Curs VI farmacotoxicologie.

AMF III

Efecte imunosupresoare

Efectele imunosupresoare:
Imunosupresia sau imunodepresia reprezinta inhibitia reactiilor
excesive sau anormale ale sistemului imunitar si este indicata global in alergii,
cancere, boli autoimune (caracterizate de dereglari ale sistemului imunitar care
ataca insusi organismul) si in rejectiile de grefa.
 Efectele imunosupresoare apar in urma administrarii medicamentelor
imunosupresoare care se prescriu in principal in cursul unor grefe sau
cu intentia de a limita fenomenul de rejectie si in bolile antitumorale.
Imunosupresoarele – sunt medicamente care atenueaza sau suprima
reactiile imunitare ale organismului.
 Sunt efecte nedorite care micsoreaza raspunsul imunitar al
organismului si il expun la complicatii infectioase virale sau bacteriene,
iar pe termen lung la dezvoltarea actiunii maligne(indeosebi limfoame).
 O supraveghere foarte regulate a bolnavilor tratati cu imunosupresoare este
indispensabila.
 In caz de efecte nedorite se pot diminua dozele, se poate trata actiunea in cauza
sau daca nu este posibil. se poate schimba imunosupresorul.
 Pentru majoritatea medicamentelor anticanceroase cu exceptia bleomicinei sau
asparaginazei, principalul element limitativ in folosirea dozelor mari, este
actiunea supresiva asupra maduvei hematogene,cu leucopenie,,trombocitopenie,
mai putin anemie.
 Citotoxicele favorizeaza dezvoltarea infectiilor datorita leucopeniei si deprimarii
mecanismelor de aparare imune.
 Chimioterapicele anticanceroase deprima reactiile imune,actionind asupra
limfocitelor care prolifereaza ca raspuns la stimulul antigenic. Actiunea se
exercita asupra clonei imune. pe care antigenul o stimuleaza electiv, deci are un
numar initial mic de celule precursoare, ceea ce face posibila distrugerea
multora dintre acestea.

1
 Curs VI farmacotoxicologie. AMF III

 Proliferarea limfocitara este sincronizata, deoarece sistemul antigenic

declanseaza brusc un val de diviziune mitotica (spre deosebire de proliferarea
celulelor canceroase, care este intimplatoare si nesincronizata) .
 Caracterul sincron al diviziunii favorizeaza afectarea toxica a unui mare numar
de celule, aflate in aceeasi faza a ciclului.
 Sensibilitatea mare a proliferarii imune la citotoxice face posibila folosirea
acestora in scop imunodepresiv, in doze mai mici decit cele necesare in boala
canceroasa, cu un risc toxic rsdus fata de organism.
 Ciclofosfamida si azatioprina sunt agentii citotoxici cei mai folositi in scop
imunodepresiv.
 Ele sunt utile in principal pentru mentinerea hemogrefelor renale sau a altor
tesuturi transplantate, ca si in unele boli autoimune: purpura trombocitopenica,
anemia hemolitica, glomerulonefrita,sindrom hemoragic prin anticorpi antifactor
XIII, lupus sistemic etc.

Reactii adverse la intreruperea administrarii medicamentelor

 La intreruperea brusca a tratamentului de lunga durata pot aparea reactii
adverse grave
Exemplu:
 La administrarea de lunga durata si intreruperea brusca a medicamentelor
antiulceroase cum sunt cimetidina, ranitidina, famotidina rezulta agravarea
ulcerului gastro-duodenal.
 Intreruperea brusca a tratamentului cu Zolpidem sau Hypnogen duce la
aparitia sindromului de abstinenta sau intreruperea brusca
 Administrarea de morfinomimetice duce la sindromul de abstinenta
 La intreruperea administrarii beta blocantelor rezulta decesul pacientului

Obs.: Se recomanda reducerea treptata a dozelor medicamentelor in

cauza.

2
Curs VI farmacotoxicologie. AMF III

Efectele asupra fenomenului de reproducere si asupra fatului:

 sunt tipuri particulare de reactii adverse toxice
 Medicamentele administrate la femeia insarcinata pot actiona toxic
asupra embrionului,fatului sau nou-nascutului.
 Unele au proprietati dismorfogene adica sunt capabile in anumite
conditii sa provoace defecte morfologice congenitale.
 Termenul de teratogen se refera la capacitatea de producere a unor
malformatii anatomice majore.
 Alte medicamente exercita asupra fatului actiuni toxice asemanatoare
celor produse la adult care dauneaza vietii intrauterine sau se
manifesta ca reactii adverse la nou nascut.
 Efectul dismorfogen respectiv teratogen caracterizeaza anumite
medicamente dar nu au putut fi stabilite relatii intre structura chimica si
acest tip de toxicitate. Este conditionat de doza,de stadiul de
dezvoltare al embrionului, de particularitatile genetice ale acestuia, de
starea fiziologica sau patologica a mamei.
 Teratogenitatea apare cand medicamentul realizeaza concentratii mari
in tesuturile tinta respectiv in embrion. Aceasta e in primul rand in
functie de doza administrata la mama-dozele mari si administrarea
repetata sunt mai periculoase.

Alt factor important pentru dismorfogeneza e faza in care se gaseste procesul

de reproducere.
 actiunea asupra gametilor duce la mutatii cu o posibila afectare a
fenotipului, cu diminuarea fertilitatii sau sterilitatea.
 cand oul incepe sa se segmenteze-dozele toxice omoara blastocitul.
Efectele teratogene propriu-zise apar in perioada embrionara caracterizata
prin morfogeneza rapida dependenta de mecanisme,inductoare complicate care
comanda si controleaza formarea celor mai multe organe.
La om aceasta perioada se desfasoara in primele 2 luni de sarcina. Fatul e
mai putin sensibil decat embrionul.In timpul lunii a 3a si mai tarziu pot fi generate

3
Curs VI farmacotoxicologie. AMF III

anomalii in diferentierea tractului genital; se pot dezvolta diferite tipuri de

encefalopatie.

Riscuri toxice certe au fost stabilite pentru:

 citotoxicele
 benzodiazepinice (diazepam
 antiepileptice
 Amphetamine
 Litiu
 antidiabeticele orale
 glucocorticoizii
 antibioticele aminoglicozidice-efecte toxice de tipul celor intalnite la
adult.

Masuri profilactice
 -evitarea, in masura posibilului a medicamentelor in timpul sarcinii
mai ales in primul trimestru;
 -daca se impune folosirea medicamentelor, dozele administrate sa
fie cele mai mici;
 incompatibilitatea intre sarcina si anumite medicamente cu
risc,indispensabile in anumite situatii obliga la intreruperea sarcinii
sau prevenirea acesteia.