1

ARDEIUL
Capsicum annuum L. Familia Solanaceae
-

englezii - pepper; germanii Spanischer Pfeffer, Paprika; francezii - piment,

-

poivre
Alte denumiri cu caracter regional: piparci (in Banat), popici, paprica
(in Transilvania)

Importanta culturii. Dintrc speciile legumicole cultivate in tara noastra,

ardeiul ocupa un loc important, avand numeroase intrebuintiiri. Fructele de ardei
se pot consuma in stare proaspiita, ea atare, ceea ce prezintii mare importanta
deoarece vitaminele sunt utilizate integral de catre organismul
uman. Fructele de ardei se folosesc la prepararca unei game foarte largi de
mandiruri, se preteazii pentru a fi prelucrate in industria conservelor sau
pentru prepararca boielei de ardei. Unele specii i varietati de ardei au o deosebita
valoare decorativii i pot fi cultivate in ghiveci, in casa.
Compozitia chimidi a fructelor de ardei este foarte complexii (tabelul
13.2.1).
Continutul in vitamina C depinde de gradul de maturitate, de culoarea
i marimea fructelor (Somas A., 1984). Condiliile de cultura influentcaza
continutul in vitamina C, acesta fiind mai mare la culturile din camp, comparativ
cu cele din sere (tabelul 13 .2.2). Si distantele de plant are in-
Plante legumicole solano-fructoase

flueneaza continutul in vitamina C. De exemplu, soiul Kalinkoi ZOld, cultivat la

20 x 25 cm, a acumulat 175 mg vitamina C/100 g, iar la 40 x 40 cm, 290 mg
vitamina C/100 g substanta proaspata (Somos A., 1984). in conditii de irigare,
continutul In vitamina C scade fata de situatia m care nu se iriga (265 mg la
neirigat, fata de 151 la irigat, soiul Cccei Somos, 1984 ).
Ardeiul iute, datorita continutului in capsicina, are intrebuintari i in industria
farmaceutica. Astfel, tinctura capsici este folosita la prepararea vatei termogene i
a unor alifii utile in tratarea bolilor reumaticc (Bereiu, 1977). Din fructelc de ardei
se pot extrage coloranti alimentari, foarte solicitati de industrie (Pochard, 1987).
Datorita numeroaselor varietati, ardeiul prezinta importanta deosebita pentru
imbunatatirea consumului de legume i asigurarea unci nutritii corespunzatoare.
V aloarea economica tidicatki a ardeiului rezulta i din faptul di asigura
 2

venituri mari pentru cultivatori prin valorificarea pe piata interna i externa.

Locul de origine ardeiului este America
Origine i raspandire. a1 -

Mexic i Guatemala (Hazenbush, 1958). De aici s-a raspandit spre nord, in S.U.A.
i spre sud, in Columbia, Venezuela, Ecuador, Brazilia, Peru, Bolivia, Paraguai,
Chile, Argentina i Uruguai. In urma cu mai mult de
3000 - 4000 de ani, ardeiul figura printre speciile cultivate in Peru (Sztics, 1975,
citat de Somos, 1984). Pe vascle de lut, descoperite din timpuri stravechi, era
incrustat ardciul.
Raspandirea ardciului In Europa in secolele XV - XVill este redata in figura
1 3.2.1.

Fig. 13.2.1 - Raspandirea ardeiului in Europa in secolele XV - XVill

(dupl\ Somos A., 1984)

Primele informatii despre ardei, in Europa, apartin lui Anghiera (1483), apoi
lui Chanca (1494). Ardeiul a fost introdus in Spania, Portugalia, apoi
 Plante legumicole solano-fructoase 649

in 1542 in Germania, 1548 in Anglia i 1560 in Ungaria (Balint, 1962).

Ulterior, ardeiul s-a raspandit in alte tari, fiind cunoscut in toata lumea. Ardeiul rou
este semnalat de Dodonaeus in 1644.
In tara noastdi, ardeiul s-a cultivat doar din secolul al XIX-Iea, mai intai in sudul
tarii i apoi in alte zone.
Conform datelor fumizate de Anuarul F.A.O., in anul 1998 ardeiul se cultiva in
lume pe 1.220.000 ha, se obtinea o productie totala de 14.500.000 t, iar productic
medie a fost de 13,6 t/ha.
In Africa, tari mari cultivatoare de ardei sunt Nigeria i Ghana, in America de
Nord ardeiul se cultiva mult in Mexic i S.U.A., in America de Sud in Argentina. In
Asia, ardeiul se cultiva pe suprafete foarte mari in China, Indonezia, Coreea, Turcia.
In Europa se cultiva pe suprafete mari in Spania, Jugoslavia, Bulgaria, Romania,
Ungaria i Italia.
In tara noastra se obtin circa 200.000 t de ardei anual. Zone foarte favorabile se

gasesc in Campia Romana i Campia de Vest, iar zone favorabile sunt in Campia i
Podiul Transilvaniei i partea de est a Moldovei. cu
Zonele temperaturi scazute, sunt putin favorabile pentru cultura ardeiului.
Particularitap botanice i biologice. In conditiile din tara noastra ardeiul este o
planta anuaHi. in regiunile de origine se poate comporta ea planta perena.
Radacina principala este pivotanta. Cu ocazia repidirii radacina se poate rupe,
dar se dezvolta numeroase radacini laterale. Dupa Popescu V., 1977, Somos A., 1984,
un rol important il au radacinile adventive care se dezvolta in numar foarte mare din
hipocotil. Sistemul radicular este superficial (fig. 13.2.2). 1n plan orizontal radacinile
au o lungimc de 30 - 50 cm, iar In adancime ajung la 30 - 60 cm. Datorita sistemului
radicular superficial, ardeiul nccesita a fi irigat pentru reuita culturilor. Radacinile
reprezinta 9 - 10 % din greutatea totaHi a plantei (Somas A., 1984).
Fig. 13.2.2 - Aspectul sistemului radicular la rasadurile de ardei gras (original)
 Plante legumicole solano-fructoase 651

nuante. Numarul de frunze pe planHi prezinta variatii importante. Forma i marimea

fructclor se coreleaza pozitiv cu forma i marimea frunzelor.
Florile sunt hermafrodite, aldituitc pe tipul 5, solitare sau dispuse cate doua la locul
de ramificare a tulpinii. Se pot intalni flori cu 6 sau 7 petale. Numarul staminelor este
cuprins intre 5 i 8. Ardeiul se caracterizeaza prin heterostilie clar pronuntata (Maicr
I., 1969, Popova D., 1973). Polenizarea la ardei este in general autogama, totui se
semnaleaza i cazuri de polenizare straina, care pot ajungc pana la 75 % la soiurile cu
fructe mici. Pe o planta se formeaza mai mult de 100 de flori. Legarea florilor
depinde de numarul de fructe formate pc planta. A vortarea florilor este frecventa la
ardei, fiind dependenta de nivelul temperaturii, intcnsitatea luminii, dereglarile cc
apar in sinteza, distribuirea i acumularea substantelor organice in planta, dcrcglarile
la nivelul sintezei i distribuirii energiei (Popescu V. i colab., 1983).
Fructul de ardei este o baca de forme i dimensiuni foarte diferite, In fimctie de
varietatc i soi. Pozitia fructclor pe tura poate fi erecta sau pendula.
.Fructele se formeazii mai mtai pe tulpina principala i apoi pe ramurile laterale
(Kato i Tanaka, 1971). La maturitatea tehnidi culoarea poatc ti verdc sau galbena, cu
diferite nuante, in mm functie de soi. Pericarpul fructelor de ardci are grosimi cuprinsc
intre 1 i 8 (fig. 13.2.5). La maturitatea fiziologica fructele devin roii sau portocalii.
Gustul poate fi dulce sau picant.

Fig. 13.2.5 - Tipuri de fructe la ardei i secfiune in fruct

Productivitatea plantelor depinde de numarul i greutatea fructelor formate,

existand diferente notabile intre varietati. Fructele reprezinta 22 32 % din greutatea-
totala a plantelor, dar pot reprezenta mai mult in functie de perioada determinani
(tabelul 13.2.3).
 Tabelul 13.2.3
Schimbiiri in ce privte procentul greutafii fructelor din totalul greutafii plantelor in functic de perioada, varietatea Cecei edes
(dupa Somos A, 1984)
un
Semintele sllllt a!?ezate pe receptacul carnos, au forma rotllllilii turtita i culoarea galbena.
intr-un fruct se pot intilnl. i 1-2 g de scminte (fig. 13.2.5). mm. Scmintele au diarnetrul de 3 - 6 mm
i grosimea de 0,5 - 1 Grcutatea a 1000 de seminte este de 5-7 g. Semintele de Capsicum pubescens
au cu-

loarea ncagrii. Facultatea germinativa este de 80-85 % i se pastreaza 3-4 ani.