Está en la página 1de 64

Asociaţia Literarã „Pãstorel” Iaši

Revistã internaţionalã de literaturã umoristicã


Nr. 25/2018 (45) Serie nouă
22.11.2017 Sala Ateneului Român-Bucureşti. La aniversarea a 90 de ani de la constituirea Asociaţiei Presei
Sportive din România printre cei premiaţi cu Premiul special al veteranilor se află şi colegul nostru de la
ALPI, domnul Dan Teodorescu.

08.12.2017 Biblioteca Judeţeană Gheorghe Asachi Iaşi. În cadrul Festivalului „Teodorenii”ajuns la ediţia a
IV-a secţiunea Al. O. Teodoreanu-Păstorel intitulată: „Umor cu vânători, pescari și bucătăria lor”, a fost
un regal de umor, zâmbete, cântec şi poezie. Mulţumim şi pe această cale organizatorilor, dar şi
participanţilor, membri APLI şi nu numai.
Foto Rodica Rodean
ŞI ERA PLOAIE CU SENIN PRIMĂVARA
Şi era ploaie cu senin A cunoaşte. A iubi
Senin cu ploaie, Înc-o dată, iar şi iară
Salcâmii ramurile-nclin a cunoaşte-nseamnă iarnă
Şi le îndoaie. a iubi e primăvară.
Acuma toţi ei înfloresc A iubi - aceasta vine
De primăvară tare de departe-n mine.
Şi-un dulce miros răspândesc A iubi - aceasta vine
În dalba sară. tare de departe-n tine.
Un mândru soare scânteind A cunoaşte. A iubi.
Pe bolta-albastră Care-i drumul? Ce te-ndeamnă?
El bate ploaia şiroind A cunoaşte - ce înseamnă?
Pe-a ta fereastră. A iubi - de ce ţi-e teamă?
Şi-n haină albă tu apari printre flori şi-n mare iarbă?
Cu pasuri line Printre flori şi-n mare iarbă,
Şi numai ochii tăi cei mari patimă fără păcate
Privesc la mine. ne răstoarnă-n infinit,
Atât de dulce şi de plin cu rumoare şi ardoare
Cu-aşa văpaie de albine re-ncarnate.
Ah, era ploaie cu senin Înc-odată, iar şi iară,
Senin cu ploaie. a iubi e primăvară.
Mihai Eminescu Lucian Blaga

„BOOKLOOK” – publicaţie trimestrială de umor internaţional


DIRECTOR: Mihai Batog-Bujeniţă
REDACTOR-ŞEF: Eugen Deutsch
SECRETAR DE REDACŢIE: Mihai Haivas
COLEGIUL REDACŢIONAL: George Roca (Australia), Dorel Schor (Israel),
Georgeta Resteman (Bucureşti), Gheorghe Bălăceanu
ADRESA REDACŢIEI: Str. GEORGE COŞBUC nr. 19 IAŞI c.p. 700469;
e-mail: bmb.curs@yahoo.com; mihai_haivas@yahoo.coom
Revista se distribuie gratuit. Atât redactarea cât şi colaborările sunt onorifice.
Materialele din revistă pot fi preluate de către alte publicaţii cu specificarea sursei
şi comunicarea la redacţie.
Foto şi desene: sursa internet, autori necunoscuţi, cărora le mulţumim.
Numerele revistei noastre sunt onorate de participarea cu lucrări ale maeştrilor graficieni:
Costel Pătrăşcan, Edi Mattes, Andy Ceauşu, Cristi Vecerdea, Gheorghe Bejenaru, şi
Nicolae Viziteu.
Revista Booklook face parte din Asociaţia Revistelor, Publicaţiilor şi Editurilor

Booklook nr. 45 pg. 3


SĂRUTĂ-MĂ PRIMĂVARĂ
Sărută-mi ochii grei de-atâta plâns, Cum te ridici şi ieşi din casă,
Doar sărutarea ta ar fi în stare Vremea se face frumoasă;
Să stingă focul rău ce i-a cuprins, Îţi vin cocoare
Să-i umple de iubire şi de soare. Vâslind sub soare;
Vacile-Domnului şi furnicile
Sărută-mi gura, buzele-ncleştate Anunţă rândunicile;
Ce vorba şi surâsul şi-au pierdut. Un flutur s-anină
Îţi vor zâmbi din nou înseninate De-un fir de lumină.
Şi-ndrăgostite ca şi la-nceput. Cum ai râs cu dinţi mărunţei
Au înflorit flori în ochii mei.
Sărută-mi fruntea, gândurile rele Timpul stă - căci ai sosit.
Şi toate îndoielile-or să moară, Numai inima-mi bate ca un ornic grăbit.
În loc vor naşte visurile mele "Bucură-te că ea e aice,
De viaţă nouă şi de primăvară. Timpul te-nşală", - biata inimă-mi zice.
Magda Isanos Mihail Sadoveanu Daim (1944)

ŢURŢURUL FOCURI DE PRIMĂVARĂ


Dintr-un picur, doi şi trei, Îngânând prin văi tăria
Streaşina a prins polei. sună ramul, sună glia.
Ţurţuri lunguieţi, de gheaţă, Focuri ard, albastre ruguri.
Strălucesc de dimineaţă. Pomii simt dureri de muguri.

Oana stă privind afară Prinşi de duhul înverzirii


Soarele de primăvară. prin grădini ne-nsufleţim.
Barba gheţii străvezie Pe măsura-naltă-a firii
Scânteiază-n raza vie. gândul ni-l dezmărginim.

Când, deodată, jale-adâncă! Ce-am uitat aprindem iară.


Ţurţuru-ncepu să plângă. Sub veşminte ne ghicim.
Stropi de apă, limpezi, iată, Căutăm în primăvară
Cad din barba sa-ngheţată. un tărâm ce-l bănuim.

Oana, nu te întrista! Căutăm pământul unde


Noaptea, apa va-ngheţa mitic să ne-alcătuim,
Şi, din picurii zglobii, ochi ca oameni să deschidem,
Mâine ţurţuri noi vor fi. dar ca pomii să-nflorim.
Nina Cassian Lucian Blaga

FRUNZĂRELILE LUI MIHAI


LACRIMI= Picături de ochi cu ajutorul cărora femeile văd mult mai bine banii bărbaților.
PAT CONJUGAL= Situație de egalitate la care ajung doi soți cu vechime care, în loc de
sex, joacă șah.
BUCĂTĂREASĂ= Profesoară de fizică recent măritată care a descoperit, în sfârșit, forța
aburilor.
DENTIST=Serviciul funerar care, pentru un nerv mort, îţi oferă cea mai scumpă coroană.

Mihai Frunză
Booklook nr. 45 pg. 4
… A VENIT!

PRIMĂVARA IDILĂ ANTICĂ

Primejdii dulci alcătuind sub gene, Pe mal de râu scăldat în soare,


mi te iveşti istovitor de dulce Visez o horă de naiade
cu sânii bulbucaţi zvâcnind să culce Fermecătoare, zâmbitoare,
pe ei sărutul lutului, alene. Cu frunze verzi în cingătoare!
Şi ochi de basme şi balade!
Te stingi încet din mine, iară Prin pânza verzilor răchite,
sub piept loveşte-n caldarâm o minge Pândind la şolduri şi la sâni,
şi ziua pe trotuare se prelinge, Văd ochi de fauni, ochi păgâni
lăsând în urmă-i iz de primăvară. Şi mâini şi guri nestăpânite!
Dar faunii din umbră sar
Alături de mocirlele uscate Şi joc fantastic se încinge...
ies pomii toţi cu trunchiurile-n floare Şi ierburile lungi tresar
Hei... zi cu soare-n zare, Când o naiadă se descinge
spune-mi oare Şi sare-n apa de cleştar...
cam câte fete-s astăzi deflorate? Şi vântul bate-n apa clară.
Nisipul pare lac de aur.
Un orizont pierdut, cu buze roşii E primăvară, primăvară,
sărută-n creştet noaptea pe hotare Natura face să tresară,
Cocoarele revin din depărtare Sub voluptatea ei de taur,
şi mor în primăvară ofticoşii... Nisipul roşu, lac de aur.
Nichita Stănescu Argotice (1955) Cincinat Pavelescu

RARA FERICIRE DE PRIMĂVARĂ PLUTON

Doamne, ce abur e pe fruntea lumii, Aştept primăvara:


De la un lucru pân-la umbra lui! vreau să fiu dus de un pluton suav
Aleargă armăsarii ca nebunii, la primul zid şi împuşcat cu muguri
Frecându-se de garduri şi statui. şi când voi muri să-mi înflorească
Uităm atâtea! Curgem doar pe legi! toate rănile,
Crucile celor morţi în iarnă, smulse, să vină toate albinele la rănile mele
Îşi suie tainic braţele a crengi, şi să mă transporte pe aripi
Redevenind copaci, pornind cu frunze. către tărâmul de polen unde merită să
E-o zi atât de rară, de întâmplări tăcute, ajung
Încât parc-aş trăi pe lut de rai
Un an mai vechi, o sută nouă sute, cu flori cu tot, cu tristeţe cu tot,
Treizeci februarie sau zero mai. cu primăvară cu tot,
Adrian Păunescu acum şi-n veacul vecilor.
Adrian Păunescu

FRUNZĂRELILE LUI MIHAI


- Am făcut liceul la fără frecvenţă. (Hertz)
- Într-o perioadă îmi plăceau numai ochii albaştri. (Picasso)
- Din păcate pentru știință, nu toți mincinoșii ajung inventatori.
Mihai Frunză
Booklook nr. 45 pg. 5
…IAT-O!
CÂND EA TRECU PE LÂNGĂ MINE... DESPĂRŢIRE
când ea trecu pe lângă mine cu paşi repezi Ochii ei şoptesc iubirea,
m-atinse cu poala rochiei, uşoară Buzele-mi nu spun nimic.
din neştiuta insulă a unei inimi Grea, ce grea e despărţirea
răzbi un suflu cald de primăvară Chiar pentr-un bărbat voinic.
o fâlfâire şi-atingere de-aripă
mă netezi şi dispăru-ntr-o clipă Triste sunt şi parcă plâng
ca o petală fragedă de floare Şi se cheamă-n limbă mută:
ce-o rupe şi-o învolbură o boare. Mâinile ce ni se-ating,
căzu pe inimă-mi ca un suspin Buzele ce se sărută.
al şoldului în foşnet lin
şi ca o şoaptă moale Cum pe vremuri, jucăuşo,
a inimii sale. Îţi sorbeam al gurii mied,
Rabindranath Tagore Şoapte – floare de brânduşă
Ce-a ieşit de sub omăt.

N-o să-ţi fac coroană iară,


Roze-n mână n-o să-ţi pun.
O, Francisca,-n primăvară
Ne-a ucis un ger nebun.
Goethe traducere de Nicolae Dabija
PRIMĂVARĂ
Visător cu degetele-i lungi pătrunde vântul
CÂNTEC
printre ramuri şi pe fire de păianjen
Frumoasă eşti, pădurea mea,
cântă bietul ca pe-o harfă.
Când umbra-i încă rară
Şi printre crengi adie-abia
Albi pe fruntea ta-şi deschid subţirile pleoape
Un vânt de primăvară...
trandafirii,
fragezi ca fiorii unor tăinuite presimţiri,
Când de sub frunze moarte ies
tremurând de neastâmpărul ce-ţi joacă
În umbră viorele,
viu şi cald în vine.
Iar eu străbat huceagul des
Cu gândurile mele...
Lacomi şi flămânzi îmi strigă ochii,
veşnic nesătui ei strigă
Când strălucesc sub rouă grea
după ochii tăi - scăpărătorii -
Cărări de soare pline,
- cari de luminoşi ce-ţi sunt, copilo,
Frumoasă eşti, pădurea mea.
nu văd niciodată umbre.
Şi singură ca mine...
Lucian Blaga Poemele luminii (1919)
George Topârceanu

FRUNZĂRELILE LUI MIHAI


- Regimul alimentar trebuie respectat cu sfinţenie. (Sfântul scaun)
- Nu fac discriminări între un jandarm şi un mareşal. (Miţa Baston)
- Suntem singurii care mai punem osul la treabă. (Muzeul Antipa)
- Oaia este un simbol de bun gust. (Shaormeria Dristor)
Mihai Frunză

Booklook nr. 45 pg. 6


PARFUMUL AMINTIRILOR

MOTO : Pornit în zbor vivace / Se-ntinde iute zvonul


Că… muzica o face / Bas… tonul!
Se zice că un clasic gânditor (care ar fi putut chiar să fi existat deşi… nu-mi aduc aminte despre ci-
ne e vorba!) ar fi declarat cândva că : «memoria este aceea ce ne ajută să… uităm!» După părerea mea însă,
expresia ar trebui completată cu: «…ceea ce nu dorim să ne amintim!» Cu alte cuvinte memoria ar lucra
precum o cosmeticiană de lux care elimină cele mai multe dintre neregularităţile unor acţiuni (cotate sau nu
la bursă!), ale unor… inacţiuni sau eventual ale unor… "vorbe, vorbe, vorbe…"! De exemplu, dacă un înalt
personaj (politico-economico-etc…!) ia o decizie care ar duce la îngreunarea contului său în bancă (dar şi a
vieţii celor fără asemenea depozite!), memoria sa ar interveni imediat, inventând o serie de raţiuni de stat
(…într-o vilă multilateral dezvoltată sau chiar într-un palat!) astfel că el ar deveni convins că s-a gândit doar
la interesul general (sau măcar… caporal, că ăştia tot erau folosiţi cândva şi pe post de… ordonanţe pentru
cazuri de urgenţe… domiciliare!).
Am inventat această descoperire (sic!) într-o noapte (foarte neagră, deoarece era… albă!) în care am
(re)citit jurnalele (aproape cotidiane) ale unor ilustre personalităţi (evident de largă suprafaţă şi de o mare
înălţime ceea ce duce, evident, la un volum corespunzător!) din istoria noastră politico-literar-filozofică. [Se
născuse astfel un soi de personaj imaginar creat prin suprapunerea unor fotografii mişcate ale mai multor
iluştri concetăţeni ale căror memorii s-au cam amestecat în… memoria mea!).
Oricum, în respectivele jurnale apăreau diverse alte personalităţi de acelaşi calibru şi care, la rândul
lor oferiseră posterităţii alte texte de memorii memorabile. Aşa dar am făcut imprudenţa de a le citi atunci în
paralel (înainte le citisem doar în serie!) şi am descoperit că asistasem la o probă de paralele inegale!…
Aceasta fiindcă, pentru fiecare dintre protagonişti, aceeaşi discuţie, sau/şi aceleaşi evenimente păreau să se fi
petrecut în alt mod! (Singura asemănare dintre diferitele relatări date publicităţii era faptul că în toate "the
good guy" era chiar… autorul acestora!).
M-am întrebat deci (şi această întrebare poate fi o propunere sau/şi o provocare pentru analiştii noş-
tri politico-literari) ce-ar fi dacă s-ar încerca publicarea, în coloane paralele, a unor fragmente din texte în
care diferite personaje au, asupra unor importante momente (din viaţa lor sau/şi din cea publică) la care
participaseră (şi în cadrul cărora dialogaseră) împreună, o viziune (a nu se citi… halucinaţie!) extrem de…
neasemănătoare!
Argumente referitoare la utilitatea unor asemenea tentative pot fi găsite şi în prestaţiile mult mai re-
cente ale unor personalităţi publice contemporane, care demonstrează « zi de zi, ceas de ceas şi în proporţie
de masă » (eventual şi de… scaun în Parlament!) că "aşa devine cazul"! Eventual s-ar putea concluziona că,
inspirate de nenumăratele producţii (pseudo) S.F. foarte la modă în prezent, respectivii… campioni au reuşit
să întreprindă o expediţie în trecut şi l-au (re)modelat în sensul dorit de prezentul lor politico-economic, şi în
vederea obţinerii unui viitor (personal!) cât mai luminos. Sau poate aceşti iluştri concetăţeni au o memorie
mult mai eficientă decât a noastră, adică uită mult mai rapid şi mai uşor decât noi, cei care uităm ceva mai
greu amănuntele referitoare la… ceilalţi!
Pentru că dacă ar fi vorba de propriile noastre prestaţii…
Eugen Deutsch
FRUNZĂRELILE LUI MIHAI
- Aş vrea să cânt într-un restaurant din Brăila. (Shakira Chiralina)
- Mi-am încheiat mandatul după ce l-am descheiat. (Bill Clinton)
- Cândva şi românii erau la înălţime. (Iolanda Balaş)
Mihai Frunză

Booklook nr. 45 pg. 7


SONETE ÎNLĂNŢUITE
SONET… DEZLĂNŢUIT ! VIS DE SCRIITOR
Sonetul prinde-n lanţuri poezia, Să te înalţi prin ceruri către arte,
Punându-i libertatea amanet, Cu-aripi de vis, ca un explorator,
Deşi, de-analizăm în mod concret, Purtat de fantezie şi de dor
El stimulează totuşi fantezia. Te scapă de iluzii prea deşarte.

Desigur într-un fel e un corset De ai şi-o picătură de umor


Ce strânge frumuseţea şi-armonia Poţi depăşi, în vervă, şi pe Marte
În chingi ce stimulează dibăcia, Zâmbind spre Venus (totuşi de departe!)
Cum ne învaţă orişice estet. Pe când admiri fantasticul decor.

Aşa, că tras fiind printr-un inel, E necesar să crezi doar că dorinţa


Sonetul pare că-i un… top-model! E mult mai tare chiar decât ştiinţa.

Din lanţuri şi-a făcut deci o cunună Nu-ţi trebuie, desigur, paşapoarte
De lauri care îl înnobilează Spre a putea să treci de orice nor
Iar pe poet chiar îl mobilizează, Gonind spre-acel imaginar decor
Desigur dacă are ce să spună! Pe care ţi-l închipui doar în parte.

Sonetul-i, aşa dar, o mică oază Da, poţi să pui chiar totul pe o carte
Dintr-un deşert în care se adună De crezi că vei avea, jucând cu spor,
Poeme goale, prinse de furtună, Doar prin elanul tău, scânteietor,
Pe care nu se poate pune bază! O traiectorie a ta, aparte!

Azi, pentru mulţi, sonetu-i un mister, Îţi poate fi utilă şi credinţa


Dar cei ce-l scriu se-apropie de cer!... Că poţi muta şi munţii cu voinţa.

E-un zbor spre universul infinit, Poţi într-un fel să treci chiar peste moarte
Călătorind şi-n spaţiu şi în timp, Spre-a deveni, cumva nemuritor,
Spre culmile vestite din Olimp, De ştii ca, ridicându-te în zbor,
Ca orişice poem… „dezlănţuit”! Să te înalţi prin ceruri către arte.

Eugen Deutsch
ADEZIUNI POLITICE CORUPŢIA TRECE STIXUL
Îi uneşte-ntr-un partid Un doctor care lua mită
Mai puţin programul, Citi pe uşa unui dric:
Ci cărări ce se deschid Intrarea-n iad e gratuită
Ca să-şi fure neamul. Dar pentru rai, se dă un... plic!
DORINŢĂ ANTICIPATĂ REPARTIŢIE
Să mă incinerezi când mor, De când veni democraţia
I-am spus soţiei, nu-n zadar, E foame mare-n România,
Căci a-nceput antum, cu spor, Sătui rămas-au numai hoţii
Arzându-mă la buzunar. Şi guvernanţii, ( mafioţii).
Ştefan Alexandru - Al. Saşa
Booklook nr. 45 pg. 8
TONOURI CU ECOURI… LITERARE „POEM” SIMFONIC
Fac des tonouri cu literatura, Când muzica-ntâlneşte poezia
Pornind în zbor călare pe-a mea pană Porneşte-n dans rapid cu serenada,
Ce-a cam uitat că este năzdrăvană, Cu canţoneta vie şi balada
Deşi-şi păstrează totuşi anvergura. Lansând spre lumea-ntreagă feeria.

Din când în când mai are câte-o toană Şăgalnic îi surâde larg butada,
Dorind să-şi varieze partitura Din zare îi răspunde fantezia,
Să-şi înfrumuseţeze-arhitectura Jonglând prin depărtări cu voioşia
Nu chiar la pas ci mai curând în goană. Şi astfel se dezlănţuie… tornada!

Aşa că mai curtăm şi alte muze Iar notele se strâng prin portative
Deşi-n final le cam lăsăm mofluze! Simţind că pot să se prefacă--n dive.

Deci scrisu-mi cochetează cu… gravura, Se naşte astfel noua simfonie


Iar uneori aş modela o stană Pe-azurul ce constituie estrada;
De piatră, dar evit orice capcană Bagheta-i mânuită de naiada
Şi deci nu mă lansez chiar în sculptură! Sfidând prin jocu-i suplu galaxia.

Cum am şi-o „muză” esteticiană O tobă declanşează canonada


Chiar dacă-n vers mai colorez natura Ce-alungă de prin preajmă nostalgia
Ea-mi interzice din demers pictura Şi aducând în loc euforia
Ştiind că truda mea ar fi doar vană. Ce vine, braţ la braţ, cu nostimada.

Evit în felu-acesta noi acuze Efectele sunt ample, distractive,


Dar nici nu am motiv să-mi cer şi scuze. În tonuri ce se răspândesc, festive.

Nu-i fac de-aceea nimănui… figura Porneşte deci spre univers solia
Deşi, cum poezia mea-i spontană Ce demonstrează cu efect bravada
Având chiar şi tendinţe de hârjoană Acelor ce-şi lansează escapada
Fac des tonouri cu literatura. Când muzica-ntâlneşte poezia.

Eugen Deutsch

UN SFAT DE URMAT NOUA LEGE A SALARIZĂRII


Uneori, s-o faci pe prostul Vor fi venituri mari, cu carul −
E-un fapt mai delicat Să nu ne fie de deochi −
Ce-ar putea să-şi afle rostul... Şi-om fi uimiţi, luând salarul...
Dacă nu e repetat! Căci creşterea e... praf în ochi!

CIUDĂŢENIE ALEŞII NOŞTRI


În Iaşi, ciudat, o stradă e denumită „Rece” De Judecata de Apoi, probabil
Şi asta, zău, pe mine deloc nu mă încântă, Că vor scăpa, nu-ncape îndoiala,
Când colo-n Boltă – mi pare că Păstorel petrece Căci au specialişti... şi-n prealabil,
Şi la Codreanu-n Vilă, mereu sonetul cântă. Vor merge-n Iad să fure toată smoala!

Mihai Caba

Booklook nr. 45 pg. 9


…AU VENIT ŞI… CATRENELE!

CINCINATINĂ DOAMNEI MARY


Ţi-aduci aminte, primăvară? Fruct oprit al tinereţii,
Era târziu şi-mi era vară! Din tot darul primăverii
Acuma-i timpurie toamnă... Aş mai cere-atâta vieţii:
Nu e târziu, dar mi-este doamnă. Nu un măr răzleţ, ci... Mary.
Păstorel Teodoreanu Cincinat Pavelescu

CE FOLOS CĂ VINE... FLORILE RĂULUI


Sosit-a blânda primăvară Am strâns cu grijă floare lângă floare
Şi renunţăm la haine groase Punându-le în suflet la păstrare,
Vânt nou adie, dar afară, Şi-acum când am cincizeci de ghiocei
Tot a corupţie miroase. Femeile nu dau un ban pe ei.
Dan Căpruciu Nicuşor Alecu-Murgeşti

ZODIA FECIOAREI CURĂŢENIA DE PRIMĂVARĂ


Fecioara e, ca-n primăvară, În această primăvară
Plăpândul ghiocel sfios, Toţi pe treabă se aştern,
Aşteaptă-ntruna să apară Unii curăţă-n cămară,
Pe calul alb chiar Făt Frumos. Alţii curăţă-n... guvern
Vasile Larco Mitică Ion

PRIMĂVARĂ PRIMĂVARA
Cresc flori de foc pe-a vieţii vale Când se-ntorc la destinaţii
Când, drumeţind, mai zăboveşti Berzele, plutind sub soare,
Prin dulcile ţinuturi ale Au emoţie bărbaţii,
Anatomiei femeieşti.. Dar şi unele fecioare.
Gheorghe Şchiop Constantin Păun

SEMNE DE PRIMĂVARĂ MĂ PLEC


Sunt semne de-mprimăvărare Mă plec sub cea mai grea dintre poveri:
Cu păsări ce-au umplut cetatea, O jumătate veac de primăveri...
Şi tinere, pe trotuare, Dar nu mă dau pe-un "tânăr" Dragă Doamne!
Ce-au reluat activitatea. Ce cară-n cârcă... douăzeci de toamne!
Nicolae Nicolae Marcel Breslaşu

Unor îndrăgostiţi
Cuprinşi de vraja primăverii
Se mistuie sfâşietor
În focul sacrului amor,
Punând pe drumuri pompierii...
Ion Vladimir
FRUNZĂRELILE LUI MIHAI
- Din cauza sărăciei mănânc pâine goală. (O dansatoare de strip-tease)
- Aurul se extrage mai mult din sol. (Nadia Comăneci)
Mihai Frunză
Booklook nr. 45 pg. 10
CELEBRITĂŢI ŞI… „IUBITELE” LOR
Femeia care zice: Nu!
Am căutat în toată Roma femeia care spune: Nu!
Dar n-am găsit niciuna, Rufus, cum poate n-ai găsit nici tu.
O fi păcat? O fi ruşine? O fi oprit să zică: Ba?
Nici una nu se-mpotriveşte, pe orişicare-ai întreba.
- Dar nu sunt şi femei cinstite? - O, da, există mii şi mii!
- Şi ele ce spun? - Ele ce spun? Îţi voi răspunde, şi vei şti.
Despre femeile cinstite nu vreau să pomenesc nimic,
Acestea nu se dau, desigur; nici ele însă: Ba!, nu zic.
Marţial
UNEI FEMEI SOARTA BĂRBAŢILOR
Amestec fin de poezie, Bărbaţii-n zile de război
Copilăresc, suav, discret... Se bat de moarte între ei,
Păstrează orişice secret În timp de pace sunt eroi
De nu îl... ştie. Răpuşi cu gura de femei.
Romain Rolland Goethe

EXPLICAŢIE UNEI FEMEI FEMEI ŞI DECORAŢII


Cum a trăit, aşa s-a stins acum, Cunosc femei - şi nu atât de rare -
În şanţuri, la o margine de drum, Ce par ca Legiunea de Onoare:
Fiindcă, pe atuncea, mi se pare, Prea des le vezi - chiar dacă nu le caţi -
Nu existau, ca astăzi, trotuare. Pe fel de fel de piepturi de... bărbaţi.
Alexandre Dumas fiul Charles Baudelaire

ANUMITE LACRIMI (UNEI FEMEI) PRINCIPESEI DE NASSAU


Sublimă, chiar şi când credeam că-i rea... (ÎN NUMELE LUI IACOBUS DANUS)
Deşi au fost în viaţă clipe grele, Dă-mi înapoi, frumoaso-ntre femei,
N-a râs de toate lacrimile mele, Acele stanţe ce ţi-am scris odată.
Ci doar de cele plânse pentru... ea. Dar te gândeşte: dacă n-ai să vrei,
Georges Courteline Refuzul tău va deveni răsplată!
Nicolaus Olahus
BĂTRÂNEŢEA
Cu cât mai mult în vreme urc
Şi anii îmi devin mai grei,
Doar cu versuri mă descurc
Când e vorba de femei!
George Lesnea

FRUNZĂRELILE LUI MIHAI


- După melci mă apucă indigestia. (Ion Barbu)
- Unde sunt cozile de altădată ? (Cântăreaţa cheală)
- N-am sperat să ajung capul unei mânăstiri. (Mihai Viteazul)
- Echilibrul electoral este cheia democraţiei. (Cetăţeanul turmentat)
- Un bărbat frumos care are minte, minte frumos.
Mihai Frunză
Booklook nr. 45 pg. 11
A FI SAU A NU FI?!
VIS SAU REALITATE? MIRAJ
Te-ntrebi de nu e viaţa doar un vis: E existenţa noastră un miraj
Te scoli cam ameţit de dimineaţă, Ce-ncepe, evident, cu un prolog
Dar ce vei face nu eşti prea decis… Pe care-l abordăm, plini de curaj…
Încerci cumva să capeţi o povaţă Urmăm atenţi ştiutul decalog,
Spre-a nimeri cândva în Paradis Neîncercând să facem mult tapaj,
Dar ţi se râde fără milă-n faţă… Punând chiar viitorul drept zălog…
Priveşti spre-un orizont deloc deschis, Dar mult stimatul nostru anturaj,
Te târguieşti cu lumea ca la piaţă Prin care mai găseşti şi-un demagog,
Iar uneori ajungi ca un proscris… Ridică-n calea noastră-un dur baraj…
Te însoţeşti, sperând iubiri, c-o soaţă Ne-avântă tinereţea ca un drog
Ce-arată la-nceput precum o Miss Şi deseori urmează un picaj,
Dar, dup-un an, te ceartă ca o ţaţă… Ba chiar şi nedoritul pocinog…
Norocul pare să fi fost omis – Mai încercăm, timizi, şi un cuplaj,
Sau poate l-ai ratat doar la mustaţă – Precum ne-ar sugera şi-un psiholog,
Căci nu poţi şti cam ce-ţi fusese scris… Fiind atraşi de fapt de ambalaj (!)…

Îţi simţi de-aceea inima de gheaţă Purtând cu „ce-ar mai fi” un dialog
Şi, cum e cert că nu primeşti vreun BIS, Descoperim, prea iute, un blocaj
Orbecăind de parc-ai fi în ceaţă, Şi ne-ntrebăm, ajunşi la epilog,

Te-ntrebi de n-a fost viaţa doar un vis! De-i existenţa noastră un miraj?!

MIRAJUL NOPŢILOR ALBE


Când nopţile albe-s trăite prin nord, Dar totul se schimbă când vin înapoi:
Natura drapată în vis şi lumină, Natura se-ncinge cu alba zăpadă
Pulsează năvalnic în zarea senină Iar râul mi-aduce în vis câte-un sloi,
Alături de iele dansând pe-un fiord.
Chiar dacă speranţele mele-s integre
Micuţa sirenă, acum balerină, Mă simt urmărit ca de-o fiară de pradă
Ce-apare-n talazuri, plutind lângă bord, Căci nopţile albe…
Mă-ndeamnă să cred că-s al apelor lord aici sunt doar negre!!
Pe marea-nspumată, vag diamantină…
Eugen Deutsch
PRO MEMORIA
ROMANŢA SOŢULUI CHEFLIU CALEA PROSPERĂRII ROMÂNIEI
Atât mai vreau ca individ, Aflaţi în pragul disperării,
Plasat pe-un colţ de masă : Cei ce muncesc în slujba ţării
Să tac, să beau, să uit rapid În mod legitim se întreabă:
Ce-mi ,,cântă" soaţa-n casă! De ce nu-s puşi cei apţi la treabă?
În amintirea dragului nostru coleg Aurel Baican

Booklook nr. 45 pg. 12


SIC TRANZIT…

Lică Boulean se născuse într-o familia strâns unită


în jurul unor interese financiare şi de proprietate care,
firesc, eliminau orice alt sentiment de tip ridicol-emo-
ţional.
Aşadar, pe când tânărul Lică se jelea în faţa marii
încercări, respectiv intrarea la liceu, bătrânul Boulean,
starostele întregului clan a mobilizat exemplar familia şi
Lică s-a trezit elev la un prestigios liceu din localitate. Ba
mai mult, peste exact patru ani a primit şi o diplomă de
absolvire având examenul de bacalaureat promovat cu o
medie pe care el nu o înţelegea deoarece cifra scrisă pe
diplomă depăşea şase, adică cea mai mare cifră de pe un
zar şi care, precum bine se ştie, aduce fericirea în viaţa omului, mai ales dacă apare
pe ambele zaruri.
Cert este că aceste succese i-au adus şi admiterea ca student la Facultatea de
Management Internaţional şi Divorţuri din marele centru universitar Ţăndărei pe
care, nici nu se punea problema, a absolvită-o cu diplomă de merit. Nu ştia nici el ce
merite avusese, dar de distrat, se distrase din plin pe timpul celor trei ani de studii.
Aşa cum este firesc într-o lume care se respectă, imediat după absolvire, con-
siliul de familie s-a întrunit şi a decis în privinţa viitorului acestui strălucit membru
al micii lor comunităţi. Ehe, mică, dar puternică! Prin urmare, intrarea în politică a
fost hotărâtă în unanimitate mai ales că deputatul local era dependent de sursele
financiare ale clanului Boulean.
La început, doi ani, ca membru al staff-ului distinsului ales, asta pentru ca să
prindă dedesubturile meseriei şi abilităţile necesare unui politician, apoi, la primele
alegeri, în fruntea listei aleşilor locali ai partidului fiindcă nimeni nu voia să se pună
rău cu finanţele de campanie. În toamnă era deja ales deputat, iar familia se felicita
pentru intuiţia de care dăduse dovadă. Căci iată, inteligenţa nativă a copilului, dar
şi vasta sa cultură îl propulsaseră acum acolo unde îi era, în modul cel mai firesc,
locul.
Şi iată-l în forul legislativ al ţării, tânăr şi plin de iniţiative, combativ şi im-
plicat. Adică implicat în găsirea sufletului pereche, acela cu care să-şi împlinească
viaţa şi să formeze o familie exemplară, deoarece şi asta trage greu la dosarul de ca-
dre şi este bine cotată la capitolul imagine publică. În scurt timp a apărut şi oportu-
nitatea visată. O fată minunată, frumoasă, cultă şi plină de virtuţi, fiica unui lanţ de
magazine cu produse din carne, adică ceva ce nu are şanse să intre în insolvenţă,
răspunse sentimentelor sale.
Peste două luni nunta se desfăşura la un mare restaurant cu preţuri de croa-
zieră transatlantică, organizată de specialişti în domeniu cu multă presă de toate fe-
lurile şi cu tot fastul necesar unui eveniment monden de mare calibru. Naş le era
domnul ministru de finanţe, un personaj cheie al guvernării, bărbat aflat la acea vâr-
stă la care farmecul personal este ferm susţinut de o avere consistentă.
Booklook nr. 45 pg. 13
Naşul s-a dovedit a fi şi un mare iubitor de tradiţie astfel că a respectat stră-
vechea înţelepciune din popor, aceea care spune că doar o dată vede naşul puţa fi-
nei. Ei, bine, a văzut-o, iar aceasta profund impresionată de prestaţia naşului, una
incomparabilă cu a fericitului mire, i-a propus o altă cutumă tradiţională de com-
portament la nuntă, respectiv fuga în lume. Naşul, cucerit şi el de farmecul şi spon-
taneitatea dragei lui fine, a acceptat şi aşa se face că amândoi au fugit în numita lu-
me, de fapt la noua vilă a ministrului, una construită pe malul unui lac superb unde
metrul pătrat de pământ costă cam salariul unui medic pe un an de zile.
La aflarea acestei minunate veşti, nuntaşii s-au pus pe petrecere fiindcă, iată,
tradiţia aducea cu ea acel fior al imprevizibilului alungând astfel monotonia organi-
zării excesive. Mai ales că materiale pentru acest gen de distracţie erau. De toate fe-
lurile, din belşug!
Naşa, puţin ofuscată, a dat iama în lăutari şi i-a pus la pământ cu multă ar-
doare, dar şi pricepere, însă tot i-a mai rămas ceva vlagă şi pentru alţi invitaţi care
astfel au mai aflat câte ceva din misterele unui minister.
Bucurie mare şi pe capul reporterilor de toate genurile fiindcă evenimentul
le dădea posibilitatea de a ţine prostimea cu gura căscată cam două-trei zile, timp în
care primeau leafa, dar şi felicitări de la patron.
Fericitul mire, cu inima zdrobită, s-a retras împreună cu o ladă de şampanie
în apartamentul nupţial şi a petrecut o noapte de pomină uitându-se la campionatul
de wrestling.
Peste trei zile şi-a revenit şi şi-a dat seama că numai munca îl poate face să
uite cu adevărat tragedia prin care trecuse. Prin urmare, toată ziua, în şedinţele gru-
purilor parlamentare, pe secţiuni sau în plen, prindea câte un nefericit căruia îi po-
vestea cu lux de amănunte prin ce trecuse el. Asta până când, sătui de smiorcăielile
lui, colegii de partid au pus mână de la mână şi l-au dat afară pe motive de inefici-
enţă. Era, fără îndoială, o premieră acest gen de motivaţie găsit de un coleg cu un
indice de inteligenţă cu totul surprinzător.
Aşadar Lică a fost nevoit să-şi revină în mediu privat, respectiv la una din
afacerile familiei. Nu au lipsit desigur tot felul de fiinţe care de care mai frumoasă şi
mai generoasă pentru a-i lipi la loc inima frântă. La un moment dat, una dintre aces-
tea, o fată de o gingăşie şi un devotament exemplar, i-a reţinut atenţia şi nu numai.
Inima sa zdrobită dădea din nou semne de viaţă. Este drept că fata, mare actriţă pe
micul ecran al unei televiziuni de cartier era, în felul ei unic, irezistibilă.
Prezenta în fiecare seară rubrica meteo, având cel mai ridicat rating fiindcă
se îmbrăca adecvat. Pentru zilele călduroase, cu cizme şi pălărie gen cowboy, iar în
zilele friguroase, cu cizme din blană şi o căciuliţă din blană de biber foarte nos-timă.
Uneori, aşa ca divertisment, purta mănuşi. Ce să mai vorbim: talent, inteligenţă
farmec şi o indicibilă senzualitate discretă! Ce vreţi mai mult de atât?
Aşa se face că peste numai cinci luni de la prima nuntă Lică participa, tot în
calitate de mire, la a doua. În acelaşi restaurant pregătit de aceeaşi echipă de design-
eri şi, în mare, cu aceeaşi invitaţi. Un filosof ar fi putut spune că momentul se consti-
tuia într-un triumf al fericirii asupra durerii. Dar nu trebuie să ne facem griji fiindcă
prin preajmă nu era nici un filosof. De data asta mireasa nu a mai fugit cu nimeni
Booklook nr. 45 pg. 14
poate şi pentru faptul că naşul actual era un moşneguţ aflat pe la a treia tinereţe sau
poate doar pentru simplul motiv că era însărcinată în luna a cincea. Oricum, nunta a
fost un succes de primă pagină şi din nou reporterii din presa scrisă sau vorbită au
mâncat o pâine albă vreo două zile.
Peste puţin timp tânăra soţie a devenit mămică născând o frumuseţe de copi-
laş cam ciocolatiu şi cu părul creţ.
A declarat cu lacrimi de fericire în ochi că seamănă bucăţică ruptă cu un bu-
nic mort în războiul de independenţă şi a argumentat cu o fotografie reprodusă ca-
re-l înfăţişa (numai pentru cunoscători) pe tatăl marelui scriitor Alexandre Dumas.
Fericitul tătic, care, evident, nu se număra printre cunoscători, entuziasmat
de înalta descendenţă pe linie maternă a fiului său, a trecut pe numele acestuia câte-
va afaceri ale familiei precum şi un generos cont în bancă, pentru noroc în viaţă. Se
vede treaba că, asta cu norocul, a funcţionat perfect întrucât peste câteva săptămâni
soţia a introdus o acţiune de divorţ fulger în urma căreia a obţinut jumătate din ave-
re precum şi o foarte generoasă pensie pentru creşterea copilului.
Era, precum se vede, o mamă foarte grijulie fiindcă imediat după pronunţa-
rea divorţului a plecat la Monaco, locul unde, se ştie foarte bine aceasta, sunt cele
mai prestigioase universităţi din lume, prin urmare, locul perfect unde copilul va
putea studia în viitor.
Lică a ajuns astfel la o concluzie aproape înţeleaptă: nu femeia, ci sticla de
băutură este amanta cea mai fidelă. Perfect! Deci seară de seară se dedica acestei ac-
tivităţi şi semna condica în tot felul de cluburi unde rădea ceva haraşpincă de fiţe,
mai tăvălea câte o farfuză aflată în disperare, apoi se urca în maşină şi, acasă, se uita
la campionatele de wrestling. Viaţa era chiar frumoasă dacă stai să te gândeşti.
Într-o seară însă, un amic invidios pe succesele sale mondene a dat un tele-
fon discret şi bietul Lică a fost oprit de un echipaj de poliţie care l-a pus să sufle în
fiolă!
Bă, fraieri! Habar nu aveau cu cine se pun! Lică, la coborârea din maşină, a
pus de una şmecherească şi i-a proptit un genunchi în zonele sensibile celui mai
apropiat poliţist. Apoi plin de o nesperată glorie şi-a cules dinţii de pe asfalt şi a în-
ceput să lăcrimeze uşor deoarece piramida nazală se transformase într-un şes plat.
Imediat doi poliţişti l-au ajutat să ajungă la secţie unde a mai fost dojenit puţin pen-
tru lovirea organului (lato senso!) şi i s-a întocmit un proces verbal de ultraj, lovire şi
sustragere de la recoltarea de probe biologice.
Suficient pentru ca Lică, în procedură de urgenţă, să fie condamnat la un an
de puşcărie cu executare. Perfect! Mai ales că la infirmeria penitenciarului avea şi
posibilitatea de a-şi remedia nasul deoarece în ultima vreme arăta cam prea cârn.
Un deţinut cu abilităţi de felcer a rezolvat problema printr-o simplă, dar cam dure-
roasă, apăsare cu degetele ceea ce la un cabinet medical de specialitate ar fi durat
ore în şir şi ar fi costat cât un implant de silicon în fese. Ca să nu mai vorbim de prie-
teniile pe care le-a legat aici. Sincere, dezinteresate şi foarte bine legate. Am putea
spune, chiar sudate!
Şi cum stătea el aşaa, mai spre toamnă, pe prici, se pomeneşte, fără să-şi fi
propus, că emite o înţelepciune de-a dreptul abisală:
Booklook nr. 45 pg. 15
- Bă tată, că curvă-i viaţa asta! Colegul şi prietenul său, Gigi Măţău, mai reci-
divist el de profesie, puternic sensibilizat, răspunse acestei constatări de tip kantian:
- Frate Lică, că cum le zici tu mai rar! Şcoală frate, nu vrăjeală! Ai s’te pup!
Ce poate fi mai frumos?
Mihai Batog-Bujeniţă

Desen de Costel Pătrăşcanu, Brăila

Booklook nr. 45 pg. 16


DE DIN DREAPTA DE ROVINE
FABULA PORCULUI
Calul şi măgarul se plângeau odată
C-au o viaţă dură, dusă în zadar,
Muncă excesivă, practic nenormată,
Greutăţi în hamuri, respectiv samar.

Sau, că niciodată nu le-ajunge fânul,


Apă, nu e sigur dacă-au căpătat,
Bice pe spinare când e beat stăpânul,
(Ba, chiar, câteodată, şi când nu e beat).

Lângă ei, în staul, domnul porc exultă,


DUPĂ-O VARĂ DE IUBIRE Tremură pe dânsul slăninosul strat:
După-amoruri pe nisip, pe roci, „Hrană am destulă, poate chiar prea multă,
Sau în valuri, printre pescăruşi, Apă este-n troacă, staulu-i curat.
Unii, toamna, numărăm boboci,
Alţii, primăvara, ... bebeluşi! Paiele-s comode, ţin de căldurică,
Şi mă culc pe ele, parcă sunt în pat,
LUCRU TEMEINIC! Când aud ce spuneţi, păru-mi se ridică,
Cum îşi face omul harnic, gospodar, Viaţa voastră nu e de invidiat!”
Vara săniuţă şi în iarnă car,
Tot la fel şi-aceia ce de drum se-ocupă Şi, zicând acestea, porcul se retrage,
Iarna fac o groapă, vara o astupă! Cu un pai în gură, vremea prezicând.
Calu-atunci nechează, iar măgarul rage,
EFECT LIMITAT
Şi, râzând în sine, porcului răspund.
Când pe plajă umblă fete dezbrăcate,
Simţi că e căldură maximă, încât
Fără să-şi abţină o privire-amară,
Vezi cum verighete-ncep să se dilate
Calul şi măgarul vorbele-i întorc:
... Iar la unii, sincer, vezi că doar atât!
- Ni se pare nouă, sau, cumva, ast‘ vară/
CAUZALITATE - Poate-i o părere, însă, astă vară
Pe plaja-ndeajuns de-nfierbântată, Discutam aceleaşi chestii... cu alt porc?!
Din cauza căldurii-ngrozitoare, Laurenţiu Ghiţă
Inelele pe deget se dilată.
...Şi-apoi, niște burtici de domnişoare.
CU MOCĂNIŢA LA MARE
La mare, dacă mergi cu trenul, rişti
Să urci în plină vară în vagon
Şi să ajungi, cu ultimii turişti,
În staţiune,- abia-n extra-sezon!

SCUMPA NOASTRĂ MARE!


După unşpe luni de trudă,
Pe acei cu dor de ducă,
Marea Neagră nu-i mai udă,
Ci, de-a dreptul, îi usucă

Booklook nr. 45 pg. 17


ANGELA PISTOL: PUNCT OCHIT, PUNCT LOVIT!

SERVILISM
Pe șef atât l-a respectat
Ca din schemă să nu plece
Rămas de spate cocoșat
Nu mai ştie să se-aplece.

SOȚIA VÂNĂTORULUI
Soțul este vânător
Dar a naibii femeiușca
BILANȚ LA SFÂRȘIT DE AN Ea "vânează"-n dormitor
Când întinsă este neaua Mai ceva ca el cu pușca!
Un bilanț real se cere;
Noi mereu am strâns cureaua MENIUL ÎNSURATULUI
Iar aleșii-au strâns avere. Masa-i după-nsurătoare
Cu meniuri felurite,
PUTEREA RUGĂCIUNILOR Ca-n orice împrejurare
Din ateu sunt bun creștin El mereu tace și-nghite.
Și-un miracol se petrece:
De trei zile, doar, mă-nchin, SOȚUL HORTICULTOR
Iată, soacră-mea e rece! Supărată e soția,
Chiar de-i spune c-o iubește;
UN ȘAHIST AVENTURIER Lui plăcându-i meseria
El calul, de nebun, sărea Uneori o... altoiește.
Şi ar fi mers mereu la mat,
Doar dacă dama nu-l prindea IDILA DINTRE UN PENSIONAR ȘI
Cu o regină, chiar, în pat. O STUDENTĂ
Se completează amândoi,
METEOROLOGUL IUBĂREȚ Precum bărbatul cu femeia;
'' Fulgerat" fiind pe drum Ea e la studiu-n în anul doi,
De o fată prea frumoasă, Iar el, cu vârsta într-a treia.
A-nnoptat la ea, și-acum
E furtună mare-acasă. POLITICIENII GURMANZI
Cu mare poftă de mâncare,
UNUI FOTBALIST CHEFLIU Au ei desigur un temei
S-e "antrenează" mult, se pare, Că pân' -ajung la masa mare
Toată ziua-i la șuete, Se tot "mănâncă" între ei.
Și succese multe are... Angela Pistol
Nu la fotbal, ci la fete.

CĂSNICIE DE OCHII LUMII


Fiecare își dorește
Traiul cât mai ușurel:
Ea să pară că-l iubește
El să pară că-i fidel.

Booklook nr. 45 pg. 18


STANŢE SUCEVENE

FABULA FIGURILOR DE STIL


Metafora aristocrată
Stă de vorbă c-o surată:
- Auzi, tu, ce zici de asta?
Zău, că m-a lovit năpasta!
Toți scriu vers cu rimă-n coadă,
Iar eu sper, ca o neroadă,
În poem altar să-mi facă,
Iar frumosul, când mă-mbracă,
SONETUL VINULUI Să mă-nalțe sus pe creste,
Din strop de soare prins în bob de vie Să fiu vis într-o poveste.
Te-ai întrupat licoare de poveste,
O șoaptă a poemelor celeste Ca să-i țină ei isonul,
Din visul amărui de razachie. ‘nalță glas oximoronul:
- Tu te plângi că ești uitată?
Să mângâi suflete destinu-ți este, Că ai la ușă lăcată?
Sub vraja ta fiorul reînvie, Totuși, de tine se știe!
Iar spiritul, închis în colivie, Te pun unii pe hârtie,
Se-nalță pe amețitoare creste. Chiar în vers mai șchiop, mai mic.
De mine nu știu nimic!
Închin paharul în smerită rugă Dar mi-e dulce nepăsarea!
Să-mi fii mereu tovarăș în visare, Decât să mă-nec în marea
Căci vinul cu-o idee se conjugă, De poeme de doi bani,
Mai bine printre sărmani
Iar din aroma-i, cu înfiorare, Hrăniți cu amarul dulce,
Las versul ca un prunc flămând să sugă. Dorul treaz va să mă culce.
În vin e adevărul ce nu moare!
Tac alte figuri de stil,
DUEL Căci trimise în exil
Cu spatele protejat de zidul tăcerii, De poeții fără har,
stau față în față cu amintirile mele. Care n-au niciun habar
Ne privim, surâzând, prin perdeaua clipelor. De ce-nseamnă poezia,
Sau, poate, e doar o grimasă? Ce impune prozodia,
Mi se rotunjește un singur gând: Ele se ascund în taină,
cine va apăsa mai repede pe trăgaci. Tăcerea le este haină
Pentru orice eventualitate, Să nu fie chinuite
mi-am ascuns aripile de lumină De talente-nchipuite.
sub mantaua indiferenței.
Zborul e vital! Morala nu o mai spun,
Dacă glonțul meu va fi prea leneș, Căci mă cred unii nebun
iar al lor va străbate viul prezent, Când îmi plec fruntea smerit
voi căuta armonia unui alt viitor, În altar de vers iubit.
împingând amintirile triste Carmen Antoaneta Marcean
la marginea unui alt trecut.

Booklook nr. 45 pg. 19


„SĂGETĂTOARE”… DOMNEŞTI
REALITATEA ZILEI CELOR CE NEAGĂ APTITUDINILE
Femeia-i astăzi, ce să zic, FEMEILOR
- Paradoxală constatare -: Noi ştim că vouă nu vă place
Cu cât piciorul e mai mic, S-avem păreri şi nici idei
Trăieşte pe-un picior mai mare. Dar de uitaţi, n-aveţi ce face,
Sanda Toma Şi voi descindeţi… din femei!
SUB PAPUCUL GOSPODINEI Georgeta Vătavu
A tot scăzut în ochii mei ÎNTRE FEMEI
De când în greutate creşte, - Spune-mi ce-ai văzut la teatru
Din pricina unei femei La spectacolul de gală?
Ce nici o clipă nu-l... slăbeşte! - Am privit cu ochii-n patru
Angela Chiuaru Moda afişată-n sală.
UNEI FEMEI CICĂLITOARE Olimpia Todoran-Gabor
Cu debitul verbal ce-l are, UNUI DON JUAN
Se pune-o singură-ntrebare: Sub coroane, flori şi jerbe,
"N-o fi greşit cumva natura Cât mă macină angoasa:
Atunci când datu-i-a ei gura?! M-au iubit femei superbe,
Eliada Scorţaru Dar de ce şi... cea cu coasa?
PEDEAPSĂ PENTRU FEMEI Viorica Voicescu
O pedeapsă cu temei DIN SHOW-BIZZ
Eu aş da-o la femei Cuceresc femei, mereu,
Ce se-nfruntă pe-ntrecute: Cântăreţii de manele;
Să se certe dar... ca mute! Unele se lasă greu,
Viorica Panaitescu Altele se lasă grele!
CUM VOR UNELE FEMEI SĂ FIE Petronela Slavu
BĂRBAŢII DACĂ GÂNDESC ŞI REZISTĂ
Vă vrem pe toţi cu portofelul plin Românii, aşteptând mereu minuni,
Tăcuţi şi zilnic în bucătărie, Cumva-mpăcaţi de-o dulce amânare,
Iar aste reguli de nu vă convin, Ca gânditorul lui Rodin, se pare,
N-aveţi ce căuta în berărie. Vor deveni celebre goliciuni.
Any Drăgoianu Mihaela Kerestely
DISCUŢIE DESPRE COPII FEMEILOR (MADRIGAL)
Ar fi făcut cu soaţa trei Bărbaţi, femei - au toţi un drum,
Şi-a insistat, ea n-a dorit; Da-n viaţa de necazuri plină,
Ar încerca cu-alte femei Pe Drumul Robilor şi-acum
Dar argumentul... "i-a murit"! Zăreşti femei cărând lumină.
Carmen Cristina Ştefănescu Elis Râpeanu
MĂRTURISIREA UNEI DOAMNE DIPLOMATUL
Cu numele-mi predestinat, Întotdeauna aranjat
Pe mulţi bărbaţi i-am derutat, Costumu-l poartă cu mult stil
Dar recunosc - şi nu mă-ncântă - Şi-i omul cel mai căutat
Că n-am fost chiar atât de sfântă. De-a sa nevastă pe mobil.
Constanţa Apostol Stela Şerbu Răducanu

Booklook nr. 45 pg. 20


FONFLEURI
* Dumnezeu vorbeşte întotdeauna cu noi. Inutil! Niciodată nu ne spune când vom câştiga la loto.
* Dacă tot nu iau nimic cu mine, de ce să las ceva la alţii?
* Monumentele funerare fac, de cele mai multe ori, diferenţa dintre oameni.
* Am întâlnit iubirea vieţii. Ulterior mi-am dat seama că mă urmărea!
* În ochii iubitei vedeam stele, acum văd supernove.
* În vino veritas! O fi adevărată şi reciproca?
* Este obligatoriu ca atunci când ai mâna „lungă” să fii şi iute de picior.
* Degeaba stai cu ochii în patru dacă nu ai şi urechile ciulite.
* Clopotarul era surd toacă.
* Deschide ochii ca să nu deschizi portofelul.
* Te crezi leu, dar auzi că eşti doar un bou care bea ca un porc, are o inimă de câine şi comporta-
mente de măgar. Până la urmă te obişnuieşti.
* Cocoşul avea orbul găinilor.
* Când pui carul înaintea boilor ai grijă să fie plin cu fân.
* Unii scriu cărţi de bucate, alţii bucăţi de carte.
* Într-o vreme făceam ménage à trois, acum manger dans trois.
* Dilema sepiei: sunt culoare sau cefalopod?
* Punctul de vedere al lunetistului era o linie de ochire.
* Soacra este o poamă acră, iar fiică-sa o poamă bunăăă.
* Fiind scos din pepeni avea diabet zaharat.
* Formând un triunghi amoros cu două capete pătrate ajunsese într-un cerc vicios.
* Ştiind că un câine care latră nu muşcă îşi ruga de multe ori iubita să latre.
* „Beat ca un porc”! Câtă nedreptate pentru bietul porc…
* „Omul inteligent are îndoieli, prostul are convingeri” Câştigă prostul!
* Culmea ridicolului: Un ardei gras îşi propune să slăbească!
* Şeful pare bătut în cuie deşi este doar bătut în cap.
* Fiind dus cu capul a plecat cu pluta.
* Cântarul meu dă semne de nebunie, făcând variaţiuni pe aceeaşi temă: 85 kg, 90, 95…
* M-am gândit mult, am vorbit frumos şi am reuşit să nu spun nimic.
* Adevărul este o variantă a unei minciuni bine gândite.
* Marele voievod avea 159 cm înălţime.
* Soţia şi soacra îl asupreau cumplit însă el de răscula susţinut ferm de o vecină.
* Ce istorie frumoasă am fi avut dacă vestitul Paris întâlnea la timpul oportun familia
Nicolae şi Elena Ceauşescu!
* Nu băutura l-a doborât ci invers! A pus la pământ sute de butoaie, damigene şi sticle. N-a fost
uşor, dar a învins, mai mereu!
* Brânza este pe bani! Afumăturile, cârnaţii, vinul şi toate celelalte, plocon!
* Trec, rânduri, rânduri, muncitorii… Oameni de rând…
* Ar putea exista un parlament al muţilor?
* Scaunele de bar şi femeile frumoase atrag privirile bărbaţilor. Ambele au picioare lungi.
* Guvernul din umbră este bun vara, celălalt iarna, că te arde.
* Iubirea îl schimbă pe om. Mai ales iubirea de sine.
Mihai Batog-Bujeniţă

Booklook nr. 45 pg. 21


ARHEOLOGIE EPIGRAMISTICĂ
EPIGRAME DIN LITERARTURA FRANCEZĂ (Selecție din volumul DIN EPIGRAMIȘTII LUMII
Autor : Aurel Iordache)

Alphonse de Lamartine (1790-1869)- poet Alexandre Dumas-Fiul (1824 - 1895)


NEGRII EXPLICAȚIE (Unei femei)
Nedreptățiți, din veacurile-amare, Cum a trăit, așa s-a stins acum,
Luptând, pășesc încrezători spre soare, În șanțuri la o margine de drum,
Dar, să nu uite vremurile grele, Fiindcă, pe vremea-aceea, mi se pare,
Toți negrii-și poartă doliul lor... pe piele. Nu existau, ca astăzi... trotuare.

Alexandre Dumas-Tatăl (1802-1870) Henri Francois Becque (1837 - 1899)


PRECIZĂRI AUTOBIOGRAFICE SFAT
(Celui care mă-ntreabă dacă la origine Mi-au dat cândva un sfat bunicii,
sunt negru) În ceasul unei după-amiezi:
Bunicul - negru, iar al său... maimuță... Nu-ți cerceta prea mult amicii,
De ce-aș mai încerca păreri de rău?! Dacă dorești să ți-i păstrezi!
Acum pricepi că neamul meu începe
Exact unde sfârșește neamul tău. DESPRE SCRIERI
Din opera mea scrisă cu sudoare,
Victor Hugo (1802- 1875) Văd, cercetându-i fiecare filă,
ÎN TIMPUL ASEDIULUI GERMAN Că jumătate e dăunătoare...
Cenușa-mi să v-o las, e prea vetust... Cealaltă jumătate-i... inutilă.
Mai bine-un biftec pentru voi, frumoase!
Gustând , veți spune că Hugo rămase EPITAF (Înțeleptului)
Tot delicat, tot fin și de bun gust. Un soț, binecrescut, de rasă,
Cu maniere elegante,
Alfred de Musset (1810-1857) Chiar când trăiește la amante
AUTOEPITAF E obligat să moară-acasă.
În groapa-n care voi dormi-n cărare,
Vreau să-mi sădiți o salcie plângătoare. Georges Clemenceau (1841 - 1929)
Chiar pentru viața ce s-a scurs nătângă, LAȘULUI MEU DUȘMAN
Ea nu va conteni ca să mă plângă, Nu fiindc-ai aproba un țel înalt,
Și fiindcă are frunza mică, rară, Tu nu mă iei, cum ai dori, în țeapă,
Îmi voi simți țărâna mai ușoară. Ci, deși vezi că-s c-un picior în groapă,
Nu uiți ce pot să fac... cu celălalt.
Charles Baudelaire (1821 - 1867)
FEMEI ȘI DECORAȚII ZIARISTUL
Cunosc femei - și nu atât de rare - Când ziaristul mâna lui ți-ntinde,
Ce par ca Legiunea de Onoare: Deloc interesat, subtil și cult,
Prea des le vezi - chiar dacă nu le cați - E ca femeia care nu pretinde,
Pe fel de fel de piepturi de bărbați. Dar care costă... înzecit mai mult.

AUTOEPITAF Paul Duval-Lorrain (1855-1906)


Iubind cu patimă adâncă MUSAFIRII
Microbii,neam nesățios, Primesc și musafiri acasă
S-a dus la ei de tânăr încă, Dar iată-mi punctul de vedere:
Vrând să le fie mai gustos. Cei care vin îmi fac onoare,
Cei care nu, îmi fac plăcere.
Arheolog de serviciu: prof. Mihai Haivas
Booklook nr. 45 pg. 22
PILULELE DOCTORULUI… ÎN PSIHOLOGIE

GREU CU LEGEA…

Ca să pricepi o lege-i tare greu


Şi musai e nevoie de-avocaţi,
Când intră-n text modificări mereu,
Precum se bagă E-uri în cârnaţi.

SECRETUL SUCCESULUI LA FEMEI

Când cineva obţine-aprecierea


Pe drept, mai are şanse să-l întreacă,
Doar boul care şi-a păstrat puterea…
Văzut la mare preţ de orice vacă!

FEMEIA NU E SUPERFICIALĂ CIOBAN MODERN

Oricum te-arăţi – frumos, urât, cuminte – Privind pe laptop printre oi la stână,


Ca şi mimoza reacţionează Cum Veta lui mulgea de zor Bălaia,
Şi numai după cum e-atinsă, simte Gândi profund, cu „şoricelu”-n mână,
Că doar ce e-n interior contează... La-ndemnul salvator: alege oaia!

LA FESTIVALUL DEMNITAR REFUZÂND


„ROMEO ŞI JULIETA LA MIZIL” CARNEA DE PORC
Vă spun că ăsta-i adevărul nud: Friptura lui de porc nici n-o gustase
Gustând umor de clasă şi cu stil, Şi musulman ştiind precis că nu-i,
La cât de mare-i hazul la Mizil, E cert c-avea motive serioase
Nici câini-n Giurgiu nu se mai aud! Să nu se-nfrupte din... confraţii lui...
ACUZATĂ PE NEDREPT AVERTIZAREA VACII
Ştiind că fusta nu-i scurtată Cum ţaţa vrea s-ajungă stea
Dar toţi îi văd „odoarele”, Şi văd că astăzi nimeni nu e
Ce vină are biata fată Dispus să stea la coada mea,
Că i-au crescut picioarele?! Şi lapte-o să mai beţi… din UE!
DIN SFATURILE MAMEI IMPACTUL SCHIMBĂRILOR LA SATE
Isteaţă fata şi de-ar fi să numeri, Exemplu de-adaptare – poţi să spui –
La două chiar nu-i iese din cuvânt: E că voind să fie de „bon ton”,
Îşi ţine mândră capul spre pământ, Şi boul azi visează vaca lui
Şi foarte demn... picioarele pe umeri! Să aibă ţâţe mari de silicon!

Dr. Psih. Gheorghe Bălăceanu

Booklook nr. 45 pg. 23


DIN DRAGOSTE
Pe Hanibal Zacuscă îl doare în... frunză, de ceea
ce spune Pompilia, nevastă-sa. De drept. Personală. Toată
ziua îi reproşează că stă cu mâna pe... Metaforă. Ba că e
tare, ba că e moale. Mofturi de poet! De produs nu produ-
ce nimic. În schimb, reproduce ideile altora.
Femeia, muncitoare şi strângătoare, cum sunt mai toate
nevestele de poeţi, încearcă, din răsputeri, să ţină critica
în... brâu. Pardon, frâu. Altfel s-ar alege bulionul de cărţi-
le lui Zacuscă. Îl iubeşte, deh!
Şi cum dragostea e mai presus de orice, face şi pe
dracu-n patru să îl promoveze, adică să îl conducă pe
culmi de glorie. Să facă din el un senator al poeziei, păcat că nu e cal. Bou tot e. Mă rog,
acceptă şi deputat, că moţăie la fel.
I-a spus că, odată ce Luna va intra în casa a şaptea a Vărsătorului(că tot şi-a vărsat
ea toţi nervii pe el) vine o perioadă favorabilă dezvoltării personale. Deci, domnul Zacuscă
trebuie să îşi ia sinele de mânuţă, să devină unul şi acelaşi sau una şi aceeaşi, nu mai con-
trează, şi să scrie bine. Să spargă, nu halbele la cârciumă, cum face de o viaţă, ci graniţele
absolutului. Dar, după cum arată, cred că nu sunt şanse. Ăsta tot în cvadratură cu luna nea-
gră rămâne. E apatic. Nu îl interesează când Pompilia îi spune că merge să probeze un sti-
lou şi vrea să se întoarcă, până la miezul nopţii, fără pată.
El mototoleşte o coală, mormăind că pixul s-a consumat şi nu are cu ce să îşi note-
ze ideile măreţe. Dar atunci, Pompilia, drăgăstoasă din fire, îl mângâie pe frunte şi îi spune
că are ea de probat vreo două şi, poate, se trezeşte cu o cronică favorabilă în revistele litera-
re. Eiii, acum o să intervină domnul Frunzărescu, să mă dea în judecată că i-am furat per-
sonajul principal. Simt un miros puternic de problemă fără rezolvare. Ah, dar am făcut-o
din dragoste!
Citisem undeva că poeţii sunt cei mai grozavi amanţi şi am vrut să verific. Mai
mult pentru tăria verbului, însă am descoperit un pârlit. Cu metafora pe ducă. Îmi cer scuze
pentru neputinţa mea de a face din Hanibal Zacuscă un poet care să scrie din inerţie. Să
clocotească clorofila în Frunzărescu. Să inunde Brăila. Nimic. Promit să mă îndrăgostesc.
Poate aşa o să-mi iasă. În mod... regulat. Măcar o poantă bună în cale.
Ce... creanga sunt!
Any Drăgoianu

FRUNZĂRELILE LUI MIHAI


* Racul, broasca și o știucă își continuă intențiile afaceriste. Au renunțat la sacul cu grăunțe
ce trebuia dus la moară și au deschis o cârciumă cu fructe de mare pe plaja din Mamaia.
Prospectarea de piață a ajuns la concluzia că fructul de mare cel mai cerut este știuletele de
porumb fiert.
* Boul și vițelul asistă la o coridă. În final, au ajuns la concluzia că viața de taur nu este așa
de fericită cum se credea. Răzbunați sufletește, au intrat în primul local, unde au savurat o
delicioasă ciorbă de văcuță.
Mihai Frunză
Booklook nr. 45 pg. 24
PARFUMUL ROZELOR CU SPINI
GURA SATULUI
(Din jurnalul unei tinere cuminți)
Trăncănind pe înserate,
Șapte babe stând la poartă,
Îmi trasau o dură soartă,
Rele și înverșunate.
„Blonda”-i greu motiv de ceartă,
De pistrui râd pe-nfundate,
Dau din gură-nflăcărate:
UNDE-MI ESTE MAI BINE Din „cazan” m-ar scoate fiartă.
În viaț-am pribegit prin munți și văi,
Deci, lansând ocări în vadre,
Dormind, de multe ori, sub clar de lună
Scrisă-i fișa mea de cadre
Și tot gândindu-mă la ochii tăi,
Pe o scândură crestată;
Mă întorceam... la mica „văgăună”.
Dar, în ciuda celor strâmbe
AFACEREA UNEI DANSATOARE DE Ale hoaștelor tălâmbe,
CLUB Azi sunt totuși măritată!
Goală, doar c-o ață, ea la bară
Numărul propus și-l joacă bine,
SONETUL GREVEI
Iar clipind timid, te scoate-afară
PARLAMENTARE
Cardul să i-l dai și... vai de tine!
Plecând greviștii-n turmă din ședință
DEZILUZIE POLITICĂ S-au liniștit demonicele valuri
Creduli și-analfabeți politici au votat, Și-s potolite vechile scandaluri
Ieșind aleșii hoți doar pe sprânceană; Încât de ziariști nu-i trebuință.
De-atunci această haită prea vicleană
Chiar Dâmbovița doarme printre maluri
Din ce-a promis, mai dă câte-un comunicat.
De când au dezertat cu iscusință,
MUZEI MELE Dar, față de popor, făr'de credință
Deși o văd cam străvezie, Și-i liniște adâncă printre staluri.
Plimbându-se pe-alei în parc,
Un singur deputat, dinspre ieșire
Aș vrea să-i scriu o poezie,
A aruncat în urmă o privire,
Dar ca fantomă o remarc!
Dorind să vadă cui rămâne urna,
ATENȚIE LA CE OCHEȘTI Apoi, vorbi cu multă-ngrijorare:
Cu vânatul nu te joci
- Noi ne-am retras în semn de protestare,
Căci de prinzi vreo „căprioară”,
Dar pentru azi primi-vom... și diurna?
Mai că-ți vine s-o provoci
Întrebând: mai ești fecioară? Elena Mândru
CONSTATARE
Acest volum e cât un bolovan
Și nu avea nevoie de lansare:
C-un șut puternic de pe topogan
Îi poți trezi pe unii din visare.

Booklook nr. 45 pg. 25


CERU-I CER ŞI LERU-I LER
De când au mijit zorii vieţii, omul s-a legănat între două ce-
ruri: cerul astral şi cerul gurii. Amândouă au fost la fel de importan-
te, deşi unulde neatins, iar celălalt, la îndemână. Cer sub cer. Cerul
gurii sub cerul astral. Pendulând între Sfânta Scriptură şi Sfânta
Friptură, omul a dat dreptate când uneia, când alteia, când amându-
rora. Zeii cerului cosmic, îngerii, arhanghelii şi heruvimii, s-au dăn-
ţuit, în aceeaşi horă, cu zeii cerului gurii. Profana Tocăniţă n-a fost
niciodată mai prejos decât divina Afrodita. Plebeea Şuncă a strălucit
pe cerul gurii ca îngereasca Lună, călugărita Jumară a pedagogit sfi-
oasele papile gustative, în-nobilând iarba limbii. Măria Sa Cârnatul,
beizadeaua Drob, prinţesa Musaca, muica Saramura şi infanta Piftie au fost, rând pe rând, ar-
hanghelii de serviciu, heruvimii de ogradă ai bietului om. Tămâie şi jar, ambrozie şi fiertură,
iluzie şi foame, nectar şi sete, iată raţionamentele cărnii, filozofia venelor şi teoria arterelor.
Marile biblioteci ale lumii, contra bucătăriilor – micile biblioteci ale lumii. Farfuriile,
contra astre, tacâmurile, contra constelaţii, gust, contra dezgust, mirodeniile, contra mi-
ronosiţe, saliva, contra uscăciunii. Pâinea, colacul, turta şi mămăliga au fost, şi sunt, evanghe-
liile gurii, citite, zilnic, de tot flămândul şi însetatul.
Am senzaţia, deloc papilo-gustativă, că nu în cerul cosmic, ci în cerul gurii, La înce-
put a fost cuvântul !
*****

URĂ, URĂRI, URĂTURI ŞI MURĂTURI


În preajma Crăciunului, toate urările vizează, din culinar motiv, mai mult direct decât
aluziv, sănătate, că-i mai bună decât toate, poftă bună şi destrăbălare laringo-faringiană şi sto-
macală, invitaţie făţişă la dezmăţ naţional pentru toate instinctele care se există. Zvâcul festiv
se distribuie
cu generozitate spre toate elementele gonflabile ce duc la obezitate, aciditate şi încăpăţânate
indigestii. Dacă sunteţi cuminţi, bunătăţile vă vor îndulci mustăţile. Frumoase, blânde, seducă-
toare şi flexibile ca nişte trestii, în inconştienţa lor, aceste urări de bine sunt, în fapt,
urări de rău. După excesul de senzaţii rustice sau exotice, vine excesul autohton de lehamite. O
vegetaţie cărnoasă şi carnală inundă luncile stomacului, rupe venele şi arterele şi instaurează
starea de urgenţă a organelor interne. Să vină pompierii! Să vină soldaţii! Să vină gărzile pa-
triotice!
Din respect şi consideraţie pentru tensiunea voastră arterială, arteziană şi artizanală, în
numele Crăciunului viitor, eu vă urez orez şi urături cu murături. Mâncaţi, mai bine, şorici de
epigramă, ficăţei de doine populare, muşchiuleţ de pătrunjel prăjit în untură de metaforă pi-
cantă, şuncă de ghicitori, sarmale de umor alb, cozonaci de trohei însiropaţi cu tril de privighe-
toare, mujdei de epitete ornante, cârnaţi epici şi gogonele lirice, toate acestea, din vetrele noas-
tre culturale, din bidoanele noastre literare, păstrate, din moşi-strămoşi şi din muici-strămuici,
alături de vin divin şi nemuritoare ţuici.
S-aveţi poftă şchioapă!, salivă, ioc!, crampe, neam-deloc! Să ne vedem la anu’ mai
uşori şi cu capul, plin de fluturi, în nori!

Janet Nică

Booklook nr. 45 pg. 26


CU MATEMATICA PRIN VERSURI CĂLCÂND
EPIGRAME SELECTATE DIN VOLUMUL „JOC DE PICIOARE ÎN CINCI RITMURI”
(Pentru cititorii mai puțin familiarizați cu ritmurile trisilabice, le-am indicat în paranteze,
astfel: amfibrah (am), anapest (an) și dactil (da)
REZOLVARE
După ce a divorțat,
Pregătit, iar urcă panta:
Griji, nu-și face ca bărbat,
Căci de grijă-i poartă-amanta!
INSATISFACȚIE (am)
Iubind-o pe vieții turnantă,
Bărbatul, căzut în visare,
Încrederea-și puse-n amantă,
ÎNTRE DORINȚĂ ȘI PUTINȚĂ Dar ea ar fi vrut-o... mai mare!
Bagă-n cap ce-ți spun române:
Unii-n viață-ar vrea statui, PARANOIA MAJORITĂȚII
Însă-n urma lor, îți spui, POLITICE
Cel mult socluri vor rămâne! Stăpâniți de-o ură surdă,
Fără-a prinde-nvățăminte,
UMORIST PLAGIATOR (am) Azi, prin Parlament iar zburdă
Cu opul recent, din păcate, C-un atac la Președinte.
Umorul, prea mult nu-l servești,
Căci poante fumate-adunate PARTAJ DUPĂ DIVORȚ (an)
Din zeci de „chiștoace”... găsești! Epilog cu ultraj
La un fost mariaj,
TOAMNĂ ROMÂNEASCĂ Când împart, cu scandal,
Afirm acum, ca altădată - Ce-au avut și-n țucal.
Și nu pot spune cu mândrie -
Că toamna asta e bogată... SFAT
În ură, lene, sărăcie! Afirm, pe înțelesul tuturor,
Sperând ca va pricepe fiecare
ABSTINENȚĂ LA NECAZ (an) Chiar dacă ai umor la purtător,
De-ntâlnești un bețiv într-un bar, Tu nu-ți lua umorul... la purtare!
Ce doar apă mai are-n pahar,
Despre dânsul poți sigur să spui: PESCĂREASCĂ (da)
Nu se simte în apele lui! Vrând ca să facă bărbatul o haltă
La o mândruță pe care-o iubește,
ULTIMII MOHICANI AI EPIGRAMEI Fuge, lăsându-și soția sa baltă...
E adevărul ce-l aprob Căci, în rezervă, ea are și-un pește.
Și inima îmi crește:
Epigramiștii de pe glob FUZIONAREA PRIN ABSORBȚIE
Mai scriu... doar românește! E desigur cazul care
Ilustrează un tipic,
COALIȚIE INEFICIENTĂ (da) Unde peștele cel mare
O guvernare satanică Îl înghite pe cel mic.
Ce s-a crezut una magică,
Dar, provocând multă panică, Mihai Haivas
A devenit astăzi tragică!
Booklook nr. 45 pg. 27
REȚETE COMPENSATE CU TRIFERMENT
Vegetarian convins... că erbivorele sunt delicioase.

REȚETELE UNUI MASTER


CHEF... DE BĂUT
CÂRNAȚI DE BERE
Pe o masă lungă, se aliniază câteva
șiruri de halbe pline cu bere. Se
adaugă alune și sărățele, după gust.
SARMALE DE POST
Modul de preparare depinde de
post. La TVR, Mircea Dinescu le
face cu portocale, iar la Prima TV,
Vârlan le face cu pițipoance apeti-
sante.
SALATĂ BOEUF: Amestec de
vegetale pus în meniu atunci când
ați invitat la masă un bou.
CIUPERCI FLAMBATE: Se consumă cu grijă. Pot produce arsuri la stomac, dar sunt o
nebunie.
PIZZA HAVAIANĂ: Pe un blat din aluat în formă de havaiană se pun toate resturile din fri-
gider. Gurmanzii cu sentimente antiamericane pot înlocui havaiana cu o balalaică.
CHIFTELE DE CREIER: Pot fi preparate numai de bucătăresele care-și toacă soții la cap
foarte mărunt.
CLĂTITE CU VIȘINATĂ: La desert, se iau paharele în care s-a servit țuica la aperitive și se
clătesc cu doi litri de vișinată. Cu aceeași vișinată se clătește și gâtul.
SUPĂ DE GHIOCEI: Este o delicatesă de primăvară din fructe de mare. Ghiocelul este un
ghioc foarte fraged. Vă lăsăm pe dumneavoastră să-i ghiciți gustul.
ARDEI GOLIȚI: Se ia o porție de ardei umpluți. Se scoate din ei tocătura și se dă la rațele
care, la rândul lor, sunt date mesenilor pe varză.
TORT NAȚIONAL: Se ia o pânză de in sau de cânepă și se ornează cu râuri și cu fluturi.
Atenție la cânepă! Produce halucinații.

Mihai Frunză, creator de rețete cu penicilină

Desen de Nicolae Viziteu-NeVe


Booklook nr. 45 pg. 28
07-09.12.2017 La Brăila, umor cât cuprinde! Festivalul de Literatură Umoristică la prima sa ediţie.
Festivitatea de premiere, un regal de umor şi ironie, s-a desfăşurat în sala Pro Arte a Centrului de
Creaţie. De menţionat faptul că din cele şase premii acordate, trei au fost revendicate de membrii ALPI.
Foto Costel Pătrăşcan

Foto-document! Aflat la Brăila împreună cu „greii” umorului: Alex Ştefănescu şi Ananie Gagniuc,
M.B.B. speră să-i demonstreze soţiei cât de firav este. Însă epigramistul Ionuţ Daniel Ţucă împreună cu
graficianul de mare succes Costel Pătrăşcan îl sabotează cu argumente foarte vizibile.
Mdeh, aşa-i în umor!
Foto Costel Pătrăşcan

Booklook nr. 45 pg. 29


16.12.2017 Sala Eminescu a hotelului Traian din Iaşi. Împreună cu distinşi oaspeţi ai Federaţiei
Comunităţilor Evreilor din România: Excelenţa sa Preşedintele Aurel Vainer, şef-rabinul Rafael Shefer şi
prim-cantorul Iosif Adler, primarul municipiului Iaşi, domnul Mihai Chirica, preşedintele C.E.I. domnul
Abraham Ghiltman şi prietenii din Comunitate, membrii ALPI au sărbătorit Hanuckha, aşa cum se
cuvine cu lumină şi bucurie.
Foto Elena Mândru

Cu prilejul sărbătorii de Hanuckha doi dintre colegii noştri de la ALPI, doamna Conferenţiar univ.
dr. Cornelia Ursu şi domnul inginer Mihai Caba, au primit diploma şi medalia de Prieteni ai Comu-
nităţilor, înmânată de însuşi Preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, Excelenţa
Sa domnul Aurel Wainer. Felicitări celor medaliaţi, dar şi calde mulţumiri prietenilor noştri de la
Comunitatea Evreilor din Iaşi

Foto Elena Mândru

Booklook nr. 45 pg. 30


18.12.2017 Sala de spectacole a teatrului Ateneu din Iaşi. Spectacolul: Sărbătorile Luminii
de bunul nostru prieten, profesorul Moche Groper, a fost un bun prilej pentru ca membrii ALPI
să susţină un minunat recital de poeme închinate Luminii.
Foto Rodica Rodean

08.01.2018 Sala de conferinţe a Clubului C.F. R. Iaşi. Un grup de oameni de cultură din Iaşi, universi-
tari, scriitori, poeţi, actori sau epigramişti printre ei fiind şi ceferişti, au hotărât ca prestigiosul Cenaclu
Literar George Topârceanu să revină în actualitate, după o absenţă de peste patruzeci de ani din peisajul
cultural al oraşului. Printre aceştia patru membri ai ALPI, dar şi inimosul director al Clubului, domnul
Paul Zamfir.
Foto Dan Teodeorescu

Booklook nr. 45 pg. 31


12. 01. 2018 Studioul Apollonia TV. Vasile Vajoga, Dan Teodorescu şi Mihai Batog-Bujeniţă în emisiu-
nea: Cozerii Duminicale moderată de actorul George Marici în care, pe lângă poezie şi umor, s-a discutat
şi chestiunea relansării cenaclului George Topârceanu, un cenaclu de succes în anii 80 ai secolului
trecut.
Foto Alexandra Haidău

14.01.2018 Sala de lectură a B.J.I. - Gheorghe Asachi a găzduit prima şedinţă a ALPI pe anul în curs. Aşa
cum este şi firesc ea a fost dedicată Zilei Culturii Naţionale, ziua de naştere a poetului Mihai Eminescu
Foto Ştefan Mardare

Booklook nr. 45 pg. 32


14.01.2018 Tot în prima şedinţă din acest an, distinsei şi dragei noastre colege, doamna doctor Georgeta
Paula Dimitriu, decan de vârstă, i-a fost acordată Diploma de Omoare a Asociaţiei pentru talent, fidelitate şi
devotament faţă de valorile culturale perene.
Foto Ştefan Mardare

25.01.2018 Sala de teatru a Clubului C.F.R. Iaşi. După mai bine de patruzeci de ani de absenţă din viaţa
culturală a oraşului, Cenaclul George Topârceanu aparţinând de Regionala C.F.R, Iaşi revine cu un succes
de marcă. Printre membrii fondatori şi participanţi la eveniment s-au numărat şi membrii ALPI.
Foto Dan Teodorescu
Booklook nr. 45 pg. 33
11.02.2018 Sala de lectură a Bibliotecii Judeţene. Şedinţa lunară a Asociaţiei, una în care bilan-
ţul bogat al realizărilor a fost întrecut doar de activităţile viitoare, multe şi foarte interesante.
Foto Elena Zanet

17.02.2018 Salonul de primire al muzeului Mihail Kogălniceanu din Iaşi. Evenimentul: Copiii în lumea
artelor organizat de Asociaţia Universul Prieteniei a fost un adevărat succes. Au participat, cu entuziasm
şi generozitate o parte din membrii ALPI.
Foto Rodica Rodean

Booklook nr. 45 pg. 34


19.02.2018 Sala de teatru a Clubului C.F.R. Iaşi. Vernisaj de pictură, grafică şi fotografie organizat de
colega noastră Gabriela Cucinschi. Membrii ALPI au susţinut un foarte frumos recital de poezie şi
epigramă.
Foto Dan Teodorescu

23.02.2018 Sala de protocol a restaurantului Moldova din Iaşi. Lansarea celui de al X-lea volum al
domnului Dan Teodorescu a fost omagiat şi de colegii săi din ALPI cu un frumos recital de poezie şi
muzică populară.
Foto Dan Teodorescu

Booklook nr. 45 pg. 35


28.02.2018 Sala Eminescu de la Grand Hotel Traian. Sărbătoarea Purim a prilejuit o minunată reîntâl-
nire cu dragii noştri prieteni de la Comunitatea Evreilor din Iaşi. Aici membrii ALPI împreună cu dom-
nul preşedinte al CEI, ing. dipl. Abraham Ghiltman.

05.03.2018 Cercul Militar Iaşi Vernisaj de pictură, fotografie, sculptură şi dantelărie organizat de Uniu-
nea Artiştilor Plastici din Iaşi, preşedinte Calistrat Robu. Membrii APLI au prezentat un frumos recital
de poezie şi muzică.
Foto Calistrat Robu

Booklook nr. 45 pg. 36


UNU' MOIȘE
" ȘEKET ! " – LINIȘTE!
Monolog, nu numai auditiv…
Slavă Domnului, stau bine cu auzul! Vedeţi, mă mai pot lăuda
cu ceva care mai e bun la mine, după atâta vreme de când am primit
(cum se zice) de la El, atâtea lucruri folositoare… La onorabila mea
vârstă, ca sa auzi bine şi sa nu fii silit – ca atâţia alţii – să-ţi înlesneşti
această necesitate cu tot felul de aparate pe care le bagi în urechi, este
un lucru care nu-i demn de evidenţiat!
Când stau de vorba cu cineva din leatul meu şi ca să mă audă trebuie
să-mi ridic glasul cu câteva… etaje…, dincolo de enervare, nu pot să nu
mă fericesc cu gândul: "Uite, eu, slavă Domnului, încă n-am problema asta!"
Să fie chiar un atu, un element chiar atât de pozitiv calitatea aceasta care se menţine
încă la mine şi la vârsta mea înaintată? Cred ca da. Chiar fără argumentări suplimentare…
Şi totuşi, iată cum, aşa cum adesea ni se întâmplă în viaţă, un element atât de pozitiv,
atât de necesar, atât de benefic (îmi permiteţi să folosesc şi eu vorba asta!) în viaţa omului, din
bine, se poate transforma şi în ceva… mai puţin bine. Cum adică? O să vă spun îndată.
De câte ori n-am fost "consolaţi" cu o întrebare şi un răspuns laolaltă : "Ce, n-ai auzit?
Mai bine că n-ai auzit!" De nenumărate ori, nu-i așa? Asta nu înseamnă ca – ferească Sfântu' –
ai fi preferat să fii cu totul surd…
Pe cat de absurda s-ar părea că este aceasta ultimă observație, mă simt nevoit s-o folo-
sesc în cazul celor ce vreau să spun, cu referire la "sistemul" actual în care se poartă la noi, la
radio şi la televizie, convorbirile, comentariile, discuțiile, schimbul de păreri, de opinii, în ceea
ce privește – tonul. Se spune "tonul face muzica"; în cazul de faţă este vorba de o "muzică"
mai mult decât gălăgioasa şi foarte enervantă! Intr-atât ca, zău, e mai bine daca nu o auzi!
Dar totuși, oameni suntem, vrem să mai aflam şi noi ce şi cum se petrece în jurul nos-
tru (că se petrec destule!), așa că nu ne putem astupa urechile; şi nici să închidem ochii, da'
acu' vorbim de auz… Aşa dar, nici să lezăm funcţia auzului n-are rost, căci ambiți-onându-ne
să recepționam "muzica" de care vorbeam, ne aflam, vrând-nevrând, într-un pericol efectiv!
Comentatorii noștri, cei care conduc disputele verbale în emisiunile ce-şi propun acest scop, pe
teme de tot felul: politice, sociale, culturale, individuale şi tot ce vreţi, au adoptat o forma de
conversație gălăgioasa fără limite. Nu mai ştii dacă discuţia lor se va limita doar la o discuție
mai aprinsa, sau, până la urma se vor şi lua la bătaie!...
Harța asta intre participanți, cu folosirea nu numai a tonurilor de maidan şi a expresii-
lor de mahala, cu jigniri reciproce – în care folosirea imputărilor (ca injurii!): "Mai, tu ești de
stânga! Tu ești de dreapta!", te face să strigi exasperat :"Șeket!- Liniste! Ajunge!"
Polemică, polemică, da' nu chiar intr-atât pe nervii noștri!
Exista la orișice o limita! Mai ales când e vorba de lucruri "produse" pentru a fi folosi-
te de un "consumator" căruia i se zice - publicul. Adică – unu' ca mine, ca noi, ca voi, ca ei…
Poate fi numit ceea ce fac ei, cei care "ne slujesc", cultura? Mai va! Căci cine ţipă mai tare, se
obrăznicește mai mult, are mai multa "huțpa"*, folosește expresiile cele mai agresive şi necio-
plite, vorbeşte repede şi "spontan", nelăsându-si partenerii să-şi dea replica ("Da' lasă-mă sa
termin şi eu ce vreau să spun!"… se milogesc aceștia, după ce vorbesc şi ei fară de sfârşit…) –
acesta-i rețeta sistemului la modă! El e folosit zilnic şi chiar de câteva ori pe zi. Şi la radio şi la
televizie (canalul 20 se evidențiază!). Indiferent dacă pe vorbitori îi cheamă Ariel, Emeli,
Keren sau Zahavi, toți sunt lipsiți de simțul măsurii şi uită că se afla "la tribună"… Nu respec-
tă, adesea, nici conținutul şi nici forma. Oho, forma! Toți vorbesc tare, pe tonuri înalte! Toți
Booklook nr. 45 pg. 37
sunt chiar nervoși! Şi – trebuie să recunosc – reușesc de multe ori să-mi transmită şi mie din
aceste "calităţi"… Intr-atât, încât mă trezesc chiar strigând : "Șeket! Liniște! Chiar nu puteți
vorbi civilizat, mai, bădăranilor!"
Nu sunt, firește, auzit de ei, așa că-mi continui gândurile :…" chiar toți ăştia sunt lip-
siți de cei șapte ani de-acasă?"…Şi-nchid radioul sau televizorul. Ce, mă poate sili cineva sa-i
ascult?...
Uuufff!
* Impertinenţă (ebraica)
Pentru conformitate,
CAROL FELDMAN (Israel)

Desen de Cristian Vecerdea-Criv

Booklook nr. 45 pg. 38


IN MEMORIAM
Aurel Baican
n. 27.02 1935 la Vlădiceni, Ismail, Republica Moldova. Economist.
Decedat 2017 .

În anul care a trecut bunul nostru prieten şi coleg, Aurel


Baican, a plecat spre cenaclurile etrne.
Fie-i calea luminoasă aşa cum ne este nouă amintirea sa!
Colectivul Asociaţiei Literare Păstorel Iaşi

PORTRET DE ROMÂN AMANTUL


E-un om amabil, șugubăț, Vecinu-i tânăr, dar nu-i pasă
Și analist, cam cât cuprinde, Și chiar când soțul e plecat,
Neîntrecut e la ospăț, Ea nu-l invită nici la masă...
Dar când e treabă... o întinde. Fiindcă... îl servește-n pat.

RUGA UNUI BĂRBAT SOARTA UNOR ALEȘI


Doamne, dacă dintr-o coastă, Ca efect al dezmățării
Zămislitu-mi-ai nevastă, Și exces de coțcării,
Mai dau șase din torace Foarte mulți aleși ai țării
Să-mi faci una care tace. Se-dihnesc în pușcării.

MEDICUL DE FAMILIE MINCIUNA ROMÂNEASCĂ


E un om cu multă școală, Cătând minciuna la izvoare,
Priceput de nota zece, Găsești pe doi români aparte:
Sfat îți dă în caz de boală Un șef ce minte până moare
Și-n final... te lasă rece! Și-un tont ce crede pân'la moarte.

MITINGUL ELECTORAL CONCUBINII


Pregătit din timp cu fală, Evitând vagabondajul,
În prielnice momente, Criza, sfada și contractul,
Este calea optimală Cuplu-și face doar rodajul
De luat... angajamente. Până când încheie actul.

PARLAMENTARUL ROMÂN JUSTIȚIA ROMÂNĂ


Ca slujbaș al națiunii Stat în stat, c-un rol aparte
Și fidel promisiunii, Și putere absolută,
Dânsul jură că nu fură... Ce dreptatea o împarte:
Și nu fură-n timp ce jură. Când pe lei, când pe valută.

Booklook nr. 45 pg. 39


O ESCAPADĂ
(Din Volumul „ BERCU LEIBOVICI” - Ed. „Cartea Românească”, București)

„Oare nu-i pe lumea asta vreun ungher pentru iubit?” - recită cu vocea lui caldă și
învăluitoare romanticul Gică Marian, o mare speranță a baroului constănțean, pe când Didina
Găescu, își trăgea ciorapii de culoarea pielii (și ce piele!), pe cele mai frumos cambrate pul-
pe, pe care Gică i-a fost dat vreodată să mângâie.
Didina se ridică brusc și-l cuprinse în brațele ei calde și mirosind piperat a „fou-gere
royale”. Cum încremeniseră așa, ea micuță și înălțându-se, cu un picior în aer, în dedesubturi
transparente de „crepe-de-Chine” roz, el înalt și aplecat fotogenic asupra-i, în pijama de mă-
tase „bleu-marine”, păreau că nu așteaptă de cât o legendă de Forain sau Daumier, pentru a fi
puși în pagina unei reviste ilustrate.
Două piersici, rămase în vas, se holbau la ei din umbră, ca doi ochi de hipopotam
libidinos, pe când sticla de șampanie goală, adormise pe-o coastă în răcitorul de argint, în
care gheața se topise demult.
Gică Marian o cunoscuse pe Didina la Constanța, unde d-l Aurelian Găescu condu-
cea un înfloritor comerț de cereale. O urmărise toată iarna cu o tenacitate diabolică, fără să
poată obține mai mult decât o sărutare furtivă, într-o seară de bal. De întâlniri nici nu voia să
audă. În cele din urmă însă, a consimțit să se lase așteptată la București, unde și-au oprit la
hotel, camere alăturate. A venit la el cu o deconcertantă dezinvoltură și a știut să-i evite orice
preambul plicticos. Gică Marian ar fi vrut s-o păstreze toată ziua. Dar asta nu era posibil!
Didina avea în București sumedenie de rude pe care nu se putea să nu le vadă, fără riscuri
serioase, așa că toată după amiaza d-l Gică Marian se afla în deplinătatea unei libertăți nedo-
rite. Cum a plecat Didina, s-a dus la Parcul Carol, să-și vizeze biletul de tren. A vizitat ex-
pozițiile cu de-amănuntul, a cumpărat obiecte inutile, a tras la țintă. În cele din urmă a intrat
într-o sală de joc. Minciuni că norocului în dragoste îi urmează ghinion la cărți... Privind la o
masă de „chemin de fer”, el care nu joacă niciodată aruncă o sută de lei. Între timp venise un
amic, care l-a ținut de vorbă. Cu gândul la Didina, uitase de joc. Se simți deodată privit cu
invidie. Crupierul îl întrebă dacă lasă tot, înainte. Se făcuse tăcere. Tot era mai bine de trei-
zeci mii de lei pe care îi câștigase din neatenție. Își ridică banii și părăsi cazinoul voios. În
ziua aceea călcase cu dreptul. Putea spera orice. La urma urmei de ce nu i-ar propune Didinei
o escapadă la Sibiu? Acolo nu-i cunoaște nimeni. Vor putea circula fără să se ferească și vor
trăi o zi fericită.
Didina primi imediat. S-au bucurat de-o vreme minunată. Au luat o singură cameră,
cu două paturi, măcar că al doilea era de prisos.
Au petrecut o noapte neuitată. Aerul de primăvară, care năvălea îmbietor pe ferestre-
le larg deschise, îi hotărî, de dimineață, să facă o plimbare pe jos. Pășeau sprinteni, braț la
braț, ca doi logodnici, pe străzi pline de farmec și poezie. Își încetineau pasul de-a lungul
zidurilor peste care trecuseră veacuri cenușii și îndată se simțeau nevăzuți, se îmbrățișau cu
patimă, în colțuri medievale. La fiecare răspântie descopereau priveliști care îi umpleau de
fericiri inedite. La întoarcere însă, d-l Gică Marian se încruntă deodată. I se păruse? Nu, nu,
era chiar el, d-l Prim-Procuror al tribunalului din Constanța. Imbecilul! Îi mai și salută! Nu
se putea face că nu-i vede? Ce mojic!
La un țipăt al Didinei, d-l Gică Marian constată că în urma Primului-Procuror, gră-
bea pasul să-l ajungă, cine? Decanul baroului din Constanța! Ce noroc! Nu i-a văzut. Porniră
iute pe cea dintâi stradă laterală, gonind spre hotel. Ajunși într-o piață își dădură seama cu
groază că sunt priviți cu destulă surprindere, de un întreg grup de constănțeni, căruia îi ur-
mau compacte, alte grupuri. Se precipitară disperați într-o cofetărie. De la toate mesele îi
Booklook nr. 45 pg. 40
salutară cunoștințe din Constanța. Au țâșnit aiuriți afară. Căpitanul de marină Emil Cristescu,
cel mai bun amic al d-lui Gică Marian și al familiei Găescu, ieșind după ei, în stradă, îi lămu-
ri:
Societatea Amicii muntelui cu sediul în Constanța, răspunzând invitației făcute de
Societatea Amicii Mării, cu sediul în Sibiu, venise într-o excursie de-o zi, în această fermecă-
toare localitate.
Al. O. Teodoreanu

Desen de Eugen Mihai Marinescu


DIN LEGENDELE BRĂILEI
FABULĂ CRIZĂ FAMILIALĂ
A fost un caz cu totul nou, După o lungă analiză,
Când fu cu mâţa-n sac găsit: Bărbatul, calculat în toate,
Un şoarece de la birou, Nevestei introduse viză,
Tot timpul pus pe ronţăit. C-avea ieşiri necontrolate.
DIFERENŢIERE UNUI JUDECĂTOR CORUPT
Mulţi bărbaţi în lumea asta Îl vezi întins pe năsălie
Au tot promovat femeia, Şi te întrebi contrariat:
Dar câţi oare-au fost aceia Cum poate-atât de drept să fie,
Care-au promovat nevasta? Când numai strâmb a judecat?
Astăzi doar: Alexandru Hanganu
Booklook nr. 45 pg. 41
PERECHI … PERECHI

VINOVAȚI FĂRĂ VINĂ AȘA-ZISĂ DIVĂ


De-aveți nepoții ocupați Frumoasă-i foc și pun prinsoare,
Şi nu vă dau prea multe-atenții, Nu are multe calități,
Să știți c-atunci sunt vinovați Dar neuronul, ce-l mai are,
Bunicii, care au pretenții. A-ngenuncheat... doar somități.

COMPETIȚIE ÎN FAMILIE VALORI MORALE ALE


Au venit pe baltă-n zori ULTIMULUI NEURON
Soața și cu soțul, domn: Un ultim neuron, la cei cu bani,
El a tras doi porcușori, E o virtute pentru senectute,
Ea-ntrecându-l, trage-un somn. Că, deși e degenerat de ani,
Face sinapse... doar la ,,parașute”.
„PĂCAT” PLĂTIT
Așteptând la semafor, PEISAJ DE TOAMNĂ
Am văzut o fustă cloș Când toamna rubiniu-și pune
Ce trecea, plutind ușor... Peste livezi și curătură
Eu visând, trecu-i pe roș! Și în Strehaia-s poame bune,
Dar... mult mai multe-s pe centură.
OCTOGENAR OFENSAT
Întrebat cu tâlc de-o doamnă ADEVĂRUL DESPRE
„Bade ce mai poți să faci?”, ,,PUPĂZA DIN TEI”
Îi răspunde, plin de draci: Nu cred că Nică-, n vremea lui,
Fac „însămânțări” de toamnă! A ,,găbuit-o” cum a spus,
C-am întâlnit-o spre apus,
TROFEU DIN GALANTAR Prin Parcul Tei... umbla haihui .
Întreaga zi ei au vânat
Și-au obosit într-un târziu, Mirela Grigore
Iar seara toți s-au delectat
Doar cu salamul de Sibiu.

VÂNĂTORI SADEA
Tot pândind ei la mistreți
Și trăgând mereu o dușcă,
Au ajuns, de mă credeți,
Să se-mbete „praf și pușcă”.
Dumitru Ivas

Booklook nr. 45 pg. 42


PROTESTUL URȘILOR AVERTISMENT
Codrii ne-ați luat prin defrișări barbare, Pe cel ce-n ochi îmi zvârle zgură
Devenind pustiuri fără de hotare; Și-aduce nori pe-al meu senin,
Lupta contra noastră o să fie gata, Ca să-i închid scârboasa gură,
Când, la toți vom smulge, din gât beregata! L-aș lapida... cu vin pelin!
ECOLOGICĂ TÂNĂR LĂUDĂROS
Sunt țări ce-o fac pe propriile speze, Sunt vestit printre puștoaice
Cerând, la noi, gunoi să recicleze; Ca pescarul cel mai cel:
Zâmbind subtil, pe hartă ne arată: Ziua, noaptea prind crăpoaice
N-ați vrea o Europă mai curată ? Colo-n balta din hotel!
AVANTAJE MATERIALE LA MALUL LACULUI
Liceeni săraci, venind la lecții, Peștii când se zbat și saltă,
Fără ca guvernul să vă roage, Mi-amintesc că sunt un domn:
Prin prezența voastră-n cataloage Las să prindă ei din baltă,
Câștigați bănuții, fără de obiecții! Eu îi prind... pe cei din somn.
AGRESIUNILE SEXUALE EXPLICAȚIE PENTRU
Aceste cazuri se tot înmulțesc, PROCREATORII DE FETE
Judecătorii-abia de prididesc Au înnebunit atomii,
Să-i ierte, evident pe agresori Poate chiar s-au îmbătat...
Chiar când greșesc, voit, de multe ori. Ne-au dat Y- cromozonii
Nu polenul... de bărbat!
INVOLUȚIE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL
SUPERIOR DEZAMĂGIRE
Din cei admiși la Universitate, N-o să intri în vreo boală,
Absolvă cursurile jumătate; Dacă pui dorinți în joc;
De vină e - se spune de bon-ton - Pun și eu destule-n oală,
Un virus ce-i numit și ... abandon. Dar nu fierbe... fără foc!
LA MOARTEA REGELUI TOAMNĂ CU SPERANȚE
Javre comuniste, ce l-ați obidit Pomul nu mai are roadă,
O întreagă viață, azi v-au podidit Curg torenți mai repede;
Lacrimi crocodile. Sunteți afectați? Eu aștept urgent să cadă
E de prost gust farsa, astăzi, ce-o jucați! Mulți rechini din P.S.D.
Mihai Stancu Autor: Constantin Profir

Booklook nr. 45 pg. 43


DUPĂ POSIBILITĂŢI VISE
Unii minte au cu carul, Stau comod la pensiune,
Dumnezeu le-a dat lor harul, Cu bucate, vin Cotnari,
Dar mai spun -şi nu mi-e drag- Cu femei, ... n-am tensiune,...
Unii au cât cei ce trag! ... Vise de pensionari!

OCHIUL MINŢII VEDE TOT UNEI FRUMOASE DOAMNE


Cât prin lume am umblat Distinsă e și-atrăgătoare
Am văzut şi pot să zic: Iar frumuseţea îşi menţine,
Unii sunt de respectat Fiindcă este trecătoare...
Alţii-s oameni…de nimic! La şefi şi oamenii de bine!

O FETIŢĂ ŞI-UN PRINŢIŞOR UN MELANCOILC LA MARE


Poposind pe mândru plai, Stă pe-o terasă şi priveşte-n zare,
Prinţişorul unui boss, Cu gândul dus, într-un şezlong, în slip
Zise fetei: ce mai stai? Şi bea din zori, pân-la apus de soare,
Lasă ambalajul jos! Iar seara dă la peşte … pe nisip!

UNELE VEDETE DIN SHOWBIZ ASEMĂNARE


Divele muncesc nu stau, Sunt o familie model,
Se ridică din nimic, Ce-i cunoscută-n tot oraşul;
Însă nu chiar toate au Fetiţa semănă cu el,
Sânii mari şi creier mic. Iar băieţelul cu poştaşul!

GUVERNANŢII NESĂTUI LA STAŢIUNE


Sunt lacomi, nu-i nimic de spus, Îşi duce soţu-n mod frecvent
Chiar dacă „banii n-au miros”, În staţiuni de sănătate.
Adună cât mai sunt pe „sus” El face cură, tratament,
Toţi banii care vin…de „jos”. Ea proceduri cu … “cine poate”!

UN PROTEJAT AL PRIMARULUI STUDENTA LA MATEMATICĂ


Asul lui de treflă-mi pare, Cum Arhimede-a cercetat sub soare,
Că din mic îl face mare; Parabole şi cercuri prototip,
E ascuns cu tainic har Ea studiază c-un coleg la mare,
La primar în buzunar! Să facă … opturi, noaptea, pe nisip!
Vasile Vulpaşu Liviu Kaiter

Booklook nr. 45 pg. 44


STEAK ÎN PITĂ

Omul, cât trăiește, învață. Cât este de adevărată această


vorbă din bătrâni! Câte lucruri am învățat de când am venit în
țară și, în special, am învățat să cunoaștem oamenii. Tocmai de
acea cred că cel mai bun lucru este să-l las pe prietenul meu
Ishai să-și depene povestea pe care a auzit-o la un pahar de vor-
bă (cum se spune): ...Îmi amintesc începuturile noastre în Israel.
Unii ne-au primit cu brațele deschise, alții "ne-au umplut" cu
sfaturi, explicându-ne cât de "norocoși" suntem noi, nu ca pe
vremea lor, când stăteau în corturi și nu aveau ce mânca. Tot ce pot să spun e că ajutorul
primit de la rude sau prieteni a fost invers proporțional cu mărimea contului din bancă. Sunt
multe de povestit, dar există o întâmplare, poate banală, dar care n-o pot uita.
Era într-o vineri seară, cam la o luna de la sosirea în țară. Eram în vizită la sora mea,
la Ramat Gan. Știind că un fost coleg de serviciu, cu care eram prieten bun, locuiește prin
apropiere, ne-am hotărât să-l vizităm. Noi, fiind olimi hadașimi, adică noi veniți în țară,
aveam banii foarte numărați, dar totuși, nu puteam să mergem într-o vizită cu mâna goală.
Așa că am cumpărat o cutie frumoasă cu bomboane de ciocolată și, bine înțeles, un buchet
de flori. Nu vreau să spun ce gaură în buget a fost această "mică atenție". Soția prietenului
meu, pe care o cunoșteam foarte bine din București, a luat cutia de bomboane și a început s-o
cerceteze pe toate fețele. Ne-a explicat că vrea să vadă dacă sunt proaspete și dacă nu cumva
le-am primit de la altcineva, că așa se obișnuiește pe aici, se transmite de la unul la altul. Du-
pă ce a terminat cercetarea, spre uluirea noastră, ne-a oferit să ne servim din ea. Ce să faci,
doar era gazdă si trebuia să-și trateze musafirii. Vreau să menționez că n-am venit pe nepusă
masă, am vorbit cu ei la telefon și de comun acord am stabilit această vizită. În timpul discu-
țiilor, doamna ne-a fluturat pe sub nas un platou cu carne de șnițel, asigurându-ne că nu e
pentru noi, ci pentru a doua zi la prânz. Astă seară se merge în Iaffo pentru un steak în pită.
Am uitat să menționez că acolo mai era o pereche cu care gazdele vorbeau în ivrit, iar noi ne
uitam ca vițelul la poarta nouă, pentru că nu înțelegeam nimic.
Zis și făcut! Am plecat spre Iaffo cu mașina lor, bucuroși că vom vedea locuri noi.
Eram invitații lor. Ajunși acolo, doamnele au luat-o înainte "ciripind" în ebraică. Pe noi nu
ne-a deranjat prea tare. Noi vroiam să vedem cum arată orașul de care auzisem și citisem așa
de mult. Totul era nou și frumos pentru noi, începând cu zidurile cetății și terminând cu ma-
gazinele ale căror vitrine străluceau, în special cele cu bijuterii. De cumpărat ceva nu putea fi
vorba, pentru că prin buzunarele noastre fluiera vântul.
Ne-am plimbat și ne-am tot plimbat. Picioarele au început să ne doară, iar stomacurile
începuseră să-și ceară drepturile. Era aproape de miezul nopții. Fetița noastră, care a răbdat
cu stoicism această plimbare, ne-a declarat că ea nu mai poate de foame. Ce să-i faci? Nu
era decât un copil de 7 ani. Ne-am oprit la prima dugheană si am luat o jumătate de falafel,
ca să-și păcălească foamea și să aibă loc pentru steak. Ne-am mai plimbat puțin și, deodată,
ne-am oprit în fața unei tejghele, care avea în spate un grătar pe care fumegau niște fripturi,
iar alături un butoi cu murături. Nu prea am priceput despre ce e vorba. Noi speram o masă și
Booklook nr. 45 pg. 45
un scaun pe care să ne așezăm și să ne odihnim picioarele. Nici vorbă de așa ceva. După ce
am primit fiecare câte o pită în care era o bucată de friptură, a venit marea surpriză: plata se
face nemțește! Soția și cu mine ne-am uitat disperați unul la altul. Ce facem? Fiecare steak
costa 22,50 lire, deci 3 steakuri plus o sticlă de băutură ajungeam la 70,40 lire. Trebuie să
menționez că stipendia noastră era de 100 lire pe lună pentru toată familia. Norocul nostru a
fost că, în urmă cu câteva zile primisem niște bani de la o rudă, așa că am putut plăti " teribi-
la consumație". Îmi lipseau cei 40 de aguroți. Atunci,prietenul meu," foarte amabil", s-a ofe-
rit să-mi schimbe o liră, ca să pot plăti. N-am comentat nimic! Jur că și azi steakul acela îmi
stă în gât. La sfârșit, ne-au dus la stația centrală să luăm taxiul spre Naharia. Unde locuiam în
centrul de absorbție. Ne-am despărțit frumos, ba cred că am și mulțumit pentru " seara ex-
cepţională" și ne-am întors la Naharia.
De atunci, nu ne-am mai văzut, deși au trecut atâția ani, își încheie povestirea prietenul
meu Ishai.
Nu uită însă să menționeze, ca o concluzie, vorba din bătrâni: "Ferește-mă Doamne de
prieteni, că de dușmani, mă feresc și singur"!
Ivan Lungu, Israel

Desen de Edi Mattes, Israel

Booklook nr. 45 pg. 46


UN TRUBADUR FIN IRONIST
L-au băgat la închisoare!
Auzind că-i la nevoie,
Biata mamă a lui Rică
A vândut la târg o capră,
Șase gâște și-o junică,
Și cu banii ce-i avuse
Pentru a plăti groparul,
Și-a luat bilet la Roma,
Tur-retur cu-autocarul.
Astfel, după două zile,
Făr-a ațipi măcar,
Biata maică a trecut
A VENIT ASEARĂ MAMA... Poarta-n penitenciar.
Rică a-nvățat să zică: Când văzu pe Rică,
Râu, rățușcă, rămurică, Plânsul o-necă...
În căsuța unde mama, Apoi șoptit,
Văduvă, mai îngrijea Întrebă pe unde doarme.
Două suflete sărmane; Stă în beci, înlănțuit?
Într-un sat unde bătrânii - Da de unde, dragă mamă?
Încă mai purtau sumane. Stăm în cameră doar trei...
Rică a trecut prin școală Cu televizor, cu masă, toaletă...
Cum trece gâsca prin apă, Ce mai vrei?!
Dar isteț, nevoie mare, - Dar vă ține nemâncați,
A-nvățat să tragă țeapă. Doar cu pâine și cu apă?
Cum făcuse datorii - Vai, nici pomeneală, mamă!
La crâșmă și la boutique, Masa e îndestulată!
A ciordit vreo zece mii - Da... vă chinuie cu munca...?
Și capra unui amic, Eu ți-s mamă, spune drept...
Și-a fugit în lumea largă, - Nu, nici vorbă!
Ca să mi se pricopsească... Avem club, bibliotecă...
Astfel Rică a sărit Sală de antrenament...!
Din opinca strămoșească - Doamne, cine să mai știe...
În cizma `talienească. Nu-s umblată și n-am școală...
Începuse hotărât Maică, să nu faci vreo prostie,
Să ia munca-n serios Să te dea ăștia afară!
Cam trei zile... Adrian Maftei din volumul în curs de apariţie:
După care, Fabule pentru măseaua de minte
Socoti că-i cu folos
Să glumească într-o noapte,
Forțând cu un levier
O fereastră mai umbrită,
De la un bijutier.
Și pe când glumea mai tare,
Ce să vezi?
Macaronarii neînțelegând de glumă,

Booklook nr. 45 pg. 47


PENDULA
- Am o mare problemă, îmi spune Menaşe.
Într-adevăr, pare oarecum îngrijorat, mai mult nehotărât,
am impresia că vrea să îmi ceară un sfat prietenesc. Iar eu, în
astfel de cazuri, sunt trup şi suflet, gata să-mi ajut amicul.
- Îl ştii pe domnul Oiţerman, fabricantul. Călătoreşte
mult, pleacă unde îl cheamă interesele întreprinderii, e un bun
om de afaceri, întreprinzător şi subtil. Şi uneori, când îl însoţeşte
şi nevastă-sa, îmi încredinţează mie cheile vilei, cu rugămintea să
stropesc florile o dată la trei, patru zile. Pentru mine nu e o pro-
blemă, mai ales că Rozica e liberă, o facem cu plăcere...
- Şi?
- Şi anul trecut, când a fost în Africa neagră, la întoarcere ne-a făcut un cadou speci-
al: o lingură din lemn sculptat, lucrătură de mână, originală, specifică triburilor din Bango
Bango. Chestia asta m-a încurcat grozav.
- Cu ce te-a încurat? Doar nu eşt obligat s-o foloseşti la ciorbă...
- Coada lingurii are vreo doi metri lungime şi căuşul vreo patruzeci de centimetri. O
lingură de alungat duhurile rele... Am spus mersi şi am depozitat-o în debara.
- Bun... Şi care e problema?
- Problema e că Oiţerman m-a vizitat într-o zi, pe neanunţate, s-a uitat în salon, in
camera de lucru, a deschis ca din greşeală uşa de la dormitor, s-a uitat şi în bucătărie şi a ros-
tit supărat: "va să zică nu ţi-a plăcut". Şi a plecat iremediabil supărat foc. Nu mă întreba ce
trucuri am făcut ca să-l aduc la noi încă o dată. Am dat jos pendula, am atârnat linguroiul
chiar în mijlocul salonului şi numai aşa l-am făcut să mă ierte.
- Atunci iar e bine...
- A fost bine până ce am primit de la familia Ghezuntertoit un tablou. Un nud în ulei
veritabil, o reproducere după tabloul lui Corot cu facerea lumii. Cred că nu a ştiut cum să
scape de el, subiectul e discutabil, plus că cine a pictat copia se pricepe la pictura ca şi mine.
Ghezuntertoit chiar mi-a sugerat unde să atârn tabloul, pe locul din salon unde stă pendula,
care şi aşa nu e modernă... Aşa că am spus mersi şi am depozitat opera în debara, cu faţa la
perete...
- Înţeleg că ai rezolvat problema.
- Am rezolvat pe dracu'. Peste o săptămână e ziua lui Rozica, o cifră rotundă. Or să
vină toţi, mă refer la Oiţermani şi la familia Ghezuntertoit în mod special. Întrebarea e ce să
atârn în salon, pendula, lingura sau tabloul??
Eu, cum am spus, în astfel de situaţii, sunt trup şi suflet, gata să-mi ajut amicul. Aşa
că dacă cineva dintre dumneavoastră are vreo idee bună, gen judecata lui Solomon, rog fru-
mos să mi-o comunice.
Dorel Schor, Israel

Senzaţional! Serviciu aerian de sezon cu livrare la punct fix. Ofertă limitată!

Booklook nr. 45 pg. 48


BUNE DE PESTE OCEAN
COROLAR
Vasile Alecsandri: Românul e născut poet.
Marina Ţvetaeva: Toţi poeţii sunt evrei.
Două declaraţii clare
Ce ‒ de vrei sau de nu vrei ‒
Demonstrează, ca atare:
Toţi românii sunt evrei.

PENTRU VOLUMUL:
UN DECENIU DE BOOKLOOK-URI
Aratandu-se la poarta,
Rezemat de un uluc,
Bujenita rau ne cearta,
Deci intraram in bucluc.
Sorin Finchelstein, Canada

GUVERNE PARALELE
GÂNDURI LA VÂRSTA A PATRA Cât ar fi viaţa de grea,
De un car de ani ȋncoace, Nu m-aș plânge de belele,
Dumnezeu uitând de mine, Chiar de am ȋn casa mea
O-ntrebare nu-mi dă pace, Trei guverne paralele:
Chiar când primăvara vine, Vreau și eu un șpriţ, ca omul,
Mărioara, liberală,
Şi-am răspuns la ȋntrebare Îmi ascunde tirbușonul,
An de an, cu școala vieţii, De-l cat până intru-n boală,
Mai curat, mereu, se pare, Apoi, sare soacră-mea,
Decât roua dimineţii, Cu tupeu de gazetară,
Ţărănistă cum e ea,
Iar, răspunsurile toate “Să mai beau și apă chioară”!
Ce le-am dat odinioară, Amândouă, cum vă spun,
Stau ȋn gânduri, ȋnșirate, Parcă-aș cere de mâncare,
Ca mărgelele pe-o sfoară, Fără milă se opun
Contra clasei muncitoare,
Şi doar câteva hoinare, Doar că eu, bun democrat,
Dintre gânduri, fac socoată: Pentru crize, ȋn balcon,
Care-ar fi răspunsul, oare, Cum sunt veșnic ȋnsetat,
Cel mai bun dat vreodată?! Am pitit un tirbușon,
Desfac sticla…am talent,
Doar…că-n primăvara asta, O ȋmpart ȋn trei pahare,
Le cuprinde disperarea… După care, evident,
Nu-mi mai amintesc și basta, Trecem la coabitare,
Care a fost ȋntrebarea!? Discutând frumos, la masă,
Cu sarmale, cu plăcinte…
Şi cu trei guverne-n casă,
Viaţa merge ȋnainte!
Valeriu Cercel, Canada
Booklook nr. 45 pg. 49
CENTENAR - MEMBRII ACADEMIEI LIBERE PĂSTOREL, IAŞI
FĂURITORII UNIRII INGRATITUDINEA
C-un veac în urmă, trăitori CONTEMPORANILOR NOŞTRI
Purtat-au ţara dragă-n gând Deși-amintește tuturora
Şi-au devenit, spre cer urcând, Fixarea țării-n largi hotare,
Prin fapta lor, nemuritori. Abia de se mai cântă Hora
Mihai Batog-Bujeniţă, ofițer, Iași Unirii noastre centenare.
Mihai Haivas, profesor, Iași
LA CENTENARUL MARII UNIRI
Acuma, când sărbătorim o sută PRINCIPII ISTORICE
De ani, gândesc la vremea ce trecu Românii, pe pământul sfânt,
De când Unirea Mare-a fost făcută... Vor face veşnic, împreună,
Iar cea adevărată, încă nu... Cu libertatea, legământ
Gheorghe Bălăceanu, Şi, cu Unirea, casă bună.
cercetător științific, Iași Vasile Larco, inginer, Iași

ÎNDEMN ÎNDEMN PESTE ANI


Veniţi, cu toţi, la Alba, unde-au durat bunicii Cei ce au făcut Unirea,
Unirea Mare, ce-n veci ne va rămâne! Despre țară ne învață
Veniţi, toţi, să vedeţi, şi marii şi mai micii, S-o păstrăm, pe veci, măreață,
Piatra de altar a Patriei Române! Revărsându-ne iubirea.
Mihai Caba, inginer, Iași Elena Mândru, psiholog, Iași

GÂND LA UNIREA DIN 1918 ,,AVANTAJUL” UNIRII


E scris pe tricolor unire Săraci, dar mândri, cu ardoare,
În port, în vorbă şi-n simţire; Dorim Unirea pe vecie,
Românii toţi, deci, pot să spună: Că într-o Românie Mare,
Cei ce se-aseamănă s-adună! Vom fi mai mulţi… în sărăcie!
Sorin Cotlarciuc, medic, Iași Lică Pavel, ofițer, București

MAREA UNIRE S-AU ADUNAT


Când fraţii mâinile şi-au dat La Alba Iulia, făclie,
Ca să-şi serbeze bucuria, Eroi, ca țările române,
Un cânt solemn a răsunat: Într-o unire pe vecie,
Se deşteptase ROMÂNIA! Să fie pe deplin stăpâne.
Eugen Deutsch, inginer, Iași Vasile Vulpașu, inginer, Strehaia,

RETROSPECTIVĂ ZIUA MARII UNIRI


Un secol scurs pe mândrele câmpii E ziua când se înfrățiră plaiuri,
Ce-au înverzit în România Mare, De-atunci, ca în poveste, rânduri-rânduri,
Când imnul blândei noastre ciocârlii Se-mbrățișează fluiere cu naiuri,
A străbătut, din plin, întreaga zare. Iar merele se-mpiersicesc…cu gânduri!
Any Drăgoianu, psiholog, Ţânţăreni, Gorj Janet Nică, profesor, Ostroveni, Dolj

Selecţie de Any Drăgoianu

Booklook nr. 45 pg. 50


CONCURS DEDICAT ZILEI DE 15 IANUARIE
Revista Negru pe Alb a organizat un concurs de epigrame dedicate Marelui Poet. Au participat nouă
concurenţi şi cu organizatorul Constantin Bidulescu hors-concours. Ne bucură faptul că
membrii ALPI au participat şi s-au clasat pe locuri fruntaşe.
TRADIŢIONALĂ ZĂDĂRNICIE
Românii azi, nu-i fapt banal, Ori frumoase, ori mai slute,
Mai fac la plopi o ,,slujbă’’ N-are importanță, deci,
În ritmul clasic, infernal, Dacă nu ai mii și sute,
Cu doine reci de… drujbă. Vor rămâne toate reci
Any Drăgoianu, locul I Ion Vascan
ADEVĂR Luceafărul e veşnic sus
Burtoşii din Academie, Făcând prin Raiul sfânt paradă,
Ce-au defăimat poetul viu, Pe când cometele s-au dus
Au vile, yahturi, bogăţie, Cu tot sclipiciul lor din… coadă
Dar sunt nimicuri… prin ce scriu. Any Drăgoianu
Any Drăgoianu, locul II EPIGONII
STELE DE CINEMA ȘI DE Acei ce au doar calitatea
TELEVIZIUNE De-a face burți ca orice Escu,
Deși ne ducem spre Apus, Își pregătesc eternitatea
În ciuda vremurilor grele, Doar înjurând... pe Eminescu!
Luceafărul rămase sus, George Eftimie
Iar jos, ne-mpiedicăm de…”stele”! SENECTUTE
Janet Nică locul III Semn că vremea te petrece
EFECTUL DE BUMERANG Este când, ciudat noroc,
Nu-i privesc, de fel, cu ură, Vezi femei frumoase foc
Pe editori, şi-i firesc, Și rămâi, la toate, rece!
Că, mai nou, ce tipăresc Janet Nică
E mai mult… maculatură. ACEEAŞI FĂINĂ
Any Drăgoianu Multe ape şi pământ
EMINESCIANĂ Au ai noştri dregători.
Pe lângă plopii fără soţi, Sunt, părând nemuritori,
Te-am așteptat atent; Toţi o apă şi-un pământ!
De-o vreme-i văd, exact, pe toți, Mihai Batog-Bujeniţă
Bușteni... spre occident! NEREUŞITĂ
Mirela Grigore Ca bardul Eminescu mi-aş fi dorit să scriu,
O FACE PE POETUL De ce n-am reuşit, am constatat târziu,
Ai mustață și porți plete, Şi am golit de supărare multe sticle,
Te prezinți... «poet» la fete. Că eu nu pot să am... o Veronica Micle.
Dar să știi tu, măi bădie... Constantin Bidulescu
Ești o simplă... parodie! DESPRE FACEREA DE BINE
Petru Plătică Dacă faci un pic de bine,
Definiția prezentului Mulți semeni vor da în tine,
Incultura azi domnește Fiindcă succesul tău
Pe trotuarul plin de scame… Ăstora… le face rău!
Facebookul ne amețește Victor Bivolu
Cu like-uri și multe dame
Pop Dorina
Booklook nr. 45 pg. 51
REVISTA "BOOKLOOK", O PUBLICAŢIE DE "GUINNESS BOOK"!

În prezent, sub directoratul comandorului


(r) şi scriitorului Mihai Batog-Bujeniţă, Asociaţia
Literară Păstorel Iaşi (Alpi) Şi Cenaclul Literar-
Umoristic Academia Liberă „Păstorel” Iaşi sunt
afiliate Uniunii Scriitorilor din România - Filiala
Iaşi.
După cum detaliază directorul ALPI, Mi-
hai Batog-Bujeniţă, principalele repere istorice
ale Asociaţiei umoriştilor şi poeţilor ieşeni sunt
următoarele:
- 11 februarie 1975: Şedinţa de constitui-
re a cenaclului epigramiştilor de pe lângă ziarul
„Flacăra Iaşului”.
- luna martie 1975: În prima şedinţă sunt
aleşi: preşedinte al cenaclului, poetul Nicolae
Ţaţomir, iar vicepreşedinte, George Petrone;
- luna august 1975: Este ales preşedinte
epigramistul George Petrone;
- 1989: George Petrone, din proprie iniţi-
ativă, demisionează şi este ales preşedinte epi-
gramistul Ene Veron;
- 1990: La cererea membrilor cenaclului, George Petrone revine în funcţia de preşe-
dinte. La propunerea acestuia, cenaclul îşi schimbă denumirea în Academia Liberă „Păsto-
rel” Iaşi şi îşi desfăşoară şedinţele publice în sediul unui Anticariat din str. Lăpuşneanu.
- 2006: George Petrone se retrage din funcţia de preşedinte. Este ales scriitorul Mihai
Batog-Bujeniţă;
- 2007: Începe editarea revistei de cenaclu: Booklook. Denumirea propusă de preşe-
dintele cenaclului a fost adoptată de membri. Revista se editează trimestrial. De-a lungul
timpului colegiul de redacţie a cuprins mai multe nume. În ultimii cinci ani însă a fost stabil,
format din: Eugen Deutsch, redactor-şef, Mihai Haivas, secretar de redacţie, Gheorghe Bălă-
ceau, George Roca (Australia), Dorel Schor (Israel) şi Georgeta Resteman (Bucureşti),
membri. De la debut şi până în prezent doi au fost membrii de bază ai colegiului: Eugen
Deutsch şi Mihai Batog-Bujeniţă, director al revistei.
- 2007: Se organizează, anual, în luna octombrie, concursul internaţional de umor
„AL. O. Păstorel”
- 2010: În luna februarie, la iniţiativa preşedintelui cenaclului, A.L.P.I. se înfiinţează
în localitatea Vama-jud. Suceava / Bucovina, filiala Nectarie. Preşedintele filialei dr. Sorin
Cotlarciuc.
- 2010: în luna octombrie, filiala Nectarie devine cenaclu independent.
- 2011: în luna martie Cenaclul îşi mută sediul şedinţelor în sala de protocol a Cra-
melor Vinicom Copou.
- 2012: Denumirea şi însemnele cenaclului sunt legalizate şi împreună cu cenaclul
Nectarie Vama-Bucovina formează Asociaţia Literară „Păstorel” Iaşi, persoană juridică con-
form hotărârii judecătoreşti nr. 4269/245 din 15.03.2012. Preşedintele Asociaţiei, dar şi al
cenaclului, este ales Mihai Batog-Bujeniţă, iar vicepreşedinte al Asociaţiei este ales dr. Sorin
Cotlarciuc.
Booklook nr. 45 pg. 52
- 2012, octombrie: Sub denumirea de Asociaţia Literară Păstorel Vama, cenaclul
Nectarie devine independent din toate punctele de vedere, iar în anul următor domnul Sorin
Cotlarciuc se retrage din funcţia de vicepreşedinte al A.L.P.I.
- 2012: Se instituie un protocol de colaborare cu Muzeul Literaturii Române Iaşi,
prin care activităţile Asociaţiei şi ale Cenaclului se pot desfăşura în spaţiile aparţinând Mu-
zeului. În consecinţă, aceste activităţi se desfăşoară de regulă la Casa Memorială Mihai Co-
dreanu (unul dintre fondatorii vechii Academii Libere, împreună cu Al. O. Teodoreanu-
Păstorel, Mihai Sadoveanu şi George Topârceanu), în Galeriile de Artă - Pod Pogor sau la
Muzeul Sadoveanu. Şedinţele de lucru ale Asociaţiei se desfăşoară, în continuare în sala de
protocol a Cramelor Vinicom-Copou.
- În luna martie a anului 2013 Asociaţia semnează un protocol de colaborare cu Bi-
blioteca Judeţeană Gheorghe Asachi din Iaşi, iar şedinţele de lucru se desfăşoară în sala de
lectură a instituţiei.
Împreună cu membrii Bibliotecii Gheorghe Asachi, Asociaţia organizează în anul
2014 Festivalul Internaţional „Teodorenii”. Apoi, în anii următori, participă ca invitat la
acest festival având rolul principal în prezentarea personalităţii lui Alexandru Oswald Teodo-
reanu (Păstorel), dar şi a creaţiilor specifice acestui mare literat.
În anul 2017 la iniţiativa directorului Bibliotecii, domnul Dan Doboş, participă îm-
preună cu personalul acesteia la organizarea Concursului Naţional de Epigramă Şcolară,
primul de acest gen din ţară.
* În dialog cu directorul ALPI, comandorul (r) Mihai Batog-Bujeniţă
În continuare, stăm de vorbă cu directorul ALPI, Mihai Batog-Bujeniţă, într-un dia-
log literar care detaliază câteva succese pe plan naţional şi internaţional ale umoriştilor ie-
şeni:
- Domnule comandor Mihai Batog-Bujeniţă, aveţi peste 20 de ani de activitate în
zona umorului de calitate, împreună cu colegii dumneavoastră. Cu ce rezultate?
- În cei 42 de ani de activitate (1975-2017), dintre care în ultimii 20 am participat şi
eu, membrii asociaţiei şi ai cenaclului au obţinut peste 800 de premii naţionale şi internaţio-
nale. Au fost publicate aproximativ 180 de volume personale şi colective de epigrame, poe-
zie şi proză atât în ţară cât şi în străinătate;
- În ce publicaţii s-au remarcat membrii ALPI?
- Membrii asociaţiei şi ai cenaclului sunt prezenţi cu numeroase creaţii în antologii
naţionale şi culegeri de epigramă, poezie şi proză, dar şi în publicaţii periodice din ţară, une-
le dintre acestea fiind revista Epigrama, Rapsodia, Intercultural, Spinul, Hohote, AG pe Ri-
me, Ecouri Literare, Fereastra, etc... În străinătate am fost publicaţi în Observator - Canada;
Revista Mea, Viaţa Noastră, Magazin Expres, Jurnalul săptămânii - Israel; Faleze de Piatră -
Anglia; Gândacul de Colorado - SUA; Agero - Sttutgart (Germania), NiramArt - Spania,
ProDiaspora - Cipru, Expres - Sydney (Australia), Acum TV - SUA, Vocea Ta - din Germa-
nia, Austria, Olanda, Belgia şi Elveţia, etc…
- Au fost editate şi unele volume literare, sub directa conducere a dumneavoastră,
domnule director Mihai Batog-Bujeniţă...
- În anul 2010, Cenaclul editează volumul omagial "35 de ani sub semnul maestru-
lui". Volumul cuprinde creaţii ale membrilor încă de la înfiinţarea sa, precum şi documente
istorice referitoare la evoluţia acestuia. Iar în 2017 am editat volumul omagial al revistei
Booklook (2017-2017), cu numele "Un deceniu de booklook-uri", la zece ani de la înfiinţa-
rea revistei. Este un volum de circa 300 pagini care, spre bucuria noastră, are mare căutare în
ţară şi străinătate. Doresc să mai spun şi că, din anul 2012, Revista Booklook şi-a schimbat
Booklook nr. 45 pg. 53
modul de prezentare, ea fiind editată de Asociaţia Literară devenind astfel o revistă internaţi-
onală de umor în limba română. În cadrul cenaclului nostru este editată şi revista de autor
"Codul lui Eugen", redactorul şef fiind Eugen Deutsch.
- ALPI a acordat de-a lungul timpului şi multe distincţii unor personalităţi din
lumea culturii româneşti şi nu numai, care au contribuit la promovarea şi bunul mers al
Asociaţiei...
- Începând cu anul 2012 au fost acordate Diplome de Excelenţă unui număr de per-
sonalităţi care au contribuit la cunoaşterea activităţilor desfăşurate de Asociaţie. Astfel, au
fost acordate diplome următorilor: domnului Eugen Deutsch, redactorul-şef al revistei
Booklook, domnului Dan Doboş, directorul Bibliotecii Judeţene "Gheorghe Asachi" Iaşi,
doamnei Rodica Rodean, preşedintele Asociaţiei "Universul Prieteniei" Iaşi, cu care au fost
organizate multe evenimente comune, domnului Georg Barth, publicist din Passau (Germa-
nia), doamnei Ionela van Rees-Zota, managerul Agenţiei de presă "Aşii Români" şi al publi-
caţiei "Vocea Ta", cu distribuţie în Germania, Austria, Belgia, Elveţia şi Olanda, publicaţie
unde Asociaţia are pagină consacrată, domnului prof. dr. Dumitru V. Marin, managerul Gru-
pului de Presa S.C. CVINTET TE-RA S.R.L. Vaslui, care editează revista Meridianul Cultu-
ral Românesc, dar şi ziarul Meridianul - Vaslui, Iaşi, Bacău, publicaţii susţinute şi prin acti-
vitatea Asociaţiei noastre, domnului Val Andreescu, fostul redactor-şef la cele două publica-
ţii amintite anterior, domnului Dan Teodorescu, şeful departamentului de relaţii internaţiona-
le al Asociaţiei doamnei Martha Eşanu, publicist, preşedinta Centrului de Zi Yahad (Împreu-
nă), de pe lângă Comunitatea Evreilor din Iaşi şi doamnei Georgeta Paula Dimitriu, decana
de vârstă a ALPI-niştilor.
- Aveţi şi strânse legături cu Uniunea Scriitorilor din România...
- Din anul 2007, doi dintre membrii Asociaţiei, Mihai Batog-Bujeniţă şi Vasile
Larco, au devenit membri ai Uniunii Scriitorilor din România. Aceştia au fost distinşi cu
premii ale Uniunii astfel: în anul 2007, Mihai Batog-Bujeniţă de la Filiala Iaşi a USR, iar
Vasile Larco de la Filiala Bacău a USR. Ulterior, el a mai fost premiat de această filială în
2012 şi 2015. În anul 2012, Mihai Batog-Bujeniţă a mai primit un premiu din partea USR-
Filiala Iaşi pentru romanul "Bântuind prin paradis". În anul 2015, a mai fost premiat şi, pe
atunci, noul nostru coleg, domnul profesor Vasile Diacon, pentru volumul memorialistic:
"Un hidalgo întârziat: Profesorul Ștefan Cuciureanu". Mai pot să menţionez că, în prezent, în
Asociaţia noastră sunt cinci membri ai USR: Lică Pavel (Bucureşti), Corina Matei-Gherman,
Mihai Batog-Bujeniţă şi Vasile Diacon (Iaşi), Vasile Larco (Bacău), dintre care trei sunt
premiaţi de USR, iar numărul membrilor legitimaţi în anul 2017 este de treizeci şi cinci, plus
șaisprezece membri onorifici. Unii dintre colegii mei, amintesc aici pe domnul Sorin
Cotlaciuc, dar şi pe dumneavoastră, sunt şi membrii ai Uniunii Ziariştilor Profesionişti din
România şi ai Asociaţiei Presei Sportive din România.
- Ce ne mai puteţi spune de revista "Booklook", la 10 ani de existenţă?
- Booklook este singura revistă umoristică din România care a fost editată număr de
număr, timp de 10 ani, numai cu fonduri proprii, de către membrii ALPI. Este vorba în acest
caz despre un record în istoria literară a ţării, un record de Guinness Book aş putea spune,
dar despre care nu cred că se va vorbi, din păcate, dar de care noi suntem foarte mândri.
- Deci, ca lucrurile să fie clare şi să aibă şi o rimă de final, putem spune că revista
"Booklook" este o publicaţie de "Guinness Book"!
Reporter: Dan Teodorescu

Booklook nr. 45 pg. 54


ALPI-niştii care au cucerit MIZILUL
ROMEO, JULIETA ȘI UMORIȘTII IMPEDIMENT URBAN
Eroii-s morți și au parfum divin, Vroia Romeo, dragei cu breton,
E vremea, deci, solemn a recunoaște Şi la Mizil, în blocul dintre tufe,
Să-i cânte-o serenadă sub balcon...
Că la Mizil, când umoriștii vin,
Dar ce păcat, mereu e plin de rufe!
E Festival cu… Pupături De Moaște!
JUSTIȚIA E CU NOI! PEISAJ DE IARNĂ-N ROMÂNIA
Fulgi pufoşi încep să cadă,
Soția mea, în mod legal, Oameni cad iar pe polei,
Am spus-o și pe internet, După mitinguri şi sfadă
Lucrează într-un TRIBUNAL, Cad guverne de doi lei.
Iar eu, acasă, la… PARCHET!
INSUFICIENT: UNUI EPIGRAMIST
DUNĂRE, DUNĂRE Ţi-am dat un scaun să te-nalţi
Cum apă-i doar și curge lin, Pân'la nivelul celorlalţi,
Noi o lăsăm spre Est să treacă; Dar astăzi văd, că din păcate,
O scară-ţi trebuia... confrate!
Pe Dunăre de-ar curge vin,
Nepoții-ar moșteni-o seacă! CONSTATARE
Că devii, citind, om cult
RUGĂMINTE Este-a vieţii tale ţintă:
Vă rog să nu-mi dați premiu la Mizil, Cartea-ţi place foarte mult
Chiar dacă strălucesc precum Apollo; Doar când prinzi careu sau chintă!
Mi-ar trebui, spun sincer și umil, Mihai Haivas, Premiul III Agatha Bacovia
Vreo șapte pensii să ajung acolo!
Janet Nică, Premiul II Grigore Tocilescu

TINERILOR JULIETA ŞI ROMEO PROMOŢIE PENTRU RAI


Cu sinucisul ar fi fost util, De Judecata Sfântă nicăierea
Cum se iubeau nebunii ăştia-n draci, Nu poţi să fugi, păcatele-s pe aţă,
Să zăboveasc-o ţâră prin Mizil... Dar vei obţine, sigur, graţierea,
Să-i spovedească popa Pomohaci. De-ai îngropat mai multe soacre-n viaţă.

MOŞTENIRE GINERE MILOSTIV


Ranetti povestea de coana Miţa Cum soacra stă întinsă pe saltea
Cum defila pe bulevard, cocheta; Cu ochii-nchişi şi buze calme,
Prin timp i-au moştenit burghezii fiţa I-aş da acuma, dacă s-ar putea,
Şi Bădicioiu-al nostru... bicicleta. Din timpul meu vreo două... palme.
Any Drăgoianu, Menţiune

Booklook nr. 45 pg. 55


FESTIVALUL ,,ROMEO ŞI JULIETA ÎN SEZONUL RECE
LA MIZIL” 2018 Zăpada este tot mai mare,
Frâu liber dând Mizilul glumii Ne bate crivăţul în uşi,
Prin epigrame cu ,,scântei”, Cu iarna, sigur, fiecare
El a crescut în ochii lumii, Se va purta mai... cu mănuşi!
Dar a intrat şi-n gura ei.
VÂNĂTORUL BRACONIER
NEDUMERIRE Afirmă că e-un ochitor isteţ
La vorba veche din popor: Şi că împuşcă zilnic un mistreţ,
,,C-o moarte omul e dator”, Îl cred, eu vorba n-am să i-o întorc,
Aş pune-o întrebare-n faţă: Se ştie, doar, cum trage porc la porc!
De ce n-ar fi şi cu o viaţă?...
Vasile Larco Menţiune

Desene de Nicolae Viziteu-NeVe


PANSEURI D-ALE LUI CULIŢĂ
Proful de mate nu prea e de găsit? Sic! E omul… ,,problemă”.
Agricultorul când vorbeşte buruienos, îi trebuie creierul ,,plivit”?
Şpagă: una absolut atotputernică, atotbună şi perfectă… de luat.
Culmea războinicului: lupta să se termine la un scor de egalitate.
Unde dragoste nu e, divorţ… e.
Omul a inventat legile să se apere de ele?
Despre mine se vorbeşte numai de bine, când sunt beat - MORT.
Anunţ în iad: ,,Aici se face judecata de apoi. Avem bâte pentru voi.
Culmea suferinţei: piatra de la rinichi să-ţi devină una mortuară.
Omul cu scaun la cap, nu stă pe gânduri, ci în fotoliu.
Birocratul comod a murit în urma unei crize... de timp.
Nu de criză se teme lumea, ci de veşnicia ei.
Nicolae Viziteu
Booklook nr. 45 pg. 56
IRONIILE LUI VASILE CEL MARE… EPIGRAMIST
PETRECERE CU SCRIITORI
La pensiunea dintre vile,
Se tot petrece de trei zile,
E băutură și mâncare
Dar nu-s produse literare.

VREMEA DRAGOSTEI
E timp de dragoste și-amor,
În jur roiesc doar amazoane,
Iar eu ştiu bine cam ce vor
Şi cu aplomb, le dau... bomboane!
VINUL ȘI APA
Să poți scrie poezie,
AMINTIRE
Bea un vin de razachie,
Eram voinic și fără teamă
Nu doar apă minerală ,
Și mult c-o fată m-am iubit,
Că rămâne foaia goală.
Acuma uit de ce-am venit,
Când înspre seară ea mă cheamă.
POFTE
Tot poftind la cei frumos,
TRATAMENT PENTRU VIRILITATE
Iar mă plimb din cramă-n cramă,
Iubita, când de la nămol
Poate vinul cel spumos
Veneam, spunea că-s brav bărbat,
Mă inspiră-n epigramă!
Fiind ca Hercule de gol...
Dar... cam pipernicit în pat!
RELAŢII
Mulți dorind să scrie poante,
SFINȚIRE
Se-nconjoară de amante,
Locu-i binecuvântat,
Neștiind că nu-i o scuză
Unde, iată, ne-am mutat,
Că pe-aproape e o muză!
Cu agheasma l-am sfințit,
Până ne-am... aghesmuit.
INSTANTANEU DE SEARA
Când seara vin acasă frânt,
VECIN
Soţia-mi iese-n prag râzând,
Cam pieziș privea sărmanul,
Și-n timp ce-mi murmură un cânt
Când din beci scoteam molanul,
Vecinul, fuge tremurând.
Dar cum ne aveam ca frații,
El din pod scotea cârnații.
DIN NATURA
"Cip-cirip" pe-o rămurea,
TOAMNA
E un glas de păsărea,
Toamna când recolta-i mare,
Veselă e domnișoara
Și din prune facem țuică,
Când îi cântă cucu seara.
Dacă bei vreo cinci pahare
Poți iubi pe-oricare puică!
UNEI FOSTE SALARIATE
Doamna, tânără a fost,
A iubit c-un trainic rost,
Dar întreb așa ca prostul:
Rostul îi era chiar postul?
Vasile Unguraşu
Booklook nr. 45 pg. 57
O SEARĂ MINUNATĂ, LA DOINEASA!...

Într-o vară, eram trist. Așa că m-am dus cu băiatul la


munte, în Maramu, să ne-nveselim. Ne invitase discipolul meu
Akebono – da, da, cel care a slăbit la televizor 102 kg., într-o
emisiune de Trofin și Uscat, de pe Antena 1 (acum are, iar, 204
kg.).
Ne-am simțit bine acolo, în Sălsigul de jos: Ake avea
palincă, o soră drăguță, o vecină bețivă și câteva sute de iepuri.
Ne îmbia să luăm cu noi, la plecare, măcar fo cincizeci; dar nu
ne-a lăsat șoferul autocarului să punem la bagaje cei
șaptezecișicinci de urechiați, zicând că la Cluj vor ajunge cel
puțin o sută. Fiindcă de la Cluj, plecam la Doineasa, la alt prie-
ten, care ne invitase tot ca să ne relaxăm.
La Sălsig, recunosc, ne-am relaxat - minus scenele cu iepuri care ni se suiau noaptea-
n pat, în scopuri neclare. Nu-i nimic, ne-am zis, la Doineasa va fi și mai relaxant.
A fost, dacă exceptăm drumul coșmaresc și faptul că-n casa bătrânească a lui Mihnea
Găvășgia, gazda, vestit scriitor al Banatului, în cele trei camere eram invitați cincisprezece
oameni. Jumate au dormit pe podea, spre bucuria gândacilor care aveau acum ocazia să tra-
verseze fețe noi. N-aveam perne, dar ce mai conta! WC-ul era-n curte, cam departe, dar nu
ne-mpiedicăm de-un ciot, vorba poetului... Când vorbea Găvășgia (de fapt, răcnea), vecinii
duceau repede copiii în case, să nu-și strice vocabularul.
Prima (și ultima!) seară a fost minunată! Inubliabilă! Cu personaje delicioase și în-
tâmplări inedite. Gagu s-a dus la WC și l-a înclinat spre stânga. A țipat că moare. N-a murit
(din păcate).
La-nceput, a vorbit nea Ion Bilion, om masiv, ex-minier, care a-nceput să recite o
odă munților. Toată lumea a fost încântată, gândindu-se că Miron Cozma, Luceafărul huilei,
a avut antemergători. Apoi, nea Ion, uitându-se cu dispreț la amicul nostru Gagu, a urlat: „
Bă, voi sunteți bărbați? Eu, în tinerețe, când dădeam cu mătărânga-n brazi, cădeau veverițe!”.
Ne-am uitat toți, în ambele direcții: afirmația rămânea neconvingătoare...
Gagu s-a dus iar la WC și l-a înclinat spre dreapta. Apoi, jignit, comandorul de ma-
rină a aruncat cu o chiflă-n sus: a căzut un con de brad, taman în farfuria soției lui Găvășgia.
Doamna s-a ridicat, demnă (este nemțoaică, deh!) și a anunțat că pleacă la Bonn să caute
osemintele străbunilor. Mihnea, mâhnit, a aruncat farfuria de ciorbă, ocazie cu care am con-
statat toți că avea în ea... rachiu.
Gagu era pus pe fapte mari: s-a dus la WC și l-a înclinat spre față. Apoi, s-a așezat
lângă fata lui nea Ion Bilion, Marița, și a-nceput să o întrebe, periodic: „Marițo, îmi dai și
mie fofoloancă?”. Nurlia (cam de 48 de cotolani) se fasolea: „Nu știu, Gagule, dacă-mi dă
voie tata!”. După ce a pus degeaba, a treia oară, întrebarea, Gagu i-a cerut părintelui fomeii
permisiunea de-a se afla într-o palpabilă intimitate cu distinsa matracucă. Nea Ion, care toc-
mai povestea că are un sfert de munte, cu acte, și-l dă cu numai 40.000 de euro, a răcnit,
spontan: „Unde-a folosit-o tot satul, poți s-o întrebuințezi și tu!”. Aici am vrut să-mi trimit
copilul la culcare, și am constatat că, înțelept, plecase demult.
Gagu s-a dus la WC și l-a înclinat spre spate, dărâmându-l....
Bogdan Ulmu

Booklook nr. 45 pg. 58


IN MEMORIAM

SCRIITORICEASCĂ
N-ar fi poate-atât de grea
Viața-mi, literara,
De s-ar vinde cartea mea
Cum se vinde ...Țara!

MOȘ NICOLAE, 2014


Găsind niște pantofi mai șic,
Și-a cântărit din ochi povara:
Lui Ponta nu i-a pus nimic,
DOINĂ NOUĂ Iar lui Iohannis i-a pus... Țara!
Vremile nu mă răsfață:
Astăzi, ca și-odinioară, TĂIEREA PORCULUI
Într-o țară fără viață, Unii inși, făcând paradă,
Duc o viață fără țară! Taie porcul chiar în stradă;
Eu îl tai, când gras îmi pare,
DIN BASARABIA ... În cabina de votare!
La izvoarele cu ape
Dulci ca limbă strămoșească, ASTRONOMICĂ
Cerbii vin să se adape, Carul Mic și Carul Mare
Porcii... să se bălăcească! Le-ai pus, Doamne, la loc sfânt,
Sus, pe cer, dar, din eroare,
BASARABIA Ai pus... boii pe pământ!
Mică,-așa cum a lăsat-o
Pactul marilor intruși, EROARE
Va intra și ea în NATO, Din eroare prea stupidă,
Când intra-va NATO-n ruși! Domnul nu ne-a dat coridă,
De aceea-s, pe la noi,
"CAR FRUMOS CU PATRU BOI" Boi mai mulți decât eroi!
- cântec -
L-aș cânta, dar îl găsesc AMERICANII PE LUNĂ
Metamorfozat puțin: Despre ei avea să spună
Carul încă-i românesc, Un aborigen sadea:
Jugul însă e străin... - Știți de ce-au ajuns pe Lună?
Pentru că-s căzuți din ea!
STATELE
Chișinău și București - FAPT DIVERS
Două state românești, A căzut din podul șurii,
Ar fi foarte fericite, Însă nu-și dădea suflarea
De-ar fi... Statele Unite! De venea la el "Salvarea"
Cu viteza... căzăturii.
DEMOGRAFICĂ
Nu e bai că se sărută Efim Tarlapan
Azi, în public, slut cu slută;
Baiu-i că, după sărut, Selecţie de Ionel Iacob Bencei
Se mai naște încă-un slut!

Booklook nr. 45 pg. 59


MARI MAEŞTRI PRINŞI ÎN JOCUL EPIGRAMELOR

UNUI FILOZOF PLEŞUV


Măiastră-i natura! În veci nu greşeşte,
Ci toate le pune la loc potrivit:
Deasupra o lună, sub care domneşte
O noapte adâncă şi fără sfârşit!
UNUI SENATOR
Cănit? Şi crezi că ăsta-i chipul
UNUI DATORNIC Să-ntinereşti în adevăr?...
Pentr-o datorie veche, Ca Venerii să fii discipul
Eşti fudul de o ureche; Mai va ceva pe lângă păr!
Pentr-o datorie nouă, LUI PETRU MISIR, GAZDA DIN IAŞI
Eşti fudul de amândouă. Misiraş/Sunt la Ieşi
FĂT FRUMOS CU MOŢ ÎN FRUNTE Dacă ieşi/ De la slujbă
Zi că-i dragoste, şi pace! Vin' la Cujbă
Te-a vrăjit? atât ţi-a fost: Al matale,/ Caragiale.
Din pocit, frumos îţi face, Epigrame de Ion Luca Caragiale
Şi deştept din ăl mai prost.

O idee strălucită a lui Edi Mattes


Booklook nr. 45 pg. 60
PĂSTORELIENE DIN MONTREAL
HAOS DIFUZ
Totul pare-apocaliptic:
Printre bune şi nefaste,
Simţi că-i haos – nu şi scriptic –
Însă pierderile-s vaste.

NE-NTREBĂM CITIND RO-


MANE
Unde sunt fazanii, frate?
SĂ-L RECITIM PE CARAGIALE Prepeliţele-mbăiate,
De vrei să-ţi aminteşti matale Rumenite la cuptor
De-al nostru mare Caragiale, Şi cel straşnic vinişor?
Te uită că şi-acuma râde
De-a noastre legi ce-s tare hâde! BĂRBAŢII ŞI PROGRESUL
ROBOTICII
ÎNTR-UN CONTINUU RIDENDO Va fi o premieră absolută,
E un secol când firesc Creând o preafrumoasă gospodină
Se-nmulţiră pamfletarii, Ce-i va servi zâmbind, dar şi tăcută,
Căci de râs mereu găsesc Cu tot ce simt nevoia… după cină!
Subiect: parlamentarii…

VINE PRIMĂVARA
Privind cum cântă păsări sus pe ram,
Ideea-ncet îmi vine, dar în gând
Catrenul se-nfiripă iute când
Constat că ditai ursu-mi bate-n geam!
Melania Rusu Caragioiu Vicepreședinta Cenaclului ,,Păstorel Teodoreanu”- Montreal, Canada

A fost descoperită veriga lipsă pe scara evoluţiei preconizată de Darwin


Booklook nr. 45 pg. 61
PĂŞEŞTE CU MULT CURAJ ÎN BOOKLOOK

AFORISME CU UMOR
După nuntă mirele plângea ca o mireasă.
Avea ochi doar pentru soacră, dar prin lunetă.
Fiind în stare de ebrietate se ţinea de capul cuiva.
Comerciant fără suflet: ţine doar la preţ.
Neputinţă. Un chelner nu a putut să ia comanda soacrei.
Era caniculă, dar nevasta îl băga în friguri.
Adevărul nu se ruşinează când rămâne gol-goluţ.
Abuz periodic: un leneş trage de timp.
Soacra se îndulcise, dar lui tot îi veni acru.
Nici pentru matematici nu-i vreme de numărare.
A primit o mare lovitură: i-a căzut pe cap soacra.
Deşi e cioban de multe ori o face de oaie.
Ne povestea, chipurile, că nevasta îl răsfaţă în toate chipuri-
le.
Între cer şi pământ: cu o falcă-n cer şi una-n pământ.
Insaţietate. Nu se satură nici când mănâncă bătaie.
De multe ori preotul îşi face cruce chiar în timpul spovedaniei.
Nevasta lui are gripă, dar tot nu a înghiţit pastila.
Când se vedea cu amanta nu mai ştia pe unde să scoată cămaşa.
Era deschizător de drumuri: umbla pe 7 cărări.

PE CULMILE IRONIEI
Culmea competiţiei: Să te întreci cu gluma.
Culmea loviturii: El era bătut în cap.
Culmea tăcerii: Să nu ai replică deşi cutremurul are mai mereu.
Culmea inconştienţei: Să bei până îţi vezi soacra în triplu
exemplar.
Culmea igienei: Să-ţi speli rufele în public.
Culmea privirii: Să rămâi cu ochii în soare.
Culmea nebuniei: Să-ţi iubeşti soacra la nebunie.
Culmea neatenţiei: Să cazi în nesimţire.
Culmea lenei: Să respiri doar ca să te afli în treabă.
Culmea ştiinţei: Să ştii de frică soacrei.
Culmea gospodăririi: Să speli putina zilnic.
Culmea oboselii: Să te aşezi în scaunul electric.
Culmea ipocriziei: Să ai o mie de feţe şi niciun obraz.
Culme stomatologică: Să-ţi iei inima în dinţi.
Culmea dansului: Să joace soacra cum îi cânţi.
Culmea negoţului: Să vinzi gogoşi tuturor.
Culmea întâlnirii: Să-ţi găseşti naşul.
Culme feroviară: Ura şi la gară!
Culmea inteligenţei: Să faci pe prostul şi să rămâi aşa.

Alexandra Mihalache

Booklook nr. 45 pg. 62


07.12.2017 Cercului Militar din Iaşi a găzduit o multiplă lansare de carte, eminamente feminină, autoarele
volumelor fiind nume binecunoscute în viaţa culturală moldavă. Două dintre ele sunt membre ale Uniunii
Scriitorilor din România - Filiala Iaşi (Livia Ciupercă, Corina Matei-Gherman), iar trei fiind membre ale
Asociaţiei Literare Păstorel Iaşi (Corina Matei-Gherman, Doina Toma, Rodica Ioniţă-Grosu).
Foto Dan Teodorescu

23.02.2018 În sala de protocol a restaurantului Moldova din Iaşi, colegul şi prietenul nostru domnul Dan
Teodorescu, scriitor şi publicist şi-a lansa cel de-al X-lea volum intitulat: Fotbalul mare şi fotbalul mic.
Împreună cu personalităţi din lumea sportului şi culturii i-au stat alături şi colegii săi din ALPI
Foto Rodica Rodean
Irezistibil! Soţie de unicã folosinţã!
Ofertã limitatã!