Adolescenţa .

Dacă vrem s-o definim strict din punct de

vedere ştiinţific,atunci putem să spunem că adolescenţa este o
perioadă în dezvoltarea organismului uman,care urmează
pubertăţii şi precede starea de adult.Este cuprinsă,în
general,între 14 şi 18 ani,având multiple aspecte particulare de
la individ la individ.Se caracterizează prin dezvoltarea fizică şi
neuropsihică pronunţată,explicabilă prin faptul că sistemul
neurovegetativ şi cel endocrin ajung în faza lor finală de
dezvoltare.
O definiţie rece,seacă,care se doreşte exhaustivă şi care
contrastează puternic cu focul care arde în trupurile în plină
transformare,în sufletele care iau prima dată contact cu
dragostea,cu puterea infinită pe care ţi-o dă inconştienţa şi
inocenţa acestei vârste.
Adolescenţa,pentru cei ce n-au ajuns la ea,e ceva
îndepărtat,dar care te atrage cu o forţă irezistibilă,pentru că este
este viitorul,speranţa,iar pentru cei care au trecut de
ea,adolescenţa e acea perioadă fantastică din viaţa unui om,în
care totul e posibil,în care stelele îţi stau în palmă,iar lumea
aşteaptă să fie cucerită de către tine,adolescentul cu sufletul
deschis şi mintea limpede.
Fiecare a simţit acel fior de teamă,când şi-a dat seama că în
trupul lui,aproape de copil,au apărut semnele schimbării.Pentru
mine ca băiat,umbra fină de sub nas,vocea care scăpa de sub
control şi mă făcea să vorbesc când ca o soprană,când ca un
bas,micii vulcani de pe nas,de pe obraji,care erupeau când mi-
era lumea mai dragă,pantalonii care trebuiau lungiţi din ce în ce
mai des,toa-te au fost semne că s-a încheiat o etapă din viaţa
mea : COPILĂRIA. Şi mă întreb : îmi pare bine sau rău,regret
sau mă bucur.
Regret lipsa de griji a copilăriei,dar mă bucur că voi avea
un cuvânt de spus,că voi avea responsabilităţi .
Regret ingenuitatea copilăriei,dar ştiu că viaţa nu este
roz,că oamenii sunt şi buni şi răi şi că pentru nimeni nu există un
clopot de sticlăv sub care să poată trăi ferit de tot răul din lume.
Regret simplitatea şi sinceritatea relaţiilor de prietenie
dintre copii,dar mă bucur de profunzimea noilor relaţii care se
vor crea.
 Regret inconştienţa copilăriei,dar mă bucur că-n această
perioadă mă voi descoperi pe mine,cel din adâncuri,că voi
încerca să mă cunosc cât mai bine,să aflu ce-mi place la mine şi
ce nu,şi să lupt pentru a deveni cineva cu care să mă simt bine şi
de care să fiu mulţumit.
Regret lumea fantastică a poveştilor,şi încă nu ştiu dacă să
renunţ definitiv la ea sau s-o păstrez bine ascunsă într-un
colţişor,şi atunci când voi fi dezamăgit de lumea reală,să mă pot
refugia în ea,pentru că sunt la mine acasă.Ca orice lume
fantastică,resursele ei sunt inepuizabile,aşa că sper să îmi ajungă
toată viaţa.
Dacă e să revenim la definiţia ştiinţifică şi anume la faptul
că în această perioadă sistemul endocrin ajunge în faza finală de
dezvoltare,atunci putem să traducem : roşeaţa şi căldura în
obraji,bubuiturile de tobă ale inimii,care stă să spargă
pieptul,furnicăturile din mâini,toate au un singur nume: Iubirea.
Oare este întâmplător ca adolescenţa corespunde perioadei
de liceu?
Oare este întâmplător că cele mai frumoase amintiri sunt
din această perioadă?
 Oare este întâmplător că cele mai trainice prieteni se leagă
acum?
Nu poate fi decât un răspuns : Nimic nu e întâmplător.
Este adevărat că epoca informaţională în care trăim,noi
adolescenţii de astăzi,îşi pune puternic amprenta asupra noas-tră.
Este adevărat că nu ne place să citim,dar îndemnaţi de
părinţi,de profesori,nu aruncăm la coş valorile universale şi în
momentul când le descoperim,constatăm că nu suntem singuri în
Univers,şi mai ales că tot ceea ce trăim noi au mai trăit şi alţi
adolescenţi,că istoria se repetă.
Unul dintre cei mai iubiţi adolescenţi prezentaţi în literatura
română,este Ionuţ Jder,din romanul lui Mihail Sadoveanu :
“Fraţii Jderi”. “Deşi nu era frumos,că avea nasul cam mare,ca şi
tatăl său Jderul cel bătrân,îl plăceau toţi.Chipul său era
atrăgător,un băieţandru subţiratic,străin şi orfan,un pui vrednic
de părintele său.Muierile au băgat de seamă că-i
stângaci.Surprins în schimbările vieţii,era fără linişte,îi plăceau
toate zburdălniciunile.
În romanul “Cişmigiu & Comp.”,de Grigore Băjenaru,e
prezentată numai adolescenţa autorului, elev la liceul
Gh.Lazăr,şi ne face cunoştinţă cu atmosfera din liceu,cu relaţiile
dintre elevi şi profesori,cu frumuseţea acelei perioade
interbelice.Este o carte despre,cu şi pentru adolescenţi.
Schackespere cu “Romeo şi Julieta”,a adus cel mai frumos
omagiu acestei vârste,surprinzându-i esenţa : iubirea,
apropiindu-se de eroi cu dragoste,tandreţe,înţelegere,facând din
doi eroi simbolul iubirii adolescentine dusă până la sacrificiul
suprem.
“Romanul adolescentului miop”,este un jurnal deghizat
autorul minimand ca aceste notatii sunt doar Materia prima ce
urmeaza, ulterior a fi prelucrata.Intentionat insa trasnformarea
nu a avut loc.Mircea Eliade ne prezinta astfel prima forma a
conceptiei sale despre autenticitate, pusa in practicaulterior in
eseurile sale si perfectionata in Maitreyi.
Relatia adolescentului cu prietenii este regasita pe tot
parcursul romanului,astfel intalnim stari de ura reciproca “ M-
am racit cu totul de Robert...El ma crede pendant, eu il cred
naiv...El spune prietenilor ca m-am indobitocit cu eruditia. Si eu
il vorbesc de rau si ii ponegresc numele .” , de falsitate totala
,fiecare incercandsa para ceea ce nu este imprumutand masti din
diferite carti sau paturi sociale. Marcu si Dinu sunt si ei prietenii
adolescentului , impreuna cu Robert invatandu-l diferite lucruri.
Astfel adolescentul a invatat de la pritenii lui canu este bine sa
iti arati tot timpul fata adevarata, ca e bine sa te ascunzi, dar si
totusi ei se construiesc total diferiti,el dorind sa-i domine, fiind
un Demiurg.
La scoala intre colegi el vrea sa se construiasca ca un geniu,
colegii sai il izoleaza, deoarece era urat si nu putea fi incadrat
social. Colegii nu-l inteleg deghizandu-se dupa aparente ,voind
sa fie egal cu ceilalti dar sa fie in acelasi timp mai destept, mai
superior.
Venind vorba de scoala relatiile sale cu profesorii nu erau
tocmai bune, adolescentul avand o atitudine nejusta fata de
examene si de invatamant. Era un elev mediocru dand dovada de
nonconformism, are o atitudine ostilaprofesori considerandu-se
mai bun ca ei, este superficial ,refuza sa invete ,intra in
competitie cu profesorii dorind sa fie de peste ei. Vrea sa-si
construiasca singur personalitatea neavand nevoie de profesori,
profesorului Vanciu vrea sa-i arate ca la inselat, fiind singurul
pe care il admira fiind o piatra de incercare pentru el.
Simona Popescu scrie ,“Juventus” -Despre mine as fi vrut
sa scriu despre tine - ,adolescenta din perspectiva maturitatii, si
din aceasta perspectiva ordinea ideilor este fragmentata si
difuza. Astfel intrgul text devine o dare de seama despre
implinirile si neinplinirile existentei.
Adolescenta vazuta de Simona Popescu este, ca si
adolescenta lui Mircea Eliade, una contradictorie.Dovada a
acestui lucru sunt si seriile opozitive din text: “despre cele ce ne-
apropie sau ne despart” , “despre umilinta de a nu sti cine esti si
de vei fi si despre groaza ca ai putea sti ce esti si ce vei fi “ .