Está en la página 1de 88

#3 ∑ un
n =1

∬ dxdy ELEMENTE DE ANALIZĂ


D MATEMATICĂ

1. Serii de numere

1.1
Să se studieze natura seriilor de termen general un şi în caz de convergenţă să se
calculeze suma lor:

3n + 1
1.1.1 un = , n≥1
n(n + 1) (n + 2)

Rezolvare
Putem stabili natura seriei aplicând criteriul III de comparaţie:

un nα (3n + 1)
L = lim = lim ∈ (0, ∞ ) pentru α = 2 > 1 .
n→∞ 1 n → ∞ n(n + 1) (n + 2)

Seria este convergentă.
3n + 1 A B C
Fie un = = + +
n (n + 1) (n + 2) n n+1 n+ 2

1 5 1 1 4 5 
Rezultă: A = , B = 2, C = − , adică: un =  + −
2 2 2  n n + 1 n + 2 

1 5
Avem: u1 = 1+ 2 − 
2 3

1 1 4 5
u2 = + −
2  2 3 4 

1 1 4 5
u3 = + −
2  3 4 5 
ΚΚΚΚΚΚΚΚΚ
1 1 4 5 
un −1 = + −
2  n − 1 n n + 1

1 1 4 5 
un = + −
2  n n + 1 n + 2 

1 7 1 5 
Sn = − −
2  2 n + 1 n + 2 

7
S = lim Sn = = suma seriei .
n→∞ 4

3n + 1
1.1.2 un = , n≥3
n(n + 1) (n + 2)

Rezolvare
Ştim că natura unei serii nu se schimbă prin înlăturarea unui număr finit de termeni
deci seria este convergentă (vezi 1.1.1 ).

Suma seriei va fi:


7 2 7 19
S1 = S − u1 − u2 = − − = .
4 3 24 24

3 ⋅ 6n − 4n
1.1.3 un = , n ≥1
7n + 1

Rezolvare

∞ n n
3 ∞ 6 1 ∞  4
∑ un = ∑   7 ∑  7 
7 n =1  7 

n =1 n =1

∞ n ∞ n
6  4
Seriile ∑  7  , ∑  7  sunt convergente (serii geometrice cu raţiile
n =1 n =1

6 4
0 < q1 = < 1, 0 < q2 = < 1 ) şi au sumele:
7 7
6 1 4 1 4
S1 = ⋅ = 6 , S2 = ⋅ = .
7 1− 6 7 1− 4 3
7 7
3 1 4 50
Suma seriei date va fi: S = ⋅6− ⋅ = .
7 7 3 21

n+1
1.1.4 un = ln 3 , n≥1
n

Rezolvare
1
Avem: un = [ln(n + 1) − ln n],
3

deci:
1
u1 = [ln 2 − 0]
3
1
u2 = [ln 3 − ln 2]
3
1
u3 = [ln 4 − ln 3]
3
ΚΚΚΚΚΚΚΚ
1
un −1 = [ln n − ln(n − 1)]
3
1
un = [ln(n + 1) − ln n]
3

1
Sn = ln(n + 1)
3
S = lim Sn = ∞ ⇒ serie divergentă.
n→∞

1.2
Să se stabilească natura seriilor de termene general un:

n
1 3
1.2.1 un =   , n ≥1
n 5

Rezolvare
n ∞
1 3 1 1
Dacă considerăm un =   < ; (∀) n ≥ 1, cum seria majorantă ∑n este
n 5 n n =1

divergentă, comparaţia nu este concludentă.


n n ∞ n
1 3 3
Fie: un =   ≤   , (∀)n ≥ 1. Seria majorantă ∑  3  fiind convergentă rezultă că
n 5 5 n =1  5 


şi ∑ un este convergentă (criteriul I de comparaţie).
n =1

1
1.2.2 un = sin , n≥1
n5

Rezolvare
1
sin
Deoarece lim n5 = 1 ∈ (0 , ∞ ) , conform criteriului III de comparaţie seria dată
n→∞ 1
n5

1
are aceeaşi natură cu ∑ n5 deci este convergentă.
n =1

n2
1.2.3 un = n
, n ≥1
 1
3 + 
 n

Rezolvare
Aplicând criteriul rădăcinii (Cauchy), obţinem:
1 1
L = lim n un = lim = < 1 ⇒ serie convergentă.
n→∞ n→∞ 1 3
3+
n
Notă
n
Ştim că lim n = 1.
n→∞

n
a
1.2.4 un = n!   , n ≥ 1
n
Rezolvare
Aplicăm criteriul raportului (d’Alembert):
n
un +1  n  a
L = lim = lim a   = .
n → ∞ un n → ∞  n + 1 e

Discuţie
Dacă 0 < a < e ⇒ serie convergentă.
Dacă a > e ⇒ serie divergentă.
n
e u e e
Dacă a = e ⇒ un = n!   . Avem: n + 1 = n
= n
>1
n un  n + 1  1
  1 + 
 n   n
Şirul termenilor fiind crescător rezultă că seria este divergentă.

n
 n2 + n + 1 
1.2.5 un = a ⋅ 
n  , n ≥ 1, a > 0
 n 2 
 

Rezolvare
Aplicând criteriul rădăcinii rezultă:

n2 + n + 1
L = lim n un = a lim =a
n→∞ n→∞ n2

Discuţie
Dacă 0 < a < 1 ⇒ serie convergentă.
Dacă a > 1 ⇒ serie divergentă.
n
 n2 + n + 1
Dacă a = 1 ⇒ un =  
 n 2 
 
 n2 + n +1 
n lim n −1
 n + n + 1
2
n→∞  n2 
Avem: lim un = lim   = e   =e ≠0
n→∞ n → ∞ n 2 
 
Deoarece lim un ≠ 0 ⇒ seria este divergentă.
n→∞
n
 an + b 
1.2.6 un =   , n ≥ 1, a > 0 , c > 0 , b > − a , d > − c
 cn + d 

Rezolvare
Aplicăm criteriul rădăcinii.
an + b a
L = lim n un = lim =
n→∞ n→∞ cn + d c

Discuţie
Dacă 0 < a < c ⇒ serie convergentă.
Dacă a > c ⇒ serie divergentă.
n
 an + b 
Dacă a = c ⇒ un =   .
 an + c 
 an + b 
lim n  − 1 n (b − c ) b−c
lim
lim un = e n→∞  an + c  = en → ∞ an + c = e a ≠ 0 ⇒ serie divergentă.
n→∞

a (a + 1) Κ (a + n)
1.2.7 un = , n ≥ 1, a > 0 , b > 0 , a < b
b (b + 1) Κ (b + n)

Rezolvare
un +1 a + n + 1
Deoarece: = aplicând criteriul raportului rezultă L = 1. Aplicăm
un b+n+1
criteriul Raabe-Duhamel:
 u  (b − a)n
L = lim n  n − 1 = lim = b − a.
n → ∞  un + 1  n → ∞ a + n −1

Discuţie
Dacă b − a > 1 , seria este convergentă.
Dacă 0 < b − a < 1, seria este divergentă.
Dacă b − a = 1, criteriul este neconcludent. Avem în acest caz
a(a + 1) (a + 2) Κ (a + n) a
un = = .
(a + 1) (a + 2) Κ (a + n) (a + 1 + n) n + a + 1
Aplicăm criteriul III de comparaţie:
anα
L = lim ∈ (0, ∞ ) pentru α = 1 deci seria este divergentă.
n→∞ n + a + 1

an ln n
1.2.8 un = , n ≥ 1, a > 0
n

Rezolvare
Aplicăm criteriul raportului:

un + 1 an + 1 ln (n + 1) n
L = lim = lim ⋅ n =a
n → ∞ un n→∞ n+1 a ln n

Discuţie
Dacă 0 < a < 1 ⇒ serie convergentă.
Dacă a > 1 ⇒ serie divergentă.
ln n 1
Dacă a = 1 ⇒ un = > ⇒ serie divergentă
n n
(am majorat seria cu o serie divergentă).

(2n − 1)! !
1.2.9 un = , n≥1
(2n)! !

Rezolvare
Se ştie că: n! = 1 ⋅ 2 ⋅ 3 ⋅ Κ ⋅ (n − 1) ⋅n
(2n)! ! = 2 ⋅ 4 ⋅ 6 ⋅ Κ ⋅ (2n − 2) ⋅ (2n)
(2n − 1)! ! = 1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ Κ ⋅ (2n − 3) ⋅ (2n − 1)
un + 1 (2n + 1)! ! (2n)! !
Deoarece = ⋅ , nu putem aplica criteriul
un (2n + 2)! ! (2n − 1)! !

raportului (obţinem L = 1); vom aplica criteriul Raabe-Duhamel:


 u   2n + 2  n 1
L = lim n  n − 1 = lim n  − 1 = lim = < 1⇒
n → ∞  un +1  n → ∞  2n + 1  n → ∞ 2n + 1 2
⇒ seria este divergentă.
1.2.10 un = aln n , n ≥ 1, a > 0

Rezolvare
Criteriul raportului nu se poate aplica deoarece:
n +1
u aln (n + 1) ln
L = lim n + 1 = lim = lim a n = 1.
n → ∞ un n→∞ aln n→∞

Aplicăm criteriul Raabe-Duhamel:

 un   ln n 
L = lim n  − 1 = lim n  a n + 1 − 1 =
n → ∞  un + 1  
 n→∞  
n
ln n
a n +1 −1 n  n  1
= lim ⋅ n ln = ln a ⋅ lim ln  = ln a ⋅ ln = − ln a
n→∞ n n+1 n → ∞  n + 1 e
ln
n+1
Discuţie
1
Dacă − ln a > 1 adică a < seria este convergentă.
e
1
Dacă − ln a < 1 adică a > seria este divergentă.
e
1 1 1
Dacă − ln a = 1 adică a = avem un = ln n = deci seria este divergentă.
e e n
3
1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ Κ ⋅ (2n − 1) 
1.2.11 un =   , n≥1
 2 ⋅ 4 ⋅ 6 ⋅ Κ ⋅ (2n) 

Rezolvare
Observăm că:
3 3
1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ Κ ⋅ (2n − 1)(2n + 1)   2n + 1 
un + 1 =   = un ⋅  deci:
 2 ⋅ 4 ⋅ 6 ⋅ Κ ⋅ (2n)(2n + 2)   2n + 2 
3
un + 1  2n + 1 
L = lim = lim   = 1.
n→∞ un n → ∞ 2n + 2 

Criteriul raportului nu este concludent; aplicăm criteriul


Raabe-Duhamel:

 u   2n + 2 3 
L = lim n  n − 1 = lim n   − 1 =
n → ∞  un + 1  n → ∞  2n + 1  
n (12n2 + 18n + 7) 12
= lim = > 1.
n→∞ (2n + 1) 3 8

Seria este convergentă.

1 1
1.2.12 u2n −1 = n
, u2n = , n ≥1
2 5n

Rezolvare

1 1 1 1 1 1
Avem seria: ∑ un = + + 2 + 2 +Λ + n + n +Λ
2 5 2 5 2 5
n =1

n n
u2n + 1 1 5 u2n 2 u 
Observăm că: =   ; =   . Rezultă că şirul  k + 1  are două
u2n 2  2 u2n − 1  5   uk k

puncte limită (∞ respectiv 0) deci nu are limită; criteriul raportului nu se poate aplica.
∞ ∞ ∞
 1 1 1 1
Seria dată se poate scrie: ∑  2n + 5n  = ∑ 2n ∑ 5n .+
n =1 n =1 n =1

∞ ∞
1 1 1
Cum ∑ n, ∑ 5n sunt convergente cu sumele 1 respectiv
4
, rezultă că şi seria dată
n =1 2 n =1

1 5
este convergentă şi are suma 1 + = .
4 4

n2
 n + 1
1.2.13 un =   ⋅ an , n ≥ 1, a > 0 .
 n 

Rezolvare
n
 1
L = lim n un = a lim 1 +  = a e .
n→∞ n → ∞ n

Discuţie
1
Dacă: 0 < a < ⇒ serie convergentă.
e
1
Dacă: a > ⇒ serie divergentă.
e
n2
1  1 1
Dacă: a = ⇒ un = 1 +  ⋅ .
e  n en
n +1 n2 + n
 1  1 1
Cum: 1 +  > e (∀) n ≥ 1, rezultă că: 1 +  > en , deci: un > n
. Rezultă
 n  n  1
1 + 
 n
1 1
că: lim un ≥ lim n
= > 0 , deci: lim un ≠ 0 . Seria este divergentă.
n→∞ n→∞  1 e n→∞
1 + 
 n

n
 3n + 4n 
1.2.14 un =  n + 1  ⋅ an , a > 0
3 + 4 n +1 
 

Rezolvare
n
3
  +1
3n + 4n a 4 a
L = lim n un = a lim = lim  n + 1 =
n→∞ n→∞ 3n + 1 + 4n + 1 4 n→∞  3  4
  +1
 4

Discuţie
Dacă: 0 < a < 4 ⇒ serie convergentă.
Dacă: a > 4 ⇒ serie divergentă.

 3n + 4n ⋅ 4 
Dacă: a = 4 ⇒ un =  n + 1
(  ⇒ lim un =
)
e
lim
n
n → ∞ 3n +1 + 4n + 1
.
n ⋅ 3n

 3 + 4n + 1  n→∞

n 3n
n lim
n⋅3 n +1
+ 4n +1
Cum: n +1 n +1
> 0 ⇒ en → ∞ 3 > e0 = 1 ⇒ lim un ≥ 1 ⇒ ⇒ serie divergentă.
3 +4 n→∞

n2 + 2
1.2.15 un = (− 1)n −1 ,n≥1
(n + 2)4n

Rezolvare
Având o serie alternată, aplicăm criteriul lui Leibniz:
 n2 + 2 
10 Arătăm că şirul   este descrescător:
 (n + 2) 4n 

un + 1 (n + 1)2 + 2 (n + 2) 4n (n2 + 2n + 3) (n + 2)
= ⋅ = <
un (n + 3) 4n + 1 n2 + 2 4 (n2 + 2) (n + 3 )
n2 + 2n + 3
< <1
4(n2 + 2)

n2 + 2 n2 + 1
20 Deoarece 4n > n2 (∀) n ≥ 1 rezultă: 0 < < .
(n + 2) 4n n2 (n + 2)
Trecând la limită obţinem:

n2 + 2 n2 + 1 n2 + 2
0 ≤ lim ≤ lim = 0 deci lim = 0.
n→∞ (n + 2) 4n n→∞ n2 (n + 1) n→∞ (n + 2) 4n

n2 + 2
Seria dată este convergentă. Studiem şi seria modulelor: ∑ + 2) 4n
, folosind criteriul
n =1 (n

raportului:

(n + 1)2 + 2 (n + 2) 4n 1
lim n + 1
⋅ 2
= < 1 ⇒ seria dată este absolut convergentă.
n → ∞ (n + 3 ) 4 n +2 4

1
1.2.16 un = ( −1)n −1 ⋅ n −1
,n ≥1
3
Să se afle natura şi suma seriei şi să se estimeze aproximaţia pe care o reprezintă suma
primilor zece termeni.

Rezolvare
Verificăm condiţiile din criteriul lui Leibniz:

10 Deoarece un =
1
n −1
, un + 1 =
1
rezultă un > un + 1 (∀) n ≥ 1 deci şirul { un }n este
3 3n
descrescător.
1
20 lim un = lim n −1
=0
n→∞ n→∞ 3
Seria este convergentă.
∞ ∞
1 1
Seria modulelor ∑ un = ∑ 3n −1 fiind seria geometrică cu raţia q =
3
∈(0,1) , este şi ea
n =1 n =1

convergentă. Seria alternată este deci absolut convergentă. Observăm că seria dată este
1 1 3
seria geometrică cu raţia q = − deci are suma: S = = = 0,75 .
3 1 4
1+
3
Suma primilor zece termeni este:
1 1 1
S10 = 1 − + 2 − Λ − 9 = 0,749987 .
3 3 3
Eroarea făcută la înlocuirea sumei seriei cu S10 este:

1
S − S10 = 0,00001271 < = 0,00001693 .
310

( −1)n −1
1.2.17 un = 3
,n≥1
n

Rezolvare
Fiind o serie alternată, verificăm condiţiile din criteriul lui Leibniz.
10 { un } este evident descrescător.
1
20 lim un = lim = 0 ⇒ seria este convergentă.
n→∞ n→∞ 3 n

1 1
Seria modulelor ∑ 3n fiind seria armonică generalizată cu α =
3
< 1 este divergentă.
n =1

Seria dată este semiconvergentă.

1 1
1.2.18 u2n −1 = n −1
, u2n = − 2n − 1
, n ≥ 1.
4 5

Rezolvare
Avem de fapt seria:
1 1 1 1 1 1 1
1− + − 3 + 2 − 5 + Λ + n −1 − 2n −1 + Λ
5 4 5 4 5 4 5
deci este o serie alternată.
Studiem monotonia şirului { un }n .
n −1
u2n −1 52n −1 5
Avem: = = 5n ⋅   > 1 deci: u2n −1 > u2n .
u2n 4n − 1  4
n
u2n 4n 1 4
= 2n −1 = n −1 ⋅   < 1 deci: u2n < u2n + 1 .
u2n +1 5 5 5

Cum şirul termenilor { un }n nu este monoton, nu putem aplica criteriul lui Leibniz.
Observăm că seria modulelor termenilor este:
1 1 1 1 1 1 1
1+ + + 3 + 2 + 5 + Λ + n −1 + 2n −1 + Λ = .
5 4 5 4 5 4 5
∞ ∞ ∞
 1 1  1 1
= ∑  4n −1 + 52n −1  = ∑ 4n −1 + ∑ 52n −1
n =1 n =1 n =1

∞ ∞
1 1
Seriile ∑ n −1 , ∑ 52n −1 sunt convergente fiind serii geometrice cu raţiile
n =1 4 n =1

1 1
q1 = ∈ ( 0,1), q2 = ∈ (0,1) .
4 25
Deoarece seria modulelor termenilor este convergentă, rezultă că seria alternată dată este
absolut convergentă.
9
Propunem cititorului să arate că suma seriei date este .
8

1 ⋅ 4 ⋅ 7 ⋅ Λ ⋅ (3n − 2)
1.2.19 un = ( −1)n −1 , n≥1
7 ⋅ 9 ⋅ 11 ⋅ Λ ⋅ (2n + 5)

Rezolvare
Avem o serie alternată în care şirul modulelor este crescător pentru n > 6
un + 1 3n + 1
deoarece: = > 1 pentru n > 6 .
un 2n + 7

Fiind un şir crescător de numere pozitive, nu poate converge la zero. Condiţia necesară de
convergenţă nefiind îndeplinită, seria este divergentă.

1.3
Un utilaj cu valoarea de achiziţionare A = 80 000 u.m. necesită cheltuieli de
exploatare anuale de a = 4 200 u.m.
Considerând procentul de dobândă anuală p = 5%, să se afle valoarea totală a cheltuielilor
necesitate de achiziţionarea şi exploatarea utilajului, evaluate la momentul achiziţionării
dacă:
a) durata de viaţă prevăzută a utilajului este n = 20 ani;
b) durata de funcţionare a utilajului este nelimitată.

Rezolvare
5
a) Fie i = = 0,05 dobânda unitară (dobânda dată de 1 u.m. pe un an).
100
u = 1 + i =1,05 factorul de fructificare.
1
v = u−1 = factorul de actualizare.
1, 05
Valoarea cheltuielilor totale evaluate în momentul actualizării este:

1 − v 20 1 − v 20
C = A + av + av 2 + Λ + av 20 = A + av = A+a adică:
1− v i

1 − 1, 05 −20
C = 80 000 + 4 200 = 167 235,47 u.m.
0,05
b) Dacă durata de funcţionare se consideră nelimitată,
1 a
avem: C = A + av + av 2 + Λ = A + av ⋅ = A+ (avem o serie geometrică
1− v i
1
convergentă deoarece are raţia q = v = ∈(0,1) ).
1, 05
4200
Rezultă: C = 80 000 + = 164 000 u.m.
0, 05

1.4
Probleme propuse

Să se stabilească convergenţa şi să se calculeze suma seriilor de termen general un în


următoarele cazuri:

n2
1.4.1 un = , n≥1
n!

n2 n(n − 1) + n 1 1
Indicaţie = = + ⇒
n! n! (n − 2)! (n − 1)!
∞ ∞ ∞
1 1
⇒ ∑ un = ∑ (n − 2) ! + ∑ (n − 1)!
n =1 n=2 n =1

∞ ∞
1
Folosind faptul că ∑ n! = e rezultă că ∑ un = 2e = suma seriei.
n=0 n =1

1 1
1.4.2 un = , n ≥ 1.
2
R. S = .
4n − 1 2

2n + 3 7
1.4.3 un = , n≥1 R. S = .
n (n + 1) (n + 2) 4

1
1.4.4 un = ,n≥1 R. S = ∞ ,
2n + 1 + 2n − 1
serie divergentă.

2n − 1
1.4.5 un = , n≥1 R. S = 3.
2n

1 1
1.4.6 un = ,n≥1 R. S = .
(3n − 2) (3n + 1) 3

( −1)n −1 2
1.4.7 un = n −1
, n ≥1 R. S = .
2 3

Să se studieze natura seriilor de termen general un:

( n! )2
1.4.8 un = , n≥1 R. convergentă.
( 2n )!

5n ⋅ n!
1.4.9 un = , n≥1 R. divergentă.
nn

1
1.4.10 un = , n ≥ 2, a > 0 R. divergentă.
( ln n)a
x
1.4.11 un = 1 − cos , n ≥ 1 R. convergentă.
n
Indicaţie Conform criteriului III de comparaţie avem:
x
1 − cos 2
L = lim n = x ∈( 0,∞ ) .
n→∞ 1 2
n2

1 (2n − 1)! !
1.4.12 un = ⋅ , n≥1 R. convergentă.
n (2n)! !

1 1
1.4.13 u2n −1 = , u2n = ,n ≥ 1 R. divergentă.
n +1−1 n+1+1

an a ∈(0,5) convergent ă
1.4.14 un = , n ≥ 1, a > 0 R. .
5 +6n n a ≥5 divergentă

an ⋅ n! a ∈ (0, e) convergent ă
1.4.15 un = , n ≥ 1, a > 0 R. .
nn a ∈ [e, ∞ ) divergentă

2. Serii de funcţii

2.1
Să se determine mulţimea de convergenţe C a următoarelor serii de puteri:


xn
2.1.1 ∑ n
n =1 n 8

Rezolvare

an + 1 n8n 1
Avem: ω = lim = lim n + 1
= , deci:
n→∞ an n → ∞ (n + 1)8 8

1
R = = 8.
ω
(∀) x ∈( −8, 8) ⇒ serie absolut convergent ă
Rezultă că: (∀) x ∈( −∞,−8) Υ (8, ∞ ) ⇒ serie divergentă
(∀) r ∈(0, 8) ⇒ serie uniform convergent ă (∀)x ∈ [ −r, r ]

1
Pentru x = 8 seria devine ∑n care este divergentă.
n =1


1
Pentru x = - 8 seria devine ∑ (−1)n ⋅ n care este semiconvergentă.
n =1

Rezultă C = [-8,8).


3n −1x 2n
2.1.2 ∑ + 1)2
n =1 (5n

Rezolvare

3n −1
Avem a2n = , a0 = a2n −1 = 0 (∀) n ≥ 1 .
(5n + 1)2
Aplicând teorema Cauchy-Hadamard, obţinem:
n −1
3n − 1 lim 1 1
ω = lim n an = lim 2n
2
= 3n → ∞ 2n ⋅ lim ⋅ lim == 3 deci raza de
n→∞ n→∞ (5n + 1) n→∞ n 5n n → ∞ 1
n1+
5n
1
convergenţă R = .
3

1 1 1
Pentru x =
3
şi x = −
3
obţinem seria cu termeni pozitivi ∑ 3(5n + 1)2 care este
n =1


1
convergentă (se compară cu seria convergentă ∑ n2  . Aplicând teorema lui Abel
n =1 
 1 1 
obţinem C = − , .
 3 3 

∑ n[2 + (−1)n ]n xn

2.1.3
n =1

Rezolvare

a2n = 2n ⋅ 32n, a2n −1 = 2n − 1 .


2n 2n −1
lim 2n a
2n = lim 2n ⋅ 32n = 3; lim 2n − 1 = 1. (am folosit limita lim n
n = 1).
n→∞ n→∞ n→∞ n→∞

1 1
Conform teoremei Cauchy-Hadamard, rezultă: R = = .
lim n an 3
n→∞
∑ n[2 + (−1)n ]n⋅ 3n

1 1
Pentru x = obţinem, seria cu termeni pozitivi unde:
3 n =1

n dacă n = 2k

un =  n .
 n dacă n = 2k − 1
3
Deoarece şirul { un }n nu tinde la zero, seria este divergentă.

∑ (−1)n n [2 + (−1)n ] n⋅ 3n

1 1
Pentru x = − obţinem seria alternată în care de asemenea
3 n =1

 1 1
termenul general nu tinde la zero deci este divergentă. Rezultă că C =  − ,  .
 3 3


4n + ( −3)n
2.1.4 ∑ n
( x + 1)n .
n =1

Rezolvare

4n + ( −3)n n
Avem o serie Taylor. Notând y = x + 1, obţinem seria de puteri ∑ n
y .
n =1

an + 1 4n + 1 + ( −3)n + 1 n
Avem: ω = lim = lim ⋅ n =
n→∞ an n→∞ n+1 4 + ( −3)n

  3
n + 1
4n + 11 + −  
n   4  1
= lim ⋅ = 4 adică R = .
n→∞ n + 1   3 
n 4
4n 1 + −  
  4  


1 4n + ( −3)n 1
Pentru y =
4
obţinem seria cu termeni pozitivi ∑ n
⋅ n pe care o comparăm
4
n =1


1
cu seria ∑ n.
n =1

un 4n + ( −3)n
Avem: lim = lim = 1 ∈(0 , ∞ ) deci seria este divergentă.
n→∞ 1 n→∞ 4n
n

1 4n + ( −3)n
Pentru y = −
4
obţinem seria alternată ∑ (−1)n n 4n
.
n =1
Se verifică uşor că şirul modulelor termenilor este descrescător şi tinde la zero deci,
conform criteriului lui Leibniz, seria este convergentă. Deoarece seria modulelor termenilor
este cea de mai sus şi este divergentă, seria alternată este semiconvergentă.
 1 1
Seria de puteri în y are deci mulţimea de convergenţă − ,  .
 4 4
 5 3
Cum x = y - 1 rezultă C =  − , −  = mulţimea de convergenţă a seriei date.
 4 4


xn
2.1.5 ∑ n
+ bn
, a > 0, b > 0
n =1 a

Rezolvare

1
an + 1 an + bn  b dacă a < b
ω = lim = lim n + 1 = 
an n→∞ a + bn + 1  1
dacă a ≥ b
 a

1
Deci R = = max { a,b} .
ω

Rn
Pentru x = R = max {a,b} obţinem seria cu termeni pozitivi ∑ an + bn în care:
n =1

Rn 1
lim un = lim n n
= lim n n
=1≠ 0
n→∞ n→∞ a +b n→∞ a b
  + 
R R

Rn
Pentru x = - R obţinem seria alternată ∑ (−1)n an + bn
unde de asemenea lim un ≠ 0
n→∞
n =1

deci ambele serii sunt divergente. Rezultă că C = (-R, R) unde R = max {a,b} .

2.2
Să se dezvolte în serie Mac-Laurin următoarele funcţii:

2.2.1 f ( x ) = (1 + x )α , x > −1, α ∈ ℝ.

Rezolvare
f(x) este indefinit derivabilă pe ( −1, ∞ ) şi avem:

f (n) ( x ) = α (α − 1) Λ (α − n + 1) (1 + x )α − n .
f (n) (0) = α (α − 1) Λ (α − n + 1) .

x n (n )
Seria Mac-Laurin este ∑ f (0) adică:
n = 0 n!


α (α − 1) Λ (α − n + 1) n
f ( x ) = (1 + x )α = 1 + ∑ n!
x =
n =1

α α (α − 1) 2 α (α − 1) Λ (α − n + 1) n
= 1+ x+ x +Λ + x +Λ
1! 2! n!
Se vede uşor că seria este convergentă pentru x ∈ (-1, 1).

Notă
a) Dacă α ∈ N obţinem binomul lui Newton; de aceea seria se mai numeşte seria
binomială.
b) Dacă α = -1 obţinem:
1
= 1 − x + x 2 − x 3 + Λ + ( −1)n xn + Λ
1+ x
c) Înlocuind x cu - x, pentru α = - 1, obţinem:
1
= 1 + x 2 + x 3 + Λ + xn + Λ
1− x

1  1 
2.2.2 f ( x ) = 2
, f :ℝ \ − , 3 → ℝ.
2x − 5 x − 3  2 

Rezolvare
1 1 2 
Descompunem f(x) în fracţii simple: f ( x ) = −
7  x − 3 2x + 1

1 2
Fie: f1( x ) = , f2 ( x ) = −
7( x − 3) 7(2x + 1)

1 1 1  x x2 xn 
 , serie convergentă pentru
Avem: f1( x ) = − ⋅ = − 1+ + 2 + Λ + n + Λ
7 ⋅ 3 1− x 21  3 3 3 

3
x
< 1 adică x < 3 .
3

f2 ( x ) = −
2

1
7 1 + 2x
2
(
= − 1 − 2x + 22 x 2 − Λ + ( −1)n 2n xn + Λ ,
7
)
1
serie convergentă pentru 2x < 1 adică x < .
2
1
Din f ( x ) = f1( x ) + f2 ( x ) unde mulţimea de convergenţă a funcţiei f(x) este pentru x < ,
2
obţinem:
1  1   1 2  1 n n +1  n 
f (x) = −  + 2  +  2 − 2  x + Λ +  n + 1 + ( −1) 2  x + Λ  .
7  3  3  3  

2.2.3 f ( x ) = ln(1 + x ), x > −1

Rezolvare
1
Avem: f ′( x ) = = 1 − x + x 2 − x 3 + Λ + ( −1)n xn + Λ
1+ x
convergentă pentru x < 1.

x2 x3 xn
f ( x ) = ln(1 + x ) = ∫ f ′( x)d x = x − + − Λ + ( −1)n −1 +Λ , x <1
2 3 n

1
2.2.4 f ( x) = , f : ℝ→ ℝ.
1 + x2

Rezolvare
Din seria binomială pentru α = -1 şi înlocuind x cu x2 obţinem:
1
2
= 1 − x 2 + x 4 − Λ + ( −1)n x 2n + Λ , x < 1.
1+ x
2.2.5 f ( x ) = arc tg x , f :ℝ → ℝ.

Rezolvare
1
f ′( x ) = 2
= 1 − x 2 + x 4 − Λ + ( −1)n x 2n + Λ , x <1 ⇒
1+ x

dx x3 x 5 x 2n +1
⇒ f ( x ) = arc tg x = ∫ 1 + x2 =C+x−
3
+
5
− Λ + ( −1)n
2n + 1
+ Λ , x < 1.


x 2n + 1
Cum f(0) = 0 rezultă C = 0 adică f ( x ) = arctg x = ∑ ( −1)n 2n + 1
, x < 1.
n =1
1
2.2.6 f (x) = , f : \ {1} → ℝ.
(1 − x )2

Rezolvare
1
Fie: g( x ) = = 1 + x + x 2 + Λ + xn + Λ , x < 1.
1− x
1
f ( x ) = g′( x ) = 2
= 1 + 2 x + Λ + n xn −1 + Λ , x < 1.
(1 − x )

2.2.7 f ( x ) = ln  x + 1 + x 2  , x ∈ ℝ.
 

Rezolvare


1 x  1
f ′( x ) = ⋅ 1 +  = .
 2 
x + 1 + x2  1+ x  1 + x2
1
Înlocuind în seria binomială x cu x2 şi făcând α = − , obţinem:
2
1
(
f ′( x ) = 1 + x 2 ) −
2 = 1−
1
2 ⋅ 1!
1⋅ 3 4
x2 + 2
2 ⋅ 2!
x − Λ + + ( −1)n ⋅
1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ Λ ⋅ (2n − 1) 2n
2n ⋅ n!
x +Λ

convergentă pentru x < 1.

Prin integrare, obţinem:


1 1⋅ 3
f (x) = C + x − x3 + 2
X5 − Λ +
3 ⋅ 2 ⋅ 1! 5 ⋅ 2 ⋅ 2!
1 ⋅ 3 ⋅ 5 ⋅ Λ ⋅ (2n − 1)
+ ( −1)n n
x 2n + 1 + Λ pentru x < 1.
(2n + 1) ⋅ 2 ⋅ n!
Cum f(0) = 0, rezultă C = 0, adică:

(2n − 1)! ! x 2n + 1
f ( x ) = ln  x + 1 + x 2  = x + ∑ (−1)n , x < 1.
  n =1 2n ⋅ n! 2n + 1

2.3
1
Să se dezvolte funcţia f : ℝ\ {−3} → ℝ, f ( x ) = în serie Taylor în punctul a =
x+3
- 2.
Rezolvare

( x + 2)n (n )
Varianta 1: Avem: f ( x ) = ∑ n!
f ( −2 ) .
n=0

1
f (x) = f ( −2) = 1
x+3
1
f ′( x ) = − f ′( −2) = −1
( x + 3)2
2
f ′′( x ) = f ′′( −2) = 2
( x + 3)3
2⋅3
f ′′′( x ) = − f ′′′( −2) = −3!
( x + 3 )4
ΚΚΚΚΚΚΚ ΚΚΚΚΚΚ
n!
f (n) ( x ) = ( −1)n f (n) ( −2) = ( −1)n n!
( X + 3)n + 1

1
Rezultă f ( x ) =
x+3
= ∑ (−1)n ( x + 2)n
n=0

1
Varianta 2: f ( x ) =
1 + ( x + 2)
Notând x + 2 = y observăm că pentru x = - 2 avem y = 0.
1
Vom dezvolta funcţia f ( y ) = în serie Mac-Laurin:
1+ y

f ( y ) = 1 − y + y 2 − Λ + ( −1)n yn + Λ = ∑ ( −1)n yn
n=0


Revenind la variabila x găsim: f ( x ) = ∑ (−1)n ( x + 2)n .
n=0

2.4

Să se dezvolte funcţia f ( x ) = x 3 − 5 x 2 + 2x − 1 după puterile binomului x + 1.

Rezolvare

f ( x ) = x 3 − 5 x 2 + 2x − 1 f ( −1) = − 9
2
f ′( x ) = 3 x − 10 x + 2 f ′( −1) = 15
f ′′( x ) = 6 x − 10 f ′′( −1) = −16
f ′′′( x ) = 6 f ′′′( −1) = 6
f (n ) ( x ) = 0 f (n) ( −1) = 0 (∀) n ≥ 4
Rezultă:
15 16 6
x 3 − 5 x 2 + 2x − 1 = −9 + ( x + 1) − ( x + 1)2 + ( x + 1)3
1! 2! 3!
adică:

x 3 − 5 x 2 + 2x − 1 = −9 + 15( x + 1) − 8( x + 1)2 + ( x + 1)3 .

2.5
Să se scrie primii patru termeni nenuli din dezvoltarea în jurul originii a funcţiei

f ( x ) = e x cos x.

Rezolvare
∞ ∞
xn x 2n
Se arată uşor că e x = ∑ , cos x = ∑ (−1)n (2n)! .
n = 0 n! n=0

 x 2 x3  2 4 6 
Avem: f ( x ) = e x cos x = 1 + x + + +Λ  1 − x + x − x + Λ 
 2 ! 3 !  2! 4! 6! 
  
Se obţin de aici primii patru termeni.

2.6
Probleme propuse

Să se dezvolte în serie Mac-Laurin funcţiile:

1+ x ∞
x 2n + 1
2.6.1 f ( x ) = ln , x < 1 R. f ( x ) = 2 ∑ , x < 1.
1− x n = 0 2n + 1

1+ x 1 ∞ x 2n + 1
2.6.2 f ( x ) = ln 4
1− x
, x <1 R. f ( x ) = ∑
2 n = 0 2n + 1
, x < 1.

x  1 
2.6.3 f (x) = , x ∈ ℝ\ − ,1
2
1 + x − 2x  2 

1 + ( −1)n + 1 ⋅ 2n n 1
R. f ( x ) = ∑ 3
x , x < .
2
n=0
x
2.6.4 f ( x) = 2
, x ∈ ℝ\ {−3,−2}
x + 5x + 6

 1 1 n
R. f ( x ) = ∑ (−1)n +1 2n − x , x < 2 .
3n 
n=0

2.6.5 f ( x ) = cos3 x , x ∈ℝ

1 ∞ 32n + 3 2n
R. f ( x ) = ∑
4 n=0
( −1)n
(2n)!
x , x ∈ℝ

cos 3 x + 3 cos x
Indicaţie Folosim formula cos3 x = şi dezvoltarea în serie Mac-Laurin a
4
funcţiei cos x.
2.6.6 f ( x ) = arc sin x , x <1


(2n − 1)! ! x 2n + 1
R. f ( x ) = x + ∑ (2n)! ! 2n + 1 , x < 1.
n =1

1
Indicaţie f ′( x ) = şi folosim seria binomială înlocuind x
1 − x2
1
cu - x2 şi luând α = − .
2

x
cos t
2.6.7 Să se calculeze I = ∫ t
d t folosind dezvoltarea în serie Mac-Laurin a funcţiei
0

de sub integrală.

t 2n cos t ∞
t 2n −1
Indicaţie : cos t = ∑ ( −1)n (2n)! ⇒ t
= ∑ (−1)n (2n)! ⇒
n=0 n=0


x 2n
⇒I= ∑ ( −1)n (2n) ⋅ (2n)!
, x > 0.
n =1


x 2n + 1
2.6.8 f ( x ) = sin x , x ∈ ℝ. R. f ( x ) = ∑ (−1)n (2n + 1)!
.
n=0


22n −1x 2n
2.6.9 f ( x ) = cos2 x , x ∈ ℝ R. f ( x ) = ∑ (−1)n (2n)!
, x ∈ ℝ.
n=0
1 + cos 2x
Indicaţie Folosim formula: cos2 x = şi faptul că:
2

(2x )2n
cos 2x = ∑ (−1)n (2n)!
, x ∈ ℝ.
n=0


2 x 2n
2.6.10 f ( x ) = e x , x ∈ ℝ R. f ( x ) = ∑ , x ∈ ℝ.
n = 0 n!

Să se dezvolte în serie Taylor în jurul punctului a, funcţiile:

1
2.6.11 f ( x ) = 2
, x ∈ℝ \ {−2,−1} , a = −4 .
x + 3x + 2

 1 1 
R. f ( x ) = ∑  2n +1 − 3n +1 ( x + 4)n pentru x ∈ (−6,− 2) .
n=0

2.6.12 f ( x ) = ( x + 2)e x , x ∈ ℝ, a = 1

n+3
R. f ( x ) = e ∑ ( x − 1)n , x ∈ ℝ.
n = 0 n!

1
2.6.13 f ( x ) = ln (3 x − 1) , x > ,a=1
3
∞ n n
 3  ( x − 1) 1
R. f ( x ) = ln 2 + ∑ (−1) n −1
⋅ 
 2 n!
, x > .
3
n =1

1
2.6.14 f ( x ) = 2
, x ∈ ℝ\ {−3,− 1} , a = 2
x + 4x + 3

1 ∞  1 1 
R. f ( x ) = ∑
2 n =1
( −1)n  n + 1 − n + 1  ( x − 2)n .
3 5 
3. Funcţii de mai multe variabile

3.1
Domeniu de definiţie. Limite. Continuitate.
Derivate parţiale. Diferenţiabilitate

Să se determine domeniul maxim de definiţie al funcţiilor:

3.1.1 f : D ⊂ ℝ 2→ ℝ, f ( x, y ) = 4 − x2 − y2

Rezolvare

Punem condiţia: 4 − x 2 − y 2 ≥ 0 ⇒ x 2 + y 2 ≤ 4 .

Rezultă: D = {( x, y ) ∈ ℝ2 / x 2 + y 2 ≤ 4} = mulţimea punctelor din interiorul cercului cu


centrul în origine şi rază 2, inclusiv punctele de pe frontieră.

1
3.1.2 f : D ⊂ ℝ2→ ℝ, f ( x, y ) = .
4 − x2 − y2

Rezolvare

Din condiţia x 2 + y 2 < 4 rezultă: D = {( x, y ) ∈ℝ 2 / x 2 + y 2 < 4} =

= punctele din interiorul cercului de mai sus fără punctele de pe frontieră.

x
3.1.3 f : D ⊂ ℝ 2→ ℝ, f ( x, y ) = arc cos + 5 xy
3

Rezolvare
x
≤1⇒ −3 ≤ x ≤ 3
3

x ≥ 0 x ≤ 0
xy ≥ 0 ⇒  sau 
y ≥ 0 y ≤ 0
D este partea haşurată din graficul de mai jos:
y

-3 0 3 x

3.1.4 Să se studieze continuitatea funcţiei:

 6 xy3
 dacă x 4 + y 4 ≠ 0
f ( x, y ) =  x 4 + y 4
 0 dacă x 4 + y 4 = 0

Rezolvare

6 xy3
Dacă îl fixăm pe y avem: lim = 0 şi f (0, y ) = 0 deci funcţia este continuă
x →0 x4 + y4
în origine în raport cu x; în celelalte puncte este continuă fiind funcţie elementară.
6 xy3
Dacă îl fixăm pe x avem lim = 0 şi f ( x,0) = 0 deci funcţia este continuă în raport
y →0 x4 + y4
cu y din considerente similare.
Funcţia nu este continuă în (0,0) în raport cu ansamblul variabilelor deoarece în (0,0) limita
1 a
nu există. Într-adevăr pentru şirul de puncte  ,  care converge către (0,0) avem:
n n

1 a 6a3
f ,  = deci limita şirului valorilor funcţiei depinde de parametrul a.
 n n  1 + a4

3.1.5 Pentru funcţia de la 3.1.4 să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi în


(0,0).

Rezolvare
f ( x,0) − f (0,0) 0
fx′ (0,0) = lim = lim = lim 0 = 0
x →0 x−0 x →0 x x →0

f (0, y ) − f (0,0) 0
fy′ (0,0) = lim = lim = lim 0 = 0
y →0 y−0 y →0 y y →0
3.1.6 Să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi în (a, b) folosind definiţia pentru:
f(x,y) = sin x + y2ln x.

Rezolvare

f ( x, b) − f (a, b) sin x + b2 ln x − sin a − b2 ln a


fx′ (a, b) = lim = lim =
x →a x−a x →a x−a

sin x − sin a 2 ln x − ln a b2
= lim + b ⋅ lim = cos a + .
x →a x−a x →a x−a a

f (a, y ) − f (a, b) sin a + y 2 ln a − sin a − b2 ln a


fy′ (a, b) = lim = lim =
y →b y−b y →b y−b

= lim
(y 2
)
− b2 ln a
= 2b ln a .
y →b y−b

3.1.7 Să se studieze diferenţiabilitatea funcţiei f ( x, y ) = x + y 2 în punctul (1,2).

Rezolvare
Trebuie să avem:

f ( x, y ) − f (1, 2) = fx′ (1, 2) ( x − 1) + fy′ (1, 2) ( y − 2) + ( x − 1)2 + ( y − 2)2 ⋅

⋅ ω( x, y ) unde ω( x, y ) este continuă pe o vecinătate a lui (1,2) şi


lim ω( x, y ) = ω(1, 2) = 0 .
( x, y ) → (1,2)

Avem: f (1, 2) = 5 , fx′ (1, 2) = 1, fy′ (1, 2) = 4 .

Rezultă:

x + y 2 − 5 = ( x − 1) + 4( y − 2) + ( x − 1)2 + ( y − 2)2 ⋅ ω ( x, y ) ,

( y − 2)2
de unde: ω( x, y ) = .
( x − 1)2 + ( y − 2)2
Observăm că:

( x − 1)2 + ( y − 2)2
0 ≤ ω ( x, y ) ≤ = ( x − 1)2 + ( y − 2)2
2 2
( x − 1) + ( y − 2)
adică:
0≤ lim ω( x, y ) ≤ 0 ⇒ lim ω( x, y ) = 0 .
( x, y ) → (1,2 ) ( x, y ) → (1,2 )
Rezultă că f(x,y) este diferenţiabilă în (1,2) şi avem:
d f ( x, y ;1, 2) = ( x − 1) + 4( y − 2) .

3.1.8 Pentru funcţia f ( x, y ) = xy ln y , − ∞ < x < ∞ , y > 0 , să se arate folosind definiţia că:

′′ (1,1) = fy′′ x (1,1).


fxy

Rezolvare
fx′ (1, y ) − fx′ (1,1)
′′ (1,1) = lim
Avem: fxy .
y →1 y −1
f ( x, y ) − f (1, y ) xy ln y − y ln y
Însă: fx′ (1, y ) = lim = lim = y ln y
x →1 x −1 x →1 x −1
f ( x,1) − f (1,1)
fx′ (1,1) = lim = 0.
x →1 x −1
y ln y
Deci: ′′ (1,1) = lim
fxy = lim (ln y + 1) = 1.
y →1 y − 1 y →1

fy′ ( x,1) − fy′ (1,1)


′′ (1,1) = lim
Similar: fyx , unde:
x →1 x −1
f ( x, y ) − f ( x,1) xy ln y y ln y
fy′ ( x,1) = lim = lim = x lim = x
y →1 y −1 y →1 y − 1 y →1 y − 1

f (1, y ) − f (1,1) y ln y
fy′ (1,1) = lim = lim =1
y →1 y −1 y →1 y − 1

x −1
′′ (1,1) = lim
Rezultă: fyx = 1.
x →1 x − 1

Folosind formulele obişnuite, să se calculeze derivatele parţiale de ordinul întâi în raport


cu toate variabilele care intervin pentru funcţiile următoare:

3.1.9 f ( x, y ) = x y , x > 0.

Rezolvare

fx′ ( x, y ) = yx y −1 ; fy′ ( x, y ) = x y ln x

3.1.10 f ( x, y ) = (3 + xy )x , 3 + xy > 0 .
Rezolvare

fx′ ( x, y ) = x(3 + xy )x −1 ⋅ y + (3 + xy )x ⋅ ln(3 + xy ) =

= (3 + xy )x −1[ xy + (3 + xy ) ln(3 + xy )]

fy′ ( x, y ) = x(3 + xy)x −1 ⋅ (3 + xy)′y = x 2 (3 + xy)x −1 .

z
3.1.11 f ( x, y, z) = x y , x > 0, y > 0 .

Rezolvare

fx′ ( x, y, z) = y z x y
z
−1 z
; fy′ ( x, y, z) = x y (ln x ) ⋅ y z ( )′ = xy
yz
z y z −1 ln x ;

z
fz′ ( x, y, z ) = x y (ln x ) ⋅ y z ( )′ = x
z
yz z
y ln x ln y .

Să se calculeze diferenţialele de ordinul întâi şi doi pentru funcţiile:

3.1.12 f ( x, y ) = 3 x 2 y3 − 2x 4 y 4 + 5 xy + 4

Rezolvare

fx′ ( x, y ) = 6 xy3 − 8 x 3 y 4 + 5 y ; fy′ ( x, y ) = 9 x 2 y 2 − 8 x 4 y3 + 5 x ⇒

⇒ d f ( x, y ) = (6 xy3 − 8 x 3 y 4 + 5 y )dx + (9 x 2 y 2 − 8 x 4 y 3 + 5 x )dy .

fx′′2 ( x, y ) = (fx′ )′x = 6 y3 − 24 x 2 y 4 ; fxy


′′ ( x, y ) = (fx′ )′ y = 18 xy 2 − 32 x 3 y 3 + 5

( )
fy′′2 ( x, y ) = fy′ ′y = 18 x 2 y − 24 x 4 y 2 ⇒

( ) (
⇒ d2f ( x, y ) = 6 y 3 − 24 x 2 y 4 dx 2 + 2 18 xy2 − 32x 3 y 3 + 5 dx dy + )
(
+ 18 x 2 y − 24 x 4 y 2 dy 2 . )
x+y
3.1.13 f ( x, y ) = în punctul (2,1)
x−y

Rezolvare
− 2y 2x
fx′ (2,1) = 2 ( 2,1)
= −2 ; fy′ (2,1) = ( 2,1) = 4⇒
(x − y) ( x − y )2

⇒ d f ( x, y; 2,1) = −2( x − 2) + 4( y − 1) .
4y − 2( x + y )
fx′′2 (2,1) = 3 ( 2,1)
′′ (2,1) =
= 4 ; fxy ( 2,1) = −6 ;
(x − y) ( x − y )3
4x
fy′′2 (2,1) = ( 2,1) = 8.
( x − y )3

Rezultă că: d2f ( x, y; 2,1) = 4( x − 2)2 − 12( x − 2)( y − 1) + 8( y − 1)2 .

3.1.14 f ( x, y, z ) = x 2 yz + xy 2z + xyz2 + x + y + z în punctul (1,1,1).

Rezolvare

( )
fx′ (1,1,1) = 2xyz + y 2 z + yz2 + 1 (1,1,1) =5

f ′ (1,1,1) = (x z + 2xyz + xz + 1)
y
2 2
(1,1,1) = 5

f ′ (1,1,1) = (x y + xy + 2xyz + 1)
z
2 2
(1,1,1) =5

fx′′2 (1,1,1) = 2yz (1,1,1) = 2 ;

fy′′2 (1,1,1) = 2xz (1,1,1) = 2 ;

fz′′2 (1,1,1) = 2xy (1,1,1) = 2

fxy (
′′ (1,1,1) = 2xz + 2yz + z2 ) (1,1,1)= 5

f ′′ (1,1,1) = (2xy + y + 2yz)


xz
2
(1,1,1)= 5

f ′′ (1,1,1) = (x + 2xy + 2xz)


yz
2
(1,1,1)= 5

Rezultă: d f ( x, y, z;1,1,1) = 5( x − 1) + 5( y − 1) + 5( z − 1) .

d2f ( x, y, z;1,1,1) = 2 [( x − 1)2 + ( y − 1)2 + ( z − 1)2 ] +

+ 10 [( x − 1)( y − 1) + ( x − 1)( z − 1) + ( y − 1)( z − 1)] .

3.1.15 Să se scrie polinomul Taylor de gradul trei pentru f ( x, y ) = e x sin y în punctul

(0, π) .

Rezolvare

d f (0, π) d2 f (0, π) d3 f (0, π)


Ştim că: T3 ( x, y ) = f (0, π) + + +
1! 2! 3!

Avem: f (0, π) = 0 , fx′ (0, π) = e x sin y ( 0, π ) = 0 ; fy′ (0, π) = e x cos y (0, π ) = −1


fx′′2 (0, π) = e x sin y ( 0, π ) = 0 ; ′′ (0, π) = e x cos y (0, π ) = −1;
fxy

fy′′2 (0, π) = −e x sin y (0, π) = 0

fx′′′3 (0, π) = e x sin y ( 0, π ) = 0 ; fx′′′2 y (0, π) = e x cos y ( 0, π ) = −1;

′′′ 2 (0, π) = −e x sin y ( 0, π ) = 0 ; f ′′′3 (0, π) = −e x cos y


fxy ( 0, π ) = 1.
y

Rezultă: d f (0, π) = fx′ (0, π)( x − 0) + fy′ (0, π)( y − 0) = −( y − π) .

d2 f (0, π) = fx′′2 (0, π)( x − 0)2 + 2fxy


′′ (0, π)( x − 0)( y − 0) + + f ′′2 (0, π)( y − π)2 = −2( y − π)
y

d3 f (0, π) = fx′′′3 (0, π)x3 + 3fx′′′2 y (0, π) x 2 ( y − π) +

′′′ 2 (0, π)x( y − π)2 + f ′′′3 (0, π)( y − π)3 = −3( y − π) + ( y − π)3
+ 3fxy y

de unde:
2x( y − π) 3 x 2 ( y − π) − ( y − π)3
T3 ( x, y ) = −( y − π) − − =
2! 3!

 x 2  ( y − π)3
= ( π − y )1 + x + +
 2  6
 

3.1.16 Să se arate că dacă F (x,y) este o funcţie omogenă de gradul întâi, suma
elasticităţilor parţiale în raport cu x şi y este 1.

Rezolvare
Ştim că F(x,y) este omogenă de gradul întâi dacă
F(tx,ty) = t F(x,y).
1  y y
Pentru t = rezultă: F( x, y ) = x F1,  = x f   .
x  x x
Elasticitatea parţială a lui F în raport cu x este:
x ∂ F( x, y ) 1 ∂   y 
E x F( x, y ) = = ⋅  x f  x  =
F( x, y ) ∂ x  y ∂x   
f 
x
y
f ′  '
1  y  y   y    y  y x
=  f   + x f ′   − 2  = 1 + x ln f   = 1 −
y x  x   x    x  x x y
f     f 
x x
Elasticitatea parţială a lui F în raport cu y este:
y ∂ F( x, y ) y ∂   y 
E y F( x, y ) = = xf  =
F( x, y ) ∂ y  y  ∂ y   x 
x f 
x
y  y 
f ′  ⋅  −  '
=
y y 1 y x
⋅ x ⋅ f ′  ⋅ = ⋅    x 2  = − x ln f  y  .
y x y  y    x 
xf  x x f  ⋅  −    x
2
x x  x 
Rezultă: E xF( x, y ) + E yF( x, y ) = 1 .
y
−β
α 1− α
3.1.17 Fie f ( x, y ) = A x y e x funcţia Cobb-Douglas genera-lizată, unde x reprezintă

volumul agregat al forţei de muncă şi y volumul agregat al fondurilor de producţie.


Să se determine elasticităţile parţiale în raport cu factorii x şi y ale acestei funcţii de
producţie.
Rezolvare
x ∂ f ( x, y )
E x f ( x, y ) = ⋅ =
f ( x, y ) ∂x

x  −
βy
x αβ y − β x 
y
y y ∂ f ( x, y )
= ⋅ A y1− α  α x α − 1e x + e = α+β E y f ( x, y ) = ⋅ =
−β
y  x 2  x f ( x, y ) ∂y
α 1− α
Ax y e x  

y  −β
y
β −β 
y
y
= y
⋅ A x α (1 − α ) y − α e x − y1− α ⋅ e x  = 1 − α − β ⋅ cu condiţia:
−β  x  x
A x α y1− α e x  

y
0≤ α+β ≤ 1.
x

Notă
10 Observăm că E x f ( x, y ) + E y f ( x, y ) = 1.

20 Funcţia Cobb-Douglas generalizată are elasticităţile producţiei în raport cu factorii ce o


y
determină lineare în raport cu , indicatorul de înzestrare tehnică a muncii.
x

3.1.18 Să se determine elasticităţile parţiale ale funcţiei de producţie: f ( x, y ) = A x α y1− α .

Rezolvare
Este cazul particular al funcţiei Cobb-Douglas cu β = 0 .
Se va obţine: E x f ( x, y ) = α , E y f ( x, y ) = 1 − α .

Deci elasticităţile în raport cu forţa de muncă x respectiv fondurile de producţie y sunt


constante adică vitezele variaţiei relative a producţiei pentru o variaţie relativă de o unitate
a forţei de muncă, respectiv a fondurilor de producţie sunt constante.

Notă
Deoarece f(x,y) este omogenă de gradul întâi (f ( tx, ty )) = t f ( x, y ) avem:
E y f ( x, y ) = 1 − E x f ( x, y ) .

3.1.19 Fie F(x,y) o funcţie de producţie omogenă de gradul întâi.


(x reprezintă volumul agregat al forţei de muncă, y volumul agregat al fondurilor de
producţie). Să se exprime norma de substituire a factorilor precum şi elasticitatea normei
y
de substituire a factorilor în funcţie de indicatorul de înzestrare tehnică a muncii .
x

Rezolvare

y
F(x,y) omogenă de gradul întâi ⇒ F( x, y ) = x f  
x
(vezi 3.1.16 ). Viteza de variaţie a producţiei în raport cu forţa de muncă (productivitatea
diferenţială a muncii) este:
∂ F( x, y ) y y y
α x ( x, y ) = = f  − f ′  .
∂x x x x
Viteza de variaţie a producţiei în raport cu fondurile de producţie (eficienţa diferenţială a
fondurilor de producţie) este:
∂ F( x, y ) y
α y ( x, y ) = = f ′  .
∂y x
Norma de substituire a funcţiei este:
y y y y
f   − f ′  f 
α x ( x, y ) x x x x y y
β( x, y ) = =   =   − = γ  .
α y ( x, y ) y y x x
f ′  f ′ 
x x
Elasticitatea normei de substituire a factorilor este:
   y  2 
  f ′   − f   f ′′ 
y y y y

y x y x    x   x x 
Ey γ  = γ′   = ⋅ 2
− 1 =
x y x y
x γ    f     y 
 f ′   
x x − y    x   

y x
f ′ 
x
y y y
f   f ′′ 
x x x
= .
 y y  y   y 
f ′   f ′  − f  
 x x  x   x 
∂F ∂F

∂x ∂y
Dacă definim coeficientul de substituţie prin: δ = se verifică imediat că:
∂ 2F
F⋅
∂ x ∂y

y 1
E y γ  = .
x
x δ

3.1.20 Să se calculeze diferenţiala de ordinul n a funcţiei: f ( x, y ) = eax + by .

Rezolvare

Avem: fx′ = a eax + by , fy′ = beax + by de unde:

df ( x, y ) = eax + by (a dx + b dy ) .

fx′′2 = a 2 eax + by ; fxy


′′ = abe ax + by ; f ′′2 = b2eax + by de unde:
y

( )
d2f ( x, y ) = eax + by a2d x 2 + 2ab dx dy + b2dy 2 = eax + by (adx + bdy )2 .

Observând că: f (nn −) k


x yk
= an − k bk eax + by (∀) n ∈ℕ , 0 ≤ k ≤ n se deduce uşor că:

dnf ( x, y ) = eax + by (a dx + b dy )n .

3.1.21 Să se scrie polinomul Taylor de gradul trei pentru f ( x, y ) = x y , x > 0, y > 0 . Să

se calculeze valoarea aproximativă pentru 1,11, 2 .

Rezolvare

Avem: fx′ (1,1) = y x y −1 (1,1) = 1 ; fy′ (1,1) = x y ln x (1,1) = 0


fx′′2 (1,1) = y( y − 1)x y − 2 (1,1) = 0 ; fxy (
′′ (1,1) = x y −1 + yx y −1 ln x ) (1,1) = 1;

fy′′2 (1,1) = x y ln 2 x (1,1) = 0 ; fx′′′3 (1,1) = y( y − 1)( y − 2)x y − 3 (1,1) = 0 ;

′′′ 2 (1,1) = 0 ; f ′′′3 ( 1,1) = 0 ; f ( 1,1) = 1 .


fx′′′2 y ( 1,1) = 1; fxy y

1 1 1
Rezultă: T3 ( x, y ) = 1 + ( x − 1) + ⋅ 2( x − 1)( y − 1) + ⋅ 3( x − 1)2 ( y − 1) =
1! 2! 3!
1
= 1 + ( x − 1) + ( x − 1)( y − 1) + ( x − 1)2 ( y − 1) .
2
Punând: x = 1,1, y = 1,2 obţinem:
1
1,11,2 ≈ 1 + 0,1 + 0,1 ⋅ 0,2 + ⋅ 0,12 ⋅ 0,2 = 1,1021.
2

y
3.1.22 Fie funcţia F( x, y ) = f   unde funcţia f este derivabilă.
x
Să se calculeze d F(x,y).

Rezolvare
Avem: dF( x, y ) = Fx′ ( x, y ) dx + Fy′ ( x, y ) dy .

y
Notăm: u ( x, y ) = pentru x ≠ 0 .
x
∂F ∂u y
Avem: Fx′ ( x, y ) = ⋅ = − 2 f ′(u) .
∂u ∂ x x
∂F ∂u 1
Fy′ ( x, y ) = ⋅ = f ′(u) .
∂u ∂ y x
1
Rezultă: dF( x, y ) = ( x dy − y dx ) f ′(u) .
x2

y2
3.1.23 Fie f ( x, y ) = + α( xy ) unde α este o funcţie derivabilă.
3x

Să se arate că: x 2 fx′ ( x, y ) − xy fy′ ( x, y ) + y 2 = 0 .

Rezolvare
Notăm u = xy.

− y2 − y2
Avem: fx′ ( x, y ) = + α′ ⋅ u′x = + yu′
3x2 3x2
2y 2y
fy′ ( x, y ) = + α′ ⋅ u′y = + xu′ .
3x 3x

y2 2
x 2fx′ ( x, y ) − xyfy′ ( x, y ) + y 2 = − + x 2 yu′ − y 2 − x 2 yu′ + y 2 = 0 .
3 3

 x
′′ ( x, y ) .
3.1.24 Fie funcţia: F( x, y ) = f  xy,  . Să se calculeze Fxy
 y

Rezolvare
x
Notăm: u = xy, v = şi vom avea F( x, y ) = f (u, v ) .
y
Avem: u′x = y , u′y = x , u′x′ 2 = 0 , u′xy
′ = 1 , u′′ 2 = 0
y

1 x 1 2x
v′x = , v′y = − 2 , v ′x′ 2 = 0 , v′xy
′ = −
2
, v′y′ 2 = 3 .
y y y y
1
Fx′ ( x, y ) = fu′ ⋅ u′x + fv′ ⋅ v′x = y fu′ + fv′
y
1 1
′′ ( x, y ) = fu′ + y( fu′ )′y −
Fxy f′
2 v
+ (fv′ )′y .
y y

x
Deoarece: (fu′ )′y = fu′′2 ⋅ u′y + fuv
′′ ⋅ v′y = x f ′′2 − 2 fuv
u
′′ .
y
x
(fv′ )′y ′′ ⋅ u′y + f ′′2 ⋅ v′y = x fvu
= fvu ′′ − fv′′2 , obţinem:
v
y2
x 1 x x
′′ ( x, y ) = fu′ + xy f ′′2 −
Fxy ′′ − 2 fv′ + fvu
fuv ′′ − 3 f ′′2 .
u y y y y v

3.2
Probleme propuse

Să se calculeze limitele următoare:

4 xy − 3
3.2.1 lim R. 20
x →5 y +1
y →∞

5 x + 2y 19
3.2.2 lim R.
x →3 x + y 5
y →2
xy
3.2.3 lim R. 2
x →0 xy + 1 − 1
y →0

sin xy
3.2.4 lim R. 3
x →3 y
y →0

x2 + y2
3.2.5 lim R. 0
x →0 x + y
y →0

1+ x 2 + 2x + y 2
3.2.6 lim R. 2
x →2
y →1
x + y2 + 1

Să se arate că următoarele funcţii nu au limită în origine:

x+y
3.2.7 f ( x, y ) = , x ≠ y
x−y

y2 + 3x
3.2.8 f ( x, y ) = 2
, y2 ≠ 3x
y − 3x

5 xy
3.2.9 f ( x, y ) =
x + y2
2

3.2.10 Să se arate că funcţia:

 xy
 pentru x 2 + y 2 ≠ 0
f ( x, y ) =  x 2 + y 2
 0 pentru x 2 + y 2 = 0

are derivatele parţiale fx′ (0,0) , fy′ (0,0) dar nu este continuă în (0,0).

3.2.11 Să se arate că funcţia: f ( x, y ) = xy are derivatele parţiale fx′ (0,0), fy′ (0,0) dar nu

este diferenţiabilă în (0,0).


3.2.12 Să se arate că funcţia:

 xy
 2 pentru ( x, y ) ∈ℝ 2 \ {(0,0)}
f ( x, y ) =  x + y 2
 0 pentru ( x, y ) = (0,0)

este continuă în origine, are derivate parţiale în origine, dar nu este diferenţiabilă în
origine.
 x2 − y2
xy pentru ( x, y ) ≠ (0,0)
3.2.13 Fie f ( x, y ) =  x 2 + y 2 .
 0 pentru ( x, y ) = (0,0)

′′ (0,0) ≠ fyx
Să se arate că fxy ′′ (0,0) .

Să se calculeze diferenţialele de ordinul unu şi doi pentru funcţiile:

3.2.14 f ( x, y ) = 5 x 2 y 3 − 2x 3 y + x 2 y 2 − 9 .

 x
3.2.15 f ( x, y ) = ln1 +  în punctul (1,1).
 y

x
3.2.16 f ( x, y, z ) = , y ≠ 0, z ≠ 0.
yz

Să se scrie polinoamele Taylor de gradul doi şi trei pentru funcţiile:

3.2.17 f ( x, y ) = e x cos y în (0,0).

3.2.18 f ( x, y ) = cos x cos y în punctul (0, π) .

3.2.19 f ( x, y ) = ( y + 1)x în punctul (1,0).

3.2.20 Fie f ( x, y, z ) = ln(1 + ax + by + cz )

Să se calculeze dn f ( x, y, z; 0, 0, 0) . R. ( −1)n −1(n − 1)! (ax + by + cz )n


Să se determine elasticităţile parţiale ale funcţiilor:
γ
β y
−  
α 1− α
3.2.21 f ( x, y ) = Ax y e γx (cvasi Cobb-Douglas).
γ
β y
R. E x f ( x, y ) = α +   ; E y f ( x, y ) = 1 − E x f ( x, y ) .
γ x

1 x2y2
3.2.22 f ( x, y ) = (Sato).
A αy 3 + x 3

2αy 3 − x 3
R. E x f ( x, y ) = ; E y f ( x, y ) = 1 − E x f ( x, y ) .
αy 3 + x 3

Să se arate că următoarele funcţii verifică identităţile scrise în dreptul lor:

x
3.2.23 f ( x, y ) = ; x fx′ ( x, y ) + y fy′ ( x, y ) = − f ( x, y )
x + y2
2

3.2.24 f ( x, y ) = arc tg( x 2 + y 2 ); y fx′ ( x, y ) − x fy′ ( x, y ) = 0

y
3.2.25 f ( x, y ) = ln ; x fx′ ( x, y ) + y fy′ ( x, y ) = 0
x

3.2.26 F( x, y ) = f ( x 2 + y 2 ); y Fx′ ( x, y ) − x Fy′ ( x, y ) = 0 , f fiind funcţie derivabilă.

3.2.27 F( x, y ) = x + f ( x, y ); x Fx′ ( x, y ) − y Fy′ ( x, y ) = x , f fiind funcţie derivabilă.

3.2.28 F( x, y, z) = f ( x − y , y − z);

Fx′ ( x, y, z ) + Fy′ ( x, y, z ) + Fz′ ( x, y, z) = 0 unde f este o funcţie derivabilă.

3.2.29 f ( x, y, z ) = arc tg( x 2 + y 2 + z2 ) ; y z fx′ + x z fy′ = 2xy fz′

x z fy′ + x y fz′ = 2yz fx′

y z fx′ + x y fz′ = 2xz fy′ .


x y z
3.2.30 f ( x, y, z ) = + + , x, y, z ≠ 0 ; x fx′ + y fy′ + z fz′ = f .
yz xz xy

4. Extremele funcţiilor de mai multe variabile

4.1
Probleme rezolvate

Să se afle extremele funcţiilor:

4 2
4.1.1 f ( x, y ) = xy + + , x ≠ 0, y ≠ 0 .
x y

Rezolvare
I. Aflăm punctele staţionare:
 4
fx′ ( x, y ) = y − x 2 = 0
 2 ⇒ x 0 = 2, y 0 = 1
fy′ ( x, y ) = x − 2 = 0
 y

8 4
II. fx′′2 ( x, y ) = 3
′′ ( x, y ) = 1; f ′′2 ( x, y ) =
, fxy
x y
y3
32
III. ∆( x, y ) = −1
x3 y3
IV. ∆(2,1) = 3 > 0 ⇒ (2,1) este punct de extrem local.
Deoarece: fx′′2 (2,1) = 1 > 0 ⇒ (2,1) punct de minim local şi (min) f ( x, y ) = f (2,1) = 6 .

4.1.2 f ( x, y ) = x 3 + 3 xy2 − 15 x − 12 y + 20

Rezolvare

fx′ ( x, y ) = 3 x 2 + 3 y 2 − 15 = 0 x 2 + y 2 = 5
I.  ⇒ 
fy′ ( x, y ) = 6 xy − 12 = 0 xy = 2

Obţinem punctele staţionare: A (1,2), B (2,1), C (-1,-2), D (-2,-1).


II. fx′′2 ( x, y ) = 6 x , fy′′2 ( x, y ) = 6 x , fxy
′′ ( x, y ) = 6 y

III. ∆ ( x, y ) = 36( x 2 − y 2 ) .
IV. ∆(1, 2) = −108 < 0 , ∆( −1, − 2) = −108 ⇒ punctele (1,2),
(-1,-2) sunt puncte şa.
∆ (2,1) = 108 > 0 , fx′′2 (2,1) = 12 > 0 ⇒ (2,1) punct de minim local.

∆ ( −2,−1) = 108 > 0 , fx′′2 ( −2,−1) = −12 < 0 ⇒ ( −2,−1) punct de maxim local.

Avem: (min) f(x,y) = f(2,1) = -8


(max) f(x,y) = f(-2,-1) = 48.

4.1.3 f ( x, y ) = ( x − 2)2 + ( y − 1)2 unde x 2 + y 2 = 4 .

Rezolvare
Având un extrem condiţionat considerăm funcţia:

F( x, y, λ ) = ( x − 2)2 + ( y − 1)2 + λ ( x 2 + y 2 − 4) unde λ este multiplicator al lui Lagrange.

F′ ( x, y, λ ) = 2( x − 2) + 2 λ x = 0
x
 2 1 5
I. Fy′ ( x, y, λ ) = 2( y − 1) + 2 λ y = 0 ⇒ x = ,y = , (1 + λ )2 = .
 1+ λ 1+ λ 4
2 2

Fλ ( x, y, λ ) = x + y − 4 = 0

5 4 4 5 2 2 5
Pentru 1 + λ1 = obţinem x1 = = , y1 = = .
2 5 5 5 5

5 4 5 2 5
Pentru 1 + λ 2 = − obţinem x 2 = − , y2 = − .
2 5 5
II. Fx′′2 ( x, y, λ ) = 2(1 + λ ) , Fy′′2 ( x, y, λ ) = 2(1 + λ ), ′′ ( x, y, λ ) = 0
Fxy

III. ∆ ( x, y, λ ) = 4(1 + λ )2 > 0 ⇒ ambele puncte sunt extreme locale.

4 5 2 5
IV. Fx′′2 ( x1, y1, λ1) = 5 > 0 ⇒  ,  minim local.
 5 5 

 4 5 2 5
Fx′′2 ( x 2, y 2, λ 2 ) = − 5 < 0 ⇒  − ,−  maxim local.
 5 5 

x y
4.1.4 f ( x, y ) = x 2 + y 2 unde + =1
2 3
Rezolvare

x y 
Fie F( x, y, λ ) = x 2 + y 2 + λ  + − 1 .
 2 3 
 λ
Fx′ ( x, y, λ ) = 2x + 2 = 0 λ λ
 ⇒ x = − ,y = −
 λ 4 6
I. Fy′ ( x, y, λ ) = 2y + = 0
 3 λ λ 72
− − −1= 0 ⇒ λ = −
 x y 8 18 13
Fλ′ ( x, y, λ ) = 2 + 3 − 1 = 0

 18 12 
Punctul staţionar este A  ,  .
 13 13 
II. Fx′′2 ( x, y, λ ) = 2 , Fy′′2 ( x, y, λ ) = 2 , ′′ ( x, y, λ ) = 0
Fxy

III. ∆ ( x, y ) = 4

 18 12   18 12 
IV. ∆  ,  > 0 ⇒ A extrem; Fx′′2  ,  = 2 > 0 ⇒
 13 13   13 13 
36
⇒ A punct de minim local şi (min) f ( x, y ) = .
13

y 2 z2 2
4.1.5 f ( x, y, z ) = x + + + , x > 0, y > 0, z > 0
4x y z

Rezolvare

 y2
x f ′ ( x, y, z ) = 1 − 2
=0
 4 x y 2 = 4 x 2
 y z2 
I. y f ′ ( x, y, z ) = − =0 ⇒ y 3 = 2xz2
 2x y 2  3
 2z 2 z = y
fz′ ( x, y, z ) = − 2 =0
 y z

 1
y = 2x x 0 = 2
 
⇒ 8 x 3 = 2xz2 ⇒ y 0 = 1 .
 3 z = 1
z = 2 x  0

y2 y
II. fx′′2 ( x, y, z ) = 3
, ′′ ( x, y, z ) = −
fxy , ′′ ( x, y, z ) = 0
fxz
2x 2x 2
1 2z 2 2z 2 4
fy′′2 ( x, y, z ) = ′′ ( x, y, z ) = − 2 , f ′′2 ( x, y, z) = + 3
+ 3 , fyz
2x z y z
y y

1 
III. Calculăm derivatele parţiale de ordinul doi în A  ,1,1 :
2 
fx′′2 ( A ) = 4 , fxy
′′ ( A ) = −1, fxz
′′ ( A ) = 0 ,

fy′′2 ( A ) = 3 , fyz
′′ ( A ) = −2 , f ′′2 ( A ) = 6
z

IV. Fie matricea hessiană:


 f ′′2 ( x, y, z ) fxy ′′ ( x, y, z ) 
′′ ( x, y, z ) fxz
 x 
′′ ( x, y, z ) fy′′( x, y, z ) fyz
H( x, y, z ) =  fyx ′′ ( x, y, z ) 
 ′′ ′′ ′′ 
 fzx ( x, y, z ) fzy ( x, y, z ) fz 2 ( x, y, z ) 

 4 −1 0
 
Calculăm H( A ) =  − 1 3 − 2 şi minorii principali: ∆1 = 4 > 0 ,
 0 −2 6 

4 −1
∆2 = = 11 > 0 , ∆ 3 = H( A ) = 50 > 0 .
−1 3

1 
Întrucât toţi ∆i > 0 , i = 1,2,3, punctul A  ,1,1 este punctul de minim local şi
2 
1 
(min) f ( x, y, z ) = f  ,1,1 = 4 .
2 

4.1.6 f ( x, y, z ) = x 2 + y 3 + z 2 + 6 xy + 2z − 3 .

Rezolvare

fx′ ( x, y, z ) = 2x + 6 y = 0
 2
I. fy′ ( x, y, z ) = 3 y + 6 x = 0 ⇒

fz′ ( x, y, z ) = 2z + 2 = 0
Există punctele staţionare: A(0,0,-1), B(-18,6,-1).
II. ′′ ( x, y, z) = 6 , fxz
fx′′2 ( x, y, z ) = 2 , fxy ′′ ( x, y, z) = 0 ,

′′ ( x, y, z) = 0 , f ′′2 ( x, y, z ) = 2 .
fy′′2 ( x, y, z) = 6 y , fyz z
III. Calculăm derivatele parţiale de ordinul doi în punctele A şi B:
′′ ( A ) = 6 , fxz
fx′′2 ( A ) = 2 , fxy ′′ ( A ) = 0 ,

fy′′2 ( A ) = 0 , fyz
′′ ( A ) = 0 , f ′′2 ( A ) = 2
z

′′ (B) = 6 , fxz
fx′′2 (B) = 2 , fxy ′′ (B) = 0

fy′′2 (B) = 36 , fyz


′′ (B) = 0 , f ′′2 (B) = 2 .
z

IV. Calculăm hessianul şi minorii principali în fiecare caz:


 2 6 0
  ⇒ ∆1 = 2 > 0 , ∆ 2 = −36 < 0,
H( A ) =  6 0 0 
 0 0 2 ∆ 3 = −72 < 0, ⇒ A(0, 0,−1)
 
punct şa.
 2 6 0
  ⇒ ∆1 = 2 > 0 , ∆ 2 = 36 > 0 ,
H(B) =  6 36 0 
 0 0 2 ∆ 3 = 72 > 0 , ⇒ B( −18, 6,−1)
 
punct de minim local.

4.1.7 f ( x, y, z) = −2x + 2y + z pentru x 2 + y 2 + z2 = 9

Rezolvare

(
Fie F( x, y, z, λ ) = −2x + 2y + z + λ x 2 + y 2 + z2 − 9 )
I. Punctele staţionare sunt soluţiile sistemului:
1 1 1
Fx′ ( x, y, z, λ ) = −2 + 2λ x = 0 ⇒ x =
λ
, y = − ,z = −
λ 2λ

 ′
Fy ( x, y, z, λ ) = 2 + 2λ y = 0 1 1 1
 ⇒ + 2 + 2 = 9 ⇒
Fz′ ( x, y, z, λ ) = 1 + 2λ z = 0
2
λ λ 4λ
x 2 + y 2 + z2 = 9 1
 ⇒ 4λ2 = 1 ⇒ λ = ±
2
Pentru
1
λ1 = ⇒ x1 = 2, y1 = −2, z1 = −1
2 ⇒ A (2,−2,−1), B ( −2, 2,1)
1
λ 2 = − ⇒ x 2 = −2, y 2 = 2, z 2 = 1
2
puncte staţionare.
II. ′′ ( x, y, z, λ ) = 0 , Fxz
Fx′′2 ( x, y, z, λ ) = 2λ , Fxy ′′ ( x, y, z, λ ) = 0 ,

Fy′′2 ( x, y, z, λ ) = 2λ , Fyz
′′ ( x, y, z, λ ) = 0 , F′′2 ( x, y, z, λ ) = 2λ .
z

′′ ( A ) = 0 , Fxz
III. Fx′′2 ( A ) = 1, Fxy ′′ ( A ) = 0 ,

Fy′′2 ( A ) = 1, Fyz
′′ ( A ) = 0 , F′′2 ( A ) = 1.
z

′′ (B) = 0 , Fxz
Fx′′2 (B) = −1 , Fxy ′′ (B) = 0 ,

Fy′′2 (B) = −1 , Fyz


′′ (B) = 0 , F′′2 (B) = −1.
z

IV. Avem:
 1 0 0
  ⇒ ∆1 = 1 > 0 , ∆ 2 = 1 > 0 ,
H( A ) =  0 1 0  ,
 0 0 1 ∆ 3 = 1 > 0 , ⇒ A (2, − 2,−1)
 
punct de minim şi (min) f ( x, y, z) = f (2,−2,−1) = −9 .

− 1 0 0
  ⇒ ∆1 = −1 < 0 , ∆ 2 = 1 > 0 ,
H(B) =  0 − 1 0  ,
 0 ∆ 3 = −1 < 0, ⇒ B( −2, 2, 1)
 0 − 1

punct de maxim şi (max) f ( x, y, z) = f ( −2, 2,1) = 9

4.1.8 Să se arate că dimensiunile optime ale unui bazin paralelipipedic de volum dat a3
sunt: baza un pătrat şi adâncimea egală cu jumătatea laturii bazei.

Rezolvare
Fie x,y,z lungimea, lăţimea, respectiv adâncimea bazinului. Suprafaţa bazinului va fi

f ( x, y, z) = 2( xz + yz) + xy , iar volumul xyz = a3 , a > 0 . Propunem cititorului să afle

extremele funcţiei f(x,y,z) cu condiţia xyz = a3 , a > 0 , aplicând metoda multiplicatorilor lui
Lagrange.

a3
Din : xyz = a3 avem: z = . Trebuie să aflăm extremele funcţiei:
xy

2a3 ( x + y )  1 1
g( x, y ) = + xy = 2a3  +  + xy , x ≠ 0 , y ≠ 0 .
xy x y
 2a3

gx ( x, y ) = − 2 + y = 0 x 0 = a3 2 , y 0 = a3 2 ⇒
 x
Din:  3
rezultă: a3 2 .
g′ ( x, y ) = − 2a + x = 0 ⇒ z0 =
 y 2
 y2
4a3 4a3
Avem: g′x′ 2 ( x, y ) = , g′y′ 2 ( x, y ) = , g′xy
′ ( x, y ) = 1 .
x3 y3

16a6
∆ ( x, y ) = −1
x3 y3

16a6 4a3
∆ ( x0, y0 ) = −1= 3 > 0 ⇒ g′x′ 2 ( x 0 , y 0 ) = =2>0⇒
4a6 2a3
⇒ (x0, y0) este punctul de minim local.

4.1.9 O întreprindere realizează produse în cantităţile x şi y. Cheltuielile totale de


producţie sunt c( x, y ) = 10 + 4 x − 4 y .
Preţurile unitare ale celor două produse depind de nivelul producţiei

astfel: p1 = 16 − x 2, p2 = 8 − 2y . Să se determine în ce cantităţi trebuie să fie fabricate


produsele şi la ce preţuri astfel încât beneficiul total să fie maxim.

Rezolvare
Beneficiul total este:
f ( x, y ) = p1x + p2 y − c( x, y ) =

( )
= x 16 − x 2 + y(8 − 2y ) − 10 − 4 x + 4 y adică:

f ( x, y ) = − x 3 − 2y 2 + 12x + 12y − 10 , x > 0 , y > 0 .

fx′ ( x, y ) = −6 x + 12 = 0 x 0 = 2
Avem:  ⇒  punct staţionar.
fy′ ( x, y ) = −4 y + 12 = 0 y 0 = 3
fx′′2 ( x, y ) = −6 , fy′′2 ( x, y ) = −4 , fxy
′′ ( x, y ) = 0 .

∆ (2,3) = 24 > 0 , fx′′2 (2, 3) = −6 < 0 ⇒ (2, 3) punct de maxim local.

Rezultă:
Beneficiul maxim = f (2,3) = 24 pentru p1 = 16 − 4 = 12, p2 = 2 .

4.1.10 O fabrică de mobilă realizează două produse pentru export cu cheltuieli unitare
fixe de producţie de 4 u.m. şi 5 u.m. Cererile pe piaţa externă ale celor două produse sunt:
x1 = 2(p2 − p1) , x 2 = 3p1 − 10p2 + 8 unde p1 şi p2 reprezintă preţurile de vânzare ale
produselor. Să se determine preţurile p1 şi p2 astfel încât beneficiul realizat din vânzarea
celor două produse să fie maxim.
Rezolvare
Beneficiul este:
f (p1, p2 ) = p1x1 + p2 x 2 − 4 x1 − 4 x 2 =

= −2 p12 − 10 p22 + 5 p1p2 − 7p1 + 50p2 − 40 .

fp′ 1 (p1, p2 ) = −4p1 + 5p2 − 7 = 0 p01 = 2



Avem:  ⇒ 
fp′ 2 (p1, p2 ) = −20p2 + 5p1 + 50 = 0 0
p 2 = 3

fp′′2 (p1, p2 ) = −4 , fp′′2 (p1, p2 ) = −20 , fp′′1 p 2 (p1, p2 ) = 5


1 2

1 2
[ ]
∆ (2,3) = fp′′2 (2,3) ⋅ fp′′2 (2,3) − fp′′1 p2 (2,3) 2= 55 > 0 ; fp′′2 (2,3) = −4 < 0 .
1

Rezultă (2,3) este punct de maxim şi (max) f (p1, p2 ) = f (2, 3) = 28 .

4.2
Probleme propuse

Să se afle extremele funcţiilor:

4.2.1 f ( x, y ) = x 6 + 4 y 6 + 5 y 2 − 4 x 3 y 3 R. (0,0) punct de minim.

4.2.2 f ( x, y ) = x 3 + y 3 + 3 xy + 5 R. (0,0) punct şa.

(-1,-1) punct de maxim.

4.2.3 f ( x, y ) = ( x + y ) e − (x )
2
+ y2  1 1
R.  ,  maxim.
 2 2

 1 1
 − ,−  minim.
 2 2

4.2.4 f ( x, y ) = x 2 + y 3 − 2x + 3 y + 4 R. nu are puncte staţionare.

4.2.5 f ( x, y ) = x 2 + y 3 − 2x − 3 y + 4 R. (1,1) minim;

(1,-1) punct şa.

 2 1 
4.2.6 f ( x, y, z ) = x 2 + y 2 + z2 − xy + x − 2z R.  − ,− ,1 minim.
 3 3 
x y  18 12 
4.2.7 f ( x, y ) = x 2 + y 2 unde + =1 R.  ,  minim.
2 3  13 13 

 1 1
4.2.8 f ( x, y ) = xy unde x + y = 1 R.  ,  maxim.
 2 2

4.2.9 f ( x, y, z ) = xy2z3 unde x + y + z = 12 R. (2,4,6) maxim.

2 4
4.2.10 Se consideră funcţia de producţie: f ( x, y ) = 12 − − , unde x şi y sunt nivelele
x y
factorilor (materii prime, energie etc.).
Dacă factorii au costurile unitare 2, respectiv 4 u.m., iar preţul unitar al produsului finit este
9 u.m., să se determine structura producţiei astfel încât beneficiul să fie maxim.

Indicaţie Beneficiul total este:


18 36
B( x, y ) = 9f ( x, y ) − 2x − 4 y = 108 − − − 2x − 4 y, x > 0, y > 0
x y
R. (3,3) punct de maxim.

5. Metoda celor mai mici pătrate

5.1
Probleme rezolvate

5.1.1 Producţia dintr-o anumită ramură exprimată în milioane lei a înregistrat între anii
1994 - 2000 următoarea evoluţie:

Ani 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000


vol. prod. 2,3 6,3 9,2 12,8 24,6 15,9 17,9
Să se ajusteze datele după o dreaptă şi după o parabolă de gradul doi. Să se facă în
ambele cazuri prognoza pentru anul 2001.
Rezolvare
Avem:
xi yi xi2 xi3 xi4 xi yi xi2 yi
-3 2,3 9 -27 81 -6,9 20,7
-2 6,3 4 -8 16 -12,6 25,2
-1 9,2 1 -1 1 -9,2 9,2
0 12,8 0 0 0 0 0
1 24,6 1 1 1 24,6 24,6
2 15,9 4 8 16 31,8 63,6
3 17,9 9 27 81 53,7 161,1

∑ :0 89 28 0 196 81,4 304,4

a) Ajustarea după dreapta: y = ax + b


Avem sistemul de ecuaţii normale:
 7 7
a∑ xi + 7b = ∑ yi
 i =1 i =1 7b = 89 a = 2,9
 7 ⇒  ⇒

7 7
28a = 81,4 b = 12,7
 ∑ i ∑ i ∑ xi yi
2
a x + b x =
 i =1 i =1 i =1

Deci: y = f ( x ) = 2,9x + 12,7 .


Prognoza pentru 2001 este: f ( 4) = 2,9 ⋅ 4 + 12,7 = 24,3 milioane lei.
b) Ajustarea după parabola:
 7 2 7 7
a∑ xi + b∑ xi + 7c = ∑ yi
 i =1 i =1 i =1
 7 7 7 7

y = ax 2 + bx + c ⇒ a∑ xi3 + b∑ xi2 + c ∑ xi = ∑ xi yi ⇒
 i =1 i =1 i =1 i =1
 7 7 7 7
a∑ xi4 + b∑ xi3 + c ∑ xi2 = ∑ xi2 yi
 i = 1 i =1 i =1 i =1

 28a + 7c = 89

⇒  28b = 81,4 ⇒
196a + 28c = 304,4

a = −0,6 , b = 2,9 , c = 15,1
⇒ .
y = f ( x ) = −0,6 x 2 + 2,9 x + 15,1
Prognoza pentru 2001 este f ( 4) = −0,6 ⋅ 16 + 2,9 ⋅ 4 + 15,1 = 18,3 .
5.1.2 La un magazin de desfacere a unui anumit produs, procentul de produse nevândute
a scăzut ca urmare a îmbunătăţirii calităţii produsului conform tabelului:
7

Ani 1994 1995 1996 1997 1998 1999


procent 20 15 12,5 9 8,5 6,2

a) Să se determine tendinţa de scădere a procentului produselor nevândute.


b) Să se facă extrapolarea pentru anul 2000.

Rezolvare
a) Grafic avem:
y

20
15
10
5
0 x

Putem considera că se poate face o ajustare după hiperbola echilateră de ecuaţie:


a
y = .
x
Parametrul a se determină din ecuaţia:
6 6
1 y
a∑ 2
= ∑ xi
i =1 xi i =1 i

y
x y 1/ x 2 i
i i i 1/ x
i x
i

1 20 1 1 20
2 15 1/2 1/4 7,5
3 12,5 1/3 1/9 4,17
4 9 1/4 1/16 2,25
5 8,5 1/5 1/25 1,70
6 6,2 1/6 1/36 1,03

∑ : 21 7,12 1,49 36,65

Avem: 1,49 a = 36,65 ⇒ a = 24,6 .


24,6
Curba de ajustare este: y = f ( x ) = .
x
24,6
b) Prognoza pentru anul 2000 este: f (7) = = 3,5 .
7

5.1.3 Producţia unei întreprinderi (exprimată în unităţi valorice convenţionale) timp de 9


ani consecutiv, a avut următoarea evoluţie:

x (anii) 1 2 3 4 5 6 7 8 9
y (producţia) 7 8 10 13 19 29 47 60 82

Să se stabilească funcţia de ajustare care dă eroarea medie minimă şi să se facă


prognoza pentru următorii trei ani.

Rezolvare
Reprezentând grafic datele, avem:

y
80
70
60
50
40
30
20
10

0 1 2 34 5 6 7 8 9 x

Se pot considera drept curbe de ajustare: parabola de gradul doi sau trei sau curba
n
∑ (yi − y1′ )2
exponenţială. Vom calcula dispersia reziduală: Dr = i =1 în fiecare caz şi vom
n
alege pentru prognoză curba care dă dispersia reziduală minimă.
a) Propunem cititorului să facă prognoza după parabola de gradul doi. Se va obţine

curba: y = 1,534 x 2 − 6,24 x + 13,178 şi dispersia reziduală D(r1) = 2,2532 .

b) Ajustarea după parabola de gradul trei: y = at 3 + bt 2 + ct + d conduce la sistemul de


ecuaţii normale:
a∑ ti3 + b∑ ti2 + c ∑ ti + 9d = ∑ yi
 i i i i

a∑ ti4 + b∑ ti3 + c∑ ti2 + d∑ ti = ∑ t i yi
 i i i i i

a∑ ti + b∑ + c∑ + d∑ ∑ ti2yi
5
ti4 ti3 ti2 =
 i i i i i

a∑ ti + b∑ + c∑ + d∑ ∑ ti3 yi
6
ti5 ti4 ti3 =
 i i i i i

unde am făcut translaţia: ti = xi − 5 , i = 1,9 .


Avem:

xi ti yi 2
ti
3
ti
4
ti
6
ti ti yi 2 3
ti yi ti y′
i
y′
i y′i − yi (y′i − yi )2
1 -4 7 16 -64 256 4096 -28 112 -448 7,632 0,632 0,399424
2 -3 8 9 -27 81 729 -24 72 -216 7,275 0,725 0,525625
3 -2 10 4 -8 16 64 -20 40 -80 9,068 0,932 0,868624
4 -1 13 1 -1 1 1 -13 13 -13 13,317 0,317 0,100489
5 0 19 0 0 0 0 0 0 0 20,328 1,328 1,763584
6 1 29 1 1 1 1 29 29 29 30,407 1,407 1,979649
7 2 47 4 8 16 64 94 188 376 43,860 3,140 9,859600
8 3 60 9 27 81 729 180 540 1620 60,993 0,993 0,986049
9 4 82 16 64 256 4096 328 1312 5248 82,112 0,112 0,012544
0 275 60 0 708 9780 546 2306 6516 16,495588

 60b + 9d = 275
 708a + 60c = 546

Din sistemul 
 708b + 60d = 2306
9780a + 708c = 6516
Rezultă: a = 0,051, b = 1,534, c = 8,494, d = 20,328 şi curba:

y = f ( x ) = 0,051( x − 5)3 + 1,534( x − 5)2 + 8,494( x − 5) + 20,328 adică:

y = f ( x ) = 0,051x 3 + 0,769 x 2 − 3,021x + 9,833.

Notă

În tabel am calculat y′i = f ( xi ), i = 1,9 .


16,495588
Dispersia reziduală este: D(r 2) = = 1,8328.
9

c) Pentru ajustarea după o curbă exponenţială considerăm:

y = b ⋅ a x , a, b > 0
Avem: log y = log b + x log a .
Notând: z = log y , A = log a , B = log b rezultă ecuaţia: z = Ax + B, deci s-a redus la
ajustarea după o dreaptă. Sistemul de ecuaţii normale este:
A ∑ xi + 9B = ∑ zi
 i i

 A ∑ x i + B ∑ x i = ∑ x i zi
2

 i i i

Avem:
 45 A + 9B = 11,96730 A = 0,14321
Rezultă:  ⇒ .
285 A + 45B = 68,42924 B = 0,613638
Prin antilogaritmare obţinem: a = 1,3906; b =4,108 deci curba este

xi yi zi xi zi
2
xi y′
i yi′ − yi (y′i − yi )2
1 7 0,84509 0,84509 1 5,71 1,29 1,6641
2 8 0,90309 1,80618 4 7,94 0,06 0,0036
3 10 1,00000 3,00000 9 11,04 1,04 1,0816
4 13 1,11394 4,45576 16 15,36 2,36 5,5696
5 19 1,27875 6,39375 25 21,36 2,36 5,5696
6 29 1,46239 8,77434 36 29,70 0,70 0,4900
7 47 1,67209 11,70463 49 41,31 5,69 32,3761
8 60 1,77815 14,22520 64 57,44 2,56 6,5536
9 82 1,91381 17,22429 81 79,88 2,12 4,4944

∑: 45 11,96730 68,42924 285 57,8026

y = f ( x ) = 4,108 ⋅ 1,3906 x .
57,8026
Dispersia reziduală este: D(r3 ) = = 6,4225 .
9
Se observă că dispersia reziduală minimă s-a obţinut în cazul ajustării după parabola de
gradul trei. În acest caz prognozele pentru următorii trei ani sunt:
f (10) = 107,523 ; f (11) = 137,532 ; f (12) = 172,445 .

5.2
Probleme propuse

5.2.1 Volumul vânzărilor la un articol în sezoanele toamnă-iarnă în cadrul unui magazin


de specialitate este:
Luna Sept. Oct. Nov. Dec. Ian. Febr. Martie
Vol. vânzări 20 40 50 70 50 30 10

a) Să se determine tipul curbei de ajustare cu ajutorul reprezentării grafice.


b) Să se determine trendul vânzărilor în vederea stabilirii stocurilor lunare pentru aceeaşi
perioadă a anului următor.

R. y = f ( x ) = −5,1x 2 − 1,8 x + 58,9

5.2.2 Producţia dintr-o anumită ramură, exprimată în milioane lei, a înregistrat între anii
1993-1998 evoluţia următoare:

Anii 1993 1994 1995 1996 1997 1998


Mil. lei 36,1 41,5 47,2 53 57,5 62,8

Folosind metoda celor mai mici pătrate, să se facă ajustarea după o dreaptă şi să se
calculeze erorile care se comit în fiecare an.
R. y = f ( x ) = 2,68 x + 49,68 .

5.2.3 La un magazin de desfacere a produselor din piele, în decursul unei perioade de 5


ani, procentul de produse nevândute a scăzut odată cu creşterea calităţii produselor astfel:
20, 18, 14, 10, 6.
a) să se determine tendinţa generală (trendul) de scădere a procentului de produse
nevândute.
b) Să se facă o extrapolare pentru al şaselea an.
25,6
R. y = f ( x ) = ; f (6) = 4,26 .
x

5.2.4 Situaţia vânzărilor la un produs alimentar în perioada


1994-2000 este următoarea:

Anii 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000


Vol. vânzări 14,4 11,8 15 18,3 18,8 18,4 20,3

Să se facă ajustarea după funcţia exponenţială şi parabola de gradul doi. Să se afle


prognoza pentru anul 2001.

R. y = f ( x ) = 16,22 ⋅ 1,081x ; f ( 4) = 16,22 ⋅ 1,0814 = 22,145

y = ( fx ) = −0,01x 2 + 1,2x + 16,8 ; f ( 4) = 21,4 .


6. Calcul integral

6.1
Integrale generalizate (improprii)

Să se calculeze integralele:


dx
6.1.1 I = ∫ ( x + 2) ( x + 3 )
3

Rezolvare
A A
dx  1 1 
I = lim
A →∞
∫ ( x + 2) ( x + 3 )
= lim ∫ 
A → ∞  x + 2

x + 3
dx =

3 3


x+2  A+2 5 5
= lim ln = lim ln − ln  = − ln
A →∞ x+3 A →∞ A + 3 6 6
3

(integrala este deci convergentă).


dx
6.1.2 I = ∫ 1 + x2
−∞

Rezolvare
A
dx π  π
I = lim ∫ 2
= lim [arctg A − arctg ( − A )] = − −  = π
A →∞
−A 1+ x A →∞ 2  2

1
dx
6.1.3 I = ∫ x3 + 4x 2
0

Rezolvare
1
dx
I = lim ∫
ε → 0 x 2 ( x + 4)
.
ε
1 1  4 1 1 
Deoarece: 2
=  2 − +  , rezultă:
x ( x + 4) 16  x x x + 4

1  1 dx 1 dx 1
dx  1  4 
1

16 ε →0 ∫ε x2 ∫ε x ∫
I= lim 4 − + = lim  − − ln x + ln(x + 4) =
x + 4  16 ε →0 x ε
 ε 

1  x + 4 4 1 1  ε + 4 4
= lim ln −  = lim  ln 5 − 4 − ln +  = −∞
16 ε → 0  x x  ε 16 ε → 0 ε ε

Integrala este deci divergentă.


xdx
6.1.4 I = ∫ 1 + x 4 , studiind întâi convergenţa integralei.
1

Rezolvare
x
Din: lim x α ⋅ = 1 pentru α = 3 > 1, rezultă că I este convergentă.
x →∞ 1 + x4

( )
A A
x dx 1 1
Avem: I = lim
A →∞
∫ 1 + x4 = lim arctg x 2 =
2 A →∞ 2
lim arctg A 2 − arctg 1 =
A →∞
1 1

1  π π π
=  −  = .
2  2 4 8

e
dx
6.1.5 I = ∫x ln x
1

Rezolvare
1
Funcţia este integrabilă pe orice interval [1 + ε, e] ⊂ (1, e] şi avem:
x ln x

[ ]
e e
dx
I = lim
ε →0
∫ x ln x
= 2 lim ln x
ε →0
= 2 lim 1 − ln(1 + ε) = 2
ε →0
1+ ε 1+ ε

deci integrala este convergentă şi I = 2.


4
dx
6.1.6 I = ∫ (4 − x )2
1

Rezolvare
1
Varianta 1: lim ( 4 − x )α ⋅ = 1 pentru α = 2 > 1 deci integrala este
x↑4 ( 4 − x )2
divergentă.
4−ε 4−ε
dx 1  1 1
Varianta 2: I = lim
ε →0
∫ (4 − x) 2
= lim
ε →0 4−x
= lim  −  = ∞
ε → 0 ε 3
1 1

3
dx
6.1.7 I = ∫ x2 + x − 6
2

Rezolvare
1
Varianta 1: lim ( x − 2)α ⋅ =1 pentru α = 1⇒
x↓2 ( x − 2)( x + 3)

⇒ integrala este divergentă.


Varianta 2:
3 3
dx 1  1 1 
I = lim ∫ = lim ∫  − dx =
ε →0
2+ε
( x − 2)( x + 3) 5 ε → 0 2 + ε  x − 2 x + 3 

3
1 x−2 1  1 ε 
= lim ln = lim ln − ln =∞⇒
5 ε →0 x + 3 2+ε 5 ε →0 6 ε + 5 

⇒ integrala este divergentă.


arctg x
6.1.8 I = ∫ x2
dx a ≥ 0 .
a

Rezolvare
′ A
 1
I. Presupunem a > 0 . Avem: I = lim ∫  −  arctg x d x =
A →∞  x 
a
 1 A A
dx 
= lim − arctg x +
A →∞ x
∫  =
x(1 + x 2 ) 
 a a

 1 1
A
1 x  
= lim − arctg A + arctg a +
A →∞ A a ∫ x 1 + x2 d x  =
 −
 a 

1  A a  1 a
= arctg a + lim ln − ln  = arctg a − ln
a A →∞
 1+ A 2
1 + a  a
2
1 + a2
Integrala este deci convergentă.
II. Propunem cititorului să arate că I este divergentă pentru
a = 0.

Utilizând funcţiile beta şi gama să se calculeze integralele:

∞ 7
6.1.9 I = ∫ x2 e− xd x .
0

Rezolvare

7  9 7 7 7 5 5


I = Γ  + 1 = Γ   = Γ   = ⋅ Γ   =
2   2 2  2 2 2  2
7 5 3  3  7 5 3 1  1  105
= ⋅ ⋅ Γ  = ⋅ ⋅ ⋅ Γ  = π.
2 2 2  2 2 2 2 2  2 16


6.1.10 I = ∫ ( x − 3)
4
e3 − x d x .
3

Rezolvare
x 3 ∞
Facem substituţia: y = x – 3 ⇒ d x = d y ⇒
∞ y 0 ∞
4 −y
Rezultă: I = ∫y e d x = Γ (5) = 4! = 24 .
0


11 − x 2
6.1.11 I = ∫x e dx .
0
Rezolvare
dy x 0 ∞
Din: x2 = y ⇒2x dx = dy ⇒ x dx = ⇒ ⇒
2
y 0 ∞


1 1 1
⇒I = ∫y
5
e− yd y = ⋅ Γ (6) = ⋅ 5! = 60 .
2 0
2 2

∫x
14
6.1.12 I = (1 − x 3 )6 d x .
0

Rezolvare
dy
Fie substituţia x3 = y. Rezultă: 3 x 2d x = d y ⇒ x 2d x = ⇒
3

⇒ x 0 1
y 0 1

1
1 1 1 Γ (5 ) Γ ( 7 ) 1 4! 6!
Rezultă: I = ∫ y 4 (1 − y )6 d y = β (5,7) = = =
30 3 3 Γ (12) 3 11!

1
=
6930


dx
6.1.13 I = ∫ 1 + x6 .
0

Rezolvare
x6 = y x 0 ∞
dy
⇒ 6 x 5d x = d y ⇒ d x = ⇒ y 0 ∞
6 y5 / 6

∞ 5
1 − 1  1 5 1 π π
Rezultă: I = ∫y 6 (1 + y )−1d y = β ,  = ⋅ = .
6 0
6  6 6  6 sin π 3
6

Notă
Am folosit funcţia beta sub forma:

p −1 1 5
β (p, q) = ∫y (1 + y )− (p + q) d y unde p = ,q =
0
6 6

π
şi proprietatea β (p,1 − p) = cu p ∈ (0,1).
sin p π

1 p −1
 1
6.1.14 I = ∫  ln  dx .
0
x

Rezolvare
1 1
Fie y = ln ⇒ = e y ⇒ x = e − y ⇒ dx = −e − y dy ⇒
x x

⇒ x 0 1

y ∞ 0

0 ∞
p −1 − y p −1 − y
Rezultă: I = − ∫ y e dy = ∫y e d y = Γ (p) , p > 0 .
∞ 0

6.2
Probleme propuse

Să se calculeze integralele:

1
6.2.1 I = ∫ ln x d x . R. I = -1.
0

1
dx π
6.2.2 I = ∫ 1 − x2
. R. I =
2
0


dx π
6.2.3 I = ∫ 2
x + 4x + 9
R. I =
5
−∞

2
dx 1
6.2.4 I = ∫ 3 ( x − 1)2 R. lim ( x − 1)α =1
1
x ↓1 3
( x − 1)2

3
pentru α = > 1; I = 3
2

2 (2n − 1)!!
6.2.5 I = ∫x
2n
e− x d x R. I = π
0 2n +1

∞ x2
− π
6.2.6 I = ∫e 2 dx (integrala Euler-Poison). R. I =
2
0


xp −1 1 π
6.2.7 I = ∫ 1 + xq dx , p, q ∈ ℕ, p < q . R. Γ =
q sin p π
0
q

Indicaţie xq = y

1
k + a −1
6.2.8 IK = ∫x (1 − x )b −1dx , a, b > 0, k ∈ ℕ.
0

k + a −1 k+a−2 a
R. IK = β (k + a, b) = ⋅ − β(a, b)
k + a +b −1 k + a +b − 2 a +b
I0 = β(a, b)

a
I1 = β(a, b) .
a+b


dx π
6.2.9 I = ∫ 3 x (1 + x2 ) R. Notăm x2 = y şi găsim I =
3
0


x2 1 3 5
6.2.10 I = ∫ (1 + x 4 )2 dx R. Notăm x4 = y şi găsim I = β , 
4  4 4
0


− xn 1  1
6.2.11 I = ∫e dx R. I = Γ 
n n
0


arctg x π2
6.2.12 I = ∫ 1 + x2 dx R. I =
8
0
2
dx
6.2.13 I = ∫ ln x R. Divergentă
1


dx 1 1
6.2.14 I = ∫ ( x2 − 1)2 R. I = + ln 3
3 4
2

1
1 1
6.2.15 I = ∫ ln
x
dx R. I =
2
π.
0

Indicaţie 1
ln = y
x

6.3
Integrale duble

Să se calculeze integralele duble:

3 5
6.3.1 I = ∫ dy ∫ ( x + 2y ) dx .
−3 2
y −4

Rezolvare
5  x2 5
 
Fie I1 = ∫ ( x + 2 y ) dx =
 2
+ 2 xy
 2
=
2
y −4   y −4

25 − ( y 2 − 4)2 − y 4 + 8y 2 + 9
= + 2y(5 − y 2 + 4) = − 2y 3 + 18 y
2 2

3
− y 4 − 4 y 3 + 8 y 2 + 36 y + 9
Rezultă: I = ∫ 2
dy =
−3

1  y 5 8 3 252
= − − y 4 + y 3 + 18 y 2 + 9 y  =

2 5 3  5
 −3
2π a
6.3.2 I = ∫ dx ∫ y dy .
0 a sin x

Rezolvare
a
y2 a
a2 cos2 x
Fie: I1 = ∫ y dy = 2
=
2
a sin x a sin x

2π 2 2π 2π
a cos2 x a2 1 + cos 2x a2  sin 2x  πa2
Rezultă: I = ∫ 2
dx =
2 ∫ 2
dx =
4
x +
 2


=
2
0 0 0

1 1− x 2
6.3.3 I = ∫ dx ∫ 1 − x2 − y2 d y .
0 0

Rezolvare

1− x 2
Fie I = ∫ 1 − x2 − y2 d y .
0

Facem substituţia: y = 1 − x 2 sin t

Rezultă: d y = 1 − x 2 cos t d t , y 0 1 − x2
t π
0
2
π π
2 2
∫ (1 − x 2 ) cos2 t ⋅ 1 − x 2 cos t dt = ∫ (1 − x
2
I1 = ) cos2 t dt =
0 0

π
π
2
1 + cos 2t 1 − x2  sin 2t  π
= (1 − x ) ∫
2
dt = t + 
2
= (1 − x 2 )
0
2 2  2  4
0

1
π π  x 3  1 π 1 π
I = ∫ (1 − x )dx =
2
x− = 1 −  = .
40 4  3 0  4 3 6

6.3.4 I = ∫∫D x 2 − y 2 dx dy unde D este triunghiul de vârfuri

0 (0,0), A(1,-1), B(1,1).


Rezolvare
Reprezentăm grafic domeniul D:
y
Ducând o paralelă la 0y
1 .B(1,1)
vedem că y variază între -x şi x
(ecuaţiile dreptelor 0A, 0B sunt y =
0 1 x -x respectiv y=x) iar x variază între
-1 .. 0 şi 1.
A(1,-1)

Rezultă că D este simplu în raport cu y şi avem:


1 x
I= ∫ dx ∫ x 2 − y 2 dy .
0 −x

x
Avem: I1 = ∫ x 2 − y 2 dy
−x

Facem schimbarea de variabilă: y = x sin t

y -x x
Rezultă: d y = x cos t dt , π π
t -
2 2

π π π
2 2 2 2 2
x x  sin 2t  π 2
I1 = ∫ x 2 cos2 t dt =
2 ∫ (1 + cos 2t ) dt = t +
2  2 

π
=
2
x
π π −
− −
2 2 2

1
π π x3 1
π
∫ x dx =
2
Rezultă: I = ⋅ = .
2 0
2 3 0 6

∫∫D e
y
6.3.5 I = dx dy unde D este triunghiul curbiliniu limitat de parabola y 2 = x şi

dreptele x = 0, y = 1.
Rezolvare
Grafic avem:
y

B(0,1) A(1,1)

0 x

1 y2 x

∫ dy ∫ e
y
I= dx
0 0

y2 x x 2
y
∫e
y y
Fie I1 = dx = y e = y (e y − 1)
0 0

∫ (y e ) ( )
1 1
y ′ y2 1 1 1
1

y
I= − y dy = y e d y − = y ey − ey − =
0 0
2 0 0 0 2

1 1
= e − e + 1− = .
2 2

6.3.6 I = ∫∫D e dx dy unde D este limitat de dreapta ce trece prin

A (2,0), B (0,2) şi arcul de cerc cu centrul C(0,1) şi raza 1.

Rezolvare
Ecuaţia dreptei ce trece prin A şi B este:
x y 1
2 0 1 = 0 ⇒ x + y − 2 = 0.
0 2 1

Ecuaţia cercului cu centrul C şi raza 1 este: ( x − 0)2 + ( y − 1)2 = 1 adică:

x 2 + y 2 − 2y = 0 . Graficul lui D este domeniul haşurat de mai jos:

(0,2)

(0,1) (1,1)

0 2 x
Ducând o paralelă la 0x observăm că x variază între 2 - y şi 2y - y2 iar y între 1 şi 2.
2 2y − y 2
Rezultă că: I = ∫ d y ∫ x dx
1 2− y

Avem:
2y − y 2
I1 = ∫ x dx =
x2 2y − y 2
=
(2y − y ) 2 2
− (2 − y )2 4 3 2
= = y − 4y + 3y + 4y − 4
2− y
2 2−y
2 2

2
1  5 2
I= ∫ ( y 4 − 4 y 3 + 3 y 2 + 4 y − 4) d y = = 1  y − y 4 + y 3 + 2y 2 − 4 y  = 1
21 2  5 
1 10

6.3.7 I = ∫∫ D xy dx dy {
unde D = ( x, y ) ∈ℝ 2 / y ≥ x 2, y ≤ 2x + 3 . }

Rezolvare
Domeniul D este haşurat în graficul de mai jos:
y
Intersecţiile curbelor y = x2 şi
. B(3,9)
y=2x+3 sunt punctele A(-1,1),
A(-1,1) . B(3,9).

0 x Domeniul este simplu în raport cu 0y.


y=2x+3

3 2x + 3
Descompunem integrala astfel: I = ∫ x dx ∫ y dy .
−1 x2

2x + 3 2x + 3
y2 4 x 2 + 12x + 9 − x 4
Avem: I1 = ∫2 y d y =
2
=
2
x x2

3
1 1  4 9x2 x 6  3 160
∫ (4x + 12x + 9x − x ) dx =
3 2 5
I= x + 4x3 + − =
2 2  2 
6  −1 3
−1

6.3.8 I = ∫∫D y e
x2
{
dx dy unde D = ( x, y ) ∈ R2 / x 3 ≤ y 2 ≤ x, y ≥ 0 }

Rezolvare

Reprezentăm întâi grafic curbele: y 2 = x 3 ⇒ y = ± x 3 şi y 2 = x ⇒ y = ± x .


Domeniul D este porţiunea haşurată de mai jos:

y 3
y = x
y = x
1,1
x
0 1

y =− x

y = − x3
2
Domeniul D este simplu în raport cu ambele axe dar cum funcţia e x nu are primitivă vom
integra întâi în raport cu y.
1 x
2
∫ e dx ∫ y dy
x
Avem: I= (intersecţia curbelor y = x3 , y = x
0 x 3

este (1,1)).
x x
y2 x − x3
Fie: I1 = ∫ y dy = 2
=
2
.
x3 x3

1 
( )
1 1 1
1 3 x2 2
3 x2
I = ∫ x − x e dx =  ∫ x e x dx − ∫ x e dx 
20 2 0
 0 
1 2
ex x2
1
e −1
Avem: I2 − ∫ x e dx = = .
0
2 0 2

1
2
∫x
3
Pentru I3 = e x dx facem substituţia x2 = t ⇒ 2 x dx = d t ⇒
0

⇒ x 0 1
t 0 1

1 1
( )
1 1
′ 1
1 1 e−e+1 1
Rezultă: I3 = ∫ t e dt = ∫ t e t dt = t e t − et  =
t
=
20 20 2  0 
0 2 2

1  e − 1 1 e − 2
Deci: I = −  = .
2  2 2 4

6.3.9 I = ∫∫D x y
2
{
dx dy unde D = ( x, y ) ∈ ℝ2 / x 2 + y 2 ≤ R2 , y ≥ 0 R > 0 . }
Rezolvare
Grafic avem:
y

-R 0 R x

Varianta 1: Domeniul D este simplu în raport cu ambele axe. Vom integra întâi în

raport cu x care variază între − R2 − y 2 şi R2 − y 2 pentru y între 0 şi R.

R R2 − y 2

∫y ∫ x dx .
2
Avem: I = dy
0 − R2 − y 2

R2 − y 2
x2
Avem: I1 = = 0 deci I = 0.
2 2 2
− R −y

Varianta 2: Transformăm domeniul D într-un domeniu dreptunghiular D′ folosind


trecerea de la coordonate carteziene la coordonate polare prin transformarea:
x = ρ cos θ
, 0 ≤ ρ ≤ R, 0 ≤ θ ≤ π
y = ρ sin θ
Determinantul funcţional al transformării este:
∂x ∂y
D ( x, y ) ∂ρ ∂θ cos θ − ρ sin θ
= = = ρ cos2 θ + ρ sin2 θ = ρ .
D (ρ, θ) ∂y ∂y sin θ ρ cos θ
∂ρ ∂θ

D ( x, y )
∫∫D xy ∫∫D′ ρ cos θ ⋅ ρ
2 2
Rezultă: I = dx dy = sin2 θ ⋅ dρ d θ =
D (ρ, θ)

R 4   π 
= ∫∫ ρ sin θ cos θ d ρ d θ =  ∫ ρ d ρ  ⋅  ∫ sin2 θ cos θ d θ  =
4 2
D′    
0  0 
π
R5 sin3 θ
= ⋅ = 0.
5 3 0
6.3.10 I = ∫∫D x2 + y2 e
x2 + y2
d x d y unde {
D = ( x, y ) ∈ 2
}
/ 1 ≤ x 2 + y 2 ≤ 4, x, y ≥ 0

Rezolvare

y
2
D

0 1 2 x

1≤ ρ ≤ 2
x = ρ cos θ
Trecem la coordonate polare: , π şi obţinem domeniul
y = ρ sin θ 0≤θ≤
2
dreptunghiurilor D′ din graficul următor:

θ
π D′
2

0 1 2 ρ

π
2 2
D ( x, y )ρ 2 ρ 2 ρ
Avem: I = ∫∫ ρ e dρ dθ = ∫∫D′ ρ e d ρ dθ = ∫ dθ ∫ ρ e d ρ .
D′ D (ρ, θ) 0 1

( )
2 2
2 ρ 2 ρ
2 ′
Avem: I1 = ∫ ρ (e )′ d ρ = ρ e − 2 ∫ ρ eρ d ρ =
1 1 1


( )
2 2
= 4e2 − e − 2ρ eρ − eρ  = 4 e2 − e − 2 2e2 − e + 2e2 − 2e = = 2e2 − e .
 1 1

π

( )∫ d θ = 2π (2 e )
2
Rezultă: I = 2 e2 − e 2
−e .
0

 1
∫∫D x y dx dy unde D =  ( x, y ) ∈ℝ 2 / x 2 ≤ y ≤ x, xy ≤ 
2
6.3.11 I =
 4
Rezolvare
Domeniul D este porţiunea haşurată de mai jos:
y y=x2 y=x
1 1
 , 
 2 2
1 1 
D2  , 
D1  3 4 3 16 

0 x
1 1
3
2 4
Domeniul D nu este simplu în raport cu nici o axă. Îl vom descompune în două domenii D1,
D2 simple în raport cu oy:
 1 
D1 =  ( x, y ) ∈ ℝ2 / 0 ≤ x ≤ , x 2 ≤ y ≤ x 
 2 
, D = D1 Υ D2
 2 1 1 2 1
D2 = ( x, y ) ∈ ℝ / ≤ x ≤ 3 , x ≤ y ≤ 
 2 4 4x 

∫∫D x ∫∫D ∫∫D


2
Avem: I = y d x dy = x 2 y dx dy + x 2 y dx dy =
1 2

1/ 2 x 1/ 3 4 1 / 4x

∫x dx ∫ y dy + ∫ ∫ y dy =
2 2
= x dx
2
0 x 1/ 2 x2

1/ 2  y2 x  1/ 3 4 2 1 
y 
x ⋅  dx + 4x
∫ ∫x ⋅ 2
2 2
=  dx =
 2 
0  x2  1/ 2  
 x2 

1  15 3 2 − 14
1/ 3 4

∫ (x )
1/ 2
 1 
=  4
− x dx +6
∫  − x 6 dx  = .
2  16   224
 0 1/ 2 
6.4
Probleme propuse

Să se calculeze următoarele integrale duble:

1
6.4.1 I = ∫∫D x + y dx dy unde

{
D = ( x, y ) ∈ℝ 2 / 0 ≤ x ≤ 1, 2 ≤ y ≤ 3 }
R. 10 ln 2 − 6 ln 3 .
6.4.2 I = ∫∫D (2x + 3y ) dx dy unde

{
D = ( x, y ) ∈ℝ 2 / x + y ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0 }
5
R. .
6

6.4.3 I = ∫∫D xy − y 2 dx dy unde D este triunghiul de vârfuri

0 (0,0), A (10,1) şi B (1,1). R. 6.

x
6.4.4 I = ∫∫D x 2 + y 2 dx dy unde D este segmentul de parabolă

x2
limitat de parabola y = şi dreapta y = x.
2
R. ln 2.

6.4.5 I = ∫∫D 1 − x 2 − y 2 dx dy unde

{
D = ( x, y ) ∈ℝ 2 / x 2 + y 2 ≤ 1 }

R. .
3

6.4.6 I = ∫∫D y dx dy unde D este semicercul de diametru a cu

a 
centrul C  ,0  unde y ≥ 0 şi a > 0 .
2 

a3
R. .
12

∫∫D ( x
2
6.4.7 I = + y 2 ) dx dy unde D este domeniul limitat de

circumferinţa x 2 + y 2 = 2ax .
3 4
R. πa .
2

6.4.8 I = ∫∫D x dx dy unde D este domeniul mărginit de parabola

y = x 2 + 1 şi dreptele y = 2x şi x = 0.
1
R. .
12
p −1 q − 1
6.4.9 I = ∫∫D x y dx dy unde

{ }
D = ( x, y ) ∈ℝ 2 / x + y ≤ 1, x ≥ 0, y ≥ 0 şi p ≥ 1, q ≥ 1 .
Γ (p) Γ (q)
R. .
Γ (p + q + 1)

6.4.10 I = ∫∫D dx dy unde

{
D = ( x, y ) ∈ℝ 2 / x 2 − 1 ≤ y ≤ 1− x 2, x ∈ [ −1,1] . }
8
R. .
3

7. Ecuaţii diferenţiale

7.1
Ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi

Să se integreze următoarele ecuaţii diferenţiale:

x
7.1.1 y′ = − . Să se determine soluţia pentru care y(0) = -1.
y

Rezolvare
x
Avem o ecuaţie diferenţială cu variabile separabile în care funcţia este definită
y
ℝ ℝ
pe × ( \ {0} ) .
Avem:

dy x y2 x 2 C2
dx
= − ⇒ y dy = − x dx ⇒
y ∫ y d y = − ∫ x dx ⇒
2
= −
2
+
2
⇒ ⇒ y 2 + x 2 = C2 .

Aceasta este integrala generală a ecuaţiei.

Mai putem scrie: y = ± C2 − x 2 unde x ∈ ( −C, C) .


Deci curbele integrale sunt semicercuri cu centrul în origine şi rază C (C > 0) .
Condiţia y (0) = −1 ⇒ −1 = −C (în y = − C2 − x 2 am făcut x = 0 şi y = -1) deci soluţia

căutată este y = − 1 − x 2 , x ∈ ( −1,1 ) .

7.1.2 y′ = 2x sin y .

Rezolvare
dy dy dy
dx
= 2x sin y ⇒
sin y
= 2 x dx ⇒ ∫ sin y = 2∫ x dx ⇒

y y 2
⇒ ln tg = x 2 + ln c ⇒ tg = C e x .
2 2
Aceasta este integrala generală a ecuaţiei.

Dacă rezolvăm această ecuaţie în raport cu y obţinem: y = 2 arctg  C e x  aceasta fiind


2

 
soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale.

2x y
7.1.3 y′ = .
x + y2
2

Rezolvare
Avem o ecuaţie diferenţială omogenă deoarece membrul drept nu se schimbă dacă
înlocuim pe x şi y cu kx şi ky.
y
Notând = t ⇒ y = t x ⇒ y′ = t ′ x + t .
x
2t
Ecuaţia devine: t′ x + t = care este o ecuaţie cu variabile separabile.
1 + t2
t − t3 1+ t2 dx
Avem: t′ x = ⇒ dt = .
1+ t 2
(
t 1− t 2
) x
Descompunând în fracţii simple obţinem:

1 + t2 1 1 1
= + − .
t (1 − t ) (1 + t ) t 1− t 1+ t
Prin integrare avem:
t t
ln t − ln 1 − t − ln 1 + t = ln x + ln C ⇒ ln 2
= ln C x ⇒ ⇒ = Cx .
1− t 1 − t2
Înlocuind t cu
y
x
( )
obţinem: y = C x 2 − y 2 care este integrala generală.

7.1.4 x ( y − x ) y′ − y 2 = 0 .

Rezolvare
y
Avem o ecuaţie omogenă. Fie = t ⇒ y = t x ⇒ y′ = t′x + t .
x

Obţinem: x ( t x − x ) ( t′ x + t ) − t 2 x 2 = 0 ⇒ ( t − 1) ( t′x + t ) − t 2 = 0 ⇒
dt t −1 dx
⇒ ( t − 1)
dx
x−t =0⇒ ∫ t
dt = ∫ x
⇒ t − ln t = ln x + ln C ⇒

y
⇒ t = ln t x C ⇒ = ln C y → integrala generală a ecuaţiei.
x

1 + 2x 1 + 2x
7.1.5 y′ − 2
y = .
x+x x + x2

Rezolvare
Avem o ecuaţie diferenţială liniară de ordinul întâi. Vom integra întâi ecuaţia
omogenă:

∫ x + x2 dx ⇒ ln y = ln(x + x ) + ln C ⇒
1 + 2x dy 1 + 2x

2
y′ − 2
y =0⇒ =
x+x y

(
⇒ y = C x + x2 . )
Aplicăm metoda variaţiei constantei: y′ = C′ x + x 2 + C (1 + 2x ) . ( )
Înlocuim y şi y′ obţinuţi în ecuaţia iniţială:

( )
C′ x + x 2 + C (1 + 2x ) −
1 + 2x
x+x 2
(
⋅ C x + x2 =) 1 + 2x
x + x2

⇒ C′ =
1 + 2x
⇒ C = −
1
(
+ k ⇒ y = K x + x2 − 1 )
(x + x ) 2 2 x+x 2

7.1.6 y′ + y tg x = x tgx + 1 .
Rezolvare
Având o ecuaţie diferenţială liniară de ordinul întâi, integrăm la început ecuaţia
omogenă:
dy
y′ + y tg x = 0 ⇒ ∫ y
= − ∫ tg x d x ⇒ ln y = ln cos x + ln C ⇒ ⇒ y = C cos x .

Prin metoda variaţiei constantei, obţinem: y′ = C′ cos x − C sin x .


Rezultă:
C′ cos x − C sin x + C cos x tg x = x tg x + 1 ⇒ C′ cos x = x tg x + 1 ⇒

x sin x dx  1  dx
⇒ ∫ dC = ∫ 2
dx + ∫ ⇒ C = ∫ x   dx + ∫ ⇒
cos x cos x  cos x  cos x
x dx dx x
⇒C=
cos x
− ∫ cos x + ∫ cos x + K ⇒ C = cos x
+K ⇒

⇒ y = x + K cos x .

4
7.1.7 y′ − y = x y.
x

Rezolvare
1
Este o ecuaţie diferenţială de tip Bernoulli cu α = .
2
y′ 4
Împărţind cu y obţinem: − y = x.
y x

y′ 4
Facem subsituţia: z = y1− α ⇒ z = y ⇒ z′ = ⇒ 2z′ − z = x şi am obţinut o
2 y x

ecuaţie diferenţială liniară neomogenă.


Ecuaţia omogenă:
4 dz 2
2 z′ − z=0⇒ = dx ⇒ ln z = 2 ln x + ln C ⇒ z = C x2 ⇒
x z x
4 1
⇒ z′ = C′ x 2 + 2 C x ⇒ 2 C′ x 2 + 4Cx − Cx 2 = x ⇒ C′ = ⇒
x 2x
1 dx 1  1 
⇒ ∫ dC = 2 ∫ x
⇒ C = ln x + K ⇒ z = x 2  k + ln x  ⇒
2  2 
2
4
1 
⇒ y = x  k + ln x  .
 2 
xy x
7.1.8 y′ −
(
2x −12
) =
2y
.

Rezolvare
Avem o ecuaţie diferenţială de tip Bernoulli cu α = -1.

Facem substituţia z = y1− α ⇒ z = y 2 ⇒ z′ = 2 y y′ .


1 x
Împărţim ecuaţia dată cu . Rezultă: 2 y y′ − 2 y2 = x ⇒
2y x −1
x
⇒ z′ − 2
z = x.
x −1
Fiind o ecuaţie diferenţială liniară, integrăm întâi ecuaţia omogenă:

z′ − 2
x −1
x
z = 0 ⇒ ∫
dz
z
=
x
∫ x 2 − 1dx ⇒ ln z =
1
2
( )
ln x 2 − 1 + ln C ⇒ ⇒ z = C x 2 − 1 .

x
Aplicăm metoda variaţiei constantei: z′ = C′ x 2 − 1 + C ⇒
x2 − 1
x x
⇒ C′ x 2 − 1 + C − 2
⋅ C x2 − 1 = x ⇒
x −12 x −1
dC x x

dx
=
x2 − 1
⇒ ∫ dC = ∫ x2 − 1
dx ⇒

⇒C= x 2 − 1 + K ⇒ z = x 2 − 1 + K x 2 − 1 ⇒ ⇒ y 2 = x 2 − 1 + K x 2 − 1 . Aceasta este


integrala generală a ecuaţiei date.

7.1.9 Să se identifice funcţia de producţie omogenă de gradul întâi F(x,y) ştiind că


elasticitatea producţiei în raport cu forţa de muncă este constantă.
Rezolvare
Conform exerciţiului 3.1.16 avem:
y
f ′ 
y x y
E x F( x, y ) = 1 − unde F ( x, y ) = x f   .
x y x
f 
x
y
f ′ 
y x
Din condiţia E x F( x, y ) = α rezultă: 1 − = α.
x y
f 
x
y
Notând: = t obţinem ecuaţia cu variabile separabile:
x
f ′(t ) t df df (1 − α ) d t
1− t = α ⇒ = 1− α ⇒ = ⇒
f (t ) f (t ) d t f t
1− α
1− α y y
⇒ ln f = (1 − α ) ln t + ln C ⇒ f ( t ) = C t ⇒ f   = C  ⇒
x x
1− α
y
⇒ F ( x, y ) = C x   (funcţie Cobb-Douglas).
x

7.1.10 Să se determine funcţia de producţie omogenă de gradul întâi F(x,y) a cărei

y 
a − c 
x
elasticitate în raport cu forţa de muncă este: E x F ( x, y ) =  .
y
+b
x
Rezolvare

y y
Avem: F ( x, y ) = x f   . Notând = t⇒
x x
f ′( t ) a ( t − c ) f ′( t ) (1 − a) t + b + a c d f (t )
⇒1− t = ⇒t = ⇒ =
f (t ) t+b f (t) t+b f (t)
(1 − a)t + b + a c d f (t) dt dt
=
t ( t + b)
dt ⇒ ∫f (t )
= (1 − a)∫
t+b
+ (b + ac )∫
t(t + b)

(b + ac ) b + ac
⇒ ln f ( t ) = (1 − a) ln ( t + b) + ln t − ln ( t + b) + ln K ⇒
b b
b + ac a(b + c ) b + ac a(b + c )
− −
y y b y  b
⇒ f (t) = K t b (t + b) b ⇒ f   = K   + b ⇒
x x x 
b + ac a(b + c ) ac ac
− 1+ −a−
y b y  b
⇒ F( x, y ) = K ⋅ x ⋅    + b ⇒ ⇒ F( x, y ) = K ⋅ x a ⋅ y b (y + bx ) b .
x x 

7.2
Probleme propuse

Să se integreze următoarele ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi:

1
7.2.1 y′ = xy ( y − 1) . R. y = 2
.
1 − C ex
x3
2
7.2.2 y′ = x tg y . R. cos y = Ce 3 .

 x 2 
7.2.3 y′ = x e− y . R. y = ln C + .
 2 

2y
7.2.4 y′ = . R. ( y − x )2 = C y .
x+y

y y y
7.2.5 y′ = + tg . R. sin = Cx.
x x x

2 x2
7.2.6 y′ − 2xy = x − x 3 . R. y = C e x + .
2

x C
7.2.7 xy′ + y = x + 1 . R. y = + 1+ .
2 x

7.2.8 xy′ + 3 y = x e x2
. R. y =
(x 2
)
− 1 e x + 2C
2

.
2x 3

2
 x2 
 x2 + 2 
7.2.9 y′ − 2xy = x 3 y . R. y =  C e −
2 .
 2 
 

Să se determine funcţia de producţie omogenă de gradul întâi F(x,y) pentru care:

y
y −b
7.2.10 E x F( x, y ) = a + b . R. F( x, y ) = A y1− a x a e x
x
(Cobb-Douglas generalizată).
c
c b y
−  
y 1− a a
7.2.11 E x F( x, y ) = a + b  . R. F( x, y ) = A y x e cx
x
(cvasi Cobb-Douglas).

7.2.12 Norma de substituire este constanta a.


R. F( x, y ) = A( y + ax ) .
y
f 
x y
Indicaţie Conform exerciţiului 3.1.19 norma de substituire este: β( x, y ) =   − unde
y x
f ′ 
x

y
F( x, y ) = x f   .
x

7.3
Ecuaţii diferenţiale cu coeficienţi constanţi omogene

Să se determine soluţia generală a următoarelor ecuaţii diferenţiale:

7.3.1 y′′′ − 6 y′′ + 11y′ − 6 y = 0 .

Rezolvare

Notând y = er x obţinem ecuaţia caracteristică:

r 3 − 6 r 2 + 11r − 6 = 0 cu rădăcinile: r1 = 1, r2 = 2, r3 = 3.

Soluţia generală este: y = C1 e x + C2 e2 x + C3 e3 x .

7.3.2 y( 4 ) − 6 y′′′ + 13 y′′ − 12 y′ + 4 y = 0

Rezolvare
Ecuaţia caracteristică este:

r 4 − 6 r 3 + 13 r 2 − 12 r + 4 = 0 ⇒ (r − 1)2 (r − 2)2 = 0 .
Având rădăcinile duble r1 = 1, r2 = 2, lor le corespunde sistemul fundamental de soluţii:

e x , x e x , e2 x , x e2 x pe ( −∞, ∞ ) .
Soluţia generală a ecuaţiei este:

y = C1 e x + C2 x e x + C3 e2 x + C4 x e2 x .

7.3.3 y( 5 ) − 6 y( 4 ) + 18 y′′′ − 32 y′′ + 33 y′ − 18 y = 0 .


Rezolvare
Ecuaţia caracteristică este:

r 5 − 6 r 4 + 18 r 3 − 32 r 2 + 33 r − 18 = 0

cu rădăcinile: r1 = 2 (simplă), r2,3 = 1 ± i 2 (duble) care implică următorul sistem

fundamental de soluţii:

e2 x
e x cos 2x , e x sin 2x .
x e x cos 2x, x e x sin 2x
Soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale este:

y = C1 e2 x + e x (C2 + C3 x ) cos 2 x + e x (C4 + C5 x ) sin 2 x .

7.3.4 y′′′ + y = 0 .

Rezolvare
Ecuaţia caracteristică este:

1+ i 3 1− i 3
r 3 + 1 = 0 ⇒ r1 = −1, r2 = , r3 = .
2 2
Soluţia generală este:
x
 3 3 
y = C1 e− x + e 2  C2 cos x + C3 sin x  .
 2 2 

7.3.5 yIV − 2 y′′ + y = 0 .

Rezolvare

( )( ) ( )
r 4 − 2 r 2 + 1 = 0 ⇒ r 2 r 2 − 1 − r 2 − 1 = 0 ⇒ r 2 − 1 2= 0 ⇒

⇒ r1 = 1, r2 = −1 rădăcini duble ⇒ y = (C1 + C2 x) ex + (C3 + C4 x)e−x

7.3.6 y′′′ − 7 y′′ + 16 y′ − 12 y = 0 .


Rezolvare

r 3 − 7 r 2 + 16 r − 12 = 0 ⇒ r1 = 3, r2 = r3 = 2 ⇒

⇒ soluţia generală:

y = C1 e3 x + e2 x (C2 + C3 x ) .

7.3.7 yIV − 4 y′′′ + 5 y′′ − 4 y′ + 4 y = 0 .

Rezolvare

r 4 − 4 r 3 + 5 r 2 − 4 r + 4 = 0 ⇒ r1 = r2 = 2, r3 = i, r4 = − i .

Soluţia generală este:

y = (C1 + C2 x )e2 x + C3 cos x + C4 sin x .

7.3.8 yIV − 2 y′′′ − 2y′′ + 8 y = 0 .

unde se impun condiţiile iniţiale: y(0) = 2, y′(0) = y′′(0) = 0 , y′′′(0) = −2 .

Rezolvare
Ecuaţia caracteristică este:

r 4 − 2 r 3 − 2 r 2 + 8 = 0 ⇒ are rădăcinile: r1 = r2 = 2 , r3,4 = −1 ± i .

Soluţia generală este:

y = (C1 + C2 x )e2 x + e − x (C3 cos x + C 4 sin x ) .

Condiţiile impuse conduc la sistemul:


 C1 + C3 = 2
2 C + C − C3 + C4 = 0
 1 2

4
 1 C + 4 C 2 − 2 C4 = 0
8 C1 + 12 C2 + 2 C3 + 2 C4 = −2

care are soluţia: C1 = 1, C2 = −1, C3 = 1, C4 = 0 .

Soluţia problemei Cauchy este: y = (1 − x ) e2 x + e− x cos x .

7.4
Ecuaţii diferenţiale cu coeficienţi constanţi neomogene

Să se integreze următoarele ecuaţii diferenţiale:


7.4.1 y′′ + 2 y′ + 2y = x 3 + 1.

Rezolvare
Soluţia generală a ecuaţiei este: y = y 0 + y1 unde y 0 este soluţia generală a

ecuaţiei omogene iar y1 o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene.


Ecuaţia omogenă: y′′ + 2 y′ + 2y = 0 are ecuaţia caracteristică:

r 2 + 2 r + 2 = 0 cu r1, 2 = −1 ± i , deci: y 0 = e − x (C1 cos x + C2 sin x ) .

Căutăm soluţia particulară y1 de forma termenului liber:

y1 = a x 3 + b x 2 + c x + d .

Avem: y1′ = 3 a x 2 + 2 b x + c , y1′′ = 6 a x + 2 b .


Înlocuind în ecuaţia dată obţinem:

6 a x + 2 b + 6 a x 2 + 4 b x + 2 c + 2 a x3 + 2 b x 2 + 2 c x + 2 d = x3 + 1
Făcând identificarea coeficienţilor obţinem sistemul:
2 a = 1 1 3 3 1
6 a + 2 b = 0 de unde : a = , b = − , c = , d = ,
 2 2 2 2
 .
 6 a + 4b + 2 c =
2b + 2c + 2d = 1
0
adică : y1 =
1
2
3
( 2
x − 3x + 3x + 1 )
Rezultă:

y = e − x (C1 cos x + C2 sin x ) +


2
(
1 3
x − 3x2 + 3x + 1 . )
7.4.2 y′′′ + 2 y′′ = x 2 + 1 .

Rezolvare

Ecuaţia omogenă: y′′′ + 2 y′′ = 0 are ecuaţia caracteristică: r 3 + 2 r 2 = 0 cu


rădăcinile: r1 = r2 = 0, r3 = −2 deci soluţia generală a ecuaţiei omogene este:

y 0 = C1 + C2 x + C3 e−2 x .

Căutăm soluţia particulară a ecuaţiei neomogene de forma:

( )
y1 = x 2 a x 2 + b x + c = a x 4 + b x 3 + c x 2 deoarece ecuaţia dată a avut ultimul termen
care-l conţine pe y′′ .
y1′ = 4 a x 3 + 3 b x 2 + 2 c x
Avem: y1′′ = 12 a x 2 + 6 b x + 2 c .
y1′′′ = 24 a x + 6 b
Înlocuind în ecuaţia iniţială obţinem:

24 a x + 6 b + 24 a x 2 + 12 b x + 4 c = x 2 + 1 , de unde:

24 a = 1
 1 2 9
24 a + 12 b = 0 ⇒ a = ,b = − ,c =
6 b + 4c = 1 24 24 24

Rezultă:

y = C1 + C2 x + C3 e − 2 x +
24
(
x2 2
)
x − 2x + 9 .

7.4.3 y′′ − y = ( x + 1) e2 x .

Rezolvare
Ecuaţia omogenă: y′′ − y = 0 are ecuaţia caracteristică:

r 2 − 1 = 0 cu r1 = 1, r2 = −1 deci: y 0 = C1e x + C2 e− x .

Căutăm soluţia particulară a ecuaţiei neomogene de forma: y1 = e2 x (a x + b) .

y1′ = e2 x (2 a x + 2 b + a)
Avem: .
y1′′ = e2 x ( 4 a x + 4 b + 4 a)
Rezultă:

e2 x ( 4 a x + 4 a + 4 b) − e2 x (a x + b) = e2 x ( x + 1) , adică:
3 a x + 4 a + 3 b = x + 1.
1 1
După identificare obţinem: a = ,b = − .
3 9
Soluţia generală a ecuaţiei va fi:
e2 x
y = C1 e x + C2 e − x + (3 x − 1) .
9

7.4.4 y′′ − y = ( x + 1) e x .
Rezolvare

Ecuaţia omogenă y′′ − y = 0 are ecuaţia caracteristică: r 2 − 1 = 0 cu rădăcinile:

r1 = 1, r2 = −1 deci are soluţia generală: y 0 = C1e x + C2 e− x .

Deoarece termenul liber îl conţine pe e x şi r1 = 1 este soluţie a

ecuaţiei caracteristice, căutăm y1 de forma: y1 = x e x (a x + b) adică y1 = e x (a x 2 + b x ) .

y1′ = e x (a x 2 + b x + 2 a x + b)
Avem: .
y1′′ = e x (a x 2 + b x + 2 a x + b + 2 ax + b + 2a)
Rezultă:

[ ] ( )
e x a x 2 + ( 4a + b) x + 2 b + 2 a − e x a x 2 + b x = ( x + 1) e x , adică:
1 1
4 a x + 2 b + 2 a = x + 1 , de unde: a = ,b = .
4 4
Soluţia generală a ecuaţiei va fi:
1 x 2
y = C1 e x + C2 e − x + e (x + x) .
4

7.4.5 y′′ − 2 y′ + 10 y = sin 3 x + e x .

Rezolvare

Ecuaţia omogenă: y′′ − 2 y′ + 10 y = 0 are ecuaţia caracteristică: r 2 − 2 r + 10 = 0

cu r1, 2 = 1 ± i deci: y 0 = e x (C1 cos 3 x + C2 sin 3 x ) .

Soluţia particulară este de forma: y1 = A sin 3 x + B cos 3 x + C e x .

y1′ = 3 A cos 3 x − 3 B sin 3 x + C e x


Avem: .
y1′′ = −9 A sin 3 x − 9 B cos 3 x + C e x

Rezultă: − 9 a sin 3 x − 9 B cos 3 x + C e x − 6 A cos 3 x + 6 B sin 3 x − 2 C e x +


+ 10 A sin 3 x + 10 B cos 3 x + 10 C e x = sin 3 x + e x .
Făcând identificarea obţinem:
 A + 6B = 1
 1 6 1
− 6 A + B = 0 ⇒ A = ,B = ,C= .
 9C = 1 37 37 9

Soluţia generală a ecuaţiei neomogene este:
1
y = e x (C1 cos 3 x + C2 sin 3 x ) + (sin 3 x + 6 cos 3 x ) + 1 e x .
37 9
x
7.4.6 y′′ − 4 y′ + 4 y = 2 e2 x + .
2

Rezolvare

Ecuaţia omogenă are ecuaţia caracteristică: r 2 − 4 r + 4 = 0 cu r1 = r2 = 2 .

Deci: y 0 = (C1 + C2 x )e2 x .

Fie: y1 = a x 2 e2 x + b x + c .
Rezultă:

( ) .
y1′ = 2 a e2 x x + x 2 + b
y1′′ = 2 a e2 x (2x + 4x + 1)
2

Înlocuind în ecuaţia iniţială obţinem:

( ) ( )
2 a e2 x 2x 2 + 4 x + 1 − 8 a e2 x x + x 2 − 4 b + 4 a x 2 e2 x + 4 b x + 4 c =
x .
= 2 e2 x +
2
1 1
După identificare avem: a = 1, b = ,c = .
8 8
Rezultă: ( 2 2x 1
y = C1 + C2 x + x e + ( x + 1) .
8
)
7.4.7 y′′ + 2 y′ + y = e x + e− x

Rezolvare

y′′ + 2 y′ + y = 0 ⇒ r 2 + 2 r + 1 = 0 ⇒ r1 = r2 = −1 ⇒

⇒ y 0 = (C1 + C2 x )e − x .

Deoarece rădăcina dublă r = −1 se află la un exponent în membrul doi, alegem soluţia

particulară de forma: y1 = a e x + b x 2 e − x .

Avem:
y1′ = a e x + b e − x 2x − x 2 ( ) .
(
y1′′ = a e x + b e − x − 2x + x 2 + 2 − 2x )
Înlocuind în ecuaţia dată avem:

a e x + b e − x ( x 2 − 4 x + 2) + 2 a e x + 2 b e − x ( 2 x − x 2 ) + a e x + b x 2 e − x = = e x + e − x .
1
4a = 1 a =
ex 4
⇒ .
e− x bx 2 − 4bx + 2b + 4bx − 2bx 2 + bx 2 = 1 b =
1
2
1 x 1 2 −x
Deoarece: y1 = e + x e rezultă că soluţia generală este:
4 2
 1  1
y =  C1 + C2 x + x 2  e − x + e x .
 2  4

7.5
Probleme propuse

Să se integreze următoarele ecuaţii diferenţiale:

7.5.1 y′′ − 8 y′ + 7 y = 14

R. y = C1 e x + C2 e7 x + 2

1 x
7.5.2 y′′ − y = e x R. y = C1 e x + C2 e − x + xe
2

7.5.3 y′′ + y′ − 6 y = x e2 x

 x 1  2x
R. y = C1 e2 x + C2 e − 3 x + x  − e
 10 25 

7.5.4 y′′ − 5 y′ + 6 y = 6 x 2 − 10 x + 2
x
R. y = C1 e2 + C2 e3 x + x 2

x
7.5.5 y′′ − y = 6 e2 x R. y = C1 e + C2 e − x + 2 e 2 x