Alimente care reduc stresul

In cele ce urmeaza vom prezenta o serie de alimente care sunt extrem de benefice pentru reducerea stresului:
1. Telina contine o serie de compusi care scad concentratia de hormoni ai stresului. Trebuie explicat ca acesti
hormoni provoaca vasoconstrictie asupra vaselor sangvine. Compusii din telina fac ca vasele sa se dilate si scad tensiunea
arteriala, actionand astfel impotriva acestor hormoni ai stresului. De asemenea telina contine o serie de substante care
linistesc organismul si sistemul nervos. Astfel, o tulpina de telina consumata inainte de culcare va poate da un somn
linistit.
2. Varza este o foarte buna sursa de vitamine antioxidante care alunga stresul, precum vitamina A, C si E. Acestea
lupta impotriva efectelor nocive ale radicalilor liberi eliberati in organism de catre hormonii de stres.
3. Orezul brun contine carbohidrati cu absorbtie lenta care declanseaza in organism eliberarea de serotonina si
norepinefrina care va ajuta sa faceti fata mai bine stresului imbunatatindu-va dispozitia si energia.
4. Fructele de padure cum sunt murele, zmeura si chiar capsunile ajuta la indepartarea stresului prin cresterea
nivelului de magneziu si vitamina C din organism. Scaderea acestora slabeste sistemul imunitar si provoaca o stare
generala de stres si epuizare.
5. Semintele de susan reduc stresul prin compozitia sa bogata in zinc. Zincul imbunatateste metabolismul acizilor
grasi si producerea de serotonina care au un rol important in reducerea stresului.
6. Usturoiul contine o substanta detoxifianta numita alicina care ajuta la disparitia starilor de epuizare fizica si
psihica, are proprietati antivirale si antifungice, scade colesterolul si tensiunea arteriala asociata cu stresul si ajuta la
cresterea bunei dispozitii.
7. Semintele de floarea-soarelui contin potasiu, complexul de vitamine B12 (mai ales B6 si acid pantotenic) si
zinc, substante a caror nivel scade mult in timpul perioadelor de stres.
8. Sparanghelul contine multe elemente regeneratoare pentru ficat, rinichi, piele, ligamente, oase si pentru
formarea invelisului globulelor rosii, toate acestea avand efect pozitiv asupra bunei functionari a organismului si asupra
puterii acestuia de a face fata stresului.
9. Migdalele sunt foarte bogate in magneziu, element ce ajuta metabolizarea acizilor grasi esentiali. Consumul de
migdale reduce starile de tensiune, anxietate, irascibilitate si insomnie tocmai prin aportul de magneziu.
10. Algele au efect energizant asupra ficatului faciliteaza eliminarea toxinelor, scazand astfel nivelul de stres din
organism. Algele contin toate substantele nutritive cunoscute inclusiv pe acelea care au efect pozitiv asupra sistemului
nervos. Ele contin 60% proteine plus aminoacizi esentiali din care se obtin hormonii care creeaza starea de bine a
organismului, serotonina si norepinefrina.
11. Castravetii au efect calmant asupra sangelui si ficatului. Cand ficatul este hranit adecvat si nu este
suprasolicitat el ajuta la echilibrarea hormonala, creste buna dispozitie si elimina stresul.
12. Fructele de avocado contin 14 minerale, toate avand rol in reglarea functiilor organismului. Concentratia mare
de fier si cupru ajuta la regenerarea globulelor rosii si prevenirea anemiei, una din cele mai des intalnite cauze ale
incapacitatii de a face fata stresului.
Vitaminele si mineralele care reduc stresul
In perioadele de stres concentratiile multor elemente nutritive din organism scad brusc. De aceea este necesar in
aceste perioade sa suplimentam aportul lor:
- vitamina C 1.000-2.000 mg, de preferat cu continut de flavonoide pentru protectie extinsa
- magneziu 300 mg, calciu 200 mg, zinc 30 mg
- vitamina B5 500 mg, vitamina E 200 U.I.
- B complex cate 75 mg din fiecare vitamina B
- beta-caroten 25.000 U.I.
Plantele care cresc rezistenta organismului la stres
Un efect excelent in fortifierea organismului si cresterea rezistentei la stres il au si plantele medicinale. Iata cateva
dintre acestea:
- Planta unghia-gaii (Astragalus Glycyphyllus) ajuta sistemul imunitar si creste capacitatea de adaptare a organismului la
stres. Se recomanda 500 mg o data sau de doua ori pe zi.
- Radacina de lemn dulce este cea mai eficienta in reglarea productiei de cortizol si in acelasi timp contribuie la
relaxarea si refacerea glandelor suprarenale, actionand impotriva eliberarii hormonilor de stres. Mod de preparare:
macerat jumatate de lingurita la 200 ml de apa. Se beau 200 ml de macerat in cursul zilei.
- Ginsengul siberian si ginsengul chinezesc imbunatatesc tonusul si functiunea glandelor suprarenale, ajutand la
echilibrarea secretiilor hormonale, implicit a hormonilor de stres. Foarte multe studii efectuate de specialisti dovedesc ca
ginsengul reprezinta o foarte buna protectie impotriva efectelor stresului fizic si mental. Atentie: Nu folositi ginseng
chinezesc (panax) daca aveti tensiunea crescuta.

9 probleme de sanatate influentate de stres

Iata cateva dintre bolile care pot fi declansate de stres:
1. Bolile cardiovasculare - cercetatorii considera ca persoanele care au un anumit tip de personalitate sunt predispuse
mai mult decat altele la hipertensiune arteriala si probleme cardiovasculare. Nu se stie cauza exacta, dar se pare ca stresul
1
ar putea avea un efect direct asupra inimii si vaselor de sange. Exista si posibilitatea ca stresul, alaturi de alte probleme
cum ar fi fumatul sau obezitatea sa contribuie la cresterea riscurilor dezvoltarii bolilor de inima. Medicii confirma ca
stresul emotional brusc instalat poate sa declanseze probleme cardiace grave, inclusiv atacuri de cord. Cei care sufera de
tulburari cardiovasculare trebuie sa evite tensiunile cat de mult pot.
2. Obezitatea - grasimea existenta in exces din jurul taliei prezinta riscuri mai mari pentru sanatate decat grasimea de la
nivelul picioarelor sau soldurilor. Se pare ca persoanele stresate se ingrasa mai repede. Stresul ridica nivelul unui hormon
numit cortizol care contribuie la cresterea cantitatii de grasime depusa pe abdomen.
3. Astmul - multe studii au demonstrat ca stresul poate agrava astmul. Unele cercetari chiar au evidentiat ca unii parinti
bolnavi de astm cronic pot da nastere la copii care sa sufere de aceeasi boala. De asemenea, stresul parintilor determina
cresterea sanselor ca unii copii sa fie expusi la aer poluat sau fum, pentru ca mamele lor au fumat in timpul sarcinii sau
dupa acestea.
4. Diabetul zaharat - stresul poate agrava diabetul zaharat in doua moduri. In primul rand creste probabilitatea neglijarii
alimentatiei sanatoase si predispune catre consum excesiv de alimente. In al doilea rand, se pare ca acesta ar ridica
nivelurile de glucoza al unora dintre bolnavii cu diabet zaharat de tip 2.
5. Durerile de cap - stresul este considerat principalul factor declansator al durerilor de cap, nu doar a celor datorate
tensiunii ci si al migrenelor.
6. Depresia si anxietatea - nu este nici o surpriza ca stresul cronic ca urmare a perioadelor de stres intens este legat de
depresie si anxietate. Rezultatele unui sondaj recent au confirmat ca persoanele care s-au stresat din cauza problemelor
profesionale (cum ar fi exigenta solicitata la locul de munca si recompensa scazuta), au avut un risc cu 80% mai mare de
a manifesta depresie, in perioada imediat urmatoare.
7. Problemele gastrointestinale - stresul nu provoaca ulcerul, dar poate sa il agraveze. De asemenea, stresul este cel care
poate da nastere la diverse afectiuni gastrointestinale, cum ar fi arsuri cronice la stomac (boala de reflux gastroesofagian
si sindrom de colon iritabil).
8. Alzheimer - un studiu realizat pe animale a constatat ca stresul ar putea agrava boala Alzheimer, accelerand formarea
de leziuni cerebrale. In urma unor analize, s-a comparat adn-ul mamelor care au experimentat situatii stresante (au avut
grija de un copil bolnav cronic), cu cel al femeilor care nu s-au aflat in aceasta situatie. Cercetatorii au descoperit ca o
anumita portiune a cromozomilor mamelor, au manifestat o imbatranire accelerata cu pana la aproximativ 9-17 ani.
9. Decesul prematur - in urma unor cercetari, s-au analizat efectele stresului asupra sanatatii persoanelor in varsta care au
grija de partenerii lor, care se afla in mod natural sub stres. Acestea au constatat ca persoanele care ii ingrijesc, au un risc
cu 63% mai ridicat de deces, decat cei de varsta lor care nu au avut astfel de experiente.

De ce stresul este negativ, de ce afecteaza sanatatea?

Stresul nu este doar un sentiment. Este o reactie naturala, un raspuns psihic la o amenintare. Cand o persoana este
stresata, corpul sau reactioneaza, vasele de sange se contracta, tensiunea arteriala si pulsul cresc, respiratia se intensifica,
creste concentratia de hormoni (adrenalina si cortizol) din sange. Cand stresul devine cronic, aceste modificari fiziologice
pot duce la probleme reale de sanatate.
Exista diferite tehnici de gestionare a stresului, care nu doar ca vor schimba starea psihica a unei persoane ci vor avea si
beneficii concrete asupra sanatatii. De exemplu, un studiu care a avut ca subiect supravietuitori in urma atacurilor de cord,
a constatat ca riscul unei crize cardiace scade cu 74% daca stresul este controlat. Exista chiar unele dovezi ca
managementul stresului creste imunitatea organismului.
Cu toate acestea multe persoane raman sceptice, in ce priveste controlul stresului. Viata de zi cu zi, implica stres: oamenii
sunt solicitati la locurile de munca, in viata familiala, au probleme financiare si timp restrans. Managementul stresului ar
putea parea o idee frumoasa dar complet imposibila. Este adevarat ca nu pot fi schimbate toate lucrurile stresante din viata
unui individ. Dar poate fi schimbata modalitatea de raspuns la acestea.

4 moduri de a lupta cu stresul prin care se poate imbunatati starea de sanatate

Iata cateva sfaturi care pot fi urmate de o persoana care este stresata:
1. Respiratia adanca. Doar cateva minute de respiratie profunda poate detensiona si atenua raspunsul la stresul
fiziologic. Oricine ar putea sa isi aleaga un loc si un moment al zilei in care sa exerseze acest tip de respiratie: in masina,
la birou, etc.
2. Focusarea asupra prezentului. Cand o persoana este stresata probabil ca traieste in prezent sau in viitor. Este
ingrijorata de ce urmeaza sa se intample, ce trebuie sa faca sau regreta un eveniment din trecut. Pentru a se relaxa, trebuie
sa se concentreze asupra prezentului, a ceea ce face ACUM. Daca se plimba, va fi atenta la miscarea picioarelor, daca va
manca va incerca sa simta gustul si senzatiile oferite de alimente.
3. Reanalizarea situatiilor. Atunci cand cineva se afla in intarziere si este blocat in trafic, este normal sa fie enervat sau
agitat. Aceste reactii naturale, totusi nu sunt de ajutor. Mai degraba, decat sa bruscheze volanul, ar putea sa priveasa din
alt unghi situatia: acele minute libere le poate folosi in interes personal, pentru a se relaxa.
4. Optimismul
Fiecare persoana ar trebui sa isi pastreze optimismul, sa nu uite lucrurile si aspectele bune din viata sa, pentru care ar
trebui sa fie recunoscatoare. Acestea sunt doar cateva dintre tehnicile de management al stresului, care pot ajuta in
2
momentele stresante. Exercitiile regulate sunt cheia pentru controlul stresului pe termen lung. Cei care le fac in mod
constant vor avea o stare mai buna de spirit dar si de sanatate si vor avea mai multa energie decat persoanele care le
ignora. Tehnicile de relaxare, medicatie, yoga pot fi abordari care necesita timp si practica, dar rezultatele pe termen lung
sau scurt pentru sanatate, ar putea fi substantiale.
Sanatatea si stresul
Stresul este definit ca o stare de tensiune, incordare si disconfort determinat de agenti cu semnificatie negativa,
frustrare sau de dificultatea rezolvarii unor probleme. Studiile de specialitate au demonstrat ca exista un pericol real si o
corelatie liniara intre expunerea repetata la stres si cresterea riscului de aparitie a tulburarilor cardiovasculare, infarctului
sau sindroamelor dislipidemice. Sub efectul stresului cronic creste necesarul vitaminic al organismului, ceea ce determina
aparitia sindroamelor carentiale cu rol favorizant in declansarea unor boli sistemice grave.
Starea de nervozitate conduce la tensiuni musculare care se vor concretiza prin contracturi pe musculatura trunchiului,
coloanei, membrelor, ducand la aparitia crizelor de lombosciatica sau a durerilor cervicale.
Majoritatea participantilor la studiu, 82% dintre ei, au afirmat ca au metode destul de eficiente de a face fata stresului,
insa exista momente cand sunt depasiti si atunci apar probleme de concentrare, de inter-relationare si chiar probleme
acute de sanatate.
3 din 4 persoane (75%) au relatat ca in luna precedenta efectuarii studiului au avut probleme de sanatate datorate
stresului. Printre aceste probleme se numara: astenie, cefalee, tulburari dispeptice, mialgii, modificari ale apetitului
alimentar (anorexie sau bulimie nervoasa), ameteli, tulburari de dinamica sexuala. Printre tulburarile de ordin psihic se
afla: anxietatea, iritabilitatea, sentimentul excesiv de vina, modificare de comportament, modificari ale ritmului veghe-
somn.
Aproape toti participantii, 73%, au prezentat in luna dinaintea studiului acuze de ordin psihic: instabilitate
emotionala, nervozitate excesiva, adinamism, depresie excesiva.
Somnul, alimentatia si stresul
48% dintre cei inclusi in studiu au afirmat ca nu pot dormi din cauza stresului, unii indivizi ajungand sa piarda chiar
si 21 de ore de somn in cursul unei luni calendaristice.
Aproximativ 43% dintre participanti au spus ca si-au modificat obiceiurile alimentare: au mancat mult mai mult
decat de obicei si au consumat produse hipercalorice in exces (dulciuri - ciocolata si bomboane, mancare de la fast-food,
junk-foods). 2/3 dintre fumatori au precizat ca in perioadele stresante au fumat mai mult ca de obicei, iar 17% dintre
consumatorii de alcool au raportat aceeasi tendinta la hiperconsumul bauturilor alcoolice.
Surse de stres
Cele mai frecvente surse de stres sunt reprezentate de locul de munca si situatia financiara (aproximativ dintre
participanti le-au numit pe acestea 2, spre deosebire de cei 59% din anul precedent). 51% din indivizi au indicat drept
sursa de stres major creditele imobiliare si ipotecile.
Iata in continuare care au fost considerate cele mai importante surse de stres (participantilor li s-a permis sa aleaga mai
mult de o sursa majora de stres):
- locul de munca 74%
- banii 73%
- sarcini si volumul efectiv de munca 66%
- copii 64%
- responsabilitatile familiale si domestice 60%
- problemele de sanatate 55%
- problemele de sanatate ce afecteaza partenerul sau copii 55%
- probleme de sanatate ce afecteaza parintii sau alti membri ai familiei 53%
- creditele imobiliare, chiriile, ipotecile, alte tipuri de credite 51%
- relatiile de cuplu 47%.
Exista anumite categorii de persoane care resimt stresul si implicatiile lui nefavorabile asupra vietii cotidiene mai acut
decat altele, si anume: femeile, adultii de varsta medie, adultii necasatoriti, profesorii, medicii, persoanele cu venituri
mici. Studiul a inclus 1848 adulti si are o marja de eroare de 2%.
Strategii de coping
Copingul reprezinta termenul introdus de psihologi pentru a descrie totalitatea eforturilor cognitive si
comportamentale ale unui individ canalizate spre a rezolva o situatie care il depaseste la un moment dat in existenta si
care reprezinta un factor generator de stres. In acest sens, specialistii au introdus mai multe tipuri de coping: coping axat
pe problema, cand individul recunoaste factorul stresant si face eforturi de a-i face fata, si coping centrat pe evitare, mai
putin agresiv, in care persoana alege sa evite confruntarea activa cu factorul de stres sau reduce din tensiunea emotionala
asociata instinctiv cu aceasta.
Aproximativ 7 din 10 participanti au recunoscut ca daca ar beneficia de ajutorul unui psiholog ar reusi sa se descurce mai
usor in situatii stresante si ar avea un alt randament la locul de munca, insa doar 7 % au admis ca au si cautat un astfel de
ajutor.
Printre strategiile cognitive se afla: cresterea increderii in fortele proprii, compararea cu indivizi care se descurca mai rau,
reanalizarea intr-un mod mai optimist a problemei ce trebuie infruntata, precum si constientizarea consecintelor unei
3
gandiri negativiste.
Strategiile comportamentale includ rezolvarea activa a problemei sau evitarea ei, precum si apelarea la ajutor specializat
si relaxare.
Specialistii considera utile si urmatoarele metode practice de a face fata stresului:
- identificarea sursei exacte de stres si a felului in care individul raspunde la ea;
- descoperirea propriilor ticuri sau modificari de comportament cu caracter premonitor legate de accentuarea nivelului de
stres la care este supus organismul: iritabilitate crescuta, apatie, tulburari de concentrare, cefalee, tensiune musculara;
- identificarea felului in care fiecare individ raspunde la stres - daca recurge la metode ce ii pot afecta sanatatea
- gasirea unor metode sanatoase de a face fata stresului, de exemplu: practicarea unui sport, dedicarea timpului liber
familiei si prietenilor sau gasirea unui hobby relaxant
- dezvoltarea unor obiceiuri sanatoase legate de somn, alimentatie (incluzand aici si consumul corespunzator de apa care
sa confere organismului o hidratare corespunzatoare) si sport
- apelarea la un ajutor specializat sau macar la prieteni si familie cand stresul devine coplesitor.

Adaptare i stres
Debutul n orice profesie este deopotriv dificil, stresant, dar i stimulativ, orict de pregtit profesional este
noul intrat n cmpul muncii. Condiia de baz pentru angajarea n nvmnt este dat de absolvirea modulului
pedagogic n perioada de formare iniial, ns nu reprezint suficien, deoarece dificultile, complexitatea
situaiilor cu care se vor confrunta tinerii angajai nu sunt cunoscute complet, nici mcar din punct de vedere
teoretic.
Nicio pregtire prealabil, de altfel, orict de bine ar fi fcut, nu poate elimina total problemele cu care se vor
confrunta debutanii, deoarece se tie c cel mai puin previzibil n aceast ecuaie descris de procesul de
nvmnt este elevul.
Enchescu, analiznd suprasolicitarea sub aciunea unor factori stresani din mediul extern (biologic, psiho-
social, profesional, colar, familial, etc.) ierarhizeaz, ca etape ale adaptrii profesionale:
Surmenajul cu scderea ateniei, a interesului pentru munc, urmat de fenomene de decompensare
randament sczut, dezinteres, etc.;
Oboseala, ca urmare a suprasolicitrii, cu manifestarea unei stri de indispoziie, epuizare fizic i nervoas,
deficit de atenie i frecvente erori;
Epuizarea nervoas cu manifestri de nelinite, iritabilitate, astenie fizic i intelectual, cefalee, ameeli, cu
forma cronicizat denumit nevroza de supasolicitare.
Atunci cnd vorbim de probleme de adaptare i situaii care genereaz stres la locul de munc, schimbri
recente n modul de via al indivizilor genereaz stresul situaional, denumit i stres cultural.
Problemele cel mai des evideniate de cadrele didactice debutante, subliniate de M Craovan (2005) sunt
legate de:
comunicarea cu elevii;
rezolvarea situaiilor conflictuale;
relaiile cadru didactic elevi prini;
situaii tensionate cu colegii sau superiorii;
proiectare didactic;
modaliti de evaluare.
Pot fi adugate sau suprapuse, de asemenea:
lipsa experienei n domeniul profesional;
nencredere n forele proprii;
cunotine practice insuficiente, iar teoretice ineficiente n practic;
nempliniri legate de nevoile, aspiraiile, ateptrile personale;
restricii impuse de autoritate;
insatisfacii legate de evaluarea performanei.
Dificulti caracteristice nceputului carierei cadrului didactic surprinse de I.Radu, M.Ionescu (1987):
dificulti de a gsi un limbaj accesibil elevilor, conforme cu posibilitile lor de nelegere;
necunoaterea psihologiei colarului i dificultatea relaionrii profesor-elev;
erori n apreciere i notarea performanelor elevilor;
organizarea i realizarea cu dificultate a leciilor practice;
lipsa experienei n munca de diriginte;
nestpnirea elevilor cu dificuti de nvare ori tulburri de comportament.
Dintre atributele care pot defini un climat tensionat pe care l poate tri un profesor, chiar de la debutul
4
activitii sale, sunt: frustrare, nepsare, distanare afectiv, neangajare, autoritate, restrictivitate, evideniate n
cadrul relaiilor sociale la clas, al gradului de ncredere-nencredere ntre profesori, n tipul de autoritate
exercitat, manifest la nivelul instituiei de nvmnt. Astfel, asupra individului, care prezint n mod particular
nivel de anxietate, manifestri nevrotice, toleran la situaii incerte, se rsfrng surse de stres legate de:
rolul exercitat n organizaie;
aspecte ale dezvoltrii carierei profesionale;
relaiile profesionale la locul de munc;
structura i climatul organizaional.
Starea subiectiv de stres, inerent n orice situaie pentru care o persoan nu deine controlul, rezult din
interaciunea i confruntarea a trei componente:
factorii generatori de stres probleme/dificulti legate de instituia sau relaiile din cadrul instituiei n care
i desfoar activitatea individul;
resursele persoanei de a face fa factorilor stresori capaciti i abiliti ale persoanei de natur cognitiv,
emoional, comportamental de a reduce, diminua ori tolera aciunea factorilor stresori; de maniera n care
persoana percepe situaia, i evalueaz corespunztor resursele poate fi protejat de aciunea distructiv a
factorilor de stres (factori psihologici individuali ce pot folosi: stima de sine pozitiv, optimism, perseveren);
reacii specifice ale persoanei rspunsurile la aciunea factorilor stresori, care pot fi de natur fiziologic,
cognitiv emoional, comportamental., iar la nivel organizaional se pot manifesta n forma absenteismului,
productivitii/randamentului sczut, izolrii, insatisfaciei n munc, reducererii responsabilitii, reducerii
loialitii fa de organizaie, demisiei.
Stresul organizaional poate fi definit ca fiind rspunsuri fizice i emoionale, vtmtoare, ce apar atunci cnd
solicitrile locului de munc nu corespund capacitilor, resurselor, trebuinelor persoanei, putnd conduce la
deteriorarea sau chiar vtmarea strii de sntate.
Se pare c, conform statisticilor europene, stresul este astzi a doua problem de sntate n munc, ca
rspndire, afectnd 28% dintre lucrtorii din Uniunea European, respectiv peste 40 de milioane de persoane,
inclusiv lucrtori tineri.
Confruntat cu situaii stresante, omul i-a dezvoltat mecanisme prin care s fac fa stresului, mecanisme
specifice de aprare psihic fa de aciunea factorilor stresori numite mecanisme de coping. n acest sens, C.
Hayes ofer the Coping Triangle, o ecuaie simpl de calcul, o structur logic ce st de altfel la baza terapiei
cognitiv-comportamentale, pentru identificarea presiunii situaiei stresante, inclusiv n cazul cadrelor didactice.
Aceast formul, aplicat n diferite contexte i situaii se prezint sub forma: [Stres = factor stresor /percepie
+ suport].
Importana acestui model de explicare a situaiei stresante din perspectiva individului, rezid n
identificarea nevoilor, gndurilor, aciunilor curente care reclam nevoia de suport, crearea unei balane loc de
munc-viaa personal, reactualizarea raiunii pentru care se dorete a fi cadru didactic.
Evaluarea situaiilor considerate amenintoare este determinat de dou categorii de factori: situaionali
i personali. Factorii situaionali se refer la noutatea, severitatea, ambiguitatea, iminena, durata,
predictibilitatea stimulilor. Evaluarea situaiei ca amenintoare sau ca situaie - problem este determinat n
principiu de ase tipuri de condiii:
ameninarea integritii fizice;
anticiparea eecului a crui consecine duce la o trire negativ;
autodezaprobarea eecului;
dezaprobarea din partea celorlali pentru neconfirmarea expectanei;
destabilizarea lumii personale, sociale i culturale a persoanei;
interferarea aciunii altora cu valorile i convingerile personale.

Vulnerabilitate i rezisten la stres

Vulnerabilitatea la stres, noiune analizat amnunit cu ani n urm de Kourilsky la astmatici, se
constituie pe parcursul biografiei subiectului, n funcie de traumele psiho-afective, experiene ale unor stresuri
psihice cu rezonan major, incluznd modul cum a reuit s le domine. O importan deosebit o au i
interaciunile subiectului cu o serie de factori de mediu social - familial, profesional, instituional etc.
Principalele trsturi de personalitate ce confer vulnerabilitate la stres sunt urmatoarele:
tendinele interpretative pe un fond de susceptibilitate crescut;
rigiditate, ncpnare;
tendine pronunate egocentriste, de autoconformare;
5
 tendine obsesive i fobice, pe un fond psihic anxios;
impulsivitate, emotivitate crescut;
agresivitate, nclinaie spre violen.
Exist persoane pentru care stresul reprezint un factor puternic energizant. Aceste persoane dispun nativ sau i-
au dezvoltat prin antrenament rezistena la stres, manifestnd:
sigurana de sine n diferite situaii, credina c pentru orice situaie are rezolvare;
schimbarea este considerat nu ca o ameninare, ci mai degrab o provocare la competiie;
capacitatea de a-i asuma riscuri, de a privi riscul ca un mod de a mai nva ceva nou;
implicarea profund n viaa profesioanl i personal;
flexibilitatea n opinii i n aciuni, libertate de exprimare;
contientizarea faptului c nu pot schimba situaiile stresante, dar le pot accepta i depi etc.
Spre deosebire de alte profesiuni n care experiena i complexitatea executrii sarcinilor se dobndesc pe
parcurs, cadrul didactic se confrunt din prima zi de munc cu situaii la care este supus i un dascl cu
experien, i n egal msur trebuie s dea un randament crescut (n predare, ndrumare, consiliere, evaluare,
organizarea diverselor activiti etc), deoarece un copil nu ateapt s creti profesional sau s creti o dat cu
el, ci are nevoie de un profesor stpn pe propria meserie. Astfel, simtomele stresului ocupaional sunt
identificate la nivelul angajatului prin dificultatea de adaptare ce poate duce chiar la trirea strii de epuizare,
nemaiputnd gestiona corespunztor situaiile dificile, dar i la nivelul instituiei asupra creia se rsfrnge
existena unui mediu stresant, iar consecinele unui astfel de mediu implic mult prea multe persoane.
Dac oferirea unui suport teoretic n perioada de formare iniial n ceea ce privete avertizarea asupra
confruntrii debutantului n activitatea didactic cu situaii dificile, tensionate, generatoare de stres nu exist sau
prea puin aprofundat, lipsa de comunicare, de colaborare ntre cadrele didactice accentueaz trirea dificil a
perioadei de debut pentru tnrul cadru didactic. Suportul de care are nevoie cadrul didactic, n aceste condiii,
n debutul su de carier i l-ar oferi mentorul de stagiatur.

Stres vs. sindromul de extenuare (burnout)

Cercetrile recente asupra consecinelor stresului cronic au impus n literatur un nou concept, i anume
sindromul de extenuare (burnout) caracterizat prin:
epuizarea emoional;
epuizare fizic;
epuizare mental.
Epuizarea se exprim n: aplatizare afectiv, depersonalizare, scderea realizrilor personale.
Sindromul de extenuare rezult dintr-o implicare de lung durat n activiti profesionale cu oamenii i
este, n general, specific cadrelor didactice, medicale i a celor din domeniul legislativ-juridic. Maslach si
Jackson (1981) propun urmatoarea definiie ale burnout-ului: un sindrom de epuizare emoional, de
depersonalizare i de reducere a realizrii profesionale aprut la indivizii implicai profesional alturi de alii
(M. Zlate, 2007, p. 604).
Analizate comparativ, noiunile stres burnout au arii de cuprindere i coninuturi asemntoare, dar i
diferite. Stresul are o extensie mai mare, el find ntlnit att n sfera vieii profesionale, ct i n cea a vieii
private, extraprofesionale, pe cnd burnout-ul este specific sferei vieii profesionale. Stresul este rezultatul unei
tensiuni pasagere, burnout-ul al unei tensiuni continue, permanente. Stresul este un termen generic care se
refera la procesele de adaptare temporare acompaniate de simptome mentale fizice, n contrast, burnout-ul poate
fi considerat stadiul final al unei rupturi de adaptare care rezult dintr-un dezechilibru pe termen lung ntre
exigene, resurse, deci al unui stres profesional prelungit (M.Zlate, 2007, p 604). Aadar, dac stresul are un
caracter episodic, burnout-ul se caracterizeaza prin permanen.
Stresul este mai psihologizat, burnout-ul conine mai multe aspecte obiective, sociale. n stres nu att
stimulul stresant ca atare conteaz, ci i perceperea lui de ctre individ ca fiind stresant. n burnout
caracteristicile i constrngerile reale ale vieii profesionale trec n prim-plan. Burnout-ul apare atunci cnd
individul nu mai face fa constrngerilor profesionale, resimind investiiile" lui relaionale iniiale.
Stresul exist independent de burnout, pe cnd acesta din urm este indispensabil legat de stres. Stresul
bine gestionat poate fi depit. n schimb, stresul incorect sau prost gestionat se poate converti n bornout.
Termenul de burnout (a arde complet) denumete sindromul stresului cronic la locul de munc. Este descris ca
un proces ce se dezvolt lent, fr simptome i care duce la epuizare emoional i retragere social. Este o stare
de epuizare fizic, emoional i mental cauzat de implicarea pe termen lung n situaii solicitante emoional.

6
 O prezentare a sindromului burnout a fost facut de Maslach i Jackson (1986), identificnd 3 dimensiuni:
a) depersonalizarea - persoana se distaneaz de celealte persoane b) reducerea realizrilor personale c)
epuizare emoional - persoana se simte golit de resurse emoionale personale i devine foarte vulnerabil la
factori generatori de stres. Starea de burnout este cauzata de expunerea la stresul profesional i adesea este
nsoit de depresie
Burnout reprezint o stare de tensiune extrem i specific, declanat de stresul ocupaional de durat,
avnd manifestri negative n plan comportamental, psihologic, psihofiziologic. Pot declana:
tulburri ale somnului;
tulburri digestive;
scdere a eficienei n munc;
senzaie progresiv de epuizare cu rsfrngere asupra mediului familial;
iritabilitate fa de cei apropiai;
lipsa dialogului;
senzaia de a fi n alta parte, departe de prezent;
impresia c munca invadeaz totul, inclusiv viaa privat.
Sindromul burnout este o noiune nou, utilizat tocmai pentru a insista asupra acelor situaii n care
individual apare consumat, slabit de munca sa, fiind vorba de o stare de epuizare, att fizic ct i psihic,
caracterizat prin prezena urmtoarelor simptome:
oboseala intens cu dureri difuze i tulburri de somn;
un sentiment de dezumanizare care se traduce printr-o detaare emoional din ce n ce mai evident,
mergnd chiar pn la absena emoiilor fa de alii, dac nu chiar o total indiferen la suferina lor;
decepie fa de profesie i sentimentul de inutilitate legat de activitatea respectiv, impresia de incapacitate de
a-i ajuta pe alii.
Acest sindrom de epuizare profesional i afecteaz mai ales pe aceia care au ales s-i ajute semenul (profesori,
personal medical, educatori), care se druiesc pe sine mai mult dect s atepte recompensa muncii lor. Situaii
declanatoare posibile:
efort crescut, fr rezultat;
ateptri prea mari;
pierderea speranei ntr-un viitor mai bun;
furie ndreptat ctre ceilali;
epuizare mentala i fizic;
sentimente de disperare i lipsa speranei.
Pai importani care diminueaz sindromul de epuizare profesional (de burnout):
refacerea resurselor fizice i psihice;
renunarea la iluzii i stabilirea unor ateptri realiste;
recunoterea faptului c nu munca din greu este soluia;
raionalizarea eforturilor conform cu rezultatele pe care le aduc;
fixarea unor obiective fixe, stabile pe termen lung;
gndire pozitiv;
evitarea de a cuta vinovat n cellalt;
reluarea legturile cu prietenii i familia;
asigurarea activitilor care genereaz plcere, confort;
respectarea timpului de odihn, mas, pauze.

Managementul stresului
Un management adecvat al stresului, respectiv gestionarea i controlul emoiilor, reaciilor n situaii percepute
ca dificile, generatoare de stres, ar presupune cteva aspecte eseniale:
informarea cu privire la situaii, surse care pot deveni factori stresori, facilitnd anticiparea unor posibile
strategii de nfruntare a situaiilor dificile;
dezvoltarea, consolidarea stimei de sine, prin stabilirea unor scopuri realiste, posibil de atins, credina
autosuficienei, motivaia pentru implicarea n rezolvarea sarcinilor;
dobndirea (nvarea) unor abiliti, metode i tehnici de luare a deciziiilor optime i de rezolvare a
problemelor, dobndirea unor tehnici de rezolvare a conflictelor, de colaborare pozitiv cu ceilali menite s
asigure succesul n activitate;
suport social adecvat, prin gestionarea unor relaii de parteneriat profesional cu persoane competente ce pot
7
oferi sprijin, ajutor, consultan.
n condiii de normalitate, oamenii trebuie s gseasc modaliti de adaptare n faa unor situaii noi. Stresul nu
este neaprat un fenomen negativ, perceput la nivel moderat, el poate fi chiar un important factor motivaional
sau poate fi un instrument n dobndirea unei adaptri dinamice la noi situaii. n cazul n care stresul este
intens, continuu sau repetat, atunci acesta poate deveni un fenomen negativ ce poate conduce la mbolnvire
fizic ori tulburri de natur psihologic.
n contextul organizaional, stresul poate genera adesea adaptri inadecvate la situaii, de aceea aflat sub
presiune, ameninri, omul reacioneaz dup legea lupt sau fugi. Pe termen scurt stresul poate avea efecte
negative asupra comportamentului unei persoane, pe termen lung, stresul poate afecta n mod serios sntatea
fizic i psihic a omului.
Cteva soluii ale depirii, prevenirii, nlturrii surselor, efectelor stresului ocupaional pot fi: nvarea unor
metode de relaxare, nvarea unor metode de rezolvare a problemelor i luare de decizii, dezvoltarea unor
strategii de identificare i rezolvare a situaiilor conflictuale, meninerea echilibrului emoional: dezvoltarea
unei relaii satisfctoare cu cei din jur, stabilirea i meninerea unui suport social adecvat, mentinerea unei
imaginii de sine pozitive dezvoltarea stimei de sine, valorizarea performanelor, gndire pozitiv, dezvoltarea
unui stil de via sntos (meninerea unei greuti normale, practicarea regulat a exerciiilor fizice, renunarea
la consumul de alcool i a tutunului), nvarea unor strategii de adaptare la stres, de gestionare eficient a
acesteia prin:
reducerea condiiilor stresante din mediu;
informarea privind posibile surse de stres;
contientizarea reaciilor la stres;
tehnici de dezvoltare a toleranei la stres.
De asemenea, dezvoltarea asertivitatii, comunicarii pozitive cu ceilalti elimin semnificativ factorii de stres la
locul de munc, i nu numai. Comunicarea asertiv, ca sursa a adecvrii sociale, s-a dezvoltat ca o modalitate
de adaptare eficient la situaii conflictuale interpersonale. Asertivitatea prin schimbarea atitudinii
comportamentale are ca i consecine pe termen lung mbuntirea relaiilor sociale, dezvoltarea ncrederii n
sine, respectarea drepturilor personale, formarea unui stil de via sntos, mbuntirea abilitilor de luare de
decizii responsabile. Exprimarea emoiilor, utiliznd o comunicare direct, deschis i onest, determin
creterea ncrederii n sine, n ceilali, a ctigarea respectului semenilor, de exprimare a emoiilor i gndurilor
ntr-un mod plcut, nederanjant, mprtirea opiniilor i experienelor cu ceilali, a tririlor pozitive, negative
fr cenzur i fr a deranja sau a fi deranjat sunt tot attea condiii ale unei comunicri asertive i deci a unui
management eficient al stresului.