Catedra Igiena Generala

Sef Catedra :prof.

REFERAT

Tema,,Insuficienţa de iod şi sănătatea

populaţiei,,

Efectuat :Ceban Valeria S.P. gr.1402

Verificat :Ciobanu Elena

Chisinau 2015
 Cuprins
1.Introducere
2.Importanta iodului
3.Excesul si dificienţa de iod,situaţia în lume şi în ţară
4.Iodul alimentar.Sursele alimentare de iod.Necesarul
zilnic de iod.
5.Maladiile cauzate de insuficienta de iod.
6.Simptomele insuficientei de iod.
7.Cercetari asupar unei regiuni din Republica Moldova.
8.Test pentru carenta de iod.
9.Recomandari.
10.Concluzie.
11.Bibliografie.
1.INTRODUCERE
Tiroida este cea mai mare glandă endocrină a corpului uman situata la baza gatului, care
masoara 6 cm inaltime si 6 cm latime si a carei greutate nu depaseste 30 grame. Aceasta
joacă un rol important în creşterea, dezvoltarea şi maturarea fizică şi intelectuală a copiilor
şi în reglarea proceselor metabolice, inclusiv a intensităţii arderilor ce se petrec în
organism. Aceste funcţii sunt mijlocite de produşii glandei, doua tipuri de
hormoni:hormonii tiroidieni tiroxina (T4) şi triiodotironina (T3)care sunt sintetizati din
iod. T4 este produsa in cantitate mare si va fi transformata in interiorul celulelor in T3 - un
hormon activ. [3]
Hipofiza secreta TSH (tireostimulina) care are rolul de a stimula tiroida pana cand nivelul
de hormoni tiroidieni din sange se regleaza.
Tiroida functioneaza de la stadiul de fetus, cand joaca un rol important in cresterea si
dezvoltarea sistemului nervos la fat.
La momentul pubertatii, tiroida se asociaza cu hormonii de crestere si hormonii sexuali,
permitand adolescentului sa se dezvolte. Pe parcursul intregii noastre vieti aceasta glanda
produce hormoni indispensabili functionarii organismului nostru.
Producţia excesivă de hormoni tiroidieni determină hipertiroidismul, în timp ce deficitul
de hormoni tiroidieni caracterizează hipotiroidismul.
Hipotiroidismul afectează aproximativ 2% dintre femeile adulte, în timp ce printre bărbaţi,
boala este de 10 ori mai rară. Cazurile de hipotiroidism uşor, cu modificări ale analizelor
de laborator la un individ asimptomatic (adică aparent normal) se numeşte hipotiroidism
subclinic şi este mai răspândit decât forma clinică a bolii - până la 10% din populaţie.
Hipotiroidismul congenital apare la 1 din 3.500 nou-născuţi.
Terapiile cele mai frecvente sunt intervenţiile chirurgicale (tiroidectomia) pentru diverse
afecţiuni tiroidiene, administrarea iodului radioactiv - pentru tratamentul
hipertiroidismului, bolile tiroidiene autoimune (tiroiditele autoimune), lipsa iodului -,
administrarea unor substanţe chimice şi a unor medicamente.
1.1.Iodul, " materie prima" pentru tiroida
Hormonii tiroidieni sunt fabricati plecand de la un element natural - iodul - pe care glanda
tiroida il capteaza din alimentatie. Iodul este prezent in urmatoarele alimente: alge, soia,
crustacee, peste, dar si in fasole verde si lactate.
Surse alimentare de iod in micrograme la 100 grame de aliment:
apa din regiuni cu sol cu concentratii normale de iod - 2-15 micrograme; apa din regiuni
cu sol sarac in iod - 0,1-1 micrograme; alge marine - 7 000 micrograme; morun proaspat -
500 micrograme; hering afumat - 100 micrograme; soia - 100 micrograme; crustacee - 30
micrograme; fasolte verde - 30 micrograme; lactate - 20 micrograme; carne - 5
micrograme; un ou - de la 4 la 10 micrograme; sardine - 1 microgram. Hormonii tiroidieni
actioneaza pe un mare numar de functii din organism. Un exces de hormoni T3 si T4
(hipersecretie tiroidiana) provoaca o crestere a temperaturii, metabolismul este accelerat,
ceea ce explica senzatia de sete, de sensibilitate la caldura si accelerarea tuturor functiilor
in organism. Invers, o scadere a hormonilor tiroidieni (hiposecretie tiroidiana) duce la o
scadere a temperaturii corporale si a tuturor functiilor din organism.[5]
2.Importanta iodului
Iodul (de la grecescul yodes, care inseamna “violet”) a fost descoperit in 1811 de catre
Courtois si este un element chimic care face parte din grupa halogeni. Halogen inseamna
“care formeaza sarea”.[2]
Iodul este un oligoelement prezent in organism in cantitati mici, insa este esential pentru
functionarea corecta a glandei tiroide. Organismul uman contine aproximativ 30-40mg de
iod, dintre care 10mg sunt depozitate in tiroida, structura ce prezinta o afinitate deosebita
pentru aceste element.
Iodul regleaza metabolismul in organism si au rol de determinant in procesul de crestere
si dezvoltare timpurie a majoritatilor organelor , in special a creerului.Deficienta de
iod intrauterine si in primii ani de viata ai copilului afecteaza creerul in
dezvoltare,ducind la pierderee a milioanelor de puncte IQ la nivel mondial si este una
dintre cele mai importante cauze prevenibile ale afectarii ireversibile a creerului la nivel
global.Aceasta problema poate si prevenita si eliminate prin iodarea sarii.
Iodul este raspindit neuniform in natura , iar inundatiile, eroziunile solului si a ghetarilor
duc la saracirea soluluiin iod. Culturile agrare de pe aceste soluri sunt sarace in iod, iar
populatia care consuma aceste culturi devine deficienta de iod. Solurile si apa din
Republica Moldova sunt sarace in iod.Continutul de iod in majoritatea alimentelor si
bauturilor este jos.Alimentele consummate in mod abisnuit asigura , in general intre 3 si
80miligrame de iod per portie. Pestele si fructele de mare sunt printer produsele alimentare
cele mai bogate natural in iod . Alte surse de iod sunt sarea iodate si produsele
alimentare in care aceasta se adauga, precum si laptele si produsele lactate.
Deficienta de iod are un impact multiplu , manifestindu-se printr-un sir de efecte cu
schelete devastatoare pe parcursul vietii.Gusa este doar una din cele scheletice ale
deficientei de iod, iar pentru a descrie spectru larg de efecte adverse ale deficientei de
iod, Basil Hetzel a propus termenul,,tulburari prin deficit de iod,,.

Acestea se manifesta prin ;

1) la fat-avorturi,nasteri a copilului mort, anomali congenitale

2) la nou-nascut : hipotiroidism neonatal, retard mintal, susceptibilitate crescuta a
glandei tiroide la radiatiile ionizante
3) la copil si adolescent : gusa ,hipotiroidism, hipertiroidism functie mintala
subminata, retard in dezvoltare fizica
4) la adul: gusa cu complicatiile sale , hipotiroidism,functie mintala subminata,
hipertiroidism spontan la persoanele virsnice.

Majoritatea persoanelor cu deficit de iod sufera de retard mintal lejer, care reduce
capacitatea mintala de munca.
Deficinta de iod ca problema de sanatate publica a fost recunoscuta cu un secol si
jumatate in urma , iar Organizarea Mondiala a Sanatatii a recomandat in 1952 , iodarea
sari in regiunile cu deficient de iod.
Sarea alimentara este cea mai adecvata masura de control a deficientei de iod deoarece:
1.este consumata de toate segmentele comunitati
2.consumul de sare nu variaza semnificativ pe parcursul anului
3.nr. Interprinderilor de sare este limitat
4.tehnologiile de iodare a sari sunt siple si eftin de indeplinit
5.adausul de iod in sare nu afecteaza culoarea sau mirosul
Iodarea sari ca interventie de sanatate publica e recomandat de Comisia Codex
Alimentarius , Comisie Mixta a Organizatie Mondiale a Sanatatii si Organizatiei
Nationilor Unite pentru Agricultura si Alimentatie. [8]
2.1Ce trebuie să știm despre iod?
Iodul este un element care joacă un rol important în buna funcționare a glandei tiroide.
Lipsa iodului din organism este o problemă globală şi o provocare, atât a medicinei cât şi a
ştiinţei. În lume sunt cunoscuţi 1,5 miliarde de oameni care trăiesc în zone lipsite de iod şi
sunt cunoscuţi 800 de milioane de oameni care suferă de diferite maladii cauzate de lipsa
iodului.
Două treimi din iodul existent în organism este concentrat în tiroidă. Dat fiind faptul că
această glandă controlează metabolismul, o cantitate insuficientă de iod poate determina
încetinirea reacțiilor mentale, creșterea în greutate și lipsa de energie.
Cel mai frecvent, deficitul de iod (care duce la apariția hipotiroidismului) se manifestă prin
apariția gușei endemice, dar are și foarte multe influențe secundare, asupra metabolismului
general: creșterea în greutate, scăderea capacității de memorare și concentrare la copii,
constipație, depresie, somnolență, piele uscată, fără elasticitate, și unghii casabile. In lipsa
iodului, celulele nervoase nu se pot dezvolta, iar aceste efecte, apărute mai ales în perioada
de creștere, sunt ireversibile. Acest lucru duce la scăderea coeficientului de inteligență cu
aproximativ zece procente și implicit, la scăderea capacitatății de memorare a celui mic. In
cazul femeilor însărcinate, lipsa iodului crește rata avorturilor spontane sau a nașterilor
premature și scade capacitatea de rezistență la efort. De multe ori, glanda tiroidă este
incriminată pentru surplusul de kilograme. In mare parte e adevărat, persoanele care sufera
de hipotiroidie (insuficienta hormonilor tiroidieni, e cauzată, în special, de deficitul de iod)
sunt predispuse la acumularea grăsimilor în depozite.
La polul opus se situează surplusul de iod în alimentație. Creșterea numărului de hormoni
tiroidieni din cauza unei cantitați prea mari de iod nu este nici ea de dorit, deoarece duce la
accelerarea metabolismului și implicit, la scăderea în greutate, stări de agitație, insomnie,
transpirație abundentă a extremitaților (palme și tălpi), accelerarea respirației, senzație de
sete, căderea părului, diminuarea sau lipsa menstruației.[3]
2.2Ce poate face iodul pentru dumneavoastra?
Iodul ajută la arderea excesului de grasimi. Contribuie la procesul de creștere. Are efect
energizant. Iodul măreste capacitatea mentală. Asigură sănătatea părului, a unghiilor, pielii
și a dinților.[3]
3.Excesul si deficitul de iod
Statisticile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii arată că 1,6 miliarde de oameni sunt expuşi
riscului de a fi afectaţi de carenţa de iod din alimentaţie. De asemeni, 50 de milioane de
copii sunt afectaţi anual de tulburările prin carenţa de iod.
Excesul de hormoni tiroidieni
Cresterea secretiei de hormoni tiroidieni se poate manifesta prin urmatoarele simptome:
accelerarea ritmului cardiac; perturbari ale tranzitului intestinal: diaree; pielea este calda
si umeda; scaderea in greutate; pacientul este agitat, agresiv, irascibil. [5]
Excesul de iod apare de obicei dupa administrarea unor medicamente bogate in iod (de
exemplu amiodarona/cordarone, substante de contrast iodate pentru investigatii
radiologice, suplimente alimentare din alge marine). Majoritatea persoanelor care ingera
cantitati mari de iod raman eutiroidiene; unele persoane insa, in special cele care
anterior au fost deficitare, dezvolta hipertiroidie. In mod paradoxal, excesul de iod poate
inhiba sinteza hormonilor tiroidieni si duce la gusa si hipotiroidism.
In principiu in hipertiroidism este de evitat aportul excesiv de iod deoarece acesta poate
accentua hipertiroidismul (deci reducerea alimentelor cu cantitate mare de iod dar cel
mai important evitarea medicamentelor cu iod – amiodarona/cordarone, substante de
contrast iodate pentru investigatii radiologice, suplimente alimentare din alge marine).
Dieta cu cantitate mica de iod se recomanda pacientilor cu cancer tiroidian timp de 2-3
saptamani inainte de tratamentul cu iod radioactiv (acesta deoarece daca scoatem iodul
din alimentatie resturile tiroidiene vor deveni avide de iod si iodul radioactiv va avea o
eficienta mai mare)[5]
3.1.Deficitul de iod
Gravidele şi copiii, cei mai vulnerabili
Iodul intră în compoziţia hormonilor tiroidieni, cei care reglează toate procesele
metabolice din organismul nostru. Deficitul de iod este singura cauza a retardului mental si
a deteriorarii functiilor cerebrale. La copii cresterea este incetinita, iar la gravide poate
aparea disgravidia, nasterea prematura, avortul sau nasterea de copii cu retard mintal,
premature. Din cauza iodului insuficient, femeile aduc pe lume copii cu greutate mică la
naştere – arată studii de dată recentă. Dieta săracă în peşte, lactate sau carne poate
determina naşteri premature, iar din această cauză pot apărea mortalitatea perinatală şi
infantilă crescută, anomaliile congenitale, cretinismul cu leziuni neurologice, strabismul.
Mai mult, lipsa iodului din dietă în cazul copiilor provoacă hipotiroidismul juvenil, cu
dezvoltare ulterioară deficitară. Nici adulţii nu sunt “iertaţi” de carenţele de iod, care stau
la originea guşii sau a tulburărilor de fertilitate.
Deficit de iod in dieta tiroida incearca sa compenseze marindu-se de volum (astfel apare
gusa) iar in caz de deficit sever de iod apare hipotiroidism (la adulti) si cretinism (la copii
mici la care creierul nu este complet dezvoltat in momentul expunerii la lipsa de iod).
Deficitul de iod apare in zonele cu soluri sarace in acest mineral sau in populatiile care nu
consuma sare iodata (deloc sau in cantitati minime ce nu fac fata necesarului). Datorita
carentei de iod au loc modificari la nivelul tiroidei, care isi intensifica activitatea in scopul
compensarii deficitului de hormoni. Deoarece organismul sufera in mod real de o carenta
cronica de iod, glanda lucreaza in gol, se va hipertrofia (isi mareste dimensiunile) si va
proemina in loja tiroidiana, devenind vizibila. Astfel apare gusa endemica. Gusa
reprezinta, deci, o marire anatomica a glandei, insotita de o hipofunctie. Pentru a preveni
aparitia gusei endemice, medicii recomanda un consum suficient de sare iodata sau alte
produse bogate in iod.
Specialistii au observat ca deficitul de iod apare mai frecvent in cazul femeilor decat al
barbatilor si tinde sa fie mai important la femeile insarcinate sau la cele care alapteaza.
Iodul suficient se pare ca se coreleaza cu un efect protector impotriva dezvoltarii unei
forme particulare de cretinism (boala caracterizata prin retard mintal sever).
Nu doar solul deficitar in iod este la baza carentei, ci si consumul exagerat al
unor legume ce contin substante chimice capabile de a impiedica utilizarea iodului de
catre tiroida. Astfel de substante pot sa interfereze si cu sinteza hormonilor tiroidieni in
sine, avand acelasi rezultat.
Intoxicatia cu iod este o problema ce apare destul de rar si de obicei, nivelul crescut al
iodului determina o reducere a functiei tiroidiene.
Carenta de iod duce la aparitia distrofiei endemice tireopate (gusa endemica).
Diagnosticul se pune prin ecografie tiroidiana, dozarea hormonilor tiroidieni sangvini (T3
si T4), a iodului sangvin, a metabolismului bazal si a iodului urinar. In functie de valoarea
iodului urinar se stabileste gravitatea, astfel: valoarea normala este de 10 mg/dl. Carenta
de iod este usoara daca valoarea sa urinara este intre 5-9,9 mg/dl, este moderata daca
valoarea este intre 2-4,9 mg/dl si severa, mai mica de 2 mg/dl. [5]
Consecintele deficitului de iod in organism, deficit care duce la scaderea secretiei de
hormoni tiroidieni:
are loc reducerea frecventei cardiace; perturbari ale tranzitului intestinal: constipatie;
castig in greutate; pielea este uscata si rece; semne de depresie, pacient somnolent;
Manifestarea cea mai grava a lipsei de iod (implicit reducerea secretiei de hormoni
tiroidieni) o reprezinta "cretinismul" si reprezinta 10% din efectele lipsei iodului din
alimentatie.
Carenta de iod din corpul uman poate cauza mari probleme de sanatate. Organismul
uman nu produce iod, asa ca acesta este procurat numai din alimentatie. Daca corpul
uman nu are parte de iodul necesar, glanda tiroida nu poate produce suficienti hormoni.
In acest fel,deficienta de iod duce la marirea tiroidei, in termeni
populari gusa si hipotiroidie.
Femeile insarcinate care sufera de carenta de iod risca sa aduca pe lume copii cu retard
mintal. Ca sa se poata afla daca organismul duce lipsa de iod, va puteti realiza singuri un
anumit test foarte simplu, potrivit dr. David Williams, un specialist din SUA.[5]

3.3.Pe Terra sunt circa 20 de milioane de oameni care sufera de diverse forme de intarziere mintala,
cauzata de carenta de iod!
Iodul este esenţial pentru dezvoltarea inteligenţei. Studiile au arătat că, la nivelul
populaţiei care nu are un aport suficient de iod, coeficientul de inteligenţă este mai scăzut
cu 10%-15%. Deficitul de iod determină tulburări de creştere în cazul copiilor, cu
afectarea capacităţii de mişcare, a vorbirii, a auzului. Algele marine sau peştele oceanic se
află destul de rar pe mesele noastre, însă sarea este prezentă în tot ceea ce mâncăm. Din
acest motiv, măsura luată pe plan internaţional pentru combaterea tulburărilor prin deficit
de iod a fost iodarea universală a sării. “Cel mai uşor este să previi, utilizând sarea iodată
în alimentaţie, mai ales când e ştiut că Nordul Moldovei este o zonă endemică pentru
guşă”, precizează dr. Cornelia Lebădă, medic primar medicină de
familie.
Este bine sa va consultati cu medicul inainte de a lua suplimente cu iod, mai ales in cazul
in care acum luati medicamente antitiroidiene, litiu sau warfarina, deoarece iodul poate
interfera cu actiunea acestor medicamente.
Carenta de iod afecteaza, in primul rand, dezvoltarea si activitatea creierului si reprezinta
cea mai frecventa cauza de declansare a retardului mintal din intreaga lume.
In acest moment, pe Terra sunt circa 20 de milioane de oameni care sufera de diverse
forme de intarziere mintala, cauzata de deficitul de iod din alimentatie. Trebuie spus ca
femeile insarcinate care nu isi asigura consumul necesar corpului in aceasta perioada
prezinta riscul de a avea complicatii la nastere, iar copii risca o greutate sub limita
normalului. In plus, acestia sunt predispusi mult mai frecvent riscului de imbolnavire.
Micutii pot suferi de retard mintal si fizic atat inainte, cat si dupa nastere, pentru ca apoi sa
se dezvolte odata cu inaintarea in varsta.
Printre dificultatile pe care le intampina acesti copii se numara greutatile la invatare,
performante slabe la scoala. Adultii cu carenta de iod sunt mereu obositi si slabiti, iar acest
aspect se repercuteaza asupra modului de lucru, astfel le sunt afectate abilitatile de lucru.
4.Iodul alimentar
In anumite zone din tara noastra iodul se gaseste in cantitate scazuta in sol, apa si alimente.
Aceste zone se numesc endemice sau gusogene si sunt regiuni de deal, subcarpatice, unde
frecventa tulburarilor datorate deficitului de iod este mai mare. Astfel, pentru
suplimentarea iodului din alimentatie, a fost introdusa sarea iodata si pastilele cu iodura de
potasiu.In anul 2002 a intrat în vigoare legislatia privind iodarea universala a sarii ce
prevede iodarea sarii destinate consumului uman, cu 20 mg de iod la 1 kg de sare, aplicata
cu caracter obligator în industria alimentara la iodarea painii din anul 2004. Facand un
calcul rapid, pentru un consum de 5 g de sare pe zi (doza zilnica maxima recomandata)
aportul de iod este de 100 μg.Se recomanda cumpararea sarii iodate ambalata in pungi
rezistente la apa, cu data fabricatiei sau expirarii mentionata pe ambalaj. Dupa expirare,
concentratia de iod scade mult. Sarea iodata se pastreaza in cutii inchise, ferita de soare si
de apa. Se recomanda adaugarea sarii la sfarsitul prepararii mancarii, deoarece iodul din
sare se pierde in timpul fierberii.[1]
4.1.Surse de iod
* Iodul este abundent în apa mărilor şi a oceanelor şi de aceea peştele oceanic şi fructele
de mare alge sunt unele dintre cele mai bogate surse de iod din alimentaţie. Pe lângă
conţinutul crescut de iod, peştele, în general, este o sursă importantă de proteine, este sărac
în grăsimi şi este un "furnizor" excelent de vitamine şi alte minerale: vitamina A, D, K, E,
B12, fosfor, seleniu, zinc. Dacă este consumat cu regularitate, peştele protejează şi
împotriva aterosclerozei, hipertensiunii arteriale şi a astmului bronşic;[2]
* Conţinutul de minerale şi oligoelemente al algelor este printre cele mai ridicate din
lumea plantelor. În anumite cazuri de disfuncţii tiroidiene, consumul de alge poate fi de un
real ajutor. Datorită conţinutului crescut de iod, algele contribuie şi la buna funcţionare a
proceselor metabolice. Spirulina este o algă verde-albastră, care conţine fier, calciu,
potasiu, sodiu, cupru, mangan, magneziu, zinc, fosfor, seleniu şi, într-o cantitate foarte
mare, iod. Datoriţă conţinutului crescut de iod, administrarea spirulinei ca supliment
alimentar poate corecta unele insuficienţe
tiroidiene;
Fructele si legumele contin in general o cantitate mica de iod -usturoiul,ceapa,rosi,
morcovul prajul ,perele, strugurii(cea mai mare concentratie de iod o gasim in spanac,
ciuperci, nuci pana la 20 mcg/100g).
* Sarea rămâne cea mai ieftină modalitate de combatere a deficitului de iod. De curând,
uleiul de floarea-soarelui îmbunătăţit cu iod a devenit un aliat în lupta contra deficitului de
iod. Adăugarea de iod în ulei nu modifică gustul uleiului, care poate fi folosit în pregătirea
salatelor. În cazul preparării termice, iodul dispare. Chiar dacă este îmbogăţit cu iod, uleiul
de floarea-soarelui nu este recomandat pentru prăjit. În uleiurile vegetale sunt generaţi
produşi toxici, mai ales când prăjim cartofi sau carne.

Compensarea lipsei de iod nu poate fi rezolvată prin administrarea sării iodate sau a
tabletelor de iod. Acestea conțin iodul în legatură anorganică și pot fi usor supradozate,
deoarece iodul astfel administrat se depozitează în întregime în glanda tiroidă, fapt ce
poate însemna și el un pericol. Numai iodul inclus în molecule organice poate fi
corespunzător pentru glanda tiroidă, deoarece aceasta poate să întrebuințeze iod, în
cantitate necesară dintr-o asemenea substanță.
Produsele animale pot constitui o sursa de iod, dependent de cantitatea de iod din
sol/vegetatie (deci mai bogate in iod in zonele de langa mare, campie, mai sarace in iod in
zonele de munte si submontane) dar in prezent din cauza utilizarii pe scara larga de catre
crescatori a unor substante dezinfectante sau suplimente alimentare care contin iod in
cantitate mare concentratiile de iod din carne, produse lactate, oua pot atinge valori de 50-
100 micrograme la 100 de grame. [3]
*Seleniul este un alt oligoelement important pentru o buna functionare a tiroidei, deficitul
de seleniu ducand la activarea proceselor autoimune tiroidiene si deficit de hormoni
tiroidieni.
Cantitati mai mari de seleniu se gasesc in creveti, ton, cod, ficat, nuci braziliene, anumite
tipuri de ciuperci.
In tiroidita cronica autoimuna s-a demonstrat ca administrarea de Seleniu 200 mcg/zi duce
in 50% din cazuri la atenuarea procesului autoimun (scaderea nivelului de anticorpi).
Legumele din familia crucifere (varza, brocoli, conopida, gulia, varza de Bruxelles) sunt
bine cunoscute drept “gusogene” . Ele contin anumite substante, tiocianati, care blocheaza
preluarea iodului de catre tiroida. Efectul gusogen este mai accentuat atunci cand sunt
utilizate in stare cruda si mai ales atunci cand exista si un aport deficitar de iod. Dar avand
in vedere faptul ca folosirea lor are numeroase efecte benefice se recomanda utilizarea lor
gatite la aburi (aceasta ducand la scaderea concentratiei de tiocianati) si marirea cantitatii
de iod consumata.
Se considera ca aspartamul, un indulcitor artificial, ar putea declansa boli tiroidiene
autoimune (tiroidita cronica autoimuna Hashimoto, boala Basedow-Graves) la persoanele
predispuse.
Soia nefermentata este bogata in izoflavone care au deasemenea actiune gusogena si
contine cantitati mari de acid fitic si oxalic care impiedica absorbtia mineralelor (calciu,
magneziu, cupru, fier, zinc). Soia nefermentata si produsele derivate (laptele de soia, tofu,
concentratele proteice din soia, chiftelele, snitelele, crenvurstii, produsele dedicate
copiilor, laptele pentru bebelusi) pot duce la hipotiroidism. Produsele din soia fermentata
(Natto, tempeh, miso, sos de soia traditional) au o cantitate de izoflavone mai mica si deci
o actiune gusogena mai mica.[4]
4.2.Metode de obtinere a iodului din plante
* Sos cu iod. Un pahar de laminaria (alge marine) uscate se amestecă bine cu 600 ml apă
clocotită. Se acoperă cu un capac şi se lasă să se umfle. Se toacă mărunt 10-12 cepe de
mărime medie sau mică şi se încorporează în laminaria. Se dau prin râşniţa de cafea 3
linguri seminţe de coriandru, o lingură seminţe de chimen, 5-6 boabe de piper alb şi 2-3
cuişoare. Condimentele se adaugă în alge, odată cu ceapa, apoi se toarnă 100-150 ml ulei
presat la rece nerafinat şi se amestecă bine, cu o lingură de lemn. Se lasă 24 de ore la
frigider, apoi sosul este gata pentru consum. Zilnic, se prepară o salată din legume şi
zarzavat tocate mărunt, în care se adaugă 4-5 linguri de sos bogat în iod;
* Ceai de lăcrămioare. Primăvara ne aduce primele flori care pot fi folosite în locul
medicamentelor scumpe cu iod. În 250 ml de apă clocotită se fierb timp de 2-3 minute 15g
flori de lăcrămioară, după care se iau de pe foc şi se strecoară. Se beau câte 2 linguriţe, de
3 ori pe zi. Nu măriţi doza, deoarece planta conţine toxine;
* Alge marine uscate (în special laminaria). Se consumă câte o jumătate de linguriţă cu
puţină apă, înainte de culcare. O cură durează 15-30 de zile. Puteţi să repetaţi după o pauză
de 2 luni;
* Scoruş negru. Se pisează un kilogram de plantă, se amestecă cu un kilogram de zahăr sau
700 g miere de albine. Se consumă câte o linguriţă, de 3 ori pe zi;
* Scaietele-popii. O lingură de plantă tăiată mărunt se pune în 250 ml de apă clocotită, se
lasă pe foc 10 minute şi se infuzează sub capac, până la răcire. Se bea câte o lingură, de 5-
6 ori pe zi.
4.3.Necesarul zilnic de iod, funcţie de vârstă şi de regim
În primele luni de viaţă, un copil are nevoie de 50 de micrograme de iod zilnic, între 2 şi 6
ani – 90 de micrograme, 7-12 ani – 120 de micrograme, adulţi şi copii peste 12 ani – 150
de micrograme, gravidele şi femeile care alăptează – 200 ,250mg/zi de micrograme.
Iodul este absorbit uşor de organism, iar excesul este eliminat prin rinichi. Medicii nu
recomandă adăugarea sării în mâncare pentru copiii mai mici de 2 ani. Necesarul de iod al
acestora este asigurat prin dietă: peşte, carne, cereale, fructe. În cazul regimurilor
alimentare desodate sau hiposodate, necesarul de iod este asigurat tot din alimente şi nu
din sarea de bucătărie. Numai că nu trebuie să uităm că la prepararea alimentelor
conţinutul de iod scade, cu 50% în carne şi peşte, în legume şi fructe – cu 30%, iar în lapte
cu 25%. Iodul rezistă mai mult în alimente dacă acestea sunt pregătite la aburi sau dacă
produsele sunt puse direct în apă în clocot. Cel mai bine este să adăugăm sare alimentelor
atunci când ne aşezăm la masă. De asemeni, trebuie să adăugăm atenţie condiţiilor de
depozitare, pentru că atunci când sunt defectuoase, conţinutul de iod din sare poate să
scadă drastic. Persoanele alergice la iod, cele care au cancer tiroidian nu au voie să
consume iod în cantităţile existente în sarea iodată. De aceea trebuie să ceară sfatul
medicului în alcătuirea dietei.[4]

5.Maladiile cauzate de dificitul de iod

La copii, hipotiroidismul conduce la întârzieri în creştere .Hipotiroidismul apărut în
copilărie (juvenil) duce la întârzierea creşterii, în special la nivelul membrelor, cu nanism
disarmonic (se păstrează proporţiile corporale caracteristice unei vârste mai mici decât cea
cronologică), erupţie întârziată a dinţilor, dezvoltare pubertară întârziată şi deficitară.
Hipotiroidismul congenital sever, dacă nu este diagnosticat şi tratat rapid după naştere,
conduce la leziuni neurologice ireversibile şi retard mental, afecţiune care poartă numele
de cretinism.
Hipotiroidismul mamei în timpul sarcinii influenţează negativ dezoltarea creierului fătului,
cu reducerea uşoară a inteligenţei.Boala e uşor de recunoscut în forma severă (denumită
mixedem), dar, în cele mai multe cazuri, simptomele sunt nespecifice şi este necesară
efectuarea unor analize de laborator pentru confirmarea diagnosticului. Netratat,
hipotiroidismul adultului scurtează viaţa cu câţiva ani, mai puţini decât în cazul diabetului
zaharat şi al bolilor cardiovasculare, dar alterează semnificativ calitatea vieţii. În plus,
tratamentul este simplu şi uşor de condus, iar simptomele se remit complet în câteva luni
de terapie.
Screening-ul nou-născuţilor, cea mai corectă metodă de diagnostic
Este important ca boala să fie diagnosticată corect, prin analize de laborator (dozare TSH,
a fracţiunii libere a tiroxinei, eventual a triiodotironinei), la toţi pacienţii la care există o
suspiciune pe baza simptomatologiei.
Spre deosebire de boala adultului, hipotiroidismul congenital sever, netratat prompt, lasă
sechele neuropsihice toată viaţa, iar semnele de boală tiroidiană devin evidente abia la
câteva luni după naştere, când deja s-au produs leziuni ireversibile. De aceea, diagnosticul
se face, ideal, prin screeningul (testarea) tuturor nou-născuţilor, prin analiza sângelui,
procedură care se aplică şi în ţara noastră, chiar dacă nu este încă universală (nu se aplică
încă la toţi nou-născuţii).
▲ Tratamentul se face cu hormoni tiroidieni de sinteză
Tratamentul hipotiroidismului se cheamă tratament de substituţie tiroidiană şi se face cu
hormoni tiroidieni obţinuţi prin sinteză, dar identici cu cei umani (iniţial, se folosea
extractul de tiroidă de la animal), administraţi oral, sub formă de tablete. Terapia durează
toată viaţa, iar doza se verifică periodic (de obicei anual), prin analize de laborator,
deoarece necesarul de hormoni tiroidieni se poate modifica în diverse stări fiziologice sau
patologice.
Copiii cu hipotiroidism recuperează întârzierea de creştere şi dezvoltare după instituirea
tratamentul de substituţie tiroidiană. Femeile cu hipotiroidism pot naşte copii sănătoşi,
dacă tratamentul este corect condus. Dozele necesare în timpul sarcinii sunt mai mari decât
cele obişnuite şi tratamentul trebuie reevaluat frecvent.[5]
5.1Gusa
Crestere in volum, adesea vizibila, a glandei tiroide. gusa este o afectiune extrem de
frecventa: milioane de persoane sunt afectate in lumea intreaga. Aceasta boala este
adesea familiala.
Cauze- Mai multe tipuri de anomalii pot favoriza aparitia unei guse. Un deficit in iod,
constituent obligatoriu alhormonilor tiroidieni, antreneaza o gusa prin carenta iodata.
Sintetizarea hormonilor tiroidieni se poate face, de asemenea, in mod perfect, ca urmare
a unui deficit enzimatic congenital. Unele boli tiroidiene mai rare provoaca, de asemenea,
gusa: boala lui Basedow, tiroidita lui hashimoto, precum si alte tiroidite.
Simptome si diagnostic - O gusa se manifesta printr-o umflare a regiunii anterioare a
gatului. Diagnosticul se pune pa baza palparii gatului. Se cauta mai ales semnele unei
compresii a organelor din jur, adica o disfagie (jena la deglutitie), o disfonie (modificare a
vocii) sau o dispnee (jena respiratorie). Se studiaza uneori gusa prin ecografie cervicala
care vizualizeaza lobii tiroidieni si nodulii, precizand marimea si aspectul lor, lichidian
(chist) sau solid. Poate sa se dovedeasca necesara o scintigrafie tiroidiana pentru a studia
functionarea glandei. Un studiu citologic al nodulilor prin citopunctie (aspiratie cu
ajutorul unui ac foarte fin) este realizat uneori. In sfarsit, dozarea hormoni lor tiroidieni
pune in evidenta o eventuala crestere sau diminuare a acestora.
Evolutie si tratament - De la sine, gusa poate ramane de dimensiuni mici sau poate creste
in mod regulat si poate antrena semne compresive. O gusa mai poate deveni si toxica
(secretand hormoni tiroidieni in mod excesiv), si poate antrena o hipertiroidie.
Tratamentul este propus in functie de aceasta evolutie si de cauza gusei: aport de iod
exogen in caz de carenta, administrare de hormoni tiroidieni in caz de sinteza deficienta a
acestora sau ablatie (tiroidectomie) partiala in cazul unei boli tiroidiene.
5.2.Deficitul de iod poate duce in timp la cancer de tiroida
Cancerul de tiroidă este o afecțiune care apare atunci când celulele glandei tiroide se
înmulțesc și formează o aglomerare pe care o simțim ca un fel de proeminență de diferite

dimensiuni în zona gâtului. ”Cancerul de tiroidă nu trebuie să trezească o spaimă, cancerul

de tiroiodă este o problemă rezolvată, având o rată de vindecare de aproape 100%. Trebuie
doar să trezească încrederea oamenilor în medicul lor de familie și în rețeaua
de endocrinologi, care în țara noastră are un prestigiu de care toată populația e conștientă
și nu se îndoiește”, susține prof. univ. dr. Mihail
Populația din zona subcarpatică este expusă riscului de a face cancer de tiroidă din
cauza deficitului de iod întâlnit în general în Podișul Transilvaniei. Acest lucru se explică
prin simplul fapt că tiroida este influențată și se poate mări din cauză că în apa din aceste
zone există iod mai puțin, fapt ce favorizeazăcreșterea glandei tiroide aceste zone există
iod mai puțin, fapt ce favorizeazăcreșterea glandei tiroide.
Glanda tiroidă se mărește difuz, formând ceea ce se numește glandă difuză. Însă, după 10
ani se pune problema apariției unei tumori. Glanda tiroidă este formată din mai multe
celule numite folicule, care sunt formate din niște sfere mici înăuntrul cărora există un
lichid vâscos numit coloid. Aceste sfere cresc în timp și formează niște movilițe care
seamănă cu proeminențele prin care se manifestă și un cancer de tiroidă” a atenționat în
cadrul unui interviu acordat Sănătatea Tv, prof. univ. dr. Mihail Coculescu, medic primar
endocrinolog la Institutului Național de Endocrinologie C.I. Parhon.[7]
5.3.Cancerul de tiroidă – Generalităţi
Mărirea în volum a tiroidei depinde de mai mulți factori. În țara noastră foarte mulți
oameni au gușe, au o tiroidă mare, dar asta nu înseamnă neapărat că este vorba despre
un cancer sau de o tumoră.
În momentul în care se vorbește de un cancer de tiroidă, atunci celulele din glanda
tiroidă au anumite particularități, ca la oricecancer, și anume ele au capacitatea de a invada
țesuturile vecine și trimit metastaze la distanță. Unele celule pot pleca pe cale limfatică sau
sangvină și produc tumori la distanță, oriunde în
organism.
”Cancerul de tiroidă este important pentru că în forma lui cea mai frecventă este unul
dintre cele mai tratabile și curabile cancere. Se zice că un pacient cu o formă obișnuită
de cancer de tiroidă, care e depistat la vârsta de 40 de ani, va muri cu acel cancer de
tiroidă, dar nu din cauza lui. Cu alte cuvinte durata vieții lui nu va fi afectată în mod
semnificativ de această boală ci de repercusiunile sale asupra organismului.”, a explicat
într-un interviu pentru Sănătatea TV, prof. univ. dr. Mihail Coculescu, preşedinte de
onoare alSocietăţii Române de PsihoNeuroEndocrinologie.
Progresul medicinei a făcut ca tratamentul cancerului de tiroidă să fie un tratament de
mare succes. Din nefericire, există și forme decancer de tiroidă care sunt mai rare, mai
agresive și mult mai greudestăpânit.

Cancerul diferențiat de tiroidă reprezintă forma cea mai frecventă și ușor de tratat, pe
când cancerul medular de tiroidă are un prognostic mai rezervat.[7]
5.4.Cancerul de tiroidă – Cauze
Cancerul de tiroidă apare în niște condiții speciale, mai ales atunci când organismul este
iradiat, iar după 10-15 ani de la iradierecancerul de tiroidă apare cu o latență foarte mare.
Pe de altă parte, în România, în special în zona subarpatică, din Podișul Transilvaniei,
principala cauză a producerii cancerului de tiroidă este deficitul de iod. Un om care
trăiește în condițiile în care aportul de iod din apă este foarte mic poate dezvolta după
câțiva ani cancer de tiroidă. Inițial glanda tiroidă se mărește difuz, formând ceea ce se
numește glanda difuză. Însă, după 10 ani se pune problema apariției unei tumori.

Glanda tiroidă este formată din mai multe celule numite folicule, care sunt formate din
niște sfere mici înăuntrul cărora există un lichid vâscos numit coloid. Aceste sfere cresc în
timp și formează niște movilițe care seamănă cu proeminențele prin care se manifestă și
uncancer de tiroidă. Între aceste sfere mici din glanda tiroidă mai sunt niște celule care
produc hormoni ce reglează calciul și care se numesc calcitonină. Dacă apare o tumoră din
acele celule, acea tumoră definește un cancer medular de tiroidă.
Mai există și posibilitatea moștenirii genetice a cancerului de tiroidă. Dacă un singur
membru dintr-o familie este depistat cu cancer de tiroidă, atunci urmașii trebuie să prevină
apariția cancerului de tiroidă prin screeninguri periodice.
”Cancerul de tiroidă nu trebuie să trezească o spaimă, cancerul de tiroiodă este o problemă
rezolvată. Trebuie doar să trezească încrederea oamenilor în medicul lor de familie și în
rețeaua de endocrinologi, care în țara noastră are un prestigiu de care toată populația e
conștientă și nu se îndoiește”, susține prof. univ. dr. Mihail Coculescu, preşedinte de
onoare al Societăţii Române de PsihoNeuroEndocrinologie.[7]
6.Simptome în insuficienţa tiroidiană
Insuficienţa tiroidiană afectează, practic, toate organele şi sistemele organismului, iar
simptomele sunt asemănătoare, indiferent de afecţiunea care a produs hipotiroidismul.
Bolnavii se pot plânge de astenie, toleranţă scăzută la frig, constipaţie, lipsa apetitului,
somnolenţă, scăderea memoriei, dureri de cap. Pielea este palidă, uneori cu nuanţă gălbuie
(carotenică), uscată. Părul este uscat, fără luciu, creşte încet şi se răreşte, atât pe cap, cât şi
pe corp.
Ca urmare a reducerii intensităţii arderilor şi scăderii producţiei de căldură, pielea e rece,
iar bolnavii sunt friguroşi. Lipsa hormonilor tiroidieni duce la acumularea în corp a unor
substanţe glicoproteice; acestea reţin apă şi depunerea lor în ţesutul subcutanat duce la
aspectul infiltrat, buhăit, mai evident la faţă, gât, mâini şi picioare.
Pulsul este rar, iar tensiunea arterială creşte, îndeosebi valoarea tensiunii arteriale minime.
Constipaţia este frecventă şi e însoţită de meteorism abdominal (distensia abdominală, din
cauza gazelor). Intensitatea redusă a proceselor metabolice (a „arderilor“) nu determină
creştere semnificativă în greutate, pentru că apetitul este şi el redus şi aportul alimentar -
subnormal.
Creşterea ponderală de câteva kilograme, care apare în hipotiroidismele severe, este
urmarea acumulării de glicoproteine şi apă şi se remite rapid, după începerea
tratamentului. Muşchii se relaxează întârziat şi pot fi dureroşi. Memoria şi capacitatea de
concentrare scad, bolnavii sunt somnolenţi şi randamentul intelectual se reduce.
Uneori, apar tulburări psihice de tipul depresiei sau chiar tulburări delirante, care sunt
reversibile cu tratamentul hipotiroidismului. Vocea este răguşită şi vorbirea lentă, iar
auzul, ca şi vederea nocturnă sunt diminuate.
Analizele de laborator pot evidenţia anemie, valori crescute ale grăsimilor din sânge
(colesterol, trigliceride), valori subnormale ale glicemiei.[6]
7.Cercetarile asupra unei regiuni a Republicii Moldova
Satul Racovat din raionul Soroca numara o papulatie de 1300 locuitori dintre care 145 de
persoane sufera de insuficienta de iod. 80 sunt femei ,dintre acestrea 30 au fost operate iar
10 prezinta gusa endemica.Barbati care sufera sunt in numar de 30 si adolescent 35.
Conform calculelor statistice dificitul de iod in aceasta localitate ocupa lacul 3 dupa
diabetul zaharat care se plaseaza pe locul 2 ,iar pe locul intii hipertensiunea.
In present 2 femei si un adolescent sunt depistati cu cancer la glanda teroida.
In aceasta regiune paminturile sunt sarace in iod si produsele nu asigura necesarul
sufficient de care are nevoie organismal ,la fel si compozitia chimica a ape nu satisfice
cerintele cuvenite. Un factor cauzant este si catastrofa de la Cernobil in urma caruia multi
au de suferit.
Durata de viata depinde de gradul boli la persoanele cu cazuri mai lejere de insuficienta
de iod este intre 60-70 ani.
Acestor personae le sunt contra indicate vaccinurile care pot produce diferite reactii
adverse.
Un caz deosebit care a fost inregistra la o doamna care a prezentat un nodul la glanda
teroida, gradul IV. Acest nodul a crescut timp de 10 ani ,persoana data a fost operata la
Spitalul Oncologhi din Chisinau la 3 iunie 2000 la virsta de 32 de ani avind 2 copii -fetita
de 5 ani si baiat de 3ani. Persoanei date i sa inlaturat lob sting din glanda teroida ,nodului
masurind peste 7 cm lungimea si 7 latimea.
Femeea a ezitat sa plece la operatie mai devreme fiind inspaimintata de diagnosticului
propus de medici , cancer la glanda teroida . Dupa ce sa efectuat operatia spre fericire
pacientei analizele de loborator a depistat cellule atipice.

Printre cauzele ce au contribuit la formarea nodulului se numara poluarea aerului, fiiind

adolescent persoana data isi ajuta parinti care lucrau la Fabrica de tutun, catastrofa de la
Cernobol,radiatia precum si insuficienta de iod in alimentente si in apa.
In prezent doamna prezinta 2 chisturi ,unul 1.7cm celalalt 1.5cm pe lobul drept al glandei
tiroide primind un curs de tratament indicat.Copiii sun sanatosi si nu prezinta careva
problem in functionare normal a glande tiroide.
8.Test pentru carenta de iod
Chiar cu cateva minute inainte de culcare, trebuie sa utilizati tinctura de iod pentru a
picta, cu ajutorul unui betisor cu vata, un patrat de aproximativ 7 cm patrati, pe partea
interioara a antebratului, in interiorul coapsei sau pe abdomen. Va trebui ca mai apoi sa
lasati zona respectiva sa se usuce.
Cand va treziti, va fi necesar sa inspectati zona pictata, iar daca aceasta pata persista,
atunci nivelul iodului este adecvat. In cazul in care aceasta a disparut, atunci cu siguranta
aveti un deficit de iod. Va trebui sa monitorizati felul cum evolueaza pata pe toata durata
zilei. Gradele diferite de decolorare corespund gradului de deficit sau carenta de iod.
Daca sunt probleme, mai puteti sa repetati acest test intr-o luna dupa ce v-ati completat
dieta cu suplimente de iod, pentru a vedea cum stati.
Tinctura de iod sau solutia de iod pe care o cumparati de la farmacie nu este pentru uz
intern, asa ca in niciun caz nu trebuie sa o ingerati! Daca aveti un deficit de iod trebuie sa
luati suplimente cu iod pentru uz intern.
9.Recomandarile specialistilor
Specialistii considera ca ratia optima de iod pentru un adult tanar sanatos variaza in
general intre 100-200 micrograme/zi, cu unele particularitati:
Sugarii: 40-50 micrograme
Copiii: 1-3 ani - 70 micrograme/zi
4-6 ani - 90 micrograme/zi
7-10 ani - 120 micrograme/zi
peste 11 ani - 150 micrograme/zi
Femeile insarcinate - 175 micrograme/zi
Femeile ce alapteaza - 200 micrograme/zi

De retinut!
- 1/4 dintr-o lingura de sare iodata ofera organismului 95 de micrograme de iod
- 200 de grame de peste oceanic - 650 micrograme de iod.
Specialistii recomanda consumatorilor sa achizitioneze si sa utilizeze doar sare iodate
precum si produsele bogate in iod si sa reduca, pe cat posibil, consumul exagerat al
produselor gusogene.
9.1.Solutia oferită: produsul IODIS KONCENTRATUM, distribuitor unic în Europa
fiind firma GOLD-SYS, din Ungaria.
Este un produs concentrat de apă imbogațită cu ioni poliatomici de iod biologic activ, cu
concentraţia de 100micrograme/litru.
Este inodor, incolor, insipid.
Consumarea sistematică (zilnică) a produsului asigură cantitatea de iod necesară
organismului.
Supradozarea este exclusă datorită faptului că, produsul conţine iod biologic activ,
surplusul fiind eliminat din organism.
Produsul este termorezistent, iodul fiind prezent în produs şi peste 200 grade C, ceea ce îl
face utilizabil şi în panificaţie şi în industria alimentară.
Acest produs se foloseste prin adăugarea, chiar înainte de utilizare, la: supe sau ciorbe,
lapte, iaurt, ceai, cafea. Adaugarea concentratului trebuie sa se faca doar înainte de
consum, în vasul personal.
Nu este indicată adaugarea la apa cu clor.
Tratamentul deficitului de iod este profilactic (administrarea de sare iodata, a tabletelor de
iodura de potasiu sau a uleiului iodat) si curativ, iar in unele cazuri chirurgical.[3]
10.Concluzia
În afară de aportul de iod, activitatea tiroidei este reglată strict, în funcţie de nivelurile
circulante ale tiroxinei şi triiodtironinei, de către glanda hipofiză, prin hormonul său
tireotrop sau tireostimulant - TSH. Pentru sintetizarea acestor 2 hormoni este necesar
iodul, care provine din alimentaţie; acesta influenţează semnificativ funcţia glandei, când
este în exces sau în cantităţi insuficiente.
Iodul este necesar pentru mentinerea functionalitatii si artei metabolismului celular in
parametrii optimi. Prin corecta desfasurare a proceselor metabolice, organismul este
capabil sa transforme nutrientii in energie. Iodul este recunoscut pentru rolul sau in
sinteza hormonilor tiroidieni (triiodotironina, tetraiodotironina sau tiroxina), ce apar prin
cuplarea acestui oligoelement cu tirozina. Printre alte efecte benefice ale iodului se
Numara rolul antiaterosclerotic, antitoxic, antisenescent (prin promovarea functiilor
celulare) si hipotensor.
Necesarul zilnic de iod la adult este de aproximativ 150 de μg. In anumite conditii
fiziologice (pubertate, sarcina, lactatie), necesarul de iod creste pana la 300 de μg. Atat
lipsa cat si excesul de iod (peste 1000 μg/zi) pot afecta functionarea tiroidei.
Principalele surse sunt: sarea iodată, algele, peștii de apă sărată, fructele de mare, sarea de
mare.
* Iod se mai găseşte în legume şi fructe: usturoi, ceapă, spanac, morcov, roşie, struguri,
pere, cantitatea fiind diferită funcţie de concentraţia de iod din solul cultivat. Iodul se mai
regăseşte şi în soia, produsele din soia, în fasole şi păstăi. Nu trebuie ignorat faptul că
anumite alimente încetinesc absorbţia de iod de către glanda tiroidă: broccoli, varza,
arahidele.
Respectarea unui regim alimentar echilibrat de iod ne asigura o viata sanatoasa si fara
probleme.
 11.Bibliografie
1.ProTV. Data publicari: 17 martie 2011 ,,Alimente care contin iod’’
2. Text: Sanziana Serban -,,Importanta iodului in alimentatie ”
3. Publicat de Toni Kavacs - ,,Ce trebue sa stim despre iod .Ce poate face iodul pentru
dumnevoastra .Surse de iod,Solutia oferta’’
4. Dr. Parlog Loredana- Medic Endocrinolog - ,,Necesarul zilnic de iod, Ce sa nu mancam
cand suferim cu tiroida.’’
5.Revista ,,Farmacia ta’’-Dr. Laura-Margareta Bara -Iodul, "materie prima" pentru
tiroida,Excesul de hormoni tiroidieni,Carenta de iod,Tratamentul deficitului de iod.
6.Ziarul ,,Lumina’’-Simptomele şi tratamentul insuficienţei tiroidiene-Cristina Spiroiu,
7.Sanatateatv.ro- Cancerul de tiroidă
8. Teza de Doctorat ,, Impactul interventiilor de Sanatate Publica asuprastatutului
nutritional in iod’’ ( p.9-13)/NSMF .N.Testimiteanu. Chisinau 2014 (152 pagini) Obreja
Galina