V.

ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR

5.1. Consideraţii generale

Realizarea consecventă a obiectivului major al unei întreprinderi - maximizarea valorii sale -
poate avea loc numai în condiţiile unei activităţi profitabile şi de menţinere a echilibrului financiar.
Logica analizei echilibrului financiar este aceea de judecare a deciziilor ce s-au luat la nivelul
întreprinderii din punct de vedere al asigurării surselor de finanţare necesare acoperirii nevoilor de
finanţat. În acest caz echilibrul financiar trebuie privit ca egalitatea dintre sursele de finanţare şi
mijloacele patrimoniale constituite pe baza acestora din punct de vedere al includerii acestora pe
ciclurile de operaţiuni ale întreprinderii (investiţii, exploatare, finanţare), adică după natura lor -
echilibrul financiar fiind necesar a fi analizat pe baza bilanţului funcţional.
Analiza pe baza bilanţului financiar relevă formarea echilibrului financiar după deciziile de
alocare pe cicluri de operaţiuni, echilibrul de această dată fiind dat de egalitatea dintre sursele de
finanţare şi mijloacele patrimoniale constituite pe baza acestora din punct de vedere al termenelor de
exigibilitate respectiv a termenelor de lichiditate.
Judecarea echilibrului financiar după bilanţul funcţional pune în evidenţă deciziile de alocare
pe cicluri de operaţiuni a surselor şi nevoilor, respectiv judecarea pe bilanţul financiar pune în
evidenţă consecinţa acestor decizii din punct de vedere al includerii pe termene a surselor şi nevoilor,
adică a modului concret de îndeplinire a condiţiilor de lichiditate şi solvabilitate ale întreprinderii.

ECHILIBRUL FINANCIAR

Adecvarea Adecvarea
surselor şi surselor şi
nevoilor după nevoilor pe
natură. termene.
Bilanţ funcţional Bilanţ financiar

Fig.l. Cele două perspective de abordare ale echilibrului financiar

În această abordare a utilităţii celor două tipuri de bilanţuri în analiza echilibrului financiar,
considerăm că analiza pe baza bilanţul funcţional premerge analizei pe baza bilanţul financiar (prima
dată se iau decizii de acoperire a nevoilor pe baza surselor, apoi „se verifică" respectarea criteriilor
de lichiditate şi solvabilitate), analiza pe cele două instrumente fiind necesară cel puţin din punct de
vedere al complementarităţii lor.
Din punct de vedere practic analiza echilibrului financiar se poate realiza pe baza indicatorilor
de echilibru de natura: fondului de rulment, necesarului de fond de rulment şi trezoreriei respectiv
prin intermediul ratelor de finanţare.
Aprecierea stării de echilibru financiar se face în principiu, prin „soldarea" fondului de
rulment respectiv a necesarului de fond de rulment în nivelul trezorerie, echilibrul financiar fiind
considerat atins atunci când exerciţiul financiar se încheie cu trezorerie nulă. Existenţa şi menţinerea
unei trezorerii nule este foarte dificil de realizat, manifestându-se ca o tendinţă, fapt pentru care se
constituie ca un obiectiv permanent al politicii financiare a întreprinderii.

1
 Acest indiciu de bază al echilibrului financiar nu înseamnă atingerea integrală a echilibrului
financiar, pentru că apar o serie de întrebări a căror răspunsuri pot pune la îndoială concluzia iniţială,
cum ar fi:
1. Care sunt relaţiile dintre surse şi mijloace din punct de vedere al termenelor de lichiditate,
respectiv exigibilitate şi care este contribuţia acestor relaţii la formarea nivelului trezoreriei?
2. Care sunt relaţiile dintre surse şi mijloace din punct de vedere al contribuţiei acestora la
ciclurile de operaţiuni, respectiv la generarea soldului de trezorerie?
3. Care sunt elementele structurii financiare? Se asigură realizarea cel mai scăzut cost al
capitalului?
4. În ce stadiu se află întreprinderea şi ce strategii de afaceri adoptă?
5. În ce limite ale trezoreriei negative sau pozitive se apreciază că s-a realizat echilibrul
financiar?

5.2. Analiza echilibrului financiar pe baza bilanţului funcţional

Obiective:
Se urmăreşte realizarea echilibrului financiar prin adecvarea surselor la nevoi, după natura acestora,
pe următoarele direcţii ce corespund ciclurilor de operaţiuni derulate de întreprindere:
 echilibrul ciclului de investiţii, prin compararea capitalurilor permanente cu
activele imobilizate, care generează fondul de rulment;
 echilibrul ciclului operaţional, prin compararea activelor circulante cu obligaţiile de
natură financiară scadente pe termen scurt, care generează necesarul sau nevoia de fond de
rulment;
 echilibrul ciclului global, prin compararea echilibrului pe termen mediu şi lung cu cel pe
termen scurt, care generează trezoreria.

Baza de pornire a analizei echilibrului financiar pe baza bilanţului funcţional în abordarea

dinamică este respectarea egalităţilor:
■ Active aciclice (stabile) = Surse aciclice (stabile), adică nevoile procesului investiţional să fie
acoperite din surse aciclice, specifice procesului investiţional;
■ Active ciclice = Surse ciclice, adică nevoile procesului de exploatare să fie finanţate din surse
ciclice specifice procesului de exploatare, iar nevoile curente din afara exploatării să fie finanţate
din surse curente din afara exploatării.

5.3. Analiza echilibrului financiar pe baza bilanţului financiar

Obiectiv:
Aprecierea echilibrului financiar pe termene:
 echilibrul pe termen mediu şi lung, prin compararea capitalurilor permanente cu
activele imobilizate, care generează fondul de rulment;
 echilibrul curent sau pe termen scurt, prin compararea activelor circulante cu
obligaţiile de natură financiară scadente pe termen scurt, care generează necesarul sau nevoia
de fond de rulment;
 echilibrul global, prin compararea echilibrului pe termen mediu şi lung cu cel pe termen
scurt, care generează trezoreria.

Baza de pornire a analizei echilibrului financiar este respectarea egalităţilor:

2
■ Active imobilizate = Capital permanent, adică activele cu termene de lichiditate de peste un an
sunt finanţate din surse cu termene de exigibilitate corespunzătoare (mai mare de un an);
■ Active circulante = Datorii pe termen scurt, adică activele cu termene de lichiditate mai mică de un
an sunt finanţate din surse cu termene de exigibilitate corespunzătoare (mai mică de un an).
Respectarea celor două egalităţi de principiu, practic este imposibil de realizat datorită, în
principal, neconcordanţei dintre durata medie a lichidităţii activului şi durata medie de exigibilitate a
pasivului.

5.3.1. Analiza echilibrului financiar pe termen mediu şi lung

5.3.1.1. ANALIZA NIVELULUI ŞI DINAMICII FONDULUI DE RULMENT

Fondul de rulment (FR) reprezintă excedentul de resurse financiare care se degajă în urma
acoperirii activelor permanente din resursele permanente şi care poate fi folosit pentru finanţarea
nevoilor curente. Practic fondul de rulment este partea din capitalul permanent care depăşeşte
valoarea imobilizărilor nete şi este destinată finanţării activelor circulante.
Când sursele permanente sunt mai mari decât necesităţile permanente spunem că
întreprinderea dispune de un fond de rulment care poate fi utilizat („rulat") pentru reînnoirea
activelor circulante. În acest fel fondul de rulment apare ca o marjă de securitate sau de siguranţă
financiară care permite întreprinderii să facă faţă riscurilor generate de activitatea de exploatare.
Fond de rulment poate fi calculat prin mai multe modalităţi:
a.) pe baza părţii de sus a bilanţului, ca diferenţă între capitalul permanent şi imobilizările
fixe nete (Ain):

Active imobilizate nete

Capitaluri permanente
FOND DE RULMENT

FR = Cpm - Ain

În acest caz, fondul de rulment:

- marchează plusul sau disponibilul de capitaluri permanente peste valoarea netă a
imobilizărilor care poate fi alocat finanţării activelor circulante;
- indică modificările de finanţare a investiţiilor corporale, necorporale şi financiare,
modificări înregistrate pe parcursul unui exerciţiu financiar.
b.) pe baza părţii de jos a bilanţului, ca diferenţă între activele circulante (stocuri +
creanţe + disponibilităţi) şi datoriile totale pe termen scurt (datorii de exploatare +
datorii financiare pe termen scurt):

Datorii pe
termen scurt
Active circulante

FOND DE RULMENT

FR = Ac3- Dts
 De data aceasta fondul de rulment marchează activele circulante finanţate din surse stabile,
sau excedentul de active circulante faţă de datoriile pe termen scurt.

Nivelul fondului de rulment:

a.) FR = 0, Ac = Dts
Această situaţie este puţin probabilă, reflectând armonizarea totală a resurselor cu necesităţile de
alocare a acestora. În acest caz activele stabile sunt finanţate din capitaluri permanente iar activele
circulante sunt finanţate integral pe seama datoriilor pe termen scurt. In acest caz:
■ întreprinderea nu dispune de fond de rulment;
■ solvabilitatea unităţii este asigurată;
■ riscul perturbării solvabilităţii este ridicat şi derivă din asimetria lichidităţii activului
comparativ cu exigibilitatea pasivului, astfel:
 obligaţiile de plată sunt clar dimensionate şi au termene precizate;
 transformarea activelor circulante în lichidităţi este supusă unor riscuri mult mai
mari, derivate din:
- gestiunea stocurilor;
- derularea procesului de aprovizionare;
- desfăşurarea ciclului de fabricaţie;
- organizarea desfacerii;
- încasarea integrală şi la termen a creanţelor;
- posibilitatea de valorificarea a plasamentelor pe termen scurt.
b.) F R > 0; Ac > Dts.
Când fondul de rulment este pozitiv capitalurile permanente finanţează o parte din activele
circulante, după finanţarea integrală a imobilizărilor nete.
De asemenea, activele circulante transformabile în lichidităţi vor permite nu numai rambursarea
integrală a datoriilor pe termen scurt, dar, în acelaşi timp şi degajarea lichidităţilor excedentare.
Această situaţie reflectă o perspectivă favorabilă a întreprinderii sub aspectul solvabilităţii sale,
întreprinderea dispunând de o marjă de securitate care o poate proteja, parţial sau integral, de efectele
perturbării ciclului de încasare sau de plăţi.

c.) FR < 0; Ac < Dts.

Valoarea negativă a fondului de rulment reflectă utilizarea unei părţi din datoriile pe termen scurt
(resurse temporare) pentru acoperirea activelor imobilizate nete (nevoi permanente) contrar
principiilor de finanţare.
Situaţia în care activele circulante transformabile în lichidităţi sunt insuficiente pentru acoperirea
datoriilor pe termen scurt este o situaţie de dezechilibru care reflectă o stare nefavorabilă sub
aspectul solvabilităţii.
Aprecierea perspectivei întreprinderii de a-şi acoperi datoriile pe termen scurt presupune analiza
detaliată a structurii activelor circulante şi a datoriilor pe termen scurt: dacă scadenţa medie a
activelor circulante este mai mică decât a datoriilor pe termen scurt, echilibrul financiar poate fi
asigurat şi în condiţiile unui fond de rulment negativ. Se impun totuşi câteva intervenţii corectoare în
acest caz: accelerarea încasărilor; obţinerea unor termene de plată mai lejere; apelarea la
împrumuturi pe termen scurt.

4
 Factorii care influenţează nivelul şi evoluţia fondului de rulment sunt:

Factori care diminuează fondul de Factori de creştere a fondului de rulment

rulment
1. Creşterea activului imobilizat prin: 1. Diminuarea activului imobilizat,
■ investiţii: prin:
- necorporale; ■ amortizare;
- corporale; ■ vânzări de active fixe;
- financiare. ■ reevaluare.
■ reevaluare.
2. Diminuarea capitalului permanent: 2. Creşterea capitalului permanent:
■ reducerea capitalului propriu: ■ sporirea capitalului propriu:
- retragerea acţionarilor; - acumularea rezervelor;
- distribuirea rezervelor; - profit reportat din perioadele
- repartizarea dividendelor; precedente;
- pierderi din anii precedenţi; - diferenţe cu plus din
- diferenţe cu minus din reevaluare;
reevaluare; ■ contractarea de împrumuturi pe
■ restituirea împrumuturilor pe termen termen mediu şi lung.
mediu şi lung

Influenţa factorilor va determina modificări ale fondului de rulment care se pot sintetiza în
următoarele situaţii:
a.) Fondul de rulment creşte. Această situaţie este considerată a fi favorabilă deoarece o parte
tot mai mare a activelor circulante este finanţată din capitalul permanent. Dacă această creştere s-a
datorat însă creşterii gradului de îndatorare pe termen lung prin apelarea la credite atunci vor creşte şi
cheltuielile financiare (dobânzile) care vor avea ca efect diminuarea rezultatului exploatării. Situaţia
financiară se îmbunătăţeşte dacă creşterea fondului de rulment s-a făcut pe seama creşterii
capitalurilor proprii. Un fond de rulment care acoperă în totalitate stocurile nu este dovada unei bune
gestiuni a resurselor deoarece în locul resurselor permanente, mult mai costisitoare, ar putea fi
folosite resurse temporare.
b.) Fondul de rulment scade. Această situaţie de multe ori este considerată nefavorabilă,
deoarece activele circulante sunt acoperite într-o mai mică măsură din resursele permanente. Dacă
această diminuare a fondului de rulment se datorează creşterii activelor imobilizate atunci situaţia
financiară a întreprinderii pe termen lung se îmbunătăţeşte datorită rezultatelor exploatării degajate
de investiţii. De asemenea scăderea fondului de rulment poate fi compensată şi printr-o gestionare
mai eficientă a activelor circulante.
Reducerea fondului de rulment se manifestă nefavorabil atunci când se micşorează pe seama
reducerii capitalului social.
c.) Fondul de rulment rămâne neschimbat. Deşi această situaţie este întâmplătoare ea poate fi
rezultatul stagnării întreprinderii când nu se realizează investiţii sau volumul de activitate rămâne
acelaşi. Această situaţie se întâlneşte pe perioade scurte, operaţiunile financiar-contabile determinând
modificarea permanentă a fondului de rulment în sensul creşterii sau diminuării lui.
Pentru analiza mărimii fondului de rulment trebuie să reţinem două mărimi: mărimea minimă
şi mărimea optimă:
 mărimea minimă a fondului de rulment necesară pentru realizarea echilibrului financiar este
dată de nivelul mediu al fluctuaţiilor nevoi fondului de rulment;

5
  mărimea optimă a fondului de rulment este cea care menţine echilibrul financiar la cel mai
scăzut cost al procurării capitalurilor. Dacă se compară fondul de rulment cu cifra de afaceri
atunci mărimea optimă ar trebui să reprezintă 1/3 din cifra de afaceri.

5.3.1.2. ANALIZA STRUCTURII FONDULUI DE RULMENT

Fondul de rulment (FR) este compus din:

— fondul de rulment propriu (FRp) care reprezintă partea din capitalurile proprii care depăşesc
valoarea imobilizărilor nete şi care sunt destinate finanţării activelor circulante (apreciază cuantumul
participării capitalului propriu la finanţarea activelor circulante). Această parte trebuie să deţină
ponderea majoritară în total fond de rulment şi să manifeste o permanentă tendinţă de creştere;
FRp = Cpr – Ai; Frp = FR - Dtml

— fondul de rulment străin (FRs) care reprezintă partea din datoriile pe termen mediu şi lung
care depăşesc valoarea imobilizărilor nete şi care sunt destinate finanţării activelor circulante
(pune în evidenţă participarea împrumuturilor pe termen mediu şi lung la finanţarea activelor
circulante).
FRs = FR – FRp; FRs = Dtml; FRs = Cpm – Cpr

5.3.2. Analiza echilibrului financiar curent sau pe termen scurt

5.3.2.1. ANALIZA NIVELULUI ŞI DINAMICII NECESARULUI DE FOND DE RULMENT

Necesarul de fond de rulment (NFR) reprezintă:

- excedentul de nevoi ciclice de finanţare rămase după acoperirea activelor curente pe
seama resurselor curente şi care vor trebui să fie acoperite din resurse permanente;
- partea din activele ciclice ce trebuie finanţate din surse stabile respectiv activele
circulante ( cu termen de lichiditate sub un an) care urmează să fie finanţate din surse
stabile (cu exigibilitate mai mare de un an);
- practic reprezintă partea (cuantumul) din activele ciclice ce trebuie finanţate din fondul de
rulment.

NFR = ACnf - Dtsnf

NFR = (AC - Db - Ifts) - (Dts - Dfts)
NFR = (St + Cr)-Dets

Pentru desfăşurarea fiecărui ciclu curent al activităţii sunt necesare surse financiare ce trebuie
asigurate de către întreprindere. Nevoile temporare (concretizate în reînnoirea stocurilor şi
creanţelor) în principiu trebuie acoperite din surse temporare (furnizori şi creditori). Între fluxurile de
plăţi şi încasări există însă un decalaj temporal.
Pot exista mai multe situaţii:

a.) NFR > 0, Aciclice > Pciclice

Dacă necesarul de fond de rulment este pozitiv, el semnifică un surplus de nevoi temporare
(active ciclice) în raport cu resursele temporare (pasive ciclice) posibil de mobilizat.

6
 Situaţia în care nevoia de fond de rulment este pozitivă poate fi considerată normală numai dacă
este determinată de:
 politica de investiţii care atrage creşterea nevoii de finanţare a ciclului de exploatare;
 creşterea vânzărilor;
 mărirea duratei ciclului de fabricaţie datorită complexităţii produselor.
Se consideră o situaţie nefavorabilă existenţa unei nevoi de fond de rulment pozitiv când este
determinată de:
 existenţa unui decalaj între lichiditatea activelor circulante şi exigibilitatea datoriilor de
exploatare (s-a încetinit încasarea creanţelor şi s-a urgentat plata obligaţiilor);
 existenţa unor stocuri fără mişcare sau cu mişcare lentă.

b.) NFR < 0, Aciclice < Pciclice

Valoarea negativă a necesarului de fond de rulment evidenţiază surplusul resurselor temporare
(ciclice) în raport cu nevoile temporare (ciclice) corespunzătoare, sau necesităţi temporare mai mici
decât sursele temporare posibil de mobilizat. În acest caz nevoia de fond de rulment negativă
constituie o sursă temporară care nu trebuie finanţată ci dimpotrivă, ea finanţează fondul de rulment
şi trezoreria.
Această situaţie este apreciată ca fiind pozitivă, dacă este determinată de:
 accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor şi creanţelor;
 angajarea unor datorii de exploatare cu termene de plată mai relaxate (scadenţe mai mari).
Un necesar de fond de rulment negativ se consideră ca fiind o situaţie nefavorabilă când nu se
datorează unor întreruperi temporare în aprovizionare ce afectează reînnoirea stocurilor şi activitatea
de producţie.
Evoluţia necesarului de fond de rulment este influenţată de acţiunea mai multor factori dintre care
cei mai importanţi sunt:
 cifra de afaceri; modificarea CA determină modificarea NFR în acelaşi sens; limita
inferioară a eficienţei creşterii NFR este ca ritmul modificării NFR să fie inferior, cel mult
egal, cu ritmului modificării CA (INFR < ICA); pentru analiza necesarului de fond de
rulment s-a stabilit că mărimea optimă a sa, pe baza raportului dintre necesarul de fond de
rulment şi cifra de afaceri, este cuprinsă între 10-15 %;
 durata ciclului de fabricaţie:
 modificarea duratei ciclului de exploatare influenţează în acelaşi sens NFR şi poate
avea loc prin:
 schimbarea tehnologiilor de fabricaţie;
 modificarea structurii producţiei în favoarea unor produse cu durată a ciclului de
fabricaţie mai mare sau mai mică decât durata medie;
 măsuri de natură organizatorică care conduc la diminuarea timpilor de prelucrare
pe operaţii, reducerea timpilor auxiliari şi de deservire etc.
 nivelul costurilor de producţie:
 modificarea NFR este determinată de:
 reducerea costurilor de producţie prin diminuarea consumurilor specifice de
resurse materiale şi umane, când are loc scăderea NFR;
 depăşirea costurilor de producţie prin neîncadrarea în consumurile specifice
de resurse sau creşterea preţurilor şi tarifelor de evaluare a acestor consumuri,
când NFR creşte;
 modul de gestionare a stocurilor:
 reducerea NFR se realizează prin:
 diminuarea duratei medii de aprovizionare cu materiale şi a vânzării produselor
finite;
 dimensionarea optimă a stocurilor de materiale şi produse finite;

7
  micşorarea duratei medii de stocare;
 reducerea cheltuielilor de aprovizionare şi desfacere;
 modificarea preţurilor la materii prime, materiale, combustibil şi a tarifelor pentru energie
şi transport (în acelaşi sens);
 modificarea nivelului datoriilor, influenţate de:
 volumul aprovizionărilor - datorii faţă de clienţi;
 volumul serviciilor şi lucrărilor contractate - datorii faţă de prestatori;
 baza de calcul a obligaţiilor faţă de buget (fondul de salarii, valoarea clădirilor şi
terenurilor, profitul brut, etc.);
 venituri încasate în avans.

5.3.2.2. ANALIZA STRUCTURII NECESARULUI DE FOND DE RULMENT .

Analiza structurii NFR se realizează cu ajutorul bilanţului funcţional (ciclul de exploatare).

Necesarul de fond de rulment global este compus din necesarul de fond de rulment aferent
activităţii de exploatare (NFRe) şi necesarul de fond de rulment în afara activităţii de exploatare
(NFRae).

NFR = NFRe+ NFRae

Necesarul de fond de rulment din exploatare (NFRE) reprezintă excedentul de nevoi

ciclice de finanţare rămase după acoperirea activelor curente pe seama resurselor curente provenite
din activitatea de exploatare şi care vor trebui să fie acoperite din resurse permanente. Se determină
ca diferenţă între necesităţile ciclice de exploatare şi resursele ciclice de exploatare.
Nevoile curente de exploatare sunt direct legate de ciclul de exploatare, reînnoindu-se în
acelaşi timp în care se derulează ciclul de exploatare (cuprind: stocuri; avansuri acordate furnizorilor;
clienţi, creanţe faţă de personal şi stat; cheltuieli în avans privind activitatea de exploatare).
Resursele curente de exploatare cuprind datoriile de exploatare (furnizori; avansuri acordate
de clienţi; datorii fiscale şi sociale; venituri înregistrate în avans ce privesc activitatea de exploatare).

NFRE = Nevoi curente de exploatare - Resurse curente de exploatare

Necesarul de fond de rulment din afara exploatării (NFRAE) reprezintă excedentul de

nevoi ciclice de finanţare rămase după acoperirea activelor curente pe seama resurselor curente
provenite din afara activităţii de exploatare şi care vor trebui să fie acoperite din resurse permanente.
Se determină ca diferenţă între necesităţile ciclice din afara exploatării şi resursele ciclice din afara
exploatării.

NFRAE = NFR – NFRE

Un alt mod de determinare ar fi ca diferenţă între necesităţile ciclice din afara exploatării şi
resursele ciclice din afara exploatării. Necesităţile ciclice din afara exploatării cuprind: alte creanţe
(decontării cu grupul şi alte creanţe, decontări din operaţiuni de participare, debitori diverşi)
cheltuieli înregistrate în avans în afara exploatării. Resursele ciclice din afara exploatării cuprind:
creditori diverşi, venituri înregistrate în avans din afara exploatării.
Ca şi principiu este important ca necesarul de fond de rulment din exploatare să deţină o
pondere majoritară şi în creştere, în necesarul de fond de rulment global.

8
5.3.3. Analiza echilibrului financiar global

5.3.3.1. ANALIZA NIVELULUI ŞI DINAMICII TREZORERIEI

Trezoreria netă (TN) reprezintă disponibilităţile băneşti rămase la dispoziţia întreprinderii

rezultate din activitatea desfăşurată pe parcursul unui exerciţiu financiar. Reprezintă excedentul de
lichidităţi rămase după acoperirea excedentului de nevoi ciclice (rămase neacoperite) de către
excedentul de resurse permanente.
Trezoreria, la nivelul unei întreprinderi, este imaginea disponibilităţilor monetare şi a
plasamentelor, pe termen scurt, apărute din evoluţia curentă a încasărilor şi plăţilor, respectiv din
plasarea excedentului monetar.
Încasările şi plăţile efectuate reflectă operaţiunile pe care le realizează întreprinderea sunt
operaţiuni de intrare de trezorerie şi operaţiuni de ieşire de trezorerie.
Practic înseamnă diferenţa între fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment.

Tn = FR - NFR

Mărimea trezoreriei depinde atât de modificările fondului de rulment (sub influenţa

modificării capitalurilor permanente şi a activelor imobilizate), cât şi de modificările necesarului de
fond de rulment (sub influenţa modificării activelor curente, respectiv a pasivelor curente).
Practic pot exista două situaţii. Analiza trezoreriei poate evidenţia două situaţii:
a.) T n > 0 ; FR > NFR
Dacă trezoreria este pozitivă atunci excedentul de finanţare se va regăsi sub forma
disponibilităţilor băneşti în conturi bancare şi în casă.
În acest caz spunem că întreprinderea se găseşte într-o situaţie favorabilă care se caracterizează
într-o îmbogăţire a trezoreriei, respectiv într-o autonomie financiară pe termen scurt. Se asigură astfel
posibilitatea efectuării de plasamente şi a deţinerii de disponibilităţi băneşti.
Nu întotdeauna o trezorerie pozitivă este şi semnul unei situaţii favorabile, deoarece scopul
întreprinderii este antrenarea resurselor în activităţi eficiente. Pe termen scurt trezoreria pozitivă
înseamnă realizarea echilibrului financiar, dar pe termen lung ar putea semnifica insuficienţa
utilizării lor cu efecte negative în remunerarea capitalului şi respectiv rambursarea împrumuturilor.
b.) Tn < 0; FR < NFR
Trezoreria negativă evidenţiază un dezechilibra financiar, când nevoia de fond de rulment nu
poate fi finanţată în întregime din resurse permanente, apelându-se la credite pe termen scurt (de
trezorerie).
Această situaţie evidenţiază dependenţa întreprinderii de resursele financiare externe când atenţia
decidenţilor trebuie îndreptată spre obţinerea celui mai mic cost al noilor credite prin negocierea mai
multor surse de capital.
Starea de dependenţă a întreprinderii faţă de resursele de capital limitează autonomia financiară a
acesteia pe termen scurt.

5.3.3.2. ANALIZA STRUCTURII FUNCŢIONALE A TREZORERIEI.

Trezoreria de activ (TA), adică disponibilităţile din conturi bancare şi casierie, celelalte valori
lichide precum şi plasamentele întreprinderii sunt compuse din:

9
— trezoreria netă (Tn);
— trezoreria de pasiv (Tp), care cuprinde credite curente şi soldul creditor al băncii.

Din punct de vedere funcţional trezoreria netă se obţine prin deducerea trezoreriei de pasiv din
trezoreria de activ.

Tn = Ta - Tp

Analiza trezoreriei presupune determinarea mărimii şi sensului mişcării investiţiilor financiare pe

termen scurt, disponibilităţilor în conturi la bănci şi în casă, a creditelor bancare pe termen scurt şi a
altor valori de trezorerie.

5.4. Analiza echilibrului financiar cu ajutorul ratelor de finanţare

Construcţia ratelor de finanţare se bazează pe existenţa unei surse de finanţare (SF) care
acoperă o nevoie de finanţat (NF) sau pe existenţa unei nevoi de finanţat ce trebuie acoperită dintr-o
sursă de finanţare.

SF
Rf = x100 NF
NF Rf = x100
SF

Pe parcursul analizei echilibrului financiar vom utiliza numai acele rate de finanţare ce servesc
obiectivelor propuse, în prima formă de exprimare (SF/NF).
Analiza ratelor de finanţare este o analiză de tip orizontal în sensul că pune în evidenţă legătura
dintre nevoile de finanţare şi sursele de acoperire a acestora.
Cu ajutorul acestor rate poate fi analizată măsura în care este asigurat echilibrul financiar la o
întreprindere fără să calculăm indicatorii specifici ai acestuia: FR, NFR, Tn.
Rata finanţării stabile ( Rfs) reflectă măsura în care sursele stabile (aciclice) de finanţare sunt
suficiente pentru a finanţa nevoile stabile ale întreprinderii, astfel încât să fie asigurat un echilibru
financiar pe termen mediu şi lung. Mai este cunoscută şi sub denumirea de rata de finanţare a
activelor imobilizate din surse permanente.

Cpm Ss
Rfs = x100 Rfs = x100
Ai Us

Dacă: Rfs > 1

- activele stabile sunt finanţate integral din surse stabile;
- există un surplus de surse permanente care se constituie sub formă de fond de rulment (FR>0).

Dacă Rfs = 1
- se respectă condiţia de bază a echilibrului financiar adică activele stabile sunt finanţate din surse
stabile iar activele ciclice din surse ciclice ;
- nu există fond de rulment (FR = 0).
10
 Dacă Rfs <1
- activele stabile sunt finanţate parţial din surse stabile şi parţial din surse ciclice ;
- fondul de rulment este negativ (FR<0).

Pentru a asigura finanţarea integrală a activelor imobilizate din capitalul permanent şi pentru a
menţine sau creşte fondul de rulment este necesar ca ritmul de modificare a capitalului permanent să
devanseze ritmul de modificare a valorii activelor imobilizate.
Când:
■ RfS1 > RfS0- creşte fondul de rulment global - premisă de realizare sau de consolidare a
echilibrului financiar pe termen mediu şi lung.
■ RfS1 <RfS0 - premisă de degradare a echilibrului financiar pe termen mediu şi lung sau de
trecere la o stare de dezechilibru;

Rata de finanţare a activelor imobilizate din capitalul propriu (RfSp) exprimă gradul în care
capitalul propriu participă la finanţarea nevoilor stabile.

Cpr Sps
Rfsp = x100 Rfsp = x100
Ai Us

Dacă Rfsp> 1
- activele imobilizate sunt finanţate integral din capitalul propriu;
- există un fond de rulment propriu.

Dacă Rfsp = 1
- activele imobilizate sunt finanţate integral din capital propriu;
- nu există fond de rulment propriu.
Dacă Rfsp< 1
- activele imobilizate sunt finanţate doar parţial pe seama capitalului propriu, diferenţa fiind
finanţată din alte surse;
- fondul de rulment propriu este negativ.

În dinamică rata de finanţare a activelor imobilizate din capital propriu se poate găsi în una din
situaţiile:

■ Rfsp1 Rfsp0, creşte participarea capitalului propriu la finanţarea activelor imobilizate, iar
dacă acest lucru va conduce şi la creşterea fondului de rulment propriu atunci se asigură o
mai bună autonomie în finanţarea procesului de exploatare;
■ Rfsp1 Rfsp0, are loc o diminuare a participării capitalului propriu la finanţarea activelor
imobilizate şi implicit diminuarea surselor proprii de finanţare a procesului de exploatare.

Rata de finanţare ciclică (Rfc) exprimă măsura în care nevoile procesului de exploatare pot fi
finanţate din surse ciclice specifice exploatării.

11
 Dets Pc
Rfc = x100 Rfc = x100
( St + Cr ) Ac
Dacă Rfc > 1
- nevoile procesului de exploatare sunt finanţate integral din surse specifice aferente exploatării;
- este o situaţie normală arunci când duratele de lichiditate şi exigibilitate sunt cele contractuale, în
această situaţie formându-se premisele pentru plasamente pe termen scurt.
Dacă Rfc = 1
- nevoile ciclice sunt finanţate integral din surse ciclice;
- nu există necesar de fond de rulment.
Dacă R f c < 1
- sursele ciclice sunt insuficiente pentru finanţarea nevoilor ciclice ceea ce determină apariţia unei
nevoi de finanţare care se impune a fi finanţată fie din fondul de rulment, dacă există, fie din
credite de trezorerie;
- necesarul de fond de rulment este pozitiv.

În dinamică rata de finanţare a activelor imobilizate din capital propriu se poate găsi în una din
situaţiile:
■ RfC1 > Rfc0 , se realizează o mai bună acoperire a nevoilor ciclice din surse ciclice;
■ Rfc1 < Rfc0 , sursele ciclice participă într-o măsură mai mică la finanţarea procesului de
exploatare.

Rata de finanţare globală ( R f g ) măsoară proporţia în care necesarul de fond de rulment este
acoperit pe seama surselor permanente (fondul de rulment).

FR NFR
Rfg = x100 Rfg = x100
NFR FR

FR > 0 - se degajă surse permanente

FR < 0 - de degajă nevoi permanete
NFR > 0 - se degajă nevoi ciclice
NFR < 0 - se degajă surse ciclice
Dacă:
FR>0
NFR > 0, şi dacă FR > NFR,
atunci Tn > 0 şi Rfg = FR / NFR x 100
şi dacă FR < NFR,
atunci Tn < 0 şi Rfg = FR / NFR x 100
Dacă:
FR>0
NFR < 0, atunci Tn > 0 şi Rfg nu se poate calcula
Dacă:
FR<0
NFR > 0, atunci Tn < 0 şi Rfg nu se poate calcula
Dacă:
FR<0

12
 NFR < 0, şi dacă FR > NFR,
atunci Tn > 0 şi Rfg = NFR / FR x 100
şi dacă FR < NFR,
atunci Tn < 0 şi Rfg = NFR / FR x 100

Dacă Rfg > 1:

- NFR este finanţat integral pe baza FR;
- trezoreria netă este pozitivă.
Rfg = 1
- NFR este finanţat integral pe baza FR;
- trezoreria netă este nulă.
Rfg 1
- N F R este finanţat parţial pe seama FR iar parţial pe seama creditelor pe termen scurt (credite
de trezorerie);
- trezoreria netă este negativă.

In dinamică se pot întâlni situaţiile:

- Rfg1 Rfg0 , când are loc creşterea participării fondului de rulment la finanţarea NFR;
- Rfg1 Rfg0 , când scade participarea FR la finanţarea NFR şi creşte aportul creditelor de
trezorerie în finanţare.

CONCLUZII
1. Echilibrul financiar este o condiţie de bază pentru derularea unei activităţi profitabile.
2. Realizarea echilibrului financiar este un "perpetuum mobile" pentru politica financiară a
întreprinderii.
3. Echilibrul financiar se obţine prin reglarea unui lung şir de dezechilibre care se manifestă în
activitatea întreprinderii.
4. Echilibrul financiar din punct de vedere al termenelor de lichiditate şi exigibilitate este strâns
legată de structura financiară şi cea patrimonială şi implicit de vitezele de rotaţie a elementelor
financiar-patrimoniale.

13