ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE MARKETING

ANALIZA CONVERGENŢEI REALE A ECONOMIEI

ROMÂNEŞTI CU UNIUNEA EUROPEANĂ

Studenti :
Turnea Alexandru

Grupa 1732 ,Seria C,

Anul: II

București
-2017-
CUPRINS
Dinamica PIB-ului per capital in România și factori de influență .......................................................... 2

Structura PIB-ul din perspectiva remunerării factorilor de producție ..................................................... 2

Convergență structurală (convergența structurii exporturilor și convergența structurii economiei,

convergența populației ocupate) ............................................................................................................. 2

Reforme structurale pe piața muncii (i.e. tipuri de contracte, politici active pe piața muncii) ............... 2

Reforme pro-business (număr de taxe, ore necesare pentru plata taxelor, număr de zile necesare pentru
a deschide o afacere, alți indicatori de tip doing business) ..................................................................... 2

Procesul de catching-up în România în perioada 2000-2016.................................................................. 2

Impactul aderării la UE asupra creșterii economice (ISD, exporturi, sistem bancar, fonduri europene) 6

Dinamica PIB-ului per capital in România și factori de influență

Structura PIB-ul din perspectiva remunerării factorilor de producție

Convergență structurală (convergența structurii exporturilor și convergența structurii

economiei, convergența populației ocupate)

Reforme structurale pe piața muncii (i.e. tipuri de contracte, politici active pe piața
muncii)

Reforme pro-business (număr de taxe, ore necesare pentru plata taxelor, număr de zile
necesare pentru a deschide o afacere, alți indicatori de tip doing business)

Procesul de catching-up în România în perioada 2000-2016

Procesul de catching-up al tarilor din Europa Centrala si de Est este influentat de

calitatea managementului celor doua tipuri de procese - convergenta reala si convergenta
nominala, ultimul inducand noi constrangeri pentru economiile care intentioneaza sa adere la
zona euro. Procesul de convergenta nominala a fost privilegiat in raport cu cel de convergenta
reala, deoarece realizarea sa presupune un orizont mai redus de timp. Aderarea la zona euro
nu se va realiza decat dupa indeplinirea in totalitate a criteriilor de convergenta nominala,
stabilite la Maastricht, referitoare la rata inflatiei, rata dobanzii pe termen lung, deficitul si
datoria publica, precum si la stabilitatea cursului nominal de schimb.

Progresele in indeplinire a criteriilor de la Maastricht au influentat variabilele

economice reale, cele doua procese fiind de fapt complementare. Initial, convergenta
nominala poate genera o reducere a performantelor, insa indeplinirea in totalitate a criteriilor
de la Maastricht este in masura sa asigure o mai mare stabilitate macroeconomica, ceea ce va
crea premisele unei rate superioare de crestere economica. Cu cat flexibilitatea unei economii
este mai ridicata, cu atat adaptarea la un nou regim macroeconomic este mai rapida, ceea ce
va reduce intensitatea impactului initial.

Romania ar putea indeplini in totalitate criteriile de la Mastricht dincolo de anul 2010,

in conditiile in care procesul dezinflationist din Romania va fi unul mai lent fata de estimarile
initiale. O problema suplimentara ar putea aparea in ceea ce priveste tinta de deficit bugetar,
din cauza cheltuielilor bugetare suplimentare necesare cofinantarii fondurilor structurale,
participarii la bugetul comunitar, modernizarii infrastructurii, adaptarii la o economie bazata
pe cunoastere, precum si protectiei mediului. In aceste conditii, solutia reducerii deficitului
bugetar consta intr-o colectare mai eficienta a taxelor, precum si in diminuarea deficitelor
cvasifiscale. Promovarea unei politici fiscale restrictive in vederea cresterii veniturilor
bugetare ar afecta negativ procesul de convergenta reala.

Comparatia cu tarile ECE care au aderat deja la UE (ECE-8) releva o convergenta mai
ridicata in domeniul finantelor publice si una mai redusa in plan monetar, Romania
inregistrand cea mai ridicata rata a inflatiei din regiune.

Complementaritatea proceselor de convergenta nominala si reala

Indeplinirea criteriilor de convergenta nominala are, pe de o parte, o influenta favorabila (ca

urmare a reducerii ratei inflatiei), iar, pe de alta parte, una nefavorabila (prin respectarea
criteriilor finantelor publice) asupra procesului de convergenta reala. Astfel:

- reducerea ratei inflatiei si a ratei dobanzii (pentru a respecta criteriile de la Maastricht)

determina o crestere a investitiilor si prin urmare a PIB-ului. Evidentele empirice sugereaza
ca, in conditiile unei rate reduse a inflatiei, performantele economice sunt mai bune decat cu
o inflatie moderata. In plus, reducerea ratei inflatiei accelereaza procesul de convergenta a
salariilor.

- impunerea respectarii criteriilor de la Maastricht (mai ales in ceea ce priveste deficitul

bugetar si datoria publica) poate afecta procesul de convergenta al economiilor in care nivelul
investitiilor este redus; existenta unor deficite bugetare sustenabile (desi mai mari decat 3 %
din PIB) poate contribui la adaptarea structurala mai rapida a acestor economii la cerintele
UE.

De asemenea, procesul de convergenta reala influenteaza variabilele nominale, atat favorabil,

cat si nefavorabil:

- reformele structurale impulsioneaza convergenta PIB-ului/locuitor ceea ce conduce la o

crestere neinflationista a salariilor; determina de asemenea o crestere a veniturilor, o majorare

a incasarilor bugetare ceea ce va reduce deficitul bugetar si datoria publica;

- diferentele de productivitate intre sectorul bunurilor comercializabile si cel al bunurilor

necomercializabile, precum si majorarile salariale uniforme in cele doua sectoare (efectul

Balassa-Samuleson) vor genera persistenta unui nivel mai ridicat al inflatiei. Una dintre
sursele des citate in literatura in legaura cu relatia de dependenta dintre convergenta reala si
cea nominala se refera la efectul Balassa-Samuelson. Conform acestuia, cresterea
competitivitatii sectoarelor expuse concurentei externe determina cresterea exporturilor si a
ofertei de valuta care genereaza aprecierea monedei, iar tendinta de egalizare a salariilor intre
cele doua sectoare (comercializabil si necomercializabil) ale economiei este responsabila de
cresterea preturilor interne. Manifestarea acestuia presupune atat aprecierea nominala a
monedei nationale, cat si cresterea ratei inflatiei, in conditiile unei rate de schimb flexibile.

Alte surse ale corelatiei dintre cele doua forme ale convergentei se refera la relatia
dintre economiile si investitiile nationale, la evolutia si finantarea deficitului de cont curent,
precum si la implicatiile liberalizarii contului de capital si ale adoptarii strategiei de tintire a
inflatiei (care vizeaza reducerea variabilitatatii inflatiei si a productiei).

In conditiile echilibrului macroeconomic raportul dintre economiile si investitiile

interne este in masura sa reflecte evolutia soldului de cont curent; economiile sunt atat
private, cat si publice, ultimele referindu-se la sodul bugetului de stat: S + (Tn -G) - I = (Ex -
Im), adica Economii nationale - investitii nationale = deficitul de cont curent.
 Deficitul de cont curent reflecta o cerere agregata mai mare decat productia interna, el
finantandu-se prin intrari de capital. Pentru tarile aflate intr-un proces de recuperare a
decalajelor de dezvoltare, cazul Romaniei, se manifesta initial cresterea consumului si a
acumularii de capital, ceea ce deterioreaza soldul contului curent. Existenta deficitului nu ar
trebui sa constituie o problema, fiind o caracteristica a procesului de modernizare economica.
In schimb, marimea acestuia poate genera anumite dezechilibre, daca nu este finantat in cea
mai mare parte de intrari de capitaluri stabile (de exemplu, investitiile straine directe).

Investitiile straine directe constituie o sursa importanta a procesului de convergenta

reala, deoarece influenteaza sursele acesteia, si anume: convergenta veniturilor, a
productivitatii si cea structurala, astfel:

- determina cresterea stocului de capital al economiei, ceea ce poate avea ca efect o rata mai

ridicata de crestere economica pe termen mediu;

- conduce la cresterea productivitatii si a veniturilor;

- contribuie la cresterea gradului de ocupare a fortei de munca atat in activitatile in care s-a

investit, precum si in cele conexe acestora;

- grabeste procesul de ajustare structurala a economiei de destinatie;

- daca presupun transfer de tehnologie, atunci economia se poate deplasa pe o cale de crestere

superioara (conform modelului Solow);

- reprezinta o sursa stabila de finantare a deficitului de cont curent, in lipsa acestora,

variabilele nominale putand fi afectate negativ (cresterea deficitului bugetar, a datoriei

publice).

Experienta tarilor de coeziune, care s-au confruntat cu deficite considerabile ale

contului curent, arata ca fluxurile de capital au avut un efect pozitiv asupra procesului de
convergenta reala; impactul a fost unul mai semnificativ, daca au fost insotite si de transferuri
de tehnologie, iar mediul de afaceri a fost unul favorabil dezvoltarii afacerilor.
 Impactul aderării la UE asupra creșterii economice (ISD, exporturi, sistem bancar,
fonduri europene)

Ca membră a comunităţii europene, România devine parte a tuturor proceselor în care

este implicată UE, cu statut de partener egal, atât îndrepturi cât şi în obligaţii. Astfel,
Uniunea Europeană este unul din cei mai importanţi actori politici şi economici pe scena
internaţională.
În sfera relaţiilor internaţionale, UE este implicată în acţiuni umanitare (Uniunea este
cel mai important donator de ajutoare umanitare şi pentru dezvoltare din lume) şi în acţiuni
de menţinere a păcii (2/5 din operaţiunile ONU de menţinere a păcii sunt realizate cu sprijinul
sau prin intermediul UE).
Din punct de vedere economic, UE este cea mai mare piaţă unică din lume (mai mare
decât SUA şi Japonia la un loc), este cel mai important actor comercial din lume (este cel mai
mare exportator de produse şi cel mai mare importator de servicii). Pentru investitori aceste
date înseamnă oportunităţi de afaceri mult mai numeroase şi eficienţă sporită (au un cod
comun de reguli), iar pentru consumatori înseamnă o ofertă mai variată şi preţuri mai mici.
Ca membră a comunităţii europene, România devine o parte a acestor procese, cu
statut de partener egal, atât în drepturi cât şi în obligaţii. Ca membru al Uniunii, România
beneficiază de unele avantaje:
• are acces la o piaţă de aproape 500 de milioane de locuitori;
• cetăţenii şi firmele acesteia beneficiază de cele patru libertăţi economice esenţiale
unei economii eficiente: libera circulaţie a forţei de muncă, a serviciilor, a mărfurilor şi a
capitalului;
• experienţa extinderilor anterioare ale UE arată că, în condiţiile acordării unei
asistenţe financiare masive, aderarea unui stat mai puţin dezvoltat poate determina creşterea
nivelului de trai al populaţiei acelui stat. Acest lucru se datorează:
- politicilor economice;
- politicilor sociale. Acestea au drept scop reducerea decalajelor economice dintre
ţările membre ale UE. Acest mod de abordare se datorează faptului că solidaritatea este unul
dintre principiile de bază ale Uniunii. Totuşi, nivelul de trai nu creşte imediat după aderare, la
început statele având dificultăţi destul de mari în adaptarea la politicile şi normele Uniunii, în
timp însă, aşa cum o arată, de pildă, exemplele Irlandei şi Portugaliei (state sărace, cu o
impresionantă creştere economică după reformele realizate în vederea aderării), rezultatele
devin vizibile.
Din acest punct de vedere (economic), conform lui Viner (1950) şi Meade (1955),
avantajele majore ale integrării europene sunt:
(1) intensificarea comerţului şi a circulaţiei capitalului;
(2) îmbunătăţiri ale infrastructurii prin fondurile oferite ţărilor membre;
(3) scăderea gradului de risc în domeniul afacerilor, prin permiterea stabilităţii
macroeconomice, legale şi politice;
(4) îmbunătăţirea calităţii vieţii şi a standardelor de trai;
(5) folosirea metodelor eficiente de producţie, prin integrarea noilor tehnologii, ale
căror cost este acoperit parţial de UE;
(6) reducerea preţurilor bunurilor, datorită existenţei pieţei libere.
Unul dintre cele mai importante beneficii ale integrării României este accesul egal la
oportunităţile de muncă în toate ţările membre, drept acordat tuturor ţărilor UE. Cu alte
cuvinte, orice locuitor al Uniunii poate lucra fără permis de muncă în orice stat din interiorul
UE, în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii statului respectiv.
Pentru ţările care au aderat la Uniune înaintea României a fost stabilită o perioadă de
tranziţie care durează între 2 şi 7 ani de la aderare, perioadă solicitată numai de anumite state
şi în anumite domenii, unde se consideră că piaţa muncii va putea fi ameninţată de lucrătorii
din noul stat membru. În negocierile pentru capitolul 2 (Libera circulaţie a persoanelor),
România a acceptat această perioadă de tranziţie, solicitând clauza reciprocităţii. Există însă
state care nu au solicitat această perioadă de tranziţie nici pentru România, nici pentru alţi noi
membri. Alte categorii profesionale (întreprinzătorii, meşteşugarii, juriştii, medicii, artiştii
etc.) vor putea lucra fără restricţii în Uniune imediat după aderarea României. Acest drept la
acces egal pe piaţa muncii este posibil datorită recunoaşterii tuturor cetăţenilor statelor
membre drept cetăţeni ai UE.
Statutul de cetăţean UE este acelaşi pentru toţi locuitorii statelor membre, indiferent
de momentul aderării, dimensiunea statului sau dezvoltarea economică şi nu înlocuieşte
cetăţenia statului naţional, ci doar o completează. Un alt avantaj semnificativ al cetăţeniei
europene, la care au acces şi cetăţenii României, este posibilitatea de a beneficia de protecţie
consulară şi diplomatică din partea unui alt stat membru în momentul efectuării unor călătorii
în afara UE. În plus, cetăţenii români au dreptul de a călători şi de a se stabili în orice stat
membru. Toate aceste lucruri înseamnă egalitatea în drepturi a cetăţenilor, aceştia fiind
reprezentaţi în toate instituţiile europene. Astfel ca şi celelalte state din Uniune, România va
fi reprezentată în Comisia Europeană, Consiliu, Parlamentul European şi toate celelalte
instituţii comunitare. Aceasta nu înseamnă însă o totală pierdere a suveranităţii statale. UE
reprezintă un proiect social de proporţii, pentru care păstrarea diversităţii (culturale, rasiale,
etnice, religioase, de gen etc.) şi a identităţii naţionale şi regionale reprezintă principii
fondatoare. Desigur, există un proces de construire a unei identităţi europene, dar se doreşte
ca aceasta să funcţioneze ca un fel de umbrelă protectoare pentru identităţile naţionale. Din
acest punct de vedere, România, alăturându-se UE, este egală cu toate celelalte ţări membre:
are reprezentanţi în instituţiile europene, iar documentele importante sunt traduse şi în limba
română, carea devenit una dintre limbile oficiale ale UE.
România rămâne totuşi un stat democratic suveran, deoarece Uniunea e compusă din
astfel de state. Ca urmare, are în continuare şi instituţii proprii de reprezentare la nivel
naţional: preşedinte, parlament, guvern şi constituţie proprie. În anumite domenii, cum ar fi,
de exemplu, comerţul exterior, statele membre au decis să permită Comisiei Europene să le
reprezinte interesele, fapt ce dă posibilitatea dobândirii unei mai mari influenţe economice şi
politice în lume.
Deşi beneficiile aderării nu sunt vizibile imediat pentru ţară în general, şi pentru
populaţie în particular, experinţa altor state aflate într-o situaţie asemănătoare dovedeşte că
ele sunt reale, devenind concrete mai ales pe termen lung.
Observăm că fiecare stat, mai mult sau mai puţin puternic, luptă pentru a-şi atinge
scopurile, iar aceste scopuri nu vor fi niciodată în mod egal cu toată lumea pentru a se
menţine pace şi înţelegere. Într-adevăr că statele devin tot mai democratice, sau cel puţin aşa
se declară, luptă pentru drepturile omului, dar în esenţă realitatea este cu totul alta. Trăim
intr-o epocă modernă, cu un „război modern, mutual”, unde democraţia este un pretext pentru
un stat suveran, independent, şi unde fiecare stat îşi vede propriile interese, apărându-se cu
„propriile arme” sau ameninţări. Nu există un final pentru că „dorinţele oamenilor pentru
putere” sunt infinite. Şi dacă va exista o singură putere pe acest pamânt la un moment dat,
exigenţele vor fi la fel.
România vede în relaţia cu Uniunea Europeană şansa extraordinară de a invinge
capcana înapoierii şi realizarea aspiraţiei seculare de modernizare, integrarea ne-ar pune la
adăpost de instabilitatea şi perturbaţiile din restul spatiului mondial.
Pentru România, în lipsa unor instituţii adecvate şi a unei politici publice responsabile
(active) îi va fi practic imposibil să cunoască dezvoltarea economică rapidă de care are
nevoie, iar fără o astfel de dinamică îi va fi din ce în ce mai dificil să se alature clubului
ţărilor europene prospere. Romania are un venit pe cap de locuitor ce reprezintă cca. 27-28%
din media Uniunii Europene fiind în acelaşi timp o ţară cu o populaţie relativ mare (în raport
cu standardele europene).
De ani de zile, unii oameni politici din Uniunea Europeană şi lideri de opinie din ţările
vest-europene discută pe marginea avantajelor şi costurilor lărgirii Uniunii. Probleme care
revin în mod recurent în dezbatere privesc:
- migraţia masivă, care ar periclita locurile de muncă în Occident, în condiţiile în care
somajul este ridicat şi acum poate fi accentuat de încetinirea activităţii economice;
- concurenţa din partea unor ţări cu un capital uman deloc de neglijat şi cu costuri ale
forţei de muncă mult mai scazute;
- “fuga” unor întreprinderi în Europa Centrală si de Răsărit, ceea ce ar creşte şomajul
în Vest;
- concurenţa în domeniul agriculturii, în condiţiile în care fermierii reprezintă un
lobby puternic în ţările occidentale;
- nu în cele din urmă, povara pentru bugetul federal al primirii în Uniunea Europeană
a unor state relativ sarace (deşi Slovenia are venitul per capital mai ridicat decat Grecia), care
ar deveni consumatoare de ajutoare (pentru agricultură şi dezvoltare regională).