“UNIVERSITATEA  SPIRU  HARET”

FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE, ECONOMICE

SI ADMINISTRATIVE,
CRAIOVA

PROGRAM DE MASTER: AUDITUL INTERN IN SISTEMUL

PUBLIC SI PRIVAT

DISCIPLINA : TEHNOLOGII INFORMAŢIONALE ÎN
ACTIVITATEA DE AUDIT INTERN

TITULAR DISCIPLINĂ:                                    
Conf. Univ. Dr. ROTARU SIMONA

                                                                                Masterant:
Cazacu (Ionica) Eufrosina­Simona

CRAIOVA 2018

CUPRINS:
Sistemului informatic si cel informational in administratia publica…….pag. 3

Sistemul informational – concept, evolutie, componente, rol……………pag. 5

Evolutia sistemelor informationale……………………………………….pag. 7

Componentele sistemului informational…………………………………pag. 9

Tipuri de documente de intrare…………………………………………..pag. 11

Iesirile sistemului informatic………………………………………….…pag. 15

Iesiri catre alte sisteme…………………………………………………...pag. 18

Rolul sistemului informational………………………………………….pag. 24

Sistemul informatic- aspecte generale, structura si particularitati…….pag. 25

Structura si particularitatile sistemelor informatice……………………pag. 27

Modelul functional- descrie transformarea valorii datelor in system…..pag. 30

Locul SGBD-urilor in sistemul informatic modern……………………..pag. 33

Bibliografie………………………………………………………….……pag. 37

SISTEMUL INFORMATIONAL SI
 SISTEMUL INFORMATIC

Sistemului informatic si cel informational in administratia publica

Un sistem reprezinta ”un ansamblu de elemente (componente)
interdependente, intre care se stabileste o interactiune dinamica, pe baza unor reguli
prestabilite, cu scopul atingerii unui anumit obiectiv. Sistemul informatic este o parte
a sistemului informational prin intermediul caruia se asigura prelucrarea automata a
datelor, in vederea obtinerii informatiilor cerute de multipli utilizatori.
Societatea Informationala este constituita in principal din infrastructura
informationala si de comunicatii, care inglobeaza, in sens larg: infrastructura de
comunicatii; calculatoarele si software-ul de baza; resursele informationale de interes
general (nomenclatoare, registre generale, banci de date de interes public).
Una dintre tehnologiile cele mai folosite astazi in administratia din intreaga
lume este Internetul. Conform statisticilor, in prezent peste 50 de milioane de oameni
utilizeaza internetul zilnic. Acesta permite accesul rapid si la costuri scazute la
documentele oficiale si la informatiile guvernamentale. Reteaua Internet poate fi
considerata ca un mediu informational si de calcul, cu bogate resurse si servicii, care
permite oamenilor sa se informeze, sa schimbe idei, sa conlucreze in diverse domenii
de activitate. Internetul este o retea formata din LAN-uri, WAN-uri si noduri de retele,
permitand comunicarea intre mai multe calculatoare. Informatiile sunt trimise de la
PC-uri client, ale caror utilizatori solicita servicii unui server, care detine informatii si
poate sa dea curs solicitarilor respective. PC-urile client sunt conectate la Internet prin
intermediul unui ISP local, adica Internet Service Provider- Provider de Servicii
Internet, care la randul sau este legat la un ISP mai mare cu conexiune la
infrastructura de baza nationala. Arhitectura internet de tip client/ server permite
organizatiilor sa utilizeze instrumente informatice in doua directii opuse, dar
complementare: ca sistem informational intern si ca instrument de comunicare
externa. Orice organizatie conectata la Internet are posibilitatea de a utiliza servicii,
cat si de a crea servicii, de a primi informatii si a deveni producatori de informatie.
Ulterior aparitiei Internetului, o noua solutie a venit in sprijinul institutiilor
administrative, Intranet-ul, care poate fi definit ca o implementare a tehnologiei
internet in cadrul unei institutii si autoritati sau ca un world wide web particular.
Acesta permite utilizarea totala sau partiala a tehnologiilor si a infrastructurii internet
pentru transmiterea si prelucrarea fluxurilor de informatie interne ale unui grup de
utilizatori. Intranet-ul aduce noutati conceptuale, propunand un model tehnocratic de
organizare a comunicatiilor interumane, pe care le integreaza intr-o forma usor
accesibila utilizatorilor. Prin intranet, resursele din cadrul unei retele sunt
concentrate spre partea care ofera serviciile si informatiile din bazele de date. Astfel,
intranet-ul este apreciat ca o cale rapida, sigura si usor de apelat pentru comunicarea
interdepartamentala.
Principalele avantaje ale introducerii intranet-ului in institutiile publice sunt:
suport pentru un numar mare de utilizatori; securitatea sistemului; prevenirea
supraincarcarii informationale; asigurarea integritatii informatiei; accesul permanent
la informatiile necesare; utilizare usoara de catre nespecialisti, amatori si incepatori;
reducerea costurilor sistemului informational; cresterea productivitatii si
competitivitatii; posibilitatea unei interogari dinamice cu sistemele existente de baze
de date, cu depozitele de date, cu departamentele de stocare a datelor; varietatea
formelor de lucru: text, grafica, sunete, video.
Intranetul este protejat de lumea exterioara printr-un firewall. El se
utilizeaza in special pentru diseminarea informatiilor privind noile responsabilitati ce
revin la locurile de munca, publicarea listelor cu numerele de telefon la care poate fi
conectat fiecare salariat, transmiterea manualelor si procedurilor de lucru,
transmiterea de informatii cu privire la derularea unor cursuri de instruire, accesul
rapid la bazele de date, planificarea diferitelor sedinte, etc. In prezent Intranet-ul este
foarte putin folosit in sistemul administratiei publice locale, de cele mai multe ori
pentru discutii in grup sau cu Centrul de informare al Uniunii Europene de la
Bucuresti. Autoritatile administratiei publice care sunt conectate la Internet detin
pagina Web unde sunt prezentate informatii de interes general despre institutie, dar si
specifice activitatii desfasurate, diferite informatii si anunturi.
Datorita integrarii Romaniei in U.E., este necesar ca odata cu
eficientizarea Administratiei Publice privind asigurarea necesitatilor de ordin general,
sa se desfasoare un proces continuu de implementare a societatii informationale. In
acest context, efectul fondurilor structurale si de coeziune poate fi amplificat numai
odata cu implementarea tehnologiilor specifice administratiei electronice.
Perfectionarea relatiei institutiilor de administratiei publice locale cu cetatenii si cu
mediul de afaceri este conditionata de o serie de factori.
Acest lucru presupune transformarea serviciilor publice de interes general
in servicii electronice (e-Service), asigurarea accesului liber al tuturor cetatenilor la
infrastructura necesara functionarii acestor servicii, ceea ce implica instrumente,
aplicatii si solutii tehnice implementate la nivelul administratiei publice locale.
Implementarea solutiilor e-Services la nivelul institutiilor publice va genera cresterea
accelerata a nivelului de complexitate al problemelor abordate prin asigurarea
compatibilitatii, standardizarii, interactiunii si sinergiei tuturor serviciilor pentru
fiecare nivel. Pentru realizarea tutoror obiectivelor ce tin de implicarea tehnolgiei
informatice, este necesara urmarirea unor prioritati strategice:
 Dezvoltarea de portaluri, infochioscuri si de call-centers capabile sa asigure
accesul la serviciile electronice tuturor cetatenilor si mediului de afaceri;
 Implementarea de politici capabile sa amplifice utilizarea tehnicii de calcul si a
retelelor Internet;
 Perfectionarea personalului in domeniul utilizarii tehnologiilor informatice;
 Realizarea unor tehnologii care sa asigure suport multilingv pentru sistemele de
e-Services;
 Securizarea accesului la serviciile electronice prin utilizarea de smart carduri si
prin implementarea semnaturii electronice.
Realizarea acestor prioritati presupune alinierea politicilor regionale la cele al
Uniunii Europene si orientarea fondurilor structurale care sa permita implementarea
tehnologiei informationale in cadrul institutiilor publice si nu numai.

Sistemul informational – concept, evolutie, componente, rol

Conceptul de sistem informational
Sub aspect conceptual, atributul informational se refera la tot ce inseamna
informatie si, mai ales, la valorificarea si transportul ei la utilizatori. Existenta si
calitatea informatiilor este indispensabila realizarii atributelor conducerii, iar unitatea
sistemului informational determina nivelul de performanta al acesteia.
Despre sistem se spune ca este o notiune atat de generala si complexa, incat
multi autori nici nu mai incearca sa formuleze o definitie riguroasa. Desi toate
corpurile, obiectele, fenomenele sunt sisteme, notiunea de sistem le este „superioara”,
desemnand o entitate complexa alcatuita dintr-un ansamblu de componente. Sistemul
reprezinta un ansamblu de elemente dependente intre ele, ce formeaza un tot organizat
si care functioneaza in scopul realizarii unui obiectiv comun final. Notiunea de sistem
incorporeaza componentele de retroactiune si control, precum si intrarile si iesirile de
la/spre celelalte sisteme ce formeaza mediul inconjurator. In cadrul unui organism
social-economic complex, apar trei sisteme: sistemul de conducere/decizional,
sistemul condus/operational si sistemul informational. In continuare ne vom axa pe
cel de-al treilea sistem, cel informational.
Conceptul de sistem infomational a fost definit in diferite moduri, insa de
cele mai multe ori, el este sinonim cu conceptul de sistem informational pentru
conducere. Sistemul informational este cel care asigura functionalitatea sistemului de
conducere prin realizarea legaturii sistem decizional-sistem operational.
Reprezinta de fapt un ansamblu de fluxuri si circuite informationale
organizate intr-o conceptie unitara. Totusi prin sistem informational pentru conducere
nu trebuie sa intelegem ca este neaparat nevoie de existenta calculatorului electronic,
ci trebuie sa avem in vedere faptul ca si unitatile care nu dispun de el beneficiaza de
serviciile oferite de un astfel de sistem.
Prin sistem informational intelegem ansamblul de resurse materiale si
financiare care utilizeaza tehnologiile informationale pentru a culege, prelucra, stoca,
regasi, transmite si vizualiza informatiile utilizate in procesele ce au loc in perimetrul
unei intreprinderi. Atunci cand ne referim la procesele economice care au loc intr-o
intreprindere vom avea sisteme informationale economice. Literatura de specialitate
considera notiunea de sistem expert si ca rezultat al dezvoltarii informaticii de
gestiune si a construirii sistemelor automatizate, fapt pentru care, am constatat ca in
ultimul timp se vorbeste tot mai des despre sisteme informationale de
gestiune/administrare. Din acest motiv este necesar sa cunoastem semnificatia
termenului de proces de gestiune/administrare, care presupune un ansamblu de
activitati ordonate in timp, in scopul asigurarii unei bune functionari a intreprinderii.
Cand se descrie un sistem informational se tine cont de structura sa, adica
de un ansamblu de functii si finalitati, precum si de evolutia sa in interactiune cu
mediul extern. Structura unui sistem informational presupune existenta unei baze
materiale , a unor proceduri/aplicatii specializate si a unui personal specializat.
Functiile sunt analizate prin prisma activitatilor derulate pentru crearea, depozitarea,
tratarea datelor si transmiterea informatiilor. Finalitatea unui sistem de informare
consta in faptul ca membrii unei organizatii sunt ajutati in realizarea si evaluarea
sarcinilor lor. Cu alte cuvinte, se obtin informatii care sunt necesare pentru realizarea
activitatilor operationale si pentru gestiunea eficienta a resurselor.

Evolutia sistemelor informationale

 De-a lungul timpului au existat diverse tipuri de sisteme, odata cu trecerea
timpului, crescand si numarul acestora. Categoriile de sisteme sunt diferite, in functie
de domeniile in care se aplica. In tabelul ce urmeaza, este prezentata schematic,
evolutia sistemelor informationale:

Perioada Rolul Tipuri de sisteme informationale

1950-1960 Prelucrarea tranzactiilor Sisteme de prelucrare automata a datelor
Aplicatii ale contabilitatii generale
1960-1970 Informarea conducerii Sisteme de raportare pentru conducere
Sisteme de informare a conducerii
1970-1980 Sprijinirea procesului Sisteme de sprijinire a deciziilor
decizional Support interactive ad-hoc in procesul
decizional
1980-1990 Sprijiniea utilizatorilor Aplicatii orientate catre utilizatorii finali
finali si a strategiei Sisteme informationale ale conducerii
executive
Sistem expert
Sisteme bazate pe cunostinte
Sisteme informationale strategice
Dezvoltarea sistemelor informatice apare ca o evolutie de la simplu la
complex, in care rolul acestora a crescut permanent de-a lungul anilor, prin extinderea
continua a functiilor sale. La inceputul anilor ’50, tehnologia informationala se afla
inca in prima faza a dezvoltarii sale. Dar cu timpul, aceasta s-a remarcat printr-o serie
de sisteme informationale, cele mai cunoscute si utilizate fiind: sistemele de
prelucrare a tranzactiilor, sistemele de informare a conducerii, sistemele de sprijinire a
procesului decizional si sistemele informationale pentru conducerea superioara.
Sistemele de prelucrare a tranzactiilor, privite la inceputul anilor ’60, au constat in
automatizarea principalelor sarcini de rutina, in special prelucrarea tranzactiilor in
domeniul contabilitatii, a carei activitate o reprezenta un volum de date de mari
proportii. Caracteristica principala a tehnologiei informatice din aceasta perioada
era prelucrarea de loturi. Desi informatiile din rapoarte si fisiere erau perimate,
utilizarea acestei metode era impusa ca o modalitate de utilizare eficienta a resurselor
limitate ale calculatoarelor din acea perioada.
Sistemele de informare a conducerii presupune conducerea informatiilor
necesare luarii deciziei, sub forma unor rapoarte cu format predefinit. In cadrul
acestui tip de sisteme, s-a recurs la inlocuirea prelucrarilor pe loturi cu prelucrarea on-
line, ceea ce a permis imbinarea prelucrarii distribuite si centralizarea activitatilor.
Sistemele de informare a conducerii sprijinea luarea deciziilor relativ structurate,
acoperind necesitatile conducerii operationale si a conducerii tactice prin furnizarea
de informatii care au un format predefinit.
Sistemele de sprijinire a procesului decizional au aparut in preajma anilor
’70, cand aparitia si dezvoltarea microcalculatoarelor si interfetelor grafice a dus la
apropierea dintre calculator si utilizatorii finali. Un rol important in cadrul acestui
system, l-au avut progresele inregistrate in sfera inteligentei artificiale, si in special a
sistemelor expert.
Din anii ’80, s-a remarcat faptul ca sistemele informationale au capatat o dimensiune
strategica, motiv pentru care de multe ori se vorbea despre sistemele informationale
strategice.
Sistemele informationale au existat, intr-o forma sau alta, pe toate treptele
dezvoltarii societatii omenesti, informarea constituind o conditie fundamentala a
realizarii oricarui proces managerial, in calitatea sa de proces de insusire si
transmitere a informatiilor. Considerat ca o componenta manageriala, aspectul
informational al conducerii se exprima prin acest sistem.
Aparitia si evolutia sistemelor informationale se reflecta prin intermediul
urmatoarelor momente semnificative atinse de procesele de conducere, productive si
informationale:
 aparitia nevoii de a conduce, care a constituit o premisa esentiala a existentei
sistemelor informationale; pe masura dezvoltarii productiei materiale acestea au
cunoscut noi dimensiuni iar succesele numeroaselor personalitati conducatoare, din
istoria societatii,
s-au datorat unor sisteme informationale bine concepute si organizate;
 aparitia primelor sisteme informationale, special organizate, in primele decenii
ale secolului XX;
 consolidarea sistemelor informationale, in a doua jumatate a secolului nostru, ca
urmare a dezvoltarii mijloacelor automatizate de prelucrare a datelor.
In acest context, un sistem informational vizeaza atat aspectul organizatoric
al acestuia, cat si cel tehnic. Realizarea unei informari complete si de calitate, precum
si valorificarea integrala a informatiei poate fi posibila doar in cadrul unui sistem
conceput ca un ansamblu integrat, care cuprinde: proceduri, metode si mijloace
folosite atat pentru generarea si pastrarea datelor, cat si pentru transformarea lor in
informatii, inclusiv echipamente, asigurarea cu programe, operatiile executate de om
sau cu mijloace tehnice, datele structurate pe criterii de eficienta, ca si metodele de
folosire rationala a lor. Prin urmare, un sistem informational reprezinta un ansamblu
complex, organizat de oameni, masini, programe, procedee si activitati practice,
concretizate in compartimente cu legaturi informationale, alcatuind cadrul
organizatoric prin intermediul caruia se elaboreaza si se folosesc informatiile. Altfel
spus, sistemul informational constituie un angrenaj care procura informatiile, le
transforma intr-o forma susceptibila de a fi utilizate de fiecare treapta de conducere,
transmite si prelucreaza deciziile, urmareste efectele aplicarii acestora, atat in timpul
executiei, cat si dupa terminarea actiunii lor.
In Romania, cercetarea si proiectarea sistemelor informationale a inregistrat
in ultimii ani progrese semnificative. Se poate vorbi, in prezent, de incercarea
conturarii unei conceptii proprii in acest domeniu. Cu toate acestea, experienta
practica in intreprinderile comerciale a aratat ca, de multe ori, analizele s-au limitat la
abordarea partiala a unui sistem informational, precum descrierea suportilor de
informatie, a documentelor folosite sau procedeelor de prelucrare, facandu-se
abstractie de ideea de sistem. Tinand seama de efectele negative ale unei asemenea
maniere de abordare, este obligatoriu de semnalat faptul ca numai abordarea integrate
a sistemului informational conduce la ceea ce se defineste drept management complex
in firmele comerciale romanesti.

Componentele sistemului informational

Sistemul informational poate fi considerat ca una din principalele componente
a conducerii in timp real a intreprinderii comerciale. Realizarea actului conducerii
depinde de fiabilitatea lui, iar buna lui functionare depinde de calitatea elementelor
sale componente. Un sistem informatic se bazeaza in general pe trei componente
principale: intrarile, procesul de prelucrare si iesirile.
Prin structurarea sistemului informatic se inţelege evidentierea elementelor
componente (sub diferite aspecte), legaturile dintre acestea, precum si conexiunile
exterioare ale sistemului cu alte sisteme, pe verticala si pe orizontala.
Cu alte cuvinte, pentru a defini structura unui SI este necesar de a stabili
criteriile de structurare, dupa care se determina elementele componente ale acestuia.
In asa mod:
 Sub aspect general, un sistem informatic este format din trei componente
majore:

Intrari Prelucrari Iesiri

Intrarile reprezinta ansamblul datelor introduse, gestionate si prelucrate in

cadrul sistemului pentru obtinerea informatiilor rezultative. Intrarile pot fi clasificate
in urmatoarele categorii:
a) Obtinute in urma tranzactiilor externe;
b) Obtinute in urma tranzactiilor interne.
La randul lor, intrarile obtinute in urma tranzactiilor externe, sunt reprezentate
de
Date consemnate in documente, la locul producerii operaţtiilor pe care le
evidentiaza in cadrul USE, ca de exemplu: bonul de consum, factura emisa unui
client, etc.;
Date care provin din mediul economic-financiar-bancar, consemnate in
documente sau inscrise in norme si/sau prevederi legale, ca de exemplu: facturi
primite de la furnizori, ordin de plata onorat de client, cota legala de TVA, cotele de
impozit pe venit, etc.;
Date parvenite de la alte sisteme informatice operationale in cadrul USE, prin
transfer indirect (off-line) sau direct (on-line) într-o retea locala.
Date parvenite de la alte sisteme informatice din exteriorul USE, transferate la
distanta prin Internet, inclusiv, cu utilizarea tehnologiei EDI – Electronic Data
Interchange sau prin retele private, etc.
De mentionat ca, datele consemnate in documentele de intrare pot fi introduse
in calculator in urmatoarele moduri:
Prin intermediul unor proceduri specializate ale SI care permit introducerea
datelor de la tastatura pe baza unor videoformate si validarea datelor;
Prin scanarea documentelor - o tehnologie moderna bazata pe principii optice,
care permite preluarea unui volum foarte mare de date intr-un interval de timp foarte
scurt.
Intrarile obtinute in urma tranzactiilor interne, reprezinta datele obtinute in
rezultatul unor prelucrari automate, desfasurate in cadrul SI care conduc la modificari
structurale in cadrul colectiilor de date, ca de exemplu: valoarea totala a produselor
livrate, valoarea totala a incasarilor, etc.
Prelucrarile, cel de al doilea element definitoriu al SI, reprezinta un ansamblu
omogen de proceduri automate realizand: Crearea initiala si actualizarea BD;
Exploatarea BD; Reorganizarea BD; Salvarea/restaurarea BD.
Iesirile sistemului informatic constituie rezultatul prelucrarii datelor in urma
realizarii procedurilor automat. In functie de forma si continutul acestora, iesirile SI
pot fi clasificate in:
Indicatori sintetici – redau starea fenomenelor si proceselor economice,
inclusiv rezultatele activitatii economico-financiare (ca de exemplu: capitalul, propriu,
profitul brut, rata rentabilitatii, etc.) prin intermediul videoformatelor. Acestea, pot fi
consultate de catre manageri in regim on-line;
Liste/situtii de iesire ( rapoarte) – reprezinta principalele surse financiar-
contabile, grupeaza indicatorii sintetici sau analitici sub forma de tabel (de exemplu:
situatia stocurilor de produse la o anumită data, statul de plata, etc.). Listele /situatiile
pot fi emise la imprimanta, pe monitorul calculatorului, pe suport magnetic pentru a
putea fi transmise beneficiarului in regim off-line sau transmise la distanta, in regim
on-line, prin intermediul retelelor;
Grafice – surprind dinamica indicatorilor sintetici si analitici, necesare
informarii operative si sugestive a conducerii. Graficele pot fi de mai multe tipuri, ca
de exemplu: liniare, bare, circulare, stive, etc.;
Iesiri destinate altor sisteme informatice – reprezinta fisiere furnizate (in regim
off-line) sau transmise on-line altor SI in vederea prelucrarilor in cadrul acestora.

Tipuri de documente de intrare

Documentele de intrare in care se consemneaza starea si dinamica
fenomenelor si proceselor economice pot fi structurate in functie de: sfera; frecventa
de utilizare; regimul de gestionare; tipurile tranzactiiior externe; formatul de
prezentare, etc.
a) Sfera de utlizare a documentelor primare permite gruparea acestora in doua
categorii:
- documentele primare comune, folosite pentru inregistrarea datelor privind
procesele tehnico-economice din activitati desfasurate in toate tipurile de unitati
economice, indiferent de domeniul de activitate (ex.: Nota de Contabilitate);
- documente de intrare specifice, folosite pentru inregistrarea datelor ce
caracterizeaza anzumite procese tehnico-economice desfasurate in cadrul unor ramuri
sau subramuri (exemplu: Extrasul de cont).
b) Frecventa de utilizare si ponderea informatiior fixe continute in
documentele de intrare permit gruparea acestora in doua categorii:
- tiparite, caracterizate printr-o utilizare generala la nivelul tuturor unitatilor
economice, ceea ce justifica din punct de vedere economic multiplicarea lor (ex.:
factura fiscala).
- netiparite caracterizate printr-o utilizare speciala numai la nivelul unor
anumite unitati economice.
c) Regimul de gestionare al documentelor impune gruparea acestora in doua
categorii:
- cu regim uzual sunt caracterizate, printr-o folosire si o evidenta similara cu
cele tiparite in vederea utilizarii generale, fara restrictii exprese din punct de vedere
legal.
- cu regim special, a caror gestionare, folosire si evidenta sunt impuse de
reglementarile in vigoare, cu precizarea ca in continutul lor este tiparita mentiunea
'Regim special' (ex.: formularul cu codul 14-3-1 'Chitanta Fiscala“).
d) Tipul tranzactiilor externe asigura gruparea documentelor in doua categorii:
- documente care redau starea initiala a fenomenelor si proceselor economice,
prin care se asigura cuantificarea elementelor patrimoniale ale unitatii economice in
momentul lansarii in executie a sistemului informatic;
- documente care reflecta dinamica fenomenelor, si proceselor economice ce
modifica elementele patrimoniale intr-o anumita perioada de gestiune.
Documentele primare din prima categorie permit constituirea initiala a
colectiilor de date in momentul lansarii in functiune a noului sistem informatic.
Aceste documente surprind starea initiala a fenomenelor si proceselor economice prin
intermediul valorii reale ale atributelor cu caracter conventional constant, inregistrate
prin intermediul nomenclatoarelor (produse, materiale, clienti, furnizori, conturi,
mijloace fixe, obiecte de inventar), cat si starea initiala a fenomenelor si proceselor
economice supuse prelucrarii automate (exemplu: “Lista de inventar”).
e) Formatul de prezentare a documentelor permite gruparea acestora in trei
categorii:
 - documentele individuale asigura redarea denumirii si valorii atributelor prin
amplasarea acestora pe intreaga suprafata in functie de suecesiunea logica a operatiei
economice rezultate (ex.: chitanta, fisa personala a salariatului fisa mijlocului fix etc.);
- documentele comune reflecta denumirile si valorile atributelor prin
ordonarea acestora sub forma de tabel in cadrul caruia succesiunea atributelor este
determinata de relatiile de apartenenta si incluziune dintre multimile specifice ale
atributelor (ex.: Nomenclatoare de produse, clienti, materiale, obiecte de inventar
etc.);
- documente mixte, permit ordonarea numelui si valorii atributelor atat in
format individual cat si in format comun, pentru a furniza intr-o forma eficienta,
dispunerea atributelor in structura documentului de intrare (ex.: Bon de consum. Aviz
de expeditie/Dispozitie de livrare, Factura fiscala etc.).
Documentele primare prezentate constiuie sursa principala a tranzactiilor
externe utilizate intr-un sistem informatic pentru gestiunea colectiilor de date, cat si
sursa secundara pentru generarea tranzactiilor interne in cadrul nucleului sistemului
informatic.
Astfel, utilizarea acestor doua categorii de documente trebuie sa asigure
adaugarea de noi atribute ca urmare a operatiilor economice care reflecta miscarea
elementelor patrimoniale, inserarea de noi atribute in scopul evidentierii noilor
operatii economice, modificarea si stergerea de atribute impuse de dinamica
elementelor patrimoniale, precum si necesitatea punerii de acord a colectiilor de date
cu realitatea economica din unitatea beneficiara.
Documentele primare dostinate creerii si actualizarii colectiilor de date, in
conditiile in care nu corespund integral din punct de vedere al cotinutului si al formei
cu restrictiile impuse de sistemul proiectat si structura bazei de date de intrare, vor fi
modificate in vederea realizarii acestor deziderate.
Modificarile de continut vizeaza:
- adaugarea in documente a rubricilor pentru coduiri in masura in care acestea
nu sunt deja prevazute. in acest sens se va insista codurilor ce specifica natura
operatiilor reflectate si a celor care servesc pentru identificarea si asocierea calectiilor
de date (cod material, cod produs, marca, cod sectie, cod comanda etc.);
- eliminarea atributelor ce se obtin prin calcule (ex. valoarea);
- regruparea si modificarea rubricilor aferente atributelor ce vor contine date
care sa se introduca in sistemul informatic in asa fel incat acesta sa se gaseasca in
acelasi loc in toate documentele. Cu alte cuvinte, se pastreaza individualitatea fiecarui
tip de document, dar se defineste o zona comuna identica pentru toate documentele
din care se vor prelua datele pe suporturile tehnice.
Modificarile de format sunt impuse de necesitatea cresterii facilitatilor de
preluare directa a datelor prin intermediul videoterminalelor si vizeaza urmatoarele
aspecte
- gruparea in cadrul documentului a tuturor atributelor care urmeaza a fi
introduse de la videoterminal, in asa fel incat rubricile corespunzatoare sa nu fie
dispersate pe intreaga suprafata a documentului;
- evitarea intercalarii atributelor ce se preiau in colectiile de date cu atributele
care au caracter constant sau rezulta din calcul.
- evidentierea in cadrul documentului a numarului maxim de caractere
speciflcate pentru fiecare atribut, inclusiv precizarea pozitiei punctului zecimal;
- ordinea atributelor in cadrul documentelor trebuie sa asigure prezenta.
atributelor de identificare, urmate de cele informative si terminand cu cele cantitativ-
valorice;
- evidentierea zonelor care contin atribute ce se preiau in colectiile de date,
prin demarcarea cu linii mai groase sau de culori diferite etc.
Ex.: din documentul primar “Bon de consum” nu se vor prelua atributele constante
“pretul unitar” si “unitatea de masura”, inclusiv atributul rezultat din calcul “valoarea
aferenta iesirilor” desi ele sunt consemnate in document pentru efectuarea controlului
gestionar;
Toate modificarile si adaptarile enuntate se fac in asa fel incat documentele
primare sa satisfaca in totalitate atat cerintele de evidenta, cat si cele de prelucrare
automata a datelor, cu mentiunea ca rezultatele acestor modificari sunt supuse spre
aprobarea organelor de conducere ale unitatii economice beneficiare sau a organelor
centrale de sinteza.
Alaturi de definitivarea continutului si formatului se impune si stabilirea
regulilor de completare si utilizare a documentelor primare, precizarea numarului de
exemplare si a circuitului fiecarui exemplar, stabilirea frecventei si termenelor de
introducere a datelor in colectiile de date. De asemenea, se precizeaza
responsabilitatile pentru completare si verificare, vizele sau semnaturile care
valideaza continutul documentelor primare, inclusiv persoanele imputernicite in acest
sens. Aceste specificatii sunt folosite pentru proiectarea noilor circuite informationale
in noul sistem, cat, si in manualul de utilizare definitivat in etapa de implementare.

Iesirile sistemului informatic

Realizarea practica a obiectivelor sistemului informatic se caracterizeaza prin
satisfacerea cerintelor informationale ale conducerii si structurilor organizatorice din
unitatea beneficiara.
Iesirile sistemului informatic pot fi privite din punct de vedere:
structural;
functional;
tipologic.
Din punct de vedere structural, iesirile sistemului informatic reprezinta a treia
componenta din triada ce caracterizeaza structura generala a oricarui tip de sistem:
Intrari – Prelucrari – Iesiri.
Din punct de vedere functional, iesirile sistemului informatic concretizeaza
obiectivele generale si specifice ale sistemului proiectat.
Din punct de vedere tipologic, iesirile sistemului informatic pot fi redate sub
forma de: indicatori sintetici privind starea si rezultatele activitatii economico-
financiare;
liste/situatii de iesire care cuprind indicatorii analitici ai starii si rezultatelor activitatii
economico-financiare; grafice care redau sub forma sinoptica starea si evolutia
indicatorilor economico-financiari iesiri catre alte sisteme informatice, transmise in
direct (off-line) prin intermediul suporturilor magnetice (disc flexibil, disc
magnetic,banda magnetica etc.), sau direct (on-line) prin intermediul unei retele locale
de calculatoare.
Indiferent de tipologia iesirilor sistemului informatic, acestea trebuie sa
respecte cerintele si restrictiile cadrului legislativ-normativ in vigoare, pentru ca
activitatea unitatii economice sa se desfasoare in coordonatele legalitatii economice.
Indicatorii economico-financiari specifici unitatii economice au rolul de a
caracteriza din punct de vedere sintetic si analitic activitatea economico-financiara
prin intermediul unor informatii care redau: patrimoniul net al regiei autonome sau a
societatii comerciale prin intermediul inventarierii patrimoniului si a posturilor din
bilantul contabil elaborate la finele perioadei de gestiune; starea si rezultatele
economico-financiare ale unitatii economice pe o perioada determinata de gestiune;
calculul si planificarea financiara a investitiilor; calculul si planificarea rezultatelor
economico-financiare;
calculul si previzionarea activelor circulante si surselor de finantare; calculul si
previzionarea activitatii de trezorie.
Acesti indicatori au rolul de a concretiza obiectivele generale de conducere si
functionale ale unitatii economice, motiv pentru care ei pot constitui rezultatul
prelucrarii unui sistem informatic proiectat.
Selectarea concreta a anumitor indicatori din multimea totala a acestora se
poate realiza in functie de:
Tipul unitatii economice (regii autonome, societati comerciale in: nume colectiv,
comandita simpla, comandita pe actiuni, societate pe actiuni si societate cu raspundere
limitata determina utilizarea nuantata a unor indicatori economico-financiari.
Specificul activitatii de baza a unitatii economice poate determina utilizarea unor
indicatori economico-financiari comuni sau specifici. De exemplu, pentru regiile
autonome de extractia petrolului, natura activitatii determina utilizarea unor indicatori
specifici, cum ar fi: productia marfa fabricata, productia marfa vinduta si incasata etc.,
in timp ce la o societate comerciala a carei activitate de baza consta in comercializarea
bunurilor de consum, se vor utiliza indicatori .specifici activitatii, cum sunt: valoarea
totala a vanzarilor de marfuri, cheltuieli totale cu depozitarea marfurilor, cheltuieli de
reclama si publicitate etc.
Mentionam ca ambele categorii de unitati economice mentionate, pot utiliza
indicatori economico-financiari comuni, cum ar fi: cifra de afaeeri, capitalul propriu,
profitul total realizat, profitul net, profitul folosit pentru autofinantare, capacitatea de
plata, rata rentabilitatii, rentabilitatea capitalului etc.
Complexitatea si volumul activitatii unitatii economice poate impune
selectarea anumitor indicatori care sa ofere informatii sintetice sau analitice raportate
direct la arrumite aspecte concrete din activitatea unitatii economice.
Gradul de dispersare a activitatii unitatii economice poate determina utilizarea
unor indicatori specifici pe subunitati si in dinamica, astfel incat la nivelul global al
unitatii economice, conducerea acesteia sa cunoasca operativ rezultatele intregii
activitati economico-financiare.
Listele/situatiile de iesire reflecta cerintele informationale ale conducerii
unitatii economice sau compartimentelor functionale in cadrul obiectivelor generale
ale sistemului informatic.
Listele/situatiile de iesire contin un sistem de indicatori economico-financiari,
sintetici sau analitici grupati intr-o forma care sa asigure materializarea integrala a
obiectivelor propuse.
Listele sau situatiile de iesire trebuie sa reflecte, prin continutul lor, starea si
dinamica fenomenelor si proceselor economice care fac obiectul de prelucrare a
datelor din sistemul proiectat. Natura prelucrarilor sistemului informatic are un
caracter specific in functie de natura activitatii unitatii economice si impune o anumita
structurare a indicatorilor economico-financiari in cadrul listelor/situatiilor de iesire.
Determinarea concreta a continutului, formei si a circuitului informational al
situatiilor de iesire sunt realizate in functie de natura activitatii, cerintele
informationale ale conducerii unitatii economice, obiectivele propuse, cadrul
legislativ-normativ (legi, decrete, hotarari, norme metodologice, instructiuni, decizii
interne) si cerintele specifice, unitatii beneficiare. Aceste restrictii impun un anumit
continut economic al situatiilor inclusiv elementele referitoare la destinatie, utilizare,
frecventa si forma concreta in care vor apare.
Listele/situatiile de iesire ce urmeaza a se obtine in cadrul unui sislem
informatic pot fi structurate si utilizate in concordanta cu:
specificul functiilor desfasurate concret in unitatea economica;
destinatia listelor/ situatiilor de iesire;
gradul de sintetizare a indicatorilor economico-financiari inclusi in liste/situatii;
momentul generarii listelor/situatiilor de iesire;
referinta in timp a acestora;
modul de obtinere a listelor/situatiilor de iesire etc.
Listele/situatiile de iesire trebuie sa reflecte, prin continutul lor, starea si
dinamica fenomenelor si proceselor economice desfasurate efectiv in cadrul unitatii
economice beneficiare. Natura prelucrarilor sistemului informatic are un caracter
specific determinat de natura activitatii unitatii economice, element care impune o
anumita structurare a indicatorilor economico-financiari in cadrul listelor/situatiilor de
iesire.
Determinarea concreta a continutului, formei si a circuitului informational
specific situatiilor de iesire sunt determinate in functie de:
natura si complexitatea activitatii desfasurate de unitatea economica;
cerintele informationale formulate de conducerea unitatii economice beneficiare;
cerintele informationale formulate de compartimentele functionale implicate in
functionarea sistemului informatic;
 Continutul informational al listelor/situatiilor de iesire determina modul
concret de structurare si ordonare a indicatorilor economico-financiari in raport cu
cerintele legislative in vigoare. Aceste restrictii impun un anumit continut concret al
listelor/situatiilor de iesire, inclusiv elementele referitoare la circuitul informational al
acestora in cadrul unitatii economice benefïciare.
Structurarea situatiilor de iesire se realizeaza in functie de: specificul
functiilor generale ale unitatii economice; destinatia listelor situatiilor de iesire; gradul
de sintetizare a indicatorilor economico-financiari; momentul generarii situatiilor de
iesire;
modul de obtinere.
La definitivarea fiecarei liste/situatii de iesire se recomanda: titlul situatiei,
care va reda intr-o forma sintetica continutul informational al acesteia si perioada sa
de referinta; indicatorii prezenti in fiecare coloana cu specificarea: algoritmul de
calcul(daca este cazul); natura si lungimea maxima a fiecarui indicator; gradele de
total si subtotal;
numarul de exemplare, destinatia fiecarui exemplar, frecventa, termenele de obtinere.
La definitivarea continutului si formei listelor/situatiilor de iesire se
recomanda sa se urmareasca o valorificare cat mai deplina a posibilitatilor de
prelucrare oferite de sistemul electronic de calcul. De asemenea, se vor avea in vedere
si anumite cerinte cu caracter general, cum sunt rezolvarea unor functii majore ale
conducerii unitatii, existenta unei game suficiente si reprezentative de informatii,
pentru a permite analiza exhaustiva a fenomenelor si proceselor economice reflectate.
Aceste cerinte impun ca listele/situatiile de iesire sa fie prezentate intr-o forma simpla,
inteligibila de natura sa asigure si facilitatea in utilizare, ceea ce impune omiterea
detaliilor nesemnificative, ce nu corespund scopului propus.

Iesiri catre alte sisteme

Sistemul informational propriu unitatii economice se afla in interconexiune cu
sistemele informationale aferente altor unitati economice sau organisme
guvernamentale. Aceasta caracteristica impune si necesitatea corelarii sistemului
informatic specific unitatii economice benefiaiare cu alte sisteme informatice conexe.
in acest sens, iesirile sistemului informatic al unitatii beneficiare pot constitui intrari
in alte sisteme informatice, in timp ce iesirile altor sisteme informatice pot fi intrari in
sistemul informatic propriu unitatii economice.
 Din punct de vedere tipologic, iesirile catre alte sisteme informatice pot fi:
directe (on-line), asigurate prin intermediul transmisiilor de date intre doua retele
locale de calculatoare proprii agentului economic;
indirecte (of f-line), asigurate prin transmiterea datelor intr-o anumita structura,
continut si un anumit suport magnetic, la anumite frecvente stabilite de comun acord.
Privind in amanunt, putem observa ca intrarile sunt elementele care vor fi
introduse in sistem in vederea prelucrarii lor. Un exemplu in acest sens il constituie
materiile prime, energia, efortul uman, etc. Procesul de prelucrare reprezinta
ansamblul metodelor, regulilor cu scopul de a obtine rezultatele dorite (calcule
matematice, analize, prognoze financiar-contabile,etc).
Cea de-a treia componenta, iesirile sunt elementele rezultate din procesul
de transformare a intrarii (servicii, rapoarte, situatii finale, etc.). La toate aceste trei
componente, se mai adauga si reglarea si controlul. Reglarea poate fi realizata prin
retroactiune (feed-back), prin anticipare (feed-before) si prin alerta.Controlul
presupune supravegherea si evaluarea retroactiunii pentru a verifica daca sistemul
urmareste obiectivul stabilit. De multe ori, retroactiunea poate fi inclusa in notiunea
de control.

semnale de retroactiune
semnale de retroactiune
semnale de comanda
semnale de comanda

Frontiera sistemului
Alte sisteme

Privind figura de mai sus, observam ca sistemul informatic include

componentele de retroactiune si control, precum si intrarile si iesirile de la/spre
celalelalte sisteme ce alcatuiesc mediul inconjurator.
In alta ordine de idei, componentele sistemului informational pot fi si
resursele informationale, circuitele si fluxurile informationale si procedurile si
mijloacele de tratare a informatiilor.
a) Resursele informationale reprezinta componenta a carei calitate tinde sa
conditioneze intr-o masura crescanda continutul si eficienta de ansamblu a
intreprinderii comerciale. Ele pot fi definite ca reprezentand ansamblul sistemic al
informatiilor generate, obtinute, disponibile si refolosibile din intreprinderea
comerciala. Tot mai mult se acrediteaza ideea ca resursele informationale sunt o
componenta a oricarui tip de activitate. Fiecare activitate la randul ei genereaza noi
informatii, care, ulterior, sunt utile ducerii la bun sfarsit a respectivei activitati sau ale
altor activitati. Procesele de natura manageriala, orientate catre adaptarea
intreprinderii comerciale la un mediu tot mai dinamic si complex, impun obtinerea de
informatii vitale cu privire la piata (dinamica, dimensiuni, structura etc.), la
competitie (cota de piata, segmente ocupate de cumparatori, preturi
practicate,structura ofertei, servicii oferite etc.), la sursele de aprovizionare
(localizare, conditii de livrare, preturi ), cu privire la consumatori (segmente vizate,
comportamente specifice, putere de cumparare etc.). Ca urmare, apare necesitatea
organizarii la nivelul intreprinderii comerciale a unui sistem eficient de procurare,
prelucrare si stocare a acestor informatii, care sa fie in masura sa le transforme in
resurse disponibile si refolosibile, subsumate fundamentarii corespunzatoare a
deciziilor privind activitatea curenta si de perspectiva a firmei. Resursele
informationale conditioneaza intr-o masura semnificativa, atat manifestarea functiilor
unei organizatii, cat si proiectarea structurilor organizatorice pe care aceste functii se
bazeaza.
Astfel, domeniile de resurse informationale majore privind functiile
intreprinderii pot fi sintetizate dupa cum urmeaza:
 functia comerciala – gasirea celor mai bune segmente de furnizori, valorificarea
spatiilor de stocare si comercializare, administrarea vanzarilor;
 functia de cercetare -dezvoltare - planificarea strategica, investitiile pentru
dezvoltare, temele de cercetare;
 functia de marketing - cercetarea pietei, strategia de reclama, planificarea
vanzarilor, analiza acestora;
 functia financiar-contabila - planificarea profitului, stabilirea capitalului,
contabilitatea cheltuielilor, contabilitatea veniturilor;
 functia de personal - recrutare, selectie, angajare, formare si perfectionare,
salarizare, promovare, probleme sociale;
 functia de productie - prestari servicii, ambalare, portionare etc.
Modul de organizare a resurselor informationale permite, pe de o parte,
cunoasterea situatiei trecute, precum si a celei existente intr-o intreprindere
comerciala, iar pe de alta parte, anticipari ale evolutiei viitoare, contribuind astfel la
elaborarea si indeplinirea obiectivelor firmei, oferind chiar posibilitatea adoptarii de
strategii active care sa vizeze influentarea mediului in sensul dorit. In literatura de
specialitate, se mentioneaza ca pentru intreprinderea comerciala, perioada actuala se
caracterizeaza prin mutarea accentului de la sistemele de distributie a marfurilor la
cele informationale, subliniindu-se astfel rolul strategic pe care il joaca resursele
informationale. Abandonarea conceptiei traditionale, in favoarea uneia noi, moderne,
se explica prin constientizarea faptului ca o utilizare corespunzatoare a resurselor
informationale permite rationalizarea distributiei marfurilor, in conditiile in care este
evident mai avantajos, mai ieftin sa misti informatia decat marfa.
Componenta elementara a resurselor informationale, informatia constituie
rezultatul prelucrarii datelor dupa anumite proceduri logice. Plecand de la conceptul
de informatie si continutul acesteia, literatura de specialitate aferenta domeniului
managementului acorda un loc aparte informatiei economice , termen a carui abordare
cunoaste doua acceptiuni:
 informatie in sens larg, care se refera la orice informatie care poate fi folosita in
mod direct sau indirect de catre societatile comerciale si regiile autonome in vederea
atingerii obiectivelor propuse;
 informatie in sens restrans, care se refera numai la informatiile care sunt
utilizate in mod nemijlocit in procesele economice ale firmei (contabile, financiare
sau comerciale).
b) Fluxurile si circuitele informationale sunt cea de a doua componenta a
sistemului informational al intreprinderii comerciale. Acestea urmaresc fluxul
deciziilor astfel incat sa asigure corelarea activitatilor prin efectul de feedback.
Circuitul informational poate fi schematizat dupa cum urmeaza: informatie-decizie-
actiune. Informatia si decizia sunt inseparabile, dat fiind faptul ca informatia
declanseaza adoptarea unei decizii, iar acestea duc spre crearea dezechilibrelor din
sistem, ceea ce inseamna inregistrarea unor noi informatii.
 Orice sistem informational se caracterizeaza in fiecare parte a lui, prin doua
concepte: emitator si receptor (beneficiar). Emitatorul este sursa de producere a
informatiei care apoi este procesata sau modificata si transmisa receptorului.
Cantitatea de informatii vehiculata (transmisa si procesata) intre emitator si receptor
se numeste flux informational iar traiectoria pe care o parcurge informatia se numeste
circuit informational. Fluxurile informationale pot fi de mai multe tipuri, ca de
exemplu:
 Permanente, acestea fiind utilizate pentru activitati cu caracter de continuitate,
asupra carora perturbatiile externe intervin frecvent. In astfel de situatii, interventia
managerilor trebuie sa fie prompta, pentru a nu fi prejudiciate performantelor
activitatilor planificate;
 Periodice, acestea fiind utilizate pentru evaluarea si controlul proceselor care nu
pot fi perturbate usor de variabilele mediului exterior sau pentru procesele care se
desfasoara secvential;
 Intr-un final, putem vorbi despre fluxuri neperiodice, pe care le intalnim la
procesele de munca atipice, speciale, care se realizeaza in afara regulilor prestabilite.
Caracteristica principala a fluxurilor si circuitelor in intreprinderile
comerciale, consta in maximizarea fluxurilor informationale in conditiile in care
circuitele informationale inregistreaza o tendinta clara de scurtare, prin eliminarea sau
evitarea punctelor intermediare. Ideea de baza este ca maximum de informatie utila
trebuie sa fie transferata de la emitator la beneficiarul informational pe calea cea mai
scurta.
c) Cea de-a treia componenta a sistemelor informationale o constituie
procedurile si mijloacele de tratare a informatiei cu ajutorul carora resursa
informationala este prelucrata si adaptata potrivit nevoilor manageriale. Ele sunt strict
dependente de forma de organizare a sistemului informational precum si de baza
materiala de care dispune intreprinderea comerciala. Procedurile informationale
includ metodele si tehnicile de culegere, inregistrare, transmitere si prelucrare,
operatiile componente, suportii, formulele, modelele si mijloacele de tratare.
Mijloacele de culegere si prelucrare a informatiilor sunt in general reprezentate de
PC-uri sau de calculatoare asistate de scannere, cititoare optice de coduri de bara,
cititoare de cartele magnetice, dispozitive electronice de marcaj, mouse, creion optic,
s.a.
In cadrul sistemelor informationale complexe, folosite de catre
intreprinderile comerciale mari, in care datele circula prelucrate cu ajutorul unor
mijloace mecanizate sau automatizate folosind echipamente adecvate si personal
specializat, sunt utilizati, pe langa suportii mentionati mai sus si suporti magnetici
pentru informatii: benzi magnetice, dischete, CD,discuri optice, etc.
Gradul de agregare a procedurilor, este strict dependent de marimea
intreprinderii comerciale si de nivelul de complexitate a managementului acesteia.
Prelucrarea informatiilor prin intermediul metodelor evoluate matematice, economice,
statistice, sociologice, psihologice reprezinta, in prezent, o practica tot mai frecventa.
Dotarile tehnice moderne impun, pe zi ce trece, noi ierarhii intre caracteristicile
fundamentale ale procedurilor informationale. Astfel, pe primele locuri se situeaza
urmatoarele:
 gradul ridicat de formalizare a procedurilor informationale, bazata in principal
pe tipizare, standardizare si codificare a informatiilor si situatiilor informationale, cu
scopul de a se utiliza computerele pentru facilitarea integrarii lor pe verticala
sistemului de management;
 un accentuat caracter optional al procedurilor informationale ale intreprinderilor
competitive, precum si tratarea rapida a informatiei; existenta acestei particularitati
apare ca o consecinta a aportului oferit de utilizarea foarte diversa a bazelor de date,
bancilor de informatii, programelor expert, s.a.m.d.;
 economicitatea ridicata a procedurilor informationale moderne care este
rezultanta tuturor celorlalte caracteristici anterior enuntate; sporirea eficientei
procedurilor informationale este conditionata, pe de o parte de complexitatea lor, iar
pe de alta parte, de aplicarea unor principii relativ simple, dar extrem de importante,
precum principiul exceptiilor, principiul prioritatilor etc.
Mijloace de tratare a informatiilor se constituie intr-un ansamblu unitar al
mijloacelor de culegere a datelor, inregistrare, transmitere si prelucrare ale
informatiilor. Ele definesc suportul tehnic al sistemului informational. Acest suport
include doua mari componente:suportul fizic ce contine ansamblul de echipamente –
hardware si suportul logic, care cuprinde sistemul de programe de operare si
programele de aplicatii – software. Obtinerea unor rezultate finale in timp real este
cond itionata de numarul, structura si calitatile tehnice ale mijloacelor de tratare a
informatiilor. Ca urmare, ele vor influenta performantele functionale ale sistemului
informational.
 Rolul sistemului informational
Sistemele informationale sunt ansamble de instrumente ce ofera acces direct,
on-line la informatiile relevante, intr-o interfata prietenoasa, intr-un dialog usor de
exploatat. Aceste informatii oferite on-line, in timp real, au o importanta deosebita
pentru managerii de nivel superior, pentru fundamentarea deciziilor organizatiei si
pentru exercitarea unui control mangerial corespunzator.
Existenta informatiilor reuneste o serie de caracteristici printre care:
oportunitate, corectitudine si utilitate, iar interfata unui astfel de sistem trebuie sa
raspunda cerintelor unor utilizatori care au putin timp, putina experienta si deprinderi
limitate in utilizarea calculatorului.
Scopul si rolul unui sistem informational este de a oferi conducerii superioare
(si medii) acces facil si rapid la informatiile despre factorii cheie, decisivi in atingerea
obiectivelor generale ale intreprinderii, in exercitarea controlului managerial eficient
si eficace.
Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un sistem sunt:
 sa fie cat mai usor de utilizat, iar timpul de raspuns sa fie imediat;
 sa foloseasca intensiv afisarea in mod grafic si sa asigure accesul in timp real
la bazele de date interne si externe;
 sa ofere informatii despre starea curenta de fapte si tendintele estimate pentru
factorii cheie;
 forma de prezentare a informatiilor sa fie conforma cu preferintele
managerului ce utilizeaza sistemul.
In figura ce urmeaza, vom prezenta schematic rolul sistemul informational:

Figura scoate in evidenta importanta informatiei si a sistemului

informatic, legatura ce exista intre aceste subsisteme ale intreprinderii. Sistemul
informational este cel care prelucreaza datele oferite de sistemul operational pentru a
le trimite sub forma de informatii sistemului de conducere. Mai departe, acesta emite
decizii, care sunt transmise tot prin intermediul sistemului informational, sistemului
operational pentru a le pune in practica, rezultand astfel alte date, si ciclul se repeta.
Rezulta ca fundamentarea deciziilor la nivelul conducerii intreprinderii (care
corespunde subsistemului decizional) are la baza informatiile provenite de la nivelul
sistemului informational. Acest lucru are o insemnatate deosebita pentru activitatea
unitatii economice, intrucat bunastarea ei depinde intr-o proportie covarsitoare de
rapiditatea cu care se iau decizii si de corectitudinea lor, decizii care au la baza tocmai
informatiile furnizate de catre sistemul informational.

Sistemul informatic- aspecte generale, structura si particularitati

In anii ’50, sistemele informatice erau formate dintr-o unitate centrala
inconjurata de cateva periferice de intrare si/sau iesire. Odata cu descoperirile
specialistilor in domeniu, s-a inregistrat o modernizare continua s sistemelor
informatice , structura lor nemodificandu-se in timp.
Sistemul informatic constituie in prezent un subiect amplu analizat in
literatura de specialitate. Intr-o forma simplista se poate considera ca, daca, intr-un
sistem informational predomina ca echipament mijloacele de automatizare, atunci
acesta este denumit sistem informatic. Pentru organizatiile care furnizeaza produse de
inalta tehnicitate, se poate identifica sistemul informational cu sistemul informatic.
Inca de la inceputul deceniului ‘70 prin sistem informational se subintelegea si
sistemul informatic, adica ansamblul de mijloace - calculatoare, programe, fisiere .
Prin sistem informatic se considera acea parte din sistemul informational in care
prelucrarea este automata.
Altfel spus, sistemul informatic, parte integranta din cel informational, se
refera la prelucrarea structurilor de informatie, pe cand cel informational, la continutul
lor. Sistemul informatic reprezinta un ansamblu structurat si corelat de proceduri si
echipamente electronice care permit prelucrarea automata a datelor in vederea
obrinerii de informatii. Un sistem informatic devine integrat atunci cand pentru tot
sistemul informational, prelucrarea este automata. In aceeasi ordine de idei, un punct
de vedere este si acela al egalitatii sub care sunt privite cele doua notiuni ce se pot
inlocui reciproc. Pentru intreprinderile comerciale romane, un asemenea sistem
trebuie privit ca o limita spre care este orientata evolutia sistemului informatic, si nu
un obiectiv imediat. Conturarea opiniilor mentionate anterior a fost rezultatul unui
proces istoric legat de evolutia tehnicilor de prelucrare a datelor. Prima etapa a fost
legata de perioada de pionierat a sistemelor informationale cand prelucrarea
informatiilor se efectua manual si transmiterea lor se realiza pe suporti de hartie.
Ca urmare, primele definitii date sistemului informational, aveau in vedere
numai procedurile de prelucrare manuala a informatiei. Aparitia mijloacelor
mecanografice de prelucrare a informatiei au determinat abordarea sistemelor
informationale, intr-o maniera diferita, ele fiind definite prin complexe de proceduri
mecanizate partial sau total.
In cazul sistemelor informatice locale, culegerea si prelucrarea
informatiilor se face cu ajutorul echipamentelor electronice de calcul aflate cat mai
aproape de locul in care se desfasoara activitatile productive. Pentru sistemele
informatice distribuite, culegerea automata a informatiilor se face prin mijloace
tehnice moderne aflate la locurile de munca interconectate (legate in retea), iar
prelucrarea informatiilor se realizeaza de unitati de calcul si procesoare centrale.
Exista mai multe filtre de procesare a informatiilor, astfel incat la unitatea centrala nu
ajung decat prelucrari ale informatiilor primare.
Aparitia calculatorului electronic a indus ideea ca un sistem de informare
modern nu poate fi conceput decat complet mecanizat si automatizat, acreditandu-se
impresia ca sistemul informatic nu este chemat sa completeze sistemul informational,
ci sa il inlocuiasca. O asemenea abordare s-a dovedit exagerata. S-a constatat astfel,
ca un calculator electronic poate fi foarte util in conducerea proceselor de productie
cu componente tehnologice relativ standardizate, in care omul este mai putin implicat.
Insa, cum nu toate procesele de conducere si executie pot fi standardizate, raman o
serie de activitati care nu pot fi conduse exclusiv prin calculator. In aceasta
componenta a sistemului informational se opereaza prin oameni si informatiile sunt
tratate potrivit intelesului lor. In acest caz, informatiile de prelucrat sau cele prelucrate
apar in punctele de intrare si iesire, unde sunt identificate de oameni. Aceasta
constatare a fost coroborata cu aparitia microprocesorului si a calculatoarelor
personale care, practic au revolutionat procesele manageriale. O gama foarte mare de
aplicatii au fost orientate catre intreprinderile comerciale, unde datorita interventiilor
oamenilor in estimarea factorilor de risc, era extrem de dificila o automatizare a
sistemelor informationale.
Pe de alta parte, intr-un sistem informational, culegerea, prelucrarea si
transmiterea datelor ocupa un loc central. Acestea au tendinta de a deveni
preponderente, pe masura automatizarii proceselor. Cu timpul, datorita cresterii
ponderii prelucrarii electronice, deci a utilizarii sistemelor electronice ca exponente
ale modernizarii, s-a acreditat ideea renuntarii la notiunea de sistem informational, cel
informatic fiind suficient. In conditiile mentionate, si-a facut astfel loc parerea ca prin
sistem informatic se intelege un proces de informare perfectionat, mecanizat sau
automatizat – negandu-se importanta celorlalte parti componente ale sistemului
informational - concepte, metodologii de prelucrare, reguli de transmitere a
informatiilor, care deriva din existenta sistemului decizional.
Obiectivul principal al unui sistem informatic este considerat a fi
asigurarea conducerii de la toate nivelurile cu informatii reale, exacte pentru
fundamentarea si elaborarea operativa a deciziilor. Alaturi de acesta, putem observa si
alte obiective pe care la insumeaza sistemul informatitic, unul dintre acestea constand
in furnizarea, cu eficienta maxima, a informatiilor necesare conducerii. In acest
context apreciem ca informatizarea sistemelor informationale este, in fapt, un proces
de crestere a eficientei acestora si implicit a actului de decizie. Gradul de
informatizare a sistemului informational este strict dependent de nivelul de
complexitate al agregarii deciziei si de potentialul de finantare al intreprinderii
comerciale.

Structura si particularitatile sistemelor informatice

Perfectionarea continua a activitatii economico-sociale impune folosirea
pe scara tot mai larga a celor mai noi realizari ale stiintei si tehnicii moderne. In acest
cadru dezvoltarea si diversificarea productiei de tehnica de calcul si a sistemelor de
operare duc la un proces continuu de perfectionare si extindere a sistemelor
informatice la toate nivelurile economiei nationale. Dezvoltarea echipamentelor de
calcul a contribuit la perfectionarea modelelor economice ceea ce a facut posibile
aparitia sistemelor informatice si de conducere. In aceste conditii, informatica a
devenit un instrument important de investigare si cunoastere stiintifica a fenomenelor
si proceselor desfasurate in toate domeniile de activitate sociala cu implicatii in
domeniul economic.
Sistemul informatic este un ansamblu coerent structurat, format din echipamente
electronice de calcul si comunicatie, procese, proceduri automate si manuale, inclusiv
structurile organizatorice si salariatii care folosesc calculatorul ca instrument de
prelucrare automata a datelor, in cadrul domeniului concret de activitate a agentului
economic in scopul maximizarii profitului realizat din actiunea economica. Sistemul
informatic preia o parte din operatiile de prelucrare a intregului sistem informational
al unitatii economice pe care le automatizeaza devenind in aceste conditii un
subsistem informational automatizat.
Complexitatea sistemelor informatice impune rezolvarea unui grup
omogen de activitati sau subactivitati prin intermediul unor subsisteme si aplicatii
informatice a caror arie de aplicabilitate este determinata de omogenitatea
prelucrarilor realizate si de specificul proceselor formalizabile. Proiectarea sistemului
informatic se face in functie de cerintele conducerii unitatilor economice, de
specificul activitatii de baza si al cadrului legal, acesta avand rolul de a sa asigura
utilizarea optima a posibilitatilor oferite de calculatoarele si procedurile folosite.
Definirea cadrului metodologic de proiectare si realizare a unei anumite clase de
sisteme informatice cu domenii de aplicare similare sau care rezolva probleme
omogene cu caracteristici comune, presupune adaptarea procesului de realizare si
selectare a metodelor si tehnicilor celor mai adecvate, astfel incat sa asigure obtinerea
intr-un termen cat mai scurt si cu cheltuieli cat mai reduse, a unor sisteme informatice
cu performante superioare.
Evolutia metodelor de proiectare este structurata pe trei metode, determinata
de cresterea ariei de utilizare a instrumentelor informatice, cresterea gradului de
complexitate a aplicatiilor si a cerintelor de integrare, evolutia limbajelor de
programare, a SGBD, a retelelor de calculatoare, a tehnicilor de gestiune in timp real.
Metodele ierarhice fac parte din prima generatie a anilor ’70, sistemul informational
fiind structurat pe baza functiilor sale. Aceste metode erau orientate pe analiza
functionala: fiecare functie identificata se subdivide ierarhic in alte functii, continuand
in aceasta maniera pana se ajunge la componente suficient de mici astfel incat sa
poata fi programate cu usurinta.
Metodele ierarhice prezentau anumite avantaje legate de simplitatea
proiectarii si o buna adaptare la cerintele utilizatorului. Dezavantajele utilizarii acestor
metode are in vedere faptul ca efortul de analiza asupra functiilor (de prelucrare)
neglijand coerenta datelor (a caror structura este totusi mai stabila decat a
prelucrarilor), volatilitatea cerintelor utilizatorilor (functiilor) face ca aplicatiile sa fie
aproape intr-o continua reconsiderare.
Metode sistemice se bazeaza pe aplicarea teoriei sistemelor in analiza
intreprinderii, sistemul informatic fiind abordat sub doua aspecte complementare:
datele si prelucrarile, aspecte studiate si modelate independent si reunite cat mai
tarziu posibil. Metodele sistemice urmaresc cele trei nivele de conceptie introduse
prin raportul ANSI/SPARC/X31 : extern, conceptual si logic, din aceasta generatie
facand parte MERISE, AXIAL, Information Ingineering.

MODELE
NIVELE
DATE PRELUCRARI
Conceptual Modelulconceptual MCD Modelul conceptual MCP
Organizational Model logic MLD Modelulorganizational MOP
Fizic Model fizic MFD Modelul operational MOpP

Metodele sistemice prezinta avantajul ca se axeaza pe conceptul de baza de

date, care ofera mai multa coerenta, stabilitate si elimina redondantele. Dezavantajele
acestor metode sunt legate de deficiente in modelarea prelucrarilor, posibilitatea
aparitiei de discordante intre modelele datelor si ale prelucrarilor.
Metode orientate obiect constituie a treia generatie de metode de proiectare si
realizare a sistemelor informatice, caracteristica anilor ’90. sistemul informatic este
conceput ca o structura de obiecte autonome, ce se organizeaza si coopereaza intre
ele, un obiect are un anumit comportament, definit prin ansamblul operartiilor
(serviciilor) pe care le poate efectua, datele si prelucrarile prin care este implementat
acest comportament sunt incapsulate si sunt inaccesinile celorlalte obiecte, fiecare
obiect pateu participa la compunerea altor obiecte mai complexe, putand interveni in
mai multe functii sau scenarii functionale diferite.
Analiza si proiectarea orientata obiect utilizeaza limbaje de programare
orientate obiect care au trei elemente comune: obiecte si clase de obiecte,
polimorfism, mostenire. Toate sistemele care asigura orentarea obiect contin aceste
mecanisme esentiale chiar daca ele nu se numesc la fel sau nu sunt implementate in
aceeasi maniera. Metodele orientate obiect folosesc trei metode diferite pentru
descrierea unui sistem informatic, si anume: modelul obiect, modelul dimanic si
modelul functional.
Modelul obiect descrie obiectele si relatiile lor in sistem. Orice lucru din
lumea inconjuratoare poate fi considerat un obiect, iar prin analogie in analiza si
proiectrarea orientata obiect, un camp dintr-o baza de date, un formular de bilant, etc.
sunt considerate obiecte.Un obiect e caracterizat prin:
 Proprietati- care redau atributele fizice ale unui obiect;
 Metode- reprezinta actiunile care pot fi efectuate de un obiect.
In varianta proiectarii orientate obiect, obiectele sunt grupate in clase si
subclase de obiecte. Clasa de obiecte este formata din totalitatea proprietatilor si
metodelor care caracterizeaza o anumita categorie de obiecte. O particularitate a
claselor de obiecte o constituie conceptul de mostenire. In momentul crearii unui
obiect este necesar sa se precizeze clasa din care face parte obiectul respectiv pentru
a putea mosteni proprietatile , metodele si valorile prestabilite ale clasei parinte.
Subclasele de obiecte sunt definite drept clase derivate dintr-o clasa parinte, care iau
nastere dintr-un grup de clase.
Modelul dinamic descrie interactiuni intre obiecte in cadrul sistemul
sistemului. Modelul dinamic prezinta modificarile suportate de obiecte si corelatiile
temporare dintre acestea. Conceptele de baza utilizate sunt: evenimentele1[26] si
starile.2[27] Raspunsul la un eveniment aparut poate varia cantitativ in functie de
valoarea exacta a atributelor sale, dar sub aspect calitativ este identic pentru toate
valorile aceluiasi eveniment si poate varia pentru valori de stare diferite. Legaturile
dintre stari si evenimente sunt reprezentate prin diagrame de stare. La aparitia unui
eveniment starea urmatoare depinde starea curenta a obiectului si de evenimentul
survenit. O diagrama de stare indica comportamnetul unie clase de obiecte. Modelul
dinamic este compus din ansamblul diagramelor de stare si descrie structura de
control a sistemului. In cadrul modelului dinamic diagramele de stare ale diverselor
clase de obiecte interactioneaza prin intermediul evenimentelor partajate.

Modelul functional- descrie transformarea valorii datelor in sistem.

La baza unui sistem informational sta sistemul informatic, un ansamblu de
metode, procedee, echipamente si personal de specialitate, care asigura culegerea,
verificarea, transmiterea, stocarea si prelucrarea informatiilor destinate altor
subsisteme si in special cele necesare conducerii pentru luarea de decizii in timp util.
Sistemul informatic este foarte sensibil la noile tehnologii informationale. Acest lucru
determina o specializare a celor din sistem in functie de cinci criterii:
 Tipul echipamentului de lucru;
 Gama de echipamente, care opereaza la nivel redus in cazul
microcalculatoarelor compatibile IBM PC;

1
2
 Limbaje sau instrumente de lucru;
 Locul in cadrul procesului de dezvoltare a unei aplicatii (programator, analist,
evaluator de soft, inginer de sistem);
 Tipul aplicatiei: pentru contabilitate, productie, aplicatii ale inteligentei
artificiale, marketing, finante, etc.
In ultimii ani s-au produs modificari sensibile in modul de organizare a sistemului
informatic, datorate in principal catorva factori, cum ar fi:
 Utilizarea pe scara larga a microcalculatoarelor;
 Performantele inregistrate in domeniul echipamentelor, programelor utilitare si
produselor-program;
 Organizarea sistemelor informatice dupa principiul descentralizarii;
 Orientarea utilizatorilor spre aplicatii dezvoltate in logica utilizatorului final;
 Conceperea si realizarea unor aplicatii suport (de referinta) si integrarea
aplicatiilor satelit;
 Dezvoltarea si utilizarea din ce in ce mai mult a intranetului, a extranetului si a
internetului;
 Castigul inregistrat pe piata de programele de calcul tabelar;
 Accesul mult mai usor la tehnica de calcul.
Privite de-a lungul anilor, functiile sistemelor informationale s-au diversificat.
Astfel, au fost utilizate sistemele de procesare a tranzactiilor, Transactions Processing
Systems, avand ca scop prelucrarea tranzactiilor prin stocarea datelor in fisiere si baze
de date. Mai tarziu au fost dezvoltate sistemele informatice pentru conducere3[30]
(MIS- Management Information System), avand ca rol analizarea informatiilor si
generarea rapoartelor. In momentul actual, sistemele informatice permit elaborarea
deciziei prin favorizarea unui flux de informatii structurate in rapoarte.
Daca in sistemul informational managerial (SIM )se folosesc si mijloace de
prelucrare automata a informatiilor  instrument de baza devine sistemul informatic,
care cuprinde totalitatea procedurilor, programelor, bazelor de date si modelelor
folosite in prelucrarea informatiilor din SIM
In societatea moderna, sistemele informationale, in general si cele bazate pe
tehnologie computerizata, in special, impun acceptarea ideii ca producerea informatiei
este un domeniu de sine statator. Un complex de activitati economice specifice

3
existentei unei afaceri nu se poate desfasura fara a lua in calcul costul si valoarea
informatiei. Se estimeaza ca, spre exemplu, domeniile producerii si distribuirii
informatiei detin o pondere de peste 30% din produsul national brut al Statelor Unite
ale Americii. In acest context, pentru cele mai multe firme, competitivitatea a devenit
sau va deveni in viitorul imediat, un atribut al calitatii procesarii si analizarii
informatiei. Ca urmare a extinderii si generalizarii domeniilor de producere a
informatiei, managerilor intreprinderilor comerciale le revin atributii noi legate de
crestere rolului informatiei in actul de decizie. Apar astfel competente noi legate de:
 controlul si gestionarea tehnologiilor de informa tii;
 proiectarea sau reproiectarea sistemelor informationale in raport cu cresterea si
diversificarea afacerilor;
 dobandirea de abilitati in utilizarea computerelor pentru producerea
informatiilor in vederea elaborarii si monitorizarii deciziei.
Valorifica rea informatiei si a tehnologiei de procesare a ei devine, pe zi ce
trece, o componenta a strategiei intreprinderii comerciale. Implementarea sistemelor
informationale ofera acesteia o pozitie competitiva pe piata. Legate de dinamismul
inregistrat de industria tehnicii de calcul, sistemele informationale inregistreaza, la
randul lor, o evolutie accelerata. Imbunatatirea si modernizarea sistemelor
informationale devine un atribut al managementului schimbarii. Potrivit acceptiunii ca
un sistem informational este un set de proceduri organizate, se poate prezuma ideea ca
informatiile produse sunt destinate sustinerii obiectivelor firmei. In acceptiunea
moderna, informatia este privita ca o entitate tangibila sau intangibila, subordonata
obiectivului reducerii riscului in afaceri (informatia completa reduce nesiguranta).
In prezent, procesul de implementare sau perfectionare a unui sistem
informational este strict legat de integrarea tehnologiei computerelor in procesul
managerial al firmei. In conformitate cu ob iectivele si cu dimensiunile afacerilor sale,
o intreprindere comerciala se afla in situatia procesarii unui numar impresionant de
date, iar un sistem informational bazat pe microcomputere aduce, in mod categoric,
un plus de rapiditate. Pe masura ce intreprinderea comerciala se incadreaza in mediul
concurential, are loc o diversificare a destinatiei informatiei produse. Astfel, o parte
din informatii sunt destinate utilizarii de catre angajatii firmei, potrivit cerintelor
managementului, iar o alta parte trebui pusa la dispozitia publicului (informatii
referitoare la produse, preturi) sau statului (informatii referitoare la datele financiare).
Fara un sistem informational informatizat, acest lucru nu este posibil. Desi procesarea
informatiei nu este obiectivul cel mai important al multor firme, el este totusi o
componenta vitala a cadrului lor operational. Ca urmare, managerii sunt coordonatorii
proiectarii si totodata beneficiarii acestui sistem. Pentru ei informatia este formata din
date care au fost procesate intr-o forma care are un inteles pentru cel care o recepteaza
si are valoare in procesul decizional actual sau viitor. Tipurile diferite de decizii
necesita tipuri diferite de informatie, iar sursa majora a acestora se gaseste in
totalitatea operatiunilor conduse in cadrul firmei. Existenta unei multitudini de cai de
receptare a informatiei, complica procesul decizional si mareste urgenta perfectionarii
sistemului informational prin informatizare.

Locul SGBD-urilor in sistemul informatic modern

Prin notiunea de “date”, se pot intelege cunostintele fixate pe un suport
fizic in vederea utilizarii si prelucraii cu un scop predefinit. O baza de date presupune
o colectie de date organizate care serveste unui anumit scop. Din punct de vedere
istoric, bazele de date au aparut ca urmare a necesitatilor formulate de programatori,
ca datele sa fie stocate pentru a putea fi transmise de la o rulare a aplicatiei la alta.
Aceasta cerinta s-a facut cunoscuta prin denumirea de ”persistenta datelor”.
Pentru a putea fi exploatata de catre utilizatori o baza de date trebuie sa
contina un sistem de gestiune a bazelor de date (SGBD) care sa permita exploatarea
datelor continute. Sistemul de gestiune al bazei de date reprezinta un ansamblu
coordonat de programe care permite descrierea, memorarea, manipularea, interogarea
si tratarea datelor continute intr-o baza de date.
El trebuie sa asigure securitatea si confidentialitatea datelor. Un SGBD da
posibilitatea utilizatorului sa aiba acces la date folosind un limbaj de nivel inalt,
apropiat de modul obisnuit de exprimare, pentru a obtine informatii, utilizatorul
facand abstractie de algoritmii aplicati privind selectionarea datelor implicate si a
modului de memorare a lor. Cu alte cuvinte, SGBD-ul este o interfata intre utilizatori
si sistemul de operare. Reprezinta de fapt intregul sistem software care trateaza toate
cererile de acces la baza de date. Aceasta cerere (de exemplu, o interogare) este
formulata de catre utilizator, fiind interceptata de SGBD si interpretata de o
componenta a acestuia, interpretorul LMD. Rezultatul este o reprezentare in format
intern a interogarii. Aceasta trece printr-o serie de etape succesive de prelucrare prin
care, dintr-o interogare formulata in termenii unor concepte de la nivelul vederilor
rezulta o serie de comenzi de acces la fisierele fizice din baza de date.
 In etapele succesive de transformare, SGBD foloseste informatiile de
descriere de la toate nivelele bazei de date (modelul extern, modelul conceptual,
nivelul intern). Pe langa acestea, SGBD mai poate utiliza o serie de tabele, ca de
exemplu, tabelele de autorizare a accesului la date, tabelele continand informatiile de
control al accesului concurent, etc. Datele extrase din fisierele fizice, sub forma unor
siruri de biti, parcurg apoi calea inversa, rezultatul transformarilor succesive fiind un
raspuns formulat in termenii cunoscuti de urilizator, ca de exemplu, rapoarte, tabele,
etc.
SGBD-ul presupune doua facilitati in proiectarea si exploatarea bazelor de
date: facilitati de descriere a datelor si facilitati de manipulare a datelor. Primele se
refera la limbajul de descriere a datelor, LDD. Acesta serveste la descrierea modelelor
externe, al modelului conceptual si a interfetelor dintre cele trei nivele de organizare a
bazei de date. In general, LDD include si facilitati pentru descrierea unor aspecte
legate de structura fizica de date. Celelalte facilitati, acelea de manipulare a datelor
sunt denumite LMD. Acestea constituie interfata dintre SGBD si utilizatori. LMD-ul
consta intr-un set de comenzi primitive care corespund operatiuniilor uzuale in
exploatarea bazei de date, cum sunt: formularea cererilor de acces la date (interogari),
adaugarea, stergerea si actualizarea datelor.
Ca functii, SGBD-urile insumeaza descrierea, manipularea si utilizarea.
Functia de descriere presupune definirea structurii datelor si a relatiilor dintre acestea.
Prin aceasta functie, sunt prezentate, de asemenea si conditiile de acces la informatiile
continute in baza de date. Descrierea structurii se realizeaza cu ajutorul unui limbaj de
descriere a datelor (LDD) propriu fiecarui sistem de gestiune.
Relatiile dintre diversele elemente ale structurii sunt denumite diferit in
cadrul unui SGBD, dupa cum urmeaza: lant, in sistemele IDS, SOCRATE; legatura, in
sistemul IMS; set, in cadrul conceptului CODASYL. Prin intermediul limbajului de
descriere se realizeaza: atribuirea unui identificator fiecarei informatii sau grup de
informatii; descrierea ierarhica a informatiilor; pecificarea grupurilor repetitive de
date; definirea lungimii si naturii fiecarui camp (numeric, alfanumeric); definirea
intervalului de variatie a valorii posibile a campului; definirea parolelor si a
autorizatiilor speciale pentru anumite campuri.
Cea de-a doua functie pe care o presupune un SGBD, functia de manipulare
permite efectuarea unor operatii, ca de exemplu: crearea, inserarea, suprimarea sau
actualizarea unor inregistrari definite de utilizator. De asemenea, functia de
manipularea faciliteaza cautarea, sortarea si editarea totala sau partiala a unor
inregistrari virtuale corespunzatoare rezultatului unei intrebari formulate prin
intermediul limbajului de manipulare.
Limbajele de manipulare insumeaza doua categorii: autonome si limbaje
gazde. Primele, limbajele autonome reprezinta functii referitoare la utilizarea datelor.
Cea de-a doua categorie, limbajele gazda sunt functiile in care operatiile de
manipulare se realizeaza cu ajutorul limbajelor de nivel inalt (COBOL, FORTRAN).
Functia de utilizare permite comunicarea intre utilizator si baza de date.
Utilizatorii pot fi de mai multe tipuri: utilizatori liberi (conversationali), utilizatori
parametrici si administratorul bazei de date. Utilizatorii liberi au la dispozitie limbaje
de interogare intr-o forma apropiata de vorbirea curenta, formand grupul utilizatorilor
nespecialisti. Acestia utilizeaza in general display-ul, intrebarile sunt prestabilite, nu
cunosc structura sau modul de lucru cu baza de date. Utilizatorii parametri utilizeaza
limbajele de manipulare, cuprinzand proceduri prestabilite. Acestia au cunostinte de
programare si cunosc structura bazei de date ca si problemele sistemului de operare,
obtinand in acest mod avantaje mari comparativ cu prelucrarea fisierelor clasice.
Administratorul bazei de date este un utilizator care raspunde de toate toate activitatile
si operatiile referitoare la baza de date pe care o gestioneaza. Administratorul
raspunde de alegerea si implementarea SGBD-ului, asigura incarcarea bazei de date si
are multe alte responsabilitati.
Evolutia tehnologica presupune o anumita infrastructura care trebuie sa
cuprinda produse si sisteme informatice bazate pe noi sisteme de gestiune a bazelor de
date sau pe notiunea de teletransmisie materializata prin retele nationale de date cu
rate de transfer cat mai mari; posturi de lucru la toate nivelele operationale dintr-o
unitate (sisteme interactive om–masina). Mediile economice trebuie sa se adapteze
rapid la aceste tehnologii care presupun costuri relativ ridicate ocazionate de
elaborarea si intretinerea produsului informatic, dar si dificultatilor crescande de
mentinere la anumite standarde a nevoilor utilizatorilor.
In ultimii ani, pe fondul cresterii volumului de date care se culeg, se
prelucreaza si se stocheaza in orice activitate economica, sistemele electronice de
calcul au evoluat continuu, fiind create din ce in ce mai multe limbaje pentru
gestionarea bazelor de date. Prin definitie, sistemul de baze de date este un sistem
computerizat al carui scop principal este sa stocheze informatiile si sa permita
utilizatorilor sa consulte si sa actualizeze aceste informatii, la cerere.
 Pentru ca managementul informational sa poata deveni performant, este
necesara indeplinirea unor cerinte. Astfel, trebuie sa se tina cont de urmatoarele:
 Sistemele informationale trebuie sa fie astfel concepute incat sa
raspunda nu numai la cererile emise, dar sa prevada si instrumente care sa asiste
utilizatorii in gasirea de raspunsuri la problemele care pot aparea pe parcurs, avand in
vedere necesitatile informationale;
 Implementare tehnologiilor informationale trebuie sa tina cont de natura
umana, care poate avea in timp limite de adaptare;
 Managemntul tehnologiilor informationale trebuie sa implice personalul
utilizator in evaluarea informatiei atat din punct de vedere cantitativ, cat si din punct
de vedere calitativ;
 Utilizarea tehnologiilor informationale implica obligatoriu lucrul in echipa
Cele mai multe sisteme informationale depind de noile TI. Acestea se dezvolta
cu o rapiditate uimitoare, astfel incat apar mereu noi oportunitati.

BIBLIOGRAFIE

1] Rotaru, Simona; Ghită, Mirela, (2017), Tehnologiile informaționale și

auditul intern, Editura Revers, Craiova
[2]Ghiță E (2012), Audit Intern .Curs in tehnologie IFR ,Ed. Fundaţiei
România de mâine, Bucureşti
 [3] Rotaru, Simona; Ghită, Mirela, (2015), Sisteme și aplicații informatice
pentru economie, Editura Revers, Craiova
[4] Mihai Andronie, (2013), Tehnici DATA MINING utilizate în sistemele
informatice economice, , Ed. ProUniversitaria , Bucureşti.
[5] Ghiţă, M., Pop, R., Ghiţă, R., Timar, Alina, (2011), Guvernanţa
corporativă şi auditul intern, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca
[6] Năstase P. (coordonator), (2007), Auditul şi controlul sistemelor
informaţionale, Ed. Economică, Bucureşti
[7]Ivan I, Noşca Gh., Capizisu S. (2005), Auditul sistemelor informatice, Ed.
Economică, Bucureşti
OMFP nr. 252/2004 privind Aprobarea codului privind conduita etică a
auditorului intern, publicat în M.Of. nr. 128/2004, aprobate prin OMFP nr. 38/2003;
*** Standardele de audit public intern;
www.cafr.ro Codul de conduită etică si profesională, 2005
www.curteadeconturi.ro/Regulamente/MANUAL_AUDIT_IT.pdf
www. isaca.org