Istrati Natalia, FE47Z Autismul este o tulburare pervazivă (profundă) de dezvoltare, cu etiologie necunoscută, care afectează dezvoltarea copilului lăsîndu-i în incapacitatea de a avea relaţii sociale normale sau de a dezvolta o comunicare normală. apare în primii 3 ani de viaţă;
are aspecte clinice diferite;
afectează 3 arii de dezvoltare a copilului:
* comunicarea socială (dificultăţi de comunicare
verbală şi nonverbală); * relaționarea socială (dificultăţi în a stabili relaţii cu semenii săi); * comportamentul general, interese şi activităţi reduse, repetitive (dificultăţi în imaginaţie pentru jocuri simbolice şi repertoriu restrîns de interese şi comportamente). Cauze Deficienţe organice de natură biochimică sau dezvoltare structurală insuficientă a creierului (afecţiuni ale creierulu, leziuni subcorticale, anomalii genetice).
Factori psihiogeni. Autismul e un fenomen de
retragere psihologică faţă de tot ceea ce este perceput rece, ostil şi pedepsitor (ex. relaţiile reci ale părinţilor faţă de unii copii autişti).
* Teoriile comportamentale explică că autismul ia naştere
printr-un şir de comportamente învăţate şi care se formează în urma unor serii de recompense şi pedepse întîmplătoare. 1. Particularități de dezvoltare Domeniul fizic-motor face mişcări repetitive (legănare, răsucirea mîinilor etc.)
nu are abilitatea de a se juca cu o jucărie
este fizic foarte activ sau deloc
hiperactivitate şi agresivitate faţă de
propria persoană sau faţă de cei din jur – dar nu doreşte sa facă nimănui rău Domeniul cognitiv capacitate redusă de a înţelege mesajul, sensul transmis, glumele
retardarea mintală
prezenţa unor abilităţi extraordinare în anumite
domenii: desen, muzică, matematice
lipsa înţelegerii şi a practicării unor jocuri
imitative, abstracte Domeniul afectiv preferă numai anumite culori, haine sau mîncare, pur şi simplu doar acelea îi plac
nu zîmbeşte, nu are o mimică adecvată
situaţiei;
dificultăţi în înţelegerea sentimentelor altor
persoane
nu işi pot exprima dorinţele, nu stiu să arate ce
doresc nici măcar cu degetul
lipsa necesitpţii în a împărtăşi bucuria, durerea
sau tristeţea
instabilitatea emoţională, de psihoză
nu pot empatiza, nu pot înţelege durerea,
suferinţa, sau bucuria cuiva Domeniul psihosocial reacţionează inadecvat şi discordant la stimuli: fie ramîne indiferent, fie reacţionează foarte
intens la stimuli minori, plîng sau rîd fără motiv
nu suportă zgomotele puternice, sau din contra
ai impresia că este surd
preferă sa fie lăsat singur, retras faţă de ceilalti
copii şi evită contactul fizic
dificultate în a arăta sau a primi afecţiune
lipsa de intenţie de a comunica: autiştii vorbesc
„la cineva” şi nu „cu cineva” Domeniul lingvistic are un limbaj incoerent, utilizează un ton şi un ritm anormal cînd se exprimă
nu reacţionează cînd este chemat pe nume
pot repeta la nesfîrşit o serie de sunete articulate,
chiar cuvinte, mecanic, fără semnificaţii de comunicare
dificultăţi în obţinerea unui sunet sau grup de
sunete, folosesc gesturi pentru exprimarea unui fapt, a unei dorințe
incapacitate de a manifesta un sistem de
comunicare de expresie 2. Adaptări ale mediului fizic
Aşezarea elevului în proximitatea cadrului didactic pentru a
putea sprijinit şi monitorizat adecvat necesităților.
Organizați în clasă un loc comfortabil în care elevii pot face
o pauză cît fizică atît și pentru o comoditate emoțională.
Anticipaţi traumele rezultate în urma unor schimbări,
modificări de spaţiu.
Menţineţi distanţa corespunzătoare faţă de copil (faţă în
faţă, la nivelul ochilor).
Dacă copilul pare supraexcitat, folosiţi tehnici de relaxare,
cum ar fi respiraţie adîncă, muzica instrumentală liniştită.
Încercaţi să stingeţi parţial lumina din sala de grupă, vorbiţi cu
Atunci cînd un pas este realizat, treceţi la celălalt; Sporirea treptată a numărului de sarcini pe care elevul urmează să le realizeze; Acordarea priorităţii prezentărilor vizuale ale lucrului şi recurgerea mai puţin la prezentările exclusiv narative; Oferirea unor recomandări şi exemple pentru orice sarcini pe care elevul le consideră prea dificile; Accentuarea abilităţilor de utilizare a computerului; Prezentarea situaţiilor din viaţa reală; Facilitarea dezvoltării sociale şi a limbajului prin diferite tehnici, metode, procedee de lucru interactive; Folosiţi un limbaj simplu şi alegeţi cu atenţie cuvintele (limitare cantitativă, accentuarea cuvintelor cheie). Folosiţi instrucţiuni scurte, concise. Folosiţi la început instructajul individual, iar apoi apelaţi tot mai mult la lucrul în echipă. Organizarea activităţilor ce au ca scop stabilirea relaţiilor de reciprocitate (cîntece, jocuri cu mingea etc.). Verbalizaţi acţiunile în ordinea efectuării lor. Folosiţi cărţi cu poze simple (imagini clare, nu stilizate), orare, calendare, cu regimuri de zi/ săptămînă; numiţi obiectele din imagini. Folosiţi pictograme şi/sau limbajul semnelor pentru a explica instrucţiunile. Organizaţi activităţi ce au ca scop stabilirea relaţiilor de reciprocitate (cîntece însoti̧ te de misç ări, jocuri cu mingea etc.). COMUNICAREA CU UN COPIL AUTIST Fiți atenți cum vorbiți! Evitaţi limbajul sarcastic, metaforic sau exagerările, atunci cînd îi vorbiţi copilului cu CES, dar şi întregii grupe de copii. Fiţi tot timpul atenţi la ce spuneţi şi cum poate acest copil să interpreteze greşit cele spuse de Dvs. El/ea poate înţelege mesajul distorsionat, literal. Verificaţi constant dacă copilul ascultă sau înţelege şi nu vă fie teamă să repetaţi ce aţi spus dacă aveţi impresia că nu s-a înţeles din prima. Cînd vă adresaţi unui grup, asiguraţi-vă că vă bucuraţi de atenţia copilului. Mai ales copiii de vîrstă mică pot să nu-şi dea seama că sînt subiectul mesajului, aşa că va fi, poate, nevoie să îi strigaţi pe nume sau să vă adresaţi prima oarp lor, şi apoi întregului grup. Mulţi dintre noi ne blocăm dacă auzim o limbă străină pe care nu o înţelegem. Un copil cu dificultăţi de comunicare reacţionează identic: dacă o propoziţie e prea dificilă, se blochează. Trebuie să verificaţi mereu dacă ascultă şi înţeleg. Aveţi grijă la limbajul pe care-l folosiţi! Un copil cu autism poate interpreta limba literal. De exemplu, un copil în piscină, care-l aude pe instructor spunînd „nu vă mai folosiţi capul“, se va duce literal cu gîndul la „scoate-ţi capul şi pune-l pe margine“.