George

CO+BUC
C~NTECE DE VITEJIE
 APRECIERI
[...] Un om nu se judec[ dup[ chiar o vorb[ de ner[bdare, de
nemul\umire care i-ar fi sc[pat într-un moment oarecare sub presiunea unor
evenimente capabile s[ tulbure =i min\ile cele mai sigure de sine, s[ fac[ a
devia o clip[ =i convingerile cele ai bine întemeiate =i mai statornice. Ci
judecata cea dreapt[ se poate dobândi numai dup[ dovezile pe care le d[ el
în momente decisive sau în lucr[ri îndelung chibzuite despre ce se g[se=te
în adâncul cugetului s[u. La Co=buc, cel t[cut =i închis în sine, cel dispre\uitor
de conversa\ii zadarnice =i aplecat mai mult la discu\ii cu privire la atâtea
probleme de limb[, de literatur[, ori chiar de o natur[ special[ care se p[rea
cu totul str[in[ de preocup[rile unui poet, nu se poate afla acel crez complet,
expus în siguri termeni de abstrac\ie filozofic[, pe care-l po\i g[si =i fixa la
oameni necontenit amesteca\i în politica militant[ sau deprin=i, sili\i a-i
analiza problemele.
Dar altceva ne poate lumina asupra gândului acestui om de socoteli
încete =i adânci: nota fundamental[ a scrisului s[u întreg, aceea care domin[
toate amintirile de lectur[, toate influen\ele str[ine, amestecate =i contopite
într-însul. =i omul care va izbuti, din str[baterea acestei opere cu aparen\a
variat[, s[ culeag[ ceva care nu s-ar potrivi cu sângele lui, cu locul lui de
na=tere, cu anii lui de lucru de la „Tribuna“ cea mare din zilele de lupt[, cu
tov[r[=iile lui de acolo, cu spectacolul din acel ceas al dezvolt[rii ideii
române=ti, cu pribegia lui printre noi — acela, dar numai acela, ar cuteza s[
rup[, fie =i prin simple insinu[ri, din solidaritatea moral[ a neamului s[u în
suprem[ suferin\[ pe cel mai mare din poe\ii de energie lupt[toare al
românimii întregi.
Nicolae IORGA, Ideile politice ale lui Co=buc, în vol. Oameni care au fost,
Editura Cartea moldoveneasc[, Chi=in[u, 1990, p. 262.

[...] Sentimentul lucrului nou, recitind azi pe Co=buc, ar trebui s[ fie

cu atât mai puternic, cu cât de atunci poezia noastr[ a ocolit mereu, pe
foarte departe, câmpenismul, etapa narativ[ =i mai ales clasicitatea formei,
devenind superlativ-liric[, or[=eneasc[ =i vers-librist[; nu — din
 GEORGE CO+BUC
358
„=arlatanism“, cum noi nu credem, ci din constrângerea evolu\iei generale
a lirismului modern. Pentru cine n-a p[r[sit nici o clip[, în ultimii dou[zeci
de ani, atmosfera liric[ a poeziei noi, atmosfera strict interioar[, de subtilit[\i
=i nu de st[ri masive suflete=ti, care, chiar existând, sunt toate de deriva\ie
urban[, poezia lui Co=buc este o pl[cere, desigur, în felul pl[cerii pe care
or[=eanului i-o da un week-end. [...]
Impresia de rusticitate =i idilism a fost numai pragul poeziei lui Co=buc,
dup[ care nu poate fi judecat exclusiv, cum s-a încercat. Privit[ înc[ o dat[,
din eposul pe care îl con\ine, ca panoram[ — acum, opera lui prime=te alte
lumini: este o întreag[ viziune poetic[, popular[ ca duh, îns[ asimilându-=i
nesim\it modul idilic de percep\ie al or[=eanului fa\[ de realit[\ile \[r[ne=ti
ca =i m[iestria unui poet savant în ritmuri, fuziune de elemente rurale =i
urbane, adic[ sintez[ de spirit românesc.
Cu toate acestea, în adev[rul propriu al operei, credem c[ înc[ nu ne
g[sim, oricât de puternic resim\im valorile ei române=ti. Dup[ cum am
putut vedea c[ pastelul =i idila apar ca simple elemente în acea sintez[
româneasc[ mai larg[, vom putea de asemenea discerne cum etnicismul se
subordoneaz[ caracterului epic al poetului? Anecdot[, nara\iune, balad[,
legend[ =i fragment de epopee, toat[ gama epic[ e u=or de identificat în
opera lui. Cu mult mai folositor ni se pare a dovedi c[ etnicitatea poeziei lui
Co=buc nu umple întreaga sfer[ a capacit[\ii sale epice. Materialul, c[ruia i-
a dat o egal[ str[lucire narativ[ în ritmuri atât de felurite, n-a fost omogen.
Prizonier, materialul etnic nu l-a putut \ine. C[rturarul din el i-a ispitit talentul
cu cele mai eterogene motive epice, care, ad[ugându-le la cele autohtone,
numai împreun[, i-au îndestulat capacitatea epic[. Încât noi, românii, putem
prin liber[ op\iune sau din instinct s[ acord[m pre\ul cel mare fire=te
materialului românesc, dar realitatea operei întregi fiind mai cuprinz[toare,
critica nu poate s-o desconsidere.
[...] Dar de oriunde îi vin motivele, fie din eposul nostru popular, fie
din =tiin\a sa de c[rturar, ceea ce le arat[ ca apar\inând lui Co=buc, este, pe
lâng[ modul suveran al versifica\iei, aceea=i concep\ie epic[. A=a încât, dac[
nota pastoral[ intr[ numai ca element în compunerea sintezei etnice
co=buciene, etnicitatea la rândul ei se resoarbe în dominanta epic[ a viziunii.
[...] Dac[ ar fi s[ inventariem motivele poeziei sale, am observa o
st[ruin\[ în =[g[lnicia rustic[, peste m[sura frumosului, precum =i conduita
de a se aproviziona cu teme din eposul popular, din istoria na\ional[, din
istoria universal[ sau din diferite alte lecturi [...]. În compara\ie cu num[rul
limitat de motive, fa\[ de qvaziabsen\a inven\iunii epice, tehnica versifica\iei
C~NTECE DE VITEJIE
359
este cople=itoare. Bog[\ia ritmurilor, raritatea, felurimea =i perfec\iunea lor
fac din Co=buc un poet unic la noi. Examinarea mai de aproape a înzestr[rii
lui tehnice e foarte interesant[. C[ci de la început ne surprinde un lucru
destul de curios. De=i ajungem repede la convingerea c[ pl[cerea artistic[,
citindu-l, ne vine mai ales de la virtutea real[ a poetului, versurile la cea
dintâi privire ni se arat[ numai corecte: sunt bine num[rate, defileaz[ ordonat,
rimeaz[ plin. Dar în\elegem c[, dac[ regularitatea place, nu încânt[. Mai
mult înc[: versul lui Co=buc e f[r[ reliefuri deosebite, f[r[ prea numeroase
=i remarcabile imagini pentru ochi; un limbaj nud, propriu, prozastic. [...]
Cât prive=te înf[\i=area versului, el spune direct ce are de spus, ca în
proz[, f[r[ preocuparea de a scoate din cuvinte în\elesuri necunoscute
întrebuin\[rii zilnice. lar aceasta e \inta mai tuturor versurilor lui Co=buc.
Mijlocul s[u de evocare cel mai frecvent este =i cel mai elementar în arta
literar[, personificarea: vântul — fl[c[u r[sf[\at ca în Vântul, =i hoinar,
poet al câmpului, ca =trengarul v[ilor, iar apa râurilor — fat[ s[lb[ticu\[, ca în
Prahova. Numai cu posibilit[\ile poetice ale personific[rii nu se poate desf[ta
ochiul, citind pe Co=buc. În schimb, preocuparea de imagini sonore domin[
mai fiecare vers în parte, ca =i întregul sistem prozodic co=bucian. [...]
Evident, nu se poate st[rui asupra tuturor tipurilor metrice întrebuin\ate
de Co=buc: sunt prea numeroase. [...] Cu George Co=buc, din acest punct
de vedere, ne afl[m în vremea prozodiilor glorioase, dup[ care un Hora\iu
împerechea iambii cu dactilii, dactilii cu troheii =i combina coriambii.
Dar geniul formei la poetul nostru nu se istove=te în n[scocirea de
ritmuri noi. Strofele sale (cine nu-=i aminte=te?) au ca dispozi\ie tipografic[
o siluet[ variat[, cum de asemenea la nici un alt poet nu întâlnim. [...] C[ci
dintre poe\ii no=tri, to\i aceia care au petrecut un timp în intimitatea poetic[
a clasicit[\ii greco-latine, fac serie comun[, în privin\a perfec\iunii formei:
Eminescu, Co=buc, Duiliu Zamfirescu.
Urmând îns[ mai departe linia studiului nostru, chestiunea care se
pune acum este a =ti dac[ sfera epic[ a viziunii co=buciene coincide întru
totul cu sfera virtuozit[\ii tehnice, sau, dac[ nu coincide decât par\ial, care
dintre ele se g[se=te în raport de subordonare. Convingerea noastr[ este c[
tehnica versifica\iei v[zut[ ca suprem[ voca\ie, îi înglobeaz[ epicismul.
Co=buc nu e poet liric, se în\elege; abia dac[ îi putem schi\a atitudinea
sufleteasc[ din lirismul obiectiv al câtorva buc[\i, pe care ar trebui s[ le
privim în afar[ de ansamblul care le cuprinde: precum =i din anumite versuri-
proverbe, în care se proclam[ porunca dragostei de via\[. Dar în Cântecele
de la sfâr=itul volumului Balade =i Idile, scrise în felul lui Anacreon, Catul,
 GEORGE CO+BUC
360
de=i f[r[ patima acestuia, iar altele în felul lui Heine, ca =i în Sunt suflet în
sufletul neantului meu, lirism exist[. Interesul nostru merge totu=i la forma
exemplar[. Ceea ce, pe cât se pare, ar însemna c[, indiferent de natura
materialului c[ruia i se aplic[ poetul — oricând în pastel, idil[, în viziunea
etnic[, în epicism, ca =i în lirismul întâmpl[tor, constanta operei lui este
excelen\a formal[. Dealtfel, dac[ mai e vreo îndoial[, poetul însu=i ne spune
undeva c[, apucându-se s[ scrie, pornise cu gândul s[ alc[tuiasc[ din basme,
legende =i pove=ti o epopee a sufletului nostru popular, dar c[ proiectul i-a
fost z[d[rnicit de polimetria p[r\ilor. Noi credem c[ acela a fost momentul
când voca\ia epic[, intrând în lupt[ cu voca\ia tehnic[, a ie=it învins[. A=a
încât, arhitectura operei lui Co=buc, prin toate elementele ei, v[zuta de jos
în sus, în ordine superioar[: pastel, idil[, etnicititate =i epicism, între celelalte
tr[s[turi care \in mai mult de complexitatea istoric[ a operei, ne apare azi
aceast[ tr[s[tur[ constant[ a voca\iei poetului, c[ ar fi de mirare s[ nu fie
înc[ deslu=it[. Nu tot astfel se putea vedea de la început.
Chestiunea „plagiatului“ =i ar[tarea lui Co=buc ca „poetul \[r[nimii“
sunt, dup[ noi, împrejur[rile de vitregie istoric[ ale gloriei lui. Tip[rindu-i-se
de „Convorbiri literare“ în 1889 Nunta Zamfirei, adic[ în chiar anul mor\ii lui
Eminescu, impresia a fost enorm[. Avem m[rturii din epoc[ despre aceasta.
Scriitorii, ca =i oamenii de cultur[ ai vremii, nu se întâmpinau decât cu întreb[ri
despre noul poet. Satisfac\ia era de natur[ consolant[: murise marele poet,
dar ap[ruse un alt mare poet. Iar când, dup[ prima poezie, mai urmar[ în
aceea=i revist[ altele de o egal[ limpezime =i voio=ie, mul\umirea dintâi deveni
pozitiv[: eminescianismului, adic[ molimei decep\ioniste, vitalitatea neamului
îi opunea pl[cerea de a tr[i. Poetul a fost dar expus comentariilor pe latura
originalit[\ii de sim\ire sau a noului lirism. [...]
Este drept îns[ c[ faima poetului, din cauza abaterii interesului critic
de la natura talentului s[u, n-a avut s[ sufere nici în cea mai mic[ m[sur[.
Gre=eala de a fi fost privit în ceea ce nu putea s[ fie al unei structuri exclusiv
obiective =i formale, adic[ în caren\a „temelor“, când el aducea literaturii
noastre puterea de a n[scoci ritmuri, a fost un produs istoric =i tot istoria l-
a absorbit: Co=buc a r[mas totdeauna, ca faim[, poetul cunoscut =i
considerat, pe care îl =tim. La men\inerea gloriei lui, în chiar timpul când în
contra ei lupta direc\ia gre=it[ a criticii, lucra o alt[ eroare critic[: într-un
lung studiu, jum[tate critic, jum[tate social, Dobrogeanu-Gherea îl
prezentase ca „poetul \[r[nimii“. Formula era cu atât mai sugestiv[, cu cât
momentul istorico-politic manifesta un interes sus\inut pentru mi=c[rile
suflete=ti ale poporului. Intelectualitatea româneasc[ a vremii pornit[ spre
C~NTECE DE VITEJIE
361
romantismul social, din care a ie=it mai întâi \[r[nismul literar de la
„S[m[n[torul“ =i apoi \[r[nismul politico-literar de la „Via\a româneasc[“,
a prins aceast[ formul[ =i cu ea a sus\inut pân[ azi, neatins[ de eroarea
critic[ a lui Lazu, gloria poetului. Azi, îns[ Co=buc nu mai are nevoie de
sprijinul l[turalnic al faimei de poet al \[r[nimii; el poate fi v[zut cu limpezime
în adev[rata sa înzestrare, în „mesajul“ s[u tehnic — ca s[ întrebuin\[m
cuvântul timpului nostru. [...]
Vladimir STREINU, George Co=buc, în vol. Clasicii no=tri, Colec\ia „Lyceum“,
Editura tineretului, Bucure=ti, 1969, p. 211, 217-219, 221, 223, 224, 227.

[...] Co=buc public[ multe lucruri înainte de a se limpezi, toate cu

inspira\ie rural[: Bl[stam de mam[, legend[ popular[ din jurul N[s[udului, Pe
p[mântul turcului, Fata codrului din cetini, Fulger, compuneri greoaie, lungi.
Surprinde în mod pl[cut un mic poem burlesc, Dric de telegu\[, tablou viu al
satului greco-catolic cu \[ranii =i „inteligen\a“ lui. Avacom Rug al lui Pahu\[
e mânios c[ nevast[-sa nu vrea s[-i zic[ bravo pentru dricul de telegu\[
cioplit de el [...].
Avacom î=i bate femeia, care se duce s[ se plâng[ popei Spic. Acesta
face so\ilor o scurt[ probozire [...].
R[spunsul preotesei e a=a de agresiv, încât popa, care precede pe
P[m[tuf din Ion al lui Rebreanu, uitând de Avacom, o ia la b[taie. Atunci
intervine un alt teolog [...].
De la casa popei vrajba se întinde în tot satul. Prin urmare, „dricul de
telegu\[“ are rolul unei „secchia rapita“, =i poetul arat[ de pe acum înclin[ri
homerice. Chiar =i mai târziu =i în sens sever epic, Co=buc se gândea la un
mare epos na\ional care s[ sistematizeze mitologia româneasc[ în chipul
Iliadei =i Eneidei. Asta explic[ marea lui predilec\ie pentru epopeile celebre,
pentru Eneida, Divina Comedie, Sacontala (epopee =i ea în fond dramatizat[),
pe care le-a tradus [...].
Cu toate acestea, Co=buc nu e un clasic în toat[ accep\ia cuvântului.
Nutrit cu literatur[ german[, cu legende =i cu balade gotice, chiar în materie
el vine cu multe romantisme pe care le acord[ la tradi\ia lui Bolintineanu =i
Alecsandri. Dar mai ales în spirit, el se potrivea micului romantism al lui
Delavrancea =i Br[tescu-Voine=ti, de=i cu note absolut personale. Speriat
de ora=, el se simte r[t[cit aici =i caut[ s[ evadeze. Acela=i fenomen se
petrecuse cu Slavici, care totu=i, m[rginindu-se la lumea lui \[r[neasc[, o
privea cu ochii reci ai observatorului. Îns[ a=a cum Delavrancea euforiza
mahalaua, Co=buc idilizeaz[ satul. Romantismul lui e un fel de naivitate
 GEORGE CO+BUC
362
schillerian[, ob\inut[ pe cale artificial[, dup[ pierderea inocen\ei, din nos-
talgia vârstei de aur. Dar, bineîn\eles, Co=buc e un \[ran adev[rat =i poezia
lui nu devine arcaderie, nici teocritism gessnerian. Ea e o separare numai în
idilicul real. [...] Co=buc avea de fapt sim\ul sublimului cosmic, dar, fiind
lipsit de putin\a reprezent[rii lui de sus, se mul\umea a-l sugera în orariul
terestru. Dar uneori i se întâmpla s[-i surprind[ m[re\ia direct [...].
La Pa=ti, În miezul verii, Iarna pe uli\[, cele mai bune poezii de acest fel, în
afar[ de Noapte de var[, continu[ a fi monografii ale unor momente din via\a
satului, cu vii desf[=ur[ri de grupuri umane. În duda simplit[\ii mijloacelor =i
a totalei obiectivit[\i, originalitatea lor e v[dit[; =i fiindc[ nu se poate dovedi,
inefabil[. Avem înainte ni=te tablouri care povestesc momentele eterne ale
satului =i care izolate în cadrul lor perfect stârnesc acea emo\ie de ordin
contemplativ pe care ne-o d[ vechea pictur[ narativ[ [...].
Specificitatea lui Co=buc se afl[ în poeziile cu subiecte \[r[ne=ti,
aproape toate erotice, precum s-a observat. [...]
Celebrele balade Nunta Zamfirei =i Moartea lui Fulger sunt numai super-
ficial epice. Ele corespund, cu o tehnic[ nou[, poemelor C[lin =i Strigoii ale
lui Eminescu, sunt adic[ reprezent[ri ale nun\ii =i înmormânt[rii, a dou[
ceremonii capitale din societatea uman[. Co=buc are „filozofia“ lui, exprimat[
=i într-o poveste vesel[, =i care este absen\a oric[rei filozofii dialectice,
supunerea împreun[ cu poporul la datinile ce simbolizeaz[ impenetrabilitatea
misterului. Este o gândire s[n[toas[ în orice caz, pe care poetul are tactul a
n-o desf[=ura discursiv, ci de a o înscena în ritualul celor dou[ evenimente.
=i într-o balad[, =i într-alta, atmosfera este fabuloas[, ca =i la Eminescu, ca
spre a sugera universalitatea fenomenelor, dar \inuta grupurilor, vorbirea
lor e \[r[neasc[. În leg[narea mul\imilor, în trecerea mecanic[ de la o atitudine
la alta, de la dezn[dejdea cu bocete la plânsul înfundat =i plata resemnare, în
toat[ aceast[ demonstra\ie de ceasornic arhaic care merge, exterior =i inte-
rior, inexorabil, st[ vraja acestor poeme al c[ror sens ultim liric este:
inutilitatea reac\iunilor personale în fa\a rota\iei lumii. Strofele ingenioase,
frazele ap[sate =i senten\ioase slujesc de minune scopului [...]. [...]
El a izbutit, ca =i Eminescu dealtfel, s[ fac[ poezie înalt[ care s[ fie
sau m[car s[ par[ priceput[ poporului =i s[ educe astfel la marele lirism o
categorie de oameni str[ini în chip obi=nuit de literatur[.
George C{LINESCU, G. Co=buc, în vol. Istoria literaturii române de la
origini pân[ în prezent, edi\ia a II-a rev[zut[ =i ad[ugit[, Editura Minerva,
Bucure=ti, 1985, p. 585, 586, 588, 590.
C~NTECE DE VITEJIE
363
[...] Capitolul baladelor istorice co=buciene ni-l arat[ pe autorul lor
înscris mai mult pe direc\ia fructificat[ de Hasdeu decât pe cea a lui
Bolintineanu sau Alecsandri. Ca =i predecesorul s[u, poet ocazional, atras
îndeosebi de figura =i aventurile boierului moldovean Mo\oc, autorul baladei
Pa=a Hassan urm[re=te spectaculosul dramatic, anecdotica =i poanta final[.
Viziunea lirico-meditativ[, convertit[ în atmosfera aparte, pronun\at ro-
mantic[, a lui Bolintineanu lipse=te, dup[ cum lipse=te pulsul de epopee al
marilor desf[=ur[ri istorice, surprins de Alecsandri. =tef[ni\[-Vod[ sau
Voichi\a lui +tefan mizeaz[ pe un anume dramatism exterior; cea dintâi,
prin replica final[ a crudului domn care-=i pedepse=te boierii legându-i de
câte un cal n[r[va=. Ritmul nervos al baladei inten\ioneaz[ s[ transcrie grafic
galopul dezordonat =i spaima sfetnicilor [...].
Cea de-a doua balad[ urm[re=te, dar f[r[ prea mare putere de
aprofundare, tensiunea dramatic[ dintre princiarii so\i, Voichi\a =i +tefan.
Un motiv anecdotic destul de superficial are balada Cuscrii, dup[ cum în
preacunoscutele texte Cetatea Neam\ului =i Carl Robert elementul anecdotic
coboar[ în planul viziunii comice, al unor inten\ii parodice realizate =i prin
reproducerea în vers a limbajului vorbit. Ciclul de poezii închinat r[zboiului
de independen\[ =i eroilor lui r[mâne, cum spuneam, la o inten\ie mai mult
ilustrativ[. Încerc[rile de fructificare a unui filon liric sau meditativ sunt
s[race. Abia în pastelul Pe dealul Plevnei sau în evocarea De profundis se încearc[
sublimarea sentimentului în atmosfer[ [...].
În rest, domin[ epicul exterior, anecdoticul =i inten\ia de a exprima
patriotismul prin mijloacele retorismului (prezent =i în alte capitole ale poeziei
patriotice co=buciene: Decebal c[tre popor, Fragment epic, Dun[rea =i Oltul, In
opressores), ceea ce ne duce tot la genul dramatic. În preacunoscuta balad[
Trei, Doamne, =i to\i trei s-a ales situa\ia cea mai dramatic[, preg[tindu-se cu
grij[ finalul în stil de poant[ tragic[ înscris[ în replica senten\ioas[ a
b[trânului. Povestea c[prarului, În =an\uri, Coloana de atac, Doroban\ul, Cr[ciunul
în tab[r[, O scrisoare de la Muselim-Selo sau Rug[mintea din urm[, Pe drumul
Plevnei cuprind fiecare episoade caracteristice din lupt[ sau din via\a de
campanie, reliefând unele figuri eroice sau repovestind scene zguduitoare.
Modelul, dup[ cum s-a observat de atâtea ori, este în poezia cu aceea=i
tem[ a lui Alecsandri pe care Co=buc n-o poate egala totu=i în o anume
solemnitate interioar[ ori în tres[rirea fiorului emotiv. Poezia patriotic[ a
lui Co=buc dep[=e=te comunicarea discursiv[ sau narativ[ când î=i asociaz[
o anume viziune fabuloas[, când adic[ poetul nu mai e interesat de faptul,
evenimentul sau personajul ca atare, ci realizeaz[ o proiec\ie a lor într-un
 GEORGE CO+BUC
364
plan mai vast, fie fantastic, fie de epopee. În aceste cazuri inten\ia strict
ilustrativ[ e p[r[sit[. O prim[ mi=care de acest fel cunoa=te poezia Ex ossibus
ultor! Ea începe prin evocarea unei atmosfere de mit nedeterminat.
Deocamdat[ ne afl[m pe un oarecare t[râm de basm, pu\in precizat, ca în
unele prelucr[ri amintite anterior: „A fost un tân[r împ[rat — /De la mi=ei
a smuls averea/ =i-a smuls de la tirani puterea/ =i mul\i nebuni a spânzurat“.
Mi=carea epic[ e pu\in[, nesolicitând aten\ia poetului pentru actele ei succesive.
În schimb, e de-a dreptul impresionant motivul mormântului pierdut,
înconjurat de mister =i de p[mânt blestemat, peste care se arat[ uneori un
semn miraculos: „Dar noaptea-n zare uneori,/ Când e furtun[-n dep[rtare,
/La margini de-orizont r[sare /Un fulger alb, târziu spre zori“.
Finalul vine acum în crescendo, prin cunoscuta m[iestrie a poetului,
care aduce îns[ nu un element extern, cu culminarea tensiunii dramatice a
întregii poezii: „Iar într-o noapte va lovi! /=i spintecat[ de lumin[ /Fugi-va
noaptea cea hain[, /=i brazii-n fl[c[ri or vorbi; /=i-atunci cu fulgerul tovar[=,
/Ie=i-va mortul împ[rat /=i-n iadul lor, de-unde-am plecat, /S-or pr[bu=i
tiranii iar[=i“. Dar cea mai realizat[ poezie patriotic[ din opera lui Co=buc
r[mâne, dup[ noi, Moartea lui Gelu. Balada porne=te de la motivul, cunoscut
de pe acum, al mortului eroic ce se va ridica din mormânt în ceasul luptei
finale. Momentul istoric îndep[rtat pe care poetul =i l-a ales l-a ferit, indi-
rect, de procedeul unei simple ilustr[ri a unui anume fapt anecdotic precis.
Gelu e cunoscut doar prin rezisten\a sa eroic[ în fa\a cotropitorilor, prin
jertfa propriei vie\i închinate libert[\ii =i, mai mult decât un personaj istoric,
e un simbol. Un în\eles destul de vag, dar cu atât mai profitabil pentru
poezia care debuteaz[ într-un stil de lamento sugestiv exprimat printr-o
metric[ mai pu\in obi=nuit[, frânt[ dureros în finalul fiec[rei strofe: „R[zle\
din o=tirea b[tut[, /Fugind pe câmpia t[cut[, /C[zu de pe cal, de durere, /
Pe marginea apei. =i piere. /Din ran[ =i-ar smulge s[geata /=i n-are putere“.
„Testamentul“ lui Gelu, rostit în continuare în scrâ=netul durerii =i în
a=teptarea puhoiului de du=mani, pierde elementul discursiv în schimbul
unei viziuni eroice a viitorului, în versuri ce anticipeaz[ eleva\ia de ton a
poeziei profetice a lui Goga: „Jeleasc[-m[ apele Cernii! /S[-mi bubuie
criv[\ul iernii, /Ca-n taberi al cailor tropot; /Iar ve=nicul apelor =opot /S[-
mi par[ ca-n ceasul vecern’i, /O rug[ de clopot. //=i poate sosi-va o vreme,
/Când mun\ii vor fierbe, vor geme /Cu hohote mamele-n praguri /Când
bucium suna-va s[ cheme /Pe tineri sub steaguri“. Balada înainteaz[ apoi
prin scena luptei finale =i a mor\ii eroului, într-un decor halucinant, realizat
cu o binevenit[ economie de mijloace, o sobrietate comparabil[ doar cu
acea din Moartea Iui Fulger.
C~NTECE DE VITEJIE
365
Sectorul epic al poeziei co=buciene r[mâne deci, în cea mai mare parte
a lui, la o inten\ie ilustrativ[, aceea de a repovesti. Este foarte adev[rat îns[
c[ tehnica nar[rii în versuri atinge prin aceste balade performan\e de seam[
pentru epoca aceea, înscriindu-se ca moment de importan\[ în dezvoltarea
baladei române=ti sau, mai general, a filonului epic al poeziei noastre. În
aparen\[, aceste aspecte ale versului românesc par a fi fost neglijate în
continuare de o evolu\ie orientat[ în general spre lirismul pur =i spre
interiorizare. Nu trebuie s[ uit[m îns[ c[ nici cele mai accentuat lirice sau
meditative orient[ri ale poeziei din secolul al XX-lea nu au izgonit total o
anume mi=care epic[. Ea se poate întâlni la Adrian Maniu în forma motivului
de basm interpretat în glum[, sau a baladei fantastice cu accent pe atmosfer[,
la Ion Vinea prin câteva schi\e de epic pur, la Lucian Blaga prin ecouri
metafizice ale unor forme balade=ti, la Ion Barbu, în cunoscuta sa voca\ie
epic[, la Al. Philippide =i mai ales la Tudor Arghezi, în poezia c[ruia e
reconsiderat[ nu numai specia ca atare, dar =i aspectul ei cel mai degradat,
anecdoticul. Perfec\iunea tehnic[, puritatea de linie a acestor aspecte ale
epicului nostru poetic î=i au izvorul, totu=i, oricât ni s-ar p[rea de ciudat, în
numeroasele experien\e co=buciene. La poetul n[s[udean cople=e=te din
p[cate cantitatea masiv[ de prelucr[ri simple, preferin\a pentru mijloace
mai greu adaptabile versului. Co=buc numai întâmpl[tor inculc[ textului
s[u o anume emo\ie, prin proiectarea într-un epicism de atmosfer[ (Ex
ossibus ultor! sau Moartea lui Gelu) =i niciodat[ nu-i suprapune vreun substrat
mai adânc, filozofic. De cele mai multe ori îns[, el se mul\ume=te s[
povesteasc[, s[ redea, s[ însceneze, comunicându-ne prea pu\in peste
semnifica\ia motivului izvor. [...]
Poezia lui Co=buc ni se impune ast[zi [...] prin îndr[znea\a ei inten\ie
primordial[. Este drept c[ proiectul ini\ial nu a fost împlinit, c[ problemele
pe care acest gând le-a pus autorului l-au condus uneori pe calea facil[ a
versific[rii sau a ilustr[rii versificate, dar nu e mai pu\in adev[rat c[ stihuitorul
s-a g[sit nu de pu\ine ori pe calea cea bun[ a operei sale, pe filonul s[u
creator cel mai autentic. Iar momentele de fericit[ inspira\ie, de adânc[
intui\ie a specificului artei sale i-au dictat o poezie ce a cucerit publicul prin
comunicativitatea =i varietatea formelor ei, o poezie care a ajuns la expresie
original[ prin armonia deplin[ a formei clare cu con\inutul s[u de lirism
obiectivat. În acest proces de crea\ie, Co=buc s-a manifestat ca o adev[rat[
personalitate original[. El a fructificat experien\a baladei =i idilei de influen\[
folcloric[, v[zute ca structuri corespunz[toare lirismului obiectivat, pân[ la
limitele ei, fixând o viziune =i epuizând o surs[ creatoare. Din aceast[ cauz[,
mo=tenirea poeziei sale se transmite posteriorit[\ii nu ca un depozit de
 GEORGE CO+BUC
366
motive sau realiz[ri formale, nu ca posibilitatea unei influen\e directe, ci la
un mod mai general, cu valoarea unei experien\e creatoare, pe deplin
gr[itoare, atât prin p[r\ile ei de umbr[, cât =i prin cele de lumin[.
Mircea TOMU+, Prefa\[ în vol. George Co=buc, Fire de tort, Poezii, Colec\ia
„B.P.T“, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1966, p. XIV—XIX, XXXIII—XXXIV.

[...] Pastelurile lui Co=buc sunt, în totalitatea lor, o cuprinz[toare

monografie a p[mântului românesc, uneori locurile fiind numite de poet
pe numele lor reale (Pe Tâmpa, Prin Mehadia, Muntele Retezat — care
prelucreaz[ o legend[ —, Prahova, Pe Bistri\a, Pe B[r[gan); în multe din
pastelurile lui Co=buc se recunosc cu u=urin\[ locurile natale, prin unele
detalii ale peisajului =i ale oamenilor. Oricine, vizitând satul natal al poetului,
va recita instantaneu în gând versurile din poezia Mama. Pastelurile sunt
una din laturile cele mai valoroase ale liricii lui Co=buc. Dar pastelul pur
este mai rar la Co=buc; el se îmbin[, într-o perfect[ =i organic[ modalitate
de expresie artistic[, cu idila, cealalt[ mare =i valoroas[ parte a poeziei
co=buciene. În idil[, Co=buc este deschiz[tor de drum în poezia noastr[.
Co=buc a început s[ scrie idile înc[ de pe când era la Sibiu, redactor la
„Tribuna“. Idilele lui Co=buc constituie partea cea mai rezistent[, mai bogat[,
din întreaga sa liric[. Dragostea rural[, \[r[neasc[, este surprins[ de poet în
toate fazele ei; de la chinurile tulburi, pline de întreb[ri ale fetei aflate în
perioada nubilit[\ii =i cu totul lipsit[ de experien\a erotic[, ingenu[, dar
sim\ind puternic acea chemare a instinctului spre o lume nou[, pân[ la
tr[irea integral[, fizic[, a iubirii. Diferitele etape, faze, cu conflictele posibile,
cu împliniri, chinurile geloziei, ale p[r[sirii f[r[ urm[ri grave, pân[ la drama
fetei r[mas[ singur[ =i cu perspectivele fructului iubirii, toate acestea sunt
re\inute de idila lui Co=buc într-o nota\ie artistic[ adecvat[. Co=buc nu
surprinde numai laturile fericite, senine, ale iubuirii rustice, ci =i cele grave,
ducând uneori spre sinucidere. Adev[rul vie\ii este respectat, dar nu
fotografiat, ci tratat cu mijloacele superioare ale artei. [...]
Co=buc a scris =i o poezie-sintez[, care adun[ launloc nu numai
direc\iile revolu\ionare, active ale liricii sale, ci =i baladele, idilele, pastelurile,
poezia de evocare istoric[, substratul folcloric, poezia pentru copii; este
vorba de Doina, cam din aceea=i vreme cu In oppressores, Noi vrem p[mânt!,
Lupta vie\ii, Pa=a Hassan, publicat[ în „Vatra“ la începutul anului 1895. În
Doina sunt concentrate, în esen\a lor, armoniile delicate sau b[rb[te=ti, istoria
întreag[ a poporului român, cu bucuriile =i durerile, cu biruin\ele =i speran\ele
sale, cu credin\ele =i idealurile sale, cu iubirea =i ura sa. Cântare a cânt[rilor
neamului românesc, cum a fost uneori calificat[, doina exprim[ artistic
C~NTECE DE VITEJIE
367
veacuri de lung[ =i grav[ fr[mântare a unui popor cu o structur[ sufleteasc[
din cele mai complexe, cu uluitor de bogate resurse artistice, trecut prin
grele încerc[ri de-a lungul zbuciumatei sale istorii. Doina are func\ia unui
tonifiant artistic în via\a poporului român, aceea a unui redresor de energii
încercate din greu [...]. [...]
Doina însemneaz[ îns[=i expresia permanen\ei fiin\ei neamului, graiul
str[mo=esc, sufletul capabil de fine sensibilit[\i =i tr[iri artistice. Ea este
cântecul sfânt care adun[ în el toate litaniile sufletului colectiv =i poporului
român. În ciuda finalului trist, Doina lui Co=buc are o func\ie mobilizatoare.
Tocmai ultima strof[ pare a fi o variant[ melodic[ a poeziei Graiul neamului,
cele dou[ poezii aducând împreun[ textul =i melodia, graiul str[bun =i
cântecele lui, într-o partitur[ unic[. Doina lui Co=buc este un manifest de
lupt[ na\ional[ =i social[. Melodia ei este variat[, cu treceri de la game minore,
sub semnul aceleia=i chei de pe portativ: statornicia =i încrederea în zorii unei
vie\i mai bune. Co=buc a reu=it s[ sublinieze esen\a sufletului colectiv al na\iunii,
tinere\ea acestui suflet, prospe\imea =i fine\ea, vigoarea =i b[rb[\ia, ging[=ia,
dar =i pornirea p[tima=[. Un fior cald, de rug[ciune, al c[rui Dumnezeu este
însu=i cântecul doinei, str[bate cu statornicie poezia de la un cap[t la altul.
Personificând doina în chipul unei copile, Co=buc a vrut s[ sugereze mai ales
tinere\ea ei, ml[dierea, înfior[rile =i tulbur[rile cântecului de dragoste, ale celui
de înstr[inare, ale celui de lupt[, ale celui de leag[n. Pentru c[ în Doina ne
întâmpin[ =i cântecul de leag[n, deci perspectiva continuit[\ii poporului,
germenul care cre=te =i duce mai departe un mesaj istoric [...].
[...] Dar Co=buc este neîntrecut în realizarea perfec\iunii versurilor,
în prozodie =i-n acusticitate; aici rezid[ contribu\ia cu totul proprie =i origi-
nal[ prin care Co=buc a revolu\ionat =i dezvoltat versifica\ia româneasc[,
preg[tind-o pentru acceptarea versului liber. [...]
Dar pentru a putea p[trunde în îns[=i lumea intern[ a marelui auditiv
care a fost Co=buc, trebuie în\eles sistemul s[u prozodic. Poezia lui Co=buc
etaleaz[ o foarte mare bog[\ie de ritmuri, de rime =i de organizare strofic[
a versurilor. Este neîntrecut din acest punct de vedere, este f[r[ egal.
Organizarea strofic[ este de o varietate =i bog[\ie impresionante. De la
distihul gazelurilor, la strofa de 16 versuri, se întâlnesc toate celelalte structuri
posibile. Co=buc a dezvoltat experien\a poeziei române=ti, dar a înv[\at
mult =i de la poe\ii str[ini, cu deosebire de la poe\ii germani.
[...] Mare poet clasic, Co=buc =i-a asigurat locul printre marii creatori:
Eminescu, Creang[, Caragiale, Slavici, prin con\inutul na\ional al operei
sale, prin cultivarea =i frecventarea clasicilor, prin puritatea expresiei =i
claritatea stilului, prin promovarea idealului de frumuse\e echilibrat[, în
 GEORGE CO+BUC
368
general prin înnoirea limbii poetice. Co=buc este — unanim recunoscut —
un mare clasic al versului românesc. Poet al naturii =i al omului de la \ar[, al
exuberan\ei juvenile, al iubirii, al revoltei =i luptei, al b[rb[\iei, Co=buc înscrie
una din cele mai pre\ioase experien\e ale literelor române=ti, într-un moment
de r[scruce, când, prin scrierile unei pletore de pseudoeminescieni, se crease
în poezia noastr[ o stare deprimant[, maladiv[, din care se p[rea c[ nu exist[
perspective de ie=ire spre un liman s[n[tos. În acest climat de mal de siecle, de
Wetschmerz r[sare nea=teptat de viguros =i nou George Co=buc, redresând
poezia româneasc[, aducând noi orizonturi, noi sensuri, noi valori artistice.
Gavril SCRIDON, George Co=buc, în vol. Istoria literaturii române, III, Epoca marilor
clasici, Editura Academiei Române, Bucure=ti, 1973, p. 787, 796, 808, 809, 811.

Prin r[sunetul na\ional al operei sale, Co=buc reprezint[ un moment

important în istoria literar[, tocmai în epoca în care, pe plan estetic,
simbolismul triumfa la noi asupra s[m[n[torismului. =i dac[ ast[zi, dup[
atâta scurgere de timp, când perspectiva d[ m[suri mai juste, un Macedonski
ne apare, atât în substan\a lirismului s[u, cât =i în descenden\a-i literar[
major[, mai important decât autorul Firelor de tort, cui se ocup[ de Co=buc
— poetul atât de popular de-a lungul genera\iilor — nu i se cere de fapt a
explica succesul s[u, ceea ce s-a f[cut îndeajuns, cât a verifica actualitatea
lui. C[ci dincolo de prezen\a sa, întotdeauna fericit[, în manualele didactice
=i la serb[rile =colare, unde folosul moral =i social al versurilor lui — în
limite estetice convenabile — e incontestabil, trebuie s[ recunoa=tem c[
interesul strict poetic pentru lirismul co=bucian a sc[zut îndeajuns de mult.
În vremea în care s-a n[scut =i a înflorit poezia lui Arghezi =i Bacovia, a lui
Blaga =i Barbu, a lui Vinea =i Philippide, un Lovinescu înl[tura cu des[vâr=ire
din actualitate versurile lui Co=buc; iar tinerii poe\i de azi nu manifest[
decât rareori afinitate cu bardul ardelean. Fire=te, curentele mor, multe glorii
apun =i, în obscuritatea trecutului lor propriu, altele prind s[ str[luceasc[,
aflându-=i târzia eficien\[.
To\i ne închin[m cu respect =i cu dragoste în fa\a sentimentelor înalte
ale poetului care =i-a cântat patria în frumuse\ile, aspira\iile ori suferin\ele ei
— =i cât va d[inui neamul nostru românesc, la fel vor face genera\iile ce
vin. Dar pentru a-l avea pe respectabilul Co=buc mai viu poetic între noi,
mai aproape de intimitatea gustului nostru literar evoluat, se pune întrebarea:
ce ne place acum în lirismul s[u? Nu altfel au c[utat s[ =i-l explice, mai
demult, tot sub zodie estetic evoluat[, un G. C[linescu sau un Vladimir
Streinu. Pe c[ile acestor eminen\i critici, putem, a=adar, reciti cu interes
savuroasele versuri anecdotice din nuvela în gen boccaccesc, ardelene=te
C~NTECE DE VITEJIE
369
prozodizat[, Pe p[mântul turcului sau feeria naturist[ Cr[iasa zânelor. Dup[
cum, urmând ast[zi pe Dumitru Micu, analist subtil al poemului Toamna, în
care descoper[ „atmosfera“ bacovian[ („Toamna târziu /În noapte cu lun[,
/Cum vâjâie codrul /=i geme, =i sun[!... /=i moare cu fruntea /Pe pieptul
naturii, /=i moare natura /De jalea p[durii, /În toamn[ târziu“), am putea
îndr[zni afirma\ia c[ în conformitate cu sensibilitatea noastr[ modern[, cel
mai profund lirism al poetului se releveaz[ în imaginile de-a dreptul trakliene
din Pe dealul Plevnei [...].
(Viziunea, mai sentimental[ ce-i drept, poate fi reg[sit[ în dou[ din
cele mai realiste schi\e ale lui Emil Gârleanu, prilejuite tot de campania în
Bulgaria.).
Nu f[r[ ecou în sim\[mântul nostru estetic, pe alt plan îns[, sunt apoi
Gazelurile lui Co=buc, de un clasicism formal =i afectiv remarcabil. Iar dulcea\a
limpid[ =i îngrijorat[ a strofelor lui Heine revine, la nivelul românesc, în
Cântecul fusului [...], în Fata morarului [...], în Pe Bistri\a, pur[ co=bucian[
Loreley, de rar[ =i proasp[t[ simplitate, în care demoniacului i se substituie
natura ca natur[.
+i cum ar exista baladescul lui Ion Barbu sau al lui Radu Stanca, f[r[
caden\ele atât de lirice, f[r[ muzica pe care o încearc[ versul românesc în
Nunta Zamfirei?
R[sare în sfâr=it, în miezul poeziei lui Co=buc, în vestitul =i nesec[tuitul
de comentarii pastel imnic, Vara, acea strof[ [...] pe care mai bine =i mai
exact o gu=ti =i o în\elegi dac[ ai trecut prin filtrul lirismului pastoral al lui
Macedonski, pentru a-\i reconstitui astfel, de aici pornind, poetul
senin[t[\ilor nu str[ine de nostalgii, al melodiilor lexice contagioase prin
gra\ia =i virtuozitatea lor, al viziunii de un sumbru umanism liric, al râsului
anacreontic: un dionisiac de plaiuri ideale, sub umbrele ce-a l[sat în popasul
s[u pe aceste meleaguri Sabasios.
Agreabile unele sau mai pu\in agreabile altele, baladele lui Co=buc
(asupra c[rora planeaz[ de multe decenii judecata, ce constituie o intui\ie
critic[ genial[, a lui Maiorescu), fie c[ sunt prelucr[ri, imita\ii ori producte
originale, apeleaz[ la teme de basm — legend[, feerie — cu tent[ autohton[
(Brâul Cosânzenei, Cr[iasa zânelor, Nunta Zamfirei, Moartea lui Fulger), teme
istorice (+tef[ni\[-Vod[, Golia tic[losul, Carol Robert, Pa=a Hassan), teme de
psihologie rural[ (Fata morarului, Ceas-r[u, Nu te-ai priceput, Rodovica, Spinul),
teme orientale (Zobail, Fatma, El-Zorab), medievale-antice etc. Acolo unde
Co=buc ne ofer[ versuri agreabile, temeiul lor estetic e în general muzica, o
muzicalitate specific[ acestui „bard“, transmisibil[ poeziei noastre celei mai
„moderne“. În Povestea cânt[rii, baladistul î=i proclam[ idealul naturistic al
 GEORGE CO+BUC
370
muzicii sale lirice: „Ascult cum î=i fream[t[ cântul /P[durea, pâr[ul =i vântul;
/E cerul al meu =i p[mântul, /=i cânt ca =i ele =i eu“. Starea sufleteasc[ a
personajelor balade=ti se manifest[ muzical: „Eu sunt tot un cântec de-
asear[ /=i-a=a mi-e de sil[ s[-l cânt, /=i tremur =i n-a= vrea s[-l cânt, /=i-l
tac, dar nevrând îl cânt iar[“. Dintre elementele naturii, fundamental sonor
apare vântul (poate nu numai din cauza ac\iunii sale acustice asupra altor
elemente, ci =i datorit[ încorpor[rii într-însul a vocabulelor „cuvânt“ =i
„cânt“) [...].
Ion NEGOI|ESCU, La George Co=buc, în vol. Alte însemn[ri critice,
Editura Cartea româneasc[, Bucure=ti, 1980, p. 5—8.

[...] În poezia original[, Co=buc inten\iona, la început, potrivit propriei

dezv[luiri din prefa\a la Fire de tort, s[ „lege“ astfel, între ele, „baladele“ =i
celelalte poeme luate din „pove=tile poporului“, încât acestea s[ capete
„unitate =i extensiune de epopee“. Dac[ epopeea nu s-a realizat, poeziile
cele mai izbutite se încadreaz[, totu=i, într-o viziune unitar[, alc[tuind o
monografie epico-liric[ a satului românesc. Ca într-un Georgicon, în cântecele
lui Co=buc g[sim natura româneasc[, muncile câmpene=ti, datinile ata=ate
marilor momente ale existen\ei, erotica \[r[neasc[, revolta muncitorului de
p[mânt, „fl[mând =i gol, f[r-ad[post“, experien\a tragic[ a r[zboiului,
momente din istoria \[rii.
Al doilea pastelist remarcabil, în ordine cronografic[, în cuprinsul liric
na\ional, Co=buc nu descrie, asemenea celui dintâi, Vasile Alecsandri, natura
pentru ea îns[=i. Obiectul evoc[rii sale e omul p[mântului, peisajul având
doar func\ia de a-i preciza acestuia cadrul de manifestare. Raportarea, în
consecin\[, la Virgiliu nu poate fi decât foarte nimerit[, dup[ cum posibil[
devine =i referirea la Lucr[ri =i zile de Hesiod. Fiec[ruia dintre anotimpuri
Co=buc i-a dedicat cel pu\in o poezie, specifice prin excelen\[ modului s[u
liric fiind acelea în care spectacolul lumii rurale relev[ cadrul existen\ial =i
unele dintre îndeletnicirile \[r[ne=ti tipice. Poeziile consacrate verii ne trans-
port[ pe câmp, cea inspirat[ de iarn[ înf[\i=eaz[ satul luat în st[pânire de
„copii cu multe s[nii“. C[ci acestea (Faptul zilei, Noapte de vara, Vara, În
miezul verii, Iarna pe uli\[) sunt cele mai reprezentative. În Faptul zilei asist[m
la trezirea naturii, diminea\a. Poemul e o cosmogonie în miniatur[. La
început, poemul e static. Toate dorm sub cerul clar ca lacrima: apa, vântul,
câmpia învelit[ de rou[. Din strofa a treia, priveli=tea începe s[ se anime.
Lupta dintre lumin[ =i întuneric se d[, un timp, invizibil, undeva dincolo de
zare, apoi deodat[ b[t[lia începe s[ se desf[=oare spectacular. Un resort
C~NTECE DE VITEJIE
371
nev[zut a pus în mi=care întreaga fire. Adu=i parc[ de incendiul solar, apar
„oamenii cu coasa pe um[r“, întâmpina\i de concertul p[s[resc. Întreg acest
fream[t e imnul pe care via\a îl înal\[ zi de zi soarelui, p[rintele ei — „al
lumii altar“. Vara fixeaz[ imaginea anotimpului în plin[ zi. Prin sensul ei,
poezia e un cântec de pream[rire a pamântului românesc =i a firii poporului
nostru, ceea ce explic[ entuziasmul cu care o comenteaz[ Ibr[ileanu,
înf[\i=ând-o, exagerat, drept principala capodoper[ co=bucian[. Priveli=tea
constituit[ în cele trei strofe e dominat[ de masivitatea Ceahl[ului, gigantul
„departe-n z[ri albastre dus“, „într-o s[lbatic[ splendoare“. Muntele
maiestuos =i robustul optimism ce iradiaz[ în toate mi=c[rile secer[torilor
proiecta\i în largul a=ternut la picioarele lui sunt în rela\ie. În final, bucuria
contempla\iei se preschimb[ în beatitudine a „îngrop[rii“ existen\ei
individuale în via\a etern[ a meleagurilor p[rinte=ti =i a umanit[\ii de pe
cuprinsul lor. Pastel excelent, Noapte de var[ cânt[ înserarea =i cufundarea
satului, împreun[ cu întreaga natur[, în întuneric =i somn. Se întocme=te un
amplu basorelief cu scene câmpene=ti: „care au poveri de munc[“, turme,
fl[c[i veseli în lunc[, pâlcuri dese de copii. Spectacolului plin de mi=care al
venirii din câmp i se al[tur[ acela al satului adormit. În t[cerea profund[ se
aud, ca venite din alt[ lume, vaietul p[durii de brad, cântul apelor. Sunetelor
de afar[ le r[spund unduiri suflete=ti. Înecând în apele-i negre lumea v[zut[,
întunericul ridic[ din str[funduri o alt[ lume, nu mai pu\in real[. O lume
facut[ din lini=ti, susur de vânt printre brazi, c[deri muzicale de valuri, tres[riri
=i a=tept[ri, suave temeri =i doruri timide. Realitatea acestui ceas e vraja.
Sub st[pânirea ei încep ritualuri tainice, decise de zei\a iubirii. În timp ce în
pastelurile estivale descrip\ia este contaminat[, de obicei, de o anume
„tendin\[“, aceea de apoteozare a muncii \[r[ne=ti, Iarna pe uli\[ se bizuie
exclusiv pe decor, concurând tablourile ivernale ale lui Alecsandri. Sunt
fixate scene cu totul comune: copii la s[niu=, un pitic urcând dealul cu
stra=nice porunci materne, câte unul din cei ce „prin z[pad[ fac m[t[nii“, o
hârjoan[ între zgomotoasa gloat[ =i o bab[ cu un cojoc „încins cu sfori de
tei“. Scriitorul îns[ izbute=te s[ dea via\a situa\iilor =i, astfel, s[ comunice o
stare de bun[ dispozi\ie, de bucurie ingenu[.
În lumea f[urit[ de Co=buc, întreaga existen\[ evolueaz[ urmând legi
tot atât de statornice ca acelea c[rora se supun, în rota\ia lor, anotimpurile.
Fiecare moment de seam[ e consemnat prin ceremonii p[strate din timpuri
imemoriale. Asemenea momente sunt, în primul rând, nunta =i
înmormântarea. Poetul le-a consacrat dou[ din „baladele“ ce urmau s[
formeze stâlpii de sus\inere ai proiectatei epopei. A=ezat[ într-un cadru de
basm, ceremonia din Nunta Zamfirei transfigureaz[ date ale ritualurilor nup\iale
 GEORGE CO+BUC
372
ardelene=ti. Câteva strofe de la început au caracter curat narativ =i, prin urmare,
prea pu\in liric. Relat[ri seci, pictate doar ici =i colo de câte un epitet mai
colorat. Într-un poem epic, asemenea introduceri sunt întru totul fire=ti. Poezia
începe s[ se umple de imagini memorabile odat[ cu sosirea „nunta=ilor din
nou[zeci de \[ri“. Ace=tia sunt, nu încape vorb[, împ[ra\i =i regi, de vreme ce
s-a convenit c[ ne g[sim la nunta lui S[geat[, asemenea c[ruia, cât e p[mântul
de lung =i de lat, „nici ast[zi domn pe lume nu-i“. Ca atare, ei vor fi îmbr[ca\i
în haine scumpe, încin=i în purpuri. Venirea lor seam[n[, totu=i, perfect cu
aceea a unor \[rani c[l[torind în c[ru\e ce, în asemenea scopuri, sunt trase de
cai apolinici: „La tot r[dvanul patru cai, /Ba patru sori“.
Toat[ aceast[ parte a baladei este o feerie. Apar fete „cu trupuri prinse-
n m[rg[rint“, cu rochii lungi \esute-n flori“, fl[c[i în haine albe sclipind ca
argintul. De o plasticitate particular[ e scena horei încinse, în timpul cununiei,
în fa\a bisericii, mecanismul jocului fiind magistral sugerat, vizual =i auditiv.
Tot ce urmeaz[ e str[lucit. Osp[\ homeric. Mese înconjurate de „oaspe\i
rari“: crai, cr[iese, „ghin[rari de neam str[in“, se întind pân[ în zare. Curg
râuri de vin. Propor\iile veseliei dep[=esc sfera terestr[. Dup[ un ritual intangibil
se oficiaz[ =i înmormântarea. În Moartea lui Fulger, poem inferior Nuntei Zamfirei,
particip[m la o reprezenta\ie funerar[, cu c[delni\[ri =i bocete tradi\ionale.
Rânduielile cre=tine=ti coexist[ cu obiceiuri p[gâne. Pe pieptul mortului s-a
pus un „colac de grâu de-un an“; în mâna dreapt[: o lumânare de cear[; un
ban, în stânga. Tirada sfetnicului „b[trân ca vremea“ e de un didacticism
manifest ce nu anihileaz[, totu=i, unda de poezie gnomic[, perceptibil[ în
modalitatea zvâcnitoare a sentin\elor, exprimând o concep\ie eroic[ a vie\ii.
Supus determin[rilor ce decid cursul existen\ei în genere, erosul
\[r[nesc interpretat în Balade =i idile =i Fire de tort are drept note definitorii
intensitatea =i prospe\imea. El este ar[tat în toate ipostazele, de la înmugurirea
insidioas[, la erup\ia irepresibil[. La oglind[, Dragoste învr[bit[, Cântecul fusului,
Fata morarului sunt, de departe, piese antologice. Dragoste învr[jbit[, de
exemplu, este, dac[ se poate spune, un poem-nuvel[. Episoade narative
alterneaz[ cu monologuri =i dialoguri interioare, transmise fie prin
transcrip\ie nemijlocit[, fie în stil indirect liber. Îns[ cu tehnica prozei epice
sunt ob\inute st[ri lirice. Se dezv[luie o pasiune exprimat[ pe cât de pustiitor,
pe atât de candid, efectele poetice rezultând din situa\ii cum nu se poate
mai str[ine în principiu lirismului, precum cusutul, mulsul, al[ptarea vi\elului.
Ne g[sim într-o Arcadie cu decor transilvan, într-un t[râm în care poezia
„naiv[“ (în sens schillerian), prezent[ în stare genuin[ pretutindeni, nu
a=teapt[ decât o voce care s-o „zic[“.
C~NTECE DE VITEJIE
373
Spre distinc\ie de-poeziile idilice (la cele men\ionate sunt de ad[ugat:
Numai una!, Sub\irica din vecini, Nu te-ai priceput, La pârâu etc.), Cântecul fusului,
=i Fata morarului sunt cântece ale erosului îndurerat. Acestea, de fapt, se
num[r[ printre cele mai vibrante, mai lirice dintre poeziile co=buciene.
Cântecul fusului r[spânde=te o melancolie ap[s[toare =i, totodat[, oarecum
suav[. În Fata morarului dezn[dejdea e strivitoare. Obsesia plopilor ce „vâjâie-
n vânt“ denun\[ o stare demen\ial[. Diferite în con\inut de celelalte erotice,
Cântecul fusului =i Fata morarului au cu acelea — =i cu întreaga crea\ie a lui
Co=buc — aceast[ particularitate comun[ c[ sunt o expresie a sufletului
robust. Exultant sau cu ochii în lacrimi, omul co=bucian î=i tr[ie=te
sentimentele cu o intensitate de care sunt capabile doar naturile puternice.
E ceva spartan în etica (\[r[neasc[) ce dirijeaz[ conduita umanit[\ii
co=buciene. Veselia, dragostea, suferin\a sunt ale unor „copii de bravi“,
mândri de descenden\a lor, o\eli\i ei în=i=i, dac[ nu în b[t[lii, ca p[rin\ii,
m[car în munca dur[ pe ogoare, în lupta cu felurite greut[\i, cunoscând
prin urmare pre\ul bucuriilor =i =tiind s[-=i reprime durerile, s[ nu se dea în
spectacol. Când e vorba de ap[rat o cauz[ comun[, oamenii ace=tia senini
=i viguro=i se prefac în „barbari“ =i vorbele lor =uier[ ca la suflarea vântului
chipurile de balauri ce serveau drept steaguri vechilor daci. Atitudinea c[reia
poetul îi confer[ calitate liric[ în poemele sale de revolt[ e a unor lupt[tori
care, înfrân\i momentan, nu se lamenteaz[ „ca nebunii care se tem“. Din
profetic =i amenin\[tor, cum este în excesiv de retorica Pentru libertate, cântecul
co=bucian devine, în mai densa In opressores, chemare direct[ la r[scoal[,
pentru ca în Noi vrem p[mânt! s[ realizeze cu o rar[ for\[ a expresiei fruste
antagonismul radical dintre mul\imile ap[sate =i „tagma jefuitorilor“, iar în
Doina s[ înf[\i=eze „copiii f[r[ noroc“ ai gliei „strân=i în codru, noaptea,
sub brazi, pe lâng[ foc“. Mult a scris Co=buc pe teme istorice, l[sând un
num[r de piese viabile, al[turi de altele, caduce. Dou[ dintre cele din prima
categorie pretind o subliniere specific[: Decebal c[tre popor, în care motivarea
atribuit[ lui Decebal a hot[rârii unei întregi etnii de a se da mor\ii, spre a nu
c[dea în robie, e superb[: „Din zei de-am fi scoborâtori, /C-o moarte tot
suntem datori /Totuna e dac-ai murit /Fl[c[u ori mo= îngârbovit; /Dar nu-
i totuna: leu s[ mori /Ori câine-nl[n\uit“ =i Un cântec barbar, diatrib[ \â=nit[
dintr-o implacabil[ ur[, aceea a dacilor subjuga\i în propria lor \ar[, putând
fi, implicit, =i a românilor ardeleni asupri\i. În versuri dogoresc fl[c[rile
infernului =i poemul se g[se=te, valoric, în vecin[tatea celei de a doua p[r\i
din Scrisoarea III =i a R[zvr[titului din 1907 de Tudor Arghezi.
Dumitru MICU, George Co=buc, în vol. Scurt[ istorie a literaturii române,
Editura Iriana, Bucure=ti, 1994, p. 315—318.