Documentos de Académico
Documentos de Profesional
Documentos de Cultura
PROIECT DE SPECIALITATE
Pentru sustinerea examenului de certificare a calificarii profesionale –nivel 4
Tema:Amplificatoare de audiofrecvență
Profil:Tehnic
Bistrița
2018-2019
1
CUPRINS
ARGUMENT..........................................................................................................3
CAPITOLUL I. AMPLIFICATOARE DE AUDIO FRECVENTA..................4
1.1 CLASIFICARE.........................................................................................4
1.2 PARAMETRII...........................................................................................4
1.2.1 FACTORUL AMPLIFICARII....................................................................4
1.2.2 IMPEDANTELE DE INTRARE SI IESIRE...............................................5
1.2.3 PUTEREA MAXIMA A AMPLIFICATORULUI......................................6
1.2.4 DISTORSIUNILE SI ZGOMOTUL AMPLIFICATORULUI..................7
1.2.5 RASPUNSUL IN FRECVENTA...................................................................7
1.2.6 REACTIE NEGATIVA..................................................................................7
1.3 STRUCTURA AMPLIFICATOARELOR DE AUDIOFRECVENTA...9
CAPITOLUL II.
2.1 AMPLIFICATOARE DE TENSIUNE IN CONEXIUNEA EMITOR COMUN.....11
2.2 AMPLIFICATOARE DE AUDIOFRECVENTA DE PUTERE......................... 12-16
2.3 APLICATIE PRACTICA....................................................................................... 16-18
2.4 BIBLIOGRAFIE........................................................................................................... 19
2
ARGUMENT
electric prin semiconductibilitate daca sunt realizate cu tranzistoare bipolare sau amplifica
electronic daca sunt realizate cu tuburi electronice.
Amplificarea electrica se bazeaza pe proprietati electrice de material, iar cea electronica
se bazeaza pe modificarea intensitatii unui curent de electroni prin variatia tensiunilor aplicate
unor electrozi de comanda (grile).
In amplificatoarele reale semnalele sunt distorsionate, adica forma semnalului de iesire
difera de forma de unda a semnalului de intrare. Performantele unui amplificator sunt
apreciate prin caracteristici si parametri care se refera la:
distorsiunea formei de unda a semnalelor;
marimea amplificarii in putere, tensiune sau curent;
stabilitatea functionarii amplificatorului;
sensibilitatea la zgomotele exterioare;
zgomotele interne;
natura dispozitivelor si regimul de functionare al acestora, structura
interna, numarul de etaje etc.
Este important ca valorile unor parametri sau forma unor caracteristici sa se
modifice cât mai putin la schimbarea componentelor, la variatia tensiunii surselor de alimentare
sau a conditiilor de mediu.
Persoanele avizate din domeniul ingineriei audio sunt de parere ca, pentru a va permite
o auditie exceptionala, sistemul audio pe care il utilizati trebuie sa fie dotat cu un amplificator
foarte bun. Asadar, un sunet de calitate va rezulta dintr-o amplificare de calitate, insa
majoritatea persoanelor interesate de un amplificator ieftin si bun nu pot beneficia intotdeauna
de parerea avizata a unui inginer de sunet.
4
CAPITOLUL I-AMPLIFICATOARE DE AUDIOFRECVENȚĂ
1.1 Clasificare
Amplificatorul este prezent în majoritatea circuitelor care realizează alte funcţii de
prelucrare a semnalului (oscilatoare, stabilizatoare, modulatoare, demodulatoare, convertoare).
Clasificări ale amplificatoarelor:
– după transmiterea componentei continue:
– amplificatoare de c.c.;
– amplificatoare de c.a.;
– după gama de frecvenţe:
– amplificatoare de audiofrecvenţă – 20Hz-20kHz;
– amplificatoare de videofrecvenţă – 100kHz;
– amplificatoare de radiofrecvenţă – 700MHz;
– amplificatoare de microunde – 70GHz;
– amplificatoare selective (amplifică semnalele dintr-o bandă îngustă);
– după puterea transmisă sarcinii:
– amplificatoare de mică putere;
– amplificatoare de putere mare.
1.2 Parametrii
1.2.1 Factorul de amplificare
5
V
AZ 0 factorul de transfer, numit transimpedanţă, cu dimensiunea Ω;
Ii
I
AY 0 factorul de transfer numit transadmitanţă, cu dimensiunea Ω-1.
Vi
Factorii de amplificare adimensionali se pot exprima şi în decibeli (dB):
P V
AP 10 lg 0 dB AV 20 lg 0 dB
Pi Vi
Spre exemplu o amplificare în tensiune de 60dB înseamnă că raportul dintre tensiunea de ieşire şi
tensiunea de la intrare este de 103.
Amplificatoarele mai pot fi clasificate în funcţie de sarcină astfel:
amplificatoare de tensiune, când sarcina are impedanţă mare şi amplificatorul are Ai 1 ;
amplificatoare de curent, când sarcina are impedanţă mică şi amplificatorul are Av 1 ;
amplificatoare în putere, când sarcina primeşte putere de la amplificator şi amplificatorul are
Av 1 , Ai 1 .
Spre exemplu dacă considerăm un tranzistor bipolar limitele în tensiune sunt date la un capăt
intrarea în zona de blocare şi la celălalt capăt intrarea în zona de saturaţie.
În cele din urmă limitarea puterii este dată de tipul sarcinii pe care o alimentează. În general
producătorul indică valoarea maximă a rezistenţei de sarcină şi a puterii maxime pe sarcina respectivă.
6
1.2.4 Distorsiunile și zgomotul amplificatorului
Mai sus s-a precizat că principala caracteristică a unui amplificator este liniaritatea. În realitate
liniaritatea unui amplificator depinde şi de sursa de alimentare şi de tipul sarcinii alimentate.
Cel mai des neliniaritatea amplificatorului apare datorită mărimii semnalului de intrare. Astfel dacă
semnalul are o valoarea prea mare poate duce la limitarea în funcţionare a unor dispozitive electronice.
O altă situaţie de neliniaritate se obţine dacă puterea cerută de sarcină este prea mare, ceea ce poate
conduce la modificarea proprietăţilor dispozitivelor electronice care formează amplificatorul.
Din (Fig.1.2) se poate observa că dacă semnalul este prea mare tranzistorul intră în zona
de saturaţie, iar semnalul este trunchiat superior (a); dacă semnalul este prea mic, tranzistorul
intră în zona de blocare şi semnalul este trunchiat inferior. Pentru toate cazurile din( Fig.1.2)
semnalul de intrare se consideră sinusoidal.
7
aceste condiţii se spune că amplificatorul funcţionează la frecvenţe medii sau funcţionează în
bandă.
Dacă frecvenţa semnalului aplicat la intrarea amplificatorului este mai mare de fc se
constată că factorul de amplificare în tensiune scade La frecvenţa fd factorul de amplificarea
ajunge la valoarea 0. Se spune că amplificatorul funcţionează la frecvenţă înaltă.
Valoarea frecvenţei în punct fb se mai numeşte şi frecvenţă inferioară şi se notează fJ,
iar valoarea frecvenţei în punctul fc se mai numeşte şi frecvenţă superioară şi se notează fS.
Diferenţa dintre cele două frecvenţe se numeşte Bandă de frecvenţă şi se notează B.
Unde:
A – este amplificarea reală a sistemului.
Prin definiţie:
- dacă af 0 , atunci reacţia este negativă
- dacă af 0 , atunci reacţie este pozitivă
Din relaţia de mai sus se observă pentru reacţie negativă că amplificarea reală a
amplificatorului scade faţă de cea de bază în funcţie de factorul de reacţie. În cazul extrem
când af 1 factorul de amplificare devine A 1 f .
8
Efectul reacţiei la intrare este de comparare a semnalului de intrare cu semnalul de
reacţie după cum urmează:
Pentru proiectarea unui astfel de amplificator sunt necesare o serie de date initiale. Acestea
caracterizeaza atât amplificatorul cât si sarcina si sursa de semnal si pot fi:
9
• Frecventa limita inferioara fj [Hz]
• Frecventa limita superioara fS [Hzt
• Domeniul de temperatura ∆T [°C]
Etajul final trebuie sa dezvolte în sarcina puterea ceruta cu un randament cât mai bun si
cu distorsiuni cât mai mici.
Sarcina unui etaj de putere de joasa frecventa poate fi un difuzor, o linie de transmisie, un
motor electric, etc., variind deci de la câtiva ohmi la câteva sute de ohmi, puterea ceruta variind
de la zeci de miliwati la sute de wati.
Etajul final al unui amplificator de joasa frecventa lucreaza de regula în clasele A sau AB
de amplificare. S-au mai impus în ultima vreme etajele finale în regim de comutatie (clasa D
de amplificare). Amplificatoarele de putere functionând în clasa B sau AB s-au impus printr-
un randament mai bun, distorsiuni mai mici, amplitudinea semnalului mai mare si putere
disipata mai mica comparativ cu cele în clasa A, necesitând însa doua tranzistoare. În clasa B
de amplificare, punctul de functionare este ales în originea axelor de coordonate în planul
caracteristicii de intrare, tranzistoarele intrând în conductie numai în prezenta semnalului ce
urmeaza a fi amplificat. Tranzistoarele conduc alternativ,in functie de polaritatea semnalului
de intrare.
10
CAPITOLUL II
2.1 Amplificatoare de tensiune in conexiunea Emitor Comun
Sunt amplificatoare care au rolul de a amplifica semnalele de intrare cu distorsiuni în
limita celor impuse, până la nivelul cerut, fără a debita practic putere.
b. Funcţionare
Semnalul care urmează să fie amplificat este dat de sursa uin şi se aplică pe baza
primului tranzistor
Semnalul de la ieşire, amplificat, se culege în colectorul tranzistorului T2 Dacă aceste
semnale se conectează la cele două canale ale unui osciloscop se vor putea vizualiza.
Tensiunea de la ieşirea unui amplificator cu un tranzistor este în antifază cu tensiune
aplicată la intrare.
11
c. Comportarea amplificatorului de tensiune în funcţie de frecvenţă
- La frecvenţe înalte, folosirea de tranzistoare cu capacităţi de intrare şi de ieşire cât mai mici,
micşorarea capacităţilor de montaj.
12
Etajul final al unui amplificator de joasa frecventa lucreaza de regula în clasele A sau
AB de amplificare. S-au mai impus în ultima vreme etajele finale în regim de comutatie (clasa
D de amplificare). Amplificatoarele de putere functionând în clasa B sau AB s-au impus printr-
un randament mai bun, distorsiuni mai mici, amplitudinea semnalului mai mare si putere
disipata mai mica comparativ cu cele în clasa A, necesitând însa doua tranzistoare. În clasa B
de amplificare, punctul de functionare este ales în originea axelor de coordonate în planul
caracteristicii de intrare, tranzistoarele intrând în conductie numai în prezenta semnalului ce
urmeaza a fi amplificat. Tranzistoarele conduc alternativ, functie de polaritatea semnalului de
intrare.
0.15
i
T1 EC B
0.1
T
RS 0.05 1
0
U IN T2
EC
-0.05
T
2
-0.1
V
BE
-0.15
-0.8 -0.6 -0.4 -0.2 0 0.2 0.4 0.6 0.8
13
Figura 2.3. Amplificator cu etaj final în clasa AB
Acest etaj mentine avantajul amplificatorului în clasa B si anume randament mai bun.
În plus se realizeaza prepolarizarea celor doua tranzistoare finale si anume se asigura în PSF
un curent mic de colector. Acest curent poate fi neglijat din punctul de vedere al puterii de
c.c. consumate, însa realizând acum compunerea caracteristicilor de intrare ale celor doua
tranzistoare finale , vom obtine o caracteristica aproape liniara, deci distorsiuni mai mici,
reduse si mai mult de prezenta reactiei negative.
În alternanta pozitiva a semnalului de comanda va conduce T1, prin intermediul caruia
si prin rezistenta de sarcina RS se va încarca condensatorul CS de la sursa 2Ec, determinând un
curent prin RS, deci a aceleiasi alternante amplificate. În alternanta negativa a semnalului de
comanda T1 se va bloca, dar se va deschide T2 prin intermediul caruia se va descarca CS,
curentul prin RS schimbându-si sensul. Se observa ca CS tine locul sursei de alimentare pe
timpul acestei alternante si de aceea el trebuie sa aiba o valoare mare astfel încât constanta de
timp τ = RS ⋅ CS sa fie cât mai mare fata de perioada semnalului de frecventa cea mai joasa ce
trebuie amplificat. Aceasta conduce la cresterea gabaritului si costului condensatorului, dar se
reduce o sursa de alimentare suplimentara.
Pentru a avea alternante egale este necesar ca CS sa se încarce la o tensiune egala cu
EC. Aceasta se realizeaza prin polarizarea corespunzatoare a bazelor celor doua
tranzistoare.
În figura CT reprezinta un circuit de compensare termica si de liniarizare a
caracteristicii compuse. Practic el realizeaza o polarizare a bazelor celor doua tranzistoare,
pentru a muta punctul de functionare al acestora usor spre clasa A de amplificare, de unde si
denumirea de clasa AB. Polarizarea trebuie sa depinda cât mai putin de temperatura.
Rezistentele au urmatoarele roluri:
14
Sursa a fost notata cu 2Ec pentru a putea utiliza relatiile de proiectare si pentru schema de
etaj cu sursa simetrica (split supply voltage).
Gasirea unei perechi de tranzistoare complementare cu parametrii ceruti este mai dificila
în cazul puterilor mari. De aceea se recurge la utilizarea pentru etajul final a unor tranzistoare
compuse (dubleti, tripleti), având ca tranzistoare de putere tranzistoare de acelasi tip (cel mai
adesea npn), iar ca tranzistoare complementare, tranzistoare de puteri mai mici.
Se utilizeaza conexiunea Darlington, dupa cum se arata în figura 2.4. Schema din figura a) este
fara inversare de polaritate, iar cea din figura b) este cu inversare de polaritate. Rezistenta R de
aproximativ 100 Ω are rolul de a reduce influenta curentului rezidual si de a mari curentul de
colector prin T” la curenti mici de sarcina.
T 1” T 2”
T 1’ T1 T 2’ T2
R R
a) b)
Figura 2.4. Realizarea tranzistoarelor Darlington complementare
15
2.3 APLICATIE PRACTICA
16
17
18
2.4-BIBLIOGRAFIE
http://www.scritub.com/tehnica-mecanica/AMPLIFICATOARE-DE-
AUDIOFRECVEN54648.php
https://www.scribd.com/document/56669295/Amplificatoare-
de-audiofrecventa
https://biblioteca.regielive.ro/referate/electronica/amplificatoar
e-de-audiofrecventa-de-putere-63985.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/Amplificator_electronic
http://www.etc.tuiasi.ro/esa/lab3.pdf
http://www.afahc.ro/ro/facultate/cursuri/ccg/ER/C06_ARFP.pd
f
19