DETERMINAREA SARCINII SPECIFICE A ELECTRONULUI DIN LEGEA 3/2 A DIODEI

1. Scopul lucrarii
e
In aceasta lucrare se detrermina raportul dintre sarcina electrica si masa unui electron, raport
m
numit sarcina specifica a electronului, folosind caracteristica curent-tensiune a unei diode cu vid.

2. Teoria lucrarii
Campul electric care actioneaza asupra unui electron intr-un tub electronic cu vid se compune din
campul electric exterior corespunzator diferentei de potential dintre electrozi si din campul electric
creat de ceilalti electroni care formeaza sarcina spatiala.
La diferente mici de potential intre electrozi din cauza sarcinii spatiale curentul anodic este mult
mai mic decat curentul de emisie al catodului. Curentul anodic creste odata cu cresterea tensiunii
anodice.
Daca tensiunea aplicata intre anod si catod, numita tensiune anodica UA, este zero si catodul este
adus la incandescenta, temperatura lui fiind mentinuta constanta, electronii emisi de catod in
absenta campului electric intre anod si catod (UA = 0) au o miscare dezordonata in spatiul dintre cei
doi electrozi, datorita agitatiei termice si fortelor electrostatice de respingere dintre electroni.
Asupra electronilor emisi se exercita o atractie din partea catodului care prin emisie devine pozitiv
in raport cu electronii. Ca urmare, in jurul catodului se formeaza o distributie spatiala a sarcinii
negative sau, pe scurt, o sarcina spatiala.
Se obtine urmatoarea relatie de proportionalitate intre intensitatea curentului anodic I A si tensiunea
anodica UA:
I A  k  U A3 2 (1)
unde coeficientul de proportionalitate k numit perveanţă, depinde atat de forma si de dimensiunile
electrozilor cat si de masa si sarcina electronului.
Relatia (1) care stabileste ca intensitatea curentuli anodic este proportionala cu tensiunea anodica la
puterea 3/2 se numeste “legea 3/2” sau legea lui Langmuir.
Pentru o dioda cu electrozi coaxiali relati (1) devine:
e l
I A  2.62  10 11   U A3 2 , (2)
m r2

unde:
e
= sarcina specifica a electronului
m
l=lungimea catodului
r = raza anodului;
 β =coeficient care depinde de raportul dintre raza anodului si cea a catodului.
Reprezentand grafic variatia curentului anodic, I A in functie de puterea 3/2 a tensiunii anodice

U A3 2 , se obţine o dreapta a carei panta este factorul k.

e l
k  2.62  10 11  (3)
m r2
Determinarea experimentala a acestui factor permite calcularea sarcinii specifice a electronului :
2
e  1011 r 2 
    k  (4)
m  2.62 l 

3. Descrierea instalafiei experimentale si a aparaturii utilizate

Dispozitivul experimental a carui schema este reprezentata in fig. 1 cuprinde:
- un redresor (alimentat la reteaua de 220 V c.a.) care furnizeaza tensiunea anodica si tensiunea de incalzire a
filamentului (catodului);
- o dioda cu vid avand r = 0,65 cm, l = 0,90 cm, β = 1,1;
- un reostat R1 si un ampermetru A pentru reglarea, respectiv masurarea intensitatii If

a curentului prin fitamentul diodei;

- un potentiometru R2 si un voltmetru V pentru reglarea, respectiv masurarea tensiunii anodice UA;
- un miliampermetru mA pentru masurarea intensitatii curentului anodic IA.

4. Obtinerea si prelucrarea datelor experimentale:

1. Se conecteaza redresorul la priza de 220 V.

2. Se fixeaza o anumita valoare a curentului de filament ( de ex. If 1 = 230 mA) si se masoara
curentul anodic in functie de tensiunea anodica variind tensiunea anodica din 10 in 10 V in
intervalul 0 – 100 V.
3. Se repeta masuratorile pentru alte valori ale curentului filamentului ( If 2 = 240 mA si If 3 = 250
mA)
4.Rezultatele experimentale se trec intr-un tabel de forma:

UA(v) UA3/2 IA1(mA) IA2(mA) IA3(mA)

10
20
30
40
50
60
70
80
90
100

5. Se realizeaza grafic caracteristicile curent – tensiune ale diodei, si anume functiile IA= f(UA),
pentru fiecare valoare a curentului de filament.
6. Se realizeaza grafic dependenta intensitatii curentului anodic I A  f U A3 2   pentru fiecare

filament. Se obtin 3 drepte si se calculeaza pantele lor care sunt de fapt factorii k1 , k 2 , k 3 .
e
7. Cu fiecare valoare k i se calculeaza sarcina specifica a electronului   folosind formula
 m i

e
(considerand r = 0,65 cm, l=0,9 cm , β = 1,1) apoi se calculeaza media aritmetica a acestora  .
m
8.Se compara valoarea experimentala a sarcinii specifice a electronului cu cea “teoretica”
(considerand e  1.6  10 19 C şi m  9.1  10 31 kg ), si se analizeaza sursele de erori.