Facultatea de Matematică

Anul I, Aritmetică

Curs 9
Congruenţe II. Teoremele lui Fermat, Wilson, Euler

1 Teoremele lui Fermat şi Wilson

Teorema 1 (Fermat). Dacă p ∈ N este un număr prim şi a ∈ Z, p - a, atunci

ap−1 ≡ 1 (mod p).

Observaţia 1. Deoarece p este un număr prim, condiţia p - a este echivalentă cu (a, p) =

1.

Corolarul 2. Dacă p este un număr prim, atunci ap ≡ a (mod p), oricare ar fi a ∈ Z.

Vom prezenta trei demonstraţii ale Teoremei lui Fermat:

Demonstraţie. (1) Deoarece p este număr prim, (Z∗p , ·) este un grup abelian de ordin p−1.
Deoarece p - a, â ∈ Z∗p . Teorema lui Lagrange afirmă că ord(a)| ord Z∗p , deci

âp−1 = 1̂ in Z∗p ,

adicaă ap−1 ≡ 1 (mod p).

Demonstraţie. (2) Deoarece (a, p) = 1, mulţimea {0, a, 2a, . . . , (p − 1)a} formează un
sistem complet de reprezentanţi ai lui Zp . Deci

c . . . , (p\
{â, 2a, − 1)a} = {1̂, b − 1}.
2, . . . , p[

Inmulţind toate elementele acestor două mulţimi şi simplificănd prin k̂, k = 1, 2, . . . , p − 1
obţinem că ap−1 ≡ 1 (mod p).
Demonstraţie. (3) Se arată prin inducţie după a că ap ≡ a (mod p), oricare ar fi a ∈ N.
Teorema lui Fermat poate fi utilizată pentru a scurta anumite calcule ı̂n Zp .

Exemplul 1. 548 = (510 )4 54 = 14 (52 )2 = 32 = 9 (mod 11).

Teorema lui Fermat furnizează o condiţie necesară pentru ca un număr natural p să
fie prim.

1
Exemplul 2. 290 ≡ 64 (mod 91), deci 91 este compus (ı̂ntr-adevăr, 91 = 7 · 13).

Pe de altă parte, condiţia furnizată de Teorema lui Fermat nu este şi sufucientă: de
exemplu, 390 ≡ 1 (mod 91), deşi 91 este compus. Mai mult, există numere compuse n
cu proprietatea an−1 ≡ 1 (mod n), oricare ar fi a ∈ Z, (a, n) = 1. Astfel de numere se
numesc numere Carmichael, un exemplu fiind 561 = 3 · 11 · 17.

Teorema 3. Dacă n este număr prim, atunci ecuaţia x2 ≡ 1 (mod n) are exact două
soluţii ı̂n Zn : x1 ≡ 1 (mod n) şi x2 ≡ −1 (mod n).

Demonstraţie. Evident că x1 şi x2 sunt soluţii ale ecuaţiei x2 ≡ 1 (mod n). Pe de altă
parte, ecuaţia se poate scrie succesiv:

x2 − 1 ≡ 0 (mod n) ⇔ n|(x2 − 1) ⇔ n|(x − 1)(x + 1) ⇔ n|(x − 1) sau n|(x + 1),

adică x ≡ 1 (mod n) şi x ≡ −1 (mod n). Ultima echivalenţă este o consecinţă a faptului
că n este număr prim.

Exemplul 3. Condiţia ca n să fie număr prim este esenţială: dacă, de exemplu, n = 8,
ecuaţia x2 = 1 = 0 are 4 soluţii ı̂n Z8 : x ∈ {1̂, 3̂, 5̂, 7̂} % {1̂, −1}.
c

Teorema 4 (Wilson). Numărul natural p > 1 este prim dacă şi numai dacă (p − 1)! ≡
−1 (mod p).

Demonstraţie. ⇒ Presupunem că p este număr prim. Dacă p = 2 sau p = 3 afirmaţia se

verifică imediat. Presupunem deci p > 3.
Folosim teorema precedentă. Orice element a ∈ {2̂, 3̂, . . . , p[
− 2} este inversabil şi

a 6= a−1 ∈ {2̂, 3̂, . . . , p[

− 2}.

Rezultă deci că grupând cele p − 3 elemente din mulţimea de mai sus ı̂n perechi (a, a−1 ),
produsul lor este 1̂ ∈ Zp . Deci

(p − 1)! ≡ 1 · (p − 1) ≡ −1 (mod p).

⇐ Presupunem acum ca (p − 1)! ≡ −1 (mod p) şi vom demonstra că p este număr
prim. Vom folosi metoda reducerii la absurd.
Presupunem că p nu este prim, există deci un număr natural d|p, 1 < d < p. Atunci
d|(p − 1)!, deci (p − 1)! ≡ 0 (mod p), ceea ce contrazice ipoteza. Presupunerea este deci
falsă, altfel spus p este număr prim.

Propoziţia 5. Fie p un număr prim impar. Ecuaţia x2 + 1 ≡ 0 (mod p) are soluţii dacă
şi numai dacă p ≡ 1 (mod 4).

2
Demonstraţie. Implicaţiile directă şi reciprocă sunt aplicaţii ale teoremelor lui Fermat,
respectiv Wilson.

2 Teorema lui Euler

Fie n ∈ N, n ≥ 1. Considerăm mulţimea

Φ = {a ∈ N∗ | a ≤ n , (a, n) = 1}.

Exemplul 4. Φ(30) = {1, 7, 11, 13, 17, 199, 23, 29}

Φ(36) = {1, 5, 7, 11, 13, 17, 19, 23, 25, 29, 31, 35}.

Definiţia 1. Funcţia φ : N∗ → N, φ(n) = |Φ(n)| se numeşte funcţia indicatoare a

lui Euler.

Teorema 6 (Euler). Fie n ∈ N, n > 1 şi a ∈ Z, (a, n) = 1. Atunci

aφ(n) ≡ 1 (mod n).

Vom prezenta două demonstraţii ale acestei teoreme.

Demonstraţie. (1) Observăm c a mulţimea Φ(n) este exact mulţimea elementelor inver-
sabile din Zn , Φ(n) = Z× ×
n . Deci φ(n) este ordinul grupului multiplicativ (Zn , ·). Dacă
a ∈ Z, (a, n) = 1, atunci â ∈ Zn şi, conform teoremei lui Lagrange, ord(a)|ord Z×
×
n = φ(n),
φ(n)
deci â = 1̂ ı̂n Zn . Altfel spus,

aφ(n) ≡ 1 (mod n).

In a doua demonstraţie vom folosi noţiunea de sistem redus de reprezentanţi ai lui Zn .

Definiţia 2. Fie n ∈ N, n > 1. Mulţimea {a1 , a2 , . . . , aφ(n) } se numeşte sistem redus

de reprezentanţi ai lui Zn dacă

Z×
n = {a φ(n) }.
b1 , ab2 , . . . , ad

Propoziţia 7. Fie n ∈ N, n > 1. Mulţimea {a1 , a2 , . . . , aφ(n) } este sistem redus de

reprezentanţi ai lui Zn dacă şi numai dacă sunt verificate proprietăţile:
(i) (ai , n) = 1, oricare ar fi i ∈ {1, 2, . . . , φ(n)};
(ii) dacă ai ≡ aj (mod n), atunci i = j.

3
Propoziţia 8. Dacă {a1 , a2 , . . . , aφ(n) } este un sistem redus de reprezentanţi ai lui Zn
şi a ∈ Z, (a, n) = 1, atunci {aa1 , aa2 , . . . , aaφ(n) } este un sistem redus de reprezentanţi ai
lui Zn .

Demonstraţie. Demonstraţia este similară celei pentru proprietatea corespunzătoare a

unui sistem complet de reprezentanţi ai lui Zn .
Putem acum să dăm cea de-a doua demonstraţie a Teoremei lui Euler.
Demonstraţie. (2) Fie {a1 , a2 , . . . , aφ(n) } un sistem redus de reprezentanţi ai lui Zn . Atunci
{aa1 , aa2 , . . . , aaφ(n) } este deasemenea un sistem redus de reprezentanţi ai lui Zn . Rezultă
că
{ab1 , ab2 , . . . , ad
φ(n) } = {aa
c1 , aa aφ(n) } = Z×
c2 , . . . , a\ n.

In Zn avem deci egalităţile

φ(n)
ab1 · ab2 · . . . · ad b1 · âab2 · . . . · âad
φ(n) = âa φ(n) = â · ab1 · ab2 · . . . · ad
φ(n) .

Rezultă că
âφ(n) = 1̂
ı̂n Zn , ceea ce era de deomonstrat.

Observaţia 2. Teorema lui Fermat este un caz particular al Teoremei lui Euler, deoarece,
dacă p este un număr prim, φ(p) = p − 1.