

Criteriul 7.5. (Criteriul lui Dini) Integrala Fourier a funcţiei f ı̂n punc-
tul x0 este convergentă şi are valoarea S0 , dacă pentru h > 0 oarecare, inte-
grala
Z h
|f (x0 + t) + f (x0 − t) − 2S0 |
dt
0 t
este convergentă .
7.2. INTEGRALA FOURIER 163

Scriem integrala (7.20) sub forma

Z ∞ Z
1 sin At 1 h sin At
[f (x0 +t)+f (x0 −t)−2S0 ] dt = [f (x0 +t)+f (x0 −t)−2S0 ] dt+
π 0 t π 0 t
Z
1 ∞ sin At
+ [f (x0 + t) + f (x0 − t) − 2S0 ] dt.
π h t
Prima integrală tinde către 0 când A −→ ∞ conform Lemei 7.1. Cea de-a
doua integrală o descompunem astfel
Z
1 ∞ sin At
[f (x0 + t) + f (x0 − t) − 2S0 ] dt =
π h t
Z Z ∞
1 ∞ f (x0 + t) + f (x0 − t) 2 sin At
= sin Atdt − S0 dt.
π h t π h t
Cum funcţia f este absolut integrabilă , atunci f (x0 +t)+f (x0 −t)
este absolut
R ∞ f (x0 +t)+ft (x0 −t)
integrabilă şi conform Lemei 7.3, integrala h sin Atdt tinde
R ∞ sin At R ∞ sin tz
câtre 0 când A −→ ∞. Integrala h t dt = Ah z dz tinde câtre 0, din
definiţia integralei improprii.
De aici putem obţine ca şi ı̂n cazul seriilor Fourier criterii mai simple:

Criteriul 7.6. (Criteriul lui Dirichlet-Jordan) Integrala Fourier a funcţiei

f ı̂n punctul x0 este convergentă şi are valoarea S0 , dacă ı̂ntr-un interval
oarecare [x0 − h, x0 + h], funcţia f are variaţie mărginită .
R∞
Demonstraţie. Dacă scriem integrala J(A) = π1 0 [f (x0 +t)+f (x0 −t)] sintAt dt
ca sumă de două integrale
Z h Z ∞
1 sin At 1 sin At
[f (x0 + t) + f (x0 − t)] dt + [f (x0 + t) + f (x0 − t)] dt,
π 0 t π h t

am stabilit anterior că cea de-a doua integrală tinde câtre 0 când A −→ ∞.
Prima integrală tinde către π1 · π2 [f (x0 + 0) + f (x0 − 0)] = S0 conform Lemei
7.2. Intr-adevăr, funcţia f (x0 + t) + f (x0 − t) are ı̂n intervalul [0, h] variaţie
mărginită , deci ea se reprezintă ca diferenţa a două funcţii crescătoare,
fiecăreia aplicându-i-se separat Lema 7.2.

Având ı̂n vedere că integrala interioară din (7.17) este o funcţie pară de
variabilă z, această formulă se poate transcrie astfel :
Z ∞ Z ∞
1
f (x) = dz f (u) cos z(u − x)du. (7.21)
2π −∞ −∞
Capitolul 8

Transformarea Fourier

8.1 Transformarea Fourier a funcţiilor integrabile

pe IR
In cele ceR urmează se va nota cu L1 (IR) mulţimea funcţiilor f : IR → C
∞
pentru care −∞ |f (t)|dt < ∞
Definiţia 8.1. Se numeşte transformarea Fourier a funcţiei f ∈ L1 (IR)
o funcţie F[f ] : IR → C definită prin
Z ∞
F[f ](ω) = f (t)e−iωt dt (8.1)
−∞

Funcţia F[f ](ω) se mai numeşte funcţia spectrală sau spectrul (ı̂n
frecvenţă) al semnalului f (t); prin transformarea Fourier semnalelor ı̂n
timp le corespund spectrele lor.
Dacă f este o funcţie pară , atunci (8.1) se scrie sub forma:
Z ∞
F[f ](ω) = 2 f (t) cos ωtdt, ω ∈ IR (8.2)
0

şi se numeşte transformarea Fourier prin cosinus a funcţiei f , iar dacă

f este impară , atunci:
Z ∞
F[f ](w) = −2i f (t) sin ωt, ω ∈ IR (8.3)
0

şi se numeşte transformarea Fourier prin sinus a funcţiei f .

Teorema 8.1. (formula Fourier Rde inversare) Fie f : IR → IR o funcţie
∞
din L1 (IR). Notând cu F[f ](ω) = −∞ f (t)e−iωt dt transformata Fourier a
R∞
lui f şi presupunând că −∞ |F[f ](ω)| < ∞, rezultă
Z ∞
1
f (t) = F[f ](ω)eitω dω, pentru orice t ∈ IR (8.4)
2π −∞

164
8.2. PROPRIETĂŢILE TRANSFORMĂRII FOURIER 165

8.2 Proprietăţile transformării Fourier

1. (Liniaritatea) Dacă f (t) ↔ F (ω), g(t) ↔ G(ω) , iar α, β ∈ C, atunci

αf (t) + βg(t) ↔ αF (ω) + βG(ω).

2. (Simetria) Dacă f (t) ↔ F (ω), atunci F (t) ↔ 2πf (−ω).

3. (Schimbarea de scală) Pentru α ∈ C şi f (t) ↔ F (ω) avem

1 ω
f (αt) ↔ F ( ).
|α| α

Exemplul 8.1. Să se calculeze transformata Fourier a funcţiei

f (t) = e−a|t| , a > 0.

Demonstraţie. Avem
Z ∞ Z ∞
−|t| −iωt
F (ω) = e e dt = e−|t| (cos ωt − i sin ωt)dt =
−∞ −∞
Z ∞ Z ∞
1 1 2
=2 e−t cos ωtdt = e−t (eiωt +e−iωt )dt = − + = 2 .
0 0 iω − 1 iω + 1 ω +1
Conform schimbării de scală obţinem :
1 ³ω ´ 2 2a
F[f ](ω) = F = ω2 = 2
a a a( a2 + 1) ω + a2

4. (Translaţia timpului) Dacă f (t) ↔ F (ω) şi t0 ∈ IR, atunci

f (t − t0 ) ↔ F (ω)e−it0 ω .

Exemplul 8.2. Să se calculeze transformata Fourier a funcţiei

f (t) = e−7|t+4| , a > 0.

Demonstraţie. Conform teoremei de translaţie a timpului şi exemplu-

lui 8.1 avem:
14e4iω
F (ω) = 2
ω + 49

5. (Translaţia frecvenţei) Dacă f (t) ↔ F (ω) şi ω0 ∈ IR, atunci

eiω0 t f (t) ↔ F (ω − ω0 ).
166 CAPITOLUL 8. TRANSFORMAREA FOURIER

6. (Derivarea ı̂n raport cu timpul) Dacă f (t) ↔ F (ω) şi f este de n

n
ori derivabilă, atunci ddtnf ↔ (iω)n F (ω).

7. (Derivarea ı̂n raport cu frecvenţa)

Dacă funcţiile f (t), tf (t), . . . tn f (t) sunt integrabile pe IR, iar
f (t) ↔ F (ω), atunci
dn F (ω)
(−it)n f (t) ↔ .
dω n
Exemplul 8.3. Să se calculeze transformata Fourier a funcţiei
2
f (t) = te−αt , α > 0.

Demonstraţie. Calculăm transformata Fourier a semnalului gaussian

2
f1 (t) = e−t .
Z ∞ Z ∞ Z ∞
2 2 2
F1 (ω) = e−t e−iωt dt = e−t cos ωtdt − i e−t sin ωtdt =
Z ∞ −∞ −∞
Z ∞ −∞
2 2 1
=2 e−t cos ωtdt =⇒ F10 (ω) = −2 e−t t sin ωtdt = − ωF1 (ω)
0 0 2
(s-a integrat prin părţi)
S-a obţinut o ecuaţie cu variabile separabile a cărei soluţie este:
ω2
F1 (ω) = ce− 4

Z ∞
2 √ √ ω2
c = F1 (0) = e−t dt = π =⇒ F1 (ω) = πe− 4
−∞
√ 2
Scriem e −αt2 = e−( αt) şi folosind schimbarea de scală obţinem:
µ ¶
−αt2 1 ω 1 √ − ω2
F[e ](ω) = √ F1 √ =√ πe 4α
α α α

Conform teoremei de derivare ı̂n raport cu frecvenţa avem:

r ³ r
π ω ´ − ω2 i π − ω2
F[f ](ω) = i − e 4α = − ωe 4α
α 2α 2 α3

8. (Transformata complex conjugatei) Dacă f ∗ (t) este complex con-

jugata funcţiei f şi f (t) ↔ F (ω), atunci f ∗ (t) ↔ F ∗ (−ω).

9. (Teorema de convoluţie ı̂n Rtimp) Dacă f (t) ↔ F (ω) şi g(t) ↔

∞
G(ω), iar h(t) = f ∗ g(t) = −∞ f (τ )g(t − τ )dτ este produsul de
convoluţie al funcţiilor f şi g, atunci f ∗ g(t) ↔ F (ω)G(ω).
8.2. PROPRIETĂŢILE TRANSFORMĂRII FOURIER 167

10. (Teorema de convoluţie ı̂n Rfrecvenţa) In condiţiile proprietăţii

1 ∞
precedente avem f (t)g(t) ↔ 2π −∞ F (y)G(ω − y)dy.

11. Dacă f (t) ↔ F (ω), atunci F este uniform continuă pe IR şi, ı̂n plus,
lim |F (ω)| = 0.
|ω|→∞

12. Dacă fn : IR → IR, n ∈ IN∗ este un şir de funcţii convergent către

funcţia f : IR → IR, ı̂n spaţiul L1 (IR), adică
Z ∞
lim |fn (t) − f (t)|dt = 0,
n→∞ −∞

iar fn (t) ↔ Fn (ω), f (t) ↔ F (ω), atunci şirul Fn converge către F

uniform pe IR, adică lim sup |Fn (ω) − F (ω)| = 0.
n→∞ω∈IR

Exemplul 8.4. Să se calculeze transformata Fourier a funcţiei

½
1 − |t|
T , dacă |t| ≤ T
qT (t) =
0, dacă |t| > T

(impulsul triunghiular de lungime 2T )

Demonstraţie. Cum qT e funcţie pară , atunci

Z Tµ ¶ Z T
t sin ωt
F (ω) = 2 1− cos ωtdt = 2 dt =
0 T 0 Tω
Z T
1 2(1 − cos ωT ) 4 sin2 T2ω
=2 sin ωtdt = =
Tω 0 T ω2 T ω2
(integrala s-a rezolvat prin părţi)

Exemplul 8.5. Să se calculeze transformata Fourier a funcţiei

sin t
sin c(t) = (sinusul cardinal).
t
Demonstraţie. Cum sin c(t) e funcţie pară avem
Z ∞ Z ∞
sin t sin t(1 + ω) + sin t(1 − ω)
F (ω) = 2 cos ωtdt = dt =
0 t 0 t
π
= [sgn (1 + ω) + sgn (1 − ω)]
2
R∞
(am folosit relaţia 0 sint at dt = π2 sgn a)

Exemplul 8.6. Să se rezolve ecuaţia integrală :

Z ∞
1
y(t) cos txdt = 2 .
0 x +1
168 CAPITOLUL 8. TRANSFORMAREA FOURIER

Demonstraţie. Prelungim y(t) prin paritate la (−∞, ∞) şi obţinem:

Z ∞
2
y(t) cos txdt = 2
−∞ x +1
R∞
Cum −∞ y(t) sin txdt = 0 avem:
Z ∞
1 1 2
y(t)eitx dt =
2 −∞ 2 x2 + 1

Inmulţim această
h egalitate
i cu π1 şi conform formulei de inversare obţinem
R∞
că y(t) = F π(x21+1) (t), adică y(t) = π1 −∞ x21+1 e−itx dx
Rezolvăm integrala cu teorema reziduurilor şi avem: y(t) = e−|t|

Utilizând definiţia transformării Fourier şi proprietăţile precedente se

pot deduce transformatele Fourier ale unor funcţii remarcabile, pe care le
dăm ı̂n tabelul 8.1.
Tabelul 8.1

Nr. f (t) F[f ](ω)

1 h(t + t0 ) − h(t − t0 ), t0 > 0 2t0 Sa (ωt0 )

ω0
2 Sa (ω0 t), ω0 > 0 h(ω + ω0 ) − h(ω − ω0 )
π
µ ¶
1 ωt0
3 h(t) − h(t0 ), t0 > 0 t0 Sa (ωt0 )+ ωt20 Sa2
2i 2
2ω0
4 e−ω0 t , ω0 > 0 ω02+ ω2
µ ¶
1 2 2 ωt0
5 −h(t + t0 ) + 2h(t) − h(t − t0 ), t0 > 0 ωt0 Sa
i 2
ω0 1 ω
6 e−ω0 t h(t), ω0 > 0 + 2
ω02 +ω 2 i ω0 + ω 2
2 ω
7 e−ω0 |t| sgn t, ω0 > 0 2
i ω0 + ω 2
µ ¶ µ ¶
|t| ωt0
8 1− (h(t+t0 )−h(t−t0 )), t0 > 0 t0 Sa2
t0 2
√
2 2 π −ω2 /4ω02
9 e−ω0 t , ω0 > 0 e
ω0
8.3. DISTRIBUŢII 169

a) Funcţia lui Heaviside h : IR → IR

½
0, dacă t < 0
h(t) =
1, dacă t ≥ 0

b) Funcţia ”sinus atenuat” Sa : IR → IR

½ sin t
Sa (t) = t , dacă t 6= 0
1, dacă t = 0

c) Funcţia semn sgn : IR → IR


 −1, dacă t < 0
sgn t = 0, dacă t = 0

1, dacă t > 0

8.3 Distribuţii
Definiţia 8.2. Se numeşte funcţie test o funcţie ϕ : IR → IR indefinit
derivabilă şi nulă ı̂n afara unui interval compact.
Notăm cu D mulţimea funcţiilor test.
Exemplul 8.7. Funcţia ϕ : IR → IR
( 2
exp(− ε2ε−x2 ), pentru |x| < ε
ϕε (x) =
0, pentru |x| ≥ ε

definită pentru orice ε > 0 este o funcţie test.

Definiţia 8.3. Spunem că şirul (ϕn )n≥1 de funcţii test converge către
zero, dacă acest şir se anulează ı̂n afara unui compact (acelaşi pentru toate)
şi dacă el converge uniform către zero ı̂mpreună cu şirul derivatelor de orice
ordin.
Definiţia 8.4. Se numeşte distribuţie o aplicaţie liniară f : D → IR
cu proprietatea că dacă un şir de funcţii test (ϕn )n≥1 converge către zero,
atunci lim f (ϕn ) = 0.
n→∞
Mulţimea distribuţiilor pe D se notează D0 .
Un spaţiu de distribuţii cu valori reale este un spaţiu vectorial peste IR
dacă se definesc operaţiile:

1. (adunarea) Fiind date distribuţiile f şi g se defineşte distribuţia sumă

f + g prin relaţia:

(f + g)(ϕ) = f (ϕ) + g(ϕ)

pentru orice funcţie test ϕ.

170 CAPITOLUL 8. TRANSFORMAREA FOURIER

2. (ı̂nmulţirea cu scalari) Fiind dată distribuţia f şi α ∈ IR, distribuţia

αf se defineşte prin relaţia:

(αf )(ϕ) = f (αϕ) = αf (ϕ)

pentru orice funcţie test ϕ.

Exemplul 8.8. Distribuţia Dirac ı̂n punctul a este funcţionala
δa : D → IR, δa (ϕ) = ϕ(a). Dacă a = 0, atunci se scrie simplu δ ı̂n loc
de δ0 .

Demonstraţie. Aplicaţia δa este IR-liniară , deoarece ∀ϕ, ψ ∈ D şi ∀λ, µ ∈ IR,

δa (λϕ + µψ) = λϕ(a) + µψ(a) = λδa (ϕ) + µδa (ψ).

Dacă ϕn −→ 0 (ı̂n D), atunci există un interval mărginit I ⊂ IR astfel

ı̂ncât toate ϕn se anulează ı̂n afară lui I, ϕn converg uniform (ı̂mpreună cu
toate derivatele) către 0 pentru n −→ ∞.
Dacă a ∈ I rezultă că ϕn (a) −→ 0, adică δa (ϕn ) −→ 0, iar dacă a nu
aparţine lui I, atunci ϕn (a) = 0 şi δa (ϕn ) −→ 0.

Exemplul 8.9. Distribuţia lui O. Heaviside

Z ∞
H : D → IR, ϕ 7−→ ϕ(x)dx
0

Demonstraţie. Evident H este IR-liniară .

Dacă ϕn −→ 0 (ı̂n D), atunci şirul (ϕn )n≥1 converge uniform către 0 pe
un interval compact I ı̂n afara căruia funcţiile ϕn se anulează , deci
Z Z Z
lim H(ϕn ) = lim ϕn (x)dx = lim ϕn (x)dx = 0dx = 0.
n→∞ n→∞ I I n→∞ I

Exemplul 8.10. Distribuţia f = V P 1t , numită valoarea principală a

lui 1t definită prin
Z ∞ µZ −ε Z ∞ ¶
1 ϕ(t) ϕ(t)
f (ϕ) = v.p. ϕ(t)dt = lim dt + dt , pentru orice ϕ ∈ D.
−∞ t ε→0,ε>0 −∞ t ε t

Demonstraţie. Deoarece ϕ este nulă ı̂m afara unui interval [−R, R], iar
µZ −ε Z R ¶
ϕ(0) ϕ(0)
lim dt + dt = 0
ε→0,ε>0 −R t ε t
rezultă că
µZ −ε Z R ¶
ϕ(t) − ϕ(0) ϕ(t) − ϕ(0)
f (ϕ) = lim dt + dt (8.5)
ε→0,ε>0 −R t ε t
8.3. DISTRIBUŢII 171

In general, dacă u : IR → IR este o funcţie de clasă C k , k ≥ 1, funcţia

½ u(x)−u(0)
, dacă x 6= 0
v(x) = 0
x
u (0), dacă x = 0
Rx R1
este de clasă C k ; de fapt v(x) = x1 0 u0 (t)dt = 0 u0 (xτ )dτ . In plus, pentru
orice R > 0 şi pentru orice x ∈ [−R, R] avem |v(x)| ≤ sup |u0 (x)|.
x∈[−R,R]
Folosind această observaţie, deoarece ϕ ∈ D, rezultă că funcţia
½ ϕ(t)−ϕ(0)
, dacă t 6= 0
ψ(t) = x
ϕ0 (0), dacă t = 0

este continuă şi satisface condiţia¯ |ψ(t)| ≤ M pentru orice

¯ t ∈ [−R, R],
0 ¯R −ε RR ¯
unde M = sup |ϕ (t)|. Atunci ¯ −R ψ(t)dt + ε ψ(t)dt¯ ≤ 2RM şi limita
t∈[−R,R]
(8.5) există şi defineşte un număr real f (ϕ) bine determinat. Asocierea
RR
ϕ 7−→ f (ϕ) = v.p. −R ψ(t)dt dată de (8.5) este evident liniară . In plus,
dacă ϕn −→ 0 (ı̂n D), atunci toate ϕn sunt nule ı̂n afara unui interval [−R, R]
şi avem |f (ϕn )| ≤ 2RMn , unde Mn = sup |ϕ0n (t)|. Dar ϕ0n −→ 0 uniform
t∈[−R,R]
pe [−R, R], deci Mn −→ 0 şi atunci lim f (ϕn ) = 0. Aşadar, funcţionala
n→∞
f = V P 1t este o distribuţie.

Definiţia 8.5. O funcţie f : IR → C se numeşte local integrabilă dacă

este mărginită şi integrabilă pe orice compact. Mulţimea acestor funcţii se
notează cu L1loc .
In exemplul următor vom da un procedeu de fabricare a distribuţiilor.
Exemplul 8.11. Fie u : IR → IR o funcţie local integrabilă . Pentru orice
funcţie test ϕ ∈ D luăm
Z ∞
u(ϕ) = u(x)ϕ(x)dx.
−∞

Atunci u este o distribuţie. O distribuţie definită ı̂n acest fel este numită
distribuţie regulată (asociată funcţiei local integrabile u) (sau de tip
funcţie).

Demonstraţie. Deoarece ϕ este continuă şi se anulează ı̂n afara unui interval
compact J, integrala se calculează de fapt pe J. Obţinem astfel o aplicaţie
IR-liniară u : D → IR asociată funcţiei u. Dacă ϕn −→ 0 (ı̂n D), atunci
ϕn = 0 ı̂n afara unui interval compact I şi ϕn −→ 0 converge uniform pe I,
deci
Z ∞ Z
lim u(ϕn ) = lim u(x)ϕn (x)dx = lim u(x)ϕn (x)dx =
n→∞ n→∞ −∞ n→∞ I
172 CAPITOLUL 8. TRANSFORMAREA FOURIER
Z Z
= u(x) lim ϕn (x)dx = u(x) · 0dx = 0.
I n→∞ I
Deci u este o distribuţie.

Definiţia 8.6. O distribuţie care nu este regulată este numită singulară.

Observaţia 8.1. Distribuţia δ a lui Dirac este singulară .

Demonstraţie. Presupunem că δ ar fi o distribuţie regulată asociată unei

funcţii u ∈ L1loc . Deci δ = u, adică
Z ∞
δ(ϕ) = u(ϕ) = ϕ(0) = u(x)ϕ(x)dx, (∀)ϕ ∈ D
−∞

Fie (
− ε2 ¡ ¢
ϕn (x) = , pentru x ∈ − n1 , n1 , n ≥ 1
cn e n2 x2 −1

0, ı̂n rest
R∞
unde cn sunt constante care pot fi alese astfel ı̂ncât −∞ ϕn (x)dx = 1,
R∞ R1
n ≥ 1. Rezultă ϕn (0) = −∞ u(x)ϕn (x)dx, adică cen = −1 u(x)ϕn (x)dx,
∀n ≥ 1. Cum u este mărginită pe [−1, 1], fie M = sup |u(x)|, deci
t∈[−1,1]
cn
R1
e ≤ M −1 ϕn (x)dx = M . Ar rezulta cn ≤ M e, dar n→∞ lim cn = ∞, deoarece
¡ ¢ − ε
2
pentru orice x ∈ − n1 , n1 avem e n2 x2 −1 ≤ 1e , deci
Z ∞ Z 1 Z 1
n ε2 n 1 2cn
−
1= ϕn (x)dx = cn e n2 x2 −1 dx ≤ cn dx = ,
−∞ 1
−n 1
−n e ne
ne
adică cn ≥ 2 .

Alte operaţii cu distribuţii mai sunt :

1. (produsul cu o funcţie din C ∞ (IR)) Dacă f este o distribuţie şi
a ∈ C ∞ (IR), atunci af este distribuţia definită prin:

(a · f )(ϕ) = f (aϕ)
pentru orice funcţie test ϕ.

2. (derivarea distribuţiilor) Pentru orice distribuţie f ∈ D0 se definesc

derivatele f 0 , f 00 , . . . , f (n) , . . . (care sunt distribuţii) prin

f 0 (ϕ) = −f (ϕ0 ), f 00 (ϕ) = f ϕ00 ), . . . , f (n) (ϕ) = (−1)n f (ϕ(n) )

pentru orice n ≥ 1 şi ϕ ∈ D.

Aşadar, orice distribuţie este indefinit derivabilă .
Exemplul 8.12. Derivata distribuţiei Heaviside este distribuţia δ a
lui Dirac : H 0 = δ.
8.3. DISTRIBUŢII 173

Demonstraţie. Arătăm că H 0 (ϕ) = δ(ϕ), adică −H(ϕ0 ) = δ(ϕ). Dar

Z ∞ Z ∞
0 0
−H(ϕ ) = − H(x)ϕ (x)dx = − ϕ0 (x)dx = −ϕ(x)|∞0 = ϕ(0) = δ(ϕ),
−∞ 0

deci rezultă că H 0 = δ.

Exemplul 8.13. Să se arate că dacă α ∈ C ∞ (IR), atunci

(αδ)0 = α(0)δ 0 .

Demonstraţie. Fie ϕ ∈ D. Arătăm (αδ)0 (ϕ) = α(0)δ 0 (ϕ) :

(αδ)0 (ϕ) = −(αδ)(ϕ0 ) = −δ(αϕ0 ) = −(αϕ0 )(0) =

= −α(0)ϕ0 (0) = α(0)(−δ(ϕ0 )) = α(0)δ 0 (ϕ)

Exemplul 8.14. Să se calculeze αH 00 , unde α(x) = x2 .

Demonstraţie. Conform formulei Leibniz-Newton avem:

(x2 H)00 = C20 H · 2 + C21 H 0 · 2x + C20 H 00 · x2 = 2H + 4δx + δ 0 x2 = 2H,

deoarece :
(4xδ)(ϕ) = δ(4xϕ) = (4xϕ)(0) = 0
(δ 0 x2 )(ϕ) = δ 0 (x2 ϕ) = −δ((x2 ϕ)0 ) = −δ(2xϕ + x2 ϕ0 ) =
= −[(2xϕ)(0) + (x2 ϕ0 )(0)] = 0,
pentru ϕ ∈ D

Exemplul 8.15. Să se calculeze următoarele derivate distribuţionale:

a) sgn x0 ;
b) |x|0 ;
c) |x| sin x(3)

Demonstraţie.
Z ∞ Z ∞
0 0 0
a)sgn x (ϕ) = −sgn x(ϕ ) = − sgn x · ϕ (x)dx = − ϕ0 (x)dx+
−∞ 0
Z 0
+ ϕ0 (x)dx = −ϕ(x)/∞ 0
0 + ϕ(x)/−∞ = ϕ(0) + ϕ(0) = 2ϕ(0) =
−∞
= 2δ(ϕ), ∀ϕ ∈ D
174 CAPITOLUL 8. TRANSFORMAREA FOURIER

b) Putem scrie |x| = x · sgn x

|x|0 = (x · sgn x)0 = (x · sgn x)0 = C10 sgn x · x0 + C11 sgn x0 · x =
= sgn x + sgn x0 · x = sgn x + 2xδ = sgn x

c)|x| sin x(3) = (sin x · |x|)(3) = −C30 |x| · cos x + C31 |x|0 · (− sin x)+
+ C32 |x|00 · cos x + C33 |x|000 · sin x = −|x| cos x − 3 sin x · sgn x+
+ 6δ · cos x + (2δ)0 · sin x = −|x| cos x − 3 sin x · sgn x + 4δ

Exemplul 8.16. Fie a ∈ IR fixat, f : IR → IR o funcţie continuă pe

porţiuni, de clasă C 1 pe (−∞, a) şi pe (a, ∞). Fie
sa = f (a + 0) − f (a − 0)
saltul lui f ı̂n punctul a. Să se arate că (f )0 = f 0 + sa δa .

Demonstraţie.
Z ∞
∀ ϕ ∈ D, (f )0 (ϕ) = −f (ϕ0 ) = − f (x)ϕ0 (x)dx =
−∞
µZ a Z ∞ ¶
0 0
=− f (x)ϕ (x)dx + f (x)ϕ (x)dx =
−∞ a
Z a Z ∞
a 0 ∞
= −f ϕ/−∞ − f ϕ + f ϕ/a − f 0ϕ =
−∞ a
Z ∞ Z ∞
0
= −f (a − 0)ϕ(a) + f (a + 0)ϕ(a) + f ϕ = sa ϕ(a) + f 0ϕ =
−∞ −∞
= sa δa (ϕ) + f 0 (ϕ)

Definiţia 8.7. Se spune că o distribuţie f ∈ D0 se anulează pe

un deschis U ⊂ IR dacă f (ϕ) = 0 pentru orice funcţie test ϕ ∈ D
care se anulează ı̂n afara lui U . Suportul lui f este mulţimea ı̂nchisă
Suppf =complementara celui mai mare deschis pe care f se anulează .
3. (produsul de convoluţie) Fie f, g ∈ D0 două distribuţii, una având
suport compact (de exemplu, Suppf = K este compact). Alegem
o funcţie test α : IR → IR egală cu 1 ı̂ntr-un deschis care conţine
K. Atunci convoluţia h = f ∗ g este o distribuţie definită prin
h(ϕ) = f (ψ), unde ψ este funcţia definită prin aplicarea distribuţiei g
pe funcţia y −→ α(y)ϕ(x + y), adică ψ(x) = g(y)(α(y)(ϕ(x + y))).
Proprietăţi ale produsului de convoluţie
a) f ∗ g = g ∗ f pentru f, g distribuţii
b) f ∗ δ = δ ∗ f = f pentru f distribuţie
8.4. TRANSFORMAREA FOURIER A DISTRIBUŢIILOR 175

© ª
Demonstraţie. Cum δ are suport compact K = 0 rezultă că ∀ϕ ∈ D,
(f ∗ δ)(ϕ) = f (ψ), unde ψ(x) = δ(y)(α(y) · ϕ(x + y)) = α(0) · ϕ(x) =
ϕ(x), deci (f ∗ δ)(ϕ) = f (ϕ), adică f ∗ δ = f .

c) f (m) ∗ g = (f ∗ g)(m) = f ∗ g (m) , ∀m ≥ 1 pentru f, g distribuţii

Demonstraţie. Demonstrăm prin inducţie şi e suficient să considerăm

cazul m = 1. Din definiţie rezultă că (f ∗ g)0 = f 0 ∗ g şi aplicând a),
rezultă f ∗ g 0 = g 0 ∗ f = (g ∗ f )0 = (f ∗ g)0 .

d) f (m) = f ∗ δ (m) , ∀m ≥ 1 pentru orice distribuţie f

Demonstraţie. Avem f (m) = (δ ∗ f )(m) = δ (m) ∗ f = f ∗ δ (m)

Observaţia 8.2. Asociativitatea convoluţiei distribuţiilor nu are loc

ı̂ntotdeauna. De exemplu, luând f = 1, g = δ 0 , h = H, rezultă

(f ∗ g) ∗ h = (1 ∗ δ 0 ) ∗ H = 10 ∗ H = 0 ∗ H = 0,

ı̂n timp ce

f ∗ (g ∗ h) = 1 ∗ (δ 0 ∗ H) = 1 ∗ H 0 = 1 ∗ δ = 1.

e) Fie f, g ∈ D0 astfel ı̂ncât să existe f ∗ g. Atunci ∀a, b ∈ IR,

f (t − a) ∗ g(t − b) = f (t − a − b) ∗ g.

In particular, au loc formulele de ı̂ntârziere

δ(t − a) ∗ f = f (t − a)

şi
δ(t − a) ∗ δ(t − b) = δ(t − a − b).

8.4 Transformarea Fourier a distribuţiilor

Definiţia 8.8. Se numeşte funcţie rapid crescătoare o funcţie f : IR → C
de clasă C ∞ şi pentru care toate produsele xi f (k) (x) de puteri naturale ale
lui x şi derivate ale lui f sunt funcţii mărginite. Notăm cu S mulţimea
acestor funcţii.
Definiţia 8.9. Un şir (ψn )n≥1 de funcţii din S este convergent către
zero (şi se scrie ψn −→ 0 ı̂n S) dacă pentru orice ı̂ntregi j, k ≥ 0 şirul de
(k)
funcţii (xj ψn )n≥1 converge uniform către zero pe IR.
176 CAPITOLUL 8. TRANSFORMAREA FOURIER

Definiţia 8.10. Se numeşte distribuţie temperată orice aplicaţie

C-liniară f : S → C astfel ı̂ncât ori de câte ori ψn −→ 0 ı̂n S, rezultă
lim f (ψn ) = 0. Se notează cu S 0 spaţiul tuturor distribuţiilor temperate.
n→∞

Definiţia 8.11. Fie o distribuţie f ∈ S 0 . Se numeşte transformata

Fourier a distribuţiei f , distribuţia Ff : S → C definită prin

Ff (ψ) = f (F (ψ)), ∀ψ ∈ S (8.6)

Exemplul 8.17. Să se determine transformata Fourier a distribuţiei δ.

Demonstraţie. Conform (8.6) avem :

Z ∞ Z ∞
−iωt
Fδ (ψ) = δ(F (ψ)) = F (ω)|ω=0 = ψ(t)e dt|ω=0 = ψ(t)dt = 1(ψ)
−∞ −∞

pentru orice ψ ∈ S. Deci Fδ = 1.

Analog Fδ(k) = (iω)k , ∀k ≥ 1.

Transformatele Fourier ale unor distribuţii sunt date ı̂n tabelul 8.2 :

Tabelul 8.2
8.4. TRANSFORMAREA FOURIER A DISTRIBUŢIILOR 177

Nr. f (t) F [f ]

1 eiω0 t , ω0 > 0 2πδ(ω − ω0 )

2 1 2πδ(ω)

3 cos ω0 t, ω0 > 0 π[δ(ω − ω0 ) + δ(ω + ω0 )]

4 sin ω0 t, ω0 > 0 iπ[δ(ω + ω0 ) − (ω − ω0 )]

2
5 sgn t
iω
1
6 h(t) πδ(ω) +
iω
1
7 eiω0 t h(t), ω0 > 0 πδ(ω−ω0 )+
i(ω − ω0 )
π iω
8 h(t) cos ω0 t, ω0 > 0 [δ(ω−ω0 )+δ(ω+ω0 )]+ 2
2 ω0 − ω 2
π ω0
9 h(t) sin ω0 t, ω0 > 0 [δ(ω−ω0 )+δ(ω+ω0 )]+ 2
2i ω0 − ω 2

dn δ(ω)
10 t n 2πin
dω n
Capitolul 9

Transformata Laplace

9.1 Definiţie şi formule de inversare

Definiţia 9.1. Se numeşte funcţie original Laplace orice funcţie
f : IR → C cu următoarele proprietăţi:
a) f (t) = 0 pentru t < 0;
b) f este derivabilă pe porţiuni pe intervalul [0, ∞);
c) există constantele M > 0 şi s0 ≥ 0 astfel ı̂ncât
|f (t)| ≤ M es0 t , ∀t ≥ 0. (9.1)

Condiţia c) se numeşte condiţia de creştere exponenţială (cu s0

indicele de creştere al funcţiei f ).
Exemplul 9.1. Cea mai simplă funcţie original este funcţia unitate u
definită prin 
 0, pentru t ∈ (−∞, 0)
1
u(t) = , pentru t = 0
 2
1, pentru t ∈ (0, ∞)
Funcţia unitate joacă un rol important ı̂n cele ce urmează datorită fap-
tului că , dată fiind o funcţie ϕ care ı̂ndeplineşte numai condiţiile b) şi c),
prin ı̂nmulţirea cu u devine o funcţie original, cu păstrarea valorilor sale pe
(0, ∞).
Definiţia 9.2. Transformata Laplace©(sau funcţia imagine) ª a unei
funcţii original f este funcţia complexă F : s0 ∈ C| Rep > s0 → C:
Z ∞
F (p) = f (t)e−pt dt (9.2)
0

adică Z R
F (p) = lim f (t)e−pt dt (9.3)
ε&0 ε
R%∞

178
9.1. DEFINIŢIE ŞI FORMULE DE INVERSARE 179

Se demonstrează că funcţia imagine F este olomorfă (analitică) ı̂n semi-

planul Rep > s0 şi vom nota F = L[f ].

Teorema 9.1. (formula de inversare Mellin-Fourier) Fie f o funcţie

original, F = L[f ] şi s0 indicele de creştere al funcţiei f , atunci are loc
egalitatea
Z α+i∞
1
F (p)ept dp = f (t), (9.4)
2πi α−i∞
cu α > s0 arbitrar, oricare t ∈ (0, ∞) ı̂n care f este continuă . In orice
punct de discontinuitate al funcţiei f , valoarea funcţiei din membrul stâng
este egală cu media limitelor laterale ale funcţiei f ı̂n acel punct.

Demonstraţie. Considerăm funcţia ϕ definită pe IR prin

1
ϕ(t) = e−αt [f (t − 0) + f (t + 0)], ∀t ∈ IR, α > s0 . (9.5)
2

Evident, ϕ(t) = e−αt f (t), ı̂n orice punct t ı̂n care f este continuă . Această
funcţie are următoarele proprietăţi evidente:
1) este derivabilă pe porţiuni;
2) are aceleaşi puncte de discontinuitate ca funcţia f şi ı̂n orice punct c
de discontinuitate ϕ(c) = 12 [ϕ(c − 0) + ϕ(c + 0)];
3) este absolut integrabilă pe [0, ∞) şi fiind nulă pe (−∞, 0) este absolut
integrabilă pe IR. Intr-adevăr, ţinând seama de (9.1), |ϕ(t)| ≤ e−αt M es0 t =
M e−(α−s0 )t , ∀t ∈ [0, ∞] cu α > s0 , prin ipoteză . Funcţia t −→ e−(α−s0 )t
fiind integrabilă pe [0, ∞), ϕ(t) este absolut integrabilă pe acest interval.
Funcţia ϕ poate fi reprezentată printr-o integrală Fourier,
Z ∞ Z ∞
1
ϕ(t) = dσ f (τ )e−ατ eiσ(t−τ ) dτ.
2π −∞ 0

Am putut ı̂nlocui ı̂n integrală ϕ(τ ) cu e−ατ f (τ )

Rb
in loc de 21 e−ατ [t(τ −0)+f (τ +0)], deoarece integrala Riemann a g(τ )dτ , pe
un interval mărginit [a, b], nu-şi schimbă valoarea dacă se modifică valorile
funcţiei g ı̂ntr-un număr finit de puncte din acest interval.
Din ultima egalitate rezultă
Z ∞ Z ∞
ατ 1 (α+iσ)t
e ϕ(t) = e dσ f (τ )e−(α+iσ)τ dτ.
2π −∞ 0

Inlocuind α + iσ = p, integrala din stânga se transformă ı̂ntr-o integrală pe

dreapta s = α,
Z α+i∞ Z ∞
1 pt
e dp f (τ )epτ dτ = eαt ϕ(t)
2πi α−i∞ 0
180 CAPITOLUL 9. TRANSFORMATA LAPLACE

sau, ţinând seama de (9.2) şi de (9.5),

Z α+i∞
1 1
F (p)ept dp = [f (t − 0) + f (t + 0)], ∀t ∈ (0, ∞). (9.6)
2πi α−i∞ 2

Presupunem că transformata Laplace F admite o prelungire ı̂n C cu

excepţia unui număr finit de puncte singulare izolate p1 , p2 , . . . pn şi că
lim sup |F (p)| = 0.
n→∞ |p|≤n
Dacă sunt ı̂ndeplinite condiţiile ı̂n care relaţia (9.6) este adevărată, atunci:
n
X
f (t) = Rez(F (p)ept , pk ) (9.7)
k=1

In particular, dacă p1 , p2 , . . . sunt poli de ordin n1 , n2 , . . . respectiv, atunci

(9.7) devine:
n
X 1 dnk −1
f (t) = lim [F (p)(p − pk )nk ept ] (9.8)
(nk − 1)! p→pk dpnk −1
k=1

In cazul particular, deosebit de frecvent ı̂n aplicaţii, al funcţiei F (p) =

A(p)
B(p) , unde A(p) şi B(p) sunt polinoame cu coeficienţi reali, iar gradul
numărătorului este mai mic decât gradul numitorului, formula (9.7) se mai
scrie
X µ ¶ X µ ¶
A(p) pt A(p) pt
f (t) = Rez e , pk + 2ReRez e , pk (9.9)
B(p) B(p)
k k

A(p)
Prima sumă din formula (9.9) se referă la toţi polii reali ai funcţiei B(p) , cea
de-a doua la toţi polii complecşi cu partea imginară pozitivă .
A(p)
Când toţi polii funcţiei F (p) = B(p) sunt de ordinul unu formula (9.9)
devine:
X A(pk ) X A(pk ) p t
p t
f (t) = 0
e k + 2Re 0 e k (9.10)
B (pk ) B (pk )
k k
9.2. PROPRIETĂŢIILE TRANSFORMĂRII LAPLACE 181

Tabelul 9.1

Nr. f (t) F (p)

1
1 h(t)
p
n!
2 tn pn+1
1
3 eωt p−ω
ω
4 sin ωt, ω > 0 p2 + ω 2
p
5 cos ωt, ω > 0 p2 + ω 2
ω
6 sh ωt, ω > 0 p2 − ω 2
p
7 ch ωt, ω > 0 p2 − ω2
p
( p2 + 1 − p)n
8 Jn (t), (funcţie Bessel) p
p2 + 1
sin t
9 arcctgp
t
1 1
10 (sin t−t cos t)
2 (p2 + 1)2

Funcţiile de la nr. 2-10 care apar ı̂n tabelul 9.1. sunt subı̂nţelese a fi
ı̂nmulţite cu u(t), pentru că , ı̂n caz contrar, nu ar fi funcţii original; astfel,
de exemplu, prin tn se ı̂nţelege tn u(t). Această convenţie va fi utilizată şi ı̂n
continuare.

9.2 Proprietăţiile transformării Laplace

In continuare sunt date proprietăţiile transformării Laplace cu denumirile
uzuale.
1. (liniaritatea) Dacă α, β ∈ IR atunci:

L[αf + βg] = αL[f ] + βL[g]

182 CAPITOLUL 9. TRANSFORMATA LAPLACE

Demonstraţie.
Z ∞
L[αf + βg](p) = [αf (t) + βg(t)]e−pt dt =
0
Z ∞ Z ∞
−pt
= αf (t)e dt + βg(t)e−pt dt =
0 0
Z ∞ Z ∞
=α f (t)e−pt dt + β f (t)e−pt dt =
0 0
= αL[f ](p) + βL[g](p)

Exemplul 9.2. Să se determine transformata Laplace a funcţiei

f (t) = 3t4 − 2t3 + 4e−3t − 2 sin 5t.

Demonstraţie.
L[f (t)](p) = 3L[t4 ](p) − 2L[t3 ](p) + 4L[e−3t ](p) − 2L[sin 5t](p) =
4! 3! 1 5
=3· 5
−2· 4 +4· −2· 2
p p p+3 p + 25
(conform linearităţii şi tabelului 9.1)

2. (teorema asemănării) Dacă a > 0 şi F (p) = L[f (t)](p), atunci:

1 ³p´
L[f (at)](p) = F
a a
R∞
Demonstraţie. Avem L[f (at)](p) = 0 f (at)e−pt dt. Cu schimbarea
de variabilă at = τ , obţinem
Z
1 ∞ p 1 ³p´
L[f (at)](p) = f (τ )e− a dτ = F
a 0 a a

3. (teorema ı̂ntârzierii) Dacă τ > 0 şi F (p) = L[f (t)](p), atunci:

L[f (t − τ )](p) = e−pτ F (p)

Demonstraţie. Cum f (t) = 0, ∀t < 0, rezultă că f (t − τ ) = 0 pentru

orice t < τ . Avem
Z ∞ Z ∞
−pt
L[f (t − τ )](p) = f (t − τ )e dt = f (t − τ )e−pt dt.
0 τ
Cu schimbarea de variabilă t − τ = θ, integrala devine
Z ∞ Z ∞
L[f (t−τ )](p) = f (θ)e−p(τ +θ) dθ = e−pτ f (θ)e−pθ dθ = e−pτ F (p).
0 0
9.2. PROPRIETĂŢIILE TRANSFORMĂRII LAPLACE 183

4. (teorema deplasării) Dacă F (p) = L[f (t)](p), atunci

L[e−λt f (t)](p) = F (p + λ)

Demonstraţie.
Z ∞
−λt
L[e f (t)](p) = f (t)e−λt e−pt dt =
0
Z ∞
= f (t)e−(λ+p)t dt = F (λ + p).
0

Exemplul 9.3. Să se determine transformata Laplace a funcţiei

f (t) = sh2t sin 5t.

e2t −e−2t
Demonstraţie. Scriem f (t) = 2 sin 5t
Atunci, conform liniarităţii şi teoremei deplasării avem:

1 1
L[f (t)](p) = L[e2t sin 5t](p) − L[e−2t sin 5t](p) =
2 2
1 1 1 5 1 5
= F (p − 2) − F (p + 2) = − ,
2 2 2 (p − 2) + 25 2 (p + 2)2 + 25
2

5
unde F (p) = L[sin 5t](p) = p2 +25

5. (derivarea imaginii) Dacă F (p) = L[f (t)](p) şi n ∈ IN∗ , atunci:

dn F
L[tn f (t)] = (−1)n
dpn

Demonstraţie. Demonstraţia se face prin inducţie.

Exemplul 9.4. Să se determine transformata Laplace a funcţiei

f (t) = (t − 1)2 et−1 .

Demonstraţie. Conform teoremei ı̂ntârzierii avem L[f (t)](p) = e−p F (p),

unde
2
F (p) = L[t2 et ](p) = ,
(p − 1)3
1
conform teoremei derivării imaginii şi ţinând cont că L[et ](p) = p−1 .
184 CAPITOLUL 9. TRANSFORMATA LAPLACE

6. (derivarea originalului) Dacă f este o funcţie original şi presupunem

că există f 0 , f 00 , . . . , f (n) pe (0, ∞), f (n) este o funcţie original şi
f (k) (0 + 0) = lim f (k) (t), 0 ≤ k ≤ n, iar F (p) = L[f (t)](p), atunci:
t→0,t>0
· n ¸
d f (t)
L (p) = pn F (p)−(pn−1 f (0+0)+pn−2 f 0 (0+0)+. . .+f (n−1) (0+0))
dtn
R∞ 0
Demonstraţie. Avem L[f 0 (t)](p) −pt
R ∞ 0 f−pt(t)e dt. Integrăm prin părţi
=
0 −pt ∞
L[f (t)](p) = [f (t)e ]/0 + p 0 f (t)e dt.
Tinând seama de (9.1), |f (t)e−pt | = |f (t)|e−st ≤ M e−(s−s0 )t , s > s0 ,
deci lim [f (t)e−pt ] = 0. Atunci
t→∞

L[f 0 (t)](p) = pF (p) − f (0). (9.11)

Inlocuim ı̂n (9.11) pe f 0 , succesiv cu f 00 , f 000 , . . . , f (n) ,

L[f 00 (t)](p) = pL[f 0 (t)](p) − f 0 (0)

L[f 000 (t)](p) = pL[f 00 (t)](p) − f 00 (0)

...

L[f (n) (t)](p) = pL[f (n−1) (t)](p) − f (n−1) (0)

Inmulţim egalitatea (9.11) cu pn−1 , prima egalitate din şirul de mai
sus cu pn−2 , a doua cu pn−3 etc. , ultima cu p0 = 1. Prin adunare
obţinem egalitatea din teoremă .

7. (integrarea originalului) Dacă F (p) = L[f (t)](p), atunci:

·Z t ¸
F (p)
L f (τ )dτ (p) =
0 p

Rt
Demonstraţie. Notăm g(t) = 0 f (τ )dτ. Evident g este funcţie original
şi g 0 = f aproape peste tot, deci L[g 0 (t)] = F (p). Adică
Z ∞ Z ∞
F (p) = g 0 (t)e−pt dt = g(t)e−pt |∞
0 + p g(t)e−pt dt =
0 0

= pL[g(t)](p) − g(0 + 0) = pL[g(t)](p),

deoarece g(0 + 0) = 0.

Exemplul
Rt 9.5. Să se determine transformata Laplace a funcţiei
f (t) = 0 τ e−τ dτ .
9.2. PROPRIETĂŢIILE TRANSFORMĂRII LAPLACE 185

Demonstraţie. Conform teoremei integrării originalului avem L[f (t)] =

F (p) −t 0
p , unde F (p) = L[te ] = (−1)F1 (p)(conform teoremei derivării
1 1
imaginii), unde F1 (p) = L[e−t ] = p+1 . Atunci F (p) = (p+1)2 şi rezultă
1
L[f (t)] = p(p+1)2
.

8. (integrarea imaginii) Dacă f (t) t este funcţie original, iar F este

transformata Laplace a funcţiei f , atunci
· ¸ Z ∞
f (t)
L (p) = F (v)dv
t p

Demonstraţie. Fie g(t) = f (t) t , t > 0, deci f (t) = t · g(t) şi con-
form teoremei derivării imaginii rezultă F (p) = −G0 (p), unde G(p) =
L[g(t)](p). Dacă L[ f (t) 0
t ](p) = H(p), atunci H (p) = F (p), deci H +G =
c constant. Dar G(∞) = 0 şi H(∞) = 0, deci c = 0 şi ca atare H = G,
deci L[ f (t)
t ](p) = G(p) = −H(p).

Exemplul 9.6. Să se determine transformata Laplace a funcţiei

f (t) = shωt
t .

Demonstraţie. Conform teoremei integrării imaginii avem

Z ∞ Z ∞
ω 1
L[f (t)](p) = 2 − ω2
dq = ω dq =
p q p (q − ω)(q + ω)
1 q−ω ∞ 1 p−ω
=ω ln / = ln
2ω q + ω p 2 p+ω

9. (teorema de convoluţie) RFie h = f ∗ g produsul de convoluţie al

t
funcţiilor f şi g, i.e. h(t) = 0 f (τ )g(t − τ )dτ şi fie F (p) = L[f (t)](p),
G(p) = L[g(t)](p) transformatele Laplace ale funcţiilor original f şi g,
atunci
H(p) = F (p)G(p),
unde H(p) = L[h(t)](p).

Demonstraţie. Se poate verifica uşor că funcţia h este funcţie original.

R∞
Cum F (p) = L[f (t)](p), adică F (p) =R 0 f (τ )e−pτ dτ . Inmulţim ı̂n
∞
ambii membri cu G(p), F (p)G(p) = 0 f (τ )eR−pτ G(p)dτ . Conform
∞
teoremei ı̂ntârzierii,
R∞ e−pτ RG(p) = L[g(t−τ )](p) = 0 g(t−τ )e−pt dt, deci
∞ −pt
F (p)G(p) = 0 f (τ )dτ 0 g(t − τ )e dt. Se poate schimba ordinea
186 CAPITOLUL 9. TRANSFORMATA LAPLACE

R∞ R∞
de interare şi rezultă F (p)G(p) = 0 e−pt dt 0 f (τ )g(t − τ )dτ . Cum
g este funcţie original, g(t − τ ) = 0 pentru τ > t, deci
Z ∞ Z τ
f (τ )g(t − τ )dτ = f (τ )g(t − τ )dτ = (f ∗ g)(t).
0 0
R∞
Rezultă F (p)G(p) = 0 (f ∗ g)(t)e−pt dt.

Exemplul 9.7. Să se rezolve următoarea ecuaţie diferenţială

x00 − x = tht, x(0) = 1, x0 (0) = −1.

Demonstraţie. Fie X(p) = L[x(t)](p). Conform teoremei derivării

originalului avem:
L[x00 (t)](p) = p2 X(p) − px(0) − x0 (0) = p2 X(p) + 1.
Ecuaţia devine:
p2 X(p) + 1 − X(p) = L[tht](p) =⇒ X(p)(p2 − 1) + 1 = L[tht](p) =⇒
=⇒ X(p) = p21−1 · L[tht](p) − p21−1 şi atunci, conform teoremei de
convoluţie obţinem
Z t
x(t) = sh(t − τ )thτ dτ − sht
0

10. (formula lui Duhamel) Fie f şi g funcţii original cu g derivabilă şi g 0
funcţie original. Fie F (p) şi G(p) transformatele Laplace ale funcţiilor
f şi g. Atunci
· Z t ¸
0
L f (t)g(0) + f (τ )g (t − τ )dτ (p) = pF (p)G(p)
0

Rt
Demonstraţie. Luăm h = f ∗ g. Cum h(t) = 0 f (τ )g(t − τ )dτ rezultă
conform formulei de derivare a integralelor cu parametru,
Z t
0
h (t) = f (t)g(0) + f (τ )g 0 (t − τ )dτ.
0

Deoarece h(0 + 0) = 0, rezultă

L[h0 (t)](p) = pL[h(t)](p) − h(0 + 0) = pF (p)G(p),

conform teoremei de derivare a originalului

h şi teoremei de convoluţie.
i
Rt
Pe de altă parte, L[h0 (t)](p) = L f (t)g(0) + 0 f (τ )g 0 (t − τ )dτ (p),
deci exact ceea ce trebuia demonstrat.
9.2. PROPRIETĂŢIILE TRANSFORMĂRII LAPLACE 187

Exemplul 9.8. Să se calculeze ecuaţia integrală

Z t
dx(τ )
sin t = t + (t − τ )dτ.
0 dτ

Demonstraţie. Din formula lui Duhamel avem

·Z t ¸
dx(τ ) 1 X(p)
L (t − τ )dτ = pX(p) · 2 = .
0 dτ p p
Aplicând transformata Laplace ecuaţiei integrale obţinem
1 1 X(p) p 1
p2 +1
= p2
+ p =⇒ X(p) = p2 +1
− p =⇒ x(t) = cos t − 1

Exemplul 9.9. Să se determine funcţia original a cărei imagine

2 +p+4
Laplace este F (p) = p4 +p2p3 +2p 2 −p+3 .

Demonstraţie.
1 1 1 1
F (p) = + = + =⇒
p2 − p + 1 p2 + 2p + 3 (p − 12 )2 + 3
4
(p + 1)2 + 2
√
2 t 3 1 √
=⇒ f (t) = √ e sin
2 t + √ e−t sin 2t
3 2 2
(conform teoremei deplasării)

Exemplul 9.10. Să se determine funcţia original a cărei imagine

p
Laplace este F (p) = (p2 +4)(p2 +1) .

Demonstraţie.
p 1
F (p) = = L[cos 2t](p)L[sin t](p) = L[cos 2t ∗ sin t](p) =⇒
p2
+4p +12
Z t
1
=⇒ f (t) = cos 2τ sin(t − τ )dτ = (cos t − cos 2t)
0 3
(conform teoremei de convoluţie)

Exemplul 9.11. Să se determine funcţia original a cărei imagine

Laplace este F (p) = p23p−4
−p−6
.

Demonstraţie. Vom folosi formula (9.7).

p1 = 3, p2 = −2 sunt poli simpli
³ ´ ³ ´
Atunci f (t) = Rez p23p−4
−p−6
e pt , 3 + Rez 3p−4 pt
2
p −p−6
e , −2 .
³ ´ 3p − 4 pt
Calculăm Rez p23p−4
−p−6
ept , 3 = lim 2 e (p − 3) = e3t .
p→3 p − p − 6
³ ´
Analog Rez p23p−4
−p−4
, −2 = 2e−2 . Deci f (t) = e3t + 2e−2t .
188 CAPITOLUL 9. TRANSFORMATA LAPLACE

Exemplul 9.12. Să se rezolve ecuaţia integrodiferenţială

Z t
0
y (t) = y(τ ) cos(t − τ )dτ
0
cu condiţia y(0) = 1.

Demonstraţie. Conform teoremei derivării originalului avem

L[y 0 (t)](p) = pY (p) − 1.
Membrul drept al ecuaţiei este produsul de convoluţie y(t) ∗ cos t;
aplicând transformata Laplace ecuaţiei obţinem:
p
pY (p) − 1 = Y (p) 2 .
p +1
p2 1 1 t2
Atunci Y (p) = p3
= p + p3
=⇒ y(t) = 1 + 2.

Exemplul 9.13. Cu ajutorul transformatei Laplace să se determine

soluţia ecuaţiei cu argumente ı̂ntârziate
3y(t) − 4y(t − 1) + y(t − 2) = t, dacă y = 0 pentru t < 0.

Demonstraţie. Notăm L[y(t)](p) = Y (p)

Conform teoremei ı̂ntârzierii avem:
L[y(t − 1)] = e−p Y (p)
L[y(t − 2)] = e−2p Y (p)
După ce aplicăm transformata Laplace, ecuaţia devine:

1 1
(3 − 4e−p + e−2p )Y (p) =
2
=⇒ (1 − ep )(3 − e−p )Y (p) = 2 =⇒
p p
µ ¶ Ã !
1 1 1 1 1 1 1
=⇒ Y (p) = 2 − = 2 − =
2p 1 − e−p 3 − e−p 2p 1 − e−p 3 1 − e−p
3
1 1 e−p e−2p
= 2 [1 + e−p + e−2p + . . . + e−np + . . . − (1 + + 2 + ...+
2p 3 3 3
µ ¶ µ ¶
e−np 1 2 1 1
+ n + . . .)] = 2 [ + 1 − 2 e−p + 1 − 3 e−2p + . . . +
3 2p 3 3 3
µ ¶ ∞ µ ¶ −np
1 1 1X 1 e
+ 1 − n+1 e−np + . . .] = 2 + 1 − n+1 =⇒
3 3p 2 3 p2
n=1
X∞ µ ¶
t 1 1
=⇒ y(t) = + 1 − n+1 (t − n)
3 2 3
n=1

(am folosit teorema ı̂ntârzierii)

Capitolul 10

Transformarea Z

Definiţia 10.1. Se numeşte semnal discret o funcţie x : ZZ → C, n → xn

(sau x(n) sau x[n]). Mulţimea semnalelelor discrete se va nota cu Sd . Dacă
xn = 0 pentru orice n < 0, se spune că semnalul x este cu suport pozitiv,
iar mulţimea acestor semnale se notează cu Sd+ .
Exemplul 10.1. Se notează cu δk , k ∈ ZZ fixat, semnalul definit prin:
½
1, dacă n = k
δk (n) =
0, dacă n 6= k

şi numit impulsul unitar discret la momentul k şi vom pune δ0 = δ.

Definiţia 10.2. Dacă x ∈ Sd , atunci pentru orice k ∈ ZZ fixat, semnalul
y = (xn−k )n∈ZZ se numeşte ı̂ntârziatul lui x cu k momente. Dacă x, y ∈ Sd
X∞
şi seria xn−k yk este convergentă pentru orice n ∈ ZZ cu suma zn , atunci
k=−∞
semnalul z = (zn )n∈ZZ se numeşte convoluţia semnalelor x şi y şi se notează
z = x ∗ y.
Dacă x, y ∈ Sd+ , atunci x ∗ y există şi avem x ∗ y = y ∗ x, de asemenea:
x ∗ δ = x şi (x ∗ δk )(n) = x(n − k)
Pentru orice funcţie f : IR → C şi T > 0(pas de eşantionare) se poate
obţine un semnal discret punând xn = f (nT ), n ∈ ZZ.
Definiţia 10.3. Fie s ∈ Sd , s = (an )n∈ZZ . Se numeşte transformata Z
(sau transformata Laplace discreta) a acestui semnal, funcţia complexă
Ls definită prin:
X ∞
Ls (z) = an z −n
n=−∞

definită ı̂n domeniul de convergenţă al seriei Laurent respective.

Indicăm principalele proprietăţi ale transformării Z:

1. Există R, r > 0 astfel ı̂ncât seria care defineşte transformarea Z con-

verge ı̂n coroana r < |z| < R.

189
190 CAPITOLUL 10. TRANSFORMAREA Z

2. (Liniaritatea) Asocierea s → Ls este C-liniară şi injectivă , aşadar:

Lα1 s1 +α2 s2 (z) = α1 Ls1 (z) + α2 Ls2 (z), α1 , α2 ∈ C, s1 , s2 ∈ Sd .

3. Dacă s ∈ Sd+ , s = (an )n∈IN , atunci lim Ls (z) = a0 , iar dacă există
z→∞
z−1
lim an = l, atunci lim Ls (z) = 1.
n→∞ z→1 z

4. (Inversarea transformării Z) Fie s ∈ Sd+ , s = (an )n∈IN şi se presupune

că funcţia Ls (z) este olomorfă ı̂n domeniul r < |z| < R. Pentru orice
r < ρ < R, fie γρ frontiera discului |z| ≤ ρ parcursă ı̂n sens pozitiv o
singură dată. Atunci avem:
Z
1
an = z n−1 Ls (z)dz, n ∈ IN
2πi γρ

5. (Teorema de convoluţie) Dacă s, t ∈ Sd+ , atunci s ∗ t ∈ Sd+ şi avem:

Ls∗t = Ls Lt

In particular,
Ls∗δk (z) = z −k Ls (z), k ∈ ZZ

In tabelul 10.1 sunt date transformatele Z ale semnalelor uzuale.

 191

Tabelul 10.1.

Nr. s Ls

h = (hn )n∈ZZ unde hn = 0

z
1 pentru n < 0 şi hn = 1
z−1
pentru n ≥ 0
1
2 δk , k ∈ ZZ
zk
z
3 s = (n)n∈IN (z − 1)2

z(z + 1)
4 s = (n2 )n∈IN (z − 1)3
z
5 s = (an )n∈IN , a ∈ C z−a
z
6 s = (ean )n∈IN , a ∈ IR z − ea

z sin ω
7 s = (sin ωn)n∈IN , ω ∈ IR
z 2 − 2z cos ω + 1
z(z − cos ω)
8 s = (cos ωn)n∈IN , ω ∈ IR
z 2 − 2z cos ω + 1
Exemplul 10.2. Să se arate că următorul semnal nu admite transformată
Z:
2
x ∈ Sd+ , xn = 2n h(n).

∞
X 2
Demonstraţie. Raza de convergenţă a seriei 2n z −n este
n=0
1p
R= n
= 0 , deci Dx = ∅.
lim 2n2
n→∞

Exemplul 10.3. Să se determine semnalul x ∈ Sd+ a cărui transformată

z
Z este dată de Ls (z) = z 2 +2az+2a 2 , a > 0 dat.

Demonstraţie. z1 ,2 = a(−1 ± i) sunt poli simpli, pe care ı̂i putem scrie şi
astfel
√ 3π 3π
z1 = a(−1 + i) = a 2(cos + i sin )
4 4
√ 3π 3π
z2 = a(−1 − i) = a 2(cos − i sin )
4 4
192 CAPITOLUL 10. TRANSFORMAREA Z

2
X zn an (−1 + i)n an (−1 − i)n
Atunci xn = Rez( , zi ) = + =
(z 2 + 2a + 2a2 ) 2z1 + 2a 2z1 + 2a
i=1
n
i
= − 2a (z1n − z2n ). Deci xn = 2 2 an−1 sin 3nπ
4 .

Exemplul 10.4. Fie x = (xn )n≥0 din Sd+ şi y = (yn )n≥0 , unde yn =
z
x0 + x1 + . . . + xn . Să se arate că Y (z) = z−1 X(z).
∞
X ∞
X ∞
X
Demonstraţie. Fie Y (z) = yn z −n = x0 z −n + x1 z −n + . . . +
n=0 n=0 n=0
∞
X ∞
X
+... + xn−1 z −n + xn z −n
n=0 n=0
∞
X ∞
X ∞
1X 1
Dar X(z) = xn z −n , xn−1 z −n = xn z −n = X(z) (deoarece
z z
n=0 n=0 n=0
∞
X 1 1
x−1 = 0); xn−2 z −n = 2 z −n = 2 X(z) etc. =⇒
z z
n=0 ¡ ¢
1 1 z
=⇒ Y (z) = X(z) 1 + z + z 2 + . . . = X(z) · z−1

Exemplul 10.5. Dacă x, y ∈ Sd+ şi ∀n ∈ ZZ, yn = xn +xn+1 , să se calculeze

Y (z)
H(z) = X(z) .

Demonstraţie. Avem y = x + x ? δ−1 =⇒ Y (z) = X(z) + X(z)z =⇒

=⇒ H(z) = 1 + z

Exemplul 10.6. Cu ajutorul transformării Z, să se rezolve ı̂n mulţimea

semnalelor cu suport pozitiv ecuaţia y ∗ a = x ı̂n următorul caz

a = δ−2 + δ−1 − 6δ, xn = n · h(n), n ∈ ZZ

Demonstraţie. Deoarece x ∈ Sd+ , ecuaţia dată are soluţie y ∈ Sd+ şi aceasta
este unică . Intr-adevăr, ecuaţia de convoluţie se scrie

L[f 0 (t)](p) = pF (p) − f (0).yn+2 + yn+1 − 6yn = n · h(n), n ∈ ZZ. (10.1)

Cu x, y ∈ Sd+ , relaţia (10.1) este identic satisfăcută pentru n ≤ −3, iar

pentru n = −2 şi n = −1 ea furnizează valorile lui y0 , respectiv y1 : y0 =
0, y1 = 0. Pentru n ≥ 0 relaţia de recurenţă (10.1) devine:

yn+2 + yn+1 − 6yn = n, n ∈ ZZ,

cu soluţia unică (yn )n∈IN de ı̂ndată ce y0 şi y1 sunt cunoscuţi.

Deoarece membrul drept al ecuaţiei de convoluţie este un semnal care
admite transformată Z, aplicăm transformarea Z acestei ecuaţii, ı̂n ipoteza
că şi semnalul y ∈ Sd+ are transformată Z, Ly (z).
 193

z
Rezultă Ly (z) = (z−1)2 (z 2 +z−6)
. Rezolvăm ca ı̂n exemplul 10.3:

z2
Rez(z n−1 Ls (z), 1) = lim [(z − 1)2 ]0 =
z→1 (z − 1)2 (z 2
+ z − 6)
nz n−1 2 n
(z + z − 6) − z (2z + 1) 4n + 3
= lim 2 2
=− .
z→1 (z + z − 6) 16
n
2n
Analog Rez(z n−1 Ls (z), 2) = 5 şi Rez(z n−1 Ls (z), −3) = − (−3)
80 .
n (−3)3
Deci yn = − 4n+3
16 + 5 −
2
80 , n ∈ IN.
Astfel am găsit un semnal y ∈ Sd+ cu proprietatea că Ly∗a (z) = Lx (z).
Din injectivitatea aplicaţiei L rezultă y ∗ a = x şi din unicitatea ı̂n
Sd+ a soluţiei ecuaţiei de convoluţie rezultă că semnalul găsit cu ajutorul
transformării Z este cel căutat.

Exemplul 10.7. Cu ajutorul transformării Z, să se determine şirul

(xn )n∈IN definit prin relaţia de recurenţă

x0 = 0, x1 = 1, xn+2 − 4xn+1 + 3xn = (n + 1)4n , n ∈ IN.

Demonstraţie. Considerăm şirul (xn )n∈IN ca fiind resticţia unui semnal

x ∈ Sd+ la IN şi transcriem informaţiile despre şirul dat sub forma unei ecuaţii
de convoluţie a ∗ x = y, pe care o rezolvăm ı̂n Sd+ procedând ca la exemplul
10.6.
Avem a ∗ x = y, a = δ−2 − 4δ−1 + 3δ, yn = 0, n ≤ −2, y−1 = 1,
yn = (n + 1)4n , n ∈ IN.
Fie s1 = (n4n )n∈IN şi s2 = (4n )n∈IN
z 0 4 4z
Ls1 (z) = −zL0s2 (z) = −z( z−4 ) = −z(− (z−4) 2 ) = (z−4)2

4z z z2
Deci Lx (z)(z 2 − 4z + 3) = (z−4)2
+ z−4 +z = (z−4)2
+ z =⇒
z(z 2 −7z+16)
=⇒ Lx (z) = (z−4)2 (z−1)(z−3)
Descompunem ı̂n fracţii simple şi găsim
1
xn = [18 · 3n + (3n − 13)4n − 5], n ∈ IN.
9

Exemplul 10.8. Să se determine şirurile (an )n∈IN şi (bn )n∈IN cu

a0 = 1, b0 = 1 şi an−1 + 7an − bn = 0, bn+1 + an + 5bn = 0, ∀n ∈ IN.

Demonstraţie.
½
0, dacă n ≥ 0 sau n ≤ −2
an−1 + 7an − bn =
1, dacă n = −1
194 CAPITOLUL 10. TRANSFORMAREA Z
½
0, dacă n ≥ 0 sau n ≤ −2
bn+1 + an + 5bn =
1, dacă n = −1
Atunci a ∗ δ−1 + 7a ∗ δ − b ∗ δ = δ−1 şi b ∗ δ−1 + a ∗ δ + 5b ∗ δ = δ−1 .
Aşadar,
La (z)z + 7La (z) − Lb (z) = z
Lb (z)z + La (z) + 5Lb (z) = z
z z
Rezultă La (z) = z+6 , Lb (z) = z+6 =⇒ an = bn = (−6)n .
Capitolul 11

Funcţii speciale

11.1 Polinoame ortogonale

11.1.1 Funcţii şi polinoame ortogonale
Considerăm spaţiul liniar E al funcţiilor reale de variabilă reală care
pe intervalul [a, b], finit sau infint, sunt netede sau netede pe porţiuni şi
au numai puncte de discontinuitate se speţa ı̂ntâi. Produsul scalar al
elementelor f şi g este numărul real
Z b
(f, g) = ρ(x)f (x)g(x)dx, ρ(x) > 0 pondere.
a

Funcţiile f şi g se numesc ortogonale dacă (f, g) = 0.

Rb
Expresia kf k2 = (f, f ) = a ρ(x)f 2 (x)dx este pătratul normei lui f .
Prin distanţa d(f, g) dintre f şi g ı̂nţelegem
Z b
d(f, g) = kf − gk = ρ(x)[f (x) − g(x)]2 dx.
a

Numărul d(f, g) se numeşte uneori abaterea pătratică medie a funcţiilor

f şi g pe [a, b]. Convergenţa (ı̂n normă ) a şirului de funcţii f1 , f2 , . . . , fn , . . .
din E către funcţia f , o vom numi convergenţa ı̂n medie. Spunem că
şirul (fn (x))n∈IN din E converge ı̂n medie către f dacă pentru orice ε > 0
Rb
arbitrar dat, există N (ε) astfel ı̂ncât să avem a ρ(x)[fn (x) − f (x)]2 dx < ε
pentru orice n > N (ε). Presupunem că ı̂n spaţiul E orice şir fundamental
are o limită aparţinând tot lui E, spaţiul liniar astfel organizat fiind deci
complet.
Sistemul de funcţii e0 , e1 , e2 , . . . , en , . . . din E se numeşte ortonormat
dacă funcţiile sistemului sunt ortogonale două câte două , iar fiecare din ele
are norma 1, i.e. ½
0, când m 6= n
(em , en ) =
1, când m = n

195
196 CAPITOLUL 11. FUNCŢII SPECIALE

Un asemenea sistem este ı̂nchis ı̂n raport cu mulţimea funcţiilor din E,

dacă nu există ı̂n E niciun element nenul care să fie ortogonal cu toate
elementele sistemului. Se poate arăta că un sistem ortonormat ı̂nchis al
spaţiului E formează o bază ı̂n sensul că pentru fiecare element f ∈ E
∞
X
există dezvoltarea (Fourier generalizată ) ck ek (x) convergentă ı̂n medie
k=0
către f (x). Coeficienţii Fourier generalizaţi ck se calculează cu formula
Z b
ck = (f, ek ) = ρ(x)f (x)ek (x)dx,
a

ei fiind legaţi de funcţia f prin formula lui Parseval

∞
X
kf k2 = c2k .
k=0

Sirul puterilor 1, x, x2 , . . . , xn , . . . stă la baza câtorva sisteme ortogonale par-

ticulare, polinoame ortogonale, pe care le vom studia ı̂n continuare. Ele se
obţin ortogonalizând şirul anterior ı̂n situaţii particulare convenabile pentru
a, b, ρ(x). De exemplu,
pentru a = −1, b = 1, ρ(x) = 1, obţinem polinoamele lui Legendre;
1
pentru a = −1, b = 1, ρ(x) = √1−x 2
, polinoamele lui Cebı̂şev;
−x
pentru a = 0, b = ∞, ρ(x) = e , polinoamele lui Laguerre,
2
pentru a = −∞, b = ∞, ρ(x) = e−x , polinoamele lui Hermite.
Noţiunile introduse se extind şi asupra spaţiului funcţional E alcătuit
din funcţii complexe de parametru real t ∈ [a, b]. Definim produsul scalar al
elementelor f şi g ca fiind numărul complex
Z b
(f, g) = f (t)g(t)dt,
a

unde g(t) ı̂nseamnă conjugata lui g(t). De aici

Z b
kf k2 = |f (t)|2 dt > 0.
a

11.1.2 Polinoamele lui Legendre

In teoria potenţialului se ı̂ntâlneşte funcţia g : [0, 1)×[−1, 1] → IR definită
prin
1
g(r, x) = √ . (11.1)
1 − 2rx + r2
Se pune problema dezvoltării funcţiei g ı̂n serie de puteri ale lui r pentru
r < 1. In prealabil, observăm că x ∈ [−1, 1] implică existenţa unui unghi
11.1. POLINOAME ORTOGONALE 197

eiα +e−iα
α ∈ [0, π] astfel ı̂ncât x = cos α = 2 , deci
1 1 1 1
√ =p =√ ·√ .
1 − 2rx + r 2 iα −iα
1 − r(e + e ) + r 2 1 − re iα 1 − re−iα

Deoarece |reiα | = |re−iα | = r, ∀α ∈ [0, π], fiecare dintre aceşti doi factori
poate fi dezvoltat ı̂n serie binomială , serie de puteri ale lui r, pentru r ∈ [0, 1)
cu x ∈ [−1, 1] arbitrar. Obţinem astfel o serie de forma
X
g(r, x) = Pn (x)rn , r ∈ [0, 1), x ∈ [−1, 1]. (11.2)
n≥0

Vom obţine coeficienţii Pn (x) pe o cale indirectă . Notăm u = r(2x − r) şi

1 1
g(r, x) = (1 − 2rx + r2 )− 2 devine (1 − u)− 2 . Pentru |u| < 1 avem
1 X 1 · 3 · 5 · . . . (2n − 1)
(1 − u)− 2 = 1 + un .
2n n!
n≥1

Inlocuim u cu r(2x − r) şi strângem termenii ı̂n rn . Ultimul termen care

conţine pe rn este un . Un termen un−k va conţine pe rn dacă şi numai dacă
2k ≤ n. Contribuţia sa este (−1)k Cn−k
k (2x)n−2k r n , deci

X 1 · 3 · 5 · . . . (2n − 2k − 1) n−2k
Pn (x) = (−1)k Cn−k
k
x , k ∈ IN (11.3)
2k (n − k)!
0≤k≤ n
2

Coeficienţii dezvoltării ı̂n seria (11.2) sunt polinoame care conţin numai
puteri pare sau impare, după cum n este număr par sau impar.
Definiţia 11.1. Polinoamele Pn definite prin (11.3) se numesc poli-
noamele lui Legendre, iar funcţia g definită prin (11.1), a cărei dezvoltare
ı̂n serie (11.2) are coeficienţii Pn (x), se numeşte funcţia generatoarea poli-
noamelor Legendre.
Teorema 11.1. Polinoamele lui Legendre mai pot fi exprimate prin for-
mula lui Olinde-Rodrigues
1 dn
Pn (x) = n
· n (x2 − 1)n (11.4)
n!2 dx
X
Demonstraţie. Din egalitatea (x2 − 1)n = (−1)k Cnk x2n−2k deducem
0≤k≤n

dn 2 X
n
(x − 1) = (−1)k Cnk (2n − 2k)(2n − 2k − 1) . . . (n − 2k + 1)x2n−2k .
dxn n
0≤k≤ 2

Coeficientul lui xn−2k se mai poate scrie, abstracţie făcând de semn,

n! (2n − 2k)! k (2n − 2k)! k 1 · 3 · 5 · . . . (2n − 2k − 1)2n−k
· = n!Cn−k = n!Cn−k ,
k!(n − k)! (n − 2k)! [(n − k)!]2 (n − k)!
198 CAPITOLUL 11. FUNCŢII SPECIALE

deci
dn 2 X 1 · 3 · 5 · . . . (2n − 2k − 1) n−2k
n n
n
(x − 1) = n!2 (−1)k Cn−k
k
x
dx n (n − k)!2k
0≤k≤ 2

Comparând cu (11.3) rezultă (11.4).

Teorema 11.2. Polinoamele lui Legendre au toate rădăcinile reale, distincte

şi cuprinse ı̂n intervalul (-1,1).

Demonstraţie. Ecuaţia (x2 − 1)n = 0 are rădăcinile -1 şi 1, multiple de

d
ordinul n. Conform teoremei lui Rolle, ecuaţia dx (x2 − 1)n = 0 are, ı̂n afară
de rădăcinile -1,1, multiple de ordinul n − 1, o rădăcină ı̂n intervalul (-1,1).
d2 2 n = 0
Aplicând din nou teorema lui Rolle, rezultă că ecuaţia dx 2 (x − 1)
admite două rădăcini distincte ı̂n intervalul (-1,1), celelalte rădăcini fiind
dn 2 n = 0 echivalentă
-1,1, multiple de ordinul n − 2 etc. Ecuaţia dx n (x − 1)

cu ecuaţia Pn (x) = 0 are toate cele n rădăcini reale, distincte şi situate ı̂n
intervalul (-1,1).

Teorema 11.3. Intre polinoamele lui Legendre există relaţia de recurenţă

(n + 1)Pn+1 (x) − (2n + 1)xPn (x) + nPn−1 (x) = 0, n = 1, 2, . . . (11.5)

Demonstraţie. Egalitatea (11.2), scrisă sub forma

1 X
(1 − 2rx + r2 )− 2 = Pn (x)rn ,
n≥0

o derivăm ı̂n raport cu r. Obţinem

3 X
(1 − 2rx + r2 )− 2 (x − r) nPn (x)rn−1
n≥1

sau echivalent
X X
(x − r) Pn (x)rn = (1 − 2rx + r2 ) nPn (x)rn−1 .
n≥0 n≥1

Identificând coeficienţii lui rn , rezultă

xPn (x) − Pn−1 (x) = (n + 1)Pn+1 (x) − 2nxPn (x) + (n − 1)Pn−1 (x)

egalitate echivalentă cu (11.5).

Teorema 11.4. Polinomul lui Legendre Pn , n ∈ IN este soluţie a ecuaţiei

diferenţiale
(x2 − 1)y 00 + 2xy 0 − n(n + 1)y = 0 (11.6)
11.1. POLINOAME ORTOGONALE 199

d
Demonstraţie. Derivăm relaţia evidentă (x2 − 1) dx (x2 − 1)n = 2nx(x2 − 1)n
de n + 1 ori, folosind formula lui Leibniz,

dn+2 2 dn+1 2 dn 2
(x2 − 1) (x − 1)n
+ 2(n + 1)x (x − 1) n
+ n(n + 1) (x − 1)n =
dxn+2 dxn+1 dxn
dn+1 2 dn
= 2nx n+1
(x − 1)n + 2n(n + 1) n (x2 − 1)n
dx dx
n
Impărţim ambii membri cu n!2 şi ţinem seama de (11.4). Obţinem

(x2 −1)Pn00 (x)+2(n+1)xPn0 (x)+n(n+1)Pn (x) = 2nxPn0 (x)+2n(n+1)Pn (x)

sau
(x2 − 1)Pn00 (x) + 2xPn0 (x) − n(n + 1)Pn (x) = 0.
Deci Pn este soluţie a ecuaţiei (11.6).

Teorema 11.5. Polinoamele lui Legendre formează un sistem de funcţii

ortogonale pe intervalul [-1,1]. Mai mult,
Z 1 ½
0, pentru k =
6 n
Pk (x)Pn (x)dx = 2
−1 2n+1 , pentru k = n

Demonstraţie. Pn şi Pk sunt soluţii ale unor ecuaţii diferenţiale de forma

d
(11.6), pe care o scriem sub forma echivalentă dx ((x2 − 1)y 0 ) = n(n + 1)y.
Deci
d
[(x2 − 1)Pn0 (x)] = n(n + 1)Pn (x)
dx
d
[(x2 − 1)Pk0 (x)] = k(k + 1)Pk (x)
dx
Inmulţim ı̂n prima egalitate cu Pk (x), ı̂n a doua cu Pn (x) şi apoi le scădem.
Obţinem
d
[(x2 − 1)(Pk (x)Pn0 (x) − Pk0 (x)Pn (x))] = (n(n + 1) − k(k + 1))Pn (x)Pk (x)
dx
De aici rezultă
Z 1
(n(n + 1) − k(k + 1)) Pn (x)Pk (x)dx = 0,
−1
R1
care pentru k 6= n se reduce la −1 Pn (x)Pk (x)dx = 0. Deci, polinoamele Pn
formează un sistem de funcţii ortogonale pe intervalul [-1,1].
Pentru a verifica egalitatea din enunţ ı̂n cazul când k = n, vom scrie pe
lângă relaţia de recurenţă (11.5) şi relaţia obţinută din aceasta ı̂nlocuind n
cu n − 1. Avem

(n + 1)Pn+1 (x) − (2n + 1)xPn (x) + nPn−1 (x) = 0, n = 1, 2, 3, . . .

200 CAPITOLUL 11. FUNCŢII SPECIALE

nPn (x) − (2n − 1)xPn−1 (x) + (n − 1)Pn−2 (x) = 0, n = 2, 3, . . .

Inmulţim ı̂n prima relaţie cu Pn−1 (x), ı̂n două cu Pn (x) şi integrăm pe
intervalul [-1,1]. Datorită proprietăţii de ortogonalitate, rezultă
Z 1 Z 1
2
n Pn−1 (x)dx = (2n + 1) xPn (x)Pn−1 (x)dx, n = 1, 2, 3, . . .
−1 −1
Z 1 Z 1
n Pn2 (x)dx = (2n − 1) xPn (x)Pn−1 (x)dx, n = 2, 3, . . .
−1 −1

Din compararea acestor două egalităţi, deducem

Z 1 Z
2 2n − 1 1 2
Pn (x)dx = P (x)dx, n = 2, 3 . . .
−1 2n + 1 −1 n−1
R1 3 5 7
Notăm In = −1 Pn2 (x)dx şi avem I2 = 5 I1 , I3 = 7 I2 , I4 = 9 I3 , . . . , In =
2n−1
2n+1 In−1 .
3
De aici rezultă In = 2n+1 I1 .
R1
Din (11.4) deducem P0 (x) = 1, P1 (x) = x şi avem −1 P02 (x)dx =
R1 R1
2, −1 P12 (x)dx = −1 x2 (x)dx = 32 , deci egalitatea din enunţ este verificată
pentru k = n = 0 şi pentru k = n = 1. Pentru k = n ≥ 2 avem
3 3 2 2
In = I1 = · = .
2n + 1 2n + 1 3 2n + 1

Exemplul 11.1. Să se calculeze integrala

Z 1
(1 − x2 )[Pn0 (x)]2 dx.
−1

Demonstraţie. Integrăm prin părţi şi ţinem seama de Teorema 11.4. Avem
Z 1
I= (1 − x2 )Pn0 (x)Pn0 (x)dx = (1 − x2 )Pn0 (x)Pn (x)|1−1 −
−1
Z 1 Z 1
d 2n(n + 1)
− Pn (x) [(1 − x2 )Pn0 (x)]dx = n(n + 1) [Pn (x)]2 dx =
−1 dx −1 2n + 1
(conform Teoremei 11.5)

Exemplul 11.2. In relaţia (11.2) luăm x = cos θ şi r = eiϕ . Să se obţină
pentru 0 ≤ ϕ < θ < π dezvoltările

cos ϕ2
Pn (cos θ) cos nϕ = p
2(cos ϕ − cos θ)
11.1. POLINOAME ORTOGONALE 201

sin ϕ2
Pn (cos θ) sin nϕ = − p
2(cos ϕ − cos θ)
X
din care să se deducă suma seriei Pn (cos θ).
n≥0

Demonstraţie. Tinând seama că eiϕ + e−iϕ = 2 cos ϕ putem scrie

p p ϕp
1 − 2xr + r2 = 1 − 2eiϕ cos θ + e2iϕ = ei 2 e−iϕ − 2 cos θ + eiϕ =
ϕ p
= ei 2 2(cos ϕ − cos θ)
Atunci conform relaţiei (11.2) şi notaţiilor din enunţul problemei,
ϕ
e−i 2 X
p = Pn (cos θ)einϕ .
2(cos ϕ − cos θ) n≥0

Identificând părţile reale şi imaginare ale celor doi membri obţinem

cos ϕ2
Pn (cos θ) cos nϕ = p
2(cos ϕ − cos θ)

sin ϕ2
Pn (cos θ) sin nϕ = − p
2(cos ϕ − cos θ)
In prima dezvoltare luăm ϕ = 0 şi obţinem
X 1
Pn (cos θ) = .
n≥0
2 sin 2θ

Exemplul 11.3. Să se deducă formulele de recurenţă

0
a) Pn (x) = Pn+1 0
(x) + Pn−1 (x) − 2xPn0 (x)
0
b) (2n + 1)Pn (x) = Pn+1 0
(x) − Pn−1 (x)
0
c) Pn+1 (x) = (n + 1)Pn (x) + xPn0 (x)
0
d) (1 − x2 )Pn0 (x) = nPn−1 (x) − nxPn (x)

Demonstraţie. a) Derivăm relaţia (11.2) ı̂n raport cu x şi ı̂nmulţim egalitatea

obţinută cu 1 − 2xr + r2 :
r X
√ = (1 − 2xr + r2 ) Pn0 (x)rn .
1 − 2xr + r2 n≥0
202 CAPITOLUL 11. FUNCŢII SPECIALE

Relaţia se mai poate scrie

X X
r Pn (x)rn = (1 − 2xr + r2 ) Pn0 (x)rn .
n≥0 n≥0

Identificând coeficienţii lui rn+1 din ambii membri obţinem a).

b) Derivăm formula (11.5) şi eliminăm termenul xPn (x) din acesta şi din
formula a).
0
c) Derivăm relaţia (11.5) şi eliminăm Pn−1 (x) din aceasta şi din formula
a).
d) Din c) avem Pn+10 (x) = (n+1)Pn (x)+xPn0 (x) şi Pn0 (x) = (n)Pn−1 (x)+
0
xPn−1 (x). Cu acestea formăm expresia xPn+1 0 0
(x) − xPn−1 (x) şi o egalăm cu
cea pe care o obţinem din b).

Exemplul 11.4. Să se arate că funcţia generatoare g dată de (11.1)

satisface ecuaţia r ∂g ∂g
∂r = (x − r) ∂x obţinând cu ajutorul acesteia relaţia de
recurenţă
xPn0 (x) − Pn−1
0
(x) = nPn (x). (11.7)

Demonstraţie. Ecuaţia diferenţială din enunţ se verifică prin calcul direct.

Folosind (11.2) scriem ecuaţia diferenţială sub forma
X X
(x − r) Pn0 (x)rn = r nPn (x)rn−1
n≥1 n≥1

şi identificând coeficienţii lui rn din ambii membri obţinem relaţia de recurenţă
xPn0 (x) − Pn−10 (x) = nPn (x). Calculăm
Z π p µ ¶
1 x cos ϕ
Pn0 (x) = 2
n(x + x − 1 cos ϕ)n−1
1+ √ dϕ
π 0 x2 − 1

şi amplificăm ambii membri cu x2 − 1 grupând convenabil termenii din

dreapta. Obţinem
Z p Z p
2 0 1 π n 1 π
(x −1)Pn (x) = nx 2
(x+ x − 1 cos ϕ) dϕ−n (x+ x2 − 1 cos ϕ)n−1 dϕ
π 0 π 0
sau
(1 − x2 )Pn0 (x) = nPn−1 (x) − nxPn (x) (11.8)
(vezi Exemplul 11.3 d)).

11.1.3 Polinoamele lui Cebı̂şev

Din formula lui Moivre

cos nθ + i sin nθ = (cos θ + i sin θ)n

11.1. POLINOAME ORTOGONALE 203

rezultă X
cos nθ = (−1)k Cn2k cosn−2k θ sin2k θ.
0≤k≤ n
2

Cu notaţia x = cos θ, egalitatea devine

X
cos(n arccos x) = (−1)k Cn2k xn−2k (1 − x2 )k
0≤k≤ n
2

Definiţia 11.2. Polinoamele Tn definite prin

Tn (x) = cos(n arccos x), n ∈ IN (11.9)

se numesc polinoamele lui Cebı̂şev.

Teorema 11.6. Polinoamele lui Cebı̂şev au următoarele proprietăţi :
1−xζ
1. admit funcţia generatoare τ (ζ, x) = 1−2xζ+ζ 2
, adică
X
τ (ζ, x) = Tn (x)ζ n , |ζ| < 1
n≥0

2. există relaţia de recurenţă

Tn+1 (x) − 2xTn (x) + Tn−1 (x) = 0, n = 1, 2, 3, . . .

3. polinomul Tn este soluţie a ecuaţiei diferenţiale

(1 − x2 )y 00 − xy 0 + n2 y = 0, n ∈ IN∗

4. există relaţiile

Z 1  0, pentru k 6= n
1 π
√ Tk (x)Tn (x)dx = 2 , pentru k = n 6= 0
−1 1−x2 
π, pentru k = n = 0
X
Demonstraţie. 1. Considerăm seria Taylor Tn (x)ζ n ı̂n care ı̂nlocuim
n≥0
Tn (x) = cos(n arccos x) prin cos nθ. Avem
X X 1 X inθ
Tn (x)ζ n = cos nθζ n = (e + e−inθ )ζ n .
2
n≥0 n≥0 n≥0

Pentru orice ∀ζ ∈ C cu |ζ| < 1, seria este convergentă , deoarece este suma
a două serii geometrice cu raţiile |ζeiθ | = |ζ| < 1, |ζe−iθ | = |ζ| < 1. Rezultă
X µ ¶
n 1 1 1 1 − ζ cos θ
cos nθζ = iθ
+ −iθ
= .
2 1 − ζe 1 − ζe 1 − 2ζ cos θ + ζ 2
n≥0
204 CAPITOLUL 11. FUNCŢII SPECIALE

Revenind la variabila x, obţinem

X 1 − ζx
Tn (x)ζ n = , |ζ| < 1.
1 − 2ζx + ζ 2
n≥0

2. Din identitatea

cos(n + 1)θ − 2 cos θ cos nθ + cos(n − 1)θ = 0,

ı̂nlocuind θ = arccos x, se obţine relaţia de recurenţă din enunţ .

3. Deoarece Tn (x) = cos(n arccos x), avem
p
1 − x2 Tn0 (x) = n sin(n arccos x),

x p n2
−√ Tn0 (x) + 1 − x2 Tn00 (x) = − √ cos(n arccos x).
1 − x2 1 − x2
√
Inmulţind cu 1 − x2 şi ı̂nlocuind cos(n arccos x) cu Tn (x), rezultă

(1 − x2 )Tn00 (x) − xTn0 (x) + n2 Tn (x) = 0.

4. In integrala din membrul stâng, pe care o vom nota cu I(n, k), facem
substituţia x = cos θ,
Z π Z
1 π
I(n, k) = cos kθ cos nθdθ = [cos(k + n)θ + cos(k − n)θ]dθ.
0 2 0
h i
Pentru k 6= n, I(n, k) = 12 sin(k+n)θ
k+n + sin(k−n)θ π
k−n |0 = 0.
£
1 sin 2nθ
¤ π π
Pentru k = n 6= 0, I(n, k) = R2 2n + θ |0 = 2 .
π
Pentru k = n = 0, I(0, 0) = 0 dθ = π.

Observaţia 11.1. Polinoamele lui Cebı̂şev formează un sistem ortogonal

1
cu ponderea p, pe intervalul [-1,1], unde p(x) = √1−x 2
, ∀x ∈ (−1, 1).

11.1.4 Polinoamele lui Hermite

Considerăm funcţia ϕ : C × IR → C definită prin
2 +2ζx) 2 2
ϕ(ζ, x) = e−(ζ = ex e−(ζ+x) (11.10)

Această funcţie este olomorfă pe C, ı̂n raport cu ζ, ∀x ∈ IR, deci admite

dezvoltarea ı̂n serie Taylor
X ζn
ϕ(ζ, x) = Hn (x) , (11.11)
n!
n≥0
11.2. FUNCŢIILE LUI BESSEL 205

unde Hn (x) este derivata de ordinul n ı̂n punctul ζ = 0 a funcţiei ζ 7−→

2 2
e−(ζ+x) , ı̂nmulţită cu ex ,
2 dn −x2
Hn (x) = ex · e , ∀n ∈ IN. (11.12)
dxn
Hn este un polinom de gradul n.
Definiţia 11.3. Polinoamele Hn definite prin (11.12) se numesc poli-
noamele lui Hermite, iar funcţia ϕ definită de (11.10) se numeşte funcţia
generatoare a polinoamelor lui Hermite.
Teorema 11.7. Polinoamele lui Hermite au următoarele proprietăţi:
1. verifică relaţia de recurenţă :

Hn+1 (x) + 2xHn (x) + 2nHn−1 (x) = 0, n = 1, 2, 3, . . .

2. Hn este soluţie a ecuaţiei diferenţiale :

y 00 − 2xy 0 + 2ny = 0

3. au loc relaţiile :
Z ∞ ½
2 0, pentru k 6= n
e−x Hk (x)Hn (x)dx = n √π, pentru k = n
−∞ n!2

11.2 Funcţiile lui Bessel

11.2.1 Ecuaţia lui Bessel. Funcţiile lui Bessel de prima speţă
şi de speţa a doua
Definiţia 11.4. Ecuaţia diferenţială

x2 y 00 + xy 0 + (x2 − ν 2 )y = 0 (11.13)

unde ν este un parametru cu valori reale sau complexe, se numeşte ecuaţia

lui Bessel, iar soluţiile acestei ecuaţii se numesc funcţii Bessel sau funcţii
cilindrice.
Observaţia 11.2. Denumirea de funcţii cilindrice este justificată prin
faptul că se ı̂ntâlnesc ı̂n probleme la limită din teoria potenţialului pentru
domenii cilindrice.
Observaţia 11.3. Ecuaţia lui Bessel poate apărea sub diverse forme, iar
forma (11.13) se numeşte forma canonică . Cea mai apropiată de forma
(11.13) este ecuaţia

x2 y 00 + xy 0 + (k 2 x2 − ν 2 )y = 0 (11.14)

care poate fi adusă la forma canonică prin schimbarea de variabilă ξ = kx.

206 CAPITOLUL 11. FUNCŢII SPECIALE

O familie de ecuaţii care pot fi aduse la forma (11.13) este

x2 y 00 + axy 0 + (bxn + c)y = 0

cu a, b, c, n constante reale sau complexe. Pentru a ajunge la forma canonică

2
se face mai ı̂ntâi schimbarea de variabilă x = t n şi apoi y = tα z, unde α
urmează să fie determinat astfel ı̂ncât să se obţină o ecuaţie de forma (11.14).
Vom considera ecuaţia (11.13) pentru funcţii complexe de o variabilă
complexă şi căutăm soluţii de forma
X
y(x) = xr ck xk , x ∈ C (11.15)
k≥0

exponentul
X r şi constantele ck urmând a fi determinate. Presupunem că
k
seria ck x are raza de convergenţă ρ 6= 0. Pentru orice x interior discului
k≥0
de convergenţă , X
y 0 (x) = xr−1 (r + k)ck xk
k≥0
X
y 00 (x) = xr−2 (r + k)(r + k − 1)ck xk
k≥0

Introducem ı̂n ecuaţia (11.13) şi simplificăm cu xr . Obţinem

X X
[(r + k)(r + k − 1) + (r + k)]ck xk + (x2 − ν 2 ) ck xk = 0
k≥0 k≥0

sau echivalent X X
[(r + k)2 − ν 2 ]ck xk = − ck xk+2 .
k≥0 k≥0

Rezultă
(r2 − ν 2 )c0 = 0, [(r + 1)2 − ν 2 ]c1 = 0 (11.16)
[(r + k)2 − ν 2 ]ck = −ck−2 , k = 2, 3, 4 . . . (11.17)
Putem presupune c0 6= 0. Dacă c0 = 0, seria (11.15) va ı̂ncepe cu termenul
r+1 şi cu schimbarea de notaţie r + 1 = r , k = p + 1 am avea y =
c1 xX 1
r
x1 cp xp , adică o serie de aceeaşi formă cu (11.15). Din prima egalitate
p≥0
(11.16) rezultă
r2 − ν 2 = 0. (11.18)
Această ecuaţie, numită ecuaţia determinată a ecuaţiei diferenţiale (11.13),
are rădăcinile ν şi© −ν.
ª Cum ν intervine ı̂n ecuaţia diferenţială prin pătratul
său, ∀ν 2 ∈ C \ 0 , arg0 (ν 2 ) ∈ [0, 2π) şi putem preciza pe ν 6= 0 prin
arg0 (ν) ∈ [0, π). Deci, dacă ν ∈ IR, atunci ν ≥ 0.
11.2. FUNCŢIILE LUI BESSEL 207

Pentru r = ν, a doua relaţie (11.16) devine (2ν + 1)c1 = 0. Deoarece ν

nu poate lua valori strict negative, 2ν + 1 6= 0 şi c1 = 0. Tot pentru r = ν,
relaţiile (11.17) devin

k(2ν + k)ck = −ck−2 , k = 2, 3, . . . (11.19)

Pentru k = 3, 5, . . ., ţinând seama că c1 = 0, rezultă că toţi coeficienţii ck

de indice impar sunt nuli. Pentru k = 2, 4, . . . notăm k = 2p, p = 1, 2, 3, . . .
şi obţinem din (11.19)

4p(ν + p)c2p = −c2p−2 , p = 1, 2, 3, . . . (11.20)

din care se pot deduce toţi coeficienţii cu indice par ı̂n funcţie de c0 . Din
primele p relaţii
(ν + 1)c2 = −c0
(ν + 2)c4 = −c2
............
(ν + p)c2p = −c2p−2
rezultă
p!22p (ν + 1)(ν + 2) . . . (ν + p)c2p = (−1)p c0
Tinând seama de proprietăţile funcţiei Γ a lui Euler, avem
Γ(ν + p + 1)
(ν + 1)(ν + 2) . . . (ν + p) = .
Γ(ν + 1)
Rezultă
(−1)p Γ(ν + 1)c0
c2p = , p = 1, 2, 3, . . . .
p!22p Γ(ν + p + 1)
Astfel (11.15) devine
X X xν+2p
y(x) = xν c2p x2p = Γ(ν + 1)c0 (−1)p .
p!22p Γ(ν + p + 1)
p≥0 p≥0

Ecuaţia (11.13) fiind omogenă , soluţiile sale pot fi determinate ı̂n afara unui
1
factor constant. Vom lua c0 = 2ν Γ(ν+1) şi obţinem funcţia

X (−1)p ³ x ´ν+2p
y(x) =
p!Γ(ν + p + 1) 2
p≥0

Vom determina multţimea pe care suma acestei serii există şi este soluţie a
ecuaţiei diferenţiale. Vom scrie
³ x ´ν X (−1)p ³ x ´2p
y(x) = .
2 p!Γ(ν + p + 1) 2
p≥0
208 CAPITOLUL 11. FUNCŢII SPECIALE

¡ x ¢2 X (−1)p
In această serie notăm 2 = ζ şi avem de studiat seria de puteri ζ p.
p!Γ(ν + p + 1)
p≥0
Raza de convergenţă a acestei serii este
¯ ¯
¯ (−1) p (p + 1)!Γ(ν + p + 2) ¯
ρ = lim ¯¯ · ¯ = lim (p+1)|ν +p+1| = ∞
¯ p→∞
p→∞ p!Γ(ν + p + 1) (−1)p+1

Fie funcţia ϕ definită prin

X (−1)p
ϕ(ζ) = ζ p , ζ ∈ C.
p!Γ(ν + p + 1)
p≥0

X (−1)p
Seria ζ p poate fi derivată de câte ori este necesar; la fel şi
p!Γ(ν + p + 1)
p≥0
X (−1)p ³ x ´2p
seria = f (x) a cărei sumă este f .
p!Γ(ν + p + 1) 2
p≥0
¡ x ¢ν
Funcţia y obţinută mai sus are valorile ¡ x ¢νy(x) = 2 f (x).
Pentru ν = n ∈ IN, primul factor, 2 defineşte o funcţie olomorfă pe
C, deci y este o funcţie olomorfă pe C şi verifică ecuaţia lui Bessel pe C.
Dacă ν nu este număr natural, ν este sau un număr strict pozitiv diferit
de un¡ ı̂ntreg
¢ sau un număr complex cu partea © ªimaginară strict pozitivă ,
x ν
deci 2 ia mai multe valori pentru x ∈ C \ 0 ©dat. ª
Fie T o semidreaptă cu originea ı̂n O, T = x = reiα |r ≥ ¡ x ¢0ν cu α ∈
[0, 2π) constant. Considerăm ramura corespondenţei x −→ 2 definită
ν(ln| x2 |+iargα ( x2 ))
pe D = C \ T cu valorile e ¡ ¢ν . Pentru a evita ¡ ¢complicaţiile de
ν
scriere vom nota aceste valori tot cu¡ x2¢ . Funcţia x 7−→ x2 este olomorfă
ν
pe D = C \ T , deci x 7−→ y(x) = x2 f (x) este olomorfă pe D şi verifică
ecuaţia (11.13) pe D.
Definiţia 11.5. Funcţia Jν definită prin
X (−1)p ³ x ´ν+2p
Jν (x) = (11.21)
p!Γ(ν + p + 1) 2
p≥0

este soluţie a ecuaţiei lui Bessel (11.13).

In continuare vom ı̂ncerca să obţinem o a doua soluţie particulară a
ecuaţiei (11.13) corespunzătoare lui r = −ν, −ν fiind cealaltă soluţie a
ecuaţiei determinate, ı̂n ipoteza ν 6= 0.
A doua relaţie (11.16) devine (−2ν + 1)c1 = 0, iar relaţiile (11.17) vor
avea forma k(−2ν + k)ck = −ck−2 , k = 2, 3, . . .. Vom scrie aceste relaţii
separat, pentru k par şi pentru k impar.

(−ν + 1)c2 = −c0 , (−2ν + 1)c1 = 0

(−ν + 2)c4 = −c2 , 3(−2ν + 3)c3 = −c1

11.2. FUNCŢIILE LUI BESSEL 209

...............
(−ν + p)c2p = −c2p−2 , (2p + 1)(−2ν + 2p + 1)c2p+1 = −c2p−1
Cazul 1. ν nu este număr natural. Avem −ν + p 6= 0, ∀p ∈ IN∗ şi din
primele p relaţii de mai sus rezultă

(−1)p Γ(−ν + 1)c0

c2p = , p = 1, 2, 3, . . .
p!22p Γ(−ν + p + 1)

Relaţiile de pe a doua coloană pot fi satisfăcute luând c2p+1 = 0, p =

0, 1, 2, . . . şi seria (11.15) devine
X
y(x) = xν c2p x2p .
p≥0

2 ν
Luând c0 = Γ(−ν+1) , obţinem funcţia J−ν care poate fi dedusă din (11.21)
ı̂nlocuind ν cu −ν,
X (−1)p ³ x ´−ν+2p
J−ν (x) = (11.22)
p!Γ(−ν + p + 1)) 2
p≥0

¡ ¢ν
cu convenţia de mai sus, x2 = eν (ln| 2 |+iargα ( 2 )) . Funcţia J−ν este olo-
x x

morfă pe D = C \ T şi este soluţia a ecuaţiei lui Bessel pe domeniul D.

Se poate verifica uşor că Jν şi J−ν sunt liniar ¡ xindependente.
¢ν
Intr-adevăr,
¡ x ¢ν J ν şi J −ν sunt de forma J ν (x) = 2 (a0 +a2 x2 +. . .), J−ν =
2 (b0 + b2 x2 + . . .) cu a0 6= 0, b0 6= 0, deci nu există λ ∈ C astfel ı̂ncât
Jν = λJ−ν sau J−ν = λJν . Avem deci următorul rezultat:

Teorema 11.8. Cu convenţia arg0 (ν) ∈ [0, π), dacă ν nu este număr nat-
ural, atunci soluţia generală a ecuaţiei lui Bessel pe domeniul D = C \ T
este
y = aJν + bJ−ν
unde Jν şi J−ν sunt funcţiile definite prin (11.21) ş(11.22), iar a şi b sunt
constante complexe arbitrare.

Cazul 2. ν = n ∈ IN. In acest caz, −2n + 2p + 1 6= 0, ∀p ∈ N ∗ şi din

relaţiile scrise mai sus, rezultă c1 = c3 = . . . = c2p+1 = . . . = 0.
Dacă ν = 0, cele două rădăcini ν şi −ν nu sunt distincte, deci nu putem
obţine o a doua soluţie pe această cale.
Dacă ν = n ∈ IN∗ , ı̂n relaţiile de mai sus de pe prima coloană , coeficien-
tul lui c2n este nul şi rezultă c2n−2 = c2n−4 = . . . = c0 = 0, fapt ce contrazice
ipoteza c0 6= 0, deci nu putem avea o a doua soluţie de forma (11.15) liniar
independentă faţă de prima. De altfel, considerând ı̂n continuare relaţiile
de pe prima coloană pentru p = n + 1, n + 2, . . . obţinem o soluţie de forma
(11.15), care diferă de soluţia Jn printr-un factor constant.
210 CAPITOLUL 11. FUNCŢII SPECIALE

Evident, pentru ν = n, (11.21) devine

X (−1)p ³ x ´n+2p
Jn = (11.23)
p!(n + p)! 2
p≥0

deoarece Γ(n + p + 1) = (n + p)!.

In acest caz va trebui să căutăm o a doua soluţie particulară a ecuaţiei
lui Bessel pe altă cale.

Teorema 11.9. Fie Jn şi J−n funcţiile obţinute din (11.21) şi (11.22) pen-
tru ν = n. Intre aceste funcţii există relaţia

J−n = (−1)n Jn , ∀n ∈ IN. (11.24)

X (−1)p ³ x ´−n+2p
1
Demonstraţie. Avem J−n (x) = . Cum Γ(−n+p+1) =
p!Γ(−n + p + 1) 2
p≥0
0 pentru −n + p + 1 = 0, −1, −2 . . ., adică pentru p = n − 1, n − 2, . . . , 1, 0
X (−1)p ³ x ´−n+2p
(deoarece p ≥ 0). Rămâne J−n (x) = sau cu
p!Γ(−n + p + 1) 2
p≥0
schimbarea p = n + q a indicelui de ı̂nsumare,
X (−1)n+q ³ x ´n+2q X (−1)q ³ x ´n+2q
J−n (x) = = (−1)n
(n + q)!Γ(q + 1) 2 q!(n + q)! 2
q≥0 q≥0

Comparând cu (11.23) rezultă (11.24).

Teorema 11.10. Wronskianul funcţiilor Jν , J−ν are valorile

¯ ¯
¯ Jν (x) J−ν (x) ¯
¯
w(x) = ¯ 0 ¯ = − sin νπ (11.25)
Jν (x) J−ν (x) ¯
0
πx

Demonstraţie. Pornim de la faptul că Jν şi J−ν sunt soluţii ale ecuaţiei lui
Bessel (11.13), deci

x2 Jν00 (x) + xJν0 (x) + (x2 − ν 2 )Jν (x) = 0

x2 J−ν
00 0
(x) + xJ−ν (x) + (x2 − ν 2 )J−ν (x) = 0
Inmulţim prima egalitate cu −J−ν (x), iar a doua cu Jν şi adunăm :

x2 (Jν (x)J−ν
00
(x) − J−ν (x)Jν00 (x)) + x(Jν (x)J−ν
0
(x) − J−ν (x)Jν0 (x)) = 0

Am obţinut xw0 + w = 0. Rezultă w(x) = xk , unde k este o constantă

complexă pe care o vom determina din calcul direct. Conform (11.21) şi
(11.22),
1 ³ x ´ν 1 ³ x ´ν
Jν (x) = + . . . , J−ν (x) = + ...
Γ(ν + 1) 2 Γ(−ν + 1) 2
11.2. FUNCŢIILE LUI BESSEL 211

ν 1 ³ x ´ν−1 ν 1 ³ x ´−ν−1
Jν0 (x) = · 0
+. . . , J−ν (x) = − · +. . .
2 Γ(ν + 1) 2 2 Γ(−ν + 1) 2
0 (x) şi J (x)J 0 (x), singurii termeni ı̂n 1 sunt cei daţi
In produsele Jν (x)J−ν −ν ν x
de produsele primilor termeni din dezvoltările de mai sus. Aşadar,
−2ν 1
w(x) = · .
Γ(ν + 1)Γ(1 − ν) x
Tinând seama de proprietăţile funcţiei Γ rezultă că w(x) are forma din
enunţ

Corolarul 11.1. Funcţiile Jν şi J−ν sunt liniar dependente dacă şi numai
dacă ν ∈ IN.
Formula (11.25) sugerează să căutăm o nouă soluţie Yν , combinaţie
liniară a funcţiilor Jν şi J−ν astfel ı̂ncât wronskianul funcţiilor Jν şi Yν
să nu mai conţină factorul sin νπ. Evident, Yν de forma
1
Yν = [a(ν)Jν (x) + b(ν)J−ν (x)]
sin νπ
este soluţie a ecuaţiei Bessel, pentru n nenatural, oricare a(ν), b(ν) ∈ C.
Putem alege a(ν), b(ν) astfel ı̂ncât wronskianul funcţiilor Jν , Yν să nu se
anuleze pentru nicio valoare a lui ν, să existe Yn = lim Yν (x), ∀n ∈ IN şi Yn
ν→n
să fie soluţie a ecuaţiei Bessel pentru ν = n.
Teorema 11.11. Funcţia
1
Yν = (Jν (x) cos νπ − J−ν (x)), ν nenatural (11.26)
sin νπ
are următoarele proprietăţi :
¯ ¯
¯ J (x) Yν (x) ¯
1. W (Jν (x), Yν (x)) = ¯¯ ν0 ¯=
¯
2
πx , ∀n nenatural
Jν (x) Yν0 (x)

2. cu restricţia ν ∈ IR \ IN există Yn (x) = lim Yν (x), ∀n ∈ IN, anume :

ν→n
· ¸
1 ∂Jν (x) ∂J−ν (x)
Yn (x) = − (−1)ν (11.27)
π ∂ν ∂ν ν=n

3. Yn este soluţie a ecuaţiei lui Bessel pentru ν = n, ∀n ∈ IN.

Demonstraţie. 1. Avem
¯ ¯
1 ¯¯ Jν (x) Jν (x) cos νπ − J−ν (x) ¯
¯=
W (Jν (x), Yν (x)) =
sin νπ ¯ Jν0 (x) Jν0 (x) cos νπ − J−ν
0 (x) ¯

1
=− W (Jν (x), J−ν (x))
sin νπ
212 CAPITOLUL 11. FUNCŢII SPECIALE

2
Comparând cu (11.25) rezultă W (Jν (x), Yν (x)) = πx .
2. Restricţia impusă , ı̂n calculul limitei, este posibilă , deoarece ne
interesează o soluţie particulară Yn liniar independentă faţă de Jn , indiferent
pe ce cale o obţinem. Avem

Jν (x) cos νπ − J−ν (x)

Yn (x) = lim =
ν→n,ν∈[0,∞)\IN sin νπ
∂Jν (x)
∂ν cos νπ − π ∂J∂ν
ν (x)
sin νπ − ∂J−ν (x)
∂ν
= lim
ν→n,ν∈[0,∞)\IN π cos νπ
Evident cos nπ = (−1)n , ∀n ∈ IN şi am folosit relaţia (11.24). Calculând
ultima limită obţinem egalitatea din enunţ .
3. Dacă scriem că Jν şi J−ν sunt soluţii ale ecuaţiei lui Bessel (11.13) şi
derivăm ı̂n raport cu ν, prin schimbarea ordinei de derivare, obţinem
2
µ ¶ µ ¶
2 d ∂Jν d ∂Jν ∂Jν
x 2
+x + (x2 − ν 2 ) − 2νJν = 0
dx ∂ν dx ∂ν ∂ν
µ ¶ µ ¶
d2 ∂J−ν d ∂J−ν ∂J−ν
x2 2 +x + (x2 − ν 2 ) − 2νJ−ν = 0
dx ∂ν dx ∂ν ∂ν
1
Inmulţim prima egalitate cu π, a doua cu − π1 (−1)ν şi adunăm. Obţinem

2ν
x2 Uν00 + xUν0 + (x2 − ν 2 )Uν − (Jν − (−1)ν J−ν ) = 0
π
³ ´
Am notat Uν = π1 ∂J ν
− (−1) ν ∂J−ν . Trecând la limită pentru ν −→ n şi
∂ν ∂ν
ţinând seama de (11.27) şi (11.24), obţinem

x2 Yn00 + xYn0 + (x2 − n2 )Yn = 0,

deci Yn este soluţie a ecuaţiei lui Bessel pentru ν = n ∈ IN arbitrar.

Definiţia 11.6. Funcţiile Jν şi J−ν definite pentru ν = 0 şi pentru orice
ν cu arg0 (ν) ∈ [0, π) prin (11.21) şi (11.22) se numesc funcţiile lui Bessel
de prima speţă şi de ordinul ν, respectiv −ν. Funcţia Yν definită
de (11.26) pentru ν număr nenatural şi prin (11.27) pentru ν = n ∈ IN se
numeşte funcţia lui Bessel de speţa a doua şi de ordinul ν.

Corolarul 11.2. Soluţia generală a ecuaţiei lui Bessel (11.13) se poate scrie
sub forma y = aJν + bYν cu a, b constante complexe arbitrare.

Observaţia 11.4. In aplicaţii se ı̂ntâlnesc combinaţiile liniare particulare

Hν(1) = Jν + iYν , Hν(2) = Jν − iYν

numite funcţiile lui Bessel de speţa a treia sau funcţiile lui Hankel.
11.2. FUNCŢIILE LUI BESSEL 213

Pentru ν nenatural aceste funcţii pot fi exprimate numai prin funcţiile

lui Bessel de prima speţă :

Jν e−iνπ − J−ν Jν eiνπ − J−ν

Hν(1) = i , Hν(2) = −i
sin νπ sin νπ
Schimbând pe ν cu −ν se obţin relaţiile
(1) (2)
H−ν = eiνπ Hν(1) , H−ν = e−iνπ Hν(2)

11.2.2 Relaţii de recurenţă

Teorema 11.12. Intre funcţiile lui Bessel de prima speţă şi derivatele lor,
există următoarele relaţii de recurenţă :

d ν d −ν
[x Jν (x)] = xν Jν−1 (x), [x Jν (x)] = −xν Jν+1 (x) (11.28)
dx dx
sau echivalent cu acestea
2ν
Jν−1 (x) + Jν+1 (x) = Jν (x)
x

Jν−1 (x) − Jν+1 (x) = 2Jν0 (x)

Demonstraţie. Seria (11.21) poate fi derivată termen cu termen pe domeniul

de olomorfie al funcţiei Jν , deci

d ν X (−1)p 2ν d ³ x ´2ν+2p
[x Jν (x)] = =
dx p!Γ(ν + p + 1) dx 2
p≥0

X (−1)p 2ν (ν + p) ³ x ´2ν+2p−1 X (−1)p ³ x ´ν−1+2p

= = xν = xν Jν−1 (x)
p!Γ(ν + p + 1) 2 p!Γ(ν + p) 2
p≥0 p≥0

Analog,

d −ν X (−1)p 2−ν d ³ x ´2p X (−1)p 2−ν p ³ x ´2p−1

[x Jν (x)] = =
dx p!Γ(ν + p + 1) dx 2 p!Γ(ν + p + 1) 2
p≥0 p≥0

Termenul corespunzător lui p = 0 este nul, deoarece este derivata unei con-
stante. Simplificăm cu p ı̂n expresia termenului general şi schimbăm indicele
de ı̂nsumare p ı̂n q + 1

d −ν X (−1)q+1 2−ν ³ x ´2q+1 X (−1)p ³ x ´ν+1+2q

[x Jν (x)] = = −x−ν
dx q!Γ(ν + q + 2) 2 q!Γ(ν + 1 + q + 1) 2
q≥0 q≥0

deci şi a doua relaţie (11.28) este demonstrată .

214 CAPITOLUL 11. FUNCŢII SPECIALE

Efectuăm operaţiile de derivare ı̂n (11.28)

νxν−1 Jν (x) + xν Jν0 (x) = xν Jν−1 (x)

−νxν−1 Jν (x) + xν Jν0 (x) = −xν Jν+1 (x)

Inmulţim prima egalitate cu x−ν şi cea de-a doua cu xν . Obţinem
ν
Jν (x) + Jν0 (x) = Jν−1 (x)
x
ν
− Jν (x) + Jν0 (x) = −Jν+1 (x)
x
Din acestea rezultă celelalte relaţii din enunţ .

Observaţia 11.5. Relaţiile de recurenţă (11.28) sunt satisfăcute şi de

funcţiile de speţa a doua Yν .
¡ ¢
Teorema 11.13. Funcţiile lui Bessel Jν , pentru ν = ± n + 21 , n ∈ IN, pot
fi exprimate prin funcţii elementare
r · µ ¶ µ ¶ ¸
2 1 1
Jν (x) = An cos x + Bn sin x (11.29)
πx x x
unde An şi Bn sunt polinoame de grad cel mult n.
X (−1)p ³ x ´ 1 +2p
2
Demonstraţie. Conform formulei (11.21), J 1 (x) = ¡1 ¢ .
2
p≥0
p!Γ 2 + p + 1 2
Avem
µ ¶ µ ¶µ ¶ µ ¶
1 1 1 1 1 1 · 3 · 5 · . . . (2p + 1) √
Γ +p+1 = +p + p − 1 ... = π
2 2 2 2 2 2p+1
sau, amplificând cu 2 · 4 · 6 · . . . (2p) = p!2p ,
µ ¶
1 (2p + 1)! √
Γ +p+1 = π.
2 p!22p+1
Astfel,
r r
2 X (−1)p 22p+1 ³ x ´2p+1 2 X (−1)p x2p+1
J 1 (x) = = ,
2 πx (2p + 1)! 2 πx (2p + 1)!
p≥0 p≥0

deci r
2
J 1 (x) = sin x.
2 πx
Folosind proprietatea funcţiei Γ : Γ(z) = z1 Γ(z + 1), avem
µ ¶ µ ¶
1 2 1 (2p)! √
Γ − +p+1 = Γ +p+1 = π.
2 2p + 1 2 p!22p
11.2. FUNCŢIILE LUI BESSEL 215

Se va obţine
r r
2 X x2p 2
J− 1 (x) = (−1)p = cos x
2 πx (2p)! πx
p≥0

In relaţiile din Teorema 11.12 ı̂nlocuim ν cu 21 şi apoi cu − 12 şi rezultă

r µ ¶
1 2 1
J1+ 1 (x) = J 1 (x) − J− 1 (x) = sin x − cos x
2 x 2 2 πx x
r µ ¶
1 2 1
J−1− 1 (x) = −J 1 (x) − J− 1 (x) = − sin x − cos x
2 2 x 2 πx x
Cazul general din enunţ se obţinem prin inducţie, folosind relaţiile de recurenţă

11.2.3 Reprezentări integrale

Teorema 11.14. Funcţiile lui Bessel Jn , n ∈ IN admit următoarea reprezentare
Z x
(ζ− 1 )
1 e2 ζ
Jn (x) = n+1
dζ (11.30)
2πi C ζ
unde C este un cerc cu centrul ı̂n origine şi cu raza ρ > 0 arbitrară .
x (ζ− 1 )
2 ζ
Demonstraţie. Funcţia ζ 7−→ f (ζ, x) = e ζ n+1 , unde x este un parametru
cu valori complexe, ©nuªare ı̂n C alte singularităţi decât ζ = 0, punct singular
esenţial, ∀x∀ ∈ C \ 0 . R
1
Conform definiţiei reziduului, 2πi C f (ζ, x)dζ = Rez(f, 0).
Pentru calculul reziduului, dezvoltăm funcţia f ı̂n serie Laurent ı̂n jurul
originii,
1 x −x 1 1 X 1 ³ x ´p p X 1 ³ x ´k 1
f (ζ, x) = n+1 e 2 ζ e 2 ζ = n+1 · ζ (−1)k · · k
ζ ζ p! 2 k! 2 ζ
p≥0 k≥0

Efectuând produsul celor două serii, avem

XX 1 ³ x ´p+k 1
f (ζ, x) = (−1)k · · n+k−p+1 .
p!k! 2 ζ
p≥0 k≥0

1
Termenii ı̂n ζ se obţin pentru p = n + k, k = 0, 1, 2, . . ., deci
X 1 ³ x ´n+2k
Rez(f, 0) = (−1)k · .
k!(n + k)! 2
k≥0

Comparând cu (11.23), observăm că Rez(f, 0) = Jn (x) şi formula (11.30)

este demonstrată .
216 CAPITOLUL 11. FUNCŢII SPECIALE

In cazul când x = 0,
1
f (ζ, 0) =
ζ n+1
½
1, pentru n = 0
Rez(f, 0) =
0, pentru n > 0

ı̂n concordanţă cu faptul că J0 (0) = 1 şi Jn (0) = 0 pentru n ∈ IN∗ , aşa cum
rezultă din (11.23).

x
(ζ− 1 )
Observaţia 11.6. Considerăm funcţia ζ 7−→ ϕ(ζ, x) = e 2 ζ , unde x

este un parametru cu valori complexe. Ca şi funcţia f de mai©sus,

ª ϕ are ı̂n
C numai singularitatea ζ = 0, punct singular esenţial, ∀x ∈ C 0 .
Dezvoltarea ı̂n serie Laurent ı̂n jurul originii are forma

X Z x
(ζ− 1 )
x
(ζ− ζ1 ) 1 n e2 ζ
e 2 = cn ζ , cn = n+1
dζ.
−∞<n<∞
2πi C ζ

Comparând cu (11.30) avem cn = Jn (x), n ∈ IN.

Vom demonstra că cn = Jn (x) şi pentru n = −1, −2, −3, . . .. Din (11.23)
rezultă Jn (−x) = (−1)n Jn (x) şi datorită egalităţilor (11.24) şi (11.30) avem

Z x
(ζ− 1 )
1 e2 ζ
J−n (x) = Jn (−x) = n+1
dζ.
2πi C ζ

In această integrală facem schimbarea de variabilă ζ = z1 care transformă

cercul C, cu centrul ı̂n origine şi cu raza ρ, ı̂n cercul C1 , cu centrul ı̂n origine
şi cu raza ρ1 = ρ1 . Deci

Z x
(ζ− 1 )
1 e2 ζ
J−n (x) = −n+1
dζ = c−n , n = 1, 2, 3, . . . (11.31)
2πi C1 ζ

deoarece, datorită teoremei lui Cauchy, cercul C1 poate fi ı̂nlocuit cu C.

Aşadar, avem dezvoltarea ı̂n serie Laurent ı̂n jurul originii :
x
(ζ− ζ1 )
X
e2 = Jn (x)ζ n (11.32)
−∞<n<∞

x
(ζ− 1 )
Pentru acest motiv ζ 7−→ ϕ(ζ, x) = e 2 ζ se numeşte funcţia genera-
toare a funcţiilor lui Bessel de prima speţă şi de ordin ı̂ntreg, notate cu
Jn .
Egalitatea (11.32)©rămâne
ª adevărată şi pentru x = 0, deoarece J0 (0) = 1
şi Jn (0) = 0, ∀n ∈ ZZ 0 .
11.2. FUNCŢIILE LUI BESSEL 217

Teorema 11.15. Funcţiile Jn , n ∈ ZZ mai pot fi reprezentate prin următoarele

integrale : Z 2π
1
Jn (x) = eix sin θ e−inθ dθ (11.33)
2π 0
Z 2π
1
in Jn (x) = eix cos θ einθ dθ (11.34)
2π 0
Demonstraţie. Comparând formula (11.31), valabilă pentru n = 1, 2, 3, . . .
cu (11.30), unde n ∈ IN, putem afirma că egalitatea (11.30) are loc pentru
orice n ∈ ZZ.
In (11.30) vom lua raza ρ = 1. Notând ζ = eiθ , integrala pe C se
transformă ı̂ntr-o integrală pe intervalul [0, 2π],
Z 2π x (eiθ −e−iθ ) Z 2π
1 e2 iθ 1
Jn (x) = · ie dθ = eix sin θ e−inθ dθ
2πi 0 ei(n+1)θ 2π 0
şi formula (11.33) este demonstrată .
π
Dacă ı̂n (11.33) facem schimbarea de variabilă θ = 2 − τ , rezultă
Z − 3π Z − 3π
1 2
ix cos τ −in( π2 −τ ) n 1 2
Jn (x) = − e e dτ = (−1) eix cos τ einτ dτ
2π π 2π π
2 2

Funcţia de sub
£ semnul ¤ integral este periodică de perioadă 2π, deci intervalul
de integrare − 3π π
2 2 poate fi ı̂nlocuit cu [0, 2π]. Inmulţind apoi cu i ı̂n
, n

ambii membri obţinem egalitatea (11.34).

Corolarul 11.3. Funcţiile Jn , n ∈ IN admit şi următoarele reprezentări :

Z
1 π
Jn (x) = cos(x sin θ − nθ)dθ (11.35)
π 0
Z
1 π ix cos θ
in Jn (x) = e cos nθdθ (11.36)
π 0
Demonstraţie. In (11.33) şi (11.34), funcţiile de sub semnul integral au pe-
rioada 2π, deci intervalul de integrare [0, 2π] poate fi ı̂nlocuit cu [−π, π]. In
(11.33) avem eix sin θ · e−inθ = ei(x sin θ−nθ) , deci
Z π Z π
1 1
Jn (x) = cos(x sin θ − nθ)dθ + i sin(x sin θ − nθ)dθ.
2π −π 2π −π
Sub semnul integral avem ı̂n primul termen o funcţie pară ı̂n raport cu θ, ı̂n
al doilea o funcţie impară , deci
Z π Z π Z π
cos(x sin θ−nθ)dθ = 2 cos(x sin θ−nθ)dθ, sin(x sin θ−nθ)dθ = 0
−π 0 −π

şi formula (11.35) este demonstrată . Egalitatea (11.36) se obţine analog

din (11.34).
218 CAPITOLUL 11. FUNCŢII SPECIALE

11.2.4 Funcţiile lui Bessel modificate

In diverse probleme de fizică şi tehnică se ı̂ntâlneşte ecuaţia lui Bessel
sub forma
x2 y 00 + xy 0 − (x2 + ν 2 )y = 0, ν ∈ IR. (11.37)
Cu schimbarea de variabilă ξ = ix, ecuaţia (11.37) va avea forma canonică

ξ 2 η 00 + ξη 0 − (ξ 2 − ν 2 )η = 0, (11.38)

unde η(ix) = y(x).

Conform Corolarului 11.2, soluţia generală a ecuaţiei (11.38) are forma

η(ξ) = aJν (ξ) + bYν (ξ)

cu a şi b constante complexe arbitrare, deci ecuaţia (11.37) va avea soluţia

generală
y(x) = aJν (ix) + bYν (ix).
Inlocuind ı̂n (11.21) pe x cu ix, obţinem
X 1 ³ x ´ν+2p
Jν (ix) = iν (−1)k · .
p!Γ(ν + p + 1) 2
p≥0

Observăm că
π X 1 ³ x ´ν+2p
Iν (x) = e−iν 2 Jν (ix) = (−1)k · (11.39)
p!Γ(ν + p + 1) 2
p≥0

ia valori reale pentru ν ∈ IR. Funcţia Iν este soluţie a ecuaţiei (11.37).

Dacă ν nu este număr natural, o a doua soluţie particulară a ecuaţiei
(11.37), liniar independentă faţă de prima, se obţine analog din Jν (ix) sau
direct din (11.39) schimbând ν cu −ν. In acest caz soluţia generală a ecuaţiei
(11.37) se poate scrie sub forma

y(x) = aIν (x) + bI−ν (x)

cu a, b constante reale arbitrare (ı̂n ipoteza ν ∈ IR, x ∈ IR).

Dacă ν ∈ N , datorită relaţiilor
π π
Jn (ix) = ein 2 In (x), J−n (ix) = e−in 2 I−n (x), ∀x ∈ IR,

(11.24) devine
I−n = In , ∀n ∈ IN. (11.40)
Pentru a construi soluţia generală a ecuaţiei (11.37), ı̂n ipoteza ν ∈ N , se
consideră funcţia Kν , de valori
π I−ν (x) − Iν (x)
Kν (x) = · , ν ∈ [0, ∞) \ IN (11.41)
2 sin νπ
11.2. FUNCŢIILE LUI BESSEL 219

care ı̂mpreună cu Iν formează un sistem fundamental de soluţii pentru

ecuaţia (11.37), ∀ν ∈ [0, ∞) \ IN. Dacă ν = n ∈ IN, Kν se ı̂nlocuieşte
cu funcţia Kn , definită prin
· ¸
1 n ∂I−ν ∂Iν
Kn (x) = lim Kν (x) = (−1) − . (11.42)
ν→n 2 ∂ν ∂ν ν=n

Definiţia 11.7. Funcţiile Iν , I−ν având valorile

π π
Iν (x) = e−iν 2 Jν (ix), I−ν (x) = eiν 2 J−ν (ix)

∀x ∈ IR cu ν ∈ [0, ∞) se numesc funcţiile lui Bessel de prima speţă

modificate.
Funcţiile Kν definite prin (11.41) şi (11.42) se numesc funcţiile lui
Bessel de speţa a doua modificate.
Funcţiile lui Bessel modificate se mai numesc şi funcţii Bessel de ar-
gument pur imaginar.
Rezultatele obţinute pot fi formulate astfel :

Teorema 11.16. Soluţia generală a ecuaţiei (11.37) cu ν ∈ [0, ∞) poate fi

scrisă sub forma
y(x) = aIν (x) + bKν (x),
unde Iν şi Kν sunt funcţiile lui Bessel modificate de prima speţă , respectiv
de speţa a doua, iar a, b sunt constante reale arbitrare.

Observaţia 11.7. In electrotehnică se ı̂ntâlneşte funcţia de valori

π X 1 ³ x ´2p
I0 (xei 4 ) = ip · , x ∈ IR.
(p!)2 2
p≥0

Punând ı̂n evidenţă partea reală şi partea imaginară se obţin funcţiile lui
Thomson (Lord Kelvin), notate ber, bei (se citeşte bessel-real, respectiv
bessel-imaginar),

1 ³ x ´4 1 ³ x ´8
ber(x) = 1 − · + · + ...
(2!)2 2 (4!)2 2

1 ³ x ´2 1 ³ x ´6 1 ³ x ´10
bei(x) = · − · + · + ...
(1!)2 2 (3!)2 2 (5!)2 2
Analog se definesc funcţiile ker şi kei (kelvin-real, kelvin-imaginar)
π
K0 (xei 4 ) = ker(x) + ikei(x).

Exemplul 11.5. Să se dezvolte ı̂n serie Fourier ı̂n raport cu θ funcţiile
eix sin θ , cos(x sin θ), sin(x sin θ).
220 CAPITOLUL 11. FUNCŢII SPECIALE

Demonstraţie. Vom dezvolta ı̂n serii de puteri ale lui t funcţia

" ¡ xt ¢2 ¡ xt ¢3 #" ¡ x ¢2 ¡ x ¢3 #
xt x xt x xt x
e 2 − 2t = e 2 e 2t = 1 + + 2 + 2 + ... · 1 − + 2t − 2t + . . . =
2 2! 3! 2t 2! 3!

= c0 + c1 t + c2 t2 + c3 t3 + . . . + c−1 t−1 + c−2 t−2 + c−3 t−3 + . . .

Fiecare dintre coeficienţii cn este o serie infinită
¡ x ¢n ¡ x ¢n+2 ¡ x ¢n+4 ¡ x ¢n+6
(−1)k ³ x ´n+2k
∞
X
2 2 2 2
cn = − + − +. . . =
n! (n + 1)! 2!(n + 2)! 3!(n + 3)! k!Γ(n + k) 2
k=0

Deci cn = Jn (x). Aşadar,

xt x
e 2 − 2t = J0 (x)+tJ1 (x)+t2 J2 (x)+t3 J3 (x)+. . .+t−1 J−1 (x)+t−2 J−2 (x)+t−3 J−3 (x)+. . . =

= J0 (x) + J1 (x)(t − t−1 ) + J2 (x)(t2 − t−2 ) + . . . .

Fie t = eiθ = cos θ + i sin θ. Atunci

t2 = cos 2θ + i sin 2θ

t−2 = cos 2θ − i sin 2θ

...............
xt x x iθ
− 2t (e −e−iθ )
Avem e 2 =e 2 = eix sin θ , deci

eix sin θ = J0 (x)+2[J2 (x) cos 2θ+J4 (x) cos 4θ+. . .]+2i[J1 (x) sin θ+J3 (x) sin 3θ+. . .]

sau
∞
X
eix sin θ = J0 (x) + 2 [J2k (x) cos 2kθ + iJ2k−1 (x) sin(2k − 1)θ]. (11.43)
k=1

Pentru a dezvolta celelalte funcţii observăm că

eix sin θ = cos(x sin x) + i sin(x sin x)

deci
∞
X
cos(x sin x)+i sin(x sin x) = J0 (x)+2 [J2k (x) cos 2kθ+iJ2k−1 (x) sin(2k−1)θ]
k=1

Egalând părţile reale şi cele imaginare obţinem

∞
X
cos(x sin x) = J0 (x) + 2 J2k (x) cos 2kθ
k=0
11.2. FUNCŢIILE LUI BESSEL 221

∞
X
sin(x sin x) = 2 J2k−1 (x) sin(2k − 1)θ
k=0
π
Dacă ı̂n (11.43) ı̂nlocuim θ cu 2 − θ obţinem
∞
X
ix cos θ
e = J0 (x) + 2 ik cos kx,
k=1

de unde rezultă
∞
X
cos(x cos x) = J0 (x) + 2 (−1)k J2k (x) cos 2kθ
k=1

∞
X
sin(x cos x) = 2 (−1)k J2k+1 (x) sin(2k + 1)θ
k=0

Exemplul 11.6. Să se determine soluţia ecuaţiei diferenţiale

x2 y 00 + (1 − 2ν)xy 0 + ν 2 (x2ν + 1 − ν 2 )y = 0.

Demonstraţie. Facem schimbarea de variabilă x = tα , urmând ca α să fie

determinat convenabil astfel ı̂ncât ecuaţia să se reducă la o ecuaţie Bessel.
Avem
dy dy dt dy 1 1−α
y0 = = · = · ·t
dx dt dx dt α
µ ¶ µ ¶
00 dy 0 dy 0 dt d 1 1−α dy 1 1−α
y = = · = ·t · · ·t =
dx dt dx dt α dt α
· ¸µ ¶
1 −α dy 1 1−α d2 y 1 1−α
= (1 − α)t + t t
α dt α dt2 α
Ecuaţia devine
· ¸µ ¶
2α 1 −α dy 1 1−α d2 y 1 1−α dy 1 1−α
t (1 − α)t + t 2
t + (1 − 2ν)tα · ·t +
α dt α dt α dt α

+ν 2 (t2να + 1 − ν 2 )y = 0
sau
d2 y dy
t2 + (1 − 2να)t + α2 ν 2 (t2να + 1 − ν 2 )y = 0
dt2 dt
1
Vom lua α = ν pentru a avea t2 ı̂n ultima paranteză . Ecuaţia se scrie

d2 y dy
t2 2
− t + (t2 + 1 − ν 2 )y = 0. (11.44)
dt dt
222 CAPITOLUL 11. FUNCŢII SPECIALE

Vom face schimbarea de funcţie y = tβ · z(t), iar β va fi determinat din

condiţia ca coeficientul lui t dy
dt să fie 1.
Avem
dy dz
= βtβ−1 z + tβ
dt dt
2
d y 2
β−2 β−1 dz β−1 dz βd z
= β(β − 1)t z + βt + βt + t
dt2 dt dt dt2
β
Inlocuind ı̂n ecuaţia (11.44) şi simplificând cu t obţinem ecuaţia
d2 z dz
t2 2
+ (2β − 1)t + z(β 2 − 2β + 1 + t2 − ν 2 ) = 0
dt dt
Din condiţia 2β − 1 = 1, rezultă β = 1, iar ecuaţia este
d2 z dz
t2 2
+ t + z(t2 − ν 2 ) = 0.
dt dt
Această ultimă ecuaţie este forma canonică a ecuaţiei Bessel, deci soluţia ei
este z(t) = c1 Jν (t) + c2 Yν (t). Atunci soluţia generală a ecuaţiei date este
y(x) = xν [c1 Jν (xν ) + c2 Yν (xν )].
Exemplul 11.7. Să se determine soluţia ecuaţiei diferenţiale
xy 00 − 2py 0 − cxy = 0.
Demonstraţie. Facem schimbarea de funcţie y(x) = xα z(x). Avem
dy dz
y0 = = αxα−1 z(x) + xα
dx dx
dy 0 dz d2 z
y 00 = = α(α − 1)xα−2 z + 2αxα−1 + xα 2
dx dx dx
Ecuaţia devine
x2 z 00 + (2α − 2p)xz 0 + (α2 − α − 2pα − cx2 )z = 0.
Vom lua 2α − 2p = 1 pentru ca xz 0 să aibă coeficientul 1, deci α = p + 21 şi
ecuaţia se scrie
" µ ¶2 #
√ 1
x2 z 00 + xz 0 + (i cx)2 − p + z = 0.
2
√
Dacă ı̂n ultima ecuaţie se face schimbarea de variabilă i cx = t, se obţine
ecuaţia "
2z
µ ¶2 #
d dz 1
t2 2 + t + t2 − p + z = 0.
dt dt 2
¡ ¢2
Ecuaţia a fost adusă la formna canonică Bessel cu ν 2 = p + 12 , iar soluţia
esi este h √ √ i
1
y = xp+ 2 c1 Jp+ 1 (i cx) + c2 Yp+ 1 (i cx) .
2 2
11.2. FUNCŢIILE LUI BESSEL 223

Exemplul 11.8. Să se determine soluţia ecuaţiei diferenţiale

x2 y 00 + (x + 2)x2 ctg xy 0 + (xctg x − ν 2 )y = 0.

1
Demonstraţie. Facem schimbarea de funcţie y(x) = sin x z(x). Avem

cos x 1 0
y0 = − z+ z
sin x sin x
1 00 cos x 0 1 + cos2 x
y 00 = z −2 z + z
sin x sin x sin3 x
Astfel ecuaţia devine :

x2 z 00 + xz 0 + (x2 − ν 2 )z = 0
1
şi are soluţia z(x) = c1 Jν (x) + c2 Yν (x). Deci y(x) = sin x [c1 Jν (x) + c2 Yν (x)].
Bibliografie

[1] Th. Angheluţă , Curs de teoria funcţiilor de variabilă complexă Ed.

Tehnică , Bucureşti, 1957 .
[2] A. Angot, Complemente de matematici pentru inginerii din elec-
trotehnică şi din telecomunicaţii, Editura Tehnică , Bucureşti, 1966.
[3] Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu, M. Postolache, Algebră liniară . Geome-
trie analitică , diferenţială . Ecuaţii diferenţiale. Culegere de probleme,
Editura ALL, Bucureşti, 1994.
[4] V. Barbu, Ecuaţii diferenţiale, Editura Junimea, Iaşi, 1985.
[5] V. Brânzănescu, O. Stănăşilă , Matematici speciale. Teorie, exemple,
aplicaţii, Editura ALL, Bucureşti, 1994.
[6] P. Cocârlan, M. Roşculeţ , Serii trigonometrice şi aplicaţii, Editura
Academiei Române, Bucureşti, 1991.
[7] Mariana Craiu, M.N. Roşculeţ , Ecuaţii diferenţiale aplicative. Prob-
leme de ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul I, Editura Didactică şi
Pedagogică , Bucureşti, 1971.
[8] Tania-Luminiţa Costache, Gh. Oprişan, Transformări integrale, Edi-
tura Printech, Bucureşti, 2004.
[9] Tania-Luminiţa Costache, Analiză matematică . Noţiuni teoretice.
Aplicaţii, Editura Printech, Bucureşti, 2006.
[10] Tania-Luminiţa Costache, Matematici speciale. Culegere de probleme,
Editura Printech, Bucureşti, 2008.
[11] V. Ditkine, A. Proudnikov, Transformations intégrales et calcul
opérationnel, Editions MIR-Moscou, 1978.
[12] G. M. Fihtenholţ , Curs de calcul diferenţial şi integral, Editura Tehnică
Bucureşti, 1965.
[13] A. Halanay, Ecuaţii diferenţiale, Editura Didactică şi Pedagogică , Bu-
cureşti, 1972.

224
BIBLIOGRAFIE 225

[14] D. V. Ionescu, Ecuaţii diferenţiale şi integrale, editia a doua, Editura

Didactică şi Pedagogică , Bucureşti.

[15] D. V. Ionescu, C. Kalik, Ecuaţii diferenţiale ordinare şi cu derivate

parţiale, Editura Didactică şi Pedagogică , Bucureşti, 1965.

[16] O. Kreindler, Curs de matematici superioare, Editura Tehnică , Bu-

cureşti, 1956.

[17] Ioana Luca, Gh. Oprişan, Matematici avansate, Editura Printech, Bu-
cureşti, 2001.

[18] Gh. Marinescu, Teoria ecuaţiilor diferenţiale şi integrale, Editura Di-
dactică şi Pedagogică , Bucureşti, 1963.

[19] O. Mayer, Teoria funcţiilor de o variabilă complexă , vol.1, Ed.

academiei R.S.R., Bucureşti, 1981.

[20] Gh. Micula, Paraschiva Pavel, Ecuaţii diferenţiale şi integrale prin prob-
leme şi exerciţii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989.

[21] Gh. Mocică , Probleme de funcţii speciale, Editura Didactică şi Peda-
gogică , Bucureşti, 1988.

[22] G. Moroşanu, Ecuaţii diferenţiale. Aplicaţii, Editura Academiei, Bu-

cureşti, 1989.

[23] Luminiţa Lemnete-Ninulescu, Alina Niţă , Ana Niţă , Matematici spe-

ciale. Teorie. Exemple. Probleme rezolvate , Editura Printech, Bu-
cureşti, 2006.

[24] S. Nistor, I. Tofan, Introducere ı̂n teoria funcţiilor complexe, Ed. Univ.
Al. I. Cuza, Iaşi, 1997.

[25] Alina Niţă , Tania-Luminiţa Costache, Raluca Dumitrescu, Matematici

speciale. Noţiuni teoretice. Aplicaţii., Editura Printech, Bucureşti, 2007.

[26] V. Olariu, Tatiana Stănăşilă , Ecuaţii diferenţiale şi cu derivate parţiale,

Editura Tehnică , Bucureşti, 1982.

[27] V. Olariu, V. Prepeliţă , Teoria distribuţiilor. Funcţii complexe şi

aplicaţii, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică , Bucureşti, 1986.

[28] M. Olteanu, Analiză matematică . Noţiuni teoretice şi probleme rezol-

vate, Editura Printech, Bucureşti, 2004.

[29] A. Papoulis, The Fourier integral and its applications, McGraw Hill
Book Co., New York, 1962.
226 BIBLIOGRAFIE

[30] Garofiţa Pavel, Floare Tomuţa, I. Gavrea, Matematici speciale, Ed.

Dacia, Cluj-Napoca, 1981.
[31] E. Rogai, Exerciţii si probleme de ecuaţii diferenţiale şi integrale, Edi-
tura Tehnică , Bucureşti, 1965.
[32] V. Rudner, Probleme de matematici speciale, Editura Didactică şi Ped-
agogică , Bucureşti, 1970.
[33] I. A. Rus, Paraschiva Pavel, Ecuaţii diferenţiale, Ediţia a doua, Editura
Didactică şi Pedagogică , Bucureşti, 1982.
[34] V. I. Smirnov, Curs de matematici superioare II, Editura Tehnică ,
Bucureşti, 1954.
[35] V. I. Smirnov, Curs de matematici superioare III. Partea II, Editura
Tehnică , Bucureşti, 1955.
[36] D. Stanomir, O. Stănăşilă, Metode matematice ı̂n teoria semnalelor,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1980.
[37] V. V. Stepanov, Curs de ecuaţii diferenţiale, Editura Tehnică , Bu-
cureşti, 1955.
[38] M. Stoka, Culegere de probleme de funcţii complexe, Ed. Tehnică , Bu-
cureşti, 1965.
[39] M. Stoka, Funcţii de variabilă reală şi funcţii de variabilă complexă ,
Ed. Didactică şi Pedagogică , Bucureşti, 1964.
[40] R. D. Stuart, Introducere ı̂n analiza Fourier cu aplicaţii ı̂n tehnică ,
Editura Tehnică , Bucureşti, 1971.
[41] I. Gh. Şabac, Matematici Speciale, Ed. Didactică şi Pedagogică , Bu-
cureşti, 1981.
[42] N. Teodorescu, V. Olariu, Ecuaţii diferenţiale şi cu derivate parţiale,
vol. II, Editura Tehnică , Bucureşti, 1979.
[43] Rodica Trandafir, Probleme de matematici pentru ingineri, Editura
Tehnică , Bucureşti, 1977.
[44] C. Tudosie, Probleme de ecuaţii diferenţiale, Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 1990.
[45] S. Turbatu, Funcţii complexe de variabilă complexă , Universitatea Bu-
cureşti, Facultatea de Fizică , 1980.
[46] N. Wiener, Integrala Fourier şi unele aplicaţii, Gosudarstvennoe Izd.,
Moskva, 1963.