Bluetooth-ul este un standard de tehnologie wireless pentru schimbul de date pe distanţe scurte (utilizând

transmisiile radio de lungime de undă scurtă) , de la dispozitive fixe şi mobile (telefoane mobile, laptop-uri,
calculatoare personale, imprimante, camere digitale şi console video), prin crearea de reţele personale (PANs –
personal area network), cu un nivel ridicat de securitate.
Creat de divizia mobilă Ericsson în 1994, acesta a fost conceput iniţial ca o alternativă fără fir pentru cablurile
de date RS-232 (Recommended Standard 232 – utilizat frecvent la porturile seriale). Se pot conecta mai multe
dispozitive, depăşind problemele de sincronizare. La 20 mai 1998 a fost fondată gruparea Bluetooth Special Interest
Group (SIG) care azi are rolul de a licita firmelor tehnologia Bluetooth şi de a urmări evoluţia acestei tehnologii.
Bluetooth-ul duce reţelele personale la nivelul următor prin eliminarea necesităţii de intervenţie din partea
utilizatorului şi păstrarea puterii de transmisie extrem de scăzută pentru a economisi energia bateriei(fiecare semnal
de transport către şi de la un telefon mobil consumă doar 1 miliwatt de putere).

Numele
Cuvântul Bluetooth este o versiune în engleză a cuvăntului scandinav Blåtand/Blåtann, numele regelui Harald
I al Danemarcei care a unit triburile daneze într-un singur regat. Legătura este că Bluetooth-ul face acelaşi lucru cu
protocoalele de comunicaţie, unindu-le într-un singur standard universal.

Implementare
Bluetooth-ul foloseşte o tehnologie radio numită frequency-hopping spread spectrum, care împarte datele
care sunt trimise şi le transmite pe bucăţi folosind până la 79 de benzi(1 Mhz fiecare) alese aleator(frecvenţa se
schimbă de 1600 de ori pe secundă) în intervalul 2402-2480MHz – 2.45 Ghz. Aceasta banda de frecvenţă a fost
rezervată de către acordul internaţional pentru utilizarea dispozitivelor industriale, ştiinţifice şi medicale (ISM).

Un număr de dispozitive profită deja de această bandă de frecvenţă. Telecomenzi pentru deschiderea uşilor
de la garaj şi cea mai nouă generaţie de telefoane cordless. Asigurarea că aceste dispozitive şi Bluetooth-ul nu vor
interfera unul cu altul a fost o parte esenţială a procesului de proiectare.
Una dintre modalităţile prin care dispozitivele Bluetooth evită interferenţele cu alte sisteme este prin
trimiterea unor semnale foarte slabe de aproximativ 1 miliwatt.
Puterea redusă limitează raza unui dispozitiv Bluetooth la aproximativ 10 metri, micşorând astfel şansele de
interferenţă cu alte dispozitive. Chiar şi cu putere redusă, pereţii casei nu vor opri un semnal Bluetooth, ceea ce face
util standardul pentru controlul mai multor dispozitive aflate în camere diferite.

1
Comunicare şi conectare
Bluetooth-ul poate conecta până la opt dispozitive(1 master şi 7 slave) simultan. Master-ul alege slave-ul
trecând rapid de la un dispozitiv la altul într-o manieră round-robin. Cu toate aceste dispozitive în aceeaşi rază de 10
metri, s-ar putea crede că ar interfera unul cu altul, dar este puţin probabil datorită tehnologiei frequency-hopping
spread spectrum.

Sistemele bluetooth creează o reţea personală(PAN), sau piconet, care poate umple o cameră sau poate
cuprinde o distanţă nu mai mare decât distanţa dintre telefonul mobil din buzunar şi setul cu cască de pe cap. Odată
ce un piconet este stabilit, membrii schimbă frecvenţele aleatoriu, dar în unison astfel încât aceştia să rămână în
contact unul cu celălalt şi să evite alte reţele piconet care ar putea opera în aceeaşi cameră.

Bluetooth-ul este un protocol de comunicaţii wireless proiectat în principal pentru consumul redus de
energie, cu o rază mică (100 m, 10 m si 1 m) bazat pe microchip-uri low-cost în fiecare dispozitiv.

Clasă Putere maximă permisă Rază(aproximativă)

mW dBm
Clasa 1 100 20 ~100 metri
Clasa 2 2.5 4 ~10 metri
Clasa 3 1 0 ~1 metru

În cele mai multe cazuri, raza efectivă a dispozitivelor de clasă 2 este mărită în cazul în care conectarea se face la un
transmiţător de clasă 1, comparativ cu o reţea pură de clasa 2.

Versiune Transfer

Versiunea 1.2 1 Mbit/s

Versiunea 2.0 + EDR 3 Mbit/s

Versiunea 3.0 + HS 24 Mbit/s

Informaţii tehnice
Bluetooth-ul este bazat pe un protocol pe straturi (layer protocol architecture) format din protocoale de
bază, protocoale de înlocuire a cablurilor, protocoale de control a telefoniei şi protocoale adoptate. Protocoalele
obligatorii pentru toate stivele Bluetooth sunt: LMP, L2CAP şi SDP. În plus, aceste protocoale sunt aproape universal
acceptate: HCI şi RFCOMM.

Stiva Controller:
ACL (Asynchronous Connection-oriented [Logical Transport] )
Este tipul obişnuit de legătură radio, utilizat pentru pachetele de date obişnuite şi foloseşte o schemă de polling
TDMA pentru a arbitra accesul. Se pot transporta mai multe tipuri diferite de pachete, care se disting prin:
 Lungime(1, 3, sau 5 sloturi timp – timeslots, în funcţie de dimensiunea necesară sarcinii utile(payload))

2
  Corectarea erorilor(forward error correction) (opţional reduce rata de transfer în favoarea fiabilităţii)
 Modulare(modulation)(EDR – Enhanced Data Rate – pachetele permit triplarea ratei de transfer utilizând un
alt tip de modulare RF pentru sarcina utilă(payload))
O conexiune trebuie să fie configurată în mod explicit şi acceptată de cele două dispozitive înainte ca pachetele să
poată fi transferate.
Pachetele ACL sunt retransmise în mod automat în cazul în care nu se primesc confirmări, permiţând astfel
corectarea unei legături radio care este supusă interferenţelor.
Legăturile ACL sunt deconectate dacă nu se primeşte nimic pentru o perioadă de timp – timeout period(implicit 20
de secunde, dar se poate modifica de către master).

SCO (Synchronous connection oriented)

Este tipul de legătura radio utilizat pentru datele de tip voce. O legătura SCO nu este altceva decât un set de
timeslots rezervate pe o legătura existentă ACL. Fiecare dispozitiv transmite datele de tip voce în timeslot-ul
rezervat. Nu există retransmisii şi corectarea erorilor este opţională(forward error correction).
Legăturile eSCO - Enhanced SCO – folosesc retransmisiile pentru a obţine fiabilitate.

LMP (Link Management Protocol)

Folosit pentru controlul conexiunii radio între două dispozitive, implementat în controller.

HCI (Host/Controller Interface)

Protocolul se ocupă cu standardizarea comunicării între stiva gazdă (PC sau SO de telefon mobil) şi controllerul
(Bluetooth IC). Acest standard permite stivei gazdă sau controllerului IC să fie schimbate între ele cu adaptări
minime.

Stiva Host:
L2CAP (Logical Link Control & Adaptation Protocol)
Trimite pachetele la HCI sau dacă acesta nu există direct la Link Manager.
Folosit pentru a multiplexa mai multe conexiuni logice între două dispozitive folosind diferite protocoale de nivel
superior. Oferă segmentarea şi reasamblarea pachetelor on-air.
În modul de bază, L2CAP oferă pachete cu o sarcină configurabilă de până la 64KB, cu 672 octeţi ca MTU(maximum
transmission unit) implicit, şi 48 octeţi ca MTU minim acceptat.
În modul de retransmisie şi flow control, L2CAP poate fi configurat pentru date fiabile sau izocrone (isochronous)
făcând retransmisii şi verificări CRC.

SDP (Service Discovery Protocol)

Protocolul permite unui dispozitiv să descopere serviciile suportate de alte dispozitive şi parametrii asociaţi acestora.
Fiecare serviciu este identificat printr-un identificator universal unic (UUID), cu serviciile oficiale (profile Bluetooth).

RFCOMM (Serial Port Emulation)(Radio Frequency Communication)

RFCOMM este un protocol de înlocuire a cablului utilizat pentru a crea un stream de date. RFCOMM transportă date
binare şi emulează EIA-232 (fostul RS-232).
RFCOMM oferă un stream de date sigur către utilizator, similar TCP-ului. De asemenea, RFCOMM este un strat de
transport OBEX pentru Bluetooth.
Multe aplicaţii Bluetooth utilizează acest protocol deoarece are parte de suport la scară largă şi datorită API-urilor
disponibile publicului pentru majoritatea sistemelor de operare.

BNEP (Bluetooth network encapsulation protocol)

BNEP este folosit pentru a trimite pachete la L2CAP. Acest protocol este folosit de profilul PAN – personal area
network. BNEP-ul are o funcţie similară SNAP-ului (Subnetwork Access Protocol) – Wireless LAN. În stiva
protocoalelor BNEP este legat de L2CAP.

TCP (Telephony control protocol) sau TCS binary(Telephony control protocol specification binary)
Utilizat pentru a iniţializa şi pentru a configura apeluri date şi voce între dispozitive Bluetooth. Protocolul se bazează
pe standardul ITU-T Q.931.

3
AVCTP (Audio/Video Control Transport Protocol)
Utilizat de profilul remote control pentru a transmite comenzi AV/C – audio video commands – unui canal L2CAP.

AVDTP (Audio/Video Distribution Transport Protocol)

Utilizat de profilul A2DP (Advanced audio distribution profile) pentru a transmite muzică unui headset stereo printr-
un canal L2CAP.

OBEX (Object exchange)

Este un protocol adoptat de Bluetooth care facilitează schimbul de obiecte binare între dispozitive. La Bluetooth este
folosit în principal de profilele care folosesc schimbul simplu de date(file transfer, basic printing, phonebook access).

Bibliografie:
1. http://electronics.howstuffworks.com/bluetooth.htm
2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Bluetooth
3. http://en.wikipedia.org/wiki/Bluetooth
4. http://en.wikipedia.org/wiki/Bluetooth_protocols

Realizator:
Nume: Grigoruţă G. Andrei-Mădălin
Grupa: Grupa I2B5