Mocan Marian - Logistic Z CAPITOLULI DEFINIREA SI TIPOLOGIA LOGISTICII SI A SISTEMELOR LOGISTICE 1.1. Definifii si terminologie Conceptul de sistem apare in forme incipiente in filosofia anticd greaca. Facand afirmatia ca "intregul este mai mult decat suma partilor", Aristotel va defini primul notiunea de sistem. Aceasta notiune va evolua in timp de-a lungul a mai mult de 2000 ani, cand, la inceputul secolului XX, Ludwig von Bartalanffy (1901-1973), va defini corect sistemul, intemeind o noua stiinta - SISTEMOLOGIA (TEORIA SISTEMELOR). in [122] se defineste sistemul ca fiind o multime de componente (elemente), care, in limitele anumitor conditii de spatiu si timp interactioneaza si functioneaz, asigurand obtinerea unui rezultat. Cu exceptia omului si a sistemelor ce includ omul, rezultatul este inconstient si reprezinta finalitatea, adic& rezultatul interactiunii sistemului considerat cu alte sisteme. Ierarhia sistemelor este infinité fiecare sistem fiind un subsistem al altuia mai cuprinzator. in [143] sistemul este un ansamblu complex de elemente (principii, reguli, norme, forte) aflate in interactiune, formand un tot organizat, care pune ordine intr-un domeniu de gandire teoreticd, reglementeaza clasificarea notiunilor si tezelor dintr-un anumit domeniu stiintific care permite desfasurarea normala a activitatilor practice, potrivit scopului urmarit. Logistica a constituit dintotdeauna o activitate esentialé a umanitatii (de exemplu serviciile de aprovizionare ale armatei). Cu toate acestea, ea nu a fost perceputa intotdeauna si in toate domeniile de activitate la adevarata ei valoare. Importanta logisticii a crescut 0 daté cu dezvoltarea economica a omenirii de-a lungul secolelor. Prima operatie de mare amploare la realizarea careia logistica a avut un rol foarte important a fost debarcarea aliatilor in Normandia la 6 iunie 1944. Aceasti operatiune spectaculoasa si dificilé a presupus o organizare GpMocan Marian - Logistici 2 perfecté a actiunii din punct de vedere logistic (cu mijloacele specifice timpului). Pregatirea debarcarii, a fost experimentata de ctre sefii militari mai jntdi in planificarea si organizarea bombardamentelor pe timp de noapte efectuate de aviatia aliaté asupra Germaniei. Organizarea logistica ireprosabild (a formatiilor de lupta, a incarcdturii explozive purtate de ciitre fiecare avion in parte, a traseelor urmate de catre avioane, a bombardamentului efectiv etc.) a reusit s& compenseze de multe ori superioritatea tehnicii de lupté germane gi s& duc la niste rezultate semnificative. Formele actuale ale logisticii au inceput s4 apara in S.U.A. dupa 1950. Totusi unii autori [141], afirma cA la mijlocul anilor ’40 se vorbea deja despre conceptul de logistic integrata. Ei araté faptul cA se vorbea despre logistica de distributie aceasta fiind privité in strans& legatura cu logistica de aprovizionare si cu logistica intend de productie. "Asociatia Internationala a Specialistilor in Logistica de Intreprindere" [164], afirma urmatoarele: Logistiea constituie ansamblul activitatilor care au ca scop transportarea, livrarea cu cheltuieli minime gi in termenul cerut a unei anumite cantitati de produs 1a locul unde exist o cerere pentru acest produs (material, informatie etc). in Germania [40], se considera cA logistica are ca scop conceperea, dirijarea, reglarea si realizarea intregului flux de energie, informatii, persoane dar in special al materiei prime si produselor in cadrul sistemelor dar si intre sisteme. Aceeasi sursé defineste logistica, ca find notiunea care descrie procesul de planificare, implementare si control eficient al costurilor efective privind fluxurile de materii prime si materiale, stocarea lor, precum si informatiile privind intregul traseu al fluxului de la punctul de origine la punctul final, totul fcdndu-se pentru a satisface cererile clientilor. O definitie intalnita in literatura de specialitate din fara [17], araté ca logistica este stiinta care giseste solutiile optime pentru localizarea si amplasarea activitatilor, aprovizionarea, transportul si distributia produselor, organizarea fluxurilor materiale si informatii in vederea obtinerii celei mai bune rentabi in [67], se considera c& logistica comerciala si industriala constituie ansamblul activitatilor ce au ca scop afluirea, in conditiile unor costuri minime, a cantitatilor dintr-o categorie de bunuri materiale, la locul si timpul unde exist la un moment dat o cerere motivata. Aceiasi sursa defineste logistica ca fiind acea activitate, care, utilizind tehnici variate de ambalare, manipulare, depozitare si transport, cuprinde ansamblul operatiilor legate de miscarea fizic’ a bunurilor materiale, de gestionare, pregatirea comenzilor, constituirea loturilor de livrare si distribuire a acestora, urm&rind optimizarea, intr-o conceptie unitaré a acestui proces ca un tot integrat, de la locul de productie pana la locul de utilizare sau de consum, in scopul ca materiile prime, materialele, semifabricatele, subansamblurile si Capitola TMocan Marian - Logistica 3 produsele finite sA se gaseasca in cantitatile prevazute, unde si cand este necesar si in conditiile unor cheltuieli minime. fn [30] logistica este definité ca fiind procesul de planificare, implementare si control a eficientei fluxurilor si depozitarii materiei prime, a stocarii bunurilor finite si a gestionarii informatiilor de la punctul de plecare la punctul de consum, in scopul satisfacerii cerintelor clientilor. in [173], logistiea de marketing este prezentati ca fiind un complex de activitati cuprinzand manipularea, transportul, sortarea, depozitarea produselor, _formarea sortimentului comercial, prepararea si executarea comenzilor, avand drept scop deplasarea fizicd a produsului de la producator la utilizatorul final la cele mai reduse costuri ocazionate de procesul distributiei. in [53], se defineste doar logistica aprovizionarii, care reprezinta ansamblul de activitati ce cuprinde manipularea, transportul, sortarea, depozitarea produselor, formarea lotului de livrare, primirea si executarea comenzilor, avand drept scop deplasarea fizicd a produsului de la producator la utilizatorul final, cu cele mai reduse cheltuieli.fn [16], se considera ca logistica este activitatea de asigurare materiala. Printr-o asemenea viziune se integreazi aprovizionarea materiald in activitatea de ansamblu a intreprinderii, sfera de cuprindere a logisticii fiind mult mai extinsa. in Fig. 1.1 se va prezenta sfera de cuprindere a logisticii, incepand cu piata de vanzare si studiul de marketing prin care se determina necesititile acestei piefe si pana la piafa de aprovizionare in care se face aprovizionarea conform necesitatilor. Se observa din aceasta figura cd logistica are o larga sfera de cuprindere, actionand intr-o masura mai mare sau mai micd, de-a lungul intregului lant de productie si comercializare Dup& cum se observa din definitiile de mai sus, rolul si locul logisticii nu este uniform definit, fiecare autor avnd pareri proprii, privind in special aria de cuprindere a logisticii. Nici componentele logisticii si rolul acestor componente nu sunt suficient de bine definite. Se observa cA unii autori percep logistica doar din punct de vedere al fluxurilor materiale, alti autori se refera doar la logistica aprovizionarii, iar altii doar la logistica de marketing sau la distributia fizicd a produselor. De altfel, in literatura romaneasca si straind studiaté, nu am gasit nici o sursa bibliograficd care si se ocupe de logistici in ansamblul sdu, si incerce si o definesca la modul global, si-i defineascd componentele si rolul ei concret in activitatea social economica. Afirmatia unanim acceptata de c&tre toate sursele, este aceea ca logistica se ocupa cu asigurarea resurselor la locul si in momentul cerut de catre utilizator/consumator. Plecand de la cele de mai sus, se poate considera cd logistica este o stint care cuprinde un complex de activitati ce au ca scop conceperea, realizarea fizic, organizarea si optimizarea tuturor fluxurilor tehnologice din interiorul si/sau exteriorul unui sistem, astfel incat 0 cerere s& fie onorati in cel mai scurt timp posibil gi la cele mai scdzute costuri. Capitotui tMocan Marian - Logistica Piata de vanzare Subsistemul desfacere-vanzari Subsistemul productie Subsistemul aprovizionare materiala Piata de aprovizionare Capitola T Studiu de marketing i Clienti reali si potentiali i Cerere t IContracte si co- menzi acceptate [Plan si programe lde vanzare Stocuri de prod. finite t IPlan si programe de producti t Fabricatie f INecesitati de con- sum productiv Stocuri de materiale Pian si programe \de aprovizionare Materiale refolosibile’ t IStudiu de piata si alegere furnizori ‘Negociere, con- ltracte, conventiiMocan Marian - Logistica 5 Pe scurt logistica poate fi definita prin cei 8 D. Astfel logistica asigura produsul dorit, in cantitatea dorité, in conditiile dorite, la locul desemnat, la timpul dorit, la clientul desemnat, la costul dorit si in calitatea dorité de consumator. Activitatile componente ale sistemelor logistice sunt: manipularea, transportul, asteptarea, depozitarea, formarea unitatii logistice (unitatii de incarc&tura), controlul. Prin intermediul acestor activitati se realizeazd aprovizionarea cu materi prime, materiale, combustibil, energie se sprijina fabricarea produsului si se realizeaza distributia produsului finit. Manipularea ( Ge» = este 0 activitate care presupune deplasarea unui obiect sau unitati de incdréAtura in raza locului de munca sau in apropierea lui. Distanta de deplasare in cazul manipularii depinde de tipul locului de munca si de dimensiunile obiectului. fn literatura studiata nu se gaseste o definire exact in spatiu a lungimii deplasarii obiectelor pe orizontala sau pe verticala in cazul manipularii. Pentru a incerca o delimitare cat mai exacté a acestei lungimi, obiectele se pot imparti in trei categorii de dimensiuni: - obiecte micro - cu dimensiunea maxima (lungimea) de pani la 1 cm - obiecte mezo - cu dimensiunea maxima (lungimea) de pana la 1 m - obiecte macro - cu dimensiunea maxima (lungimea) de pana la 100 m Dupa studierea deplasarii executate de aceste trei categorii de obiecte am ajuns la concluzia ca se efectueazi o manipulare (si nu un transport intern) in cazul in care deplasarea nu va depasi de 5 ori lungimea maxima a obiectului. La deplasari mai mari se poate considera cd vom avea transport intern. Manipularea se realizeazi prin preluarea (apucarea) obiectului, ridicarea, deplasarea pe orizontala saw/si pe verticala si depunerea obiectului. Manipularea se poate face manual, mecanizat si combinat functie de dimensiunea pieselor si de distanta la care se vor deplasa acestea. Transportul ( ') - reprezinta activitatea de deplasare a obiectelor (unitatilor logistice) in spatiu pe o anumita distant, care trebuie sa fie mai mare decat in cazul manipularii (de peste 5 ori dimensiunea maxima a obiectului). Dupa locul unde se desfagoara, transportul poate sa fie: - Transport intern (in interiorul intreprinderii) - in acest caz transportul se realizeazi intre sectii si sectoare de activitate precum si in interiorul acestora, intre spatii de depozitare, puncte de primire si de expeditie, puncte de verificare si control etc.. Deplasarea se poate face cu ajutorul unor mijloace de transport intern specifice (electrocare, robocare, electro gi motostivuitoare, tractoare, etc.). Distanta maxima parcursa in cadrul acestui transport nu poate fi precis definiti, ea depinzind de lungimea traseelor din interiorul intreprinderii. Capitolul TMocan Marian - Logistic’ 6 - Transport extern (in exteriorul intreprinderii) - in acest caz transportul se face pe distante medii si lungi cu mijloace de transport adecvate masei, gabaritului si cantitatilor de marfuri necesare aprovizionarii/distributiei (autocamioane, autotrenuri, vagoane, vapoare etc.) Asteptarea (D) - este o stafionare care are loc atunci cdnd nu este posibila executarea unei anumite activitati sau operatii asupra obiectelor muncii sau a unitatilor logistice (unitatilor de inc&rc&tura). Asteptarea se considera cA se desfagoara daca stationarea este mai mica de 0 zi. De obicei o asteptare de una sau mai multe zile este considerata o depozitare temporaria. Depozitarea (V) - reprezinta activitatea de stocare a obiectelor sau a unitatilor logistice (unitatilor de inc&rcdturé) pe un anumit interval de timp. Functie de marimea intervalului de timp exista: - depozitare temporara cénd timpul de depozitare este mai mica sau egala de 3 zile - depozitare efectiva cand timpul de depozitare este mai mare de 3 zile Depozitarea se poate face la locurile de munca in spatii special amenajate, la platformele si rampele de incarcare-descarcare, sau in depozite special construite in acest scop in functie de tipul, natura si forma obicctclor si a unititilor logistice (unitatilor de incarcétura) ce vor fi depozitate. in timpul depozitarii, acestea sunt oprite s& faca deplasari nejustificate. Formarea unitafii logistice (unitatii de inedredtura) (LJ) - reprezinta activitatea de pregatire si grupare intr-un tot coerent, in limitele unor anumite dimensiuni gi greutati a mérfurilor de acelasi tip (in majoritatea cazurilor), ambalate sau neambalate, care pastreazi un caracter de permanenta pe toataé durata activitatilor de manipulare, control, transport, asteptare, depozitare, de la locul de formare pana la locul de utilizare. Dimensionarea unitatii logistice (unitatii de incarcatura) depinde de: - natura si felul marfurilor; - posibilitatea de livrare in ambalaj sau nu; - felul si dimensiunile unitatii de ambalare; - tipul si dimensiunea mijloacelor de transport; - standardele si conventiile interne si internationale, etc. De aceea, dimensiunile unitatii de incarctura trebuie in general s& aiba la baz4 un modul care s permitd gruparea acestora, astfel incat si se inscrie ca submultipli ai dimensiunii mijloacelor de transport si ai spatiilor de depozitare. Un astfel de sistem de dimensiuni implic& stabilirea pentru orice fel de marfa, a CapitolaMocan Marian - Logistic 7 unor formate sau ambalaje care s& permit constituirea de unitati logistice (de incdrc&tura) modulate, cu ajutorul crora se objine o eficienA economica maxima in timpul activitatilor logistice enumerate mai sus. Unitatea logistic (de inc&rc&tura) poate fi realizata dintr-un singur obiect sau prin gruparea mai multor obiecte, precum si a marfurilor in vrac sau in ambalaje usoare, pe palete, in conteinere sau in pachete. Controlul (C1) - este activitatea de verificare a concordantei dintre caracteristicile date in documentatia tehnicé a unui produs si caracteristicile efective realizate de respectivul produs in urma realizarii ciclului de prelucrare. Controlul poate si fie interoperativ sau/si final, calitativ saw/si cantitativ. in logisticd, controlul este de obicei cantitativ, cel calitativ realizfndu-se de obicei in timpul procesului de fabricare. 1.2. Sisteme logistice in unele lucrari de specialitate din tari se arati ca sistemul logistic este constituit din ansamblul mijloacelor (mana de lucru, uzine, mijloace de manipulare si de depozitare), prin care se actioneaz& pentru a realiza, in mod fizic, toate operatiile de fabricatie, de transport si de depozitare, permiténd sa se asigure afluirea materialelor de la furnizori pana la beneficiari, dupa ce acestea au suportat, pe parcurs, transformarile necesare pentru a deveni produse finite. Aceasta definitie este inconsecventa si neclara, incluzdnd si forta de munc& (mana de lucru) si uzina (probabil ca spatiu de manifestare). in literatura straina consultata [40] sistemul logistic este definit ca fiind sistemul care include toate fluxurile de materiale de la achizitionarea materiilor prime la livrarea produselor finite catre ultimul consumator, precum gi legaturile stabilite de fluxul informational atat cel de control ct si cel de inregistrare a miscdrii materialelor. Dupa cum se observa aceasta definitie este destul de restransa ca arie de activitate a logisticii, referindu-se doar la fluxurile de materii prime eliminand cele de energie si partial sistemul informational. Plecand de la cele afirmate anterior se poate considera cA sistemul logistic este sistemul care cuprinde toate procesele, fluxurile, structurile si programele de functionare aferente logisticii. in interiorul sistemelor logistice se desfagoara activitéti si procese de aprovizionare, transport, manipulare, asteptare, depozitare, control, formare unitate de incdrcatura, distributie. Un sistem logistic adaptat dup& [67] este reprezentat in Fig. 1.2. in aceasta figura se observa delimitate nou domenii componente ale sistemului logistic, de la furnizorii de materii prime pana la clientii finali. Astfel vom avea: Capitol TMocan Marian - Logistic’ 8 \/NINLY aA J\\IA . AOOAA = DAMM Fig. 1.2. Componentele unui sistem logistic - Domeniul I - furnizorii de materii prime si materiale determinafi prin numa, localizare, sortimente de marfa (materi prime), etc. - Domeniul II - transportul prin care se realizeazi aprovizionarea, determinat de tipul de transport utilizat, modul de manipulare al marfurilor transportate, frecventa loturilor si dimensiunea acestora. - Domeniul II - depozitarea materiilor prime, semifabricatelor si reperelor, pieselor de schimb, determinaté de capacitatea depozitelor, amplasarea acestora, organizarea lor interna, organizarea activitatilor logistice din cadrul acestora. Capitolul 1Mocan Marian - Logistica 9 ~ Domeniul IV - productia propriu zisa, caracterizata prin capacitatea de productie utilizata, volumul si sortimentatia marfurilor, dotarea cu mijloace de productie specifice, activitatile logistice utilizate. - Domeniul V - depozitele de produse finite, caracterizate prin capacitate, organizare interna, rulaj de marfa, amplasarea acestora, activitati logistice specifice. - Domeniul VI - transportul intre depozitele de produse finite si angrosistii mari, caracterizat prin cantitati transportate, mijloace de transport utilizate, numar de sortimente, trasee, loturi formate, activitati logistice specifice. - Domeniul VII - reteaua de angrosisti, caracterizati prin numir, amplasare, sortimentatie, rulaj, etc. - Domeniul VIII - distribuirea produselor de c&tre angrosisti, caracterizat prin mijloacele de transport utilizate, traseele folosite, cantitati si sortimente distribuite, activitatile logistice specifice. - Domeniul IX - utilizatorii/consumatorii finali ai produselor caracterizati prin localizarea geografic, sortimentatii cerute, periodicitate de realizare a aprovizionarii, etc. 1.3. Tipologia sistemelor logistice Dupa cum s-a aratat in subcapitolul 1.1, fiecare sistem este un subsistem al altuia mai mare. In teoria sistemelor, interschimbabilitatea nivelului (sistem, subsistem, element) este admis in conditiile schimbérii nivelului de evaluare. INTRARI PROCES TESIRI Substanta roduse/Servicii Energie — Informati Forfa de munca. ~~~ Fig. 1.3. Fluxurile de intrare si cele de iesire dintr-o intreprindere luata ca sistem CapitolMocan Marian - Logistica 10 in ceea ce priveste modul de abordare a logisticii, tipuri de logistic si de sisteme logistice, trebuie sa tinem seama de o serie de factori dintre care cei mai importanti ar fi: -tipurile de fluxuri de intrare in sistemul considerat; -tipurile de fluxuri de iesire din sistemul considerat -procesele si activititile logistice specifice care au loc in interiorul sistemului Pentru a exemplifica fluxurile de intrare si pe cele de iegire din sistem se analizeazA Fig. 1.3. care poate fi utilizati pentru orice tip de intreprindere. Trebuie remarcat faptul ca functionarea unei intreprinderi ca si cea din Fig. 1.3. presupune existenta (dupa unii autori) si a unor fluxuri financiare. Aceasta categorie de fluxuri sunt ins&, 0 categorie a fluxurilor infomationale, deoarece banii au ca principald functie aceea de a purta informatia despre valoare. Informatia poate fi transportatd si transmisa pe suport magnetic (calculatoare), prin fir (telefon, fax), unde radio sau pe suport de hartie. Fluxul de forta de munca aduce un aport energetic si informational in interiorul intreprinderii luata ca sistem. Fluxurile rezultante pot sa fie/sunt de tip substantiale, energetice, informationale. fn general un proces de productie are componentele aratate in Fig 1.4. Acestea sunt: Procesele de bazi formeazi continutul principal al procesului de productie in care are loc transformarea obiectelor muncii, prin diferite procese specifice de la materia prima pana la produsul finit. Procesele de baza pregatitoare au drept scop pregatirea materiei prime pentru intrarea acesteia in procesele urmatoare. Procesele de baza prelucrétoare au drept scop prelucrarea materiilor prime si materialelor pe care acestea le iau de la procesele pregatitoare, la dimensiunile gi caracteristicile cerute de documentatia aferenta acestora. Procesele de bazi de asamblare realizeaz’ operatiile finale care incheie procesul de productie, realizdnd produsul finit din proiectul de executic. Procesele de control final se executa cu aparate adecvate, aici intrand si eventualele probe $i incercari specifice care sunt cerute de tehnologia utilizata pentru realizarea respectivului produs. Procesele auxiliare au drept scop asigurarea condifiilor pentru ca procesele de baz si se desfagoare fara intreruperi gi cu eficienti maxima. Ele exist in toate tipurile de intreprinderi chiar daca in unele dintre acestea cu un volum mai redus. Procesele logistice au drept scop deservirea atat a proceselor de baza cat sia celor auxiliare. Din procesele logistice nu rezulta valori materiale ci doar servicii, acestea fiind ins& indispensabile pentru buna desfagurare a activitatii productive. CapitolulMocan Marian - Logistic’ Procese de productie Procese de bazi Procese auxiliare Procese logistice Procese Productia Manipularea | pregititoare | |) SDV materialelor si 4 produselor finite Procese Repararea Transp. intern al prelucritoare utilajelor al materialelor si produselor finite Procese de Productia gi distri- Depozitarea inter-| asamblare butia de energie mediara si finala Procese de Valorificarea control tehnic deseurilor Fig. 1.4, Clasificarea proceselor de productie 1.4, Clasificarea logisticii in literatura de specialitate studiaté nu se face o clasificare a logisticii tinand cont de criterii unitare, fiecare autor avand pareri proprii cu privire la acest lucru. De aceea este foarte necesar sa se structureze clasificarea logisticii luindu-se in considerare in primul rand natura proceselor si localizarea desfisurarii acestora. CapitoiulMocan Marian - Logistic 12 1) Logistica interna - se desfasoara in interiorul intreprinderii luaté ca sistem, are ca si activititi specifice manipularea, transportul intern, asteptarea, depozitarea, formarea unitatii de incdrcatura, controlul. Logistica interna se mai poate numi logistica productiei sau logistica engros deoarece se desfagoara in special in cadrul intreprinderilor productive sau in interiorul depozitelor marilor angrosisti, mai ales daca acestia realizeaz& pe langa depozitarea simpla si operatii de reimpachetare, dezmembrare, formare a comenzilor etc. jn literatura, nu se face o deosebire clara intre logistica intern si cea externa si nici intre activitatile specifice fiecareia. Logistica este considerata aceiasi, indiferent de locul unde se desfigoaré si de conditiile specifice de manifestare a componentelor logisticii. Se poate considera ca limita spatiala a logisticii interne este poarta intreprinderii (poarta de intrare a materiilor prime si materialelor precum si cea de distributie a marfurilor fabricate in respectiva intreprindere). Un sistem logistic din interiorul unei intreprinderi [67] este reprezentat schematic in Fig. 1.5. 2) Logistica extern - se desfasoara in exteriorul intreprinderii luata ca sistem. Ea are ca gi activitati specifice manipularea, transportul extern, asteptarea, depozitarea, controlul. Logistica externa poate fi impartita in doua categorii 2.1. - Logistica aprovizionarii - cuprinde manipularea, transportul extern, asteptarea, controlul (activitati prin care se realizeazd procesul de aprovizionare) si se refera la toate materiile prime, materialele, combustibilii, informatia, etc. necesare unei intreprinderi pentru o bund desfasurare a procesului de productie. Activitatile specifice logisticii aprovizionarii pot fi realizate de intreprinderea consideraté pentru ea insdsi sau de catre alte intreprinderi partenere, de obicei specializate pe acest tip de activitate. Aprovizionarea - reprezinta activitatea prin care se asigura resursele de materii prime, materiale, servicii etc., necesare consumului productiei, in volumul si structura care s& asigure o activitate cu o profitabilitate maxima a agentului economic. Canalele de aprovizionare pot fi: -directe - cind componentele necesare intreprinderii sunt aduse direct de la produc&tori. Avantajul acestor canale const in pret, care este cel al producatorului, iar ca dezavantaj ar fi distantele mari de unde ar trebui aduse unele componente necesare. Acest tip de canale se recomanda in cazul in care se aduc cantitéti mari de materii prime necesare si cand costul cu transportul acestora este mult mai mic decat adaosul practicat de intermediari. indirecte (prin intermediari) - cnd intre producatorul efectiv al materiei prime, materialelor, pieselor de schimb, etc. si consumator/utilizator se interpun intermediari (baze de aprovizionare, angrosisti, agenti de vanzare, etc.). Acest tip de canal de aprovizionare se recomanda in special in cazul in care se necesita cantitati mai reduse de materi prime si materiale. Capitola TMocan Marian - Logistica 3 Receptie + Wave Depozitare Control Ateliere de o 6 ° * - fabricatie Control 3 ‘ Depozitare intermediara (in sectia de fabricatie) Ateliere de asamblare Control Depozitare produse finite Verificare Pregatirea pt. expeditie Fig. 1.5. Sistemul logistic din interiorul unei intreprinderi Capitolul TMocan Marian - Logistica 4 2.2. - Logistica distributiei - cuprinde manipularea, transportul extern, asteptarea, depozitarea, controlul si se refera la distributia produselor executate de citre o intreprindere. Distributia poate fi Ricuti si de catre intreprinderea producatoare. in momentul de fata pe plan mondial au aparut ins& firme puternice care au ca si principal activitate doar distributia marfurilor. Distributia cuprinde toate activitatile care au ca scop trecerea unor produse sau bunuri de la producdtor (intreprindere producatoare) la consumator/utilizator (intreprindere utilizatoare/consumatoare a respectivelor produse sau persoane fizice). Ea are deci ca scop sa lege productia de consum. Rolul pe care distributia fl are, este urm&torul [Ristea Ana Lucia, 1996]: - de a regulariza migcarea bunurilor si serviciilor intre productie si consum, amortizénd, atunci cand apar, efectele negative ale fenomenelor conjuncturale ale piefei - de a informa producatorul asupra nevoilor gi dorintelor clientelei - de a satisface clientela, furnizandu-i un anumit numar de servicii Distributia se desfasoara in dublu sens fiind un dublu curent ca si in Fig. 1.6. 1 PRODUCTIE |. CONSUM 2 Fig. 1.6. Modul in care actioneaz distributia - de la producator la consumator, reprezentand de fapt anumite servi practicate de cAtre distributie pentru a pune bunurile si serviciile la dispozitia utilizatorului final (sageata 1) - de la consumator la producator, care reprezinti feed-back-ul si care transmite de fapt reactiile consumatorului la cea ce i se ofera si cea ce ar dori de fapt el sa primeasca (sageata 2) Tinand cont de cele de mai sus se poate afirma cA distributia are ca functii specifice, urmatoarele [141]: - Functia de disponibilizare, respectiv crearea utilititilor de timp, de spafiu si de posesie, cu alte cuvinte aducerea produsului in fata consumatorului, in momentul in care acesta are nevoie de el, in locuri accesibile, intr-o modalitate care s& permita intrarea in posesia lui; - Functia de informare, realizaté prin fluxul de informatii al intreprinderii, in dublu sens: de la producdtor la consumator (disponibilizare, caracteristici ale produselor aferente) si de la consumator catre producator (noi piefe potentiale, probleme curente ale comercializarii, piata concurentiala) - Functia de creare de cerere, sustinuta prin acordarea de servicii comerciale, prin asigurarea unui nivel corespunzitor de servire a clientilor, prin utilizarea metodelor de convingere, in sensul achizitionarii produselor firmei respective. CapitolaMocan Marian - Logistic Verigile care formeazi in general un lant de distributie sunt cuprinse in totalitate in Fig. 1.7. Producator extern 10 11 12 oo import ‘Vama tranzit export Agent Distribuitor Producator intern Bursa (broker) Magazin propriu mare (centre de ‘cumparare) Angrosist Py mijlociu si mic cn _ Refea de magazine rm Detailist VY YP Cumparator final * se utilizeazi in cazul in care cumpéritorul este o alta intreprindere care incorporeazi produsele cumparate in altele mai complexe sau in cazul vanzArii cu amanuntul far magazine (prin posta, prin telefon) Fig. 1.7. Tipuri de canale de distributie Capitol TMocan Marian - Logistic 16 Se poate aprecia c& existé 12 canale de baza pentru distributia produselor (cele prezentate in Fig. 1.7) din care evident pot deriva o alta multitudine. De altfel pentru cazurile 7, 8, 9, 10 si 11 s-au lasat libere opfiunile privind forma canalului de distributie (in lungime gi in latime) de la angrosistii mari in continuare, tocmai datorit& multitudinii de alternative existente. in interiorul acestor canale se desfasoara toate activititile componente ale logisticii interne. Canalele de distributie pot sa fie: - Canale scurte - 1, 2, 3 si 12; - Canale de lungime medie - 4; - Canale lungi - 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11. Verigile componente ale canalelor de distributie sunt urmatoarele: A - Producatorul extern - se considera ca este o intreprindere productiva care se aflé in exteriorul tri, iar marfurile sale sunt distribuite in diferite moduri, in general prin canale lungi (7, 8, 9, 10, 11) si mai rar prin canale scurte de distributie (12). B - Vama - este 0 institutie de stat care are rolul de a verifica marfurile care intra sau ies din tara. Ea este o verigd foarte importanta in special in stabilirea costurilor de distributie. Orice produs care intr definitiv, iese definitiv sau doar tranziteaz o tara este verificat la vam. Acestuia i se aplica sau nu taxele vamale aferente, in functie de legislatia specifica fiecarei tari. Vama poate fi amplasata la frontiera (obligatoriu), in diferite municipii sau orage mari cu o activitate importanté de import si de export, sau chiar la sediul agentului economic (este de fapt reprezentat prin agentii vamali care efectueaza vamuirea la domiciliul clientilor). Spre exemplu in Timisoara, la sediul firmelor Solectron, Continental etc. se desfasoara controlul vamal privind importurile si exporturile derulate de aceste firme. Prin aparitia acestor reglementari se fluidizeazi circulatia in vamele traditionale si se da un sprijin important marilor firme exportatoare. Rolul vamii se va diminua o dati cu intrarea Roméniei in Comunitatea Europeani, tinandu-se cont de faptul ci majoritatea schimburilor economice ale {4rii noastre se fac cu tari din interiorul acesteia. C - Agentul (mandatarul, reprezentantul) - este o persoand (angajata de c&tre firma pe care o reprezinta) sau o firma autorizati care reprezinti producatorul in vanzarea si cumpararea de bunuri. Ea poate de asemenea si fac& diferite aranjamente contractuale. Daca agentul este o persoand, de obicei el isi deschide un birou de reprezentare in capitala {arii considerate. D - Distribuitorul - este un individ sau o firma, recunoscut de producator si find preferat de ctre acesta pentru vanzarea unor produse dintr-o anumita zona geograficd. Aceasta zona poate cuprinde teritorii mai mari sau mai mici (de la caz la caz), inclusiv teritorii din mai multe {ari TepiotaMocan Marian ~ Logistica 0 E - Producatorul intern - este o intreprindere productiva localizata in interiorul {arii considerate, marfurile sale fiind distribuite in toate cele trei moduri si anume prin canale scurte (1, 2 si 3), medii (4) si lungi (5 si 6). F - Bursa - reprezintA o institutie fundamentala a economiei de piata prin intermediul c&reia sunt tranzactionate marfuri fungibile (care pot fi inlocuite cu altele de acelasi fel si in aceeasi cantitate), precum gi hartiile de valoare. Ea poate fi de doud tipuri: bursa de mérfuri si bursa de valori. Bursele pot fi organizate de c&tre unele cercuri de afaceri (firme) sawSi de catre stat. Ele isi desfasoara activitatea in localuri special destinate acestui scop, avand la baz un regulament riguros, care defineste toate conditiile de efectuare a operatiilor bursiere. Sustinerea financiara a burselor se face prin aplicarea unui comision variabil de la o bursa Ja alta, acest comision aplicdndu-se pe fiecare tranzactie desfSsurata. G - Brokerul - este o persoana fizicd specializata in mijlocirea si, respectiv, punerea in legdturd a vanzatorilor cu cumparatorii in vederea incheierii unor afaceri in cadrul unei burse. Ei actioneaza in interiorul bursei fiind un mijlocitor, vanzand si cumparand “produse” ale bursei in interesul altora, plata facdndu-se printr-un procent din valoarea trazactiei. Actualmente, la burse actioneazd firme de brokeraj care au ca si angajati acesti brokeri. in unele cazuri brokerii sunt angajatii bursei si se pun la dispozitia firmelor care actioneaza pe post de agent de bursa. H - Magazinul propriu - este 0 unitate de desfacere a marfurilor care poate fi detinut4 de cAtre un producator, un angrosist mare sau poate fi sub tutela guvernamentala (punctele de vanzare prin care se vand produsele monopol de stat). Este foarte util in special pentru producatori, pentru ca poate asigura lichiditati financiare curente, atat de necesare acestora. I - Angrosistul - este un intermediar in sistemul de distributie, a carui principala functie este aceea de a mentine stocuri pentru retelele de magazine sau pentru detailist si de a asigura o piat& locala pentru diferiti producatori. fn fanctie de marimea lor si mai ales de puterea lor financiara ei pot si fie: - angrosisti mari care se mai numesc si centre de cumparare - angrosisti mijlocii si mici J - Refeaua de magazine - un grup de unitati comerciale raspandite in teritoriu care de obicei functioneaz cu acelasi nume si au o politicd comerciala comuna. De multe ori aceasté refea preia si rolul de angrosist pentru aprovizionarea unitatilor proprii ale retelei. Modul de organizare si functionare al acestor retele difera de la un caz la altul. K - Detailistul - persoana sau firma care vinde utilizatorului final bunuri sau servicii, acestea fiind cumparate de obicei pentru uz personal. L- Cumparatorul final - este fie 0 persoana fizica, fie intreprinderi sau institutii publice gi/sau private. Acest cumpérator are din ce in ce mai putin timp ceea ce presupune elaborarea unei noi strategii a vanzirilor. Capivotui TMocan Marian - Logistic 18 Dupa cum se observa din Fig, 1.7, vanzarea se poate face in trei moduri: - Vanzarea direct - permite vanz&torului si pastreze controlul asupra intregului proces de comercializare, acesta fiind de fapt cel mai important avantaj al sau. Utilizarea unei vanzari de acest tip este recomandata in general in urmatoarele cazuri: - existenta unui numér limitat de cumpératori (pentru marfuri cu un grad mare de specializare) - concentrarea geografica ridicata a potentialilor cumparatori - comercializarea unor produse cu un nivel ridicat al inovatiei tehnologice si un grad ridicat de complexitate tehnicd care solicita servicii specifice postvanzare - Vanzarea_printr-un_intermediar - se practicd in general atunci cand adaosul aplicat de catre intermediar, este mai mic decat cheltuielile de transport care ar fi suportate in cazul in care producdtorul nu foloseste serviciile acestor intermediari. Avantajele de care dispune in acest caz producatorul sunt urmatoarele: - asigura vanzarea imediaté a produsului, stiut find faptul ca intermediarul comand in general din timp marfa pe care vrea si o achizitioneze - scazand stocurile de produse finite scad automat si costurile vizind depozitarea si gestionarea acestora - rotatia stocurilor si a fondurilor este mult mai rapida, ceea ce duce la o mai buna utilizare a mijloacelor banesti disponibile - interesul intreprinderii producatoare este axat spre realizarea de produse si spre cresterea productivitatii muncii ceea ce duce la o crestere a eficientei si o organizare mai bund a productiei Dezavantajul principal al acestei modalitati de vanzare este pierderea controlului asupra procesului de comercializare si uneori asupra politicilor de pret ce vor sustine respectivul produs. -_Vanzarea mixta - care este o combinatie a celorlalte doua. Aceasta forma se poate aplica in cazul in care piata cumparatorilor este imparfita in doua segmente de baza: - primul segment constituit dintr-un numar limitat de cumparatori dar care preiau ceea mai mare parte a produselor - al doilea segment este constituit dintr-un num&r mare de cumparatori, dar care preiau cantitafi mici de marf& Utilizarea unui anumit tip de vanzare depinde de mai multi factori de care intreprinderea produciitoare trebuie si fin’ seama cum ar fi: - tipul si caracteristicile produselor realizate gradul de cunoastere a piefei puterea financiaré a producdtorului Capitoiul TMocan Marian - Logistica 19 - strategia pe care a adoptat-o = legislatia economica specifica ariei luate in considerare - posibilitatile manageriale proprii, etc 1.5. Tipuri de comercianfi angros si rolul lor in lanful distributiei Din Fig, 1.7. se observa cA una dintre cele mai importante verigi din lantul distributiei sunt angrosistii. in ceea ce priveste selectarea angrosistilor, trebuie avuti in vedere mai multi factori de influent asupra modalitatilor de operare pentru asigurarea gamei de servicii pe care clientii o solicita [141], cum ar fi: - Numarul clientilor si gradul de concentrare existent pe piafa: un numar mic de clienti si un grad mare de concentrare a acestora diminueazi pana la disparitie rolul angrosistilor. in acest caz distributia poate fi facuta direct de c&tre firma producatoare, nemaifiind nevoie de intermediari. - Nivelul serviciului solicitat de client: cu cat este mai ridicat nivelul serviciului cerut, cu ataét este mai mare rolul angrosistului. Acest lucru este valabil in special la bunurile de folosinta indelungata care necesita un termen de garantie mare, acest termen fiind garantat prin angrosistii care incheie contracte de service cu firme specializate in domeniu. - R&spandirea geografica a clientelei: un grad ridicat de dispersie teritoriala amplificd rolul angrosistilor. - Caracteristicile fizice si valoarea produsului: este economic sa distribui la nivel local marfuri in vrac, substante chimice, ingrasminte, pentru care transportul si depozitarea sunt foarte scumpe in raport cu valoarea lor. - Constrangeri comerciale si de marketing: cu cat un producdtor este constrans s4 isi mentind imaginea si pozitia pe pia{a, cu atét este mai mare stimulentul pentru a coordona operatiunile din aval, eliminand sau diminudnd rolul angrosistilor. O veche axioma spunea: este foarte usor sa elimini un intermediar dar este foarte greu s& elimini functiile sale. De aceea se poate afirma faptul ca rolul intermediarilor nu va sc&dea semnificativ in viitorul apropiat, cel putin la noi in tara. Angrosistul poate sa sprijine atat producatorii de la care preiau marfa cat si detailistii cdrora le livreaza marfa. a - Ajutorul dat in cazul farnizorilor: - Angrosistii au continuitate in perimetrul piefei locale. Ei identifica prin prospectiuni diverse utilizatorii, determindnd extinderea nevoilor acestora. - Angrosistii fac posibilé crearea anumitor stocuri locale disponibile, revitalizénd activitatea furnizorilor. Angrosistii stapénesc foarte bine nivelul si evolutia costurilor in formarea unitatilor logistice si formarea comenzilor, fapt ce duce la eficientizarea acestor activitati. Stiind foarte bine ce se cere pe piata, angrosistii pot asigura furnizorilor desfaceri “in fort”, care sunt in concordanta cu nevoile consumatorilor. in Capitola TMocan Marian - Logistica 20 virtutea faptului c& un angrosist reprezinté un numar de furnizori, el poate acoperi un anumit teritoriu la costuri mai scdzute decat ar putea si o facd producatorul insasi ca vanzitor. - Angrosistii pot dezvolta servicii financiare pentru producatori (furnizori), prin contributia lor in lichiditéti. Ei preiau stocurile pe care ar trebui s si le asigure producdtorul in cazul in care acesta nu ar apela la serviciile unui intermadiar. b - Ajutorul dat in cazul detailistilor: - Angrosistii pot acorda clientilor (detailistilor) reduceri de pret pentru anumite tipuri de mrfuri si in anumite perioade ale anului Angrosistii pot participa impreund cu detailistii la diferite actiuni promofionale pentru o marca sau un produs - Angrosistii pot asigura asistenta de specialitate in organizarea magazinelor. Ei asiguré o dat& cu livrarea marfii si diferite materiale promotionale sau mobilier specific cu dublu rol, atat promotional cat si utilitar (diverse rafturi specifice, mijloace de pastrare a alimentelor etc.) - Angrosistii pot asigura know how-ul pe care trebuie sa-l utilizeze detailistii in relatiile cu publicul, in tinerea evidentelor si a diferitelor proceduri de administrare in functie de gradul de preluare al functiilor de distributie [150], tipurile de comercianti angros si functiile indeplinite de acestia sunt exemplificate in Tabelul 1.1. Tabelul 1.1. Principalele tipuri de comercianti angros si functiile indeplinite de acestia Funcfia de distibutie | Functia de [ Deport | Transpo [ Finanta | Crearea | Asigurarea | Functia “de distribu | tare sre | sortimen- | catitagi | informatie Tipul de come tului Comeretanta a . . * > > a > de expedite Cash and cary = = 5 5 3 7 3 Rack jobber * * = = > = © Agentul = . 5 a comerciantulu angros ‘Comerciant—angios | 7 > 3 3 > 3 generalist Comerciant —angros | ° > ° + > 3 specializat * Functia este caracteristica specifica a tipului de comerciant - Functia nu se preia de catre tipul de comerciant respectiv o Functia nu este caracteristic’ acestuia dar poate fi preluata de comerciantul respectiv Sapien]Mocan Marian - Logistica Comerciantul angros de expeditie este angrosistul care indeplineste functia traditionala de livrare a produselor la comanda c&tre comerciantii cu amanuntul sau catre utilizatorii industriali ce prelucreazi in continuare marfa respectiva. Comerciantul “Cash and Carry” este angrosistul care are urmatoarele caracteristici: - nu-i finanteazi in nici un fel pe clienti deoarece politica lor nu prevede acordarea unor credite - preia titlul asupra marfurilor vanzand numai comerciantilor care cumpara platind direct in numerar (Cash) si care isi transporta singuri marfa (Carry) - oferta lor este foarte diversificaté, existand un barem minim privind cumparaturile ficute in unitatile lor Cel mai mare angrosist de acest tip existent in momentul de faté in Romania este METRO. El are deschise 15 unitati in Bucuresti, Timisoara, Sibiu, Craiova, Cluj Napoca, Constanta, Oradea, Brasov, etc. Se preconizeaza ca in 2005 METRO va avea 20 locatii in Romania. Comerciantul “Rack jobber” este angrosistul care indeplineste toate functiile din canalele de distributie si vinde comerciantilor cu amanuntul in sistem de consignatie. Astfel, el aprovizioneazi rafturile magazinelor cu amanuntul, ins continua s& defina marfurile in proprietate pnd la vanzarea lor. Platile pe care detailistul le face sunt doar pentru marfurile pe care acesta le-a vandut (sistemul consignatie). Cei mai multi angrosisti de acest gen se intalnesc in distributia produselor cosmetice si de intrefinere a snatatii, produse pentru dotarea locuintei, jucdrii. Ei trebuie s dispuna de o mare putere financiara si de © organizare si gestionare a produselor de inalt nivel. Agentul comerciantului angros este de fapt un intermediar intre angrosistul mare si detailist si care indeplineste doar functia de natura tranzactionala, constind in special in cautarea clientilor pentru angrosist. Teritoriul pe care acesta efectueazd operatiunea ji revine in exclusivitate. Comerciantul angros generalist este angrosistul care presteazd servicii complete, punand la dispozitia clientilor sdi un sortiment larg de marfuri, sortiment care confine mai multe grupe de produse, intr-o structura relativ restransé la nivelul fiecarei linii. Comerciantul angros specializat este angrosistul care poate presta servicii complete, comercializand o gama restransa de lini (grupe) de produse, dar cu o adancime sortimentala mare in cadrul fiecarei grupe. Dezvoltarea puternica din ultimul timp al managementul activitatilor logistice a erodat in timp rolul traditional al sectorului angros. Serviciile angros traditionale sunt inca solicitate dar numai facand parte dintr-un pachet sofisticat de servicii cum ar fi: know how in domeniul marketingului, instruire, servicii financiare. Cele mai puternice mutatii care apar in momentul de fata in refeaua angros in Vestul Europei si in Statele Unite ale Americii sunt urmatoarele [141]: CapitotulTMocan Marian - Logistic& 2 e Angrosistii traditionali, specializafi intr-o anumitA categorie de produse dispar rapid, ramAndnd inca puternici doar in cazul marfurilor in vrac si al produselor farmaceutice. * Dezvoltarea angrosistilor de tip “Cash and carry” este un rezultat al promovérii autoservirii si la nivelul depozitului. Rapiditatea rotatiei stocurilor si vanzarea unor cantititi mari de marfa creaz posibilitatea dezvoltarii in continuare a acestor tipuri de comercianti. in $.U.A au aparut pentru prima daté cluburi angros care sunt niste magazine depozit caracterizate prin: ~ suprafata medie de vanzare este de circa 10.000 m? - sortimentul de marfuri oferit este limitat (circa 4000 articole) - adaosurile practicate au valori foarte mici (pana la 10%), ceea ce duce si la preturi foarte mici - clientela este constituita in general din resaurante, cantine, spitale, magazine mici, statii de benziné si din salariatii unor institufii profesionale - accesul in magazin este permis numai membrilor aderenti care au platit un abonament (in SUA aproximativ 30$). Uneori membrii acestor cluburi pot fi insotiti de maxim 2 persoane nemembre ale clubului (regulamentul clubului COSCO din Portland-Oregon SUA) - nivelul serviciilor oferite este foarte redus = nuse vand in general produse la bucata in momentul de fata aceste cluburi s-au extins si in Europa de Vest. in Romania angrosistii importanti au inceput sa-si introducd marci proprii. Un exemplu concret este dat de colaborarea intre lantul de magazine Metro Cash&Carry Romania si producatorul de ulei Topway Industries, al carei rezultat este uleiul vandut sub marca Aro, proprie magazinelor Metro. Uleiul Aro este fratele geaman al uleiului "Untdelemn de la Bunica", Este practic acelasi ulei, intr-un ambalaj asemanator, dar cu alt etichetd, pe care este scrisi marca Aro. Se distribuie doar pe anumite canale, prin intermediul magazinelor Metro, de unde ajunge apoi in magazine alimentare mici, buticuri, pe tarabe gi chiar direct in casele micilor consumatori. Angrosistii specializafi au inceput s& se concentreze asupra anumitor tipuri de utilizatori si incearci si le indeplineascd toate cerintele acestora (scoli, gradinite, spitale, institutii si chiar detalisti specializati). * Casele de comer} care de multe ori sunt agentii de import - export, pot fi asociate cu o mare firma care furnizeazi marfuri cum ar fi cafeaua, ceaiul si chiar materii prime. {n ultimul timp ele si-au extins activitatea si in domeniul automobilelor, aparaturii electrice si electronice. Multe case de comer} au stabilit legaturi foarte bune cu anumifi fabricanti, in acest caz puténd fi caracterizate mai mult ca si distribuitori decat ca gi angrosisti. Capitolul T‘Mocan Marian - Logistica 23 « Agentiile de procurare specializate in identificarea anumitor piete, selecteazi produsele si furnizorii acestora incheiind afaceri pentru a putea desface respectivele produse. * Centrele comerciale angros care pe o suprafati de mare intindere concentreazi un numar de cdteva sute de angrosisti mai mici, cumparatorii fiind micii comercianti cu amanuntul care nu au posibilitatea de a intretine relatii directe cu producatorul. in cadrul acestor centre comerciale, un rol aparte il detin piefele angros de produse alimentare, amplasate in oragele mari, a c&ror functie principala este aceea de a asigura o aprovizionare regulata a populatiei urbane. * Noile tehnologii ale informaticii ii vor constrange pe angrosisti si isi reexamineze relatiile cu furnizorii si cu clientii si probabil vor determina realizarea unor relatii mai stranse in vederea supravietuirii. Amplificarea concurentei si noile tehnologii ale informaticii se considera cA vor duce la 0 accentuare a concentrarii in acest sector. 1.6. Tipuri de comercianti en detail si rolul lor in lantul distributiei Reteaua de magazine si detailistul formeazi de fapt comertul cu aménuntul. Potrivit nomenclatorului activitatilor economice uzitate in farile Uniunii Europene (NACE 64 si NACE 65), comerful cu amanuntul este definit ca fiind distributia cStre consumatorii finali ai urmatoarelor marfuri: - alimente, bauturi, tutun - medicamente pregatite pe baz de retete - marfuri medicale, cosmetice si articole igienico sanitare - imbracdminte, incdiltaminte si mrfuri din piele - textile pentru mobilier i locuinte - articole de uz casnic, corpuri de iluminat si articole de fierarie - vehicule cu motor gi biciclete - combustibil si ulei, lubrifianti - c&rti, ziare, papetarie si furnituri de birou -articole fotografice, optice, bijuterii ete Comertul cu amanuntul a evoluat de-a lungul timpului suferind schimbari profunde. in Europa de Vest se vorbeste de “succesiunea a sase revolutii” care au caracterizat dinamismul si prosperitatea activitatii comerciale [141]: “Prima revolutie” a aparut la mijlocul secolului al XIX lea si a constat in aparitia marilor magazine. Principalele inovatii aduse sunt: despecializarea, alegerea produselor dintr-un sortiment larg si profund (multe tipuri de grupe de produse, fiecare grup dispundnd de o multime de produse) si mai ales punerea in valoare a miéarfii expusi pentru prima data la vedere, clientii avand posibilitatea s& 0 ating& daca cer asta (principiu merchandising). “A doua revolutie” a aparut la douazeci de ani dupa prima si a constat in dezvoltarea sucursalismului. Aceasta a adus ca noutate concentrarea CapitotulMocan Marian - Logistica vt cump§raturilor efectuate de catre o firma comerciala, realizindu-se aprovizionari in mari cantitati pentru un sortiment relativ limitat, precum si crearea economiilor de scara legate de standardizarea gestiunii. Astfel afacerea a devenit mai supla iar apropierea fafa de client a fost mai evident. “A treia revolutie”, declangaté intre cele doud razboaie mondiale dup& un concept american a constat in aparitia magazinelor populare. Acestea pun accent pe un sortiment restrans de produse nealimentare cu o vitezd de rotatie foarte mare. “A patra revolutie”, apfruta tot in SUA prin anii °50, a constat in aparitia supermagazinelor cu dominant& alimentari care practic autoservirea. Acestea pun accent pe asigurarea tuturor sortimentelor alimentare. Aceste supermagazine dispun de mari parcari find ghidate dupa principiul “no parking no business” = nu sunt parcari inseamnd cA nu este afacere. Aceasta revolutie a aparut ca un raspuns la explozia automobilismului. “A cincea revolutie”, aparutd la inceputul anilor ’60, a constat in aparitia hipermagazinelor care dispun de o suprafata de vanzare foarte mare (in jur de 8000 m’). Atributiile esentiale ale acestui tip de magazin sunt: sortiment foarte larg dar mai putin profund, concentrarea sub acelasi acoperis, intr-un centru comercial independent, a mai multor comercianti independenti sau firme specializate in prestarea unor servicii. “A gsasea revolutie”, declangaté la inceputul anilor ’80, a constat in orientarea fiecirui comerciant spre maximizarea service-ului, service constand in pregatirea si punerea la dispozitia marfurilor pentru client asa cum acesta doreste. Acest service a fost perfectionat continuu, concurenta find factorul principal care a dinamizat procesul. Se observa in timp o evolutie cantitativa si mai ales calitativa a tipurilor de magazine aparute de-a lungul timpului. Acest lucru a fost posibil datori evolutiei economico sociale a omenirii si al crizelor economice aparute intr-o tard sau chiar la nivel mondial. Principalele tipuri de magazine prin care se desfisoari vanzarea cu aménuntul sunt urmétoarele [141]: 1, Autoservirea A.Micile autoserviri a.1.Miniautoservirea a.2.Supereta a.3.Magazinul tip “Baby Sharks” a.4.Magazinul de comoditate B.Supermagazinele C.Hipermagazinele 2. Magazinul universal 3. Magazinul popular 4. Comerful nealimentar specializat CapitotulTMocan Marian - Logistica 28 5. Comertul electronic 6. Centrul comercial A. Regionale B. De comunitate C. De vecinatate 1, Autoservirea a aparut la inceputul secolului XX in Marea Britanie. Contributiile principale pe care le-a adus sistemul de autoservire au fost: - cresterea rapiditatii serviciului plata facdndu-se o singura data la cas& - absenta vanzitorului duce la o mai mare libertate a alegerii produsului de cdtre client (respectarea intimit&tii sale) - dotarea cu facilitati de tipul cosurilor si/sau carucioarelor. De asemenea in timp aceste autoserviri s-au diversificat functie de talia lor si de politica comerciali a fiec3reia A. Micile autoserviri sunt cele care au o suprafati de pan’ la 400 m’. Dintre acestea putem aminti: al. Miniautoservirea are o suprafati de sub 120 m*, Gama produselor ce se vand sunt doar alimentare, magazinul find deservit de un personal redus (pana la 5 persoane) a2. Supereta are un suprafaji mai mare (120-400 m”), comercializind pe lang produse alimentare si alte tipuri (pind la 10% din totalul marfurilor). Personalul ce le deserveste este de maxim 20 persoane. a.3. Magazinul tip “Baby Sharks” (micii rechini) ap3rut initial in SUA ocupa o suprafati de 300-500 m° si comercializeazi o gama redusi de produse de cerere curent, cu puternicd rotafie a stocurilor si la prefuri discount foarte agresive. a.4. Magazinul de comoditate (“convenience store") a apirut in SUA pe la mijlocul anilor °50. El are o suprafa{d de vanzare de aproximativ 200- 300 m’, comercializand circa 3500 articole curente, cu rotafie foarte rapid’, practicdnd preturi reduse. in plus acest magazin mai dispune de un parking find deschis non stop. B. Supermagazinul a apirut pentru prima dati in 1930 in SUA, la New York, cartierul Brooklyn, intr-un garaj dezafectat. Principalul avantaj al acestor magazine a fost pretul care era mai mic cu 15-20% faté de magazinele clasice, acest lucru fiind posibil si datorita marii crize aparute in anii °30. in Franta primul supermagazin a ap&rut in 1957. Principalele caracteristici ale supermagazinelor sunt: - suprafata de vanzare cuprinsa intre 400-2500 m? - constructia pe un singur nivel - rotafia rapida a stocurilor de marfuri (pana la 24 rotafii pe an) - 0 casa de marcat la 100 m’ suprafafi de vanzare - amplasaréa lor in special in noile cartiere C. Hipermagazinul a fost “inventat” pentru prima data in Franta de catre firma Carrefour in 1963. Principalele caracteristici ale acestuia sunt: CapitolulT‘Mocan Marian - Logistica 26 - suprafafi de vanzare de peste 2500 m? (in Germania se considera un hipermagazin cel care are cel putin 1000 m” suprafaa de vanzare) - marimea sortimentului de marfuri ajunge 1a 25.000-50,000 referinte, din care aproximativ 4.000 din sectorul alimentar - sectorul de alimentatie publica, prezent cu trei sali de consumatie: restaurant, braserie cu autoservire, snack bar - prezenta tuturor raioanelor chiar si a celor care practica vanzarea prin vanzatori (carne, mezeluri, branzeturi, legume fructe), in fluxul de autoservire - © casa de marcat (la iesirea din fluxul de autoservire) pentru 200 m* suprafata de vanzare - constructia pe un singur nivel - amplasarea de regula la periferia orasului - existenfa unui parking cu o medie de 1200 locuri de pareare Evolutia conceptului actual al hipermagazinelor se caracterizeazi prin doua caracteristici principale: - O bipolarizare accentuata a tipodimensiunilor magazinului - hipermagazine mari de peste 8000 m° (Carrefour, Auchan) care sunt si cele mai rentabile. Evolutia lor este mai lenta datorita posibilitatilor mai reduse de amplasare - hipermagazine mici de pana la 5000 m° (Leclerc, Intermarché), realizate de multe ori prin transformarea supermagazinelor. La acestea sectorul alimentar are o pondere mai redusa. - O ameliorare calitativa a ofertei - diversificarea sortimentelor de marfuri - aparitia unor servicii care completeazA gama de marfuri existente - atragerea si altor tipuri de magazine in zona (crearea de zone comerciale) - mentinerea unor prefuri foarte reduse 2. Magazinul universal a apdrut la sfarsitul secolului al XIX-lea si tine cont de urmatoarele reguli (enunfate inc de la inceperea functionarii lor): - accesul in magazin este liber - exist o posibilitate larga de alegere a produselor - pretul articolelor este fixat si marcat pe fiecare produs - reclama este utilizata sistematic - serviciile comerciale sunt prezente intr-o paleta larga - preturile sunt accesibile - designul magazinului si modul de asezare al marfii sunt deosebite Potrivit definitiei “Asociatiei Internationale a Marilor Magazine”, magazinul universal (care este sinonimul marelui magazin) este o unitate comercial cu améanuntul caracterizata prin: - dimensiune minima a suprafetei comerciale de 2500 m - numarul minim de cinci raioane de vanzare a unor grupe diferite de méarfuri, care si cuprinda obligatoriu imbracdmintea pentru femei si copii Capitola TMocan Marian - Logistica 2 - efectivul personalului de peste 175 lucratori - desfacerea anuala de marfuri mai mare de 1,5 milioane Euro Pentru a face fati concurenfei hipermagazinelor si supermagazinelor, magazinele universale comercializeazi marfuri de inalta tinut care au si preturi mai ridicate. Serviciile oferite sunt de inalta tinuta, iar amplasamentul lor poate fi facut si in zonele centrale ale oraselor. 3. Magazinul popular este 0 unitate comerciala prin care se vinde o gama relativ limitata de produse (circa 7000 referinfe), incluzind marfuri de rotatie rapida (articolele populare) care se vand prin autoservire. Sectorul alimentar are © pondere mare. Aparitia acestui tip de magazin a avut loc in SUA in 1873, la Watertown (statul New York). Caracteristicile magazinelor populare sunt: - 0 suprafafa de vanzare medie (aproximativ 1000 m”) - 0 gami de preturi joase, cu o vitezii de rotatie rapida a stocurilor - 0 gami de servicii redus& - sortiment concentrat si putin profund de produse curente alimentare gi nealimentare - crearea de marci ale distribuitorilor in prezent aceste magazine cunose un declin atat in SUA cat si in Europa. 4, Magazinul nealimentar specializat, este amplasat in general in centrul oraselor (in cazul in care este cu o suprafaté mic4) sau la periferia oragelor (in cazul in care suprafata este mai mare). Principala caracteristica a acestui tip de magazin este specializarea pe anumite articole nealimentare (de exemplu materiale de construcfii, jucarii, birotica ete.). 5. Comertul electronic se face in afara magazinelor. Vanzarea se face prin posta, fiind de fapt o forma de comert complementara. O forma incipient a principiilor acestui tip de vanzare a aparut la sfarsitul secolului trecut fiind dezvoltaté de catre marile magazine universale. Comanda se poate face in mai multe moduri (scrisori, posta electronica, minitel, Internet, telefon), dupa consultarea in prealabil a unor cataloage reale sau virtuale ce cuprind toate produsele oferite precum si preturile si conditiile de garantie. in prezent, o data cu aparitia Internetului aceasta forma de comert a crescut semnificativ. Internetul a aparut in SUA in urma unor cercetari finantate de armata. Prima retea de comunicare electronic a fost infiintatd in 1969, cand patru Universitati din SUA, impreund cu Departamentul de Apdrare, au dezvoltat 0 retea de calculatoare sub numele de ARPANET (Advanced Research Projects ‘Agency Network) pentru a permite academicienilor s& acceseze calculatoarele in mod partajat. Un beneficiu mare, dar neplanificat, al retelei a fost faptul ci a permis utilizatorilor sé comunice intre ei mult mai usor prin folosirea grupurilor de e-mail. Cercet&torii au folosit ARPANET pentru discutii on-line, pentru CapitotulMocan Marian - Logistic 28 accesarea bazelor de date localizate in alt parte si pentru a trimite mesaje e- mail, inca din anul 1972. in anii urmatori a avut loc standardizarea fluxului de informatii prin retele gi identificarea retelelor de utilizatori prin folosirea adreselor de Internet sau a numelor de domenii. Marele avantaj nu a fost standardizarea ci modul robust in care se transmiteau mesajele (folosind pachete de informatii adresate individual). Protocolul de Control al Transmisiilor/Protocolul Internet a fost creat pentru o retea "nesigura", adica o retea care putea fi intrerupta de orice, de la o cAdere a liniei telefonice pana la un atac cu bomba atomica. Desi protocolul a fost cheia care a permis si a dus la cresterea fluxului de informatii intre retelele timpurii de calculatoare care au dus la crearea refelei de comunicafii pe care in prezent o numim Internet, limitarile acestui standard au devenit din ce in ce mai evidente pe masura ce condifiile care l-au cerut (nesiguranta refelei) au devenit din ce in ce mai putin importante. in [191] organizatia Taylor Nelson Sofres Interactive a publicat un studiu care araté faptul cA 12% din populatia Roméniei utilizeazA Internetul (cu o pondere mai mare pentru persoanele de sex masculin), media globala mondiala fiind de 34%, Nu exist o definitie universal acceptata a termenului “comert electronic" -comert". in general este folosit pentru a descrie "distributia, marketingul, vanzarea sau livrarea bunurilor si serviciilor prin mijloace electronice". Este clar c& Internetul poate fi folosit pentru tranzactii comerciale, indiferent daca acestea sunt realizate intre doua firme - afacere-catre-afacere (Business to Business - B2B) sau intre o firma si un client - afacere-catre-client (Business to Castomer - B2C). O afacere comerciala poate fi impartita in trei etape: etapa de publicitate si ciutare; etapa de comanda si plata; etapa de livrare. Oricare dintre aceste etape poate fi realizati pe Internet si deci poate intra in sfera comertului electronic. Mijloacele electronice sunt tot mai des folosite de firme si organizatii pentru a promova bunuri gi servicii in intreaga lume. Producatorii $i vanzatorii din tari indepartate pot si-si ofere produsele impreund cu informatii despre acestea (capacitati, avantaje, componente, preturi, programarea productiei, livrare, conditii de plata). Aceste informatii permit consumatorului (producator sau persoand), s comande orice doreste de la furnizorii cei mai competitivi. Desi lansarea cumpararii electronice in prezent se compara cu lansarea cumpararii prin catalog de acum un secol - cu 0 crestere bruscd la inceput apoi cu o scddere rapida pe masura ce gradul de noutate a scdzut - exist numeroase argumente care arati cai e-commerce igi mareste cota pe piati vanzarilor. Aceste argumente se bazeaza pe capacitatile unice ale Internetului, care sunt in mare parte tehnologice si sunt valabile atat pentru consumator cat si pentru afaceri. Capitotul TMocan Marian - Logistic& 29 Consumatorii beneficiazi de pe urma compirarii instantanee a preturilor si produselor, furnizate de sofi-uri ale agentilor de vanzare sau pagini de descriere a produselor. Pe lang simplificarea tranzactiilor intre cumpératori si vanzatori, transparenta in stabilirea preturilor bunurilor si serviciilor si scdderea numéarului de intermediari duc la existenta unor preturi mai competitive. Afacerile beneficiaza de pe urma exploatarii avansate a datelor din tranzactiile on-line pentru a realiza un marketing mai orientat, mai agresiv, chiar pentru o baza larga de clienti. Afacerile implicate in comertul electronic se pot folosi de asemenea de economia de scar pe care o permite Internetul, respectiv prin folosirea unui singur site pentru vanzari si adaugarea de noi produse o data ce primul produs a fost vandut cu succes pe site-ul respectiv. Acele afaceri care se ocupa cu bunuri si servicii care pot fi livrate digital, precum programele de calculator, bilete de calatorie, servicii bancare si de asigurari, vor putea urmari schimbirile legate de comertul electronic in sectoarele respective. Internetul are si puncte slabe, desi cele mai multe par a fi remediabile. Studiile arat& c4 realizarea comenzilor si livrarea - o datd ce produsul a fost cumpirat - sunt aspecte importante, dar nu intotdeauna eficiente, ale e- commerce-ului. Un alt inconvenient al afacerii prin Internet este c& nu toate produsele se vand la fel de bine: vanzarea produselor de mica tangibilitate este mai mare (crti, CD-uri, calculatoare - produse pe care consumatorii nu trebuie s& le vada sau sa le ating) decat vanzarea celor de inalta tangibilitate (precum imbrAcimintea). O problema larg resimtita a vanzarii prin Internet o reprezintd securitatea platilor si in special teama furtului numérului cartii de credit. Se pare c& aceasta teama nu este fondatd, deoarece au existat prea putine cazuri de furt al numarului cartii de credit. Rolul intermediarilor de afaceri se schimba, pe masura ce intermediarii traditionali se schimba sau chiar sunt inlocuiti (detailistii, producdtorii vanzand direct consumatorilor), si se creazA noi intermediari. Acestia din urma pot fi agenti de vanzari si site-uri de evaluare, portaluri Intemet care au rol de magazine si complexe care ofera un nou mod de a concentra puterea de cumparare. Chestiunile majore referitoare la aceste modele sunt, in primul rand, competitivitatea pe care o au fata de intermediarii traditionali - care au adaosuri mai mari - $i intrebarea dacd reprezint un avantaj pentru consumator sau pentru afacere. Prin aceasta, cei mai buni dintre noii intermediari vor trebui sa actioneze ca agenti ai consumatorului Dupa cum s-a mentionat, vanzarile prin Internet vor trebui s4-si adapteze sistemul de distributie la un sistem de livrare utilizabil de catre e-commerce (care poate livra un singur colet unei gospodarii particulare), sau la o distributie externa catre firme specializate. Desi managerii afacerilor traditionale au constientizat rapid "pericolul” comerfului electronic, ei incd mai au dificultai in adoptarea rapid a noilor modele de afacere. Aceste dificultiti apar deoarece, pentru a adopta modele de afacere orientate spre comert electronic, care rastoarna modelele traditionale, managerii trebuie mai intai sa fi convinga pe cei CapitolulT‘Mocan Marian - Logistic& 30 care au investit timp, bani si efort in modelul anterior - furnizori, angajati, banci, actionari, chiar clienti - si care probabil sunt reticenti fata de schimbare. Internetul este un puternic instrument pentru comer{. Folosirea Internetului duce la scdderea costurilor de comunicare, reduce timpul de vanzare al bunurilor si serviciilor, permite livrarea informatiei in format digital, reduce costul de transport si distributie si permite formarea de parteneriate de afaceri largi si integrate. Internetul este o platforma global pentru comert. Pe masura ce tehnologia Internet avanseaza si depaseste problemele de vitezd si siguranta, tinde sa fie utilizata in toate modurile posibile necesare schimbului de informatii si comertului cu bunuri si servicii. Multe firme mari isi integreaza in sistemul EDI (Electronic Data Interchange) tehnologia on-line. Ele isi construiesc noi sisteme bazate pe Internet pentru a sustine managementul in lant si controlul inventarului. Pe lang& vanzarea produselor si serviciilor, firmele folosesc Internetul pentru a face studii asupra clientilor, furnizarea de informatii catre mass media furnizarea de documente si acorduri, managementul si transferul fondurilor. Impactul real va fi vizibil in viitor. Internetul a avut efect asupra conducerii afacerilor, modelelor comerciale, interactiunilor politice si sociale. Numérul industriilor si al firmelor din respectivele industri creste din ce in ce mai mult sub influenta folosirii Internetului, la fel ca si numarul persoanelor care folosesc Internetul pentru comunicare si cumpardturi. Cea mai puternicd crestere in comertul electronic B-2B si B-2C 0 au serviciile precum publicare, media, serviciile financiare, educatia, achizitia de software, vanzarea bunurilor de consum (imbracdminte, incdltminte, hrand semipreparatd, produse sanitare si actiuni). Afacerile mici i cele din mediul rural se pot numéra printre cei mai mari beneficiari. Prin reducerea costurilor de tranzactie, Internetul furnizeaza posibilitati fara precedent pentru IMM-uri in comertul cu strainatatea. Costurile scizute de tranzactie permit comunitatilor rurale si regionale sA-si revitalizeze bazele economice. Internetul poate oferi fermierilor, IMM-urilor si comunitatilor capacitatea de a prezenta o imagine regionala a lumii si de a crea portaluri pentru chestionare referitoare la afacerile locale si alte oferte. Pentru a putea lua decizii privitoare la utilizarea Internetului in activitati de comert firmele trebuie s& evite o serie de neinfelegeri si greseli comune privitoare la comertul electronic. Cele mai frecvente greseli pe care le fac firmele atunci cand folosese comertul electronic ca unealti de marketing si vanzare sunt urmatoarele: © cred cd orice afacere igi are locul pe Internet cred c& a avea o pagina Web duce la vanzari instantanee « cred cA folosirea Internetului este 0 modalitate usoara de a- cunoscute produsele si serviciile in intreaga lume. Existé aproape trei miliarde de pagini vizibile pe web iar numarul lor creste rapid; a fi in prezent pe web nu inseamna a fi in mod necesar vizibil Capitoiui TMocan Marian - Logistic 31 * cred ca site-ul web va inlocui alte tehnici de promovare mai degraba decat si-si gaseasca locul in strategia generala de promovare a firmei © nucheltuie suficient pentru a promova site-ul web prin folosirea postei electronice, inregistrarea pe motoarele de cdutare majore, trimiterea prin post a mesajelor promotionale, aducerea la zi a cartilor de vizita sia antetelor, folosirea altor metode traditionale (tiparire, televiziune) pentru promovarea site-ului web. © nu petrec suficient timp concentrandu-se asupra navigarii pe pagina web, asupra usurintei folosirii si asupra imaginii paginii web. Cel mai rapid mod de a pierde clientii potentiali este un Web site complicat si greu de folosit. claborarea unui site care permite o identificare greoaie a avantajelor produselor firmei sau - daca site-ul este folosit pentru tranzactii on-line - clientilor s& le para complicat cumpararea produselor. © ne-aducerea la zi a site-ului in mod frecvent * cred c& un "design" perfect al site-ului va duce automat la vanzare © anu raspunde la cererile de informatii ale clientilor trimise prin e-mail in trei zile sau mai putin. © cred co data cu aparitia Internetului, intermediarii vor disparea. Multi producatori nu sunt inca echipati sau nu doresc sa aibi contact cu firma sau persoana care foloseste produsul in mod direct. cred ca Internetul va “nivela terenul de joc” dintre IMM-uri gi firmele mari. Numele de marca cunoscute gsi resursele financiare sunt factorii primari care sunt legati de succesul pe Internet. © cred ca folosirea cartii de credit este riscanté pentru cumparatori. De fapt, vanzatorii suporta riscul si urmarile unei fraude. Managerii sunt nevoifi sé ia act de modificdrile pe care Internetul si comertul electronic le aduc modului de coordonare a afacerilor. Astfel, in prezent cumparatorii pot in prezent sA compare serviciile si preturile furnizorilor mult mai rapid si cu costuri mai mici, oriunde in lume. Clientii si furnizorii contribuie in mod direct la o parte din procesul de addugare a valorii dintr-o afacere prin introducerea si aducerea la zi a informatiilor necesare in tranzactii, procese care aveau loc in interiorul firmei - contabilitate, marketingul produsului, cercetare - dezvoltare, activitati de vanzare si aprovizionare. Internetul permite firmelor mentinerea de relatii directe cu fiecare consumator, dintr-un numar nelimitat de consumatori. Informatiile despre fiecare consumator provin din fiecare relatie pe care firma o are cu 0 persoana - in marketing, vanzari sau contabilitate. Cercetarea preturilor, calitatii, programului de livrare, continutului produselor, etc., poate avea loc pe Internet. Capitolul TMocan Marian - Logistici Consumatorii pot specifica mult mai usor cerinte individuale online, permifand adaptarea produselor (de ex. masini, bijuterii, CD-uri). Sunt in crestere site-urile de licitatii, ale asociatiilor de cumparatori si cele de barter. Afacerile mari gi marcile notorii domina Internetul, dar in SUA peste 30.000 de intreprinderi mici si mijlocii (IMM-uri) cu venituri anuale mai mici de 10 milioane USD, isi vind produsele prin Internet. Aceasta cifrd va ajunge la 400.000 pani la finele lui 2003. Pietele globale Internet oferi de asemenea noi oportunititi micilor comercianti din farile in curs de dezvoltare, dar de asemenea aduc competitia globala pe pietele locale si pe pietele de nis pe care s-au bazat in trecut micii comercianti. Comerciantii on-line pot face oferte de produse complementare catre clienti - "vanzare incrucisati" - cu costuri mai mici si chiar in mod "automat", prin folosirea datelor colectate on-line de la clientii existenti referitoare la preferintele faté de produs, istoricul cumpararii, etc. Potentialul economic a devenit mult mai legat de abilitatea de a controla si a manipula informatia in tranzactiile comerciale. Internetul va globaliza mai rapid majoritatea pietelor si industriilor. Serviciile vor inregistra o schimbare profunda, avand ca lideri in comertul electronic serviciile bancare, educatia, consultanta, design-ul si marketingul. Internetul va disemina inovatia cétre mult mai mulfi oameni decat in trecut. Fumnizorii locali si straini sunt integrati mai usor si mai puternic in lantul de furnizori. in 1998, firma de consultanté KPMG a realizat un studiu in Europa Occidentalé si in SUA, pentru a obtine informatii despre nivelul folosirii Internetului in afaceri, despre cat ocup& comertul electronic din folosirea Internetului si care sunt beneficiile si temerile pe care le au organizatiile privind intrarea pe Internet. S-au desprins urmitoarele concluzii © peste doua treimi din raspunsuri au indicat ca partajarea informatiilor printr-un site web extern a fost predominanta in folosirea Internetului jumiAatate au folosit Internetul pentru informarea interna a angajatilor 23% au folosit Internetul pentru tranzactii doar 5% dintre cei chestionati au acceptat platile electronice, gi sub 30% dintre cei chestionati doresc sA accepte plata electronica pentru bunuri si servicii * cele mai frecvente motive pentru elaborarea unui site web au fost deschiderea de noi canale spre piata si vanzare, si reducerea costurilor. © aproape 90% dintre cei chestionafi au spus ca bariera predominanté in comertul electronic este lipsa securitatii si increderii in tranzactii (89%), urmata de costuri (81%), legislatie (80%) si lipsa modelelor de afaceri (80%). * 59% au politici de securitate referitoare la Internet si riscurile conexe * 31% folosese tehnologii de codificare (incriptare), in timp ce 17% cauta si-si instaleze tehnologia respectiva Capitolul TMocan Marian - Logistic © 23% nu isi protejeaza sistemul Avantajele pe care le aduce comertul electronic sunt urmatoarele: © sporirea credibilitatii prin elaborarea unei imagini profesionale mai solide si mai actuale © promovarea produselor si serviciilor reclama pe mai multe piete cu costuri mai mici raspuns la intrebari despre produse si servicii cotati on-line imbunatatirea timpului de raspuns la intrebirile clientilor obtinerea de feed-back de la clienti imbunatatirea service-ului catre clienti furnizarea de service in acceasi zi, in afara orelor normale de lucru folosirea e-mail-ului ca mijloc de marketing si de comunicare cu clientii oferirea de documentatie fara suport hartie coordonarea relatiilor intre oferta si clienti de la diverse debusee operarea mai usoara a unei retele de distribuitori elaborarea de studii de piafd in strainatate 6. Centrul comercial (“Shopping Center”) este o versiune moderna a strazilor comerciale din trecut. Conform specialistilor americani, un centru comercial este un grup de magazine formand un ansamblu integrat, conceput si realizat ca o unitate apartinénd unei singure firme: prin profilul magazinelor se asigura o oferta de marfuri similara celei existente intr-un magazin universal. “Urban Land Institute” [141], defineste un centru comercial ca fiind un grup de unitati comerciale care sunt concepute, construite si exploatate ca 0 entitate, care dispune de o suprafaté de parcare proprie in raport direct cu suprafata construitd, localizarea si suprafata totalé a acestuia facdndu-se in relatie direct cu zona comerciala pe care centrul o deserveste. Un centru comercial este implantat in general in jurul unei unitati puternice denumitd “locomotiva” si care constituie un veritabil pol de atractie pentru cumparatori, de aceasta profitand toti comerciantii din centrul respectiv. Centrele comerciale pot fi de mai multe tipuri, aceasta caracterizare facandu-se de la o tara la alta. Se poate considera ca cea realizata in SUA este edificatoare: A. Centrul comercial regional are 0 suprafata minima de 30.000 m’, in functie de numarul marilor magazine care constituie “locomotivele centrului respectiv” (2-3 magazine), se organizeazi alte 50-150 magazine strict specializate. Impartirea pe sectoare de activitate se face astfel: 10% sector alimentar, 70% sector nealimentar, 20% alimentatie publica si alte servicii. Parkingul aferent depaseste 3.000 locuri de parcare. CapitolMocan Marian - Logistiea 34 B. Centrul comercial de comunitate are un singur pol de atractie (in SUA un magazin de tipul “junior department store”). Pe lang acesta se deschid inca alte mici magazine sectorul alimentar reprezentand 20% din total. Parkingul dispune de 2.000-3.000 locuri de parcare. C. Centrul comercial de vecindtate cuprinde un numar de 10-20 magazine deschise langa magazinul principal, care poate fi un supermagazin. Sectorul alimentar ocupa 40% din suprafata acestui centru comercial. Parkingul are pana la 1.000 locuri de parcare. Bineinfeles cA in afara tipurilor prezentate anterior mai pot exista si alte tipuri de magazine prin care se vand marfurile. Acestea pot fi independente sau pot fi niste combinatii ale celor aratate mai sus. Transformarile din cadrul acestor unitati sunt rapide, acestea tinand cont in mare masura de ceea ce doreste cumparatorul. 1.7. Locul logisticii in cadrul sistemului de productie si comercializare Pentru a defini locul logisticii in cadrul sistemului de productie si de comercializare s-au luat in considerare urmatoarele: tipurile de activitati care compun logistica - implicarea gi rolul logisticii in interiorul functilor intreprinderii - perceptia actual a logisticii in interiorul intreprinderilor Asa dupa cum am definit in subcapitolul 1.1. activitatile componente ale logisticii sunt manipularea, transportul, asteptarea, depozitarea, formarea unitatii logistice, controlul. Prin intermediul acestor activitati se realizeazi aprovizionarea, se sprijina fabricarea produsului si se realizeazi distributia produsului finit. in [63], se aratd rezultatele unui studiu facut pe un egantion de 600 de intreprinderi franceze privind rolul logisticii in intreprinderi, ce a adus ea nou si in ce masura s-au modificat structurile respectivelor intreprinderi. Astfel au fost analizate printr-un chestionar specific: - locul logisticii in intreprindere - importanta sa si domeniile de responsabilitate - efectivele umane prevazute - costurile pe care le implica - modul sau de gestiune - politica urmata - informatizarea - participarea sa la deciziile strategice - evolutia sa in ultimii 5 ani - tendintele viitoare Dup prelucrarea rezultatelor au reiesit urmatoarele: Serviciul logistic se plaseaz in pozifia "functional" in peste 50% din intreprinderi. El depinde cel mai adesea de directia generala (47% din cazuri) Capitolul 1Mocan Marian - Logistic’ 35 sau inca de o directie industrial (30%). Efectivul mediu este de 57 de persoane. Aceasta cifra relativ ridicata se datoreaza si faptului ca la peste jumatate din cei chestionati, compartimentul logistic are un caracter operational. in 2/3 din intreprinderi, responsabilitatile sale ocup cel putin transportul, depozitarea si gestiunea stocurilor. Serviciul logistic este creat recent (60 % din cazuri dupa 1987), constituirea sa rezultind din recunoasterea in intreprinderi a specificitatii logisticii. El a aparut adesea ca urmare a punerii la punct a gestiunii productiei asistate cu calculatorul si a sistemului de productie "Just in Time" (J.I.T). Aparitia logisticii a remaniat profund structura intema a intreprinderii. Astfel aprovizionarile sunt separate de vanzri, serviciul comercial s-a schimbat, etc. Aparitia noului serviciu logistic a permis coborarea costurilor si a nivelului stocurilor in peste 75% din cazuri, cresterea flexibilitatii sistemului in 75% din cazuri, reducerea timpilor morti in 41% din cazuri. in peste 60% din intreprinderi, responsabilii logistici se consacra doar sarcinilor operationale. Aceste servicii au primit sarcini legate de cost, timpi mori si calitatea serviciului. Costul logisticii variaza intre 1,5% si 20% din cifra de afaceri cu o medie de 7,8% pentru ansamblul esantionului. Serviciile si departamentele logistice lucreaza cu urmitorii indicatori - costurile logistice - costurile pe tona livraté - costurile pe tona aprovizionata - costurile de depozitare - durata de pregatire a comenzii - durata de pregatire a livrarii - numarul litigiilor - numirul de goluri in aprovizionare - nivelul stocurilor (zilnic sau saptaménal) intreprinderile franceze lucreazi cu un numar important de lucratori in transport (15 in medie), dar mult mai redus in depozitare (4 in medie). Activitatile logistice se informatizeazi rapid in special gestiunea stocurilor si a productiei precum gi gestiunea amplasarilor. Conceptul “Just in Time” se dezvolta in intreprinderi dar in special in relatiile cu furnizorii si cu clientii, ceea ce are ca rezultat o reducere a stocurilor, refacerea organizarii si mai multé rigoare in comportament. Locul logisticii in deciziile strategice ramane inca limitat la domeniile traditionale (transport, depozitare i gestiunea stocurilor). Ea intervine putin in decizii privind potentialul industrial si structura sa (numarul de unitati de productie, talie, specializare si localizare). Logistica participa frecvent (54% din cazuri) in definirea caracteristicilor fizice a noilor produse (dimensiuni, greutate, etc.). Evolutia logisticii in viitor se caracterizeaza prin: - generalizarea schimburilor de date informatice - dezvoltarea unei logistici globale in intreprindere dar si in exterior - cresterea rolului ei in coordonarea fluxurilor fizice si informationale - o mai mare participare la deciziile strategice ale intreprinderii CapitolMocan Marian - Logistica 36 in acest sondaj este evident rolul crescdnd al logisticii. O constatare interesanta este aceea cd pana in prezent, logistica nu are un loc bine definit in organigrama intreprinderii la nivel mondial. Daca in Franta si de altfel in farile Europei Occidentale marimea gsi locul compartimentului logistic difera (birou, serviciu, departament), fiind subordonat directorului general, tehnic sau comercial, in Romania, in marea majoritate a cazurilor, el nici nu exista. Functiile si activitatile logistice sunt preluate de serviciul tehnic, cel comercial si/sau administrativ, de multe oti unele sarcini suprapunandu-se iar altele find neglijate. Dintre intreprinderile productive, cele constructoare de autovehicule (in special cele de autoturisme) pun un mare accent pe logistica. La unii constructori (Renault, Peugeot), conform celor constatate in stagiul de trei luni efectuat la intreprinderea francez “La Frangaise de Mecanique”, o intreprindere constructoare de motoare pentru Renault si Peugeot, logistica este vazutd ca 0 nou functie a intreprinderii alaturi de cercetare-dezvoltare, productie, comercializare, financiar-contabila si personal. Logistica preia gestiunea fluxurilor de materi prime, energie, informatii, produse finite de la celelalte functii ale intreprinderii, existind in conducere un director de organizare si informatica. Atributiile acestui director sunt exact cele logistice si anume cele de a organiza intreprinderea pentru a optimiza fluxurile, sistemul informational avand un rol deosebit de important. Acest lucru s-a impus mai ales dupa anul 1990 cnd s-a trecut la introducerea sistemului “Just in Time”. In 1993 cand am efectuat stagiul se prevedea ca in maxim un an sistemul sa fie introdus gi sa fie operational. Ca © particularitate a acestei intreprinderi era faptul cd avand ca si actionari in proportii egale (50% - 50%) concernele Renault si Peugeot, ea producea motoare doar pentru acestea si in cantitatile cerute de acestea productia fiind preluaté in totalitate de intreprinderile de asamblare a actionarilor, nemaipunandu-se problema existenfei unui compartiment de comercializare puternic. Analizand cele de mai sus se poate afirma ca, in momentul de fata, logistica nu este o functie noua a intreprinderii si nu inlocuieste nici una dintre functiile existente. Rolul logisticii a crescut mult odat& cu cresterea concurentei si cu preocuparea intreprinderilor spre o reducere accentuata a costurilor de productie si a cresterii competitivitatii. Logistica poate fi perceputa ca o functie integratoare, care creazd o punte de legatura intre functiile existente si duce la un grad mai mare de colaborare in interiorul intreprinderii. Tinand cont de cele de mai sus se poate constata faptul cA locul logisticii precum si a compartimentului logistic in interiorul unei intreprinderi nu este concret si unanim definit in literatura de specialitate. Acest fapt se datoreste pe de o parte faptului c& rolul logisticii nu a fost perceput in trecut la adevarata sa valoare [164, 165], iar pe de alt& parte faptului ca sfera de cuprindere a logisticii a fost abordata diferit de la un autor la altul. CapitoiulT‘Mocan Marian - Logistica ” Compartimentul logistic (birou, serviciu, departament), depinde in majoritatea cazurilor de directia tehnicd sau de cea comerciala functie de atributiile pe care le are. in multe cazuri (in special in intreprinderile din fara noastra) acest compartiment nici nu exist’ competentele sale fiind preluate de alte structuri. Acesta este unul dintre motivele care duc la existenta unor costuri ridicate in unele intreprinderi romAnesti, chiar daca mana de lucru este mult mai ieftina ca si in alte tri, A fost necesara “provocarea" japonezd pentru a constientiza intreprinderile occidentale de importanta logisticii intr-o intreprindere. Chiar dac& la noi inertia este inc’ mare, unele unit&ti si-au dat seama de impotanta logisticii, cea ce a dus la reconsiderarea sa. Presedinte Specialist in planificarea Jurist consult strategica ctor de Director de Director de] [Directorde ] [Director de cercetare a finante - dezvoltare marketing productie contabilitate personal Seful cu Seful Seful ingineria fabricatiet controlului industriala calitativ Seful de Seful de Seful de schimb 1 schimb 2 schimb 3 Fig. 1.8. Organigrama ierarhic funcional pentru o intreprindere din SUA in [109], se arat& organizarea tipic ierarhic functionala pentru o firma din S.U.A. (Fig. 1.8). Se observa cd organigrama este asemanatoare cu cea a unei intreprinderi din Romania cu deosebirea cA in tara noastré exist director comercial in majoritatea cazurilor si nu director de marketing, marketingul find doar la nivel de birou sau cel mult de serviciu. De abia dupa anul 1990 in Capitotut |Mocan Marian - Logistics 38 Roménia s-a simfit nevoia de un compartiment de marketing dar rolul si locul acestuia nu este bine inteles si perceput de catre majoritatea managerilor romani. Tot in [109], se prezinté organigrama unei intreprinderi producatoare de echipamente electrice din S.U.A. (Fig. 1.9). Aici se observa aparitia unui director cu controlul fluxurilor materialelor, ce se ocupa cu fluxurile materiale din interiorul intreprinderii (aprovizionare, control stocuri, programare si expeditii, livrari, primiri si depozitare). Presedinte r [ I 1 Vicepresed Vicepresed. | [ Vicepresed.] [ Eeonomist Director ew Ly ing. indust| marketing productie sef controlul fluxurilor de| Ingineri de Conducator materiale produs (3) le produs (3) Proiectant Sef de {provizionar sef birou Controlul Seful Sefal Inginer sef stocurilor controlului Baie cu produetia de calitate auxiliara Programa si expeditii : - Livra ; Maistru cu] Maistra eu] [ Proiectare ivrari, Maistrii (7) SDV | fintretinerea |] SDV Poe jepozitare Fig. 1.9. Organigrama unei intreprinderi producitoare de echipamente electrice din SUA in [112] este prezentaté organigrama unei intreprinderi mari (Fig. 1.10). Aici se observa ca activitatile logistice sunt incluse in subordinea managerului comercial (serviciul aprovizionare, biroul transporturi - depozite) si in cea a managerului tehnic (serviciul programarea, pregitirea si urmarirea productiei). ‘Aceste abordari diferite apar si din cauzd ca insasi termenul de logistic& nu este la fel perceput in aceiasi tard - SUA. Pe coasta de Est a SUA logistica este bine delimitaté faté de celelalte stiinte, existand in cadrul universitatilor catedre de logistica si serii de studenti care se instruiesc in acest domeniu (spre exemplu University of Tenneesse - Knoxville, unde am efectuat doua stagii de pregatire in anii 1995 si in 2001). Pe coasta de Vest a SUA nu este uzitat termenul de logisticd ci doar cel de “Operations Management”, cu toate ca in principiu este vorba despre acelasi lucru. in SUA, pentru a defini activitatile componente ale logisticii se mai folosesc ca si termeni urmiatorii: physical distribution, marketing logistics, materials management, logistics engineering, CapitonalMocan Marian - Logistici 39 industrial logistics, business logistics, logistics management, integrated logistics management, supply management, distribution management [30]. Termenul de logistic s-a impus in toata lumea o data cu integrarea totala a activitatilor din interiorul unei intreprinderi. Nu mai exista activitati independente intr-o firma, fiecare activitate fiind legaté organic cu celelalte activitafi componente. [Adunarea generala aactionarilor Consiliul de administratie Managerul general I Manageral Managerul Manageral tehnic comercial economic x r [ I I 1 1yy2 3 4 - 6 7 8 9 10 i 12, [ 13 7 15 16 7 Fig. 1.10. Organigrama unei societati comerciale mari Semnificati 1 - C.T.C Laboratoare 2- Serviciul personal - invatamant 3 - Compartimentul de management 4 - Serviciul programare, pregitire si urmarirea productiei (PPUP) 5 - Compartimentul tehnic 6 - Serviciul aprovizionare 7 - Serviciul vanzari 8 - Biroul transporturi - depozite 9 - Marketing 10 - Biroul administrativ - social 11 - Serviciul financiar 12 - Serviciul contabilitate CapitotulMocan Marian - Logistica 40 13 - Sectia de productie 1 14 - Sectia de productie 2 15 - Sectia de productie 3 16 - Sectia de productie 4 17 - Sectia de productie 5 in [30] este prezentati organigrama firmei Drusco Drugstores Inc. din Statele Unite ale Americii (Fig. 1.11), care are in componenfa un lant de magazine, executénd si productie dar pe un plan secundar. Presedinte 7 Expl] [ VP. Ve. VP VP] [Baza de | [rinanciar | f Asambtare magazine || Distibutial| Aproviz. || producti || Marketing| | date ambalare Pemonal | Responsabil [Agent de] [ Manager’ ] [Publiciate] [Operarca chiztionae transport | aproviz, | fnreprinder [ rl, cu publ | asi cale semifabric Reesponsabi deporte Fig. 1.11. Organigrama firmei Drusco Drugstores Inc Din Figura 1.11, se observa faptul c& aceasta firma are trei mari activitati 1 - Aprovizionarea cu produse de la alti parteneri $i vanzarea lor fara nici o transformare ulterioar’ 2 - Aprovizionarea cu produse semifabricate sau finite si vanzarea lor dupa o transformare minora (portionare, ambalare, finisare, etc) 3 - Productie proprie si desfacerea produselor prin magazinele firmei in cazul acestei organigrame se observa cA logistica intra in componenta majoritafii activitatilor desfisurate in firma, aceasta fiind evident si datoriti faptului cd ele predomind in cazul unitatilor de comercializare. in Figura 1.12 se prezint& o organigrama o unei firme germane cu mai multe unitati (locuri) de produetie (mai multe uzine) [40]. CapitotultMocan Marian - Logistica al Consiliul de administrate Cercetare Control Personal Aprov. + Tehnic Desfacere Dezvoltare | | Financiar logistica Fig. 1.12. Organigrama unei firme cu mai multe unitafi de Incru Din Fig, 1.12. se observa importanta cu care este privit compartimentul logistic intr-o firma mare. De altfel, in Germania compartimentul logistic este reprezentat in toate firmele mijlocii si mari de obicei sub denumirea de compartiment de aprovizionare si logistica. Rolul cel mai important al logisticii este perceput in fntreprinderile de productie a subansamblelor pentru autoturisme precum si in intreprinderile de asamblare a autoturismelor. Pentru intreprinderile mari din domeniul auto exist’ o directie de logistic care are in subordine mai multe compartimente asa dupa cum se vede in Fig. 1.13. Logistica si Aprovizionare Aprovizionare materii_ || Aprovizionare materiale| | Centrala de logistica gi prime, materiale, piese | | uzuale, combustibil, controlul fabric&rii fn de schimb si dezvoltare | |materiale pentru investiti{ | exteriorul uzinei Logistica | [Logistica | [Logistica ] | Logistica] [ Logistica | [ Logistica juzinei din | | uzinei din] | uzinei din] | uzinei din] | uzinei din] | uzinei din Munchen || Dingolfing | Berlin || Landshut || Steyer _| [Regensbur Fig. 1.13. Organizarea compartimentului de logistic’ si aprovizionare la uzinele BMW Aceste organigrame pot fi considerate doar in cazul unor intreprinderi mari i foarte mari de productie si comercializare. in cazul unor intreprinderi mici sau mijlocii si in cadrul unor intreprinderi de alt profil (comercializare, Capitonui TMocan Marian - Logistic 42 servicii, etc.) anumite compartimente sunt comasate sau chiar nu existi (cercetare-dezvoltare, marketing, productie). De aceea, considerm cA pozitionarea unui compartment logistic intr-o intreprindere poate fi privita in patru cazuri: 1- fn cazul intreprinderilor mici productive, activitatile logistice pot fi cuprinse (inglobate) intr-un compartiment ce va fi compus din activitati de productie, marketing, aprovizionare, desfacere, logistica. Aceasti cuprindere poate sf difere ins de la un tip de productie la altul neputand da o regula general valabilé pentru toate aceste intreprinderi. Organizarea interna din aceste firme este de competenta fiecdrui manager in functie de ponderea activitatilor logistice in totalul activitatilor firmei. 2 - in cazul intreprinderilor mijlocii productive, activitatile logistice pot fi de asemenea inglobate intr-un compartiment mai mare care poate sa cuprinda activitati de marketing, aprovizionare, desfacere, logistic’, dar poate fi si un compartiment distinct asta depinzAnd tot de ponderea activitatilor logistice in activitatea intreprinderii. 3 - in cazul intreprinderilor mari si foarte mari, activitatile logistice trebuie obligatoriu s4 fie grupate intr-un compartiment propriu (birou, serviciu, departament), marimea lui depinzand de ponderea activitatilor logistice in totalul activitatii precum si de numérul de persoane angrenate in aceste activitati. Tinand cont de faptul c& tendinta generala este de a reduce atat stocurile de materi prime cat si pe cele de produse finite, ponderea activitatilor logistice va creste in continuare, cea ce va duce evident la o schimbare de atitudine in cea ce priveste locul si rolul logisticii in interiorul intreprinderii. 4 - in cazul altor tipuri de firme (nu cele de productie), pozitionarea compartimentului logistic depinde de tipul intreprinderii, o importanfa foarte mare acordandu-se logisticii in cadrul firmelor de tip angros si de distributie. in concluzie se poate afirma faptul ca logistica este o stiinta care are o important deosebit& in activitatea economica actuala. Ea poate s contribuie decisiv la scdderea costurilor de productie fara investitii importante in utilaje si echipamente, fapt ce duce la o crestere a eficienfei si competitivitatii intreprinderilor. Capitotul T