AMINOACIZII

prof. Cantemir Felicia

 CUPRINS
• 1. Definiţie
• 2. Nomenclatură
• 3. Clasificare
• 4. Proprietăţi fizice
• 5. Proprietăţi chimice.
• 6. Importanţa aminoacizilor.
 AMINOACIZII

Aminoacizii sunt
cărămizile şi mortarul
construcţiei organice.
Ei sunt pietrele de
temelie ale unuia din cele
mai importante elemente
nutritive, şi anume
proteinele. Fiecare celulă
din trupul nostru conţine
proteine — şi are nevoie
de ele.
 Definiţie.
• Amino-acizii sunt produşi naturali de mare
importanţă care conţin o grupare amino
-NH2 şi o grupare carboxil -COOH .
• Formula lor generală este:

R CH COOH

NH2
 Nomenclatură.
• Aminoacizii se denumesc folosind cuvântul „acid“, urmat de
„amino“ şi numele acidului corespunzător. Prin prefixele „di“,
„tri“ etc., se arată numărul de grupe amino şi carboxil, iar
poziţia relativă a două grupe funcţionale se precizează cu
literele greceşti „α“, „β“, „γ“, „δ“, „ε“, În cazul compuşilor
aromatici, se folosesc prefixele „orto“, „meta“, „para“.
 Clasificare.

Amino-acizii se clasifică în şase grupe,

după structura lor chimică.

 Valină
(acid α-amino- izovalerianic)

H3C
CH CH COOH
H3C
NH2
1.Grupa amino-acizilor monocarboxilici
Glicocol sau glicină (acid aminoacetic)

CH2 COOH
NH2
Alanină (acid α-amino-propionic)

H3C CH COOH
NH2
Leucină (acid α-amino - izocapronic)

H3C
CH CH2 CH COOH
H3C
NH2
 Izoleucina
(acid β-metil-α-aminovalerianic)

H5C2 CH CH COOH
CH3 NH2
2.Grupa amino-acizilor dicarboxilici.
 Acid asparagic
sau acid aspartic
(acid aminosuccinic)
HOOC CH2 CH COOH
NH2
Acid α-amino-glutaric sau acid glutamic

HOOC CH2 CH2 CH COOH

NH2
3.Grupa hidroxi-amino-acizilor
Serină (hidroxilamină)

CH2 CH COOH
OH NH2
 Treonina
(acid β-hidroxi –α-aminobutiric)

CH3 CH CH COOH
OH NH2
 Tirosină
(p-hidroxi-fenil- alanină)

HO CH2 CH COOH
NH2
4.Grupa tio-amino-acizilor
 Cisteina
( acid α-amino-β-tiopropionic)

HS CH2 CH COOH
NH2
5.Grupa diamino-acizilor.
 Lisină
(acid α,δ - diamino - capronic)

CH2 CH2 CH2 CH2 CH COOH

NH2 NH2
 Proprietăţi fizice
• Amino-acizii sunt substanţe cristalizate care se topesc la
temperaturi înalte (peste 250 C) cu descompunere. Sunt solubili
în apă şi insolubili în solvenţi nepolari ca: eter de petrol,
benzen, eter.

• Mulţi aminoacizi au gust dulce

 Izomerie
Aminoacizii prezintă :
• izomerie de catenă (leucina şi izoleucina).
• izomerie de poziţie a grupării amino (alfa-alanina şi
beta-alanina).
• izomerie de funcţiune (glicina, nitroetan, nitrit de etil).
• izomerie optică (L-alanina şi D-alanina).
Proprietăţi chimice
 Structura dipolară sau
amfionică
• Amino-acizii având în aceeaşi moleculă
atât grupa NH2 (bazică) cât şi grupa
COOH (acidă), formula I , cele două grupe
se neutralizează reciproc, dând o structură
dipolară sau amfionica formula II:
(a) glicină

(b)alanină

Speciile majoritare la diferite valori ale pH-

ului
 Ionizarea amino-acizilor

• Grupa carboxil ( - COOH), cu caracter acid, cedează un

proton grupei amino( - NH2), cu caracter bazic.
• Ionul format prin ionizarea intramoleculară a unui aminoacid
conţine ambele tipuri de sarcini şi este numit amfion.

CH3 - CH - COOH CH3 - CH - COO -

NH2 + NH
3
• Aminoacizii au caracter amfoter: pot reacţiona atât ca
acizi cât şi ca baze.

• Aminoacizii se folosesc la prepararea soluţiilor

tampon. Acestea sunt soluţiile în care, dacă se
adaugă o cantitate limitată (mică) de acid sau de
 Reacţii caracteristice aminelor

Datorită grupării amino, care este specifică

aminelor, aminoacizii reacţionează la această grupare
în mod similar.
 Reacţii caracteristice acizilor organici

• Deoarece conţin gruparea carboxil, care este

specifică acizilor carboxilici, aminoacizii
reacţionează la această grupare în acelaşi fel.
 Reacţia de condensare

• Reacţia de condensare este o proprietate importantă a

aminoacizilor.
• Aminoacizii reacţionează intermolecular prin intermediul celor
două grupe funcţionale din moleculă rezultând peptide,
polipeptide, proteine.
Reacţia de
condensare dintre
glicină şi alanină cu
formarea dipeptidei
mixte glicil-alanina
Structura primară a unei proteine ce indică succesiunea aminoacizilor.
 Concluzii
• Aminoacizii se folosesc în medicină pentru prepararea unor medicamente şi pentru
alimentaţia artificială în anumite îmbolnăviri ale sistemului digestiv, în caz de
intervenţii chirurgicale etc.
• Se folosesc în alimentaţie, pentru suplimentarea unor produse deficitare în
aminoacizi esenţiali, pentru accentuarea aromelor, pentru prepararea supelor
concentrate, a alimentelor pentru copii, alimentaţia dietetică pentru cosmonauţi, ca
antioxidanţi la prepararea conservelor şi băuturilor.

• Cantităţi mari de aminoacizi se folosesc în zootehnie, pentru obţinerea concentratelor

furajere şi pentru a mări digestibilitatea furajelor bogate în hidraţi de carbon şi sărace
în proteine complete. Se folosesc, de asemenea, pentru prepararea unor medii
bacteriologice necesare depistării unor boli.
• Din punct de vedere fiziologic aminoacizii au un rol deosebit: aminoacizii au un rol
hotărâtor în formarea de noi ţesuturi, în înlocuirea celulelor vătămate; tot ei ajuta la
sintetizarea hormonilor şi enzimelor, la menţinerea echilibrului acido-bazic al sângelui
şi la eliminarea toxinelor din organism. În procesul de digestie, proteinele sunt
descompuse în aminoacizi. Odată ajunşi în celulele corpului uman, aceşti aminoacizi
formează din nou proteine.
 Bibliografie

1.Suport de curs Proweb.

2. C.D. Nenitescu - Chimie organica, vol.I si II-Editura
Didactica si
Pedagogica,Bucuresti, 1990.
3 M. Caprosu - Compusi organici naturali,volumul II,
Editura
Universitatea ’’AL.I.Cuza’’ Iasi, 1993.
4. A.L. Lehninger - Biochimie, vol. I si II, Editura Tehnica,
Bucuresti,
3.http://www.scritube.com/files/chimie/267_poze/image.gif
4.http://www.scribd.com.
2.http://ro.wikipedia.org/wiki/Aminoacizii.
Va multumesc pentru atentie!