Está en la página 1de 4

Ghid practic pentru tratarea albinelor cu acid oxalic

I. Introducere:
Eu tratez împotriva varroa exclusiv cu acid oxalic de doi ani, iar rezultatele sunt foarte
bune. Cunosc un apicultor care se bazează aproape exclusiv pe tratamentul cu acid oxalic prin
picurare de 6-7 ani. E un tratament eficient și nu am observat efecte adverse împotriva albinelor
(nu susțin că nu există, însă e un tratament foarte bine suportat de albine dacă e efectuat corect).
Sunt zeci de studii serioase care demonstrează acest lucru.
Deoarece în România nu am găsit un
prospect oficial aprobat pentru acest tratament,
iar pe grupurile apicole găsesc tot felul de
variante, unele cât se poate de greșite, în care
dozele sunt foarte mari sau în care soluția prin
picurare se aplică pe spetezele ramelor în loc să
se dea pe albinele de pe intervalele dintre rame,
etc., m-am hotărât să fac acest ghid. Menționez
că acesta nu e unul oficial în țara noastră. Nu
stiu ca acidul oxalic să fie aprobat ca
medicament în România. Sunt aprobate doar
produse care au ca substanță activă acidul
oxalic, însă prețul lor e prohibitiv și nu au efecte
mai bune decat banalul acid oxalic dihidrat
dizolvat în sirop de zahăr. Din punctul meu de
vedere, aceste produse nu sunt decât niște modalități prin care se cheltuie inutil banii din PNA.

II. Acidul oxalic:


Acidul oxalic este un acid organic care se găsește în
plante, ar și în miere sau alte produse naturale. Este
biodegradabil și reprezintă o modalitate prin care plantele se
apără de acarieni. Deși e utilizat ca acaricid de o mulțime de
plante de foarte mult timp (probabil milioane de ani), nu s-au
identificat până acum acarieni care să dezvolte rezistență la
acesta. Pe de altă parte, insectele și mamiferele tolerează destul
de bine acidul oxalic în doze mici. Spre exemplu, o salată de
spanac conține mai mult acid oxalic decât doza aplicată unui
stup prin metoda picurării. Mâncărurile care conțin concentrații
mari de acid oxalic în ele sunt (în ordine
descrescătoare): hrișca, piperul negru, pătrunjelul, semințele
de mac, reventul, spanacul, gulia, banana, cacaoa, ciocolata,
nuci, majoritatea fructelor de pădure și fasolele. Dacă mâncați
spre exemplu banala salată de primăvară de spanac cu pâine,
senzația de praf în gură pe care s-ar putea să o simțiți se datorează reacției acidului oxalic cu alte
substanțe ce formează precipitați. În doze mari, acidul oxalic este nefrotoxic (afectează rinichii).
Prin urmare, nu înghițiți și nu respirați vapori de acid oxalic. Încercați să vă protejați sănătatea. În
special cei care au probleme cu pietrele la rinichi ar trebui să fie foarte atenți la folosirea acidului
oxalic prin sublimare, iar dacă aleg să folosească sublimarea, ar trebui să folosească echipament
de protecție adecvat (inclusiv mască cu filtru P3). De asemenea, ca la orice acid, trebuie exitat
contactul cu pielea.
Punctul de sublimare (trecerea din stare solidă în stare gazoasă) al acidului oxalic este de
157°Celsius, iar cel de topire e de 189,5° Celsius. Cu toate acestea, din considerente practice,
sublimatoarele sunt reglate la 230° Celsius, deoarece degradarea acidului oxalic e infimă în
condițiile din sublimatoarele noastre.

1
În magazinele de profil, acidul oxalic se găsește în două forme:
1. Acidul oxalic dihidrat, cu formula chimică: C2H2O4*2 H2O, CAS Nr. 6153-56-6,
masa moleculară: 126,07. Este un produs stabil, utilizat în foarte multe aplicații.
2. Acidul oxalic anhidru, cu formula chimică: HO2CCO2H, CAS Nr. 144-62-7, masa
moleculară: 90,03. E utilizat în special ca reactiv pentru analize.
Pentru apicultură, vă recomand să folosiți
acid oxalic dihidrat. Menționez că toate omologările,
dozele și studiile disponibile sunt pentru acid oxalic
dihidrat. Deoarece mulți comercianți scriu mențiunea
„reactiv pentru analiză” pe etichetele recipientelor cu
acid oxalic dihidrat, „uitând” să menționeze ce tip de
acid vând de fapt, vă sfătuiesc să vedeți ce nr. CAS e
trecut pe cutie. Singurele cutii cu acid anhidru veritabil
pe care le-am găsit pe piață e cele de Chemical
Company și Ecomold Invest din Iași. Dacă aveți acid
anhidru, puteți să îl utilizați, dar folosiți doar 7/10 din
cantitatea indicată (mai exact, 71,41%). La sublimare, acidul oxalic anhidru sublimează mai
rapid, fără a da senzația de fierbere în cuva aparatului, dar umiditatea mai mare de la sublimarea
acidului dihidrat asigură o mai bună eficacitate a tratamentului. Mai mult, acidul oxalic anhidru
va reacționa cu apa din atmosferă, devenind, în timp, dihidrat.

III. Metode de tratament:

A. Tratamentul prin picurare:


1. Mod de preparare a soluției de tratament:
• Pregătiți sirop de zahăr 1/1 (50%, adică 1 kg de zahăr
în 1 litru de apă). Apa se poate încălzi pâna la fierbere,
dar, după ce se adaugă zahărul, siropul nu se fierbe. Se
poate de asemenea fierbe apa, după care ia de pe foc și
se adaugă acidul oxalic, iar după dizolvarea acestuia se
adaugă zahărul.
• Se măsoară 1 litru de sirop și se adaugă 35 g cristale
de acid oxalic dihidrat (puritate de cel puțin 99,6%). În
practică, eu pentru 40 de stupi pun 70 de grame de acid
oxalic într-o sticlă de 2 litri și torn sirop călduț până se
umple sticla. Cine are mulți stupi de tratat poate pune
175 grame de acid oxalic într-un bidon de 5 litri, cum
sunt cele pentru lichid de parbriz sau apa plată, și se
completează cu sirop căldut până la umplerea
bidonului. Cu 5 litri se pot trata peste 100 de familii. Nu folosiți siropuri invertite, cum ar fi F40,
în loc de sirop de apa cu zahăr.
• Agitați soluția prin agitare viguroasă sau amestecare.
• Cristalele se dizolvă cel mai bine dacă soluția de zahăr este caldă. Toate cristalele trebuie
dizolvate.
• Pregătiți soluția cu maxim câteva zile de la tratarea coloniilor și păstrați-o la frigider până la
utilizare. Ideal ar fi să o preparați înainte de utilizare și să aruncați ce vă rămâne nefolosit.
• 1 litru din soluția de acid oxalic va trata aproximativ 20 de colonii, prin urmare e ușor de
calculat câtă soluție vă trebuie.
2. Aplicarea tratamentului:
Acidul oxalic trebuie aplicat la sfârșitul toamnei, ideal în noiembrie sau chiar în decembrie, după
încetarea creșterii puietului. Se tratează când temperaturile sunt mai reci (dimineața sau seara)
pentru a se asigura că albinele sunt în stup. Dacă este frig afară și albinele nu zboară, se va trata
la amiază. Nu se tratează când sunt mai puțin de 5 grade și ghemul e strâns. Se poate trata când
2
albinele sunt în ghem, cu condiția ca acesta să fie mai afânat și acestea se pot usca până se lasă
seara și poate să scadă mult temperatura. Se poate folosi o seringă de 50-60 ml (cu sau fără ac,
inclusiv seringi mai mari de tip Guyon pentru alimentație ori curățarea urechilor) sau un pistol
dozator (disponibile la farmaciile
veterinare sau umane). Pentru a nu
încărca des seringa, eu folosesc câte 5
seringi. Sunt ieftine. Cea din imagine
costa 1,2 lei la farmacia umană și 4 lei la
cea veterinară. Când le încarc nu
folosesc acul, dar când aplic siropul
folosesc acul pentru ca jetul să fie subțire și bine direcționat.
Aplicați aproximativ 5 ml pe fiecare interval ocupat de albine, dar nu mai mult de 50 ml pe
familie. Se aplică prin picurare sau jet subțire direct pe albinele de pe interval. Siropul nu are
niciun efect dacă picurați pe rame sau pe leațurile superioare ale acestora. Treceți pe fiecare
interval care conține albine, dar nu mai mult de 10 intervale, preferabil cele de cuib. Când se
tratează stupii multietajați, se aplică pe intervalele din ambele corpuri, fără a se depăși însă doza
maximă de 50 de ml (25 ml în cutia inferioară și 25 ml în cutia de sus). După aplicare, colonia
poate fi pregatită/izolată pentru iernare în aceeași zi, dacă acest lucru nu s-a făcut până atunci.
Toamna sau la începutul iernii, se aplică tratamentul în lipsa puietului căpăcit, o singură dată. Nu
se va mai trata până la schimbarea albinelor în primăvara. Există mai multe studii care arată o
reducere a infestării cu nosema în primăvară la familiile tratate prin această metodă în toamnă.
Vara, se pot aplica tratamente în doză unică după fiecare extragere a mierii sau chiar 3 tratamente
prin picurare la interval de o săptămână între ele. Vara sau în zilele însorite de toamnă se va
folosi puțin fum pentru ca albinele să coboare între intervalele dintre rame. La stupii orizontali se
va picura doar pe 10 intervale unde este cuibul, iar la cei verticali doar pe intervalele din corpul
de cuib.
Deși se considera în trecut că aplicarea repetată ar fi dăunătoare, studiile au arătat că nu se
observă efecte negative dacă se tratează vara de trei ori la interval de o săptămână prin această
metodă. Totuși, se recomandă ca albina de iernare să fie tratată doar o singură dată, toamna târziu
în lipsa puietului căpăcit.
Pentru cei ce fac vara roi prin divizare/stolonare cu botcă matură, se va trata cu o doză unică prin
această metodă în a 19-a zi de la introducerea botcii în roiul nou format. În acest caz, în marea
majoritate a roiurilor nu va exista puiet căpăcit iar eficacitatea tratamentului va fi foarte mare.
Astfel, noul roi va avea șansa să înceapă fără varroa (sau mai corect cu o infestare infimă).
De asemenea, se poate trata cu acestă soluție și albinele din roiurile la pachet, după ce se
formează clusterul.
Eficacitatea tratamentului este foarte bună în lipsa puietului căpăcit, dar scade mult dacă există
puiet căpăcit. Chiar și la 3 aplicări vara la interval de o săptămână, eficacitatea e de aprox. 50%.
B. Tratamentul prin sublimare:
- cele mai practice aparate sunt Sublimox și copiile acestuia;
- se va aplica o măsură de 2,5 - 3 ml pentru fiecare familie;
- măsurile se furnizează odată cu aparatul, sau se pot cumpăra
linguri dozatoare de 2,5 ml de la farmacii sau magazinele cu
ustensile de bucătărie (ex. setul de la Auchan, care costa 5
lei);
- se poate aplica tot timpul anului, cu excepția iernii cand nu
este indicată deranjarea inutilă a albinelor;
- e un tratament eficace împotriva varroa, e bine tolerat de
albine, dar trebuie să fim atenți la pericolul real pentru
sănătatea apicultorului;
- se vor utiliza măști de calitate, preferabil de tip „full
face”(care acoperă toată fața, inclusiv ochii) și filtre care să conțina filtrul de particule „P3”.
Chiar dacă utilizați o mască militară, ceea ce nu e recomandat având în vedere vechimea unora
3
dintre ele, măcar cumpărați un filtru nou, care să conțină și filtrul de particule fine „P3”. Intre
utilizări, filtrul se va demonta de pe mască și se va păstra cu capacele puse. Altfel va trage
umezeală și veti respira mult mai greu prin el;
- se pot face gauri de 6-7 mm în spatele stupilor, dar se poate trata și pe urdiniș. În acest caz, vara
se va trata dimineața sau seara. În prealabil, urdinisele se vor acoperi cu bucățele de pânză care să
nu fie sintetică (deoarece acesta va intra în contact cu părțile fierbinți ale sublimatorului). Eu
folosesc bucăți de tifon de bumbac din acelea folosite pentru strecurarea brânzei. Albinele care
stau eventual la urdiniș vor fi convinse sa intre înauntru cu câteva pulverizări cu apa (cu sticlă de
tip vermorel sau pulverizator ca acela pentru soluția de spălat geamuri). Apoi se va trata printr-un
colț al urdinișilui, dând puțin pânza la o parte. Dacă veti trata pe urdiniș când albinele sunt active,
fără a bloca urdinișele, veți lua multe ace. Bucățile de pânză se vor lua la câteva minute după
tratament, după ce terminati de tratat linia de stupi sau fața de pavilion;
- dacă vă prinde noaptea tratând, nu e nicio problemă să continuați
tratamentul. În acest caz bucățile de pânză se vor lua după ce stingeți
luminile folosite în timpul tratamentului;
- tratamentul e mai eficient dacă umiditatea e crescută în stup.
Existența nectarului/siropului de stimulare sau completare în celule,
utilizarea acidului dihidrat sau umiditatea atnosferică din timpul nopții
și a dimineții cresc eficacitatea tratamentului;
- aparatele artizanale nu se mai înfundă dacă partea dinspre cuvă a
conductei e acoperită cu o fâșie de tablă pentru a fi astfel fierbinte.
Acest artificiu permite de asemenea ca țeava să fie cu 1-2 cm mai
lungă decât la aparatul original.
C. Alte metode de aplicare a tratamentului:
1. tratamentul prin pulverizare cu vermorelul sau „fâs-fâs-ul” (pulverizator ca acelea pentru
soluția de spălat geamuri):
- nu e aprobat oficial ca tratament în nicio țară;
- nu există niciun protocol de tratament aprobat sau măcar care să se fi generalizat în practică;
- presupune un volum mare de muncă, deoarece se pulverizează soluția fiecare față de ramă,
individual;
- poate afecta ouăle și larvele mici;
- studiile comparative arată o eficacitate mai scăzută, probabil din cauza folosirii de soluție fără
zahor sau cu puțin zahăr);
- era folosit în trecut ca metoda de aplicare a blocurilor de tratamente în sezonul activ,
considerându-se că tratamentul prin picurare nu ar trebui aplicat decât o singură dată pentru o
generație de albine.
2. tratamentul cu acid oxalic dizolvat în alcool (cu sau fără timol) și vaporizat cu aparate de tip
„furetto” (fogger):
- nu exista date credibile despre eficacitatea acestui tratament;
- serpentina se înfundă des;
- e un tratament invaziv.
3. tratamentul cu servetele/bucățele de carton îmbibate în acid oxalic dizolvat în glicerină
alimentară:
- este un tratament promițător inventat în Argentina de prof. Dr. Matías Maggi;
- există pe piață un tratament testat și omologat de Institutul de Tehnologie Agricolă din
Argentina (produsul comercial se numește Aluen CAP);
- Randy Oliver a propus un tratament ce foloseste acidul oxalic dizolvat în glicerină pe suport de
servețele de hârtie;
- eficacitatea depinde foarte mult de proprietățile mecanice ale suportului folosit pentru
impregnare;
- servețelele ar putea împiedica/reduce verticalizarea mierii.
Gabriel Petruc, Suceava, 2018