Notiuni de Embriologie Adm 2015 2016

INTRODUCERE IN
EMBRIOLOGIE
NOTIUNI DE EMBRIOLOGIE
Cunoaşterea în dinamică a părţilor
componente ale organismului a pus
bazele anatomiei dezvoltării care
cuprinde
embriologia (etapa dezvoltării
intrauterine a omului), şi anatomia
vârstelor
(a dezvoltării postnatale)
Embriologia umana studiind morfogeneza
organelor si tesuturilor este inseparabila de
ANATOMIE.
De aceea , embriologia a fost denumita si
anatomia dezvoltarii.
Continutul embriologiei integreaza trei mari
segmente de studiu:
-reproducerea,
-embriogeneza si
-organogeneza
Reproducerea corespunde perioadei preembrionare
a dezvoltarii si se ocupa cu studiul gametilor, al
gametogenezei si a fecundatiei.(proontogeneza)
Embriogeneza constitue perioada embrionara a
dezvoltarii intrauterine si se intinde de la
fecundatie pana la finele saptamanii a 8-a
Oul sau zigotul trece prin faza complexe avand la
sfarsitul perioadei infatisare general
umana,purtand numele de EMBRION.
Organogeneza corespunde perioadei fetale si se
intinde de la finele saptamanii a 8-a pana la
nastere.
OVULUL
Ovulul, celula sexuală feminină a fost descoperită în
anul 1827 de către Bayer.
Ovulele se formează în ovare, care sunt compuse
din două părţi: o parte medulară care conţine
ţesut conjunctiv, vase şi nervi şi o corticală în
care se găsesc foliculii ovarieni în număr de
80 000 / ovar care se atrofiază cu timpul, la
pubertate persistând doar un sfert.
După gradul lor de maturitate, foliculii se deoseb. în:
- foliculi primordiali,
- foliculi pe cale de creştere şi
- foliculi maturi.
APARATUL GENITAL FEMININ
ADULT-ansamblu,rapoarte
ADULT-rapoarte
ADULT-rapoarte pelvine
viscerale
UTERUL,ANEXELE-
sectiune frontala
OVARUL CU FOLICULI
OVOGENEZA
În ovogeneză se disting trei
perioade:
1.Perioada de multiplicare
- la embrion
2. Perioada de creştere
3. Perioada de maturaţie
Perioada de multiplicare.
În viaţa intrauterină,la embrion,ovulul ia
naştere din epiteliul crestei genitale, care
proliferează in cordoane.
Acestea se fragmentează în mase
individuale, fiecare dintre aceste mase
fiind un folicul primordial care conţine în
interior celula sexuală iniţială,
ovogonia cu 46 de cromozomi.
Perioada de creştere.
La pubertate începe creşterea foliculului
În această a doua perioadă de creştere a
foliculului, ovogonia se transformă în
ovocit de gradul I, celulă voluminoasă,
de 100-150 microni, cu mai multe
straturi de celule foliculare, formând
foliculul pe cale de creştere.
Ovogonia se divide dar nu se ajunge la
definitivarea diviziunii.
În acest stadiu diploten se află şi fetele
la pubertate dar şi femeia înaintea
ovulaţiei.
Ovulul este incapabil să fie fecundat el
ar trebui să devină matur.
Pentru a se maturiza el trebuie să-şi dă
jumătate din cromozomii săi.
Perioada de maturaţie. La 24 de ore de pik-
ul hormonului gonadotrop LH
• (cauza ovulaţiei) ovocitul de gradul I îşi
reia activitatea de diviziune aparand
ovocitul de ordinul II, cu 22 de autosomi şi
1 heterosom, cât şi o mică celulă abortivă,
primul globul polar.
• Astfel, 23 de cromozomi raman in
ovocitul de gradul II, ceilalţi 23 trec într-o
celulă mică, care este expulzat în afară.
Apoi se reia mitoza, dar cu alt caracter:
cei 23 de cromozomi din ovocitul de
gradul II se divid prin duplicare ca o
celulă normală, rezultând 46 de
cromozomi.
Sub această formă se elimină ovulul.
În momentul fecundării se reiadiviziunea
reducţională care de fapt se
desăvârşeşte dupa acest moment.
Din această diviziune rezultă 23 de
cromozomi care rămân într-o celulă
mare, iar alţi 23 de cromozomi trec într-o
celulă mică, al II-lea globul polar care
este expulzat la periferie.
Se remarcă deci în ovogeneză un
mecanism al blocării şi reluării meiozei
care nu este elucidat pe deplin.
• Procesul de maturare al ovulului se face
odată cu procesul de maturizare al
folicului de Graf.
• Pe măsură ce foliculul se maturează
celulele se dispun pe de o parte în jurul
ovulului formând corona radiata,
• Ovulul este împins pe fundul foliculului
de aglomerarea de celule granuloase -
discul proliger. Pe măsură ce foliculul se
maturează îşi face loc spre suprafaţa
ovarului pe unde va fi eliminat ovulul cu
tot cu corona radiata.
Ovulul este o celulă sferică diametrul de
200 microni .
În structura celulei se constată un
vitelus formativ şi unul nutritiv.
Vitelusul formativ (citoplasma) este
Vitelusul nutritiv (deutoplasma), este
material de rezervă care permite
ovulului să ajungă la primele stadii de
segmentare.
• În afara ovulului se găseşte zona
pelucida, aparent amorfă, în care ajung
cei doi globuli polari înconjurată de 12
rânduri de celule granulare (corona
radiata) circa 3000 de celule care au rol de
nutriţie pentru ou.
• În a 6-a săptămână de viaţă intrauterină
apare diferenţierea celulelor sexuale
feminine la nivelul mugurelui gonadic
feminin.
OVULATIA
Ovulaţia în specia umană este
spontană.
Foliculul creşte rapid în orele ce
preced ovulaţia.
Ovulaţia se întinde de la menarhă
până la menopauză.
OVULATIA
Ovulaţia propriu zisă este ruptura peretelui
folicular cu expulzia ovocitului şi a
cumulusului.(masa vascoasa de
imobilizare a spermatozoidului)
Dehiscenţa foliculară se produce în punctul
cel mai proeminent unde epiteliul
ovarian se subţiază apare o mică zonă
avascularizată, stigma, locul unde se
produce ruperea epiteliul ovaian.
OVULATIA
Procesul ovulator este de regulă
unilatral,(discutii) alternantiv între cele
două ovare.
Expulzat, ovocitul înconjurat de cumulusul
său vâscos este captat de franjurile
pavilionului trompei prin mecanisme
complexe.
Astfel ovulul este aspirat în trompă
împreună cu o foarte mică cantitate de
lichid ascitic în pelvis. (100-200 ml ascita
fiziologică descrisă)
SPERMATOZOIDUL SI
SPERMATOGENEZA
Spermatozoidul, celula sexuală masculină, a
fost descoperit de Ham din Leyden, elevul
lui Loewenhoeck în 1667.
Spermatozoizii iau naştere în tubii
seminiferi ai testiculului din celulele
rotunde ale epiteliului tubilor seminiferi
Sunt celulele sexuale iniţiale,
spermatogoniile, celelalte fiind celule de
susţinere, celule Sertoli(celule aplatizate)
TESTICULUL IN SCROT CU
EPIDIDIMUL SI DUCTUL DEFERENT
TESTICUL-HE
TESTICUL- KI 67
SPERMATOZOIDUL SI
SPERMATOGENEZA
În cursul dezvoltării postnatale începe diferenţierea
şi diviziunea în spermatocite.
Spermatogonile evoluează într-o perioadă de 72 de
ore.
Din spermatogoniile printr-o primă diviziune,
rezulta spermatocite de gradul I cu 46 de
cromozomi.
Spermatocitul de gradul I, cu 46 de cromozomi, se
divide reducţional in cel de gradul II cu câte 23 de
cromozomi, unul cu un cromozom Y iar altul cu un
cromozom X
. Apoi spermatociţii de gradul II se divid şi ei se obţin
două celule cu 23 X şi 2 cu 23 Y. Altfel spus se
obţin 4 spermatozoizi:2 cu X şi 2 cu Y.
SPERMATOZOIDUL SI
SPERMATOGENEZA
SPERMATOZOIDUL SI
SPERMATOGENEZA
Înaintarea spermatozoidului se face datorită
mişcărilor ondulatorii şi spiralate ale cozii.
Viteza spermatozoizilor maturi este de 3
mm pe minut. Migrează din tubii
seminiferi spre epididim şi canalul
deferent unde se depozitează.
Din amestecul spermatozoizilor cu secreţia
veziculelor seminale şi a prostatei se
formează lichidul spermatic cu Ph alcalin
7,8, care se alcalinizează pe măsura
tracerii timpului.
SPERMATOZOIDUL SI
SPERMATOGENEZA
Cantitatea ejaculată de un individ sănătos este
de aproximativ 5 ml de lichid spermatic cu 60-
125 000 000 de spermatozoizi pe cm cub.
Dintre aceastia doar 20% sunt normali.
Pentru vitalitate ei au nevoie de o temperatură
mai joasă decât cea a corpului, condiţii oferite
de testiculii
Sunt mobili la temp.de 22 C.
Mobilitatea scade la căldură, iar puterea
fecundantă este de aproximativ de 48 ore din
cele 72 de viaţă.
SPERMATOZOIDUL SI
SPERMATOGENEZA
Celulele germinale primordiale masculine se
identifică în a 5 săptămână a dezvoltării
intraembrionare.
Spermatozoizii unei ejaculaţii sunt
incapabili de fecundaţie. Ei trebuie
capacitaţi.
Capacitaţia este un ansamblu de fenomene
complexe care corespund modificărilor
structurii membranare a spermatozoidului
Capacitaţia debutează odată cu
permiterea pasajului glerei cervicale.!!!!!!!
FECUNDAREA
Fecundarea este procesul de contopire a
celulei sexuale masculine cu cea
feminină.
Acest proces are loc în treimea externă a
trompei uterine ,în orele care urmează
ovulaţiei.
Supravieţuirea ovulului nefecundat este
limitată doar la câteva ore.
FECUNDAREA
FECUNDAREA
Fecundarea are mai multe stadii.
Stadiul 0 constând din traversarea de către
spermatozoizi a celulelor foliculare care
înconjoară ovulul şi a membranei
pelucida. Mecanismul acestei traversări
este de natură enzimatică , din acrozom.
Traversarea membranei pelucida se face
tangenţial la suprafaţa ovulului. Este
ajutată şi propulsată de flagel, coadă.
FECUNDAREA
Stadiul 1 este realizat prin contactul care se
stabileşte între ovulul şi zona post
acrozomială a capului spermatozoidului
prin fuzionarea celor două membrane şi
includerea capului spermatozoidului
printr-un proces de fagocitoză al ovulului.
Stadiul 2 constă în includerea
spermatozoidului ce “se scufundă ca o
navă în ovul.”
FECUNDAREA
Stadiul 3 Activarea zigotului cu
formarea a doi pronuclei. Ambii îşi
pierd membrana şi se pune în comun
materialul genetic.Prin fuziune se
formeaza diploida.
- este expulzat cel de-al doilea globul
polar
-se evită polispermia printr-o reacţie
corticala.
FECUNDAREA
Stadiul 4. Ultima etapă a fecundaţiei este
segmentaţia
Din momentul pătrunderii
spermatozoidului in ovul trec 36 de ore
până la formarea a două celule ou-
blastomere prin segmentatie
După 48 de ore apar 4 celule iar după 66
de ore 8 celule identice
FECUNDAREA
Constituţia cromozomică masculină XY sau
feminină XX rămâne aceeaşi pentru toată
viaţa
Studiul cariotipului unui individ va permite
determinarea sexului său genetic.
În celulele femeii se află un mic corpuscul,
corpusculul BARR situat în contact cu
membrana nucleară care caracterizează
sexul cromatinian.
ZIGOTUL în primele 3 săptămâni.
Saptamana I
In prezent “misterul” acestei prime
perioade este practic elucidat datorită
tehnicilor de investigaţiei şi de vizualizare
a dinamicii zigotului.
Zigotul format prin fecundare începe un

lung proces de segmentare suportând la
specia umană o diviziune totală şi egală
S-a stabilit următoarea cronologie:
-stadiul de 2 blastomere -la 36 ore de la
fecundaţie
-stadiul de 4 blastomere -la 48 ore de la
fecundatie
-stadiul de 8 blastomere -la 66 ore
de la momentul fecundatiei
-stadiul de 16 blastomere-la 85 ore de la
fecundaţie
Întregul proces se petrece sub membrana
pelucida şi are ca rezultat formarea unei
MORULE care la 16 blastomere ajunge în
cavitatea uterină.
Abia în stadiul de morulă se va observa o
diferenţă dimensionară a celulelor:
-celulele mici de la periferia morulei
rămânând la originea trofoblastului
(placenta),
- celulele mari din interiorul acestei sfere
stau la originea butonului embrionar.
În timpul acestor trei- patru zile oul a
parcurs lungimea trompei uterine
datorită contracţiei musculaturii tubare
şi mişcărilor cililor epiteliului tubar ce
antreneaza oului în cavitatea uterină.
Estrogenii produc o accelerare a
peristaltismului trompei uterine
scurtând această perioadă.
FORMAREA BLASTOCISTULUI
Blastomerele voluminoase se grupează
către un pol al acestei sfere (morula) şi
reprezintă embrioblastul.
La 100 de blastomere 92 fac parte din
trofoblast şi doar 8 formează butonul
embrionar.
În următoarele 2 zile oul este încă liber în
cavitatea uterină.
FORMAREA BLASTOCISTULUI
In concluzie:
La 5-6 zile după fecundaţie oul se
consideră în stadiul de blastocist cu
celulele organizate astfel:
-un strat periferic, viitorul trofoblast.
-o aglomerare de 8-10celule
voluminoase grupate la un pol ce
constitue butonul embrionar.
-o cavitate centrală blastocelul
NIDAŢIA SAU OVOIMPLANTAŢIA
Stadiul de blastocist este stadiul în care
debutează nidaţia sau implantarea.
Implantarea se face in a sasea sau a

saptea(6-7) zi de la fecundare.
Fixarea blastocistului se face

intotdeauna prin polul embrionar.
Este procesul fiziologic cunoscut şi sub
numele de implantare în cavitatea uterină
care marchează limita dintre două perioade
ale gravidităţii: progestaţia şi gestaţia.
Progestaţia este caracterizată pin viaţa liberă
a oului în căile genitale, a doua, gestatia
reprezintă perioada în care oul rămâne fixat
în uter şi uterul devine gestant.
Anatomic nidaţia constă în penetraţia
completă a oului în endometru pregătit
pentru aceasta
Fiziologic nidaţia marchează debutul
placentaţiei şi a relaţiilor funcţionale dintre
ou şi organismul matern.
DIVIZIUNEA ZIGOTULUI-
MORULA
DUPĂ OMS, MODIFICĂRILE CARE
CONDUC LA PROCESUL DE
NIDAŢIE AU TREI FAZE:
1.Pregătirea zonei endometriale unde va

avea loc nidaţia
2.Pătrunderea blastocistului în această
regiune
3.Fixarea blastocistului în această zonă
sau faza de implantare propriuzisă.
Reamintim
-oul normal la momentul nidaţiei este în
stadiul de morulă
-persită 48 de ore liber în cavitatea uterină
dar îţi continuă segmentaţia
-la 6 zile după fecundaţie oul este în stadiul
de blastocist.
Reamntim: blastocistul prezintă un strat
periferic unicelular din celule cubice schiţând
viitorul trofoblast,
o aglomerare de aproximativ 10 celule
voluminoase la un pol al oului constituind
butonul embrionar.
Oul prezintă o cavitate centrală: bolastocelul.
După unii autori, implantarea oului se produce
mai frecvent în mucoasa fundului uterin după
alţi autori la nivelul peretelui anterior sau
posterior al uterului funcţie de condiţiile
prezentate la acest nivel.
Faza de implantare sau nidare propriuzisă
are două perioade care se derulează
succesiv:
a)-orientarea şi fixarea blastocistului
b)-invazia şi înfundarea progresivă în
endometru.
a)Orientarea şi fixarea blastocistului
Blastocistul se orientează pentru a se acola prin
polul său embrionar la suprafaţa mucoasei
uterine, progresiv el aderă solid în endometru.
Orientarea corectă şi alipirea prin polul

embrionar este foarte importantă.
Orientarea defectuoasă constituie o anomalie
grosieră şi stă întotdeauna la originea unei
nidaţii abortive precoce.
b) Invazia endometrului:
Oul aderent va penetra endometrul până la
înfundarea completă în mucoasă.
Oul traversează mucoasa prin efracţie

această implantare fiind denumită
„interstiţială”: pătrunderea oului în endometru
este legată de liză şi fagocitare celulară
datorită unor enzime lizozomiale din celulele
trofoblastului.
NIDATIA-
DEBUTUL PLACENTATIEI
Reamintim, nidaţia marchează şi debutul
placentaţiei.
După unii autori faza de placentaţie este
considerată a treia fază a nidaţiei după
orientare şi înfundare.
În faza de implantare, membrana ovulară este
acoperită de mici vilozităţi, stratul celular care
înveleşte oul inclusiv vilozităţile, poartă numele de
corion care provine din trofoblast astfel: celulele
trofoblastului se înmulţesc dând naştere la
citotrofoblast sau celulele lui Langhans şi
sinciţiotrofoblast
Cele două straturi suferă transformări de-a lungul
sarcinii iar stratul celular al lui Langhans dispare
în luna a cincea
Sinciţiotrofoblastul se dezvoltă extensiv dizolvând
straturile endometriale prin citoliză până la vasele
sanguine materne asigurând astfel hrana
embrionului.
Apoi pereţii capilarelor materne sunt şi ei lizaţi astfel

încât într-un stadiu mai avansat trofoblastul
devenit vilozitar înoată în lacurile sanguine
materne apărând placenta hemocorială (la om).
Trofoblastul astfel transformat poartă
numele de corion.
Mucoasa uterină transformată poartă

numele de deciduă şi limitează la un
moment dat penetrarea şi înaintarea
trofoblastului printr-o antienzimă.
IMPLANTARE, NIDARE ŞI
PLACENTAŢIE
În perioadele de implantare, nidare şi placentaţie
oul uman trece prin trei faze distincte:
1.Etapa embriotrofă în care oul este liber în
cavitatea uterină şi se hrăneşte din rezerva
proprie
2.Faza histotrofă în care oul se hrăneşte din
ţesuturile materne prin liză şi fagocitare
3.Faza hemotrofă în care după distrugerea
pereţilor vasculari materni, oul se hrăneşte din
sângele matern.
•
EMBRIOGENEZA ŞI ORGANOGENEZA
• A. EMBRIOGENEZA
I Prima săptămână (vezi anterior)
II A doua săptămână Această perioadă este

bogată în evenimente care se petrec:
-la nivelul trofoblastului,
-butonului embrionar,
-anexelor şi
-endometrului.
1. Trofoblastul, reprezentat de celulele
aşezate la periferia oului celule mici se
difereniţiază într-un - -strat profund,
citotrofoblast şi un
-stat periferic sinciţiotrofoblast care
asigură nidaţia şi primele etape ale
placentaţiei cât şi debutul circulaţiei
uteroplacentare.
2.Butonul embrionar se transformă în cursul
săptămânii a doua într-un disc cu două
foiţe, sau disc didermic.
• Butonul embrionar sau embrioblastul,

începând din a opta zi se transformă în
discul didermic prin aşezarea celulelor
îngrămădite la acest pol într-un strat
periferic ectoblastul şi unul profund (sau
interior) endoblastul.
Celulele endoblastului se continuă cu un strat

de celule mezenchimale denumit membrana
Heuser Acestea vor tapeta complet cavitatea
vitelină primitivă (fostul blastocel)
transformând-o într-o veziculă vitelină
secundară denumită lecitocel. (sacul Yolk
secundar).
Pe de altă parte între ectoblast şi trofoblast
apare o mică cavitate, cavitatea amiotică.
Mezenchimul extraembrionar care continuă
endoblastul provine din
citotrofoblast prin diferenţiere.
Este un ţesut lax care ocupă ulterior spaţiul
liber dintre citotrofoblast şi embrion.
Mezenchimul extraembionar va fi şi sediul
unei cavităţi celomul extraembrionar sau
extern, exceptând nivelul conexiunii
embrionului cu citotrofoblastul prin pediculul
embrionar sau pedunculul ventral.
3.Pediculul embrionar mezenchimal leagă
corpul viitorului făt de trofoblast.
Vezicula vitelină creşte în volum conţinând
în interiorul ei substanţe nutritive pentru făt
care sunt transportate acestuia ulterior prin
vasele omfalomezenterice două vene şi
două artere situate în pereţii veziculei.
Această veziculă este situată ventral
fătului şi scade pe măsură ce substanţele
alimentare se consumă.
Deci,a doua săptămână se caracterizează
prin:
a)Diferenţierea discului didermic sau embrionului
bilaminar cu cele două foiţe endoblast şi
ectoblast.
b)Prezenţa a două cavităţi: vezicula amiotică şi
vezicula vitelină secundară sau lecitocelul
c)Începutul circulaţiei uteroplacentară prin
vilozităţile primare ale
trofoblastului ( 13 zi)
A TREIA SĂPTĂMÂNĂ DE
EVOLUŢIE
În a treia săptămână se petrec transformări
importante la nivelul discului embrionar.
Evenimentele care se petrec la acest nivel în
cursul acestei săptămâni definesc
gastrulaţia cu formarea celei de-a treia
foiţe embrionare.
Între ectoblast şi endoblast prin îngroşarea
endoblastului va lua naştere a treia foiţă
embrionara numită mezodermică.
Este stadiul de gastrulă în care oul devine
tridermic.
EVOLUŢIE
• La sfârşitul gastrulaţiei oul este simetric
La sfârşitul săptămânii a doua discul embrionar
începe să se alungească în unul din
diametrele sale,
În a 15-a zi, în axa acestui ovul şi în partea în
care mai târziu se va dovedi a fi caudală se
schiţează aşa numita „linie primitivă” pe
care se creează un jgheab până la mijlocul
câmpului embrionar unde se va termina cu
o tumefiere, denumită nodulul lui Hensen
EVOLUŢIE
Secţiunile transversale practicate au arătat că
linia primitivă este constituită printr-o
proliferare intensă cu invaginare a celulelor
ectoblastice în profunzime.
Celulele ectoblastice invaginate în acest fel
se vor întinde şi lateral formând o nouă foiţă
embrionară ,mezoblastul primitiv care va
separa complet ectoblastul de endoblast.
Celulele mezoblastului au o dispoziţie mai
laxă la acest nivel.
EVOLUŢIE
Foarte repede după formarea liniei primitive se
dezvoltă plecând de la nodului Hensen o
prelungire care progresează spre
extremitatea anterioară a discului embrionar
fără să o atingă niciodată.
Este aşa numita prelungire cefalică care pe
secţiune are un aspect tubuliform cunoscut
sub denumirea de canal Lieberkuhn sau
canal cordal net separat de ectoblast dar
aderă de endoblast
EVOLUŢIE
În ziua a 18-a, se va forma placa cordală. La nivelul
nodulului Hensen mai persistă un foarte scurt
segment al canalului cordal care va face să
comunice cavitatea amiotică cu cavitatea
lecitocelului.
Înglobat ulterior în timpul procesului de
neurulaţie elva face să comunice un scurt timp
cavitatea tubului neural primitiv cu cavitatea
tubului digestiv primitiv sub denumirea de canal
neurenteric.
Placa cordală se izolează în a 20-a zi şi formează
ulterior coarda dorsală, element celular plin.
EVOLUŢIE
Prezenţa mezoblastului se va întinde final în
tot discul embrionar intercalat între
ectoblast şi endoblast; doar în două zone
ectoblastul şi endoblastul rămân lipite.
Aceste zone lipite vor constitui membrana
faringiană (punctul terminus al prelungirii
cefalice) şi membrana cloacală situată în
spatele extremităţii caudale a liniei primitive.
Discul embrionar tridermic prin curbare
va da corpul viitorului făt.
În cursul acestor zile discul va ajunge la
1,5 cm şi 6mm grosime, luând formă
alungită cu o extremitate cefalică largă
şi una caudală îngustă.
Anexele embrionare
În ziua a 16-a apare diverticulul alantoidian
printr-o evaginare a endoblastului în
manşonul de mezoblast.
Este un diverticul endoblastic ventral care
leagă edificiul embrionar de trofoblast.
Odată cu alantoida se dezvoltă în peduncul
vasele ombilicale astfel încât apare circulaţia
fetoplacentară.
Amniosul acumulează lichid crescând permiţînd
embrionului să se deplaseze liber în cavitate.
PLACENTA ÎN
SĂPTĂMÂNA A TREIA
Se caracterizează prin apariţia vilozităţilor
terţiare.
Între a 18 şi a 21 zi vilozităţile primare se
transformă în vilozităţi secundare prin
pătrunderea unor travee mezenchimatoase
de origine cifotrofoblastică la baza vilozităţilor
primare.
În interiorul acestor travee se diferenţiază
insule hematoformatoare şi muguri vasculari,
vilozităţile secundare devin terţiare.
Concluzii:
- La sfârşitul săptămânii a treia
embrionul este tridermic.
-Apare alantoida, iar:
- Trofoblastul prezintă vilozităţi
terţiare.
PATOLOGIA PRIMELOR
3 SĂPTĂMÂNI DE SARCINA
este dificil de apreciat .
- studii sistematizante în care s-au prelevat ovule
fecundate cu o vârstă de până la 17 zile dintre
acestea 30% erau anormale.
-inainte de nidaţie s-a constatat că din zigoţii recoltaţi
4 din 8 au fost anormali( deci în proporţie de 50%,)
-după implantare 30% erau anormali.
-s-a concluzionat deci că jumătate din zigoti mor
înainte de nidaţie iar dintre acestia a treia parte
dispar înainte de sfârşitul săptămânii a treia.
PATOLOGIA PRIMELOR
• Astfel această perioadă iniţială(a
primelor trei saptamani) a vieţii
intrauterine este cea care dă riscul vital
cel mai ridicat !!!!!
PATOLOGIA PRIMELOR
Pe de altă parte există posibilitatea apariţiei
unor leziuni compatibile cu viaţa corelate cu
apariţia multor malformaţii cu anomalii ale
gastrulării.
Anomaliile gastrulării sunt legate de
perturbaţii de simetrie. Apare patologia de
situs inversus.
Diferitele categorii de monştrii cu multiple
membre isi au geneza în dedublarea totală
sau parţială a axei liniei primitive.
PATOLOGIA PRIMELOR
Anumite malformaţii grave ale sistemului
nervos sunt rezulte din perturbaţii suferite
în perioada gastrulării.
Factorii genetici joacă rol esenţial în
această perioadă
PATOLOGIA PRIMELOR
• Astfel această perioadă iniţială(a
primelor trei saptamani) a vieţii
intrauterine este cea care dă riscul vital
cel mai ridicat !!!!!
Saptamanile 4 si 5
• Diferenţiate complet foiţele
embrionare vor da naştere în cursul
embriogenezei diferitelor ţesuturi şi
organe.
• Între săptămâna a 4-a şi a 5-a in
fiecare dintre cele trei foiţe
embrionare începe diferenţierea în
ţesuturi specifice şi organe.
• Din ectoderm vor deriva: sistemul nervos,
aparatul senzorial, ochii, urechile,
epidermul şi fanerele.
• Endoblastul va da endodermul cu
derivatele sale: aparatul digestiv şi
respirator.
• Mezodermul va da: sistemul
osteoarticular,sistemul muscular, aparatul
circulator şi aparatul genito-urinar.
Concluzie:
• După 4 săptămâni embriogeneza este
terminată.
Aceasta debutează cu morfogeneza,
diferenţierea celor trei foiţe pentru a da
naştere si a schiţa organele şi urmează
organogeneza, constituirea efectiva a
organelor, astfel ca la 8 săptămâni ale
unui embrion, principalele sisteme si
organe sunt constituite
• După majoritatea autorilor perioada primelor
două luni de gestaţie se împarte în:
- prima perioada ,numită embrionară şi
- a doua perioada numită fetală în care
capătă înfăţişare umană.
Graniţa dintre cele două perioade este plasată
dupa unii autori între luna a 2-a şi a 3-a de
sarcină.
După alţi autori până în luna a 4-a oul uman
este considerat embrion după care ia
denumirea de făt.
Ectodermul embrionar
Ectodermul formează foiţa dorsală a discului

embrionar trilaminar.
- La nivelul său au apărut primele modificări
pe linie mediană.
-Lama sau placa neurală constituie
primordiul sistemului nervos
Sub placa neurală se află placa cordală
sau notocordul.
La nivelul extremităţii craniale placa
neurală cefalică se dezvoltă şi la acest
nivel apare şanţul optic şi placoda otică.
Plicile neurale se apropie şi fuzionează pe
linie mediană transformând şanţul în tub
neural.
Din partea mijlocie şi caudală a tubului
neural va lua naştere măduva spinării
Stadiul tubului neural
Este un stadiu distinct în embriogeneză în
care pe lângă formarea acestuia se
dezvoltă primele două arcuri branhiale
cu procesul maxilar şi mandibular şi
apare primordiul cordului.
În continuare în stadiile următoare se
dezvoltă encefalul cu părţile componente.
Crestele neurale prezintă şi un derivat
mezenchimal propriu care poartă
numele de ectomezoderm.
Ectomezodermul contribuie la
dezvoltarea normală a feţei astfel
încât malformaţiile congenitale ale
feţei sunt considerate neurocristopatii.
Din ectomezenchimul extremităţii
cefalice se diferenţiază:
-ţesut osos,
-tesut cartilaginos,
-tesut dermic,
-dentina,
-odontoblastele dinţilor
- ţesutul conjunctiv din tiroidă, paratiroidă şi
timus
Din crestele neurale iau naştere muguri din
care se dezvoltă ochi, muguri maxilari şi
mandibulari .
Concluzii:
Derivatele ectodermului embrionar sunt
următoarele:
- epidermul cu fanerele
- glandele anexe pielii inclusiv glanda mamară,
- sistemul nervos central, periferic şi autonom,
- hipofiza
- cristalinul, muşchiul neted al irisului, epiteliul
conjunctivei, coreea, glanda lacrimală,
- glandele salivare,
- smalţul şi dentina,
Mezodermul intraembrionar
Paralel cu dezvoltarea ectodermului

mezodermul suferă o etapă a somitelor
până în ziua 30-a şi are ca trăsătură
dominantă segmentarea mezodermului
paraxial. (grămezi metamerice de ţesut
mezodermal poartă numele de somite,
după un savant care le-a descoperit pe
nume Somiti).
Ele proemină sub ectoderm.
Somitele sunt perechi, sunt occipitale şi
contribuie la formarea craniului şi a
musculaturii limbii.
Sunt urmate de somite cervicale şi toracale,
sacrale şi coccigiene.
Numărul total la om este de 44 de
perechi de somite
În stadiul tubului neural şi somitic discul
embrionar alungit începe să se curbeze
cranio caudal şi transversal.
Prin alungire şi curbare transversală se

schiţează forma generală a corpului
embrionar
Luna a II-a
Evoluţia morfologiei externe.
Embrionul ia progresiv o formă
umană.
Crescand în lungime la sfârşitul
stadiului somitic, embrionul are
o formă recurbată în axul
craniocaudal dar şi în axul
transversal.
Extremitatea cefalică devine mult
mai voluminoasă în urma dezvoltării
polului cefalic prin veziculele
cerebrale.
Pe linia mediană prezintă o umflătură
corspunzătoare vertexului numită
proeminenţa mezencefalică , iar
anterior proeminenţa frontală
Primele 3 arcuri faringeale,
somitele si craniul anterior
(saptamana 7)
Craniul mijlociu, placodele cristalinului, placodele
nazale, primele 3 arcuri brahiale, ventriculul si
atriul stang, mugurii membrului superior si inferior.
(saptamana 7)
Lateral de proeminenţa frontală se
diferenţiază fosetele şi vezicula
cristalinului din ectoderm.
Lateral, în prelungirea extremităţii cefalice şi
dorsal de umflătura cardiacă se găseşte
regiunea branhială în care proemină la
suprafaţă în direcţie ventrodorsală
arcurile branhiale ce delimitează în
interior faringele primitiv.
Ele sunt separate de depresiuni ale
ectodermului numite şanţuri branhiale.
Iniţial apar arcurile branhiale 1 şi 2 apoi

alte 4 ultimele 2 la om fiind într-un stadiu
rudimentar.
Definitie:
La om prin invaginarea ectodermului
între proeminenţa frontală şi primul
arc branhial se formează
stomodeumul sau gura primitivă în
profunzimea căreia se situează
membrana bucofaringeană.
Arcurile branhiale au existenţă temporară şi
prin transformări profunde la nivelul lor se
vor forma gâtul şi organele cervicale.
Datorită dimensiunilor reduse ale ultimelor
arcuri branhiale şi a creşterii pronunţate a
acrului 2 între acesta şi următorul în
săptămâna a 6-a se formează o
depresiune transversală a ectodermului
numită sinus cervical
Creier mijlociu, placode nazale, santul cristalinului,
primele 3 arcuri faringeale, prima punga faringeala,
sinusul cervical, (saptamana 8)
Din extremităţile dorsale ale arcurilor 1 şi 2
se formează tuberculii auriculari din care
se va forma conductul auditiv extern şi
pavilionul urechii.
Din primul arc ventral ia naştere procesul
maxilar şi mandibular sub formă de
muguri ce participă la formarea feţei în
regiunea inferioară imediat deasupra
umflăturii cardiace.
Creier mijlociu, placode nazale, santul cristalinului,
primele 3 arcuri faringeale, prima punga faringeala,
sinusul cervical, (saptamana 8)
• Ochiul pigmentat, fosele nazale, santul nazo-
lacrimal, meatul acustic extern, (saptamana 10)
Saptamana 11
Deasupra mugurilor maxilari şi mandibulari
superior gurii primitive,
Din procesul frontal se dezvoltă procesul
frontonazal din care se formează muguri
nazali ce vor forma piramida nazală şi buza
superioară.
În ultima perioadă a arcurilor branhiale apar
întâi mugurii membrelor superioare,
aproximativ în ziua 28-a, iar ulterior la 48 de
ore distanta apar mugurii membrelor
inferioare.
Asadar, în a II-a lună regiunea cefalică se
măreşte rapid, mai multe decât restul corpului
şi se precizează prin muguri viscerele feţei.
Între extremitatea cefalică şi zona mijlocie
arcurile branhiale se estompează în timp ce
se formează gâtul.
Extremitatea caudală se modifică prin apariţia
primordiilor şi organelor genitale externe în
forma lor rudimentară şi apariţia membranei
anale.
Câteva organe interne au început să se
dezvolte la începutul primei luni dar cea
mai mare parte se dezvoltă în luna a
doua.
În cursul acestei luni toţi mugurii organici

ocupă raporturi definitive şi o dezvoltare
care îi apropie cel mai adesea de structura
definitivă
Patologia perioadei de la 4-a la o 8-a
săptămână
Este o perioadă caracterizată printr-o
sensibilitate deosebită a embrionului la
acţiunea factorilor externi toxici.
Cea mai mică perturbare în mecanismele
foarte complexe de inducţie şi diferenţiere
va sfârşi prin anomalii.
Teratogeneza la acţiunea factorilor externi
este condiţionată de foarte multe
elemente: momentul acţiunii agentului
teratogen, afinitatea preferenţială a
diverşilor agenţi pentru anumite organe,
perioada de acţiune a factorului teratogen.
Medicamentele reprezintă un risc foarte
important la embrionul uman în această
perioadă.
Structurile faringeale
• Regiunea brahiala este o regiune
simetrica pe partile laterale ale extremitatii
cefalice in perioada embrionara a
saptamanilor 4-5
• Structurile regiunii brahiale la embrionul
uman seamana cu cele brahiale reale ale
pestilor si amfibienilor motiv pentru care
pentru arcurile, santurile si pungile branhiale
este adoptat termenul de “faringeal”
deoarece aceste se afla in jurul faringelui
primitiv.
• Structurile brahiale sunt formatiuni
temporare evoluand complicat din
saptamanile 5-6 participand la
formarea fetei, gatului, faringelui,
laringelui, oaselor si muschilor
extremitatii cefalice.
• Arcurile faringeale sau brahiale apar ca
niste bare simetrice succesive pe lateral
de faringele primitiv si posterior de
stomodeum.
• Arcurile brahiale sunt 5 perechi ( al-6-lea
este rudimentar), ele sunt mase
mezenchimale care contin in interior
cartilajul, artera si nervul arcului
• Din mezodermul faringeal dispus
metameric se formeaza oase, cartilaje si
primordii musculare
• Din cartilajul arcului se formeaza cartilaje
si oase tot la nivelul viscerocraniului,
nervul arcului devine nerv cranian si
• Din artera arcului se formeaza arcul
aortic corespunzator.
Derivatele arcurilor faringeale
sunt:
• Arcul faringeal I (mandibular) – nervul
mandibular
– Cartilajul mandibular, maxila,
mandibula, ciocanul, nicovala, m.
masticatori, m. tensor al valului palatin,
m. milohioidian,pantecele anterior al
m. digastric
• Arcul faringeal II (hioidian) – nervul
facial
– Scarita si m. scaritei, m. mimicii, m.
stilohioidian,pantecele.post.al m.
digastric, aparatul hioidian.
Derivatele arcurilor faringeale
sunt
• Arcul faringeal III – nervul
glosofaringian
– Corpul si cornul mare hioidian, m.
stilofaringian
• Arcul faringeal IV – V – nervul vag
– Cartilajele laringelui, m. constrictori
faringieni si m. laringelui
Dezvoltarea fetei
• Fata se formeaza din 5 muguri faciali
ectomezodermici dispusi in jurul gurii
primitive (stomodeum) aflata in centrul
fetei
• Faza de inmugurire incepe in saptamana
a-4-a si este urmata de coalescenta
mugurilor in saptamana 7-8 cand capata
forma umanoida si este recognoscibila din
saptamana 10 embrionara
• Impreuna cu formarea fetei se dezvolta
primordiile senzoriale si structurile osteo-
musculare faciale
Mugurii faciali
• Mugurele fronto-nazal este impar, este
o proeminenta rotunjita cefalica situata
deasupra stomodeumului care se va
divide in :
– Procesul nazal median
• Mugurele nazal median
• Mugurele nazal lateral
Mugurii faciali
• Primul arc brahial se bifurca in doua
proeminente secundare simetrice
– Mugurele maxilar ia nastere lateral de
stomodeum si reprezinta partea superioara a
arcului brahial
– Mugurele mandibular este partea inferioara
a arcului brahial, caudal de stomodeum.
– Intre cei 2 muguri maxilari se interpune o
masa ectomezodermica romboidala denumita
“ segment intermaxilar”
Coalescenta mugurilor
• Mugurii mandibulari progreseaza spre linia
mediana si formeaza buza inferioara.
• Mugurii maxilari fuzioneaza cu segmentul
intermaxilar (componenta labiala) formand
buza superioara si filtrumul.
• Prin coalescenta mugurilor nazali si a
procesului nazal median se formeaza
piramida nazala, iar mugurii nazali
circumscriu narina primitiva
Coalescenta mugurilor
• Din fuziunea mugurelui nazal lateral cu
mugurele maxilar aflat dedesubtul
primordiului se imping ochii treptat catre
ventral si se obstrueaza santul nazo-maxilar
care devine duct nazo-lacrimal
• Orificiul stomodeumului, despicatura larga
prin fuzionarea partilor laterale ale mug. max.
si mug. mand. se micsoreaza devenind
orificiu oral
• Partile coalescente devin obrajii si comisura
bucala
• Absenta coalescentei duce la defecte faciale
(despicaturi, fisuri)
Dezvoltarea dintilor
• Epiteliul (ectodermul) oral, ce acoperă
mandibula şi maxila în a 7-a săptămână
embrionară se îngroaşă, formând lama
dentară (Lamina dentalis).
• Aceasta proliferează înspre mezenchimul
subiacent formând 10-12 muguri ai
dentiţiei deciduale, organele
adamantoblaste (amelo-blaste).
• Mugurele smalţuiui se invaginează, luând
formă de cupă apoi de clopot şi se va
diferenţia în
- strat extern (Epithelium enameleum
externum) şi
- strat intern (Epithelium enameleum
internum) format de adamantoblaste
(ameloblaşti).
• Mezenchimul condensat în interiorul
clopotului formează papila dentară (Papilla
dentis) celulele sale periferice adiacente
organului smalţului diferenţiindu-se în
odontoblaste (odontoblaşti).
• Histodiferenţierea în ameloblaste şi
odontoblaste este indusă de interacţiunea
epitelio-mezenchimatoasă.
• Matricea extracelulară mineralizată a
celulelor produce prismele adamantine şi
dentina (şi predentina) sau ivoriul.
• Partea centrală a papilei dentare devine
pulpă dentară (inclusă în cavitatea pulpara
a dintelui).
• Ameloblastele stratului intern formează
coroana dintelui şi participă la creşterea
cuspisurilor şi a rădăcinii dinţilor.
• Stratul extern celular formează cutícula
dintelui (Cutícula dentis) (membrana
Nasmyth) şi regresează rapid după
naştere.
• Mezenchimul din jurul mugurelui dentar
formează un sac dentar (Sacculus dentis)
care se diferenţiază într-o
• lamă cementoblastică (Lamina
cementoblastica),
• cementoblastele vor secreta cimentul
(Cementum),
• lamă periodontoblastică (Lamina
periodontoblastica) care va forma ligamentele
periodontale şi
• o a treia lamă osteoblastică (Lamina
osteoblastica) pentru formarea osului
alveolar.

Notiuni de Embriologie Adm 2015 2016

Cargado por

Información del documento

Derechos de autor

Formatos disponibles

Compartir este documento

Compartir o incrustar documentos

Opciones para compartir

¿Le pareció útil este documento?

¿Este contenido es inapropiado?

Copyright:

Formatos disponibles

Notiuni de Embriologie Adm 2015 2016

Cargado por

Copyright:

Formatos disponibles

INTRODUCERE IN

Zigotul format prin fecundare începe un

Implantarea se face in a sasea sau a

Fixarea blastocistului se face

1.Pregătirea zonei endometriale unde va

Orientarea corectă şi alipirea prin polul

Oul traversează mucoasa prin efracţie

Apoi pereţii capilarelor materne sunt şi ei lizaţi astfel

Mucoasa uterină transformată poartă

II A doua săptămână Această perioadă este

• Butonul embrionar sau embrioblastul,

Celulele endoblastului se continuă cu un strat

Ectodermul formează foiţa dorsală a discului

Paralel cu dezvoltarea ectodermului

Prin alungire şi curbare transversală se

Iniţial apar arcurile branhiale 1 şi 2 apoi

În cursul acestei luni toţi mugurii organici

También podría gustarte