La tema: Cheltuielile publice

3. Sistemul de indicatori utilizaţi în analiza cheltuielilor publice

În cadrul analizei cheltuielilor publice se poate utiliza următorul sistem de indicatori, care
pot fi divizaţi după:
- nivelul;
- structura;
- dinamica cheltuielilor publice.
Indicatorii care exprimă nivelul cheltuielilor publice sunt:
- volumul anual al cheltuielilor publice;
- ponderea cheltuielilor publice în PIB;
- cheltuielilor publice medii pe un locuitor.
1) Volumul anual al cheltuielilor publice reprezintă mărimea lor valorică exprimată în
unităţi monetare naţionale. Acest indicator poate fi nominal şi real.
2) Ponderea cheltuielilor publice în PIB se determină prin raportarea volumului anual al
cheltuielilor publice la PIB din anul respectiv şi se exprimă în %:

G
P  100%
G
Y
unde: PG – ponderea cheltuielilor publice în PIB;
G – volumul anual al cheltuielilor publice;
Y – PIB.
În medie, acest indicator atinge nivelul de 40%. Gestionarea a 2/5 din PIB în interesul
public satisface nevoile economice şi sociale ale populaţiei şi permite dezvoltarea ascendentă a
economiei.
3) Cheltuielile publice medii pe un locuitor se determină prin raportarea volumului anual al
cheltuielilor publice la numărul de locuitori:

G
G  ml
Nl
unde: Gml – volumul cheltuielilor publice medii pe un locuitor;
G – volumul anual al cheltuielilor publice;
Nl – numărul locuitorilor.
Deosebită importanţă în analiza cheltuielilor publice o are şi structura lor.
Din punct de vedere cantitativ structura cheltuielilor publice reprezintă greutatea specifică
(pondere) a fiecărei categorii de cheltuieli în totalul lor. Acest indice poate fi calculat prin
formula:
 1)
Gi
S  100%
Gi
Gt
unde: SGi – greutatea specifică a categoriei de cheltuieli în totalul
cheltuielilor publice;
Gi – cheltuieli publice de categoria i;
Gt – cheltuieli publice totale;
i – categoria de cheltuieli concrete.
Structura cheltuielilor publice pe diferite categorii se delimitează în cadrul criteriilor de
clasificare ale acestora, folosite în fiecare ţară sau în statisticele internaţionale.
Pentru aprecierea evoluţiei cheltuielilor publice în timp, de la o perioadă la alta, se apelează
la indicatorii de dinamică, care sunt:
a) creşterea nominală absolută;
b) creşterea nominală relativă.
a) Creşterea nominală absolută a cheltuielilor publice rezultă din compararea lor exprimată
în preţuri curente şi se determină prin relaţia:

D G G G
n n n
1/ 0 1 0

unde: DnG1/0 – creşterea nominală absolută a cheltuielilor publice în perioada analizată (1) faţă de
perioada de referinţă (0);
Gn1 şi Gn0 - cheltuieli publice nominale respectiv în perioada 1 şi 0.
Compararea cheltuielilor publice exprimate în preţuri curente nu reflectă obiectiv situaţia,
deoarece procesul economic poartă caracter ciclic şi lui îi sînt caracteristice oscilaţiile preţurilor,
fluctuaţiile cursului valutar, şi chiar fenomene negative cum ar fi criza, inflaţia etc., ce modifică
moneda ca unitate de măsură a valorii şi ca rezultat deformează tabelul economic.
Pentru corectarea influenţelor determinate de modificarea preţurilor, este necesară
exprimarea lor în preţuri constante pentru perioadele analizate.
b) Creşterea nominală relativă a cheltuielilor publice se determină prin relaţia:
n

IG n  G1n 100%
1/ 0
G 0

unde: IG n
1/ 0
- indicele creşteri nominale a cheltuielilor publice;

Gn1 - cheltuieli publice nominale în perioada 1;

Gn0 - cheltuieli publice nominale în perioada 0;
 Analiza indicatorului – creşterea nominală relativă a cheltuielilor publice permite reliefarea
mai pronunţată a creşterii nominale absolute a cheltuielilor publice.