Rezumat Zlate Gabriela

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
ˮGR. T. POPA" IAȘI

FACULTATEA DE MEDICINĂ
REZUMAT
TEZĂ DE DOCTORAT
HEPATITA CRONICĂ CU VIRUS B

ÎN NORD-ESTUL ROMÂNIEI. ASPECTE SOCIO-
EPIDEMIOLOGICE ȘI CLINICE ACTUALE
Conducători științifici:
PROF. UNIV. DR. CAROL STANCIU
PROF. UNIV. DR. CARMEN DOROBĂȚ
Doctorand:
DR. GABRIELA ZLATE
2012
1
Cuvinte cheie
Infecție virus hepatitic B (VHB)

Prevalență VHB
Factori de risc
Viremie B
2
CUPRINS
INTRODUCERE
PARTEA GENERALĂ
CAPITOLUL I
Virusul hepatitic B. Date de virusologie
1. Morfologia virusului. Genomul viral
2. Structura antigenică a VHB
3. Replicarea virală
4. Genotipurile virale
5. Virusurile mutante
CAPITOLUL II
Epidemiologia hepatitei cronice virale B
1. Modalități de transmitere
2. Date de prevalență
CAPITOLUL III
Patogenia infecției cu virus B
CAPITOLUL IV
Istoria naturală a hepatitei cronice virale B
1. Istoria naturală a hepatitei cronice B
2. Spectrul clinic al infecției virale B
2.1. Hepatita acută autolimitantă
2.2. Hepatita cu Ag HBe pozitiv
2.3. Hepatita cu Ag HBe negativ
2.4. Statusul de purtător inactiv
2.5. Ciroza hepatică
2.6.Carcinomul hepatocelular
2.7. Infecția ocultă virală B
CAPITOLUL V
Diagnosticul serologic al infecției virale B
CAPITOLUL VI
Evaluarea fibrozei hepatice în hepatita cronică B
1. Evaluarea fibrozei hepatice prin puncție-biopsie hepatica
2. Metodele neinvazive de evaluare ale fibrozei hepatice
3
CAPITOLUL VII
Tratamentul hepatitei cronice virale B
1. Obiectivele tratamentului
2. Grupe de medicamente
2.1.Interferonul
2.2. Analogii nucleozidici
2.2.1.Lamivudina
2.2.2. Adefovir-dipivoxil
2.2.3. Entecavir
2.2.4. Telbivudina
2.2.5. Tenofovir
2.2.6. Emtricitabina
2.2.7. Clevudina
2. 2.8. Rezistența virală la tratament
3. Analiza deciziei terapeutice
3.1. Tratamentul hepatitei cu Ag HBe pozitiv
3.2. Tratamentul hepatitei cu Ag HBe negativ
3.3. Tratamentul cirozei hepatice
3.4. Managementul rezistenței virale
3.5. Aderența la tratament
CAPITOLUL VIII
Profilaxia hepatitei cronice virale B
1. Definirea și screeningul grupelor de populație cu risc crescut
2. Programele de vaccinare
3. Profiaxia în situații speciale
4. Profilaxia în sarcină
5. Profilaxia cancerului hepatic
PARTEA PERSONALĂ
CAPITOLUL IX
Motivaţia şi obiectivele cercetărilor
CAPITOLUL X
Determinarea prevalenței infecției cronice cu virus B în
populația generală din N-E României
1. Introducere
2. Material și metodă
4
3. Rezultate
4. Discuții
CAPITOLUL XI
Evaluarea prevalenței infecției cronice cu virus B și a factorilor
de risc într-o comunitate închisă
1. Introducere
3. Rezultate
4. Discuții
CAPITOLUL XII
Evaluarea prevalenței infecției cronice cu virus B și a factorilor
de risc la personalul medical
1. Introducere
3. Rezultate
4. Discuții
CAPITOLUL XIII
Valoarea determinării AND-VHB în diferite forme clinice de
infecție cu virus B. Evaluarea prevalenței asocierii infecției cu
virus Delta
1. Introducere
3. Rezultate
4. Discuții
CAPITOLUL XIV
Considerații asupra modificărilor bio-psiho-sociale la persoanele
cu infecție cronică cu virus B
1. Introducere
3. Rezultate
4. Discuții
DISCUȚII
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
5
INTRODUCERE
Hepatologia este un domeniu medical în continuă schimbare

și dezvoltare, opțiunile terapeutice și procedurile diagnostice au
evoluat rapid, aceste trăsături fiind cel mai pregnant observate în
domeniul hepatitelor virale. Infecția cronică cu virusul hepatitic B
(VHB) rămâne și pentru anii următori o problemă dificilă și
importantă, atât medicală cât și socială, pentru întreaga comunitate
umană.
Se estimează că 40% din populația lumii a intrat în contact cu
VHB și aproximativ 350 de milioane de persoane sunt infectate
cronic cu acest virus. Astfel infecția cu VHB (și datorită patologiei
derivată din ea) reprezintă una din cele mai importante boli
infecțioase din lume. Dintre subiecții cu infecție cronică virală B 40-
60% au replicare virală activă, iar la 5-10% există riscul dezvoltării
cancerului hepatocelular. Pe plan general, infecţia cu VHB constituie
a-9-a cauză de deces în lume, aproximativ un milion de persoane
decedând anual ca o consecinţă directă a acestei infecţii. Prevalenţa
geografică a hepatitei virale B variază larg de la o ţară la alta,
România situându-se în zona de endemicitate medie (5-7%).
Hepatita cronică virală B poate fi tratată, replicarea virusului
hepatitei B poate fi supresată cu agenți antivirali potenți, chiar dacă
sub semnul emergenței mutantelor rezistente, iar strategiile de
creștere a ratei de eradicare a infecției VHB trebuie perfecționate în
continuare. Infecția cu VHB poate fi prevenită prin imunizarea activă
a populației; de peste 20 ani sunt disponibile mai multe tipuri de
vaccinuri, strategiile programelor de vaccinare sunt diferite de la o
țară la alta. În țara noastră din 1995 vaccinarea nou născuților
împotriva hepatitei B a intrat in calendarul național de vaccinare.
Infecția cronică cu VHB este încă subdiagnosticată, nu există
un screening național sistematic al indivizilor cu risc crescut de
boală; persoanele infectate au un risc crescut de deces precoce prin
ciroză hepatică și cancer hepatic, care poate ajunge la 25-30% în
regiunile cu prevalență înaltă a infecției.
6
Managementul corespunzător al afecțiunii se bazează pe
istoria naturală a infecţiei virale B, urmărind depistarea,
supravegherea dar și prevenirea infecţiei şi a bolii hepatice, și atunci
când este necesar, inițierea și monitorizarea tratamentului antiviral.
Înaintea începerii tratamentului, dar şi pentru pacienţii care nu au
nevoie de tratament, consilierea şi monitorizarea sunt foarte
importante.
Modalitatea principală de depistare a persoanele cu infecție
VHB se realizează prin determinarea prezenței antigenului B de
suprafața (AgHBs); depistarea poate fi individuală şi în masă.
Depistarea în masă este un act de sănătate publică, se bazează pe un
program care implică un buget definit prealabil şi evaluarea
rezultatelor la intervale de timp. Evaluarea economică a acţiunii de
depistare este dificilă, este greu de realizat un raport cost/eficienţă,
dar studiile epidemiologice riguros controlate, care au făcut
comparaţie cu grupuri-martor, au arătat că depistarea poate reduce
clar mortalitatea. Screeningul infecției virale B este limitat ca
aplicabilitate şi dificil de implementat la nivel naţional, din motive
tehnice, demografice sau organizatorice şi datorită costului ridicat,
atât în țările cu prevalență ridicată (care au de regulă un nivel de
dezvoltare redus), dar și în țările dezvoltate economic (care au însă o
prevalență scăzută a infecției). Studiind modalitățile de transmitere a
infecției VHB s-au identificat grupuri populaţionale cu risc crescut
de achiziție a infecției pentru care screeningul ar fi necesar și cost
eficient.
Grupurile de populaţie la care e necesar screeningul pentru
VHB sunt numeroase: persoanele născute în zone cu endemicitate
crescută sau medie (România se încadrează în această categorie),
femeile gravide, persoanele expuse prin domeniul de activitate
(personalul medical), cei cu ALT persistent crescute, pacienții care
necesită terapie citostatică şi cu imunosupresoare, persoanele cu
parteneri sexuali multipli sau antecedente de boli cu transmitere
sexuală, homosexualii, familia, partenerii sexuali, coabitanţii,
persoanelor depistate cu infecţie VHB, bolnavii infectaţi cu VHC sau
HIV, copiii născuţi din mame cu AgHBs pozitiv, persoanele
provenite din leagăne de copii şi centre corecţionale.
7
Actualitatea cercetărilor în domeniu hepatologiei a fost
impusă de creşterea incidenţei complicațiilor bolii chiar și în ţările
dezvoltate care înregistrează o prevalenţă redusă a infecției cu VHB.
Necesitatea studierii, depistării şi profilaxiei infecției VHB rămâne
incontestabil o importantă problemă de sănătate publică
PARTEA GENERALĂ
Cuprinde în 8 capitole date despre virusul hepatitic (VHB),

epidemiologia, patogenia și istoria naturală a infecției cu VHB,
urmate de actualități privind diagnosticul serologic, evaluarea
noninvazivă a fibrozei hepatice, tratamentul și profilaxia acestei
afecțiuni.
PARTEA PERSONALĂ
Cap. IX. Motivațiile și obiectivele cercetărilor

Actualitatea cercetărilor în domeniu hepatologiei a fost
impusă de creşterea incidenţei complicațiilor bolii chiar și în ţările
dezvoltate care înregistrează o prevalenţă redusă a infecției cu VHB.
Necesitatea studierii, depistării şi profilaxiei infecției VHB rămâne
incontestabil o importantă problemă de sănătate publică. Noile
exigenţe ale politicii de sănătate promovate de organismele
internaţionale pentru ameliorarea sănătăţii populaţiei impun luarea de
măsuri care să determine rezolvarea acestei realităţi: mortalitate
generală crescută prin complicațiile bolii.
Țara noastră se situează într-o zonă de endemicitate medie (5-
7%); complicațiile bolii sunt frecvente și intereseză cu precădere
vârstele active, având un impact dramatic asupra capacităţii de
muncă a acestor persoane, iar costul seviciilor medicale necesită un
efort financiar din partea statului şi familiei.
Managementul corespunzător al infecției virale B se bazează
pe un diagnostic cât mai precoce (în ajutorul căruia vine depistarea
activă a infecției la populația asimptomatică – screening-ul),
supravegherea infecţiei şi a bolii hepatice, inițierea tratamentului
8
antiviral (dacă și atunci când este necesar), supravegherea
complicațiilor bolii.
Cunoașterea prevalenței infecției este importantă pentru
aprecierea magnitudinii sale, creând posibilitatea unei prevenții de
certă valoare, cu eficacitate medicală și eficiență economică
demonstrabilă. Aplicarea consecventă și pe termen lung a unui
program de prevenție, adaptat la condițiile și posibilitățile specifice,
în contextul unui cadru general de recomandări strategice, ar putea
determina în perspectivă diminuarea semnificativă a unei patologii
infecțioase cu spectru amenințător pentru starea de sănătate a
populației actuale și a generațiilor viitoare.
Nu sunt multe studii care au evaluat prevalența infecției cu
VHB în țara noastră (tabelul 1), iar rezultatele nu pot fi extrapolate
nemijlocit pentru orice regiune; de asemenea morbiditatea prin
infecția virală B poate să difere semnificativ în funcţie de
caracteristicile populaţiei, condiţiile de mediu şi socio-economice.
Tabelul 1. Studii de prevalență a infecției virale B în România
Anul Populația Prevalența AgHBs (%)

1990 București - Populația adultă cu risc scăzut
(Paquet C. 1993) 11
1990 București (personalul medical)
(Paquet C. 1993) 9,2
1990 București (femei gravide)
(Paquet C. 1993) 7,8
1994 România (populația generală)
(Molnar G. 1994) 6
2005 Județul Iași (populația generală)
(Duca E. 2007) 6
2008 România (populația generală)
(Gheorghe L. 2008) 5,11
2008 Județul Iași (populația generală)
(Gheorghe L. 2008) 4,29
Pornind de la aceste premize obiectivul principal al lucrării

este realizarea unei analize socio-epidemiologice asupra infecției
cronice cu VHB în populația generală adultă a trei județe din N-E
României (Iași, Botoșani, Vaslui), și în categorii populaționale de
risc. De asemenea în studiile efectuate se analizează corelația
9
valorilor viremiei VHB cu diferite forme clinice ale infecției, se
apreciază prevalența infecției cu virus delta la un grup de pacienți cu
infecție VHB și se fac aprecieri asupra modificărilor bio-psiho-
sociale ce afectează persoanele cu infecție cronică virală B.
Cercetările personale abordează astfel mai multe aspecte,
fiecare cu obiective proprii:
a. Determinarea prevalenței AgHBs în populația generală din N-E
României
 conturarea caracteristicilor epidemiologice și demografice ale
infecției cu VHB
 identificarea și corelarea factorilor de risc pentru infecția cu
VHB
 verificarea, pentru zona noastră, a reperelor din literatură.
b. Determinarea prevalenței AgHBs într-o grupă populațională cu
risc crescut: deținuți din penitenciarul Iași
 identificarea și caracterizarea lotului
 evidențierea particularităților epidemiologice
 identificarea și corelarea factorilor de risc
c. Determinarea prevalenței AgHBs într-o altă grupă de risc:
personalul medical
 caracteristicile epidemiologice
 corelarea factorilor de risc
 evaluarea riscului profesional.
d. Evaluarea nivelului seric al viremiei ADN-VHB în diferite forme
clinice de infecție. Determinarea prevalenței asocierii infecției cu
virus delta.
e. Evaluarea impactului psihosocial al infecţiei cronice cu virus B
 existența și evaluarea tulburărilor psihiatrice, în special a
depresiei la persoanele cu infecție cu virus B
Cap. X. Determinare prevalenței infecției cronice cu virus B în

populația generală din N-E României
1. Introducere
Acest capitol, realizează un studiu socio-epidemiologic pe un
eșantion din populația adultă a trei județe din N-E României (Iași,
10
Botoșani, Vaslui), cu determinarea prevalenței AgHBs, identificarea
și corelarea factorilor de risc pentru infecția cu VHB. Cronicizarea
infecției are consecinţe severe pe termen lung, iar interesarea
vârstelor active are un impact dramatic asupra capacităţii de muncă a
subiecţilor și costului serviciilor medicale, necesitând un efort
financiar din partea statului şi familiei.
Protocolul de studiu. Studiul realizat, un studiu
observațional transversal, a fost efectuat în populația adultă din zona
de N-E a României (județele Iași, Botoșani și Vaslui), în perioada
iulie 2007–iunie 2008, când s-a desfășurat în țara noastră un program
de evaluare a stării de sănătate a populației. Studiul a fost efectuat pe
un eșantion probabilistic reprezentativ pentru populația adultă din
aceste județe, selectând 2000 de persoane adulte de pe listele a șase
medici de familie, câte 200 de pe lista fiecărui medic, cinci medici
desfășurându-și activitatea în mediul urban și cinci în mediul rural.
Selecția participanților la studiu s-a făcut prin pas de numărare cu
start aleatoriu (prima și a patra persoană din zece, cu vârsta peste 18
ani, care s-au prezentat la consultație, în cadrul programului de
evaluare a stării de sănătate, până la completarea listei de 200
persoane pentru fiecare medic). La prezentarea la medicul de familie
pentru consultația în cadrul programului de evaluare a stării de
sănătate cei selecționați au completat un chestionar, datele de
identificare fiind confidențiale. Dintre cele 2000 de persoane doar
1350, cu vârsta cuprinsă între 18 și 75 ani, au fost de acord să
completeze chestionarul și datele obținute să fie folosite pentru
prelucrări statistice, au efectuat investigațiile recomandate, rămânând
în studiu; acest prim grup studiat este denumit în lucrare lotul I.
Chestionarul a fost completat in prezența medicului de familie și a
cuprins date socio-demografice (vârstă, sex, mediu de rezidență,
nivel de școlarizare, statut socio-economic, date de stare civilă), date
despre antecedentele medicale, despre activitatea sexuală, date
privind unele practici (tatuaje, piercing), consumul de alcool, date
despre existența unei persoane cu infecție cu VHB în familie sau în
anturajul foarte apropiat. Conform programului de evaluare a stării
11
de sănătate toate persoanele au efectuat un set de analize medicale
(care a inclus și ALT), și li s-a determinat AgHBs.
Determinarea AgHBs s-a realizat în trei laboratoare de referință din
Iași, unul din Botoșani și unul din Bârlad, folosind metoda ELISA.
Studiul folosit în cercetarea epidemiologică. Studiul
efectuat a fost un studiu descriptiv transversal (de prevalenţă, cross-
sectional) în care se examinează un eşantion din populaţia de
referinţă într-un anumit moment; a avut şi o componentă analitică,
fiind evaluate, simultan, boala şi factorii de risc.
Prelucrarea datelor. Metode statistice. La toate cercetările
efectuate s-a realizat prelucrarea statistică şi redactarea rezultatelor
folosind un soft specializat, Office, EPI INFO, SPSS. Datele au fost
centralizate în baze de date EXCEL şi SPSS şi prelucrate cu funcţiile
statistice specifice diverselor tipuri de date analizate, dintre care:
tendinţa, coeficientul te varianţă (CV%), oferit de testul ANOVA,
intervalele de încredere la pragul de semnificaţie 95% (IC95%), iar
pentru testarea diferenţelor s-au utilizat testele χ2 şi t-Student. S-au
apreciat sensibilitatea, specificitatea, valoarea predictivă şi acurateţea
unui test; balanţa sensibilitate/ specificitate permite trasarea curbei
ROC (Receiver Operator Characteristic); curba ROC evidenţiază
eficacitatea unui test dacă este convexă. În urma aplicării acestor
teste s-au luat în discuţie principalii parametrii de interes, iar în
funcţie de valorile acestora s-au stabilit concluziile. Astfel p
parametrul de referinţă calculat în cadrul testelor reprezintă nivelul
de semnificaţie al testului, care s-a comparat cu p=0,05
corespunzător unei încrederi de 95%, acesta având valori
semnificative pentru pcalculat<0,05.
3. Rezultate
Studiul a cuprins un grup de 1350 persoane, cu vârste între 18
și 75 ani, cu o vârsta medie de 45,54 ± 14,08 ani. Distribuția pe
grupe de vârstă a evidențiat că lotul a fost reprezentativ privind
structura pe grupe de vârstă a populației adulte pentru județele din
N-E României (figura 1, tabelul 2).
Analiza socio-demografică a lotului din populația generală a
arătat frecvenţa mai crescută a subiecţilor de sex feminin (53,8%),
predominanţa celor din mediul rural (57%), ponderea crescută a
12
persoanelor căsătorite (72,1%) și a celor cu studii elementare (47,3%
studii elementare, 31,2% liceale, 6,9% postliceale și 14,8% studii
superioare).
25 20,98
18,51
20 19,25
15,3
15
%
11,74
11,11
10
2,83
5
0
< 2020-29
30-3940-49
50-5960-69
> 70
grupa de vârstă (ani) ani
Figura 1 . Distribuţia pe grupe de vârstă
Tabelul 2. Distribuţia lotului studiat pe grupe de vârstă
Grupe de vârstă Nr. total populație % din total populație % din lotul studiat
18-19 ani 24127 3,75 2,83
20-29 ani 148580 23,14 20,98
30-39 ani 133583 20,81 18,51
40-49 ani 95281 14,84 15,30
50-59 ani 104353 16,25 19,25
60-69 ani 61241 9,54 11,97
> 70 ani 74656 11,63 11,11
Total > 18 ani 641822
Prevalența AgHBs în lotul studiat a fost de 5,2% (70 dintre

subiecți au avut AgHBs prezent) (figura 2).
5,2%
AgHBs(+)
94,8% AgHBs(-)
Figura 2. Prevalența AgHBs
13
Pe grupe de vârstă AgHBs pozitiv a prezentat diferențe
semnificative (χ2=5,84; GL=1; p=0,016), riscul relativ la grupa de
vârstă de peste 45 ani a fost de 1,96 ori mai mare (RR=2,30; IC95%:
1,194,43) (tabelul 3).
Tabelul 3. Corelaţia AgHBs+ cu grupa de vârstă
Grupa de vârstă (ani)
AgHBs <45 ≥45 Total
Nr. 25 45 70
pozitiv
% 3,55 6,95 5,2
Nr. 678 602 1280
negativ % 96,45 93,05 94,8
Nr. 703 647 1350
Total
% 100 100 100
Vârsta medie a subiecţilor cu AgHBs pozitiv a fost mai redusă

comparativ cu vârsta medie a subiecților din lotul studiat (figura 3).
80
60
43,31 45,54
ani
40
20
0
AgHBs (+) AgHBs (-)
Figura 3. Valorii medii ale vârstei subiecţilor în funcţie AgHBs +
AgHBs pozitiv s-a înregistrat la 4,6% dintre persoanele de

sex feminin şi 5,9% pacienţi de sex masculin (figura 4), diferenţă
nesemnificativă din punct de vedere statistic (χ2=0,45; GL=1;
p=0,503).
Ponderea AgHBs pozitiv nu a relevat diferenţe semnificative
în funcție de mediul de provenienţă al subiecților (χ2=0,73; GL=1;
p=0,392) (tabelul 4).
Prezența AgHBs nu a înregistrat diferenţe semnificative
statistic între persoanele căsătorite versus cele necăsătorite (χ2=0,19;
GL=1; p=0,667) (tabelul 5).
14
95,4%
100,00%
80,00% 94,1%
60,00%
4,6%
40,00%
5,9% Feminin
20,00%
Masculin
0,00%
AgHBs(+) AgHBs(-)
Figura 4. Distribuţia AgHBs+ pe sexe
Tabelul 4. Corelaţia AgHBs cu mediul de provenienţă al subiecților

Mediul de provenienţă
AgHBs Urban Rural Total
Nr. 33 37 70
pozitiv
% 5,7 4,8 5,2
Nr. 547 733 1280
negativ % 94,3 95,2 94,8
Nr. 580 770 1350
Total
% 100 100 100
Tabelul 5. Corelaţia AgHBs+ cu statusul marital

Status marital
AgHBs
Căsătorit Necăsătorit Total
Nr. 53 17 70
pozitiv % 5,5 4,4 5,2
Nr. 920 360 1280
negativ
% 94,5 95,6 94,8
Nr. 973 377 1350
Total % 100 100 100
Ponderea AgHBs pozitiv nu a înregistrat diferenţe

semnificative în funcţie de nivelul de şcolarizare al subiecților
(χ2=7,44; GL=3; p=0,059) (tabelul 6).
15
Tabelul 6. Corelaţia AgHBs cu şcolarizarea
AgHBs
Studii
pozitiv negativ Total
Nr. 32 603 635
Elementare
% 45,2 47,1 47,0
Nr. 31 391 422
Liceale
% 45,2 30,5 31,2
Nr. 5 88 93
Postliceale
% 7,2 6,9 6,9
Nr. 2 198 200
Superioare % 2,4 15,5 14,8
Nr. 70 1280 1350
Total
% 100 100 100
Nu s-au constatat diferenţe semnificative statistic privind

prezența AgHBs între persoanele angajate versus cele fără ocupaţie
(χ2=0,05; GL=1; p=0,826) (tabelul 7).
Tabelul 7. Corelaţia AgHBs+ cu statusul socio-economic
Status socio-economic
AgHBs Cu ocupaţie Fără ocupaţie Total
Nr. 40 30 70
pozitiv
% 5,5 4,9 5,2
Nr. 688 592 1280
negativ % 94,5 95.1 94,8
Nr. 728 622 1350
Total
% 100 100 100
Doar o singură persoană cu AgHBs pozitiv s-a încadrat în

categoria persoanelor având ocupație cu risc, neputându-se face
corelații statistice.
Factori de risc medicali

Vaccinarea împotriva hepatitei B reprezintă un factor de
protecție pentru achiziționarea infecției, AgHBs nu a fost prezent la
persoanele care au relatat că au fost vaccinate.
16
AgHBs a fost prezent la 18,8% dintre subiecţii cu infecţie
acută cu VHB în antecedente, și doar la 4,9% dintre subiecţii fără
aceste element (figura 5); diferenţă semnificativă din punct de vedere
statistic (χ2=6,11; GL=1; p=0,013). Analiza statistică relevă că
subiecții cu infecție anterioară acută au prezentat un risc pronunțat de
3,82 ori mai mare (RR=3,82; IC95%: 1,3211,07) de cronicizare a
infecției cu VHB.
AgHBs (+) AgHBs (-)
NU 4,90% 95,10%
Infecție
acută VHB
DA 18,80% 81,20%
0,00% 20,00% 40,00% 60,00% 80,00%100,00%120,00%

Figura 5. Distribuţia subiecților cu AgHBs+ și infecţia acută VHB în antecedente
Intervențiile chirurgicale în antecedente nu s-au dovedit a

reprezenta un factor de risc pentru infecția cu VHB (tabelul 8);
ponderea persoanelor care au suferit intervenţii chirurgicale în
decursul vieții și la care s-a determinat AgHBs pozitiv a fost de
6,9%, fără diferență semnificativă comparativ cu cei fără intervenţii
chirurgicale (4,4%) (χ2=1,72; GL=1; p=0,190).
Tabelul 8. Corelaţia AgHBs cu intervenţiile chirurgicale
Intervenţii chirurgicale în antecedente
AgHBs
Da Nu Total
pozitiv Nr. 28 42 70
% 6,9 4,4 5,2
negativ Nr. 380 900 1280
% 93,1 95,6 94,8
Total Nr. 408 942 1350
% 100 100 100
Accidentele grave (rutiere și arsurile) au acționat ca un factor

de risc pentru infecția cu VHB; AgHBs pozitiv s-a întâlnit
17
semnificativ mai frecvent ( în procent de 17,2%) la subiecţii cu
accidente grave în antecedente (χ2=6,53; GL=1; p=0,011), cu un risc
relativ de 3,64 ori mai mare (RR=3,64; IC95%: 1,548,58) (tabelul
9).
Tabelul 9. Corelaţia AgHBs cu accidentele grave
Accidente grave în antecedente
AgHBs Da Nu Total
pozitiv Nr. 8 62 70
% 16,7 4,7 5,2
negativ Nr. 40 1240 1280
% 83,3 95,3 94,8
Total Nr. 48 1302 1350
% 100 100 100
Transplantul renal s-a întâlnit la un singur pacient (0,1%) de

sex masculin, cu vârsta de 42 ani, provenit din mediul rural, la care s-
a evidențiat și AgHBs prezent, neputându-se face corelații statistice.
Antecedentele transfuzionale nu s-au evidențiat cu risc pentru
infecția virală B (tabelul 10), 6,2% dintre subiecții cu transfuzii au
avut AgHBs pozitiv, diferenţă nesemnificativă față de cei fără
transfuzii (cu AgHBs prezent în procent de 5,1%) (χ2=0,01; GL=1;
p=0,940).
Tabelul 10. Corelaţia AgHBs cu transfuziile de sânge
Transfuzii sânge
AgHBs
Da Nu Total
pozitiv N 7 63 70
% 6,2 5,1 5,2
negativ N 106 1174 1280
% 93,8 94,9 94,8
Total N 113 1 1350
% 100 100 100
Tratamentul injectabil la domiciliu nu a fost identificat ca

factor de risc; AgHBs pozitiv s-a întâlnit numai la 7,9% dintre
subiecţii care au făcut în decursul timpului acest tratament, fără a
18
prezenta diferenţe semnificative comparativ cu cei care nu au apelat
la aceste mijloace (5%) (χ2=0,53; GL=1; p=0,466) (tabelul 11).
Tabelul 11. Corelaţia AgHBs cu tratamentul injectabil la domiciliu

Tratament injectabil la domiciliu
AgHBs
Da Nu Total
pozitiv Nr. 9 61 70
% 8,5 5,4 5,2
negativ Nr. 96 1184 1280
% 91,5 94,6 94,8
Total Nr. 105 1123 1350
% 100 100 100
Nici spitalizările frecvente în decursul timpului nu au fost evidențiate

ca factor de risc; 8,5% dintre subiecții cu aceste antecedente au avut
AgHBs pozitiv și doar 4,6% dintre cei fără astfel de evenimente
(tabelul 12); diferenţa nu este semnificativă din punct de vedere
statistic (4,6%) (χ2=2,31; GL=1; p=0,129).
Tabelul 12. Corelaţia prezenței AgHBs cu spitalizările frecvente

Spitalizări frecvente
AgHBs Da Nu Total
% 8,6 4,6 5,2
negativ Nr. 180 1100 1280
% 91,4 95,4 94,8
Total Nr. 197 1153 1350
% 100 100 100
Tratamentul stomatologic sângerând a acționat ca factor de risc

pentru infecția cu VHB, 7,4% dintre persoanele infectate au suportat
astfel de manevre (tabelul 13), distribuţie semnificativă din punct de
vedere statistic (χ2=4,02; GL=1; p=0,045), cu un risc relativ de 1,90
ori mai mare (RR=1,90; IC95%: 1,053,42).
19
Tabelul 13. Corelaţia AgHBs cu tratamentul stomatologic
Tratament stomatologic
AgHBs
Da Nu Total
% 7,4 3,9 5,2
negativ Nr. 458 822 1280
% 92,6 96,1 94,8
Total Nr. 495 855 1350
% 100 100 100
Antecedentele de boli cu transmitere sexuală nu s-au corelat

semnificativ cu infecția, la 10% dintre subiecţii care au avut aceste
afecțiuni s-a evidențiat AgHBs prezent (tabelul 14), comparativ cu
5,1% dintre cei care nu au avut aceste boli (χ2=0,22; GL=1;
p=0,636).
Tabelul 14. Corelaţia AgHBs cu antecedentele de boli cu transmitere sexuală

Boli cu transmitere sexuală
AgHBs Da Nu Total
pozitiv Nr. 4 66 70
% 11,7 5,0 5,2
negativ Nr. 30 1250 1280
% 88,3 95 94,8
Total Nr. 34 1316 1350
% 100 100 100
Pentru a se evidenţia care dintre factorii de risc medicali se

corelează cel mai bine cu prezența AgHB, s-au centralizat rezultatele
testelelor de semnificaţie (tabelul 15), din care se desprind
următoarele concluzii:
- rezultate fals pozitive - s-au evidenţiat cu o probabilitate
scăzută în cazul tratamentelor stomatologice şi
spitalizărilor repetate;
- de remarcat totuşi că rezultatele adevărat pozitive au o
probabilitate scăzută pe cazuistica acestui lot.
20
Tabelul 15. Analiza comparativă a asocierii AgHBs cu factorii de risc medicali
Lot I VPP VPN Sensibi- Specifi- Acurateţe p

(%) (%) litate (%) citate (%)
Transfuzii
0 8,5 0 60,7 30,4 0,049
Tratament
injectabil 0 8,2 0 58,9 29,5 0,115
Spitalizări
frecvente 14,3 14,6 0,9 75,7 38,3 0,864
Trat.
stomatologice 31,0 37,0 2,6 90,7 46,7 0,532
Boli cu
transmitere 0 2,6 0 32,3 16,1 0,583
sexuală
Trasarea curbei ROC (figura 6) evidenţiază că prezența

AgHBs se corelează cel mai bine cu tratamentul stomatologic în
antecedente, apoi cu antecedentele de spitalizare frecventă.
1,2
Transfuzii
1
Trat.injectabil
sensibilitate
0,8
Spital. frecv.
0,6
Trat.stomato
0,4
B.transm.sexuală
0,2
0
0 0,2 0,4 0,6 0,8 1
specificitate
Figura 6. Curba ROC pentru eficiența corelării AgHBs pozitiv

cu factorii de risc medicali
Factori de risc nemedicali

AgHBs pozitiv s-a întâlnit semnificativ mai frecvent la
persoanele cu parteneri sexuali multipli (χ2=8,92; GL=1; p=0,003) cu
21
un risc relativ de peste 3 ori mai mare (RR=3,29; IC95%: 1,616,76)
(tabelul 16).
Tabelul 16. Corelaţia AgHBs+ la subiecții cu parteneri sexuali multipli
Parteneri sexuali multipli
AgHBs Da Nu Total
% 15,5 4,5 5,2
negativ Nr. 76 1224 1280
% 84,5 95,5 94,8
Total Nr. 90 1260 1350
% 100 100 100
Vârsta debutului în viaţa sexuală nu s-a asociat semnificativ cu
prezența AgHBs (χ2=1,22; GL=2; p=0,544) (tabelul 17).
Tabelul 17. Corelația prezenței AgHBs cu debutul în viața sexuală
Vârsta debutului în viața sexuală
AgHBs
≤15 ani 15-18 ani ≥18 ani Total
pozitiv Nr. 3 28 39 70
% 9,6 5,3 4,9 5,2
negativ Nr. 29 502 749 1280
% 90,4 94,7 95,1 94,8
Total Nr. 32 530 788 1350
% 100 100 100 100
Relațiile sexuale cu un partener infectat cu VHB (tabelul 18)
nu s-a asociat semnificativ cu prezența AgHBs (χ2=2,36; GL=2;
p=0,308)
Tabelul 18. Corelația prezenței AgHBs cu relațiile cu parteneri infectaţi cu VHB
Parteneri infectaţi cu VHB
AgHBs
Da Nu Nu știu Total
pozitiv Nr. 3 62 5 70
% 15 5,1 4,5 5,2
negativ Nr. 17 1158 105 1280
% 85 94,9 95,5 94,8
Total Nr. 20 1220 110 1350
% 100 100 100 100
22
Efectuarea unui tatuaj a reprezentat un factor de risc pentru
infecția cu VHB, 22,2% dintre subiecții cu AgHBs pozitiv au avut
măcar unul (tabelul 19). Diferența a fost statistic semnificativă
comparativ cu persoanele care nu au practicat acest obicei (χ2=5,37;
GL=1; p=0,02), existența unui tatuaj reprezentând un risc relativ de
4,45 ori mai mare (RR=4,45; IC95%: 1,2615,67).
Tabelul 19. Prezenței AgHBs în funcţie de efectuarea unui tatuaj

Tatuaj
AgHBs Da Nu Total
pozitiv Nr. 4 66 70
% 26,6 5,1 5,2
negativ Nr. 11 1269 1280
% 73,4 94,9 94,8
Total Nr. 15 1335 1350
% 100 100 100
Consumul cronic de alcool nu s-a asociat semnificativ cu

prezența AgHBs (χ2=2,37; GL=1; p=0,123), nu s-a relevat ca factor
de risc pentru infecția virală B (tabelul 20).
Tabelul 20. Corelaţia AgHBs cu consumul crescut de alcool

Consum de alcool peste 60 mg/zi
AgHBs Da Nu Total
pozitiv N 10 60 70
% 4,3 5,4 5,2
negativ N 220 1060 1280
% 95,7 94,6 94,8
Total N 230 1120 1350
% 100 100 100
Frecventarea saloanelor specializate de manichiură/ pedichiură

nu s-a evidențiat ca factor de risc pentru prezența AgHBs (tabelul
21).
23
Tabelul 21. Corelaţia AgHBs cu frecventarea saloanele de manichiură/ pedichiură
Manichiură
AgHBs
Da Nu Total
pozitiv N 4 66 70
% 2,5 5,5 5,2
negativ N 154 1126 1280
% 97,5 94,5 94,8
Total N 158 1192 1350
% 100 100 100
Pentru a evidenţia factorii de risc nemedicali care se corelează

cel mai bine cu AgHBs pozitiv, s-au centralizat rezultatele testelor
de semnificaţie (tabelul 22), din care se desprind următoarele
concluzii:
- rezultate fals pozitive s-au evidenţiat cu o probabilitate
scăzută în cazul consumului de alcool şi frecventării
saloanelor specializate de manichiură/ pedichiură,
demonstrând totuşi corectitudinea răspunsurilor date la
aceste întrebări;
- de remarcat totuşi că rezultatele adevărat pozitive au o
probabilitate scăzută pe cazuistica acestui lot.
Tabelul 22. Analiza comparativă a asocierii AgHBs cu factorii de risc nemedicali
Lot I VPP VPN Sensibilitate Specificitate Acurateţe p

(%) (%) (%) (%)
Parteneri
multipli 19,0 6,0 1,1 57,5 29,3 0,003
Tatuaj 4,8 0,9 0,3 14,9 7,6 0,020

Consum
alcool 14,3 17,8 0,9 79,2 40,1 0,704
Manichiură 4,8 12,1 0,3 69,9 35,1 0,232
Trasarea curbei ROC (figura 7) evidenţiază că factorii de risc

nemedicali care se corelează cu cea mai bună acurateţe cu AgHBs
24
pozitiv sunt consumul de alcool, efectuarea manichiurii în condiții
improprii şi partenerii sexuali multipli.
1,2
0,8
sensibilitate
0,6
0,4
0,2
0
0 0,2 0,4 0,6 0,8 1
specificitate
parteneri multipli tatuaje
consum alcool manichiura
Figura 7. Curba ROC pentru eficiența corelării AgHBs pozitiv

cu factorii de risc nemedicali
Antecedente heredocolaterale
Existența cazurilor de infecție virală B în familie sau la
persoanele apropiate s-a evidențiat ca un factor de risc important
pentru achiziția infecției, analiza statistică arătând o corelație
semnificativă între prezența AgHBs și antecedentele heredocolaterale
de hepatită cronică (χ2=16,94; GL=2; p=0,0002) sau de AgHBs
pozitiv (χ2=27,10; GL=2; p=0,000001).
Simptome
Chestionarul completat de subiecții lotului a cuprins și întrebări
cu referire la simptome generale, nespecifice. Nu s-au evidențiat
diferențe statistic semnificative în legătură cu simptomele de
oboseală/ astenie, durere în hipocondrul drept, dispepsie, lipsa
apetitului și prezența tulburărilor de concentrare, între persoanele cu
infecție VHB și cele fără infecție. Dintre subiecții care au recunoscut
că prezintă tulburări de dispoziție/ depresie la 9% s-a evidențiat
25
prezența AgHBs, distribuţie de frecvenţă semnificativă statistic
(χ2=4,29; GL=1; p=0,038).
4. Discuții
În țara noastră prevalența VHB este mai ridicată decât în
Europa occidentală, România plasându-se în categoria țărilor cu
endemicitate intermediară. Acest studiu a analizat prevalența
prezenței AgHBs (marker seric al infecției cronice cu VHB) în
populația generală adultă din partea de N-E a României. Este un
studiu observațional transversal, simplu și rațional, realizat în
perioada desfășurării programului de evaluare a stării de sănătate a
populației, ceea ce a făcut ca subiecții să fie mai ușor de contactat
într-o perioadă limitată de timp și a asigurat o rată mare de
participare. Distribuția pe grupe de vârstă, sex și mediu de
proveniență a eșantionului studiat a fost asemănătoare cu structura
populației din județele din N-E României, în care populația rurală
este majoritară. Prevalența obținută a fost de 5,2%, valoare
comparabilă cu alte studii din țara noastră, în concordanță cu
prevalența întâlnită în țările din zona mediteraneană. Majoritatea
celor cu AgHBs au avut peste 40 ani, scăderea prevalenței la vârste
mai tinere se explică prin ameliorarea condițiilor de îngrijire
medicală, folosirea materialelor sanitare de unică folosință, dar și
prin introducerea vaccinării obligatorii împotriva hepatitei virale B.
Un număr mai mare de bărbați au prezentat AgHBs pozitiv, dar fără
a se evidenția o diferență semnificativă statistic între bărbați și femei,
întâlnită în alte studii. Prevalența determinată a AgHBs fost mai mare
în mediul urban (6,2%) față de mediul rural (4,5%), valoare însă
nesemnificativă statistic.
Factorii de risc demografici care s-au asociat semnificativ cu
infecția VHB au fost sexul masculin și vârsta.
Dintre factorii de risc medicali următorii au fost corelați cu
prezența AgHBs: antecedentele de hepatită acută B, accidentele
grave, efectuarea unui tratament stomatologic sângerând. Nu s-a
evidențiat o corelație semnificativă statistic cu intervenţiile
chirurgicale, tratamentul injectabil la domiciliu sau spitalizările
frecvente. Persoanele cu partener cunoscut cu infecție VHB sau care
au recunoscut existența bolilor cu transmitere sexuală în
26
antecedentele personale n-au prezentat corelație semnificativă cu
prezența AgHBs, însă corelația s-a întâlnit semnificativ mai frecvent
la persoanele cu parteneri sexuali multipli cu un risc relativ de peste
3 ori mai mare. Frecventarea saloanelor de manichiură/pedichiură și
consumul crescut de alcool nu au depășit pragul de corelație
semnificativă cu AgHBs, dar prezența unui tatuaj s-a asociat
semnificativ cu AgHBs, reprezentând un risc relativ de 4,45 ori mai
mare. Istoricul familial de infecție VHB sau existența unor persoane
cu infecție VHB în anturajul foarte apropiat a reprezentat un factor
important de risc in corelarea cu AgHBs.
Factorii de risc care se corelează cu infecția cu VHB, medicali
și nemedicali, variază ca semnificație statistică în diverse studii (3,
95, 96, 359). În acest studiu următorii factorii de risc s-au corelat
semnificativ statistic cu prezența AgHBs: antecedentele de hepatită
acută virală B, accidentele grave (rutiere sau casnice și arsurile) - cu
un risc relativ de 3,64 ori mai mare, manevrele stomatologice
sângerânde (cu un risc relativ de 1,90 ori mai mare), existența
partenerilor sexuali multipli (cu un risc relativ de peste 3 ori mai
mare, existența unui tatuaj (risc relativ de 4,45 ori mai mare), contact
intrafamilial cu persoane cu hepatită cronică sau cu infecție cronică
VHB.
Nu s-a găsit o corelație semnificativă statistic cu următorii factori
de risc: nivelul socio-economic, intervenţiile chirurgicale,
tratamentul injectabil la domiciliu, spitalizările frecvente, bolile cu
transmitere sexuală, vârsta debutului în viaţa sexuală, partenerii
sexuali infectați cu HVB, consumul de alcool.
Limite ale cercetării. Studiul s-a bazat pe un număr limitat de
subiecți, se bazează pe memoria anamnestică a acestora și poate să
nu reflecte cu acuratețe prevalența AgHBs în populația generală. Nu
a fost analizată populația sub 18 ani, iar în țara noastră este
implementată din 1995 vaccinarea obligatorie a nou-născuților și
sugarilor împotriva hepatitei B, ceea ce ar putea face ca prevalența să
fie mai scăzută decât cea determinată. De asemenea prevalența poate
să varieze în diverse regiuni și pe grupe diferite de populație. Nu s-
au determinat alți markeri serici ai infecție virale B (cauze
economice), este un studiu simplu și rațional.
27
O supraveghere seroepidemiologică constantă este esențială
pentru monitorizarea prevalenței infecției cu VHB, controlul
transmiterii virusului, organizarea programelor de tratament și
prevenție, pentru a aloca cât mai judicios resursele existente.
Cap. XI. Evaluarea prevalenței infecției cronice virale B și a

factorilor de risc într-o comunitate închisă
1. Introducere
Persoanele care trăiesc în colectivități închise reprezintă o
populație cu risc crescut pentru hepatitele cronice virale, SIDA. Cu
atât mai mult cu cât în populația respectivă pot exista și practici care
favorizează transmiterea bolilor, iar măsurile de prevenție personală
deseori nu sunt respectate. Colectivitatea închisă reprezentată de
instituțiile corecționale reprezintă un mediu în care prevalența
infecțiilor cronice cu virusurile hepatitice este mult mai crescută față
de populația generală. Folosirea unor obiecte de toaletă în comun,
utilizarea de droguri cu administrare i.v., practicarea sexului cu
persoane de același sex, tatuajele sunt situații mult mai des întâlnite
decât în restul populației.
Am considerat că efectuarea unui studiu într-o astfel de
colectivitate, aprecierea prevalenței infecției cu VHB, prin
determinarea prezenței AgHBs, evaluarea factorilor de risc pentru
această afecțiune, poate realiza o cunoaștere mai apropiată a unui
astfel de grup populațional.
Astfel acest capitol cuprinde un studiu socio-epidemiologic
descriptiv pe un lot de deținuți din Penitenciarul Iași, prin
determinarea prevalenței AgHBs, identificarea și corelarea factorilor
de risc pentru infecția cu VHB.
Studiul descriptiv transversal a fost realizat în perioada 2008 -
2009 pe un lot de 177 deținuți (denumit lotul II), din cei aproximativ
1000 care reprezintă capacitatea totală a penitenciarului (în care se
realizează un rulaj foarte mare al deținuților). Datorită profilului
penitenciarului lotul cuprinde numai subiecți de sex masculin, toți
peste 18 ani.
28
Subiecții care s-au prezentat la consultație în perioada 2008 -
2009, pentru alte probleme decât cele digestive și care au acceptat să
completeze un chestionar (confidențial), consimțământul informat și
să efectueze un set investigațiile medicale (prelevare de sânge pentru
determinarea AgHBs) au fost incluși în studiu.
Analiza statistică a fost realizată după metodologia descrisă în
capitolul Material și metodă.
3. Rezultate
Lotul II a fost constituit din 177 (din cei aproximativ 1000)
subiecţi de sex masculin instituţionalizaţi în Penitenciarul Iaşi (figura
8), cu următoarele caracteristici socio-demografice:
17,7%
participanți
82,3% non-participanți
Participanții la studiu
Figura 8. Participanții la lotul de studiu
- vârsta medie a subiecţilor a fost de 34,83 ± 7,62 ani, variind

între 20 şi 57 ani, cei mai mulți (22%) fiind în grupa de vârstă
40-44 ani;
- majoritatea persoanelor au provenit din mediul urban
(60,5%), raportul U/R fiind de 1,5/1;
- ca status marital cei mai mulți subiecţi au fost necăsătoriți
(48,6%), divorţați (13,6%) sau văduvi (2,8%), mai mulți
subiecţi sub 35 de ani au fost necăsătoriți;
- analiza nivelului de educație arată ponderea crescută a
persoanelor cu studii elementare (61,6%), dar la vârste de sub
35 ani au predominat cei cu studii liceale, postliceale sau
superioare;
- ca nivel socio-economic se evidenţiază un procent de 32,8%
persoane angajate, 31,6% fără ocupaţie şi 31,6% persoane
şomere, sunt mai mulţi subiecţi angajaţi la vârste peste 35 ani
şi mai mulţi şomeri sub 35 ani.
29
Pentru cei mai mulți subiecți perioada de detenţie a fost de 2-5
ani, cu o medie de 4,272,95 ani.
La 18 persoane AgHBs a fost găsit prezent, determinându-se o
prevalență a VHB de 10,2% (figura 9) aproape de două ori mai mare
decât prevalența din populația generală; putem afirma că detenţia în
sine este un important factor de risc şi mijloc de transmitere a
infecţiei cu VHB.
10,2%
AgHBs (+)
89.8%
AgHBs (-)
Figura 9. Prevalența AgHBs în lotul din penitenciar
Vârsta medie a subiecţilor cu AgHBs pozitiv a fost 34,77 ani

fără diferență semnificativă comparativ cu cea a persoanelor la care
antigenul a fost absent (t=0,29; GL=808; p>0,05) (figura 10).
50
40 35,39 34,77
30
ani
20
10
0
AgHBs (+) AgHBs (-)
Figura 10. Vârsta medie a subiecţilor în funcţie de AgHBs+
Nu s-au înregistrat diferenţe semnificative între subiecţii cu

AgHBs prezent și cei fără infecție în funcţie de mediul de
provenienţă al subiecților (χ2=0,68; GL=1; p=0,410), grupa de vârstă
(χ2=0,14; GL=1; p=0,707), statusul marital (χ2=0,39; GL=1;
p=0,533) sau nivelul de şcolarizare (χ2=4,65; GL=3; p=0,199) (figura
11).
30
AgHBs (+) AgHBs (-)
Urban 13 94
Rural 5 65
<35 ani 10 76
>35 ani 8 83
Căsătoriți 8 54
Necăs 10 105
Studii elem 15 94
liceu + 3 65
Cu ocupație 7 56
Fără ocupație 11 103
0 50 100 150
Nr. subiecți
Figura 11. Corelația AgHBs(+) cu caracteristicile socio-demografice

Mai mulți subiecți sub 35 ani au fost vaccinaţi împotriva
hepatitei B și mai mulți din mediul rural; la nici un subiect care s-a
declarat vaccinat nu s-a determinat AgHBs pozitiv (χ2=0,07; GL=1;
p=0,787).
Intervenţiile chirurgicale în antecedente au reprezentat un
factor de risc pentru infecţia cu VHB, regăsindu-se la 18% dintre
deținuții din studiu. Ponderea prezenței AgHBs la cei cu intervenţii
chirurgicale a fost de 21,9%, semnificativ mai mare comparativ cu
persoanele fără intervenţii chirurgicale (figura 12) (7,6%) (χ2=4,40;
GL=1; p=0,036).
DA 21,90% 78,10%
AgHB
Intervenții
chirurgicale s (+)
NU 7,60% 92,40% AgHB
s (-)
0,00% 20,00% 40,00% 60,00% 80,00% 100,00% 120,00%
Figura 12. Corelaţia AgHBs cu intervenţiile chirurgicale
31
HBS
prezent
În istoricul medical al subiecţilor la 9% s-au întâlnit accidente
grave (rutiere, casnice, arsuri), dintre aceștia 18,8% au avut AgHBs
prezent față de 10,3% din cei fără accidente (figura 13); nu s-a
evidențiat o asociere semnificativă statistic cu acest element
(χ2=0,57; GL=1; p=0,449).
100,00%
80,00% AgHB
81,20% s (-)
60,00% 89,80%
40,00% AgHB
18,80% 10,20%
s (+)
20,00%
0,00%
DA NU
Figura 13. Corelaţia AgHBs cu accidentele grave
O proporţie de 4% dintre deținuții din lotul studiat au primit

transfuzii de sânge în antecedente, iar la 28,6 % dintre aceștia
AgHBs a fost prezent, spre deosebire de 9,4 % din cei fără transfuzii.
Statistic AgHBs pozitiv nu s-a asociat semnificativ cu existența
transfuziilor istoricul medical al subiecților (χ2=1,01; GL=1;
p=0,315) (figura 14).
DA 28,60% 71,40%
Transfuzii
sânge NU 9,40% 90,60%
DA 17,60% 82,40% AgHBs (+)

Spitalizare
NU 9,40% 90,60% AgHBs (-)
Boli cu DA 20% 80%

transmitere
sexuală NU 8,60% 91,40%
0,00% 20,00% 40,00% 60,00% 80,00% 100,00% 120,00%
Figura 14. Corelaţia AgHBs cu transfuzii de sânge, tratamentul injectabil, bolile

cu transmitere sexuală
32
9,6% dintre persoanele lotului din penitenciar au relatat
spitalizări frecvente în antecedente, din care 17,6% au avut AgHBs
prezent, nesemnificativ din punct de vedere statistic (χ2=0,42; GL=1;
p=0,515) (figura 14).
Doar 11,3% dintre subiecții lotului au primit tratament
injectabil la domiciliu în decursul vieții, prezența AgHBs a fost
depistată la 25% dintre aceștia; s-au evidenţiat diferenţe
semnificative statistic în funcție de această manevră (χ2=5,43; GL=1;
p=0,02), riscul relativ fiind de peste 3 ori mai mare (RR=3,02;
IC95%: 1,207,58) (figura 15).
100,00%
75,00% 91,70% AgHBs (-)
50,00%
25,00% AgHBs (+)
8,30%
0,00%
DA NU
Figura 15. Corelaţia AgHBs cu tratamentul injectabil
Analizând alt posibil factor de risc medical, tratamentul

stomatologic în antecedente, s-a determinat că 19,2% dintre subiecţi
au suferit la un moment dat manevre stomatologice sângerânde, din
care o proporţie de 32,4% au fost cu AgHBs prezent, distribuţie
semnificativă din punct de vedere statistic (χ2=19,76; GL=1;
p=0,000009), cu un risc relativ de 6,61 ori mai mare (RR=6,61;
IC95%: 2,7215,79) (figura 16).
100,00%
81,20% 89,80%
80,00% AgHBs (-)
60,00%
40,00% 18,80% AgHBs (+)
10,20%
20,00%
0,00%
DA NU
Figura 16. Corelaţia AgHBs cu tratamentul stomatologic
33
Bolile cu transmitere sexuală au fost relatate de 14,1% dintre
deținuții luați în studiu, 20% având și AgHBs pozitiv; însă distribuţia
de frecvenţă nu a arătat diferenţe semnificative comparativ cu cei
care nu au avut BTS (8,6%) (χ2=1,95; GL=1; p=0,162) (figura 14).
Pentru a evidenţia care dintre factorii de risc medicali se
corelează cu prezența AgHBs, s-au centralizat rezultatele testelor de
semnificaţie (tabel 23), subliniindu-se următoarele aspecte: rezultate
fals pozitive s-au evidenţiat cu o probabilitate scăzută în cazul
transfuziilor de sânge şi spitalizărilor frecvente; de remarcat totuşi că
rezultatele adevărat pozitive au o probabilitate scăzută pe cazuistica
acestui lot.
Tabelul 23. Analiza comparativă a prezenței AgHBs
în funcţie de factorii de risc medicali
VPP (%) VPN Sensibili Specificita Acura p
(%) tate (%) te (%) teţe
Transfuzii 28,6 9,4 1,3 76,2 38,7 0,315

Trat.
injectabile 25,0 8,3 3,4 46,4 24,9 0,020
Spital.
frecvente 17,6 9,4 2,0 51,7 26,9 0,515
Trat. stoma
tologic 32,4 4,9 7,5 23,3 15,4 0,000009
Boli trans.
sexuală 20,0 8,6 3,5 39,4 21,4 0,162
Trasarea curbei ROC (figura 17) evidenţiază faptul că cea mai

bună corelație a prezenței AgHBs pozitiv se face cu istoricul de
transfuzii de sânge, urmat de istoricul spitalizărilor frecvente în
antecedentele subiecţilor studiați.
Anumite aspecte ale vieții sexuale pot constitui factori de risc
pentru transmiterea VHB. Astfel 18,6% dintre deținuţii din lot au
avut parteneri sexuali multipli, AgHBs pozitiv s-a întâlnit
semnificativ mai frecvent la acești subiecţi (figura 18) (χ2=15,39;
GL=1; p=0,00009) cu un risc relativ de 5,45 ori mai mare (RR=5,45;
IC95%: 2,3312,75).
34
1,2
0,8
sensibilitate
0,6
0,4
0,2
0
0 0,2 0,4 0,6 0,8 1
specificitate
Transfuzii Trat.injectabil Spital. frecv.
Trat.stomato B.transm.sexuală
Figura 17. Curba ROC pentru eficacitatea testării AgHBs în cazul factorilor de
risc medicali
Parteneri DA 30,30% 69,70% AgHBs (+)

sexuali
multipli
NU 5,60% 94,40% AgHBs (-)
0,00% 20,00% 40,00% 60,00% 80,00% 100,00% 120,00%

Figura 18. Corelaţia AgHBs cu subiecţii cu parteneri
sexuali multipli
Homosexualitatea tranzitorie, recunoscută de o proporţie de
9,6% dintre deținuții lotului studiat, a reprezentat un risc pronunțat
de transmitere a infecției. AgHBs pozitiv s-a asociat semnificativ
mai frecvent la acești subiecți (χ2=16,22; GL=1; p=0,00006), situația
HBS
prezentând
prezent un risc relativ de aproximativ 6 ori mai mare (RR=5,99;
IC95%: 2,6813,40) (figura 19).
DA 41,20% 58,80% AgHBs

Homosexualitate (+)
tranzitorie
NU 6,90% 93,10% AgHBs
(-)
0,00% 20,00% 40,00% 60,00% 80,00% 100,00% 120,00%

Figura 19. Corelaţia AgHBs cu homosexualitatea tranzitorie
35
HBS
AgHBs pozitiv nu s-a asociat semnificativ cu vârsta debutului
în viaţa sexuală (χ2=0,64; GL=2; p=0,725) și nici cu situațiile în care
subiecţii au avut parteneri infectați cu VHB (χ2=3,56; GL=2;
p=0,169).
Anumite practici, întâlnite mult mai frecvent în penitenciare,
pot reprezenta factori de risc pentru transmiterea hepatitelor virale;
astfel piercingul și tatuajele s-au evidențiat la 6,8% respectiv 25,4%
dintre deținuții lotului. Însă prezența AgHBs nu s-a asociat
semnificativ cu efectuarea unui piercing (χ2=0,08; GL=1; p=0,782)
sau a unui tatuaj (χ2=1,21; GL=1; p=0,272) (figura 20).
100%
80%
AgHBs(+)
60%
40%
AgHBs(-)
20%
0%
piercing DA NU tatuaj DA NU
Figura 20. Corelaţia AgHBs cu piercingul și tatuajele
Folosirea în comun a obiectelor personale, situație întâlnită la

14,7% dintre subiecți, s-a evidențiat ca factor de risc pentru infecția
VHB; AgHBs pozitiv s-a asociat semnificativ cu utilizarea în comun
a obiectelor personale (χ2=7,34; GL=1; p=0,007), cu un risc relativ
de infecţie de 3,70 ori mai mare (RR=3,70; IC95%: 1,588,66)
(figura 21).
100,00%
AgHBs (-)
73,10%
92,70%
50,00% 26,90% AgHBs (+)
7,30%
0,00%
DA NU
Figura 21. Corelaţia AgHBs cu utilizarea în comun a obiectelor personale
36
Printre factorii de risc nemedicali analizaţi se numără şi
consumul de alcool, întâlnit la 19,8% dintre deținuţii lotului studiat,
prezența AgHBs nu s-a asociat semnificativ de consumul de alcool
(χ2=1,47; GL=1; p=0,226) (figura 22).
Dintre subiecţii lotului 4,5% au recunoscut că au folosit droguri
administrate intravenos, totuși depistarea AgHBs pozitiv nu s-a
asociat semnificativ cu consumul de droguri (χ2=0,68; GL=1;
p=0,411), deși riscul relativ a fost de 2,64 ori mai mare (figura 22).
100%
AgHBs(+)
50%
AgHBs(-)
0%
Alcool DA Alcool NU Drog DA Drog NU
Figura 22. Corelaţia AgHBs cu consumul de alcool și droguri i.v.
Persoanele care au crescut în instituțiile de plasament prezintă

un risc crescut pentru infecția cu VHB; 4,5% dintre subiecţi au fost
instituționalizați în copilărie; AgHBs pozitiv s-a asociat semnificativ
cu această situație (χ2= 4,08; GL=1; p=0,044) (figura 23).
100,00% 62,50% 91,10%

80,00% AgHBs (-)
60,00% 37,50%
40,00% AgHBs (+)
20,00% 8,90%
0,00%
DA NU
Figura 23. Corelaţia AgHBs cu persoanele instituționalizate în copilărie
Pentru a se evidenţia care dintre factorii de risc nemedicali se

corelează cu prezența AgHBs pozitiv s-au centralizat rezultatele
37
testelor de semnificaţie (tabel 24), din care se desprind următoarele
aspecte: rezultate fals pozitive s-au evidenţiat cu o probabilitate
scăzută în cazul tatuajelor, partenerilor sexuali multipli şi consumului
de alcool; de remarcat totuşi că rezultatele adevărat pozitive au o
probabilitate scăzută la acest lot de studiu.
Tabelul 24. Analiza comparativă a corelării AgHBs cu factorii de risc nemedicali
VPP VPN Sensibili Specifici
Lot I (%) (%) tate (%) tate (%) Acurateţe P
Parteneri sexuali
multipli 55,6 14,5 6,8 71,9 39,3 0,00009
Parteneri sexuali
de acelaşi sex 38,9 6,3 4,5 47,6 26,1 0,00006
Piercing 11,1 6,3 1,3 38,5 19,9 0,782
Tatuaj 38,9 23,9 5,5 77,6 41,5 0,272
Consum alcool 33,3 18,2 4,4 70,7 37,6 0,226
Consum droguri 11,1 3,8 1,3 27,3 14,3 0,411
Casa de copii 16,7 3,1 1,9 25,0 13,5 0,044

Obiecte personale
folosite în comun 38,9 11,9 4,8 63,3 34,0 0,007
Trasarea curbei ROC (figura 24) evidenţiază că cea mai bună
corelație a prezenței AgHBs pozitiv se face cu efectuare tatuajelor,
urmată de cei cu existența partenerilor sexuali multipli.
1,2
1
0,8
sensibilitate
0,6
0,4
0,2
0
0 0,2 0,4 0,6 0,8 1
specificitate
Parteneri multipli Parteneri de acelaşi sex
Piercing Tatuaj
Consum alcool Consum droguri
Casa de copii Obiecte pers. în comun
Figura 24. Curba ROC pentru corelarea AgHBs+ cu factorii de risc nemedicali
38
Pe cazuistica lotului se remarcă frecvenţa redusă a subiecţilor
care știu dacă au intrat în contact cu persoane infectate cu VHB; însă
AgHBs pozitiv s-a întâlnit cu o frecvență semnificativă în cazul
subiecţilor care au intrat în contact cu persoane cu hepatită cronică
(χ2=22,45; GL=2; p=0,00001) sau cu AgHBs pozitiv (χ2=6,68;
GL=2; p=0,035).
4. Discuții
Lotul a fost alcătuit din 177 bărbați adulți aflați în detenție în
Penitenciarul Iaș,i cu o vârsta medie de 34,83 ± 7,62 ani, variind între
20 şi 57 ani, cei mai mulți subiecți cu AgHBs pozitiv fiind în grupa
de vârstă 40-44 ani (22%). AgHBs a fost pozitiv la 10,2% din cazuri,
vârsta medie fiind de 35,39 ani, fără diferenţe semnificative
comparativ cu cea a persoanelor la care antigenul a fost negative.
Prezența AgHBs nu a prezentat diferenţe semnificative în
funcţie de mediul de provenienţă, 10 au fost sub 35 ani și 8 peste 35
ani; 8 persoane erau căsătorite și 10 necăsătorite.
În funcţie de şcolarizare 15 persoane aveau studii elementare și
3 studii liceale, 7 persoane erau angajate anterior încarcerării, 11 nu
aveau o ocupație stabilă.
Intervenţiile chirurgicale în antecedente s-au întâlnit mai
frecvent (21,9%) la cei cu AgHBs, spre deosebire de accidentele
grave și transfuziile de sânge.
Tratamentul injectabil la domiciliu a reprezentat un risc relativ
de peste 3 ori mai mare pentru AgHBs present, iar tratamentul
stomatologic un risc relativ de 6,61 ori mai mare. Spitalizările
frecvente s-au întâlnit la 17,6% dintre cei cu AgHBs, iar
antecedentele de boli cu transmitere sexuală la 20% dintre cei cu
AgHBs, însă nesemnificativ din punct de vedere statistic.
Zece subiecți cu AgHBs pozitiv au recunoscut că au avut
parteneri sexuali multipli, încât acest factor a fost semnificativ
statistic, cu un risc relativ de 5,45 ori mai mare, iar 7 au recunoscut
că au întreținut relaţii sexuale cu parteneri de acelaşi sex (cu un risc
relativ de aproximativ 6 ori mai mare).
Vârsta debutului în viaţa sexuală, conştientizarea întreţinerii
relaţiilor sexuale cu parteneri infectați cu HVB, efectuarea tatuajelor
39
și piercing-ului, consumul de alcool, consumul de droguri i.v.
(recunoscut de 2 persoane) nu s-au asociat semnificativ cu AgHBs
pozitiv.
Provenienţa din casa de copii și folosirea în comun a obiectelor
personale s-au evidențiat ca factori de risc pentru prezența AgHBs.
Deasemenea, relațiile apropiate cu persoane cu infecție cronică VHB
s-au corelat semnificativ cu prezența AgHBs.
În concluzie în acest studiu următorii factori de risc s-au
asociat semnificativ cu prezența AgHBs: relațiile apropiate cu
persoane cu infecție VHB, intervențiile chirurgicale, partenerii
sexuali multipli, partenerii sexuali de același sex, tratamentele
stomatologice, instituționalizarea în casele de copii, folosirea în
comun a obiectelor personale.
Factorii care nu s-au corelat semnificativ cu prezența AgHBs
au fost: existența unor accidente grave în antecedente, transfuziile de
sânge, tratamentele injectabile efectuate la domiciliu, spitalizările
frecvente, bolilr cu transmitere sexuală, vârsta debutului sexual.
Deși lotul a fost reprezentat de un număr relativ mic de
subiecți, numai bărbați, și care au intrat în lot prin acceptarea
condițiilor (completarea chestionarului și efectuarea unor analize) și
este dificil de apreciat reprezentativitatea, rezultatele obținute sunt
asemănătoare cu cele din literatura de specialitate, unde se
evidențiază că prevalența prezenței AgHBs în aceste populații
închise, în detenție, este de cel puțin de două ori mai mare decât
prevalența în populația generală. Prevalența ridicată la prizonieri
sugerează că aceștia ar putea reprezenta o sursă importantă de
infecție la revenirea în comunitate. Dintre factorii descriși în
literatură ca factori de risc pentru infecția cu VHB, în acest studiu nu
s-au corelat cu prezența AgHBs existența în antecedente a bolilor cu
transmitere sexuală, consumul cronic de alcool, folosirea de droguri
injectabile i.v. Datele au depins însă de sinceritatea răspunsurilor,
posibila reticență în recunoașterea acestor factori sau frica de a nu
suporta consecințe, poate neavând încredere în păstrarea
confidențialității informațiilor.
Rezultatele multor studii arată că educația, screening-ul,
vaccinarea, tratamentul adecvat (care s-a demonstrat a fi cost
40
eficient) sunt puternic recomandate pentru a putea controla această
persistentă sursă de hepatită B în comunitate.
Cap. XII. Evaluarea prevalenței infecției cronice cu virus B la

personalul medical
1. Introducere
Acest capitol realizează un studiu socio-epidemiologic descriptiv
pe un lot de persoane care lucrează în domeniul medical cu
determinarea prevalenței AgHBs, identificarea și corelarea factorilor
de risc pentru infecția cu VHB.
Este un studiu descriptiv realizat în perioada 2008–2009 pe un lot
de 157 persoane (diferite categorii profesionale) care lucrează în
domeniul medical, direct cu pacienții sau cu produse patologice
(denumit lotul III), în secție medicală, laborator, secție chirurgicală și
serviciu de radiologie, în spitale și laboratoare din orașul Iași. Toți
participanții la studiu au completat un chestionar care a cuprins date
epidemiologice, date socio-demografice, antecedente medicale, dacă
au avut contact cu persoane cu infecție cu virus B, date despre
factorii de risc nemedicali și istoricul profesional.
Analiza statistică a fost realizată după metodologia descrisă în
capitolul Material și metodă.
3. Rezultate
Lotul personalului medical, alcătuit din 157 de subiecți de
categorii profesionale diferite, a prezentat următoarele caracteristici
epidemiologice și profesionale:
- frecvenţa mult mai crescută a persoanelor de sex feminin
(84,7%), raportul cotelor F/M fiind de 5,5/1; în toate
categoriile profesionale predominând femeile, cu excepţia
personalului auxiliar (χ2=18,43; GL=3; p=0,0004),
- vârsta medie a subiecţilor a fost de 45,52 ± 9,20 ani, variind
între 24 şi 68 ani, cu ponderea cea mai mare în grupa de
vârstă 30-39 ani (36,9%),
- 40,8% au fost asistenţi/laboranţi, 36,3% persoane cu studii
superioare (medic/ biolog/ chimist), 19,1% îngrijitori şi un
procent de 3,8% personal auxiliar,
41
- vechimea în muncă a variat de la 1 la 40 ani, cu o varianţă
foarte amplă a seriei de valori (CV%=60,90), valoare medie
fiind de 16,60  10,11 ani; cele mai multe valori s-au
înregistrat în intervalul 8-26 ani,
- cele mai multe persoane lucrau în secția medicală (56,7%) şi
în laborator (30,6%).
AgHBs a fost prezent la 9 persoane, prevalența determinată fiind
de 5,7% (figura 25).
5,7%
AgHBs (+)
94,3%
AgHBs (-)
Figura 25. Prevalența AgHBs
Prezența AgHBs s-a înregistrat la 6,8% dintre persoanele de sex

feminin dar la nici un subiect de sex masculin; diferenţa dintre
procentul prezenței AgHBs la nivelul întregului lot și prezența
AgHBs în populația feminină a lotului nu a fost semnificativă din
punct de vedere statistic (χ2=0,70; GL=1; p=0,403).
Vârsta medie a subiecţilor cu AgHBs pozitiv (figura 26) a fost
semnificativ mai mare comparativ cu vârsta medie a subiecţilor la
care antigenul a fost negativ (t=2,96; GL=155; p<0,01).
80
60 50
42,07
40
ani
20
0
AgHBs (+) AgHBs (-)
Figura 26. Valorii medii ale vârstei subiecţilor în funcţie de prezența AgHBs
42
AgHBs pozitiv a prezentat diferenţe semnificative și în raport
cu grupa de vârstă (figura 27) (χ2=5,84; GL=1; p=0,016), riscul
relativ la grupa de vârstă de peste 45 ani a fost de 2,30 ori mai mare
(RR=2,30; IC95%: 1,194,43).
20%
15%
AgHBs (+)
10%
5% AgHBs (-)
0%
Vârsta ≤ Vârsta >
45 ani 45 ani
Figura 27. Corelaţia AgHBs cu grupa de vârstă
În funcţie de categoriile profesionale (figura 28) s-au evidenţiat

numai 2 cazuri de AgHBs pozitiv la personalul cu studii superioare
(3,5%) şi 7 cazuri la asistenţi/laboranţi, distribuţie de frecvenţă
nesemnificativă statistic (10,9%) (χ2=5,92; GL=3; p=0,116).
20%
15%
10%
5%
0%
Medic/Biolog Asistent Îngrijitor Pers. auxiliar
AgHBs (+) AgHBs (-)
Figura 28. Corelaţia AgHBs cu categoria profesională
AgHBs a fost determinat prezent la 11,1% dintre subiecţii cu

vechime în muncă peste 15 ani (figura 29), distribuţie de frecvenţă
semnificativ mai crescută comparativ față de cei cu o vechime sub
15 ani (1,2%) (χ2=5,40; GL=1; p=0,02); vechimea în muncă
reprezintă un risc relativ de peste 9 ori mai mare pentru infecția cu
VHB (RR=9,44; IC95%: 1,2173,74).
43
20%
15%
AgHBs (+)
10%
5% AgHBs (-)
0%
Vechime ≤ Vechime >
15 ani 15 ani
Figura 29. Corelaţia AgHBs cu vechimea în muncă
Prevalența AgHBs în funcţie de secția în care lucrează

subiecții (figura 30) a fost următoarea: 4,2% la personalul din
laboratoare, 5,9% la personalul din chirurgie și 6,7% la personalul
din secţiile medicale; diferență nesemnificativă din punct de vedere
statistic (χ2=0,57; GL=3; p=0,904).
20%
15%
10%
5%
0%
Medicală Chirurgie Laborator Radiologie
AgHBs (+) AgHBs (-)
Figura 30. Corelaţia prevalenței AgHBs cu locul de muncă
O singură persoană, de sex feminin, 41 ani, infirmieră în secția

medicală, la care AgHBs a fost absent, a declarat că a avut accidente
profesionale.
Un procent foarte redus dintre subiecții lotului (doar 12,7%)
au fost vaccinaţi împotriva hepatitei B, 15% dintre femei și niciunul
dintre bărbați (p=0.042); 16,3% din cei cu vârste sub 45 ani,
comparativ cu 7,7% dintre subiecţii cu vârste peste 45 ani (p=0,177).
Infecţia acută cu HVB s-a regăsit în antecedentele personale
numai la o singură pacientă (0,6%) cu vârsta de 44 ani, asistentă
44
medicală în clinica medicală, cu o vechime în muncă de 25 ani, cu
AgHBs prezent.
Intervenţiile chirurgicale în antecedente s-au regăsit la 33,1%
dintre subiecții lotului, 7,7% având AgHBs pozitiv (pondere mai
crescută fașă de 4,8% la cei fără intervenţii chirurgicale), dar fără
semnificație statistică (χ2=0,14; GL=1; p=0,705).
Doar o persoană (0,6%), de sex feminin cu o vechime de 21
ani de activitate medicală, a avut transfuzie de sânge în antecedente,
la momentul unei intervenţii chirurgicale, și la care AgHBs a fost
negativ.
Spitalizările frecvente nu s-au întâlnit la nici unul din subiecţi,
iar tratamentul stomatologic s-a remarcat la toţi subiecţii.
Consumul de alcool, întâlnit la 5,1% dintre subiecţii lotului,
numai la subiecții de sex masculin (33,3% dintre aceștia) și mai
frecvent la vârste de peste 45 ani, nu s-a asociat semnificativ cu
prezența AgHBs (χ2=0,51; GL=1; p=0,474).
Majoritatea femeilor din lotul studiat (77,4%) frecventează
saloanele de manichiură/pedichiură, însă AgHBs pozitiv nu s-a
asociat semnificativ cu această practică.
Pe cazuistica studiată nu s-au înregistrat relaţii sexuale cu un
partener infectat cu HVB, nu au fost evidenţiate contacte familiale
cu persoane cu infecţie HVB.
4. Discuții
Lotul de personal medical a fost alcătuit predominant din
persoane de sex feminin, cu o vârsta medie de 42,7 ani, apropiată de
cea a populației generale din lotul I, de altfel normal, având în
vedere că este alcătuit din personal angajat, cu studii, cu o vechime
în activitate.
Prevalența determinată a fost de 5,7%, valoare ușor mai ridicată
decât cea determinată în populația generală, dar care se încadrează în
valorile determinate pentru țara noastră de aproximativ 6%. Toți
subiecții cu AgHBs pozitiv au fost de sex feminin, posibil și datorită
componenței lotului cu personal majoritar feminin.
45
Vârsta celor cu AgHBs pozitiv a fost semnificativ mai mare (50
ani) față de vârsta medie a lotului (42,7 ani), prevalența prezenței
AgHBs crescând cu vârsta, cu un risc relativ de 2,3 mai mare la cei
cu vîrsta peste 45 ani.
La personalul cu studii superioare AgHBs a fost prezent doar în
2 cazuri, spre deosebire de 7 cazuri în cadrul asistenților medicali,
poate că expunerea acestora la factorii de risc este mai mare,
realizând prelevarea directă a produselor de sânge.
Vechimea în muncă a fost un factor de risc evident, AgHBs a
fost prezent la 11,1% dintre subiecții cu vechime de peste 15 ani în
activitatea medicală. Nu s-au reportat în lotul studiat cazuri de
accidente profesionale.
Studiul nostru a arătat că prevalența prezenței AgHBs crește cu
durata vechimii în muncă și cu vârsta, și este mai redusă la
personalul cu studii superioare.
Cap. XIII. Valoarea determinării AND-VHB în diferite forme

clinice de infecție cu virus B.
Evaluarea prevalenței asocierii infecției cu virus Delta
1. Introducere
În istoria naturală a infecției cu VHB seroconversia în
sistemul HBe cu apariția Ac antiHBe este asociată cu diminuarea
replicării virale și normalizarea transaminazelor, aceste modificări
fiind considerate ca trecerea spre starea de purtător inactiv. Totuși,
după seroconversie pot exista două forme clinice diferite. O
posibilitate este starea de purtător inactiv, caracterizată prin absența
AgHBe, absența simptomatologiei, valori constant normale ale
transaminazelor și valori scăzute ale viremiei (<20000 UI/ml) sau
chiar viremie nedetectabilă. A doua formă clinică este descrisă ca
hepatita cronică cu AgHBe negativ, caracterizată prin absența
AgHBe, prezența simptomatologiei clinice, valori crescute ale
transaminazelor și valori crescute ale viremiei (>20000 UI/ml).
Deosebirea dintre cele două forme este dificilă atunci când valoarea
viremiei variază între 2000 și 20000 UI/ml, pentru diferențiere este
necesar să se efectueze determinări secvențiale ale valorilor
46
transaminazelor. Detectarea și determinarea valorilor încărcăturii
virale are un rol foarte important în înțelegerea istoriei naturale și
managementul infecției VHB.
Hepatita cu virus delta apare doar la persoanele cu infecție
cronică B, fie sub forma unei coinfecții acute, fie sub forma unei
suprainfecții. Mai multe studii au arătat ca infecția cronică cu VHD
este mai severă decât infecția cu VHB, având evoluție rapidă spre
fibroză, risc crescut de carcinom hepatic și decompensare timpurie a
cirozei. Orice pacient care prezintă AgHBs pozitiv trebuie testat
măcar o dată și pentru prezența anticorpilor anti-VHD; concomitent
este necesară și o bună evaluare a stadiului infecției VHB, incluzând
determinarea încărcăturii virale ADN-VHB și detecția AgHBe / Ac
antiHBe.
Scopul acestui studiu a fost de a determina nivelul viremiei
VHB la pacienții cu diferite forme clinice de infecție virală, și de a
evalua prevalenţa asocierii virusului hepatic Delta la acești pacienţi.
Am studiat un lot de 120 pacienţi internaţi în perioada
01.01.2009-31.12.2009 în Institutul de Gastroenterologie şi
Hepatologie Iaşi, care prezentau argumente imunologice de infecţie
cronică cu virus hepatic B (AgHBs pozitiv de minimum 6 luni) şi
cărora li s-a determinat nivelul TGP (minimum 2 determinări în
acest interval), AgHBe, Ac antiHBe, viremia ADN-VHB și Ac anti
VHD. Au fost excluși pacienții care prezentau coinfecție cu VHC,
cei care au urmaseră tratament antiviral în ultimile 6 luni, cei care au
recunoscut consumul cronic de alcool și pacienții cu afecțiuni
maligne.
Pentru determinarea AgHBs, AgHBe, Ac antiHBe, Ac anti
VHD s-a utilizat metoda ELISA, pentru determinarea ADN-VHB s-
a folosit metoda PCR.
Datele au fost centralizate în baze de date EXCEL şi SPSS,
pentru prelucrarea statistică şi redactarea rezultatelor s-a folosit soft
specializat, Office, EPI INFO, SPSS. Coeficientul te varianţă
(CV%), oferit de testul ANOVA, evidenţiază omogenitatea seriilor
de valori monitorizate. În prezentarea datelor s-au folosit intervalele
47
de încredere la pragul de semnificaţie 95% (IC95%), iar pentru
testarea diferenţelor s-au utilizat testele χ2 şi t-Student.
2. Rezultate
Vârsta pacienţilor din acest lot a variat de la 18 la 68 ani la
pacienţii cu hepatită cronică cu virus B şi de la 24 la 60 ani la
purtătorii inactivi de virus B (tabelul 25) cu o vârstă medie de 45,67
ani, fără a se înregistra diferenţe semnificative ale vârstei medii în
funcție de forma clinică a bolii (F=0,64; df=2; p=0,529).
Tabelul 25. Indicatori statistici ai vârstei pacienţilor în funcţie de dg. clinic

95% Confidence
Std. Std. Interval for Mean
Dg Nr. Mean Deviation Error Lower Upper Min Max
Bound Bound
AgHBe(+) 48 46.85 11.964 1.727 43.38 50.33 19 65
AgHBe(-) 44 45.91 12.777 1.926 42.02 49.79 18 68
Purtător 28 43.64 10.650 2.013 39.51 47.77 24 60
Total 120 45.76 11.950 1.091 43.60 47.92 18 68
În funcţie de forma clinică a infecţiei virale B (figura 31) se

evidenţiază preponderenţa cazurilor de hepatită cronică cu AgHBe
pozitiv în procent de 40%, hepatita cronică cu AgHBe negativ a
reprezentat 36,7% din cazuri, frecvenţa purtătorilor inactivi de virus
B a fost de 23,3%.
40% AgHBe (+)
40%
36,70%
30%
AgHBe (-)
20% 23,30%
10% Purtător
inactiv
0%
Figura 31. Distribuţia subiecţilor în funcţie de forma clinică a infecţie VHB
Din cei 120 de subiecţi monitorizaţi, 71 au prezentat un nivel

al viremiei VHB scăzut, sub 2000 UI/ml, 8 au avut valorile viremiei
între 2000-20000 UI/ml și 22 peste 100000 UI/ml (figura 32).
48
22
8 <2000 UI/ml
18,3%
6,7%
2000-20000 UI/ml
19 71
15,8% 59,2% 20000-100000 UI/ml
>100000 UI/ml
Figura 32. Distribuţii cazurilor în funcţie de nivelul viremiei
Cei mai mulți pacienţi cu hepatită cu AgHBe pozitiv (cca 60%)

au avut un nivel al viremiei VHB sub 2000 UI/ml, la 17% nivelul
viremiei a fost peste 100000 UI/ml. În grupul pacienţilor cu hepatită
AgHBe negativ aproximativ 32% au avut un nivel al viremiei B
peste 100000 UI/ml şi 34% sub 2000 UI/m (figura 33).
100%
>100000 UI/ml
80%
60% 20000-100000 UI/ml
40%
20% 2000-20000 UI/ml
0%
AgHBe (+) AgHBe (-) purtator <2000 UI/ml
inactiv
Figura 33. Corelarea formelor clinice de infecţie cu valorile viremiei
Distribuţiile de frecvenţă ale valorilor viremiei în funcție de

forma clinică de boală au fost semnificative din punct de vedere
statistic (χ2=10,66; df=3; p=0,014). Purtătorii inactivi au prezentat
un nivel al viremiei sub 2000 UI/ml în proporţie de 96% (χ2=27,68;
df=3; p=0,000004); 6 au avut viremie nedetectabilă.
Valoarea medie a viremiei (figura 34) a fost semnificativ mai
crescută la pacienții cu hepatită cu AgHBe pozitiv față de pacienții
cu hepatită cu AgHBe neagativ (3,33×107 UI/ml vs 5,43×106UI/ml).
Valoarea medie a viremiei la purtătorii inactivi a fost de 0,6×103
UI/ml.
49
Viremie UI/ml
40000000
Hepatita cu AgHBs
33000000 pozitiv
30000000
20000000 Hepatita cu
5430000 AgHBs negativ
10000000
0 600
0 1 2 3 4
-10000000 Purtător inactiv
Figura 34. Valoarea medie a viremiei VHB corelată cu forma clinică
Pentru a corela nivelul TGP cu valoarea viremiei VHB s-a

utilizat ANOVA test; s-a evidenţiat creşterea semnificativă a
valorilor medii ale TGP odată cu creşterea valorilor viremiei B
(F=6,94; df=3; p<0,001) ml (tabelul 25).
Tabelul 25. Valori medii ale TGP în funcţie de viremia VHB

Valoare TGP
95% Confidence Interval
Viremie Std. Std. for Mean
VHB Nr. Mean Deviation Error Lower Upper Min Max
Bound Bound
71 49.21 38.422 4.560 40.12 58.31 14 245
<2000
2000-
19 37.53 18.503 4.245 28.61 46.44 19 81
20000
20000-
8 65.75 40.468 14.308 31.92 99.58 25 127
100000
22 93.59 72.558 15.470 61.42 125.76 14 309
>100000
120 56.60 47.904 4.373 47.94 65.26 14 309
Total
Prevalența infecției cu virus Delta la cei 120 pacienţi cu

infecție VHB a fost de 20,8%, proporția fiind diferită în funcție de
forma clinică a bolii: 7,1% dintre purtătorii inactivi, 27% dintre
pacienții cu hepatită AgHBe pozitiv și 22,7% din cei cu hepatită
AgHBe negativ (figura 35); aceste distribuţii de frecvenţă nu
50
prezintă diferenţe semnificative din punct de vedere statistic
(χ2=4,41; df=2; p=0,110).
100%
80%
60% 35 34 Fără VHD
26
40%
Infecție VHD
20%
13 10
0% 2
AgHBe (+) AgHBe (-) purtator
inactiv
Figura 35. Ponderea asocierii coinfecției virale B și D
Infecția cu virus D s-a evidențiat în proporţie de 16-25% la

toate nivelele de viremie VHB (χ2=0,43; df=3; p=0,934) (figura 36).
>100000 5 17
20000-100000 2 6 Infecție VHD
2000-20000 3 16 Fără VHD
<2000 15 56
0% 20% 40% 60% 80% 100%

Figura 36. Ponderea coinfecției cu virus D în funcţie de nivelul viremiei VHB
3. Discuții
Persoanele cu infecție cronică virală B pot prezenta forme
clinice variate; purtătorii inactivi au risc scăzut de progresie a bolii
hepatice și apariție a complicațiilor, pacienții cu hepatită cronică, al
căror risc de evoluție a bolii hepatice este mare, pot beneficia de
terapia antivirală. O problemă dificilă poate fi diferențierea dintre
pacienții cu hepatită cu AgHBe negativ și purtătorii inactivi, ei
prezentând același profil serologic. Determinarea viremiei ADN-
VHB are un rol esențial în managementul infecției virale B,
monitorizarea tratamentului.
51
Un scop al acestui studiu a fost determinarea nivelului
viremiei ADN-VHB în diferite forme clinice de infecție virală B.
După forma clinică lotul studiat a cuprins 48 pacienți cu hepatită cu
AgHBe pozitiv, 44 pacienți cu hepatită cu AgHBe negativ și 28
purtători inactivi. Cele mai ridicate niveluri ale viremiei s-au
detectat la pacienții cu hepatită cu AgHBe pozitiv și cele mai scăzute
niveluri la purtătorii inactivi. Valoarea medie a viremiei la pacienții
cu hepatită cu AgHBe pozitiv a fost de 3,33×107 UI/ml, față de
5,43×106UI/ml la pacienții cu hepatită cu AgHBe negativ. Deşi
există o scădere a viremiei VHB la momentul pierderii AgHBe, o
singură determinare a ADN-ului VHB nu poate prezice acest
eveniment. Diferența între încărcătura virală dintre cei cu hepatită
AgHBe negativ și purtătorii inactivi a fost semnificativă, valoarea
medie a viremiei a purtătorilor a fost de 0,6×103 UI/ml. Determinări
repetate ale viremiei ar fi mult mai fiabile decât o valoare de bază
unică, dar în acest studiu nu au fost disponibile mai multe
măsurători. Studiul a evidențiat de asemenea că există o corelaţie
pozitivă semnificativă a nivelului ADN-VHB cu nivelul TGP.
Un alt obiectiv al studiului a fost evaluarea prevalenţei
asocierii virusului hepatic Delta la persoanele cu infecție virală B.
Dintre cei 120 subiecţi investigaţi, 25 (reprezentând 20,8%) au
prezentat asociată infecţie cu virus hepatitic Delta. Proporția a fost
diferită în funcție de forma clinică a bolii, 7,1% la purtătorii inactivi,
27% la pacienții cu hepatită AgHBe pozitiv și 22,7%, la cei cu
hepatită AgHBe negativ, distribuţii de frecvenţă care nu prezintat
diferenţe semnificative din punct de vedere statistic.
Prevalenţa determinată a infecției cu virus D a fost ridicată,
datele corelându-se cu cele din literatură care consideră ţara noastră
ca făcând parte din zonele endemice pentru virusul hepatic Delta.
Studiul are și o serie de limite: a analizat un lot relativ mic de
pacienți, nu s-a realizat o supraveghere în timp a pacienților, nu s-au
putut realiza determinări repetate ale AND-VHB, dar în țara noastră
nu sunt multe studii referitoare la relevanța clinică a viremiei VHB
și la prevalenţa infecției cu virus D. Studii prospective, prin
măsurători repetate ale încărcăturii virale ADN-HVB, pe loturi mai
52
mari de subiecți, vor fi capabile să evalueze mai bine această
problematică, dificilă încă, a infecției cu VHB.
Cap. XIV. Considerații asupra modificărilor psiho-sociale la

persoanele cu infecție cronică cu virus B
1. Introducere
În ciuda progresiei bolii, hepatita cronică virală B este percepută
ca relativ asimptomatică la pacienţii cu funcţie hepatică compensată,
deși e greu de decis dacă boala este într-adevăr asimptomatică sau
simptomatologia nu este recunoscută. Datele despre calitatea vieţii
persoanelor cu infecţie cronică cu VHB sunt sărace comparativ cu
cele referitoare la alte virusuri ce determină afectare hepatică,
virusul hepatitei C şi virusul imunodeficienţei umane. Datorită
prevalenţei ridicate şi mortalităţii prin infecţia cu VHB este
important să se înţeleagă mai bine simptomatologia şi impactul
acestei afecţiuni. Asocierea dintre suferinţele fizice şi bolile
psihiatrice, în particular depresia şi anxietatea, a fost dovedită în
diverse studii. Informațiile pe care le au pacienții despre evoluţia
hepatitei cronice B şi despre complicaţiile acesteia, ciroza şi
hepatocarcinomul, pot predispune la apariţia anumitor tulburări
psihice. Impactul psihologic, sexual si social poate fi evidenţiat din
momentul în care sunt diagnosticaţi ca fiind purtători de virus.
Această problemă este de multe ori mai dificil de rezolvat decât
afecţiunea fizică în sine.
Studiul a urmărit ca obiectiv principal determinarea
impactului psihosocial al infecţiei cronice cu virus B la pacienţi
identificaţi cu AgHBs pozitiv, iar ca obiectiv secundar depistarea
prezenţa depresiei la acești subiecți.
Cercetarea a fost efectuată pe un lot de 42 subiecţi identificaţi cu
Ag HBs pozitiv (în urma unui studiu epidemiologic la care au
participat 810 de persoane adulte) și care au completat un chestionar
epidemiologic; un capitol al chestionarului a evaluat percepţia
afecţiunii de către subiecți şi constatările personale cu privire la
severitatea efectelor bolii asupra variatelor aspecte ale vieţii.
53
Pentru analiza statistică datele au fost centralizate în baze de date
EXCEL şi prelucrate folosind programul SPSS.
3. Rezultate
Au fost incluşi în studiu 42 subiecţi, 22 bărbaţi şi 20 femei, cu
vârsta medie de 43,31 ani, cei mai mulţi (17/42) fiind din grupa de
vârstă 50-59 ani, fără diferenţe semnificative între bărbaţi şi femei.
Referitor la impactul psiho-social al infecției cronice cu VHB 5
pacienţi au menţionat că infecţia cu HBV nu a avut vreun efect
asupra vieţii lor. Ceilalţi 37 (88,09 %) consideră că viaţa lor s-a
schimbat: în mică măsură – 11 subiecţi, moderat – 14 subiecţi şi în
mare măsură - 13 subiecţi. Cele mai afectate aspecte ale vieţii au
fost activitatea sexuală, statusul psihologic, statusul fizic, activitatea
profesională, viața socială și viața de familie (figura 37). Toate
persoanele din studiu s-au declarat preocupate de efectul virusului B
asupra ficatului și de prognosticul vital pe termen lung.
viața sexuală 11
viața de familie 2
viața socială 2
activ profesională 7
status fizic 9
status psihologic 11
0 5 10 15
Nr. subiecți
Figura 37. Aspecte ale vieții cotidiene afectate de infecția VHB
Analizarea aspectelor psihologice a arătat că 29 subiecți au trecut

prin depresie, 22 s-au simțit izolați, mai ales la început, 15 s-au
simțit vinovaţi. Subiecţii care au relatat simptome depresive în
chestionarul autoadministrat au fost dirijaţi spre medicul psihiatru în
vederea evaluării severităţii tulburării depresive ; li s-a aplicat scala
Hamilton pentru depresie. În urma evaluării psihiatrice, din cei 29 de
subiecţi 2 au întrunit scoruri pentru diagnosticul de depresie severă,
5 pentru depresie moderată şi 15 pentru depresie uşoară iar la 7
54
subiecţi nu s-a confirmat diagnosticul de tulburare depresivă (figura
38).
fără tulb.
depresivă inițial
16,67%
tulb. severe
30,95%
tulb. moderate
4,76% tulb. ușoare

35,71%
11,90%
fără tulb.
depresivă
Figura 38. Depresia la subiecții cu VHB
Peste jumătate dintre dintre subiecţi (54,76%) consideră că

aflarea faptului că au infecție cu VHB a avut cel mai mare impact
asupra vieţii sexuale. 25 dintre subiecţi (59,52%) sunt căsătoriți sau
au parteneri sexuali stabili, care ştiu toţi de infecţia lor cu HBV.
Starea partenerilor este următoarea: 3 sunt purtători de AgHBs, 14
prezintă imunitate, 2 sunt suspecţi și pentru 6 nu se cunoaște situația.
Restul de 17 subiecţi au declarat că au de la 2 la 6 parteneri sexuali
ocazionali (cu o medie de 3) anual. Referitor la riscul de a transmite
infecţia, 34 de pacienți au declarat că nu ştiu să fi transmis boala
cuiva, iar 8 au consemnat că este posibil să fi infectat între 1 si 4
persoane.
În ceea ce privește viața socială cei mai multi subiecți (31) au
consemnat că doresc să rămână activi social, dar 11 relatează că se
gândesc că viaţa socială se va schimba din cauza oboselii şi a fricii
de a-şi face prieteni noi. Peste jumătate (57,14%) au declarat că le
vor spune prietenilor apropiaţi ca sunt infectaţi cu HBV dar au fost
şi subiecţi care nu s-au simţit obligaţi să o facă. Viaţa de familie a
fost influențată în mod considerabil doar pentru 2 pacienţi: un bărbat
care s-a simţit refuzat de soție şi o femeie tânără îngrijorată să nu
transmită virusul unor potenţiali viitori copii, refuzul continu de a
avea copii i-a afectat căsnicia.
55
Activitatea profesională nu a fost de regulă afectată
semnificativ. Doar 6 pacienţi au declarat că intenţionează să-şi
schimbe cariera din cauza oboselii; 3 pacienţi au consemnat că se
vor adresa pentru evaluare suplimentară în vederea pensionării.
Majoritatea subiecților (76,19%) au rămas asimptomatici
după aflarea rezultatelor, 6 (14,28%) au relatat astenie marcată şi
somnolenţă şi doar 4 (9,52%) au considerat ca sănătatea lor s-a
degradat în mod considerabil.
Depresia s-a asociat semnificativ cu prezența AgHBs pozitiv
2
(χ =4,29; GL=1; p=0,038) (tabelul 26).
Tabelul 26. Corelaţia prezenţei AgHBs cu depresia

Depresie
AgHBs
Da Nu Total
Nr. 11 31 42
pozitiv % 9,0 4,5 5,2
Nr. 111 657 768
negativ
% 91,0 95,5 94,8
Nr. 122 688 810
Total % 100 100 100
Depresia s-a evidenţiat cu un risc relativ de 1,65 ori mai mare

la pacienţii proveniţi din mediul urban (RR=1,65; IC95%:
1,192,28; p=0,004), însă pe grupe de vârstă (p=0,243) şi sexe
(p=0,082) nu s-au înregistrat diferenţe semnificative din punct de
vedere statistic.
4. Discuții
Cele mai multe probleme sunt legate de frica infectării. Dacă se
păstrează o igienă personală adecvată, nu este niciun motiv pentru
care purtătorii de VHB să nu poată munci în condiţii normale în
orice domeniu.
Cunoştinţele insuficiente şi frica de contaminare pot duce la
izolarea indivizilor purtători de VHB. Nu există nicio dovadă că
56
virusul se poate transmite prin inhalarea de picături de salivă, iar
riscul de infectare cu alte secreţii este incert.
Un program activ de vaccinare poate rezolva multe probleme.
Vaccinarea partenerilor va îndepărta problema psihologică şi
inhibarea vieţii sexuale. Cei mai mulţi pacienţi cu infecţie cronică cu
VHB sunt asimptomatici şi nu sunt conştienti de prezenţa virusului
iar cei care realizează ca au fost infectaţi nu îşi informeaza tot timpul
partenerii. Din raţiuni materiale toți cei care sunt susceptibili de a fi
infectaţi ar trebui vaccinaţi.
Rezultatele studiului sugerează că tulburări psihice au o
importanţă considerabilă pentru persoanele infectate cu VHB, chiar
purtători asimptomatici, și chiar în absenţa unor suferinţe fizice sau a
unor invalidităţi. Acestea au fost găsite în proporţie mai mare faţă de
populaţia fără infecţie VHB şi asemănătoare cu cea identificată în
studiile efectuate la persoanele cu hepatită cronică cu virus C.
Caracterul infecţios al hepatitei B, cunoştinţele inadecvate asupra
modului de transmitere a virusului pot duce la izolarea acestor
persoane, iar izolarea socială poate fi una din cauzele ratei crescute
de apariţie a tulburărilor psihice. Stigmatizarea a fost asociată cu
creşterea anxietăţii şi depresiei, înrăutăţirea calităţii vieţii şi
dificultatea de a le face faţă. Rata mare a tulburărilor psihice poate
fi în legătură cu frica şi potenţialul stigmatizant al infecţiei cronice
cu VHB, cu consecinţe negative în plan social, familial şi
ocupaţional. Problemele sunt mai accentuate în primele 3-6 luni
după diagnostic, se poate spune că aceasta este o perioadă de
acceptare şi adaptare.
Participanţii la studiu au fost informaţi asupra modului de
transmitere al virusului hepatitic B şi modalităţilor de prevenire,
ceea ce ar putea reduce gradul de îngrijorare al acestor persoane.
În concluzie studiul arată că 26,19% dintre persoanele infectate
cu VHB îndeplinesc criteriile de diagnostic al tulburărilor psihice.
Stidiul este limitat de numărul mic de subiecţi și posibilele
deficienţe de selecţie. Oricum constatările acestui studiu pot aduce
informaţii asupra statusului psihologic al acestor persoane şi asupra
faptului că acestui aspect trebuie să i se acorde mai multă atenţie.
57
Morbiditatea prin tulburări psihiatrice, în particular depresia,
pare să fie o problemă importantă pentru purtătorii de VHB, care
afectează negativ starea generală şi calitatea vieţii acestora. O
evaluare multidisciplinară, inclisiv psihiatrică, este necesară pentru
această populaţie.
DISCUȚII
Morbiditatea prin infecția virală B afectează starea de
sănătate a populației actuale dar și a generațiilor viitoare . Prevalența
infecției cu VHB poate să difere semnificativ în funcţie de
caracteristicile populaţiei, condiţiile de mediu şi socio-economice,
estimările sunt dificile datorită numărului mare de infecții
asimptomatice și creșterii ratei de migrație a populației. Scopul
acestei lucrări este determinarea prevalenței (prin depistarea
prezenței AgHBs) și realizarea unei analize socio-epidemiologice
asupra infecției cronice cu VHB în populația generală adultă din N-
E României și în categorii populaționale de risc. Am urmărit
evaluarea caracteristicilor și particularităților epidemiologice,
identificarea și corelarea factorilor de risc.
Caracteristicile socio-economice ale lotului studiat au fost în
concordanță cu cele ale populației studiate, conform cu Anuarul
statistic al României.
Prevalența determinată în populația generală a fost de 5,2%,
în concordanță cu valorile găsite și în alte studii, plasând țara noastră
într-o zonă de endemicitate medie.
Vârsta medie a subiecților cu AgHBs pozitiv a fost
nesemnificativ mai redusă față de vârsta medie a eșantionului din
populația generală. Nu s-au evidențiat diferențe semnificative
statistic între sexe, mediu de proveniență, statut socio-economic sau
nivel educațional. Vârsta a reprezentat un însă un factor de risc,
riscul mai redus la vârste tinere se explică prin ameliorarea
condițiilor de îngrijire medicală, accesul la informațiile medicale,
folosirea materialelor sanitare de unică folosință, dar și prin
introducerea vaccinării obligatorii împotriva hepatitei virale B.
Factorii de risc care se corelează cu infecția cu VHB variază ca
58
semnificație statistică în diverse studii. Rezultatele obținute în acest
studiu au arătat că dintre factorii medicali analizați următorii
reprezintă un risc pentru transmiterea VHB: antecedentele personale
de hepatită acută B, hepatita cronică sau prezența AgHBs la
congeneri, accidentele grave și existența unor tratamente
stomatologice sângerânde.
Pentru ceilalți factori medicali analizați, considerați cu risc în
epidemiologia infecției VHB - intervenţiile chirurgicale, spitalizările
frecvente, tratamentul injectabil la domiciliu, bolile cu transmitere
sexuală – studiul nu a evidențiat o corelație semnificativă statistic cu
prezența AgHBs. Sunt studii care arată că există în continuare
posibilitatea transmiterii VHB prin transfuzii de sânge (datorită unor
factori care țin de virus) dar în cercetarea aceasta transfuziile de
sânge nu s-au dovedit un risc pentru transmiterea VHB.
Cu referire la viaţa sexuală, din studiul pe care l-am efectuat
în populația generală rezultă că partenerii sexuali multipli şi relaţiile
intime cu un partener infectat cu virus B reprezintă un risc pentru
infecţiile cu virusuri hepatitice, spre deosebire de bolile cu
transmitere sexuală și vârsta debutului în viaţa sexuală pentru care
nu s-a evidențiat o corelație în acest sens.
Tatuarea constituie un factor de risc pronunţat pentru infecţia
cu VHB; spre deosebire, frecventarea saloanelor de manichiură/
pedichiură (în care acum există o preocupare serioasă pentru
respectarea măsurilor de igienă) și consumul crescut de alcool nu au
arătat acest risc.
Marea majoritate a simptomelor diferite relatate de subiecți
nu au fost importante sau caracteristice; doar pentru depresie s-a
evidențiat o corelație semnificativă cu infecția cu VHB, necesitând
o atenție specială; problematică care a care a constituit un studiu
într-un capitol separat al lucrării.
Colectivitățile închise reprezentate de persoanele private de
libertate aflate în penitenciare sunt un mediu particular pentru
infecțiile hepatitice din multe puncte de vedere: pe de o parte
condițiile generale de igienă, supraaglomerarea; pe de altă parte
educația deficitară în general (cei mai mulți subiecți provin din
59
medii defavorizate), anumite practici sexuale, consumul de droguri
și tatuajele, folosirea în comun a unor obiecte de igienă, etc. Un
capitol al lucrării reprezintă un studiu al prevalenței infecției VHB
intr-o astfel de colectivitate.
Rezultatele studiului au arătat că tratamentele injectabile la
domiciliu și manevrele stomatologice sângerânde au fost factori de
risc pentru transmiterea VHB. Precaritatea regulilor de igienă,
folosirea în comun a obiectelor personale de toaletă, recunoscută
mai ales de cei peste 45 de ani, au putut fi incriminate în infecția
virală B. Surprinzător însă pentru efectuarea tatuajelor și piercing-
ului, consumul de alcool și consumul de droguri i.v. (recunoscut de
2 persoane) nu s-a verificat riscul infectării cu VHB. Subiecții care
au fost instituționalizați în copilărie în casa de copii au prezentat un
risc destul de mare.
Un aspect particular pentru viaţa sexuală în comunitățile
infracționale este homosexualitatea de conjunctură (pe timpul
detenţiei), care împreună cu partenerii sexuali multipli s-au relevat
în studiu ca factori de risc pentru transmiterea VHB.
Detenţia în sine, implicarea în anumite comportamente cu risc
se intercondiţionează, constituind un cerc vicios favorabil pentru
infecţia virală hepatica, parte din datele obținute au depins însă de
sinceritatea răspunsurilor, posibila reticență în recunoașterea acestor
factori sau frica de a nu suporta consecințe.
Am evaluat prezența AgHBs și la personalul medical, de astă
dată riscul fiind datorat expunerii profesionale, prin contactul strâns
cu bolnavii și produsele biologice. Majoritatea subiecților au fost de
sex feminin, cu o vârstă medie apropiată de cea a populației generale
studiate. Prevalența determinată a AgHBs a fost de 5,7%, mai
ridicată decât cea determinată în populația generală, dar care se
încadrează în valorile determinate pentru țara noastră. Sunt studii
care descriu o prevalență mai redusă la personalul medical, dar cele
mai multe studii au găsit valori mai mari decât în populația generală.
Durata activității în domeniul medical și contactul direct cu
produsele prelevate de la pacienți (la care sunt expuse mai ales
60
asistentele medicale) s-a corelat pozitiv cu prezența AgHBs, ceea ce
s-a observat și în alte cercetări.
Analizând simptomele relatate de subiecții lotului reprezentat
de populația generală studiată, rezultatele arată că tulburări psihice
au o importanţă considerabilă pentru persoanele infectate cu VHB,
chiar purtători asimptomatici, și chiar în absenţa unor suferinţe fizice
sau a unor invalidităţi. Cunoştinţele inadecvate despre infecția cu
VHB, frica şi potenţialul stigmatizant pot duce la izolarea acestor
persoane. Izolarea socială, înrăutăţirea calităţii vieţii pot fi o cauză a
ratei crescute de apariţie a tulburărilor psihice.
Am folosit oportunitatea de a studia un lot de pacienți internați
în Institutul de Gastroenterologie și Hepatologie Iași, complex
explorați, pentru a studia nivelului viremiei ADN-VHB în diferite
forme clinice de infecție virală B și prevalenţa asocierii virusului
hepatic Delta la persoanele cu infecție virală B.
Cele mai ridicate niveluri ale viremiei s-au detectat la pacienții
cu hepatită cu AgHBe pozitiv și cele mai scăzute niveluri la
purtătorii inactivi de virus B, diferența între încărcătura virală dintre
cei cu hepatită AgHBe negativ și purtătorii inactivi a fost
semnificativă. Studiul a evidențiat de asemenea că există o corelaţie
pozitivă semnificativă a nivelului ADN-VHB cu nivelul valorilor
TGP.
Procentul asocierii infecţiei cu virus hepatitic Delta a fost
de 20,8%, corelată cu datele din literatură și a fost diferită în funcție
de forma clinică a bolii.
Studiile au limite, sunt realizate pe loturi relativ mici de
subiecți și pot să nu reflecte cu acuratețe datele din populația
generală, dar pot fi un semnal de alarmă pentru realizarea unei
strategii unitare de prevenție a hepatitei virale B.
61
CONCLUZII
Analiza rezultatelor studiilor privind aspectele socio-

epidemiologice și clinice actuale ale infecției cronice cu virus B a
permis formularea următoarelor concluzii:
1. Prevalența determinată a AgHBs în populația adultă din N-E
României a fost de 5,2%, valoare care situează această parte
a țării într-o zonă de prevalență medie în raport celelalte
regiuni ale țării.
2. Vârsta medie a lotului studiat din populația adultă a fost
45,54 ani, în timp ce vârsta medie a subiecților depistați cu
AgHBs pozitiv a fost 43,31 ani.
3. Următorii factori de risc s-au corelat semnificativ statistic cu
prezența AgHBs în populația generală: antecedentele de
hepatită acută virală B, accidentele grave, manevrele
stomatologice sângerânde, partenerii sexuali multipli,
existența unui tatuaj, contactul intrafamilial cu persoane cu
hepatită cronică.
Nu s-a găsit o corelație semnificativă statistic cu următorii
factori de risc: nivel socio-economic, intervenţii chirurgicale,
tratament injectabil la domiciliu, spitalizări frecvente, boli cu
transmitere sexuală, vârsta debutului în viaţa sexuală,
parteneri sexuali infectați cu HVB, consumul de alcool,
efectuarea manichiurii/pedichiurii în saloane specializate.
4. În lotul de persoane aflate în detenție în penitenciarul din Iași
prevalența AgHBs a fost de 10,2%. Această valoare a
prevalenței este în concordanță cu studii efectuate în diferite
regiuni din lume, în care se evidențiază că prevalența AgHBs
la persoanele încarcerate este de aproximativ de două ori mai
mare decât prevalența în populația generală.
5. Vârsta medie a lotului de persoane din penitenciar a fost
34,77 ani, în timp ce vârsta medie a celor depistați cu AgHBs
pozitiv a fost 35,39 ani.
62
6. În lotul de persoane aflate în detenție în penitenciarul din Iași
următorii factori de risc au fost asociați semnificativ cu
infecția cu HBV: infecții cu VHB în familie, intervenții
chirurgicale, parteneri sexuali multipli, parteneri sexuali de
același sex, tratamente stomatologice, piercing, persoane care
au fost instituționalizate în case de copii, folosirea în comun
a obiectelor personale.
În comunitatea închisă din penitenciar, următorii factori de
risc nu s-au corelat semnificativ cu infecția virală B:
accidentele grave, transfuziile de sânge, tratamentele
injectabile la domiciliu, spitalizările frecvente, bolile cu
transmitere sexuală, vârsta debutului sexual.
7. Prevalența determinată a AgHBs la personalul medical a fost
de 5,7%, vârsta medie a celor cu AgHBs prezent a fost
semnificativ mai mare (50 ani) comparativ cu vârsta medie a
subiecţilor din acest lot.
În grupul de personal medical s-a evidențiat o corelație între
creșterea prevalenței AgHBs cu durata vechimii în muncă și
cu vârsta; prevalența AgHBs a fost mai scăzută la personalul
cu studii superioare.
8. Screeningul pentru determinarea prevalenței infecției cu
virus B ar putea să aibă raport cost-eficiență bun dacă este
realizat la nivelul grupurilor populaționale de risc. Pentru
diagnosticul al infecției cu virus B este nevoie de crearea
unei noi atitudini la toate nivelele: populaţie, medic de
familie, medic gastroenterolog, factori decizionali.
9. Determinarea nivelului viremiei ADN-VHB este foarte
importantă pentru diferențierea diferitelor forme clinice de
infecție virală B. Cele mai ridicate niveluri ale viremiei s-au
determinat la pacienții cu hepatită cu AgHBe pozitiv și cele
mai scăzute niveluri la purtătorii inactivi de virus B.
Diferența între încărcătura virală dintre cei cu hepatită
AgHBe negativ și purtătorii inactivi a fost semnificativă
10. Există o corelaţie pozitivă semnificativă a nivelului ADN-
VHB cu nivelul TGP.
63
11. Prevalenţei asocierii virusului Delta la persoanele cu infecție
virală B fost ridicată (20,8%), datele corelându-se cu cele din
literatură, care consideră ţara noastră ca făcând parte din
zonele endemice pentru virusul hepatitic Delta.
12. Tulburările psihiatrice, în special depresia, reprezintă o
problemă importantă pentru persoanele cu infecție cronică cu
virus B, afectând negativ starea generală și calitatea vieții
acestora. Persoanele cu infecție cronică cu VHB pot prezenta
manifestări somatice mai serioase decât se recunoaște în mod
curent, statusul psihologic al acestor pacienți necesită un
grad mai mare de atenție din partea corpului medical, o
evaluare multidisciplinară, inclusiv psihiatrică.
64
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Alavian SM, Tavallaii SA, Farahani MAA et al. Evaluation of

the severity of depression and anxiety in hepatitis B and hepatitis
C patients: a case control study Iranian Journal of Clinical
Infectious Diseases 2007;2(3):113-119.
2. Al-Mahtab M, Rahman S, Khan M. Non-invasive markers of
hepatic fibrosis in chronic Hepatitis B: A review. Hep B Annual
2007;4:61-71
3. Arslan N, Büyükgebiz B, Oztürk Y, Akay AP Depression and
anxiety in chronic hepatitis B: effect of hepatitis B virus
infection on psychological state in childhood.. Turk J Pediatr.
2003 Jan-Mar;45(1):26-8.
4. Babudieri S, Longo B, Sarmati L, Starnini G, et al: Correlates of
HIV, HBV, and HCV infections in a prison inmate population:
results from a multicentre study in Italy. J Med Virol 2005,
76:311–317.
5. Bellentani S, Tiribelli C, Saccoccio G, Sodde M, Fratti N, De
Martin C, et al. Prevalence of chronic liver disease in the general
population of northen Italy: the Dionysos study. Hepatology
1994;6:1442-9.
6. Bernier RH, Sampliner R, Gerety R, Tabor E, Hamilton F,
Nathanson N. Hepatitis B infection in households of chronic
carriers of hepatitis B surface antigen: factors associated with
prevalence of infection. Am J Epidemiol 1982;116:199--211.
7. Bialek SR, Bower WA, Mottram K, et al. Risk factors for
hepatitis B in an outbreak of hepatitis B and D among injection
drug users. J Urban Health 2005;82:468--78.
8. Blanck RR, Ream N, Conrad M. Hepatitis B antigen and
antibody in heroin users. Am J Gastroenterol 1979;71:164--7.
9. Bock CT, Schwinn S, Locarnini S, Fyfe J, Manns MP,
Trautwein C, et al. Structural organization of the hepatitis B
virus minichromosome. J Mol Biol. 2001;307:183–196.
10. Centers for Disease Control and Prevention: Transmission of
hepatitis B virus in correctional facilities - Georgia, January
65
1999 - June 2002. MMWR Morb Mortal Wkly Rep 2004,
53:678-681
11. Chakravarty R, Chowdhury A, Chaudhuri S, et al. Hepatitis B
infection in Eastern Indian families: need for screening of adult
siblings and mothers of adult index cases. Public Health
2005;119:647--54.
12. Chang ET, Keegan TH, Gomez SL, The burden of liver cancer
in Asians and Pacific Islanders in the Greater San Francisco Bay
Area, 1990 through 2004. Cancer 2007;109:2100--8.
13. Chan HL, Wong VW, Wong GL, Tse CH, Chan HY, Sung JJ. A
longitudinal study on the natural history of serum hepatitis B
surface antigen changes in chronic hepatitis B. Hepatology.
2010;52:1232-1241.
14. Chen CJ, Yang HI, Su J, et al. Risk of hepatocellular carcinoma
across a biological gradient of serum hepatitis B virus DNA
level. JAMA. 2006;295:65-73.
15. Cherubin CE, Schaefer RA, Rosenthal WS, et al. The natural
history of liver disease in former drug users. Am J Med Sci
1976;272:244--53.
16. Chevrier MC, St-Louis M, Perreault J, et al. Detection and
characterization of hepatitis B virus of anti-hepatitis B core
antigen-reactive blood donors in Quebec with an in-house
nucleic acid testing assay. Transfusion. 2007;47:1794-1802.
17. Chiarakul S, Eunumjitkul K, Vuttiopas S, Vorapimol RA,
Kaewkungwal J, Poovorawan Y: Seroprevalence and Risk
Factors of Hepatitis B Virus Infection among Health Care
Workers at the Institute of Neurology. J Med Assoc Thai 2007,
90(8):1536-45
18. Chisari FV, Isogawa M, Wieland SF. Pathogenesis of hepatitis B
virus infection. Pathol Biol (Paris). 2010;58:258-266.
19. Choe JH, Taylor VM, Yasui Y, et al. Health care access and
sociodemographic factors associated with hepatitis B testing in
Vietnamese American men. J Immigr Minor Health 2006;8:193-
-201.
66
20. Chu CJ, Keeffe EB, Han SH, et al. Hepatitis B virus genotypes
in the United States: results of a nationwide study.
Gastroenterology. 2003;125:444-451.
21. Coffin CS, Lee SS. Chronic hepatitis B--who should be treated?
Med Gen Med. 2006; 8(1):75.
22. Cohen C, Evans AA, London WT, Block J, Conti M, Block T.
Underestimation of chronic hepatitis B virus infection in the
United States of America. J Viral Hepat. 2008;15:12-13.
23. Dietzman DE, Harnisch JP, Ray CG, Alexander ER, Holmes
KK. Hepatitis B surface antigen HBsAg and antibody to HBsAg.
Prevalence in homosexual and heterosexual men. JAMA
1977;238:2625--6.
24. Duca E, Scripcariu D, Trifan M, Scripcaru L, Fochi M:
Cercetări epidemiologice, clinice şi de laborator asupra
prevalenţei purtătorilor de AgHBs în judeţul Iaşi în perioada
2001-2005. Rev.Med.Chir.Soc. Med.Nat. Iasi.2007;3(1):244-247
25. European Association for the Study of the Liver. EASL Clinical
Practice Guidelines: Management of chronic hepatitis B. J
Hepatol. 2009;50:227-242
26. Fabris P, Baldo V, Baldovin T, Bellotto E, Rassu M, Trivello R,
Tramarin A, Tositti G, Floreani A. Changing epidemiology of
HCV and HBV infections in Northern Italy: a survey in the
general population. J Clin Gastroenterol. 2008;42(5):527-32
27. Fattovich G, Giustina G, Christensen E, Pantalena M, Zagni I,
Realdi G, Schalm SW. Influence of hepatitis delta virus infection
on morbidity and mortality in compensated cirrhosis type B. The
European Concerted Action on Viral Hepatitis (Eurohep). Gut.
2000;46:420-426.
28. Fattovich G, Bortolotti F, Donato E. Natural history of chronic
hepatitis B: special emphasis on disease progression and
prognostic factors. J Hepatol 2008; 48(2):335.
29. Fattovich G, Olivari N, Pasino M, D’Onofrio M, Martone E,
Donato F. Long-term outcome of chronic hepatitis B in
Caucasian patients: mortality after 25 years. Gut. 2008;57:84-90.
67
30. Fleming DT, Zambrowski A, Fong F, et al. Surveillance
programs for chronic viral hepatitis in three health departments.
Public Health Rep 2006;121:23--35.
31. Franks AL, Berg CJ, Kane MA, et al. Hepatitis B infection
among children born in the United States to southeast Asian
refugees. N Engl J Med 1989;321:1305.
32. Ganem D, Prince AM. Hepatitis B virus infection – natural
history and clinical consequences. N Engl J Med 2004;350:1118-
1129.
33. Gay N, Edmunds W, Bah E, Nelson C. Estimating the global
burden of hepatitis B. World Health Organization, Department
of Vaccines and Biologicals, Geneva 2001; 34: 349A.
34. Gheorghe, Csiki, Iacob, Regep.. Prevalence of HBV infection in
Romania. J Gastrointestin Liver Dis (in press)
35. Gidding H. Australia’s national seropresurveillance program. N
S W Public Health Bull 2003; 14; 90-93.
36. Gogos CA, Fouka KP, Nikiforidis G, et al. Prevalence of
hepatitis B and C virus infection in the general population and
selected groups in South-Western Greece. Eur J Epidemiol 2003;
18: 551-557
37. Goldstein ST, Zhou F, Hadler SC, Bell BP, Mast EE, Margolis
HS. A mathematical model to estimate global hepatitis B disease
burden and vaccination impact. Int J Epidemiol. 2005;34:1329-
1339.
38. Goral V, Ozkul H, Tekes S, Sit D, Kadiroglu AK. Prevalence of
occult HBV infection in haemodialysis patients with chronic
HCV. World J Gastroenterol. 2006;12:3420–3424.
39. Gough E, Kempf MC, Graham L, Manzanero M, Hook EW,
Bartolucci A, Chamot E. HIV and hepatitis B and C Incidence
rates in US Correctional populations and high risk groups: a
systematic review and meta-analysis. BMC Public Health
2010,10:777
40. Grigorescu M, Radu C, Pascu O, et al. Etiological profile of
chronic hepatitis and liver cirrhosis in Romania. A multicentre
study. Rom J Gastroenterol 2001; 10: 199-204.
68
41. Gunson RN, Shouval D, Roggendorf M, et al. Hepatitis B virus
HBV and hepatitis C virus HCV infections in health care
workers (HCWs): guidelines for prevention of transmission of
HBV and HCV from HCW to patients. J Clin Virol
2003;27:213--30.
42. Gurol E, Saban C, Oral O, Cigdem A, Armagan A. Trend in
hepatitis B and hepatitis C virus among blood donors over 16
years in Turkey. Eur J Epidemiol 2006; 21: 299-305.
43. Hagan H, McGough JP, Thiede H, Weiss NS, Hopkins S,
Alexander ER. Syringe exchange and risk of infection with
hepatitis B and C viruses. Am J Epidemiol. 1999;149:203-213.
44. Heathcote J, Gateau P, Sherlock S. Role of hepatitis-B antigen
carriers in non-parenteral transmission of the hepatitis-B virus.
Lancet 1974;2:370--1.
45. Hoofnagle JH, Doo E, Liang TJ, Fleischer R, Lok AS.
Management of hepatitis B: summary of a clinical research
workshop. Hepatology 2007;45:1056--75.
46. Hsu HM, Lu CF, Lee SC, Lin SR, Chen DS. Seroepidemiologic
survey for hepatitis B virus infection in Taiwan: the effect of
hepatitis B mass immunization. J Infect Dis. 1999;179:367-370.
47. Hughes SA, Wedemeyer H, Harrison PM. Hepatitis delta virus.
Lancet. 2011;378:73-85.
48. Ioannou GN. Hepatitis B virus in the United States: infection,
exposure, and immunity rates in a nationally representative
survey. Ann Intern Med. 2011;154:319-328.
49. Javadi AA, Avijgan M, Hafizi M. Prevalence of HBV and HCV
Infections and Associated Risk Factors in Addict Prisoners.
Iranian J Publ Health, 2006 ;35(4):33-36.
50. Khan A, Simard E, Wurtzel H, et al. The prevalence, risk factors,
and incidence of hepatitis B virus infection among inmates in a
state correctional facility [Abstract]. In: Program and abstracts of
the 130th Annual Meeting of the American Public Health
Association, Philadelphia, Pennsylvania, 2002.
69
51. Kim SM, Lee KS, Park CJ, Lee JY, Kim KH, Park JY,
et al. Prevalence of occult HBV infection among subjects with
normal serum ALT levels in Korea. J Infect. 2006.
52. Kunches LM, Craven DE, Werner BG. Seroprevalence of
hepatitis B virus and delta agent in parenteral drug abusers.
Immunogenicity of hepatitis B vaccine. Am J Med 1986;81:591-
-5.
53. Lavanchy D. Hepatitis B virus epidemiology, disease burden,
treatment, and current and emerging prevention and control
measures. J Viral Hepat 2004;11:97-107.
54. Liang TJ. Hepatitis B: the virus and disease. Hepatology.
2009;49(5 suppl):S13-S21.
55. Lok ASF, Van Leeuwen DJ, Thomas HC, Sherlock S.
Psychosocial impact of chronic infection with hepatitis B virus
on British patients. Genitourin Med 1985;61:279-82.
56. Lok AS, McMahon BJ. Chronic hepatitis B: update 2009.
Hepatology. 2009;50:661-662.
57. Macalino GE, Vlahov D, Sanford-Colby S, et al. Prevalence and
incidence of HIV, hepatitis B virus, and hepatitis C virus
infections among males in Rhode Island prisons. Am J Public
Health 2004;94:1218--23.
58. Madani TA. Trend in incidence of hepatitis B virus infection
during a decade of universal childhood hepatitis B vaccination in
Saudi Arabia. Trans R Soc Trop Med Hyg 2007;101:278--83.
59. Maddrey WC. Hepatitis B: an important publichealth issue. J
Med Virol 2000; 61: 362-366.
60. Maher L, Chant K, Jalaludin B, Sargent P: Risk behaviors and
antibody hepatitis B and C prevalence among injecting drug
users in south-western Sydney, Australia. J Gastroenterol
Hepatol 2004, 19:1114–1120.
61. McMahon BJ, Holck P, Bulkow L, Snowball M. Serologic and
clinical outcomes of 1536 Alaska Natives chronically infected
with hepatitis B virus. Ann Intern Med 2001;135:759--68.
62. McQuillan GM, Coleman PJ, Kruszon-Moran D et al.
Prevalence of hepatitis B virus infection in the United States:
70
the National Health and Nutrition Examination Surveys, 1976
through 1994. Am J Public Health 1999;89:14-18.
63. Miranda AE, Figueiredo NC, Schmidt R, Page-Shafer K. A
population-based survey of the prevalence of HIV, syphilis,
hepatitis B and hepatitis C infections, and associated risk factors
among young women in Vitoria, Brazil. AIDS Behav 2008;
12:S25–S31.
64. Molnar GB, Popa S, Jebeleanu C, Damian C. Studiul prevalentei
markerilor serici ai infectiei cu virusurile hepatitelor in
anamneza epidemiologica a populatiei. Bacteriol Virusol
Parazitol Epidemiol 1994; 30: 141-150.
65. Nelson PK, Mathers BM, Cowie B, et al. Global epidemiology
of hepatitis B and hepatitis C in people who inject drugs: results
of systematic reviews. Lancet. 2011;378:571-583.
66. Nguyen T, Thompson AJ, Bowden S, et al. Hepatitis B surface
antigen levels during the natural history of chronic hepatitis B: a
perspective on Asia. J Hepatol. 2010;52:508-513.
67. Olsson I, Mykletun A, Dahl AA. The Hospital Anxiety and
Depression Rating Scale: a cross-sectional study of
psychometrics and case finding abilities in general practice.
BMC Psychiatr 2005;14;5:46.
68. Paquet C, Babes VT, Drucker J, Senemaud B, Dobrescu A. Viral
hepatitis in Bucharest. Bulletin of the WHO 1993; 71: 781–786.
69. Rantala M, van de Laar MJ. Surveillance and epidemiology of
hepatitis B and C in Europe – a review. Euro Surveill
2008;13(21).
70. Saiz de la Hoya P, Marco A, García-Guerrero J, Rivera A on
behalf of the Prevalhep study group. Hepatitis C and B
prevalence in Spanish prisons. Eur J Clin Microbiology &
Infectious Diseases. 2011;30(7):857-862
71. Samul MC, Doherty PM, Bulterys M, Jenison SA. Association
between heroin use needle sharing and tattoos received in prison
with hepatitis B and C positivity among street- recruited
injecting drug users in new Mexico USA. Epidemiol Infect
2001;127(3): 475-84.
71
72. Schreeder MT, Thompson SE, Hadler SC, et al. Hepatitis B in
homosexual men: prevalence of infection and factors related to
transmission. J Infect Dis 1982;146:7--15.
73. Spiegel BMR, Bolus R, Han S, et al. Development and
validation of a disease-targeted quality of life instrument in
chronic hepatitis B: the hepatitis B quality of life instrument,
version 1.0. Hepatology. 2007;46:113-121.
74. Szmuness W, Harley EJ, Ikram H, Stevens CE.
Sociodemographic aspects of the epidemiology of hepatitis B.
In: Vyas GN, Cohen SN, Schmid L, eds. Viral hepatitis.
Philadelphia: Franklin Institute Press, 1978:297-320.
75. Te HS, Jensen DM. Epidemiology of hepatitis B and C viruses:
A Global Overview. Clin Liver Dis 2010; 14: 1-21.
76. Thompson ND, Perz JF, Moorman AC, Holmberg SD.
Nonhospital health care-associated hepatitis B and C virus
transmission: United States, 1998-2008. Ann Intern Med.
2009;150:33-39.
77. Tserenpuntsag B, Nelson K, Lamjav O, et al. Prevalence of and
risk factors for hepatitis B and C infection among Mongolian
blood donors. Transfusion 2010;50:92-99.
78. Voiculescu M, Laura Iliescu, Camelia Ionescu, et al: A Cross-
Sectional Epidemiological Study of HBV, HCV, HDV and HEV
Prevalence in the SubCarpathian and South-Eastern Regions of
Romania. J Gastrointestin Liver Dis March 2010 Vol.19 No 1,
43-48.
79. Wan KJ, Miyoshi T, Fryer G, et al. Screening for hepatitis B
virus HBV infection by primary care physicians in New York
City: are screening recommendations for persons born in
endemic countries being followed? Hepatology 2007;46(Suppl
1):889
80. Weinbaum CM, Saib KM, Santibanez SS: Hepatitis B, hepatitis
C, and HIV in correctional populations: a review of
epidemiology and prevention. AIDS 2005, 19(Suppl 3):S41-
S466
72
81. World Health Organization, Department of Communicable
Diseases Surveillance and Response. Hepatitis B; 2002. Report
No.: WHO/CDS/CSR/LYO/2002.2.
82. Zoulim F, Radenne S, Ducerf C. Management of patients with
decompensated cirrhosis associated hepatitis B virus. Liver
Transpl. 2008;14(suppl 2):S1-S7.
83. Zoulim F, Locarnini S. Hepatitis B virus resistance to
nucleos(t)ide analogues. Gastroenterology. 2009;137:1593-608.
84. Zoutendijk R, Reijnders JG, Brown A, et al. Entecavir treatment
for chronic hepatitis B: adaptation is not needed for the majority
of naive patients with a partial virological response. Hepatology.
2011;54:443-451.
73

Rezumat Zlate Gabriela

Cargado por

Información del documento

Derechos de autor

Formatos disponibles

Compartir este documento

Compartir o incrustar documentos

Opciones para compartir

¿Le pareció útil este documento?

¿Este contenido es inapropiado?

Copyright:

Formatos disponibles

Rezumat Zlate Gabriela

Cargado por

Copyright:

Formatos disponibles

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

ˮGR. T. POPA" IAȘI

HEPATITA CRONICĂ CU VIRUS B

Infecție virus hepatitic B (VHB)

Hepatologia este un domeniu medical în continuă schimbare

Cuprinde în 8 capitole date despre virusul hepatitic (VHB),

Cap. IX. Motivațiile și obiectivele cercetărilor

Tabelul 1. Studii de prevalență a infecției virale B în România

Anul Populația Prevalența AgHBs (%)

Pornind de la aceste premize obiectivul principal al lucrării

Cap. X. Determinare prevalenței infecției cronice cu virus B în

Tabelul 2. Distribuţia lotului studiat pe grupe de vârstă

Prevalența AgHBs în lotul studiat a fost de 5,2% (70 dintre

Figura 2. Prevalența AgHBs

Vârsta medie a subiecţilor cu AgHBs pozitiv a fost mai redusă

AgHBs pozitiv s-a înregistrat la 4,6% dintre persoanele de

Tabelul 4. Corelaţia AgHBs cu mediul de provenienţă al subiecților

Tabelul 5. Corelaţia AgHBs+ cu statusul marital

Ponderea AgHBs pozitiv nu a înregistrat diferenţe

Nu s-au constatat diferenţe semnificative statistic privind

Doar o singură persoană cu AgHBs pozitiv s-a încadrat în

Factori de risc medicali

AgHBs (+) AgHBs (-)

0,00% 20,00% 40,00% 60,00% 80,00%100,00%120,00%

Intervențiile chirurgicale în antecedente nu s-au dovedit a

Accidentele grave (rutiere și arsurile) au acționat ca un factor

Transplantul renal s-a întâlnit la un singur pacient (0,1%) de

Tratamentul injectabil la domiciliu nu a fost identificat ca

Tabelul 11. Corelaţia AgHBs cu tratamentul injectabil la domiciliu

Nici spitalizările frecvente în decursul timpului nu au fost evidențiate

Tabelul 12. Corelaţia prezenței AgHBs cu spitalizările frecvente

Tratamentul stomatologic sângerând a acționat ca factor de risc

Antecedentele de boli cu transmitere sexuală nu s-au corelat

Tabelul 14. Corelaţia AgHBs cu antecedentele de boli cu transmitere sexuală

Pentru a se evidenţia care dintre factorii de risc medicali se

Lot I VPP VPN Sensibi- Specifi- Acurateţe p

Trasarea curbei ROC (figura 6) evidenţiază că prezența

Figura 6. Curba ROC pentru eficiența corelării AgHBs pozitiv

Factori de risc nemedicali

Tabelul 19. Prezenței AgHBs în funcţie de efectuarea unui tatuaj

Consumul cronic de alcool nu s-a asociat semnificativ cu

Tabelul 20. Corelaţia AgHBs cu consumul crescut de alcool

Frecventarea saloanelor specializate de manichiură/ pedichiură

Pentru a evidenţia factorii de risc nemedicali care se corelează

Lot I VPP VPN Sensibilitate Specificitate Acurateţe p

Tatuaj 4,8 0,9 0,3 14,9 7,6 0,020

Manichiură 4,8 12,1 0,3 69,9 35,1 0,232

Trasarea curbei ROC (figura 7) evidenţiază că factorii de risc

parteneri multipli tatuaje

consum alcool manichiura

Figura 7. Curba ROC pentru eficiența corelării AgHBs pozitiv

Cap. XI. Evaluarea prevalenței infecției cronice virale B și a

- vârsta medie a subiecţilor a fost de 34,83 ± 7,62 ani, variind

Figura 9. Prevalența AgHBs în lotul din penitenciar

Vârsta medie a subiecţilor cu AgHBs pozitiv a fost 34,77 ani

Nu s-au înregistrat diferenţe semnificative între subiecţii cu

Figura 11. Corelația AgHBs(+) cu caracteristicile socio-demografice

Factori de risc medicali

Figura 13. Corelaţia AgHBs cu accidentele grave

O proporţie de 4% dintre deținuții din lotul studiat au primit

DA 17,60% 82,40% AgHBs (+)

Boli cu DA 20% 80%

Figura 14. Corelaţia AgHBs cu transfuzii de sânge, tratamentul injectabil, bolile

Analizând alt posibil factor de risc medical, tratamentul