Soren Kierkegaard appartient à son siècle comme l`oeil à la tombe de Caĭn.

C`est notre
temps qui l`a compris. Où le classer ?
Tout le existentialisme vient de lui, et c`est contraire d`un système. Plaçons-le entre deux
chapitres, comme il eût souhaité, lui, qui demandait que l`on iscrivit sur sa tombe : « Le
Solitaire » :

Tout l`Europe, avec la hâte d`une passion croissante, se perd dans des problèmes
mondains qui ne sauraient être résolus que par le divin, et auxquels seul le christianisme
pourrait répondre, a déjà répondu depuis longtemps. Depuis que le Quatrième État – c`est
–à – dire: tous les hommes – est apparu, il est devenu imposble d`avancer d` un pas vers
le solution du problème d`égalité de l`homme avec l`homme, selon ce monde dont
l`essence est diversité : oui, même si toute circulation en Europe était interrompue, si l
`on devait nager dans le sang, si tous les minstres perdaient le sommeil à force de
réfléchir si chaque jour une dizaine d`entre eux perdaient la raison, tandis que dix autres
reprendraient le problème où`ils l`ont laissé, quitte à devenir, fous eux-mêmes, - cette
voie est barrée pour toujours ; et cette frontière se rit de tous les efforts humains, se rit de
la mesquinerie du temporel face au droit suprême et seigneurial d`éternel, lorsque le
temporel prétend expliquer á la maniére du monde ce qui doit rester une énigme dans le
temps, et ce que l`éternel seul peut expliquer et expliquera. Le problème est religieux.
Pour regagner l`éternel, il se peut que massacres et bombardements soient nécessaires,
item que le nombreaux ministres perdant la raison. Mais nul ne peut savoir combien de
temps l`on passera dans la pure convulsivité. »

S. Kierkegaard : Papiers posthumes, éd. Danoise, t IX B, p 10

Soren Kierkegaard aparţine secolului său, ca urechea lui Cain. Noi suntem cei care l-am
încadrat acolo. Unde să-l clasăm?
Tot existenţialismul îi aparţine lui şi este contrar unui sistem. Să-l punem între două
capitole, aşa cum a dorit, el care a cerut să-i fie scris pe mormânt: ″Singuraticul.″:

“Toată Europa, care urăşte cu o pasiune crescândă, se pierde în probleme mondene care
nu pot fi rezolvate decât de o putere divină, şi la care doar creştinismul a putut răspunde,
după multă vreme. Întrucât a patra condiţie, cum spun toţi, a apărut, a devenit imposibil
să mai faci vreun pas în soluţionarea problemei egalităţii între oameni, într-o lume unde
esenţa este diversitate: da, chiar dacă toată circulaţia în Europa a fost întreruptă, chiar
dacă a trebuit să se înoate în sânge, chiar dacă toţi miniştrii şi-au pierdut somnul,
relfectând,, chiar dacă în fiecare zi, zece dintre ei şi-au pierdut raţiunea, în timp ce alţi
zece au preluat problema de unde primii au lasat-o, riscând ei înşişi să devină nişte
nebuni,- nu mai este cale de întoarcere; şi această frontieră râde de toate eforturile umane,
râde de lipsa de importanţă a Provizoriului ,faţă de dreptul uman şi suprem al Eternului,
chiar dacă Provizoriul pretinde că explică în manieră generală ceea ce trebuie sa ramână
o enigmă a timpului, şi ceea ce Eternul, singur, poate explica, şi va explica. Problema este
religioasă. Pentru a ne recâştiga Eternul, este posibil să fie necesare masacre şi
bombardamente, element pentru care numeroşi miniştri şi-au pierdut raţiunea. Dar nimeni
nu poate şti cât timp va trece