Está en la página 1de 7

Polinomul caracteristic și polinomul minimal al unei matrice

Prezentare de prof. Doru Buzac

Câteva noțiuni teoretice

Definiția 1. Un număr   se numește valoare proprie pentru matricea A  M n  ,


dacă există un vector nenul X  M n,1   , astfel încât AX  X .
Un astfel de vector X se numește vector propriu pentru matricea A, corespunzător valorii
proprii .

Proprietăți. Dacă   este valoare proprie pentru matricea A  M n   , iar


X  M n,1   este vectorul propriu corespunzător atunci:
a) Pentru orice k  , numărul k este valoare proprie pentru matricea Ak , iar X este
vector propriu pentru Ak ;
b) Pentru orice polinom p   X  numărl p( ) este valoare proprie pentru matricea
p(A) , iar X este vector propriu pentru p(A) ;
1
c) Dacă A este inversabilă, atunci   0 și numărul este valoare proprie pentru

matricea A1 .

Teoremă. Un număr   este valoare proprie pentru matricea A  M n   , dacă și


numai dacă det  A  I n   0 .

Definiția2. Polinomul pA  X  , p A ( X )  det  XI n  A se numește polinomul


caracteristic al matricei A.

Propoziție. Dacă A  M n   , atunci p A ( X )  X n   1 X n1   2 X n2  ....   1  n , unde


n

 k este suma minorilor diagonali de ordin k din matricea A.

Deci dacă 1 , 2 ,..., n sunt valorile proprii ale lui A, atunci din relațiile lui Viete obținem
n
 1   i  Tr ( A) ,  2 
i 1
 
1i i  n
i j , ....,  n  1  2  ...  n  det( A) .

a b 
În particular pentru o matrice de ordinul doi, A    , avem
c d 
p A ( X )  X 2  Tr( A)  X  det( A) ;
Iar pentru o matrice de ordinul trei A  M 3 C  , avem
p A ( X )  X 3  Tr( A) X  Tr( A ) X 2  det( A).
Folosindu-ne acum de relațiile lui Viete avem
2
 n  n

  i   i Tr ( A) 2  Tr ( A2 )
  2

Tr ( A )   i  j   i 1  i 1  .
1i  j  n 2 2

Teoremă (Hamilton-Cayley). Dacă A  M n   , atunci p A ( A)  On , adică orice matrice


pătratică este rădăcină a polinomului său caracteristic.

Definiția 3. Spunem că două matrici A, B  M n  K  , sunt asemenea dacă există o matrice


inversabilă T  M n ( K ) astfel încât A  T 1BT .

Propoziție. Dacă A și B sunt două matrice pătratice asemenea atunci au același polinom
caracteristic.
Demonstrație:
Deoarece XI n  A  XT 1T  T 1BT  T 1  XI n  A T , atunci rezultă că
det  XI n  A  det  XI n  B 
Definiția 4. Dacă A  M n   , polinomul monic mA   X  , de grad minim care admite
pe A ca rădăcină, se numește polinomul minimal al matricei A.
Observație. Orice polinom ce admite pe A ca rădăcină este divizibil cu mA .

 0 1 0 
 
Exemplu. Fie A  M 3 ( ), A   1 0 0  . Polinomul caracteristic al lui A este
 0 0 1
 
X 1 0
pA ( X )  1   X  1  X  1 ,
2
X 0
0 0 X 1
cu divizorii 1, X  1. X  1,  X  1 , X 2  1,  X  1  X  1 . Polinomul mA fiind de grad
2 2

minim, va fi din lista de mai sus a divizorilor lui p A . Cum A2  I 2 , rezultă că X 2  1


admite pe A ca rădăcină, deducem că mA ( X )  X 2  1 .

Teoremă (Frobenius) Fie K un corp de numere și A  M n  K  . Polinoamele p A și mA


admit aceiași divizori ireductibili peste K.

Aplicații
1. Dacă A, B  M n   sunt două matrice oarecare, atunci polinoamele caracteristice
asociate matricelor AB și BA sunt egale.
Demonstrație:
Presupunem mai întâi că det( A)  0 . Atunci BA  A1  AB  A , deci matricele AB și BA sunt
asemenea, ceea ce, conform unei propoziții de mai sus rezultă că au același polinom
caracteristic.
Dacă det( A)  0 , luăm un x  care să nu fie valoare proprie pentru -A , deci
det( xI n  A)  0 . Prin urmare xI n  A este o matrice inversabilă, ceea ce implică faptul că
 xI n  A B și B  xI n  A au același polinom caracteristic, deci
p xIn  A B  pB xIn  A , relație care are loc pentru o infinitate de valori ale lui x, deci are loc
pentru   x  . În particular luăm x  0 și obținem concluzia.

2. Pentru orice matrice A, B  M n   și   au loc relațile:


a) Tr ( AB)  Tr ( BA) ;
b) det   I n  AB   det   I n  BA .
Demonstrație:
a) Deoarece pAB  pBA iar coeficienții lui X n1 sunt Tr ( AB) și Tr ( BA) , rezultă
concluzia.
b) det   I n  AB    1 pAB      1 pBA     det   I n  BA .
n n

3. Fie A  M n   . Dacă Tr ( A)  Tr ( A2 )  Tr ( A3 )  ...  Tr (An )  0 , atunci An  On .


Demonstrație.
Dacă 1 , 2 ,..., n sunt valorile proprii ale matricei A, atunci 1k , 2k ,..., nk sunt valorile
proprii ale matricei Ak . Din condițiile inițiale se obține sistemul
1  2  ...  n  0
 2
1  2  ...  n  0
2 2


...............................
 n   n  ...   n  0
 1 2 n

Arătăm că 1  2  ...  n  0 , este singura soluție.


Dacă rescriem sistemul sub forma
1 1  2 1  ...  n 1  0
        ...      0
 1 1 2 2 n n

........................................
   n 1     n 1  ...     n 1  0
 1 1 2 2 n n

rezultă că (1 , 2 ,..., n ) este soluție a sistemului de ecuații liniare cu determinantul de tip
Vandermonde   V(1 , 2 ,..., n ) . Dacă   0 atunci 1  2  ...  n  0 .
Dacă   0 , atunci 1 , 2 ,..., n nu sunt distincte. Să presupunem că 1 , 2 ,...,  p sunt
distincte cu multiplicitățile k1 , k2 ,...k p  k1  k2  ...  k p  n  .Reținem din sistem primele p
ecuații:
 k11  1   k2 2  1  ...   k p  p  1  0

 k11   1   k2 2   2  ...   k p  p    p  0
 .
................................................................

 k11   1   k2 2   2  ...   k p  p    p  0
p 1 p 1 p 1

Sistemul are determinantul V(1 , 2 ,...,  p )  0 și soluția  k  , k  ,..., k  


1 1 2 2 p p care trebuie
să fie soluția banală, deci 1  2  ...   p  0 .
Dacă toate valorile proprii ale lui A sunt nule, atunci polinomul caracteristic este
pA ( X )  X n , deci din teorema Hamilton-Cayley rezultă că An  On .

4. Fie A  M n   , o matrice cu proprietatea că m  


, astfel încât Am  On . Atunci
An  On .
Demonstrație:
Dacă m  n , atunci înmulțind succesiv cu A ajungem la relația An  On .
Dacă m  n , atunci conform teoremei Hamilton-Cayley, avem
An  a1 An1  ....an1 A  an I n  On . Înmulțind relația dată cu Am1 , obținem an Am1  On , deci
an  0 (lucru care reiese și din an   1 det A  0 ). Deci relația devine
n

An  a1 An1  ....an1 A  On . O înmulțim acum cu Am2 și obținem fie că Am1  On , fie că


an1  0 . Ambele situații convin, iar in final prin înmulțiri succesive obținem că An  On .
O altă demonstrație mai rapidă se bazează pe polinomul minimal.
Din Am  On  mA | X m , deci mA  X p și atunci conform teoremei lui Frobenius
pA  X n , adică An  On .
5. Fie A  M 2   cu Tr  A  2. Să se arate că , n  * , An  I 2 .
Demonstrație:
Preupunem prin absurd că An  I 2 pentru un n, deci An  I 2  O2 și atunci mA |  X n  1 .
Dacă grad (mA )  1 , atunci mA  X  1 , deci A  I 2  O2  A   I 2  Tr ( A)  2 , fals.
Dacă , grad (mA )  2 atunci mA  pA   X  .Cum X n  1 are rădăcinile simple
2k 2k
 k  cos  i sin , k  0, n  1 și p A are coeficienți reali, reiese că p A este
n n
produsul a doi factori corespunzând unor rădăcini complexe conjugate:
  2k 2k    2k 2k  
pA ( X )   X   cos  i sin   X   cos  i sin  , deci
  n n    n n  
2k
pA  mA  X 2  2 X cos  1 și cum pA  X 2  2Tr ( A) X  det( A) ar rezulta că
n
2k
Tr ( A)  2cos  2 , fals. În concluzie An  I 2 n  * .
n
6. Fie A  M 2   cu proprietatea că n  N * ,  n,6   1 , astfel încât An  I 2 , atunci
A  I2 .
Demonstrație:
Avem A  M 2    M2 ( ) , deci mA   X  . Din An  I 2  O2  mA |  X n  1 deci
avem iarăși cazurile:
- grad (mA )  1 și atunci mA  X  1 , dar cum n este impar, polinomul X n  1 are ca
singură rădăcină reală , pe 1 și atunci mA  X  1 , deci A  I 2 .
2k
- grad (mA )  2 , atunci la fel ca mai sus pA  mA  X 2  2 X cos  1 . Dar acum avem în
n
2k  1 1
plus că mA  pA   X  , de unde rezultă că cos  0, 1,1, ,   . Cum   0 ,
n  2 2
2k 2k 1
rezultă că cos  0 sau cos   . Folosind iarăși că n este impar o să avem că
n n 2
2 k 2 k 1
cos  0 , iar din  n,3  1 rezultă că cos   . Deci cazul grad (mA )  2 nu
n n 2
este posibil și atunci A  I 2 .

7. Să se arate că dacă A  M n   și A3  A  I n , atunci det( A)  0 .


Demonstrație:
Funcția f :  , dată de f ( x)  x3  x  1 , are derivata f '( x)  3x 2  1 , cu rădăcinile
1 1
x1   , x2  . Aplicăm șirul lui Rolle și obținem
3 3
f     0, f  x1   0, f  x2   0, f     0 . Mai mult, din f 1  f  2   0 , deducem că
singura rădăcină reală a este în intervalul 1, 2  . Rezultă că
mA |  X 3  X  1   X  a   X 2  bX  c  , cu ac  1 și a  0, deci c  0 . Astfel
mA   X  a   X 2  bX  c  și conform teoremei lui Frobenius o să avem că
s t

pA   X  a  X  bX  c    1 det  A  XI n 
v
cu u  2v  n . Deducem că
u 2 n

pA (0)   a   cv   1 det(A) , deci det(A)   1 au cv   1


n u 2u  2 v
au c v  au c v  0 .
u n

8. Fie matricea A  M n   cu A3  4I n  3 A . Să se arate că det  A  I n   2n .


Demonstrație:
A3  4I n  3 A  On și X 3  3 X  4   X  1  X 2  X  4  implică

mA   X  1  X 2  X  4  . Aplicăm teorema lui Frobenius și obținem:


s t

pA  X    X  1 X  X  4    1 det  A  XI n  , u  2v  n .
u 2 v n

Deducem pA  1   2  4v   1 det  A  I n  , deci


u n

det  A  I n    1 2u 4v   1


n u 2u  2 v
2u 2v  2n .

9. Considerăm A  M n   cu A3  3 A  2I n . Să se calculeze det  A2  A  I n  .


Soluție:
A3  3 A  2I n  On  mA |  X 3  3 X  2  și X 3  3 X  2   X  1  X  2 , deci
2

mA   X  1  X  2  și atunci pA   X  1  X  2   1 det  A  XI n  ,


s t u v n

u  v  n . Avem det  A2  A  I n   det  A   I n  det  A   2 I n  , unde  este rădăcina


cubică a unității.
Obținem succesiv pA      1   2    1 det  A   I n  și
u v n

pA  2    2  1  2  2    1 det  A   2 I n  .
u v n

pA   pA  2     1   2   2  1  2  2   det  A2  A  I n  , deci
u v u v

det  A2  A  I n    3     2  1  3  2  2 2  4   3u 3v  3n .
u v

10. Fie A, B  M 2   astfel încât AB  BA și există numerele naturale nenule m și n


astfel încât Am  O2 și B n  O2 . Să se arate că AB  O2 .
Demonstrație:
Este cunoscut faptul că din Am  O2 rezultă A2  O2 și analog B 2  O2 .
 A  B   A4  4 A3 B  6 A2 B2  4 AB3  B4  O2 , deci mA B | X 4 .
4
Rezultă că
Dacă grad  mA B   1  mA B  X ,  A  B  O2 , A   B , deci AB   A2  O2 . Dacă
grad  mA B   2 , atunci mA B  pA B  X 2 , deci  A  B   O2 ceea ce implică
2

A2  2 AB  B2  2 AB  O2 , deci AB  O2 .

11. Arătați că, dacă matricea A  M 2   satisface A4  I 2 , atunci A2  I 2 sau A2   I 2 .


Demonstrație: Din A4  I 2  O2  mA |  X  1 X  1  X 2  1 . Dacă grad (mA )  1 , atunci
mA  X  1, A  I 2 , sau mA  X  1, A   I 2 , în ambele cazuri A2  I 2 .
Dacă grad (mA )  2 , atunci mA  X 2  1  pA , deci A2  I 2 , sau mA  X 2  1  pA , deci
A2   I 2 .

2 2
12. Fie A, B  M n   și   cos i sin , n   . Arătați că
n n
det  A  B   det  A   B   ....  det  A   B   n  det A  det B  .
n 1

Demonstrație:
Considerăm polinomul P  det( A  XB)  det  B  X n  a1 X n1  ...  an1 X  det( A) .
Atunci P  k   det  B   k   a1  k 
n 1
 ...  an1 k  det  A ,   k  0, n  1 .
n

Adunând aceste relații obținem:


n 1 n 1

 P     det  A   B   n  det A  det B   a 1     n1   ..   n1  


k k n 1 2 n 1

k 0 k 0
1 
a2 1   n2   n2   ...   n2    ...  an1 1     2  ...   n1  
2 n 1

 
n n 1
 1  n n  2   1  n 1
n  det A  det B   a1 n1  a2 n2  ...  an1  n  det A  det B  , deoarece
 1  1  1
 n  1 și  k  1,   k  1, n  1 .
Ca un caz particular la relația de mai sus avem binecunoscuta relație
det  A  B   det  A  B   2  det A  det B  , pentru A, B  M 2   .

13. Fie matricea A  M 2   . Să se arate că pentru orice p 


, avem
det  A p  I 2   det p  A  tr  A p   1 .
Demonstrație:
Demonstrația acestei probleme cat și pentru următoarele se bazează pe următoarea teoremă.

Teoremă. Fie 1 , 2 ,..., n valorile proprii ale matricei A  M n   și polinomul


f  X  , f  a0 X k  a1 X k 1  ...  ak 1 X  ak . Atunci valorile proprii ale lui f(A) sunt
f  1  , f  2  ,.., f  n  și detf  A  f  1  f  2  .... f  n  .
Revenind la problemă, pentru 1 , 2  , valorile proprii ale matricei A și pentru
f  X  1 , avem
p

det  A p  I 2   f  1  f  2    1p  1 2p  1   12    1p  2p   1  det p  A  Tr  A p   1


p

14. Fie A  M 2   cu det A  d  0 , astfel încât det  A  dA*   0 . Să se arate că


det  A  dA   4 .
Demonstrație: Dacă 1 , 2  sunt valorile proprii ale lui A, ipoteza det  A  dA*   0
implică 0  det  A  d 2 A1   det A1 det  A2  d 2 I 2   det A1   12  d 2  22  d 2  , de unde
iese că 1  id și 2  id . Pe de altă parte din d  12 reiese că
d  12  id   id   d 2 , deci d  1, 1  i, 2  i . Astfel avem că
det  A  dA   det  A  d 2 A1   det A1 det  A2  d 2 I 2  

 
1 2
d
1  d 2  22  d 2    1  1 1  1  4

Bibliografie.
[1] Vasile Pop, Dana Heuberger, Matematică de excelență, Ed. Paralela 45, 2014
[2] Crăița Doniga, Sorin Țiplea, Polinomul caracteristic asociat unei matrice, Ed. Pim
[3] Colecția Gazeta Matematică, (Gm 1/2014, Gm 11/2014 etc.)