Arad:

Arad (similar scris și în germană, maghiară și limba bulgarilor bănățeni; în sârbă Арад, cu alfabet
latin Arad) este municipiul de reședință al județului cu același nume, Crișana, România.
La recensământul din anul 2011 Aradul avea o populație de 159.074 locuitori, fiind al
doisprezecelea cel mai mare centru urban al României din punct de vedere demografic.
Municipiul Arad constituie pentru vestul României un punct important în ceea ce privește
industria, și este de asemenea un nod important în transporturile feroviare, rutiere, având și
aeroport. În privința religiei ortodoxe orașul Arad este reședința scaunului Arhiepiscopal al
Aradului.

Parcul Natural Lunca Mureșului

Este o arie protejată constituită în România, în aval de municipiul Arad, până la granița
cu Ungaria, de-a lungul râului Mureș, clasificată ca parc natural la nivel național și ca peisaj
terestru protejat în taxonomia internațională a IUCN. Ea cuprinde incinta îndiguită a râului Mureș,
respectiv zona inundabilă dintre digurile situate de o parte și de alta a râului și între terasele
înalte ale aceluiași râu. Este o zonă cu inundații periodice, în care plantele și animalele din
împrejurimi sunt adaptate la acest regim.
Biserica Roșie din Arad

Biserica Roșie a fost construită în stil neogotic, cu turnul principal înalt de 46 metri, vitralii
executate de artistul Josef Polka din Budapesta, amvonul dăltuit de sculptorul György Orr
din Cașovia și pictura altarului realizată de pictorul J. Umlauf. Orga bisericii, de tip Wegensstein,
orgă electropneumatică, a fost lucrată la Timișoara și instalată în 1927. La inaugurare, biserica a
avut trei clopote în greutate de 1.590 kg. În timpul primului război mondial, din dispoziția
autorităților, au fost topite două din cele trei clopote pentru ca din bronzul lor să se facă proiectile.
A rămas doar clopotul fa, pentru chemarea credincioșilor. Clopotele au fost turnate în atelierul
turnătoriei Hönig din Arad, renumită pentru lucrările de turnare în bronz în zona aceasta.
Complexul Muzeal Arad

Complexul Muzeal Arad este o instituție publică de cultură subordonată Consiliului Județean
Arad. Muzeul din Arad a fost deschis în 1893 ca expoziție de relicve al revoluției pașoptiste,
etalată în holul de la etajul II al Teatrului de Stat. Două decenii mai târziu, muzeul a fost mutat în
noul construitul Palat Cultural (1913), alături de filarmonica și biblioteca orașului. Aici au fost
amenajate, alături de vechea expoziție de relicve, săli de expunere pentru colecția de arheologie
și istorie medievală precum și o galerie de artă europeană. În perioada interbelică, au fost
adaugate o expoziție de etnografie și două camere memoriale dedicate oamenilor politici
arădeni Vasile Goldiș și Ștefan Cicio-Pop (1934).
Vinga

Vinga (germană Theresiopolis) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul
Arad, Banat, România.
Prima atestare a localității Vinga datează din 1231. După ce a fost jefuită și distrusă de turci,
Vinga a fost repopulată la 1741[1] (după alte surse la 1737[2]) cu circa 125 de familii de bulgari din
Ciprovți (Чипровци, vestul Bulgariei), care au traversat Dunărea și s-au stabilit în diferite părți din
Câmpia Banatului. La 1 august 1744, Vinga a primit statutul de oraș, având un magistrat și
diverse privilegii din partea împărătesei Maria Tereza.
După primul război mondial, multe familii de bulgari din Vinga s-au mutat în Arad și Timișoara.
După cel de-al doilea război mondial, s-a produs un adevărat exod al bulgarilor spre orașe,
deoarece familiile bulgare dețineau proprietăți importante de pământ și ca atare au fost
expropriate de regimul comunist.
Odată cu reorganizarea teritorial-administrativă comunistă, localitatea și-a pierdut statutul de
oraș. 1 august a rămas ziua oficială a Vingăi.

 Parcul dendrologic din satul Mănăștur

Datorită zonei de câmpie, preponderent agricole, agroturismul este inexistent. Cele mai atractive
puncte pentru cei care trec pe raza comunei sunt Biserica Romano-Catolica "Sfânta Treime"
Vinga - monument istoric
Parcul dendrologic Mănăştur

Evenimente locale:

Zilele localităţii Vinga - 1 august a fiecărui an

Zilele localităţii Mailat în luna august a fiecarui an
Hramul bisericiilor

Timișoara

Timișoara (în latină Тimisvaraia; în maghiară Temesvár; în germană Temeschwar,

alternativ Temeschburg sau Temeswar; în sârbă Темишвар, cu alfabet latin Temišvar)
este municipiul de reședință al județului Timiș, Banat, România. Este străbătut de canalul Bega.
În anul 2011 Timișoara avea 319.279 de locuitori[1] și era al treilea oraș ca populație din
România. Este un centru industrial, comercial, medical și universitar important pentru vestul țării.
Numele localității provine de la cel al râului Timiș, combinat cu substantivul maghiar vár, „cetate”,
adică Cetatea Timișului.

Catedrala Mitropolitană din Timișoara

Catedrala Mitropolitană din Timișoara

Este cel mai mare edificiu religios din Timișoara, catedrală a Mitropoliei Banatului, cu hramul
„Trei Ierarhi”. A fost construită între 1936 și 1941 și este un simbol al orașului. Este în prezent
cea mai înaltă biserică din România (90,5 m), și cea mai înaltă biserică ortodoxă din lume din
afara Rusiei (Dacă luăm în considerare Rusia și Georgia, Catedrala din Timișoara este pe locul al
optulea în lume).[1]
Castelul Huniade din Timișoara

Este un monument istoric și cea mai veche clădire din Timișoara, construit între anii 1308–
1315de Carol Robert de Anjou și reconstruit după cutremurul din 1443 de către Ioan de
Hunedoara. Castelul medieval a fost distrus în timpul asediului Timișoarei din 1849 și refăcut în
forma actuală în 1856. Astăzi adăpostește Muzeul Banatului.
Lugoj
Lugoj (în maghiară Lugos, în germană Lugosch) este un municipiu în județul
Timiș, Banat, România, format din localitatea componentă Lugoj (reședința), și din
satele Măguri și Tapia. Unul dintre cele mai importante centre ale mișcării culturale din
Transilvania și Banat, Lugojul este cunoscut pentru rolul important pe care l-a jucat în dezvoltarea
învățământului, în mișcarea de eliberare socială și națională și consolidarea unității naționale a
românilor. Aici a avut loc în 1848 a doua Adunare națională a românilor din Banat. Astăzi este un
important centru cultural și renumit centru muzical. Este a doua unitate urbană ca mărime și
importanță din județul Timiș, după Municipiul Timișoara. Conform recensământului din 2011,
Lugojul are o populație de 40.361 locuitori (2011), iar la 1 Iulie 2016 - 47.445 locuitori [

Monumentul Eroilor Din Al Doilea Război

Mondial
Sau cunoscut ca si Monumentul „Alfa si Omega”, al celor 76 de eroi din cel de-al doilea razboi
mondial. Joi, 9 iunie, cu ocazia Zilei Eroilor, Primăria Municipiului Lugoj şi Batalionul 183
Artilerie „Gen. Ion Dragalina” în colaborare cu Asociaţia Naţională Cultul Eroilor – Lugoj, vor
organiza o serie de manifestări, de omagiere a militarilor care și-au dat viața în cel de-al
Doilea Război Mondial.

Muzeul de Istorie, Etnografie si Arta Plastica

din Lugoj

Muzeul de Istorie, Etnografie si Arta Plastica este amplasat pe strada Nicolae Balcescu nr. 2 din Lugoj si este
unul dintre cele mai valoroase obiective turistice culturale ale orasului.

Colectia muzeala prezinta elemente reprezentative pentru zona Banatului, segmentate pe domenii precum:
arheologie, etnografie, arta plastica si istorie.

Exponatele din sectiunea de arheologie a muzeului au fost descoperite in urma sapaturilor din zonele: Timisoara,
Romanesti, Cosava, Visag, Slabacel, Sacosul Mare, Susani si Jabar. Acestea stau ca marturie pentru trecutul
istoric al banatenilor, aducand la lumina si reconstituind crampeie de existenta veche.

Colectia etnografica cuprinde piese de port popular, unelte casnice si mestesugaresti, reprezentative pentru zona
Banatului.
Colectia de arta plastica a adunat lucrari de pictura din Scoala austriaca, opere de arta contemporana si sculptura
moderna.
Făget
Făget (în maghiară Facsád, în germană Fatschet) este un oraș în județul Timiș, Banat, România,
format din localitatea componentă Făget (reședința), și din satele Bătești, Begheiu
Mic, Bichigi, Brănești, Bunea Mare, Bunea Mică, Colonia
Mică, Jupânești, Povârgina și Temerești. Are o populație de 6.761 locuitori (2011). n.

Cetatea medievală de la Făget

Cetatea medievală de la Făget este un sit arheologic aflat pe teritoriul

orașului Făget.[1] În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 156810.01.01.
Ruinele cetății geto-dacice ”La Cetățea” sunt situate în satul Făget, la limita dintre comunele Drajna și
Homorâciu, pe vârful numit „Cetățeaua”. Suprafața sitului este de aproximaiv 4000 m2 și se află la o
altitudine de 704 m, iar coordonatele GPS sunt: lat. N45.27067, long. E26.03697.
Cazinoul „Cassina” din Făget

Cazinoul „Cassina” din Făget este un monument istoric aflat pe teritoriul orașului Făget.

Ilia
Ilia (în maghiară Marosillye, în germană Elienmarkt, în trad. "Târgul de Ilie") este satul de
reședință al comunei cu același nume din județul Hunedoara, Transilvania, România. Localitatea
este situată în Valea Mureșului.
După formele de relief Ilia și Bretea Mureșană au vatra satului în luncă
iar Brâznic, Săcămaș, Bacea, Cuieș și Sârbiau vatra satului la contactul dintre luncă și dealurile
de la poalele munților Poiana Ruscăi și Metaliferi. Satul Valea Lungă este așezat pe cursul Văii
Batrâne, iar Dumbrăvița este așezată la poalele Munților Poiana Ruscăi.
Castelul Rappaport(Cetatea de la Ilia)

Este menționată pentru prima dată începând cu mijlocul secolului al XV-lea. Începând cu
anul 1552, ca urmare a ocupării cetății Lipovei de turci, cetatea de la Ilia a fost
transformată într-o cetate de graniță.

Ca să corespundă noii sale funcții, cetatea a fost fortificată cu un inel de apărare

bastionar, iar după stingerea pe linie bărbătească a familiei proprietare, domeniul i-a
revenit din voia principelui Ștefan Báthory (1571–1586) lui Farkas Bethlen de Iktár
(1530–1590). El a fost cel care prin construirea Bastionului Roșu în 1582 a înființat noua
incintă. Acest bastion mai puțin expus și mult mai redus ca dimensiuni, a fost destinat, de
la bun început, locuirii și decorat nu numai cu ancadramente sculptate din piatră, dar și
cu o pictură decorativă exterioară. Din inventarele domeniului, întocmite în perioada
1640 și 1713, reiese că inelul bastionar de fortificație realizat între 1552 și 1582,
îmbunătățit și în secolul următor cuprindea un turn de locuință de origine medievală și un
conac construit după anul 1629. Primul dintre acestea, Turnul, constituia locuința
proprietarilor: într-una dintre încăperile sale a văzut lumina zilei în 1580 Gabriel, fiul lui
Farkas Bethlen, viitorul principe al Transilvaniei (1613–1629).
Deva
Deva este municipiul de reședință al județului Hunedoara, Transilvania, România, format din
localitățile componente Deva (reședința) și Sântuhalm, și din satele Archia, Bârcea
Mică și Cristur.

Cetatea Deva

Monument istoric și de arhitectură laică, Cetatea medievală a Devei (maghiară: Déva

vára, germană: Diemricher Burg) a fost construită la mijlocul secolului al XIII-lea pe Dealul Cetății,
un con vulcanic cu altitudinea de 378 m.[1]
Prin poziția sa strategică deosebită, cetatea a păzit din înălțimea ce domina orașul Deva, secole
de-a rândul, ieșirea și intrarea în Transilvania pe valea Mureșului. S-au descoperit aici urme de
locuire din neolitic și din epoca bronzului[2] iar prezența unor blocuri de piatră cioplită, cu
caracteristicile tăieturi în formă de coadă de rândunică, îi face pe arheologi să intuiască
rămășițele unei fortificații dacice.
Magna Curia

Castelul Magna Curia.

Magna Curia (latină Curtea Mare) sau Castelul Bethlen se situează în municipiul Deva, la
poalele dealului cetații, înspre sud-est, lângă parcul orașului. Este cea mai veche clădire
monument istoric ce se păstrează în Deva. În anul 1582 căpitanul garnizoanei cetății din
Deva, Francisc Geszty, construiește pe locația actualului monument o casă.[1][2] Această casă va
fi folosită ca reședință apoi de către Sigismund Báthory, generalul Basta, Ștefan Bocskay, Gabriel
Báthory și Gabriel Bethlen.
Șoimuș, Hunedoara
Șoimuș (în maghiară Marossolymos, colocvial Solymos, în germană Falkendorf, în trad. "Satul
cu șoimi") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul
Hunedoara, Transilvania, România.

Biserica de lemn din Șoimuș

Biserica de lemn din Șoimuș, comuna Șoimuș, județul Hunedoara a fost ridicată în 1705. Are
hramul „Sfântul Nicolae” (6 decembrie) și figurează pe noua listă a monumentelor istorice.
Biserica de lemn din Șoimuș cu hramul "Sf. Nicolae" a fost ridicată în anul 1705, fapt dovedit de
inscripția dăltuită în pragul de sus al ușii spre naos. Lăcașul de cult este construit din bârne de
stejar; are un plan dreptunghiular, cu absida în prelungire, poligonală, cu trei laturi. În secolul al
XIX-lea edificiul a fost extins spre vest, prin adăugarea unui pronaos, peste care s-a ridicat o
clopotniță scundă, cu foișor simplu și fleșă piramidală. Se remarcă și ancadramentul intrării, de
pe latura sudică, bogat ornamentat, cu un chenar din cruci piezișe și trei chenare cu motivul dinte
de lup precum și cu rozete. Merită menționat și iconostasul care este alcătuit din icoane realizate
pe sticlă în anul 1830.
Brad (oraș)
Brad este un municipiu în județul Hunedoara, Transilvania, România, format din localitatea
componentă Brad (reședința), și din satele Mesteacăn, Potingani, Ruda-Brad, Țărățel și Valea
Bradului. În anul 2011 avea o populație de 13.909 locuitori. Mineritul în zona Brad este atestat
documentar din anul 21 î. e. n. Aurul extras din minele de aici a ajuns în piramidele egiptene,
la Roma, în Imperiul Austro-Ungar, dar și în Uniunea Sovietică. [necesită citare]Ultimul gram de aur a
fost scos în anul 2006. Oprirea acestora s-a mai întâmplat în toți acești mii de ani doar o singură
dată și doar pentru 3 luni, în perioada Revoluției de la 1848.

Muzeul Aurului din Brad

Colecția mineralogică din Brad (str. Independenței 3), cunoscută sub denumirea de Muzeul
Aurului, este unică în Europa. Muzeul Aurului din Brad a luat ființă în 1896 când un geolog
neamț a strâns câteva piese găsite în minele din zonă. În cursul anilor la Muzeul aurului de la
Brad s-a adunat cea mai mare colecție de piese din aur nativ din Europa. Remarcabile sunt
exponatele cu aur nativ, originare din Munții Metaliferi. Printre formele cele mai spectaculoase
sunt steagul dacilor, șopârlele din aur și un cristal pentagonal, unic în lume. Colecția are peste
1.300 de exponate din aur găsite în minele din țară și din toată lumea. Niciunul din exponate nu a
fost prelucrat de vreun meșter aurar sau bijutier, acesta fiind unul dintre elementele speciale care
definesc unicitatea Muzeului. Acesta a fost renovat timp de 5 ani și redeschis publicului în
decembrie 2012.
Țebea, Hunedoara
Țebea este un sat în comuna Baia de Criș din județul Hunedoara, Transilvania, România. Este
totodată capitala regiunii istorice Țara Zarandului.
Localitatea a fost întemeiată în secolul XIV. Aici, în locul numit „Panteonul Moților”, se
găsește Gorunul lui Horea. Este un stejar vechi de circa 400 de ani, cu circumferința de 9 m.
Pentru a fi protejat de distrugerea prin uscare și putrefacție, în anul 1924 a fost legat cu cercuri
de oțel și cimentat în interior. Pentru a permite dezvoltarea coroanei, a fost retezat la înălțimea de
9 m, de unde s-a dezvoltat o creangă laterală. Sub acest copac Horea i-a chemat la luptă pe
moții iobagi. Lângă acest gorun (aflat în cimitirul satului) este îngropat Avram Iancu. În prezent
(2008) creanga laterală a gorunului nu mai există, ci doar trunchiul cimentat, lipsit de viață.

Mormântul lui Avram Iancu

Mormântul lui Avram Iancu este un monument istoric aflat pe teritoriul satului Țebea;
comuna Baia de Criș.[1]Acesta se află în Panteonul Moților, în imediata apropiere a gorunului lui
Horea.[2] La 1 noiembrie 1931 din inițiativa și cu contribuția istoricilor Gheorghe I.
Brătianu și Constantin C. Giurescu pe mormântul lui Avram Iancu a fost așezată o lespede de
marmură gri sculptată de Gheorghe M. Cantacuzino. Lespedea poartă inscripția: „Craiului
Munților. Națiunea Română întregită în hotarele ei firești și unită în spiritul libertății.
MDCCCXLVIII–MCMXVIII”, concepută de Nicolae Iorga.[2][11]
După al Doilea Război Mondial gardul de împrejmuire al zonei de 8,4 × 5,4 m din jurul
mormântului a fost refăcut din beton și decorat cu lanțuri metalice.[2]
Monumentul a fost permanent întreținut, ultima renovare având loc în 2004.
Comuna Vârfurile, Arad
Vârfurile (în maghiară: Halmágycsúcs) este o comună în județul Arad, Crișana, România,
formată din satele Avram Iancu, Groși, Lazuri, Măgulicea, Mermești, Poiana, Vârfurile (reședința)
și Vidra.
Munții Zarandului (în maghiară Zaránd-hegység, "Munții Pelerinului") sunt o grupă montană
a Munților Apuseni aparținând de lanțul muntos al Carpaților Occidentali. Cel mai înalt vârf al
Munților Zarandului este Vârful Drocea, cu 836 de m.

Buteni, Arad
Buteni este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Arad, Crișana, România.
Localitatea Buteni se află situată în Depresiunea Zarandului , pe malul Crisului Alb , la
poalele Dealurilor Cuiedului, la o distanță de 72 km față de municipiul Arad.
Prima atestare documentară datează din anul 1387.
In scrierile medievale apare mentionat cu numele Butyn, Butean. Numele provine probabil de la
vechea ocupatie a locuitorilor de a confectiona butoaie, numite si buti, bute .
In intervalul dintre secolul al noualea , respectiv al unsprezecelea , Buteniul a facut parte din
Voivodatele lui Menumorut si apoi al lui Ahtum . In perioada stapanirii maghiare din Transilvania ,
intre secolul al unsprezecelea si al saisprezecelea, localitatea a apartinut Comitatului Arad, iar in
timpul stapanirii otomane, probabil facea parte din Pasalacul Ineului.
Pentru viitor, turismul poate deveni o ramura economică preponderentă, ocupațiile și
meșteșugurile tradiționale, portul și produsele artizanale alături de dezvoltarea agroturismului pot
face din Buteni un areal de convergență turistică.

Moneasa, Arad
Moneasa (în maghiară: Menyháza) este satul de reședință al comunei cu același
nume din județul Arad, Crișana, România. Localitatea Moneasa se află situată la poalele Munților
Codru-Moma, la o altitudine de 280 m[2], la o distanță de 102 km. față de municipiul Arad și 20 de
km. față de orașul Sebiș și este străbătută de cursul superior al râului Moneasa. Urmele locuirii
pe aceste meleaguri datează din paleolitic și neolitic și au fost descoperite în complexul de
peșteri "Hoanca" și "Izoi". Prima atestare documentară a localității Moneasa datează din anul
1597.
Atracții turistice[modificare | modificare sursă]

Grota urşilor

 Pârtia de schi cu o lungime de 250 m.

 Ștrandul Moneasa.
 Instalații pentru băi calde în cadă cu ape minerale, pentru electroterapie, hidroterapie și
kinetoterapie, bazine în aer liber pentru băi reci cu ape minerale.
 Cetatea Dezna, Hanul Deznei
 Tezaurul dacic de argint de la Gura Văii
 Platoul carstic Tinoasa
 Peștera Liliecilor
 Peștera Albă
 Grota de la băi
 Cariera de marmură neagră și roșie
 Cascada Boroaia
 Rezervația de nuferi
 Rezervația de laur - 10 km de Gurahonț
 Casa pictorului și sculptorului Gheorghe Groza (nr.180)
 Galeria de sculptură în piatră
 Festivalurile de folclor și de artă tradițională românească

Ineu
Ineu este un oraș în județul Arad, Crișana, România, format din localitatea componentă Ineu
(reședința), și din satul Mocrea. Situat la o distanță de 57 km față de municipiul Arad, orașul Ineu
ocupă o suprafață de 116,6 km2 la contactul Depresiunii Crișului Alb cu Câmpia Crișurilor. Ineul
este principala poarta de intrare în Țara Zarandului. Orașul are în componență și localitatea
rurală Mocrea. În perioada 2008 - 2012, primarul orașului a fost Nicolae Mehelean.
Ineul este atestat documentar din anul 1214 sub denumirea de villa Ieneu.
Arheologii au scos la lumina vestigii aparținând neoliticului (topoare cu gaură, silexuri, ceramică),
civilizației dacice, perioadei de ocupație romană (linii de fortificații, podoabe, arme, pietre de
moară), izvoare ce atestă continuitatea locuirii acestor meleaguri.
Reședință a unor cnezate românești, Ineul este cunoscut ca un puternic centru fortificat. Cetatea
Ineului este menționată ca și fortificație încă din anul 1295. Având o poziție strategică pentru
apărarea Transilvaniei, cetatea Ineului a avut o istorie extrem de zbuciumată. A făcut parte din
fortificațiile lui Iancu de Hunedoara, a fost ocupată de turci în mai multe rânduri, a fost reședință
de sangeac, a intrat în posesia lui Mihai Viteazul, a fost cucerită de habsburgi, a fost centru de
regiment grăniceresc, aceste perioade și evenimente punându-și adânc amprenta asupra
dezvoltării orașului. Rămasă în ruină, după anul 1870 cetatea este reconstruită în stil neoclasic
cu elemente ale renașterii târzii și ale barocului. În perioada revoluției pașoptiste (1848-1849)
Ineul este un important centru al mișcării naționale românești. În 1849 aici a depus armele armata
condusă de generalul Vécsey Károly. În parohia reformată din Ineu se poate vedea placa
memorială a acestui eveniment.
Potențialul turistic al orașului este unul de excepție. Cetatea Ineului, ansamblul arhitectural din
centrul istoric al orașului, Poiana cu narcise din Pădurea Rovina si Balta Rovina sunt obiective
turistice de prim rang care nu trebuie ocolite de turiștii care vizitează această parte de țară.

 Cetatea Ineului
 Poiana Narciselor – o zona protejată de 6 ha
 Dealul viilor – 83 ha
 Importante zone de pescuit în cele șase lacuri cu o suprafață totală de 404 ha
 Păduri de agrement cu un bogat fond cinegetic
 Turism balnear și de tratament: Dezna, Moneasa
Popasuri turistice: Dezna, Ineu, Moneasa

Șiria, Arad
Șiria este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Arad, Crișana, România.
Atestat documentar pentru prima dată în anul 1169, satul Șiria se prezintă la mijlocul secolului al
XIV-lea drept reședință de cnezat. În secolul următor face parte dintr-un vast domeniu deținut
între anii 1444 - 1445 de către Iancu de Hunedoara.
Parte din istoria localității, Cetatea Șiriei datează din secolul al XIII-lea. Un rol deosebit de
important în viața acesteia l-au avut voievozii și cnejii români. Spre exemplu, un document din
anul 1440 vorbește despre un anumit voievod Ștefan din Șiria. Posesie a lui Matei Corvin la
începutul celei de a doua jumătăți a secolului al XV-lea, trece în între anii 1461-1464 sub
stăpânirea familiei Bathory. În perioada răscoalei lui Gheorghe Doja, cetatea este vremelnic
ocupată de cetele țărănești ale acestuia. Sub stăpânire otomană spre mijlocul secolului al XVII-
lea, fortăreața servește drept garnizoană a lui Mihai Viteazul între anii 1599 - 1600. Ulterior,
cetatea este ocupată din nou de către otomani în anul 1607 și deținută de către aceștia până în
anul 1693. Din motive strategice, trupele habsburgice au distrus cetatea în anul 1784.
Cetatea Șiriei

Un alt eveniment important din istoria acestei localități s-a desfășurat în anul 1849, când
biblioteca Castelului Bohuș, a fost folosită ca loc pentru desfășurarea tratativelor între generalul
Görgey Arthur, comandantul suprem al armatei revoluționare maghiare, și generalul rus Frolov,
finalizate cu capitularea celui dintâi.

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

Biserica greco-catolică din Șiria

 Cetatea Șiriei, aflată pe un deal învecinat, este o vastă construcție de piatră, astăzi în ruină.
Menționată documentar înca din secolul XIII, cetatea a fost amplificată în secolul XV. De plan
elipsoidal, era întărită cu puternice turnuri de plan pătrat. Este puțin cercetată arheologic.

 Castelul Bohuș a fost construit în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în stil neoclasic.
Conac de câmpie, este compus dintr-un singur corp cu 30 de camere. Din anul 1960, castelul
găzduiește muzeul memorial al lui Ioan Slavici. De asemenea, în incinta lui funcționează o
expoziție permanentă consacrată compozitorului Emil Monția. Sursa:[1] Într-una din camere
se găsesc relicve 1848-1849: picturi, scrisori, fotografii, câteva piese de mobilier, (masa pe
care Artur Görgey a semnat actul de depunerea a armelor, armistițiul a avut loc pe 13 august
1849. Armata maghiară s-a predat generalul rus Rüdiger).
 Busturile lui Ioan Slavici, Mihai Eminescu și Ioan Russu-Șirianu încadrează Castelul Bohuș.
Primele două sunt operele sculptorului Ioan Tolan, în vreme ce ultimul este creația
lui Constantin Bălăcescu

 monumentul Antoniei Bohuș

 Casa în care s-a născut Ioan Slavici, str. 85 Infanterie

 Biserica ortodoxă Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, (1700 - 1750)

 Biserica greco-catolică