Problema numărului 

şi
altă construcţie a trigonometriei
Mii de ani numărul  a fost o enigmă, care a frământat minţile multor generaţii
de matematicieni. După ce Arhimede a arătat că raportul dintre lungimea cercului şi
diametru lui este cuprins între fracţiile mixte 3 10 şi 3 1 , s-a început goana în căutarea
71 7
cifrelor zecimale ale numărului  în ipoteza că acest număr ar putea fi o fracţie
zecimală finită sau periodică, ceea ce nu s-a întâmplat. Printre savanţii care se aflau
în căutarea unei formule prin care s-ar defini numărul  s-a aflat şi matematicianul
german Kummer (1810-1893), care în timpul vieţii a descoperit 16 zecimale ale
numărului  . Spre apusul vieţii, însă, obosit de ani şi dezamăgit de munca
nejustificată matematicianul Kummer a blestemat implicarea sa în problema
numărului  . Dacă nu s-ar fi implicat în această problemă, a spus Kummer, ar fi
realizat mai mult şi mai important pentru dezvoltarea matematicii. Totuşi înainte de
moarte matematicianul Kummer a rugat ca pe piatra de pe mormântul său să i se
înscrie toate cele 16 cifre zecimale ale numărului  descoperite de către el de-a lungul
vieţii. Rugămintea i-a fost împlinită.
Printre savanţii, care calculau noi şi noi cifre zecimale ale numărului  , în
speranţa ca acest număr ar putea fi o fracţie periodică, s-au aflat Lagny şi Euler, care
prin metode diferite au calculat câte 128 de zecimale ale numărului  .

La mijlocul deceniului 2 al secolului 20 a fost publicată lucrarea „Funcţii

convexe şi concave” a savantului scandinav Insen (1859-1925).

Am verificat aplicarea noţiunii de convexitate la rezolvarea unor probleme

rezolvate deja prin alte metode. Rezultatele m-au convins să probez aplicarea noţiunii
menţionate la rezolvarea enigmei  .

Fig. 1 Fig. 2

***
1
Considerăm funcţia 𝑓: 0 ≤ 𝑟 ≤ → 𝑅, 𝑟 ∈ 𝑄, şi f(r)=sin(r180), precum şi un
2
sistem de coordonate xOy. Apoi construim un cerc unitate (raza 1), cu centrul în
1
originea sistemului de coordonate (fig.1). Notăm cu P₀ (1;0) punctul de intersecţie al
1
cercului cu semiaxa pozitivă Ox. Numerelor raţionale arbitrare r₁ şi r₂, 0≤r₁r₂≤ , le
2
corespund pe cercul unitate punctele P₁ şi P₂, astfel încât arcele P₀P₁ = r₁180 şi
P₀P₂ = r₂180 sunt orientate în sens opus rotaţiei acelor de ceasornic. Ducem coarda
P₁P₂ şi segmentele A2P₁=sin(r₁180), iar A1P₂=sin(r₂180). În rezultat obţinem
trapezul A₁A₂P₁P₂, în care AC este linia medie. Semidreapta OC trece prin mijlocul
coardei P₁P₂ şi atunci, ea trece prin mijlocul P al arcului P₁P₂. Uşor ne convingem, că
𝑟₁+𝑟₂
arcul P₀P conţine 180. Întrucât OCOP rezultă că segmentul
2
𝑟₁+𝑟₂ sin(r₁∗180)+sin(𝑟₂ ∗180) A2 P1  A1 P2
ACAP=sin( 180) şi deci = = ACAP =
2 2 2
𝑟₁+𝑟₂ 1
= sin( 180). Astfel, pentru 0≤r₁r₂≤ obţinem
2 2
𝑟₁+𝑟₂
sin(r₁180)+sin(r₂180)2sin( 180) (1)
2
Din inegalitatea ( 1 ) deducem, că funcţia f(r)=sin(r180) este concavă. Potrivit
sin(r180)−sin0 1
criteriului de concavitate, funcţia 𝑓1 (𝑟) = = sin(r180) pe
𝑟−0 𝑟
1 1
intervalul 0𝑟 ≤ este descrescătoare. Pentru r = , 𝑝 ∈ 𝑄 , p2, obţinem funcţia
2 𝑃
180°
𝑓2 (𝑝)= p (𝑠𝑖𝑛 ) crescătoare pe mulţimea p2, 𝑝 ∈ 𝑄
𝑝
 180  
Considerăm p  n, n  N * , şi obţinem şirul strict crescător  n  sin 
 n .
180 
Perimetrul unui poligon regulat cu n laturi înscris într-un cerc este 2Rn sin n , iar
perimetrul unui pătrat circumscris cercului este 8R. Astfel avem inegalitatea
180  180   180  
2 Rn sin  8R , de unde rezultă că n sin  4. Aşadar şirul  n sin  este strict
n n  n 
crescător şi mărginit superior şi deci este convergent. Notăm limita acestui şir cu litera
grecească  şi în aşa fel s-a încheiat enigma numărului  durata căreia constituie mii
de ani.
 
 180 
Astfel, prin definiţie   lim  n sin n  .
n   

180  180 
Din formula Cn= 2Rn sin n rezultă C  lim (2 Rn sin n )  2R
n

Odată cu această definiţie s-a pus capăt enigmei numărului π şi Dumnezeul a

poruncit ca această muncă de mii de ani să fie încheiată, aici, pe pământul românesc.
Astfel s-a rezolvat cea mai veche problemă din istoria matematicii.

2
 ***
Considerăm în continuare un arc de cerc de raza R şi   , fig.2. Apoi înscriem
în acest arc de cerc o linie poligonală regulată cu n laturi. Perimetrul 𝑙𝑛 al acestei linii

poligonale este l n  2Rn sin .
2n

 180  
În formula obţinută facem substituţia: 2n  p de unde obţinem 2n  180  p ,

 180  R  180  
iar perimetrul l n capătă forma: l n  l p  Rp sin   p sin  unde funcţia
180 p 180  p 
180   180  
p sin este crescătoare şi conţine şirul  n sin n  convergent către numărul  . Deci

p  
există limita finită l a perimetrului liniei poligonale ln şi

R 
 180   R 
l  lim l  lim l p  lim p sin     R
n 180  p  180 180 .
n p p    

Aşadar lungimea unui arc de cerc de raza R şi  se calculează din formula




l  R (2)
180

l l 
Din (2) rezultă:     180  și 
R 2 R 360

Fig.3 Fig.4
***
În cele ce urmează ne vom ocupa de elaborarea unei noi construcţii a
trigonometriei. Mai întâi vom exprima orice număr real prin numărul π . Considerăm
, adică    n , n 𝜖
x x
numărul arbitrar x şi notăm prin n partea întreagă a fracţiei
2  2 
x
Z. Partea fracţionară a numărului se notează prin θ, 0≤ θ <1. Aşadar
2
x  x  x
     sau  n   , de unde rezultă egalitatea x=2n𝜋+2𝜃𝜋. După ce s-a
2  2  2
realizat această reprezentare a numărului x prin numărul 𝜋 considerăm un sistem de
3
coordonate şi un cerc unitate cu centrul în originea sistemului de coordonate, fig.3.
Notăm cu Po (1;0) punctul de intersecţie al cercului cu semiaxa pozitivă Ox.
Definim apoi o aplicaţie a mulţimii numerelor reale în mulţimea punctelor cercului
unitate conform următoarei reguli: Numărului arbitrar x𝜖R îi punem în
corespondenţă, îi asociem, un punct P(u;v) pe cercul unitate astfel încât arcul PoP
este orientat în sens opus rotaţiei acelor de ceasornic şi lungimea acestui arc este egală
cu 2𝜃𝜋, adică |PoP |=2𝜃𝜋. Potrivit acestei reguli fiecărui număr real x i se pune în
corespondenţă o valoare bine determinată a abscisei u şi o valoare bine determinată a
ordonatei v a punctului P(u;v).Prin urmare atât abscisa u cât şi ordonata v a punctului
P(u;v) sunt funcţii de variabilă reală x.
Funcţia u:R→ R se numeşte cosinus trigonometric, se notează cos. Pentru orice
x𝜖R se scrie u = cosx. Funcţia v:R→R se numeşte sinus trigonometric, se notează sin.
Pentru orice xϵR se scrie v = sin x. Din definiţia funcţiilor sinus şi cosinus rezultă
|sinx|≤1; |cosx|≤1 şi identitatea sin2 x+ cos2x=1. Rezultă de asemenea şi proprietatea
de periodicitate - funcţiile sinx şi cosx sunt periodice şi perioada lor generală este
2nπ, n𝜖𝑍,iar perioada principală este 2π.
𝑙
Din formula 𝛼° = . 180 o pentru R=1şi l=2𝜃𝜋 rezultă că α0=2𝜃180o. Aşa
πR
dar, arcul de lungime |𝑃̌0 𝑃 | = 2𝜃𝜋 conţine 2𝜃180 . În acest caz din fig. 4 uşor se
o

calculează abscisa şi ordonata punctului P(u;v).

Într-adevăr u=cos(2𝜃𝜋)=OA=cos(2𝜃180o) şi v=sin(2𝜃𝜋)=AP=sin(2𝜃180o)

5𝜋 5 5 1.
Exemplu sin = sin (2 ∙ ∙ π) = sin (2 ∙ ∙ 180o) = sin 150o=
6 12 12 2

Uşor se demonstrează că funcţia cos x este pară, iar funcţia sinx este impară.

Pentru aceasta considerăm un sistem de coordonate xOy şi un cerc unitate cu centrul

în originea sistemului de coordonate fig. 5. Punctul de intersecţie al cercului cu
semiaxa pozitivă Ox de asemenea se notează cu Po(1;0). Numărului x=2n𝜋 +2𝜃𝜋 îi
corespunde pe cercul unitate punctul P₁(cosx; sinx), iar numărului

–x=-2n𝜋 − 2𝜃𝜋 = −2(𝑛 + 1)𝜋 + 2(1 − 𝜃)𝜋 îi corespunde pe cercul unitate punctul
̌
P₂ (cos(-x);sin(-x)). Deoarece |𝑃 ̌
0 𝑃1 | =2𝜃𝜋, iar |𝑃0 𝑃2 |=2(1 − 𝜃)𝜋 =

=2𝜋 − 2𝜃𝜋, rezultă că |𝑃 ̌ ̌ ̌ ̌

0 𝑃1 |+|𝑃0 𝑃2 |=2𝜋 şi |𝑃2 𝑃0 |+|𝑃0 𝑃2 |=2𝜋. Prin urmare
̌
|𝑃 ̌
0 𝑃1 |=|𝑃2 𝑃0 | şi deci P1 şi P2 sunt simetrice faţă de axa Ox, de unde rezultă că cos(-
x)=cosx,iar sin(-x)=-sinx.

4
 Fig.5 Fig.6

***

Cea mai raţională cale pentru stabilirea relaţiilor între funcţiile trigonometrice
sinus şi cosinus începe cu formula cosinusului sumei a două numere reale.
Considerăm un sistem de axe de coordonate 𝑥𝑂𝑦 şi un cerc unitate cu centrul
în originea sistemului de coordonate fig.6. Notăm cu 𝑃0 (1,0) punctul de intersecţie
al cercului cu semiaxa pozitivă 𝑂𝑥. Considerăm apoi numerele reale arbitrare 𝑥, 𝑡 şi
suma lor 𝑥 + 𝑡. Reprezentăm aceste numere prin numărul 𝜋 astfel :
x  2n  21 ; 𝑡 = 2𝑘𝜋 + 2𝜃2 𝜋 şi 𝑥 + 𝑡 = 2𝑚𝜋 + 2(𝜃1 + 𝜃2 )𝜋, 0 ≤ 𝜃1 < 1,
0 ≤ 𝜃2 < 1, iar 𝑚, 𝑛, 𝑘 ∈ 𝑍. Potrivit definiţiei funcţiilor sinus şi cosinus numerelor
reale 𝑥 şi 𝑡 le sunt asociate pe cercul unitate respectiv punctele: 𝑃1 (cos 𝑥, sin 𝑥) =
= 𝑃1 (cos 2𝜃1 𝜋, sin 2𝜃1 𝜋) ş𝑖 𝑃2 (cos 𝑡, sin 𝑡) = 𝑃2 (cos 2𝜃2 𝜋, sin 2𝜃2 𝜋), iar sumei
𝑥 + 𝑡 îi corespunde punctul
𝑃(cos(𝑥 + 𝑡), sin(𝑥 + 𝑡)) = 𝑃(cos 2(𝜃1 + 𝜃2 )𝜋, sin 2(𝜃1 + 𝜃2 )𝜋)
astfel încât arcele 𝑃0 𝑃1 ; 𝑃0 𝑃2 şi 𝑃0 𝑃 sunt orientate în sens opus rotaţiei acelor de
ceasornic şi lungimile arcelor 𝑃0 𝑃1 şi 𝑃0 𝑃2 se reprezintă astfel: |𝑃 ̆ 0 𝑃1 | = 2𝜃1 𝜋;
̆
|𝑃0 𝑃2 | = 2𝜃2 𝜋. Dacă 0 < 𝜃1 + 𝜃2 < 1 (cazurile când 𝑃1 şi 𝑃2 aparţin semicercului
de sus), atunci lungimea arcului 𝑃0 𝑃 se reprezintă prin formula:
|𝑃̆ ̆ ̆
0 P| = 2(𝜃1 + 𝜃2 )𝜋 = 2𝜃1 𝜋 + 2𝜃2 𝜋 = |𝑃0 𝑃1 | + |𝑃0 𝑃2 |.
Dacă însă 1 ≤ 𝜃1 + 𝜃2 < 2, (ceea ce are loc în cazurile când punctele 𝑃1 şi
𝑃2 aparţin semicercului de jos), atunci
|𝑃̆
0 𝑃 | = 2(𝜃1 + 𝜃2 )𝜋 = 2(𝜃1 + 𝜃2 − 1)𝜋 + 2𝜋, unde 0 < 𝜃1 + 𝜃2 − 1 < 1.
În acest caz arcul 𝑃0 𝑃 acoperă cercul, dar la fel se prezintă şi suma
̆
|𝑃 ̆
0 𝑃1 | + |𝑃0 𝑃2 | = 2𝜃1 𝜋 + 2𝜃2 𝜋 = 2(𝜃1 + 𝜃2 )𝜋 = 2(𝜃1 + 𝜃2 − 1)𝜋 + 2𝜋.
Deci şi în acest caz avem |𝑃̆ ̆ ̆
0 𝑃 | = |𝑃0 𝑃1 | + |𝑃0 𝑃2 |. Considerăm acum pe cercul
unitate punctul 𝑃1′ (cos 𝑥, − sin 𝑥), simetric cu punctul 𝑃1 (cos 𝑥, sin 𝑥) faţă de axa
̆
𝑂𝑥 şi deci |𝑃 ′ ̆
𝑃0 | = |𝑃0 𝑃1 |. Prin urmare
1
|𝑃̆ ̆ ̆ ̆ ′ ̆ ̆ ′
0 𝑃 | = |𝑃0 𝑃1 | + |𝑃0 𝑃2 | = |𝑃1 𝑃0 | + |𝑃0 𝑃2 | = |𝑃1 𝑃2 |.

5
 Din egalitatea lungimii arcelor 𝑃0 𝑃 şi 𝑃1′ 𝑃2 rezultă egalitatea coardelor
respective. Astfel avem
|𝑃0 𝑃| = √(cos(𝑥 + 𝑡) − 1)2 + sin2 (𝑥 + 𝑡) = √(cos 𝑥 − cos 𝑡)2 + (sin 𝑥 + sin 𝑡)2 = |𝑃1′ 𝑃2 |
Din această egalitate obţinem : cos(𝑥 + 𝑡) = cos 𝑥 cos 𝑡 − sinxsin 𝑡.
Substituim t prin -t și obținem: cos(𝑥 − 𝑡) = cos 𝑥 cos 𝑡 + sinx sin 𝑡
𝜋 1 1
Observăm că 𝑠𝑖𝑛 = 𝑠𝑖𝑛 (2 ∙ 𝜋) = 𝑠𝑖𝑛 (2 ∙ ∙ 180°) = 𝑠𝑖𝑛90° = 1 și deci
2 4 4
𝜋 𝜋 𝜋 𝜋
cos = 0. Prin urmare cos ( − 𝑥) = 𝑐𝑜𝑠 𝑐𝑜𝑠𝑥 + 𝑠𝑖𝑛 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝑥 = 𝑠𝑖𝑛𝑥
2 2 2 2
𝜋 𝜋
În această formulă substituim x prin − 𝑥 și obținem 𝑠𝑖𝑛 ( − 𝑥) =
2 2
𝜋 𝜋
= 𝑐𝑜𝑠 ( − ( − 𝑥)) = 𝑐𝑜𝑠𝑥.
2 2
𝜋
Deducem acum formula sinusului sumei: 𝑠𝑖𝑛(𝑥 + 𝑡) = 𝑐𝑜𝑠 ( − (𝑥 + 𝑡)) =
2
𝜋 𝜋 𝜋
= 𝑐𝑜𝑠 (( − 𝑥) − 𝑡) = 𝑐𝑜𝑠 ( − 𝑥) 𝑐𝑜𝑠𝑡 + 𝑠𝑖𝑛 ( − 𝑥) 𝑠𝑖𝑛𝑡 = 𝑠𝑖𝑛𝑥 𝑐𝑜𝑠𝑡 + 𝑐𝑜𝑠𝑥 𝑠𝑖𝑛𝑡
2 2 2

Așadar 𝑠𝑖𝑛(𝑥 + 𝑡) = 𝑠𝑖𝑛𝑥𝑐𝑜𝑠𝑡 + 𝑐𝑜𝑠𝑥𝑠𝑖𝑛𝑡

Substituim t prin -t și obținem: 𝑠𝑖𝑛(𝑥 − 𝑡) = 𝑠𝑖𝑛𝑥 𝑐𝑜𝑠𝑡 − 𝑐𝑜𝑠𝑥 𝑠𝑖𝑛𝑡

Din formulele stabilite, deducem celelalte relații între sinus și cosinus

precum și formulele de reducere.
De exemplu, pentru a stabili că 𝑠𝑖𝑛(𝜋 + 𝑡) = 𝑠𝑖𝑛𝜋 𝑐𝑜𝑠𝑡 + 𝑐𝑜𝑠𝜋 𝑠𝑖𝑛𝑡 = −𝑠𝑖𝑛𝑡 este
necesar să calculăm:
1 1
𝑐𝑜𝑠𝜋 = 𝑐𝑜𝑠 (2 ∙ ∙ 𝜋) = 𝑐𝑜𝑠 (2 ∙ ∙ 180°) = −1 și deci 𝑠𝑖𝑛𝜋 = 0.
2 2

Notă. Când am terminat să aştern pe hârtie rezolvarea

problemei generată de enigma numărului  , m-am
întrebat: De ce tu, Doamne, anume mie mi-ai dat
cuget şi putere pentru rezolvarea celei mai vechi şi
controversată problemă de matematică din istoria
omenirii, cu ce faptă dumnezeiască m-am învrednicit
în faţa ta? Or, de-a lungul secolelor şi miilor de ani
au muncit şi şi-au sacrificat viaţa multe generaţii de
matematicieni, cu minţi lucide şi măreţe, în căutarea
unei dezlegări a enigmei generată de problema
numărului  . Probabil Dumnezeu mi-a dăruit acest
cuget şi putere fiindcă de-a lungul vieţii am muncit
cinstit, am trăit cinstit, mi-am iubit graiul şi neamul
din care am provenit. Iar acum, la bătrîneţe, mă simt
cu sufletul împăcat căci în timpul vieţii am avut grijă
şi de propria mea familie, şi de şcoala din sat.
6
Mulţumesc Bunului Dumnezeu că mi-a dat cuget şi putere să urc cu uşurinţă
versantul vieţii.
Sergiu Miron