Alan Turing

Alan Mathison Turing (23 iunie 1912 – 7 iunie 1954), cunoscut în zilele noastre ca părintele informaticii
moderne și al inteligenței artificiale, a fost un informatician, matematician, logician şi criptanalist britanic. Alan
Turing a inventat un dispozitiv (mașina Turing) bazat pe lucrul cu cifrele 0 şi 1, care a formalizat conceptul de
algoritm şi calcul.
În 1999 jurnaliștii TIME îl numeau pe Alan Turing drept unul din cei mai importanți 100 de oameni ai
secolului al XX-lea, iar editorii de la Nature concluzionau faptul că „Alan Turing este, fără îndoială, singura
persoană care a avut contribuţii majore, ce a schimbat faţa lumii, în cele mai fine trei tipuri de inteligenţă:
umană, artificială şi militară”.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Alan Turing a jucat un rol important în dezvoltarea
tehnicilor de spargere a cifrurilor germane, alături de echipa de la Bletchley Park, tehnici care, potrivit unor
istorici, au salvat viețile a milioane de oameni, prin scurtarea războiului în Europa cu doi până la patru ani.
După cel de-al Doilea Război Mondial, Turing a configurat unul din primele proiecte de calculator cu program
stocat -ACE (Automatic Computing Engine), în colaborare cu National Physical Laboratory.
În 1936, Alan Turing a inventat un dispozitiv ipotetic, reprezentând o mașină de calcul, numit „a-
machine (mașină automată). O mașină Turing ajută informaticienii să înțeleagă limitele calculelor mecanice,
prin manipularea simbolurilor (conform unui tabel de reguli), existând posibilitatea de a fi adaptate pentru a
simula logica oricărui calculator care poate fi construit.
În 1948, Turing a început să colaboreze cu Max Newman la Laboratorul de Computing de la
Universitatea din Manchester, unde a luat parte la dezvoltarea calculatoarelor Manchester și a devenit
interesat de biologia matematică. În această perioadă a scris un articol despre bazele chimice ale morfogenezei,
anticipând descoperirea reacțiilor chimice oscilatoare (reacția Belousov-Jabotinski), care au fost observate
pentru prima data în 1960. Interesul primordial al lui Alan Turing în domeniul biologiei matematicii era
înțelegerea filotaxiei Fibonacci, existența numerelor Fibonacci în structurile plantelor.
În 1950 Turing a explorat domeniul inteligenței artificiale. El a pornit de la faptul că e greu de definit
inteligenţa, dar putem afirma că omul este inteligent. Aşadar, dacă o altă creatură s-ar comporta în mod similar
unui om, am putea spune că este inteligentă. Evident, nu toate elementele comportamentului uman sunt
relevante pentru inteligentă. Puterea de decizie, limbajul natural ţin de inteligenţă, pe când mersul sau
reproducerea nu.
Turing a inventat testul care îi poartă numele, bazat pe capacitatea unei maşini de a susţine o
conversaţie. A pornit de la „jocul imitaţiei”, cu trei jucători: un bărbat (A), o femeie (B) şi o a treia persoană (C).
C nu se află în aceeaşi încăpere cu A şi B şi, comunicând în scris sau printr-un terminal de calculator, C trebuie
să ghicească cine este bărbatul şi cine este femeia. Rolul primului jucător (A) este acela de a păcăli arbitrul
astfel încât acesta să ia o decizie eronată; rolul celuilalt jucator (B) este acela de a-l ajuta pe arbitru să ia decizia
corectă.
Turing a înlocuit primul jucător (A) cu un calculator (un program de calculator), iar B și C sunt alți doi oameni.
De data aceasta, C nu ştie care dintre ceilalţi doi jucători este calculatorul şi nu poate să îi vadă sau să le
vorbească direct, iar scopul său este să deosebească calculatorul de om, pe baza răspunsurilor la orice fel de
întrebări. Dacă C nu reuşeşte, atunci calculatorul respectiv poate fi considerat inteligent. Pentru a putea trece
un Test Turing bine conceput, calculatorul trebuie să folosească limbajul natural, rațiunea, să dispună de
cunoștințe și să fie capabil de învăţare pe baza experienţelor anterioare.
Alan Turing a publicat lucrarea Computing Machinery and Intelligence, care incepe cu fraza: „Propun
să se ia în considerare întrebarea: Mașinile pot gândi?„, și în care el a argumentat împotriva tuturor obiecțiilor
ideea că „mașinile pot gândi”. Astfel că din anii 1950, testul s-a dovedit a fi atât extrem de influent, cât și aspru
criticat, și reprezintă un concept esențial în filosofia de inteligență artificială.
Alan Turing a prezis că mașinile ar fi capabile, într-un final, să treacă testul; de fapt, el a estimat că
până în anul 2000, mașinile cu 120 MB memorie ar putea să păcălească 30% dintre arbitrii umani într-un test de
cinci minute. El a mai prezis că învăţarea automată („machine learning”) ar deveni o parte importantă a
construcției de mașini puternice, o afirmație considerată plauzibilă de către cercetătorii contemporani.

Alan Turing a decedat la vârsta de 41 de ani, pe 7 iunie 1954, prin otrăvire cu un măr intoxicat cu
cianură, fiind găsit mort în propria casă, de către menajeră.