Está en la página 1de 2

ABLAȚIA TORACOSCOPICĂ VS.

CATETER PENTRU FIBRILAȚIE ATRIALĂ:


URMĂRIREA PE TERMEN LUNG A STUDIULUI RANDOMIZAT FAST.

INTRODUCERE:
Obiectivele studiului au fost compararea eficacității și a prognosticului pe termen lung
după ablația epitelului fibrilației atriale toracoscopice (AF) față de ablația cateterului
endocardic, la pacienții cu anterior ablație de cateter eșuată sau cu risc crescut de eșec.

MOTIVATIA ALEGERII ARTICOLULULUI


Am ales acest articol deoarece reprezinta un studiu interesant asupra unei teme
întâlnite destul de des în ultimul timp în practica medicală, fibrilația atrială.
Pentru că este o anomalie prezentă nu doar la persoanele în vârstă, ci și la tineri, în
urma unui stil de viață haotic, este foarte important să existe o monitorizare constantă a
aritmiilor cu ajutorul unui tensiometru digital și să se efectueze controale de rutină. Astfel, orice
simptom cu care se prezintă inima, trebuie luat în vedere și tratat cu mare atenție, mai ales când
există un ritm neregulat și frecvent.
Ritmul neregulat poate duce la oprirea sângelui în interiorul inimii și la formarea unor
cheaguri de sânge. La rândul lor, acestea pot ajunge de la inimă în tot corpul și, cel mai adesea,
la nivelul creierului. În momentul când ajung la acest nivel, trombii blochează arterele mici care
irigă creierul, provocând accident vascular cerebral.Accidentul vascular este cea mai gravă
consecință a fibrilației atriale.

MATERIALE ȘI METODE
Acest studiu este un studiu de tip randomizat.
Studiile terapeutice randomizate sunt studii de tip cohortă si fac parte dintre studiile
analitice experimentale sau intervenţionale, fiind intotdeauna studii prospective. Ele studiază
efectul unei interventii terapeutice asupra unei anumite boli.
Design-ul unui studiu terapeutic randomizat cuprinde cateva etape: constituirea
cohortei de studiu, realizarea unor masuratori de baza (vizita de screening=evaluarea base-line),
randomizarea, administrarea medicatiei (factorul studiat), urmarirea pacientilor, masurarea
rezultatelor (evaluarea si compararea evenimentelor in grupurile studiate) si analiza datelor.
Pacienții au fost randomizați la ablația toracoscopică sau prin cateter, constând în
izolarea venoasă pulmonară cu linii suplimentare opționale (2007-2010). Pacienții au fost
reevaluați în 2016/2017, iar cei fără recidivă AF documentată au suferit electrocardiografie
ambulatorie de 7 zile.

REZULTATE:
Pacienții au fost randomizați la ablația toracoscopică sau prin cateter, constând în
izolarea venoasă pulmonară cu linii suplimentare opționale (2007-2010). Pacienții au fost
reevaluați în 2016/2017, iar cei fără recidivă AF documentată au suferit electrocardiografie
ambulatorie de 7 zile. Rezultatul ritmului principal a fost reapariția oricărei aritmii atriale care
durează> 30 s. Obiectivul clinic primar a fost un compozit de deces, infarct miocardic, sau
eveniment cerebrovascular, analizate cu rapoarte de risc proporționale Cox (HR) ajustate. O
suta si 24 de pacienti au fost randomizati cu 34% AF persistenta si varsta medie de 56 de
ani. Repetarea aritmiei a fost frecventă la o medie de urmărire de 7,0 ani, dar substanțial mai
mică cu ablația toracoscopică: 34/61 (56%) comparativ cu 55/63 (87%) cu ablația cateterului
[HR 0,40, interval de încredere 95% ) 0,25-0,64; P <0,001]. Procedurile suplimentare de ablație
au fost efectuate la 8 pacienți (13%) comparativ cu 31 (49%), respectiv (P <0,001). Unsprezece
pacienți (19%) au fost tratați cu medicamente antiaritmice la sfârșitul urmăririi cu toracoscopie
față de 24 (39%) cu ablația cateterului (P = 0,012). Nu a existat nicio diferență în rezultatul
clinic compus: 9 pacienți (15%) din brațul toracoscopic comparativ cu 10 pacienți (16%) cu
ablația cateterului (HR 1,11, CI 95% CI 0,40-3. 10; P = 0,84). A fost necesară implantarea
stimulatoarelor cardiace la 6 pacienți (10%) supuși toracoscopiei și 3 (5%) în grupul de catetere
(P = 0,27).

CONCLUZII:
Ablația toracoscopică AF a demonstrat o menținere mai consistentă a ritmului sinusal
decât ablația cateterului, cu rate similare similare pe termen lung ale evenimentelor clinice.
Cred că un astfel de studiu este foarte util în alegerea opțiunii terapeutice.