Documentos de Académico
Documentos de Profesional
Documentos de Cultura
LUCRARE DE LICENŢĂ
COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
LECT. UNIV. DR. ADINA ELENA DĂNULEŢIU
ABSOLVENT
CONSTANTINESCU MARIA CRISTINA
ALBA IULIA
2012
MINISTERUL EDUCAŢIEI,CERCETĂRII TINERETULUI ŞI SPORTULUI
UNIVERSITATEA ,,1 DECEMBRIE 1918’’ ALBA IULIA
FACULTATEA DE ŞTIINŢE
SPECIALIZAREA:CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE
FORMA DE INVATAMANT ID
COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
LECT. UNIV. DR. ADINA ELENA DĂNULEŢIU
ABSOLVENT
CONSTANTINESCU MARIA CRISTINA
ALBA IULIA
2012
1
Cuprins
INTRODUCERE ................................................................................................................................3
CAPITOLUL 1
DESCRIERE A ENTITĂȚII STUDIATE
1.1 Prezentarea SC Manea Tâmplărie SRL ..........................................................................................5
1.1.1 Cadru legal. Scurt istoric ......................................................................................................5
1.1.2 Obiectul de activitate şi principalele produse ale SC Manea Tâmplărie SRL .....................5
1.1.3 Structura organizatorică a SC Manea Tâmplărie SRL .........................................................6
1.2 Principalii clienţi, furnizori şi competitori ai SC Manea Tâmplărie SRL ......................................9
1.3 Principalii indicatori economico financiari ai SC Manea Tâmplărie SRL ...................................10
1.4 Modul de organizare a contabilităţii la SC Manea Tâmplărie SRL .............................................11
CAPITOLUL 2
ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR PE BAZA BILANTULUI CONTABIL
2.1.Analiza echilibrului financiar pe baza bilantului-aspecte teoretice ……………………………17
2.2 Situaţia netă la SC Manea Tâmplărie SRL ……………………………………………………...21
2.2.1 Aspecte teoretice …………………………………………………………………………...21
2.2.2 Studiu de caz ……………………………………………………………………………….23
2.3 Fond de rulment ………………………………………………………………………………....26
2.3.1 Definire, mod de calcul …………………………………………………………………….26
2.3.2 Studiu de caz la SC Manea Tâmplărie SRL ………………………………………………35
2.4 Necesarul de fond de rulment …………………………………………………………………...40
2.4.1 Definire, mod de calcul …………………………………………………………………….40
2.4.2 Studiu de caz ………………………………………………………………………………43
2.5 Trezoreria netă …………………………………………………………………………………..44
2.5.1 Analiza trezoreriei nete …………………………………………………………………….44
2.5.2.Evoluţia trezoreriei nete la societatea Manea Tâmplărie ......................................................46
2.5.3 Relaţia fond de rulment, necesar de fond de rulment, trezorerie netă .......................................49
CAPITOLUL 3
ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ PE BAZA RATELOR FINANCIARE
3.1.Analiza echilibrului financiar prin metoda ratelor de finanţare-aspecte teoretice .......................51
3.1.1 Rata de finaţare a activelor imobilizate din capitaluri permanente .......................................51
3.1.2 Rata de finanţare a activelor imobilizate …………………………………………………53
3.1.3 Rata de finaţare a necesarului de fond de rulment ...............................................................54
3.1.4 Rata de finaţare a stocurilor ...................................................................................................55
3.1.5 Rata creditelor de trezorerie ..................................................................................................55
3.2 Analiza ratelor de finanţare la SC Manea Tâmplărie SRL ...........................................................56
CAPITOLUL 4
CONCLUZII ŞI PROPUNERI ……………………………………………………………….......58
Anexe ..................................................................................................................................................61
Bibliografie .........................................................................................................................................65
2
INTRODUCERE
“Echilibru evocă ideea de armonie între diferitele elemente ale unui sistem,ceea ce în
domeniul financiar se traduce prin armonizarea resurselor cu nevoile.”1
Schimbările petrecute în societatea romănească, cu efect direct şi asupra economicului în
ansamblul său, au influenţat nu numai structurile organizatorice şi cadrul legilativ, dar si-au pus din
plin amprenta asupra întregului mecanism economic, asupra activităţii agenţilor economici, tributari
încă vechiului sistem de informare şi analiză.Evoluţia fenomenelor economice trebuie circumscrisă
dezvoltării cadrului general de dezvoltare a societăţii romănesti.În elaborarea strategiilor
întreprinderilor existente trebuie sa se pornească de la cunoaşterea exactă a situaţiei economico-
financiare.O “radiografie” a principalelor aspecte, mergând de la problemele de restructurare
economică, de competivitate este mai mult decăt necesară, in prezent şi in viitorul apropiat. Se pot
pune astfel în evidenţă nu numai evoluţia corelativă a acestor fenomene, dar şi măsurarea influenţei
diversilor factori care le determină.
O contribuţie importantă la elucidarea unor asemenea aspecte o are analiza economico-
financiară care, prin abordările şi metodele moderne utilizate contribuie nu numai la diagnosticarea
diferitelor “maladii”, dar şi la stabilirea măsurilor de reglare şi extensie pe o perioada determinata.2
Echilibrul financiar are o importanţă deosebită în adoptarea deciziilor, atăt la nivel intern-în
procurarea, alocarea şi gestionarea resurselor, cât şi la nivel extern, al diverşilor investitori-în
opţiunile de plasare a disponibilităţilor băneşti.
Echilibrul financiar este rezultatul răspunsului întreprinderii care evoluează într-un mediu
dinamic, ale căror oportunităti şi constrăngeri se modifică continuu.Fiecare etapă de dezvoltare
implică alterarea echilibrului prezent in favoarea celui viitor şi fiecare dezechilibru prezent trebuie
să conţină premisele unui nou echilibru, situaţii ce nu pot fi depăşite decăt prin realizarea unei
activităţi productive eficiente, generatoare de profit.3
Orice întreprindere, indiferent de profil şi dimensiune şi de spaţiul socio-economic în care
activează, trebuie să-şi probeze permanent viabilitatea, capacitatea de concurenţă şi adaptare,
performanţa economico-financiară, aceasta cu atât mai mult, cu cât mecanismele clasice ale
economiei de piaţă se formează şi urmează să funcţioneze cu toate rigorile ce le presupun.4
1
Georgeta Vintilă, Gestiunea financiară a Întreprinderii, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A , Bucureşti, 1997
2
Aurel Işfanescu, Ghid practic de analiză economico-financiară, Tribuna Economică, Bucureşti, 1999
3
Adina Elena Dănuletiu, Analiza echilibrului financiar al firmei, Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2009
4
Dumitru Mărgulescu, Analiza economico-financiara a scocietăţiilor comerciale, Tribuna Economică, Bucureşti, 1994
3
Echilibrul finaciar al firmelor este o condiţie necesară pentru realizarea obiectivului
fundamental al acestora de maximizare a profitului şi a valorii patrimoniale, ceea ce asigură
remunerarea corespunzătoare a acţionarilor şi întărirea competivităţii pe piaţă a acestora.5
Echilibrul unui sistem economic poate fi definit ca o soluţie a unui model economic ,
descriind o stare de repaus şi rezultănd din opoziţia dintre dorinţele identificabile ale oamenilor şi
obstacolelor în realizarea lor6.
CAPITOLUL I
5
Camelia Burja, Analiză Economico- Financiară, Risoprint, Bucureşti, 2005
6
R.Kuenne, The Theory of General Economic Equilibrium, princenton University Press, 1962,preluat după A.Zait,
Probleme ale teoriei şi practicii echilibrului economic, Editura Universităţii ,,Alexandru Ian Cuza”, Iaşi,2000, p43-44
4
PREZENTAREA GENERALA A SOCIETĂŢII S.C MANEA TĂMPLARIE SRL
5
1.1.3 Structura organizatorica a SC Manea Tâmplarie SRL
Organigrama societăţii, este de formă piramidală, ordonată de sus în jos, având reprezentată în
partea superioară funcţiile de conducere de nivel superior şi compartimentele direct subordonate
acestora.Organigrama se prezintă in fig.1.
7
DIRECTOR
DIRECTOR GENERAL
GENERAL
BIROU
BIROU DE
DE CONTABILITATE
CONTABILITATE
DIRECTOR
DIRECTOR
ADMINISTRATOR
ADMINISTRATOR SPECIAL
SPECIAL
SEF
SEF ECHIPĂ
ECHIPĂ
TĂMPLAR
TĂMPLAR TĂMPLAR
TĂMPLAR
MUNCITOR
MUNCITOR NECALIFICAT
NECALIFICAT MUNCITOR
MUNCITOR NECALIFICAT
NECALIFICAT
8
În ultimii ani S.C. Manea Tâmplarie S.R.L. s-a transformat dintr-un distribuitor cu piaţă de
desfacere in proportie de 90% la Bucuresti, într-un distribuitor la nivel naţional, având comenzi în
aproape toate judeţele ţării – odată cu dezvoltarea unor produse noi (obloane si scări interioare).
Societatea livrează produsele pe piaţa internă, neavand clienti principali- doar clienţi
ocazionali- şi in general având o pondere de circa 85% din comenzi pentru persoane fizice, cei mai
importanţi clienţi sunt prezentaţi în tabelul nr. 1 iar principalii furnizori de materiale sunt prezentaţi in
tabelul nr.2
Orientarea societăţii este spre o materie primă colectată de la un număr cât mai mic de
puncte şi în cantităţi cât mai mari, pe de o parte reducându-se astfel cheltuielile de colectare şi
9
transport iar pe de altă parte se doreşte colectarea unei materii prime de calitate superioară fapt ce
conduce la creşterea calităţii produselor obţinute.
Din datele tabelului nr.1.4 rezultă că la SC Manea Tâmplărie SRL, are în perioada 2009-
2010 capacitatea de a-şi achita datoriile sale pe termen scurt prin transformarea rapidă a activelor
circulante în disponibilităţi.(datoriile curente cu scadenţa mai mică de 1 an sunt acoperite pe seama
activelor circulante).Deoarece lichiditatea globală este mai mică de un an rezultă că societatea are o
lichiditatea scăzută (valoarea recomandată este în jur de 2).În anul 2011 se observă o tendinţă de
creştere a lichidităţii globale având o lichiditate bună.
Lichiditatea redusă (rapidă) arată măsura în care firma îşi poate onora datoriile pe termen
scurt din creanţe şi disponibilităţi băneşti.Valoarea indicatorului este acceptată în intervalul 0,65-
1,00 în afara acestuia firma găsindu-se în pericolul incapacităţii de plată (Lr < 0,65) sau nu-şi
utilizează corespunzător activele curente (Lr > 1,00).Pe durata analizată societatea nu are o
lichiditate redusă foarte slabă fiind în pericolul incapacităţii de plată,intrând la sfârşitul anului 2010
în stare de insolvenţă, în prezent afându-se în procedura de organizare.
Solvabilitatea reflectă capacitatea firmei de a-şi onora obligaţiile pe termen lung (gradul în care
activele totale ale firmei pot acoperi datoriile totale).Valoarea ratei este subunitară în toţi cei trei ani,
iar pentru ca solvabilitatea să fie apreciată ca fiind bună, trebuie ca nivelul ratei să fie de peste 0,5.
Pe nici un an analizat societatea nu este solvabilă.
Solvabilitatea reflectă o situatie favorabilă pentru valori cuprinse între 40 -60%, limita sa
inferioară fiind de 30%. Folosirea acestui indicator este recomandată în cazul în care întreprinderea
10
este în stare de faliment, urmând a fi aplicată procedura de lichidare. În acest caz are loc oprirea
activitătii de exploatare şi punerea în vânzare a activelor. Putem să considerăm o întreprindere ca
fiind insolvabilă, atunci când capitalurile proprii sunt negative datorită faptului că datoriile
întreprinderii sunt mai mari decât valoarea activelor, cazul societăţii studiate.
Rata rentabilităţii economice asigură remunerearea capitalurilor investite, exprimănd sintetic
eficienţa resurselor materiale şi financiare alocate întregii activităţi a societăţii.
Rata rentabilităţii financiare arată capacitatea firmei de a realiza profit net prin capitalurile
proprii.Este de dorit ca aceasta să fie mai mare decât rata medie a dobânzii pe piaţă pentru a face
mai atractive acţiunile firmei şi a creşte cursul lor.
Gradul de îndatorare a firmei în toti cei trei ani de analiză este necorespunzător deoarece este
<1, ar fi fost considerat satisfăcător daca ar fi avut valori cuprinse intre 0,3- 0,7.
11
contabilitate , dobândind astfel calitatea unui documet justificativ” 7.Astfel în urma observării
modului de desfăşurare a activităţii societăţii în perioada petrecută la sediul acesteia în mai multe
rânduri, voi prezenta o ordine a prelucrării datelor şi informaţiilor contabile.
O primă fază este cea de consemnare a operaţiunilor şi tranzacţiilor economico-financiare în
documentele justificative. Modul de contabilizare se face pe suport soft cu ajutorul unui program de
contabilitate. Urmează o grupare a documentelor primare în funcţie de natura operaţiunilor pe care
le conţin, moment când are loc un control de formă a documentelor, un control aritmetic şi o
verificare reciprocă şi încrucişată.
În următoarea fază se prezintă notele contabile, adică se întocmeşte formula contabilă
aferentă fiecărui document sau, ca mod particular operaţiunile ce nu au suport în documentele
justificative, de exemplu: stornările sau închiderile conturilor de venituri şi cheltuieli, pentru acestea
notele contabile ţin locul documentelor justificative.
Se întocmesc apoi registrele obligatorii şi anume: Registrul Jurnal cu prezentarea
cronologică a operaţiunilor economice, Registrul Cartea Mare şi a Fişelor de cont analitice cu
prezentarea sistematică a operaţiunilor economice, adică grupează datele contabile după natura
operaţiunilor economice care le-au generat.
Din aceste registre datele sunt centralizate în balanţa de verificare în fiecare lună, lucru ce
permite obţinerea sumelor cumulate ale fiecărui cont la un moment dat şi verificarea exactităţii
înregistrărilor în conturi, servind la întocmirea bilanţului contabil.
Înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor şi tranzacţilor se realizează pornind de la doua
criterii:
Cronologic, în ordinea producerii operaţiunilor sau tranzacţiilor;
Sistematic, analizând natura operaţiunilor sau tranzacţiilor şi a elementelor
modificate în urma derulării lor.
Grafic, legătura dintre cele două laturi,cronologică şi sistematică poate fi reprezentată in figura 2.
7
Legea nr.82/1991-Legea contabilitatii 2011-Modificata si completata de OUG nr. 37/2011,art.6,alin 1
12
ÎNREGISTRARE
A
OPERAŢIUNILO
R REGISTRUL CARTEA
REGISTRU JURNAL
Evidenţă cronologica MARE
Evidenţă sistematică
Balanţa de verificare
Fig.1.2
Sursa : Popa I Emil, Briciu S., Oprean I., Bunget O., Pereş C., Pete Ş., Bazele contabilităţii, Editura
Economică, 2009, p 182
Societatea comercială încearcă să ţină o evidenţă cât mai exactă şi completă pentru a şti în
orice moment situaţia patrimoniului său.
Contabilizarea elementelor patrimoniale se face cu respectarea principiilor contabilităţii, fără
a exista abateri de la acestea.Tratamentele contabile utilizate de S.C. Manea Tamplarie S.R.L. nu au
fost modificate pe parcursul exerciţiilor financiare şi sunt cele conforme cu Legea contabilităţii art. 7
şi 9, referitoare la evaluarea elementelor din bilanţ.
Astfel la data intrării în societate, bunurile economice se evaluează şi se înregistrează în
contabilitate la valoarea de intrare numită şi valoare contabilă sau valoare de înregistrare. Astfel,
bunurile care sunt procurate cu titlu oneros (pentru care societatea trebuie să dea un echivalent
valoric) sunt evaluate la intrarea în patrimoniu la costul de achiziţie, care este format din preţul de
cumpărare plus cheltuielile de transport şi punere în funcţiune plus taxe nerecuperabile.Bunurile
obţinute din producţie proprie sunt evaluate la intrarea în patrimoniu la costul de producţie, care
cuprinde: suma costurilor de achiziţie a bunurilor materiale încorporate în bunul care se produce,
13
cheltuieli de prelucrare directe şi o cotă de cheltuieli indirecte repartizate raţional. Bunurile obţinute
cu titlu gratuit sau prin donaţie se evaluează la intrarea în patrimoniu la valoarea de utilitate, care
este reprezentată de preţul pe care societatea ar fi dispusă să-l plătească pentru a obţine un bun care
prezintă caracteristici similare cu bunul evaluat. În stabilirea valorii de utilitate se ţine seama de
preţul pieţei unor bunuri similare, starea fizică a bunului primit prin donaţie sau gratuit şi
amplasamentul acestuia. Bunurile aduse ca aport în natură la capitalul social se evaluează la intrarea
în patrimoniu la valoarea de aport.
Pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele
normal admise, cheltuielile de depozitare cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în
procesul de producţie anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie, cheltuielile generale de
administraţie ce nu participă la aducerea stocurilor în forma şi locul final, precum şi cheltuielile de
desfacere, reprezintă exemple de costuri ce nu trebuie incluse în costul stocurilor, ci recunoscute
drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit.
În cazul creanţelor şi al datoriilor valoarea acestora se stabileşte în funcţie de valoarea lor
probabilă de încasat, respectiv de plată, numită valoare nominală.
La inventariere elementele patrimoniale se evaluează la valoarea actuală sau de utilitate
numită şi valoare de inventar. Aceasta se determină având în vedere preţul pieţei, starea fizică a
bunurilor şi utilitatea acestora în societate.
La încheierea exerciţiului elementele patrimoniale de activ şi de pasiv de natura datoriilor se
evaluează şi se reflectă în situaţiile financiare anuale la valoarea de intrare, respectiv valoarea
contabilă pusă de acord cu rezultatele inventarierii. Astfel, valoarea de intrare sau contabilă se
compară cu valoarea de inventar, iar în urma acestei comparaţii pot să rezulte: -plusuri de valoare
(Vi > Vc) care sunt tratate astfel: pentru elementele de activ nu se efectuează înregistrări contabile,
asigurându-se menţinerea activelor la valoarea contabilă iar pentru elementele de pasiv se constituie
provizioane pentru riscuri şi cheltuieli ce se evidenţiază distinct, iar datoriile rămân la valoarea lor
de intrare.
-minusuri de valoare (Vi < Vc) care sunt tratate astfel: pentru elementele de activ se
înregistrează fie o amortizare când deprecierea este ireversibilă, fie un provizion de depreciere când
deprecierea este reversibilă, iar pentru elementele de pasiv nu se efectuează înregistrări în
contabilitate.
La data ieşirii din patrimoniu sau la darea în consum, bunurile economice se evaluează şi se
scad din gestiune la valoarea de intrare.
14
Evenimentele ce apar după data bilanţului pot furniza informaţii suplimentare faţă de cele
cunoscute la data bilanţului. Dacă situaţiile financiare anuale nu au fost aprobate, acestea vor fi
modificate pentru a reflecta şi informaţiile suplimentare.
15
consumabile, imobilizări, prestări de servicii diverse sau lucrări executate de terţe persoane pe bază
de contracte.
Creanţele de încasat de la clienţii firmei reprezintă în cea mai mare parte contravaloarea
vânzărilor de mărfuri. Aceştia îşi pot plăti obligaţiile către S.C. Manea Tamplarie S.R.L. la termene
de o zi, sau şapte.
Salariaţii societăţii sunt plătiţi în funcţie de munca prestată, orele suplimentare efectuate, iar
agenţii de vânzări primesc un procent din mărimea încasărilor pe care le au. Odată cu plata
drepturilor salariale, societatea înregistrează şi obligaţiile faţă de bugetul de stat, bugetul sigurărilor
sociale, reprezentând reţineri din salarii şi respectiv contribuţiile sale la aceste bugete aferente
fondului de salarii. În anul 2009 numărul mediu al salariaţilor a fost de 5, în anul 2010 acesta a
crescut la 7, iar în anul 2011 creşterea continuă ajungându-se la un număr mediu al salariaţilor de 10.
Contabilitatea trezoreriei cuprinde totalitatea operaţiunilor cu numerar ce sunt reprezentate
de decontările făcute prin casierie, sau prin contul bancar ori de credite bancare, cecuri, efecte
comerciale. Disponibilităţile în numerar din casierie dau posibilitatea efectuării de plăţi zilnice în
numerar în limita plafonului legal. Disponibilităţile din conturile bancare (băncile cu care lucrează
societatea sunt majoritatea băncilor importante din ţară) sunt folosite pentru achitarea furnizorilor
prin intermediul unor instrumente de plată ca: O.P., bilete la ordin şi cecuri.
Cheltuielile societăţii comerciale S.C. Manea Tamplarie S.R.L. se regăsesc în contul de
profit şi pierdere structurate după natura lor, fără a prezenta sold la sfârşitul perioadei. Alte cheltuieli
ale societăţii sunt cele cu amortizarea, cu impozitul pe profit, cu alte impozite, taxe şi vărsăminte
asimilate, cheltuielile cu personalul, cheltuielile cu dobânzile şi cu sconturile acordate.
Veniturile ca şi cheltuielile se regăsesc în contul de profit şi pierdere grupate şi ele după
natura lor şi nu prezintă sold la sfârşitul perioadei financiar-contabile. Veniturile cuprinse în cifra de
afaceri sunt venituri provenite din activitatea de bază9
CAPITOLUL 2
16
Echilibrul financiar, în cadrul echilibrului întreprinderii are un rol important, întrucât
funcţionarea întreprinderii presupune existenţa unei corelaţii între solicitările financiare ale
organizaţiei şi resursele de satisfacere a acestora.
Există diverse abordări in cea ce priveste definirea echilibrului financiar.Astfel, Ion Mihai
afirmă că “echilibrul financiar, într-o formă simplificată, este definit de egalitatea dintre venituri şi
cheltuieli.Într-o determinare financiară însă, echilibrul financiar exprima egalitatea dintre sursele
financiare si mijloacele economice necesare desfăsurarii activitaţii de exploatare si comercializare
pe termen lung si scurt”10.
Horia Cristea consideră “echilibrul financiar ca fiind starea ce se caracterizează printr-un
flux permanent de fonduri bănesti de natura financiară prin sistemul intreprindere, dar cu păstrarea
integralităţii sistemului”11.
“Echilibrul financiar ca parte componenta a echilibrului economic este dat de egalitatea între
capitalul economic si resursele sale de constituire, între incasări şi plăţi, intre fonduri si resurse”12.
“Echilibrul financiar exprimă egalitatea şi corelaţiile dintre necesarul de resurse financiare şi
posibilităţile de constituire acestor resurse”13.
Echilibrul financiar la nivelul intreprinderii reprezintă acea stare a mărimilor valorice dintr-o
intreprindere caracterizată prin existenţa unei anumite corespondenţe, reflectată printr-un sistem de
corelatii :
-între sursele de finanţare necesare desfăşurării in condiţii normale a activităţii pentru
atingerea obiectivelor intreprinderii si destinaţia de finantare a surselor respective ;
-între incasări şi plăţi, creanţe şi obligaţii ;
-între risc si rentabilitate.14
10
Ion Mihai, Analiza economico-financiară, Editura Mirton Timisoara, 1999
11
Horia Cristea, N.Stefanescu, Gestiunea financiara întreprinderii, Editura Mirton, Timisoara, 1996, pag.286
12
Teodor Hada, Finanţele agentilor economici din Romania, Editura Intelcredo, Deva, 1999
13
Mihai Adochitei si Anisoara Adochitei , Finanţele întreprinderii in economia de piaţă, Tipografia Mitrea, Piatra
Neamt,
1993, p.208
14
Adina Elena Dănuleţiu, Analiza echilibrului financiar al firmei, Editura Aeternitas, Alba Iulia , 2009
17
- echilibrul curent-compararea activelor circulante cu obligaţiile pe termen scurt ( necesarul de
fond de rulment);
-echilibrul pe termen scurt-corelaţia dintre fondul de rulment cu necesarul de fond de rulment
(trezorerie)15.
Datele necesare analizei echilibrului financiar se obţin din bilanţul contabil.Având în vedere
posibilitatea presentării acestuia sub formă de bilanţ financiar sau bilanţ funcţional, indicatorii
echilibrului financiar cuprind valori diferite, dar conţinutul lor este acelaşi, exprimând însă cerinţe
diferite.
Bilantul, întocmit la o anumită dată calendaristică este o ,,fotografie financiară” a tot ce posedă
şi datorează o firmă.Aceasta înglobează totalitatea categoriilor de active (resurse utilizate) de care
dispune intreprinderea la un moment dat, precum şi totalitatea datoriilor către acţionari şi creditori
(sursele de finantare) ceea a determinat ca bilanţul sa primească calificativul de instrument static.
Bilantul este denumit şi situatia pozitiei financiare a firmei sau situaţia condiţiei financiare a
firmei, principala sa proprietate fiind echilibrul permanent şi obligatoriu între elementele de activ şi
cele de pasiv.Această stare de echilibru este privită prin prisma existenţei patrimoniale la un moment
dat ca rezultat al principiului contabilităţii de dublă reprezentare a elementelor partimoniale, adică
sub aspectul componenţei şi, concomitent, sub aspectul sursei de constituire:
Valoarea tuturor activelor de care dispune întreprinderea la un moment dat trebuie să fie egală cu
valoarea surselor care finanţează aceste utilizări.
Din punct de vedere financiar, fiecare element de activ reprezintă o alocare a fondurilor bănesti
în vederea constituirii unei structuri de producţie adecvate intenţiilor productive ale
întreprinzătorilor.Principalele categorii de active sunt:
-active curente –elemente care înregistrează cel puţin o rotaţie în decursul normal al activităţii
firmei (stocuri, creanţe,numerar, investiţii pe termen scurt);
-active imobilizate-utilizate o perioadă mai lungă de timp( terenuri, echipamente, clădiri,
mijloace de transport);
-alte active, cum ar fi patentele, licenţele, fondul comercial, obţinut în urma unei investiţii.
15
V.Burja, N.Todea, C.Burja, Analiza financiară şi evaluarea societăţilor comerciale, RISOPRINT,Cluj-Napoca, 2003
18
Pasivul bilanţului reflectă, din punct de vedere financiar, sursele de provenienţă a capitalurilor
proprii împrumutate.Principalele categorii de pasive sunt :
-datorii curente, care sunt obligaţiile către furnizori, autorităţi fiscale, angajaţi şi creditori, a
căror durată este mai mică de un an;
-datorii pe termen lung, cuprind o gamă variată de instrumente de împrumut cu un termen
de rambursare de peste un an şi o serie de datorii potenţiale fără o scadenţă determinată;
- capitalurile proprii ale acţionarilor, care reprezintă suma netă a contribuţiilor diferitelor
clase de acţionari la finanţarea afacerii, precum şi profiturile acumulate în timp şi nedistribuite
acestora sub formă de dividente.
Relaţia ACTIV =PASIV este echivalentă cu:
16
Adina Elena Dănuleţiu, Analiza echilibrului financiar al firmei, Editura Aeternitas, Alba Iulia , 2009
19
Active imobilizate
Capitaluri proprii
Bilanţul funcţional este construit pe ideea de a pune în evidenţă funcţiunile principale ale
întreprinderii pe cicluri:ciclul investiţii, ciclul exploatare, ciclul de finanţare.
Din punct de vedere structural, bilanţul funcţional este prezentat în figura 2.2:
20
2.2 Situatia netă la SC Manea Tâmplarie SRL
17
Georgeta Vintilă, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A, Bucureşti, 1997
21
Situaţia netă prezintă patrimoniul întreprinderii fără a ţine cont de originea sa (exploatare,
investiţii, etc.)18
Situaţia netă se poate determina prin urmatătoarele procedee:
1.Procedeul deductiv conform căruia, situaţia netă, este privită ca o datorie, dar nu faţă de
terţi ci faţă de proprietarii entităţii sau ca totalitatea drepturilor de creanţă ale acţionarilor sau
asociaţilor faţă de entitate, caz în care terţii au prioritate faţă de proprietari, asupra sumelor încasate
din lichiditatea entităţii respective.
Situaţia netă = Total active – Total datorii
unde: Total active=Total active imobilizate+Total active circulante+Cheltuieli în avans
Total datorii includ pe langă elementele de obligaţii către terţi şi următoarele elemente:
-venituri înregistrate în avans;
-provizioanele care sunt incluse în datorii în situaţii foarte clare, astfel:
-în situaţia în care provizoanele au un scop şi valori bine precizate; există o probabilitate
mare de utilizare a lor şi nu o simplă eventualitate de cheltuire; cheltuiala pe care o acoperă
provizioanele este depistată înainte de încheierea perioadei de exerciţiu financiar;
-în situaţia în care provizioanele sunt destinate acoperirii riscurilor identificabile ca
inevitabile pentru activitatea întreprinderii;
-subvenţii pentru investiţii.
În mărime relativă, patrimoniul net reprezintă rata solvabilităţii globale a întreprinderii,
determinată ca raport între activul total şi totalul datoriilor. Solvabilitatea reprezintă “ capacitatea
unei persoane fizice sau juridice de a stinge la scadenţă obligaţiile faţă de creditorii săi19
Capital. propriu
Rs 1
Datorii
2.Procedeul aditiv conform căruia situaţia netă se determina ca o sumă de elemente care
intră în structura capitalurilor proprii, reprezintă totalitatea surselor proprii după eventuala
repartizare a profitului:
18
Camelia Burja, Analiză economico-financiară, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2005
19
Nicolae Dobrotă, Dicţionar de economie, Editura Economică, Bucureşti, 1999, p.440
22
SN = Capital social + prime de capital + reserve din reevaluare + /- Rezultatul reportat
+/-rezultatul exerciţiului – repartizarea profitului.
Conform cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, originea, şi variaţia capitalurilor
proprii ale întreprinderii se explică prin influenţa a patru factori privind20:
relaţiile cu proprietarii, şi anume:
-investiţia de capital a proprietarilor prin aporturi în natură sau în bani la capitalul social
în cadrul emisiunii de noi acţiuni ordinare;
-distribuiri în favoarea proprietarilor prin restituiri ( reduceri) de capital social şi prin
dividente care afectează atât numerarul cît şi nivelul profiturilor nerepartizate;
activitatea de gestiune a întreprinderii, reflectată în contul de profit şi pierdere prin
prin profitul sau pierderea pentru perioada respectivă;
activităţile accesorii, neobişnuite, cu influenţă directă asupra capitalurilor proprii,
respective, reevaluarea activelor fixe şi conversia rezultatelor filialelor din străinătate;
politicile contabile utilizate.
Principalele variaţii pe care le-a suferit pe parcursul perioadei fiecare elememt al activului
net al firmei, sau în averea netă a acţionarilor sunt evidenţiate în componenta situaţiilor financiare
denumită ,,Situaţia modificărilor capitalutilor proprii “din care rezultă capacitatea de menţinere
( erodare ) a capitalului, precum şi profitul ( pierderea ) întreprinderii în cursul exerciţiului.
Pe baza datelor din bilanţ , situaţia netă la intrepinderea analizată este prezentată în tabelul 2.1
şi graficul din figura 2.3.
Tabel nr.2.1
Specificaţie Simbol UM 2009 2010 2011
Total activ TA Lei 489806 66350 82557
Indicele TA ITA % - 13.54% 124.42%
Total datorii TD Lei 506906 348358 363136
20
Nicolae Feleagă, Sisteme contabile comparate, Editura Economică, Bucureşti, 1999, p.60-63
23
Indicele TD ITD % - 68.72% 156.48%
Situaţia netă SN Lei -17100 -282008 -280579
Rata solvabilităţii generale Rs=TA/TD 0.97 0.19 0.15
Sursa :Preluările pe baza bilanţului societăţii regăsit în anexa 1
Analizând datele de mai sus rezultă că situaţia netă a firmei a fost negativă pe întreaga
perioada analizată şi a urmat un trend descendent din 2009 in 2010, scădere datorată faptului că
indicele activelor totale( 13.54%) a fost inferior indicelui datorii totale (68.72%). În perioada 2010-
2011 se observa o uşoară creştere a situatiei nete, aceasta fiind însă tot negativă, aspect
nefavorabil,care este o consecinţă a incheierii cu pierderi a exerciţilor anterioare.Suma acestor
pierderi a consumat integral capitalurile proprii.Depăşirea activului total de către datoriile totale
degajate de firmă în exerciţiile financiare analizate,oferă informaţii despre starea de insolvabilitate,
prefalimentară a societăţii.
Rata solvabilităţii generale este sub nivelul minim acceptabil de 1,66 (deşi normal ar fi cel
puţin 2,00 ), sub acest nivel firma aflându-se în pericolul incapacităţii de plată.
Tabel nr.2.2
Specificaţie Simbol UM 2009 2010 2011
24
Capital social Cs Lei 200 200 200
Rezerve din reevaluare Rreev Lei 0 0 0
Rezerve R Lei 0 0 40
Rezultat reportat Rrep Lei 6971 -198724 -282208
Sold C
Rezultatul exerciţiului finaciar Rex Lei -24271 -83484 1389
Sold C
Repartizarea profitului Prep Lei 0 0 0
Situaţia netă =Cpr Cpr Lei -17100 -282008 -280579
Abaterea Capitalurilor proprii ΔCpr Lei - -246908 1429
Abaterea Capitalului social ΔCs Lei - 0 0
Abaterea rezervelor ΔR Lei - 0 40
Abaterea rezultatului reportat Δrep Lei - -205695 -83484
Analizând datele de observă că situaţia netă a societăţii este negativă pe întreaga perioadă
2009-2011. Se observă o scădere îngrijorătoare de 450% a ratei autonomiei totale în 2010, factorii
de influenţă fiind pierderea reportată de -198724 lei şi pierderea exerciţiului financiar 2010 de
25
-83484 lei.Scăderea ponderii capitalurilor proprii în totalul pasivului duce la creşterea gradului de
îndatorare a firmei.
Se consideră că existenţa unui capital propriu de 1/3 din pasivul total constituie o premisă
esenţială pentru autonomia financiară a societăţi. Pe baza datelor rezultă că patrimoniul firmei nu
poate fi finanţat din capitalurile proprii, deci nu dispune de o autonomie financiară.Rata autonomiei
finaciare globale este cu mult sub nivelul valorii minime acceptate de 33 % de-a lungul celor trei ani
de analiză.Întreprinderea nu prezintă garanţii de a beneficia de credite pe termen scurt.
Rezultatul exercitiului financiar pozitiv pe anul 2011 de 1389 de lei, capitalul social care nu
a înregistrat nici o creştere ,valoarea lui rămânând aceiaşi (200 lei),înregistrarea de pierderi
financiare din activitatea întreprinderii nu au putut influenţa creşterea capitalului propriu. Firma
poate să îsi vadă compromisă autonomia sau chiar supravieţuirea ,chiar tranzitorie, în ciuda
performanţelor sale pe plan tehnic.
21
Petre Brezeanu, Adrian Boştineanu, Bogdan Prăjiteanu, Diagnostic financiar, Editura Economică, Bucureşti, 2003
26
Pentru fond de rulment financiar şi fond de rulment net global formula de calcul este
aceeaşi, dar rezultatele pot să difere, deşi ambele sunt corecte. Aceşti indicatori sunt la rândul lor
formaţi din:
-fond de rulment propriu
-fond de rulment străin.22
Fond de rulment brut sau total (FTR) este un indicator care conform legislaţiei românesti 23
se determină ca diferenţă dintre capitalul total ( Ct) şi activele imobilizate nete (AI).
Fondul de rulment brut sau total reflectă ansamblul elementelor de activ a căror lichiditate
este sub un an:
-disponibilităţi băneşti în casă ;
-disponibilităţi băneşti în conturi curente la bănci ;
-cheltuieli în avans;
-investiţii finaciare realizate în scopul obţinerii de venituri financiare pe termen scurt ;
-efecte primite de la clienţi (Creanţe comerciale+Alte creanţe);
-avansuri acordate furnizorilor (avansuri pentru cumpărări de stocuri);
-sume de încasat din interese de participare;
-sume de încasat de la societăţile comerciale din cadrul grupului;
-stocuri;
-imobilizări financiare mai mici de un an.
Toate activele circulante luate în calcul trebuie sa se reînoiască cel putin o dată, respectiv să
se transforme în bani cel puţin o dată pe an.Restul elementelor de active, care nu satisfac aceste
cerinţe,sunt eliminate din calculul fondului de rulment total sau brut:
-imobilizări corporale;
-imobilizări necorporale;
- imobilizări financiare mai mari de un an;
- stocuri depreciabile;
-stocuri greu vandabile;
-stocuri fără mişcare sau cu mişcare lentă care au iesit din sezon sau nu mai corespund cu
structura de productie;
- cheltuieli in avans pe o perioada mai mare de un an 24
22
Adina Elena Dănuleţiu, Analiza echilibrului financiar al firmei, Editura Aeternitas, Alba Iulia , 2009
23
OMF nr.616 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli de către
agenţii economici, Monitorul Oficial al României nr.286-26.06.2000
24
Costache Rusu, Diagnostic economico-financiar,Vol. II, Editura Economică, Bucureşti,2006
27
Fondul de rulment brut (FRB) = Total active (Ai+Ac)-active imobilizate pe termen lung(Aitl)
FRB=(Ai+Ac)-Aitl
Fondul de rulment este partea activului circulant finanţata prin resursele stabile
Fondul de rulment net sau financiar reprezintă diferenţa dintre fondul de rulment brut şi
datoriile pe termen scurt ( DTS):
Fondul de rulment net global este partea resurselor durabile care concură la finaţarea
activului circulant.
25
P.Brezeanu, Diagnosticul financiar. Instrumente de analiză financiară, Editura Economică, Bucureşti, 2003
26
M. Niculescu, Diagnostic financiar, vol II, Editura Economică,Bucureşti, 2005
28
-mărimile datoriilor la termen nu poate depăşi mărimea capitalurilor proprii:
Datorii mai mari.de.un.an
50%
Capitaluri permanente
27
W.Păvaloaie, M.Paraschivescu.Ghe.Pepădatu, L.Pătrascu, F. Radu, D. Bordeianu, Adina Darie, Editura Economică,
Analiză economico-financiară, Bucureşti, 2010
29
-reevaluare
Diminuarea capitalului permanent: Creşterea capitalului permanent:
-reducerea capitalului propriu: -sporirea capitalului propriu:
-retragerea acţionarilor; -acumularea rezervelor;
-distribuirea rezervelor; -primirea de subvenţii;
-repartizarea dividendelor; -repartizării din profit;
-pierderi din anii precedenţi -provizioane reglementate.
-reducerea sau anularea provizioanelor -contractarea de împrumuturi pe termen
reglementare mediu şi lung
-restituirea împrumuturilor pe termen mediu
şi lung
Fig.2.4 Variaţia fondului d erulment
Sursa: Păvaloaie W., Paraschivescu M.,.Pepădatu Ghe., Pătrascu l., Radu F., Bordeianu D.
Darie A., Analiză economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti, 2010
Influenţa factorilor va determina modificări ale fondului de rulment care se pot sintetiza în
următoarele situaţii:
-fondul de rulment creşte. Această situaţie este considerată a fi pozitivă deoarece o parte tot
mai mare a activelor circulante este finanţată din capitalul permanent. Dacă această creştere s-a
datorat însă creşterii gradului de îndatorare pe termen lung prin apelarea la credite pe termen mediu
şi lung atunci vor creşte cheltuielile financiare (dobânzile) care vor avea ca efect diminuarea
rezultatului exploatării. Situaţia financiară se îmbunătăţeşte dacă creşterea fondului de rulment s-a
făcut pe seama creşterii capitalurilor proprii.
Un fond de rulment care acoperă în totalitate stocurile nu este dovada unei bune gestiuni a resurselor
deoarece în locul resurselor permanente, mult mai costisitoare, ar putea fi folosite resurse temporare.
-fondul de rulment scade. Această situaţie de multe ori este considerată a fi negativă,
deoarece activele circulante sunt acoperite într-o mai mică măsură din resurse permanente. Dacă
această diminuare a fondului de rulment se datorează creşterii activelor imobilizate atunci situaţia
financiară a întreprinderii pe termen lung se îmbunătăţeşte datorită rezultatelor exploatării degajate
de investiţii. Scăderea fondului de rulment poate fi compensată şi printr-o gestionare mai eficientă a
activelor circulante.
30
Reducerea fondului de rulment se manifestă negativ atunci când se micşorează pe seama
reducerii capitalului social.
-fondul de rulment rămâne neschimbat. Deşi această situaţie nu este întâmplătoare ea
poate fi rezultatul stagnării întreprinderii când nu se realizează investiţii sau volumul de activitate
rămâne acelaşi. Această situaţie se întâlneşte pe perioade scurte, operaţiunile financiar-contabile
determinând modificarea permanentă a fondului de rulment în sensul creşterii sau diminuării lui.
Calculul fondului de rulment.
Pornind de la structura bilanţului financiar, în care elementele de activ se regăsesc în stransă
legatura cu cele de pasiv, fondul de rulment este ilustrat semnificativ în figura numărul 2.5:
Partea superioară a bilantului reflectă echilibrul financiar pe termen lung conform căruia
valoarea activelor imobilizate este acoperită din capitalul permanent, iar partea de jos a bilanţului
redă echilibrul financiar pe termen scurt care presupune acoperirea activelor circulante din datorii
pe termen scurt.
Valoarea fondului de rulment poate fi calculată fie prin partea superioară, fie prin partea
inferioară a bilantului.
Calculul prin partea superioară a bilanţului:
31
Fond de rulment = resurse stabile –alocări stabile
Această formulă are avantajul că pune în evidenţă stabilitatea fondului de rulment. Tabloul
de finanţare precizează că fondul de rulment este global –este finanţat din resurse stabile fără a
distinge originea lor.
-în situaţia în care CPR> AIN, avem un fond de rulment pozitiv care reflectă finaţarea unei
părţi din activele circulante pe seama capitalurilor permanente;
-în siţuaţia în care CPM <AIN, avem un fond de rulment negativ şi o stare de dechilibru
financiar, ceea ce obligă întreprinderea să apeleze la credite pe termen scurt care pot să fie scumpe
su raportul dobănzii şi pot pune întreprinderea în dificultate datorită cerinţelor de rambursare a lor la
termene foarte apropiate.
-atunci cănd CMP=AIN avem de a face cu un echilibru financiar care poate fi însă fragil
datorită riscului la care se realizează lichiditatea activului în raport cu exigibilitatea clară a pasivului.
Tabloul de finanţare precizează faptul că fondul de rulment este net; el rezultă din
sustragerea activului circulant, mai puţin dobânzile circulante.
Valoarea fondului de rulment poate fi pozitivă, negativă sau nulă în ipotezele următoare:
-dacă ANC>DTS se înregistrează un f ond de rulment financiar pozitiv,ceea ce demonstrează
existenţa unor lichidităţi suplimentare fată de valoarea datoriilor pe termen scurt, situaţie care
permite lărgirea producţiei sau efectuarea unor noi investiţii.
- dacă ANC< DTS atunci avem un fond de rulment negativ şi o stare de dechilibru financiar,
deoarece activele circulante nete ce pot fi transformate în lichidităţi sunt insuficiente pentru
acoperirea datoriilor pe termen scurt.
- dacă ANC =DTS fondul de rulment este nul, întreprinderea este solvabilă şi respectă
regulile de principiu ale finanţării,dar echilibrul financiar poate fi perturbat dacă activele circulante
nu sunt transformate la timp în lichidităţi.28
28
Camelia Burja, Analiză economico-financiară, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2005
32
Fond de rulment propriu (FRP) reprezinta partea din capitalurile proprii care depasesc
valoarea imobilizarilor nete si care sunt destinate finantarii activelor circulante (apreciază cuantumul
participării capitalului propriu la finanţare activelor circulante); aceasta parte trebuie sa deţină
ponderea majoritară în fondul de rulment şi să manifeste o permanenţă tendinţă de creştere. FRP
constituie o componentă a fondului de rulment net (FRN), alături de datoriile pe termen mediu şi
lung ( Dtml ):
FRN=FRP + Dtml
Partea din Capitalurile proprii pe care societatea comercială o poate utiliza pentru finanţarea
activelor circulante este reprezentată de diferenţa dintre fonful de rulment net şi datoriile pe termen
mediu şi lung (Dtml )
Din relaţiile :
FRN = CP-Ai
CP=Cpr +Dtml
Atunci:
Cele două relaţii utilizate pentru determinarea fondului de rulment propriu reflectă :
-capitalurile proprii rămase disponibile:
-destinate finanţării stocurilor materiale, creanţele comerciale, salariale, sociale, fiscale, în
cadrul grupului şi cu asociaţii;
-pentru realizarea de investiţii finaciare pe termen scurt, sub forma plasamentelor în acţiuni şi
obligaţiuni;
-după finalizarea utilizărilor durabile:
-investiţii productive,destinate înlocuirii sau creşterii imobilizărilor corporale;
-investiţii finaciare sub forma titlurilor de participare, creanţelor ataşate participaţiilor şi
altor imobilizări finaciare şi altor imobilizări finaciare la patrimoniul altor societăţi.
33
Fondul de rulment propriu poate fi :
-pozitiv, atunci când activele imobilizate pe seama capitalurilor proprii; societatea dispune de
autonomie financiară pentru finantarea integrală a activelor imobilizate şi parţială a activelor
circulante;
-negativ, când capitalurile proprii contribuie la finanţarea parţială a activelor imobilizate, şi
în consecinţă, societatea comercială trebuie să recurgă la resursele disponibile de pe piaţă
monetară a creditului, piaţa obligatară sau să opteze pentru viitor pentru finanţarea oferită de
piaţa leasingului.
Proporţia în care ansamblul elementelor circulante sunt finanţate pe seama capitalurilor proprii este
reflectată de raportul :
Fond de rulment străin reprezintă partea din datoriile pe termen mediu si lung care depasesc
valoarea imobilizarilor nete si care sunt destinate finanţării activelor circulante (pune în evidenţă
participarea împrumuturilor pe termen mediu şi lung la finanţarea activelor circulante).
Pe baza datelor din bilanţul funcţional prezentat în anexa 2, structura fondului de rulment brut este
prezentat în tabelul numarul 2.3:
35
Tabel nr.2.4
Simbol Indicatori 2009 2010 2011
( lei ) ( lei ) ( lei )
At Active total 489806 55836 231830
Aitl Active imobilizate pe termen lung 6891 0 32895
FRB Fond rulment brut (total) 482915 55836 198932
Datele privind nivelul şi structura fondului de rulment sunt prezentate în tabelul 2.5 şi figura
2.7, datele iniţiale fiind preluate din bilantul financiar din prezentat în anexa 1.
36
Fondul de rulment net
Tabel nr.2.5
Perioada de analiză
Nr.crt. Specificaţie UM Formula
2009 2010 2011
1 Capital permanent lei -17100 -52994 82557 CPR
3 Active imobilizate nete lei 6891 0 32895 AIN
5 Fond de rulment net lei -23991 -52994 49662 Frn=CPM-AIN
7 Variaţia indicatorului lei -29003 102656 ΔFr=(Frn-Fro)
37
Societatea nu poate să îsi onoreze obligaţiile scadente curente şi nu dispune de un excedent
de utilităţi utilizabile în cazul apariţiei unor dificultăţi legate de vănzarea activelor sau de plata
obligaţiilor faţă de terţi. Solvabilitatea şi echilibrul finaciar dinamic pe termen scurt nu sunt
asigurate.
Datele privind structura fondului de rulment propriu şi străin sunt prezentate în tabelul 2.6 şi
tabelul 2.7, datele prezentate bilantul societăţii şi în tabelul 2.5:
Fondul de rulment propriu înregistrează valori negative în cei trei ani analizaţi, capitalul propriu
neputând participa la finanţarea nevoilor circulante.Deoarece pe întreaga perioadă 2009-2011,
capitalul propriu a fost negativ, societatea nu a dispus de surse stabile proprii de finantare a nevoilor
durabile.Deci finanţarea activelor imobilizate s-a realizat în acest caz pe seama datoriilor pe termen
scurt şi asociaţii au acordat împrumuturi societăţii.
38
Fondul de rulment străin
Tabel nr.2.7
Nr. Perioada de analiză
Specificaţie UM Formula
crt. 2009 2010 2011
1 Fond de rulment net lei -23991 -52994 49662 FRN
2 Fond de rulment propriu lei -23991 -282008 -313474 FRP
3 Fond de rulment străin lei 0 229014 363136 FRS = FR – FRP =
Dtml
În anul 2010 fondul de rulment străin a crescut foarte mult cu 363136 lei faţă de anul 2009
situaţie evident nefavorabilă, ceea ce inseamnă că firma a recurs la imprumuturi pe termen mediu si
lung. În anul 2009 fondul de rulment negativ este egal cu fondul de rulment propriu negativ, adică
firma nu are datorii pe termen lung.
29
Camelia Burja, Analiză economico-financiară, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2005
39
termen scurt(exclusiv creditele curente)
Nesesarul de fond de rulment poate avea valori pozitive, negative sau nule cu următoarele
situaţii:
NFR > 0; Ac > Pc.
Necesarul de fond de rulment pozitiv semnifică existenţa unui surplus de active circulante
(nevoi temporare) în raport cu datoriile din exploatare (surse temporare) posibil de mobilizat.
Este o situaţie normală dacă este determinată de :
-politica de investiţii care atrage creşterea nevoii de finanţare a ciclului de exploatare;
-creşterea vânzărilor;
-mărirea duratei ciclului de fabricaţie datorită creşterii complexităţii produselor.
Este o situaţie nefavorabilă dacă este determinată de:
-existenţa unui decalaj nefavorabil dintre lichiditatea activelor circulante şi exigibilitatea
datoriilor din exploatare (s-a încetinit încasarea şi s-a urgentat plata obligaţiilor);
-existenţa unor stocuri fără mişcare sau cu mişcare lentă.
NFR < 0; Ac < Pc.
Necesarul de fond de rulment este negativ ceea ce marchează un surplus de surse temporare (
ciclice ) în raport cu activele ciclice (nevoi temporare).
Este o situaţie pozitivă dacă este determinată de:
-accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor şi creanţelor;
-angajarea unor datorii de exploatare cu termene de plată mai relaxate.
Daca necesarul de fond de rulment este pozitiv semnifică faptul că există un surplus de nevoi
temporare în raport cu sursele temporare:
este o situatie normală dacă este determinată de:
-politica de investiţii care atrage creşterea nevoii de finanţare a ciclului de exploatare;
creşterea vânzărilor;
-mărirea duratei ciclului de fabricaţie datorită creşterii complexităţii produselor;
este o situaţie nefavorabilă dacă este determinată de:
-existenţa unui decalaj nefavorabil dintre lichiditatea activelor circulante şi exigibilitatea
datoriilor din exploatare (s-a încetinit încasarea şi s-a urgentat plata obligaţiilor);
-existenţa unor stocuri fără mişcare sau cu mişcare lentă.
Dacă necesarul de rulment este nul înseamnă că nevoile temporare sunt acoperite
exclusive din surse temporare,realizându-se astfel cerinţele echilibrului financiar pe termen scurt.
40
Factorii care influenţează evoluţia necesarului de fond de rulment sunt următorii:
Nivelul şi evoluţia necesarului fondului de rulment este influenţată de acţiunea următorilor
factori:
Calculul necesarului de fond de rulment este prezentat în tabelul 2.8, datele utilizate fiind
preluate din bilanţul financiar iar evoluţia necesarului de fond de rulment în figura numărul
42
3 Active curente lei 480545 64217 230733 AC
4 Pasive curente lei 506906 119344 182000 PC
Din datele analizate reiese ca în perioada 2009-2010 nevoia de fond de rulment a înregistrat
valori negative şi o tendinţă decrescătoare, ajungând în anul 2010 la o valoare negativă de -55127 lei
ceea ce înseamnă că a existat permanent un surplus de nevoi temporare în raport cu sursele
temporare, deci o parte din activele circulante trebuie finanţate din resurse permanente. Această
situaţie este nefavorabilă întrucât are loc o încetinire a vitezei de rotaţie a activelor curente, pe
seama încasărilor şi s-au urgentat plătile către terţi.
Nivelul necesarului de fond de rulment în anul 2011 a crescut faţă de 2010 cu 103860 lei.
Nevoia de fond de rulment îşi are originea atât a creşterea vânzărilor cât şi în durata unei rotaţii a
activelor curente, deşi în ultimul an a avut loc creştere a numărului de rotaţii atât a stocurilor cât şi a
creanţelor din exploatare numărul este sub cel minim acceptat.
43
Rata nevoilor curente, care arată partea neacoperită a activelor ciclice de către pasivele
ciclice se situează sub pragul maxim admisibil.
Analiza trezoreriei este analiza echilibrului financiar pe termen scurt când se compară fondul
de rulment (FR) o mărime relativ constantă cu necesarul de fond de rulment (NFR) o mărime
fluctuantă .
Trezoreria, la nivelul unei întreprinderi, este imaginea disponibilităţilor monetare şi a
plasamentelor, pe termen scurt, apărute din evoluţia curentă a încasărilor şi plăţilor, respectiv din
plasarea excedentului monetar.
Încasările şi plăţile efectuate reflectă operaţiunile pe care le realizează întreprinderea fiind,
de altfel, fie operaţiuni de intrare de trezorerie, fie operaţiuni de ieşire de trezorerie.
Trezoreria ( T ) se poate determina ca diferenţa între fondul de rulment şi necesarul de fond
de rulment:
44
întotdeauna o trezorerie pozitivă este semnul unei situaţii favorabile. Aceasta deoarece scopul
întreprinderii nu este deţinerea unei trezorerii, ci antrenarea resurselor în activităţi eficiente.
Dacă pe termen scurt trezoreria pozitivă înseamnă realizarea echilibrului financiar, pe termen
lung abundenţa resurselor stabile ar putea semnifica insuficienţa utilizării lor, cu efecte negative în
remunerarea capitalului şi respectiv rambursarea împrumuturilor. În acest caz trebuie evitată
achiziţionarea de împrumuturi pe termen lung, cu dobânzi ridicate, pentru acoperirea nevoilor
curente.
Trezoreria negativă evidenţiază un dezechilibru financiar când nevoia de fond de rulment nu
poate fi finanţată în întregime din resurse permanente, apelându-se la credite.
Concepţia funcţională permite determinarea şi analiza în structură a trezoreriei nete, cu
ajutorul relaţiei de mai jos:
T = TA – T P
Fluxul net de trezorerie (Ftn) rezulta din variatia in valori absolute a trezorerie nete de la un
an la altul, reprezentand fluxul de numerar degajat din activitatea firmei pe parcursul unui exercitiu
financiar.
Ftn = Trezoreria netă la sfârşitul exercitiului–Trezoreria netă la începutul exerciţiului
Fluxul monetar net pozitiv semnifica cresterea puterii de investire a firmei si a averii
actionarilor.
Fluxul monetar net negativ semnifica reducerea puterii de investire a firmei si a averii
actionarilor. Fluxul de trezorerie este compus din:
-fluxul de trezorerie din exploatare (Fte), care reprezinta fluxul de numerar degajat din
activitatea de exploatare a firmei pe parcursul unui exercitiu financiar; aceasta se determina ca
diferenta intre execendul brut de exploatare si variatia necesarului de fond de rulment aferent
exploatarii:
Fte = Ebe - Nfr
45
-fluxul de trezorerie din afara activitatii de exploatare (Fta), care se determina prin deducerea
din fluxul de trezorerie global a celui din exploatare:
Trezoreria netă
Tabel nr.2.9
Nr Specificatie U Perioada de analiză Formula
crt M 2009 2010 2011
1 Fond de rulment net Lei -23991 -52994 49662 FRN=CPM-AIN
2 Necesar de fond de rulment Lei -26361 -55127 48733 NFR=ACir-DTS
3 Trezoreria netă Lei 2370 2133 929 TN=FRN-NFR
Pe parcursul întregii perioade analizate nivelul trezoreriei este unul pozitiv cu tendinţă de
descreştere, ajungând în anul 2010 la 2133 lei iar în anul 2011 ajunge la un nivel de 2,2 ori mai mic
ca în anul precedent.
46
Din analiză se constatat că fondul de rulment este superior necesarului de fond de rulment în
perioada 2009-2010 deşi ambele înregistrează valori negative,fondul de rulment înregistând o
valoare negativă de 23991 lei şi necesarul de rulment fondului de rulment de 26361 lei în anul 2009.
.
. Î n 2010 fondul de rulment înregistrează o scădere de 2,2 ori mai accentuată decât în anul
2009, ajungând la o valoare negativă de 52994 lei iar necesarul de rulment ajungând la o valoare
negativă de 55127 lei.
În perioada 2010-2011 fondul de rulment înregistrează un trend crescător de 49662 lei fiind
superioară trendului necesarului de fond de rulment acesta înregistrând o valoare de 48733 lei, adică
de înregistrează o trezorerie pozitivă şi pune în evidenţa echilibrul financiar al entităţii.Această
situaţie i-a asigurat firmei o autonomie financiară, finanţarea activităţii realizându-se din capitalurile
proprii, firma nerecurgând la imprumuturi pe termen lung.
În anul 2009 firma se confruntă cu accelerarea rotaţiei stocurilor şi a creanţelor de exploatare
care duc la diminuarea necesarului de fond de rulmet( NFR<0),aceasta aflându-se în echilibru pe
tremen scurt.Pe termen lung însă se află în dezechilibru nereusind să-şi acopere activele imobilizate
din capitalurile permanente deci nu dispun de fond de rulmet (FR<0).Trezoreria netă pozitivă rezultă
din urgentarea încasărilor şi relaxarea plăţilor.
În anul 2010 firma se confruntă cu aceeaşi situaţie, adică în echilibru pe termen scurt,
dezechilibrul pe termen lung accentuîndu-se.Dezechilibrul financiar pe termen lung are o justificare
economică ,regăsită în intenţia de mărire a bazei tehnico-productive.
47
În anul 2011 se observă tendinţa de echilibru pe termen lung al firmei cât şi pe termen scurt.
Firma este stabilă din punct de vedere financiar ,caracterizată prin existenţa autonomii financiare pe
termen scurt,finanţarea realizându-se din capitalurile permanente şi sursele temporare nefinanciare,
fără a apela la credite şi există un decalaj favorabil între lichidarea stocurilor şi creanţelor şi
exibilitatea datoriilor de exploatare ,în sensul accelerării activelor circulante,urgentarea încasărilor şi
relaxarea plăţilor, ceea ce duce la o trezorerie pozitivă.
Analiza indicatorilor fond de rulment, necesar de fond de rulment şi trezorerie netă conduce
la elaborarea a trei politici de gestiune a ciclului de exploatare,cu efecte directe asupra rentabiliţii şi
a riscului :
politica ofensivă/ agresivă/ de atac (FR<NFR);
politică defensivă/ de apărare/ prudenţială (FR>NFR);
politică echilibrată/ optimală (FR=NFR).
Politica ofensivă este promovată de managerii care doresc realizarea unei cifre de afaceri
mari cu stocuri minime.Capitalurile permanente absorbite in aceste active fizice sau financiare
degaja un FR<AC din cursul anului iar pentru acoperirea pierderilor întreprinderea apelează la
credite pe termen scurt in defavoarea celor pe termen lung .Apelarea la credite pe termen scurt poate
genera o reducere a costurilor dar determina aparitia riscului de insolvabilitate. Politica firmei este
una riscantă intrucât întreprinderea depinde de deciziile băncii cu privire la nivelul creditelor si a
dobanzii.Totuşi, dacă nivelul rentabilităţii este mai mare decat nivelul dobânzii, este o politică
acceptabilă întrucât se poate efectul de îndatorare.
Politica defensivă de apărare este practicată de conducatorii prudenti care isi propun
realizarea unei cifre de afaceri mari cu stocuri si lichiditati ridicate.Pentru fiecare crestere a cifrei de
afaceri , mamagerii se preocupa de cresterea corespunzatoare a stocurilor care asigură continuitatea
activităţii de exploatare (stocuri curente şi de siguranţă).
Finanţarea se realizează din resursele permanente (fond de rulment) asigurând solvabilitatea
dar presupune un cost superior, al resurselor în raport cu cel al creditelor bancare pe termen scurt,
dar şi o acoperire a riscului de reînnoire a creditelor şi a creşterii ratei dobânzii; politica este
costisitoare si mai putin rentabila,dar este o politică prudentă.
Politica echilibrată are un efect neutru, deoarece se intemeiaza pe principiul armonizării
între durata imobilizării în timp a activelor circulante şi exigibilitatea pasivelor destinate să acopere
48
necesităţile de finantare.” Conform acestei politici, creşterea activităţii se realizeaza cu un stoc
curent corespunzator sporului cifrei de afaceri: la rândul său, stocul de siguranţă este stabilit la un
nivel, la care există egalitate între costurile lipsei de stoc (rupturi de stoc) şi costurile excesive (peste
necesitatile stricte ale exploatarii)”31.
În practică este recomandată să fie aplicată politica echilibrată, deoarece menţine fondul de
rulment la nivelul mediei fluctuaţiilor de active circulante, acesta fiind nivelul minim necesar a
fondului de rulment. Aplicarea stategiei, presupune că în perioada de vârf de activitate se apelează la
credite pe termen scurt, iar in perioada de gol de activitatea apare un excedent de lichidităţi în
fondul de rulment care să poată fi utilizat pentru diverse plasamente pe termen scurt32.
31
M.Onofrei,Managementul financiar,Editura CH.Beck, Bucureşti,2006,p 55
32
M.Toma, Finanţe şi gestiune financiară de întreprinderi, Editura Economică, Bucureşti, 1994, p.204
49
CAPITOLUL 3
Rata finanţării stabile (Rfa) este expresia echilibrului financiar pe termen lung şi arată
modalitatea de finanţare a imobilizărilor din capitalurile permanente35. Această rată constituie un
indicator echivalent fondului de rulment sub formă relativă, şi se determină raportand capitalul
permanent la activele imobilizate nete:
33
Georgeta Vintilă, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A, Bucureşti, 1997
34
V.Burja, N.Todea, C.Burja, Analiza financiară şi evaluarea societăţilor comerciale, RISOPRINT,Cluj-Napoca, 2003
35
Camelia Burja, Analiză economico-financiară, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2005
50
Capital permanent
Rfa 100
Active imobilizate
Rata de finanţare a activelor imobilizate din capitalurile proprii reflectă măsura în care
capitalurile proprii contribuie la finanţarea imobilizărilor, astfel :
Capital propriu
Rfp
Active imobilizate
Această rată măsoară proporţia în care capitalul propriu participă la finanţarea activelor
imobilizate, putând exista trei posibilităţi:
36
Adina Elena Danuletiu, Analiza echilibrului financiar al firmei, Editura Aeternitas, Alba Iulia , 2009
51
-dacă Rfp > 1, activele imobilizate sunt finanţate integral din capitalul propriu, realizându-se
cel mai mic cost al capitalului;există fond de rulment propriu;
-dacă Rfp = 1,integral activele imobilizate sunt finanţate din capital propriu nu există fond de
rulment propriu
-dacă Rfp < 1,activele imobilizate sunt finanţate numai parţial pe seama capitalului propriu,
diferenţa fiind finanţată pe baza datoriilor pe termen mediu şi lung şi chiar pe seama surselor ciclice;
fondul de rulment este negativ.
Tendinţa ratei de finanţare a activelor imobilizate din capitalul propriu poate fi urmărită prin
compararea ei în perioada curentă cu perioada de bază.
Dacă rfp1 > rfp0 se înregistrează o tendinţă pozitivă de sporire a participării capitalului propriu
la finanţarea activelor imobilizate şi deci, micşorarea gradului de îndatorare.
Dacă rfp1 > rfp0 se diminuează participarea capitalului propriu la finanţarea activelor
imobilizate şi implicit creşte aportul împrumuturilor.
Datorii curente
Rfc
Active curente
-dacă Rfc>1, indică finantarea integrală a activelor ciclice de catre sursele ciclice şi existenţa
unui necesar de fond de rulment negativ;
-daca Rfc<1,atunci activele ciclice sunt finanţate doar parţial din surse ciclice,diferenţa
neacoperită o reprezintă necesarul de fond de rulment.
Pentru a avea absolut aceeaşi semnificaţie cu a necesarului de fond de rulment din activele
ciclice ar trebui excluse disponibilităţile băneşti, iar sursele ciclice ar trebui să cuprindă creditele de
trezorerie, dar pentru aprecierea echilibrului pe termen scurt pot fi luate în considerare şi aceste
elemente.
52
Rata arată proporţia în care necesarul de fond de rulment este finanţat din fondul de rulment
şi permite aprecierea limitei până la care întreprinderea poate faţa riscurilor de exploatare curente
( pierdere de creanţe,încetinirea vitezei de rotaţie a activelor circulant) valoarea sa fiind legată de
caracteristicile fiecărui sector de activitate.37
Interpretare38:
>2-situaţie bună
0.2< 1atenţie
<2 pericol
-dacă RfNRF >1,integral NFR este asigurat prin capitalul permanent;se crează trezoreria netă
pozitivă;
-dacă RfNRF = 1,NFR este finanţat integral pe baza FR;trezorerie nulă;
-dacă RfNRF< 1,NFR este finanţat parţial pe seama FR şi parţial sau integral pe seama
datoriilor pe termen scurt;trezoreria este negativă;
Tendinţa ratei de finanţare a NFR arată, în timp, dacă creşte sau scade participarea FR la
finanţarea NFR:
Dacă RfNRF1 > RfNRF0 creşte participarea FR la NFR.
DacăRfNRF1 < RfNRF0, scade participarea FR la NFR.
Creşte aportul datoriilor pe termen scurt.
Evoluţia ratei de finanţare a NFR este rezultanta raportului dintre ritmul de creştere a FR şi
cel al NFR, astfel dacă:
IFR > INFR rFNFR1 > rNFR0;
IFR = INFR rFNFR1 = rNFR0;
IFR < INFR rfNFR1 < rNFR0.
Pentru a optimiza situaţia financiară a întreprinderii se pot avea în vedere următoarele
direcţii:
a) mărirea fondului de rulment, printr-o intervenţie în partea superioară a bilanţului prin:
-creşterea capitalului prin aport în numerar;
-practicarea unei politici de majorare a rezervelor;
37
Adina Elena Danuletiu, Analiza echilibrului financiar al firmei, Editura Aeternitas, Alba Iulia , 2009
38
H.Cristea, N, Ştefănescu, Finanţele întreprinderii, Editura CECCAR, Bucureşti, 2003
53
-contractarea de noi împrumuturi pe termen lung;
-vânzarea de active imobilizate;
b) micşorarea necesarului de fond de rulment printr-o intervenţie în partea inferioară
inferioară a bilanţului prin:
-accelerarea rotaţiei stocurilor (reducerea stocurilor la un nivel optim corespunzător unei
cifre de afaceri, reducerea ciclului de fabricaţie ,etc.);
-accelerarea rotaţiei clienţilor (diminuarea amânarilor la plată,urmărirea riguroasă a
încasărilor,dar fiind foarte atenţi la concurenţă şi posibilitatea pierderii pieţelor);
-încetinirea rotaţiei furnizorilor (obţinerea unor amânări la plată mai lungi, dar acordând
atenţie eventualelor penalizări în conformitate cu clauzele contractuale)39.
Fond de rulment
Rfs
Stocuri
3.1.5 Rata creditelor de trezorerie ( RCT )
Rata creditelor de trezorerie este complementara ratei de finanţare a necesarului de fond de
rulment.Măsoară gradul în care întreprinderea angajează credite bancare pe termen scurt pentru a
acoperi nevoia de fond de rulment, calculându-se în situaţia în care rata de finanţare a necesarului de
fond de rulment este subunitara,astfel:
Credite de trezorerie
Rf CT
Necesar de fond de rulment
54
ciclice =Datorii n.s*) n.s*) 78.87%
curente/Active Max. 115% 115% 115%
curente
2.Rata finanţării =CPM/Active Rfa Min. 85% 85% 85%
Stabile imobilizate 17100
= n.s*)
6891 0% 250.97%
1.În perioada 2009-2010 nu se poate vorbi de un echilibru financiar pe termen scurt, sursele
ciclice nu reusesc să finanţeze în întregime nevoile temporare (active circulante au valoare inferioară
datoriilor nonfinanciare), dupa cum reiese din bilanţul societăţii,prin urmare interpretarea ratei
finanţării ciclice devine nesemnificativă (rata exprimă aceeaşi semnificaţie cu a necesarului de fond
de rulment).
În perioada 2011 valoarea ratei ajunge la 88%, activele ciclice sunt finantate doar parţial din
sursele ciclic, diferenţa reprezentând-o necesarul de fond de rulment.
Se observă faptul ca nivelul indicatorului pe întreaga perioadă de analiză se menţine între
limitele admise de minim 50% şi maxim 115%.
2.În perioada 2009 nivelul indicatorului în întreaga perioada analizată arată că nevoile
permanente nu pot fi acoperite din surse permanente,degajăndu-se un deficit de resurse financiare
stabile,adică un fond de rulment negativ finanţarea s-a făcut doar pe seama surselor proprii.Firma nu
se află în echilibru pe termen lung,calcularea ratei nu este semnificativă pentru acest an.
În anul 2010 firma nu dispune de active imobilizate prin urmare rata nu este semnificativ
55
În anul 2011 nivelul indicatorului a crescut cu 250% faţa de 2010,confirmând sporirea
fondului de rulment.Tendinţa în creştere reprezintă o situaşie favorabilă din punct de vedere a
finanţării permanente, însă atrage atenţie asupra dimensionării excedentare a resurselor în raport cu
nevoile permanente (nivelul indicatorului fiind peste valoarea maximă admisă).
3.Pe perioada analizată 2009-2011, resursele proprii nu au putut acoperi acoperii activele
imobilizate,societatea fiind nevoită să recurgă la alte surse de finanţare.
4.Pe perioada 2009-2010, proporţia în care necesarul de fond de rulment este finanţat din
fondul de rulment nu este posibil de calculat deoarece cele doua fluxuri înregistrează valori negative
(vezi tabelul 2.7 ).
5. Finanţarea activelor circulante din fondul de rulment net nu s-a putut realiza pe perioada
2009-2010, fondul de rulment fiind negativ. În anul 2011 rata de finanţare a activelor circulante
înregistrează o creştere de 21.43% .Ponderea în care activele circulante sunt finanţate pe seama
fondului de rulment nu este suficient de mare, valoarile considerate normale sunt cuprinse între
25% şi 40%.
6.Pe perioada 2009-2010,fondul de rulment nu a putut asigura o finanţare normală a
stocurilor,(fondul de rulment are valoare negativă), prin urmare calcularea ratei devine
nesemnifivă.În perioada 2011, creşterea fondului de rulment are ca efect creşterea cu 25.08% a
gradului de finanţare a stocurilor faţă de pe perioada anterioara (2010).Specialişti consideră că
fondul de rulmet asigură o finanţare normală a stocurilor în situaţia în care aceasta aoperă circa 2/3
din totalul acestora40.Concluzia la care se ajunge este că fondul de rulment nu a putut asigura o
finanţare normală a stocurilor în această perioadă.
7.Pe perioada 2009-2011, firma nu a apelat la credite de trezorerie pentru finanţarea
necesarului de fond de rulment, finanţarea facându-se doar din surse proprii de finanţare.
CAPITOLUL 4
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
Din punct de vedere al structurii activului, care reflectă utilizarea termenele şi gradul de
lichiditate al elementelor patrimoniale concrete, se trage concluzia că firma se află într-o situaţie
40
Adina Elena Danuletiu, Analiza echilibrului financiar al firmei, Editura Aeternitas, Alba Iulia , 2009
56
mediocră pe perioada analizată caracterizată printr-un grad foarte redus de lichiditate şi un nivel
mic de alocare a resurselor financiare, manifestându-se o tendinţă generală de depreciere a situaţiei.
Din punct de vedere al ratelor de structură, care reflectă formarea, sursele şi termenele de
exigibilitate ale resurselor financiare, firma se află într-o situaţie nefavorabilă, caracterizată printr-un
grad scăzut de autonomie financiară, grad mărit de îndatorare, ceea ce duce la o depreciere
permanenta a situaţiei.
În cazul în care se înregistrează valori negative a situaţiei nete există riscul de faliment prin
depăsirea activului real de către datoriile contractate, ceea ce pune agentul economic în
imposibilitatea achitării datoriilor (insolvabilitate). Această situaţie este consecinţa încheierii
exerciţiilor financiare precedente cu pierderi care, acumulate, au consumat integral capitalul propriu.
Societatea analizată a înregistrat valori negativea situaţiei nete datorită devansarii datoriilor totalului
de active.
Societatea a înregistrat un activ net negativ pe toată perioada analizată, cauza care a dus la
aceasta situaţie este înregistrarea de pierderi în cei doi ani 2009 şi 2010 care, cumulat sunt mai mari
decât capitalul social plus rezervele de orice fel.
În condiţiile în care societatea nu are perspective să realizeze, în anul în care a constat că are
capitaluri proprii negative, profit suficient pentru acoperirea pierderilor în cauză, se recomandă
majorarea capitalului social. Această operaţiune se poate face, după cum este ştiut, prin aport de
numerar, în natură sau cesionare de creanţe, dacă asociaţii au acordat împrumuturi societăţii în
cauză.
Fondul de rulment, care reprezintă excedentul de resurse financiare, a manifestat un trend
descrescător pe 2009-2010, ceea ce înseamnă că resursele permanente nu au reuşit să finanţeze
alocările permanente. În anul 2011 valoarea fondului de rulment a fost una pozitivă datorită
faptului că în această perioadă ritmul de creştere a capitalurilor permanente a devansat pe cel a
activelor imobilizate, ceea ce indică că există un echilibru financiar pe termen lung dar acest lucru
este aparent pentru că s-a constatat că pe termen lung societatea are probleme de solvabilitate.
Societatea nu poate să îşi onoreze obligaţiile scadente curente şi nu dispune de un excedent
de utilităţi utilizabile în cazul apariţiei unor dificultăţi legate de vănzarea activelor sau de plata
obligaţiilor faţă de terţi. Solvabilitatea şi echilibrul finaciar dinamic pe termen scurt nu sunt
asigurate.
Fondul de rulment propriu înregistrează valori negative în cei trei ani analizaţi, capitalul
propriu neputând participa la finanţarea nevoilor circulante. Deoarece pe întreaga perioadă 2009-
2011, capitalul propriu a fost negativ, societatea nu a dispus de surse stabile proprii de finanţare a
57
nevoilor durabile. Deci finanţarea activelor imobilizate s-a realizat în acest caz pe seama datoriilor
pe termen scurt şi asociaţii au acordat împrumuturi societăţii.
Nivelul necesarului de fond de rulment în anul 2011 a crescut faţă de 2010. Nevoia de fond
de rulment îşi are originea atât a creşterea vânzărilor cât şi în durata unei rotaţii a activelor curente,
deşi în ultimul an a avut loc creştere a numărului de rotaţii atât a stocurilor cât şi a creanţelor din
exploatare numărul este sub cel minim acceptat.
Din datele analizate reiese că în perioada 2009-2010 nevoia de fond de rulment a înregistrat
valori negative şi o tendinţă decrescătoare, ajungând în anul 2010 la o valoare negativă de -55127 lei
ceea ce înseamnă că a existat permanent un surplus de nevoi temporare în raport cu sursele
temporare, deci o parte din activele circulante trebuie finanţate din resurse permanente. Această
situaţie este nefavorabilă întrucât are loc o încetinire a vitezei de rotaţie a activelor curente, pe
seama încasărilor şi s-au urgentat plătile către terţi.
Rata nevoilor curente, care arată partea neacoperită a activelor ciclice de către pasivele
ciclice se situează sub pragul maxim admisibil.
Pe parcursul întregii perioade analizate nivelul trezoreriei este unul pozitiv cu tendinţă de
descreştere.
În anul 2010 firma se confruntă cu aceeaşi situaţie, adică în echilibru pe termen scurt,
dezechilibrul pe termen lung accentuîndu-se. Dezechilibrul financiar pe termen lung are o justificare
economică, regăsită în intenţia de mărire a bazei tehnico-productive.
În anul 2011 se observă tendinţa de echilibru pe termen lung al firmei cât şi pe termen scurt.
Firma este stabilă din punct de vedere financiar, caracterizată prin existenţa unei autonomii
financiare pe termen scurt, finanţarea realizându-se din capitalurile permanente şi sursele temporare
nefinanciare, fără a apela la credite şi există un decalaj favorabil între lichidarea stocurilor şi
creanţelor şi exibilitatea datoriilor de exploatare, în sensul accelerării activelor circulante, urgentarea
încasărilor şi relaxarea plăţilor, ceea ce duce la o trezorerie pozitivă.
În perioada 2009-2010 nu se poate vorbi de un echilibru financiar pe termen scurt, sursele
ciclice nu reusesc să finanţeze în întregime nevoile temporare (active circulante au valoare inferioară
datoriilor nonfinanciare), dupa cum reiese din bilanţul societăţii, prin urmare interpretarea ratei
finanţării ciclice devine nesemnificativă (rata exprimă aceeaşi semnificaţie cu a necesarului de fond
de rulment).
Faptul că firma S.C. Manea Tâmplărie S.R.L. a intrat în insolvenţă, nu este neaparat o
situaţie fără ieşire, societatea s-a folosit de faptul că planul de reorganizare ia permis o relaxare la
58
plata datoriilor către stat, permitându-i astfel folosirea lichidităţilor în achitarea datoriilor curente şi
susţinerea mai bună a activităţii de exploatare.
Recomandări:
creşterea valorii activelor totale, respectiv a activelor fixe prin îmbunătăţirea
structurii lor şi a activelor circulante concomitent cu creşterea vitezei lor de rotaţie, deci a eficienţei
valorificării acestora
urmărirea eliminării pierderilor financiare, şi obţinerea unui nivel comparabil cu al
firmelor de acelaşi profil mai eficiente: îmbunătăţirea permanentă a structurii capitalului permanent
în favoarea celui propriu, creşterea eficienţei activului total şi creşterea rentabilităţii firmei prin
maximizarea rezultatelor şi minimizarea resurselor folosite prin îmbunătăţirea calităţii, precum şi
reducerea costurilor; creşterea cifrei de afaceri în acord cu cerinţele pieţei
efectuarea de studii de marketing pe piaţa internă şi internaţională şi intensificarea
acţiunilor promoţionale;
reducerea costurilor prin creşterea volumului producţiei muncii, restructurarea
numărului de personal;
crearea de stoc de marfa şi contractarea de distribuitori, cu posibilitatea expunerii şi
vanzării produselor în showroom – uri; participarea la târguri de profil; participarea la licitaţii
publice.
Anexa nr.1
-lei-
Denumirea elementului Nr Sold la :
59
rd 31.12.09 31.12.10 31.12.11
A B 1 2 3
A. ACTIVE IMOBILIZATE
I.IMOBILIZĂRI NECORPORALE
01
(ct.201+203+205+2071+208+233+234-280-290-2933)
II.IMOBILIZĂRI CORPORALE(ct.211+212+213+
02 6891 0 32.895
214+231+232-281-291-2931)
III.IMOBILIZĂRI FINANCIARE
(ct.261+263+265+267*-296*) 03
ACTIVE IMOBILIZATE – TOTAL (rd. 01+02+03) 0 32.895
04 6891
B. ACTIVE CIRCULANTE
I.STOCURI(ct.301+302+303+/308+331+332+341+345
+346+/-348+351+354+356+357+358+361+/368+371+/-
05 313.393 53.703 198.003
378+381+/-388-391-392-393-394-395-396-397-
398+4091+4428)
II.CREANŢE28)
(ct.267*297*+4029+411+413+418+425+4282+431+437
06 167.152 10.514 32.730
+4382+441+4424+4428+444+445+446+447+4482+451
+453+456+4582+461+473-491-495-496-+5187)
III. INVESTIŢII PE TERMEN SCURT (ct.501+505
07
+506+508+5113+5114-591-595-596-598)
IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI
08 2370 2133 929
(ct.5112+5121+512+5125+531+532+541+5412+542)
ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL (rd.05+06+07+08) 09 482.915 66.350 231.662
C.CHELTUIELI IN AVANS (ct.471) 10
D.DATORII:SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE
ÎNT-O PERIOADĂ DE PÂNĂ LA(ct.161+162+166+
167169+269+401+403+404+405+408+419+421+423+4
11 506.906 119.344 182.000
24+426+427+4281+431***+437***+4381+441***+44
23+4428***+446***+447***+4481+451***+453***+
455+456***+4581+462+473***+509+5186+519)
E.ACTIVE CIRCULANTE/DATORII CURENTE
NETE (rd.09+10-11-19) 12 -23.991 -52.994 49.662
60
I.VENITURI ÎN AVANS(rd.17+18),din care: 16
17
Subventii pentru investitii (ct.475)
18
Venituri înregistrate în avans(ct.472)-
total(rd.19+20),din care:
Sume de reluat într-o perioadă de până la un an 19
(ct.472*)
Sume de reluat într-o perioadă mai mare de un an 20
(ct.472*)
Fondul comercial negativ(ct.2075) 21
J.CAPITAL ŞI REZERVE 22 200 200 200
23
- capital subscris vărsat (ct.1012) 200 200 200
24
- capital subscris nevărsat (ct.1011)
25
- patrimoniul regiei (ct.1015)
II.PRIME DE CAPITAL (ct.104) 26
27
III.REZERVE DIN REEVALUARE (ct. 105)
IV.REZERVE (ct.106) 28
40 40
Acţiuni proprii (ct.109) 29
61
Anexa nr.2
BILANŢ FINANCIAR
62
Imobilizari financiare
II.ACTIVE CIRCULANTE 482.915 66.350 49.662
Stocuri 313.393 53.703 198.003
Creanţe 167.152 10.514 32.730
Creanţe comerciale
Alte creanţe
Investiţii financiare
Disponibilităţi 2370 2133 929
Ct.de regulariz.si asimilate
- chelt.înreg.în avans
ACTIV TOTAL 489.806 66.350 82.557
PASIV
Bibliografie
Cărţi şi lucrări de autor în edituri
63
Bucureşti, 2003.
5. Burja V., Todea N., Burja C., Analiză financiară şi evaluarea societăţilor comerciale,
RISOPRINT,Cluj-Napoca, 2003
6. Cristea H., Ştefănescu N., Finanţele întreprinderii, Editura CECCAR, Bucureşti,
2003.
7. Cristea H., Stefanescu N., Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Mirton,
Timisoara, 1996, pag.286.
8. Dănuleţiu A.E., Analiza echilibrului financiar al firmei, Editura Aeternitas, Alba Iulia,
2009.
9. Dobrotă N., Dicţionar de economie, Editura Economică, Bucureşti, 1999, p.440.
10. Feleagă N., Sisteme contabile comparate, Editura Economică, Bucureşti, 1999, p.60-
63.
11. Hada T., Finaţele agentilor economici din Romania, Editura Intelcredo, Deva, 1999
16. Niculescu M., Diagnostic financiar, vol II, Editura Economică, Bucureşti, 2005.
18. Păvaloaie W., Paraschivescu M., Pepădatu Ghe., Pătrascu L., Radu F., Bordeianu D.,
Darie A., Analiza economico-financiară, Concepte şi studii de caz, Editura Economică, Bucureşti,
2010
19. Popa I. E., Briciu. S., Oprean I., Bunge O., Pereş C., Pete Ş., Bazele contabilităţii,
Editura Economică, 2009.
20. Rusu C., Diagnostic economico-financiar,Vol II, Editura Economică, Bucureşti, 2006.
64
R.A, Bucureşti, 1997
Acte normative
65